Doamnelor și Domnilor Doctori, Dragi Colegi

Începând de astăzi , viziunea și perspectiva dumneavoastră

despre viață au dobândit un atribut esențial prin tot ceea ce
înțelegem a fi iubirea față de semeni și mai ales față de semenii aflați
în suferință. Începând de astăzi, flacăra destinelor dumneavoastră
va da lumină nu numai carierelor profesionale pe care le îmbrățișați
, ci și multelor necunoscute pe care le veți primi drept provocări în
tot ceea ce înseamnă decriptarea universului infinit al corpului
uman. Începând de astăzi, și pentru tot restul vieții, vă veți afla sub
aureola puternicului jurământ al lui Hipocrate în lungul drum al
desăvârșirii dumneavoastră profesionale către înalta performanță
academică. Începând de astăzi, sunteți făuritorii și continuatorii
acestei nobile profesii, medicina, despre care ilustrul filozof Petre
Țuțea spunea că este “arta vindecării care teoretic nu are nici-o
limită”. Dragi colegi, începând de astăzi sunteți medici!
Și revenind la Hiocrate , vă sfătuiesc să urmați , să respectați și
să duceți cu voi în fiecare clipă și cu deplină credință jurământul pe
care astăzi îl veți depune și totodată să vă lăsați purtați de îndemnul
părintelui medicinei … Prin urmare “să cercetăm cele ce s-au
petrecut, să cunoaștem cele prezente, să aplicăm cele învățate”.
Vă rog acum să încercăm un scurt exercițiu de memorie și
făcând un arc peste timp să priviți în oglinda sufletului vostru,
adolescentul , proaspăt admis în Universitatea de Medicină și
Farmacie “Carol Davila” din București. Voi, bobocii de ieri,
absolvenții de azi. Voi , cei care ați purtat cu încredere și mândrie
spiritul unei generații frumoase, care la rândul ei a purtat numele
laureatului premiului Nobel, George Emil Palade.

1
 Păstrând într-un fel o liniaritate a învățămintelor marilor
învățați ai lumii, reiterez acum una dintre cugetările poetului latin
Virgiliu “Labor omnia, vincit improbus”-Munca stăruitoare ,
învinge totul-. Sper ca acest dicton latin să vă călăuzească pașii de-a
lungul întregii voastre cariere și să fiți mereu conștienți de faptul că
fără educație medicală continuă, fără abnegație, devotament și
dăruire, drumul performanței în medicină nu va putea fi niciodată
pavat cu succese și realizări.
Iar următoarea voastră mare provocare va fi concursul de
intrare în rezidențiat, concurs ce reprezintă de altfel, fereastra către
viitorul fiecăruia dintre voi și totodată, reeditarea frumoasei cărți de
vizită a Universității noastre. Am convingerea fermă că, prin
rezultatele pe care le veți obține și la această importantă testare a
cunoștiințelor din domeniul medical, veți păstra linia ascendentă a
performaței educaționale din UMF Carol Davila și veți rescrie cu
majuscule principalele noastre coordonate: Inițiere, Evoluție,
Excelență.
Atât pentru voi, cât și pentru dascălii voștri, acest concurs
reprezintă mult mai mult decât o carte de vizită. Reprezintă
împlinirea, dăruirea și dragostea față de medicină în tot ansamblul
său, iar toate aceste atribute au o singură menire. Aceea de a se
răsfrânge în sens unilateral pozitiv asupra pacienților cărora vă veți
închina cariera profesională și mare parte din viața dumneavoastră.
Ca atare, vă doresc succes deplin în viitoarea confruntare
educațională și să aveți întotdeauna ferma convingere că succesele
voastre vor conduce mereu la împlinirea spirituală a dascălilor și a
mentorilor voștri.
Pe de altă parte, acest eveniment emblematic poate fi catalogat
ca unul de rămas bun, doar că plecarea voastră de pe băncile

2
facultății nu aduce cu ea și închiderea pentru voi a porților
Universității de Medicină și Farmacie Carol Davila. Acestea vă vor
rămâne în permanență deschise, fie că unii dintre voi veți alege să
urmați și o carieră didactică universitară, fie că nu. Deschise vă vor
fi întotdeauna și porțile Rectoratului și mai ales cele ale sufletului
meu.

DECALOGUL PERSONALULUI SANITAR

formulat de profesorul spaniol B. Masci
1. Onoreazã pe bolnavul tãu de orice vârsta ar fi: copil, tânar,
sau bãtrân. Când a ajuns în mâinile tale, este o fiintã fãrã apãrare,
care nu are altã armã de sustinere decât apelând la ştiinta şi la
caritatea ta.
2. Acordati aceeaşi stimã şi atentie sãracului, ca şi bogatului. În
dragostea ta de oameni, sãracul se simte bogat. Respectã nuditatea
maladiei, spectacolul mizeriei şi al suferintei.
3. Respectã nobila ta misiune, începând cu însãşi persoana ta.
Sã nu o profanezi. Poarta-te demn, cuviincios, cu omenie. Nu
specula pe bolnav, cãci profesiunea ta nu e ca oricare alta.
Sacrificiul tãu, ajutorul tãu nu pot fi pretuite ca o meserie obişnuitã.
4. Oboseala ta sã fie luminatã de credintã şi de dragoste.
Atunci când ştiinta nu mai poate face nimic, bunãtatea ta, purtarea
ta, sã sustinã pe bolnav. Învinge greutãtile inerente profesiunii tale,

3
stãpâneşte supãrarea şi nerãbdarea ta; gândeşte-te cã acel suferind
este dezarmat, fãrã putere şi are nevoie de ajutorul şi îngrijirea ta.
5. Sã nu umileşti niciodatã pe bolnav, care şi aşa e umilit de
boala lui, oricare ar fi boala, sã nu pronunţi cuvântul deznãdejde.
Sã nu distrugi nici unui bolnav iluzia vindecãrii, chiar de ar fi vorba
de un muribund. Sunt oameni care au nevoie sã-i însoţeşti pânã la
ultima lor clipã, pentru a nu-i lãsa sã ghiceascã sfârşitul.
6. Sã nu uiţi niciodatã cã secretul ce ţi se încredinţeazã în ceea
ce priveşte o maladie este ceva sfânt, care nu poate fi trãdat,
destãinuit altei persoane. Profesiunea ta este un sacerdonţiu. Tu nu
trebuie sã faci nici o deosebire de clasã socialã, de credinţe
religioase. Înaintea ta toţi sã fie trataţi deopotrivã, cãci toţi oamenii
sunt trataţi deopotrivã de legile firii...
7. Sã nu vezi în îngrijirea bolnavilor tãi o povarã, o corvoadã.
Acest sentiment ar îngreuna exerciţiul meseriei tale. Învaţã sã
cunoşti bolnavii tãi şi sã-i înţelegi în felul lor de a cere ceva, când au
nevoie de ajutorul tãu, când au nevoie de somn, de odihnã, de
mâncare etc. Defectele, pretenţiile, toanele bolnavilor sunt datorate
suferinţei. La fel ai fi şi tu când ai fi bolnav.
8. Niciodatã, faţã de bolnav sã nu te arãţi neîncrezãtor în
reuşita tratamentului. Menţine-i speranţa, credinţa. Fã ca bolnavul
sã nu se simtã singur, izolat. Dacã a suferi e greu, a suferi singur e
incomparabil mai greu. Poartã-te astfel, ca bolnavul sã fie sigur cã
are în tine un sprijin, dã-i curaj când îl vezi trist, amãrât, disperat.

9. Nu ajunge numai bunãvoinţã, ci se cere şi ştiinţã în

îngrijirea bolnavilor. Zilnic, se descoperã noi mijloace pentru

4
alinarea suferinţelor. Nu te mulţumi şi nu te mãrgini numai la
ştiinţele şi cunoştinţele ce le-ai dobândit în şcoalã! Împrospãteazã-le
mereu! Învaţã mereu! Citeşte mereu cãrţi şi reviste medicale!
10. Nu discuta şi nu contrazice niciodatã prescripţiile medicale
ale colegilor în faţa bolnavului. Îi rãpeşti încrederea în medicinã, îi
distrugi speranţa în vindecare."...

Îngăduiţi-mi, acum, să aduc un cuvânt de mulţumire şi laudă celor

care, cu sacrificii, v-au ajutat, după puterea lor, dar cu iubire multă,
să deveniţi ceea ce sunteţi astăzi: părinţii voştri. Spre cinstirea lor,
voi citi o poezie a marelui poet roman Grigore Vieru:
Frumoşi ca sfinţii

O, ce frumoşi ne sunt părinţii,

Părinţii mei, părinţii tăi!
Aşa frumoşi sunt numai sfinţii,
Numai fiinţa lacrimii!

5
 Putem trăi în voie bună
Şi fără aur sau argint.
E greu să nu ai un prieten,
Străin eşti fără de părinţi.

Noi ştim că ei de dragul nostru

Îşi poartă crucea bucuroşi,
Viaţă lungă dă-le, Doamne,
Şi ţine-i veşnic sănătoşi.

Dragi absolvenţi!

Astăzi se încheie unii dintre cei mai frumoşi ani din viaţa
dumneavoastră; poate cei mai frumoşi: anii de studenţie. Anume
aici, în facultate si spitale, aţi petrecut o parte din viaţă – aţi învăţat,
v-aţi făcut prieteni, aţi simţit prima dragoste, unii aţi format şi
familii, aţi trăit momente de bucurie şi de tristeţe, aţi obţinut
primele succese (uneori, după inevitabile nereuşite).

Îmi place să cred că în toti anii petrecuti in facultate, când am

fost numit prodecan cu probleme studentesti, ca prorector si ca
rector, v-am fost mai mult prieten decât profesor. Eu rămân cu nişte
prieteni buni şi amintiri frumoase. Nu pot să ştiu cu exactitate ce vă
veţi aminti voi despre profesorii pe care i-aţi avut, despre facultate,
în general. Îmi place să cred că vom păstra cu toţii amintiri
frumoase – şi, poate, şi un mic gând de recunoştinţă.

Dragi absolvenţi, 
Vă felicităm pentru finalizarea cu succes a studiilor, vă dorim
să vă dea Dumnezeu sănătate, forţa de a trece cu demnitate peste

6
greutăţi, prosperitate, ani de viaţă rodnică şi frumoşi în
performanţe.

And for those from the other countries God bless you for today and
for ever