ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE

ÎNTÂIA NOAPTE DE RĂZBOI

CAMIL PETRESCU

-reprezentant de seamă al literaturii române alături de Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu și George
Călinescu

-se individualizează prin proza subiectivă bazată pe analiza psihologică de inspirație citadină

-își manifestă adeziunea la ideologia modernistă promovată de Eugen Lovinesu prin intermediul
revistei și cenaclului ‘Sburătorul‘.Potrivit acestuia cultura română trebuia să se sincronizeze cu cea
occidentală preluând modelele și prin adaptarea lor la specificul național.

 Traditionalismul-valorifica teme ca viata satului, rap om religie sau folclor, pastrand formele
si tehnicile clasice
 Modernismul-se orienta asupra cunoasterii, citadinismului, creatiei, analizei psihologice si
inova limbajul, dar si tehnicile

-romanele ‘Ultima noapte... ‘,‘Patul lui Procust‘, dar și dramele ‘Jocul ielelor‘,‘Suflete tari‘,
demonstrează că în centrul universului literar al lui C.P se află intelectualul inadaptat

INTRODUCEREA TEXTULUI

-un text reprezentativ pt proza interbelică, publicat în 1930, un roman modern de analiză psihologică

-este subiectiv având în vedere ca persp narativă este atribuită unui narator homodiegetic- ‘eram
însurat‘,‘bănuiam că mă înșeală‘. Viziunea narativă- ‘împreună cu‘, ptc cititorul are acces doar la
ceea ce trăiește și simte Ștefan Ghiorghidiu

-se încadrează în modernism prin:

 Perspectiva narativă
 Tematica literară abordată intelectualului inadaptat care trăiește 2 experiențe de cunoaștere
 Tehnicile narative
 Memoria involuntară, preluată de la Marcel Proust
 Fluxul conștiinței-Joyce
 Introspecția
 Anticalofilia
 Autenticitatea

-de asemenea, romanul poate fi interpretat ca:

 De dragoste-prin experiența lui Ștefan Ghiorghidiu marcată de căsnicia cu Ela

 De război-prin drama generată de foamete, frig, groază, moarte
 De analiză psihologică-conflictul interior al protagonistului provocat de setea de absolut și
realitatea în care trăiește, Ștefan Ghiorghidiu căutând idealul în orice: în relația cu prietenii, în
relația de cuplu sau în relația cu rudele. Este un inadaptat superior
TITLU

-anticipează cele 2 părți ale romanului și dramele protagonistului

-structural-analitic- 2 structuri nominale ample

-dpdv semantic-dublă accepțiune

 Denotativ-fixează structura textului prin jurnalul intim și jurnalul de pe front

 Conotativ-face trimitere la cele 2 experiențe de cunoaștere: drama iubirii și drama războiului

-un rol semnificativ îl au numeralele ordinale ‘ultima‘,‘întâia‘, ptc asigură legătura dintre cele 2
drame

-motivul literar al nopții conturează introspecția și conflictul interior, fiind vorba despre un moment al
zilei propice stării de meditație

TEMA

-se observă tematica specifică romanului modern de natură psihologică, ptc se concentrează asupra
dramei de conștiință a intelectualului inadaptat, prin destinul studentului la filozofie căsătorit cu o
colegă de la Universitate, pe care o suspectează de infidelitate

-o altă temă-iubirea descrisă în toate etapele ei: de la apariție la stabilitate și erodare

-așa cum indică titlul, se aduce-n prim plan experiența războiului, care nu mai este perceput ca act de
eroism ci ca experiență marcată de groază și moarte

-în plus, ca în orice roman modern, se surprinde spațiul citadin, așa cum indică petrecerile,
spectacolele, întâlnirile burgheziei bucureștene de la începutul secolului al XX-lea
COMPOZIȚIE

-textul este structurat în 2 cărți ce însumează 13 cap cu titluri sugestive

-cartea I-conturează experiența poveștii de iubire ‘eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de
la Universitate și bănuiam că mă înșeală‘

-cartea a II-a-coincide cu jurnalul de pe front ‘la Piatra Craiului, 1916‘

-în legătură cu titlurile capitolelor, ultimul ‘comunicat apocrif ‘ surprinde deznodământul poveștii de
dragoste: la întoarcerea de pe front, Ștefan găsește în corespondență o scrisoare anonimă care
menționa infidelitatea Elei și numele persoanei bănute- Gregoriade, i-a decizia de a-i cere divorțul;
apocrif, documentul despre care nu avem certitudinea că ar fi original

-perspectiva narativă este subiectivă așa cum obișnuiește C.P care preluase modelul proustian,
teoretizat în studiul ‘Noua structură și operă a lui Marcel Proust‘

-secvența ‘să nu descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele...eu nu
pot vorbi decât la persoana I‘-indică adeziunea la proza subiectivă. Astfel, perspectiva narativă este
atribuită lui Ștefan G., iar romanul ia forma unui jurnal

-ca tehnici narative se utilizează:

 Memoria involuntară- este o tehnică specifică romanului modern și se declanșează în

momentul discuției de la popotă, în primăvara anului 1916 când Ștefan G. Se află într-o
concentrare pe Valea Prahovei. Opiniile ofițerilor despre căsnicie, despre femei îi provoacă
tânărului amintiri dureroase care îl conduc la o ieșire nervoasă, nepotrivită mediului militar.
 Analepsa- prin care firul epic și planul temporal cronologic se întrerup , în favoarea
amintirilor și a fluxului conștiinței: Ghiorghidiu relatează povestea căsniciei cu Ela în
capitolele de la al II-lea până la al V-lea, retrăiește amintirile petrecute cu 2 ani în urmă, în
capitolul VII al primei cărți se revine la stilul cronologic
 Stilul anticalofil- pentru care optează scriitorul, susține autenticitatea limbajului, adică se
refuză efectul de artificialitate și limbajul stilistic
 Autenticitatea-se observă că, în timp ce prima carte este în întregime ficțională, cea de-a 2-a
valorifică jurnalul de campanie, articole și documente de epocă care să susțină timpul
cronologic
 Introspecția-având în vedere că Ștefan Ghiorghidiu analizează mai ales aspecte ale planului
interior fiind un însetat de absolut, într-o realitate opusă
SUBIECT

-surprinde destinul cuplului Ștefan Ghiorghidiu-Ela, doi indivizi pentru care idealul nu este același

-studentul la filozofie, Ștefan se îndrăgostite de Ela, o colegă de la Universitate ‘deși nu-mi plăcea,
începusem să fiu măgulit de admirația pe care o avea mai toată lumea pentru mine, fiindcă eram iubit
de una dintre cele mai frumoase studente și cred că acest orgoliu a stat la baza viitoarei mele iubiri‘

-după căsăstorie cei 2 trăiesc o poveste de dragoste bazată pe respect, dar cu un trai modest. Echilibrul
familiei este tulburat de moștenirea primită de Ștefan după moartea unchiului său avar, Tache. Ela se
schimbă radical, implicându-se în discuțiile despre bani și devenind preocupată de petrecerie,
obiceiurile burgheziei la care noul statut îî oferă acces

-secvența ‘aș fi vrut-o mereu feminină deasupra acestor discuții vulgare‘-demonstrează că Ela este
doar o femeie comună

-punctul culminant al pov de dragoste este excursia la Odobești care provoacă criza căsniciei, ptc Ela
acordă o atenție deosebită unui anumit domn G, care potrivit lui Ștefan era amantul

-înrolat pe frontul românesc, tânărul trăiește și experiența războiului și înțelege că incertitudinea și

gelozia din căsnicie erau minimale comparativ cu drama războiului. Astfel, ia decizia de a se despărții
de Ela, dupa cum dem episodul ‘după spitalizare se întoarce la București lucid cerându-i divorțul‘,‘i-
am scris că îi las tot ce e în casă de la obiecte de prț la cărți, de la lucruri personale la amintiri,
adică tot trecutul‘

SCENE

-discuția de la Popotă când Ștefan G. Ascultă opiniile ofițerilorndespre dragoste și infidelitate.

Pretextul era un articol despre un bărbat care își omorâse soția infidelă. Astfel, se contureaza viziunea
despre iubire

-sunt conturate 2 păreri contrare: căpitanul Dimiu, un om conservator consideră că femeia are rosturi
ospodărești ‘nevasta trebuie să fie nevastă și casa, casă. Dacă îi arde de altele să nu se mărite‘.
Potrivit căpitanului Corabu, femeia este liberă ‘cu ce drept să ucizi o femeie care nu te mai iubește?
N-ai decât să te desparți‘. O astfel de gândire are și Floroiu care susține dreptul la dragoste ‘dreptul la
dragoste e sfânt, unei femei trebuie să îi fie îngăduit să-și caute fericirea‘

-discuția era doar un pretext pentru ca Ștefan G. să-și expună perspectiva ‘o iubire mare este mai
curând un proces de autosugestie (...) orice iubire este monoideism, la început voluntar, patologic pe
urmă‘

II

-sugestivă pt experiența de cunoaștere este episodul capitolului ‘ne-a acoperit pământul lui
Dumnezeu‘, ptc se înfățișează imaginea apocaliptică a acesteia

-viața combatanilor ține hazard, iar eroismul este înlocuit de spaimă în fața morții. Frontul înseamnă
mizerie, haos, foamete, iar omul mai păstrează doar insrictul de supraviețuire în aceste condiții

-fraza ‘nu mai este nimic omenesc în noi‘-demonstrează tragismul confruntării cu moartea. Drama
colevtivă a războiului pune în umbră drama individuală, a poveștii de dragoste de acasă