Cabinetul de asistenţă psiho-pedagogică

Profesor-consilier : Elena Bejenaru

INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ LA COPII

Anii in care traim au adus un „boom” informational pentru copiii nostri care, nascuti si
crescuti intr-o societate in care informatia circula mult mai rapid si in cantitate mai mare decat
„pe vremea noastra”, par a fi la distanta de noi cu cel putin doua generatii. Tanara generatie
este mai inteligenta din multe puncte de vedere. Nu acelasi lucru se poate spune despre
inteligenta emotionala. Practic, aceasta epoca a computerului este o epoca rece.
Inteligenta emotionala presupune empatia, capacitatea de a rezona cu celalalt, de a te
pune in locul lui, de a-i intelege nevoile, suferintele, bucuriile, de a-i face surprize placute etc.
Copilul care traieste mai mult in compania calculatorului, ale carui nevoi afective sunt
„implinite” de lumea virtuala (jocuri, filme), pierde capacitatea de a empatiza cu ceilalti
semeni si de a inchega relatii sociale. Modelele invatate de la calculator sau televizor sunt
rupte de realitate, iar tinerii nu-si pot „exersa” sentimentele, nu pot cladi relatii adevarate de
prietenie. Ce diferenta intre jocul in curte, „cocotatul” în copaci, joaca de-a cercetasii,
construirea de castele si statul pasiv, în singuratate, la calculator!
Copiii si tinerii de astazi par sa nu aiba capacitatea de a-l „vedea” pe cel de langa ei
sau de a-si da seama ca, asemenea lor, oamenii din jurul lor simt, gandesc, sufera, se bucura
etc. Sub imperiul lui „n-am timp”, al vitezei si al presiunii sub care societatea ne „sileste” sa
traim, pierdem inteligenta emotionala, adica inteligenta care ne face umani.
Studiile de psihologie din ultimul deceniu afirma in mod hotarat ca inteligenta
emotionala si abilitatea de a stabili relaţii cu cei din jur reprezinta principalul factor de
predictie privind reusita in viata.
Inteligenta emotionala este capacitatea:
- De a simti sentimentele (frica, bucurie, furie, tristete) si senzatiile sale corporale
(tensiune, destindere, prospetime, caldura, culoare, zgomote, contactul pielii, etc.), de a fi
constient de toate aceste senzatii si sentimente;
- De a le exprima
- De a le identifica
- De a le comunica cuiva
- De a controla si a amana impulsurile pentru un beneficiu mai mare sau mai important
- De a recunoaste ce depinde de sine si ce apartine celuilalt

1
 - De a integra nevoile sale in comportamente coerente adaptandu-le realitatii
exterioare
- De a observa si de a ghici sentimentele si nevoile celorlalti (intuitie) pentru a
dezvolta relatii mai armonioase bazate pe recunoastere reciproca.
Pentru parinti, notele foarte bune si premiile scolare sunt probabil principala garantie
pentru succesul in viata al copilului.
E drept, performanta scolara este binevenita dar nici pe de parte suficienta. Ba mai
mult, statisticile ne arata ca multi dintre fostii elevi, nici pe departe straluciti, sunt astazi adulti
realizati atat in plan profesional cat si personal.
Pentru o dezvoltare cat mai armonioasa, este bine sa avem grija deopotriva de mintea
si emotiile copiilor. Daca notele si performanta academica ne dau masura mintii, cum ne
putem da seama daca copii sunt inteligenti emotional?
Cum arata un copil inteligent emotional?
Copilul inteligent din punct de vedere emotional:
• este constient de emotiile sale si vorbeste liber despre ele;
• recunoaste emotiile celor din jurul sau;
• comunica usor despre ceea ce il intereseaza sau il preocupa;
• stie sa spuna NU fara sa ii raneasca pe ceilalti;
• are un bun management al emotiilor negative (de pilda, nu face crize de furie atunci
cand ai casa plina de musafiri);
• are comportamente rezonabile chiar si atunci cand lucrurile nu merg asa cum si-ar
dori si nu abandoneaza o activitate, nici atunci cand devine dificila;
• are bine dezvoltat sistemul motivational – de pilda, nu face unele activitati doar
pentru ca i-ai cerut tu sa le faca sau doar cat stai langa el si il supraveghezi, ci le face pentru
ca a inteles ca sunt utile pentru propria dezvoltare si ii ofera beneficii;
• este sigur pe el in majoritatea situatiilor, iar atunci cand simte ca nu se descurca, cere
ajutorul;
• se adapteaza rapid la situatii/ persoane noi;
• nu ii este teama sa puna intrebari sau sa isi afirme preferintele;
• are prieteni cu care se relaxeaza dar de la care deopotriva invata modele noi de
comportament.
De ce este atat de important pentru copil sa aiba prieteni? Pentru ca prietenii sunt:
• resurse emoţionale pentru petrecerea intr-un mod placut a timpului liber. Cercetatorii
arata ca perioada de timp in care radem, zambim, vorbim este mult mai mare intre prieteni

2
decat intre persoane care se cunosc mai putin. In aceste momente de relaxare se descarca în
organism anumite substanţe chimice –endorfine, care intaresc sistemul imunitar si creaza o
stare de bine.
• sursa - tampon fata de efectele negative ale unor evenimente precum: conflicte in
familie, divort, probleme scolare. In aceste situatii copiii se distanteaza putin de familie si
apeleaza la prieteni pentru a obtine suportul emotional necesar.
• resursa de invatare in situatii pe care copilul nu stie cum sa le rezolve. Copiii pot
imita comportamentul prietenului atunci cand nu stiu ce sa faca sau pot cere in mod direct
ajutorul acestuia.
Perioada optima de invatare a abilitatilor emotionala, si deci de dezvoltare a
inteligentei emotionale, este data chiar de primi ani din viata copilului nostru; astfel, perioada
prescolaritatii este esentiala, deoarece atunci invata copiii vocabularul emotiilor, asocierea
dintre emotii si contextele de viata, exprimarea faciala a emotiilor (de pilda, invata sa
decodifice o frunte incruntata ca fiind semn de ingrijorare sau suparare, un zambet ca semn al
bucuriei etc.), modalitati de reactie la emotiile celor din jur.
Parintii sunt primii care contribuie la dezvoltarea abilitatilor emotionale ale copiilor,
prin exprimarea propriilor emotii in familie, prin reactiile si raspunsul comportamental la
emotiile copilului si prin crearea de contexte in care se vorbeste despre emotii.
De exemplu, un parinte care ridica tonul atunci cand este nemultumit de ceva, il va
invata pe copil (prin modelare comportamentala) sa ridice tonul in prima situatie mai dificila;
intr-o familie in care nu se vorbeste deschis depre emotii si nimeni nu arata ceea ce simte,
copilul invata ca a-ti exprima emotiile si a vorbi despre ele este neadecvat sau chiar semn de
slabiciune.
Sunt studii de specialitate care arata ca exprimarea emotiilor pozitive fata de copii este
un predictor pentru abilitatile empatice ale copiilor si buna functionarea sociala a acestora in
clasele primare.

Ce putem face ca adulti pentru a stimula inteligenta emotionala a copiilor?

• Utilizeaza mesaje formulate la persoana I, pentru exprimarea propriilor pareri,
emotii, dorinte (de exemplu, în loc de „m-ai supărat” poti spune „ma supara faptul ca nu imi
raspunzi atunci cand te strig”).
• Ofera copilului posibilitatea de a alege intre doua sau mai multe alternative. Aceasta
este o foarte buna metoda de a-l invata pe copil sa ia singur decizii. Creaza contexte in care
copilul poate sa ia singur decizii.

3
 • Rezolva probleme impreuna cu copilul, fii atent la ceea ce simte si gandeste, la
reactiile tale emotionale; noteaza impreună cu copilul alternative de solutionare.
• Aplica consecventa in regulile de reglementare a comportamentului copilului.
• Incurajeaza copilul sa analizeze critic o situatie si sa anticipeze consecintele
propriilor sale comportamente.
• Ignora aspectele minore pentru diminuarea conflictelor.
• Incurajeaza si lauda permanent comportamentele dezirabile ale copilului; el are
nevoie sa-si dezvolte increderea in sine si în propriile competente si abilitati.

Viaţa de familie este prima şcoală a emoţiilor. În acest creuzet intim, învăţăm să
recunoaştem atât emoţiile proprii, cât şi reacţiile celorlalţi la emoţiile noastre, cum să gândim
aceste emoţii şi cum să ne alegem reacţiile, cum să citim şi să ne exprimăm speranţele şi
temerile.
Părinţii n-au avut niciodată atâta nevoie ca în prezent de învăţături referitoare la
educarea copiilor. Aceasta pentru că acum, copiii, au devenit mai impulsivi, mai neascultători,
mai singuri şi mai trişti, mai iritabili şi mai violenţi.
Care este motivul acestei degradări a calităţilor esenţiale ale caracterului? Copiii sunt
prada uşoară a două forţe care se dezlănţuie în prezent pe scena lumii- una economică şi
cealaltă tehnologică.
Generaţia actuală de părinţi este nevoită să muncească mai mult şi mai greu pentru a-şi
menţine un standard de viaţă decent. Astfel, copiii preferă să stea cu ochii lipiţi de ecranul
unui monitor sau să vizioneze emisiuni televizate de calitate îndoielnică, decât să se joace cu
alţi copii sau să povestească cu părinţii.
Trăim vremuri în care rolul de părinte este foarte solicitant. Copiii n-au fost niciodată
supuşi atâtor influenţe şi atâtor surse de distragere. Educaţia bazată pe inteligenţa emoţională
foloseşte tehnici specifice, simple, dar importante, care pot contribui la pacea şi la armonia
familiei. Ideea de bază este ca părinţii să lucreze cu propriile emoţii şi cu emoţiile copiilor în
mod inteligent, constructiv, pozitiv şi creativ, respectând realităţile biologice şi rolul
sentimentelor în natura omenească.

Unii copii au din naştere un temperament deosebit de dificil, iar alţii par să
dobândească un asemenea temperament în urma unor experienţe dureroase de viaţă. Un copil
rău nu este fericit, indiferent cum ar putea părea în ochii părinţilor şi ai celorlalţi.

4
 Educaţia este un proces extrem de complex şi de profund. Copiii au nevoie de un
mediu pozitiv, care le oferă numeroase oportunităţi. Educaţia bazată pe inteligenţa emoţională
porneşte de la faptul că totalitatea acţiunilor noastre ne permite să creăm un echilibru mai
sănătos în relaţiile cu copiii prin accentuarea importanţei sentimentelor şi prin controlul
emoţiilor.
Numeroase studii au arătat că succesul social nu este neapărat al celor cu cel mai
ridicat QI (coeficient de inteligenţă). Oamenii de succes, aflaţi în fruntea unor întreprinderi,
organizaţii, partide, guverne ori, pur şi simplu, oameni bogaţi şi îmbogăţiţi prin efort propriu
sunt dintre cei care au un coeficient de inteligenţă emotională (QE) ridicat. Inteligenţa
emoţională ţine de conştientizarea propriilor emoţii, stăpânirea acestor emoţii (prin
controlarea cauzelor generatoare), motivaţia interioară de a evolua, dublată de iniţiativă,
optimism şi dăruire, empatie (capacitatea de a înţelege emoţiile şi sentimentele altora) şi, nu
în ultimul rând, de aptitudinile sociale, adică de capacitatea de a stabili relaţii pozitive, de a
coopera şi colabora cu ceilalţi, de a rezolva conflicte, de a capta atenţia.
A-i spune unui copil ce să facă în orice situaţie şi a-l determina să vă urmeze indicaţia
nu este acelaşi lucru cu a-l învăţa să-şi rezolve singur problemele, atunci când niciun adult nu
e de faţă şi este supus influenţelor diverse, cum ar fi cele din partea colegilor. Rezolvarea
problemelor nu se face într-un vid de valori. Deşi părintii îi încurajează pe copii să gândească
cu propria lor minte, primii au responsabilitatea de a crea un cadru moral. Dacă sunt călăuziţi
cu pricepere în procesul de rezolvare a problemelor, copiii îşi pot evalua comportamentul prin
prisma acestor valori şi vor fi în măsură să-şi stabilească propriile scopuri. Este important ca
părinţii să discute cu copiii lor nu numai pentru ca aceştia să-i asculte şi să se supună, ci să se
gândească şi să reflecteze la valorile pe care familia le consideră importante.
Pentru a reuşi în viaţă, David Goleman consideră că fiecare dintre noi ar trebui să
înveţe şi să exerseze principalele dimensiuni ale inteligenţei emoţionale :
a) conştiinţa propriilor emoţii- să fii capabil să le recunoşti şi să le numeşti;- să fii în
stare să înţelegi cauza lor;- să recunoşti diferenţele dintre sentimente şi acţiuni.
b) controlul emoţiilor :- să fii în stare să-ţi stăpâneşti mânia şi să-ţi tolerezi frustrările;-
să fii în stare să-ţi exprimi furia natural, fără agresiune;- să fii în stare să nu te autodistrugi, să
te respecţi, să poţi să ai sentimente pozitive faţă de tine, de şcoala şi familie;- să-ţi poţi
manipula stresul;- să ai capacitatea de a scăpa de singurătate şi de anxietatea socială

c) motivarea personală (exploatarea, utilizarea emoţiilor în mod productiv) :- să fii mai

responsabil;- să fii mai puţin impulsiv şi mai puţin autocontrolat;

5
 d) empatia - citirea emoţiilor :- să fii în stare să priveşti din perspectiva celuilalt;- să
înveţi să-i asculţi pe ceilalţi;- să îţi îmbunătăţeşti empatia şi sensibilitatea la sentimentele
celorlalţi.
e) dirijarea (conducerea) relaţiilor interpersonale :- să-ţi dezvolţi abilităţile de a analiza
şi înţelege relaţiile interpersonale;- să-ţi poti rezolva conflictele şi să negociezi neînţelegerile;-
să soluţionezi problemele din relaţiile interpersonale;- să fii mai deschis (asertiv, pozitiv) şi
abil în comunicare;- să fii mai popular, prietenos în mod echilibrat;- să fii mai implicat şi plin
de tact (delicat, atent, politicos) ;- să fii prosocial şi să te integrezi armonios în grup;- să fii
mai cooperant, participant, serviabil, de nădejde, îndatoritor