Deontologie și integritate academică

Curs de etică aplicată (CONSTANTIN ASLAM)

Pe de altă parte, rațiunea este identificată și cu întregul minții, considerat ca

un ansamblu de facultăți, de puteri și dispoziții, care „lucrează” separat, după
reguli autonome, dar și integrat după reguli universale.
Kant, de pildă, include în ideea de rațiune atât facultatea de a gândi (rațiunea
teoretică), cât și facultatea de a acționa în conformitate cu anumite principii morale
(rațiunea practică).
Rațiunea cuprinde, așadar, gândirea umană, atât în sensul ei tare de „facultate de
cunoaștere”, cât și în sensul ei mai larg de proces cotidian prin care luăm decizii
privitoare la propriile noastre acțiuni. Prin urmare, ea include tot spectrul existenței
omenești.
Mai mult decât atât, ceea ce este considerat de obicei care fiind contrar
rațiunii (iraționalismul, antiintelectualismul sau intuiționismul) se află tot pe
teritoriul rațiunii, întrucât se definesc prin raportare la rațiune .
Perspectiva contemporană asupra rațiunii și raționalității este, firește, cu mult mai
complexă. Astfel, dicționarele de specialitate inventariază numai puțin de nouă
înțelesuri pe care trebuie să le asociem termenului „rațiune” și „raționalitate”.

În ciuda acestor dificultății legate de plurisemantismul termenilor filosofici

se poate delimita conceptual, desigur, în ordine didactică, distincția dintre rațiunea
(raționalitatea) teoretică și rațiunea (raționalitatea) practică, respectiv dintre
filosofia teoretică și filosofia practică, atât de necesară pentru a înțelege mai bine
fundamentele filosofice ale eticii academice .

Simplificând didactic lucrurile, rațiunea teoretică – numită și rațiunea cognitivă,

facultatea de cunoaștere ori facultatea cogniției – se interoghează asupra esenței
cunoașterii lumii ca întreg și parte, a mecanismelor de producere și de testare a
adevărului, inclusiv a modului în care poate fi înțeleasă cunoașterea însăși în toate
formele ei de manifestare