TEHN. FARMACEUTICĂ, L. P.F.IV.2.__16.05. - 20.05.

2022
2
COMPRIMATE
COMPRESSI. TABULETTAE

Conform F. R. X, supliment 2004, comprimatele (TABLETS (COMPRESSI) – sunt preparate

farmaceutice solide ce conţin doze unitare de una sau mai multe substanţe active şi care se obţin prin
comprimarea unui volum uniform de particule.
Conţin una sau mai multe substanţe active asociate sau nu cu excipienţi: diluanţi, lianţi,
dezintegranţi, glisanţi, lubrifianţi, substanţe capabile să modifice comportamentul preparatului în
tractul digestiv, coloranţi şi aromatizanţi autorizaţi.
Comprimatele sunt destinate administrării orale:
- se înghit întregi,
- sau sunt comprimate masticabile,
- se pot dizolva sau se dispersa în apă înainte de administrare,
- se reţin în cavitatea bucală unde eliberează substanţele active.
Comprimatele sunt de regulă sub formă de cilindrii cu suprafaţa plană sau convexă, cu
muchiile netede. Pot să aibă pe suprafaţă o linie sau un semn necesar pentru divizarea
comprimatului în mai multe fragmente, sau diverse alte simboluri sau semne.
Se clasifică în:
 comprimate neacoperite – pot fi comprimate unistrat, obţinute printr-o singură
comprimare sau multistrat constituite din mai multe straturi concentrice sau paralele obţinute prin
comprimări succesive de amestecuri de particule cu diverse compoziţii. Excipienţii utilizaţi nu
modifică cedarea substanţelor active în fluidele digestive. Dacă este examinată cu o lupă
secţiunea în ruptură a comprimatului se observă o structură uniformă (la comprimatele unistrat)
sau o structură ramificată (la comprimatele multistrat), dar nu se observă niciun strat de
acoperire.
 comprimate acoperite – sunt comprimate acoperite cu unul sau mai multe straturi
de amestecuri de substanţe diferite, naturale sau sintetice: rezine, gume, gelatine, diluanţi
inactivi şi insolubili, edulcoranti, plasticizanţi, polioli, ceruri, materiale colorante autorizate,
anumiţi aromatizanţi şi unele substanţe active. Toate acestea sunt de regulă utilizate sub formă
de soluţie sau de suspensie, în timpul aplicării având loc evaporarea solventului. Când acoperirea
cu polimer este foarte slabă, comprimatele se întâlnesc sub denumirea de comprimate filmate.
Comprimatele acoperite au o suprafaţă netedă, adesea colorată şi lustruită. Dacă secţiunea
comprimatului este examinată cu lupa se observă un nucleu înconjurat de unul sau mai multe
straturi continue şi care au structuri diferite.
  comprimate efervescente – sunt comprimate neacoperite care conţin în general
substanţe acide şi carbonaţi sau hidrogenocarbonaţi care reacţionează rapid în prezenţa apei şi
eliberează dioxid de carbon. Înainte de administrare se dizolvă sau se dispersează în apă.
 comprimate solubile – sunt comprimate neacoperite sau comprimate filmate, ce
sunt destinate dizolvării în apă înainte de administrare. Soluţia obţinută poate fi uşor opalescentă
datorită excipienţilor adăugaţi la prepararea comprimatelor.
 comprimate dispersabile – sunt comprimate neacoperite sau comprimate filmate,
ce sunt destinate dispersării în apă înainte de administrare, când se obţine o dispersie omogenă.
 comprimate cu eliberare modificată – sunt comprimate acoperite sau neacoperite
care conţin excipienţi speciali sau care sunt preparate prin metode speciale, sau ambele, destinate
modificării vitezei, locului şi timpului la care substanţa activă este cedată. Această categorie
include comprimatele cu eliberare prelungită, cu eliberare întârziată, cu eliberare repetată sau cu
eliberare accelerată.
 eliberare prelungită sunt formele farmaceutice cu cedare modificată care prezintă
o viteză de cedare a substanţelor active mai mică decât cea a preparatelor cu eliberare
convenţională administrate pe aceeaşi cale. Această modificare este obţinută printr-o formulare
specială şi/sau metodă de preparare specială. Se mai numesc forme farmaceutice cu eliberare
extinsă.
 eliberare întârziată sunt formele farmaceutice cu cedare modificată care prezintă
o cedare întârziată a substanţelor active. Această modificare este obţinută printr-o formulare
specială şi/sau metodă de preparare specială. În această categorie sunt incluse preparatele
gastrorezistente.
 eliberare repetată (pulsatilă) sunt formele farmaceutice cu cedare modificată care
prezintă o eliberare secvenţială a substanţelor active. Această modificare este obţinută printr-o
formulare specială şi/sau metodă de preparare specială.
Dacă nu se prevede altfel, în formula de preparare a comprimatelor :
 talcul trebuie să fie de cel mult 3%,
 acidul stearic de cel mult 1%,
 stearatul de magneziu sau stearatul de calciu de cel mult 1%,
 aerosilul de cel mult 10% din masa comprimatului.
Adăugarea corectorilor de gust şi de miros este admisă numai pentru comprimatele care se
menţin în gură şi pentru comprimatele care se administrează după o prealabilă dizolvare.
Descriere
Comprimatele neacoperite au formă de discuri sau alte forme, aspect uniform, margini
intacte, suprafaţa plană sau convexă, gustul, mirosul şi culoarea caracteristice substanţelor
folosite; pot prezenta pe una sau pe ambele feţe diferite semne: şanţuri, inscripţionări, etc.
Comprimatele preparate din pulberi de origine vegetală sau animală şi comprimatele cu
acţiune prelungită pot prezenta pigmentări sau particule diferit colorate, dar omogen repartizate.
Comprimatele acoperite au formă de discuri sau alte forme, aspect uniform, fără pete,
suprafaţă plană sau convexă, continuă, de obicei lucioasă; sunt albe sau colorate şi pot prezenta
pe una sau pe ambele feţe diferite inscripţionări.
Observaţii
Dacă este cazul, în monografia respectivă se prevede „uniformitatea conţinutului” şi testul
de dizolvare.
Conservare
În recipiente bine închise.
Comprimatele efervescente se păstrează în recipiente închise etanş sau în prezenţa unor
substanţe deshidratante, iar eticheta trebuie să specifice că acestea nu trebuie înghiţite ca atare.

METODE DE PREPARARE
Prepararea prin comprimare
Substanţele active se amestecă cu substanţe auxiliare:
 diluanţi: se adaugă la formulare când avem o cantitate mică de substanţe active şi acestea
nu se pot comprima. Se folosesc: lactoza, amidonul, fosfatul de calciu dibazic, celuloza
microcristalină. Deoarece cantitatea de substanţă activă este mică, proprietăţile unui comprimate
depind în mare măsură de proprietăţile diluantului. Pentru corectarea problemelor legate de
biodisponibilitatea comprimatelor ce conţin substanţe active hidrofobe, cu o mică solubilitate în
apă, se folosesc diluanţi solubili în apă.
 lianţi: imprimă proprietăţi adezive pulberilor în procesul de granulare şi comprimare. Se
pot adăuga în stare uscată sau sub formă de soluţie. Cei mai utilizaţi sunt guma arabică, gelatina,
zahărul, povidona, metilceluloza, carboximetilceluloza şi sorturile de amidon hidrolizate. Cel
mai utilizat liant este celuloza microcristalină, mai ales pentru procesul de comprimare directă.
 dezagreganţi: asigură dezagregarea comprimatului, după administrare, în fragmente. Cel
mai utilizat dezagregant este amidonul. Se mai folosesc: amidonurile modificate chimic,
celuloza, acidul alginic, celuloza microcristalină. Amestecurile efervescente sunt utilizate în
comprimatele solubile. Concentraţia dezagregantului, metoda adăugării şi gradul de compactare
al amestecului supus comprimării joacă roluri importante în eficacitatea acţiunii dezagregante.
 lubrifianţi: reduc frecarea în timpul comprimării şi eliminării comprimatului din matriţă.
Ajută la prevenirea aderenţei materialului şi comprimatului de matriţă şi de poansoane. Se
folosesc sărurile metalice ale acidului stearic, acidul stearic, uleiurile vegetale hidrogenate sau
talcul. Datorită faptului că majoritatea sunt hidrofobi, au tendinţa de a reduce viteza dezagregării
comprimatelor, motiv pentru care o concentraţie exagerată a acestora trebuie evitată.
Polietilenglicolii şi unele săruri de laurilsulfat sunt folosiţi ca lubrifianţi solubili, dar sunt
folosiţi în concentraţii crescute deoarece nu au proprietăţi lubrifiante optime.
 glisanţii: sunt folosiţi pentru a creşte fluiditatea pulberii şi sunt folosiţi în comprimarea
directă, când etapa granulării nu este prevăzută. Cei mai utilizaţi sunt silicaţii coloidali.
 coloranţii: sunt utilizaţi adesea pentru valoarea lor estetică şi pentru uşoara identificare a
produsului.

COMPRIMATE NEACOPERITE CU ELIBERARE CONVENŢIONALĂ CU

CONTROLUL CALITĂŢII
I. ASPECT

 examinarea omogenităţii suprafeţei comprimatelor oferă indicaţii asupra

uniformităţii dispersării,
 schimbarea aspectului poate da indicaţii asupra unor eventuale modificări
petrecute în timpul stocării,
 gustul, mirosul şi culoarea sunt imprimate de caracteristicile substanţelor folosite.

II. DETERMINAREA CARACTERISTICILOR DIMENSIONALE ALE

COMPRIMATELOR

• masa, înaltimea, diametrul comprimatelor,

• determinarea diametrului şi a grosimii comprimatelor sunt necesare chiar în timpul
procesului tehnologic de fabricare,
• la acelaşi diametru şi greutate, un comprimat mai subţire este un comprimat mai rezistent
decât unul gros,
• dacã maşina de comprimat este reglatã bine, diferenţele de grosime ale comprimatelor nu
trec de 1 - 1,5%,
• uniformitatea dimensiunilor este necesarã pentru exactitatea dozãrii, dar şi pentru a nu se
produce dificultãţi la ambalarea în tuburi sau în folii,
• grosimea comprimatului poate indica neregularităţi în compoziţia materialului
comprimabil, sau în procesul de comprimare,
• Exprimarea rezultatelor
• valoarea medie (mm) a 10 determinãri ± D.S (deviaţia standard).

DETERMINĂRI FARMACOTEHNICE
III. UNIFORMITATEA MASEI PREPARATELOR UNIDOZĂ (F.R. X, 2004)
  proba se efectueazã pe 20 de comprimate neacoperite prelevate la întâmplare, care
se cântaresc individual,
 se calculeazã masa medie şi abaterea relativã standard, de la masa comprimatelor,
 faţă de masa medie calculatã, masa individualã a cel mult 2 din cele 20 de
comprimate poate sã prezinte o abatere procentualã mai mare de 5%,
 evaluarea statistică a masei medii a comprimatelor verifică operarea regulată a
maşinii de comprimat şi uniformitatea dozării.

Tabel I. Uniformitea masei comprimatelor – limite admise

Forma Masa medie Abatere procentuală %
farmaceutică
Comprimate 80 mg şi mai puţin de 80 mg 10
neacoperite şi peste 80 mg şi mai puţin de 7,5
comprimate filmate 250 mg 5
250 mg şi peste 250 mg

IV. DETERMINAREA REZISTENŢEI MECANICE

 rezistenţa mecanică asigură menţinerea integră a formei comprimatelor, la

manipulare, în cursul condiţionării, ambalării, transportului şi depozitării până la administrare,
 nu poate depăşi anumite limite, deoarece o rezistenţă mecanică prea mare
influenţează negativ dezagregarea, implicit eliberarea substanţei active şi eficienţa terapeutică,
 testul de rezistenţă mecanică poate indica şi neuniformităţi în procesul de
comprimare,
 această metodă se realizează pentru a determina, în condiţii bine definite,
rezistenţa comprimatelor la rupere, măsurată prin forţa necesară pentru a provoca ruperea
comprimatelor prin strivire.
Exprimarea rezultatelor
 Rezultatele se exprimă indicând valoarea medie, valorile minime şi maxime ale
forţelor măsurate, toate exprimate în Newtoni.

Fig. nr. 1. Aparat de măsurare a rezistenţei la rupere a comprimatelor

V. DETERMINAREA FRIABILITĂŢII (F.R. X, SUPLIMENT 2001)

  testul de friabilitate determină în condiţiile definite, abraziunea comprimatelor,
fenomen prin care suprafeţele comprimatelor sunt deteriorate şi/sau evidenţiazã laminarea sau
ruperea, când sunt supuse la şocul mecanic de frecare,
 determinarea se efectueazã pe 20 comprimate;
Exprimarea rezultatelor
Friabilitatea se exprimă în termeni de masă pierdută şi se calculează în procente din masa
iniţială,
Friabilitate% = mi −mf
⋅100
unde: mi
mi = masa iniţială a comprimatelor (mg),
mf= masa finală a comprimatelor după ce au fost supuse testului.

Fig. nr. 2. Friabilatorul Electrolab

VI. DEZAGREGAREA COMPRIMATELOR (F. R. X, SUPLIMENT 2004)

• prin capacitatea de dezagregare a unui comprimat se înţelege dizolvarea totală

(comprimate solubile) sau dezagregarea în particule componente (granule, particule),
• determinarea se face pe 6 comprimate,
• se introduce câte un comprimat în fiecare din cele şase tuburi şi se apilicã câte un disc pe
fiecare tub,
• se introduce dispozitivul cu cele şase tuburi în vasul cilindric care conţine apã încãlzitã la
370C ± 20C şi aparatul se pune în funcţiune,
• dupã trecerea timpului prevãzut (15 min.) dispozitivul se scoate din apã.
• proba analizatã este corespunzãtoare dacã cele şase comprimate se dezagregã în timpul
prevãzut,
• dacã rezultatul este necorespunzãtor datoritã aderenţei comprimatelor pe discuri, testul se
repetã încã pe şase comprimate, fãrã a folosi discurile.
•
• Exprimarea rezultatelor
•
 • rezultate experimentale ale testului de dezagregare sunt exprimate ca valori medii a 3
determinări pentru fiecare dintre exemplele luate în studiu.

DIVERSE TIPURI DE COMPRIMATE

1. COMPRIMATE CU ADMINISTRARE ORALA

COMPRIMATE MASTICABILE

Utilizari:
 pacienții care au dificultăți în înghițirea comprimatelor integral,
 pentru copii cu probleme de deglutitie,
 administrare facila,
 administrare fara apa.
Manitolul este în mod normal folosit ca o bază din cauza higroscopicitatii scăzute și, mai
important, oferă senzație de răcorire plăcuta.
Exemple: Comprimatele antiacide, comprimate cu multivitamine.

N.B.! NU CONTIN DEZAGREGANTI !

COMPRIMATE MASTICABILE CU PARACETAMOL

N Ingredient Rol in Metoda de

r. Crt. formulare obtinere
1. Paracetamol
2. Sucroza
3. Kollidon CL-M
4. Aroma de portocale
5. Aroma de capsuni
6. Kolidon 30
7. Alcool

Proces tehnologic
Se granuleaza amestecul format din ingredientele de la 1 la 5 cu solutia alcoolica de
Kolidon 30.

COMPRIMATE MASTICABILE ANTIACIDE

Nr Ingredient Rol in Metoda de

. Crt. formulare obtinere
1. Hidroxid de aluminiu, gel uscat
2. Hidroxid de magneziu
3. Sucroza
4. Manitol
5. Povidona (solutie 10% in
 amestec 1:1, apa:alcool),
6 Glicerina
7. Stearat de magneziu
8. Dioxid de siliciu coloidal
9. Ulei de scortisoara

Proces tehnologic:

Se amesteca ingredientele de la pozitiile 1-4, se aglutineaza cu 5 si 6, se granuleaza, se

uniformizeaza granulele, se dauga ingredientele de la pozitiile 7-9 si se comprima.

COMPRIMATE MASTICABILE CU VITAMINE

Nr Ingredient Rol in Metoda de

. Crt. formulare obtinere
1. ß-caroten
2. Acid ascorbic
3. Ascorbat de sodiu
4. Vitamina E acetat
5. Sorbitol
6 Ludipress
7. Fructoza
8. PEG 6000

Proces tehnologic:
Se amesteca toate ingredientele, se cern si se comprima cu o masina cu forta de
comprimare mare.

COMPRIMATE MASTICABILE CU VITAMINA C

Nr Ingredient Rol in Metoda de

. Crt. formulare obtinere
1. Acid ascorbic
2. Sucroza
3. Avicel PH 101
4. Kollidon VA 64
5. Stearat de magneziu
Proces tehnologic:
Se amesteca toate componentele se cern prin sita 0, 8 mm, se amesteca, se comprima cu
forta medie de comprimare.

COMPRIMATE MASTICABILE CU VITAMINA C CU FRUCTOZA

Nr Ingredient Rol in Metoda de

. Crt. formulare obtinere
1. Acid ascorbic
2. Fructoza
3. Ludipress
4. AVICEL PH 101
5. Kollidon VA 64
6. Aerosil 200
7. PEG 6000
Proces tehnologic:
Se amesteca toate componentele se cern prin sita 0, 8 mm, se amesteca, se comprima cu
forta medie de comprimare.
 COMPRIMATE MASTICABILE CU EXTRACT DE SPIRULINA

Nr Ingredient Rol in Metoda de

. Crt. formulare obtinere
1. Extract uscat de spirulina
2. Ludipress
3. PEG 6000
4. Aerosil 200

Proces tehnologic:
Se amesteca toate componentele se cern prin sita 0, 8 mm, se amesteca, se comprima cu
forta medie de comprimare.

COMPRIMATE UTILIZATE ÎN CAVITATEA BUCALĂ

Comprimatele din cadrul acestui grup sunt destinate eliberarii substantei active în cavitatea
bucală sau pentru a oferi acțiune locală în această regiune.
Comprimatele din această categorie evită primul pasaj hepatic, descompunerea în mediul
gastric, senzații de greata si determina o actiune rapida.
Comprimatele formulate pentru această regiune sunt concepute pentru a se potrivi in
regiunea corectă a cavității bucale.

COMPRIMATE SUBLINGUALE

Trebuie să fie plasate sub limbă și produc efect sistemic imediat prin activarea
medicamentului absorbit direct prin intermediul mucoasei sublinguale.
Această formă de dozare se prepară numai pentru substante active pentru care singura
metodă non-parenterală satisfăcătoare este acest traseu. De exemplu, gliceril trinitrat
(vasodilatator) și Isoprinosine sulfat (bronhodilatator).

NITROGLICERINĂ COMPRIMATE

COMPOZIŢIE:
Agar-agar 5g
Saccharm lactis 70 g
Alcoholum 60c 17 g
Sol. alc. nitroglycerini 10% 5g
Aetherum 10 g
Talcum 10 g

PREPARARE
Se usucă granulatul obţinut după amestecarea agarului cu lactoza şi umectarea cu alcool.
Se dispersează peste granulat soluţia alcoolică de nitroglicerină şi eterul şi se lasă să se evapore.
Se adaugă talcul şi se comprimă cu poanson de 5 mm diametru. Se obţin comprimate de 0,085 g
şi care conţin 0,0005 g nitroglicerină.

COMPRIMATE BUCALE

Ele sunt plate, eliptice sau au formă de capsulă, deoarece poate fi tinute intre gingie și
obraz. Din moment ce acest comprimat trebuie să fie păstrat pentru 30-60 de minute în cavitatea
orală, trebuie ca toate ingredientele sa fie fin divizate pentru a evita senzația de nisip sau actiunea
iritanta. Acest comprimat este cel mai des utilizat atunci când terapia hormonală de substituție
urmează să fie administrata.
 COMPRIMATE CU DIZOLVARE RAPIDĂ (ORODISPERSABILE)

Comprimatele sunt concepute pentru a dezagrega, precum și dizolvă în 3 minute sau un

interval de 10 secunde de la administrarea orală în cantitate limitată de salivă. Ele se lichefiaza pe
limba si pacientul înghite lichidul, fără a fi nevoie de apă.
Un număr de tehnici sunt folosite pentru a prepara aceste comprimate, inclusiv liofilizarea,
comprimarea directă, sublimarea.
Ureea, uretan, carbonat de amoniu, bicarbonat de amoniu, acidul benzoic și camforul
sunt frecvent utilizate pentru prelucrarea prin sublimare, deoarece se volatilizeaza rapid. După
îndepărtarea prin sublimare, aceste substanțe volatile inerte lăsa matritele cu o porozitate mare.
Agenții de dezintegrare și excipienții pe baza de carbonhidrati, cum ar fi amidonglicolat de
sodiu, croscarmeloza de sodiu, manitol, xilitol, dextroză, fructoză, maltoză și polidextroză au fost
încorporate în aproape toate formele de dozare cu dezintegrare orală (ODDFs, Fast tabs, ).
Mascarea gustului prezintă numeroase provocări, deoarece se dizolvă în gură, orice gust
trebuie să fie acoperit, fie prin tehnica aromatizarii sau prin microîncapsulare sau
nanoincapsulare.
Un dezavantaj major al celor mai multe dintre aceste sisteme este ca sistemul de ambalare
are nevoie de un grad mai ridicat de protecție, datorită durității inferioare și friabilitatii datorate
naturii poroase a comprimatelor, cu excepția tehnologiei DuraSolv de la CIMA Labs, care sunt
potrivite pentru conditionarea in recipiente din sticla.

COMPRIMATE ORODISPERSABILE CU LORATADINA

Nr Ingredient Rol in Metoda de

. Crt. formulare obtinere
1. Loratadina
2. Pharmaburst
3. Acesulfam K
4. Stearat de magneziu
5. Talc
6. Aroma
Proces tehnologic:
Se cern si se amesteca ingredientele 1, 2 , 3 si 6. Se lubrefiaza cu 4 si 5, se comprima.

COMPRIMATE DISPERSABILE

Aceste comprimate se dezintegrează rapid în apă, fie, pentru a forma o suspensie

stabilizată, sau se dispersează instantaneu în gură pentru a fi înghițite fără ajutorul apei.
Sunt de preferat pentru copii si adolescenti care nu pot înghiți o formă de dozare solidă și
substanta activa este instabila în formularea lichidă. De asemenea, utile pentru pacienții care au
boli cronice care sunt predispusi la senzatii de greata dacă trebuie să înghita un comprimat.
Avantajul suplimentar al acestei formulări este debutul mai rapid al acțiunii comparativ cu
tableta comprimată standard.
Proprietățile comprimatului dispersabil în apă, cum ar fi porozitatea, duritatea, timp de
dezintegrarea și creșterea vâscozității după dispersie sunt necesar a fi investigate în timpul
fabricației.
Exemple de substante active formulate sunt analgezice de exemplu, aspirina, ibuprofen, etc.

COMPRIMATE DISPERSABILE IN APA CU ACICLOVIR (800 mg)

 Nr Ingredient Rol in Metoda de
. Crt. formulare obtinere
1. Aciclovir
2. Avicel PH 101
3. Veegum F
4. Amidon glicolat de sodiu
5. Stearat de magneziu
6. Alcool

Proces tehnologic:
Amestecul ingredientelor de la 1 la 4 sunt cernute prin sita 0.250 mm, se granuleaza cu 6,
se usuca, se uniformizeaza, se adauga 5 cernut de asemnea prin sita 0.250 mm, se comprima.

COMPRIMATE EFERVESCENTE

Comprimatele efervescente acționează ca o formă de dozare alternativă. Tableta este rapid

dezagregata datorita eliberarii interne de CO2 în apă, ca urmare a interacțiunii dintre acidul tartric
și acidul citric cu carbonați ai metalelor alcaline sau bicarbonați în prezența apei.
Datorită eliberarii CO2, dizolvarea substantei active în apă, precum și mascarea gustului
substantei active sunt îmbunătățite.
Lubrifianții solubili în apă sunt folositi pentru a preveni aparitia unei formațiuni insolubile
la suprafața apei. Pentru aedulcorarea formulei, se adaugă zaharina, deoarece zaharoză este
higroscopică și se adaugă prea mult pentru tableta. Fabricarea se face în condiții climatice
controlate pentru a evita efervescența.
Conditionarea se face la valori mai mici de 25% RH si la 25 °C.

COMPRIMATE EFERVESCENTE CU PARACETAMOL

Nr. Ingredient Rol in Metoda

Crt. formulare de obtinere
1. Paracetamol
2. Bicarbonat de sodiu
3. Acid tartric
4. Dextroza
5. Aroma
6. Kolidon 30
7. Izopropanol
8. PEG 6000

Proces tehnologic:
Se granuleaza amestecul ingredientelor de la 1 la 5 cu solutia de Kollidon 30 in alcool
izopropilic, se uniformizeaza granulelel prin sita IV, se adauga PEG 6000, se comprima.

COMPRIMATE SOLUBILE

Au forma circulară, cu fețe plane sau convexe, distanța dintre fețe fiind mai mică decât
diametrul. Comprimatele solubile în apă sunt destinate administrarii după dizolvare în apă și
conțin un ingredient activ care trebuie să fie complet solubil în apă.
Toti excipienții utilizați trebuie sa fie complet solubili în apă, inclusiv agenții de alunecare,
lianți, etc .

COMPRIMATE ADMINISTRATE DE ALTE CĂI

Aceste comprimate sunt administrate pentru altă cale cu excepția cavitatii bucale, astfel
medicamentul evita contactul cu tractul gastro intestinal. Aceste comprimate pot fi introduse în
alte cavități ale corpului sau plasate direct sub piele pentru a fi absorbit în circulația sistemică de
la locul de aplicare.

COMPRIMATE VAGINALE

Aceste comprimate se dizolva lent și elibereaza s. activa în cavitatea vaginală. Forma este
ovoidala sau în formă de para pentru a facilita retenția în vagin. Contin in general substante cu
actiune antibacteriana, antiseptica sau astringenta pentru a trata infectiile vaginale sau eliberează
steroizi pentru absorbție sistemică.

COMPRIMATE VAGINALE EFERVESCENTE

Nr. Ingredient Rol in Metoda

Crt. formulare de obtinere
1. Iod -povidona
2 Ludipress
3. Acid tartric
4. Bicarbonat de
sodiu
5. Talc
6. Calcium
arachinate
7. Aerosil 200

Proces tehnologic:
Se usuca amestecul ingredientelor 2-4 timp de 4 ore la 60C, se amesteca cu ingredientele
de la pozitiile 1 si 5-7, se preseaza si apoi sunt comprimate.

COMPRIMATE VAGINALE EFERVESCENTE CU METRONIDAZOL

Nr Ingredient Rol in Metoda de

. Crt. formulare obtinere
1. Metronidazol
2 Bicarbonat de
sodiu Ludipress
3. Kollidon 30
4. Alcool
izopropilic
5. Acid tartric
6. PEG 6000

Proces tehnologic:
Se granuleaza ingredientele 1 si 2 cu solutia obtinuta din 3 si 4. Se trec prin sita 0.8 mm, se
amesteca cu ingredientele 5 si 6 si se comprima.

PULVERES (F.R.X)

ETAPELE PREPARĂRII PULBERILOR

1) USCAREA SUBSTANŢELOR SOLIDE - nu este o etapă obligatorie la prepararea

tuturor pulberilor.
 Reprezintă operaţia de îndepărtare totală sau parţială a umidităţii dintr-o substanţă
medicamentoasă sau produs vegetal.

Se realizează doar în cazul pulberilor a căror umiditate depăşeşte limitele admise.

Prin aceasta sunt uşurate operaţiile de pulverizare, manipulare, transportul şi depozitare

precum şi conservarea produsului respectiv.

Astfel, F.R. X prevede în anumite monografii un conţinut în umiditate, după cum urmează:
argintul coloidal cel mult 3,0%; sulfatul de atropină 2,5 – 4,0%; sulfatul de sodiu 53,0 – 56,0%;
florile de gălbenele cel mult 13,0%; frunza de izmă bună cel mult 13,0%; fructul de anason dulce
cel mult 9,0%.

Conform F.R. X pierderea prin uscare se determină (se face) la:

1. exsicator în prezenţa unor substanţe deshidratante (acid sulfuric, pentoxid de
fosfor, clorură de calciu anhidră, silicagel anhidru); operaţia se efectuează la temperatura camerei
timp de 24 de ore, dacă nu se prevede altfel,

2. etuvă la 1050C, timp de 3-4 ore, dacă nu se prevede altfel,

3. etuva de vid sau în exsicatoare speciale, la o presiune de cel mult 2,7 kPa (20,3
mmHg), dacă nu se prevede altfel.

2) PULVERIZAREA - este o etapă obligatorie pentru toate pulberile şi se realizează în

general prin:

a) triturarea substanţelor solide la mojar, este operaţia cea mai des întâlnită în practica
farmaceutică de receptură. În cazul pulverizării substanţelor toxice se lucrează cu mojare
acoperite, deoarece pulberea acestora se poate ridica în aer.

b) prin intermediu volatil: de exemplu pulverizarea anestezinei şi camforului prin

intermediul alcoolului etilic sau eterului sau pulverizarea iodului cu ajutorul cloroformului sau
eterului;

c) prin intermediu solid, care nu se îndepărtează după pulverizare şi se mai numesc şi

intermedii permanente.

De exemplu, pulverizarea prin intermediul zahărului a vanilinei.

METODE PARTICULARE DE PULVERIZARE

d). pulverizare prin radere, pentru substanţele care se încălzesc şi se înmoaie:

cetaceu, parafina solidă, ceara, stearina, untul de cacao, înlocuitorii untului de cacao;
 e). pulverizare prin frecare pe sită, care se întâlneşte în cazul substanţelor cu densitate
mică, care se aglomerează prin păstrare; ex. oxid de magneziu, carbonat de magneziu;

f). pulverizare pin porfirizare, care se execută pe plăci de porfir (o rocă vulcanică cu
feldspat, foarte dură, şlefuită/lustruită) sau pe plăci de sticlă cu granulaţie fină. Pistilul de
porfir are o extremitate plată, uşor concavă la bază şi acţionează frecând substanţa pe placa
perfect lustruită.

 !!!! Conform F.R. X: pulverizarea se realizează integral, fără reziduu.

Un eventual reziduu se pulverizează din nou şi se încorporează în amestec. 

Excepţie !

Pulverizarea cu reziduu este admisă pentru rădăcina de Ipeca, la care principiile

active sunt localizate în ţesuturile dure (lemnoase).

3.) CERNEREA - este o etapă obligatorie atunci când masa pulberii depăşeşte 20 g.

Aceasta nu se realizează pentru cantităţi mici de pulbere, deoarece pierderile de substanţă

raportate la masa mică de pulbere ar fi foarte mari.

Definitie -reprezintă operaţia de separare a particulelor de diferite mărimi, rezultate în urma

pulverizării, cu ajutorul unei site, când rezultă două fracţiuni: una care conţine particule mai mici
decât dimensiunile ochiurilor sitei şi care se numeşte cernut, şi alta care are particule de
dimensiuni egale sau mai mari decât dimensiunile ochiurilor unei anumite site şi se numeşte
refuz.

SITE STANDARDIZATE (FR X)

Nr. sitei Grad de finete Latura interioara Numarul de ochiuri Diametrul sarmei
a ochiului pe centimetru patrat (in milimetri)
(in milimetri)
I fragmente mari 6,3 1,292 2,5
II fragmente mijlocii 4,0 3,18 1,
III fragmente mici 2,0 11,1 1,0
IV pulbere groscioara 0,8 59,1 0,5
V pulbere mijlocie 0,315 362 0,2
VI pulbere semifina 0,25 595 0,16
VII pulbere fina 0,16 1478 0,1
VIII pulbere foarte fina 0,12 2500 0,08
IX pulbere extrafina 0,08 5900 0,05
4) AMESTECAREA - este o etapă obligatorie în cazul pulberilor compuse.
 Ordinea de amestecare este cea prevăzută de F.R. X: se adaugă pulberile în ordinea
crescătoare a maselor, cu excepţia substanţelor care au densitate foarte mare şi care se adaugă la
început.

În procesul de amestecare acţionează trei tipuri de forţe reprezentate de forţele de

gravitaţie, de centrifugare şi de frecare.

Amestecarea depinde de substanţele medicamentoase, echipamentele şi condiţiile de lucru

utilizate.
În farmacie amestecarea se face manual: amestecare în mojare prin triturare, amestecare cu
spatula sau cu cartela, cutii cu bile, aparate acţionate mecanic: mori cu bile sau amestecătoare
cubice, din plexiglas, de mici dimensiuni

5) DIVIZAREA - este o etapă obligatorie în cazul pulberilor divizate.

Divizarea pulberilor în doze unitare se face:

 fie prin aprecierea vizuală a conurilor de pulbere formate pe cartele de celuloid,
 fie prin cântărire individuală.

6) AMBALAREA este etapa care urmează după divizare şi reprezintă introducerea

pulberilor divizate în capsule de hârtie simplă sau cerată, amilacee sau de gelatină, care se aleg în
raport cu cantitatea, natura şi proprietăţile pulberilor.

Introducerea pulberilor divizate în capsulele de hârtie se face în felul următor: capsulele se

aşează unele peste altele câte 5 sau 10, se îndoaie aproximativ la a treia parte din lungimea lor, se
iau în mâna stângă şi se deschid la capătul porţiunii mai lungi cu ajutorul degetelor sau a unor
dispozitive adecvate. Este recomandat ca deschiderea să se efectueze în prealabil şi să se imprime
printr-o uşoară presare între degete, muchii noi, abia marcate, care vor menţine capsula deschisă.

În capsulele astfel pregătite, se introduc una câte una pulberile, cartelele golite urmând să
se reaşeze în aceeaşi ordine dacă operaţia continuă.

La sfârşit, cartelele se şterg de praf şi dacă este cazul se şterg şi cu un tampon de vată
îmbibată cu alcool. Între două întrebuinţări este bine să se păstreze într-un pahar Berzelius pentru
a-şi păstra o uşoară formă de jgheab.
Pulberile nedivizate se condiţionează în pungi de hârtie de dimensiuni corespunzătoare, în
cutii de material plastic sau în flacoane de sticlă. Cele divizate se vor condiţiona în:
 capsule de hârtie care apoi vor fi introduse în pungi de hârtie;
 în capsule amilacee (caşete) care se eliberează în cutii de carton sau din material
plastic;
 în capsule gelatinoase tari care se eliberează în flacoane din material plastic.
Pe etichetă trebuie precizat modul de administrare.
 PULBERI COMPUSE CU SUBSTANTE VOLATILE

Exemple de substante volatile ce pot fi incorporate intr-o pulbere compusa:

- mentol,

- camfor,

- timol,

- uleiuri volatile.

Metode de incorporare a substantelor volatile (in special a uleiurilor volatile) intr-o

pulbere compusa:

- incorporarea in componenta cu reactivitate chimica cea mai mica,

- incorporarea in pulberea compusa obtinuta anterior.

Oleozaharurile se obţin din zahăr şi uleiuri volatile folosind raportul 1 picătură de ulei
volatil : 2 g de zahăr.

Rp. Caolini 2g

Magnesii oxydi

Olaeosacchari Menthae 4g

Bismuthi subnitratis 8g

M.f.pulvis

D.s.intern dupa aviz

PULBERI COMPUSE CU EXTRACTE USCATE ŞI TINCTURI

PULBERI COMPUSE CU EXTRACTE USCATE

Conform F.R. X extractele vegetale sunt preparate farmaceutice fluide, moi sau uscate
obţinute prin extracţia produselor vegetale cu diferiţi solvenţi, urmată de evaporarea parţială sau
totală a solventului şi aducerea masei reziduale sau a pulberii la concentraţia sau consistenţa
prevăzută.

Dependent de consistenţă acestea pot fi:

 extracte fluide;

 extracte moi care conţin cel mult 20% materii volatile;

 extracte uscate care conţin cel mult 5% materii volatile.

Încorporarea extractelor uscate în pulberi nu ridică probleme.

Extractele uscate pot fi încorporate în orice proporţie în pulberi fără a modifica

consistenţa acestora.

Rp. Extracti Belladonnae 0,80 g

Natrii hydrogenocarbonatis

Magnesii oxydi aa 3,00 g

Aluminii hydroxydi

Bismuthi subnitratis aa 10,00 g

M. f. pulvis

D. S. intern o linguriţă rasă de 3 ori pe zi

Preparatul obţinut este o pulbere compusă de uz intern, nedivizată care conţine o

substanţă puternic activă. Se administrează cu linguriţa, o linguriţă rasă de trei ori pe zi; deci
aproximativ 2 grame (pulberea conţine două substanţe cu densităţi mari şi două substanţe cu
densităţi mici).

Fiind un preparat de uz intern care conţine o substanţă puternic activă se verifică dacă
dozele maxime sunt depăşite sau nu.

PREPARARE

Iniţial se pulverizează o cantitate mică de bismut subnitric la mojar (aproximativ 1 gram),

peste care se adaugă extractul uscat de Belladonna şi amestecul obţinut se triturează pentru
omogenizare.

Se aduc pe rând la mojar celelalte componente în ordinea descrescătoare a densităţilor:

restul de bismut subnitric, bicarbonatul de sodiu, oxidul de magneziu şi oxidul de aluminiu.

Pulberea obţinută se cerne prin sita V şi apoi se reomogenizează la mojar.

Se condiţionează şi se eliberează într-o pungă de hârtie.

OBSERVAŢII
 Extractum Belladonnae siccum se obţine prin percolare (folosind alcool diluat) din
frunzele de mătrăgună. Extractul obţinut trebuie să corespundă prevederilor de la capitolul
Extracta din F.R. X şi următoarelor prevederi un conţinut de cel puţin 1,35% şi cel mult 1,65%
alcaloizi totali exprimaţi în hiosciamină.

Se păstrează la SEPARANDA. Cantitatea de extract care poate fi încorporată în pulbere

este limitată de existenţa dozelor maxime; extractul nu se va adăuga niciodată primul la mojar
pentru a evita reţinerea unei părţi din acesta de către porii mojarului (iniţial la mojar se adaugă o
cantitate mică din substanţa care are densitatea cea mai mare cu scopul de a astupa porii
mojarului).

Pulberea conţine două substanţe cu densităţi mari (bismutul subnitric şi bicarbonatul de

sodiu) şi două substanţe cu densităţi mici (oxidul de magneziu şi hidroxidul de aluminiu).

Fiind o pulbere de uz intern se cerne prin sita V sau VI; în timpul cernerii substanţele care
au densitate mare prezintă tendinţa de separare, motiv pentru care este necesară reomogenizarea
pulberii la mojar după cernere.

Oxidul de magneziu prezintă tendinţă de aglomerare şi se va pulveriza prin frecare pe sita

IV. Hidroxidul de aluminiu, în reţetele magistrale se mai întâlneşte sub denumirea de
alucol.

ACŢIUNE

Preparatul are acţiune antispastică datorită extractului de Belladonna şi acţiune antiacidă

datorită celorlalte componente.

PULBERI COMPUSE CU EXTRACTE MOI

Extractele moi sunt preparate vâscoase semisolide, colorate, cu aspect uniform. Culoarea,
gustul şi mirosul acestora sunt caracteristice fiecărui preparat constituind criteriul organoleptic
utilizat pentru identificarea acestora.

Extractele moi se pot încorpora ca atare în pulberea compusă în proporţie de maxim

30% din masa totală a pulberii.

Dacă extractele sunt prescrise în cantităţi mai mari de 30% din masa totală a pulberii,
acestea se vor transforma de obicei în extracte uscate.

Există mai multe posibilităţi de încorporare a extractelor moi aflate în proporţie de maxim
30% din masa totală a pulberii:

 dispersarea în pulberea compusă obţinută anterior;

 dispersarea în componenta cu capacitate adsorbantă maximă;

 dizolvarea într-o cantitate mică de alcool, urmată de dispersarea în pulberea

compusă; după prepararea pulberii compuse prin încălzirea uşoară a mojarului se realizează
evaporarea alcoolului. Această metodă prezintă dezavantajul că în pulberea compusă se
încorporează o cantitate suplimentară de apă (apa conţinută în alcoolul concentrat).
 Posibilităţile de încorporare a extractelor moi aflate în proporţie de peste 30% din masa
totală a pulberii sunt:

 transformarea în extract uscat cu ajutorul unei pulberi inerte (lactoză, amidon,

pulbere de liquiriţie, dextrine); în acest scop pulberea inertă se foloseşte în raport de 1: 3
faţă de extractul moale,

 uscarea se realizează în capsulă de porţelan pe baia de apă; extractele care conţin

principii termolabile se concentrează prin încălzire sub vid la 500C maxim 600C;

 înlocuirea extractului moale cu extract uscat în funcţie de conţinutul în principii

active.

Rp. Papaverini hydrochloridi 0,04 g

Extracti Valerianae 0,05 g

Sacchari lacticis 0,20 g

M. f. pulvis

D. t. d. nr. VI

D. D. intern 3 pe zi.

Pulbere magistrală, divizată, de uz intern, care conţine o substanţă puternic activă.

Papaverina clorhidrică este o substanţă puternic activă, sub formă de cristale sau pulbere
cristalină albă, fără miros, cu gust slab amar şi arzător. Se păstrează în recipiente bine închise,
ferit de lumină, la SEPARANDA şi are doze terapeutice maxime 0,2 g pentru o dată şi 0,6 g
pentru 24 de ore. Deoarece preparatul este destinat administrării interne se va verifica dacă aceste
doze sunt sau nu depăşite.

Se va calcula proporţia de extract de valeriană faţă de masa totală de pulbere, pentru a

vedea care este metoda de încorporarea a acestuia în masa de pulbere:

PREPARARE

Se pulverizează o cantitate mică de lactoză la mojar, peste care se aduce papaverina

clorhidrică şi se triturează pentru omogenizare. Restul de lactoză se aduce treptat în porţiuni
crescătoare triturând după fiecare adăugare pentru omogenizare. După omogenizarea amestecului
se adaugă extractul moale de valeriana, care se aduce uşor pe capătul pistilului triturând uşor
pentru a evita aderarea extractului moale de mojar.

Pulberea compusă se divide în 6 doze prin cântărirea fiecărei doze în parte.

OBSERVAŢII

Extractum Valerianae siccum sau extractul moale de odolean se prepară prin percolarea
cu alcool diluat a rădăcinilor şi rizomilor de odolean; este un extract moale de culoare brun-
închis, miros caracteristic şi gust amărui. Conform F.R. X, pierderea prin uscare este de cel mult
20%.
 În această formulă extractul moale de valeriană se află în proporţie mai mică de
30% din masa totală a pulberii, putându-se încorpora ca atare în pulberea compusă
preparată anterior fără a modifica consistenţa acesteia.

Cântărirea extractului moale se face pe o tectură de hârtie cerată, pentru a evita pierderea
unei părţi importante din extract la transferul în interiorul mojarului. Extractul se va aduce cu
ajutorul unei spatule sau a unei cartele de celuloid pe capul pistilului. Nu se va proceda ca la
încorporarea extractului moale de valeriana în soluţii, pentru a evita încorporarea unei cantităţi
suplimentare de apă în pulberea compusă, când cântărirea acestuia se face pe o tectură obţinută
din hârtie de filtru. Ulterior, prin uşoara presare, pe capul pistilului, a hârtiei de filtru are loc
aderarea extractului moale iar prin umezirea cu apă a hârtiei la exterior este facilitată detaşarea
acesteia de extract, care rămâne ataşat de pistil.

Triturarea extractului moale se face uşor şi un timp îndelungat pentru obţinerea unei
pulberi omogene. Deoarece există în formulă o substanţă puternic activă, divizarea se face prin
cântărirea fiecărei doze în parte.

CONSERVARE

Se prepară la cerere şi se păstrează în capsule de hârtie cerată sau pergaminată.

ACŢIUNE

Preparatul are acţiune antispastică (papaverina clorhidrică) şi sedativă (extractul moale de

valeriana).

PULBERI COMPUSE CU EXTRACTE FLUIDE ŞI TINCTURI

Tincturile sunt preparate farmaceutice lichide, sub formă de soluţii alcoolice,

hidroalcoolice sau eteroalcoolice, obţinute prin extracţia produselor vegetale, în general, cu
alcool diluat uneori acidulat. Se pot folosi şi alte concentraţii ale alcoolului sau amestecuri de
solvenţi. Prepararea se efectuează prin macerare, macerare repetată sau prin percolare. Tincturile
care au o stabilitate redusă se prepară prin dizolvarea extractelor uscate sau diluarea extractelor
fluide.

Extractele fluide şi tincturile se pot încorpora ca atare în pulberile compuse când sunt
prescrise în cantităţi care nu depăşesc 10% din masa totală a pulberii. Încorporarea se face
prin triturare uşoară cu pulberea compusă obţinută anterior la mojar.

Dacă acestea sunt prescrise în cantităţi mai mari de 10%, se pot încorpora după
transformare în extracte uscate folosind pentru aceasta o pulbere inertă în raport de 1:1
faţă de extractul fluid, sau prin înlocuirea cu extracte uscate în funcţie de conţinutul în
principii active.

Rp. Phenobarbitali 0,05 g

Kalii bromidi
 Natrii bronidi aa 0,20 g

Tinctura Valerianae II gttae

M. f. pulvis

D. t. d. nr. V

D. S. intern 3 pe zi

Pulbere compusă, magistrală, de uz intern, divizată.

Fenobarbitalul este o substanţă puternic activă care se păstrează la SEPARANDA şi are

doze terapeutice maxime 0,3 g pentru o dată şi 0,6 g pentru 24 de ore.

Înainte de preparare, deoarece este un preparat de uz intern se vor verifica dozele

terapeutice maxime.

Deoarece în pulberea compusă trebuie încorporată o tinctură, se calculează procentul pe

care-l reprezintă aceasta din masa totală a pulberii, pentru a alege metoda de preparare. Conform
F.R. X 1 g de tinctură de Valeriana are, la 200C şi la măsurare cu picătorul normal, 57 picături.

PREPARARE

Se pulverizează o cantitate mică de bromură de potasiu la mojar; se adaugă apoi, în

următoarea ordine, fenobarbitalul, restul de bromură de potasiu, bromura de sodiu, triturând după
fiecare adăugare. La final de adaugă tinctura de Valeriană, picătură cu picătură, pe capătul
pistilului care se ţine în poziţie verticală, triturând amestecul după fiecare adăugare, pentru
obţinerea unui preparat omogen.

Divizarea în doze unitare se realizează prin cântărirea fiecărei doze în parte, deoarece în
formulă se găseşte o substanţă puternic activă. Se condiţionează şi se eliberează în capsule de
hârtie cerată sau pergaminată.

OBSERVAŢII

Cantitatea de tinctură ce poate fi încorporată într-o pulbere compusă care conţine

substanţe higroscopice scade sub 10%, deoarece umiditatea imprimată influenţează negativ
stabilitatea pulberii.

În reţeta magistrală de mai sus, tinctura de valeriană este în proporţie de aproximativ 7%

şi se poate încorpora fără probleme în preparat, deşi în acesta este prezentă bromura de potasiu, o
substanţă higroscopică

Tinctura se adaugă în preparat prin măsurare în picături cu ajutorul picătorului normal sau
cu ajutorul unui picător etalonat în prealabil. Picăturile se aduc una câte una pe capul pistilului
ţinut în poziţie verticală iar încorporarea în pulbere se face prin triturare uşoară pentru evitarea
aglomerării pulberii.

Dacă pulberea obţinută are umiditatea ridicată, pentru corectarea acestui neajuns se poate
adăuga o substanţă inertă, de regulă lactoză, adnotând reţeta cu modificarea făcută.

ACŢIUNE
 Preparatul are acţiune sedativă datorită tuturor componentelor.

PULBERI COMPUSE CU SUBSTANTE COLORATE SI COLORANTE

Substanţele colorate şi colorante folosite la prepararea pulberilor creează probleme în

timpul triturării, cernerii şi chiar în timpul conservării.

Exemple de substanţe colorate şi colorante întâlnite în practica farmaceutică: albastru de

metilen – Methylthioninii chloridum, violet de genţiana – Methylrosanilinum chloratum,
rivanol – Ethacridini lactas, cărbune medicinal – Carbo medicinalis, ichtiol, sulf, etc.

Modalităţi de încorporare în pulberi a substanţelor colorate şi colorante

• la manipularea acestor substanţe se folosesc numai mojarele, sitele şi linguriţele

destinate acestui scop,

• pulverizarea substanţelor colorate şi colorante se realizează numai în mojare cu pereţi

lucioşi,

• pulberile colorate şi colorante se adaugă în final în amestecul de pulberi, indiferent de

cantitatea în care se află (cărbunele),

• cernerea se realizează numai prin sitele folosite în acest scop,

• condiţionarea pulberilor colorate şi colorante se face numai în caşete amilacee sau

capsule operculate, eliberarea către pacient condiţionate secundar în cutie din material plastic.

Rp. Methylthioninii chloridi 0.02 g

Methenamini 0.50 g

M.f.pulvis

D.t.d nr. V

D.s.intern 2 pe zi

Observaţii

Albastrul de metilen se prezintă sub formă de pulbere cristalină de culoare albastru-închis

cu reflexe verzui şi luciu metalic, fără miros, cu gust slab amar.

Metenamina (urotropina) este o pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust iniţial dulce-
arzător, apoi slab amar, se volatilizează la aproximativ 2600C, fără să se topească). Se păstrează
în recipiente bine închise, în absenţa umidităţii. Pe perioada conservării acestui preparat există
posibilitatea colorării în albastru a caşetelor datorită umidităţii.
 În cazul în care, în reţeta magistrală albastrul de metilen este prescris singur, se va folosi
la preparare o substanţă inertă pentru diluarea lui (de regulă lactoză sau amidon) şi se va adnota
pe reţetă diluantul folosit şi cantitatea.

Rp. Caolini 4g

Carbo medicinalis

Natrii hydrogenocarbonatis 6g

Magnesii oxydi 8g

M.f. pulvis

D.s.intern o lingurita rasa de 3 ori pe zi

Observaţii

Cărbunele medicinal (sinonim cărbune activ) este o pulbere neagră, fină, uşoară,
fără miros şi fără gust, care se păstrează în recipiente bine închise, ferit de umiditate.

Descrieţi etapele obţinerii pulberii!

Acţiune terapeutică

Preparatul are acţiune antiacidă datorată carbonatului acid de sodiu şi oxidului de

magneziu şi acţiune adsorbantă (pentru toxine şi microbi) care se datorează prezenţei în preparat
a caolinului, şi cărbunelui medicinal.

Întrebuinţări

Se foloseşte în tratamentul stărilor de hiperaciditate, stărilor inflamatorii ale mucoasei

intestinale, flatulenţă.

PULVIS OPII ET IPECACUANHAE (F.R. X)

PULBERE DE OPIU ŞI IPECA

Sinonim: Pulbere Dover

Opium pulveratum (VII) 10 g

Ipecacuanhae radix (VII) 10 g
Saccharum lactis 80 g

Observaţii

Ipecacuanhae radix este rădăcina cu sau fără rizom a plantelor Cephaelis ipecacuanha
(Brot.) A. Rich. şi/sau Cephaelis acuminata Karsten (Rubiaceae), uscată după recoltare. Conţine
cel puţin 2,0% alcaloizi totali exprimaţi în emetină (C29H40N2O4). Se păstrează la SEPARANDA,
în recipiente ferite de lumină şi umiditate.

Atenţie!

Pulberea de rădăcină de ipeca se obţine prin pulverizarea cu reziduu 25% a produsului

vegetal Ipecacuanhae radix, deoarece alcaloizii din rădăcină se găsesc în parenchimul cortical şi
liberian, ţesuturi uşor pulverizabile, lipsind în totalitate din ţesutul lemnos, dur. În acest caz
pulverizarea se întrerupe când 75% din cantitatea luată în lucru a ajuns la fineţea sitei VII, restul
de 25% care a rămas pe sită se aruncă (ţesut lemnos, fără alcaloizi).

Puberea de opiu (Opium pulveratum - F.R. X) reprezintă opiul uscat 2 ore la o

temperatură de cel mult 600C, pulverizat (VII) şi diluat cu lactoză la o concentraţie de 10%
morfină anhidră. Conţine cel puţin 9,8% şi cel mult 10,2% morfină (C 17H19NO3) raportat la
substanţa uscată. Este o pulbere de culoare galben-brună sau brună, cu miros caracteristic şi gust
amar (toxic). Se păstrează la VENENA, în recipiente bine închise, ferit de lumină.

Descrieţi etapele obţinerii pulberii!

Descriere

Pulbere brun-cenuşie, cu miros de opiu şi gust amar (toxic).

Conservare

Se păstrează la VENENA, în vase bine închise, ferit de lumină.

Acţiune terapeutică

Antitusiv, expectorant.

Întrebuinţări

Se utilizează în afecţiuni ale căilor respiratorii ca antitusiv şi expectorant.

PULBERI COMPUSE CU SUBSTANTE EFLORESCENTE

Substanţele care conţin apă de cristalizare au tendinţa de a pierde o parte din aceasta în
anumite condiţii: conservare necorespunzătoare, triturare sau în cazul variaţiilor de
temperatură.

Aceste substanţe se numesc eflorescente şi ridică probleme la încorporare în pulberile

compuse, deoarece pot duce la modificarea dozajului pulberii, la apariţia unor reacţii
chimice nedorite între componente, alterarea preparatului în timpul conservării.

Exemple de substanţe eflorescente: ZnSO4.x7H2O, KAl (SO4)2.12H2O, MgSO4.7H2O,

Na2CO3.10H2O, Na2SO4.10H2O, Na2HPO4.12H2O, Acid citric 1 H2O.
 Înainte de folosire, substanţele eflorescente trebuiesc uscate. Există câteva modalităţi de
uscare, folosite uzual:

1. uscarea la aer în strat subţire într-o cameră cu umiditate scăzută;

2. uscarea la etuvă în anumite condiţii de temperatură specifice fiecărei

substanţe în parte;

3. uscarea pe baia de apă.

Redăm 2 exemple oficinale de pulberi care conţin substanţe eflorescente (Na2SO4.10H2O,

Na2HPO4.12H2O), Acid citric 1 H2O.

I. PULVIS ALCALINUM (FR X)

Pulberea alcalina

Natrii sulfas anhydricus (V) 2g

Dinatrii hydrogenophosphas (Na2HPO42H2O) (V) 4g

Natrii hydrogenocarbonas (V) 6g

Tabel 1. Uscarea substanţelor eflorescente (F.R. X)

SUBSTANŢA CARACTERISTIC METODA CONDIŢII DE REZULTAT

EFLORESCENT I DE LUCRU
Ă USCARE
FOLOSIT
Ă

 cristale  300C  Na2SO4.anhidru

incolore, , 60 minute, ,
transparente, fără
miros, cu gust sărat şi  apoi  pulverulent,
slab amar, la 1300C până la amorf, fără miros,
masă constantă gust slab sărat, slab
Na2SO4.x10H2O Uscare la
 la amar .
etuvă
aproximativ 330C se
dizolvă parţial în
apa de cristalizare,
la aer pierde apa de
cristalizare şi se
 transformă în
pulbere.

 cristale  500C  Na2HPO4.2H2O,

incolore, cu gust slab până la masă
sărat, răcoritor, constantă.  pulbere albă,
fără miros, cu gust
 la 350C sărat, răcoritor
se dizolvă în apa de
Na2HPO4.x12H2O Uscare la
cristalizare, la aer etuvă
pierde 5 molecule
de apa de
cristalizare,

 la
1300C devine
anhidru.

Preparare
Componentele se pulverizează separat apoi se aduc la mojar în ordinea crescătoare a
maselor triturând după fiecare adăugare. Pulberea compusă obţinută se trece prin sita V. Se
eliberează în pungă de hârtie de dimensiuni potrivite.
Conform F.R. X când se prescrie „sulfat de sodiu” în amestec cu alte pulberi se eliberează
„sulfat de sodiu anhidru” în cantitatea corespunzătoare.
Deoarece cele trei substanţe au densităţi apropiate, prepararea pulberii se face prin
adăugarea substanţelor la mojar în ordinea crescătoare a meselor.
Pulberea se foloseşte numai după dizolvare în apă. Gradul de fineţe al pulberii este cel
corespunzător sitei V.
Descriere
Pulbere albă, cu gust sărat-amărui, solubilă în apă, cu reacţie slab alcalină.
Acţiune
Coleretic-colagog.
Administrare
Nu se foloseşte ca atare, ci după dizolvare în apă. Cele 12 g pulberese dizolvă într-un litru
de apă fiartă şi răcită.
Se administrează 150-200 ml soluţie, înainte de masă cu aproximativ o oră. Soluţia
preparată cu apă distilată este limpede, pe când cea preparată cu apă comună este opalescentă
datorită precipitării sărurilor de calciu şi magneziu (SĂ FACĂ BINE = sulfat, fosfat, bicarbonat
2-4-6).

II. PULVIS EFFERVESCENS LAXANS (FR X)

Pulberea laxativa efervescenta

I. Natrii sulfas anhydricus (V) 2,0 g

 Natrii hydrogenocarbonas (V) 6,5 g

II. Acidum tartricum (V) 6,0 g

Preparare
I – se aduc componentele la mojar în ordinea crescătoare a maselor şi se triturează
pentru omogenizare. Pulberea obţinută se trece prin sita V şi se ambalează şi se eliberează în
capsulă de hârtie albastră.
II – se pulverizează acidul tartric la mojar şi se trece prin sita V se ambalează şi se
eliberează în capsulă de hârtie albă.
Observaţii
Acidul tartric prezent în formulă este în exces faţă de cantitatea necesară pentru reacţia cu
bicarbonatul de sodiu. Acest exces este necesar pentru a imprima un gust mai bun preparatului.
Cele două componente (acidă şi alcalină) se condiţionează şi se eliberează separat pentru
a evita reacţia între acestea, reacţie care s-ar putea produce în timpul conservării.
Există şi posibilitatea preparării pulberii compuse care conţine atât componenta acidă cât şi
pe cea alcalină cu condiţia ca umiditatea pulberii compuse să nu depăşească 1%, iar conservarea
să se facă în recipiente închise etanş sau în recipiente bine închise în prezenţa unei substanţe
deshidratante.
Conform F.R. X când se prescrie „Pulbere Seidlitz” se eliberează „Pulberea laxativă
efervescentă”.
Acţiune
Preparatul are acţiune laxativă, acţiune datorată sulfatului de sodiu şi tartratului de
sodiu.
Administrare
Conţinutul fiecărui plic se dizolvă în aproximativ 100 ml apă fiartă şi răcită. Cele două
soluţii se pot administra succesiv sau se pot amesteca şi administra după încetarea efervescenţei.
Pentru a facilita administrarea se poate folosi un pahar cu două compartimente.

PULBERI COMPUSE CU SUBSTANTE HIGROSCOPICE SI DELICVESCENTE

Substantele higroscopice si delicvescente pastrate in conditii necorespunzatoare retin apa

din atmosfera;

-substantele higroscopice - adsorb apa si se umezesc;

Exemple: iodura de sodiu, bromura de sodiu, bromura de amoniu, azotit de sodiu,

nistatin;

- substantele delicvescente - se dizolva in apa adsorbita;

Exemple: bromura de calciu cristalizata cu 2 molecule de apa, clorura de calciu

cristalizata cu 6 molecule de apa, cloralhidrat, piperazina cristalizata cu 6 molecule de apa.
 Reguli ce trebuie respectate la prepararea pulberilor compuse care contin substante
higroscopice si delicvescente:

Nr. OPERAŢIA REGULI

Crt FARMACEUTIC
. Ă

 se realizează pe tectură de hârtie cerată,

1. Cântărirea  se realizează cât mai repede pentru a limita contactul substanţei cu

umiditatea atmosferică,

 se realizează cât mai repede pentru a limita contactul substanţei cu

umiditatea atmosferică,

 substanţele higroscopice şi delicvescente nu trebuie aduse la un

2. Pulverizarea grad de pulverizare foarte avansat, pentru a nu oferi o suprafaţă foarte
mare de contact cu aerul,

 trebuie realizată într-un mojar uscat pentru a evita contactul cu

umiditatea.

 substanţele termostabile se încorporează în pulberi după o

prealabilă uscare la etuvă,
3. Încorporarea
substanţelor  substanţele termolabile se încorporează în pulberi alături de
substanţe adsorbante (carbonat bazic de magneziu, lactoză, amidon,
caolin, aerosil, oxid de magneziu) în cantitate dublă sau egală faţă de
substanţa higroscopică sau delicvescentă,

 în capsule de hârtie cerată,

Condiţionarea,  ambalaj dublu de hârtie, la care ambalajul interior este obţinut din
conservare hârtie cerată, parafinată sau staniol,
4.
 capsulele de hârtie care conţin astfel de pulberi se conservă în
borcane de sticlă bine închise.

EXEMPLE INDUSTRIALE CU PULBERI COMPUSE CU SUBSTANTE

EFLORESCENTE

EXEMPLU SUBSTANTE SUBSTANTE MECANISM DE INDICAȚII

ACTIVE AUXILIARE ACTIUNE TERAPEUTIC
E

PLIC A  acesulfam  laxativ  golirea

de potasiu 0,130 osmotic (macrogol intestinului
 Macrogol g, 4000 (polietilen înaintea
4000 52,500 g, glicol), a sulfatului oricăror
 Sulfat de  aromă de de sodiu și a proceduri
sodiu anhidru 3,750, lime (preparate
CLENSIA  Simeticonă citraților care clinice
aromatizante favorizează (endoscopie
0,080 g
pulbere (ulei esențial de reținerea apei în intestinală sau
PLIC B
pentru soluţie lime, ulei esențial colon), examen
orală  Citrat de sodiu 1,863 de lămâie), radiologic),
substanțe  simeticona
g,
aromatizante (antiflatulentă și de
 Acid citric anhidru naturale (citral), limitare a producției
0,813 g , zahăr pudră cu de spumă la nivel
  Clorură de sodiu amidon de intestinal),
0,730 g, porumb, gumă
arabică,
 Clorură de potasiu maltodextrină).
0,370 g

PLIC A  aromă de  laxativ  golirea

lămâie (conţine osmotic (macrogol intestinului
 Macrogol (PEG) maltodextrină, 4000 (polietilen înaintea oricăror
3350, citral, ulei de glicol), a sulfatului proceduri clinice
lămâie, ulei de de sodiu care (endoscopie
 100 g Sulfat de lămâie verde, favorizează intestinală sau
sodiu anhidru, gumă de xanthan, reținerea apei în examen
vitamina E), colon), radiologic),
 7,500 g Clorură de
MOVIPREP sodiu,  aspartam
(E 951) şi
pulbere pentru 2,691 g Clorură de acesulfam de
soluţie orală potasiu 1,015 g potasiu (E 950)
PLIC B ca îndulcitori.

 Acid
ascorbic 4,700 g,

 Ascorbat de
sodiu 5,900 g

 Macrogol 4000, 64  Zaharina  laxativ 

g, sodică, osmotic care conţine
macrogol cu greutate 
 sulfat de sodiu moleculară mare
anhidru 5.7 g, (polietilenglicol sau 

FORTRANS hidrogenocarbonat PEG),  examen

de sodiu 1.68 g,  PEG-ul radiologic sau
pulbere pentru endoscopic,
soluţie orală  clorură de sodiu, reţine apa prin
legăturile de
1.46 g, hidrogen,
 clorură de  după
potasiu,0.75 g administrarea orală
a macrogolului
creşte volumul
lichidelor
intestinale,

 volumul
lichidelor
intestinale
neabsorbite este
responsabil de
proprietăţile
laxative ale soluţiei.

  Potasiu  Picosulfatul  este

hidrogen sodic este un catartic indicat la adulţi,
 Picosulfat de sodiu carbonat, stimulant cu adolescenţi şi
10 mg, acţiune locală, care copii începând
PICOPREP  Zaharină după clivarea la de la vârsta de 1
 Oxid de magneziu sodică, nivelul colonului, an,
pulbere pentru usor 3.5 g,
soluţie orală indusă de bacterii,
 Aromă formează compusul  pentru
naturală de
  Acid citric 12 g, portocale, laxativ activ, bis-(p- evacuarea
granulată, cu hidroxifenil)- conţinutului
conţinut de gumă piridil-2-metan colonului înainte
acacia, lactoză, (BHPM), care are o de o examinare
acid ascorbic, acţiune duală cu radiografică sau
butilhidroxianisol stimularea mucoasei, o endoscopie,
atât a intestinului
gros, cât şi a rectului,  pentru
evacuarea
 Citratul de conţinutului
magneziu acţionează colonului înainte
ca un laxativ de o intervenţie
osmotic prin chirurgicală
reţinerea umidităţii atunci când
în colon. acest lucru este
considerat clinic
necesar

1. OMOGENITATE

Pulberile trebuie să prezinte un aspect uniform; întinse în strat subţire şi analizate cu lupa
(4,5x) nu trebuie să prezinte aglomerări de particule.

2. UNIFORMITATEA MASEI DOZELOR DIN PREPARATELE PREZENTATE

IN RECIPIENTE MULTIDOZA (F.R.X, SUPL. 2001)

Determinarea este destinata formelor farmaceutiuorale, ca de exemplu : granule, pulberi

orale si lichide pentru uz oral, care sunt conditionate in recipiente multidoza, prevazute cu un
dispozitiv dozator integrat.
 se cântăresc separat 20 de doze prelevate la intamplare, din unul sau mai multe flacoane, cu
ajutorul dispozitivului dozator integrat,
 se determina masele individuale ale acestora si masa medi,
 cel mult doua mase individuale pot sa varieze cu mai mult de 10% fata de masa medie,
 si nicio masa individuala nu trebuie sa varieze cu mai mult de 20% fata de masa medie.

3. UNIFORMITATEA MASEI PREPARATELOR PREZENTATE IN DOZE

UNITARE (F.R.X, SUPL. 2001)

Se cântăresc individual conţinutul a 20 de doze prelevate la intamplare şi se calculează

masa medie,
 faţă de masa medie calculată, masa individuală a cel mult 2 din cele 20 de unitati poate să
prezinte o abatere procentuala mai mare decat cea indicata in tabelul 1,
 dar masa niciunei unitati nu trebuie sa prezinte abateri fata de acest procent cu mai mult de
dublul valorii acestuia.
.
Tabel 1. UNIFORMITATEA MASEI PREPARATELOR PREZENTATE IN DOZE
UNITARE (F.R.X, SUPL. 2001)

Masa medie Abateri

Forma farmaceutica procentuale fata
de masa medie
 Mai putin de 300
Capsule, granule mg, 10
neacoperite si pulberi
300 mg si peste 7.5
(in doze unitare)
300 mg,

TEHNOLOGIE FARMACEUTICĂ_ L. P. 9._ F.IV.2._18.11 – 21.04.2022_Roncea Fl.

PULVERES AD USUM DERMICUM (PULBERI PENTRU APLICARE CUTANATĂ –

„POWDERS FOR CUTANEOUS APPLICATION”_PUDRE
Caracteristici Exemple
Definitie (F R. X,  preparate solide formate din particule individuale,
supliment 2004) uscate, libere, cu variate grade de fineţe,

 una sau mai multe substanţe active,

Compozitie  cu sau fără excipienţi,
 dacă este necesar coloranţi autorizaţi,
 preparate unidoză sau multidoză,
 pulberile multidoză pentru aplicare cutanată trebuie
condiţionate în recipiente ce pot asigura cernerea,
Conditionare
 recipiente presurizate sau recipiente echipate cu
dispozitiv mecanic de pulverizare,
 nu trebuie să conţină aglomerări de particule,
 pulberile care se aplica pe plagi, pe arsuri si pe pielea
sugarilor trebuie sa se prepare prin metode care sa le asigure
Particularitati
sterilitatea si care sa permita evitarea unei contaminari
ulterioare cu microorganisme (F.R. X),
 pudrele cu antibiotice trebuie sa fie sterile pentru a
evita o suprainfectare a ranilor sau o diminuare a activitatii
antibioticului.
 recipiente bine închise, şi eticheta preparatului trebuie
Conservare să conţină următoarele prevederi:
 dacă preparatul este destinat administrării externe,
 unde se aplică,
 dacă preparatul este steril.
 protectie mecanica;
Intrebuintari  uscarea si racorirea pielii;
 aplicarea si adsorbtia substantelor medicamentoase la
nivelul epidermei sau mucoaselor.

Pudre_Conditii de calitate:
- un grad foarte avansat de finete (particulele trebuie sa aiba o dimensiune mai mica sau egala
cu 120 μm); corespunzator sitelor VIII sau IX,
- sa fie preparate omogene, care sa adere pe piele, sa fie onctuoase si sa alunece usor;
- sa nu fie toxice si iritante;
- sa nu astupe porii de la nivelul pielii;
 - sa aiba pH aproximativ neutru, pentru a nu influenta negativ echilibrul de la nivelul pielii ;
- sa nu fie higroscopice ;
- sa aiba densitate mica, putere mare de acoperire si sa nu se stearga repede ;
- sa aiba buna absorbtie pentru grasimi si sa fie usor astringente;
- pudrele colorate trebuie sa aiba o culoare omogena.

Formularea pudrelor
Pudrele contin substante active si baze de pudre sau excipienti.

Excipienti Exemple
 talc, caolin,
 oxid de magneziu, carbonat de magneziu,
substante anorganice carbonat de calciu,
 oxid de zinc, dioxid de titan.
substante organice  amidon, stearat de magneziu, stearat de zinc,
substante de origine vegetala  pudra de matase, licopodium
substante de origine animala  albumina din lapte
Excipienti – conditii de calitate:
- stabilitate chimica mare,
- toleranta buna,
- sa se pulverizeze usor,
- sa se sterilizeze,
- sa nu permita formarea crustelor,
- sa nu fie mediu prielnic pentru dezvolatarea microorganismelor.

1. PUDRE CU SUBSTANTE GRASE

Pudrele care se aplica pe suprafete intinse care exudeaza cantitati mari de lichide, se
aglomereaza din cauza umiditatii si formeaza cruste. Pentru a scadea capacitatea de adsorbtie
a acestor pudre ele se supun hidrofobizarii, care se realizeaza cu ajutorul substantelor grase,
reprezentate de :
- solide – ceara, alcool cetilic, cetaceu, colesterol,
- semisolide – lanolina,
- lichide - ulei de parafina.
Incorporarea substantelor grase solide, hidrofobe, in pulberi se poate face prin urmatoarele
metode:
I. dizolvarea substantelor grase in solvent volatil, amestecarea solutiei obtinute cu
excipientul ce urmeaza a fi hidrofobizat pana la evaporarea completa a solventului si etalarea
substantelor grase pe particulele solide ale excipientului.
II. topirea substantelor grase si amestecarea cu excipientul ce urmeaza a fi
hidrofobizat (metoda folosita cand substanta grasa este in cantitate relativ mare sau cand nu
este solubila in solvent volatil).
 I II
Rp. Alcoholi cetylici 0.20 g 0.50 g
Bismuthi subgallatis 1.00 g 1.00 g
Amyli tritici 3.00 g 3.00 g
Talci 5.00 g 5.00 g
M.f.pulvis subtilissimus
D.S.extern pentru pudrat
Preparare_I
se dizolvă alcoolul soluţia obţinută se se adaugă pulberea se eliberează în
cetilic într-o amestecă cu talcul şi în final compusă se flacoane de material
cantitate dublă de amidonul în mojar dermatol, cerne prin sita
Preparare
spirt eterat VIII
plastic.

Preparare_II

alcoolul cetilic se se adaugă amidonul şi

topeste într-o capsula se menţine pe se tritureaza continuu
capsulă pe baia de baia de apă, pentru omogenizare,
apă,

peste amestecul obţinut care se se eliberează în

aduce într-un mojar încălzit, se Se cerne prin sita VIII, flacoane de material
adaugă talcul şi dermatolul plastic.
triturând după fiecare adăugare,
Observaţii

Galatul bazic de bismut sau dermatolul este o pulbere fină, galbenă, fără miros şi fără
gust. Conform F.R. IX se păstrează în recipiente bine închise, ferit de lumină.
Deoarece în formula I alcoolul cetilic este în cantitate mică, se poate solubiliza în spirt
eterat luat în cantitate dublă. Dizolvarea se realizează într-o eprubetă şi la nevoie amestecul se
poate încălzi în baia de apă (dacă aceasta este cu focul stins.
Spirtul eterat este un amestec de eter etilic 25% şi alcool etilic 75%.
Cantitatea de alcool cetilic din formula II este mare şi se preferă topirea acestuia şi apoi
amestecarea cu amidon în capsulă pe baia de apă, prepararea continuând într-un mojar încălzit, în
caz contrar se solidifică alcoolul cetilic şi rezultă un amestec neomogen prin distribuţia lui
neomogenă în masa de pulbere.
Cea mai uşoară şi utilizată metodă pentru încălzirea mojarului este adăugarea de apă
fierbinte în interiorul său, menţinerea acesteia timp de câteva minute, urmată de îndepărtarea apei
şi ştergerea mojarului la interior.
Acţiune
 Preparatul are acţiune antiseptică (dermatol) şi adsorbantă datorită talcului şi mai
puţin datorită amidonului care a fost hidrofobizat.

1. PUDRE CU SUBSTANTE MOI

Rp. Ammonii ichtyolsulfonici 0.50 g

Zinci oxydi 2.00 g
Amyli tritici 5.00 g
Talci 5.00 g

M .f. pulvis subtilissimus

D.S. extern pentru pudrat

Substanţele moi de tipul ichtiolului şi gudroanelor vegetale se încorporează mai uşor în

pulberi după o prealabilă dispersare într-un solvent volatil.

Componente Caracteristici
 produs obţinut prin distilarea uscată a gudroanelor
din unele şisturi bituminoase, sulfonate şi neutralizate cu
Ichtammolum (ammonium amoniac,
sulfobituminosum,  lichid vâscos, negru în strat gros şi brun în strat
ihtiolsulfonat de amoniu), subţire, cu miros puternic caracteristic,
F.R.X, Ihtiol  solubil în apă şi glicerol şi parţial solubil în alcool,
 este miscibil cu lanolina şi vaselina şi nemiscibil cu
parafina lichidă şi uleiurile grase,
 dacă se încorporează ca atare în pulberea compusă
determină aglomerarea acesteia.

 pulber fina, amorfa, alba, fara miros si fara gust,

Zinci oxydum (F.R.X)
Amylum tritici (F.R.X)
Talcum (F.R.X)
 practic insolubil in apa si alcool,
 se dizolva in acizi minerali diluati, acid acetic si in
exces de solutii de hidroxizi alcalini si de amoniac
concentrat,
 pulbere fina, alba, fara miros si fara gust,
 este practic insolubil in alcool si apa la o
temperatura intre 8-150C,
 Nu trebuie sa contina E. Coli si Salmonella sp.
 este un hidrosilicat de magneziu natural, purificat si
pulverizat,
 pulbere foarte fina alba, onctuoasa la pipait, aderenta,
fara miros, fara gust, lipsita de granulatii nisipoase,
 practic insolubil in apa,
 practic insolubil in acizi, partial solubil in solutii de
hidroxizi alcalini,
 nu trebuie sa contina mai mult de 500
microorganisme aerobe pe gram,
 Preparare

1. se cântăreşte ihtiolul într-o capsulă de porţelan,

2. se disperseaza intr-o cantitate dublă de spirt eterat,
3. amestecul obţinut se triturează pentru omogenizare,
4. se prepară o pulbere compusă din oxid de zinc, amidon de grâu şi talc,
5. peste pulberea compusă obţinută se aduce treptat dispersia de ihtiol în spirt
eterat şi se triturează pentru omogenizare,
6. pudra obţinută se poate usca, după cernerea prin sita VIII.

2. PUDRE CU ANTIBIOTICE SI SULFAMIDE

Pulberile care se aplica pe plagi, pe arsuri si pe pielea sugarilor trebuie sa se prepare prin
metode care sa le asigure sterilitatea si care sa permita evitarea unei contaminari ulterioare cu
microorganisme (F.R. X).
Pudrele cu antibiotice trebuie sa fie sterile pentru a evita o suprainfectare a ranilor sau o
diminuare a activitatii antibioticului.
Metode de obtinere a pudrelor sterile:
- sterilizarea pudrei dupa preparare (cand toate componentele sunt
termostabile);
- prepararea pe cale aseptica (substantele termolabile se incorporeaza
aseptic in amestecul de excipienti sterilizati in prealabil).
Sterilizarea excipientilor se realizeaza la etuva, 3 ore la 160̊ C, 1 ora la 170̊ C sau 30
minute la 180̊ C.

Rp. Chloramfenicoli 0.20 g

Zinci oxydi 2.00 g
Talci 4.00 g
Acidi borici 4.00 g

M.f. pulvis subtilissimus sterilisatum

D.S. extern pentru pudrat

Preparare
1. într-un mojar se pulverizează individual, fara reziduu acidul boric cu
ajutorul alcoolului şi după evaporarea alcoolului, se adaugă oxidul de zinc şi talcul
triturând după fiecare adăugare,
2. pulberea obţinută se cerne prin sita VIII,
 3. pulberea compusa obtinuta (1) se sterilizeaza la etuvă la 1700C, 1 ora,
4. în alt mojar sterilizat se pulverizează cloramfenicolul şi peste acesta se
adaugă treptat amestecul de excipienţi sterilizat şi răcit.

Observaţii
Cloramfenicolul, sinonim levomicetină, este o pulbere cristalină albă sau alb-gălbuie,
fără miros, cu gust amar. Deşi este rezistent la 100 0C, nu se poate steriliza la 1700C pentru că este
inactivat la 160oC, motiv pentru care pudra se prepară pe cale aseptică.
Acidul boric se prezintă sub formă de lamele cristaline, lucioase, cu aspect sidefos, grase
la pipăit, sau pulbere cristalină albă, fără miros, cu gust slab acru. Pentru a obţine bune rezultate
se preferă, întotdeauna, în cazul acidului boric pulverizarea prin intermediu volatil.
La obţinerea reţetei se lucrează în mojar sterilizat sau, când este posibil, se lucrează în
boxă sterilă.
Recipientul în care se condiţionează pudra obţinută trebuie să fie închis etanş pentru a
evita contaminarea ulterioară cu microorganisme.
Acţiune
Preparatul are acţiune antiseptică şi sicativă.

Rp. Tetraciclini 1.00 g

Mentholi 1.00 g
Zinci oxydi 30.00 g
Talci q.s.ad 100.00 g

M.f. pulvis subtilissimus sterilisatum

D.S. extern pentru pudrat

Preparare
1. se pulverizeaza individual, fara reziduu, prin triturare la mojar oxidul de
zinc şi talcul,
2. pulberea obţinută se cerne prin sita VIII,
3. şi apoi se sterilizează la etuvă 60 de minute la 1700C,
4. separat, in alt mojar, se pulverizează mentolul prin intermediu volatil şi se
amestecă cu jumătate din cantitatea de pulbere compusă obţinută anterior (1),
5. în alt mojar, se pulverizează tetraciclina şi se amestecă cu restul de pulbere
compusă (1),
6. se reunesc cele două porţiuni şi se triturează pentru omogenizare,
7. preparatul se eliberează în recipiente închise etanş.

Observaţii
 Tetraciclina este o pulbere cristalină galbenă, fără miros, cu gust amar, care conform F.R.
X se conditioneaza în recipiente bine închise, ferit de lumină.
Tetraciclina şi mentolul sunt substanţe termolabile şi se vor încorpora aseptic în
amestecul steril de talc şi oxid de zinc.
Acţiune
Preparatul are acţiune antiseptică, antipruriginoasă, sicativă.

EXEMPLE INDUSTRIALE DE PULBERI DE UZ EXTERN

PULBERE UNIDOZĂ DE INHALAT (PULBERE DE INHALAT)

Componente/Conditionare
 Inhalator cu doză unică conţine loxapină 5 mg şi
eliberează 4,5 mg loxapină
-
 Inhalatorul alb (carcasa) este turnat dintr-un policarbonat
de clasă medicala,
 Fiecare inhalator este disponibil într-o pungă din folie
multilaminată de aluminiu, închisă ermetic.

BAQSIMI 3 MG PULBERE NAZALĂ ÎN FLACON CU DOZĂ UNICĂ

Componente/Conditionare
 Fiecare flacon cu doză unică eliberează pulbere nazală ce
conţine glucagon 3 mg
 Betadex (E459)
 Dodecilfosfocolină
 Conditionare: tub sigilat cu folie termocontractabilă 
ATENTIE!
 Doar pentru administrare intranazală,
 Baqsimi se administrează într-o singură nară,
 Glucagonul este absorbit în mod pasiv prin mucoasa nazală,
 Nu este necesară inhalarea sau inspirarea profundă după administrare.

BANEOCIN 250 UI/5000 UI PE GRAM PULBERE CUTANATĂ

Componente/Conditionare
Un gram pulbere cutanată conţin zinc bacitracină 250 U.I., sulfat de neomicină 5000 U.I.
Pulbere bază sterilă care conţine:
• amidon de porumb,
• oxid de magneziu

SAPROMED 30 MG/G PULBERE CUTANATĂ CLORCHINALDOL

Componente/Conditionare
Un gram pulbere cutanată conţine clorchinaldol 30 mg,
 amidon de porumb,
  talc
ATENTIE !
Este disponibil în cutii cu un flacon prevăzut cu aplicator pentru pudrare (capac perforat +
capac etanșare) din polietilenă, de culoare albă, a 12 g pulbere cutanată

SEPTOVAG PULBERE
Componente/Conditionare/cONSERVARE
zinc metanamina = 99.5 g
- ulei volatil de pin = 0,50 g
Pentru spalaturi vaginale, se dizolva continutul unui plic 1 - 1 1/2 litrii apa fiarta si
racita,
Prin dizolvarea produsului in apa se pun in libertate clorura de zinc si aldehida
formica cu actiune astrigenta si antiseptica, neutralizand alcalinitatea vaginala fara a
irita mucoasa vaginala.
A se pastra in locuri uscate si racoroase (8 - 15 grade C).

Bibliografie
1. Lupuleasa D., Belu Ionela, Şaramet G., Mănescu Oana – Îndreptar practic pentru
prepararea medicamentelor, vol. III, Ed., Medicală Universitară Craiova, 2005.
2.*** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Supliment, 2004, Editura Medicală, Bucureşti.
3. *** European Pharmacopoeia 9.0. and supplements, Council of Europe, 67075
Strasbourg Cedex, France.
4. ***Protocoale de lucru,
5. www.anm.ro/nomenclatorul de medicamente de uz uman

GRANULE (Granulata) F.R. X, Supliment 2004, F.E.

Item Caracteristici
 sunt preparate de consistenţă solidă, formate din agregate
solide, uscate ale particulelor cu o anumită porozitate, unei
pulberi suficient de rezistente pentru a se opune manipulării,
Definiţie  sunt preparate farmaceutice solide, constituite din particule
de formă neregulată, vermiculară, cilindrică sau sferică; conţin
una sau mai multe substanţe active cu sau fără excipienţi, şi dacă
este necesar coloranţi şi aromatizanţi corespunzători,
Termeni folositi  granulate,
 zaharuri granulate,
 granule – 0,1 - 2 mm,
Marime  - pelete (minigranule) – 0,5 – 1,5 mm,
 diluanţi (zahăr, glucoză, lactoză) – granule multidoză,
 aglutinanţi (polietilenglicoli, derivaţi de celuloză) –
 granulare pe cale uscată,
 lichide de granulare (solvenţi – apa, alcool, izopropanol,
amestecuri), soluţii coloidale (gume, pectină, gelatină, PVP,
Excipienţii folosiţi APV),
la obţinerea  lubrefianţi – pentru conţinutul capsulelor şi pentru
granulelor comprimare - talcul trebuie să fie de cel mult 3%, acidul stearic
de cel mult 1%, stearatul de magneziu sau de calciu de cel mult
1% din masa granulatului, aerosilul cel mult 10%,
 agenţi de acoperire (gastrosolubili – eteri ai celulozei,
PEG 4000, PEG 6000, enterosolubili (acetoftalat de celuloză,
alcooli graşi).
 Granulatele unidoză pentru uz oral sunt închise în
recipiente individuale, de exemplu pungi de hârtie, capsule de
hârtie sau fiole,
Conditionare  Administrare - înghiţite ca atare, mestecate şi unele sunt
Administrare dizolvate sau dispersate în apă sau alt lichid corespunzător înainte
de administrare,
 Fiecare doză dintr-un preparate multidoză trebuie să fie
administrată cu un dispozitiv capabil de a elibera cantitatea
prescrisă.
 granule de formă sferică, diametrul de 0,5 - 1,5 mm, au
densitate mare, acoperite sau nu cu pelicule, destinate
administrării interne, minigranule sau sfere,
 sunt dozate în capsule gelatinoase tari sau compactate prin
comprimare,
 suprafaţă specifică mare,
 traversarea rapidă a tractului gastrointestinal,
Pelete  pot fi acoperite (controlul vitezei de cedare a substanţei
active, eliberare enterică,
 mascarea gustului neplăcut al unor substanţe,
 îmbunătăţirea stabilităţii substanţelor active),
 sunt utilizate pentru realizarea preparatelor farmaceutice
multiparticulate,
 conţinut crescut de substanţă activă într-un volum mic
(cantităţi minime de excipienţi),
 Substante active:
 hormoni androgeni – medroxiprogesteron,
  hormoni estrogeni – estradiol,
 hormoni corticosteroizi – triamcinolon acetonid,
 diuretice, PG, AINS (indometacin, ketoprofen,
Pelete ibuprofen, naproxen, piroxicam),
 analgezice-antipiretice – propifenazona, paracetamol,
 sedative – fenobarbital,
 betablocante, antidiabetice,
 Agenţi formatori de matriţă
 CMC, HEC, HPC, HPMC, PVP, gelatina, PEG-uri,
pectine, lipide, gliceride, chitosani, uleiuri hidrogenate.

 granulate neacoperite,
 conţin, în general, lianţi (zahăr, lactoză, polividonă),
 substanţe acide şi carbonaţi sau hidrogenocarbnaţi, care
Granulate reacţionează rapid în prezenţa apei cu degajarea dioxidului de
efervescente carbon,
 sunt destinate administrării interne după o prealabilă
dizolvare sau dispersare în apă,
 se conservă în recipiente închise etanş.
 – sunt preparate multidoza care constau din granule
acoperite cu unul sau mai multe straturi de amestecuri de diverși
Granulate acoperite excipienți,
 substanțele utilizate pentru acoperire sunt de obicei
aplicate ca soluție sau suspensie prin evaporarea vehiculului,
 trebuie să prezinte un înveliş continuu şi uniform,
 conţin circa 20% substanţe active şi aproximativ 80%
substanţe auxiliare,
 în categoria acestor zaharuri intră şi zaharurile granulate
efervescente care un conţinut de 20% substanţe active şi
Zaharuri granulate aproximativ 80% substanţe auxiliare care sunt formate din 74%
amestec efervescent şi 6% zahăr,
 componenta acidă a amestecului efervescent este acidul citric
sau tartric, iar cea alcalină este carbonatul acid de sodiu,
 se prezintă sub formă de fragmente vermiculare, cilindrice sau
sferice, pe cât posibil uniforme, cu gustul, mirosul şi culoarea
caracteristice substanţelor folosite..
 sunt granulate acoperite sau neacoperite ce conţin excipienţi
 special sau sunt granulate preparate prin metode speciale, separate
sau împreună, destinate a modifica viteza, locul sau timpul la
care substanţele active sunt cedate,
 includ granulele cu cedare prelungită şi granulele cu cedare
Granulate cu întârziată,
cedare modificată  se pot prezenta ca preparate unidoză sau multidoză.
 Granulate gastrorezistente
 sunt granulate cu cedare întârziată, care trebuie să reziste la
acţiunea sucului gastric şi să cedeze substanţele active la nivelul
intestinului subţire,
 aceste proprietăţi sunt obţinute prin acoperirea granulatelor cu
materiale gastrorezistente (acoperire enterică) sau prin metode
corespunzătoare,
 F.E. prevede testul de dizolvare pentru a demonstra o cedare
corespunzătoare a substanţelor active.

Controlul calitatii
Mărimea particulelor
Conţinutul unui recipient cântărit în prealabil (sau cel puţin 20 g de granulat) se aduc în
sita cu latura interioară a ochiului de 0,8 mm prevăzută cu capac şi recipient; se agită uşor şi se
cântăreşte din nou. Diferenţa între cele două cântăriri nu trebuie să depăşească 10% din masa de
granulate luată în lucru.
Testul de dezagregare: plasarea unei doze de granulate efervescente într-un vas ce
conţine apă la 15-250C şi trebuie să se formeze numeroase bule de gaz. Se repetă pentru încă 5
probe şi preparatul corespunde testului dacă toate probele se dezagregă în 5 minute.
Dezagregare
Se iau în lucru 3 g de granulat.
Zaharurile granulate trebuie să se dezagrege în apă în cel mult 15 minute, dacă nu se
prevede altfel.
Zaharurile granulate efervescente trebuie să se dizolve sau să se dezagrege în apă cu
efervescenţă în cel mult 5 minute, vasul nu trebuie agitat în timpul determinării.
PREPARAREA GRANULATELOR (GRANULE)

Granularea (peletizarea) poate fi definită ca un proces de aglomerare sau sferonizare care

transformă pulberile sau particulele de s.a. si excipientii în unităti mici, libere, mai mult sau mai
putin sferice, numite pelete. Termenii generali „granulare” si „peletizare” sunt uneori folositi

sinonim si nu se face o distinctie clară între ei.

Granulatele se utilizează ca atare, ca formă farmaceutică, dar în cele mai multe cazuri
granularea se utilizează ca etapă intermediară în prepararea comprimatelor sau capsulelor
gelatinoase.
Granularea prezintă mai multe obiective, dintre care amintim: modificarea structurii
materialului, mărirea densităţii, ameliorarea proprietăţilor de curgere, reducerea proporţiei de aer
dintre particule, aer care împiedică în bună măsură comprimarea, evitarea separării
componentelor dintr-o pulbere compusă, etc.
Se utilizează diverse metode de granulare:
1. granularea uscată,
2. granularea umedă.

GRANULAREA USCATĂ

• transformarea amestecului de pulberi în granule, prin aglomerare cu substanţe

auxiliare,
• se aplică pentru substanţe care se degradează în prezenţa umidităţii (aspirina,
derivaţii penicilinei) la obţinerea granulelor şi comprimatelor efervescente,
• substanţe cu densitate scăzută, substanţe cu structură cristalină,
• pulberi vegetale care au o coeziune slabă,
• substante termolabile.
Această metodă de granulare utilizează o presiune foarte mare pentru compactizarea pulberii.
Granularea uscată utilizează aceeaşi excipienţi ca şi granularea umedă, dar este posibil ca
pe această cale să se obţină granulate în care există cantităţi foarte mici de excipienţi
dezagreganţi şi lubrifianţi.
Se realizează prin:
 brichetare – comprimarea pulberilor cu maşini de comprimat cu un singur ponson
sau maşini rotative, dar procesul nu este economic şi uneori este dificil de realizat;
 compactizare cu cilindri sau valţuri – cei doi cilindri se rotesc în sens invers, când
se obţine materialul comprimat în brichete sau folii, dependent de suprafaţa cilindrilor.
Etapele parcurse în procesul de granulare:
 obţinerea pulberii compuse;
 brichetarea care se realizează prin comprimarea amestecului de pulberi când se obţin
brichete care sunt comprimate ce au un diametru de circa 2,5 cm şi sunt subţiri;
  granularea propriu-zisă constă în sfărâmarea acestor brichete, care în farmacie se
realizează prin sfărâmare la mojar, iar în industrie există granulatoare mecanice prevăzute cu
ciocane şi site iar fragmentele care se obţin sunt trecute forţat prin sita 3;
 uniformizarea granulatelor prin cernere pe suprafaţa sitei 4 când se opreşte refuzul iar
cernutul este supus din nou granulării.

GRANULAREA UMEDĂ

Este cel mai răspândit procedeu, fiind o granulare clasică dar căruia i s-au făcut
modificări ce au dus la apariţia unor procedee speciale.
Principalele etape de lucru în procedeul clasic sunt:
 obţinerea pulberii compuse;
 umectarea acesteia cu un lichid de umectare care are rolul de a transforma pulberea
compusă într-o masă vârtoasă;
 granularea propriu-zisă care se realizează prin trecerea forţată a masei vârtoase prin
ochiurile sitei III;
 uscarea granulatelor iniţial la aer, apoi la etuvă la maxim 450C;
 uniformizarea granulatelor prin cernere pe ochiurile sitei IV, când se opreşte refuzul şi
cernutul se granulează din nou.
Granulatele efervescente se pot prepara prin această metodă, dar ca lichid de granulare se
foloseşte alcoolul concentrat.
În cazul în care componenta acidă este acidul citric cristalizat cu o moleculă de apă, care
este o substanţă eflorescentă, aceste granulate se pot prepara prin metoda fuziunii la cald: se
obţine o pulbere compusă din substanţele active şi auxiliare care se încălzeşte la 100 0C, când
acidul citric pierde apa de cristalizare care va umecta pulberea şi masa obţinută se supune
granulării.

Albendazol granule instant 200 mg

Denumirea substanţei Cantitate Rol în formulare Metoda de preparare (etape)
Albendazol 4g
Acid citric 3g
Citrat de sodiu 3g
Sorbitol, crystalline 88 g
Etanol 96 % 22 g
Lutrol F 68 2g

Multivitamine granule instant

Denumirea substanţei Cantitate Rol în formulare Metoda de preparare
(etape)
Vitamin A+D pulbere 250,000 200 g
+ 50,000 I.U./g
Thiamine mononitrate 26 g
Riboflavin 33 g
Nicotinamide 110 g
Pyridoxine hydrochloride 22 g
Calcium D-pantothenate 150 g
Cyanocobalamin 0.1%. gelatin coated 66 g

Ascorbic acid 1,150 g

Vitamin E acetat 210 g
Sucrose 20,000 g
Kollidon CL-M 5,000 g
Orange flavour 1,000 g
Kollidon VA 64 2,000 g
Etanol sau Isopropanol approx. 7
l

Paracetamol granule 500 mg instant

Denumirea substanţei Cantitate Rol în formulare Metoda de preparare (etape)

Paracetamol 50 g
Sorbitol instant 130 g
Lutrol F 127 50 g
Acid citric 3g
Citrate de sodiu 3g
Kollidon 90 F 8g
Etanol 96%. 50 g

Granule efervescente cu Vitamin B Complex + Amino Acids

+ Magnesium
Denumirea substanţei Cantitate Rol în formulare Metoda de preparare (etape)
Thiamin hydrochloride 2g
Pyridoxine hydrochloride 2g
Cyanocobalamin 5g
L-Glutamine 20 g
Inositol 10 g
Potassium L-aspartate 10 g
DL-Carnitine hydrochloride 500 g
Magnesium L-aspartate 350 g
Citric acid, anhydrous 600 g
Sodium bicarbonate 500 g
Flavours q. s.
Kollidon VA 64 50 g
Isopropanol. 80 g

PASTILE (F. R. X, SUPL. 2004) - PREPARATE BUCOFARINGIENE

Definitie: sunt preparate solide unidoza destinate suptului, prin dizolvare sau dezintegrare

lenta in gura, in vederea obtinerii, in general, a unui efect local in cavitatea orala si la nivelul

faringelui.

Acestea contin una sau mai multe substante active, de obicei intr-o baza aromatizata si

indulcita (FR X, supliment 2004).

Sunt cunoscute sub denumirile de:

Lozengi ( lozenges – romb, pastila, molded lozenges – pastile turnate in tipare; hard

candy lozenges – pastile, bomboane tari), forme preparate prin turnare in tipare, ce contin una sau

mai multe substante active intr-o baza aromatizata si edulcorata; sunt forme solide, dure sau moi

si flexibile; forma – discoidala, sferica, patrata, romboidala, conica, greutate intre 1 si 5 g.

Trochisti (troches – comprimate de supt; compressed lozenges sau compressed tablet

lozenges); greutatea 1-3 g; se obtin prin comprimare; forma romboidala.

Clasificarea pastilelor:

a) formulare si consistenta:
- pastile dure,
- pastile moi,
b) metoda de fabricare:
- prin turnare in forme,
 - prin decupare, stantare, taiere,
- prin comprimare,
c) actiunea terapeutica:
- antimicrobiana,
- antifungica,
- anestezica locala,
- decongestiva,
- antitusiva,
- antialergice,
- anticariogene.

Formularea pastilelor

Pastilele se diferentiaza de comprimate prin continutul mare de zahar si proportia mare de

mucilag (gume naturale, gelatina); contin coloranti si aromatizanti.
Pentru a fi formulate ca pastile, substantele active si substantele auxiliare trebuie sa fie
termostabile. Daca sunt termolabile se vor fabrica prin comprimare.
Substantele termostabile sunt incluse intr-o baza formata dintr-un sirop aromatizat,
colorat si foarte concentrat, pentru a putea fi turnat in forme adecvate, dupa care pastilele sunt
uscate.

Hard candy lozenges (Lollipops) – pastile, bomboane tari

Aceste forme de dozare sunt realizate prin topirea zaharurilor si alte ingrediente împreună
si apoi turnarea amestecului într-o matrită de diferite forme. Pastila nu va dezintegra în gură, dar
se va eroda sau dizolva timp de 5-10 minute.
Forma de dozare are nevoie de un continut de umiditate scăzut (0.5-1.5%), astfel apa se
evaporă prin fierberea amestecului de zahăr în timpul procesului de obtinere.
Substantele teromolabile nu pot fi utilizate în această formulare din cauza temperaturilor
ridicate necesare pentru preparare. O altă problemă este aceea că pastilele greu pot deveni
granulate. Viteza cu care se întâmplă acest lucru depinde de dizaharidul utilizat si concentratia
acestuia în formulare. Cel mai bun compromis pare a fi 55-65% zaharoză si aproximativ 35-45%
sirop de porumb.
 Trebuie luat în considerare pH-ul final a produsului. Dacă agentii de aromatizare acizi
utilizati sunt acidul citric, tartric, fumaric, pH-ul final poate fi destul de scăzut (aproximativ 3).
Pastilele au pH-ul în jurul valorii de 5 la 6.
Carbonat de calciu, bicarbonat de sodiu, si trisilicat de magneziu pot fi adăugati la
formulare în acest scop.

Molded lozenges (Soft lozenges)

Pastile moi sunt compuse si pot fi colorate si aromatizate. Ele pot fi fie mestecate sau
lăsate să se dizolve încet în gură. Acestea sunt de obicei realizate din ingrediente cum ar fi
polietilenglicol (PEG) 1000 sau 1450, ciocolată, sau o bază de zahăr. Din cauza texturii moale,
aceste pastile pot fi rulate si apoi se taie în bucăti. Dar o metodă mai convenabila este de a turna
masa calda într-o matrită de plastic.
Unele formulări sub forma de romb moi contin acacia si silicagel. Acacia este utilizata
pentru a adăuga textură si finete pastilei, iar silicagelul este folosit ca agent de suspendare pentru
a mentine materialele depuse la baza cavitătii matritei în timpul procesului de răcire.
Amestecurile sunt de obicei încălzite la aproximativ 50 °C.
Aromele pot fi obtinute de la surse cum ar fi concentrate de sirop, sau uleiuri volatile.

Pastile masticabile (Chewable lozenges)

• Baza de pastile:
• amestec de zahăr și sirop de porumb în proporție de 50:50 până la 75:25,
• Umectanți: sunt folosiți pentru a îmbunătăți proprietățile de mestecare și senzatia de gust din
gură: glicerină, propilenglicol și sorbitol,
• Excipienți aglutinanti:
• pentru a obține consistenta dorita, gelatina, guma xantan, amidon, pectină și caragenan,
• Lubrifianti:
• uleiuri și grăsimi vegetale pentru a evita lipirea de dinți în timpul masticatiei,
• Medicament: 35-40% din medicament este încorporat în pastile,
• Cristale de însămânțare:
• Cristalele de însămânțare includ adăugarea de zahăr pudră fin 3-10% pentru a încălzi baza de
pastile pentru a accelera cristalizarea,
• Aromatizanti: ghimbir, cuișoare, mentă etc.

PASTILE MASTICABILE_PROCES DE FABRICAȚIE

 baza este incalzita la 95-125 ° C și transferata în mixerul cu lamă planetară / sigma,

 masa este lăsată să se răcească la 120 ° C,
 se adăuga aglutinantul sub 105 ° C,
 se adaugă s. activa între 95-105 ° C,
 colorantul este dispersat în umectanți și adăugat sub 85 ° C,
 adaos de lubrifiant peste 80 ° C,
 pastilele masticabile sunt obtinute sub formă de cilindru, cu grosime adecvată, tăiate la

dimensiunea dorită și apoi ambalate,

Descriere pastilelor

Pastilele trebuie sa prezinte forme adecvate, margini intregi, fara bule de aer, transparente

sau opace, colorate specific.

Conservarea pastilelor

Pastilele tari si pastilele moi se pastreaza la temperatura camerei si umiditate mica 25-

35%.

Pastrarea trebuie sa asigure stabilitatea aromei. Schimbarile subtile ale aromei in timp,

desi nu afecteaza performanta produsului, pot avea un impact mare asupra acceptabilitatii.

CAPSULE (CAPSULAE)

Capsulele sunt preparate farmaceutice formate din învelişuri care conţin doze unitare de
substanţe active asociate sau nu cu substanţe auxiliare; sunt destinate administrării pe cale orală.
(F.R. X).
Conform F. E. 9.0. şi F.R. X - Supliment 2004, capsulele sunt preparate solide
destinate administrării orale, formate din învelişuri tari sau moi de diferite forme şi
mărimi, care conţin doze unitare de substanţe active.
Se pot folosi şi alte substanţe auxiliare cum ar fi: agenţi de opacifiere, tensioactivi,
conservanţi antimicrobieni, precum şi coloranţi admişi de Ministerul Săntăţii.
În formula de preprare, talcul trebuie să fie de cel mult 3%, acidul stearic de cel mult
1%, stearatul de magneziu sau stearatul de calciu de cel mult 1% şi aerosilul de cel mult
10% din masa conţinutului capsulei.
Se pot distinge câteva categorii de capsule:
  capsule cu invelis tare (operculate);au un înveliş din gelatină; obţinut din doi cilindrii
prefabricaţi care se închid prin îmbinare şi conţin de regulă substanţe în formă solidă: pulberi sau
granulate. Securitatea închiderii poate fi mărită prin diverse mijloace.

 capsule cu invelis moale (perle) – sunt construite dintr-un înveliş continuu şi moale de
gelatină; au formă sferică sau ovală.

Obţinerea învelişului, umplerea şi sigilarea acestuia se realizează într-un ciclu continuu,

dar pot fi şi prefabricate.
Conţin produse lichide care pot fi condiţionate direct, solide de regulă dizolvate sau
dispersate într-un vehicul corespunzător pentru a obţine o soluţie sau o dispersie de consistenţa
unei paste. Deoarece conţinutul şi învelişul capsulei vin în contact direct poate să apară o
migraţie a componentelor din conţinut în înveliş şi invers.
 capsule cu cedare modificată – pot fi capsule gelatinoase tari sau moi, la care conţinutul,
învelişul sau ambele conţin excipienţi speciali sau acestea sunt preparate prin metode speciale
destinate modificării vitezei de cedare sau a locului în care substanţele active sunt eliberate.
Această categorie include capsulele cu eliberare prelungită şi capsulele cu eliberare întârziată
(capsule gastrorezistente- uzual se obţin prin acoperirea enterică a învelişului capsulelor
gelatinoase tari sau moi sau prin umplerea acestora cu granule sau particule acoperite cu film
gastrorezistent),
 capsulele amilacee (caşete) sunt preparate din amidon; au formă de cilindri plaţi a căror
diametre, puţin diferite ca mărime, permit închiderea acestora prin suprapunere şi uşoară apăsare.
Conţin substanţe sau amestecuri de substanţe sub formă de pulberi. Înainte de administrare se
imersează în apă câteva secunde şi sunt înghiţite cu multă apă. Pe eticheta preparatului trebuie să
se specifice modul de administrare.
 Capsule amilacee

FORMULARE

Capsulele sunt învelişuri obţinute din gelatină, amidon sau alte substanţe inerte fiziologic.

Capsule gelatinoase tari obţinute din gelatină

De regulă capsulele gelatinoase tari sunt obţinute din sorturi de gelatină cu o vâscozitate
relativă a gelurilor ridicată, a căror consistenţă poate fi ajustată prin adăugare de substanţe, de
tipul glicerolului sau sorbitolului.
Oricare tip poate fi utilizat, dar amestecul obţinut din pielea şi oasele de porc este adesea
folosit pentru optimizarea clarităţii şi durităţii. Se pot utiliza şi amidonul sau alte substanţe
corespunzătoare. Capsulele gelatinoase tari pot conţine, de asemenea, şi coloranţi, vopseluri
aprobate sau tipuri diferite de oxizi de fier, opacifianţi ca dioxid de titan, agenţi de dispersare,
agenţi de întărire ca zahărul şi conservanţi. Normal conţin 10-15% apă.
Conţinutul capsulelor poate fi solid, lichid sau de consistenţa pastelor.
Acesta este constituit din una sau mai multe substanţe active cu sau fără excipienţi ca
solvenţi, diluanţi, lubrifianţi sau dezagreganţi. Conţinutul nu trebuie să deterioreze învelişul
capsulei. Acesta este deteriorat de fluidele digestive şi astfel conţinutul este eliberat.
Pentru a înlocui gelatina de origine animală, datorită encefalopatiei spongiforme bovine
care a ridicat mari probleme la nivel mondial, s-au căutat alte materii prime adecvate. Capsulele
gelatinoase obţinute cu acestea trebuie să aibă proprietăţi comparabile cu cele obţinute din
gelatină.
 Caracteristici Capsule gelatinoase tari Capsule gelatinoase moi
gelatină Tip A Tip B Tip A Tip B
Rezistenţa gel 240-300 200-250 150-200 125-175
Vâscozitate 44-55 45-60 25-35 30-40
mPas
pH 4,5-5,5 5,3-6,5 4,5-5,5 5,3-6,5
Germeni
aerobi < 1000/g < 1000/g < 1000/g < 1000/g
E. coli absent absent absent absent
Salmonella absent absent absent absent

Compoziţie Capsule gelatinoase tari Capsule gelatinoase moi

Gelatină 30% 40-45%
Apă 65% 20-30%
Colorant 5% -
Pigment q.s. -
Plasticizant q.s. 30-35%

Mărimea capsulei 00 0 1 2 3 4
Greutate (mg) 118 95 75 60 47 38
Volum (ml) 0,91 0,68 0,50 0,37 0,30 0,21
ρ= 0,6 g/ml 546 408 300 222 180 126
Capacitate

ρ= 0,8 g/ml 728 544 400 296 240 168

(mg)

ρ= 1 g/ml 910 680 500 370 300 210

ρ= 1,2 g/ml 1092 816 600 444 360 252

Capsule tari obţinute din amidon

Se pot utiliza carbohidraţii de origine naturală, în special amidonul, care poate duce la
înlocuirea gelatinei în procesul de fabricare a învelişului capsulelor.
Nivelul ridicat de amiloză din amidon imprimă bune proprietăţi de formare de film,
esenţiale pentru obţinerea învelişului, şi rezistenţă mecanică. Procedeul de obţinere este similar
celui de la capsulele gelatinoase tari folosind metoda imersiei.
În condiţii normale de umiditate, filmul de amidon prezintă bune proprietăţi de barieră
pentru pătrunderea oxigenului.
 Capsulele de amidon prezintă o dizolvare completă în apă la 36,5 0C în mai puţin de 10
minute.
De asemenea se pot obţine capsule de amidon tari acoperite cu agenţi de acoperire
enterici pentru a dirija eliberarea substanţei medicamentoase.
Capsulele tari obţinute din amidon sunt constituite din două piese, care nu sunt
telescopice şi nici nu de îmbină, ci se sigilează în momentul umplerii pentru a preveni
separarea. Acestea sunt închise prin aplicarea unei soluţii hidroalcoolice la limita inferioară
a capacului capsulei, înainte de a-l plasa peste corpul acesteia.

Capsule tari obţinute din hidroxipropilmeticeluloză

O alternativă la folosirea gelatinei pentru prepararea capsulelor gelatinoase tari o reprezintă

hidroxipropilmetilceluloza.

UMPLEREA ÎNVELIŞULUI

FORMULAREA PULBERILOR cere adesea adăugarea de excipienţi diluanţi, agenţi

lubrifianţi şi glisanţi alături de substanţa activă pentru a facilita încapsularea.
Formularea precum şi metoda de încapsulare, în particular gradul de compactare poate
influenţa cedarea substanţei medicamentoase.
Se obişnuieşte adăugarea agenţilor de umectare în masa pulberii dacă substanţele
active sunt hidrofobe. Dezintegranţii pot fi de asemenea incluşi în formularea pulberilor pentru
a facilita dezagregarea amestecului compactat.
Amestecurile de pulberi care au tendinţa de a se lichefia pot fi preparate sub formă de
capsule gelatinoase tari dacă se adaugă un adsorbant de tipul carbonatului bazic de magneziu,
dioxidului de siliciu coloidal sau alte substanţe corespunzătoare.
Substanţele puternic active se amestecă adesea cu un diluant inert înainte de includerea în
capsule gelatinoase.
Dacă sunt prescrise împreună două substanţe incompatibile, este posibil uneori să
plasăm una dintre acestea într-o capsulă mică şi aceasta este inclusă cu cea de a doua substanţă
activă într-o capsulă de dimensiuni mai mari. De asemenea separarea se poate realiza prin
plasarea peletelor filmate, a tabletelor sau a capsulelor gelatinoase moi ale uneia dintre
substanţele active într-o capsulă alături de a doua substanţă.
Capsulele gelatinoase tari pot avea un conţinut complex, în aceeaşi capsulă poate fi un
amestec format din pudră şi preparat semisolid sau pudră şi comprimat.
Semisolidele tixotropice pot fi obţinute prin gelificarea medicamentelor lichide sau
vehiculelor cu siliciu coloidal sau polietilenglicoli cu greutate moleculară mare. Diverse ceruri şi
grăsimi pot fi folosite pentru prepararea matricelor semisolide prin fuziune.
 CONTROLUL CALITĂŢII

1. ASPECT

2. UNIFORMITATEA MASEI PREPARATELOR UNIDOZĂ (F.R. X - Supliment

2004)

Capsulele trebuie să corespundă cu testul pentru uniformitatea masei preparatelor unidoză.

Acest test nu mai este necesar, dacă testul pentru uniformitatea conţinutului este cerut pentru
toate substanţele active.
Se cântăreşte o capsulă plină. Se deschide capsula şi se goleşte cât mai complet posibil,
fără să se piardă fragmente din înveliş.

În cazul capsulelor cu înveliş moale, se spală învelişul cu eter sau cu alt solvent adecvat şi
se lasă la aer până la dispariţia mirosului solventului. Se cântăreşte învelişul şi se calculează masa
conţinutului prin diferenţă. Se repetă operaţia pe alte 19 capsule si se calculeaza masa medie a
continutului capsulei.

Fata de masa medie calculate, masa individuala a cel mult 2 din cele 20 de unitati poate sa
prezinte o abatere procentuala mai mare decat cea indicata in tabelul 1, dar masa nici unei unitati
nu trebuie sa prezinte abateri fata de acest procent cu mai mult de dublul valorii acestuia.

Tabel 1. Uniformitatea masei preparatelor unidoza (F.R.X, supl. 2004)

Forma farmaceutica Masa medie Abateri procentuala

fata de masa medie
Capsule, granule neacoperite si mai putin de 300 mg 10
pulberi (unidoza) 300 mg si peste 300 mg 7.5

3. UNIFORMITATEA CONŢINUTULUI PREPARATELOR ADMINISTRATE ÎN DOZE

UNITARE

Conform F.R. X - supliment 2001 se preleveaza la intamplare 10 unităţi din preparatul de

analizat si se dozeaza individual substanta active a fiecareia, printr-o metoda analitica adecvata.

Capsulele, pulberile, altele decât cele de uz parenteral, granulele trebuie să corespundă

Determinării B. Acestea sunt corespunzătoare atunci când conţinutul individual al cel mult uneia
dintre unităţi este în afara limitelor 85 - 115% din conţinutul mediu, dar nu şi în afara limitelor de
75-125% din conţinutul mediu.

Preparatul nu este corespunzător când conţinutul individual a mai mult de trei unităţi este
în afara limitelor de 85-115% din conţinutul mediu sau atunci când conţinutul individual al uneia
sau mai multor unităţi este în afara limitelor de 75 – 125% din conţinutul mediu.

În cazul în care conţinutul individual a 2 sau cel mult 3 unităţi este în afara limitelor 85-
115% din conţinutul mediu, dar nici un conţinut individual nu este în afara limitelor 75-125% din
conţinutul mediu, se prelevează la întâmlare alte 20 de unităţi şi se dozează individual substanţa
activă a fiecăreia.

Preparatul este corespunzător dacă pentru cel mult 3 din cele 30 de unităţi conţinutul
individual este în afara limitelor de 85-115% din conţinutul mediu şi dacă nici un conţinut
individual nu este în afara limitelor de 75-125% din conţinutul mediu.

4. DEZAGREGAREA

Conform F.R. X – suplimentul 2001 în monografia intitulată DEZAGREGAREA

COMPRIMATELOR ŞI A CAPSULELOR, dezagregarea se utilizează pentru a determina
capacitatea comprimatelor şi a capsulelor de a se dezagrega în mediu lichid, în timpul prevăzut şi în
condiţii bine definite. Dezagregarea este considerată completă atunci când:

a) nu mai este niciun reziduu pe sita metalică, sau,

b) dacă mai rămâne un reziduu, acesta este constituit numai dintr-o masa moale, care
nu conţine un nucleu palpabil şi neimpregnat, sau când,

c) pe sita metalică nu mai rămân decât fragmente din învelişul comprimatelor

acoperite sau fragmente din învelişul capsulelor, care pot eventual să adere pe faţa inferioară
a discului, în cazul în care se utilizează discul.

Descrierea aparatului

Tuburi (6)

Caracteristici dimensionale Disc cilindric

Dimensiuni/material Caractersitici

- lungime de 77,5 ± 2,5 - diametrul de 20,7 ± 0,15 mm şi - 5 orificii cu diametrul de 2 mm:

mm şi un diametru interior de
21,5 mm;
- peretele are o grosime de
aproximativ 2 mm,
grosimea de 9,5 ± 0,15 mm),
- material plastic transparent,
- densitatea relativă cuprinsă
între 1,18 şi 1,20.
un orificiu central şi alte 4
dispuse la distanţe egale pe un
cerc cu raza de 6 mm;
-faţa laterală a discului este
prevăzută cu 4 lăcaşe situate la
distanţe egale, de 9,5 mm lăţime
pe 2,5 mm adâncime în partea
superioară şi de 1,6 mm pe 1,6
mm în partea inferioară.
 Tuburile sunt menţinute vertical de 2 plăci, separate şi suprapuse, din material plastic
transparent, de 90 mm diametru şi 6 mm grosime, care prezintă câte 6 orificii fiecare.

Orificiile sunt echidistante faţă de centrul plăcii şi dispuse la distanţe egale între ele. Sub
placa inferioară este fixată o sită metalică din fire de oţel inoxidabil, cu diametrul de 0,635 mm şi
ochiurile de 2,00 mm.

Plăcile sunt menţinute la o distanta de 77,5 mm de către nişte tije metalice verticale
situate periferic; placa superioară are fixată în centrul său o tijă metalică care permite cuplarea
acestui dispozitiv la partea mecanică a aparatului, asigurând o mişcare verticală, alternativă şi
regulată, cu amplitudinea între 50 mm şi 60 mm; numărul de curse complete, urcare şi
coborâre, este de la 28 la 32 pe minut. Aparatul este aşezat de preferinţă într-un vas cilindric de
un litru, sau în orice alt recipient convenabil.

Volumul lichidului care se introduce în vas este ales astfel încât, atunci când dispozitivul
este în poziţia cea mai înaltă, sita metalică să fie la cel puţin 15 mm sub suprafaţa lichidului,
iar atunci când dispozitivul este în poziţia cea mai joasă, sita să fie la cel puţin 25 mm de
fundul vasului, extremităţile superioare ale tuburilor deschise rămânând deasupra
suprafeţei lichidului. Un dispozitiv adecvat menţine temperatura lichidului între 36°C şi 38°C.

Elementele mecanice descrise pot suferi modificări de detaliu, dar cotele tuburilor de
sticlă şi cele ale sitei metalice trebuie să fie conforme cu prevederile de mai sus.

Figura nr. 1. Aparat pentru determinarea dezagregării comprimatelor şi capsulelor

de dimensiuni normale

MOD DE LUCRU

În fiecare din cele 6 tuburi se introduce un comprimat sau o capsulă, apoi un disc, dacă
este prevăzut astfel; se aşează dispozitivul în vasul cilindric conţinând mediul lichid indicat. Se
lasă aparatul să funcţioneze timpul prevăzut. După acest timp se scoate dispozitivul şi se
examinează starea comprimatelor sau a capsulelor.

Determinarea este corespunzătoare dacă toate probele sunt dezagregate complet.

DEZAGREGAREA CAPSULELOR (F.R. X supliment 2004)

Tipul Conditii experimentale

capsulei Caps. Mediu de dizolvare T°C. Timp Rezultat

- apa R, când este justificat - capsulele (6) s-au

se foloseşte HCl 0,1 M sau dezagregat complet,
Capsule tari 6 suc gastric artificial 37 °C. 30 min.

- apa R, când este justificat se - capsulele (6) s-au

foloseşte HCl 0,1 M sau suc dezagregat complet,
gastric artificial,
- dacă testul este
Capsule moi 6 (Se adaugă un disc în fiecare 37 °C. 30 min. necorespunzător
tub, acesta poate fi omis dacă datorită aderării
este justificat). capsulelor de disc,
acesta se poate repeta
si discul este omis.

2h sau - capsulele nu trebuie

3h, dar să prezinte niciun
HCl 0,1 M, fără disc 37 °C. niciodat semn de dezagregare
ă mai sau rupturi prin care
puţin să se piardă
6 de o conţinutul,
oră,
Capsule
gatrorezistente - dacă testul este
Tampon fosfat pH 6,8 cu necorespunzător
adaos de pulbere de pancreas 37 °C. 60 datorită aderării
(0,35 g pulbere la 100 ml minute. capsulelor de disc,
tampon fosfat), se adaugă acesta se poate repeta
câte un disc în fiecare tub si discul este omis,
- capsulele (6) s-au
dezagregat.

5. DIZOLVAREA

Prin testul de dizolvare se stabileste cantitatea de substanta activa dizolvata dintr-o forma
farmaceutica solida cu administrare orala (comprimat, capsula perculata), intr-un anumit interval
de timp. In monografia individuala se prevad tipul de aparat, mediul de dizolvare, numarul de
rotatii pe minut, metoda de dozare a substantei dizolvate, cantitatea minima de substanta activa
(in procente fata de continutul declarat) care trebuie sa se dizolve in timpul sau timpii test.
 Figura nr. 2 Tester de dizolvare

6. DOZAREA
Conform F.R.X., dacă nu se prevede altfel, se foloseşte pulberea din 20 de capsule, cărora
li se determină în prealabil masa medie a conţinutului. Conţinutul în substanţă activă se
determină conform prevederilor din monografia respectivă.

Faţă de conţinutul declarat în substanţă activă se admit abaterile procentuale prevăzute în

tabelul următor.

Conţinutul declarat în substanţă activă pe capsulă Abatere admisă

până la 10 mg +10%
10 mg până la 100 mg +7,5%
100 mg şi mai mult de 100 mg +5%

CONSERVARE. CONDITIONARE
Conform F.R. X. capsulele se păstrează în recipiente bine închise.
Conform F. E. capsulele se păstrează în recipiente bine închise, la cel mult 300C. Eticheta
preparatului trebuie să conţină numele oricărui conservant antimicrobian adăugat.
În industrie, capsulele goale se păstrează în recipiente închise etanş până la umplere.
Dacă sunt preparate din gelatină de origine animală şi amidon de origine vegetală,
capsulele trebuie protejate de orice sursă posibilă de contaminare cu microbi.
Capsulele gelatinoase tari au un conţinut în umiditate de 13-16%, faţă de cele pe
bază de HPMC cu 3 - 7%.
Se ştie că apa conţinută influenţează dimensiunile capsulei; dimensiunile se modifică
puţin când umiditatea este pierdută sau câştigată. Ca o regulă generală, dimensiunile
capsulelor gelatinoase pot fi modificate cu 0,5% pentru fiecare modificare în proporţie de
1% a umidităţii.
Deoarece capsulele pe bază de HPMC au un conţinut mai mic în umiditate, dimensiunile
sunt foarte puţin modificate la schimbarea conţinutului în umiditate.

Bibliografie

1. Lupuleasa D., Belu Ionela, Şaramet G., Mănescu Oana – Îndreptar practic pentru
prepararea medicamentelor, vol. III, Ed., Medicală Universitară Craiova, 2005.
2.*** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Supliment, 2004, Editura Medicală, Bucureşti.
3. *** European Pharmacopoeia 9.0. and supplemnts, , Council of Europe, 67075
Strasbourg Cedex, France.
4. ***Protocoale de lucru.
5.
FORME FARMACEUTICE RECTALE
 Preparatele rectale sunt destinate administrării rectale, pentru a obţine un efect local sau
sistemic sau in scop de diagnostic (RECTALIA, 9.0 E.P.).
Se pot distinge mai multe categorii de preparate rectale:
 supozitoare;
 capsule rectale;
 soluţii, emulsii si suspensii rectale;
 pulberi si comprimate (tablete) pentru soluţii si suspensii rectale;
 spume rectale;
 tampoane rectale medicamentoase.

SUPOZITOARE (SUPPOSITORIA, F.R.X)

Supozitoarele sunt preparate solide unidoze. Forma, volumul si consistenta lor sunt
adaptate administrării pe cale rectala (9.0.E.P.).
Ele conţin una sau mai multe substanţe active dispersate intr-o baza adecvata, care poate
fi solubila sau dispersabila in apa sau se poate topi la temperatura corpului.
Daca este necesar se pot adăuga excipienţi ca: diluanţi, absorbanţi, surfactanti,
lubrifianţi, conservanţi antimicrobieni si coloranţi autorizaţi.
O definiţie asemănătoare este data si in F. R. X: „supozitoarele sunt preparate
farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe active; sunt
destinate administrării pe cale rectala, vaginala sau uretrala (SUPPOSITORIA, FR X), care
grupează împreuna cele trei forme farmaceutice: supozitoare, ovule si bujiuri. Aceste trei tipuri
de preparate sunt reunite sub aceeaşi monografie deoarece se prepara din aceeaşi excipienţi si
prin aceleaşi metode. Ele diferă ca forma si mărime.
Supozitoarele rectale au:
 forma cilindrico-conica sau de torpila,

 diametrul bazei de 8-10 mm,

 lungimea de 20-30 mm si masa de 2-3 g pentru adulţi si de 1-2 g pentru
copii.
Supozitoarele vaginale (ovule) au forma sferica sau ovoidala, masa de 2-4 g (ovule
preparate cu unt de cacao sau grăsimi semisintetice neutre) si masa de 5-12 g (ovule preparate din
masa gelatinoasa).
Supozitoarele uretrale (bujiuri) au forma de cilindri ascuţiţi la un capăt, lungimea de 5-
10 cm, diametrul de 2-7 mm si masa de 2-3 g.
Prin formulare trebuie sa se selecţioneze substanţe medicamentoase, excipienţi si
variabile tehnologice prin care sa se realizeze forme farmaceutice convenabile administrării.
Formularea trebuie sa asigure stabilitatea supozitoarelor, apreciata prin aspectul
exterior, evoluţia punctului de topire, modificarea texturii, conţinutul in substanţa
medicamentoasa si în eventualii produşi de degradare.
 Din punct de vedere al sistemului fizic, supozitoarele sunt dispersii de substanțe
medicamentoase incorporate intr-un mediu de dispersie inert, format dintr-o baza semirigida sau
rigida. Dispersia substanţei active in baza de supozitoare poate conduce la:
 un sistem de dispersie omogen – supozitoare tip soluţie;
 un sistem dispers eterogen, bi- sau polifazic: supozitoare tip emulsie, suspensie sau
polifazice (mixte).
In ceea ce priveşte modul de formulare al reţetelor magistrale cu supozitoare se disting
doua situaţii: se prescriu substanţele pentru un supozitor si la instrucţio se prevede dentur tales
doses, ca in exemplul:
Rp. Extract de beladona uscat
Fenobarbital aa 0.04g
Excipient q.s.
M.f. suppositoria
D.t.d.nr. X
D.S. extern 2 supozitoare pe zi
sau se prescriu substanţele pentru numărul total de supozitoare si la instrucţio se prevede divide
in doses aequales ca in exemplul:
Rp. Fenobarbital 1.00g
Antipirina 2.00g
M.f. suppositoria
Divide in doses aequales Nr. XII
D.S. extern 2 supozitoare pe zi

Deoarece la nivelul mucoaselor unde se aplica aceste preparate (mucoasa rectala, vaginala
sau uretrala) are loc o absobtie comparabila cu cea realizata in urma administrării orale, se
impune verificarea dozelor prescrise. In calculul de verificare se folosesc valorile dozelor
maxime pentru o data si pentru 24 de ore folosite si in cazul preparatelor administrate intern.

BAZE PENTRU SUPOZITOARE

Ca si in cazul unguentelor, baza pentru supozitoare constituie suportul, matriţa in care

sunt incluse substanţele medicamentoase si alte substanţe auxiliare.
Ele sunt substanţe solide, grase sau hidrosolubile, care au capacitatea de a forma o
masa plastica modelabila in forme farmaceutice solide convenabile administrării pe cale rectala.
Excipienţii sau bazele de supozitoare sunt reprezentaţi de regulă de un singur excipient
spre deosebire excipienţii pentru unguente.
Aceşti excipienţi pentru supozitoare trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
1. să cedeze substanţele active în cavităţile organismului fie prin topire
(excipienţii graşi), fie prin dizolvare excipienţii hidrofili);
2. să fie inerţi din punct de vedere fiziologic;
3. să fie bine toleraţi;
4. să fie stabili din punct de vedere fizic, chimic, microbiologic;
5. să nu prezinte incompatibilităţi cu substanţele active;
6. să se poată prelucra prin una din metodele de obţinere a supozitoarelor;
7. să confere o duritate corespunzătoare supozitoarelor;
După natura bazei de supozitoare si modul de eliberare a substanţei active pot fi:
 baze liposolubile – eliberează substanţa activa prin topire la temperatura corpului;
 baze hidrosolubile – eliberează substanţa activa prin dizolvare in lichidul rectal;
 baze autoemulsionabile – eliberează substanţa activa prin dispersare.
BAZE LIPOSOLUBILI (GRASE)
 Sunt reprezentate mai ales de untul de cacao si gliceridele semisintetice neutre.

EXCIPIENTI NATURALI

REPREZENTANT CARACTERISTICI/ PROPRIETATI

UNTUL DE CACAO (CACAO
OLEUM, BUTYRUM CACAO,
OLEUM THEOBROMATIS
F.R X)
 este grăsimea obţinuta din seminţele de
Theobroma Cacao,
 masa solida, gălbuie, cu miros de cacao si
gust aromat,
 amestec de trigliceride ale acizilor graşi
 saturaţi (stearic si palmitic) si nesaturati (acid
oleic 37-39%),
 punct de topire relativ coborât: 32-350C,
 Indice de aciditate: cel mult 2.25;
 Indice de iod: 32-38;
 Indice de saponificare: 188-195;
 inocuitate buna,
 polimorfism, 4 forme polimorfe: γ, α, β’ si β
cu puncte de topire 18, 22, 28 si 340C,
 încălzirea la temperaturi de peste 400C duce
la obţinerea formelor instabile (γ, α, β’) cu puncte
de topire scăzute, ceea ce constituie o dificultate
pentru obţinerea supozitoarelor prin procedeul de
topire si turnare,
 revenirea la forma stabila β, are loc in timp
1-4 zile, funcţie de temperatura de păstrare,
 capacitate redusa de incorporare a apei,
 contracţie de volum redusa la solidificare,
 se poate oxida (râncezi),
 substanţe medicamentoase sunt solubile in
untul de cacao: anestezina 0.5-1℅, camfor 8-10℅,
cloralhidrat 8-10℅, mentol 10-15℅, fenol 3-4℅,
 cloralhidrat, fenol, camfor determina,
dependent de cantitatea luata in lucru, scăderea
punctului de topire,
 in aceste cazuri se pot asocia produse cu
punct de topire mai ridicat (ceara alba, cetaceu).

EXCIPIENŢII DE SEMISINTEZĂ

Se folosesc uleiuri vegetale hidrogenate sau gliceride de semisinteză (Adeps solidus).

Chimic sunt amestecuri de gliceride totale sau parțiale, trigliceride 60-90%, digliceride
10-40%, monogliceride 1-5%. Acizii grași saturați conțin C10-C18 (cel mai adesea acid lauric,
cu C12).
Avantaje:
- comparativ cu untul de cacao nu prezintă fenomenul de supratopire,
- au conservabilitate mult mai bună (nu au duble legături, nu prezintă tendinţă
de râncezire),
- au proprietăţi emulsive datorită mono- şi digliceridelor care sunt în amestec
cu trigliceridele,
- au p.t. diferite, putându-se asocia cu substanţe ce scad sau cresc p.t. al
excipientului,
- au contracţie de volum,
Exemple: Ulei de arahide hidrogenat, Masa estarinum (Masa A, B, C, D, E), Masele
Witepsol (seria H, W, E, S), Supoweiss, Suppocire.

EXCIPIENŢII DE SINTEZĂ
 Au compoziţii chimice diferite.
Lassupol G conţine esteri ai acidului ftalic cu alcooli graşi. Este inert din punct de vedere
farmacologic. Se utilizează pentru preparare la cald.
Butyrum Tego conţine eteri ai propilenglicolului cu alcooli graşi şi mai puţin eteri ai
glicerolului cu alcooli graşi.

SUBSTANŢE AUXILIARE

1. plasticizanţii – sunt substanţe care duc la obţinerea unei mase plastice uşor de
modelat; ex. ulei de ricin, lanolina;
2. emulgatorii – se folosesc în cazul în care excipienţii nu au capacitate emulgatoare
şi când este necesar să se încorporeze lichide nemiscibile cu excipientul;
3. consperganţii – sunt pulberi fine care împiedică lipirea supozitoarelor între ele;
4. conservanţi antimicrobieni potriviţi – se folosesc pentru excipienţii hidrofili care
pot fi medii prielnice pentru dezvoltarea microorganismelor.

PREPARAREA SUPOZITOARELOR RECTALE

Exista trei metode pentru prepararea supozitoarelor: prin modelare, prin topire si
turnare si prin presare.
Metoda prin modelare se poate realiza numai cu excipienţi graşi (unt de cacao sau
înlocuitori); la fel si metoda prin presare. Metoda bazata pe topire si turnare se pretează atât
pentru bazele grase, cat si pentru cele hidrosolubile.
Incorporarea substanţelor active in bazele pentru supozitoare se poate face prin dizolvare,
emulsionare sau suspendare, in funcţie de proprietăţile substanţelor si, in special, in funcţie de
solubilitatea in baza de supozitor.
Metoda modelării manuale este cea mai folosită metodă de obţinere a supozitoarelor şi
ovulelor în farmacie şi are mai multe etape:
1. amestecarea substanţelor active cu excipientul, care trebuie să fie mărunţit în
prealabil. De regulă mărunţirea se realizează prin răzuire pe ochiurile cele mai mici ale
răzătoarei.
- substanţele active se pot dizolva în excipientul topit şi se obţin supozitoare –
soluţii;
- substanţele active se pot suspenda în excipientul mărunţit şi se obţin supozitoare –
suspensii;
- substanţele active se pot emulsiona în excipientul mărunţit şi se obţin supozitoare
– emulsii;
Amestecarea substanţelor active cu excipientul se realizează într-un mojar prin triturare
uşoară pentru obţinerea unui amestec omogen. Se triturează apoi energic (se malaxează) până la
obţinerea unei mase plastice uşor de modelat.
2. obţinerea magdaleonului cu diametrul cuprins intre 8-10 mm din masa plastică
realizată anterior prin rularea sub forma unui cilindru de de 20-30 mm cu o grosime uniformă pe
toată lungimea sa,
 3. divizarea magdaleonului cu ajutorul cuţitelor pilularului;
4. modelarea supozitoarelor, fiecărui fragment dându-i-se forma cilindro -conica
dorită;
5. conspergarea supozitoarelor.
Magdaleonul se obţine rapid si in mod igienic prin utilizarea unei prese de supozitoare
compusa dintr-un cilindru metalic prevăzut la unul din capete cu un orificiu prin care se presează
masa cu ajutorul unui piston.

OBTINEREA SUPOZITOARELOR FOLOSIND PRESA BOUGIE

Rectal, vaginal and intrauterine drug delivery systems, Institute of Pharmaceutical Technology and Biopharmacy
SUPOZITOARE CU PARACETAMOL (MODELARE MANUALĂ)

Paracetamoli 0,30 g
Cacao oleum 2.00 g
 M.f. suppositoria
D.t.d. nr. X
D.S. extern 2 supozitoare pe zi

PREPARAREA SUPOZITOARELOR RECTALE CU EXCIPIENŢI LIPOSOLUBILI

PRIN TOPIRE SI TURNARE

Prin modelare nu se obţin supozitoare identice ca forma si greutate, iar excipientul cel
mai convenabil este doar untul de cacao.
Celelalte baze de supozitoare fiind lipsite de plasticitate, se prelucrează greu prin
modelare. Pentru depăşirea acestor inconveniente se recurge la obţinerea supozitoarelor prin
topire si turnare.
Când se utilizează aceasta metoda trebuie sa se tina cont de comportamentul untului de
cacao la încălzire, in sensul ca acesta nu trebuie încălzit peste punctul sau de topire, 30-350C. in
caz contrar are loc modificarea structurii sale cristaline, trecând in forme cu puncte de topire mai
scăzute, care la răcire nu se solidifica. Topirea se va face pe baia de apa, controlând temperatura
cu termometrul sau se menţine pe baia de apa pana când o mica porţiune din unt ramane netopita.
Această metodă are mai multe etape:
1. amestecarea substanţelor active cu excipientul, topirea amestecului;
2. turnarea în forme;
3. răcirea formelor;
4. scoaterea supozitoarelor din forme.
1. excipientul se topeşte pe baia de apă, se amestecă la cald cu substanţele active,
care vor fi încorporate sub formă de soluţie, suspensie sau emulsie.
2. la turnarea în forme a amestecului topit este foarte importantă omogenitatea
amestecului înaintea turnării. Amestecul nu trebuie să fie foarte fluid pentru a nu separa
componentele, dar nici prea vâscos pentru a nu se realiza umplerea uniformă a matriţelor. Practic
amestecul se lasă să se răcească înainte de turnarea în forme, se omogenizează cu o baghetă şi se
toarnă în fir subţire.
3. răcirea se realizează iniţial la temperatura camerei, apoi la frigider.
4. se scot supozitoarele din forme şi se taie prelungirea care umple gâtul matriţei. Se
ambalează fiecare în parte.
Pentru a uşura desprinderea supozitoarelor de matriţe formele se ung în prealabil cu un
lichid care nu este miscibil cu baza de supozitor pentru excipienţii lipofili (unt de cacao) se
foloseşte spirt de săpun; Suppocire AM prin răcire prezintă o contracţie de volum şi nu necesită
lubrefierea formelor.
La prepararea supozitoarelor prin topire si turnare nu se ia o cantitate constanta de
excipient pe supozitor. Capacitatea de excipient pe supozitor depinde de capacitatea formei in
care se face turnarea si de factorul de dislocuire a substanţei active.
Acest din urma element apare datorita diferenţei de densitate dintre substanţa si baza de
supozitor.
Factorul de dislocuire f reprezintă cantitatea de excipient pe care o dislocuieste un gram
de substanţa medicamentoasa.

 excipient
f 
Acest factor se ia din tabele, când  f nu există în tabele se foloseşte un f mediu = 0,7;
sub . activa
valorile din tabele sunt date pentru untul de cacao.
Cu ajutorul unei formule se poate calcula cantitatea de excipient pentru un anumit număr
de supozitoare:

M  F  f s
  M – cantitatea de excipient,
 F - capacitatea formelor (capacitatea unui lăcaş x nr. de supozitoare),
 f - factori de dislocuire ai substanţelor folosite,
 s – cantitatea de substanţe active folosite in g, pe supozitor,

In cazul in care nu dispunem de un tabel cu datele necesare, cantitatea de excipient se

determina astfel: substanţele active pentru un supozitor se amesteca cu puţin excipient topit, se
toarnă in forma si peste se toarnă puţin excipient topit pana la umplerea formei.
După răcire se scoate supozitorul si se cantareste. Din greutatea totala se scade greutatea
substanţelor active, diferenţa constituind excipientul necesar pentru un supozitor.
Deoarece prin metoda de topire si turnare se produc anumite pierderi si s-ar putea sa nu se
obtina numărul total de supozitoare dorit, se admite folosirea unui exces de 20℅, atât din
substanţele medicamentoase cât şi din excipient.

SUPOZITOARE CU PARACETAMOL
Paracetamol 0,30 g
Suppocire AM 1,70 g
M.f. suppositoria
D.t.d.nr. XX
D.S. extern 2 supozitoare pe zi
Preparare prin topire şi turnare
Excipientul se fluidifică pe baia de apă la 50 0C; se lasă să se răcească până la temperatura
de 400C când se adaugă paracetamolul pulverizat în prealabil. Amestecul se omogenizează la
agitatorul mecanic şi se toarnă în matriţa răcită la -50 – 00C. După aprox. 7 min. se îndepărtează
supozitoarele din alveole.
 Rectal, vaginal and intrauterine drug delivery systems, Institute of Pharmaceutical Technology and Biopharmacy
SUPOZITOARE CU PARACETAMOL

Paracetamoli 0,30 g
Cacao oleum 2.00 g
M.f. suppositoria
D.t.d.nr. X
D.S. extern 2 supozitoare pe zi
Preparare prin topire şi turnare
Când se utilizează aceasta metoda trebuie sa se tina cont de comportamentul untului de
cacao la încălzire, in sensul ca acesta nu trebuie încălzit peste punctul sau de topire, 30-350C. in
caz contrar are loc modificarea structurii sale cristaline, trecând in forme cu puncte de topire mai
scăzute, care la răcire nu se solidifica. Topirea se va face pe baia de apa, controlând temperatura
cu termometrul sau se menţine pe baia de apa pana când o mica porţiune din unt ramane netopita.

PREPARAREA SUPOZITOARELOR RECTALE CU UNT DE CACAO PRIN TOPIRE

SI TURNARE

EXEMPLE INDUSTRIALE DE SUPOZITOARE

Hemorzon (Antibiotice Iasi)

Compozitie pentru un supozitor: hidrocortizon 8.9 g, tetraciclina 20 mg, benzocaina 8.3 g,
clorhidrat de procaina 5 mg;
Excipienti: unt de cacao derivat (kemcao – unt cacao NCHOX 355), parafina lichida.

Indometacin supozitoare
 Compozitie pentru un supozitor: indometacin 50 mg;
Excipienti: gliceride de semisinteza, macrogolglicerol hidroxistearat.

Clafen supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: diclofenac sodic 100mg;
Excipienti: unt de cacao derivat, ulei de parafina.

Ultraproct, supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: fluocortolon pivalat (corticosteroid), fluocortolon
caproat, cincocain hidroclorid (anestezic local)
Excipienti: grăsimi solide de semisinteză (Witepsol w 35).

Ketonal, supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: ketoprofen 100 mg;
Excipienti: grasimi solide, trigliceride cu lant mediu.

Voltaren, supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: diclofenac sodic 50 mg sau 100 mg;
Excipienti: grasimi solide de semisinteza (baza de supozitor 5).

Salofalk-500, supozitor
Compozitie pentru un supozitor: mesalazina (acid 5-aminosalicilic);
Excipienti: baza grasa, dioctil-sulfosuccinat de sodiu, alcool cetilic.

Bibliografie

1. Lupuleasa D., Belu Ionela - Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor vol.
1, Ed. Medicala Universitara Craiova, 2003.
2. Leucuţa S. E., Preda M., Achim M. - Prepararea medicamentelor, Îndrumător pentru
studenţii de la farmacie, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca 2000.
3. *** Farmacopeea Română, editia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.
4. *** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2004, Editura Medicală,
Bucureşti.
5. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe, 67075,
Strasbourg Cedex, France.
6. ***Protocoale de lucru.
7. ****Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale, Nomenclatorul
medicamentelor de uz uman, http;//anm.ro/med/html.
8. ****Rectal, vaginal and intrauterine drug delivery systems, Institute of Pharmaceutical
Technology and Biopharmacy, University of Pecs.
FORME FARMACEUTICE RECTALE

Preparatele rectale sunt destinate administrării rectale, pentru a obţine un efect local sau
sistemic sau in scop de diagnostic (RECTALIA, 9.0 E.P.).
Se pot distinge mai multe categorii de preparate rectale:
 supozitoare;
 capsule rectale;
 soluţii, emulsii si suspensii rectale;
 pulberi si comprimate (tablete) pentru soluţii si suspensii rectale;
 spume rectale;
 tampoane rectale medicamentoase.
SUPOZITOARE (SUPPOSITORIA, F.R.X)

Supozitoarele sunt preparate solide unidoze. Forma, volumul si consistenta lor sunt
adaptate administrării pe cale rectala (9.0.E.P.).
Ele conţin una sau mai multe substanţe active dispersate intr-o baza adecvata, care poate
fi solubila sau dispersabila in apa sau se poate topi la temperatura corpului.
Daca este necesar se pot adăuga excipienţi ca: diluanţi, absorbanţi, surfactanti,
lubrifianţi, conservanţi antimicrobieni si coloranţi autorizaţi.
O definiţie asemănătoare este data si in F. R. X: „supozitoarele sunt preparate
farmaceutice solide care conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe active; sunt
destinate administrării pe cale rectala, vaginala sau uretrala (SUPPOSITORIA, FR X), care
grupează împreuna cele trei forme farmaceutice: supozitoare, ovule si bujiuri. Aceste trei tipuri
de preparate sunt reunite sub aceeaşi monografie deoarece se prepara din aceeaşi excipienţi si
prin aceleaşi metode. Ele diferă ca forma si mărime.
Supozitoarele rectale au:
 forma cilindrico-conica sau de torpila,

 diametrul bazei de 8-10 mm,

 lungimea de 20-30 mm si masa de 2-3 g pentru adulţi si de 1-2 g pentru
copii.
Supozitoarele vaginale (ovule) au forma sferica sau ovoidala, masa de 2-4 g (ovule
preparate cu unt de cacao sau grăsimi semisintetice neutre) si masa de 5-12 g (ovule preparate din
masa gelatinoasa).
Supozitoarele uretrale (bujiuri) au forma de cilindri ascuţiţi la un capăt, lungimea de 5-
10 cm, diametrul de 2-7 mm si masa de 2-3 g.
Prin formulare trebuie sa se selecţioneze substanţe medicamentoase, excipienţi si
variabile tehnologice prin care sa se realizeze forme farmaceutice convenabile administrării.
Formularea trebuie sa asigure stabilitatea supozitoarelor, apreciata prin aspectul
exterior, evoluţia punctului de topire, modificarea texturii, conţinutul in substanţa
medicamentoasa si în eventualii produşi de degradare.
Din punct de vedere al sistemului fizic, supozitoarele sunt dispersii de substanțe
medicamentoase incorporate intr-un mediu de dispersie inert, format dintr-o baza semirigida sau
rigida. Dispersia substanţei active in baza de supozitoare poate conduce la:
 un sistem de dispersie omogen – supozitoare tip soluţie;
 un sistem dispers eterogen, bi- sau polifazic: supozitoare tip emulsie, suspensie sau
polifazice (mixte).
In ceea ce priveşte modul de formulare al reţetelor magistrale cu supozitoare se disting
doua situaţii: se prescriu substanţele pentru un supozitor si la instrucţio se prevede dentur tales
doses, ca in exemplul:
Rp. Extract de beladona uscat
Fenobarbital aa 0.04g
Excipient q.s.
 M.f. suppositoria
D.t.d.nr. X
D.S. extern 2 supozitoare pe zi
sau se prescriu substanţele pentru numărul total de supozitoare si la instrucţio se prevede divide
in doses aequales ca in exemplul:
Rp. Fenobarbital 1.00g
Antipirina 2.00g
M.f. suppositoria
Divide in doses aequales Nr. XII
D.S. extern 2 supozitoare pe zi

Deoarece la nivelul mucoaselor unde se aplica aceste preparate (mucoasa rectala, vaginala
sau uretrala) are loc o absobtie comparabila cu cea realizata in urma administrării orale, se
impune verificarea dozelor prescrise. In calculul de verificare se folosesc valorile dozelor
maxime pentru o data si pentru 24 de ore folosite si in cazul preparatelor administrate intern.

BAZE PENTRU SUPOZITOARE

Ca si in cazul unguentelor, baza pentru supozitoare constituie suportul, matriţa in care

sunt incluse substanţele medicamentoase si alte substanţe auxiliare.
Ele sunt substanţe solide, grase sau hidrosolubile, care au capacitatea de a forma o
masa plastica modelabila in forme farmaceutice solide convenabile administrării pe cale rectala.
Excipienţii sau bazele de supozitoare sunt reprezentaţi de regulă de un singur excipient
spre deosebire excipienţii pentru unguente.
Aceşti excipienţi pentru supozitoare trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
8. să cedeze substanţele active în cavităţile organismului fie prin topire
(excipienţii graşi), fie prin dizolvare excipienţii hidrofili);
9. să fie inerţi din punct de vedere fiziologic;
10. să fie bine toleraţi;
11. să fie stabili din punct de vedere fizic, chimic, microbiologic;
12. să nu prezinte incompatibilităţi cu substanţele active;
13. să se poată prelucra prin una din metodele de obţinere a supozitoarelor;
14. să confere o duritate corespunzătoare supozitoarelor;
După natura bazei de supozitoare si modul de eliberare a substanţei active pot fi:
 baze liposolubile – eliberează substanţa activa prin topire la temperatura corpului;
 baze hidrosolubile – eliberează substanţa activa prin dizolvare in lichidul rectal;
 baze autoemulsionabile – eliberează substanţa activa prin dispersare.

BAZE LIPOSOLUBILI (GRASE)

 Sunt reprezentate mai ales de untul de cacao si gliceridele semisintetice neutre.

EXCIPIENTI NATURALI

REPREZENTANT CARACTERISTICI/ PROPRIETATI

UNTUL DE CACAO (CACAO
OLEUM, BUTYRUM CACAO,
OLEUM THEOBROMATIS
F.R X)
 este grăsimea obţinuta din seminţele de
Theobroma Cacao,
 masa solida, gălbuie, cu miros de cacao si
gust aromat,
 amestec de trigliceride ale acizilor graşi
 saturaţi (stearic si palmitic) si nesaturati (acid
oleic 37-39%),
 punct de topire relativ coborât: 32-350C,
 Indice de aciditate: cel mult 2.25;
 Indice de iod: 32-38;
 Indice de saponificare: 188-195;
 inocuitate buna,
 polimorfism, 4 forme polimorfe: γ, α, β’ si β
cu puncte de topire 18, 22, 28 si 340C,
 încălzirea la temperaturi de peste 400C duce
la obţinerea formelor instabile (γ, α, β’) cu puncte
de topire scăzute, ceea ce constituie o dificultate
pentru obţinerea supozitoarelor prin procedeul de
topire si turnare,
 revenirea la forma stabila β, are loc in timp
1-4 zile, funcţie de temperatura de păstrare,
 capacitate redusa de incorporare a apei,
 contracţie de volum redusa la solidificare,
 se poate oxida (râncezi),
 substanţe medicamentoase sunt solubile in
untul de cacao: anestezina 0.5-1℅, camfor 8-10℅,
cloralhidrat 8-10℅, mentol 10-15℅, fenol 3-4℅,
 cloralhidrat, fenol, camfor determina,
dependent de cantitatea luata in lucru, scăderea
punctului de topire,
 in aceste cazuri se pot asocia produse cu
punct de topire mai ridicat (ceara alba, cetaceu).

EXCIPIENŢII DE SEMISINTEZĂ

Se folosesc uleiuri vegetale hidrogenate sau gliceride de semisinteză (Adeps solidus).

Chimic sunt amestecuri de gliceride totale sau parțiale, trigliceride 60-90%, digliceride
10-40%, monogliceride 1-5%. Acizii grași saturați conțin C10-C18 (cel mai adesea acid lauric,
cu C12).
Avantaje:
- comparativ cu untul de cacao nu prezintă fenomenul de supratopire,
- au conservabilitate mult mai bună (nu au duble legături, nu prezintă tendinţă
de râncezire),
- au proprietăţi emulsive datorită mono- şi digliceridelor care sunt în amestec
cu trigliceridele,
- au p.t. diferite, putându-se asocia cu substanţe ce scad sau cresc p.t. al
excipientului,
- au contracţie de volum,
Exemple: Ulei de arahide hidrogenat, Masa estarinum (Masa A, B, C, D, E), Masele
Witepsol (seria H, W, E, S), Supoweiss, Suppocire.

EXCIPIENŢII DE SINTEZĂ
 Au compoziţii chimice diferite.
Lassupol G conţine esteri ai acidului ftalic cu alcooli graşi. Este inert din punct de vedere
farmacologic. Se utilizează pentru preparare la cald.
Butyrum Tego conţine eteri ai propilenglicolului cu alcooli graşi şi mai puţin eteri ai
glicerolului cu alcooli graşi.

SUBSTANŢE AUXILIARE

5. plasticizanţii – sunt substanţe care duc la obţinerea unei mase plastice uşor de
modelat; ex. ulei de ricin, lanolina;
6. emulgatorii – se folosesc în cazul în care excipienţii nu au capacitate emulgatoare
şi când este necesar să se încorporeze lichide nemiscibile cu excipientul;
7. consperganţii – sunt pulberi fine care împiedică lipirea supozitoarelor între ele;
8. conservanţi antimicrobieni potriviţi – se folosesc pentru excipienţii hidrofili care
pot fi medii prielnice pentru dezvoltarea microorganismelor.

PREPARAREA SUPOZITOARELOR RECTALE

Exista trei metode pentru prepararea supozitoarelor: prin modelare, prin topire si
turnare si prin presare.
Metoda prin modelare se poate realiza numai cu excipienţi graşi (unt de cacao sau
înlocuitori); la fel si metoda prin presare. Metoda bazata pe topire si turnare se pretează atât
pentru bazele grase, cat si pentru cele hidrosolubile.
Incorporarea substanţelor active in bazele pentru supozitoare se poate face prin dizolvare,
emulsionare sau suspendare, in funcţie de proprietăţile substanţelor si, in special, in funcţie de
solubilitatea in baza de supozitor.
Metoda modelării manuale este cea mai folosită metodă de obţinere a supozitoarelor şi
ovulelor în farmacie şi are mai multe etape:
6. amestecarea substanţelor active cu excipientul, care trebuie să fie mărunţit în
prealabil. De regulă mărunţirea se realizează prin răzuire pe ochiurile cele mai mici ale
răzătoarei.
- substanţele active se pot dizolva în excipientul topit şi se obţin supozitoare –
soluţii;
- substanţele active se pot suspenda în excipientul mărunţit şi se obţin supozitoare –
suspensii;
- substanţele active se pot emulsiona în excipientul mărunţit şi se obţin supozitoare
– emulsii;
Amestecarea substanţelor active cu excipientul se realizează într-un mojar prin triturare
uşoară pentru obţinerea unui amestec omogen. Se triturează apoi energic (se malaxează) până la
obţinerea unei mase plastice uşor de modelat.
7. obţinerea magdaleonului cu diametrul cuprins intre 8-10 mm din masa plastică
realizată anterior prin rularea sub forma unui cilindru de de 20-30 mm cu o grosime uniformă pe
toată lungimea sa,
 8. divizarea magdaleonului cu ajutorul cuţitelor pilularului;
9. modelarea supozitoarelor, fiecărui fragment dându-i-se forma cilindro -conica
dorită;
10. conspergarea supozitoarelor.
Magdaleonul se obţine rapid si in mod igienic prin utilizarea unei prese de supozitoare
compusa dintr-un cilindru metalic prevăzut la unul din capete cu un orificiu prin care se presează
masa cu ajutorul unui piston.

OBTINEREA SUPOZITOARELOR FOLOSIND PRESA BOUGIE

Rectal, vaginal and intrauterine drug delivery systems, Institute of Pharmaceutical Technology and Biopharmacy
SUPOZITOARE CU PARACETAMOL (MODELARE MANUALĂ)

Paracetamoli 0,30 g
Cacao oleum 2.00 g
 M.f. suppositoria
D.t.d. nr. X
D.S. extern 2 supozitoare pe zi

PREPARAREA SUPOZITOARELOR RECTALE CU EXCIPIENŢI LIPOSOLUBILI

PRIN TOPIRE SI TURNARE

Prin modelare nu se obţin supozitoare identice ca forma si greutate, iar excipientul cel
mai convenabil este doar untul de cacao.
Celelalte baze de supozitoare fiind lipsite de plasticitate, se prelucrează greu prin
modelare. Pentru depăşirea acestor inconveniente se recurge la obţinerea supozitoarelor prin
topire si turnare.
Când se utilizează aceasta metoda trebuie sa se tina cont de comportamentul untului de
cacao la încălzire, in sensul ca acesta nu trebuie încălzit peste punctul sau de topire, 30-350C. in
caz contrar are loc modificarea structurii sale cristaline, trecând in forme cu puncte de topire mai
scăzute, care la răcire nu se solidifica. Topirea se va face pe baia de apa, controlând temperatura
cu termometrul sau se menţine pe baia de apa pana când o mica porţiune din unt ramane netopita.
Această metodă are mai multe etape:
5. amestecarea substanţelor active cu excipientul, topirea amestecului;
6. turnarea în forme;
7. răcirea formelor;
8. scoaterea supozitoarelor din forme.
5. excipientul se topeşte pe baia de apă, se amestecă la cald cu substanţele active,
care vor fi încorporate sub formă de soluţie, suspensie sau emulsie.
6. la turnarea în forme a amestecului topit este foarte importantă omogenitatea
amestecului înaintea turnării. Amestecul nu trebuie să fie foarte fluid pentru a nu separa
componentele, dar nici prea vâscos pentru a nu se realiza umplerea uniformă a matriţelor. Practic
amestecul se lasă să se răcească înainte de turnarea în forme, se omogenizează cu o baghetă şi se
toarnă în fir subţire.
7. răcirea se realizează iniţial la temperatura camerei, apoi la frigider.
8. se scot supozitoarele din forme şi se taie prelungirea care umple gâtul matriţei. Se
ambalează fiecare în parte.
Pentru a uşura desprinderea supozitoarelor de matriţe formele se ung în prealabil cu un
lichid care nu este miscibil cu baza de supozitor pentru excipienţii lipofili (unt de cacao) se
foloseşte spirt de săpun; Suppocire AM prin răcire prezintă o contracţie de volum şi nu necesită
lubrefierea formelor.
La prepararea supozitoarelor prin topire si turnare nu se ia o cantitate constanta de
excipient pe supozitor. Capacitatea de excipient pe supozitor depinde de capacitatea formei in
care se face turnarea si de factorul de dislocuire a substanţei active.
Acest din urma element apare datorita diferenţei de densitate dintre substanţa si baza de
supozitor.
Factorul de dislocuire f reprezintă cantitatea de excipient pe care o dislocuieste un gram
de substanţa medicamentoasa.

 excipient
f 
Acest factor se ia din tabele, când  f nu există în tabele se foloseşte un f mediu = 0,7;
sub . activa
valorile din tabele sunt date pentru untul de cacao.
Cu ajutorul unei formule se poate calcula cantitatea de excipient pentru un anumit număr
de supozitoare:

M  F  f s
  M – cantitatea de excipient,
 F - capacitatea formelor (capacitatea unui lăcaş x nr. de supozitoare),
 f - factori de dislocuire ai substanţelor folosite,
 s – cantitatea de substanţe active folosite in g, pe supozitor,

In cazul in care nu dispunem de un tabel cu datele necesare, cantitatea de excipient se

determina astfel: substanţele active pentru un supozitor se amesteca cu puţin excipient topit, se
toarnă in forma si peste se toarnă puţin excipient topit pana la umplerea formei.
După răcire se scoate supozitorul si se cantareste. Din greutatea totala se scade greutatea
substanţelor active, diferenţa constituind excipientul necesar pentru un supozitor.
Deoarece prin metoda de topire si turnare se produc anumite pierderi si s-ar putea sa nu se
obtina numărul total de supozitoare dorit, se admite folosirea unui exces de 20℅, atât din
substanţele medicamentoase cât şi din excipient.

SUPOZITOARE CU PARACETAMOL
Paracetamol 0,30 g
Suppocire AM 1,70 g
M.f. suppositoria
D.t.d.nr. XX
D.S. extern 2 supozitoare pe zi
Preparare prin topire şi turnare
Excipientul se fluidifică pe baia de apă la 50 0C; se lasă să se răcească până la temperatura
de 400C când se adaugă paracetamolul pulverizat în prealabil. Amestecul se omogenizează la
agitatorul mecanic şi se toarnă în matriţa răcită la -50 – 00C. După aprox. 7 min. se îndepărtează
supozitoarele din alveole.
 Rectal, vaginal and intrauterine drug delivery systems, Institute of Pharmaceutical Technology and Biopharmacy
SUPOZITOARE CU PARACETAMOL

Paracetamoli 0,30 g
Cacao oleum 2.00 g
M.f. suppositoria
D.t.d.nr. X
D.S. extern 2 supozitoare pe zi
Preparare prin topire şi turnare
Când se utilizează aceasta metoda trebuie sa se tina cont de comportamentul untului de
cacao la încălzire, in sensul ca acesta nu trebuie încălzit peste punctul sau de topire, 30-350C. in
caz contrar are loc modificarea structurii sale cristaline, trecând in forme cu puncte de topire mai
scăzute, care la răcire nu se solidifica. Topirea se va face pe baia de apa, controlând temperatura
cu termometrul sau se menţine pe baia de apa pana când o mica porţiune din unt ramane netopita.

PREPARAREA SUPOZITOARELOR RECTALE CU UNT DE CACAO PRIN TOPIRE

SI TURNARE

EXEMPLE INDUSTRIALE DE SUPOZITOARE

Hemorzon (Antibiotice Iasi)

Compozitie pentru un supozitor: hidrocortizon 8.9 g, tetraciclina 20 mg, benzocaina 8.3 g,
clorhidrat de procaina 5 mg;
Excipienti: unt de cacao derivat (kemcao – unt cacao NCHOX 355), parafina lichida.

Indometacin supozitoare
 Compozitie pentru un supozitor: indometacin 50 mg;
Excipienti: gliceride de semisinteza, macrogolglicerol hidroxistearat.

Clafen supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: diclofenac sodic 100mg;
Excipienti: unt de cacao derivat, ulei de parafina.

Ultraproct, supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: fluocortolon pivalat (corticosteroid), fluocortolon
caproat, cincocain hidroclorid (anestezic local)
Excipienti: grăsimi solide de semisinteză (Witepsol w 35).

Ketonal, supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: ketoprofen 100 mg;
Excipienti: grasimi solide, trigliceride cu lant mediu.

Voltaren, supozitoare
Compozitie pentru un supozitor: diclofenac sodic 50 mg sau 100 mg;
Excipienti: grasimi solide de semisinteza (baza de supozitor 5).

Salofalk-500, supozitor
Compozitie pentru un supozitor: mesalazina (acid 5-aminosalicilic);
Excipienti: baza grasa, dioctil-sulfosuccinat de sodiu, alcool cetilic.

Bibliografie

1. Lupuleasa D., Belu Ionela - Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor vol.
1, Ed. Medicala Universitara Craiova, 2003.
2. Leucuţa S. E., Preda M., Achim M. - Prepararea medicamentelor, Îndrumător pentru
studenţii de la farmacie, Ed. Medicală Universitară Iuliu Haţieganu, Cluj-Napoca 2000.
3. *** Farmacopeea Română, editia a X-a, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.
4. *** Farmacopeea Româna, editia a X-a, Suplimentele 2004, Editura Medicală,
Bucureşti.
5. *** European Pharmacopoeia 9.0. and Supplements, Council of Europe, 67075,
Strasbourg Cedex, France.
6. ***Protocoale de lucru.
7. ****Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale, Nomenclatorul
medicamentelor de uz uman, http;//anm.ro/med/html.
8. ****Rectal, vaginal and intrauterine drug delivery systems, Institute of Pharmaceutical
Technology and Biopharmacy, University of Pecs.

Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.3+4_07.03. 18.03. 2022_Roncea F1.

—

SUPOZITOARE (SUPPOSITORIA, F.R.X),

RECTALIA, 9.0 E.P., F.R. X, SUPL. 2004.

DEFINITII
Referinta Monografia Informatii
1
 y supozitoarele sunt preparate farmaceutice
solide care conţin doze unitare din una sau mai
F. R. X: SUPPOSITORIA multe substanţe active;

..- sunt destinate administrării pe cale rectala,

vaginala sau uretrala,
9.0.E.P., F.R. X, RECTALIA, supozitoarele sunt preparate solide unidoze,
SUPL. 2004 PREPARATE y forma, volumul si consistenta lor sunt

RECTALE adaptate administrării pe cale rectala,

FORMULAREA SUPOZITOARELOR RECTALE

Formulare Caracteristici
1. substanţa/ substanţa ), una sau mai multe substanţe active
activa/e dispersate intr-o baza adecvata,
➢ baze liposolubile (unt de cacao, grasimi
solide semisintetice neutre, grasimi de sinteza),
2. baza de supozitor ➢. baze hidrosolubile sau dispersabile in apa
(masa gelatinoasa, amestec de polietilenglicoli).
3. excipienţi (substanţe ➢ diluanţi, absorbanţi, surfactanti, lubrifianţi,
auxiliare) conservanţi antimicrobieni si coloranţi autorizaţi.

au:
forma cilindrico-conica sau de torpila,
 nno
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.3+4_07.03. — 18.03. 2022_Roncea F1.

diametrul bazei de 8-10 mm,

lungimea de 20-30 mm,
➢ masa de 2-3 g pentru adulti si de 1-2 g pentru copii.

BAZE LIPOSOLUBILI (GRASE)

Sunt reprezentate mai ales de untul de cacao si gliceridele semisintetice neutre.

Parametrii Cacao Oleum (Unt de Suppocire AM

cacao) ,F.R X
este grăsimea obţinuta Obtinuta din ulei vegetal
din seminţele de Theobroma
(palmier sau cocos) prin
Cacao,
Obtinere, compozitie chimica ,.. amestec de trigliceride hidrogenare, amestec de
ale acizilor graşi saturaţi mono-, di- si trigliceride ale
(stearic si palmitic) si
nesaturati (acid oleic 37- acizilor grasi saturati cu
39%), C12-Cis,

Domeniu de topire 30-35°C, 35 36.5 ° C

-

Punct de solidificare o 34 37.5 ° C

-

24 C
Indice de aciditate cel mult 2.25; 0.1
Indice de hidroxil - 3
Indice de iod 32-38; 1.2
Indice de peroxid - 0.1
Indice de saponificare 188-195; 242

PREPARAREA SUPOZITOARELOR RECTALE

SUPOZITOARE CU PARACETAMOL (MODELARE MANUALĂ)

Paracetamoli 0,30 g

2
 Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.3+4_07.03. 18.03. 2022_Roncea F1.
—

Cacao oleum 2.00 g

M.f. suppositoria
D.t.d. nr. X
D.S. extern 2 supozitoare pe zi

Metoda modelării manuale:

1. paracetamolul se pulverizeaza prin triturare la mojar,

2. untul de cacao se mărunţeste prin răzuire pe ochiurile cele mai mici ale răzătoarei,

3. se amesteca in mojar prin triturare usoara paracetamolul cu untul da cacao maruntit pentru
obţinerea unui amestec omogen,

4. se triturează apoi energic (se malaxează) până la obţinerea unei mase plastice uşor de modelat.

5. se obtine un magdaleon din masa plastică realizată anterior prin rularea sub forma unui
cilindru de anumite dimensiuni cu o grosime uniformă pe toată lungimea sa,

6. divizarea magdaleonului cu ajutorulunei cartele;

7. modelarea supozitoarelor, fiecărui fragment dându-i-se forma cilindro -conica dorită;

8. conspergarea supozitoarelor.

PREPARAREA SUPOZITOARELOR RECTALE CU EXCIPIENTI LIPOSOLUBILI

PRIN TOPIRE SI TURNARE

SUPOZITOARE CU PARACETAMOL

Paracetamoli 0,30 g
Cacao oleum 2.00 g
M.f. suppositoria
D.t.d. nr. X
D.S. extern 2 supozitoare pe zi

Această metodă are mai multe etape:

3
 Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.3+4_07.03. 18.03. 2022_Roncea F1.
—

1. amestecarea substantelor active cu excipientul, topirea amestecului;

2. t u r n a r e a î n f o r m e ;
3. r ă c i r e a f o r m e l o r ;
4. scoaterea supozitoarelor din forme.
Această metodă are mai multe etape:
1. Matritele se lubrefiaza în prealabil cu un lichid care nu este miscibil cu baza de supozitor pentru
excipienţii lipofili (unt de cacao) se foloseşte spirt de săpun.
2. paracetamolul se pulverizeaza prin triturare la mojar,
3. untul de cacao se mărunţeste prin răzuire pe ochiurile cele mai mici ale răzătoarei, se
topeşte pe baia de apă la 35 °C, topire cremoasa, se amestecă la cald cu paracetamolul,
4. la turnarea în forme a amestecului topit este foarte importantă omogenitatea amestecului
înaintea turnării,
5. amestecul nu trebuie să fie foarte fluid pentru a nu separa componentele, dar nici prea vâscos
pentru a nu se realiza umplerea uniformă a matriţelor,

6. practic amestecul se lasă să se răcească înainte de turnarea în forme, se omogenizează cu o

baghetă şi se toarnă în fir subţire,
7. răcirea se realizează iniţial la temperatura camerei, apoi la frigider,
8. se scot supozitoarele din forme şi se taie prelungirea care umple gâtul matriţei.

4
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.3+4_07.03. 18.03. 2022_Roncea F1.
–

Cantitatea de excipient pe supozitor depinde de capacitatea formei in care se face

turnarea si de factorul de dislocuire a substanţei active.

Acest din urma element (f) apare datorita diferenţei de densitate dintre substanţa si
baza de supozitor. Factorul de dislocuire f reprezintă cantitatea de excipient pe care o
dislocuieste un gram de substanţa medicamentoasa.
je= Pe_zeipient

/ .5,1412.activa
7

Acest factor se ia din tabele, când f nu există în tabele se foloseşte un f mediu = 0,7;
valorile din tabele sunt date pentru untul de cacao.

FACTORII DE DISLOCUIRE CÂND SE FOLOSE

ŞTE
CA EXCIPIENT UNTUL DE CACAO

Denumirea sub stanţei Valoarea factorului (f)

Acid acetilsalicilic 0,63
Acid benzoic 0,67
Acid boric 0,81
Acid lactic 0,70
Acid feniletilbarbituric 0,84
Acid salicilic 0,68
Balsam de Peru 0,68
Bismut subcarbonic 0,40
Bismut subgalic 0,37
Bismut subnitric 0,35
Camfor 1,48
Ceară albă 0,84
Extract de matraguna 0,55
Ihtiol 0,91
Lactoză 0,54
Mentol 1,48
Ulei de ricin 1,00
Procaină clorhidrică 0,80
Protargol 0,84
Rezorcină 0,71
Sulfatiazol 0,62
Oxid de zinc 0,50

Cu ajutorul unei formule se poate calcula cantitatea de excipient pentru un anumit

număr de supozitoare:

M = F " f x s —

 M cantitatea de excipient,
–

n F - capacitatea formelor (capacitatea unui lăcaş x nr. de supozitoare),

5
 Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.3+4_07.03. - 18.03. 2022_Roncea F1.

n f - factori de dislocuire ai substanţelor folosite,

n s - cantitatea de substanţe active folosite in g, pe supozitor,

Deoarece prin metoda de topire si turnare se produc anumite pierderi si s-ar putea sa
nu se obtina numărul total de supozitoare dorit, se admite folosirea unui exces de 20%, atât
din substanţele medicamentoase cât şi din excipient.

PREPARARE PRIN TOPIRE

ŞI TURNARE
SUPOZITOARE CU PARACETAMOL CU GLICERIDE DE SEMISINTEZA

Paracetamol 0,30 g
Suppocire AM 1,70 g
M.f. suppositoria
D.t.d.nr. XX
D.S. extern 2 supozitoare pe zi

1. Matritele nu se lubrefiaza în prealabil, Suppocire AM are capacitate de contractie.

2. Suppocire AM se fluidifică pe baia de apă la 50 °C; se lasă să se răcească până la temperatura de
40°C,

3. se adaugă paracetamolul pulverizat în prealabil,

4. amestecul se omogenizează la agitatorul mecanic sau in capsula de portelan şi se toarnă în matriţa
răcită la -5° - 0°C,

5. după aprox. 7 min. se îndepărtează supozitoarele din alveole.

--"..._. ■

6
 Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.3+4_07.03. 18.03. 2022_Roncea Fl.
—

" " EZ
1 -

• ■I •■
Rectal, vaginal and intrauterine drug delivery systems, Institute of Pharmaceutical Technology and Biopharmacy

EXCIPIENTI HIDROSOLUBILI

Ca excipienţi hidrosolubili pentru prepararea supozitoarelor se utilizează geluri

hidrosolubile, care la temperatura camerei prezintă o consistenţă solidă, iar la temperaturi mai
ridicate se fluidifică.

Ca substanţe formatoare de geluri :

1. gelatina,
2 . săpunurile în asociere cu glicerina, care împrumută supozitoarelor flexibilitate şi
rezistentă mecanică,

3 . pol ietil eng li colii hi dro solubil i .

POLIETINLEGLICOLII

Sunt polimeri ai oxidului de etilen cu apa în prezenţa de catalizatori sau prin hidroliza
oxidului de etilen la etilenglicol urmată apoi de condensarea acestuia în polietilenglicol,

7
 Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.3+4_07.03. — 18.03. 2022_Roncea F1.

cunoscuţi sub următoarele denumiri: Postonal, Scurol, Macrogoli, Carbowax-uri sau P.E.G.—
uri.

Se folosesc ca baze pentru supozitoare în diferite combinaţii. Se utilizează în special

PEG 1540, 6000 şi 4000, care de obicei se asociază cu PEG 400, 1000 şi apă.

Prelucrarea supozitoarelor cu aceste baze se face prin topire şi turnare. Avantajele

utilizării lor sunt determinate de capacitatea de dizolvare a unor substante medicamentoase
insolubile în apă, stabilitate la căldură, contaminare microbiană redusă.
Prezintă însă şi unele inconveniente:
1. numeroase incompatibilităţi (fenoli, acizi organici, barbiturice, penicilina, bacitracina),
2. sensibilitate la umiditate,
3. dizolvare lentă,
4. acţiune iritantă asupra mucoase rectale (datorită caracterului higroscopic),
5. substanţe higroscopice şi pe măsură ce creşte greutatea moleculară scade higroscopicitatea.

FORMULE DE EXCIPIENŢI PE BAZĂ DE POLIETILENGLICOLI

PEG AVANTAJE INDICAŢII

PEG 1000 punct de topire ridicat ➢ pentru supozitoare cu dezagregare
96% ➢

rapidă,
PEG 4000 4%
➢ pentru supozitoare cu dezagragare
PEG 1000 lentă,
75% ➢ punct de topire ridicat
PEG 4000 ➢ pentru stocare la temp. relativ
25% crescute.

CONSERVARE
Sunt produse a căror conservare este destul de dificilă deoarece în mediu umed se
înmoaie, în mediu uscat se întăresc şi se fisurează. Supozitoarele cu P.E.G. sunt higroscopice,
iritante şi pentru a evita această acţiune iritantă, înainte de administrare se imersează câteva
secunde în apă.

SUPOZITOARE RECTALE PREPARATE CU EXCIPINŢI HIDROSOLUBILI

Supozitoarele formulate cu baze hidrosolubile se pretează la prepararea prin metoda

topirii şi turnării în matriţe.

8
 Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.3+4_07.03. — 18.03. 2022_Roncea Fl.

SUPPOSITORIA GLYCEROLI (FR X)

Supozitoare cu glicerină
Glicerol 88 g
Carbonat de sodiu anh. 2g
Acid stearic 10 g

PREPARARE
1 Carbonatul de sodiu se dizolvă în glicerină prin încălzire pe sită,
2. se adaugă în mici porţiuni acidul stearic,
3. se continuă încălzirea prin agitare uşoară, până la încetarea degaj ării de bioxid carbon şi se
clarifică;

4. amestecul topit se toarnă în forme lubrifiate cu ulei de parafina,

5. se obţin supozitoare incolore sau slab gălbui, cu o uşoara opalescenta translucida, miros
caracteristic de săpun.

DESCRIERE
Supozitoare albe, translucide, higroscopice.
OBSERVA ŢII

Carbonatul de sodiu reacţionează cu acidul stearic formând stearatul de sodiu şi

degajând dioxid de carbon. Reacţia decurge astfel:

2 C17H35COOH + Na2CO3- ■ 2 C17H35COONa + CO2 + H20

Ca să aibă loc această reacţie temperatura trebuie să depăşească 100 °C, motiv pentru
care incălzirea se va face pe sită şi nu pe baia de apă. Dar temperatura nu trebuie să
depăşească 140°C, temperatură la care are loc transformarea glicerinei în acroleină. Dacă
temperatura de 140°C este depăşită supozitoarele capătă miros neplăcut şi o culoare roşiatică
datorită acroleinei.

Acidul stearic se adaugă in porţiuni mici pentru ca degaj area de bioxid de carbon să nu
se facă în cantitate mare şi brusc, deoarece ar duce la o spumă abundentă care ar putea ieşi din
vasul de preparare. Între acidul stearic şi carbonatul de sodiu are loc o reacţie de neutralizare
cu formarea stearatului de sodiu.

9
Tehnologie Farmaceutică_F.IV.2._L.P.3+4_07.03. — 18.03. 2022_Roncea Fl.

Acidul stearic trebuie să se transforme complet în stearat de sodiu deoarece acesta

este principiul activ. Dacă avem în sistem acid stearic în exces se produce
emulsionarea acestuia ca fază internă şi supozitoarele devin opace.

F.R. X prevede folosirea carbonatului de sodiu anhidru, deoarece carbonatul de

sodiu cristalizat este o substanţă eflorescentă, care prin pierderea apei de cristalizare,
la temperatură şi umiditate, poate duce la erori privind cantitatea cântărită.
Carbonat de sodiu anhidru care deşi se dizolvă mai greu în glicerol are un
conţinut exact în substanţa activă.
La nevoie carbonatul de sodiu anhidru se poate dizolva mică porţiune de apă şi

soluţia obţinută se adăugă peste glicerina din capsula de porţelan. Această apă folosită
la dizolvare se va evapora în timpul reacţiei, iar carbonatul de sodiu rămâne
dizolvat în glicerină.
La finalizarea reacţiei chimice se obţine de fapt o soluţie de stearat de sodiu
în glicerină care la rece
Deoarece principiul activ este stearatul de sodiu este improprie denumirea
de supozitoare cu glicerol. Se mai numesc şi săpunele.
F.R. X nu menţionează la această monografie numărul de supozitoare care se
pot obţine. Acest număr depinde de capacitatea formelor şi de vârsta pacientului.
CONSERVARE

Recipiente bine închise, ferit de umiditate la cel mult 25°C.

ACTIUNE
Au acţiune laxativă şi se folosesc în tratamentul constipaţiei. Stearatul de sodiu
este iritant pentru mucoasa rectală, iar glicerina creşte cantitatea de fluid rectal. Pentru
copii sunt preferate supozitoarele cu masă gelatinoasă care deşi se dizolvă mai greu
sunt mai puţin iritante.
SUPOZITOARE CU GLICERINĂ PENTRU ADULTI, 2100 mg

SUPOZITOARE CU GLICERIN REPREZENTANTI

Ă
PENTRU ADULTI, 2100 MG
Compoziţia calitativă şi cantitativă ➢ fiecare supozitor conţine glicerol 2100 mg,

89

10
Excipienti ➢ Stearat de sodiu, Apa purificată

➢ supozitor sub formă de torpilă, cu

suprafaţa netedă, onctuoasă, incolor sau
translucid, cu miros slab caracteristic,
Descriere

90