hangita de carlo goldoni

“Ehei, ce mi
-
a fost dat să aud?!
Excelenţa sa, domnul marchiz ar vrea să se
însoare cu mine?
Numai că nu
-
i de ajuns să vrea dumnealui să se însoare cu mine.
Ar mai trebui ceva : să vreau şi
eu!Îmi place friptura, dar cu aburul care iese din ea
n
-
am ce
face. Dacă m
-
aş fi mă ritat cu toţi cei care m
-
au cerut, ehei! aş fi avut o
droaie de bă rbaţi!
Toţi câ ţi poposesc la hanul ă sta, toţi se îndră gostesc de
mine,
toţi îmi fac ochi dulci! Ş i câ ţi nu
-
m
i cer să mă mă rit de îndată cu ei! Ş i
acest domn cavaler,
necioplit ca un urs, să fie
aşa de mojic cu mine? Din
câ ţi
clienţi au trecut prin hanul meu,
dumnealui esingurul care n
-
a încercat să
-
mi facă
curte. Nu spun ca toţi, aşa, dintr
-
o dată , să se îndră gos
tească demine, dar nici să mă
dispreţuiască aşa cum a fă cut dumnealui, că ci asta mă face să mor de necaz!
Eduşmanul femeilor? Nu le poate suferi? Să rman nebun! Pesemne că n
-
a dat încă
peste o femeie caresă ştie cum să
-
l ia. Dar o să
dea...o să dea! Ş i cine ş
tie dacă n
-
a
şi dat?Tocmai cu de
-
alde ă ştia îmi place să am de
-
a face. Iar de cei ce se ţin de
capul meu mă plictisesc tare
repede. Nobleţea nu
-
i de mine. La bani ţin şi nu
prea. Ce
-
mi place mie cel mai mult e să mă vă d
servită , dorită , adorată . Asta
-
i
slă bi
ciunea mea şi asta
-
i slă biciunea tuturor femeilor aproape. Nici pringâ nd nu
-
mi
trece să mă mă rit, n
-
am nevoie de stă pâ n; îmi duc viaţa cinstit şi mă bucur de
libertateamea. Stau de vorbă cu
toţi, dar nu mă
-
ndră gostesc de nici unul.
Vreau să
-
mi bat joc de t
oţi
caraghioşii
de îndră gostiţi plâ ngă reţi şi vreau să mă slujesc
de toate vicleşugurile ca să înving, să înmoi şi să cuceresc inimile cele
să lbatice, împietrite şi duşmă noase faţă de noi, femeile, care suntem cel
mai
minunat lucru din câ te
le
-
a ză mislit maic
a noastră natura!
Ce spuneţi de
slă biciunea acestor doi cavaleri? Vin să stea la han, iar pe urmă au
pretenţia să se
giugiulească cu hangiţa!