MINISTERUL AFACERILOR INTERNE AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA ”ȘTEFAN CEL MARE”

Facultatea de Drept

REFERAT

la Disciplina Dreptul Familiei

Tema: Principiie generale ale dreptului familiei.

A efectuat: Trinchineț A verificat:

Daniela
Lector-universitar
Gr.196
Pascal Mihaela
Anul II

Chișinău 2020
 Cuprins

1.Introducere.Definiția dreptului de familie

2. Obiectul dreptului familiei

3. Principiile generale ale dreptului familiei

4.Concluzia
 Introducere
Dreptul familiei reuneşte normele juridice care reglementează raporturile personale şi cele
patrimoniale izvorâte din căsătorie, rudenie, adopţie, precum şi din alte relaţii asimilate de
lege, sub unele aspecte, relaţiilor de familie. Ca ramură de drept, apartenenţa sa la dreptul
privat este incontestabilă. Unele particularităţi ale dreptului familiei sunt evidenţiate prin
aplicarea criteriilor subsidiare de diviziune, precum calitatea subiectelor, caracterul normelor
juridice, natura sancţiunilor. Astfel, subiectele raporturilor de dreptul familiei au o anumită
calitate izvorâtă din raporturile de familie sau din raporturi asimilate acestora, ceea ce – numai
cu referire la drepturile personale nepatrimoniale, de altfel precumpănitoare în dreptul familiei
– reduce nivelul de abstractizare a conţinutului unor drepturi subiective, precum dreptul la
nume .

Din punct de vedere al caracterului normelor aparţinând dreptului familiei, este de semnalat
ponderea normelor imperative în defavoarea celor dispozitive, predominante în dreptul civil.
Relaţiile de familie nu sunt de interes exclusiv privat, astfel că, de regulă, opţiunea unei
anumite conduite nu este lăsată la aprecierea părţilor. 1 În fine, având ca reper specificul
sancţiunilor aplicabile în cazul abaterii subiectului de la conduita prescrisă, caracteristica
definitorie a sancţiunii civile este natura sa restitutivă, reparatorie, în scopul declarat al
restabilirii situaţiei anterioare fiindcă, potrivit dispoziţiei cu valoare de principiu înscrisă în
art. 998 Cod.civ., „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a
cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”. Dată fiind natura relaţiilor de familie, majoritatea
textelor din Codul familiei conţin doar o reglementare generică, fără detalieri privind
conţinutul concret al drepturilor şi obligaţiilor stabilite, astfel că măsurile punitive sunt, de
regulă, indirecte. Membrii familiei sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral (art. 2
Cod. fam.), dar asistenţa morală nu poate fi obţinută printr-o intervenţie coercitivă
nemijlocită, în cazul soţilor alternativa fiind desfacerea căsătoriei şi, implicit, stingerea ex
nunc a drepturilor şi obligaţiilor reciproce dintre aceştia.
 Obiectul dreptului familiei

Obiectul dreptului familiei Având ca reper definiţia dată dreptului familiei, vom spune că
obiectul de reglementare al normelor de dreptul familiei îl constituie raporturile de familie,
adică :

- raporturile de căsătorie : ce constituie baza familiei;Impun reglementarea unor aspecte cu

privire la casatorie, cum ar fi:

-incheierea casatoriei;

-raporturile personale si patrimoniale dintre soti;

-incetarea, constatarea nulitatii sau anularea ori desfacerea casatoriei.

- raporturile de rudenie firească: Modul de stabilire a filiatiei: fata de mama si fata de

tata;Raporturile personale dintre parinti si copii, obligatia reciproca de intretinere, protectia si
promovarea drepturilor copilului.In al doilea rand, in cadrul acestora sunt incluse raporturile
dintre rude in linie dreapta si, respectiv, raporturile dintre rude in linie colaterala.

- raporturile de rudenie adoptivă: Adoptia este operatiunea juridica prin care se

creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre
adoptat si rudele adoptatorului.

- raporturile asimilate, sub unele aspecte, relaţiilor de familie; efectele juridice recunoscute de
legiuitor relaţiilor incluse în mod excepţional în categoria celor de familie gravitează în jurul
obligaţiei de întreţinere între anumite categorii de persoane. Izvorul organic al dreptului
familiei este Codul familiei, dispoziţiile sale fiind întregite, în special, de cele cuprinse în
Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi la persoanele juridice, Decretul nr.
32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei, Legea nr.119/1996 cu privire la actele
de stare civilă, Legea nr. 272/2004 privind promovarea şi protecţia drepturilor copilului,
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei şi, fără îndoială, de prevederile Codului
civil şi ale Codului de procedură-civilă.
 Principiile generale ale dreptului familiei

 principiul ocrotirii căsătoriei ĩi familiei;

 principiul căsătoriei liber consimţite între soţi;

 principiul egalităţii în drepturi dintre bărbat ĩi femeie;

 principiul exercitării drepturilor ĩi îndeplinirii îndatoririlor părinteĩti în interesul copiilor;

 membrii familiei sunt datori să îĩi acorde unul altuia sprijin moral ĩi material;

 principiul monogamiei;

 principiul încheierii căsătoriei între persoane de sex diferit.

1. Principiul ocrotirii căsătoriei şi familiei. Acest principiu este prevăzut în art. 2(1),
conform legislației familiale în care se arată că statul sprijină dezvoltarea și consolidarea
familiei prin măsuri economice , sociale și că familia are dreptul la ocrotire din partea
societăţii și a statului.

Ocrotirea căsătoriei ĩi familiei se realizează nu numai cu ajutorul normelor Codului civil ci ĩi

cu ajutorul altor norme juridice specifice cuprinse în alte acte normative de dreptul familiei,
dar și prin alte acte normative ce aparţin altor ramuri de drept. Pentru a se asigura stabilitatea
familiei, în Codul civil sunt reglementate riguros condiţiile de fond și cele de formă ale
căsătoriei, drepturile ĩi obligaţiile personale ĩi patrimoniale ale soţilor, precum ĩi desfacerea
căsătoriei prin divorţ. Ocrotirea căsătoriei în ţara noastră se realizează prin impunerea prin
lege a egalităţii dintre soţi, a stabilirii raporturilor dintre părinţi și copii prin obligaţiile de
întreţinere pe care legiuitorul le-a reglementat în sarcina soţilor, în sensul îndeplinirii acestora
fără discriminare unul faţă de celălalt ĩi, în anumite situaţii, chiar după ce căsătoria a fost
desfăcută prin divorţ.

2. Principiul căsătoriei liber consimţite între soţi.Conform (art. 44 pct. 1 din Constituţie,
art. 1 alin. 3 Cod. fam). familia are la bază căsătoria liber consimţită între soţi și că familia se
întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi. În sensul legii, considerăm că oamenii
trebuie să se îndrepte spre căsătorie numai datorită afecţiunii ĩi înclinaţiei lor reciproce, fiind
vorba despre bărbat ĩi femeie. Liberul consimţământ la căsătorie, ca principiu, trebuie să fie
înţeles și prin respectarea legilor cu privire la această instituţie juridică, plecând și de la
prevederea constituţională de la art. 48 alin. (2) că familia se întemeiază pe căsătoria liber
consimţită între soţi, pe egalitatea acestora și pe dreptul ĩi îndatorirea părinţilor de a asigura
creșterea, educaţia și instruirea copiilor.

3. Principiul egalităţii în drepturi dintre bărbat şi femeie. Conform (art.44 alin. 1 din
Constituţie, art. 1 alin. 4 Cod.fam).
Acest principiu considerăm că depășește limitele relaţiilor de familie, întrucât el trebuie
să guverneze toate domeniile vieţii sociale și economice. Susţinem aceasta având în vedere că,
din păcate, nu este aplicat ferm nici în relaţiile de familie, dar nici în societate, motiv pentru
care au apărut manifestări de organizare a femeilor pentru promovarea acestui principiu,
cunoscute sub denumirea de mișcări feministe, și chiar statul, prin organele administraţiei sau
cele de represiune, au luat măsuri pentru implementarea riguroasă în viaţa publică a acestui
principiu (apeluri de urgenţă la poliţie, consilierea femeilor cu probleme). În conformitate cu
textele de lege amintite, relaţiile personale și patrimoniale dintre soţi și cele dintre aceștia și
copiii lor, indiferent dacă sunt din cadrul sau din afara căsătoriei, sunt evident reglementate în
aplicarea practică a egalităţii dintre bărbat și femeie în societatea noastră.

4. Principiul exercitării drepturilor şi a îndatoririlor părinteşti numai în interesul

copiilor. Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu
respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc,
ţinând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. Evidenţiem împrejurarea că exercitarea
drepturilor ĩi îndatoririlor părintești se face numai în interesul copiilor, indiferent dacă aceĩtia
sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie, faţă de reglementările anterioare, care
priveau diferenţiat modul în care acești copii aparţineau familiei. Exercitarea drepturilor și
îndatoririlor părintești se face sub controlul și îndrumarea instanţei de tutelă, care a preluat o
parte din funcţiile autorităţii tutelare. Ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire
la exerciţiul drepturilor sau îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanţa de tutelă, după ce îi
ascultă pe părinţi și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta
psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este
obligatorie. Aplicarea acestui principiu se referă nu numai la părinţi, ci și la oricare alte
persoane care ocrotesc oficial sau nu copiii în lipsa părinţilor. Ocrotirea intereselor copiilor
minori la nivel de politică statală nu înseamnă încălcarea sau micșorarea interesului părinţilor
în ceea ce privește copiii lor de care sunt direct răspunzători, întrucât suntem de părere că într-
o familie nu pot exista contradicţii între membrii ei în ceea ce priveĩte interesul copiilor.
Interesele tuturor membrilor familiei, într-o concepţie morală, trebuie să se afle în deplină
concordanţă spre o finalitate precisă, și anume menţinerea și întărirea familiei.

5. Principiul potrivit căruia membrii familiei au îndatorirea de a-şi acorda unul altuia
sprijin moral şi material . Conform art.21 din Codul Familiei , soţii își datorează reciproc
respect, fidelitate ĩi sprijin moral , sunt obligaţi să își acorde sprijin material reciproc . Astfel
normele morale cer ca între membrii familiei să existe o comunitate de interese spirituale și
materiale, care trebuie să fie în concordanţă nu numai cu interesele personale ale familiei, ci și
cu interesele societăţii . Relaţiile de familie, conform celor de mai sus, se întemeiază pe
prietenie ĩi afecţiune reciprocă. În Codul civil se află dispoziţii legale care sunt pătrunse de
acest principiu – sprijin moral și material pe care trebuie să ĩi acorde reciproc membrul
familiei, sprijin moral și material ca rezultat al prieteniei și afecţiunii reciproce, la care am
făcut referire. Astfel, se prevede că soţii hotărăsc de comun acord în tot ce privește căsătoria
și, totodată, hotărăsc asupra măsurilor privitoare la persoana și bunurile copiilor. Ei (soţii)
sunt obligaţi să contribuie la nevoile căsătoriei în raport cu mijloacele fiecăruia. Bunurile
dobândite în timpul căsătoriei au regimul juridic de bunuri comune, atât când este vorba de
regimul comunităţii convenţionale, cât ĩi când este vorba despre regimul matrimonial al
comunităţi legale (cu excepţii prevăzute expres de lege sau în situaţia în care soţii optează
pentru regimul separaţiei de bunuri). Aceste bunuri se administrează ĩi se folosesc împreună și
se dispune de ele aidoma. De asemenea, vom găsi în normele dreptului familiei, reglementate
pe larg, obligaţia de întreţinere între anumiţi membrii ai familie .

6. Principiul monogamiei .Conform (art. 5 Cod.fam) este interzisă încheierea unei noi
căsătorii de către persoana care este căsătorită, vorbind astfel despre interzicerea bigamiei,
respectiv poligamiei. Monogamia este o consecinţă firească a dragostei ca fundament al
căsătoriei. Fiind de acord că sentimentul de dragoste este caracterizat prin exclusivism, este
normal ca o căsătorie care se întemeiază pe dragoste să poată fi doar monogamă.
7. Principiul încheierii căsătoriei între persoane de sex diferit.

Acest principiu rezultă din dispoziţiile noului Cod civil, chiar dacă unele legislaţii au legiferat
căsătoria între persoane de același sex și, mai recent, adopţia efectuată de aceste familii
formate din persoane de același sex. căsătoria este uniunea liber consimţită între un bărbat ĩi o
femeie, încheiată în condiţiile legii, acestea fiind doar două texte printre multe altele din care
rezultă expres că nu sunt acceptate, în ţara noastră, căsătoriile unisex. Mai mult, ĩi noua
instituţie a logodnei poate fi încheiată doar între persoane de sex diferit .
 Concluzie

În concluzie pot spune că principiile ale dreptului familiei au un rol important atât în societate
cât și în întemeierea unei familii. Importanţa cunoașterii acestor principii constă în aceea că
ajută la găsirea soluţiei juridice în acele materii în care legislaţia nu este suficient de clară, de
explicită sau este lacunară și la determinarea măsurii în care normele dreptului familiei se
completează cu norme din legislaţia civilă.Aceasta oferă ca orice persoană să își cunoască
drepturile și obligațiile sale . Familia reprezintă mediul de dezvoltare, de intervenţie și
educaţie pentru copii, dar și pentru părinţi. Toate aceste funcţii ale familiei depind în mare
măsură de modul în care forţele politice care conduc societatea se implică în consolidarea
familiei din punct de vedere economic prin mijloace materiale ĩi spirituale. Sintetic, funcţiile
familiei sunt următoarele:

 reproducerea populaţiei, perpetuarea speciei umane;

 funcţia economică;

 funcţia educativă;