CAPITOL Act 1

CUPRINS
CAPITOLUL I. INDIVIDUALIZAREA MANAGEMENTULUI COMPARAT..........................1

1.1. Scurt istoric privind domeniul managementului.................................................................1
1.2. Definirea managementului comparat...................................................................................3
1.3. Perspectiva istorică privind antreprenoriatul și companiile/firmele.................................6
1.4. Internaționalizarea organizațiilor de afaceri.....................................................................10
1.5. MNC-urile: vectori ai creșterii economice în societatea modernă...................................12
1.5.1. Perspective de abordare privind puterea......................................................................13
1.5.2. Indicatori privind poziția MNC-urilor în economia globală........................................15
1.5.3. Poziția MNC-urilor până la momentul crizei din anul 2008 (perioada 1982-2008)....15
1.5.4. Poziția MNC-urilor de la debutul crizei și până în prezent.........................................16
1.5.5. Puterea corporatistă vs puterea statală.........................................................................18
1.6. Despre dinamica economiilor capitaliste............................................................................20
1.7. Mediul haoticist al afacerilor corporatiste în context post-criză......................................25
1.8. Etica în practicile corporatiste: retorică, realitate și implicații.......................................31
CAPITOLUL I. INDIVIDUALIZAREA MANAGEMENTULUI COMPARAT
1.1. Scurt istoric privind domeniul managementului
Analiza noastră se referă la domeniul managementului însă ne vom focaliza predominant

pe marginea unor subiecte precum „management comparat”, „management intercultural” sau
„management internațional” .
Pe fondul expansiunii instituției managementului, pe măsură ce această instituție devine
indispensabilă la nivelul tuturor organizațiilor, în paralel/conexat cu fenomenul de globalizare a
afacerilor, din ansamblul a ceea ce numim azi “știința managementului” se desprind sau
individualizează diverse “ramuri” sau domenii distincte. Între astfel de domenii – alături de
managementul strategic, MRU, comportamentul organizațional, managementul cunoștințelor,
managementul operațional etc. – se numără în prezent şi managementul comparat. Domeniul
managementului comparat a fost şi rămâne strâns conectat la evoluţia „ştiinţei managementului”
la nivel global; acesta din urmă, în decurs de circa 150 de ani, a transformat structura socială şi
economică din ţările dezvoltate.1
Primele studii teoretice şi aplicații empirice ce pot fi incluse în sfera managementului
comparat au avut loc în SUA, după anul 1950. 2 Astfel, la nivelul anilor ’60 economia americană
era deja relativ internaţionalizată, fapt ce a favorizat efectuarea primelor studii privind practicile
de management din mai multe ţări/companii. În mare măsură, astfel de studii de management
comparat au fost făcute de profesori universitari, specialişti în management, consultanți în
afaceri, practicieni din cadrul unor corporaţii americane multinaţionale care aveau importante
interese de afaceri în alte zone/ţări ale lumii. Este de remarcat şi interesul pentru astfel de
studii/analize de management comparat la nivelul Europei postbelice, dar şi în cazul unor ţări
precum Japonia sau Coreea de Sud. În decursul ultimelor trei decenii, un număr restrâns de
corporații multinaționale (MNC- Multinational Corporation) din diverse țări/regiuni ale lumii au
devenit un reper sau standard de referință cu privire la strategiile și practicile de management
aplicate, sens în care exemplificăm:
a) În SUA, compania Wall Mart a ajuns la circa 2 milioane salariați, din care circa
50% lucrează în țara de origine, iar ceilalți în diverse subsidiare din străinătate, inclusiv în China,
India sau Europa. Cum a reușit o companie din domeniul distribuției să ajungă la o astfel de
dimensiune într-o perioadă de circa cinci decenii de existență?
b) În China, compania…National China Petroleum… a ajuns la aproximativ 1,5
milioane salariați însă doar circa 5% lucrează în afiliatele din străinătate. Într-o țară cu 1,3
miliarde locuitori este oarecum firesc ca unele companii să crească în dimensiune în primul rând
pe seama dimensiunii pieței interne (care îi oferă avantaj relativ privind producția, distribuția,
cercetarea etc.).
c) În Rusia, compania Gazprom a ajuns la aproape o jumătate de milion de salariați
însă are o capitalizare bursieră de circa 300 miliarde USD și ocupă locul trei la nivel global la
acest indicator (?????).
d) În Japonia, grupul de companii Keiretsu constituit în jurul Toyota a ajuns să
dețină o poziție cheie în industria auto japoneză dar și pe piața globală, alături de Ford, GM,
Volksvagen, Renault etc. Fiecare dintre primele companii producătoare din industria auto la
nivel global reușesc să fabrice și să vândă anual circa 4 milioane unități, cifră ce era de
neimaginat pentru un singur producător în urmă cu circa patru decenii.
1
Drucker P. F. – The Essential Drucker. Selections from the Management Works of Peter F. Drucker, Published by
Elsevier Ltd., 2001; The Essential Drucker. Selecţie din lucrările de management ale lui Peter F. Drucker, Meteor
Press, Bucureşti, 2010, pag.10 şi următoarele
2
Nicolescu O. – Management comparat, Editura Economică, 1998
1
Aproximativ în aceeaşi perioadă, anumite întrebări standard sunt formulate tot mai des de
analiştii economici şi specialiştii în management mondial: “Cum se explică succesul economic
obţinut de ţări precum Japonia, Coreea de Sud sau Hong-Kong? Care a fost rolul importului de
tehnologie în dezvoltarea economică a Japoniei? Care a fost rolul importului de cunoştinţe în
cadrul aceluiaşi proces ? Cum au reuşit companiile nipone să adapteze sau să japonizeze diverse
concepte preluate din occident ?“ 3 Care a fost ponderea cunoştinţelor de management în total
cunoştinţe preluate din import? Care este costul im portului de cunoştinţe comparativ cu cel de
tehnologii?4 Astfel de întrebări, într-o formulare sau alta, vor polariza interesul către
studii/aplicaţii de management comparat şi evoluţia acestui domeniu. Aşa cum demonstrează
convingător Alvin Toffler, nu mai există strategii infailibile de urmat în afaceri sau modele ce au
produs rezultate favorabile într-un caz concret şi care să poată fi copiate/aplicate într-un alt caz 5.
Într-un mediu competitiv global, schimbarea condiţiilor de piaţă a devenit o trăsătură constantă şi
ea obligă la aplicarea unui management bazat pe experiență, imaginație și intuiție (aceasta
întrucât fiecare problemă cu care se confruntă executivii are un caracter oarecum „unic” și deci
necesită și soluții relativ unice). Prin urmare, este de dorit să înţelegem cum se explică succesul
economic al Japoniei şi altor ţări recent industrializate dar nu este oportun să fie „importate ca
atare” diverse practici de management sau modele teoretice care au condus la succes în cazul
altor ţări; se recomandă în toate cazurile ca firmele să cunoască astfel de practici/reguli de urmat
către succesul în afaceri, dar să recurgă la o „filtrare” şi adaptare la specificul culturii
organizaţionale şi mentalitatea salariaţilor în cauză.
În general, analiştii în management comparat discută de mai multe etape ale
evoluţiei/dezvoltării acestui domeniu:6
 Perioada 1965 – 1972: este considerată a fi primul “boom” al managementului
comparat; în această perioadă s-au publicat peste 11.000 de studii/articole de management
comparat; marile universităţi din Europa, SUA şi Japonia introduc această disciplină în planul de
învăţământ; unele corporaţii din lume alocă fonduri substanţiale pentru cercetări şi studii etc.; se
publică primele explicaţii privind succesul economic al Japoniei, Coreei de Sud şi altor ţări
asiatice etc;
 Perioada 1972 – 1980: este considerată ca reflectând o anumită stagnare în evoluţia
managementului comparat; deşi se publică noi studii/analize, totuşi scade interesul pentru acest
domeniu şi fondurile alocate pentru cercetări de amploare; în lipsa unei finalităţi practice
imediate, corporaţiile multinaţionale s-au orientat către studii de management internaţional,
strategii pe pieţe externe, politici de marketing global şi alte subiecte similare;
 Perioada 1980 – până în prezent (2015) este perioada în care se manifestă un nou
“boom” în managementul comparat, respectiv se constată un interes tot mai accentuat pentru
astfel de analize; inclusiv în contextul crizei globale declanşate în SUA în anul 2007/2008,
evaluările comparative, reacţiile diferite pe grupe de ţări conduc către analize şi explicaţii într-o
viziune comparatistă.
În această perioadă, se multiplică studiile de management comparat şi management
internaţional (distincţia între cele două nu este totdeauna foarte clară), se încearcă a sistematiza
volumul de cunoştinţe deţinute prin editarea unor lucrări de sinteză (Richard Farmer – Advances
in International Comparative Management; Raghu Nath – Comparative Management: A
3
Mockler Robert J. – Multinational Strategic Management an Integrative Context Specific Process, under Strategic
Management Group (SMRG), 2001; Traducerea în limba română, Editura Economică, Bucureşti, 2001; Alvin
Toffler – Corporaţia Adaptabilă, Editura Antet, 1995
4
Elsevier Ltd., 2001; selecţie din lucrările de management ale lui Peter F. Drucker, Meteor Press, Bucureşti, 2010,
pag.10 şi următoarele
5
Toffler A. – Corporaţia adaptabilă, Ed. Antet, 1996
6
Nicolescu O. – Management comparat, Editura Economică, 1998; Eugen Burduş – Management comparat, Editura
Economică, 1998; Richard Farmer – Advances in International Comparative Management, Vol. I, 1984,
Management comparat: Uniunea Europeană, Japonia şi SUA, Ed. Economică, Bucureşti, Ediţia a treia revizuită,
2006
2
Regional View; Geert Hofstede – Cultures and Organizations. Software of the Mind)7. Totuși, au
rămas și vor persista și în viitor anumite aspecte, întrebări sau dileme cu privire la acest domeniu
de studiu, respectiv:
 Succesul economic înregistrat de ţări precum Japonia, Coreea de Sud, Thailanda
sau Taiwan este doar într-o mică măsură înţeles şi explicat; „repetarea” acestui succes în alte ţări
din America Latină sau Europa a condus doar la rezultate parțial favorabile.
 Tehnicile /metodele de import şi adaptare a “cunoştinţelor de management” ce au
dat rezultate în cazul Japoniei sau Coreei de Sud nu au funcţionat pentru alte ţări; importul
„invers” din Japonia s-a dovedit a fi extrem de dificil. Aceasta întrucât atunci când se schimbă
contextul socio-economic și/sau momentul în care se dorește aplicarea unor noutăți
organizatorice survin diferențe de cultură, educație și mentalitate a salariaților implicați
(executivi și executanți). Totuși, concepte precum TQM (Total Quality Management), cercurile
de calitate sau organizarea producției în sistem kanban s-au extins relativ rapid și în ţările
occidentale.
 Performanța economică și cea socială a unei companii este percepută diferit de la
o țară la alta, adică de la o cultură la alta; anumite practici de management pot accentua
profitabilitatea firmei însă cu prețul încălcării unor coduri de conduită, cutume sau CSR
(Corporate Social Responsability); finalitatea practică a unor studii de management comparat va
fi interpretată diferit pe țări sau companii interesate.
 Marile corporaţii multinaţionale “inventează” zilnic practici şi strategii de
management pentru a obţine succes într-o competiţie globală extrem de dură; ele se îndepărtează
frecvent de recomandarea unor lucrări de management comparat, de concluziile şi/sau orientările
formulate de teoreticieni în manuale de management; conform cu Toffler, nu mai există reţete
standard care să poată fi preluate şi aplicate „ad literam”. 8
 Managementul comparat încă operează cu termeni/noţiuni ce au accepţiuni
diferite pe ţări sau “şcoli de management”; se fac eforturi de uniformizare a unor concepte şi de
efectuare a unor studii globale, cu influenţă din mai multe contexte culturale 9; se adaugă un
anume decalaj între recomandările teoreticienilor şi practicile la care recurg corporaţiile
multinaţionale.
Așadar, discutăm de individualizarea treptată a unui nou domeniu în știința
managementului, anume ceea ce numim „managementul comparat”; acest domeniu se află încă
în curs de cristalizare și se suprapune inevitabil cu anumite studii interculturale, cu
managementul strategic internațional, cu teoria privind corporațiile multinaționale etc.
1.2. Definirea managementului comparat
Apreciem că definirea managementului comparat se poate face în mod distinct/separat de

alte ramuri ale managementului sau prin antiteză cu domeniul managementului internaţional.
Există mai multe accepţiuni cu privire la definirea şi conţinutul managementului
comparat, ca domeniu de sine stătător al ştiinţei managementului. Astfel, între diverse abordări
întâlnite pe plan mondial/naţional amintim următoarele definiţii:
 În anii ’80, William Newman considera că “managementul comparat îşi propune să
studieze similarităţile şi diferenţele din practica managerială autohtonă a diferitelor ţări”10;
7
Farmer R. – Advances in International Comparative Management, Vol. I-II, Jai Press Greenwitch, 1984-1986;
Raghu Nath – Comparative Management, Regional View, Cambridge, 1988; Geert Hofstede – Culture’s
Consequences International Differences in Work, Related Values, Beverly Hills CA: Sage Publications; Geert
Hofstede G. – Cultures and Organizations, Software of the Mind, Institute for Research on Intercultural Cooperation
(IRIC), Published by McGraw – Hill Book Company, Europe, London, 1991
8
Toffler A. – The Eco-Spasm Report, traducere în română Spasmul Economic, Editura Antet, 1995
9
Nicolescu O. – Management Comparat. Uniunea Europeană Japonia şi SUA, Ediţia a II a Editura Economică,
Bucureşti, 2001
10
Conform cu Nicolescu O. – Management Comparat, Editura Economică, 1998
3
 În anii ’90, Raghu Nath extinde concepţia anterioară; el consideră că “managementul
comparat vizează a studia similarităţile şi diferenţele întâlnite în sistemele economice aparţinând
unor contexte diferite”; apreciem că această optică este mai potrivită întrucât, pentru a înţelege
practicele de management dintr-o ţară, este nevoie să înţelegem şi aspecte juridice, tehnice,
economice sau politice ce definesc mediul de afaceri din acea ţară;11
 Mai recent (1984), Edwin Miller propune o definiţie mai largă asupra
managementului comparat; el consideră că managementul comparat studiază procesele de
management ce au o bază multinaţională, respectiv el introduce în ecuaţie factorul cultural
naţional diferit în care se aplică anumite metode/tehnici de management; 12 această influenţă a
factorului cultural în managementul diferitelor ţări este strălucit argumentată de specialistul
olandez Geert Hofstede;
 Richard Farmer consideră că managementul comparat reprezintă studiul
managementului în medii/culturi diferite şi raţiunea pentru care firmele obţin rezultate diferite
în ţări diferite. Se cunoaşte faptul că dezvoltarea economică impune transferul de tehnologii,
capital şi informaţii/cunoştinţe. Conform lui Farmer, managementul are un rol determinant în
sporirea productivităţii muncii şi creşterea economică a unei ţări.13
 Profesorul Ovidiu Nicolescu, opinie la care subscriem, consideră că managementul
comparat studiază procesele şi relaţiile de management din firme/organizaţii aparţinând unor
contexte culturale naţionale diferite; această disciplină vizează a stabili asemănările şi
deosebirile din practica managerială pentru a permite transferul internaţional de know-how,
adică importul de cunoştinţe de management; pe baza acestui import firmele şi ţările
importatoare ar trebui să-şi îmbunătăţească practica afacerilor şi să obţină succes în competiţia
globală.14 Agreăm această interpretare, inclusiv atunci când considerăm că definiţia surprinde
patru aspecte:15
a) analizele comparative de acest tip vizează elemente/aspecte de management; totuşi,
considerăm că în mod implicit astfel de studii includ obligatoriu şi aspecte juridice, sociale,
economice, tehnologice, psihologice etc.;
b) specificul managementului comparat este dat de viziunea culturală multinaţională,
adică se abordează realităţi ale managementului din două sau mai multe ţări;
c) studiile de management comparat încearcă să prezinte similarităţi şi diferenţe întâlnite
în practicile/conceptele de management ce conduc la performanţă în afaceri; se vizează a explica
succesul în competiţia economică globală;
d) managementul comparat are un obiectiv pragmatic: să favorizeze transferul
internaţional de know-how managerial; adică un posibil import de cunoştinţe de management
care să fie apoi aplicate de cei interesaţi (firme şi ţări/naţiuni).
Pe de altă parte, unii specialişti tratează managementul din SUA ca un tip standard de
management şi consideră că managementul comparat se ocupă de transferul de cunoştinţe din
managementul american în managementul unor ţări mai puţin dezvoltate; este cazul inclusiv al
unor manageri din Europa ce neglijează Japonia sau alte ţări ce încep a se impune în competiţia
mondială.16 În realitate considerăm că, atât procesul de globalizare, cât şi studiul practicilor de
management din diverse ţări nu se rezumă numai la situaţia companiilor americane, la poziţia
deţinută de această superputere pe plan mondial; este şi cazul studiilor de management comparat
care prin conţinutul lor reliefează, într-o viziune comparatistă, reguli/practici/proceduri de
management din toate ţările dezvoltate.
În sfârşit, mai amintim că se impune a distinge clar între două noţiuni/ sintagme:
- managementul comparat;
11
Nath R.– Comparative Management. A Regional View, Cambridge, 1988
12
Miller E. – Comparative Management Conceptualization, Greenwich Press, 1984; vol I, Advances in
International Comparative Management
13
Farmer R. – Advances in International Comparative Management, vol I – II Greenwich, 1984 - 1986
14
Nicolescu O. – Management comparat, Editura Economică, 1998, pag.30
15
Idem – pag. 30-31
16
Burduş E. – Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, 1998, pag.44
4
- managementul internaţional.
Conform definiţiei formulate de Edwin Miller, managementul internaţional se ocupă de
managementul şi activităţile companiilor multinaţionale, el vizează a asigura accesul la fonduri,
oameni şi informaţii ce traversează frontierele naţionale şi politice. Este adevărat că studiile de
management internaţional ce încearcă să surprindă/descrie practicile manageriale din cadrul
firmelor multinaţionale recurg în mod inevitabil şi la analize comparative. Invers, studiile de
management comparat – chiar atunci când fac comparaţii între organizarea unor IMM-uri, a unor
ONG-uri din ţări diferite – pot oferi concluzii şi reguli care să conducă la îmbunătăţirea
practicilor de management din firmele multinaţionale. Prin urmare, discutăm de o strânsă
interdependenţă între domeniile management comparat şi management internaţional, dar
suprapunerea este numai parţială.17 Deşi există elemente comune între cele două
discipline/domenii, avem şi multiple diferenţe de fond:18
- sfera de analiză a managementului comparat este mai mare decât cea a managementului
internaţional; el se ocupă de toate cunoştinţele de management ce au un fundament
multicultural;
- se poate considera că managementul internaţional este doar o componentă majoră a
managementului comparat;
- managementul internaţional răspunde unor cerinţe exprese ale companiilor multinaţionale;
oferă acces la resurse, pieţe de desfacere, specialişti pe diverse domenii de vârf gata formaţi,
acces la manageri profesionişti ce au activat în medii culturale diferite etc.;
- managementul comparat încearcă a răspunde unor cerinţe de performanţă a firmelor din
majoritatea ţărilor lumii, pentru ca pe această bază naţiunile să-şi aloce o mai bună poziţie în
competiţia globală; încearcă a identifica ce metode sau practici de management curent pot fi
„importate” cu succes de firme sau ţări din eşalonul doi / trei.
„Data de 11 septembrie a însemnat o experienţă traumatizantă”, spune omul de afaceri
George Soros, cu referire la atacul terorist de la WTC; iluzia că Statele Unite ar fi invulnerabile
s-a spulberat, remarcă acelaşi autor.19 Cu unul sau două decenii în urmă, unii analişti apreciau că
SUA ar putea fi depăşită economic de Japonia, fapt ce nu s-a confirmat. Între timp, Uniunea
Europeană în „formula celor 28” va deveni un formidabil competitor global incluzând unitar o
forţă economică, inovativă, ştiinţifică şi comercială fără precedent (peste 500 milioane
consumatori informaţi, selectivi şi cu putere de cumpărare). Pe de altă parte, anumite tensiuni sau
crize survenite recent între principalele țări ale lumii (criza din Ucraina; situația din Siria, Liban
și alte țări din Orientul Mijlociu; ascensiunea Statului Islamic-ISIS; problema refugiaților ce se
îndreaptă către UE etc.) ridică semne de întrebare cu privire la întregul proces integraționist din
Europa.
Care va fi rezultatul competiţiei globale între cele trei „superputeri economice” pe
parcursul următoarelor patru sau cinci decenii ? Ce se va întâmpla dacă pe arena globală se va
afirma şi China ca o nouă superputere economică, incluzând o piaţă de 1,4 miliarde
consumatori? Este extrem de dificil de conturat răspunsuri pertinente la astfel de întrebări
întrucât, spune Peter Drucker, viitorul nu poate fi anticipat; putem numai să încercăm a identifica
care vor fi consecinţele unor procese/fenomene/modificări ce au avut loc în mod ireversibil la
nivel planetar.
„Deţinând deopotrivă puterea economică şi cea militară, spune Soros, Statele Unite deţin
incontestabil hegemonia în lumea de astăzi”. Ele nu pot face chiar ce ar dori, însă nimic nu se
face fără acordul lor, remarcă acelaşi autor. 20 Într-adevăr, pe parcursul ultimului secol de istorie a
umanităţii, drumul urmat de SUA, fie de către firme în afaceri, fie ca naţiune pe plan mondial,
acest drum s-a dovedit a fi de mare succes. Însă succesul permanent pentru individ, organizaţie
sau naţiune poate deveni înșelător sau chiar contraproductiv. “Succesul este mereu obiectivul
17
Burduş E. – Management comparat, Editura Economică, Bucureşti, 1998, pag.45
18
Nicolescu O. – Management comparat, Editura Economică, 1998, pag. 31
19
Soros G., Despre globalizare, Ed. Polirom 2002; traducere după On Globalization
20
Soros G, Despre globalizare, Ed. Polirom 2002; traducere după On Globalization
5
principal pentru o întreprindere – spune profesorul Plumb – dar când se atinge”, el poate induce
influenţe negative, poate genera rezistenţă la nou/schimbare. 21 Mai mult chiar, succesul corupe
iar succesul total corupe complet, afirmă lordul Acton. 22 Aşadar, succesul SUA de pe parcursul
ultimului secol în competiţia globală, chiar dacă nu poate fi contestat, rămâne sub semnul
întrebării. Oricum, Europa se poate impune ca „pol” de putere la nivel global; o piaţă internă
unică de peste 500 milioane de locuitori constituie deja un argument concret de care trebuie să se
ţină seama. Dacă avem în vedere şi uriaşul potenţial tehnic, tehnologic, resurse naturale,
capacitatea de inovare, capacitatea ştiinţifică, gradul de educare al populaţiei, prestigiul şi
internaţionalizarea unor universităţi europene etc. – toate fiind în patrimoniul Europei de astăzi –
înseamnă că poziția actuală a UE este deja semnificativă la nivel global. Totuşi, o ţară precum
China dezvoltată economic, cu un GDP per locuitor de 20-30 mii USD, nu poate fi exclusă ca
ipoteză și poate deveni o realitate a viitorului.
1.3. Perspectiva istorică privind antreprenoriatul și companiile/firmele
În societatea globală de astăzi suntem relativ familiarizați cu existența a zeci de tipuri de

organizații, respectiv școli, spitale, sindicate, asociații, cluburi, ONG-uri, întreprinderi, companii
etc., fiecare având o anumită misiune sau rol socio-economic de îndeplinit în decursul timpului.
În plus, fiecare organizație în parte din categoria celor amintite presupune reunirea unui număr
de membri (salariați, voluntari, asociați etc.) ce sunt organizați cel mai adesea într-o structură
piramidală, urmând să își direcționeze efortul către îndeplinirea unui obiectiv comun. Funcția
esențială a oricărei organizații moderne, argumentează Drucker, este aceea de a face
cunoștințele productive (to make knowledges productive) prin reunirea în comun a unui număr de
knowledge workers, fiecare fiind tot mai îngust specializat în a îndeplini o anumită sarcină23.
Alături de alte tipuri de organizații, firma sau întreprinderea rămâne o instituție sau
entitate esențială pentru progresul socio-economic al unei țări. În economia globală tot mai
interdependentă de astăzi s-au impus corporațiilor multinaționale ca un tip de „actor” economic
de succes. Astfel de corporații multinaționale (Multinational Corporations, MNC) sunt
constituite și funcționează cel mai adesea sub forma unor Joint Stock Company (JSC) întrucât au
capitalul divizat în acțiuni ce se tranzacționează în timp fie la bursa de valori, fie pe piața
secundară de capital. Caracteristica esențială, în opinia noastră, atât pentru organizațiile de tip
JSC, cât și pentru o firmă mai mică sau de dimensiune medie, este dată de faptul că organizațiile
de afaceri au un caracter lucrativ. Aceasta înseamnă că ele se organizează în scopul realizării
unui produs sau serviciu care să fie apoi validat de către piață și să permită obținerea unui profit.
În economiile bazate pe mecanismul pieței majoritatea companiilor de tip JSC și/sau small
business au la bază inițiativa privată, ceea ce înseamnă că se constituie și funcționează prin
atragerea de capital particular. În unele situații, pentru anumite sectoare sau activități economice,
statul poate constitui el însuși companii pe acțiuni sau de alt tip. Structura actuală a unei
economii moderne, de tip capitalist, presupune reunirea a trei sectoare diferite, respectiv cel
corporatist și de small business, sectorul instituțiilor publice și sectorul de economie socială24.
Istoricul competiției economice dintre Occident și Orient rămâne un subiect de interes
major pentru studiile de management comparat întrucât nu dispunem de un răspuns complet la
întrebarea: „De ce a apărut Revoluția industrială în 1776 în Europa și nu în China sau India?”.
21
Plumb I. – Elemente moderne ale abordării contextuale ale întreprinderii, vol II din lucrarea „Abordări moderne
în managementul şi economia organizaţiei”, Editura Economică, 2004, vol. I, II, III şi IV; coord. Nicolescu O., ş.a.
22
Plumb I., lucr. cit.
23
P. Drucker, Post-capitalist Society, Harper Collins Publisher, 1993, pp. 49-50. Despre importanța cunoștințelor ca
activ special în cadrul firmelor discutăm mai pe larg în capitolul VII al lucrării, Conceptul de KM în competiția
globală.
24
Cu privire la structura unei economii moderne discutăm mai pe larg în capitolul V al lucrării, atunci când
prezentăm sintetic categoriile de organizații ce compun cele trei sectoare invocate.
6
Aceasta întrucât istorici de renume precum Landes sau Morris argumentează pe larg că pentru o
perioadă de mai multe secole, îndeosebi înainte de secolul XV, China, India și unele civilizații
din Orientul Mijlociu erau mai avansate științific, inovativ și economic comparativ cu situația
din țările europene de la acel moment25. Mai mult, criza globală din 2008 a generat numeroase
dileme pentru istorici, economiști, sociologici și alți specialiști ce formulează evaluări
comparative privind competiția economică dintre țări și/sau dintre firme/întreprinderi din țări
diferite26.
În toate țările industrializate, argumentează Drucker, întreprinderea sau compania a
devenit, în decursul ultimelor două secole și jumătate, o entitate sau instituție esențială pentru
creșterea economică și obținerea avuției de către stat și cetățenii lui, în egală măsură 27. Acest
lucru a fost argumentat de către Drucker încă din 1950 și a primit confirmare deplină pe
parcursul ultimelor șapte decenii în toate țările capitaliste dezvoltate.
Perspectiva istorică privind rolul și funcțiile ce au fost asumate sau îndeplinite de către
întreprinderi și companii (în toate țările lumii) s-a întrepătruns puternic cu inovarea și
antreprenoriatul. Conexiunea dintre formele de organizare a firmelor și antreprenoriat a fost însă
cu mult mai evidentă în țările capitaliste începând cu circa două secole înainte de Revoluția
industrială28.
Într-o lucrare editată de David Landes et.al (The Invention of Enterprise, 2010) se
prezintă o perspectivă istorică coerentă privind antreprenoriatul și Revoluția industrială (1776);
se impune concluzia că unele țări europene precum Marea Britanie, Germania, Franța sau
Olanda, au dezvoltat instituții și norme formale/informale ce au sprijinit antreprenoriatul cu două
secole înainte de apariția Revoluției industriale29.
În caseta nr. 1.1 prezentăm o scurtă sinteză cu privire la contribuția lui James Watt la
declanșarea Revoluției Industriale în Marea Britanie, în jurul anului 1776.
Caseta text nr. 1.1. Contribuția lui James Watt la declanșarea Revoluției Industriale (1776)
Majoritatea lucrărilor ce au analizat mai îndeaproape apariția Revoluției industriale în Marea Britanie în jurul
anului 1776 rețin îndeosebi contribuția adusă de James Watt (1736-1819) la inventarea motorului cu abur,
invenție ce a avut loc propriu-zis în mai multe etape. James Watt a avut o pregătire tehnică medie însă o
25
Landes, D. S. (1998). The Wealth and Poverty of Nations: Why Some Are So Rich and Some So Poor, New York:
Norton & Company, ediție în limba română (2013). Avuţia şi Sărăcia Naţiunilor, Polirom Iaşi,; Morris, I. (2010).
Why the West Rules-For Now, New York: Farrar, Straus & Giroux, ediție în limba română (2012). De ce Vestul
deţine încă supremaţia, Polirom, Iaşi. Despre competiția economică dintre Occident și Orient discutăm mai pe larg
în capitolul IV al lucrării.
26
Despre implicațiile crizei globale asupra lumii afacerilor, atât cu referire la competiția dintre țări, cât și cu referire
la competiția dintre firme, discutăm mai pe larg…..
27
P. Drucker, The New Society, third printing, 2006, Transaction Publishers (originaly published by Harper
&Brothers , 1950), pp. 27-28
28
P. Drucker, The New Society, third printing, 2006, Transaction Publishers (originaly published by Harper
&Brothers , 1950), pp. 27-28
29
D. Landes et.al (eds.), The Invention of Enterprise, Princeton University Press, UK, 2010
7
remarcabilă gândire creativă. În egală măsură, el a acționat ca un antreprenor (în sensul accepțiunii actuale a
acestui termen), în sensul că și-a asumat riscuri, s-a asociat cu alți investitori pentru a-și pune în practică unele
idei și îmbunătățiri tehnice aduse și a dat dovadă de perseverență. De fapt, Thomas Savery a brevetat un motor cu
abur în 1698 care era utilizat pentru extragerea apei în minele de cărbune din Marea Britanie. Ceva mai târziu,
englezul Thomas Newcomen a brevetat în 1712 o versiune îmbunătățită a unui mecanism tehnic utilizat pentru
pomparea apei din minele de cărbune. James Watt a fost angajat pentru a întreține mecanismul tehnic ce fusese
brevetat de Newcomen, iar în 1764, în timp ce repara un astfel de mijloc tehnic, a sesizat că pot fi aduse
îmbunătățiri pentru a crește randamentul și performanța acelui tip de dispozitiv. Prima îmbunătățire a fost adusă
de Watt în 1769 sub forma unei versiuni îmbunătățite a motorului (a adăugat o cameră separată de condensare),
pentru ca în anii următori să inventeze propriu-zis motorul în doi timpi, alături de alte ameliorări ce au dus la
creșterea productivității dispozitivului în cauză. În anul 1775, James Watt s-a asociat cu Matthew Boulton, acesta
din urmă fiind inginer și om de afaceri; cei doi au înființat o firmă ce a condus pe parcursul următoarelor două
decenii la alte inovații tehnice și la îmbunătățirea randamentului obținut de motorul cu abur. În plus, în 1781,
Watt a creat un set de angrenaje care au condus la transformarea mișcării rectilinii în mișcare de rotație în
funcționarea motorului, ceea ce a lărgit considerabil direcțiile și sectoarele potențiale în care era posibilă
utilizarea noului instrument tehnic. Plecând de la aceste inovații tehnice ce au avut loc pe parcursul a circa trei
decenii, s-au dezvoltat ulterior industria textilă, căile ferate și alte sectoare economice, mai întâi în Marea
Britanie, apoi în alte țări europene și în Statele Unite ale Americii.
Sursa: elaborat de autor pe baza Roman, V., Revoluția Industrială în Dezvoltarea Societății, Editura Științifică,
București, 1965, p. 27; Dobb, M., Lilley, S., The Industrial Revolution, International Publishers, New York, 1955,
ediție în limba română Revoluția Industrială, Editura Politică, București, 1963, p. 55; Drîmba, O., Istoria Culturii
şi Civilizaţiei. Vol 4, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1995 etc.
Așa cum rezultă din cele arătate în caseta nr. 1.1., țările europene, în primul rând Marea
Britanie, dispuneau de un sistem de brevetare a inovațiilor/invențiilor tehnice și de alt tip încă
înainte de anul 1700, respectiv începând cu 166030. O variantă precursoare a ceea ce numim în
prezent patent ca instrument de protecție a inovației/invenției se regăsește sub raport istoric în
1331, când regele Marii Britanii a acordat o scrisoare de protecție lui John Kempe, cu condiția ca
el să instruiască ucenici britanici. Patentul a fost confirmat printr-un statut din 1337, care asigura
protecția regelui oricărui alt manufacturier țesător străin care dorea să se stabilească în Anglia 31.
Primele patente au fost emise începând cu 1660 în Marea Britanie, în timp ce țări precum Franța,
Olanda sau Germania și-au dezvoltat reglementări proprii privind protejarea unor inovații sau
drepturi de autor abia după 179032. Astfel de norme sociale stabilite de către stat sub forma unor
reglementări juridice specifice au sprijinit în mod direct cercetarea științifică și competiția
specifică economiilor capitaliste. În esență, se poate spune că patentul sau brevetul de invenție a
confirmat un drept de proprietate pentru un inovator, întreprinzător sau antreprenor. Începând cu
anul 1660, patentul era eliberat în Marea Britanie nu ca un privilegiu acordat de către stat unei
persoane fizice, ci ca un înscris ce conferea deținătorului anumite drepturi de proprietate și
utilizare. Așadar, inovarea, antreprenoriatul și noi forme de organizare și conducere a
întreprinderilor capitaliste au favorizat acumularea de capital și apariția Revoluției industriale în
principalele țări occidentale.
Începând cu secolul XVI au apărut unele dintre cele mai remarcabile organizații de afaceri
din lume, argumentează Micklethwait & Wooldridge sub formă de „companii autorizate” și care
dețineau un anumit monopol acordat de către stat pentru o perioadă limitată de timp33:
a) Prima companie autorizată pe acțiuni a fost Compania Moscovită, ce a primit din partea
statului rus un monopol comercial în 1555 și a funcționat până în 1630. Prin acest model
de companie sau organizație de afaceri „pe acțiuni” s-a limitat pentru prima dată
răspunderea proprietarilor la numărul de acțiuni deținute în cadrul unei organizații de
30
Sean Bottomley, The British Patent System during Industrial Revolution 1700-1852.From privilege to Property,
Cambridge University Press, 2014.
31
Cambridge University Press, 2014, p. 1.
32
Cambridge University Press, 2014, p. 18
33
John Micklethwait, Adrian Wooldridge, The Company. A Short History of a Revolutionary Idea, Modern Library,
Reprint edition, 2005; traducere în limba romnână Compania. O scurtă istorie a unei idei revoluționare, Editura
Humanitas, București, 2015, pp. 35-54
8
acest tip. Cu alte cuvinte, s-a recurs la o inovație juridică sau socială prin care s-a creat o
nouă persoană juridică, respectiv compania, averea și obligațiile acesteia din urmă fiind
separate de averea proprietarilor.
b) Compania Indiilor Orientale a fost autorizată de către Marea Britanie pentru comerțul cu
Indiile Orientale, Asia și Africa începând cu anul 1600; ulterior, în 1773, Parlamentul a
mai acordat aceleași companii monopolul asupra comerțului cu ceai din America, ceea
ce a condus la unele dispute politice în interiorul Marii Britanii. Această organizație era
înregistrată public ca societate pe acțiuni, avea o adunare generală ce includea toți
acționarii cu drept de vot și numea un consiliu de directori format din 24 de persoane; ea
plătea dividende în funcție de profiturile înregistrate periodic (de exemplu, în 1680 a
plătit dividende de 50%). În decursul existenței sale controversate, fiind implicată
inclusiv în acțiuni de expansiune prin forță, Compania Indiilor Orientale avea în
subordinea sa o aromată privată de 260.000 soldați pentru a administra teritoriile din
India (această forță militară era aproximativ dublă comparativ cu armata britanică de la
acel moment)34.
c) În fapt, forma de organizare a capitalului și mecanismul de funcționare pentru Compania
Indiilor de Orientale din Marea Britanie rămâne la baza dezvoltării companiei sau
corporației moderne atât pentru alte țări din Europa, cât și pentru SUA. Prin Legea
companiilor din 1862 tot Marea Britanie a stabilit condițiile generale de înființare a unei
companii ca persoană juridică nou creată și având răspundere limitată 35.
Îndeosebi extinderea căilor ferate în SUA începând cu 1860 a necesitat atragerea de
capital din surse private și a condus treptat la apariția marilor corporații ce au fost apoi
cotate la bursa de valori din New York36. Marii comercianți precum Sears & Roebuck
sau Ford din SUA au devenit mai apoi un model de eficiență și referință privind
organizarea unor companii de mari dimensiuni în Europa, Japonia sau Coreea de Sud.
În figura nr…prezentăm câteva momente din evoluția relației dintre antreprenoriat, organizații de
afaceri și management.
Figura nr…Perspectiva istorică privind antreprenoriatul și firmele
34
Humanitas, București, 2015, p. 14
35
Humanitas, București, 2015, p. 15
36
Humanitas, București, 2015, pp. 71-79
9
Revoluția
industrială în
Compania, ca Emiterea Marea
Revoluția Începând cu
inovație primelor Britanie.
industrială se 1880 apar
socială patente de Începe
extinde în alte primele studii
(prototip al către stat ascensiunea
țări din Europa sistematice în
companiilor pe pentru economică a
și apoi în management.
acțiuni). inovații/inve Occidentului.
SUA. Începând cu
Model de nții; se Această
Companiile 1900 se impun
referință: conferă un dominanță
devin F. W. Taylor și
Compania drept de economică s-a
elementul H. Fayol.
Indiilor de Est proprietate. consolidat în
central pentru
(3 secole de ultimele două
inovație,
istorie) secole și
creștere
jumătate.
economică și
progres social.
1600 1660 1776 1800 1900
Așa cum se deduce din figura anterioară, momentul marcat de Revoluția industrială și
anul 1776 rămâne unul de maxim interes pentru toate studiile de management comparat.
Mențiunea anterioară este valabilă atât pentru evaluările comparate cu privire la avantajul
competitiv al țărilor/națiunilor, cât și cu privire la avantajul competitiv la nivel de firme sau alte
tipuri de organizații de afaceri. Aceasta întrucât, odată cu Revoluția industrială, inovațiile și
tehnologiile tot mai sofisticate au asigurat o creștere permanentă a productivității muncii și, pe
cale de consecință, a performanței economice obținute de o țară/firmă. În al doilea rând, firma
sau întreprinderea industrială de la mijlocul secolului XIX a necesitat noi forme de organizare,
specializare tot mai îngustă, diviziune a muncii, instruire și calificare a muncitorilor, toate
acestea favorizând alte inovații sociale și apariția managementului ca domeniu distinct de
studiu/analiză.
1.4. Internaționalizarea organizațiilor de afaceri
Întrucât am utilizat deja sintagma „corporaţie multinaţională” este oportun să remarcăm

că, deşi există unele diferenţe de nuanţă, întâlnim în literatura de management două noţiuni:
– MNC: (multinaţional corporations), corporaţii multinaţionale;
– TNC: (transnational corporations), corporaţii transnaţionale.
Fără a dezvolta subiectul invocat – specific managementului internaţional – arătăm că
prin corporaţie multinaţională (MNC) înţelegem o companie/firmă ce desfăşoară operaţiuni
semnificative, realizează venituri și are interese în două sau mai multe ţări. 37 Firme precum
General Motors, General Electric, Exxon din Statele Unite, Toyota, Nissan din Japonia sau SAS,
Volvo din UE obţin 20% - 70% din cifra totală de afaceri şi din profitul total în alte ţări decât
ţara de rezidenţă (ţara în care se află sediul central al firmei). Prin urmare, înţelegem că ţările
invocate şi diverse companii/instituţii din structura lor sunt puternic implicate în procesul de
globalizare contemporan; mai concret, astfel de MNC din ţările dezvoltate exploatează la
maximum diverse faţete favorabile ale globalizării.
37
John Dunning, Sarianna Lundan , Multinational enterprises and the global economy, 2nd edition, Edward Elgar
Publishing Limited, 2008
10
Etapele teoretice în care poate fi internaţionalizată o afacere/companie din orice ţară, se
prezintă grafic în figura 1.1.
Pondere mare
din afacere în
Filiale proprii Proprietate
străinătate
de producţie multinaţională
Distribuţie Managementul
Export Producţie sub în străinătate
directă în asupra
multinaţional
produse licenţă în
străinătate acţiunilor
în toată
străinătate companiei
organizaţia
Franşiză
Sursa: Adaptat după: Samuel C. Certo – Modern Management, Eight Edition Pretince Hall, Inc. 2000; traducere în
limba română, Ed. Teora, 2002. Copyright © All rights reserved.
Figura 1.1. Etapele internaţionalizării unei companii
Pe măsură ce o firmă/companie își consolidează cota de piață deținută în domeniul sau

sectorul în care activează ea va tinde, în mod inevitabil, să crească în dimensiune (ca număr de
salariați, vânzări, activele deținute etc.), ceea ce conduce, de regulă, la orientarea ei către
operațiuni cu străinătatea. Așa cum argumentează Drucker, mare parte din categoria firmelor
internaționale nu sunt neapărat de dimensiune specifică corporațiilor; firme din categoria
întreprinderilor medii sau mici, cu vânzări de câteva milioane dolari anual, pot avea interese de
afaceri în două sau mai multe țări diferite. 38 Pentru a activa cu succes pe diverse piețe străine,
firmele au nevoie de un anumit tip de know-how; într-un cuvânt, ele sunt obligate să învețe
permanent; aceasta înseamnă că salariații sunt obligați să învețe permanent, să achiziționeze noi
cunoștințe, să își îmbunătățească abilitățile deținute la un moment dat. Cu alte cuvinte, instruirea
sistematică a fiecărui salariat, trainingul pe anumite subiecte/teme „înguste” au devenit realități
curente în lumea globală actuală. Aşa cum arată P. Drucker, procesele de instruire a muncitorilor
necalificaţi, conform cu Taylor, au fost organizate iniţial în Anglia şi SUA, îndeosebi în
perioada interbelică; este vorba de instruirea pe baza principiilor de management aplicat în
întreprinderea industrială (learning by doing pe operaţiuni tehnologice). Ulterior, după al doilea
război mondial Japonia şi Coreea de Sud au preluat acest tip de instruire şi l-au aplicat minuţios
în aceste tipuri de companii; aşadar, „dezvoltată şi mai mult în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial, instruirea a fost apoi preluată de japonezi şi, douăzeci de ani mai târziu, de sud-coreeni,
care au făcut din ea temelia fenomenalei dezvoltări a ţărilor lor”39.
Actualmente, după ce SUA a pierdut rating-ul de ţară simbolizat de „AAA”, se pare că
poziţia economiei americane se află sub semnul întrebării la nivelul global 40. În plus, grupul
38
Drucker, P., Trading Places, National Interest, Spring, 2005; 79; Research Library
39
Elsevier Ltd., 2001; selecţie din lucrările de management ale lui Peter F. Drucker, Meteor Press, Bucureşti, 2010,
pag. 12 şi următoarele
40
Această situație a survenit la momentul declanșării crizei globale din 2008-2009 și când unele agenții de rating
(Standard&Poor, Moody's etc.) au fost nevoite să își reevalueze calificativele acordate unor țări dezvoltate ale
lumii; între timp, SUA a depășit efectele crizei globale și rămâne unul dintre centrele majore de putere economică,
11
ţărilor BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) se manifestă tot mai activ în
competiţia economică la nivel global. De pildă, China a fost în măsură să acorde în perioada
2009-2010 circa 110 miliarde USD împrumuturi către unele ţări în curs de dezvoltare, ceea ce
depăşeşte suma similară acordată de către Banca Mondială. 41 Întâlnim formulate tot mai insistent
opinii după care secolul de dominaţie al SUA a apus 42 şi asistăm la începutul unui mileniu în care
continentul asiatic ar urma să joace un rol de pol de putere predominantă în cadrul economiei
globale (China, India, Coreea reunită, Indonezia, Malaiezia etc). 43 În contextul persistenţei crizei
globale, al amplificării unor turbulenţe financiare, al extinderii conflictului din Orientul Mijlociu,
statele membre UE sunt oarecum divizate cu privire la direcţia strategică de urmat. Companii din
China sau India continuă să facă investiţii masive în ţări precum Grecia, Ungaria sau Belgia (deşi
instituţiile UE şi ţări precum Germania sau Franţa manifestă rezervă faţă de investiţiile
provenind din China)44.
1.5. MNC-urile: vectori ai creșterii economice în societatea modernă
Studii recente cu privire la situația actuală a economiei globale și perspectivele

competiției Occident vs Orient scot în evidență, în mod repetat, faptul că puterea tradițională
(oricum am defini conceptul de putere, această noțiune se referă la raporturi dintre grupuri
sociale și/sau indivizi, îndeosebi cu referire la stat, biserică, armată, bani, avuție etc.) tinde a se
deplasa semnificativ dinspre state/guverne către MNC-uri. Atunci când analizăm puterea și
influența corporațiilor multinaționale, din perspectiva managementului aplicat de aceste entități
pot fi conturate două tendințe distincte:
 Pe de o parte, corporațiile au reușit să „inventeze” permanent noi principii
și/sau practici de management, respectiv să crească enorm eficiența și productivitatea într-un
sector sau altul din economie. Din acest unghi de vedere, MNC-urile au în mod vădit o influență
pozitivă asupra creșterii economice și progresului social din orice țară a lumii (oferă
produse/servicii de calitate, studiază permanent piața și dorințele consumatorilor, recurg la
inovații tehnice și tehnologice, aplică metode moderne în MRU, oferă locuri de muncă relativ
stabile etc.).
 Pe de altă parte, practicile aplicate de MNC-uri, îndeosebi în țările gazdă
în care operează, ridică uneori semne de întrebare cu privire la comportamentul etic, influențarea
unor decizii politice, protejarea mediului ambiant, obținerea unor contracte publice. Din acest
unghi de vedere, se poate spune că puterea corporatistă are și posibile influențe negative în
evoluția societății contemporane (situația diferă însă semnificativ de la o țară la alta a lumii în
raport de cadrul juridic ce reglementează competiția pe piețe, relațiile între proprietari și
manageri, relațiile între companii și administrația publică etc.).
Există un număr semnificativ de lucrări ce critică în mod deschis puterea și influența
corporatistă în societatea contemporană, considerându-se că aceste companii pot amenința
inclusiv democrația din statele capitaliste, regulile de competiție aplicate pe piețe și modul în
care reușesc să obțină anual profituri considerabile. 45 Conform opiniei lui Korten, „colonialismul
corporatist” s-a consolidat semnificativ în perioada postbelică în toate țările dezvoltate; pe
fondul globalizării și al unor procese integraționiste, corporațiile își susțin cu perseverență
politică, militară etc.

41
Revista Capital, 20 august, 2011
42
N. Ferguson, Colossus, Penguin Books, 2005
43
44
45
Korten, D., When Corporations Rule the World, Kumarian Press, 1995; traducere Corporațiile conduc lumea,
Antet, 1995; Korten, D., The Post-Corporate World, People Centered Forum, 1999; traducere Lumea
postcorporatistă, Antet, 1999; Löpfe, Ph., Vontobel, W., Reiche Multis, arme Burger, Orell Füssli Verlag, 2012;
traducere Multinaționale bogate, cetățeni săraci, Globo, 2012; Werner K., Weiss H. – Das neue Schwarzbuch
Markenfirmen Die Machenschaften der Weltkonzerne, Wien – Frankfurt, 2003; traducere în limba română Noua
carte neagră a firmelor de marcă, Editura Aquira, 2004
12
propriile lor interese legate de profitabilitate; inclusiv instituții precum Banca Mondială, FMI sau
GATT sprijină, explicit sau nu, interesele marilor corporații; acest colonialism este consecința
unei opțiuni conștiente și bazate pe interesul unor elite mondiale.46 Chiar și după izbucnirea
crizei globale din 2008, poziția și puterea deținută de MNC-uri nu au avut de suferit în mod
semnificativ; aceste organizații continuă să se îmbogățească an de an, iar executivii de la
conducerea lor rămân la fel de bine plătiți.47
Dinamica mediului de afaceri, puternic stimulată de schimbările politice radicale din
fostele ţări cu economii centralizate, inclusiv din România, alături de politici de liberalizare
aplicate de țările occidentale, au generat noi oportunități pentru corporaţiile multinaţionale. În
1997 UNCTAD estima existenţa a circa 45.000 MNC-uri, având aproximativ 280.000 filiale, în
timp ce în 2009 numărul lor ajunsese la 82.000, având peste 800.000 filiale. 48 Din aceste filiale,
mai puţin de 12% operau în ţările dezvoltate; China era gazda a mai mult de 280.000 de filiale,
reprezentând peste 36% din totalul mondial şi aproximativ 69% din totalul filialelor implantate
în ţările în dezvoltare. MNC-urile concentrează o parte semnificativă din investiţiile industriale,
producţie, comerţ, inovație, cercetare științifică şi ocupare a forţei de muncă.49 Așadar, țările
lumii și principalele companii din cadrul fiecăreia își dispută permanent pozițiile de putere
economică deținute la un moment dat (se modifică permanent „harta” privind accesul la resurse,
tehnologii, piețe, cunoștințe etc. ).
1.5.1. Perspective de abordare privind puterea
Este extrem de dificil de predicționat cum anume se va distribui puterea economică la

nivel global în perspectiva următoarelor două sau trei decenii. Astăzi asistăm la afirmarea unor
țări precum China, India, Rusia, Africa de Sud, Brazilia sau alte economii emergente; astfel de
țări au aplicat strategii macroeconomice bazate pe exporturi, acces la tehnologii de ultimă oră și
sprijinirea unui sector de companii medii și mari care să poată opera cu succes pe piețele străine
(alte măsuri adoptate în paralel: ele au atras investiții străine și companii din țări dezvoltate, și-au
reformat sistemele educaționale, au sprijinit cercetarea și inovarea, au importat cunoștințe etc.).
Noțiunea de putere a atras în decursul timpului interesul unor analiști diferiți,
reprezentând domenii complet diferite ale cunoașterii precum științele politice, sociologia,
economia, managementul etc.; nu există un consens cu privire la ce anume reprezintă puterea.
Din unghiul de vedere al relațiilor dintre state, putem discuta de trei tipuri distincte de
putere, respectiv:50
 Puterea hard, adică „puterea dură” și care derivă din elemente tangibile/concrete,
cum ar fi forța sau banii; tradițional, țările lumii au recurs la acest tip de putere pentru a-și
impune dominația asupra cetățenilor proprii și/sau altor teritorii. Inclusiv astăzi, poziția militară
și cea economică a unor țări, cum ar fi SUA, conferă o largă capacitate de negociere în relațiile
cu alte țări.51 De asemenea, în cazul marilor MNC-uri este destul de evident faptul că aceste
entități dispun de bani și de o poziție de „forță” pe piața pe care activează; această poziție le
conferă o mare capacitate de negociere în relațiile curente cu diverși stakeholders (investitori,
guvern, salariați, clienți, furnizori, bănci etc.). Frecvent, poziția deținută de unele corporații poate
să transceadă chiar interesele țărilor de origine; interesele corporatiste intră în contradicție cu
cele ale țărilor și apar tot mai multe companii „fără țară”. 52
46
Antet, 1995, pp. 212-213
47
Löpfe, Ph., Vontobel, W., Reiche Multis, arme Burger, Orell Füssli Verlag, 2012; traducere Multinaționale
bogate, cetățeni săraci, Globo, 2012
48
* * * World Investment Report, 1998, 2010, www.unctad.org
49
Cherunilam Francis, International Business:Text and Cases, 5th edition, PHI learning Private Limited, New
Delhi, 2010
50
J. Nye, The Future of Power, 2010; traducere Viitorul puterii, Polirom, 2012, pp. 42-132
51
J. Nye, The Future of Power, 2010; traducere Viitorul puterii, Polirom, 2012, p. 37
13
 Puterea soft, adică „puterea blândă” și care se bazează pe elemente precum
instituții, idei, valori, cultură și legitimitate; astfel de elemente au un conținut mai puțin concret,
tangibil sau palpabil însă constituie un suport esențial pentru comportamentul uman și aplicarea
cu succes a unor strategii macro sau microeconomice. Acest tip de putere se asociază cu poziția
deținută de țări/guverne, cu poziția deținută de MNC-uri însă și cu poziția unor firme mici sau
medii; inclusiv societatea civilă și organizațiile non-guvernamentale dețin, deși diferit de la o
țară la alta, un tip de putere soft ce poate contribui la binele comun. Este dificil de spus în ce
proporție ar trebui să recurgă executivii din diverse tipuri de companii la puterea hard și soft
pentru a motiva pe ceilalți în îndeplinirea unor obiective comune. Oricum, leadershipul autentic
dintr-o companie necesită un comportament al executivilor bazat pe valori, umanism și
integritate pentru a se obține încrederea celorlalți salariați. 53 Într-un anumit sens putem echivala
tipul de putere soft cu ceea ce numim în mod obișnuit ca fiind influența unor lideri în mediul
corporatist.
 Puterea smart sau „puterea inteligentă” și care rezultă ca un mixaj sau combinație
între primele două tipuri de putere. Această combinație între aspecte ale puterii hard și soft se
regăsește în practica relațiilor actuale dintre țările lumii, cât și în practica „actorilor” economici
ce operează la nivel global (corporații și companii medii sau mici).
Așa cum argumentează Joseph Nye (inclusiv autori precum Morris, Landes și alții) 54,
China a fost pentru multe secole cea mai mare și mai sofisticată economie a lumii, însă Revoluția
industrială (1776) a schimbat raportul competiției economice în favoarea Europei și apoi a
Americii; reformele de piață introduse de Deng Xiaoping (1980) au condus la o triplare a GDP-
ului realizat de China (în prezent este de circa 8000 mld USD) și această țară tinde să redevină
una din economiile importante ale lumii.55 Această repoziționare a unor țări în arhitectura
economiei globale are, credem noi, o însemnătate aparte întrucât puterea militară și instituțiile de
acest tip au fost și rămân dependente de puterea economică/financiară a statului de apartenență;
așadar, cine anume deține puterea reală în economia globală de după încheierea Războiului
Rece? Unii autori, discută de relația dintre stat, piață și sectorul corporatist, considerând că
fiecare în parte poate reprezenta o sursă a puterii; poziția deținută pe piață de anumite corporații
poate echivala cu o sursă de putere ce poate fi utilizată doar în interesul unor categorii de
stakeholders (nu neapărat în beneficiul societății). 56
Există și alte abordări cu privire la conceptul de putere în societatea modernă, caz în care
teoria discută de puterea „relațională” și puterea ”structurală”:57
 Puterea relațională, care, așa cum spune Strange, înseamnă puterea unei entități
de a influența pe altcineva să facă un anumit lucru. Deducem că exercitarea puterii necesită
întotdeauna două entități, respectiv statul, biserica sau organizații de diverse tipuri ce își exercită
poziția deținută în relația cu ”alții” (indivizi, grupuri sociale, alte organizații etc.). În cadrul
marilor corporații ce domină piețele mondiale vom întâlni întotdeauna structuri ierarhice, norme
interne și alte mecanisme prin care CEO și echipa sa își exercită puterea formală deținută în
cadrul organizației; această putere poate fi exercitată autocratic sau relativ mai „soft” adică prin
influența și comportamentul diferiților executivi.
52
Antet, 1995, pp. 144-145
53
Drucker, P., The Essential Drucker, Elsevier Ltd, 2001; traducere The Essential Drucker, Meteor Press, 2010, pp.
230-233
54
Morris, I., Why the West Rules-For Now, Farrar, Straus & Giroux, New York, 2010, ediție în limba română De ce
Vestul deţine încă supremaţia, Editura Polirom, Iași, 2012; Landes, D. S., The Wealth and Poverty of Nations: Why
Some Are So Rich and Some So Poor, Norton & Company, New York, 1998, ediție în limba română Avuţia şi
Sărăcia Naţiunilor, Editura Polirom, Iaşi, 2013
55
Joseph Nye, Is the American Century Over?, Polity Press, 2015, UK, pp. 48-49
56
Strange, S., States and Markets, Pinter Publishers, 1997; traducere State și piețe, Institutul European, 1997, pp.
35-37
57
Strange, S., States and Markets, Pinter Publishers, 1997; traducere State și piețe, Institutul European, 1997, pp.
37-58
14
 Puterea structurală ne arată cine poate decide cum trebuie făcute lucrurile și cine
stabilește cadrul în limita căruia vor funcționa apoi raporturile dintre firme, țări, cât și cele dintre
companii și cetățeni. Diverse reguli și mecanisme de operare pe principalele piețe ale lumii sunt
stabilite de organisme internaționale (OMC, FMI, BIRD etc.), de guverne și de implicarea
directă a marilor corporații (producția, marketingul, distribuția, finanțarea, accesul la tehnologii,
dreptul de propietate intelectuală etc.). Mai mult, MNC-urile construiesc și utilizează rețele
proprii de influență și control sub formă de alianțe, parteneriate și alte forme de control al
lanțului valoric necesar producerii unui bun sau serviciu. 58
1.5.2. Indicatori privind poziția MNC-urilor în economia globală
UNCTAD, în World Investment Report analizează fenomenul corporatist în funcţie de o

serie de indicatori precum: volumul activelor deţinute în străinătate, indicele de
transnaţionalizare, volumul vânzărilor ș.a.
Conform lui Dörrenbächer, gradul de internaționalizare a unei corporații poate fi măsurat
din mai multe unghiuri de vedere:59
 Prin recursul la indicatori individuali de internaționalizare a companiei, categorie
în care se includ indicatori de structură (număr de țări în care operează, numărul afiliatelor în
străinătate etc.), indicatori de performanță (vânzări în străinătate) și indicatori de atitudine
(stiluri de management, tipuri de comunicare etc.).
 Prin evaluarea diversificării regionale a unei companii, mai cunoscut fiind
Network extension (echivalent pentru Network/Global Spread Index).
 Prin utilizarea unor indicatori compoziți cum ar fi Transnationality Index.
Cel mai frecvent, poziția internațională a unei companii se apreciază pe seama unor
indicatori precum activele deținute în străinătate, numărul de salariați ce lucrează în
filiale/fabrici/agenții din străinătate și vânzările/veniturile anuale realizate pe piețele străine.60
În continuare, prezentăm doi indicatori compoziți, mai cunoscuți și utilizați sub egida
UNCTAD, pentru a evalua nivelul de extindere a operațiunilor MNC-urilor în străinătate: 61
 Transnationality Index (TNI), calculat de UNCTAD începând din 1995, pe
baza altor indicatori, respectiv: ponderea activelor în străinătate în totalul activelor, ponderea
vânzărilor în străinătate în totalul vânzărilor, ponderea angajaţilor din străinătate în totalul
angajaţilor corporaţiei (indicatorul rezultă ca medie aritmetică între cele trei ponderi).
 Indicele de extindere a reţelei (Network/Global spread index – GSI) arată
numărul de ţări în care s-a implantat corporaţia prin raportarea ţărilor în care firma are filiale la
totalul potenţialelor ţări în care ar putea să se implanteze (oferă o imagine mai ales asupra
„geografiei” internaționalizării unei companii).
1.5.3. Poziția MNC-urilor până la momentul crizei din anul 2008 (perioada 1982-2008)
Anumite studii de management comparat se referă direct la practicile/regulile de

management aplicate de către executivii din companiile medii și mari (din diverse zone ale
lumii) întrucât astfel de practici se asociază direct cu productivitatea, eficiența și reducerea
costurilor de operare. Interesul pentru practicile de management întâlnite în mediul corporatist
se explică și prin faptul că acest tip de management a devenit în perioada postbelică un „reper”
pentru alte categorii de organizații.
În tabelul nr. 1 prezentăm unii indicatori sintetici cu privire la poziția de ansamblu a
MNC-urilor până la debutul crizei globale.
58
Gilpin, R., Economia mondială în secolul XXI, Polirom, Iași, 2004, pp. 125-129
59
C. Dörrenbächer- Measuring Corporate Internationalization. A Review of Measurement Concepts and their Use,
Intereconomics, May/June 2000
60
* * * World Investment Report, 1995, www.unctad.org
61
* * * World Investment Report, 1995, www.unctad.org
15
Tabelul nr. 1. Indicatori privind poziția MNC-urilor până la debutul crizei globale
Ani 1982 1990 2000 2005 2006 2007 2008

Indicatori
Activele în străinătate (mld USD) 2206 4599 21102 45564 55818 68716 64423
Numărul de angajaţi în filiale (mii) 21524 21458 45587 62095 70003 81615 64484
Vânzări realizate de filiale în 2741 5102 15680 22171 25844 31197 33300
străinătate (mld USD)
Exporturile filialelor (mld USD) 688 1498 3572 4214 4950 5714 6599
Valoarea adăugată la nivelul 676 1018 3167 4517 5049 6029 6216
filialelor (mld USD)
Sursa: Prelucrat după UNCTAD World Investment Reports, 2008, 2012, www.unctad.org
Datele din tabelul anterior ne arată destul de clar faptul că sectorul de MNC-uri și-a
consolidat poziția deținută în economia globală, fenomen înregistrat îndeosebi din anii '50 și
până în prezent; acești „actori” economici au devenit propriu-zis un fel de vectori ai
mecanismului de creare a prosperității în toate statele dezvoltate. Pe măsură ce MNC-urile și-au
consolidat poziția de putere și influență deținute, ele au atras atenția publicului și a numeroși
specialiști asupra practicilor la care recurg, comportamentului etic sau mai puțin etic, strategiilor
aplicate (asupra modului în care sunt conduse și asupra rolului lor în societatea modernă). 62
În perioada anilor 2008-2009, unele corporații cunoscute, bănci sau fonduri de investiții
au ajuns la faliment (în SUA, Japonia, UE etc.); anumiți indicatori privind exporturile,
investițiile, achizițiile sau fuziunile în sectorul corporatist au înregistrat contracții semnificative.
Totuși, dacă analizăm sectorul corporatist per ansamblul său, se ajunge la concluzia că acesta a
reușit să depășească perioada de criză și continuă să își consolideze poziția de putere.
1.5.4. Poziția MNC-urilor de la debutul crizei și până în prezent
În tabelul nr. 2 prezentăm datele relevante pentru întregul sector corporatist începând din anul
2009 și până în prezent.
Tabelul nr. 2. Indicatori privind poziția MNC-urilor după declanșarea crizei globale
Ani
2009 2010 2011 2012 2013* 2014*
Indicatori
Activele în străinătate
74910 74609 82131 88536 95230 102040
(mld USD)
Numărul de angajaţi în filiale (mii) 59877 63903 69065 69359 71297 75075
Vânzări realizate de filiale în
23866 25622 27877 31687 33775 36356
străinătate (mld USD)
Exporturile filialelor
5060 6267 7358 7469 7688 7803
(mld USD)
Valoarea adăugată la nivelul
6392 6560 7183 7105 7562 7882
filialelor (mld USD)
Sursa: Prelucrat după UNCTAD World Investment Reports, 2012, 2015, www.unctad.org
(*estimare)
Așadar, inclusiv la momentul actual, corporațiile din întreaga lume dețin o poziție de
putere reală în economia globală, oricare ar fi indicatorul luat în analiză (active, număr de
salariați etc.). Încheierea Războiului Rece și reconfigurarea centrelor de putere între principalele
țări ale lumii, inclusiv anumite politici de liberalizare promovate de GATT/OMC, au venit în
62
D. Korten, When Corporations Rule the World, Kumarian Press, 1995; traducere Corporațiile conduc lumea,
Antet, 1995; Löpfe, Ph., Vontobel, W., Reiche Multis, arme Burger, Orell Füssli Verlag, 2012; traducere
Multinaționale bogate, cetățeni săraci, Globo, 2012
16
sprijinul intereselor financiare, tehnologice sau de distribuție pe care le au marile corporații (atât
pentru cele din sectorul industrial/productiv, cât și pentru cele din sectorul financiar). Conform
opiniei lui Löpfe și Vontobel, băncile și diverse instituții financiare de tip corporatist au ajuns să
dețină astăzi o poziție de putere structurală (ele pot, în mod real, să influențeze regulile după
care se va derula competiția pe piețele internaționale). 63 Volumul achizițiilor și fuziunilor în
lumea corporatistă a continuat să crească și după anul 2009, ajungând în prezent (2015) la circa
4000 mld USD (reprezentând aproximativ 40.000 tranzacții) 64; aceasta poate conduce la poziții
de monopol ale unor companii și eliminarea din competiție a firmelor mici ce operează îndeosebi
pe piețele autohtone.65
În tabelele ce urmează prezentăm unele date statistice selectate pentru sectorul non-
financiar și cel financiar al economiei globale, așa cum se regăsesc în statisticile UNCTAD; este
vorba de ierarhia primelor 10 MNC-uri și TNI pentru aceste companii, pe de o parte; în același
sens, se prezintă ierarhia primelor 10 MNC-uri din sectorul financiar și evoluția GSI.
Tabelul nr. 3. Top 10 MNC-uri non-financiare în funcție de valoarea activelor din străinătate
(2013)
Active (mld USD) Vânzări (mld USD) Salariați (număr)

Corporația Țara Sector În În În TNI
Total Total Total
străinătate străinătate străinătate (%)
General Mașini și
1 331,1 656,5 74,3 142,9 135 000 307 000 48,8
Electric Co SUA echipamente
Royal Dutch
2 301,8 357,5 275,6 451,2 67 000 92 000 72,8
Shell plc UK Petrol
Toyota
3 Motor 274,3 403 171,2 256,3 137 000 333 498 58,6
Corporation Japonia Auto
Exxon Mobil
4 231 346,8 237,4 390,2 45 216 75 000 62,6
Corporation SUA Petrol
5 Total SA Franța Petrol 226,7 238,8 175,7 227,9 65 602 98 799 79,5
6 BP plc UK Petrol 202,8 305,6 250, 3 379,1 64 300 83 900 69,7
Vodafone Telecomuni-
7 182,8 202,7 59, 0 69,2 83 422 91 272 88,9
Group Plc UK cații
Volkswagen
8 176, 6 446,5 211,4 261,5 317 800 572 800 58,6
Group Germania Auto
Chevron
9 175, 7 253,7 122,9 211,6 32 600 64 600 59,3
Corporation SUA Petrol
1
141, 0 190,1 109,8 152,3 56 509 83 887 71,2
0 Eni SpA Italia Petrol
Sursa: Prelucrat după World Investment Report, 2014, www.unctad.org
Tabelul nr. 6. Evoluția TNI pentru primele zece companii în perioada 2010-2013
Nr. TNI
Corporația
crt. 2010 2011 2012 2013
General Electric Co 60 59,7 52,2 48,4
Royal Dutch Shell plc 77,1 76,4 76,6 72,8
Toyota Motor Corporation 53,1 83,8 54,7 58,6
Exxon Mobil Corporation 67,1 66,0 65,4 62,6
Total SA 76,7 77,7 78,5 79,5
BP plc 83,7 83,8 83,8 69,7
Vodafone Group Plc 86,1 90,2 90,4 88,9
Volkswagen Group 64,8 61,8 58,2 58,6
Chevron Corporation 58,9 58,8 59,5 59,3
Eni SpA 56,5 62,8 63,3 71,2
63
Löpfe, Ph., Vontobel, W., Reiche Multis, arme Burger, Orell Füssli Verlag, 2012; traducere Multinaționale
bogate, cetățeni săraci, Globo, 2012
64
Thomson Financial, Institute of Mergers, Acquisitions and Alliances (IMAA) analysis
65
Korten, D., The Post-Corporate World, People Centered Forum, 1999; traducere Lumea postcorporatistă, Antet,
1999, pp. 45-46
17
Sursa: Prelucrat după World Investment Reports, 2010-2014, www.unctad.org
Tabelul nr. 7. Ierarhia primelor 10 MNC-uri financiare (după GSI), anul 2012
Active Salariați Afiliate
Rank Țara de Total

GSI Compania Total În Țări gazdă
2012 origine (mld Total Ii*
(număr) străinătate (număr)
USD)
1 72,8 Allianz SE Germania 915, 7 141 938 717 585 81,6 65
2 72,4 Citigroup Inc SUA 1 864, 6 266 000 840 595 70,8 74
3 71,2 BNP Paribas Franța 2 514, 5 198 423 984 723 73,5 69
Assicurazioni
4 68,5 Italia 582, 3 81 997 493 436 88,4 53
Generali SpA
HSBC
5 68,3 UK 2 692, 5 288 316 1040 746 71,7 65
Holdings PLC
Deutsche Bank
6 65,9 Germania 2 653, 0 100 996 1331 1031 77,5 56
AG
Societe
7 65,0 Franța 1 648, 9 159 616 557 386 69,3 61
Generale
8 64,1 Unicredit SpA Italia 1 221, 9 160 360 922 861 93,4 44
9 58,3 AXA S.A. Franța 1 004, 4 96 999 606 515 85,0 40
Standard
10 57,4 UK 636, 5 86 865 209 153 73,2 45
Chartered PLC
Sursa: Prelucrat după World Investment Report, 2014, www.unctad.org
*Ii (Index of Internationalization): ponderea afiliatelor din străinătate în totalul afiliatelor corporației
Tabelul nr. 8. Evoluția GSI pentru primele zece companii multinaționale financiare
în perioada 2009-2014
Nr. GSI
crt Compania
2009 2010 2011 2012
.
Allianz SE 68,7 64 75 72,8
Citigroup Inc 75,3 73,9 73,7 72,4
BNP Paribas 69,4 68,8 72,4 71,2
Assicurazioni
65 61,5 67,2 68,5
Generali SpA
HSBC Holdings PLC 59,5 66,7 68,1 68,3
Deutsche Bank AG 57,5 61 65,6 65,9
Societe Generale 64,5 63 65,6 65
Unicredit SpA 60,8 60,2 61,1 64,1
AXA S.A. 58,3 58,8 59,5 58,3
Standard Chartered
43,4 45,9 53 57,4
PLC
Sursa: Prelucrat după World Investment Report, 2010-2014, www.unctad.org
1.5.5. Puterea corporatistă vs puterea statală
Comparația între cifra de afaceri sau veniturile unor corporații și PIB/GDP-ul unor țări
este frecvent invocată pentru a ilustra poziția actuală ce revine unor mari companii și care au
interese de afaceri în diverse zone/regiuni ale lumii. Această comparație nu este însă pe deplin
relevantă întrucât GDP-ul ne arată valoarea nou creată în decurs de un an, în timp ce doar o parte
din veniturile unei companii sunt echivalent a ceea ce numim valoare nou creată (estimativ, circa
un sfert din venituri sau, în unele cazuri, o pondere ceva mai mare, este pe deplin echivalentă cu
PIB-ul funcție de tehnologii utilizate de firmă, calificarea salariaților etc.).
Tabelul nr. 6. Țări față de MNC-uri prin prisma comparației GDP-venituri

(anul 2012)
18
Țări Corporația
Venituri/cifra
Populația PIB/GDP Număr angajați
de afaceri
(mil. locuitori) (mld USD) (mii persoane)
(mld USD)
Angola 18,6 126 Wal-Mart 2.200 470
Austria 8,2 400 Exxon 77 421
Finlanda 5,3 250 BP 86 371
România 21,8 170 PetroChina 548 309
Thailand 67,5 366 Toyota 325 232
a
Pakistan 193 241 Apple 73 169
Vietnam 92,5 140 GE 305 148
Sursa: Selectat de autor pe baza http://makewealthhistory.org și State of Power 2014, www.tni.org
În situația în care se recurge la a compara valoarea adăugată de MNC-uri (dată de suma

dintre salarii, profit brut, amortizare și deprecierea activelor) într-un an față de PIB/GDP-ul unor
țări de dimensiuni medii sau mici rezultă că unele corporații eclipsează puterea
economică/financiară de care dispun anumite guverne. În tabelul nr. 7 prezentăm o comparație
de acest tip pentru anul 2000.
Tabelul nr. 8. Comparație selectivă între unele MNC-uri și unele țări

(anul 2000)
Compania Valoarea Valoarea

adăugată Țara adăugată
(mld USD) (mld USD)
Exxon 63 Pakistan 62
GM 56 Noua 51
Zeelandă
Ford 44 Ungaria 46
Toyota 38 România 37
Siemens 32 Maroc 32
BP 30 Vietnam 31
Echivalent pentru valoarea adăugată în cazul țărilor este GDP-ul (aproximativ).
Sursa: Bartlett, C.A., Ghoshal, S., Birkinshaw, J., Transnational Management, McGraw-Hill/Irwin, 2003,
p. 3
Așadar, există o anumită susținere pentru sintagma corporations are more powerful than
nations, iar acest lucru se poate reflecta asupra capacității companiilor respective de a negocia
atât cu țările gazdă, cât și cu țara de origine.66
Aspectele aduse de către noi în discuție cu privire la puterea deținută de către marile
corporații în societatea contemporană justifică în bună măsură, credem noi, interesul ce se
manifestă cu privire la practici/reguli sau principii ce stau la baza organizării și administrării
acestor entități. Este de la sine înțeles faptul că marile MNC-uri au activități și operațiuni zilnice
funcție de piețele sau regiunile lumii în care operează. Prin urmare, ele trebuie să își adapteze
strategia generală de consolidare a companiei (față de poziția deținută de alți competitori) la
anumite realități, practici, cutume sau tradiții întâlnite în toate țările gazdă. Cu alte cuvinte,
aceste companii sunt nevoite să funcționeze și să obțină performanță în medii multiculturale în
care clienții, consumatorii, investitorii și forța de muncă manifestă comportamente și valori
semnificativ diferite față de țara de origine. Operarea unei firme în medii multiculturale
(firme mici, medii sau MNC) ridică în mod evident dificultăți suplimentare fata de
ipoteza operării ei doar într-un mediu național pentru a obține eficiență, productivitate și
profit . Această situație de facto în care se derulează competiția pe piețe și regiuni ale
lumii amplifică importanța/necesitatea studiilor de management comparat, economie
comparată, instituții politice comparate etc.
66
State of Power 2015, www.tni.org
19
1.6. Despre dinamica economiilor capitaliste
Impactul crizei globale din 2008, declanșată inițial în SUA și extinsă foarte rapid în
principalele țări ale lumii, a devenit un subiect de maxim interes pentru teoreticieni, lideri politici
sau decidenți în afaceri. În fapt, cauzele, evenimentele și contextul ce au declanșat, împreună,
Marea Depresiune din '29-'33 (aceasta însemnând mii de falimente, creșterea șomajului,
reducerea veniturilor, teamă și neîncredere în instituțiile statului etc.) par să se fi repetat sub
raport istoric la momentul declanșării crizei globale din 2008. Singura surpriză legată de criza
din 2008, spune Stiglitz, este însă dată de faptul că ea a luat prin surprindere lumea afacerilor și
decidenții politici din toate statele capitaliste67. Mai simplu spus, statul capitalist modern și/sau
statul postcapitalist pare a nu mai oferi certitudini legate de creștere și bunăstare socio-
economică așa cum reliefau analiștii la momentul anului 1989. Aceasta întrucât încheierea
Războiului Rece, căderea Zidului Berlinului și prăbușirea fostului imperiu sovietic, evenimente
survenite în contextul anilor '90, confirmau viabilitatea statului capitalist tradițional și a
mecanismului dat de economia de piață. Cu alte cuvinte, Marea Recesiune din anul 2008 ridică
semne de întrebare cu privire la viabilitatea statului capitalist modern. În optica lui Randall
Collins, depășirea crizei globale din 2008 de către principalele țări capitaliste va fi îngreunată de
alte probleme asociate acesteia precum accentuarea inegalităților globale, îmbătrânirea
populației, creșterea costurilor medicale, conflictele religioase, migrațiile intercontinentale și
altele68. Întrebarea ”Are sau nu capitalismul un viitor?”, formulată de Wallerstein și alți autori a
devenit astăzi o chestiune de interes pentru guverne, bănci centrale, corporații și mici afaceri
deopotrivă69. Ea nu este doar o întrebare retorică întrucât ipoteza repetării unor crize economice
de aceeași amploare nu poate fi exclusă pentru deceniile următoare. Alături de alte cauze sau
factori ce sunt generatori de recesiuni sau depresiuni în evoluția unei economii capitaliste
amintim70:
a) În primul rând, Stiglitz arată că este vorba de un comportament non-etic al principalilor
actori la nivelul unor piețe financiare ce au tins să funcționeze în timp într-o structură piramidală.
Aceasta înseamnă o criză de moralitate și nerespectarea unor standarde etice de către unele
corporații financiare, fonduri de investiții etc.
b) În al doilea rând, este vorba de o mișcare ciclică a economiilor capitaliste, respectiv o
evoluție sinuoasă în decursul unor perioade lungi de timp (o perioadă ascendentă sau de creștere
economică, urmată de o perioadă descendentă sau de stagnare economică), aspect ce s-a
individualizat în teoria economică sub sintagma dinamica economiilor capitaliste.
Așadar, se poate spune că economiile capitaliste nu evoluează liniar ci urmează o mișcare
ciclică, respectiv, după o perioadă de avânt sau prosperitate va surveni inevitabil și o perioadă de
recesiune sau criză mai accentuată reflectată în ritmul de creștere al GDP, rata șomajului, nivelul
veniturilor, cererea agregată de bunuri și servicii etc. Ideea invocată anterior este argumentată de
lucrările unor autori precum J. Kitchin, S. Kuznets, C. Juglar şi N.D. Kondratieff, J. Schumpeter,
P. Samuelson ş.a.
În cadrul analizei noastre discutăm despre două categorii de cicluri economice (business
cycle), respectiv71:
67
Stiglitz, Joseph, Free Fall: America, Free Markets and the Sinking of the World Economy, 2010; traducere în
limba română În cădere liberă, Editura Publica, 2010, p.41
68
Wallerstein, I. et. al. (2013), Does Capitalism Have a Future?, Oxford University Press; traducere în limba
română Are capitalismul un viitor?, Editura COMUNICARE.RO, 2015, pp. 58-104
69
Wallerstein, I. et. al. (2013), Does Capitalism Have a Future?, Oxford University Press; traducere în limba
română Are capitalismul un viitor?, Editura COMUNICARE.RO, 2015, pp. 17-55
70
Stiglitz, Joseph, Free Fall: America, Free Markets and the Sinking of the World Economy, 2010; traducere în
limba română În cădere liberă, Editura Publica, 2010, pp.431-435
71
A. Burciu, MBO & Ciclul afacerilor, Editura Economică, 1999, pp. 258-259
20
 ciclurile economice abordate din perspectivă macroeconomică, caz în care ne
referim la o economie națională și/sau sectoare majore din structura acesteia,
această categorie fiind desemnată prin sintagma CAM (ciclul afacerilor la nivel
macroeconomic);
 ciclul afacerilor la nivel microeconomic, respectiv evoluția ciclică a afacerilor la
nivel de firmă, întreprindere sau companie, pentru care utilizăm sintagma CAF
(ciclul în afaceri la nivel de firmă).
În figura ce urmează prezentăm forma generală a business cycle pentru orice organizație de
afaceri, cu mențiunea că trasarea acestuia poate avea loc pentru o perioadă mai lungă de timp,
respectiv n ani de zile (subînțelegem că este vorba de unul sau două decenii). De asemenea,
subliniem că prin indicatorul creștere sau dezvoltare a unei firme avem în vedere o evaluare
generală a sănătății unei companii, cel mai adesea fiind vorba de o „sumă” a unor indicatori
precum cifra de afaceri, evoluția cotei de piață, numărul de salariați, profitabilitatea, dividendele
plătite per acțiune și alți indicatori similari.
Figura nr…Modelul general al CAF pentru orice organizație de afaceri

Creștere/dezvoltare
t0 t1 t2 t3 Timp
Din cele prezentate de noi cu privire la modelul general al unui CAF, este ușor deductibil
faptul că, pentru n ani, evoluția CAF sau drumul parcurs de către firmă în decursul timpului
poate și trebuie să fie pusă față-în față cu evoluția CAM. Aceasta întrucât evoluția oricărei
economii naționale, și îndeosebi evoluția anuală a GDP, rezultă propriu-zis prin însumarea
realităților pe care le înregistrează totalitatea organizațiilor de afaceri din acea economie72.
În continuare, vom analiza pe scurt trei din cele mai cunoscute categorii de cicluri
economice (business cycle), analiza făcându-se din perspectivă macroeconomică (întrucât la
acest nivel teoreticienii dispun de date statistice privind evoluția GDP și a altor indicatori pentru
perioade lungi de timp).
 Ciclurile scurte, identificate inițial de J. Kitchin şi denumite informal cicluri de tip

Kitchin
72
A. Burciu, MBO & Ciclul afacerilor, Editura Economică, 1999
21
Această categorie de cicluri se manifestă cel mai frecvent pentru perioade de 2 până la 9 ani
de zile și sunt specifice îndeosebi unor sectoare principale dintr-o economie națională. Joseph
Kitchin, statistician britanic, a pus în evidență această categorie de business cycle pe baza unor
date statistice privind economia SUA și a Marii Britanii în lucrarea Cycles and trends in
economic factors.73El discută sub raport teoretic de trei categorii distincte ce se manifestă pe un
interval de până la un deceniu în sectoare economice principale (au fost denumite cicluri minore,
cicluri majore și cicluri fundamentale sau trenduri)74. Caracteristica de bază acestor cicluri
scurte sau de tip Kitchin este dată de faptul că ele se manifestă neregulat în timp (perioade de 5,
7, 8 ani etc.) și sunt determinate de factori precum politica firmelor dintr-un sector, evoluția ratei
dobânzilor, dinamica inovațiilor în sector etc.
Studiile efectuate de Kitchin și alți autori privind ciclurile scurte au fost confirmate în timp
de studiile efectuate de van Duijn.75
 Ciclurile decenale, identificate de Juglar, Kuznets şi alţi autori
Această categorie de cicluri economice a fost inițial identificată de Clement Juglar prin
articolul Des Crises Commerciales et Monétaires de 1800 à 1857, studiu ce a fost reluat ulterior
prin volumul publicat de către el în 1862 76. El și-a bazat concluziile privind existența unui ciclu
economic de tip decenal pe analiza datelor statistice îndeosebi cu privire la Franța, SUA și Marea
Britanie (a analizat evoluţia pe termen lung a circulaţiei monetare, a rezervelor de metale
preţioase, a depozitelor în comparație cu fluctuaţiile demografice și cu variaţia altor indicatori
macroeconomici). Ciclul economic identificat de către Juglar se întinde pe o perioadă de circa 10
ani, din care circa 6-7 ani reprezintă perioada de avânt, iar diferența se subdivide în două
perioade descendente ale oscilației ciclice77.
În lucrarea Secular Movements in Production and Prices. Their Nature and Their Bearing
Upon Cyclical Fluctuations78, Simon Kuznets analizează evoluţia producţiei şi preţurilor la
principalele categorii de bunuri din economiile unor țări precum SUA, Marea Britanie, Belgia,
Germania, Franţa pentru perioade lungi de timp.79 Concluzia la care ajunge acest autor este că
există un ciclu economic de circa 20 ani și care descrie evoluția oricărei economii capitaliste (în
esență, după o perioadă de având sau prosperitate de circa un deceniu, va urma în mod inevitabil
o recesiune moderată sau mai puternică tot de circa un deceniu)80.
În cadrul analizei noastre vom desemna prin sintagma cicluri decenale atât ciclurile de tip
Juglar, cât și ciclurile de tip Kuznets.
 Ciclurile tip Kondratieff
73
Joseph Kitchin, Cycles and trends in economic factors, The Review of Economics and Statistics, Vol. 5, No. 1
(Jan. 1923), pp. 10-16
74
Joseph Kitchin, Cycles and trends in economic factors, The Review of Economics and Statistics, Vol. 5, No. 1
(Jan. 1923), pp. 10-16
75
J. J. Van Duijn, The Long Wave in Economic Life, De Economist 125, nr. 4, 1977, pp. 544-576
76
Clement Juglar, Des Crises Commerciales et de leur Retour Périodique en France, en Angleterre et aux Etats-
Unis, Guillaumin, 1862
77
Clement Juglar, Des Crises Commerciales et de leur Retour Périodique en France, en Angleterre et aux Etats-
Unis, Guillaumin, 1862, pp. 164-202
78
Simon Kuznets, Secular Movements in Production and Prices. Their Nature and Their Bearing Upon Cyclical
Fluctuations, Hoghton Mifflin Company, Boston and New York, 1930
79
Simon Kuznets, Secular Movements in Production and Prices. Their Nature and Their Bearing Upon Cyclical
Fluctuations, Hoghton Mifflin Company, Boston and New York, 1930
80
În literatura economică, aceste mişcări poartă numele de cicluri Kuznets ; el apreciază că o mişcare completă în
cazul producţiei durează 22 de ani, iar în cazul preţurilor această mişcare se întinde pe 23 de ani. (Simon Kuznets,
Secular Movements in Production and Prices. Their Nature and Their Bearing Upon Cyclical Fluctuations,
Hoghton Mifflin Company, Boston and New York, 1930, p. 206)
22
În întreaga teorie economică, cât și în lucrări consacrate de management, politică sau
societate, un loc aparte revine ciclurilor de tip Kondratieff care se manifestă, teoretic, în evoluția
oricărei economii capitaliste pe parcursul unei perioade de circa 5 decenii. Această categorie de
cicluri mai lungi, denumite și cicluri seculare, a fost studiată mai amănunțit de către economistul
sovietic N. Kondratieff în anii '20 ai secolului trecut, respectiv înainte de apariția Marii
Depresiuni din '29-'3381. Conform opiniei lui Houston, cele patru valuri identificate de
Kondratieff corespund propriu-zis cu evenimentele reale ce au avut loc în economia globală pe
parcursul ultimului secol82. În esență, studiul lui Kondratieff pune în evidență existența unui
”val” ce însoțește evoluția unei economii capitaliste pentru circa 50 de ani, perioadă ce
însumează o fază ascendentă a ciclului, de circa 25 ani, urmată inevitabil de o fază descendentă a
ciclului, de circa două decenii și jumătate 83. Mai mult, conform cu Peter Drucker, studiul lui
Kondratieff a devenit cea mai plauzibilă explicație privind evoluția ciclică a economiilor
capitaliste întrucât predicțiile formulate de acest autor au fost confirmate de evoluția industriilor
tradiționale din toate țările capitaliste dezvoltate 84. La aproape un secol după publicarea studiului
lui Kondratieff, se poate spune că acest autor a anticipat atât apariția Marii Depresiuni din
'29-'33, cât și apariția Marii Recesiuni din 2008 (cu mențiunea că această din urmă criză globală
s-a manifestat cu un decalaj de circa un deceniu față de valul idealizat al mișcării ciclice). În
figura următoare prezentăm sintetic valul K3 identificat de Kondratieff și valul K4 rezultat prin
extrapolarea mișcării ciclice ce însoțește dinamica economiilor capitaliste.
Varianta idealizată a celor patru „valuri” identificate de către Kondratieff pentru o perioadă
de circa două secole include (alături de K1 și K2) două cicluri ce se manifestă fiecare pe
întinderea a circa cinci decenii, respectiv:
• K3 : ciclul a început în 1896, a atins vârful/apogeul de prosperitate aproximativ în 1920,
iar faza descendentă a înregistrat circa două decenii, respectiv până în 1939;
• K4 : ascensiunea sau faza ascendentă a acestui ciclu a început în 1939, a continuat până
în 1971 când a atins vârful sau apogeul prosperității, după care, teoretic, a urmat partea
descendentă a ciclului, aceasta însemnând atingerea unui minim în jurul anului 1997.
Figura nr. 3.2. Ciclul K3 identificat de Kondratieff și ciclul K4 rezultat prin

extrapolare
81
N.D. Kondratieff, The Long Waves Cycle,, E.P. Dutton, 1984, pp. 64-80 (Este vorba Mareadespre ediţia
Recesiune dinrepublicată
2008: a
lucrării din 1925, The Major Economic Cycle.) falimente
82
Houston William, Riding the Marea Depresiune
Business Cycle,din '29-'33:
Little, șomajp. 165
Brown and Company (UK), 1995,
83
N.D. Kondratieff, The Long falimente neîncredere
Waves Cycle,, E.P. Dutton, 1984, pp. 64-80 (Este vorba despresocială
ediţia republicată a
șomaj
lucrării din 1925, The Major Economic Cycle.)
panică socială
84
P. Drucker, Inovația și sistemul antreprenorial….
23 din anii '70:

Recesiunea
încetinirea creșterii
reducerea veniturilor
1896 1950 1997 2008 2017
Sursa: Adaptat după Houston William, Riding the Business Cycle, Little, Brown and Company (UK),
1995, p. 165
Urmare a aspectelor aduse în discuție cu privire la dinamica economiilor capitaliste, se

impun a fi formulate câteva concluzii între care amintim:
a) Este destul de evident faptul că perioadele în care se suprapune/sincronizează minimul
mai multor categorii de cicluri economice de tip Juglar, Kitchin sau Kuznets cu perioada
descendentă din valurile K3 sau K4 identificate de Kondratieff sunt perioade dificile pe care le
traversează o economie națională, respectiv se pot înregistra recesiuni sau chiar crize economice
profunde. În esență, apariția Marii Depresiuni din '29-'33, cât și a Marii Recesiuni din 2008,
poate fi explicată tocmai pe seama sincronizării unor categorii diferite de cicluri economice cu
minimul ciclului identificat de Kondratieff, ceea ce conduce la o criză economică profundă în
toate țările dezvoltate ale lumii. Acest lucru a fost și rămâne cunoscut în teoria economică însă
guvernele, băncile centrale și alți decidenți în afaceri nu au aplicat politici sau strategii anti-
ciclice în sensul prevenirii unor crize economice profunde în economia globală85.
b) Așa cum arată datele statistice privind intrarea și ieșirea firmelor pe/de pe diferite
piețe, există o corelație directă și/sau influență reciprocă între evoluția ciclică a afacerilor la nivel
de companie/firmă și evoluția ciclică a vieții economie la nivelul economiei naționale. Există un
număr de falimente și ieșiri din afaceri inclusiv în perioadele ascendente sau de prosperitate ale
CAM însă numărul de falimente este mult mai mare în perioadele descendente ale aceluiași
CAM. Prin urmare, linia strategică de bază a unui MNC dar și a oricărui alt tip de firmă ar trebui
să vizeze desincronizarea ciclului propriu în afaceri al organizației față de fazele descendente ale
unor CAM de tip Kondratieff, Kuznets sau altele ce sunt mai cunoscute și/sau specifice unor
sectoare de activitate.
85
Acest lucru se explică prin faptul că aplicarea unor politici sau strategii anti-ciclice contravine unor interese
electorale, politice sau naționale și, prin urmare, ar avea un impact nedorit asupra publicului larg. În categoria ”alți
decidenți economici” includem inclusiv MNC-urile, cu mențiunea că aplicarea unor strategii anti-ciclice de către
aceste entități ar veni în contradicție cu faptul că investitorii, proprietarii și executivii vizează cel mai adesea
profituri exorbitante, dividende cât mai mari și, prin urmare, se preferă frecvent recursul la un comportament non-
etic în temeiul principiilor ce guvernează competiția și economia de piață.
24
1.7. Mediul haoticist al afacerilor corporatiste în context post-criză
Așa cum am arătat anterior, organizațiile de afaceri sub denumirea de întreprindere,

companie, firmă sau corporație (formele juridice de organizare a proprietății s-au extins și
îmbunătățit de-a lungul timpului) au devenit un element esențial pentru progresul economic al
țărilor capitaliste. Nu dispunem în prezent de un model sau construcție teoretică completă cu
privire la tipul, dimensiunea și structura ideală a unei organizații de afaceri. Este însă destul de
evident că orice firmă sau întreprindere ce funcționează într-o economie concurențială este
localizată propriu-zis, funcționează și obține sau nu performanță într-un mediu socio-economic
extrem de complex (business environment). Acest mediu în care funcționează firmele a fost
dintotdeauna marcat de complexitate și incertitudine încă de la începutul dezvoltării societăților
capitaliste, respectiv încă înainte de Revoluția industrială (1776). Așa cum am arătat, Compania
Indiilor de Est, înființată de Marea Britanie în jurul anului 1600, rămâne organizația de afaceri
cea mai cunoscută ce s-a constituit „pe acțiuni” și pentru care răspunderea investitorilor
particulari se limita la valoarea acțiunilor deținute. Pe măsura dezvoltării capitalismului
tradițional în Europa și apoi în SUA și în unele țări asiatice au apărut noi forme de organizare a
proprietății la nivel de firmă, inclusiv cea denumită cu „răspundere limitată” (Limited),
consacrându-se principiul separării proprietății și răspunderii personale a unor investitori față de
proprietatea și răspunderea organizației nou create pentru a deveni un actor economic. Tot în
sensul invocat, mediul competitiv în care au acționat firmele a obligat aceste entități să inoveze
în mod sistematic, să recurgă la noi forme de organizare pentru a obține performanță și a
remunera capitalul investit.
Exista, în mod evident, o complexitate și interdependență a mediului de afaceri încă
înainte de Marea Depresiune din '29-'33 întrucât prăbușirea pieței bursiere de pe Wall Street în
octombrie 1929 („Joia Neagră” din 24 octombrie, prima zi de panică) s-a extins cu repeziciune în
Europa și alte regiuni ale lumii 86. În mod oarecum similar din perspectivă istorică, criza
financiară din 2008 s-a declanșat inițial tot în SUA și s-a extins apoi treptat în principalele țări
ale lumii87. În actualul context post-criză la nivel global, cât și cu referire la cel existent în
principalele țări ale lumii, se remarcă însă faptul că mediul de afaceri a devenit cu mult mai
complex și interdependent comparativ cu realitățile existente pe diverse piețe și în diverse
industrii în urmă cu circa un secol. Aceasta întrucât tehnologiile, instituțiile internaționale,
politicile publice ale țărilor și strategiile aplicate de MNC-uri au creat în perioada postbelică un
fel de rețea socială/economică (social network) ce se constituie din conexiuni vizibile și
invizibile fără precedent între persoane, organizații, piețe și țări. Mai simplu spus, Internetul,
sateliții, transporturile aeriene, procesele integraționiste pe grupe de țări, încheierea Războiului
Rece și politicile de liberalizare aplicate de către țări facilitează enorm schimburile comerciale și
alte tipuri de afaceri. În același timp însă, aceiași factori generează interdependențe, condiționări
și riscuri suplimentare pentru toate categoriile de organizații de afaceri.
Cu peste șapte decenii în urmă, Schumpeter discuta de „distrugerea creatoare” ca forță

aflată la baza proceselor inovative din cadrul întreprinderilor capitaliste. 88 Mai recent, respectiv
în anul 2008, Kotler & Caslione propun conceptul de „chaotics” în încercarea de a caracteriza
instabilitatea actuală a mediului de afaceri corporatist. 89 În fapt, termenii de „tehnologie
disruptivă” (disruptive technology) și „inovație disruptivă” s-au impus abia în anii ’90 în
literatura de afaceri și management.
86
Galbraith, J. K., The Great Crash 1929, Houghton Mifflin Company, 1954, pp. 89-107
87
Roubini Nouriel, Stephen Mihm, Economia Crizelor, Editura Publica, București, 2010
88
Schumpeter, Joseph A., Can capitalism survive?, Hurper and Row, 1942; traducere în limba română Poate
capitalismul supravietui?, Editura Publica, 2011, pp. 37-74.
89
Kotler, Philip, Caslione, John A., Chaotics. The Business of Managing and Marketing in the Age of Turbulence,
AMACOM, 2009; traducere în limba română Chaotics Management şi marketing în era turbulenţelor, Editura
Publica, 2009.
25
Teoretic, analizele privind structura mediului în care se localizează și funcționează
firmele discută de două sau trei ”straturi” distincte ale acestui mediu, fiecare având anumite
influențe asupra proceselor și activităților ce au loc în interiorul unei organizații de afaceri 90. În
primul rând, discutăm de un mediu extern îndepărtat (denumit și macromediu), cât și de un
mediu extern apropiat (denumit și micromediu), fiecare inducând sau generând atât oportunități,
cât și amenințări față de realizarea unor obiective pe care și le propune firma în decursul
timpului. Cele două componente sau „straturi” ale mediului extern în care este localizată o firmă
se constituie, fiecare în parte, din elemente sau factori ce pot fi relativ bine analizați și
individualizați, respectiv91:
 În componența macromediului se manifestă influența cumulată a unor factori de natură
politică (politics-P), economică (economic-E), socială (social-S), tehnologică (technology-T),
legală sau de natură juridică (law-L) și cea dată de mediu (environment-E). În teoria și practica
evaluării mediului extern al afacerilor s-a impus recursul la așa-numitul Model PESTLE ca
instrument de scanare și monitorizare a influențelor și constrângerilor ce pot surveni asupra
firmei din diferite surse sau procese ce au loc în viața social-economică.
 În componența micromediului se regăsește influența cumulată a unor factori sau elemente
ce sunt în relaționare directă cu firma, pe care ea le poate influența în mod relativ și este, în
același timp, influențată, la rândul ei, de comportamentul sau acțiunea lor. Firmele intră în relație
de afaceri, negociere sau de alt tip cu furnizorii, băncile, clienții, unele firme concurente,
acționarii sau investitorii. Diferit de la un caz la altul, firmele exercită influențe și prezintă
interes pentru un grup mai larg sau mai restrâns de stakeholders. În raport de interesele și
comportamentul unor stakeholders precum investitorii, acționarii majoritari, unele bănci după
caz, firmele își definesc apoi misiunea și își orientează comportamentul și practicile zilnice în
încercarea de a echilibra binele organizației cu binele social.
În al doilea rând, teoria privind business environment discută și de un mediu intern al
unei firme, acesta fiind compus din elemente sau factori precum cultura organizațională,
misiunea propusă, strategiile de management, organigrama, infrastructura fizică de care dispune
ea și alte elemente similare, inclusiv cunoștințele și salariații 92. Unul din elementele esențiale ce
este direct dependent de activitatea internă a firmei, cunoștințele deținute, expertiza acumulată în
timp și alte condiționări similare este dat de costurile de operare necesare pentru a obține un
produs sau serviciu. Prin intermediul costurilor de operare, firma intră în competiție directă sau
indirectă cu alte organizații de afaceri ce există într-o industrie și/sau pe o anumită piață. Nu
întâmplător, prim teorie bine individualizată cu privire la natura firmei, anume cea dezvoltată de
Ronald Coase, se concentrează în jurul conceptului de costuri de tranzacționare în încercarea de
a explica când anume o firmă poate intra pe o piață dată93.
În figura nr…. prezentăm structura generală a mediului de afaceri în care sunt localizate
diverse categorii de organizații de afaceri sub denumiri precum firme, întreprinderi, companii,
corporații și altele similare.
Figura nr…….Mediul de afaceri și costurile de operare

(organization's environment and costs)
Mediul extern apropiat + îndepărtat:

factorii PESTLE + funizorii, clienții, competitorii etc.
90
David Campbell, George Stonehouse, Bill Houston , Business Strategy, Second edition, Butterworth-Heinemann,
Oxford, Great Britain, 2002; Ian Brooks, Jamie Weatherston and Graham Wilkinsond, The International Business
Environment, Financial Times, 2004; Ian Worthington and Chris Britton, The Business Environment, (fifth edition),
Pretince Hall, United Kingdom, 2006 Mediul intern: ?
91
David Campbell, George Stonehouse,misiunea,
Bill Houston
cultura, Business Strategy, Second edition, Butterworth-Heinemann,
Oxford, Great Britain, 2002; Ian Brooks, Jamie Weatherston
organizațională, strategiile, and Graham
COSTURI Wilkinsond,
DE The International Business
Environment, Financial Times, 2004;organigrama, costurileand
Ian Worthington etc.Chris Britton, The Business Environment, (fifth edition),
OPERARE
concurenți
Pretince Hall, United Kingdom, 2006

alți
92
R. Daft, The New Era of Management, Thomson South-Western, 2006, pp. 95-96
93
Coase, Ronald H., The Nature of the Firm, Economica, New Series, Volume 4, Issue 16, 1937, pp. 386-405
26
Sursa: Adaptat după David Campbell, George Stonehouse and Bill Houston, Business Strategy, Second
edition, Butterworth-Heinemann, Oxford, Great Britain, 2002, pag. 113 și următoarele; Elearn, Business
Environment, Revised Edition, Management Extra Series, Routledge, 2008, p. 2.
Așa cum rezultă din cele sugerate de către noi în figura nr…., orice firmă se va raporta,
voluntar sau nu, la nivelul costurilor cu care operează alți competitori pentru a realiza și oferi un
produs/serviciu. Analiști precum Peter Drucker sau Michael Porter explică, de altfel, avantajul
competitiv pe care îl poate obține o firmă într-un anumit sector și pe o anumită piață îndeosebi cu
referire la nivelul costurilor pe care le înregistrează organizația pentru a oferi un anumit produs
sau serviciu94. Așa cum ne arată întreaga perioadă parcursă de la Revoluția industrială de la 1776
și până în prezent, gestionarea și reducerea costurilor de către firme s-a bazat îndeosebi pe
creșterea productivității muncii, ceea ce a necesitat, esențial, noi tehnologii și noi forme de
organizare în toate categoriile de întreprinderi. Pe parcursul a circa două secole, inovațiile
tehnologice și inovațiile sociale au schimbat profund societatea și stilul de viață din țările
capitaliste dezvoltate. Astfel de schimbări majore generate de tehnologii și organizare s-au
reflectat în mod direct asupra mediului de afaceri, condițiilor de derulare a competiției între
firme, strategiilor aplicate de către ele și modului în care se obține performanța economică, adică
valoarea nou creată.
Într-o lucrare dedicată schimbărilor profunde ce au survenit în mediul de afaceri specific
contextului post-criză, adică începând cu anul 2008 și până în prezent, Kotler & Caslione
identifică un număr de factori ce au generat împreună o incertitudine sau turbulență extremă a
acestui mediu, turbulență pentru care ei propun termenul chaotics (haoticism)95. Între factorii
identificați de cei doi autori ca fiind generatori de haos și turbulență extremă în mediul post-criză
al afacerilor amintim în continuare96:
 Factorul F1: IT și revoluția informatică
Începând cu anii '80 ai secolului trecut se discută tot mai insistent de revoluția
informatică și impactul pe care îl are ICT (Information and Communication Technology),
respectiv calculatorul și rețelele de computere, asupra tuturor sectoarelor de activitate umană.
Internetul, telecomunicațiile și digitalizarea asigură pentru toate persoanele și organizațiile un
94
Drucker, F. Peter, Concept of the Corporation, Transaction Publishers, Seventh Printing, 2008; Porter, M. E., On
competition, Harvard Business School Publishing Corporation, 2008
95
Publica, 2009
96
Publica, 2009, pp. 37-65
27
acces aproape nelimitat la informații/cunoștințe ceea ce înseamnă acces la resursa principală
pentru a concura la nivel global. Internetul, e-commerce și comunicațiile on-line constituie
pentru societatea modernă, spune Drucker, un instrument tehnologic la fel de important cum au
fost căile ferate începând cu 1830 pentru întreaga civilizație occidentală 97. IT-ul și tehnologiile
cloud computing creează probleme noi îndeosebi pentru firmele tradiționale de tip MNC însă
oferă și nenumărate oportunități. Marea provocare pentru viitor, argumentează Kotler &
Caslione, este dezvoltarea de rețele electronice care să sprijine firmele în a concura și coopera
simultan pentru acces la cunoștințe în condiții de siguranță98. În plus, revoluția informatică a fost
urmată la puțin timp de așa-numita revoluție a cunoașterii și/sau cunoștințelor, începând cu anii
'90 și până în prezent99.
 Factorul F2: Inovațiile disruptive

Dezvoltările tehnologice din ultimele două secole și jumătate au asigurat o dominanță clară
a Occidentului față de alte civilizații întrucât au condus la productivitate sporită, creștere
economică, fonduri tot mai mari investite în cercetare, educație, inovare continuă și alte aspecte
similare specifice societății moderne. Termenul de tehnologie disruptivă (disruptive
technologies) a fost inventat de către Joseph L. Bower și Clayton M. Christensen într-un articol
publicat în 1995 în Harvard Business Review100. Ulterior, Christensen a înlocuit termenul
tehnologie disruptivă cu cel de inovație disruptivă (disruptive innovation)101. După opinia
noastră, nu întotdeauna este posibil de făcut o distincție clară între inovațiile disruptive și
tehnologiile disruptive. În esență, o inovație disruptivă se asociază cu o nouă tehnologie ce are
apoi un impact major în legătură cu un produs/serviciu distribuit pe o anumită piață. Cu alte
cuvinte, inovațiile disruptive conduc la tehnologii noi, iar acestea din urmă obligă toate firmele
participante pe o piață dată la noi forme de organizare și schimbări majore în strategia generală
prin care se raportează la piață.
Firmele care nu reușesc să se adapteze rapid la modificările ce survin în percepția și
dorința clienților, inclusiv a publicului larg, față de noutățile tehnologice din ultimele decenii,
vor sfârși prin a fi eliminate de pe piață. Ideea în sine nu este o noutate absolută întrucât
Schumpeter discuta în urmă cu opt decenii de inovațiile radicale și ”distrugerea creatoare” pe
care o aduc noile tehnologii102. Anumite inovații tehnice conduc, deopotrivă, la tehnologii noi ce
înlocuiesc alte tehnologii „vechi”, generând simultan și tendințe noi în consum, în practicile
sociale și/sau relațiile dintre grupuri sociale. Este destul de evident că noile tehnologii din
ultimele trei decenii au generat multiple oportunități pentru firme dar și anumite riscuri atunci
când unele companii nu reușesc să se adapteze rapid la noile tendințe de pe piață.
 Factorul F3: Ascensiunea „restului lumii”

Crizele financiare din anii 2000 au accentuat propriu-zis un proces început cu circa două decenii
anterior, anume cel de redistribuire a puterii în economia globală, pe măsură ce China, noile țări
industrializate din Asia și țările bogate din Orientul Mijlociu au început să se afirme ca economii
emergente. Grupul țărilor BRICS tinde a-și îmbunătăți poziția relativă anuală în economia
globală, îndeosebi după anul 2010, când China a devenit a doua economie a lumii, ceea ce
înseamnă propriu-zis o diminuare a puterii/influenței deținute de SUA și Europa. Sintagma
”ascensiunea restului lumii” aparține lui Zakaria Fareed care arată că, după un secol de
97
Drucker, F. Peter, Managing in the Next Society, St. Martin's Press, New York, 2002, pp. 57-58
98
Drucker, F. Peter, Managing in the Next Society, St. Martin's Press, New York, 2002,p. 40
99
Asupra acestui subiect discutăm mai pe larg în capitolul VI al lucrării, atunci când analizăm conceptul de KM
(Knowledge Management).
100
J. L. Bower, C. M: Christensen, Dsiruptive Technologies: Catching the Wave, Harvard Business Review,
January-February 1995
101
C. M. Christensen, M. Raynor, The Innovator's Solution: Creating and Sustaining Successful Growth , Harvard
Business School Press, Cambridge, MA, 1997
102
J. Schumpeter, Capitalism, Socialism and Democracy, Taylor &Francis, 2003 (first published 1943, Routledge)
28
dominație a SUA în economia globală, China și alte puteri emergente au constituit deja un pol
distinct de putere economică103. Marile MNC-uri din China, Rusia, Brazilia, Mexic și alte țări în
curs de dezvoltare își continuă strategiile de achiziționare a unor active și/sau companii din țările
Occidentale și, drept consecință, lista Fortune Global 500 includea în 2008 nu mai puțin de 62 de
corporații din economiile emergente104.
 Factorul F4: Hiperconcurenţa

Inovațiile disruptive, IT-ul, revoluția cunoașterii și noii ”actori” de pe diferite piețe generează
împreună noi forțe motrice în ansamblul procesului de globalizare și conduc la o accentuare fără
precedent a competiției ce există între marile MNC-uri de pe diferite piețe. În plus, companiile
mai mici din țările occidentale dar și așa-numitele firme „latecomers” în economia globală, ce
pot realiza unele produse/servicii în condiții de costuri mai reduse, aplică strategii de
internaționalizare și cucerire a unor segmente de piață ce erau tradițional rezervate marilor
corporații105. Ce strategii pot fi aplicate de către firme într-un mediu de afaceri complet haotic? În
acest nou mediu turbulent și tot mai greu de gestionat de către companii, echilibrul de forțe se
schimbă extrem de rapid pe majoritatea piețelor, motiv pentru care gândirea strategică și cea
non-liniară au devenit esențiale pentru manageri. Mecanismele tradiționale de obținere și
conservare a avantajului competitiv de către o firmă, prin crearea unor competențe cheie în a
produce sau realiza „ceva”, par a nu mai fi de actualitate în mediul turbulent al afacerilor.
 Factorul F5: Mediul ambiant

Pe parcursul ultimelor patru decenii au fost exercitate presiuni tot mai puternice asupra
tuturor categoriilor de firme pentru ca fiecare în parte să își definească un anumit cod de
conduită, îndeosebi cu referire la protecția mediului, protecția consumatorilor și recursul la
anumite categorii de tehnologii. Astfel de presiuni au fost și sunt exercitate de către organisme
internaționale, guverne, mass-media, cât și de publicul larg din țările occidentale. Conform unui
studiu efectuat de compania McKinsey în septembrie 2008, tot mai mulți manageri încep să
privească problemele legate de mediu mai degrabă ca oportunități pentru a dezvolta noi afaceri
decât ca riscuri și costuri necesare106. Convențiile internaționale încheiate de către state, cât și
legislația adoptată de țări privind protejarea mediului ambiant și necesitatea utilizării unor
tehnologii ecologice creează în mod evident restricții și oportunități pentru firme.
 Factorul F6: Abilitatea clienților

Pe măsura extinderii Internetului, a rețelelor de socializare și a diferitelor tipuri de e-
commerce, consumatorii din întreaga lume au mai multe surse de informare, documentare și
alegere privind anumite produse sau servicii. Consumatorii pot deja să formuleze cereri precise
privind un anumit produs, să aleagă între diverse variante de distribuție, ceea ce impune firmelor
ofertante transparență și un comportament etic.
 Factorul F7: Fondurile suverane și alți factori

Un fond de investiții suveran (FIS) aparține tradițional statului și se compune din active date
de bani, acțiuni, obligațiuni, metale prețioase sau orice alte instrumente financiare. Unele fonduri
de acest tip din China, Singapore, Adu Dhabi și Kuweit, arată Kotler & Caslione, au ajuns la
active de circa 4000 miliarde USD în 2008 investite în corporații ce sunt cotate pe Wall Street
sau la principalele burse de valori din Europa 107. Lichiditățile uriașe de care dispune aceste FIS și
103
Zakaria Fareed, Lumea post-americană, Polirom,
104
Fortune Global 500 2017….
105
Michael Storper et.al, Latecomers in the Global Economy, Routledge Taylor & Francis, 2005
106
McKinsey…..
107
29
strategia lor agresivă din ultimele decenii au condus la unele temeri din partea guvernelor
occidentale întrucât țările se străduiesc să își protejeze anumite industrii sau sectoare strategice.
Oricum, competiția directă a unor MNC-uri chiar puternice cu fonduri ce sunt controlate de
unele state puternice sau bogate ale lumii constituie o presiune suplimentară asupra mediului de
afaceri internațional. Aceasta întrucât orientarea MNC-urilor exclusiv către obținerea de profit
vine în bună măsură în contradicție cu interese strategice ale unor țări.
În legătură cu influența cumulată a factorilor F1-F7 asupra mediului de afaceri haoticist
vom accentua în continuare două aspecte:
a) În primul rând, este oportun a accentua impactul pe care l-au avut tehnologiile în
ultimele două secole și jumătate asupra dezvoltării socio-economice din țările occidentale,
inclusiv pentru consolidarea puterii deținute de SUA, Europa, Rusia, China sau alte economii ale
lumii.
În tabelul ce urmează prezentăm câteva exemple de tehnologii/inovații disruptive la care
se referă Kotler & Caslione, cât și influențele ce rezultă în mod implicit pentru firme și/sau
consumatori.
Tabelul nr. 2.2. Inovații disruptive și implicații pentru firme și consumatori
TEHNOLOGIA/ TEHNOLOGIA IMPLICAȚII PENTRU

INOVAȚIA DISRUPTIVĂ DISLOCATĂ/ FIRME/CONSUMATOR
MARGINALIZAT I
Ă
Mini-laminoare Combinate …..
siderurgice integrate
pe verticală
Nave-container; Cargoboturi; docheri
containerizare
Tehnoredactarea Tehnoredactarea
computerizată clasică
Fotografia digitală Fotografia pe film cu
developare
Semiconductori Tranzistori
Calculatoare personale Calculatoare
mainframe și mini-
calculatoare
Sursa: Philip Kotler, John A. Caslione, Chaotics. The Business of Managing and Marketing in the Age of
Turbulence, traducere în limba română Chaotics. Management şi marketing în era turbulenţelor, Editura Publica,
2009, p. 43.
b) În al doilea rând, apreciem că, alături de factorii F1-F7, alte fenomene sau procese
survenite în economia globală generează în mod vădit noi surse de turbulență, incertitudine și
haos în mediul internațional al afacerilor. Constituirea de blocuri comerciale precum UE,
NAFTA sau altele de tip integraționist, oferă pentru firme oportunități dar și condiționări
suplimentare. În plus, fenomene recente precum terorismul internațional sau migrația a milioane
de persoane din țări mai sărace către altele cu o situație economică mai bună aduc în prim plan
diferențele culturale și de valori dintre țări și organizații de diverse tipuri.
1.8. Etica în practicile corporatiste: retorică, realitate și implicații
Publica, 2009
30
Așa cum am arătat anterior, criza globală din 2008 a generat numeroase dileme pentru
decidenții politici, companii și teoreticieni cu privire la însăși viabilitatea sistemului capitalist
bazat pe mecanismul pieței libere. Aceasta întrucât modificările cadrului juridic impus de stat au
sprijinit începând cu anii '90 achizițiile și fuziunile în lumea corporatistă, crearea unor mari
conglomerate financiare ce au condus apoi la speculații excesive și non-etice care, la rândul lor,
au contribuit la declanșarea crizei globale. Tot în sensul invocat, sunt de subliniat inegalitățile
survenite în distribuirea avuției pe parcursul ultimelor trei decenii între cei bogați și cetățenii
obișnuiți din unele țări occidentale.
Există o serie de abordări predominant teoretice și oarecum idealiste cu privire la
necesitatea schimbării unor principii sau norme ce stau la baza funcționării economiilor
capitaliste, între care amintim două opinii relativ mai cunoscute:
a) Unii autori au susținut încă din anii '90 faptul că este posibil și necesar să se
construiască un capitalism moral în lumea occidentală, ceea ce ar însemna în primul rând ca
firmele și alte organizații sau instituții să își asume, parțial urmare a cadrului juridic și parțial
benevol, respectarea unui set de standarde etice și asumarea unor responsabilități sociale de
către companii108.
b) Mai recent, autori precum ....... discută despre conscious capitalism și susțin că
este posibilă construirea unui capitalism fundamentat pe contiința morală a decidenților din
afaceri, politică și societate, ceea ce înseamnă tot un rol central asumat de firme, companii sau
întreprinderi în aplicarea unui set de standarde etice și asumarea de responsabilități sociale109.
Problematica comportamentului etic sau mai puțin etic al unei firme a devenit un subiect
de referință în teoria și practica managementului performant îndeosebi cu începere din anii '80 și
până în prezent. Printr-un comportament etic al unei firme, companii sau întreprinderi înțelegem
un comportament corect și fundamentat pe asumarea benevolă a unui set de norme morale în
viața zilnică de către manageri și ceilalți salariați din cadrul organizației. Mai simplu spus,
comportamentul etic în practica zilnică a unei firme presupune ca decidenții din cadrul ei să
respecte nu doar cadrul juridic ce impune un anumit comportament în afaceri, ci și anumite
valori sociale recunoscute de societate.
Exemplificări de comportament non-etic în practica unor MNC-uri:

a) A devenit extrem de cunoscut la nivel internațional cazul companiei Enron din SUA,
care a recurs la practici non-etice în relația cu investitorii și publicul larg cu prețul încălcării
legislației privind guvernanța corporatistă, organizarea contabilității, întocmirea raportului de
profit și pierderi, plata anuală a dividendelor și alte aspecte similare. În acest caz,
comportamentul non-etic al companiei a constat în încălcarea legislației financiar-contabile din
SUA întrucât s-au falsificat pentru un număr de ani datele privind profitul, investițiile în curs și
alte aspecte conexe în scopul majorării profitului și dividendelor plătite acționarilor. Încălcarea
legislației financiar-contabile și/sau a altor norme juridice privind afacerile constituie probabil
cel mai periculos tip de comportament non-etic al unei firme întrucât generează consecințe
negative mari pentru investitori și publicul larg. Așa-numitele ”inginerii contabile” în cazul
Enron au condus în final la falimentul organizației, păgubirea statului California cu 3,3 miliarde
USD, manipularea pieței energiei în perioada 2000-2001 și alte pagube financiare pentru mai
mult de 1 milion de mici investitori110.
b) De asemenea, a devenit cunoscut la nivel internațional cazul companiei WorldCom din
SUA, care a recurs la practici non-etice cu prețul încălcării legii americane privind guvernanța
108
S. Young, Moral Capitalism. Reconciling Private Interest with the Public Good, 2003; traducere Capitalismul
moral, Curtea veche Publishing, 2008, pp. 42-50
109
Mackey, J., & Sisodia, R. (2014). Conscious Capitalism. Harvard Business School Publishing
110
31
corporatistă și relația cu diverse grupuri de interes (stakeholders). Consecințele acestui tip de
comportament non-etic al companiei WorldCom au condus în final la o fraudă de 3,8 miliarde
USD, la falimentul companiei și afectarea a circa 2 milioane de cetățeni americani care și-au
investit economiile prin cumpărarea de acțiuni ale corporației111.
Așa cum argumentează Young, „capitalismul sălbatic” survine atunci când unii decidenți
în afaceri minimalizează necesitatea eticii în comportamentul organizațiilor pe care le conduc
recurgând inclusiv la încălcarea legii pentru majorarea profiturilor și îmbogățirea rapidă a unui
număr redus de persoane112. Astfel de situații ce rezidă în încălcarea legii de către MNC-uri
survin totuși relativ mai rar în lumea corporatistă și conduc inevitabil la faliment și răspunderea
impusă de lege.
c) Există situații în care unele MNC-uri nu pot fi acuzate propriu zis de încălcarea legii cu
privire la guvernanța corporatistă și/sau practicile zilnice în relația cu piața, consumatorii sau alți
stakeholders și totuși ele dau dovadă, pe fond, de un comportament non-etic. O situație de acest
fel este cazul companiei BP (British Petroleum), care s-a confruntat cu un accident de proporții
în exploatarea din Golful Mexic, accident ce a generat consecințe negative materializate atât în
pierderea de vieți omenești, cât și asupra mediului ambiant prin poluarea excesivă. De altfel, BP
a făcut istorie în ceea ce privește astfel de accidente. Un studiu efectuat în anul 2004 concluziona
că, după anul 1990, rafinăriile și fabricile BP s-au confruntat cu peste 3.500 de accidente, ceea ce
plasa compania pe primul loc în SUA în topul companiilor cu cele mai multe accidente113.
În ceea ce privește istoricul și poziția actuală a BP la nivel global, amintim următoarele:
 Compania a fost înființară de guvernul Marii Britanii în….și a fost privatizată în anii '80,
în perioada în care Margaret Thacher era Prim ministru și a aplicat o serie de politici de
liberalizare a economiei britanice. În decursul unei istorii de peste un secol, BP a devenit
o companie cu capital mixt (britanic și american) și a ajuns unul din giganții de pe piața
internațională de exploatare și prelucrare a petrolului. Spre exemplu, în 2013, compania
avea circa 84000 salariați, din care 64000 în afiliatele din străinătate, și realiza vânzări
totale de circa 380 miliarde USD din care aproximativ 85% în străinătate114.
 Compania a avut și deține o poziție importantă în exploatarea petrolului în principalele
țări din Orientul Mijlociu, respectiv Arabia Saudită, Kuweit etc. Ea se află în competiție
directă cu alte companii gigant din domeniu, precum Royal Dutch Shell (companie
britanico-olandeză), Exxon (SUA), Chevron Texaco (SUA), Gazprom (Rusia) etc.
d) Cazul Wolksvagen
A devenit cunoscută situația companiei Wolksvagen prin mediatizarea excesivă la nivel
internațional a scandalului survenit inițial în filiala din SUA a organizației. În această situație, s-a
constatat că, în scopul reducerii costurilor de fabricație cu câțiva dolari per unitate, s-a instalat un
software ce indica date falsificate în cadrul testelor obișnuite cu privire la gradul de poluare a
atmosferei, emisiile de CO2 etc. Un laborator de specialitate a efectuat teste mai amănunțite
privind gradul de poluare al unor modele produse de Wolksvagen și a descoperit incorectitudinea
la care a recurs producătorul german de autoturisme115. Ulterior, s-a constatat că același
dispozitiv tehnic a fost utilizat de către companie pentru circa 2 milioane unități vândute nu doar
pe piața americană, ci și Europa și în alte regiuni ale lumii. Scandalul survenit în acest caz,
respectiv comportamentul incorect al companiei motivat de reducerea cu orice preț a costurilor,
a condus la concedierea conducerii superioare (CEO, vicepreședinți, directori tehnici etc.) dar și
111
112
moral, Curtea veche Publishing, 2008, p. 90
113
M. Maresh, D. Williams, Oil Industry Crisis Communication, în T. Coombs; S.J: Holladay (eds.),The Handbook
of Crisis Communication, Wiley-Blackwell, UK, 2010, pp.285-301
114
UNCTAD, World Investment Report, 2014, www.unctad.org
115
………????
32
la miliarde de dolari despăgubiri civile pe care trebuie să le plătească compania, alături de un
număr de procese civile aflate în diferite etape de derulare116.
e) Cazul Samsung
În cazul companiei Samsung, a survenit recent un scandal legat de posibile practici de
mituire la care a recurs organizația pentru a obține sprijinul politic al guvernului Coreei de Sud
în susținerea unor strategii și interese ale corporației atât pentru piața din Coreea de Sud, cât și la
nivel internațional. Mai precis, CEO companiei, respectiv……, a fost acuzat de către media că a
sprijinit financiar campania electorală a ….., ce a devenit ulterior președinte al Coreei de Sud 117.
Scandalul survenit în acest caz a condus ulterior la un proces penal împotriva CEO companiei
Samsung dar și la demiterea președintelui de către puterea legislativă.
f) În fine, mai amintim și de cazul corporației Mitsubishi, din Japonia, companie ce

înregistrează o cifră de afaceri de peste 100 miliarde USD și are un număr de salariați de circa…,
din care mai mult de 50% în subsidiare din SUA, Europa și din alte țări (produce nu doar
autoturisme, ci și echipamente pentru industria atomică, telecomunicații, produse chimice,
derivate din petrol, hârtie, birotică etc.). Începând cu 1947, concernul Mitsubishi funcționează
sub forma unui grup sau business network de tip keiretsu, respectiv un conglomerat ce însumează
circa 20 de companii mai mari și alte câteva mii de firme medii sau mici (astfel de conglomerate
din Japonia au o coordonare doar informală a întregului business network ). În anii '90, a fost
acuzată de Rainforest Action Network din SUA că, prin intermediul subsidiarelor sale din
America de Nord, Asia de Sud și Rusia, contribuie la distrugerea pădurilor întrucât nu respectă
condițiile internaționale privind protecția mediului. În 2001, compania a fost amendată de către
comisia europeană cu o amendă penală de 314 milioane Euro, întrucât a constituit prin filiala sa
din Germania un cartel în scopul manipulării prețului la hârtia fără carbon 118. Ulterior, compania
s-a declarat pregătită să respecte integral reglementările internaționale privind exploatarea
pădurilor și protecția mediului natural.
Necesitatea impunerii unui comportament etic în practica firmelor, îndeosebi cu referire

la strategii și practici aplicate de MNC-uri, a devenit un subiect de interes pe măsură ce puterea
corporatistă a tins a se amplifica în societatea contemporană, respectiv începând cu anii '70 ai
secolului trecut și până în prezent. Diferite convenții internaționale între principalele țări ale
lumii, alături de unele principii enunțate sub egida ONU cu privire la derularea afacerilor, au
condus la schimbări în cadrul juridic impus de statele lumii în sensul adoptării unor reglementări
ce impun sau cel puțin recomandă respectarea unui set de standarde etice în practica diverselor
categorii de firme. Tot în sensul invocat, opinia publică, mass-media firmele de consultanță în
management, cât și mediul academic, au creat o presiune suplimentară asupra firmelor pentru a-
și declara public principiile de bază pe care urmează să le aplice privind protecția mediului
ambiant, protecția consumatorilor, respectarea drepturilor omului și alte aspecte similare.
Există mai multe elemente sau direcții în care companiile de top au început să își asume
benevol recursul la un comportament etic în activitățile derulate pe diferite piețe. Între astfel de
direcții de acțiune ce au devenit vizibile pentru imaginea publică și practica MNC-urilor
semnificative de pe diferite piețe amintim:
 În primul rând, companiile de top și-au reconsiderat politicile generale și au început să își
elaboreze propriile coduri de conduită sau coduri etice prin care enunță public un set de
116
…
117
….
118
Werner, K., Weiss, H., Das neue Schwarzbuch Markenfirmen Die Machenschften der Weltkonzerne, Wien –
Frankfurt, 2003; traducere Noua carte neagră a firmelor de marcă, Aquila '93, 2004, pp. 353-355
33
principii ce urmează a fi respectate de către toți membrii organizației în activitățile
curente de inovare, producție, distribuție pe piață, relaționare cu consumatorii etc.
 În al doilea rând, conceptul de Corporate Social Responsability (CSR) a devenit treptat
de interes pentru marile MNC-uri și a condus la modificări semnificative în guvernanța
corporatistă. În temeiul acestui concept teoretic, firmele își asumă, fie urmare a legislației
impuse de țări, fie în mod benevol, publicarea anuală a unui raport privind CSR odată cu
raportul general al board-ului executiv. Prin raportul privind CSR compania comunică
public fondurile financiare ce au fost alocate anual pentru îndeplinirea unor obligații
sociale asumate benevol și solicitate de către societate, cel mai frecvent fiind incluse
fondurile pentru dezvoltarea de tehnologii ecologice, investiții pentru protejarea mediului
ambiant, îmbunătățiri aduse produselor/serviciilor, îndeplinirea unor acțiuni caritabile
pentru comunitate sau anumite categorii sociale etc.
Așa cum arată David Vogel, chiar dacă există foarte multă retorică privind aplicarea CSR de
către corporații, totuși s-au făcut progrese remarcabile pentru ca firmele să își asume obligații
sociale; se poate spune că CSR a devenit un fenomen global și va condiționa leadership-ul
companiilor de top pentru deceniile ce vor urma119.
119
D. Vogel, The Market for Virtue, The Brookings Institution Press, Washington D.C., 2005, pp. 12-15
34

CAPITOL Act 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOL Act 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

CAPITOLUL I. INDIVIDUALIZAREA MANAGEMENTULUI COMPARAT..........................1

1.1. Scurt istoric privind domeniul managementului

Analiza noastră se referă la domeniul managementului însă ne vom focaliza predominant

1.2. Definirea managementului comparat

Apreciem că definirea managementului comparat se poate face în mod distinct/separat de

1.3. Perspectiva istorică privind antreprenoriatul și companiile/firmele

În societatea globală de astăzi suntem relativ familiarizați cu existența a zeci de tipuri de

Figura nr…Perspectiva istorică privind antreprenoriatul și firmele

1600 1660 1776 1800 1900

1.4. Internaționalizarea organizațiilor de afaceri

Întrucât am utilizat deja sintagma „corporaţie multinaţională” este oportun să remarcăm

Figura 1.1. Etapele internaţionalizării unei companii

Pe măsură ce o firmă/companie își consolidează cota de piață deținută în domeniul sau

1.5. MNC-urile: vectori ai creșterii economice în societatea modernă

Studii recente cu privire la situația actuală a economiei globale și perspectivele

politică, militară etc.

1.5.1. Perspective de abordare privind puterea

Este extrem de dificil de predicționat cum anume se va distribui puterea economică la

1.5.2. Indicatori privind poziția MNC-urilor în economia globală

UNCTAD, în World Investment Report analizează fenomenul corporatist în funcţie de o

Anumite studii de management comparat se referă direct la practicile/regulile de

Ani 1982 1990 2000 2005 2006 2007 2008

1.5.4. Poziția MNC-urilor de la debutul crizei și până în prezent

Active Salariați Afiliate

Rank Țara de Total

1.5.5. Puterea corporatistă vs puterea statală

Tabelul nr. 6. Țări față de MNC-uri prin prisma comparației GDP-venituri

În situația în care se recurge la a compara valoarea adăugată de MNC-uri (dată de suma

Tabelul nr. 8. Comparație selectivă între unele MNC-uri și unele țări

Compania Valoarea Valoarea

Figura nr…Modelul general al CAF pentru orice organizație de afaceri

 Ciclurile scurte, identificate inițial de J. Kitchin şi denumite informal cicluri de tip

 Ciclurile decenale, identificate de Juglar, Kuznets şi alţi autori

 Ciclurile tip Kondratieff

Figura nr. 3.2. Ciclul K3 identificat de Kondratieff și ciclul K4 rezultat prin

23 din anii '70:

Urmare a aspectelor aduse în discuție cu privire la dinamica economiilor capitaliste, se

Așa cum am arătat anterior, organizațiile de afaceri sub denumirea de întreprindere,

Cu peste șapte decenii în urmă, Schumpeter discuta de „distrugerea creatoare” ca forță

Figura nr…….Mediul de afaceri și costurile de operare

Mediul extern apropiat + îndepărtat:

Pretince Hall, United Kingdom, 2006

 Factorul F2: Inovațiile disruptive

 Factorul F3: Ascensiunea „restului lumii”

 Factorul F4: Hiperconcurenţa

 Factorul F5: Mediul ambiant

 Factorul F6: Abilitatea clienților

 Factorul F7: Fondurile suverane și alți factori

Tabelul nr. 2.2. Inovații disruptive și implicații pentru firme și consumatori

TEHNOLOGIA/ TEHNOLOGIA IMPLICAȚII PENTRU

1.8. Etica în practicile corporatiste: retorică, realitate și implicații

Exemplificări de comportament non-etic în practica unor MNC-uri:

f) În fine, mai amintim și de cazul corporației Mitsubishi, din Japonia, companie ce

Necesitatea impunerii unui comportament etic în practica firmelor, îndeosebi cu referire

S-ar putea să vă placă și