Astazi ce mai invatam?

Câți dintre noi nu ne-am întrebat piticul, după o zi de grădiniță:"Ce poezie ai învățat
astăzi?". Grădinița este locul în care, de cele mai multe ori, copilul învață prima poezie, și pe-a
doua, și pe-a n-a. În mod paradoxal, ținem minte și acum poeziile copilăriei, poate pentru că, la
grădiniță, le-am învățat cu inocență, înconjurați de dragoste.

Toate studiile de specialitate facute in ultimul secol au aratat ca cea mai rapida acumulare
a cunostintelor, se produce de la nastere pana la varsta de 8 ani. Oamenii invata pe tot parcursul
vietii, dar cea mai mare mai mare viteza cu care se produce acest proces nu poate fi egalata mai
tarziu.
De aceea, rolul unei educatoare este sa ii invete pe copii…sa invete. Simpla memorare a
unei poezii nu mai este dovada faptului ca un copil are o memorie buna. Stilurile de invatare
sunt diferite, abilitatile cu care fiecare copil se naste sunt diferite. Unii copii invata vazand, unii
ascultand, altii facand. Dar ce se poate face in aceasta situatie?
La varsta gradinitei, copilul vrea sa se joace mereu, nu vrea sa faca fise, sa completeze in
caiete sau sa “raspunda” in fata colegilor. Jocul didactic si jocul liber ales sunt metodele cu cele
mai bune rezultate in acumularea de noi cunostinte. Care sunt avantajele acestui tip de invatare
versus invatarea clasica, bazata pe metodele de predare traditionale? In primul rand, copilul
vorbeste, nu sta in banca si il asculta pe celebrul “magister dixit”. Copilul isi spune punctul de
vedere, si-l argumenteaza, riposteaza cand crede ca nu este corect ce i s-a spus, descopera
facand, descopera gresind, invatand din greselile altora, dar si din propriile greseli. Copilul
invata contrazicandu-se cu alti copiii, sau pur si simplu copiind exemplul dat de alti copii.
Invatarea prin joaca duce conceptul de invatare la un nou nivel, cel in care copilul se
bucura pentru propriile lui realizari, in care isi dezvolta creativitatea pentru a putea sa rezolve
diferite sarcini.
Unul din aspectele cele mai importante ale invatarii prin joaca este cel al lucrului in
echipa si implicit, cel al comunicarii. Relatiile dintre copii se imbunatesc, interactiunile lor cu
mediul inconjurator, dar si cu oamenii din jurul lor, devin mai bune si mai frumoase.

Conform unui studiu,invatarea prin joaca ii ajuta pe copii sa obtina cele cinci competente
de baza ale invatarii socio-emotionale, care servesc ca pietre de temelie pentru succesul lor in
viata:

 Constiinta de sine (self-awareness)

 Managementul propriilor resurse (self-management)
 Constiinta sociala (social awareness)
 Abilitati de relationare (relationship skills)
 Luarea deciziilor responsabile (responsible decision making).

Joaca alaturi de copiii nostril ne adduce pe noi, adultii, mai aproape de copilul nostrum
interior, de sursa imaginatiei si a creativitatii pure. Asadar, haideti sa fim copii pentru inca o zi,
sa ne jucam si sa invatam inconjurati de inocenta varstei si de dragostea din jurul nostru!