S17.

Tulburari psihopatologice in discrinii (endocrinopatii)

Sunt caracterizate de prezenţa de tulburări psihice determinate de afecţiunile endocrine, când se suspectează
condiţiile:
-Relativa stabilitate în timp a simptomelor (de exemplu, persistenţa anxietăţii indiferent de existenţa sau
absenţa unor situaţii anxiogene);
-Rezistenţa simptomelor la psihoterapie;
-Efect insuficient/nul al psihotropelor;
-Confirmarea obiectivă a simptomelor prin mijloace directe/afirmaţii ale anturajului: poliurie, polidipsie,
apetit alimentar crescut, creşterea extremităţilor, hiper/hipotricoză, astenie majoră, inexplicabilă;
-Absenţa cauzelor psihogene convingătoare;
-Prezenţa în tabloul clinic a unor simptome mai puţin caracteristice afecţiunilor psihice;
-Prezenţa de semne şi simptome somatice;
-Descriere precisă, lipsită de ambiguităţi a simptomelor pacientului.

Patologia hipofizară
Insuficienţa hipofizară (sdr Simmonds Sheehan, hipopituitarism) se manifestă prin semne şi simptome
ale insuficienţei funcţionale a glandelor ţintă: suprarenale, adrenală, tiroidă, gonade. Psihic: Tablou apatic:
astenie, depresie, fatigabilitate majoră, indiferenţă, inactivitate, dependenţă, bradipsihie; Pot apare: episoade
de iritabilitate, cverulenţă, reacţii de intensitate psihotică cu agresiune, confuzie, manifestări halucinant-
delirante; deficite cognitive importante; scăderea aproape completă a lbidoului (la ambele sexe); poate
progresa spre o stare asemănătoare crizelor addisoniene.
Diagnostic diferenţial – depresie; existenţa unor tegumente ceroase, pielea fin cutată la colţurile gurii – ca la
mixedem dar aici nu exită cute; faţă de Addison – expunerea la soare nu duce la bronzarea pielii iar areolele
mamare sunt depigmentate; există hipertricoză corporală datorată hipofuncţiei gonadelor.
Manifestări clinice:
- la adult: poate debuta prin necroză pituitară post-partum şi datorită unor cauze hormonale, traumatisme,
toxice, infecţioase; tulburările psihice sunt cu atât mai severe cu cât debutul a fost mai brusc iar deficitul
hormonal mai crescut;
- prepubertar: frecvent cauze tumorale, chistice, obstetricale; apare oprirea creşterii somatice cu păstrarea
proporţiilor corpului; nu există afectare importantă a capacităţii intelectual-cognitive; în primul rând –
consecinţe psihologice ale aspectului somatic – extrovertire şi sociabilitate crescută, hipersensibilitate,
instabilitate emoţională, tendinţe impulsive; manif clin apar de obicei când peste ¾ din capac hipofizei şi-a
pierdut funcţia.
Tratament: corectare deficit cortizonic – cea mai importantă pentru scăderea simptomelor psihice; la copii –
terapia de substituţie cu hormoni de creştere; corectare simptomatică a caşexiei – diagnostic diferenţial cu
anorexia nervoasă care nu se însoţeşte de pierderea pilozităţii axilare şi pubiene.
Hiperfuncţia hipofizară e produsă de adenom anterohipofizar; se caracterizează prin apariţia acromegaliei;
Psihic: determinate de aspectul somatic inestetic ;acuze legate de creşterea extremităţilor; asemănătoare cu
insuficienţa tiroidiană: depresie cu scăderea interesului, iniţiativei; dificultăţi relaţional-adaptative; stări
coleroase ± agresivitate, instabilitate, excitaţie, mânie; uneori schiţă de episod maniacal/mixt. Cel mai
frecvent – simptome de intensitate nevrotică cu predominanţa depresiei care poate masca deficitul
intelectual; de obicei prezent datorită impregnării somatotrope; uneori senzaţii de depersonalizare; la debut
poate exista o creştere a activităţii intelectuale.
Debut prepubertar: pot fi de la retardaţi la supradotaţi intelectual; dpdv emoţional: frecvent insensibilitate,
indiferentism cu momente de irascibilitate şi labilitate afectivă; tabloul clinic poate avea aspect epileptoid;
uneori tulburări de aspect maniaco-depresiv.
Diagnostic diferenţial: cei cu debut prepubertar, trebuie deosebiţi de cei cu dezvoltare somatică excesivă în
înălţime.
Tratament: tratamentul tumorii: ablaţie chirurgicală, implant izotopi etc.; unele tulburări psihice persistă
după îndepărtarea tumorii datorită efectelor fizice deja instalate.

1
Patologia tiroidiană
Hipertiroidia – boala Graves-Basedow prezinta frecvent mecanism autoimun; alte cauze: noduli tiroidieni
secretori/supradozaj medicamentos.
Psihic: manifestările prezente constant sunt uneori singurele acuze în faza incipientă; încordare,
hiperexcitabilitate, labilitate emoţională, accese de plâns, perioade de euforie, distractibilitate, hipomnezie
de fixare, nevoia permanenetă de activitate deşi simte oboseala fizică care nu e de obicei prezentă matinal; în
cazuri severe de tireotoxicoză – tulburăr psihotice: halucinaţii vizuale, idei delirante; poate dezvolta sdr
psioorganic acut/subacut confuziv (delirium) urmat de comă şi exitus; la vârstnici – depresie, apatie,
retragere socială; hipertiroidia poate accentua unele trăsături premorbide; scăderea toleranţei la frustrare cu
anxietate iritabilă, accelerare ideativă cu creşterea productivităţii imaginaţiei, labilitate emoţională; pot
exista fobii, tendinţe la perfecţionism.
Simptome asociate amfitonie vegetativă: tahicardie aritmică, bufeuri, vasodilataţie periferică, intoleranţă la
temperaturi ridicate, sialoree, hipersecreţie gastrică, accelerarea tranzitului intestinal; exoftalmie, tremor
extremităţi, limbă, pleoape; HTA sistolică, accelerarea ROT; Dispnee, creşterea apetitului alimentar fără
creştere în greutate, modificări menstruale până la amenoree; Privire vie, strălucitoare, imposibilitatea
închiderii complete a ochilor; Transpiraţii abundente cu piele umedă, caldă; Slăbiciune + fatigabilitate
musculară; hipertiroidia este mai frecventă la femei.
Debutul clinic: frecvent asociat unui stres, uneori simpt apar la câteva ore după o psihotraumă majoră;
excesul exogen de hormoni tiroidieni (admin pentru hipotiroidii uşoare, obezitate, depresie) poate duce la
hipertiroidie.
Paraclinic: măsurarea T3, T4, captarea I131, Trh.
Diagnostic diferenţial: tulburări anxioase: anxietatea este discontinuă, legată de anumite situaţii anxiogene,
nu există oboseală asociată cu nevoia crescută de activitate, transpiraţiile sunt reci; creşterea apetitului cu
scăderea în greutate apare şi în diabetul incipient sau în stări hipermetabolice; anxietatea apare şi în
feocromocitom; stările hipomaniacale: pentru diagnosticul diferenţial sunt necesare prezenţa de semne
somatice asociate hipertiroidiei; şi în hipertiroidie terapia cu Li are rezultate;
Evoluţia: fluctuantă cu exacerbări şi remisiuni spontane; poate fi influenţată de stres.
Tratament: antitiroidiene, iod radioactiv, chirurgical. După începerea tratamentului antitiroidian, pot apare
(rar) psihoze schizofreniforme sau confuzive, motiv pentru care se înlocuieşte cu Iod radioactiv + tratament
antipsihotic cu NL sedative şi incisive – haloperidolul are neurotoxicitate crescută la hipertiroidie;
Hipertiroidia prelungită – pot determina modificări ireversibile ale funcţiei cerebrale; Există 2 tipuri de
personalitate cu vulnerabilitate crescută la hipertiroidie: cele caracterizate prin labilitate afectivă,
hipersensibilitate, timiditate, tendinţe fobice, sentimente de inferioritate; cei cu „poziţii de martir” asociate
cu teama accentuată de boală/moarte ce dezvoltă hipertiroidie după situaţii de frică/pierderi obiectuale.
Hipotiroidia debut lent şi insidios (excepţie cea indusă chirurgical)
Tulburări psihice: sunt frecv, mai ales la vârstnici pot fi singurele acuze; frecv aspect depresiv asociat cu
disfunctii cognitive (înţelegere lentă, scăderea capacităţii de abstractizare, atenţie, memorie recentă); uneori
se poate dezvolta un sdr organic cerebral cu evoluţie spre stupor/comă; în mixedem – poate apare psihoză cu
ideaţie delirant-halucinatorie, frecvent cu haluc auditive + semne de afect organică a creierului; tulburarea
dominanta este depresia.
Simptome somatice asociate: neuropatii periferice (parestezii digitale); hipoacuzie, cefalee, sincope; sdr de
tunel carpian; piele groasă, edemaţiată, facies palid, păr, unghii uscate şi fragile, căderea exagerată a părului,
unghiile se îngroaşă, voce răguşită, îngoşare limbă ce duce la vorbire greu inteligibilă; apetit alimentar
scăzut cu eventuală creştere în greutate, bradicardie, scăderea temperaturii corporale, intoleranţă la frig,
modificări EKG; constipaţie, infertilitate, menstruaţii abundente şi neregulate, scăderea libidoului; dacă
apare în prima parte a copilăriei, apare cretinismul cu somnolenţă, întârziere în dezvoltarea motorie,
hipotonie musculară, piticism, proturuzia limbii, hernie ombilicală.
Diagnostic diferenţial: depresie majoră; sdr psihoorganice demenţiale neendocrine; insuficienţă renală
cronică;
anemia pernicioasă, anorexia nervoasă (există si o afectare tiroidiană ce dă un sdr de T3 crescut dar care este
reversibil după corectarea greutăţii).
Hipotiroidia:

2
-primară: rară, apare la femei între 40-60 ani; cauze: autoimune, întreruperea terapiei de substituţie, tiroidita
Hashimoto, deficit de iod, tulburări hipotalamice sau hipofizare;
-secundară: datorată terapiei antitiroidiene exagerate; e mai frecventă decât cea primară.
Tratament: terapie de substituţie (importanţă crescută mai ales la copii – se instituie precoce); de obicei nu
răspunde la antidepresive decât dacă sunt asociate corespunzător cu terapia de substituţie.

Disfuncţii suprarenale
Boala Addison
Definiţie: insuficienţă secretorie a celor 3 corticosteroizi principali: aldosteron, cortizol, androgeni
suprarenali.
Etiologie: necunoscută, posibil autoimună; uneori poate fi secundară infecţiilor specifice (tbc).
Tulburăr psihice: astenie, hipokinezie, bradipsihie; „aversiune pentru efort”, fatigabilitate, lipsa de
iniţiativă, retragere socială, sărăcirea conţinutului gândirii; În faze tardive – deficite cognitive moderate; În
crize addisoniene: pot apare sdr organice cerebrale acute cu confuzie, halucinaţii ± delir oneiroid, evoluţie
spre stupor/comă; hTA ce poate determina deces prin şoc; semne precoce: slăbiciune, greţuri, vărsături,
dureri abdominale, accentuarea apatiei.
Diagnostic diferenţial: neurastenia; astenia din boli somatice; depresia; hipocondria; tulburarea anxioasă
generalizată; pentru diagn de certitudine sunt necesare scăderea în greutate şi hiperpigm pielii, precum şi
teste de stimulare la ACTH ce relevă scăderea rezervelor de CSR; EKG: activitate lentă difuză cu
amplitudine mare;
Tratament: de substituţie hormonală; pac sunt sensibili la agenţi anestezici, narcotice şi mai ales la
barbiturice.
Sindromul Cushing
Definiţe: exces de cortizol circulant de entiologie endogenă/exogenă.
Manifestări psihice:
- sdr Cushing endogen: frecvent dispoziţie depresivă, iritabilitate, insomnii, scăderea libidoului, ideaţie şi
tentative suicidare, episoade de labilitate emoţională, anxietate; poate apare euforie/excitaţie maniacală sau
deficite cognitive (memorie, concentrare); mai târziu – tulburări metabolice, dezechilibre h-e, cetoză
diabetică, encefalopatie hipertensivă care pot determina tulburări psihice; rar – sdr organic cerebral cu delir
şi halucinaţii de aspect schizofreniform;
- sdr Cushing exogen: frecvent aspect maniacal atipic: hiperactivitate, logoree, iritabilitate, cverulenţă,
supraevaluarea propriei persoane, creşterea apetitului şi libidoului, insomnie ± anxietate intensă; euforia este
absentă/minimă; rar depresie severă/psihoze acute toxice cu elemente organice.
Semne somatice: obezitate tronculară şi facies „în lună plină”, striaţii abdominale, fragilitate tegumentară,
scăderea toleranţei la glucoză, HTA, osteoporoză, tulburări gastrice, scăderea rezistenţei la infecţii,
slăbiciune musculară, impotenţă la bărbaţi, hirsutism la femei, amenoree, acnee.
Tratament: complex, în funcţe de etiologie: endocrinologic/chirurgical; dacă e indus exogen – se scade
dozele de corticosteron şi se induce terapia cu NL şi/sau săruri de Li; dacă există antecedente de tulburări
psihotice sub tratament cu corticosteroizi – de elecţei Li ca terapie profilactica; prezenţa de antecedente
psihice nu reprezintă contraindicaţie pentru terapia cu corticosteroizi.
Diagnostic diferenţial: obezitate de aport; boli hepatice; tulburări psihice asemănătoare celor din sdr
Cushing dar de etiologie psihogenă.

Feocormocitomul
Definiţie: tumoră secretorie de catecolamine care se manifestă prin crize de HTA însoţite de anxietate
provocată + simptome vegetative: tahicardie, paloare, midriază, tremor, cefalee, dureri precordiale
retrosternale, epigastrice, greţuri, vărsături, ameţeli.
Dpdv psihic: uneori confuzie şi delir; întotdeauna agitaţie nelinişte.
Diagnostic difereţial: atacuri de panică.
Tratament: administrare de fentolamină (pentru criză).

Disfuncţii paratiroidiene
Hipofuncţie paratiroidiană: hipocalcemia

3
Cauze: leziuni chirurgicale în timpul tiroidectomiei (cea mai frecventă); idiopatic (rar, apare la copii, mai
ales sexul feminin); pseudohipoparatiroidia = sensibilitate scăzut la hormonii paratiroidieni (rară); alte cauze
de hipoCa: deficit de aport de Ca şi vitamină D2; în SNC Ca este necesar pentru funcţionarea membranei
neuronale şi pentru transmiterea sinaptică; scăderea Ca seric duce la hiperexcitabilitate neuromusculară ce
declanşează criza de tetanie: slăbiciune musculară, palpitaţii, parestezii în extremităţi, spasm muscular; în
cazuri severe, apare stridor laringean, convulsii generalizate;
Manifestări psihice: iritabilitate, retragere socială, fobii, ticuri, obsesii, labilitate emoţională, anxietate,
astenie, depresie; în cazuri severe – confuzie, delir.
Simptome somatice: modificări cutanate atrofice; fragilitatea unghiilor; cădere localizată păr.
Diagnostic diferenţial: epilepsie, delirium tremens, tumori cerebrale; criza tetanică este diferită de
hiperventilaţia isterică/hipocondrie.
Tratament: administrare de Ca, vit D2 ± dehidrotahisterol; corectarea deficitelor Mg; corectarea
hipoparatiroidiei idiopatice pentru că evoluţia îndelungată duce la deteriorarea intelectuală frecvent
ireversibilă în 1/3 din cazuri.
Hiperparatiroidia: hipercalcemia
Cauza: frecvent adenom secretant paratiroidian; supradozare de vit D2; tulburări de echilibru h-e.
Simptome psihice: vagi, influenţate de personalitatea premorbidă; lipsă iniţiativă, depresie, uneori tentative
suicidare; scăderea capacităţii de concentrare, deficit de memorie recentă; în cazuri severe – pierderea
conştienţei şi confuzie cu psihoză organică acută.
Semne somatice: dureri lombare, colici renale, infecţii urinare, dureri oase vagi; acuze gastro-intestinale:
scăderea apetitului, greţuri, vărsături, constipaţie, dureri abdominale; slăbiciune musculară, modificări EKG,
hipoacuzia; modificări osoase: decalcifieri, diformităţi.
Diagnostic diferenţial: nevroze, hipocondrie, tulburări afective, psihoze schizofreniforme. Pe plan somatic:
intoxicaţii cu vit D2, sdr lapte alcaline.
Tratament: cauzal – chirurgical – risc de recidivă pentru adenom; alterarea majoră a stării psihice este o
urgenţă medicală şi se impune diureză forţată cu perfuzii iv.

Disfuncţii ale pancreasului endocrin

Diabetul zaharat
- la copil: împiedică/întârzie maturarea afectivă; injecţii repetate, grija pentru regim favorizează regresia,
întreţinând ideea de boală şi dependenţa; complicaţiile vasculare, nervoase, oculare, scăderea potenţei, au un
răspuns psihologic negativ; tulburări nevrotiforme sau psihopatoforme; sdr depresiv-anxioase sau delirante;
psihoze paranoide (în afectările vasculare retinopatice avansate).
Hipoglicemia
Cauza – creşterea insulinei: supradozare la diabetici; postprandial la sănătoşi (la 2-4 ore după masă); tumoră
pancreatică secretantă de insulină; afecţiuni hepatice, alcoolism.
Manifestări psihice: nelinişte, anxietate, senzaţii de foame, slăbiciune, cefalee, vertij; apar manif descărcării
adrenalice – anxietate asemănătoare cu cea din feocormocitom dar fără HTA; prelungirea hipoglicemiei
poate accentua confuzia, cu comă şi exitus; atacurile hipoglicemice prelungite şi repetate pot determina
leziuni cerebrale ireversibile cu manifestări psihice asemănătoare psihozei schizofrenice, depresii, demenţă.
Tratament: administrare de glucoză, stabilirea cauzei hipogliceimiei şi tratamentul ei.
Diagnostic pozitiv: simptome + glicemie scăzută sub 0,55g/l.

Disfuncţii gonadice
Hiposecreţia de androgen la bărbaţi
-scăderea secr de testosteron ce duce la instab emoţională şi vegetativă; e rară, afectează atât tinerii cât şi
vârstnicii; singura tulb sexuală masculină în care este recomandat trat cu testosteron; celelalte care apar
peste 50 ani, sunt considerate psihogene; dacă nu există deficit androgenic, adm hormonilor determină
insomnie, irirtabilitate, fugă de idei; insuficienţele testiculare absolute (agenezie, castrare
accidentală/terapeutică), determină modif ale personalităţii şi emoţionale; dacă debutul este precoce – apar
tulb de maturare caracterială şi emoţională; absenţa tratamentului de substituţie duce la modificări ale
caracterelor sexuale secundare.
Disfuncţii gonadale feminine insuf ovariană absolută (agenezie, castrare chirurgicală) duce la regresia
caract sexuale, modificări ale personalităţii, tulburări afective; la femeile fertile, apar tulburări de

4
menopauză; frecvent nu apar modificări de libidou; tulb psihice: frecv depresie, rar manii sau psihoze
delirant-halucinatorii.
Hiperestrogenia cauze: primare – ovariene (tumorale) sau hipofizare; maturizare sexuală precoce; psihic:
precocitatea dezvoltării cognitive dar dezvoltarea afectivă, psihosexuală, integrarea socială şi socializarea
efectelor nu sunt proporţionale cu dezvoltarea gonadică.
Tulburări de menopauză în apariţia tulburărilor psihice în această perioadă, un rol important îl au factorii
psihologici, psihosociali, de personalitate; tratamentul: substituţie hormonală.
Sindromul premenstrual
Manif clinice: labilitate afectivă marcată, mânie/iritabilitate, anxietate, tensiune, dispoziţie depresivă,
autodepreciere, interes scăzut pentru activităţi, fatigabilitate; dificultăţi de concentrare,
supraalimentare/poftă pentru anumite alimente, hipersomnie sau insomnie; creşterea sânilor, cefalee, dureri
articulare şi musculare, senzaţii de balonare şi creştere în greutate
Patogeneză: creşterea etrogenilor, scăderea progesteronului, scăderea vitaminelor, hipoglicemie, retenţie
lichidiană; factorii psihologici: dificultăţi de acceptare a propriei feminităţi sau învăţarea unui comportament
de bolnav.
Tratament: simptomatic: pentru retenţia hidrică – diuretice şi dietă; s-au mai încercat: progesteron, săruri de
Li, antidepresive, bromocriptina.
Amenoreea idiopatică (psihogenă) diagnostic de excludere; cauze: expunere la stresori (stresul cronic
determină amenoree iar stresul acut precipită apariţia menstruaţiei); se asociază cu scăderea în greutate,
anorexie nervoasă, pseudograviditate; tratament: găsirea şi îndepărtarea cauzei, psihoterapie.