Sunteți pe pagina 1din 126

Universitatea Transilvania din Brasov

Facultatea de MatematicaInformatica
Catedra de Informatica
ERNEST SCHEIBER
CALCUL NUMERIC
Brasov
2008 - 2009
REPROGRAFIA UNIVERSITII TRANSILVANIA DIN BRAOV
Cuprins
I INTERPOLARE SI APLICATII 3
1 Diferent e nite 4
1.1 Diferent e nite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4
2 Elemente din teoria interpolarii 8
2.1 Interpolarea Lagrange-Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
2.2 Diferent e divizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
3 Formule de derivare numerica 26
3.1 Aproximarea derivatei prin diferent e . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
3.1.1 Extrapolarea Richardson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
3.2 Aproximarea derivatei prin interpolare . . . . . . . . . . . . . . . . 30
4 Formule de integrare numerica 32
4.1 Formule de tip Newton - Cotes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
4.2 Formula trapezului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
4.3 Formula lui Simpson . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
4.4 Polinoame ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
4.5 Polinoame Legendre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
4.6 Polinoame Hermite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
4.7 Polinoamele lui Laguerre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
4.8 Polinoame Cebsev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
4.9 Formule de tip Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
4.10 Formula dreptunghiului (n = 1). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
5 Metoda celor mai mici patrate 61
5.1 Determinarea unui polinom de aproximare . . . . . . . . . . . . . . 61
5.2 Polinom trigonometric de aproximare . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
6 Funct ii spline polinomiale 68
6.1 Interpolare cu funct ii spline cubice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
2
CUPRINS 3
II METODE NUMERICE

IN ALGEBRA LINIAR

A 76
7 Elemente de analiza matriceala 77
7.1 Denit ii, notat ii, proprietat i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
8 Rezolvarea sistem. algebrice liniare 81
8.1 Metoda Gauss - Jordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
8.2 Inversarea unei matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
8.3 Factorizarea LU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
8.4 Cazul matricelor simetrice - Factorizarea Cholesky . . . . . . . . . 93
8.5 Rezolvarea sistemelor tridiagonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
8.6 Metode iterative . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
9 Transformarea Householder 100
9.1 Transformata Householder . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
9.2 Descompunerea QR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
III ANEXE 107
A Not iuni de teoria erorilor 108
A.1 Eroare absoluta si eroare relativa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
A.2 Reprezentarea numerelor n virgula mobila . . . . . . . . . . . . . . 109
A.3 Aritmetica numerelor n virgula mobila . . . . . . . . . . . . . . . 110
A.4 Protocolul IEEE 754 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
A.5 Controlul erorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
B Implementarea metodelor iterative 117
C Determinarea unor parametri numerici 119
Bibliograe 123
Partea I
INTERPOLARE SI
APLICATII
4
Capitolul 1
Diferent e nite
1.1 Diferent e nite
Diferent ele nite stau la baza multor metode de calcul numeric privind in-
tegrarea si derivarea numerica, integrarea ecuat iilor diferent iale ordinare si cu
derivate part iale. Funct iile care intervin n acest capitol sunt funct ii reale de o
variabila reala. Printr-o diferent a nita de nt elege un operator de forma

h
f(x) = Af(x +ah) Bf(x +bh) (1.1)
unde A, B, a, b sunt constante reale. Se observa caracterul liniar al operatorului

h
(f +g) =
h
f +
h
g.
Diferent ele nite de ordin superior se introduc recursiv

0
h
f = f

n
h
f =
h
(
n1
h
f), n > 1.
Diferent ele nite uzuale sunt:
diferent a nita progresiva

h
f(x) = f(x +h) f(x);
diferent a nita regresiva

h
f(x) = f(x) f(x h);
diferent a nita centrata

h
f(x) = f(x +
h
2
) f(x
h
2
).
5
6 CAPITOLUL 1. DIFERENT E FINITE

In cele ce urmeaza vom studia doar diferent ele nite uzuale.


Formulele explicite de calcul ale unei diferent e nite de ordin superior sunt
Teorema 1.1.1 Au loc egalitat ile:
(i)
n
h
f(x) =

n
k=0

n
k

(1)
nk
f(x +kh);
(ii)
n
h
f(x) =

n
k=0

n
k

(1)
k
f(x kh);
(iii) f(x +nh) =

n
k=0

n
k

k
h
f(x);
(iv) f(x nh) =

n
k=0

n
k

(1)
k

k
h
f(x).
(1.2)
Demonstrat ie.
n
h
f(x) se exprima ca o combinat ie liniara a valorilor lui f n
x, x +h, . . . , x +nh, adica are loc o formula de forma

n
h
f(x) =
n

k=0
A
k
f(x +kh).
Pentru determinarea coecient ilor (A
k
)
0kn
, alegem f(x) = e
x
si atunci
e
x
(e
h
1)
n
=
n

k=0
A
k
e
x+kh
.
Dezvoltand binomul din membrul stang gasim
n

k=0

n
k

(1)
nk
e
x+kh
=
n

k=0
A
k
e
x+kh
.
Identicand coecient ii lui e
x+kh
gasim A
k
=

n
k

(1)
nk
, adica relat ia (i).

In mod asemanator se pot justica si celelelte relat ii.


Stabilim o serie de proprietat i ale diferent ei nita progresiva. Rezultate ase-
manatoare se pot deduce si pentru celelalte diferent e nite.
Teorema 1.1.2 (Teorema de medie) Daca funct ia f este derivabila de ordin
n atunci exista c (x, x +nh) astfel ncat

n
h
f(x) = h
n
f
(n)
(c). (1.3)
1.1. DIFERENT E FINITE 7
Demonstrat ie. Prin indut ie matematica dupa n, pentru n = 1, utilizand teo-
rema de medie a lui Lagrange avem succesiv

h
f(x) = f(x +h) f(x) = hf

(c) x < c < x +h.


Presupunem relat ia (1.3) adevarata pentru diferent ele de ordin n1. Daca g(x) =

n1
n
f(x)
h
n1
atunci

n
h
f(x)
h
n
=

h
(
n1
h
f(x))
h
n
=

n1
h
f(x+h)
h
n1


n1
h
f(x)
h
n1
h
=
=
g(x +h) g(x)
h
= g

( c) =
d
dx
[

n1
h
f(x)
h
n1
][
x= c
unde x < c < x + h. Deoarece operatorul de derivare comuta cu operatorul de
diferent a nita, rezulta ca

n
h
f(x)
h
n
=
d
dx
[

n1
h
f(x)
h
n1
][
x= c
=

n1
h
f

(x)
h
n1
[
x= c
.
Utilizand ipoteza induct iei,

n
h
f(x)
h
n
=

n1
h
f

(x)
h
n1
[
x= c
= (f

)
(n1)
(c) = f
(n)
(c),
unde x < c < c < c + (n 1)h < x +nh.
Observat ie 1.1.1
Presupunand ca funct ia f are derivata de ordinul n continua, pentru h 0, din
(1.3) rezulta
lim
h0

n
h
f(x)
h
n
= f
(n)
(x). (1.4)
Diferent a nita progresiva de ordin superior pentru produsul a doua funct ii
generalizeaza formula lui Leibniz
Teorema 1.1.3 (Formula lui Leibniz) Are loc formula:

n
h
f(x)g(x) =
n

k=0

n
k

k
h
f(x)
nk
h
g(x +kh) (1.5)
Demonstrat ia teoremei se face prin induct ie matematica dupa n.
Observat ie 1.1.2
Sa presupunem ca funct iile f, g au derivata de ordinul n continua.

Impart ind
(1.5) la h
n
si utilizand Observat ia 1.1.1, pentru h 0, obt inem
(f(x)g(x))
(n)
=
n

k=0

n
k

f
(k)
(x)g
(nk)
(x). (1.6)
8 CAPITOLUL 1. DIFERENT E FINITE
Probleme si teme de seminar
P 1.1 Sa se calculeze
1.
n
h
1
x
2.
n
h
sin(ax +b)
3.
n
h
cos(ax +b)
P 1.2 Sa se arate ca daca F(x) = f(x) atunci

n
k=1
f(k) = F(n + 1) F(1).
P 1.3 Sa se calculeze

n
k=1
1
k(k+1)...(k+p)
.
P 1.4 Sa se demonstreze formula de nsumare prin part i
n

k=1
u(k)v(k) = u(n + 1)v(n + 1) u(1)v(1)
n

k=1
v(k + 1)u(k).
P 1.5 Sa se calculeze

n
k=1
k2
k
.
P 1.6 Sa se arate ca
0
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
@

0
0

0 0 . . . 0

1
0

1
1

0 . . . 0

2
0

2
1

2
2

. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

n
0

n
1

n
2

. . .

n
n

1
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
A
1
=
=
0
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
B
@

0
0

0 0 . . . 0

1
0

1
1

0 . . . 0

2
0

2
1

2
2

. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
(1)
n

n
0

(1)
n1

n
1

(1)
n2

n
2

. . .

n
n

1
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
C
A
.
Indicat ie. Se scriu matriceal relat iile
x
s
= ((x 1) + 1)
s
=
s

i=0

s
i

(x 1)
i
, s = 0, 1, . . . , n,
si
(x 1)
s
=
s

i=0
(1)
si

s
i

x
i
, s = 0, 1, . . . , n.
Capitolul 2
Elemente din teoria interpolarii
Fie X o mult ime si funct ia f : X R cunoscuta numai prin valorile ei ntr-un
numar nit de puncte x
1
, x
2
, . . . , x
n
din mult imea X: y
i
= f(x
i
), i 1, 2, . . . , n.
O mult ime T de funct ii reale denite n X este interpolatoare de ordin n
daca pentru orice sistem de n puncte distincte x
1
, x
2
, . . . , x
n
din X si oricare ar
numerele reale y
1
, y
2
, . . . , y
n
exista n T o singura funct ie care n punctele x
i
ia
respectiv valorile y
i
, pentru orice i 1, 2, . . . , n.

In acest cadru problema de interpolare are urmatorul enunt : Dandu-se mult imea
interpolatoare T de ordinul n n X si perechile (x
i
, y
i
) X R, i 1, 2, . . . , n,
cu proprietatea ca i = j x
i
= x
j
, sa se determine aceea funct ie T care n
punctele x
i
ia respectiv valorile y
i
: y
i
= (x
i
), i 1, 2, . . . , n.
Funct ia de interpolare si f au aceleasi valori n punctele x
1
, x
2
, . . . , x
n
.
Se considera ca este o aproximare a funct iei f. Din punct de vedere teoretic de
ridica urmatoarele probleme:
Precizarea unor mult imi interpolatoare (problema existent ei funct iei de in-
terpolare);
Determinarea funct iei de interpolare;
Evaluarea diferent ei dintre o funct ie si funct ia de interpolare corespunzatoare.
2.1 Interpolarea Lagrange-Hermite
Date ind nodurile de interpolare x
1
< x
2
< . . . < x
n+1
, numerele naturale
r
1
, r
2
, . . . , r
n+1
si numerele reale
f
(k)
(x
i
), k 0, 1, . . . , r
i
, i 1, 2, . . . , n + 1,
ne propunem sa determinam un polinom H(x) care sa satisfaca condit iile:
H
(k)
(x
i
) = f
(k)
(x
i
),
k 0, 1, . . . , r
i
,
i 1, 2, . . . , n + 1.
(2.1)
9
10 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOL

ARII
Vom arata ca n mult imea polinoamelor de grad cel mult m, P
m
, cu
m+ 1 =
n+1

i=1
(r
i
+ 1) (2.2)
exista un singur polinom ce satisface condit iile de interpolare (2.1), i vom de-
termina forma si vom evalua restul f(x) H(x), n ipoteza n care datele de
interpolare corespund funct iei f.
Teorema 2.1.1 Daca X si Y sunt spat ii mdimensionale iar A (X, Y )
#
este
un operator liniar si injectiv atunci A este bijectiv.
Demonstrat ie. Fie e
1
, e
2
, . . . , e
m
o baza n X. Atunci Ae
1
, Ae
2
, . . . , Ae
m
este
o baza n Y .

Intr-adevar, daca

m
i=1

i
Ae
i
= 0, atunci datorita liniaritat ii
A(

m
i=1

i
e
i
) = 0 si a injectivitat ii

m
i=1

i
e
i
= 0, deci
1
=
2
= . . . =
m
= 0.
Daca y Y, atunci exista constantele c
1
, c
2
, . . . , c
m
astfel ncat
y =
m

i=1
c
i
Ae
i
= A(
m

i=1
c
i
e
i
),
adica surjectivitatea operatorului A.
Teorema 2.1.2 Problema de interpolare Lagrange - Hermite are solut ie unica
n mult imea polinoamelor de grad cel mult m, P
m
, (2.2).
Demonstrat ie. Denim operatorul A : P
m
R
m+1
prin
A(p) = (p(x
1
), p

(x
1
), . . . , p
(r
1
)
(x
1
), . . . , p(x
n+1
), p

(x
n+1
), . . . , p
(r
n+1
)
(x
n+1
)).
(2.3)
A este liniar si injectiv.

Intr-adevar, daca A(p) = 0, cu p P
m
atunci polinomul
u(x) =

n+1
i=1
(x x
i
)
r
i
+1
divide polinomul p. Deoarece
grad(u) =
n+1

i=1
(r
i
+ 1) = m+ 1 > grad(p),
rezulta ca p = 0.
Din (2.1.1), rezulta ca operatorul A este bijectiv, deci exista un singur polinom
H P
m
astfel ncat
A(H) = (f
(0)
(x
1
), f
(1)
(x
1
), . . . , f
(r
1
)
(x
1
), . . .
. . . , f
(0)
(x
n+1
), f
(1)
(x
n+1
), . . . , f
(r
n+1
)
(x
n+1
))
2.1. INTERPOLAREA LAGRANGE-HERMITE 11
sau
H
(k)
(x
i
) = f
(k)
(x
i
), k 0, 1, . . . , r
i
, i 1, 2, . . . , n + 1.
Introducem notat iile:
u(x) =
n+1

i=1
(x x
i
)
r
i
+1
(2.4)
u
i
(x) =
u(x)
(x x
i
)
r
i
+1
(2.5)
Teorema 2.1.3 Expresia polinomului de interpolare Lagrange Hermite, solut ia
problemei de interpolare Lagrange Hermite este
H(x) =
n+1

i=1
r
i

j=0
f
(j)
(x
i
)h
i,j
(x), (2.6)
unde
h
i,j
(x) = u
i
(x)
(x x
i
)
j
j!
r
i
j

k=0

1
u
i
(x)

(k)
x=x
i
(x x
i
)
k
k!
.
Demonstrat ie. Fie (e
i,j
)
1in+1, 0jr
i
baza canonican R
m+1
. Pentru ecare
i 1, 2, . . . , n + 1, j 0, 1, . . . , r
i
exista polinomul h
i,j
P
m
astfel ncat
A(h
i,j
) = e
i,j
, unde A este operatorul denit n (2.3). Atunci
A(H) = (f
(0)
(x
1
), f
(1)
(x
1
), . . . , f
(r
1
)
(x
1
), . . .
. . . , f
(0)
(x
n+1
), f
(1)
(x
n+1
), . . . , f
(r
n+1
)
(x
n+1
)) =
n+1

i=1
r
i

j=0
f
(j)
(x
i
)e
i,j
=
n+1

i=1
r
i

j=0
f
(j)
(x
i
)A(h
i,j
) =
= A(
n+1

i=1
r
i

j=0
f
(j)
(x
i
)h
i,j
).
Injectivitatea operatorului A implica (2.6).
Din denit ia polinomului h
i,j
, rezulta ca h
i,j
se divide prin u
i
(x)(x x
i
)
j
.
Prin urmare
h
i,j
(x) = u
i
(x)(x x
i
)
j
g
i,j
(x), (2.7)
unde g
i,j
este un polinom a carui grad este
gradg
i,j
= gradh
i,j
gradu
i
j = m((m+ 1) (r
i
+ 1)) j = r
i
j.
12 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOL

ARII
Polinomul g
i,j
se poate scrie
g
i,j
(x) =
r
i
j

k=0
g
(k)
i,j
(x
i
)
(x x
i
)
k
k!
.
Din (2.7) gasim
(x x
i
)
j
g
i,j
(x) = h
i,j
(x)
1
u
i
(x)
si derivand de j +k, potrivit formulei lui Leibniz, obt inem
j+k

s=0

j +k
s

((x x
i
)
j
)
(s)
g
(j+ks)
i,j
(x) =
j+k

s=0

j +k
s

h
(j+ks)
i,j
(x)

1
u
i
(x)

(s)
.
Pentru x = x
i
singurul termen diferit de 0 n membrul stang se obt ine pentru
s = j iar n membrul drept, datorita denit iei lui h
i,j
, singurul termen diferit de
0 se obt ine pentru s = k. Rezulta
j!g
(k)
i,j
(x
i
) = h
(j)
i,j

1
u
i
(x)

(k)
x=x
i
de unde
g
(k)
i,j
(x
i
) =
1
j!

1
u
i
(x)

(k)
x=x
i
, k 0, 1, . . . , r
i
j.
Teorema 2.1.4 Daca f este o funct ie de m+ 1 ori derivabila n intervalul I =
(minx, x
1
, . . . , x
n+1
, maxx, x
1
, . . . , x
n+1
) atunci exista I astfel ncat
f(x) H(x) = u(x)
f
(m+1)
()
(m+ 1)!
. (2.8)
Demonstrat ie. Funct ia F : R R denita prin
F(z) =

u(z) f(z) H(z)


u(x) f(x) H(x)

admite zerourile x, x
1
, . . . , x
n+1
cu ordinele de multiplicitate, respectiv 1, r
1
+
1, . . . , r
n+1
+ 1. Spunem ca F se anuleaza n 1 +

n+1
i=1
(r
i
+ 1) = m + 2 puncte.
Din teorema lui Rolle rezulta ca exista I astfel ncat F
(m+1)
() = 0. Dar
F
(m+1)
() = (m+ 1)!(f(x) H(x)) f
(m+1)
()u(x) = 0,
de unde se deduce (2.8).
Cazuri particulare importante.
2.1. INTERPOLAREA LAGRANGE-HERMITE 13
1. Polinomul Taylor. Fie n = 0 si notam x
1
= a, r
1
= r.

In acest caz
polinomul de interpolare H(x) satisface condit iile
H
(j)
(a) = f
(j)
(a) j 0, 1, . . . , r
si are expresia
H(x) =
r

j=0
f
(j)
(a)
(x a)
j
j!
,
ceea ce corespunde polinomului lui Taylor atasat funct iei f n punctul a, de
grad r.
2. Polinomul lui Lagrange. Daca r
i
= 0, i = 1, 2, . . . , n + 1 atunci regasim
polinomul de interpolare Lagrange
H(x) =
n+1

i=1
f(x
i
)
u
i
(x)
u
i
(x
i
)
=
=
n+1

i=1
(x x
1
) . . . (x x
i1
)(x x
i+1
) . . . (x x
n+1
)
(x
i
x
1
) . . . (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) . . . (x
i
x
n+1
)
=
= L(P
n
, x
1
, . . . , x
n+1
, f)(x).
3. Polinomul lui Fejer. Fie r
i
= 1, i = 1, 2, . . . , n +1. Introducand notat iile
w(x) =

n+1
i=1
(x x
i
)
w
(
x) =
w(x)
xx
i
i 1, 2, . . . , n + 1
l
i
(x) =
w
i
(x)
w
i
(x
i
)
=
w(x)
(xx
i
)w

(x
i
)
i 1, 2, . . . , n + 1
gasim u(x) = w
2
(x) si u
i
(x) = w
2
i
(x), i 1, 2, . . . , n + 1. Atunci
h
i,0
(x) = w
2
i
(x)

1
w
2
i
(x
i
)
+ (x x
i
)(
1
w
2
i
(x)
)

x=x
i

=
= w
2
i
(x)

1
w
2
i
(x
i
)
(x x
i
)
2w

i
(x
i
)
w
3
i
(x
i
)

=
=
w
2
i
(x)
w
2
i
(x
i
)

1 (x x
i
)
w

(x
i
)
w

(x
i
)

= l
2
i
(x)

1 (x x
i
)
w

(x
i
)
w

(x
i
)

,
si
h
i,1
(x) = w
2
i
(x)(x x
i
)
1
w
2
i
(x
i
)
= l
2
i
(x)(x x
i
).
14 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOL

ARII
Expresia polinomului de interpolare devine
H(x) =
n+1

i=1
f(x
i
)h
i,0
(x) +
n+1

i=1
f

(x
i
)h
i,1
(x) = (2.9)
=
n+1

i=1
f(x
i
)l
2
i
(x)

1 (x x
i
)
w

(x
i
)
w

(x
i
)

+
n+1

i=1
f

(x
i
)l
2
i
(x)(x x
i
).
Acest polinom este cunoscut sub numele de polinomul lui Fejer.
2.2 Polinomul de interpolarea Lagrange si
diferent a divizata
Scopul acestei sect iuni este reliefarea unor formule legate de polinomul de
interpolare Lagrange. Utilizam notat iile
u(x) =
n+1

i=1
(x x
i
)
r
i
+1
u
i
(x) =
u(x)
(x x
i
)
r
i
+1
l
i
(x) =
(x x
1
) . . . (x x
i1
)(x x
i+1
) . . . (x x
n+1
)
(x
i
x
1
) . . . (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) . . . (x
i
x
n+1
)
=
=
u
i
(x)
u
i
(x
i
)
=
u(x)
(x x
i
)u

(x
i
)
.
Din (??) avem
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n
+ 1; f)(x) =
n+1

i=1
f(x
i
)
u
i
(x)
u
i
(x
i
)
= (2.10)
= u(x)
n+1

i=1
f(x
i
)
1
(x x
i
)u

(x
i
)
=
n+1

i=1
f(x
i
)l
i
(x).
Din teorema (2.1.4) deducem
Teorema 2.2.1 Daca f este o funct ie de n + 1 ori derivabila n intervalul I =
(minx, x
1
, . . . , x
n+1
, maxx, x
1
, . . . , x
n+1
) atunci exista I astfel ncat
f(x) = L(P
n
; x
1
, . . . , x
n
+ 1; f)(x) +u(x)
f
n+1
()
(n + 1)!
. (2.11)
2.2. DIFERENT E DIVIZATE 15

In particular, pentru f = 1 rezulta


1 = L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
)(x) = u(x)
n+1

i=1
1
(x x
i
)u

(x
i
)
. (2.12)

Impart ind (2.10) la (2.12) deducem formula baricentrica a polinomului de inter-


polare Lagrange
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) =

n+1
i=1
f(x
1
)
(xx
i
)u

(x
i
)

n+1
i=1
1
(xx
i
)u

(x
i
)
. (2.13)
O metoda utila de calcul se bazeaza pe formula de recurent a a polinoamelor
de interpolare Lagrange
Teorema 2.2.2 Are loc formula
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) = (2.14)
(x x
n+1
)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) (x x
1
)L(P
n1
; x
2
, . . . , x
n+1
; f)(x)
x
1
x
n+1
Demonstrat ie. Funct ia din membrul drept al egalitat ii (2.14) verica condit iile
de interpolare ce denesc polinonul L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x).
Denit ie 2.2.1 Numim diferent a divizata de ordin n a funct iei f n nodurile
x
1
, . . . , x
n+1
coecientul lui x
n
a polinomului de interpolare Lagrange
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) si-l notam [x
1
, . . . , x
n+1
; f].
Teorema 2.2.3 Are loc egalitatea
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) = (2.15)
= L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) + (x x
1
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f].
Demonstrat ie. Funct ia L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x)
(xx
1
) . . . (xx
n
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f] reprezinta un polinom de grad cel mult n1
care se anuleaza n n puncte distincte x
1
, . . . , x
n
; deci este polinomul identic nul.
Un rezultat asemanator celui din (2.2.1) este
Teorema 2.2.4 Are loc formula
f(x) = L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) +u(x)[x, x
1
, . . . , x
n+1
; f] (2.16)
16 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOL

ARII
Demonstrat ie. Polinomul de interpolare Lagrange al funct iei f n nodurile
x, x
1
, . . . , x
n+1
verica egalitatea (2.15)
L(P
n+1
; x, x
1
, . . . , x
n+1
; f)(z) =
= L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(z) + (z x
1
) . . . (z x
n+1
)[x, x
1
, . . . , x
n+1
; f].
Pentru z = x obt inem (2.16).

In funct ie de diferent e divizate, polinomul de interpolare Lagrange se scrie


Teorema 2.2.5 (Forma lui Newton a polinomului de interpolare) Are loc for-
mula
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) = (2.17)
= f(x
1
) +
n

i=1
(x x
1
) . . . (x x
i
)[x
1
, . . . , x
i+1
; f]
Demonstrat ie. Potrivit (2.2.3) au loc succesiv egalitat ile
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) = L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x)
+(x x
1
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f]
L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) = L(P
n2
; x
1
, . . . , x
n1
; f)(x)
+(x x
1
) . . . (x x
n1
)[x
1
, . . . , x
n
; f]
. . . . . .
L(P
1
; x
1
, x
;
f)(x) = L(P
0
; x
1
; f)(x) + (x x
1
)[x
1
, x
2
; f]
care nsumate dau (2.17).
Punand n evident a coecientul lui x
n
n (2.10), gasim urmatoarele formule
de calcul pentru diferent a divizata
[x
1
, . . . , x
n+1
; f] = (2.18)
=
n+1

i=1
f
i
(x)
(x
i
x
1
) . . . (x
i
x
i1
)(x
i
x
i+1
) . . . (x
i
x
n+1
)
=
n+1

i=1
f
i
(x)
u
i
(x
i
)
=
n+1

i=1
f(x
i
)
u

(x
i
)
.
Stabilim proprietat i ale diferent ei divizate.
Teorema 2.2.6 Diferent ele divizate ale unei funct ii verica formula de recurent a
[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
[x
1
, . . . , x
n
; f] [x
2
, . . . , x
n+1
; f]
x
1
x
n+1
, (2.19)
[x
1
; f] = f(x
1
). (2.20)
2.2. DIFERENT E DIVIZATE 17
Demonstrat ie. Potrivit (2.2.3) au loc dezvoltarile
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) =
= L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) + (x x
1
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
= L(P
n2
; x
2
, . . . , x
n
; f)(x) + (x x
2
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n
; f]+
+(x x
1
) . . . (x x
n
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f]
si
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) =
= L(P
n1
; x
2
, . . . , x
n+1
; f)(x) + (x x
2
) . . . (x x
n+1
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
= L(P
n2
; x
2
, . . . , x
n
; f)(x) + (x x
2
) . . . (x x
n
)[x
2
, . . . , x
n+1
; f]+
+(x x
2
) . . . (x x
n+1
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f].
Egaland cele doua dezvoltari, dupa reducere si simplicare obt inem
[x
1
, . . . , x
n
; f] + (x x
1
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
= [x
2
, . . . , x
n+1
; f] + (x x
n+1
)[x
1
, . . . , x
n+1
; f]
de unde rezulta (2.19).
Teorema 2.2.7 (Formula de medie) Daca funct ia f admite derivate pana la
ordinul n n intervalul I = (minx
1
, . . . , x
n+1
, maxx
1
, . . . , x
n+1
) atunci exista
I astfel ncat
[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
f
(n)
n!
(2.21)
Demonstrat ie. Fie x I. T inand seama de (2.2.4) are loc egalitatea
f(x) L(P
n1
, x
1
, . . . , x
n
; f)(x) = (x x
1
) . . . (x x
n
)[x, x
1
, . . . , x
n
; f] (2.22)
si potrivit lui (2.2.1) exista I astfel ncat
f(x) L(P
n1
, x
1
, . . . , x
n
; f)(x) = (x x
1
) . . . (x x
n
)
f
(n)
()
n!
. (2.23)
Egaland (2.22) si (2.23), pentru x = x
n+1
obt inem (2.21).
Observat ie 2.2.1 Daca f C
n
(I) si x I atunci
lim
x
1
x,...,x
n
x
[x
1
, . . . , x
n+1
; f] =
f
(n)
(x)
n!
.
18 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOL

ARII
Aceasta observat ie justica denit ia
Denit ie 2.2.2
[x, . . . , x
. .. .
n+1 ori
; f] =
f
(n)
(x)
n!
(2.24)
Aceasta denit ie permite denirea diferent ei divizare pe noduri multiple.

In
prealabil stabilim
Teorema 2.2.8 Fie nodurile
x
1
1
, x
2
1
, . . . x
r
1
+1
1
x
1
2
, x
2
2
, . . . x
r
2
+1
2
. . . . . . . . . . . .
x
1
n+1
, x
2
n+1
, . . . x
r
n+1
+1
n+1
si notat iile
v
i
(x) =
r
i
+1

j=1
(x x
j
i
),
u(x) =
n+1

i=1
v
i
(x),
u
i
(x) =
u(x)
v
i
(x)
.
Are loc formula
[x
1
1
, . . . , x
r
1
+1
1
, x
1
2
, . . . , x
r
2
+1
2
, . . . , x
1
n+1
, . . . , x
r
n+1
+1
n+1
; f] = (2.25)
n+1

i=1
[x
1
i
, . . . , x
r
i
+1
i
;
f
u
i
]
Demonstrat ie. Deoarece u

(x
j
i
) = u
i
(x
j
i
)v

i
(x
j
i
), formula (2.18) ne da
[x
1
1
, . . . , x
r
1
+1
1
, x
1
2
, . . . , x
r
2
+1
2
, . . . , x
1
n+1
, . . . , x
r
n+1
+1
n+1
; f] =
=
n+1

i=1
r
i
+1

j=1
f(x
j
i
)
u

(x
j
i
)
=
n+1

i=1
r
i
+1

j=1
f(x
j
i
)
u
i
(x
j
i
)
v

i
(x
j
i
)
=
n+1

i=1
[x
1
i
, . . . , x
r
i
+1
i
;
f
u
i
].
Combinand (2.24) cu (2.25) denim
2.2. DIFERENT E DIVIZATE 19
Denit ie 2.2.3
[x
1
, . . . , x
1
. .. .
r
1
+1 ori
, . . . , x
n+1
, . . . , x
n+1
. .. .
r
n+1
+1 ori
; f] = (2.26)
n+1

i=1
1
r
i
!

f(t)
(t x
1
)
r
1
+1
. . . (t x
i1
)
r
i1
+1
(t x
i+1
)
r
i+1
+1
. . . (t x
n+1
)
r
n+1
+1

(r
i
)
t=x
i
.
Teorema 2.2.9 (Formula lui Leibniz) Are loc formula
[x
1
, . . . , x
n+1
, f g] =
n+1

i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+1
; g] (2.27)
Demonstrat ie. Prin induct ie dupa n, pentru n = 0
[x
1
, f g] = f(x
1
)g(x
1
) = [x
1
, f] [x
1
, g].
Presupunem egalitatea (2.32) adevarata n cazul diferent elor nite de ordin n si
o demonstramn cazul difernt elor nite de ordin n+1. Fie n+2 puncte distincte
x
1
, x
2
, . . . , x
n+2
. Trebuie sa aratam ca
[x
1
, . . . , x
n+2
, f g] =
n+2

i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g].
Aplicand formula de recurent a (2.20) si ipoteza induct iei deducem
[x
1
, . . . , x
n+2
; f g] =
[x
1
, . . . , x
n+1
; f g] [x
2
, . . . , x
n+2
; f g]
x
1
x
n+2
=
=
1
x
1
x
n+2
(
n+1

k=1
[x
1
, . . . , x
k
; f] [x
k
, . . . , x
n+1
; g]

n+2

k=2
[x
2
, . . . , x
k
; f] [x
k
, . . . , x
n+2
; g]).

In membrul drept adunam si scadem expresia


n+2

k=2
[x
1
, . . . , x
k1
; f] [x
k
, . . . , x
n+2
; g].
Atunci egalitatea anterioara devine
[x
1
, . . . , x
n+2
; f g] =
1
x
1
x
n+2
(
n+1

k=1
[x
1
, . . . , x
k
; f] [x
k
, . . . , x
n+1
; g]
20 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOL

ARII

n+2

k=2
[x
1
, . . . , x
k1
; f] [x
k
, . . . , x
n+2
; g]+
+
n+2

k=2
([x
1
, . . . , x
k1
; f] [x
2
, . . . , x
k
; f])[x
k
, . . . , x
n+2
; g]).

In prima suma vom scrie i n loc de k, n a doua suma efectuam schimbarea de


indice k 1 = i, iar n ultima suma scriem de asemenea i n locul lui k, dupa ce
aplicam formula de recurent a (2.20). Astfel vom obt ine
[x
1
, . . . , x
n+2
; f g] =
1
x
1
x
n+2
(
n+1

i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+1
; g]

n+1

i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i+1
, . . . , x
n+2
; g]+
+
n+2

i=2
(x
1
x
i
)[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g]) =
=
1
x
1
x
n+2
(
n+1

i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f]([x
i
, . . . , x
n+1
; g] [x
i+1
, . . . , x
n+2
; g])+
+
n+2

i=2
(x
1
x
i
)[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g]) =
=
1
x
1
x
n+2
(
n+1

i=1
(x
i
x
n+2
)[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g]+
+
n+2

i=2
(x
1
x
i
)[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g]).
Grupand termenii corespunzatori,
[x
1
, . . . , x
n+2
; f g] =
1
x
1
x
n+2
((x
1
x
n+2
)[x
1
; f] [x
1
, . . . , x
n+2
; g]+
+
n+1

i=2
(x
1
x
n+2
)[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g]+
+(x
1
x
n+2
)[x
1
, . . . , x
n+2
; f] [x
n+2
; g]) =
=
n+2

i=1
[x
1
, . . . , x
i
; f] [x
i
, . . . , x
n+2
; g].
Legatura dintre diferent a nita progresiva / regresiva si diferent a divizata a
unei funct ii este
2.2. DIFERENT E DIVIZATE 21
Teorema 2.2.10 Au loc egalitat ile
[a, a +h, . . . , a +nh; f] =

n
h
f(a)
h
n
n!
(2.28)
[a, a h, . . . , a nh; f] =

n
h
f(a)
h
n
n!
(2.29)
Demonstrat ie. Pentru x
i
= a + (i 1)h, i = 1, . . . , n + 1, formula (2.18)
devine
[a, a +h, . . . , a +nh; f] =
n+1

i=1
f(a + (i 1)h)
(1)
ni+1
(n i + 1)!(i 1)!h
n
.
Prin schimbarea de indice j = i 1 obt inem
[a, a +h, . . . , a +nh; f] =
n

j=0
f(a +jh)
(1)
nj
(n j)!j!h
n
=
=
1
n!h
n
n

j=0

n
j

(1)
j
f(a +jh) =

n
h
f(a)
h
n
n!
.
Analog se demonstreaza si cealalta egalitate.
Observat ie 2.2.2
Daca n (2.27) se aleg nodurile echidistante a, a + h, . . . , a + nh atunci cu (2.28)
se regaseste (1.5).

In cazul nodurilor echidistante, polinomul de interpolare Lagrange are expre-


sia
Teorema 2.2.11 Au loc formulele
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f) = (2.30)
=
n

i=0
f(a+ih)
(1)
ni
h
n
i!(n i)!
(xa) . . . (xa(i1)h)(xa(i+1)h) . . . (aanh)
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f) = (2.31)
= f(a) +
n

i=1

i
h
f(a)
h
i
i!
(x a)(x a h) . . . (x a (i 1)h)
L(P
n
; a, a h, . . . , a nh; f) = (2.32)
= f(a) +
n

i=1

i
h
f(a)
h
i
i!
(x a)(x a +h) . . . (x a + (i 1)h)
22 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOL

ARII
Teorema 2.2.12 Are loc formula de derivare
d
m
dx
m
[x
1
, . . . , x
n
, x; f] = m![x
1
, . . . , x
n
, x, . . . , x
. .. .
m+1 ori
; f]. (2.33)
Demonstrat ie. Prin induct ie matematica dupa m. Pentru m = 1 cu ajutorul
formulei de recurent a a diferent elor divizate gasim
d
dx
[x
1
, . . . , x
n
, x; f] = lim
h0
[x
1
, . . . , x
n
, x +h; f] [x
1
, . . . , x
n
, x; f]
h
=
= lim
h0
[x
1
, . . . , x
n
, x +h, x; f] = [x
1
, . . . , x
n
, x, x; f].

In ipoteza n care formula (2.33) este adevarata pentru derivatele de ordin m1


vom avea
d
m
dx
m
[x
1
, . . . , x
n
, x; f] =
= (m1)! lim
h0
[x
1
, . . . , x
n
,
m ori
. .. .
x +h, . . . , x +h; f] [x
1
, . . . , x
n
,
m ori
. .. .
x, . . . , x; f]
h
.
Adunam si scadem termeni convenabili la numaratorul fract iei, dupa care aplicam
formula de recurent a a diferent elor divizate
d
m
dx
m
[x
1
, . . . , x
n
, x; f] =
= (m1)! lim
h0
(
[x
1
, . . . , x
n
,
m ori
. .. .
x +h, . . . , x +h; f] [x
1
, . . . , x
n
,
m1 ori
. .. .
x +h, . . . , x +h, x; f]
h
+
+
[x
1
, . . . , x
n
,
m1 ori
. .. .
x +h, . . . , x +h, x; f] [x
1
, . . . , x
n
,
m2 ori
. .. .
x, . . . , x, x, x; f]
h
+. . .
. . . +
[x
1
, . . . , x
n
, x +h,
m1 ori
. .. .
x, . . . , x; f] [x
1
, . . . , x
n
,
m ori
. .. .
x, . . . , x; f]
h
) =
= (m1)! lim
h0
([x
1
, . . . , x
n
,
m ori
. .. .
x +h, . . . , x +h, x; f]+
+[x
1
, . . . , x
n
,
m1 ori
. .. .
x +h, . . . , x +h, x, x; f] +. . . + [x
1
, . . . , x
n
, x +h,
m ori
. .. .
x, . . . , x; f]) =
= m![x
1
, . . . , x
n
, x, . . . , x
. .. .
m+1 ori
; f].
2.2. DIFERENT E DIVIZATE 23
Probleme si teme de seminar
P 2.1 Fie L(x) = L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x). Sa se arate ca

L(x) 1 x . . . x
n
f(x
1
) 1 x
1
. . . x
n
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
f(x
n+1
) 1 x
n+1
. . . x
n
n+1

= 0.
Dezvoltand determinantul dupa prima coloana sa se deduca reprezentarea (??) si
dezvoltand dupa prima linie sa se arate ca
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) =
1
V (x
1
, . . . , x
n+1
)

n+1

i=1
x
i

1 x
1
. . . x
i1
1
f(x
1
) x
i+1
1
. . . x
n
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1 x
n+1
. . . x
i1
n+1
f(x
n+1
) x
i+1
n+1
. . . x
n
n+1

.
P 2.2 Sa se demonstreze formula
[x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
; f] =

1 x
1
. . . x
n1
1
f(x
1
)
1 x
2
. . . x
n1
2
f(x
2
)
. . . . . . . . . . . . . . .
1 x
n+1
. . . x
n1
n+1
f(x
n+1
)

V (x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
)
.
P 2.3 Sa se arate ca
1. [x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
; x
m
] =

0 daca m 0, 1, . . . , n 1
1 daca m = n.
2. [x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
;
1
x
] =
(1)
n
x
1
x
2
...x
n+1
3. [x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
;
1
x
2
] =
(1)
n
x
1
x
2
...x
n+1

n+1
i=1
1
x
i
P 2.4 Sa se calculeze determinant ii:
1.

1 x
1
. . . x
n1
1
1
x
2
1
1 x
2
. . . x
n1
2
1
x
2
2
. . . . . . . . . . . . . . .
1 x
n+1
. . . x
n1
n+1
1
x
2
n+1

24 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOL

ARII
2.

1 x
2
1
x
3
1
. . . x
n+1
1
1 x
2
2
x
3
2
. . . x
n+1
2
. . . . . . . . . . . . . . .
1 x
2
n+1
x
3
n+1
. . . x
n+1
n+1

3.

1 x
1
. . . x
n1
1
x
n+1
1
1 x
2
. . . x
n1
2
x
n+1
2
. . . . . . . . . . . . . . .
1 x
n+1
. . . x
n1
n+1
x
n+1
n+1

P 2.5 Sa se arate ca daca f P


n
atunci
[x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
;
f(x)
z x
] =
f(z)
(z x
1
) . . . (z x
n+1
)
P 2.6 Fie x, x
1
, x
2
, . . . , x
n
puncte distincte doua cate doua de pe axa reala si
u(x) =

n
i=1
(x x
i
). Sa se deduca relat iile
1.

n
k=1
f(x
k
)
(xx
k
)u

(x
k
)
= [x, x
1
, . . . , x
n
; f] +
f(x)
u(x)
;
2.

n
k=1
x
n
x
n
k
(xx
k
)u

(x
k
)
= 1;
3. Daca (x) = 1 +
x
1!
+
x(x+1)
2!
+. . . +
x(x+1)...(x+n1)
n!
atunci
n

k=1
1 (k)
n
(1 +k)

(k)
= n!.
P 2.7 Daca P P
n
(X), (n 2), are toate radacinile simple x
1
, x
2
, . . . , x
n
atunci
n

i=1
1
P

(x
i
)
= 0.
R. Daca Q(x) =

n1
i=1
(x x
i
) si P(x) = Q(x)(x x
n
) atunci
1 = L(P
n1
, x
1
, . . . , x
n1
, 1)(x) = Q(x)
n1

i=1
1
(x x
i
)Q

(x
i
)
.
de unde, pentru x = x
n
rezulta
1
Q(x
n
)
=
n1

i=1
1
(x
n
x
i
)Q

(x
i
)
.
2.2. DIFERENT E DIVIZATE 25
Apoi, P

(x
i
) = Q

(x
i
)(x
i
x
n
), i 1, . . . , n1 si P

(x
n
) = Q(x
n
). Prin urmare
n

i=1
1
P

(x
i
)
=
n1

i=1
1
(x
i
x
n
)Q

(x
i
)
+
1
Q(x
n
)
=
1
Q(x
n
)
+
1
Q(x
n
)
= 0.
P 2.8 Fie x
1
, x
2
, . . . , x
n+1
radacinile polinomului Cebseb T
n+1
. Sa se arate ca
L(P
n
; x
1
, . . . , x
n+1
; f)(x) =
2
n + 1
n

j=0

j
(
n+1

k=1
f(x
k
)T
j
(x
k
))T
j
(x),
unde
j
=

1
2
daca j = 0
1 daca j 1
.
R. Este sucient de aratat ca
l
k
(x) =
2
n + 1
n

j=0

j
T
j
(x
k
)T
j
(x), k 1, 2, . . . , n + 1.

In acest sens daca


k
(x) =
2
n+1

n
j=0

j
T
j
(x
k
)T
j
(x) trebuie aratat ca
k
(x
s
) =

k,s
, s 1, 2, . . . , n + 1, cu x
s
= cos
(2s1)
2(n+1)
.
Notand t
s
=
(2s1)
2(n+1)
, pentru k = s au loc egalitat ile

k
(x
s
) =
2
n + 1

1
2
+
n

j=1
cos jt
k
cos jt
s

=
=
1
n + 1

1 +
n

j=1
cos j(t
k
+t
s
) +
n

j=1
cos j(t
k
t
s
)

=
=
1
2(n + 1)

sin (n +
1
2
)(t
k
+t
s
)
sin
t
k
+t
s
2
+
sin (n +
1
2
)(t
k
t
s
)
sin
t
k
t
s
2

=
=
1
4(n + 1) sin
t
k
+t
s
2
sin
t
k
t
s
2
[cos(nt
k
+ (n + 1)t
s
) cos((n + 1)t
k
+nt
s
)+
+cos(nt
k
(n + 1)t
s
) cos((n + 1)t
k
nt
s
)] .
Doarece cos((n + 1)t
p
a) = (1)
p
sin a rezulta

k
(x
s
) =
1
4(n + 1) sin
t
k
+t
s
2
sin
t
k
t
s
2

(1)
s
sin nt
k
+ (1)
k
sin nt
s
+
+ (1)
s
sin nt
k
(1)
k
sin nt
s

= 0.
26 CAPITOLUL 2. ELEMENTE DIN TEORIA INTERPOL

ARII
Apoi

k
(x
k
) =
2
n + 1

1
2
+
n

j=1
T
2
j
(x
k
)

=
1
n + 1

n + 1 +
n

j=1
cos 2jt
k

=
= 1 +
sin nt
k
cos (n + 1)t
k
sin t
k
= 1.
P 2.9 Sa se determine polinomul de interpolare Lagrange Hermite care satis-
face condit iile de interpolare
H
(j)
(a) = f
(j)
(a) j 0, 1, . . . , m
H
(j)
(b) = f
(j)
(b) j 0, 1, . . . , n
R.
H(x) =

x b
a b

n+1
m

j=0
(x a)
j
j!

mj

k=0

x a
b a

m+k
k

f
(j)
(a)+
+

x a
b a

m+1
n

j=0
(x b)
j
j!

nj

k=0

x b
a b

n +k
k

f
(j)
(b).
P 2.10 Utilizand notat iile '2.3, daca r = maxr
1
, . . . , r
n+1
si f este o funct ie
de r ori derivabila, atunci expresia polinomului de interpolare Lagrange Hermite
se poate scrie
H(x) =
n+1

i=1
u
i
(x)
r
i

s=0
(x x
i
)
s
s!

f(t)
u
i
(t)

(s)
t=x
i
.
P 2.11 1. Sa se determine polinomul de interpolare Q care satisface condit iile
Q(1) = , Q(1) = , Q(0) = , Q

(0) = m.
2. Fie m R

. Sa se determine polinomul de grad minim S care satisface


condit iile
S(1) = 0, S(1) = 0, S

(0) = m
astfel ncat volumul corpului obt inut prin rotat ia gracului lui S n jurul
axei Ox, x [1, 1] sa e minim.
Capitolul 3
Formule de derivare numerica
Prezentam doua moduri de aproximare a derivatei unei funct ii ntr-un punct:
Aproximarea derivatei prin diferent e, utila n cazul n care funct ia este
cunoscuta dar derivarea formala este mult prea laborioasa;
Aproximarea derivatei prin derivata unei funct ii de interpolare, utila n
cazul n care funct ia este cunoscuta prin valorile ei ntr-o mult ime de puncte.
3.1 Aproximarea derivatei prin diferent e
Urmatoarele formule de aproximare a derivatelor unei funct ii sunt uzuale:
f

(x)

h
f(x)
h
=
f(x +h) f(x)
h
(3.1)
f

(x)

2h
f(x)
2h
=
f(x +h) f(x h)
2h
(3.2)
f

(x)

2
h
f(x)
h
2
=
f(x +h) 2f(x) +f(x h)
h
2
(3.3)

In ipoteza ca f este derivabila de un numar sucient de ori, pentru ecare din


cazurile de mai sus, eroarea aproximarii este evaluata n:
Teorema 3.1.1 Au loc relat iile:
(i)

h
f(x)
h
= f

(x) +
h
2
f

(c
1
), x < c
1
< x +h;
(ii)

2h
f(x)
2h
= f

(x) +
h
2
6
f
(3)
(c
2
), x h < c
2
< x +h;
(iii)

2
h
f(x)
h
2
= f

(x) +
h
2
12
f
(4)
(c
3
), x h < c
3
< x +h.
27
28 CAPITOLUL 3. FORMULE DE DERIVARE NUMERIC

A
Demonstrat ie. Cele trei relat ii sunt consecint e ale dezvoltarilor tayloriene
atasate unei funct ii.
Prima egalitate rezulta din
f(x +h) = f(x) +hf

(x) +
h
2
2
f

(c
1
) x < c
1
< x +h.
Utilizand dezvoltarile
f(x +h) = f(x) +hf

(x) +
h
2
2
f

(x) +
h
3
6
f
(3)
(c
21
) x < c
21
< x +h
f(x h) = f(x) hf

(x) +
h
2
2
f

(x)
h
3
6
f
(3)
(c
22
) x h < c
22
< x
obt inem
f(x +h) f(x h)
2h
= f

(x) +
h
2
6
f
(3)
(c
21
) +f
(3)
(c
22
)
2
.
Funct ia f
(3)
avand proprietatea lui Darbouxn (xh, x+h), exista c
2
(minx
h, x +h, minx h, x +h) (x h, c +h) astfel ncat f
(3)
=
f
(3)
(c
21
)+f
(3)
(c
22
)
2
.
Prin urmare

2h
f(x)
2h
= f

(x) +
h
2
6
f
(3)
(c
2
).

In mod asemanator, din dezvoltarile


f(x +h) = f(x) +hf

(x) +
h
2
2
f

(x) +
h
3
6
f
(3)
(x) +
h
4
24
(c
31
) x < c
31
< x +h
f(x h) = f(x) hf

(x) +
h
2
2
f

(x)
h
3
6
f
(3)
(x) +
h
4
24
(c
32
) x h < c
32
< x
obt inem
f(x +h) 2f(x) +f(x h)
h
2
= f

(x) +
h
2
12
f
(4)
(c
31
) +f
(4)
(c
32
)
2
.
Repetand rat ionamentul de mai sus, exista c
3
(x h, x +h) astfel ncat

2
h
f(x)
h
2
= f

(x) +
h
2
12
f
(4)
(c
3
).
3.1.1 Extrapolarea Richardson
Un numar S se aproximeaza prin (h), S (h), mai precis avand loc o
egalitate de forma
S = (h) +a
2
h
2
+a
4
h
4
+a
6
h
6
+. . . (3.4)
Daca a
2
= 0 atunci a
2
h
2
reprezinta termenul dominant al erorii. Puterea lui
h din termenul dominant deneste ordinul aproximarii, 2 n cazul de fat a.
3.1. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN DIFERENT E 29

In (3.4), daca se pune


h
2
n loc de h, atunci rezulta
S = (
h
2
) +
1
4
a
2
h
2
+
1
16
a
4
h
4
+
1
64
a
6
h
6
+. . . (3.5)

In vederea eliminarii termenului cu h


2
, nmult im (3.4) cu
1
3
si (3.5)
4
3
si
adunandu-le se obt ine
S =
4
3
(
h
2
)
1
3
(h)
1
4
a
4
h
4

5
16
a
6
h
6
+. . .
adica o relat ie de forma
S = (h) +b
4
h
4
+b
6
h
6
+. . . , (3.6)
avand ordinul de aproximare 4.
Repetand procedeul, adica eliminand termenul cu h
4
din (3.6) se ajunge la o
formula de aproximat ie a lui S de ordin 6.
Urmatorul procedeu, denumit extrapolarea Richardson, realizeaza eliminarea
succesiva a termenilor de ordin h
2
, h
4
, . . . , h
2M
.
Introducem
D(n, 0) = (
h
2
n
), n = 0, 1, . . . , M.
Extrapolarea Richardson consta n completarea tabelului
D(0, 0)
D(1, 0) D(1, 1)
D(2, 0) D(2, 1) D(2, 2)
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
D(M, 0) D(M, 1) D(M, 2) . . . D(M, M)
utilizand formula de recurent a
D(n, k) =
4
k
4
k
1
D(n, k 1)
1
4
k
1
D(n 1, k 1),
n=k,k+1,...,M
k = 1, 2, . . . , M .
Tabelul se construieste completand succesiv coloanele acestuia.
Teorema 3.1.2 Au loc relat iile
D(n, k) = S +

j=k+1
A
j,k+1
(
h
2
n
)
2j
,
adica ordinul aproximarii lui S prin D(n, k) este 2k + 2.
30 CAPITOLUL 3. FORMULE DE DERIVARE NUMERIC

A
Demonstrat ie. Induct ie dupa k. Din (3.4) rezulta
S = (
h
2
n
) +

j=1
a
2j
(
h
2
n
)
2j
sau
D(n, 0) = S

j=1
a
2j
(
h
2
n
)
2j
= S +

j=1
A
j,1
(
h
2
n
)
2j
,
unde, s-au notat A
j,1
= a
2j
, j N

.
Presupunem ca
D(n, k 1) = S +

j=k
A
j,k
(
h
2
n
)
2j
, n = k 1, k, . . . , M.
Potrivit formului de recurent a
D(n, k) =
4
k
4
k
1
D(n, k 1)
1
4
k
1
D(n 1, k 1) =
=
4
k
4
k
1

S +

j=k
A
j,k
(
h
2
n
)
2j

1
4
k
1

S +

j=k
A
j,k
(
h
2
n1
)
2j

=
= S +

j=k
A
j,k
4
k
4
j
4
k
1
(
h
2
n
)
2j
= S +

j=k+1
A
j,k
4
k
4
j
4
k
1
(
h
2
n
)
2j
.
Notand A
j,k+1
= A
j,k
4
k
4
j
4
k
1
se obt ine relat ia din enunt ul teoremei.
Aplicat ie la formule de derivare numerica.

In ipoteza relat iilor
f(x +h) =

j=0
f
(j)
(x)
j!
h
j
f(x h) =

j=0
(1)
j
f
(j)
(x)
j!
h
j
rezulta
f(x +h) f(x h)
2h
= f

(x) +

j=1
f
(2j+1)
(x)
(2j + 1)!
h
2j
sau
f

(x) = (h)

j=1
f
(2j+1)
(x)
(2j + 1)!
h
2j
,
3.2. APROXIMAREA DERIVATEI PRIN INTERPOLARE 31
unde (h) =
f(x+h)f(xh)
2h
.
Extrapolarea Richardson conduce la formule de derivare numerica cu ordine
de aproximare superioara. De exemplu, eliminand termenul cu h
2
se obt ine
4
3
(
h
2
)
1
3
(h) =
1
6h

f(x h) 8f(x
h
2
) + 8f(x +
h
2
) f(x +h)

.
3.2 Aproximarea derivatei prin derivata
unei funct ii de interpolare
Derivata unei funct ii f, cunoscuta prin valorile ei n punctele a, a+h, . . . , a+nh
se poate aproxima prin derivata polinomului de interpolare Lagrange
f

(x)
d
dx
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x). (3.7)
Prin substitut ia x = a + qh expresia polinomului de interpolare Lagrange
devine
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x) = L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(a +qh) =
=
n

i=0
f(a +ih)
(1)
ni
i!(n i)!
n

j=0
j=i
(q j) = Q(q).

In urma derivarii, aproximarea (3.7) devine


f

(x)
d
dx
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x) = Q

(q)
dq
dx
=
=
1
h
n

i=0
f(a +ih)
(1)
ni
i!(n i)!
n

k=0
k=i
n

j=0
j=i,k
(q j).

In mod asemanator, derivata de ordinul doi a funct iei f se poate aproxima


prin
f

(x)
d
2
dx
2
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x) = Q

(q)(
dq
dx
)
2
+Q

(q)
d
2
q
dx
2
=
=
1
h
2
n

i=0
f(a +ih)
(1)
ni
i!(n i)!
n

k=0
k=i
n

l=0
l=i,k
n

j=0
j=i,k,l
(q j).
Daca n locul polinomului de interpolare Lagrange se utilizeaza alte funct ii de
interpolare atunci se deduc alte formule de derivare numerica.
32 CAPITOLUL 3. FORMULE DE DERIVARE NUMERIC

A
Probleme si teme de seminar
P 3.1 Utilizand aproximarea unei funct ii cu polinomul de interpolare Lagrange
pe noduri echidistante s a se deduca aproximat iile:
f

(a)
1
h

h
f(x)

2
h
f(a)
2
+

3
h
f(a)
3
+. . . + (1)
n1

n
h
f(a)
n

(a)
1
h

h
f(x) +

2
h
f(a)
2
+

3
h
f(a)
3
+. . . +

n
h
f(a)
n

Indicat ie.
f

(a) = f

(x)[
x=a

d
dx
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x)[
x=a
=
=
d
dx
[
n

k=0

k
h
f(a)
k!h
k
(x a)(x a h) . . . (x a (k 1)h)][
x=a
=
=
n

k=1

k
h
f(a)
k!h
k
d
dx
[(x a)(x a h) . . . (x a (k 1)h)][
x=a
=
=
n

k=1

k
h
f(a)
k!h
k
(h)(2h) . . . ((k 1)h) =
1
h
n

k=1
(1)
k1

k
h
f(a)
k
.
Capitolul 4
Formule de integrare numerica
Fie f : [a, b] R o funct ie continua. Pentru a calcula integrala funct iei n
intervalul [a, b] se considera formule de forma

b
a
f(x)dx =
n

i=0
A
i
f(x
i
) +R(f),
numite formule de integrare numerica sau formule de cvadratura. Punctele
x
0
, x
1
, . . . , x
n
se numesc nodurile formulei de integrare numerica, iar
A
0
, A
1
, . . . , A
n
se numesc coecient ii formulei de integrare numerica. Practic, evaluarea inte-
gralei revine la calculul sumei din membrul drept I
n
=

n
i=0
A
i
f(x
i
). Expresia
R(f) este restul formulei de integrare numerica. R(f) ofera informat ii privind
clasa funct iilor pentru care formula de integrare numerica este ecienta, n sensul
ca pentru funct ia data si > 0, pentru n sucient de mare, are loc inegalitatea
[R(f)[ = [

b
a
f(x)dx
n

i=0
A
i
f(x
i
)[ < . (4.1)
In aplicat ii, acuratet ea aproximarii se probeaza prin satistacerea unei inegalitat i
de forma [I
n
I
n
[ < , n

> n.
O metoda de obt inere a unor formule de integrare numerica consta n aprox-
imarea funct iei f cu o funct ie de interpolare. Astfel exista o mare varietate de
formule de integrare numerica.
33
34 CAPITOLUL 4. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC

A
4.1 Formule de integrare numerica de tip
Newton - C otes
Fie n N

si nodurile echidistante a, a+h, a+2h, . . . , a+nh = b, (h =


ba
n
).

In acest caz, funct ia f se aproximeaza prin polinomul de interpolare Lagrange


L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x).

In consecint a

b
a
f(x)dx

b
a
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x)dx =
=
n

i=0
(1)
ni
f(a +ih)
i!(n i)!h
n

b
a
(x a)(x a h) . . . (x a (i 1)h)(x a (i + 1)h) . . . (x a nh)dx.
Prin schimbarea de variabila x = a +qh rezulta

b
a
L(P
n
; a, a +h, . . . , a +nh; f)(x)dx =
=
n

i=0
(1)
ni
f(a +ih)
i!(n i)!
h

n
0
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq =
= (b a)
n

i=0
C
n,i
f(a +ih)
unde coecient ii
C
n,i
=
(1)
ni
i!(n i)!n

n
0
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq
se numesc numerele lui Cotes.
Integralele care apar n expresia numerelor lui Cotes se calculeaza fara eroare.
Astfel, se obt in:
C
1,0
=

1
0
(q 1)dq =
1
2
, C
1,1
=

1
0
qdq =
1
2
si
C
2,0
=
1
4

2
0
(q 1)(q 2)dq =
1
6
, C
2,1
=
1
2

2
0
q(q 2)dq =
2
3
,
C
2,2
=
1
4

2
0
q(q 1)dq =
1
6
.
4.2. FORMULA TRAPEZULUI 35
Pentru n = 1 rezulta aproximarea

b
a
f(x)dx
1
2
(b a)[f(a) +f(b)],
iar pentru n = 2 rezulta

b
a
f(x)dx
1
6
(b a)[f(a) + 4f(
a +b
2
) +f(b)].
4.2 Formula trapezului (n = 1)
Evalaurea restului. Pentru evaluarea restului
R(f) =

b
a
f(x)dx
1
2
(b a)[f(a) +f(b)]
introducem funct ia
(h) =

a+h
a
f(x)dx
h
2
[f(a) +f(a +h)]
si observam ca (b a) = R(f). Derivatele de ordinul ntai si doi ale lui sunt

(h) =
1
2
[f(a +h) f(a)]
h
2
f

(a +h)

(h) =
h
2
f

(a +h)
si exprimand funct ia prin polinomul lui Taylor cu restul sub forma integrala
1
obt inem
(h) = (0) +

(0)
1!
h +

h
0
(h t)

(t)dt =
1
2

h
0
(h t)f

(a +t)dt.
Aplicand prima teorema de medie a calculului integral, gasim
(h) =
f

()
2

h
0
(h t)dt =
f

()h
3
12
,
unde (a, a +h).
1
Pentru o funct ie f formula de reprezentare prin polinomul lui Taylor cu restul sub forma
integral a este:
f(x) = f(a) +
f

(a)
1!
(x a) + . . . +
f
(n)
(a)
n!
(x a)
n
+
Z
x
a
(x t)
n
n!
f
(n+1)
(t)dt.
Formula rezulta n urma a n integrari prin part i a integralei din membrul drept.
36 CAPITOLUL 4. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC

In particular, pentru h = b a, obt inem


(b a) = R(f) =
f

()(b a)
3
12
.

In consecint a, are loc formula trapezului

b
a
f(x)dx =
1
2
(b a)[f(a) +f(b)]
f

()(b a)
3
12
.
Denumirea formulei provine din faptul ca integrala

b
a
f(x)dx, adica aria delimi-
tata de gracul dunct iei f, axa Ox si dreptele x = a si x = b se aproximeaza prin
aria trapezului ABNM (Fig. 1).
Aplicarea practica a formulei trapezului. Fie m N

.

Impart im
intervalul [a, b] n m part i prin punctele a
i
= a +ih, i = 0, 1, . . . , m (h =
ba
m
) si
utilizam formula trapezului pentru calculul integralei funct iei n ecare interval
[a
i
, a
i+1
], i = 0, 1, . . . , m1. Astfel

b
a
f(x)dx =
m1

i=0

a
i+1
a
i
f(x)dx =
=
m1

i=0

1
2
(a
i+1
a
i
))[f(a
i+1
) +f(a
i
)]
f

(
i
)(a
i+1
a
i
)
3
12
.
Separand expresiile, rezulta

b
a
f(x)dx =
b a
2m
[f(a)+2
m1

i=1
f(a+ih)+f(b)]
(b a)
3
12m
2
f

(
0
) +. . . +f(
m1
)
m
4.2. FORMULA TRAPEZULUI 37
si repetand rat ionamentul din demonstrat ia Teoremei 3.1.1 obt inem formula trape-
zelor.

b
a
f(x)dx =
b a
2m
[f(a) + 2
m1

i=1
f(a +ih) +f(b)]
(b a)
3
f

()
12m
2
.
Prin urmare integrala funct iei f n intervalul [a, b] se aproximeaza prin
I
m
(f) =
b a
2m
[f(a) + 2
m1

i=1
f(a +ih) +f(b)].
Aplicat ie. Sa se calculeze

4
cu o precizie = 0.01 utilizand formula trapezelor
pentru calculul integralei

1
0
dx
1 +x
2
=

4
.
Nu se t ine seama de erorile de rotunjire.
Daca f(x) =
1
1+x
2
atunci trebuie determinat m N

astfel ncat
[

4
I
m
(
1
x
2
+ 1
)[ = [

4

1
2m
[f(0) + 2
m1

i=1
f(ih) +f(1)][ < .
T inand seama de expresia restului n formula trapezelor, condit ia de mai sus se
realizeaza daca
[f

()[
12m
2

sup[f

(x)[ : x [0, 1]
12m
2
< .
f

(x) = 2
3x
2
1
(1+x
2
)
3
reprezinta o funct ie crescatoare n intervalul [0, 1] (deoarece
f
(3)
(x) =
24x(1x
2
)
(1+x
2
)
4
0, x [0, 1]) si n consecint a
sup[f

(x)[ : x [0, 1] = max[f

(0)[, [f

(1)[ = 2.
Cel mai mic volum de calcul se obt ine pentru cel mai mic m care satisface ine-
galitatea
sup[f

(x)[ : x [0, 1]
12m
2
=
1
6m
2
< .
Rezulta m = 5, n care caz

4
I
5
(
1
x
2
+ 1
) =
1
10
f(0) +2[f(0.2) +f(0.4) +f(0.6) +f(0.8)] +f(1) 0.787.
Pentru gasim aproximarea 3.148.
38 CAPITOLUL 4. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC

A
4.3 Formula lui Simpson (n = 2)
Evalaurea restului. Expresia restului este
R(f) =

b
a
f(x)dx
1
6
(b a)[f(a) + 4f(
a +b
2
) +f(b)].
Introducem funct ia
(h) =

c+h
ch
f(x)dx
h
3
[f(c h) + 4f(c) +f(c +h)],
unde c =
a+b
2
si observam ca (
ba
2
) = R(f). Evaluarea restului se obt ine
asemanator cu metoda utilizata n cazul formulei trapezului. Calculam derivatele
funct iei

(h) = f(c+h)+f(ch)
1
3
[f(ch)+4f(c)+f(c+h)]
h
3
[f

(c+h)f

(ch)] =
=
2
3
[f(c h) 2f(c) +f(c +h)]
h
3
[f

(c +h) f

(c h)];

(h) =
1
3
[f

(c +h) f

(c h)]
h
3
[f

(c +h) +f

(c h)];

(3)
(h) =
h
3
[f
(3)
(c +h) f
(3)
(c h)] =
2h
2
3
f
(4)
((h)) c h < < c +h;
si prin urmare
(h) = (0)+

(0)
1!
h+

(0)
2!
h
2
+

h
0
(h t)
2
2

(3)
(t)dt =
1
2

h
0
(ht)
2

(3)
(t)dt =
=
1
3

h
0
(h t)
2
t
2
f
(4)
((t))dt.
Din egalitatea f
(4)
((t)) =
f
(3)
(c+t)f
(3)
(ct)
2t
rezulta ca funct ia t f
(4)
((t)) este
continua n [0, h]. Aplicand teorema de medie a calculului integral gasim
(h) =
h
5
90
f
(4)
(),
unde (c h, c +h).

In particular, pentru h =
ba
2
, gasim
(h) =
(b a)
5
2880
f
(4)
().
Rezulta formula de integrare numerica a lui Simpson:

b
a
f(x)dx =
1
6
(b a)[f(a) + 4f(
a +b
2
) +f(b)]
(b a)
5
2880
f
(4)
().
4.3. FORMULA LUI SIMPSON 39
Aplicarea practica a formulei lui Simpson. Fie m N

.

Impart im
intervalul [a, b] n 2m part i prin punctele a
i
= a + ih, i = 0, 1, . . . , 2m (h =
ba
2m
) si aplicam formula lui Simpson pentru calculul integralei funct iei n ecare
interval [a
2i
, a
2i+2
], i = 0, 1, . . . , m1.

b
a
f(x)dx =
m1

i=0

a
2i+2
a
2i
f(x)dx =
=
m1

i=0

1
6
(a
2i+2
a
2i
))[f(a
2i
) + 4f(a
2i+1
) +f(a
2i+2
)]
f
(4)
(
i
)(a
2i+2
a
2i
)
5
2880
.
Regrupand termenii rezulta formula nala

b
a
f(x)dx =
b a
6m
[f(a) +2
m1

i=1
f(a
2i
) +4
m1

i=0
f(a
2i+1
) +f(b)]
(b a)
5
2880m
4
f
(4)
().
Rezulta ca integrala funct iei f n intervalul [a, b] se aproximeaza prin
J
m
(f) =
b a
6m
[f(a) + 2
m1

i=1
f(a
2i
) + 4
m1

i=0
f(a
2i+1
) +f(b)].
Legatura ntre formula trapezelor si formula lui Simpson. Fie n N

si notam prin I
n
si J
n
aproximat iile obt inute aplicand respectiv formula trapezelor
si formula lui Simpson
I
i
=
ba
2n
[f(a) + 2

n1
i=1
f(a +i
ba
n
) +f(b)],
J
n
=
ba
6n
[f(a) + 2

n1
i=1
f(a + 2i
ba
2n
) + 4

n1
i=0
f(a + (2i + 1)
ba
2n
) +f(b)].
Teorema 4.3.1 Are loc egalitatea
J
n
=
4
3
I
2n

1
3
I
n
.
Demonstrat ie. Pentru simplicarea scrierii, notam h =
ba
2n
si f
i
= f(a+ih), i
0, 1, . . . , 2n. Atunci
4
3
I
2n
(f)
1
3
I
n
(f) =
=
4
3

b a
2 2n
[f
0
+ 2
2n1

i=1
f
i
+f
2n
]
1
3

b a
2n
[f
0
+ 2
n1

i=1
f
2i
+f
2n
] =
=
b a
6n
[f
0
+ 2
n1

i=1
f
2i
+ 4
n1

i=0
f
2i+1
+f
2n
] = J
n
(f).
40 CAPITOLUL 4. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC

A
4.4 Polinoame ortogonale
Fie I R un interval si : I (0, ) o funct ie continua.

In mult imea
polinoamelor P R[X] introducel produsul scalar
< P, Q >=

I
(x)P(x)Q(x)dx.
Un polinom P P
n
este monic daca coecientul lui x
n
este 1.
Polinomul Q
n
P
n
este al n-lea polinom ortogonal n intervalul I, cu ponderea
, daca
< Q
n
, P >= 0, P P
n1
.
Este folosita si terminologia: Q
n
(x) este ortogonal n intervalul I, cu ponderea ,
pe mult imea polinoamelor de grad cel mult n 1, P
n1
.
Teorema 4.4.1 Exista un unic polinom monic P
n
de grad n ortogonal n inter-
valul I, cu ponderea , pe mult imea polinoamelor P
n1
.
Demonstrat ie. Fie P
0
(x) = 1. Presupunem ca s-au construit cele n polinoame
monice ortogonale n I cu ponderea , P
1
(x), P
2
(x), . . . , P
n
(x). P
n+1
(x) se con-
struieste utilizand algoritmul Gram-Schmidt, pornind de la funct ia p(x) = x
n+1
.
Atunci
P
n+1
(x) = p(x)
n

k=0
< p, P
k
>
< P
k
, P
k
>
P
k
(x)
este polinom monic de grad n + 1, ortogonal pe P
0
, P
1
, . . . , P
n
. Intr-adevar,
< P
n+1
, P
j
>=< p, P
j
>
n

k=0
< p, P
k
>
< P
k
, P
k
>
< P
k
, P
j
>=< p, P
j
> < p, P
j
>= 0,
unde j 0, 1, . . . , n. Deci P
n+1
este ortogonal n intervalul I, cu ponderea ,
pe P
n
.
Pentru a justica unicitatea lui P
n+1
, presupunem ca mai exista un polinom
monic

P
n+1
de grad n + 1 ortogonal n intervalul I, cu ponderea pe mult imea
polinoamelor P
n
. Fie p = P
n+1


P
n+1
P
n
. Pentru k 0, 1, . . . , n au loc
egalitat ile
< p, P
k
>=< P
n+1
, P
j
> <

P
n+1
, P
j
>= 0,
de unde P
n+1
=

P
n+1
.
Fie
2
n
=< P
n
, P
n
> si polinoamele ortogonale
P
n
(x) = x
n
+
n
x
n1
+. . .
Q
n
(x) = a
n
x
n
+b
n
x
n1
+. . . (4.2)
4.4. POLINOAME ORTOGONALE 41
Atunci au loc egalitat ile
Q
n
(x) = a
n
P
n
(x),
n
=
b
n
a
n
, d
2
n
=< Q
n
, Q
n
>= a
2
n

2
n
. (4.3)
Teorema 4.4.2 Daca P
1
= 0 si P
0
, P
1
, . . . , P
n
, . . . sunt polinoame monice or-
togonale n intervalul I, cu ponderea , atunci are loc formula -celor trei termeni-
P
n+1
(x) = (x
n
)P
n
(x)
n
P
n1
(x), (4.4)
cu

n
=
< P
n
, xP
n
>
< P
n
, P
n
>

n
=
<< P
n
, P
n
>
< P
n1
, P
n1
>
=

2
n

2
n1
. (4.5)
Demonstrat ie. Fie n N si polinomul
p(x) = P
n+1
(x) (x
n
)P
n
(x) +
n
P
n1
(x),
unde
n
si
n
sunt dat i de (4.5).
Deoarece P
n
si P
n+1
sunt polinoame monice, p P
n
.
Pentru k 0, 1, . . . , n 2 avem
< p, P
k
>=< P
n+1
, P
k
> < P
n
, (x
n
)P
k
> +
n
< P
n1
, P
k
>= 0.
Exista polinomiul Q P
n1
astfel ncat xP
n1
= P
n
+q. Atunci
< p, P
n1
>=< P
n+1
, P
n1
> < P
n
, (x
n
)P
n1
> +
n
< P
n1
, P
n1
>=
= < P
n
, xP
n1
> +
n
< P
n1
, P
n1
>=
= < P
n
, P
n
> < P
n
, q > +
n
< P
n1
, P
n1
>= 0,
si
< p, P
n
>=< P
n+1
, P
n
> < (x
n
)P
n
, P
n
> +
n
< P
n1
, P
n
>=
= < xP
n
, P
n
> +
n
< P
n
, P
n
>= 0.
Cum < p, P
k
>= 0, k 0, 1, . . . , n si p P
n
rezulta p = 0.

In cazul unui sir oarecare de polinoame ortogonale (4.2), tinand seama de


(4.3), relat ia (4.4) a Teoremei 4.4.2 devine
xQ
n
=
a
n
a
n+1
Q
n+1
+ (
b
n
a
n

b
n+1
a
n+1
)Q
n
+
a
n1
a
n
d
2
n
d
2
n1
Q
n1
, n N

. (4.6)
Referitor la radacinile unui polinom ortogonal pe P
n1
are loc rezultatul:
42 CAPITOLUL 4. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC

A
Teorema 4.4.3 Daca polinomul u P
n
este ortogonal, cu ponderea (x), n I,
pe P
n1
atunci radacinile lui u(x) sunt simple si apart in intervalului I.
Demonstrat ie. Sa presupunem ca u(x) are m n radacini reale si cu ordinul
de multiplicitate impar n I, notate x
1
, . . . , x
m
. Fie
q(x) =

1 daca m = 0

m
i=1
(x x
i
) daca m > 0
Atunci u(x)q(x) nu schimba semnul n I, astfel

I
(x)u(x)q(x)dx = 0.
Daca m < n atunci relat ia de mai sus este contradictorie; prin urmare m = n.
Teorema 4.4.4 (Formula Darboux-Christoel) Are loc relat ia
n

k=0
Q
k
(x)Q
k
(y)
d
2
k
=
a
n
a
n+1
1
d
2
n
Q
n+1
(x)Q
n
(y) Q
n
(x)Q
n+1
(y)
x y
. (4.7)
Demonstrat ie. Potrivit formulei (4.6), pentru orice k 1, 2, . . . n au loc
egalitat ile
xQ
k
(x) =
a
k
a
k+1
Q
k+1
(x) + (
b
k
a
k

b
k+1
a
k+1
)Q
k
(x) +
a
k1
a
k
d
2
k
d
2
k1
Q
k1
(x),
xQ
k
(y) =
a
k
a
k+1
Q
k+1
(y) + (
b
k
a
k

b
k+1
a
k+1
)Q
k
(y) +
a
k1
a
k
d
2
k
d
2
k1
Q
k1
(y).
Scazand relat iile de mai sus, nmult ite n prealabil cu Q
k
(y) si respectiv Q
k
(x),
se obt ine
(x y)Q
k
(x)Q
k
(y) =
a
k
a
k+1
[Q
k+1
(x)Q
k
(y) Q
k
(x)Q
k+1
(y)]+
+
a
k1
a
k
d
2
k
d
2
k1
[Q
k1
(x)Q
k
(y) Q
k
(x)Q
k12
(y)]
sau
(x y)
Q
k
(x)Q
k
(y)
d
2
k
=
a
k
a
k+1
1
d
2
k
[Q
k+1
(x)Q
k
(y) Q
k
(x)Q
k+1
(y)]

a
k1
a
k
1
d
2
k1
[Q
k
(x)Q
k1
(y) Q
k1
(x)Q
k
(y)].
4.4. POLINOAME ORTOGONALE 43
Adunand, rezulta
(x y)
n

k=1
Q
k
(x)Q
k
(y)
d
2
k
=
a
n
a
n+1
1
d
2
n
[Q
n+1
(x)Q
n
(y) Q
n
(x)Q
n+1
(y)]

a
0
a
1
1
d
2
0
[Q
1
(x)Q
0
(y) Q
0
(x)Q
1
(y)].
Dar
a
0
a
1
1
d
2
0
[Q
1
(x)Q
0
(y) Q
0
(x)Q
1
(y)] =
a
0
a
1
1
d
2
0
[(a
1
x +b
1
)a
0
a
0
((a
1
y +b
1
)] =
=
a
2
0
d
2
0
(x y) = (x y)
Q
0
(x)Q
0
(y)
d
2
0
.
Trecand acest termen n membrul stang, se obt ine relat ia din enunt ul teoremei.
Formula lui Darboux-Christoel are urmatoarea consecint a importanta:
Teorema 4.4.5 Radacinile polinoamului Q
n
separa radacinile polinomului Q
n+1
.
Demonstrat ie. Din (4.7), pentru y x si utilizand regula lui lHospital se
obt ine
n

k=0
Q
k
(x)
2
d
2
k
=
a
n
a
n+1
1
d
2
n
[Q

n+1
(x)Q
n
(x) Q

n
(x)Q
n+1
(x)]. (4.8)
Fie x
1
< x
2
< . . . < x
n+1
radacinile polinomului Q
n+1
. Pentru x = x
i
din (4.8)
rezulta
n

k=0
Q
k
(x
i
)
2
d
2
k
=
a
n
a
n+1
1
d
2
n
Q

n+1
(x
i
)Q
n
(x
i
) > 0, i 1, . . . , n + 1,
adica semnul expresiei Q

n+1
(x
i
)Q
n
(x
i
) nu depinde de i.
Deoarece radacinile polinomului Q
n+1
sunt simple, Q

n+1
(x
i
) si Q

n+1
(x
i+1
)
au semne contrare. Prin urmare Q
n
(x
i
) si Q
n
(x
i+1
) au semne contrare. Astfel,
Q
n
are cel put in o radacina n intervalul (x
i
, x
i+1
). Cum numarul intervalelor
(x
i
, x
i+1
), i 1, . . . , n este n, ecare asemenea interval cont ine exact o radacina
a lui Q
n
.
Practic, cunoscand radacinile polinomului ortogonal Q
n
, radacinile lui Q
n+1
se pot calcula utiliza metoda empirica a njumatat irii.
44 CAPITOLUL 4. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC

A
4.5 Polinoame Legendre
Polinoamele lui Legendre sunt polinoame ortogonale cu ponderea (x) = 1 n
intervalul I = [a, b], a, b R.
Teorema 4.5.1 Polinoamul
u(x) =
n!
(2n)!
[(x a)
n
(x b)
n
]
(n)
este ortogonal, cu ponderea (x) = 1, n intervalul [a, b], pe P
n1
.
Demonstrat ie. Fie u(x) P
n
polinomul ortogonal, cu ponderea (x) = 1, n
intervalul [a, b], pe P
n1
si L(x) solut ia problemei Cauchy
L
(n)
(x) = u(x),
L(a) = 0,
L

(a) = 0,
. . . . . . . . . . . . . . .
L
(n1)
= 0.
Observam ca L P
2n
. Daca q P
n1
atunci n urma a n 1 integrari prin part i
gasim
0 =

b
a
q(x)u(x)dx =

b
a
q(x)L
(n)
(x)dx =
= qL
(n1)
[
b
a
q

L
(n2)
[
b
a
+. . . + (1)
n1
q
(n1)
L[
b
a
+ (1)
n

b
a
q
(n)
(x)L(x)dx =
= q(b)L
(n1)
(b) q

(b)L
(n2)
(b) +. . . + (1)
n1
q
(n1)
(b)L(b).

In particular, pentru q = 1, x, x
2
, . . . , x
n1
, din egalitatea de mai sus, obt inem
succesiv
L
(n1)
(b) = L
(n2)
(b) = . . . = L(b) = 0.
Astfel a si b sunt radacini multiple, de ordin n pentru L(x) si deoarece L este
polinom de grad cel mult 2n deducem L(x) = c(x a)
n
(x b)
n
si n consecint a
u(x) = c[(x a)
n
(x b)
n
]
(n)
.
Daca c =
n!
(2n)!
atunci coecientul lui x
n
este 1.
Se noteaza
L
n
(x) =
n!
(2n)!
[(x a)
n
(x b)
n
]
(n)

In cazul intervalului [1, 1] au loc proprietat ile:


4.5. POLINOAME LEGENDRE 45
Funct ia generatoare a polinoamelor Legendre este
(x, z) =
1

1 2xz +z
2
=

n=0
L
n
(x)z
n
. (4.9)
Formula de recurent a. Derivand (4.9) dupa z se gaseste
x z
1 2xz +z
2
1

1 2xz +z
2
=

n=0
(n + 1)L
n+1
(x)z
n
,
de unde
(x z)

n=0
L
n
(x)z
n
= (1 2xz +z
2
)

n=0
(n + 1)L
n+1
(x)z
n
.
Din identicarea coecient ilor lui z
n
rezulta formula de recurent a
(n + 1)L
n+1
(x) x(2n + 1)L
n
(x) +nL
n1
(x) = 0, n N

. (4.10)
Derivand (4.9) dupa x se obt ine
z
1 2xz +z
2
1

1 2xz +z
2
=

n=0
L

n
(x)z
n
sau
z

n=0
L
n
(x)z
n
= (1 2xz +z
2
)

n=0
L

n
(x)z
n
.
Identicand din nou coecient ii lui z
n
rezulta
L
n1
(x) = L

n
(x) 2xL

n1
(x) +L

n2
(x). (4.11)
Ecuat ia diferent iala a polinoamelor Legendre. Din (4.9) si (4.11) se deduc
relat iile
L
n1
(x) =
1
n
[(2n + 1)xL
n
(x) (n + 1)L
n+1
(x)] (4.12)
L
n
(x) = L

n+1
(x) 2xL

n
(x) +L

n1
(x). (4.13)
Substituind (4.12) n (4.13) rezulta
L

n+1
(x) = xL

n
(x) + (n + 1)L
n
(x), (4.14)
care introdus n (4.13) da
L

n1
(x) = xL

n
(x) nL
n
(x). (4.15)
46 CAPITOLUL 4. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC

A
Pentru n := n + 1, relat ia (4.15) devine
L

n
(x) = xL

n+1
(x) (n + 1)L
n+1
(x).
Derivand aceasta relat ie si substituind apoi L

n+1
, L

n+1
dat de (4.14) rezulta
ecuat ia diferent iala
d
dx

(1 x
2
)L

n
(x)

+n(n + 1)L
n
(x) = 0, n N

. (4.16)
Teorema 4.5.2 Au loc relat iile de ortogonalitate

1
1
L
n
(x)L
k
(x)dx =
2
2n + 1

n,k
Demonstrat ie. Fie n = k. Scazand egalitat ile
d
dx

(1 x
2
)L

n
(x)

+n(n + 1)L
n
(x) = 0,
d
dx

(1 x
2
)L

k
(x)

+k(k + 1)L
k
(x) = 0
nmult ite n prealabil cu L
k
(x) si respectiv L
n
(x), se obt ine
d
dx

(1 x
2
)(L

n
(x)L
k
(x) L

k
(x)L
n
(x))

+[n(n +1) k(k +1)]L


n
(x)L
k
(x) = 0.
Prin integrare rezulta
(1x
2
)[L

n
(x)L
k
(x)L

k
(x)L
n
(x)]

1
1
+[n(n+1)k(k+1)]

1
1
L
n
(x)L
k
(x)dx = 0,
de unde

1
1
L
n
(x)L
k
(x)dx = 0.
Integrand relat iile
(n + 1)L
n+1
(x) x(2n + 1)L
n
(x) +nL
n1
(x) = 0
n)L
n
(x) x(2n 1)L
n
(x) + (n 1)L
n2
(x) = 0
nmult ite n prealabil cu L
n1
(x) si respectiv cu L
n
(x) se obt in egalitat ile
(2n + 1)

1
1
xL
n
(x)L
n1
(x)dx +n

1
1
L
2
n1
(x)dx = 0
n

1
1
L
2
n
(x)dx (2n 1)

1
1
L
n
(x)L
n1
(x)dx = 0,
de unde

1
1
L
2
n
(x)dx =
2n 1
2n + 1

1
1
L
2
n1
(x)dx.
Recursiv, rezulta

1
1
L
2
n
(x)dx =
2
2n + 1
.
4.6. POLINOAME HERMITE 47
4.6 Polinoame Hermite
Polinoamele lui Hermite sunt polinoame ortogonale cu ponderea (x) = e
x
2
n I = R.
Funct ia generatoare a polinoamelor Hermite este
(x, z) = e
2xzz
2
=

n=0
H
n
(x)
z
n
n!
, (4.17)
adica H
n
(x) =

n

z
n
(x, 0).
Scriind (x, z) = e
x
2
e
(xz)
2
si u = x z, din

n

z
n
(x, z) = e
x
2
d
n
e
u
2
du
n
(1)
n
rezulta
H
n
(x) =

n

z
n
(x, 0) = e
x
2
(1)
n
d
n
e
x
2
dx
n
.

In particuler, H
0
(x) = 1, H
1
(x) = 2x.
Formula de recurent a. Derivand (4.17) dupa z se gaseste
2e
2xzz
2
(x z) =

n=1
H
n
(x)
z
n1
(n 1)!
,
de unde
2(x z)

n=0
H
n
(x)
z
n
n!
=

n=1
H
n
(x)
z
n1
(n 1)!
.
Ordonand dupa puterile lui z, avem

n=0
z
n
n!

H
n+1
(x) 2xH
n
(x) + 2nH
n1
(x)

= 0,
adica au loc formulele de recurent a
H
n+1
(x) 2xH
n
(x) + 2nH
n1
(x) = 0, n N

. (4.18)
Ecuat ia diferent iala a polinoamelor Hermite. Derivand (4.17) dupa x se
obt ine
2ze
2xzz
2
=

n=0
H

n
(x)
z
n
n!
sau
2z

n=0
z
n
n!
=

n=0
H

n
(x)
z
n
n!
.

In mod analog, ordonand dupa puterile lui z, se obt ine

n=0
z
n
n!

n
(x) 2nH
n1
(x)

= 0.
48 CAPITOLUL 4. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC

A
Deci
H

n
(x) = 2nH
n1
(x), n N

. (4.19)
Utilizand (4.19), rezulta ca coecientul lui x
n
n H
n
(x) este 2
n
.
Substituind (4.19) n (4.18), acesta devine
H
n+1
(x) 2xH
n
(x) +H

n
(x) = 0,
care derivata da
H

n+1
(x) 2H
n
(x) 2xH

n
(x) +H

n
(x) = 0,
sau
H

n
(x) 2xH

n
(x) + 2nH
n
(x) = 0, n N

. (4.20)
Teorema 4.6.1 Au loc relat iile de ortogonalitate

e
x
2
H
n
(x)H
k
(x)dx = 2
n
n!

n,k
Demonstrat ie. Fie n = k. Scazand egalitat ile
H

n
(x) 2nH

n
(x) + 2nH
n
(x) = 0,
H

k
(x) 2kH

k
(x) + 2kH
k
(x) = 0
nmult ite n prealabil cu H
k
(x) si respectiv H
n
(x), se obt ine

n
(x)H
k
(x) H

k
(x)H
n
(x)

2x

n
(x)H
k
(x) H

k
(x)H
n
(x)

+
+2(n k)H
n
(x)H
k
(x) = 0
sau
d
dx

(K

n
(x)H
k
(x) H

k
(x)H
n
(x))e
x
2

+ 2(n k)e
x
2
H
n
(x)H
k
(x) = 0
Prin integrare rezulta

e
x
2
H
n
(x)H
k
(x)dx = 0.
Integrand relat iile
H
n+1
(x) 2xH
n
(x) + 2nH
n1
(x) = 0
H
n
(x) 2xH
n1
(x) + 2(n 1)H
n2
(x) = 0
4.7. POLINOAMELE LUI LAGUERRE 49
nmult iten prealabil cu e
x
2
H
n1
(x) si respectiv cu e
x
2
H
n
(x) se obt in egalitat ile
2

xe
x
2
H
n
(x)H
n1
(x)dx + 2n

e
x
2
H
2
n1
(x)dx = 0

e
x
2
H
2
n
(x)dx 2

xe
x
2
H
n
(x)H
n1
(x)dx = 0,
de unde

e
x
2
H
2
n
(x)dx = 2n

e
x
2
H
2
n1
(x)dx.
Recursiv, rezulta

e
x
2
H
2
n
(x)dx = 2
n
n!

e
x
2
dx = 2
n
n!

.
4.7 Polinoamele lui Laguerre
Polinoamele lui Laguerre L
<>
n
(x), ( > 1), sunt polinoame ortogonale cu
ponderea (x) = x

e
x
n intervalul I = (0, ).
Funct ia generatoare a polinoamelor Laguerre este
(x, z) =
1
(1 z)
+1
e

xz
1z
=

n=0
L
<>
n
(x)
z
n
n!
. (4.21)
Dezvoltand funct ia exponent iala
e

xz
1z
=

k=0
(1)
k
k!

x
k
z
k
(1 z)
k
si utilizand dezvoltarea binomiala
(1 z)
k1
=

j=0
(k + + 1)(k + + 2) . . . (k + +j)
j!
z
j
, [z[ < 1,
din (4.21) rezulta dezvoltarea
(x, z) =

k=0

j=0
(1)
k
(k + + 1)(k + + 2) . . . (k + +j)
k!j!
x
k
z
k+j
.
Prin schimbarea de indice j +k = n, egalitatea anterioara devine
(x, z) =

n=0
z
n
n

k=0
(1)
k
( +k + 1)( +k + 2) . . . ( +n)
k!(n k)!
x
k
.
50 CAPITOLUL 4. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC

A
Prin urmare
L
<>
n
(x) = n!
n

k=0
(1)
k
( +k + 1)( +k + 2) . . . ( +n)
k!(n k)!
x
k
= (4.22)
= x

e
x
d
n
dx
n
(x
n+
e
x
).
Formula de recurent a. Derivand (4.21) dupa z rezulta
1
(1 z)
+1
e

xz
1z

+ 1
1 z

x
(1 z)
2

n=1
L
<>
n
(x)
z
n1
(n 1)!
=

n=0
L
<>
n+1
(x)
z
n
n!
,
sau

n=0
L
<>
n
(x)
z
n
n!
[(1 +)(1 z) x] = (1 2z +z
2
)

n=0
L
<>
n+1
(x)
z
n
n!
.
Din identicarea coecient ilor puterilor lui z
n
se obt ine formula de recurent a
L
<>
n+1
(x) (2n + 1 + x)L
<>
n
(x) +n(n +)L
<>
n1
(x) = 0. (4.23)
Ecuat ia diferent iala a polinoamelor lui Laguerre. Derivand (4.21) dupa x se
obt ine

z
1 z
1
(1 z)
+1
e

xz
1z
=

n=0
L
<>

n
(x)
z
n
n!
sau

1
1 z

n=0
L
<>
n
(x)
z
n
n!
=

n=0
L
<>

n
(x)
z
n
n!
Egaland coecient ii lui z
n
rezulta egalitatea
L
<>

n
(x) +n L
<>
n1
(x) n L
<>

n1
(x) = 0. (4.24)
Ecuat ia diferent iala a polinoamelor Laguerre se obt ine eliminand L
<>
n1
si
L
<>
n+1
ntre (4.23) si (4.24).

In acest scop, explicitam L


<>
n1
din (4.23)
L
<>
n1
=
1
n(n +)

(2n + 1 + x)L
<>
n
L
<>
n+1

,
care substituit n (4.24) conduce la
L
<>

n+1
L
<>
n+1
+ (2n + 2 + x)L
<>
n
(n + 1 x)L
<>

n
= 0.
4.7. POLINOAMELE LUI LAGUERRE 51
Prin derivare, rezulta
L
<>
n+1
L
<>

n+1
+(2n+3+x)L
<>

n
L
<>
n
(n+1x)L
<>
n
= 0. (4.25)
Pentru n := n + 1, din (4.24) se gaseste
L
<>

n+1
= (n + 1) L
<>

n
(n + 1) L
<>
n
,
care substituit n (4.25) da
xL
<>
n
+ (1 + x)L
<>

n
+nL
<>
n
= 0,
adica L
<>
n
este o solut ie a ecuat iei diferent iale
xy + (1 + x)y

+ny = 0. (4.26)
Teorema 4.7.1 Au loc relat iile de ortogonalitate


0
x

e
x
L
<>
n
(x)L
<>
k
dx = n!(n + + 1)
n,k
Demonstrat ie. Fie n = k. Scazand egalitat ile
xL
<>
n
+ (1 + x)L
<>

n
+nL
<>
n
= 0,
xL
<>
k
+ (1 + x)L
<>

k
+kL
<>
k
= 0,
nmult ite n prealabil cu x

e
x
L
<>
k
si respectiv x

e
x
L
<>
n
, se obt ine
x
+1
e
x
(L
<>
n
L
<>
k
L
<>
k
L
<>
n
)+x

e
x
(1+x)(L
<>

n
L
<>
k
L
<>

k
L
<>
n
)+
+x

e
x
(n k)L
<>
n
L
<>
k
= 0
sau
d
dx

x
+1
e
x
(L
<>

n
L
<>
k
L
<>

k
L
<>
n
)

+ 2(n k)x

e
x
L
<>
n
L
<>
k
= 0.
Prin integrare rezulta


0
x

e
x
L
<>
n
(x)L
<>
k
(x)dx = 0.
Integrand relat iile
L
<>
n+1
(2n + 1 + x)L
<>
n
+n(n +)L
<>
n1
= 0
L
<>
n
(2n 1 + x)L
<>
n1
+ (n 1)(n + 1)L
<>
n2
= 0
52 CAPITOLUL 4. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC

A
nmult iten prealabil cu x

e
x
L
<>
n1
si respectiv cu x

e
x
L
<>
n
se obt in egalitat ile

0
x
+1
e
x
L
<>
n
(x)L
<>
n1
(x)dx +n(n +)

0
x

e
x
[L
<>
n1
(x)]
2
dx = 0

0
x

e
x
[L
<>
n
(x)]
2
dx +

0
x
+1
e
x
L
<>
n
(x)L
<>
n1
(x)dx = 0,
de unde


0
x

e
x
[L
<>
n
(x)]
2
dx = n(n +)


0
x

e
x
[L
<>
n1
(x)]
2
dx.
Recursiv,rezulta


0
x

e
x
[L
<>
n
(x)]
2
dx = n!( +n)( +n 1) . . . ( + 1)


0
x

e
x
dx =
= n!( +n)( +n 1) . . . ( + 1)( + 1) = n!( +n + 1).
4.8 Polinoame Cebsev
Polinoamele lui Cebsev sunt polinoame ortogonale cu ponderea (x) =
1

1x
2
n intervalul I = [1, 1].
Polinomul lui Cebsev de gradul n, restrict ionat la intervalul [1, 1], este
denit prin
T
n
(x) = cos narccos x.
Teorema 4.8.1 Au loc armat iile
(i) Polinoamele lui Cebsev satisfac formulele de recurent a:
T
n+1
(x) = 2xT
n
(x) T
n1
(x);
T
0
(x) = 1;
T
1
(x) = x.
(ii) Coecientul lui x
n
a lui T
n
(x) este 2
n1
si coecientul lui x
n1
este 0.
Teorema 4.8.2 Au loc relat iile de ortogonalitate

1
1
T
n
(x)T
k
(x)

1 x
2
dx = 0, n = k, n, k N,

1
1
T
2
n
(x)

1 x
2
dx =


2
n 1
n = 0
4.9. FORMULE DE TIP GAUSS 53
4.9 Formule de integrare numerica de tip Gauss
Fie a < b .

In cele ce urmeaza vom considera formule de integrare
numerica de forma

b
a
(x)f(x)dx =
n

i=1
A
i
f(x
i
) +R(f), (4.27)
unde : (a, b) R este o funct ie continua, pozitiva numita pondere.
Formula de integrare numerica (4.27) are gradul de exactitate m daca
R(1) = R(x) = R(x
2
) = . . . = R(x
m
) = 0 R(x
m+1
) = 0.

In consecint a, pentru orice polinom f P


m

b
a
(x)f(x)dx =
n

i=1
A
i
f(x
i
).
Teorema 4.9.1 Gradul de exactitate al formulei de integrare numerica (4.27)
este cel mult 2n 1.
Demonstrat ie. Utilizand formula de integrare numerica pentru funct ia polino-
miala f
0
(x) =

n
i=1
(x x
i
)
2
P
2n
gasim
0 <

b
a
(x)f
0
(x)dx = R(f
0
).
Formulele de integrare numerica de tip Gauss sunt formulele de forma (4.27)
pentru care se atinge gradul maxim de exactitate.
Teorema 4.9.2 Daca u P
n
este polinomul ortogonal, cu ponderea (x), n
[a, b], pe P
n1
cu radacinile x
1
, . . . , x
n
, atunci formula de integrare numerica

b
a
(x)f(x)dx =

b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)dx +R(f)
are gradul de exactitate 2n 1.
Demonstrat ie. Daca f P
n1
atunci f = L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f), de unde

b
a
(x)f(x)dx =

b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)dx.
54 CAPITOLUL 4. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC

A
Fie f P
2n1
. Daca q, r sunt respectiv catul si restul mpart irii lui f la u atunci
f = qu +r si q, r P
n1
. Au loc egalitat ile
L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) = L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; qu +r)(x) =
=
n

i=1
[q(x
i
)u(x
i
) +r(x
i
)]l
i
(x) =
n

i=1
r(x
i
)l
i
(x) = L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; r)(x)
si n consecint a

b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x) =

b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; r)(x) =

b
a
(x)r(x).
Deoarece u ortogonal, cu ponderea (x), n [a, b], pe P
n1
, urmeaza ca

b
a
(x)f(x)dx =

b
a
(x)[q(x)u(x) +r(x)]dx =
=

b
a
(x)q(x)u(x)dx +

b
a
(x)r(x)dx =
=

b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; r)(x) =

b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x).
Daca t inem seama de expresia polinomului de interpolare Lagrange atunci
formula de integrare numerica de tip Gauss devine

b
a
(x)f(x)dx =
n

i=1
f(x
i
)

b
a
(x)l
i
(x)dx +R(f).
Astfel coecient ii formulei de integrare numerica sunt
A
i
=

b
a
(x)l
i
(x)dx, i 1, 2, . . . , n. (4.28)
Aceasta expresie a coecient ilor este utila n cazurile n care integrala se cal-
culeaza analitic. Deoarece l
i
=
u(x)
(xx
i
)u

(x
i
)
P
n1
l
2
i
P
2n2
, pentru coe-
cientul A
i
gasim si exprimarea
0 <

b
a
(x)l
i
(x)
2
dx =
n

j=1
A
j
l
2
i
(x
j
) = A
i
. (4.29)
Teorema 4.9.3 Daca f C
2n
[a, b] atunci exista [a, b] astfel ncat
R(f) =

b
a
(x)f(x)dx

b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)dx =
=
f
(2n)
()
(2n)!

b
a
(x)u
2
(x)dx.
4.9. FORMULE DE TIP GAUSS 55
Demonstrat ie. Notam prin H(x) polinomul de interpolare Lagrange-Hermite
care satisface condit iile
H(x
i
) = f(x
i
) i 1, 2, . . . , n,
H

(x
i
) = f

(x
i
) i 1, 2, . . . , n.
Atunci, t inand seama de restul polinomului de interpolare Lagrange-Hermite
(2.1.4) exista (x) [a, b] astfel ncat
f(x) = H(x) +
f
(2n)
((x))
(2n)!
u
2
(x).

Inmult ind cu (x) si integrand gasim


R(f) =

b
a
(x)u
2
(x)
f
(2n)
((x))
(2n)!
dx. (4.30)

Intr-adevar, deoarece H(x) P


2n1
, formula de integrare numerica a lui Gauss
implica

b
a
(x)H(x)dx =
n

i=1
A
i
H(x
i
) =
n

i=1
A
i
f(x
i
) =

b
a
(x)L(P
n1
; x
1
, . . . , x
n
; f)(x)dx.
Funct ia x f
(2n)
((x)) = (2n)!
f(x)H(x)
u
2
(x)
ind continua, putem aplica in-
tegralei din membrul drept din (4.30) teorema de medie a calculului integral.
Astfel, exista [a, b], astfel ncat
R(f) =
f
(2n)
()
(2n)!

b
a
(x)u
2
(x)dx.

In general, nodurile formulelor de integrare numerica de tip Gauss adica


radacinile unor polinoame ortogonale se calculeaza numeric.
Coecient ii unei formule de integrare numerica de tip Gauss se pot calcula
utilizand rezultatul teoremei:
Teorema 4.9.4 Daca (Q
n
)
nN
este un sir de polinoame ortogonale cu ponderea
n intervalul I, atunci coecient ii formulei de integrare numerica de tip Gauss
sunt
A
i
=
a
n
d
2
n1
a
n1
Q

n
(x
i
)Q
n1
(x
i
)
i 1, 2, . . . , n,
unde Q
k
(x) = a
k
x
k
+. . . si d
k
=

I
(x)Q
2
k
(x)dx.
56 CAPITOLUL 4. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC

A
Demonstrat ie.

In acest caz u(x) =
1
a
n
Q
n
(x). Din formula Darboux-Christoel
n1

k=0
Q
k
(x)Q
k
(y)
d
2
k
=
a
n1
a
n
1
d
2
n1
Q
n
(x)Q
n1
(y) Q
n1
(x)Q
n
(y)
x y
pentru y = x
i
i 1, 2, . . . , n se obt ine
n1

k=0
Q
k
(x)Q
k
(x
i
)
d
2
k
=
a
n1
a
n
1
d
2
n1
Q
n
(x)Q
n1
(x
i
)
x x
i
.

Inmult ind egalitatea de mai sus cu (x) si integrand, rezulta


n1

k=0
Q
k
(x
i
)
d
2
k

I
(x)Q
k
(x)dx =
a
n1
a
n
Q
n1
(x
i
)
d
2
n1

I
(x)
Q
n
(x)
x x
i
dx. (4.31)
Datorita condit iilor de ortogonalitate

I
(x)Q
k
(x)dx =
k,0
d
2
0
a
0
, k 0, 1, . . . , n 1.
Deoarece
Q
n
(x)
x x
i
= a
n
n

j=1
j=i
(x x
j
) P
n1
,
integrala din membrul drept al lui (4.31) se calculeaza fara eroare prin aplicarea
formulei de integrare numerica de tip Gauss:

I
(x)
Q
n
(x)
x x
i
dx =
n

j=1
A
j
Q
n
(x)
x x
i
[
x=x
j
= A
i
Q

n
(x
i
).
Formula (4.31) devine
Q
0
(x
i
)
d
2
0
d
2
0
a
0
= 1 =
a
n1
a
n
Q
n1
(x
i
)
d
2
n1
A
i
Q

n
(x
i
),
de unde
A
i
=
a
n
d
2
n1
a
n1
Q

n
(x
i
)Q
n1
(x
i
)
.
Cazul (x) = 1.

In acest caz, polinoamele ortogonale sunt polinoamele lui Legendre.


4.10. FORMULA DREPTUNGHIULUI (N = 1). 57
Teorema 4.9.5 Pentru (x) = 1 coecient ii formulei de integrare numerica
Gauss sunt
A
i
=
(n!)
4
((2n)!)
2
(b a)
2n+1
(x
i
a)(b x
i
)[u

(x
i
)]
2
i 1, 2, . . . , n.
Demonstrat ie. Integram prin part i integrala din membrul stang al formulei
(4.29)
A
i
=

b
a
l
2
i
(x)dx =
1
[u

(x
i
)]
2

b
a
[
u(x)
x x
i
]
2
dx = (4.32)
=
1
[u

(x
i
)]
2
[
u
2
(a)
a x
i

u
2
(b)
b x
i
+ 2

b
a
u(x)
x x
i
u

(x)dx].
Funct ia
u(x)
xx
i
u

(x) este polinom de grad cel mult 2n 2 si atunci formula de


integrare numerica Gauss calculeaza integrala ei fara eroare

b
a
u(x)
x x
i
u

(x)dx =
n

j=1
A
j
u(x)
x x
i
u

(x)[
x=x
j
= A
i
[u

(x
i
)]
2
.
Relat ia (4.32) devine
A
i
=
1
[u

(x
i
)]
2

u
2
(a)
a x
i

u
2
(b)
b x
i
+ 2A
i
[u

(x
i
)]
2
,
de unde
A
i
=
1
[u

(x
i
)]
2
[
u
2
(b)
b x
i

u
2
(a)
a x
i
].
Utilizand expresia polinomului u se deduce formula din enunt ul teoremei.
4.10 Formula dreptunghiului (n = 1).
Pentru n = 1 din Teorema 4.5.1 obt inem
u(x) =
1
2
[(x a)(x b)]

= x
a +b
2
,
iar din (4.28)
A
1
= b a.
Formula de integrare numerica a lui Gauss devine

b
a
f(x)dx = (b a)f(
a +b
2
) +R(f),
58 CAPITOLUL 4. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC

A
si este numita formula dreptunghiului.
Evaluarea restului. Integrand identitatea
f(x) = f(
a +b
2
) +f

(
a +b
2
)(x
a +b
2
) +
1
2
f

((x))(x
a +b
2
)
2
gasim

b
a
f(x)dx = (b a)f(
a +b
2
) +
1
2

b
a
f

((x))(x
a +b
2
)
2
dx.
Astfel expresia restului devine
R(f) =

b
a
f(x)dx (b a)f(
a +b
2
) =
1
2

b
a
f

((x))(x
a +b
2
)
2
dx =
=
2
1
2
f

()

b
a
(x
a +b
2
)
2
dx =
(b a)
3
f

()
24
.
Formula dreptunghiului este

b
a
f(x)dx = (b a)f(
a +b
2
) +
(b a)
3
f

()
24
.
Aplicarea practica a formulei dreptunghiului. Fie m N

.

Impart im
intervalul [a, b] n m part i prin punctele a
i
= a + ih, i = 0, 1, . . . , m (h =
ba
m
)
si utilizam formula dreptunghiului pentru calculul integralei funct iei n ecare
interval [a
i
, a
i+1
], i = 0, 1, . . . , m1. Astfel

b
a
f(x)dx =
m1

i=0

a
i+1
a
i
f(x)dx =
=
m1

i=0
[(a
i+1
a
i
))f(
a
i+1
+a
i
2
) +
f

(
i
)(a
i+1
a
i
)
3
24
].
Repetand rat ionamentul de la metoda trapezelor, deducem

b
a
f(x)dx =
b a
m
m1

i=0
f(a + (i +
1
2
)h) +
(b a)
3
f

()
24m
2
.
Astfel integrala se aproximeaza prin expresia
K
m
(f) =
b a
m
m1

i=0
f(a + (i +
1
2
)h).
2
Analog rat ionamentului efectuat la evaluarea restului formului de integrare numerica a lui
Simpson.
4.10. FORMULA DREPTUNGHIULUI (N = 1). 59
Probleme si teme de seminar
P 4.1 Sa se deduca formula de integrare numerica de tip Gauss

1
1
f(x)

1 x
2
dx =

n + 1
n

k=0
f

cos
(2k + 1)
2(n + 1)

+R(f).
R. Nodurile formulei de integrare numerica sunt radacinile polinomului lui Cebsev
T
n+1
(x).

In consecint a u(x) =
1
2
n
T
n+1
(x). Daca t
k
=
(2k+1)
2(n+1)
, x
k
= cos t
k
atunci
u

(x
k
) =
(1)
k
(n+1)
2
n
sin t
k
si
A
k
=

1
1
u(x)
(x x
k
)u

(x
k
)
dx =
(1)
k
sin t
k
n + 1


0
cos (n + 1)t
cos t cos t
k
dt.
Integralele de tipul celui de mai sus se calculeaza aplicand teorema semirezidu-
urilor
I


0
cos t
cos t cosa
dt =
1
2

cos t
cos t cosa
dt =
1
2

(cos t +i sin t)

cos t cosa
dt =
1
i

|z|=1
z
nu
z
2
2z cos a + 1
dz =
sin a
sin a
.
P 4.2 Sa se deduca formula de integrare numerica Gauss-Hermite

e
x
2
f(x)dx =
n

j=1
A
j
f(x
j
) +R(f),
unde x
1
, . . . , x
n
sunt radacinile polinomului lui Hermite H
n
(x) iar A
i
=
2
n1
n!

n
2
H
2
n1
(x
i
)
.
R. Polinoamele lui Hermite sunt ortogonale n R cu ponderea e
x
2
, coecientul
termenului dominant a lui H
k
este a
k
= 2
k
iar d
2
k
= 2
k
k!

.
Potrivit Teoremei 4.9.4
A
i
=
a
n
d
2
n1
a
n1
Q

n
(x
i
)Q
n1
(x
i
)
=
2
n
2
n1
(n 1)!

2
n1
H

n
(x
i
)H
n1
(x
i
)
si se t ine seama de egalitatea H

n
(x) = 2nH
n1
(x).
P 4.3 Sa se deduca formula de integrare numerica Gauss-Laguerre


0
e
x
f(x)dx =
n

j=1
A
j
f(x
j
) +R(f),
unde x
1
, . . . , x
n
sunt radacinile polinomului lui Laguerre L
n
(x) = L
<0>
n
(x) iar
A
i
=
[(n1)!]
2
L
n1
(x
i
)L

n
(x
i
)
.
60 CAPITOLUL 4. FORMULE DE INTEGRARE NUMERIC

A
R. Polinoamele lui Laguerre L
n
(x) sunt ortogonale n (0, ) cu ponderea e
x
,
coecientul termenului dominant a lui L
k
este a
k
= (1)
k
iar d
2
k
= k!(k + 1) =
(k!)
2
.
Potrivit Teoremei 4.9.4
A
i
=
a
n
d
2
n1
a
n1
Q

n
(x
i
)Q
n1
(x
i
)
=
[(n 1)!]
2
L

n
(x
i
)L
n1
(x
i
)
.
P 4.4 Sa se arate ca sirul polinoamelor (Q
n
)
nN
denit prin formulele de recurent a
Q
0
(x) = 1
Q
1
(x) = 2x
Q
n+1
(x) = 2xQ
n
(x) Q
n1
(x)
deneste un sir de polinoame ortogonale n [1, 1] cu ponderea (x) =

1 x
2
.
R. Fie x [1, 1] xat. Interpretand formula de recurent a ca o ecuat ie cu
diferent e, ecuat ia caracteristica r
2
2xr + 1 = 0 are solut iile r = x i

1 x
2
.
Pentru x = cos t, se deduce Q
n
(x) = C
1
cos nt + C
2
sin nt. Condit iile init iale
conduc la C
1
= 1 si C
2
=
cos t
sin t
, de unde Q
n
(x) =
sin (n+1)t
sin t
. Pentru k = n rezulta

1
1

1 x
2
Q
n
(x)Q
k
(x)dx =


0
sin (n + 1)t sin (k + 1)tdt = 0.
P 4.5 Fie

P
n
= P P
n
: P(x) = x
n
+ a
1
x
n1
+ . . . + a
na
x + a
n
; P R[X].
Sa se arate ca:
1.
inf
P

P
n
sup
x[1,1]
[P(x)[ = sup
x[1,1]
[
1
2
n1
T
n
(x)[ =
1
2
n1
.
2.
inf
P

P
n

1
1
P
2
(x)dx =

1
1
L
2
n
(x)dx =
2
2n + 1
,
unde L
n
(x) =
n!
(2n)!
[(x
2
1)
n
]
(n)
.
R. 1. sup
x[1,1]
[
1
2
n1
T
n
(x)[ =
1
2
n1
. Presupunand prin absurd ca exista P

P
n
astfel ncat sup
x[1,1]
[P(x)[ <
1
2
n1
funct ia R(x) = P(x)
1
2
n1
T
n
(x) P
n1
va avea n radacini situate n intervalele [x
k
, x
k1
], k 1, . . . , n, unde x
k
=
cos
kx
n
. R(x
k
) = P(x
k
)
(1)
k
2
n1
.
4.10. FORMULA DREPTUNGHIULUI (N = 1). 61
2. Orice polinomP

P
n
se poate reprezenta sub forma P(x) =

n1
k=0
a
k
L
k
(x)+
L
n
(x), a
0
, . . . , a
n1
R. T inand seama de ortogonalitatea polinoamelor lui Leg-
endre, are loc egalitatea

1
1
P
2
(x)dx =

1
1
L
2
n
(x)dx +
n1

k=0
a
2
k

1
1
L
2
k
(x)dx.
Capitolul 5
Metoda celor mai mici patrate
Problema aproximarii unei funct ii printr-o alta funct ie dintr-o clasa conven-
abila prin metoda celor mai mici patrate este prezentata n mai multe ipostaze.
5.1 Construirea unui polinom de aproximare
prin metoda celor mai mici patrate
Cazul discret. Reluam problema aproximarii unei funct ii cunoscuta prin
valorile y
1
, y
2
, . . . , y
n
date respectiv n punctele x
1
, x
2
, . . . , x
n
, distincte doua cate
doua.
Pentru n mare, aproximat ia data de o funct ie de interpolare este improprie
utilizarii n cazul n care intereseaza expresia funct iei obt inute. Un alt mod de
aproximare este furnizat de metoda celor mai mici patrate.
Fie m N, m < n. O funct ie F(x, c
1
, . . . , c
m
), xata de parametrii c
1
, . . . , c
m
reprezinta o aproximat ie construita prin metoda celor mai mici patrate daca
n

k=1
[F(x
k
, c
1
, . . . , c
m
) y
k
]
2
=
= inf
n

k=1
[F(x
k
,
1
, . . . ,
m
) y
k
]
2
:
1
, . . . ,
m
R
Ansamblul format din parametrii (c
1
, . . . , c
m
) deneste un punct de minim al
funct iei
(
1
, . . . ,
m
) =
n

k=1
[F(x
k
,
1
, . . . ,
m
) y
k
]
2
,
si este o solut ie a sistemului algebric (condit ia necesara de optimalitate)

i
= 0, i = 1, 2, . . . , m. (5.1)
62
5.1. DETERMINAREA UNUI POLINOM DE APROXIMARE 63
Studiem cazul liniar. Fie
1
(x), . . . ,
m
(x) funct ii liniar independente si
F(x,
1
, . . . ,
m
) =
1

1
(x) +. . . +
m

m
(x).

In acest caz, sistemul (5.1) devine un sistem algebric de m ecuat ii liniare cu m


necunoscute

i
(c
1
, . . . , c
m
) = 2
n

k=1
[c
1

1
(x
k
) +. . . +c
m

m
(x
k
) y
k
]
i
(x
k
) = 0, (5.2)
i = 1, 2, . . . , m.
Utilizand notat iile
a
i,j
=
n

k=1

i
(x
k
)
j
(x
k
) b
i
=
n

k=1
y
k

i
(x
k
) (5.3)
sistemul (5.2) se scrie
m

j=1
a
i,j
c
j
= b
i
i = 1, 2, . . . , m. (5.4)
Matricea (a
i,j
)
1i,jm
a coecient ilor dat i de formula (5.3) se numeste ma-
tricea Gram asociata problemei de aproximare prin metoda celor mai mici patrate
considerata.
Astfel pentru obt inerea aproximat iei dorite trebuie parcursi urmatorii pasi:
1. Se alege m N

si funct iile liniar independente


1
(x), . . . ,
m
(x).
2. Se calculeaza, conform formulelor (5.3) coecient ii (a
i,j
)
1i,jm
si (b
i
)
1im
.
3. Se rezolva sistemul algebric de ecuat ii liniare (5.4), rezultand coecient ii
c
1
, c
2
, . . . , c
m
.
4. Se formeaza funct ia de aproximare
F(x, c
1
, . . . , c
m
) = c
1

1
(x) +. . . +c
m

m
(x).
Expresia funct iei de aproximare poate pus sub o forma matriceala. Fie matricele
U si Y denite prin
U =

1
(x
1
)
1
(x
2
) . . .
1
(x
n
)

2
(x
1
)
2
(x
2
) . . .
2
(x
n
)
. . . . . . . . . . . .

m
(x
1
)
m
(x
2
) . . .
m
(x
n
)

Y =

y
1
y
2
. . .
y
n

.
64 CAPITOLUL 5. METODA CELOR MAI MICI P

ATRATE
Prin calcul direct obt inem egalitat ile matriceale
U U
T
= (
n

k=1

i
(x
k
)
j
(x
k
))
1i,jm
= (a
i,j
)
1i,jm
si
U Y = (
n

k=1

i
(x
k
)y
k
)
1im
= (b
i
)
1im
.
Sistemul (5.4) se poate scrie
U U
T

c
1
. . .
c
m

= U Y ;
de unde

c
1
. . .
c
m

= (U U
T
)
1
U Y,
iar expresia funct iei de aproximare este
F(x) =< (U U
T
)
1
U Y,

1
(x)
. . .

m
(x)

>,
unde prin < , > s-a notat produsul scalar din R
n
.
Fie vectorii
u
i
=

i
(x
1
)

i
(x
2
)
.
.
.

i
(x
n
)

R
n
i 1, . . . , m.
Teorema 5.1.1 Daca vectorii u
1
, . . . , u
m
sunt liniar independent i atunci ma-
tricea sistemului algebric de ecuat ii liniare (5.4) este nesingulara.
Demonstrat ie. Aplicand vectorilor liniar independent i u
1
, . . . , u
m
procedeul de
ortogonalizare Gram - Schmidt obt inem vectorii
v
i
=
m

p=1

i,p
u
p
i 1, . . . , m,
5.1. DETERMINAREA UNUI POLINOM DE APROXIMARE 65
astfel ncat < v
i
, v
j
>=
i,j
, i, j 1, . . . , m, unde
i,j
reprezinta simbolul lui
Kronecker. Dar
< v
i
, v
j
>=<
m

p=1

i,p
u
p
,
m

q=1

j,q
u
q
>= (5.5)
=
m

p,q=1

i,p

j,q
< u
p
, u
q
>=
m

p,q=1

i,p

j,q
a
p,q
=
i,j
, i, j 1, . . . , m.
Fie
A = (a
i,j
)
1i,jm
= (< u
i
, u
j
>)
1i,jm
si = (
i,j
)
1i,jm
.
Ansamblul relat iilor (5.5) se scrie
A
T
= I
n
(5.6)
de unde deducem ca [[
2
[A[ = 1, adica [A[ = 0.
Cazul continu. Fie I R un interval, C(I) o funct ie pondere, (x) >
0, x I.

In C(I) se deneste produsul scalar
< f, g >=

I
(x)f(x)g(x)dx.
Dandu-se (p
k
)
kN
un sir de polinoame ortogonale n intervalul I cu ponderea ,
numarul n N si f C(I), se pune problema determinarii polinomului (x) =

n
k=0
c
k
p
k
(x) care minimizeaza funct ionala
|f |
2
2
=< f , f > .
Calculam
(c
0
, c
1
, . . . , c
n
) = |f |
2
2
=< f
n

k=0
c
k
p
k
, f
n

k=0
c
k
p
k
>=
=< f, f > 2
n

k=0
c
k
< f, p
k
> +
n

k=0
c
2
k
< p
k
, p
k
> .
Condit iile de optimalitate sunt
1
2

c
i
= < f, p
i
> +c
i
< p
i
, p
i
>= 0, i = 0, 1, . . . , n.
Astfel c
i
=
<f,p
i
>
<p
i
,p
i
>
si (x) =

n
k=0
<f,p
k
>
<p
k
,p
k
>
p
k
. Utilizand acest rezultat, avem
|f |
2
2
=< f, f >
n

k=0
< f, p
k
>
2
< p
k
, p
k
>
=< f, f > < , >= (5.7)
= |f|
2
2
||
2
2
,
relat ie ce aminteste de teorema lui Pitagora.
66 CAPITOLUL 5. METODA CELOR MAI MICI P

ATRATE
Teorema 5.1.2 Daca I = [a, b] este un interval compact atunci are loc egalitatea
lui Parceval

k=0
< f, p
k
>
2
< p
k
, p
k
>
= |f|
2
2
.
Demonstrat ie. Din (5.7) rezulta convergent a seriei

k=0
<f,p
k
>
2
<p
k
,p
k
>
.
Potrivit Teoremei Weierstass, pentru orice f C[a, b] si orice > 0 exista un
polinom P astfel ncat [f(x) P(x)[ < , x [a, b]. Atunci
|f P|
2
2
=

b
a
(x)(f(x) P(x))
2
dx < C
2
,
unde C =

b
a
(x)dx.
Daca n este gradul polinomului P, atunci din denit ia elementului de aprox-
imare de gradul n, construit prin metoda celor mai mici patrate, rezulta
|f |
2
2
|f P|
2
2
< C
2
si t inand cont de (5.7),
0 |f|
2
2

k=0
< f, p
k
>
2
< p
k
, p
k
>
< C
2
,
adica lim
n

n
k=0
<f,p
k
>
2
<p
k
,p
k
>
= |f|
2
2
.
Teorema anterioara sugereaza ideea determinarii lui n. Pentru > 0 dat, n
se determina astfel ncat sa e satisfacuta inegalitatea |f|
2
2

n
k=0
<f,p
k
>
2
<p
k
,p
k
>
< .
5.2 Polinom trigonometric de aproximare
construit prin metoda celor mai mici patrate
Fie C
2
spat iul liniar al funct iilor continue, periodice, cu periada 2 si
T
m
= T(x) =

0
2
+
m

j=1
(
j
cos jx +
j
sin jx) :
0
,
1
, . . . ,
n
,
1
. . . ,
m
R
mult imea polinoamelor trigonometrice de grad m.
Pentru o funct ie f C
2
determinam un polinom trigonometric de grad m,
T
0
(x) =
a
0
2
+
m

j=1
(a
j
cos jx +b
j
sin jx)
5.2. POLINOM TRIGONOMETRIC DE APROXIMARE 67
astfel ncat

2
0
[T
0
(x) f(x)]
2
dx = inf

2
0
[T
(
x) f(x)]
2
dx : T T
m
.
Notand
F(
0
,
1
, . . . ,
m
,
1
. . . ,
m
) =

2
0
[T
(
x) f(x)]
2
dx,
condit iile de optimalitate sunt
F

0
= 0
F

k
= 0
F

k
= 0 k 1, . . . , m.
Calculand derivatele,obt inem ecuat iile:
F

0
= 2

2
0
[

0
2
+

m
j=1
(
j
cos jx +
j
sin jx) f(x)]dx = 0;
F

k
= 2

2
0
[

0
2
+

m
j=1
(
j
cos jx +
j
sin jx) f(x)] cos kxdx = 0;
F

k
= 2

2
0
[

0
2
+

m
j=1
(
j
cos jx +
j
sin jx) f(x)] sin kxdx = 0;
Deorece

2
0
sin jxdx =

2
0
cos jxdx =

2
0
sin kxcos jxdx = 0,

2
0
sin jxsin kxdx =

2
0
cos jxcos kxdx =
j,k
rezulta
a
0
=
1

2
0
f(x)dx,
a
k
=
1

2
0
f(x) cos kxdx b
k
=
1

2
0
f(x) sin kxdx k 1, . . . , m.
Astfel polinomul trigonometric de aproximare construit prin metoda celor mai
mici patrate coincide cu polinomul trigonometric ce rezulta n urma trunchierii
seriei Fourier atasat funct iei f.
Probleme si teme de seminar
P 5.1 Fie f C[0, 1]. Sa se puna n evident a matricea Gram corespunzatoare
sistemului algebric de ecuat ii liniare ce rezulta n cazul n care elementul de aprox-
imare construit prin metoda celor mai mici patrate are forma (x) =

n
k=0
c
k
x
k
.
68 CAPITOLUL 5. METODA CELOR MAI MICI P

ATRATE
P 5.2 Fie f(x) = 2x 1 si > 0. Utilizand metoda celor mai mici patrate sa
se determine funct ia de aproximare q(x) =

n
k=0
a
k
cos kx astfel ncat sa e
satisfacuta condit ia

1
0
[f(x) q(x)]
2
dx < .
R. Fie q
k
(x) = cos kx, k 0, 1, . . . , n. Au loc egalitat ile

1
0
q
0
(x)
2
dx = 1,

1
0
q
1
(x)
2
dx =
1
2
, k 1, 2, . . . , n,

1
0
q
k
(x)q
j
(x)dx = 0.
Metoda celor mai mici patrate da
a
0
=

1
0
f(x)q
0
(x)dx, a
k
= 2

1
0
f(x)q
k
(x)dx, k 1, 2, . . . , n.
Inegalitatea

1
0
[f(x) q(x)]
2
dx =
1
3
a
2
0

1
2
n

k=1
a
2
k
<
serveste la determinarea lui n.
Capitolul 6
Funct ii spline polinomiale
O funct ie spline se poate deni ca o funct ie care este polinomiala pe ecare
interval [x
i
, x
i+1
] al unei diviziuni
: x
0
< x
1
< . . . < x
n
(6.1)
si care, n plus, are un anumit ordin de netezime (adica este continua sau
derivabila de un anumit ordin, cu derivata corespunzatoare continua.
6.1 Interpolare cu funct ii spline cubice
Pentru diviziunea (6.1), mult imea o
3
() a funct iilor spline cubice este
denita prin
o
3
() = s C
2
: s [
[x
i1
,x
i
]
P
3
, 1 i n.
Fiind data diviziunea (6.1) si numerele reale y
0
, y
1
, . . . , y
n
ne propunem sa
determinam funct iile s o
3
() care ndeplinesc condit iile de interpolare s(x
i
) =
y
i
, i 0, 1, . . . , n.
Funct ia spline cubica de interpolare se va determina n funct ie de parametrii
m
i
= s

(x
i
), i 0, 1, . . . , n, ale caror valori se vor calcula ulterior.
Notam prin s
i
restrict ia funct iei s la intervalul [x
i
, x
i+1
] si h
i
= x
i+1
x
i
, i
i 0, 1, . . . , n 1. Deoarece s
i
este polinom de gradul 3, pentru x [x
i
, x
i+1
]
rezulta
s
i
(x) = y
i
+m
i
(x x
i
) +a
i
(x x
i
)
2
+b
i
(x x
i
)
3
Coecient ii a
i
, b
i
se determina din condit iile
s
i
(x
i+1
) = y
i
+m
i
h
i
+a
i
h
2
i
+b
i
h
3
i
= y
i+1
,
s

i
(x
i+1
) = m
i
+ 2a
i
h
i
+ 3b
i
h
3
i
= m
i+1
,
69
70 CAPITOLUL 6. FUNCT II SPLINE POLINOMIALE
pentru i = 0, 1, . . . , n 1.

In felul acesta se asigura continuitatea funct iilor s si
s

. Rezolvand sistemul de mai sus, obt inem


a
i
= 3
y
i+1
y
i
h
2
i

2m
i
+m
i+1
h
i
b
i
=
m
i
+m
i+1
h
2
i
2
y
i+1
y
i
h
3
i
si astfel
s
i
(x) = y
i
+m
i
(x x
i
) + (3
y
i+1
y
i
h
2
i

2m
i
+m
i+1
h
i
)(x x
i
)
2
+
+ (
m
i
+m
i+1
h
2
i
2
y
i+1
y
i
h
3
i
)(x x
i
)
3
. (6.2)
Numerele m
0
, m
1
, . . . , m
n
se determina astfel ncat s

sa e continuan nodurile
interioare x
1
, . . . , x
n1
. Se impun astfel condit iile s

i1
(x
i
) = s

i
(x
i
), i = 1, 2, . . . , n
1. Utilizand (6.2), n urma reducerilor rezulta ecuat iile
h
i
h
i1
+h
i
m
i1
+ 2m
i
+
h
i1
h
i1
+h
i
m
i+1
=
=
3
h
i1
+h
i
[
h
i1
h
i
(y
i+1
y
i
) +
h
i
h
i1
(y
i
y
i1
)], i = 1, . . . , n 1. (6.3)
Aceste relat ii reprezinta un sistem algebric de n 1 ecuat ii n necunoscutele
m
0
, m
1
, . . . , m
n
.
Pentru ca numarul ecuat iilor sa coincida cu numarul necunoscutelor se intro-
duc condit iile la limita

m
0
=
m
n
=
(6.4)
sau

s

(x
0
) = s

0
(x
0
) = 0
s

(x
n
) = s

n1
(x
n
) = 0
(6.5)
unde , sunt constate date. T inand seama de expresiile funct iilor s
0
si s
n1
,
ecuat iile (6.5) devin

2m
0
+m
1
= 3
y
1
y
0
h
0
m
n1
+ 2m
n
= 3
y
n
y
n1
h
n1
(6.6)
Astfel determinarea unei funct ii spline cubice de interpolare revine la:
1. Rezolvarea sistemului algebric (6.3)+(6.4) sau (6.3)+(6.6), sistem algebric
de n + 1 ecuat ii liniare n necunoscutele m
0
, m
1
, . . . , m
n
.
2.

In ecare interval [x
i
, x
i+1
], funct ia spline cubica de interpolare are expresia
data de formula (6.2).
6.1. INTERPOLARE CU FUNCT II SPLINE CUBICE 71
Sistemul algebric de ecuat ii liniare a carei solut ia este m
0
, m
1
, . . . , m
n
, parametrii
fat a de care se exprima funct ia spline cubica de interpolare, este un sistem tridi-
agonal, rezolvabil utilizand metoda dublului parcurs.
Se observa ca matricea sistemului este cu diagonala dominanta
[a
i,i
[
n

j=1
j=i
[a
i,j
[ = 1 i.

In consecint a sistemul este compatibil si


max
0in
[m
i
[ max[[, max
1in1
3
h
i1
+h
i
[
h
i1
h
i
(y
i+1
y
i
) +
h
i
h
i1
(y
i
y
i1
)[, [[
(6.7)
sau
max
0in
[m
i
[ (6.8)
max3
[y
1
y
0
[
h
0
, max
1in1
3
h
i1
+h
i
[
h
i1
h
i
(y
i+1
y
i
)+
h
i
h
i1
(y
i
y
i1
)[, 3
[y
n
y
n1
[
h
n1

dupa cum se utilizeaza (6.3)+(6.4) sau (6.3)+(6.6).


Fie h = min
0in1
h
i
, h = max
0in1
h
i
si = max
0in1
[y
i+1
y
i
[. Din
(6.7) si (6.8) deducem respectiv
max
0in
[m
i
[ max[[,
3h
h
2
, [[; (6.9)
max
0in
[m
i
[ max
3
h
,
3h
h
2
. (6.10)
Aceste relat ii vor utilizate la stabilirea convergent ei unui sir de funct ii spline
cubice de interpolare.
Presupunem ca numerele y
0
, y
1
, . . . , y
n
reprezinta valorile unei funct ii f
C
2
[a, b] n punctele a = x
0
< x
1
< . . . < x
n
= b si ca condit iile la limita (6.4) si
(6.5) se rescriu sub forma

(a) = 0
s

(b) = 0
(6.11)
si respectiv,

(a) = f

(a)
s

(b) = f

(b).
(6.12)

In vederea deducerii unor rezultate privind unicitatea funct iei spline cubice
de interpolare si a evaluarii erorii [s(x) f(x)[ avem nevoie de teorema:
72 CAPITOLUL 6. FUNCT II SPLINE POLINOMIALE
Teorema 6.1.1 Daca funct ia spline cubica de interpolare satisface una din condit iile
la limita (6.11) sau (6.12) atunci are loc egalitatea

b
a
[f

(x)]
2
dx =

b
a
[s

(x)]
2
dx +

b
a
[f

(x) s

(x)]
2
dx. (6.13)
Demonstrat ie. Are loc egalitatea f

(x) = s

(x) + (f

(x) s

(x)), x [a, b].


Ridicand la patrat si integrand obt inem

b
a
[f

(x)]
2
dx =

b
a
[s

(x)]
2
dx +

b
a
[f

(x) s

(x)]
2
dx+
+2

b
a
s

(x)[f

(x) s

(x)]dx.
Ramane de aratat ca ultima integrala este egala cu 0. Avem

b
a
s

(x)[f

(x) s

(x)]dx =
n

i=1

x
i
x
i1
s

(x)[f

(x) s

(x)]dx
si integrand prin part i rezulta

b
a
s

(x)[f

(x) s

(x)]dx =
=
n

i=1
s

(x)[f

(x) s

(x)][
x
i
x
i1

x
i
x
i1
s
(3)
(x)[f

(x) s

(x)]dx.
Daca x (x
i1
, x
i
) atunci s
(3)
(x) =
M
i
M
i1
h
i
si n consecint a

b
a
s

(x)[f

(x) s

(x)]dx =
n

i=1
M
i
[f

(x
i
) s

(x
i
)] M
i1
[f

(x
i1
) s

(x
i1
)]

M
i
M
i1
h
i

x
i
x
i1
[f

(x) s

(x)]dx =
= M
n
[f

(x
n
) s

(x
n
)] M
0
[f

(x
0
) s

(x
0
)]
n

i=1
M
i
M
i1
h
i
[f(x) s(x)][
x
i
x
i1
=
= s

(b)[f

(b) s

(b)] s

(a)[f

(a) s

(a)] = 0.
Au loc urmatoarele rezultate referitoare la funct ia spline cubica de interpolare
6.1. INTERPOLARE CU FUNCT II SPLINE CUBICE 73
Teorema 6.1.2 (Unicitatea funct iei spline cubice de interpolare) Exista
o singura funct ie spline cubica de interpolare care satisface una din condit iile la
limita (6.11) sau (6.12).
Demonstrat ie. Daca presupunem ca funct iile s
1
, s
2
sunt funct ii spline cubice
care interpoleaza funct ia f n punctele x
0
, x
1
, . . . , x
n
si care ndeplinesc condit iile
la limita (6.11) sau (6.12), atunci funct ia s = s
1
s
2
satisface relat iile s(x
i
) =
0, i = 0, 1, . . . , n si s

(a) = s

(b) = 0 sau s

(a) = s

(b) = 0, dupa cum se


utilizeaza condit iile la limita (6.11) sau (6.12). Astfel s reprezinta funct ia spline
cubica de interpolare a funct iei nule. Aplicand (6.13 obt inem
2

b
a
[s

(x)]
2
dx = 0,
de unde s

(x) = 0, x [a, b]. Prin urmare s este un polinom de grad cel mult 1.
Deoarece s(a) = s(b) = 0, n mod necesar s = 0.
Teorema 6.1.1 se poate reformula sub forma
Teorema 6.1.3 (Proprietatea de optimalitate a funct iei spline cubice
de interpolare) Funct ia spline cubica de interpolare minimizeaza funct ionala
I() =

b
a
[

(x)]
2
dx
n
T
1
= C
2
[a, b] : (x
i
) = y
i
, i = 0, 1, . . . , n;

(a) =

(b) = 0
sau
T
2
= C
2
[a, b] : (x
i
) = y
i
, i = 0, 1, . . . , n;

(a) = ;

(b) = ,
dupa cum se utilizeaza condit iile la limita (6.4) sau (6.5).
Teorema 6.1.4 (Evaluarea erorii funct iei spline cubice de interpolare)
Daca f C
2
[a, b], atunci au loc relat iile
[f

(x) s

(x)[

h|f

|
2
[f(x) s(x)[ h
3
2
|f

|
2
,
unde h = maxh
1
, . . . , h
n
si |f

|
2
= (

b
a
[f

(x)]
2
dx)
1
2
.
Demonstrat ie. Funct ia f s satisface n ecare interval [x
i1
, x
i
] condit iile
teoremei lui Rolle, deci exista c
i
(x
i1
, x
i
) astfel ncat (f

)(c
i
) = 0. Fie
74 CAPITOLUL 6. FUNCT II SPLINE POLINOMIALE
x [a, b]. Exista k 1, 2, . . . , n astfel ncat x [x
k1
, x
k
]. Atunci, utilizand
inegalitatea Cauchy - Buniakovski - Schwarz au loc relat iile
[f

(x) s

(x)[ = [

x
c
k
[f

(t) s

(t)]dt[
(

x
c
k
[f

(t) s

(t)]
2
dt)
1
2

[x c
k
[

h(

b
a
[f

(t) s

(t)]
2
dt)
1
2
.
Din (6.13), deducem

b
a
[f

(t) s

(t)]
2
dt

b
a
[f

(t)]
2
dt = |f

|
2
2
si prin urmare
[f

(x) s

(x)[

h|f

|
2
.
Totodata, din egalitatea
f(x) s(x) =

x
k
x
k1
[f

(t) s

(t)]dt
gasim
[f(x) s(x)[

x
k
x
k1
[f

(t) s

(t)[dt

h|f

|
2

x
k
x
k1
dt h
3
2
|f

|
2
.
Teorema 6.1.5 (Convergent a unui sir de funct ii spline cubice de inter-
polare) Fie f C[a, b] si sirul de diviziuni

k
: a = x
k
0
< x
k
1
< . . . < x
k
n
k
= b
astfel ncat, daca
h
k
= min
0in
k
1
(x
k
i+1
x
k
i
) h
k
= max
0in
k
1
(x
k
i+1
x
k
i
),
atunci
1. > 0 cu proprietatea
h
k
h
k
, k N;
2. lim
k
h
k
= 0.
6.1. INTERPOLARE CU FUNCT II SPLINE CUBICE 75
Daca s
k
este funct ia spline cubica de interpolare a funct iei f in pe diviziunea
k
si care satisface una din condit iile la limita

s
k
(a) =
s
k
(b) =
(6.14)
sau

s

k
(a) = 0
s

k
(b) = 0
(6.15)
atunci lim
k
|f s
k
|

= 0.
Demonstrat ie. Notam prin
f
(h) modulul de continuitate al funct iei f,

f
(h) = sup
|yx|<h
[f(y) f(x)[.
Condit ia de continuitate a funct iei f este echivalenta cu lim
h0

f
(h) = 0.
Fie x [a, b]. Exista i 0, 1, . . . , n
k
1 astfel ncat x [x
k
i
, x
k
i+1
]. T inand
seama de reprezentarea (6.2) si folosind notat iile y
k
i
= f(x
k
i
), i = 0, 1, . . . , n
k
, k
N avem
s
k
(x) f(x) = y
k
i
f(x) +m
k
i
(x x
k
i
) +(3
y
k
i+1
y
k
i
(h
k
i
)
2

2m
k
i
+m
k
i+1
h
k
i
)(x x
k
i
)
2
+
+(
m
k
i
+m
k
i+1
(h
k
i
)
2
2
y
k
i+1
y
k
i
(h
k
i
)
3
)(x x
k
i
)
3
.
unde (m
k
i
)
0in
k
sunt parametrii funct iei spline, solut iile unui sistem de forma
(6.3)+(6.4) sau (6.3)+(6.6), n funct ie de condit ia la limita folosita.

In continuare
[s
k
(x) f(x)[ [y
k
i
f(x)[ +[m
k
i
[(x x
k
i
)+
+3[y
k
i+1
y
k
i
[(
x x
k
i
h
k
i
)
2
+ (2[m
k
i
[ +[m
k
i+1
[)
x x
k
i
h
k
i
(x x
k
i
)+
+([m
k
i
[ +[m
k
i+1
[)(
x x
k
i
h
k
i
)
2
(x x
k
i
) + 2[y
k
i+1
y
k
i
[(
x x
k
i
h
k
i
)
3
.
Notand M
k
= max
0in
k
[m
k
i
[ din inegalitatea de mai sus deducem
[s
k
(x) f(x)[
f
(h
k
) +M
k
h
k
+ 3
f
(h
k
) + 3M
k
h
k
+ 2M
k
h
k
+ 2
f
(h
k
) =
= 6
f
(h
k
) + 6M
k
h
k
.
76 CAPITOLUL 6. FUNCT II SPLINE POLINOMIALE
Deoarece membrul drept nu mai depinde de x rezulta ca
|s
k
f|

6
f
(h
k
) + 6M
k
h
k
.
Daca se utilizeaza condit iile la limita (6.14) atunci din (6.9) gasim
M
k
max[[,
3h
k

f
(h
k
)
(h
k
)
2
, [[,
si astfel
|s
k
f|

6
f
(h
k
) + 6 max[[h
k
, 3(
h
k
h
k
)
2

f
(h
k
), [[h
k

6
f
(h
k
) + 6 max[[h
k
, 3
2

f
(h
k
), [[h
k
0, pentru k .
Daca se utilizeaza condit iile la limita (6.15) atunci din (6.10) gasim
M
k
max
3
f
(h
k
)
h
k
,
3h
k

f
(h
k
)
(h
k
)
2

si astfel
|s
k
f|

6
f
(h
k
) + 6 max3
h
k
h
k

f
(h
k
), 3(
h
k
h
k
)
2

f
(h
k
)
6
f
(h
k
) + 6 max3
f
(h
k
), 3
2

f
(h
k
), 0, pentru k .
se utilizeaza relat iile (??) sau (??).
Partea II
METODE NUMERICE

IN
ALGEBRA LINIAR

A
77
Capitolul 7
Elemente de analiza matriceala
7.1 Denit ii, notat ii, proprietat i

x =

x
1
.
.
.
x
n

R
n
x =

x
1
.
.
.
x
n

C
n
x
T
= (x
1
, . . . , x
n
) x
H
= (x
1
, . . . , x
n
)
Un vector din C sau R se va identica cu o matrice M
n,1
(C), respectiv
M
n,1
(R).

x, y R
n
x, y C
n
< x, y >=

n
k=1
x
k
y
k
< x, y >=

n
k=1
x
k
y
k
|x|
2
=

< x, x > =

x
T
x |x|
2
=

< x, x > =

x
H
x

|x|

= max
1kn
[x
k
[
Doi vectori x, y C (sau R) sunt ortogonali daca < x, y >= 0.
O familie de vectori (x
i
)
1ik
din x, y C (sau R) este ortonormata daca
< x
i
, x
j
>=
i,j
=

1, daca i = j
0, daca i = j
O matrice A M
n,k
(C) se poate reprezenta prin
A = (a
i,j
)
1in,1jk
= [a
1
a
2
. . . a
k
], unde a
j
=

a
1,j
.
.
.
a
n,j

.
78
7.1. DEFINIT II, NOTAT II, PROPRIET

AT I 79

I
n
= (
i,j
)
1i,jn
=

1 0 . . . 0
0 1 . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 1

este matricea unitate de ordinul n.


Daca A M
n
(R) = (a
i,j
)
1i,jn
atunci A
T
= (a
j,i
)
1i,jn
este matricea
transpusa.
Daca A M
n
(C) atunci A
H
= A
T
. Bara superioara desemneaza operatorul
de conjugare aplicat erarui element al matricei.
O matrice patrata A M
n
(C) este inversabila daca exista A
1
M
n
(C)
astfel ncat A A
1
= A
1
A = I
n
.
A M
n
(R) este simetrica daca A
T
= A.
A M
n
(C) este hermitiana daca A
H
= A.
A M
n,k
(R) este ortogonala daca A
T
A = I
k
.
A M
n,k
(C) este unitara daca A
H
A = I
k
.
O matrice A M
n
(C), A = (a
i,j
)
1i,jn
cu proprietatea a
i,j
= 0, pentru
i > j se numeste matrice superior triunghiulara.
O matrice A M
n
(C), A = (a
i,j
)
1i,jn
cu proprietatea a
i,j
= 0, pentru
i < j se numeste matrice inferior triunghiulara.
O matrice A M
n
(C), A = (a
i,j
)
1i,jn
cu proprietatea a
i,j
= 0, pentru
i = j se numeste matrice diagonala.
O matrice A M
n
(C), A = (a
i,j
)
1i,jn
cu proprietatea a
i,j
= 0, pentru
j < i si i + 1 < j se numeste matrice bidiagonala (superioara).
O matrice A M
n
(C), A = (a
i,j
)
1i,jn
cu proprietatea a
i,j
= 0, pentru
i > j + 1 se numeste matrice Hessenberg.
Fie A M
n,k
(C). Matricea A genereaza un operator liniar A : C
k
C
n
denit prin A(x) = Ax.
Ker(A) = x C
k
: Ax = 0
Im(A) = y C
n
: x C
k
astfel ncat y = Ax
80 CAPITOLUL 7. ELEMENTE DE ANALIZ

A MATRICEAL

A
Proprietatea 7.1.1 Daca A M
n
(C) este o matrice hermitiana atunci
< Ax, y >=< x, A
H
y > x, y C
n
.
Proprietatea 7.1.2 Daca A M
n
(C) este o matrice hermitiana atunci
< Ax, y >=< x, Ay > x, y C
n
.
Proprietatea 7.1.3 Daca A M
m,n
(C), C M
n,p
(C) atunci (AB)
H
= B
H
A
H
.
Proprietatea 7.1.4 Daca A, B M
n
(C) sunt matrice hermitiene si AB = BA
atunci AB este tot o matrice hermitiana.
Demonstat ie.
(AB)
H
= B
H
A
H
= BA = AB.
Proprietatea 7.1.5 Daca A, B M
n
(C) sunt matrice unitare atunci AB este
tot o matrice unitara.
Proprietatea 7.1.6 Daca A M
n
(C) este o matrice unitara si x C
n
atunci
|Ax|
2
= |x|
2
si |A
H
x|
2
= |x|
2
.
Demonstat ie.
|Ax|
2
2
= (Ax)
H
(Ax) = (x
H
A
H
)(Ax) = x
H
(A
H
A)x = x
H
x = |x|
2
2
.
Proprietatea 7.1.7 Daca A M
n,k
(C), A = [a
1
a
2
. . . a
k
] este o matrice unitara
atunci (a
i
)
1ik
formeaza o familie ortonormata.
Demonstat ie.
A
H
A =

a
H
1
.
.
.
a
H
k

[a
1
. . . a
k
] = (a
H
i
a
j
)
1i,jk
= I
k
.
Proprietatea 7.1.8 Daca A M
n
(C) este o matrice unitara atunci A
1
= A
H
.
Proprietatea 7.1.9 Daca A M
n
(R), A > 0, atunci matricea A este nesingu-
lara.
Proprietatea 7.1.10 Fie A M
n
(R). Daca [a
i,i
[ >

n
j=1
j=i
[a
i,j
[ atunci
7.1. DEFINIT II, NOTAT II, PROPRIET

AT I 81
1. matricea A este inversabila;
2. |A
1
|

max
1in
1
|a
i,i
|
P
n
j=1
j=i
|a
i,j
|
.
Demonstat ie. Fie x, y R
n
astfel ncat Ax = y. Aratam ca are loc inegalitatea
|x|

max
1in
1
[a
i,i
[

n
j=1
j=i
[a
i,j
[
|y|

(7.1)
Fie i acel indice pentru care
[x
i
[ = max[x
1
[, . . . , [x
n
[ = |x|

.
Ecuat ia a i-a a sistemului Ax = y se scrie
a
i,i
x
i
= y
i

j=1
j=i
a
i,j
x
j
de unde se deduc relat iile:
[a
i,i
[|x|

= [a
ii
[[x
i
[ [y
i
[ +
n

j=1
j=i
[a
i,j
[[x
j
[ |y|

+|x|

j=1
j=i
[a
i,j
[.
Ipoteza propozit iei implica
|x|


1
[a
i,i
[

n
j=1
j=i
[a
i,j
[
|y|

max
1in
1
[a
i,i
[

n
j=1
j=i
[a
i,j
[
|y|

.
Pentru a arata ca matricea A este inversabila sau nesingulara este sucient sa
aratam ca sistemul algebric de ecuat ii liniare si omogene Ax = 0 admite doar
solut ia banala. Pentru y = 0, din (7.1) rezulta x = 0.
A doua concluzie rezulta de asemenea din inegalitatea (7.1).
Proprietatea 7.1.11 Daca A M
m,n
(C) atunci (Im(A))

= Ker(A
H
).
Demonstat ie. Daca y (Im(A))

atunci < y, z >= 0, z Im(A), adica


< y, Ax >= 0, x C
n
. Din
0 =< y, Ax >=< A
H
y, x >, x C
n
rezulta y Ker(A
H
).
Proprietatea 7.1.12 Daca A M
m,n
(C) atunci
C
m
= Im(A) Ker(A
H
). (7.2)
Capitolul 8
Rezolvarea sistemelor algebrice
liniare
Consideram sistemul algebric de m ecuat ii liniare cu necunoscutele
x
1
, x
2
, . . . , x
n

a
1,1
x
1
+ a
1,2
x
2
+ . . . + a
1,n
x
n
= b
1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
m,1
x
1
+ a
m,2
x
2
+ . . . + a
m,n
x
n
= b
m
(8.1)
unde a
i,j
, b
i
C, i = 1, 2, . . . , m, j = 1, 2, , n.
Introducand notat iile matriceale
A =

a
1,1
. . . a
1,n
. . . . . . . . .
a
m,1
. . . a
m,n

x =

x
1
.
.
.
x
n

b =

b
1
.
.
.
b
m

sistemul (8.1) se scrie


A x = b

In cazul n care m = n, adica numarul ecuat iilor coincide cu numarul ne-


cunoscutelor si daca matricea sistemului A este nesingulara, atunci solut ia este
x = A
1
b. Astfel problema inversabilitat ii lui A este echivalenta cu rezolvarea
sistemului.
Metodele pentru rezolvarea sistemelor algebrice de ecuat ii liniare se mpart n
doua clase:
metode directe;
metode iterative.

In cele ce urmeaza vom prezenta metoda Gauss - Jordan din clasa metodelor
directe si metoda Gauss - Seidel din clasa metodelor iterative.
82
8.1. METODA GAUSS - JORDAN 83
8.1 Metoda Gauss - Jordan
Sistemului liniar
y
i
=
n

j=1
a
i,j
x
j
i = 1, 2, . . . , m (8.2)
l atasam tabloul
x
1
. . . x
j
. . . x
s
. . . x
n
y
1
a
1,1
. . . a
1,j
. . . a
1,s
. . . a
1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
i
a
i,1
. . . a
i,j
. . . a
i,s
. . . a
i,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
r
a
r,1
. . . a
r,j
. . . a
r,s
. . . a
r,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
m
a
m,1
. . . a
m,j
. . . a
m,s
. . . a
m,n
(8.3)
Sa presupunem a
r,s
= 0. Din ecuat ia r a sistemului (8.2) explicitam x
s
x
s
=
a
r,1
a
r,s
x
1
. . .
a
r,s1
a
r,s
x
s1
+
y
r
a
r,s

a
r,s+1
a
r,s
x
s+1
. . .
a
r,n
a
r,s
x
n
. (8.4)
Substituind x
s
n celelalte ecuat ii, pentru i = r, gasim
y
i
= (a
i,1

a
i,s
a
r,1
a
r,s
) x
1
+. . . + (a
i,s1

a
i,s
a
r,s1
a
r,s
) x
s1
+ (8.5)
+
a
i,s
a
r,s
y
r
+ (a
i,s+1

a
i,s
a
r,s+1
a
r,s
) x
s+1
+. . . + (a
i,n

a
i,s
a
r,n
a
r,s
) x
n
.
Sistemului format din ecuat iile (8.4) si (8.5) i corespunde tabloul (8.6).
x
1
. . . x
j
. . . y
r
. . . x
n
y
1
b
1,1
. . . b
1,j
. . .
a
1,s
a
r,s
. . . b
1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
i
b
i,1
. . . b
i,j
. . .
a
i,s
a
r,s
. . . b
i,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
x
s

a
r,1
a
r,s
. . .
a
r,j
a
r,s
. . .
1
a
r,s
. . .
a
r,n
a
r,s
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
m
b
m,1
. . . b
m,j
. . . b
m,r
. . . b
m,n
(8.6)
84 CAPITOLUL 8. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE
unde b
ij
=
(a
i,j
a
r,s
a
i,s
a
r,j
)
a
r,s
, pentru i = r si j = s.
Numim pas Jordan cu elementul pivot a
r,s
= 0 urmatorul ansamblu de operat ii
prin care tabloul (8.3) se transforma n tabloul (8.6)
1. Se intervertesc y
r
si x
s
;
2. Pe locul elementului pivot se pune 1;
3. Pe coloana elementului pivot elementele tabloului se lasa neschimbate;
4. Pe linia elementului pivot se schimba semnul elementelor din vechiul tablou;
5. Restul elementelor se calculeaza cu formula

b
i,j
= a
i,j
a
r,s
a
i,s
a
r,j
.
Aceasta relat ie este cunoscuta sub numele de regula dreptunghiului. Ele-
mentul

b
i,j
care se calculeaza are drept corespondent n tabloul (8.3) pe a
i,j
care mpreuna cu elementul pivot a
r,s
denesc, ca varfuri diagonal opuse
un dreptunghi.

b
i,j
este diferent a dintre produsele elementelor celor doua
diagonale; ntotdeauna elementul pivot este factor al descazutului.
6. Se mpart toate elementele tabloului la elementul pivot.
Aplicam substitut iile generate de pasii Jordan la rezolvarea sistemului (8.1).
Acestui sistem i atasam tabloul
[2] [4]
x
1
. . . x
j
. . . x
n
1
0 a
1,1
. . . a
1,j
. . . a
1,n
b
1
[1]
.
.
. [3]
.
.
.
.
.
. [5]
0 a
i,1
. . . a
i,j
. . . a
i,n
b
i
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 a
m,1
. . . a
m,j
. . . a
m,n
b
m
(8.7)
Numerele ncadrate scot n evident a cinci zone n tabloul (8.7). Un pas Jordan
efectuat cu un element pivot ales din zona [3] - de exemplu a
r,s
= 0 - are ca
urmare intervertirea unui x
r
din zona [2] cu un zero din zona [1] si corespunde
explicitarii lui x
r
din a s -a ecuat ie a sistemului si substituirii lui n celelalte
ecuat ii. Astfel, t inand seama de interpretarea data tabloului (8.7), obiectivul
urmarit este efectuarea a cat mai mult i pasi Jordan.
Sa presupunem ca efectuand r pasi Jordan ajungem la urmatorul tablou (even-
tual schimband indicii ecuat iilor si ai necunoscutelor)
8.1. METODA GAUSS - JORDAN 85
[2] [4]
0 . . . 0
.
.
. x
r+1
. . . x
n
1
x
1
b
1,1
. . . b
1,r
.
.
. b
1,r+1
. . . b
r,n
c
1
[1]
.
.
. [3
I
]
.
.
.
.
.
.
.
.
. [3
II
]
.
.
. [5]
x
r
b
r,1
. . . b
r,r
.
.
. b
r,r+1
. . . b
r,n
c
r
. . . . . . . . . . . .
.
.
. . . . . . . . . . . . .
0 b
r+1,1
. . . b
r+1,r
.
.
. 0 . . . 0 c
r+1
.
.
.
.
.
. [3
III
]
.
.
.
.
.
.
.
.
. [3
IV
]
.
.
.
.
.
.
0 b
m,1
. . . b
m,r
.
.
. 0 . . . 0 c
m
(8.8)

In tabloul (8.8) nu putem alege nici un element pivot n zona [3


IV
]. Din punctul
de vedere al rezolvarii sistemului, zona [3
IV
] este singura n care are sens cautarea
unui element pivot.
T inand seama de interpretarea data tabloului, daca
c
r+1
= . . . = c
m
= 0,
atunci sistemul este compatibil cu solut ia
x
i
= b
ir+1
x
r+1
+. . . +b
in
x
n
, i = 1, 2, . . . , r ;
iar n caz contrar sistemul este incompatibil.
Exemplu. Pentru rezolvarea sistemului algebric liniar

x
1
+ x
2
+ x
3
+ x
4
= 2
2x
1
x
2
+ 2x
3
x
4
= 1
x
1
+ 2x
2
x
3
+ 2x
4
= 1
2x
1
+ x
2
+ 4x
3
+ x
4
= 7
3x
1
+ 2x
2
2x
3
+ 2x
4
= 5
tablourile corespunzatoare pasilor Jordan sunt
x
1
x
2
x
3
x
4
1
0 1 1 1 1 2
0 2 1 2 1 1
0 1 2 1 2 1
0 2 1 4 1 7
0 3 2 2 2 5
x
2
x
3
x
4
1
x
1
1 1 1 2
0 3 1 0 3 1 3 1
0 1 2 1 3
0 1 2 1 3
0 1 5 1 11
86 CAPITOLUL 8. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE
x
3
x
4
1
x
1
1 0 1
x
2
0 1 1
0 2 1 0 4 2
0 1 0 2
0 5 1 0 10 2
x
4
1
x
1
0 1
x
2
1 1
0 0 0
x
3
0 2
0 0 0
Sistemul este compatibil, cu solut ia x
1
= 1, x
2
= 1 x
4
, x
3
= 2.
Observat ie. Numerele subliniate sunt elementele pivot. Coloanele corespunza-
toare zerourilor din zona [2] se pot omite si de aceea ele nu apar. Numerele ce
apar n dreptul saget ilor reprezinta rezultatul nmult irii ecuat iei corespunzatoare
cu un factor convenabil. Aceasta operat ie simplica calculele efectuate manual.
8.2 Inversarea unei matrice
Fie matricea A M
n
(C); A = (a
i,j
)
i,j=1,n
. Atasam matricei A sistemul liniar
y = A x caruia i corespunde tabloul:
x
1
. . . x
j
. . . x
n
y
1
a
1,1
. . . a
1,j
. . . a
1,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
i
a
i,1
. . . a
i,j
. . . a
i,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
y
n
a
n,1
. . . a
n,j
. . . a
n,n
(8.9)
Daca se pot efectua n pasi Jordan care sa transforme tabloul (8.9) n tabloul:
y
1
. . . y
n
x
1
b
1,1
. . . b
1,n
.
.
.
.
.
.
x
n
b
n,1
. . . b
n,n
(8.10)
atunci matricea A este nesingulara si B = (b
i,j
)
i,j=1,n
reprezinta inversa matricei
A.
Exemplu. Pentru inversarea matricei
A =

2 4 3
0 1 1
2 2 1

8.3. FACTORIZAREA LU 87
efectuam pasii Jordan.
x
1
x
2
x
3
y
1
2 4 3
y
2
0 1 1
y
3
2 2 1
x
1
y
2
x
3
y
1
2 4 1
x
2
0 1 1
y
3
2 2 3
x
1
y
2
y
1
x
3
2 4 1
x
2
2 3 1
y
3
4 10 3
y
3
y
2
y
1
x
3

1
2
1
1
2
x
2
1
2
2
1
2
x
1

1
4

5
2
3
4
Rezulta
A
1
=

3
4

5
2

1
4

1
2
2
1
2
1
2
1
1
2

.
8.3 Factorizarea LU
Fie A M
n
(R). Daca L este o matrice inferior triunghiulara si U o matrice
superior triunghiulara astfel ncat A = LU, atunci aceasta relat ie se numeste
factorizarea LU (Lower / Upper) a matricei A.
Aplicat ii ale factorizarii LU.
Calculul determinantului:
[A[ = [L[[U[ =
n

i=1
L
i,i
n

i=1
U
i,i
.
O matrice este nesingulara daca toate elementele de pe diagonala matricelor
L, U sunt nenule.
Rezolvarea sistemului Ax = b. Daca A = LU atunci rezolvarea sistemului
revine la rezolvarea a doua sisteme triunghiulare
Ly = b,
Ux = y.
88 CAPITOLUL 8. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE
Algoritmul factorizarii LU
Notand prin l
1
, l
2
, . . . , l
n
coloanele matricei L si prin u
T
1
, u
T
2
, . . . , u
T
n
liniile
maticei U factorizarea LU devine
A = LU = [l
1
l
2
. . . l
n
]

u
T
1
u
T
2
.
.
.
u
T
n

=
n

k=1
l
k
u
T
k
. (8.11)
l
k
si u
T
k
au primele k 1 elemente egale cu 0, prin urmare
l
k
u
T
k
=

0
.
.
.
0
L
k,k
.
.
.
L
n,k

(0 . . . 0 U
k,k
. . . U
k,n
) =

0 . . . 0 0 . . . 0
.
.
. . . .
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
.
0 . . . 0 0 . . . 0
0 . . . 0 L
k,k
U
k,k
. . . L
k,k
U
k,n
.
.
. . . .
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
.
0 . . . 0 L
n,k
U
k,k
. . . L
n,k
U
k,n

Astfel n (8.11) adunarea celui de al klea termen nu modica primele k 1 linii


si coloane.
Egalitatea (8.11) se poate scrie recursiv
A
(0)
= A,
A
(k)
= A
(k1)
l
k
u
T
k
, k 1, . . . , n. (8.12)
O matrice triunghiulara se numeste matrice triunghiulara unitate daca toate
elementele diagonalei principale sunt egale cu 1. Printre factorizarile LU se disting
factorizarea Doolittle, cu matricea inferior tringhiulara unitate;
factorizarea Crout, cu matricea superior triunghiulara unitate.
Egalitatea (8.11) nu se modica daca nlocuim l
k

k
l
k
si u
T
k

1

k
u
T
k
.
Parametrii
k
se aleg n funct ie de factorizarea dorita.

In cele ce urmeaza se va considera cazul factorizarii LU de tip Doolittle.


Fie A M
n
(R), A = (a
i,j
)
1i,jn
. Notam prin A
k
, k 1, 2, . . . , n matricele
A
k
= (a
i,j
)
1i,jk
=

a
1,1
. . . a
1,k
. . . . . . . . .
a
k,1
. . . a
k,k

.
Denit ie 8.3.1 Matricea A satisface ipoteza .
m
daca [A
k
[ = 0, k 1, 2, . . . , m.
8.3. FACTORIZAREA LU 89
Presupunem ca are loc ipoteza .
n1
.
Pentru k = 1, A
(0)
= A, a
(0)
1,1
= a
1,1
= [A
1
[ == 0. Alegem
u
T
1
= (a
(0)
1,1
. . . a
(0)
1,n
) si l
1
=

1
a
(0)
2,1
a
(0)
1,1
.
.
.
a
(0)
n,1
a
(0)
1,1

Elementele matricei l
1
u
T
1
situate pe prima linie si pe prima coloana coincid cu
cele ale matricei A. Prin urmare matricea A
(1)
are toate elementele de pe prima
linie si de pe prima coloana egala cu 0.
Inductiv, presupunem ca s-a construit A
(k1)
= (a
(k1)
i,j
)
1i,jn
si ca a
(k1)
k,k
=
0. Alegem
u
T
k
= (0 . . . 0 a
(k1)
k,k
. . . a
(k1)
k,n
) si l
k
=

0
.
.
.
0
1
a
(k1)
k+1,k
a
(k1)
k,k
.
.
.
a
(k1)
n,k
a
(k1)
k,k

Astfel U
k,k
= a
(k1)
k,k
.

In virtutea lui (8.12), A
(k)
= A
(k1)
l
k
u
T
k
. Elementul a
(k)
i,j
este dat de
a
(k)
i,j
= a
(k1)
i,j

a
(k1)
i,k
a
(k1)
k,k
a
(k1)
k,j
=
a
(k1)
i,j
a
(k1)
k,k
a
(k1)
i,k
a
(k1)
k,j
a
(k1)
k,k
, (8.13)
adica numaratorul se calculeaza cu regula dreptunghiului avand elementul pivot
a
(k1)
k,k
.
Ramane de aratat ca a
(k)
k+1,k+1
= 0.
Introducem n plus matricele

A
(1)
= A,

A
(2)
=

a
(0)
1,1
a
(0)
1,2
. . . a
(0)
1,n
0 a
(1)
2,2
. . . a
(1)
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 a
(1)
n,2
. . . a
(1)
n,n

,
90 CAPITOLUL 8. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

A
(k)
=

a
(0)
1,1
a
(0)
1,2
. . . a
(0)
1,k1
a
(0)
1,k
. . . a
(0)
1,n
0 a
(1)
2,2
. . . a
(1)
2,k1
a
(1)
2,k
. . . a
(1)
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
.
0 0 . . . 0 a
(k1)
k,k
. . . a
(k1)
k,n
0 0 . . . 0 a
(k1)
n,k
. . . a
(k1)
n,n

,
Matricea

A
(k+1)
se obt ine din

A
(k)
pastrand primele k linii si potrivit relat iei
(8.13) liniile i k + 1, . . . , n se obt in adunand la acestea linia k nmult ita n
prealabil cu
a
(k1)
i,k
a
(k1)
k,k
.
Prin urmare
[

A
(k+1)
k+1
[ = [

A
(k)
k+1
[ = . . . = [

A
(1)
k+1
[ = [A
k1
[ = 0,
dar [

A
(k+1)
k+1
[ =

k+1
i=1
a
(i1)
i,i
, deci a
(k)
k+1,k+1
= 0.
Astfel s-a demonstrat
Teorema 8.3.1 Daca matricea A M
n
(R) satisface ipoteza .
n1
atunci exista
matricea inferior triunghiulara L si o matrice superior triunghiulara U astfel
ncat A = LU.
Observat ie 8.3.1
Pentru existent a factorizarii LU, cerint a ca matricea A sa satisfaca ipoteza .
n1
este esent iala. De acest fapt, ne putem convinge prin urmatorul exemplu:
Presupunem, prin absurd, existent a unei factorizari LU pentru

0 1
1 1

l
1,1
0
l
2,1
l
2,2

u
1,1
u
1,2
0 u
2,2

.
Atunci au loc egalitat ile contradictorii l
1,1
u
1,1
= 0, l
1,1
u
1,2
= 1, l
2,1
u
1,1
= 1.
Matrice de permutare. Notam prin P
i,j
M
n
(R) matricea
P
i,j
=

1 0
.
.
.
1
0 1
.
.
.
1 0
1
.
.
.
0 1

i
j

j
8.3. FACTORIZAREA LU 91
pe care o numim matrice de permutare.
Urmatoarele proprietat i se stabilesc prin vericare directa:
1. Daca A M
n
(R) atunci P
i,j
A este matricea care se obt ine din A prin
interschimbarea liniilor i si j.
2. Daca A M
n
(R) atunci AP
i,j
este matricea care se obt ine din A prin
interschimbarea coloanelor i si j.
3. P
2
i,j
= I P
1
i,j
= P
i,j
.

In lipsa ipotezei .
n1
, la pasul k a construct iei din demonstrt ia Teoremei
8.3.1, nu mai avem asigurata cerint a a
(k1)
k,k
= 0.
Daca a
(k1)
k,k
= 0 si exista pe coloana k, sub elementul de pe diagonala prin-
cipala un element nenul e acesta a
(k1)
i,k
atunci interschimbam liniile k si i.
Relat ia (8.120 devenind
A
(k)
= P
k,i
k
A
(k1)
l
k
u
T
k
.
Daca a
(k1)
k,k
= 0 si sub acest element, pe coloana k, toate elementele sunt nule
atunci alegem
l
k
= e
k
si u
T
k
= (0 . . . 0 a
(k1)
k,k
. . . a
(k1)
k,n
)
unde e
k
este vectorul din baza canonica.
Elementele matricelor L si U se pot pastra n A, mai precis elementele nenule
ale liniei k din U apar pe linia k a lui A deasupra diagonalei principale, iar coloana
k din L -fara 1 - apare pe coloana k a lui A sub diagonala principala.
Rezulta urmatorul algoritm:
Pentru k = 1, 2, . . . , n 1 executa
1. P = I
n
;
2. Daca a
k,k
= 0 atunci
Daca pe coloana k sub diagonala principala exista un element nenul
atunci se schimba acea linie cu linia k si P := P
k,i
k
P (prin i
k
s-a notat
linia elementului nenul);
Daca pe coloana k sub diagonala principala nu exista nici un element
nenul atunci se continua cu urmatorul k;
3. Elementele liniei k situate pe si deasupra diagonalei principale se lasa
nemodicate;
92 CAPITOLUL 8. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE
4. Elementele corespunzatoare indicilor i, j k + 1, . . . , n se calculeaza
folosind regula dreptunghiului cu pivotul a
k,k
.
5. Elementele coloanei k situate sub diagonala principala se mpart la a
k,k
;
Astfel are loc
Teorema 8.3.2 Pentru orice matrica A M
n
(R) exista o matrice inferior tri-
unghiulara L, o matrice superior triunghiulara U si o matrice P, produs de ma-
trice de permutare astfel ncat
PA = LU.
Exemplu. Sa se deduca factorizarea LU a matricei
A =

1 2 1 3 2
2 4 2 5 1
1 2 1 3 4
3 6 2 10 7
1 2 4 0 4

.
Atasam matricei A tabloul
1 2 1 3 2
2 4 2 5 1
1 2 1 3 4
3 6 2 10 7
1 2 4 0 4
8.3. FACTORIZAREA LU 93
Desfasurarea calculelor este
k = 1 P = I
1 2 1 3 2
2 [ 0 0 1 3
1 [ 0 0 0 2
3 [ 0 5 1 1
1 [ 0 5 3 2
k = 2 P = I
k = 3 P = P
3,4
1 2 1 3 2
2 [ 0 0 1 3
3 0 [ 5 1 1
1 0 [ 0 0 2
1 0 [ 5 3 2
1 2 1 3 2
2 [ 0 0 1 3
3 0 [ 5 1 1
1 0 0 [ 0 2
1 0 1 [ 4 1
k = 4 P = P
4,5
P
3,4
1 2 1 3 2
2 [ 0 0 1 3
3 0 [ 5 1 1
1 0 1 [ 4 1
1 0 0 0 [ 2
Atunci
L =

1 0 0 0 0
2 1 0 0 0
3 0 1 0 0
1 0 1 1 0
1 0 0 0 1

U =

1 2 1 3 2
0 0 0 1 3
0 0 5 1 1
0 0 0 4 1
0 0 0 0 2

P = P
4,5
P
3,4
=

1 0 0 0 0
0 1 0 0 0
0 0 0 1 0
0 0 0 0 1
0 0 1 0 0

94 CAPITOLUL 8. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE


8.4 Cazul matricelor simetrice - Factorizarea Cholesky
Fie A M
n
(R) o matrice simetrica care satisface ipoteza .
n1
. Datorita
simetriei, descompunerea LU poate scrisa
A = LDL
T
= [l
1
l
2
. . . l
n
]

D
1,1
0 . . . 0
0 D
2,2
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . D
n,n

l
T
1
l
T
2
.
.
.
l
T
n

=
n

k=1
D
k,k
l
k
l
T
k
si sub forma recursiva
A
(0)
= A;
A
(k)
= A
(k1)
D
k,k
l
k
l
T
k
,
unde D
k,k
= a
(k1)
k,k
.
Cazul matricei simetrice si strict pozitiva
Are loc urmatoarea proprietate a matricelor strict pozitive
Teorema 8.4.1 Daca matricea A M
n
(R) este strict pozitiva atunci ea satisface
ipoteza .
n
.
Demonstrat ie. Presupunem prin absurd ca exista k 1, 2, . . . , n astfel ncat
[A
k
[ = 0.

In acest caz exista x
1
R
k
, x
1
= 0 astfel ncat A
k
x
1
= 0. Considerand
partit ionarea matricei A =

A
k
A
1,2
A
2,1
A
2,2

si x =

x
1
0

R
n
deducem relat iile
contradictorii
0 < < Ax, x >=< A
k
x
1
, x
1
>= 0.
Teorema 8.4.2 O matrice A M
n
(R) simetrica este strict pozitiva daca si
numai daca elementele diagonalei matricei D din factorizarea A = LDL
T
sunt
pozitive.
Demonstrat ie. Elementele diagonalei matricei D sunt pozitive.

Intr-adevar
daca
D = diag(D
1,1
, . . . , D
n,n
) si L
T
x
i
= e
i
,
atunci
0 < < Ax
i
, x
i
>=< LDL
T
x
i
, x
i
>=< DL
T
x
i
, L
T
x
i
>=< De
i
, e
i
>= D
i,i
.
8.5. REZOLVAREA SISTEMELOR TRIDIAGONALE 95
Reciproc, presupunem ca A = LDL
T
si D
i,i
> 0, i 1, 2, . . . , n. Fie
x R
n
si y = L
T
x = (y
i
)
1in
. Atunci
< Ax, x >=< LDL
T
x, x >=< DL
T
x, L
T
x >=< Dy, y >=
n

i=1
D
i,i
y
2
i
> 0.
Teorema 8.4.2 ofera un criteriu de vericare a strict pozitivitat ii unei matrice
simetrice: se face descompunerea LDL
T
si se cerceteaza semnul elementelor de
pe diagonala matricei D.

In cazul matricelor simetrice si strict pozitive are loc factorizarea Cholesky


Teorema 8.4.3 Daca A M
n
(R) este o matrice simetrica si strict pozitiva
atunci exista o matrice inferior triunghiulara K M
n
(R) astfel ncat A = KK
T
.
Demonstrat ie. Denim F = diag(

D
1,1
, . . . ,

D
n,n
) si K = LF. Deoarece
F
2
= D avem
A = LDL
T
= LF
2
L
T
= KK
T
.
8.5 Rezolvarea sistemelor tridiagonale
Numeroase probleme conduc la sisteme algebrice de forma

a
1
x
1
+c
1
x
2
= d
1
b
i
x
i1
+a
i
x
i
+c
i
x
i+1
= d
i
, 2 i n 1,
b
n
x
n1
+a
n
x
n
= d
n
(8.14)
Matricea sistemului

a
1
c
1
0 0 . . . 0 0 0
b
2
a
2
c
2
0 . . . 0 0 0
0 b
3
a
3
c
3
. . . 0 0 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 0 . . . b
n1
a
n1
c
n1
0 0 0 0 . . . 0 b
n
a
n

are elementele nunule situate n imediata vecinatate a diagonalei principale. O


asemenea matrice se numeste matrice banda.

In cazul de fat a, lat imea benzii
este 3, matricea numindu-se tridiadonala. Indicam o metoda ecienta relativ
la mecesarul de memorie, pentru rezolvarea sistemului (8.14), numita metoda
dublului parcurs.
Primul parcurs. Din prima ecuat ie a sistemului (8.14), explicitand pe x
1
gasim x
1
=
c
1
a
1
x
2
+
d
1
a
1
, adica o relat ie de forma x
1
= R
2
x
2
+ S
2
cu R
2
=
96 CAPITOLUL 8. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE

c
1
a
1
, S
2
=
d
1
a
1
. Presupunand x
i1
= R
i
x
i
+ S
i
si substituind n a ia ecuat ie a
sistemului gasim
b
i
(R
i
x
i
+S
i
) +a
i
x
i
+c
i
x
i+1
= d
i
de unde rezulta
x
i
=
c
i
a
i
+b
i
R
i
x
i+1
+
d
i
b
i
S
i
a
i
+b
i
R
i
= R
i+1
x
i+1
+S
i+1
.
Am dedus relat iile de recurent a
R
i+1
=
c
i
a
i
+b
i
R
i
S
i+1
=
d
i
b
i
S
i
a
i
+b
i
R
i
i = 2, 3, . . . , n.
Al doilea parcurs. Din relat iile
x
n1
= R
n
x
n
+S
n
b
n
x
n1
+a
n
x
n
= d
n
deducem
x
n
=
d
n
b
n
S
n
a
n
+b
n
R
n
,
si utilizand egalitat ile x
i1
= R
i
x
i
+S
i
calculam succesiv x
n1
, x
n2
, . . . , x
1
.
8.6 Metode iterative
Fie A M
n
(R), A = (a
i,j
)
1i,jn
si b R
n
, b = (b
i
)
1in
. Pentru rezolvarea
sistemului algebric de ecuat ii liniare
Ax = b (8.15)
consideram clasa de metode iterative
B
u
k+1
u
k

k
+Au
k
= b, (8.16)
unde B M
n
(R) si
k
R sunt parametri care denesc metoda iterativa.
Pornind de la un element arbitrar u
0
se construieste un sir (u
k
)
kN
unde ecare
element reprezinta o aproximat ie a solut iei sistemului algebric (8.15) (binent eles
daca aceasta solut ie exista). Astfel vorbim de metode iterative de rezolvare a
sistemului algebric (8.15).
Prezinta interes sa precizam condit iile n care sirul de aproximat ii
(u
k
)
kN
converge catre solut ia sistemului.
Pentru matricea A introducem notat iile
8.6. METODE ITERATIVE 97
D =

a
1,1
0
.
.
.
a
i,i
.
.
.
0 a
n,n

,
A

0 0
a
2,1
0
.
.
.
.
.
.
.
.
. 0
a
n,1
a
n,2
. . . a
n,n1
0

, A
+
=

0 a
1,2
a
1,3
. . . a
1,n
0 a
2,3
. . . a
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 a
n1,n
0 0

.
Cazuri particulare.
1. Metoda Jacobi. Daca a
i,i
= 0, i 1, 2, . . . , n atunci explicitand
necunoscuta x
i
din ecuat ia i obt inem
x
i
=
n

j=1
j=i
a
i,j
a
i,i
x
j
+
b
i
a
i,i
(8.17)
Construim sirul u
k
= (u
k
1
, . . . , x
k
n
) denit prin formulele de recurent a
u
k+1
i
=
n

j=1
j=i
a
i,j
a
i,i
u
k
j
+
b
i
a
i,i
i 1, . . . , n, (8.18)
k N, iar prima aproximat ie u
0
= (u
0
1
, . . . , u
0
n
) este un element din R
n
.
Relat iile (8.18) se poate scrie sub forma
a
i,i
(u
k+1
i
u
k
i
) +
n

j=1
a
i,j
u
k
i
= b
i
i 1, . . . , n
sau sub forma matriceala
D(u
k+1
u
k
) +Au
k
= b. (8.19)

In acest caz B = D si
k
= 1, k N.
98 CAPITOLUL 8. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE
2. Metoda Gauss-Seidel. Relativ la (8.17), construimsirul u
k
= (u
k
1
, . . . , x
k
n
)
denit prin formulele de recurent a
u
k+1
1
=
n

j=2
a
1,j
a
1,1
u
k
j
+
b
1
a
1,1
(8.20)
u
k+1
i
=
i1

j=1
a
i,j
a
i,i
u
k+1
j

n

j=i+1
a
i,j
a
i,i
u
k
j
+
b
i
a
i,i
2 i n 1
u
k+1
n
=
n1

j=1
a
n,j
a
n,n
u
k+1
j
+
b
n
a
n,n
k N si u
0
R
n
. Formulele de recurent a se pot rescrie sub forma
i

j=1
a
i,j
u
k+1
j
+
n

j=i+1
a
i,j
u
k
j
= b
i
i 1, . . . , n
sau sub forma matriceala
(A

+D)u
k+1
+A
+
u
k
= b,
si
(A

+D)(u
k+1
u
k
) +Au
k
= b. (8.21)
Astfel B = A

+D si
k
= 1 k N.
3. Metoda relaxarii (Succsessive Overrelaxation - SOR). Fie R

.
Metoda relaxarii este data de
(D +A

)
u
k+1
u
k

+Au
k
= b, (8.22)
adica B = D+A

,
k
= , k N. Se observa ca pentru = 1 se obt ine
metoda Gauss-Seidel.
Un rezultat simplu de convergenta valabil n cazul metodei lui Jacobi si a
metodei lui Gauss- Seidel este
Teorema 8.6.1 Daca

n
j=1
j=i
[a
i,j
[ < [a
i,i
[, i = 1, 2, . . . , n atunci sirul de apro-
ximat ii (u
k
)
kN
construit potrivit metodei Jacobi sau metodei Gauss - Seidel con-
verge catre solut ia sistemului algebric (8.15).
Demonstrat ie. Potrivit Propozit iei 7.1.10 matricea A este nesingulara, deci
sistemul algebric de ecuat ii liniare (8.16) are o solut ie unica.
8.6. METODE ITERATIVE 99
Cazul metodei Gauss-Seidel. Cazul metodei Jacobi se trateaza asemanator.
Fie x = (x
1
, . . . , x
n
) solut ia sistemului (8.15) si i acel indice pentru care
[u
k+1
i
x
i
[ = max
1jn
[u
k+1
j
x
j
[ = |u
k+1
x|

.
Scazand relat ia i din (8.20) din relat ia corespunzatoare din
(8.17) obt inem
u
k+1
i
x
i
=
i1

j=1
a
i,j
a
i,i
(u
k+1
j
x
j
)
n

j=i+1
a
i,j
a
i,i
(u
k
j
x
j
). (8.23)
Notand
p
i
=
i1

j=1
[
a
i,j
a
i,i
[, q
i
=
n

j=i+1
[
a
i,j
a
i,i
[
din relat ia (8.23) deducem
[u
k+1
i
x
i
[
i1

j=1
[
a
i,j
a
i,i
[ [u
k+1
j
x
j
[ +
n

j=i+1
[
a
i,j
a
i,i
[ [u
k
j
x
j
[
p
i
[u
k+1
i
x
i
[ +q
i
max
1jn
[u
k
j
x
j
[.
Atunci
|u
k+1
x|

= [u
k+1
i
x
i
[
q
i
1 p
i
|u
k
x|

(8.24)
Fie = max
q
j
1p
j
: j = 1, 2, . . . , n. Atunci din ipoteza teoremei rezulta ca
0 < < 1 si utilizand succesiv relat iile de tip (8.24) obt inem:
|u
k
x|

|u
k1
x|


2
|u
k2
x|

. . .
n
|u
0
x|

.
Rezulta ca:
lim
k
|u
k
x|

= 0,
adica convergent a sirului (x
k
)
kN
catre solut ia sistemului (8.15).
Probleme si teme de seminar
P 8.1 Sa se determine factorizarile LU ale matricei
A =

10 6 2 1
10 10 5 0
2 2 2 1
1 3 2 3

.
Sa se rezolve sistemul Ax = b, b
T
= (2, 0, 2, 1).
100 CAPITOLUL 8. REZOLVAREA SISTEM. ALGEBRICE LINIARE
P 8.2 Sa se determine valorile lui pentru care matricea
A =

1 1 0 0 0 0
1 2 1 0 0 0
0 1 3 1 0 0
0 0 1 4 1 0
0 0 0 1 5 1
0 0 0 0 1

.
este strict pozitiva si sa se calculeze factorizarea Cholesky. Sa se determine
pentru care matricea este singulara.
R. =
7
33
.
P 8.3 Sa se rezolve sistemele utilizand factorizarile LU
(i)

5x + 3y 11z = 13
4x 5y + 4z = 18
3x 13y + 19z = 22
(ii)

2x y + 3z + 4t = 5
4x 2y + 5z + 6t = 7
6x 3y + 7z + 8t = 9
x 4y + 9z + 10t = 11
R.
(i)
L =

1 0 0
4
5
1 0
3
5
2 1

U =

5 3 11
0
37
5
64
5
0 0 0

(ii) Pentru = 8
L =

1 0 0 0

2
1 0 0
3 0 1 0
2 0
1
2
1

U =

2 1 3 4
0
8
2
183
2
10 2
0 0 2 4
0 0 0 0

P = P
2,4
.
Pentru = 8
L =

1 0 0 0
2 1 0 0
3 0 1 0
4 0
3
2
1

U =

2 1 3 4
0 0 1 2
0 0 2 4
0 0 0 0

.
Capitolul 9
Transformarea Householder
Transformata Householder reprezinta instrumentul cu care se vor obt ine rezul-
tatele acestui capitol: descompunerea QR a unei matrice, reducerea la forma
bidiagonala si la forma Hessenberg a unei matrice.
9.1 Transformata Householder
Fie u R
n
, |u|
2
=

2 si matricea H = I
n
uu
T
.
Teorema 9.1.1 Matricea H este simetrica si ortogonala.
Demonstat ie. Au loc egalitat ile
H
T
= I
n
(uu
T
)
T
= I
n
(u
T
)
T
u
T
= I
n
uu
T
= H
si
H
T
H = H
2
= I
n
2uu
T
+ (uu
T
)
2
= I
n
2uu
T
+u(u
T
u)u
T
= I,
deoarece u
T
u = |u|
2
2
= 2.
Teorema 9.1.2 Fie x = (x
i
)
1in
R
n
astfel ncat |x|
2
= 1 si e
1
=

1
0
.
.
.
0

R
n
. Daca u =
xe
1

1x
1
atunci |u|
2
=

2 si Hx = e
1
.
Demonstat ie. Prima egalitate rezulta din
|u|
2
2
= u
T
u =
(x
T
e
T
1
)(x e
1
)

1 x
1
=
101
102 CAPITOLUL 9. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER
=
|x|
2
2
(x
T
e
1
+e
T
1
x) +|e
1
|
2
2

1 x
1
=
2 2x
1

1 x
1
= 2.
Apoi
u
T
x =
x
T
e
T
1

1 x
1
x =
|x|
2
2
e
T
1
x

1 x
1
=
1 x
1

1 x
1
=

1 x
1
si n consecint a
Hx = (I
n
uuT)x = x u(u
T
x) = x

1 x
1
u = e
1
.
Pentru x R
n
, |x|
2
= 1 si u =
xe
1

1x
1
notam H
x
= I
n
uu
T
. Matricea H
x
este numita matricea transformarii Householder asociata vectorului x.
Din teorema anterioara deducem consecint a
Teorema 9.1.3 Daca x R
n
, x = 0 atunci
H
x
x
2
x = |x|
2
e
1
. (9.1)
Demonstat ie. Daca z =
x
x
2
atunci |z|
2
= 1 si din Teorema 9.1.2 gasim
H
z
z = e
1
, de unde H
z
x = |x|
2
e
1
.

In Teorema 9.1.3 vectorul u ce deneste matricea H


z
va u =
x
x
2
+e
1
q
1+
x
1
x
2
iar
=

1 , daca x
1
0
1 , daca x
1
< 0
.
Relat ia (9.1) devine
H
x
x
2
x = |x|
2
e
1
. (9.2)
Observat ie 9.1.1 Din (9.2) rezulta
x
T
H
x
x
2
= |x|
2
e
T
1
(9.3)
Implementarea transformarii Householder Fie H = I
n
uu
T
o matrice
Householder si X = [x
1
. . . x
k
] = (x
i,j
)
1in,1jk
M
n,k
(R). Evaluam numarul
de adunari necesare calculului transformarii Householder HX.
Daca calculam n prealabil matricea H = (h
i,j
)
1i,jn
si apoi produsul HX
atunci sunt necesare n adunari pentru un element al matricei produs
n

s=1
h
i,s
x
s,j
,
deci un total de n
2
k adunari.
Mult mai ecient este urmatorul mod de efectuare a calculelor. Calculam n
prealabil
u
T
X = u
T
[x
1
. . . x
k
] = [u
T
x
1
. . . u
T
x
k
] = v
T
,
9.2. DESCOMPUNEREA QR 103
pentru care efectuam nk adumari, si apoi
HX = (I
n
uu
T
)X = X u(u
T
X) = X uv
T
=
=

x
1,1
u
1
v
1
. . . x
1,k
u
1
v
k
.
.
.
.
.
.
x
n,1
u
1
v
k
. . . x
n,k
u
n
v
k

pentru care se mai fac nk adunari. Astfel numarul total al adunarilor este 2nk.
9.2 Descompunerea QR
Stabilim urmatorul rezultat important
Teorema 9.2.1 Daca X M
n,k
(R) atunci exista o matrice ortogonala Q
M
n
(R) si o matrice superior triunghiulara R M
k
(R) astfel ncat
Q
T
X =

R
0

n k linii.
(9.4)
Demonstat ie. Induct ie matematica dupa k, numarul coloanelor matricei X.
Pentru k = 1, X = [x
1
], cu x
1
R
n
. Daca x
1
= 0, utilizand transformarea
Householder are loc egalitatea
H
x
1
x
1

2
x
1
= |x
1
|
2
e
1
=

|x
1
|
2
0
.
.
.
0

n 1 linii cu 0.
Daca x
1
= 0 atunci Q = I
n
si R = 0.
Sa presupunem ca proprietatea teoremei are loc n cazul unei matrice cu k1
coloane. Fie X M
n,k
(R) si partit ionarea ei X = [x
1
X
2
], unde x
1
R
n
si
X
2
M
n,k1
(R). Daca x
1
= 0 si H
1
= H
x
1
x
1

2
atunci
H
1
X = [H
1
x
1
H
1
X
2
] =


1,1
r
T
1,2
0 X
2,2

unde
1,1
= |x
1
|
2
, r
1,2
R
k1
, X
2,2
M
n1,k1
(R). Potrivit ipotezei induct iei
exista o matrice ortogonala Q
2
M
n1
(R) si o matrice superior triunghiulara
R
2
M
k1
(R) astfel ncat Q
T
2
X
2,2
=

R
2
0

n k linii.
Atunci

1 0
0 Q
T
2

H
1
X =

1 0
0 Q
T
2


1,1
r
T
1,2
0 X
2,2

=
104 CAPITOLUL 9. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER
=


1,1
r
T
1,2
0 Q
T
2
X
2,2

1,1
r
T
1,2
0 R
2
0 0

si n consecint a Q
T
=

1 0
0 Q
T
2

si R =


1,1
r
T
1,2
0 R
2

.
Relat ia (9.4) se numeste descompunerea QR a matricei X.
Observat ie 9.2.1 Descompunerea QR este unica abstract ie facand de semnele
coloanelor lui Q si ale liniiilor lui R.
Factorizarea QR. Fie X M
n,k
(R) si descompunerea QR
Q
T
X =

R
0

n k linii.
(9.5)
unde Q M
n
(R) este o matrice ortogonala iar R M
k
(R) este o matrice superior
triunghilara. Partit ionam matricea Qn
Q = [ Q
X
....
k coloane
Q

....
nk coloane
]
cu Q
X
M
n,k
(R), Q

M
n,nk
(R).
Deoarece Q
T
Q = I
n
, nmult ind (9.5) la stanga cu matricea Q obt inem
1
X = Q

R
0

= [Q
X
Q

R
0

= Q
X
R.
Astfel am dedus
Teorema 9.2.2 Daca X M
n,k
(R) atunci exista o matrice ortogonala Q
X

M
n,k
(R) si o matrice superior triunghiulara R M
k
(R) astfel ncat
X = Q
X
R. (9.6)
Relatia (9.6) se numeste factorizarea QR a matricei X.
Observat ie 9.2.2
Fie X = [x
1
. . . x
k
] M
n,k
(R) si factorizarea X = Q
X
R cu
Q
X
= [q
1
. . . q
k
] R =

r
1,1
r
1,2
. . . r
1,n
0 r
2,2
. . . r
2,n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . r
k,k

.
1
Daca A, B M
n
(C) astfel ncat AB = I
n
atunci BA = I
n
.
9.2. DESCOMPUNEREA QR 105
Egaland coloanele factorizarii deducem
x
1
= r
1,1
q
1
x
2
= r
1,2
q
1
+r
2,2
q
2
.
.
.
x
k
= r
1,k
q
1
+r
2,k
q
2
+. . . +r
k,k
q
k
de unde spanx
1
, . . . , x
k
= spanq
1
, . . . , q
k
.
Exemplul 9.2.1 Sa se calculeze descompunerea QR a matricei
X =

6 6 1
3 6 1
2 1 1

Daca X = [x
1
x
2
x
3
] atunci
x
1
u
1
=
1
7
x
1
+e
1

1 +
6
7
=
1

7 13

13
3
3

.
H
1
X = X u
1
(u
T
1
X) = X

13 14
18
7
3
42
13
54
713
2
28
13
36
713

7 8
11
7
0
36
13
36
713
0
15
13
55
713

.
Matricea H
1
= I u
1
u
T
1
este

6
7

3
7

2
7

3
7
82
713

6
713

2
7

6
713
87
713

.
Pentru
x

2
=

0
36
13

15
13

u
2
=
1
3
x

2
+e
2

1 +
36
13
=
1

13

0
5
1

In nal,
H
2
H
1
X = H
1
Xu
2
u
T
2
X = H
1
X

0 0 0
0
75
13
50
713
0
15
13

10
713

7 8
11
7
0 3
1
7
0 0
5
7

,
iar
H
2
= I u
2
u
T
2
=

1 0 0
0
12
13
5
13
0
5
13
12
13

,
106 CAPITOLUL 9. TRANSFORMAREA HOUSEHOLDER
Q = (H
2
H
1
)
T
= H
1
H
2
=
1
7

6 2 3
3 6 2
2 3 6

.
Construirea unei matrice ortogonala cu prima coloana xata. Fie u
1

R, |u
1
| = 1. Interpretand vectorul x
1
ca o matrice n1, potrivit descompunerii
QR exista o matrice ortogonala Q = [q
1
q
2
. . . q
n
] M
n
(R) si numarul real R
astfel ncat
Q
T
u
1
=

R
0
.
.
.
0

n 1 zerouri
(9.7)
dar
Q
T
u
1
=

q
T
1
q
T
2
.
.
.
q
T
n

u
1
de unde deducem ca q
T
i
u
1
= 0, pentru i 2, . . . , n. Astfel [u
1
q
2
. . . q
n
] este
matricea ortogonala dorita.
Probleme si teme de seminar
P 9.1 Sa se determine descompunerea / factorizarea QR a metricelor
(i)

4 5 2
3 0 3
0 4 6

(ii)

2 1 3
1 3 1
2 8 5

(iii)

3 4 7 2
5 4 9 3
1 1 0 3
1 1 0 0

R. (i)
Q =

4
5
9
25

12
25
3
5

12
25
16
25
0
4
5
3
5

R =

5 4
17
5
0 5
102
25
0 0
114
25

(ii)
Q =

2
3
11
15
2
15

1
3

2
15

14
15

2
3

2
3
1
3

R =

3 7
17
3
0 5
19
15
0 0
17
15

9.2. DESCOMPUNEREA QR 107


(iii)
Q =

1
2

5
6

1
6

1
6
1
2

1
18

11
18

11
18
1
2

7
18
13
18

5
18
1
2

7
18

5
18
13
18

R =

6 5 11 2
0 3 3 3
0 0 0 0
0 0 0 3

Partea III
ANEXE
108
Anexa A
Not iuni de teoria erorilor

In cursul rezolvarii unei probleme numerice apar erori. Potrivit sursei, se pot
distinge trei tipuri de erori:
1. Erori inerente, care provin din simplicarea modelului zic n procesul
de modelare matematica, din masuratorile init iale, din calculele anterioare
problemei, etc.
2. Erori de metoda.

In general metoda de calcul numeric construieste un sir
de aproximat ii convergent catre solut ia problemei de calcul numeric, iar din
punct de vedere practic se calculeaza un element al sirului de aproximat ii.
3. Erori de rotunjire n datele de intrare, n calcule si n datele de iesire ca
urmare a utilizarii unui sistem de calcul ce foloseste un mod specic de
reprezentare a numerelor.
A.1 Eroare absoluta si eroare relativa
Fie x o aproximat ie a valorii exacte a R.
Denit ia 1 x = a x este eroarea aproximat iei x;
[x[ = [a x[ este eroarea absoluta a aproximat iei x;
x =
|x|
|a|
este eroarea relativa a aproximat iei x , (a = 0).
Not iunile introduse se extind pentru elemente ale unui spat iu liniar normat
prin
[[x[[ = [[a x[[, x =
[[x[[
[[a[[
.
109
110 ANEXA A. NOT IUNI DE TEORIA ERORILOR
A.2 Reprezentarea numerelor n virgula mobila
Fie t, r, b N

, b > 1 si notam:
b
1
= b 1 (cea mai mare cifra n baza b);
q = b
1
. . . b
1
. .. .
r cifre
(cel mai mare numar n baza b avand r cifre).

In cele ce urmeaza toate numerele naturale sunt scrise n baza b.


Orice numar a R
+
se scrie succesiv
a = a
e
b
e
+a
e1
b
e1
+. . . +a
1
b +a
0
+
a
1
b
+
a
2
b
2
+. . . = (A.1)
=

k=0
a
ek
b
k

b
e
=

k=0
a
ek
b
k

b
e
+

k=t+1
a
ek
b
tk

b
et
.
Notand

f =

t
k=0
a
ek
b
k
si g =

k=t+1
a
ek
b
tk
relat ia (A.1) devine
a =

f b
e
+ g b
et
(A.2)
Exemplul A.2.1 Fie t = 4, s = 2, b = 10 si a = 1492.631435.
Atunci a = 1.492631435 10
3
= 1.4926 10
3
+ 0.31435 10
1
.
Consideram mult imea
V
t,r,b
= x R : x = s f b
e
0
unde:
f este un numar avand t cifre dupa punctul zecimal si cu partea ntreaga
formata dintr-o singura cifra nenula. f = f
0
.f
1
. . . f
t
b
, f
0
= 0. f se
numeste mantisa si n acelasi timp vom spune ca f este o forma normalizata.
e este un numar ntreg de cel mult r cifre.
s corespunde semnului, s = 1 sau s = 1.
Astfel reprezentarea unui numar real a n virgula mobila este caracterizata de
tripletul (s, e, f). Reprezentarea lui 0 = 0b
q
este (1, q, 0).
Cel mai mic si cel mai mare numar pozitiv ale mult imii V
t,r,b
, sunt
m = 1.0 b
q
si respectiv M = b
1
.b
1
. . . b
1
. .. .
t cifre
b
q
.
Astfel V
t,r,b
este o submult ime de numere rat ionale a mult imii
A.3. ARITMETICA NUMERELOR

IN VIRGUL

A MOBIL

A 111
[M, m] 0 [m, M].
Reprezentarea unui numar real a R

n virgula mobila se obt ine aproximand


a printr-un element al mult imii V
t,r,b
.
Pornind de la reprezentarea (A.2) pentru [a[ =

f b
e
+ g b
et
, cu

f forma
normalizata si e avand cel mult r cifre, exista mai multe procedee de construire
a unei aproximat ii a lui a prin elementele mult imii V
t,s,b
.
1. Aproximarea prin trunchiere: x =

f b
e
.
2. Aproximarea prin rotunjire: x =


f daca g <
1
2
b
et

f +b
et
daca g
1
2
b
et
Aproximat ia lui a n V
t,r,b
va (a) = sgn(a)x.
A.3 Aritmetica numerelor reale reprezentate n
virgula mobila
Denim operat iile aritmetice n V
t,s,b
:
Adunarea / Scaderea. Pentru a aduna/scadea numerele (a
1
), (a
2
) se efectueaza
urmatoarele operat ii:
1. Se aduc numerele (a
1
) si (a
2
) la exponentul cel mai mare, pastran-du-se
numarul de zecimale (t) ale mantiselor;
2. Se aduna/scad mantisele;
3. Se renormeaza rezultatul: daca mantisa este diferita de 0 atunci se modica
exponentul astfel ncat mantisa sa e o forma normalizata; daca mantisa
este 0, atunci exponentului i se atribuie valoarea q.
Rezultatul astfel obt inut l notam (a
1
) (a
2
).
Exemplul A.3.1 Fie t = 4, r = 2, b = 10 si a
1
= 99.01325, a
2
= 0.98724. Sa
se calculeze (a
1
) (a
2
).
Atunci (a
1
) = 9.9013 10
1
, (a
2
) = 9.8724 10
1
si
9.9013 10
1
+ 0.0987 10
1
= 10.0000 10
1
1.0000 10
2
= (a
1
) (a
2
).
Observat ie A.3.1

In general adunarea nu este asociativa, dupa cum rezulta din
exemplul (t=4, r=2, b=10).
Exemplul A.3.2 Fie a
1
= 0.0123, a
2
= 5678, a
3
= 5678.
112 ANEXA A. NOT IUNI DE TEORIA ERORILOR
T inand seama de egalitat ile:
(a
1
) = 1.2300 10
2
, (a
2
) = 5.6780 10
3
, (a
3
) = 5.6780 10
3
obt inem
((a
1
) (a
2
)) (a
3
) = (0.0000 10
3
+ 5.6780 10
3
) (a
3
) =
= 5.6780 10
3
5.6780 10
3
= 0.0000 10
3
0.0000 10
99
si
(a
1
) ((a
2
) (a
3
)) = (a
1
) (5.6780 10
3
5.6780 10
3
) =
= 1.2300 10
2
+ 0.0000 10
99
= 1.2300 10
2
+ 0.0000 10
2
= 1.2300 10
2
.

Inmult irea/mpart irea. Produsul/catul dintre (a


1
), (a
2
) se obt ine efectuand
operat iile:
1. Se nmult esc/mpart mantisele si se aduna/scad exponent ii;
2. Se renormeaza rezultatul n sensul precizat la adunare/scadere.
Rezultatul se noteaza cu (a
1
) (a
2
).
Exemplul A.3.3 Fie t = 4, s = r, b = 10 si a
1
= 40.1345, a
2
= 0.06346. Sa
se calculeze (a
1
) (a
2
).
Atunci (a
1
) = 4.0134 10
1
si (a
2
) = 6.3460 10
2
. Rezulta:
4.0134 10
1
6.3460 10
2
= 25.4690364 10
1
2.5469 10
0
= (a
1
) (a
2
).
Observat ie A.3.2

In general, nmult irea nu este asociativa.
A.4 Protocolul IEEE 754
Protocolul IEEE (Institute for Electrical and Electronics Engineers) 754 x-
eaza detaliile de implementare a reprezentarii numerelor reale n virgula mobila.
Baza de numerotat ie este b = 2.
Fie x = s f 2
e
V
t,r,2
reprezentarea n virgula mobila a unui numar a.

In
memoria calculatorului se va ret ine tripletul (, , ) unde:
A.4. PROTOCOLUL IEEE 754 113
corespunde semnului:
0 pentru numere pozitive
1 pentru numere negative
corespunde mantisei f. Cifra unitat ilor ind diferita de 0 este neaparat
1. Aceasta cifra nu este nregistrata. Daca f = f
0
.f
1
. . . f
t
b
atunci este
sirul de cifre binare = (f
1
, . . . , f
t
).
Presupunem ca e e
min
, . . . , e
max
, e
min
, e
max
Z, cu cel mult r cifre
binare. La exponentul e se aduna o constanta E astfel ncat pentru orice e
e
min
, . . . , e
max
, e Z, suma e+E sa e un numar natural avand cel mult
r cifre binare.

In felul acesta semnul exponentului nu mai trebuie precizat
explicit. este sirul cifrelor binare ale sumei e +E, = (
r1
, . . . ,
1
,
0
).
Protocolul IEEE 754 permite si reprezentarea unor numere pentru care n
relat ia (A.2) corespunzatoare, are loc inegalitatea e < e
min
.

In acest caz = 0
1
iar
f este o forma nenormalizata, f = 0.f
1
. . . f
t
2
. Cel mai mic numar reprezentabil
va 2
Et
, caruia i corespunde = (0, 0, . . . , 0, 1)
. .. .
t elemente
.
Ultima cifra a mantisei se obt ine prin rotunjire.
Numarului 0 i corespund = 0 si = 0.
Daca = (1, 1, . . . , 1, 1)
. .. .
r elemente
si = 0 atunci reprezentarea corespunde pentru s.
Daca = (1, 1, . . . , 1, 1)
. .. .
r elemente
si = 0 atunci semnicat ia reprezentarii este NaN
(Not a Number).
Parametri utilizat i pentru reprezentarea n simpla si dubla precizie.
Reprezentarea pe
4 octet i (simpla precizie) 8 octet i (dubla precizie)
e
min
-126 -1022
e
max
127 1023
E 127 1023
r 8 11
t 23 52
Exemplu. Fie a = 0.1. Reprezentarea n baza 2 a lui a este
a = 0.000(1100)
2
= 1.(1001)
2
2
4
.
1
Prin 0 s-a notat sirul cu toate elementele egale cu 0.
114 ANEXA A. NOT IUNI DE TEORIA ERORILOR
1. Reprezentarea n simpla precizie. e + E = 123 = 1111011
2
. Se obt ine
reprezentarea
3 2 1
10987654 32109876 54321098 76543210

00111101 11001100 11001100 11001101
Octet ii reprezentarii cont in valorile: 61,204,204,205.
2. Reprezentarea n dubla precizie. e + E = 1019 = 1111111011
2
. Se obt ine
reprezentarea
6 5 4
32109876 54321098 76543210 89765432

00111111 10111001 10011001 10011001
3 2 1
10987654 32109876 54321098 76543210
10011001 10011001 10011001 10011010
Octet ii reprezentarii cont in valorile: 63,185,153,153,153,153,153,154.
Mediul de programare Java utilizeaza standardul IEEE 754 pentru reprezentarea
numerelor reale tipurile predenite oat, double n virgula mobila.
A.5 Controlul erorii
Exemplicam aparit ia si controlul erorii de metoda n problema calculului
numarului

e astfel ncat eroarea absoluta sa e cel mult = 10
3
.
Din egalitatea
e
x
= 1 +
x
1!
+
x
2
2!
+. . . +
x
n
n!
+
e
x
x
n+1
(n + 1)!
(0 < < 1)
pentru x =
1
2
obt inem

e = 1 +
1
1!

1
2
+
1
2!

1
2
2
+. . . +
1
n!

1
2
n
+
e

2
(n + 1)!

1
2
n+1
.
Potrivit relat iei de mai sus, aproximat ia lui

e va
x = 1 +
1
1!

1
2
+
1
2!

1
2
2
+. . . +
1
n!

1
2
n
A.5. CONTROLUL ERORII 115
termenul
e

2
(n+1)!

1
2
n+1
exprima eroarea metodei de calcul. Pentru a putea efectua
calculele trebuie sa determinam parametrul n, pe care l alegem drept cel mai
mic numar natural pentru care
e

2
(n + 1)!

1
2
n+1
.
Deoarece (0, 1), avem e

2
e
1
2
e 3 si n consecint a inegalitat ile:
e

2
(n + 1)!

1
2
n+1

3
2
n+1
(n + 1)!
10
3
au loc pentru n 4. Pentru n = 4 gasim
x = 1 +
1
1!

1
2
+
1
2!

1
2
2
+
1
3!

1
2
3
+
1
4!

1
2
4
=
1265
768
.

In general, suntem interesat i n scrierea rezultatului sub forma de fract ie zec-


imala.

In cazul nostru rezultatul
1265
768
apare ca o fract ie periodica mixta, dar din
considerente practice rezultatul se va rotunji la un numar de zecimale.

In felul
acesta apare nca o eroare de trunchiere.
Fie numerele pozitive
1
,
2
astfel ncat
1
+
2
= . Vom impune condit ia ca
eroarea metodei sa e mai mica decat
1
iar rotunjirea se va face la un numar de
zecimale astfel ncat eroarea de trunchiere sa e mai mica decat
2
.
Reamintim regulile de rotunjire ale unui numar
a = a
p
10
p
+a
p1
10
p1
+. . . =

k=0
a
pk
10
pk
scris n baza 10 la m cifre:
daca prima cifra omisa este mai mica decat 5, atunci ultima cifra pastrata
se lasa nemodicata;
daca prima cifra omisa este mai mare decat 5, atunci ultima cifra pastrata
se mareste cu o unitate;
daca prima cifra omisa este 5 si daca dupa 5 urmeaza cifre diferite de
0, atunci ultima cifra pastrata se mareste cu o unitate, iar daca dupa 5
urmeaza numai zerouri, atunci ultima cifra pastrata se mareste sau nu cu
o unitate dupa cum este para sau impara.
116 ANEXA A. NOT IUNI DE TEORIA ERORILOR
Eroarea absoluta care se face n urma rotunjirii la m cifre este
[x[
1
2
10
pm+1
Reluam problema init iala, luand
1
=
2
=
1
2
10
3
. Inegalitatea
3
2
n+1
(n + 1)!
<
1
2
10
3
are loc pentru orice n 5. Pentru n = 5 obt inem
x = 1 +
1
1!

1
2
+
1
2!

1
2
2
+
1
3!

1
2
3
+
1
4!

1
2
4
+
1
5!

1
2
5
.
Determinam numarul cifrelor la care efectuam rotunjirea drept cel mai mic
numar natural m pentru care
[y[ = [x y[
1
2
10
m+1
<
1
2
10
3
.
Rezulta m = 4 si n consecint a y = 1.6487.
O conexiunentre o aproximat ie x a unui numar, rotunjirea lui x la m zecimale
si aproximat iile prin lipsa si adaus ale numarului este data de
Daca x este o aproximat ie a numarului subunitar a astfel ncat [x[ <
1
2

10
m
, atunci rotunjirea lui x la m zecimale coincide sau cu aproximarea prin
lipsa, sau cu aproximarea prin adaus a lui a la m zecimale.

Intr-adevar, daca a =

k=1
a
k
10
k
, atunci aproximarea prin lipsa si prin adaus
a lui a la m zecimale sunt:

m
=

m
k=1
a
k
10
k
si respectiv
m
=
m
+
1
10
m
.
Fie y rotunjirea lui x la m zecimale. Din inegalitatea [y[ = [yx[
1
2
10
m
deducem [a y[ [a x[ +[x y[ < 10
m
.
Rezulta inegalitat ile

m
10
m
a 10
m
< y < a + 10
m

m
+ 10
m
=
m
+ 2 10
m
.
Multiplicand cu 10
m
, gasim
10
m

m
1 < 10
m
y < 10
m

m
+ 2.
Deoarece 10
m

m
, 10
m
y N, urmeaza ca
10
m
y = 10
m

m
sau
10
m
y = 10
m

m
+ 1,
adica y =
m
sau y =
m
+ 10
m
=
m
.
A.5. CONTROLUL ERORII 117
Probleme si teme de seminar
P A.1 Sa se elaboreze un program Java care sa se verice reprezentarea nu-
merelor reale n virgula mobila.
import java.io.*;
public class Reprez{
public static void main(String args[]){
byte b[]=new byte[10];
int x;
try{
ByteArrayOutputStream bos=new ByteArrayOutputStream();
DataOutputStream dos=new DataOutputStream(bos);
double a=0.1;
System.out.println("a="+a);
dos.writeDouble(a);
b=bos.toByteArray();
dos.close();
bos.close();
for(int i=0;i<b.length;i++){
if(b[i]<0)
x=256+b[i];
else
x=b[i];
System.out.println(x);
}
}
catch(IOException e){
System.out.println(e.getMessage());
}
}
}
Anexa B
Implementarea metodelor
iterative
Metodele numerice iterative conduc la construirea unui sir de aproximat ii
succesive (x
k
)
kN
ale unei solut ii cautate. Programarea metodei iterative necesita
o regula de opirire.
Este utilizata frecvent urmatoarea regula de oprire:
Daca distant a ntre doua aproximat ii succesive x
k
= X si x
k+1
= Y este mai
mica decat un numar pozitiv EPS, sau daca numarul de iterat ii executate NI este
egal cu numarul maxim admis de iterat ii NMI atunci programul se opreste; iar
n caz contrar se trece la o noua iterat ie.

In cazul opririi calculelor, se pozit ioneaza un indicator de raspuns IND pe 0,


daca distant a dintre aproximat iile succesive X si Y este mai mica decat EPS, iar
n caz contrar pe 1.
Regula de oprire are schema logica:
c

r
r
r
r
r
r
r
r
r
r

[[X Y [[ EPS
DA NU
c
c
IND = 0
r
r
r
r

r
r
r
r

NI = NMI
IND = 1
c
DA
E
NU
spre o
noua
iterat ie
c

STOP
118
119
Schema logica a unui algoritm relativ la o metoda iterativa este:

START
c
Pregatirea primei
iterat ii X
c
NI = 0
c
NI = NI + 1
c
Calculul iterat iei
urmatoare Y
c

r
r
r
r
r
r
r
r
r
r

c
sfarsit

STOP
Regula de oprire
E
sfarsit
Pregatirea
iterat iei urmatoare
X Y
'
Anexa C
Determinarea parametrilor
unor metode numerice
Pentru a putea folosi o metoda numerica, parametrii care intervin trebuie de-
terminate exact.

In acest scop se pot utiliza produse program de calcul simbolic.
Aplicat iile care urmeaza se bazeaza pe Derive.
1. Numerele lui Cotes sunt
C
n,i
=
(1)
ni
ni!(n i)!

n
0
q(q 1) . . . (q i + 1)(q i 1) . . . (q n)dq.
Programarea n Derive este
#1: cotes(n,i):=(-1)^i/(n i!(n-i)!) int(product(if(j=i,q-j,1),
j,0,n),q,0,n)
Tabloul numerelor lui Cotes se obt ine prin simplicarea expresiei
#2: vector(vector(cotes(n,i),i,0,n),n,1,4)
Rezulta:
#3: [[
1
2
,
1
2
], [
1
6
,
2
3
,
1
6
], [
1
8
,
3
8
,
3
8
,
1
8
], [
7
90
,
16
45
,
2
15
,
16
45
,
7
90
]]
2. Calculul nodurilor si coecient ilor formulei de integrare numerica
de tip Gauss (x) = 1. Polinoamele ortogonale cu ponderea (x) = 1, n
intervalul [a, b] sunt polinoamele lui Legendre
P
n
(x) =
n!
(2n)!
[(x a)
n
(x b)
n
]
(n)
120
121
#1: p(n,x):=n!/(2n)! dif((x-a)^n(x-b)^n,x,n)
Pentru formula de integrare numerica Gauss cu n noduri, acestea sunt
radacinile polinomului Legendre P
n
(x).
#2 #2: nod(n):=solve([p(n,x)=0],x)
Nodurile formulelor de integrare numerica pentru n 1, 2, 3, , 4 sunt
#3: vector(nod(n),n,1,4)
Comanda Simplify produce
#4: [[x =
a+b
2
], [x =

3|ab|
6
+
a+b
2
, x =

3|ab|
6

a+b
2
],
[x =
a+b
2
, x =

15|ab|
10
+
a+b
2
, x =

15|ab|
10

a+b
2
],
[x =

30
70
+
3
28
[a b[ +
a+b
2
, x =
a+b
2

30
70
+
3
28
[a b[,
x =

3
28

30
70
[a b[ +
a+b
2
, x =
a+b
2

3
28

30
70
[a b[]]
Coecient ii formulei de integrare numerica Gauss se pot obt ine n Derive
folosind formula
A
i
=
(n!)
4
(b a)
2n+1
(2n!)
2
(x
i
a)(b x
i
)[P

n
(x
i
)]
2
=
(n!)
4
(b a)
2n+1
(2n!)
2
(x
i
a)(b x
i
)

n
j=1
j=i
(x
i
x
j
)
2
.
#5: C(n,i):=(n!)^4(b-a)^(2n+1)/(((2n)!)^2
(rhs(nod(n)sub i)-a)(b-rhs(nod(n) sub i))
product(
if(j=i,1,(rhs(nod(n) sub i)-rhs(nod(n) sub j))^2),
j,1,n))
Formam vectorul coecient ilor
#6: coef(n):=vector(C(n,i),i,1,n)
122 ANEXA C. DETERMINAREA UNOR PARAMETRI NUMERICI
si simplicam expresia
#7: vector(coef(n),n,1,3)
#8: [[b a], [
ba
2
,
ba
2
], [
4(ba)
9
,
5(ba)
18
,
5(ba)
18
]]
Pentru n 4, xam valorile lui a = 1 si b = 1 si deoarece calculele se
efectueaza numeric, utilizam programul
#1: a:=-1
#2: b:=1
#3: p(n,x):=n!/(2n)! dif((x-a)^n(x-b)^n,x,n)
#4: nod(n):=nsolutions(p(n,x),x)
#5: C(n,i):=(n!)^4(b-a)^(2n+1)/(((2n)!)^2
(nod(n) sub i-a)(b-nod(n) sub i)
product(
if(j=i,1,(nod(n) sub i-nod(n) sub j)^2),
j,1,n))
#6: coef(n):=vector(C(n,i),i,1,n)
Cu comanda Simplify/Approximate expresiile nod(4) si coef(4) produc
nodurile
[0.8611363115, -0.8611363115, 0.3399810435, -0.3399810435]
si respectiv coecient ii formulei de integrare numerica
[0.3478548451, 0.3437548451, 0.6521451548, 0.6521451548]
3. Calculul coecient ilor schemei de calcul Adams sunt

j
= (1)
j
r

i=j

i
j

i
j = 0, 1, . . . , r
unde

0
= p +q

i
=
1
i!

p
q
z(z + 1) . . . (z +i 1)dz i = 1, 2, . . . , r.
Calculul acestor coecient i se programeaza n Derive prin
#1 (i,p,q):=if(i=0,p+q,1/i!int(product(z+j,j,0,i-1),z,-q,p))
#2 (r,j,p,q):=(-1)^j sum(comb(k,j)(k,p,q),k,j,r)
123
Coecient ii schemei de calcul Adams - Bashforth (p = 1, q = 0) se obt in
din
#3 vector(vector( (r,j,1,0),j,0,r),r,1,5)
#4 [[
3
2
,
1
2
], [
23
12
,
4
3
,
5
12
], [
55
24
,
59
24
,
37
24
,
3
8
], [
1901
720
,
1387
360
,
109
30
,
637
360
,
251
720
],
[
4277
1440
,
2641
480
,
4991
720
,
3649
720
,
959
480
,
95
288
]]
Coecient ii schemei de calcul Adams - Moulton (p = 0, q = 1) se obt in din
#5 vector(vector( (r,j,0,1),j,0,r),r,1,5)
#6 [[
1
2
,
1
2
], [
5
12
,
2
3
,
1
12
], [
3
24
,
19
24
,
5
24
,
1
24
], [
251
720
,
323
360
,
11
30
,
53
360
,
19
720
],
[
95
288
,
1427
1440
,
133
240
,
241
720
,
173
1440
,
3
160
]]
Bibliograe
[1] ASCHER U.M., PETZOLD L.R., 1998, Computer Methods for Ordinary
Dierential Equations and Dierential Algebraic Equations. SIAM.
[2] BERBENTE C., MITRAN S., ZANCU S., 1997, Metode numerice. Ed.
Tehnica, Bucuresti.
[3] BEU T., 1992, Calcul numeric n Turbo Pascal. Ed. MicroInformatica, Cluj
- Napoca.
[4] BUCUR C. M., POPEEA C. A., SIMION G. G., 1983, Matematici speciale.
Calcul numeric. E.D.P., Bucuresti.
[5] COMAN G., 1995, Analiza numerica. Ed. Libris, Cluj.
[6] CUCULESCU I., 1967,Analiza numerica. Ed. tehnica, Bucuresti.
[7] DEMIDOVITCH B., MARON I., 1973, El`ements de calcul numerique. Ed.
Mir, Moscou.
[8] DUMITRESCU B., POPEEA C., JORA B., 1998, Metode de calcul nu-
meric matriceal. Algoritmi fundamentali. Ed. All, Bucuresti.
[9] GRIGORE G., 1984, Lect ii de analiza numerica. Univ. Bucuresti,
(litograat)
[10] GODUNOV S.R., REABENKI V.S., 1977, Scheme de calcul cu diferent e.
Ed. Tehnica, Bucuresti.
[11] IACOB C., HOMENTCOVSCHI D., MARCOV N., NICOLAU A., 1983,
Matematici clasice si moderne. vol. IV, Ed. Tehnica, Bucuresti.
[12] ICHIM I., MARINESCU G., 1986, Metode de aproximare numerica. Ed.
Acad. Romane, Bucuresti.
[13] IGNAT C., ILIOI C., JUCAN T., 1989, Elemente de informatica si calcul
numeric. Univ. Al. I. Cuza Iasi. (litograat)
124
BIBLIOGRAFIE 125
[14] ILIOI C., 1980, Probleme de optimizare si algoritmi de aproximare a
solut iilor. Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti.
[15] IORGA V., JORA B., 1996, Programare numerica. Ed. Teora, Bucuresti.
[16] ISERLES A., 2006, Numerical Analysis. Part 1B,
http://www.damtp.cam.ac.uk/user/na/Part1B (handouts).
[17] KANTOROVITCH L.V., KRYLOV V.I., 1950, Metode aproximative ale
analizei superioare. Gosudarstvennoe izd., Moskva.
[18] KINCAID D., CHENEY W., 1991, Numerical Analysis. Mathematics of
scientic computing. Brooks/Cole, Pacic Grove, California.
[19] MARCIUK G.I., 1983, Metode de analiza numerica. Ed. Acad. R.S.R.,
Bucuresti.
[20] MARINESCU G., 1974, Analiza numerica. Ed.Acad. R. S. R., Bucuresti.
[21] MARTIN O., 1998, Probleme de analiza numerica. Ed. MatrixRom, Bu-
curesti.
[22] M

ARUSTER St., 1981, Metode numerice n rezolvarea ecuat iilor neliniare.


Ed. tehnica, Bucuresti.
[23] MICULA Gh., 1978, Funct ii spline si aplicat ii. Ed. tehnica, Bucuresti.
[24] MOSZYNSKI K., 1978, Metode numerice de rezolvare a ecuat iilor
diferent iale ordinare. Ed. tehnica, Bucuresti.
[25] RASA I., VLADISLAV T., 1998, Analiza numerica. Ed. Tehnica, Bu-
curesti.
[26] POSTOLACHE M., 1994, Metode numerice. Ed. Sirius, Bucuresti.
[27] MARTIN O., 1998, Probleme de analiza numerica. Ed. MatrixRom, Bu-
curesti.
[28] P

AV

ALOIU I., 1976, Introducere n teoria aproximarii solut iilor ecuat iilor.
Ed. Dacia, Cluj-Napoca.
[29] P

AV

ALOIU I., 1981, Rezolvarea ecuat iilor prin interpolare. Ed. Dacia,
Cluj-Napoca.
[30] SABAC I. G., COC

ARLAN P., ST

AN

ASIL

A O., TOPAL

A A., 1983,
Matematici speciale. Vol II, E.D.P., Bucuresti.
126 BIBLIOGRAFIE
[31] SAMARSKI A.A., 1987, Introducere n metode numerice. Ed. Nauka,
Moskva.
[32] SCHEIBER E., LUPU M., 2003, Rezolvarea asistata de calculator a prob-
lemelor de matematica. Ed. Matrix-Rom, Bucuresti.
[33] SCHIOP A., 1972, Metode aproximative n analiza neliniara. Ed. Acad.
R.S.R., Bucuresti.
[34] SCHIOP A., 1975, Metode numerice pentru rezolvarea ecuat iilor
diferent iale. Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti.
[35] SCHIOP A., 1978, Analiza unor metode de discretizare. Ed. Acad. R.S.R.,
Bucuresti.
[36] STANCU D. D., COMAN G., (Ed), 2001, Analiza numerica si teoria
aproximarii, Vol. I, II, III, Ed. Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca.
[37] STEWART G.W., 1998, Afternotes goes to graduate school: lectures on
advanced numerical analysis. SIAM.
[38] STOYAN G., TAK

O G., 1995, Numerikus modszerek. Vol. I, II, III, Ed.


ELTE - Typotex, Budapest.
[39] TEMAM R., 1973, Metode numerice de rezolvare a ecuat iilor funct ionale.
Ed. Tehnica, Bucuresti.
[40] UDRISTE C., IFTODE V., POSTOLACHE M., 1996, Metode numerice de
calcul. Ed. Tehnica, Bucuresti.
[41] VLADISLAV T., RASA I., 1997, Analiza numerica. Ed. Tehnica, Bu-
curesti.