https://www.incorectpolitic.

com/
Internațional Actualitate Evenimente Educativ Umor Problema Țigănească Chestiunea Jidănească Literatură Întrebarea Zilei Video Despre Contact

Home / Actualitate / Chestiunea Jidănească / Un nou proces împotriva lui Vasile Zărnescu? – Cazul Va-
sile I. Zărnescu contra Alexandru Florian

Un nou proces împotriva lui Vasile Zărnescu? – Cazul

Vasile I. Zărnescu contra Alexandru Florian
Colonel (rtg.) Vasile Zărnescu
Incorect Politic
Septembrie 28, 2022

https://www.incorectpolitic.com/wp-content/uploads/2022/03/vasile.jpg

Un nou proces împotriva lui Vasile Zărnescu?

Cazul Vasile I. Zărnescu contra Alexandru Florian
APELUL DECLARAT CONTRA SENTINȚEI PENALE
62/04.02.2021
Pagina 1 din 55
 Este, deja, notorie condamnarea mea la 13 luni de pușcărie[1], cu suspendare, pronunțată de Judecătoria
Sectorului 3, în 4 februarie 2021, condamnare[2] anunțată „cu surle și trîmbițe“ de aproape toate mass me-
dia interne și de cîteva dintre cele internaționale[3], precum AFP. Ba, chiar, un ziar din Tel Aviv a mințit
deliberat[4] că, deja, aș fi fost băgat la gherlă!
Am declarat apel, Curtea de Apel București l-a admis și a decis[5] „scutirea“ mea de pușcărie. Aceasta
i-a făcut pe antiromânii alogeni să turbeze[6] și au reapărut articolele denigratoare la adresa mea și a Justi-
ției române, cum că eliminarea pedepsei cu pușcăria ar fi „de neînțeles“ și ar fi „o rușine pentru Justiția
română“ – cum perorează unul dintre cei mai virulenți denigratori ai mei[7], escrocul vamal cu dosare
penale mușamalizate de Parchet, Maximilian Marco Katz[8], impostorul Alexandru Murau[9], fariseul Pe-
tru Clej etc. Alexandru Florian n-a deschis pliscul, dar l-a pus pe secretarul F.C.E.R., Eduard Kupferberg,
să redeschidă procesul penal prin dosarul nr. 19496/300/2022, pe rol[10] la Judecătoria Sectorului 2, cu
termen la 20 octombrie 2022, în care atacă Parchetul. Vorba românului: „Cînd șarpele nu are ce face, iese
în drum!“ Tocmai bun pentru a-i crăpa capul!
Voi reveni asupra noului procesului într-un material mai extins.
Pentru o înțelegere mai bună a situației create, de către românii patrioți, al căror sprijin îl solicit din
nou[11], consider necesară republicarea Apelului – care a fost admis în esența sa.
Acest APEL a fost depus la instanța de apel în două episoade, pentru a nu-i speria pe magistrați și pentru
a fi mai ușor de citit de magistrații Curții de Apel București, secția penală; a fost publicat, imediat, așa
fragmentat, pe mai multe site-uri. Pentru o lectură lămuritoare, care să ofere o perspectivă integrală, fluentă
și coerentă, îl republic aici, în varianta comasată de către distinsul scriitor Dan Culcer, care s-a expatriat în
Franța, spre a fi departe de vicisitudinile pe care le suportăm din partea regimului pseudo-democrat din țară.
Îi mulțumesc, aici, încă o dată, marelui român Dan Culcer pentru ajutorul dat mie și României prin
aducerea APELULUI meu la cunoștința opiniei publice, pentru „trezirea la realitate“!
Români! Apărîndu-mă, vă apărați valorile naționale fundamentale: Limba Română – „limba ve-
chilor cazanii“ –, Doina lui Mihai Eminescu, Istoria, Ortodoxia, Demnitatea, Eroii Neamului și
Pămîntul strămoșesc!
Dumnezeu să ne ajute!
Împricinat,
Colonel (rtg.) Vasile I. ZĂRNESCU
27 septembrie 2022, Ziua Sf. Ier. Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești
***
Dan Culcer, „Document lămuritor pentru un apel.
Cazul Vasile I. Zărnescu contra Alexandru Florian“
9 sept. 2021

În România a fost reinstalată cenzura după o scurtă perioadă de libertate a opiniei. E mai puțin centra-
lizată decât înainte de decembrie 1989, dar nu mai puțin eficientă. Se exercită ceva mai discret, dar nu lasă
urme fiindcă este o combinație între interese de clan, de partid, de capital și, aparent, chiar și de comunitate.
De comunități, de minorități ostile, care sunt sprijinite uneori de forțe politice și de instituții de stat externe,
care acționează prin agenți, agenți de influență, creatori de opinie, adică propagandiști. Deși interzisă prin
Constituție. Reproduc aici articolele care se referă la aceste aspecte.
Art. 29 – Libertatea conștiinței
(1) Libertatea gândirii si a opiniilor, precum si libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub
nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare
convingerilor sale.
(2) Libertatea conștiinței este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și de respect
reciproc.
(3) Cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii.
Pagina 2 din 55
 (4) În relațiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de învrăjbire religioasă.
(5) Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea
asistenței religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în aziluri și în orfelinate.
(6) Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a
căror răspundere le revine.
Art. 30 – Libertatea de exprimare
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel,
prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt invi-
olabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.
(3) Libertatea presei implică și libertatea de a înființa publicații.
(4) Nici o publicație nu poate fi suprimată.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligația de a face publică sursa finanțării.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici
dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională,
rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică,
precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine editorului
sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare,
al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

Cu aceste două articole, orice acțiune de tipul celei lansate, în cazul de mai jos, de Alexandru Florian ar
trebui declarată anticonstituțională, deci ilegală. Legile la care se referă acuzatorul, ca și ordonanțele de
urgență prea multe, imprecise juridic și redundante prin care guvernele de după 1989 conduc România,
răspunzând unor presiuni interne/externe de diverse naturi și surse, nu sunt mai puțin anticonstituțio-
nale. Presa este însă supusă unui control indirect, prin finanțatorii săi actuali, care nu mai sunt decât în
aparență cetățeni români, devreme ce proprietarii sunt trusturi de presă internaționale, care reprezintă inte-
resele acționarilor și nu pe cele ale cetățenilor României.
Tema cărții și publicisticii lui Vasile Zărnescu este de domeniul dezbaterii științifice. Dezbaterea se
poate realiza în presă, tezele sale pot fi respinse argumentat sau admise de alte condeie și fără nici o inter-
venție penală. Alexandru Florian, precum nici judecătorii implicați în acest proces, nu au nici o competență
specială în acest domeniu.

În numele Constituției României publicăm autoapărarea/apelul lui Vasile Zărnescu. Publicarea nu im-
plică acordul nostru privind diversele formulări și afirmații ale autorului, dl Vasile Zărnescu, ci doar hotă-
rârea noastră fermă de a respinge orice cenzură aplicată în România. O facem și în calitate de ziarist, redac-
tor care a fost victimă a cenzurii, de autor al unei cărți bazate pe documente, despre Ideologie și cenzură în
comunismul real.
Alexandru Florian nu are nici măcar mandatul comunității sale pentru a se erija în acuzator, nu este
deputat, nu este lider spiritual, nu este ales de nimeni dintre cetățenii de etnie evreiască din România ca să
le reprezinte interesele, pe care nu Alexandru Florian le-a definit. E un funcționar al statului România, stat
care finanțează, dintr-o perspectivă politică greșit motivată, un institut care are ca sarcină centrală cercetarea
istoriei uneia din minoritățile minoritare din România, un funcționar care abuzează de funcția sa pentru a
bloca/cenzura libertatea exprimării, analiza istorică și sociologică într-un caz particular.
Dan Culcer, ziarist

================Textul comunicat de Vasile Zărnescu============

Pagina 3 din 55
 Vasile Zărnescu. Cum se face azi justiție [în România](1)
Am publicat cîteva articole despre procesul penal în care m-au tîrît cu înverșunarea
tipică neamului lor liderii organizațiilor mai importante ale așkenazilor din România.
Începusem chiar să pregătesc un serial intitulat „Anatomia anchetării mele penale“, dar
l-am amînat pentru mai tîrziu, deoarece am ajuns în faza de judecată, am fost condamnat
la 13 luni închisoare cu amînare și, după cum am spus, am declarat apel, la care am primit
termen pentru 16 septembrie 2021. Pe 10 august a.c. am depus la Curtea de Apel Bucu-
rești prima pare a apelului, urmînd ca, în zilele următoare s-o depun pe a doua; l-am
împărțit în două, așa cum am fost sfătuit de avocații mei, fiindcă magistrații nu vor sau
nu au timp să citească materiale lungi, ci doar le răsfoiesc și, apoi, își pun verdictul în
funcție „gîndirea lor suverană și infailibilă“.
Vă rog, dragi români care mă sprijiniți, să citiți și să judecați singuri.
***
Curtea de Apel – București Termen: 16 septembrie 2021

Dosar nr. 9749/301/2020, Penal

Depus în 10 august 2021

Domnule Președinte,

Subsemnatul Vasile Zărnescu, cetățean român, domiciliat în București, (…), inculpat

în dosarul cu numărul mai sus indicat, prin prezenta, depun

MOTIVELE DE APEL
împotriva sentinței penale atacate nr. 62/04.02.2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului
3 București – secția 1 penală.
În fapt. Am fost trimis în judecată pentru următoarele fapte: publicarea articolelor intitu-
late „Falsitatea noțiunii de holocaustolog“ și „Înșelătoria secolului XX (1)“, precum și pen-
tru publicarea broșurii-pamflet SABIN ORCAN $UPORT€R. Toate datele legate de aceste
materiale publicate sunt detaliate în Concluziile finale de la instanța de fond, dar sunt reluate
și în sentința penală nr. 62/04.02.2021.
Domnule Președinte, Onorată Curte,
Încă de la început, așa cum am precizat și la instanța de fond, readuc în atenția dvs., ca
instanță de apel, faptul că prezenta speță are un caracter cu totul aparte, care excede cadrului
juridic al instanțelor, iar pronunțarea, în acest caz, a unei sentințe de condamnare este o
eroare judiciară, după cum vom arăta mai departe. De altfel, acest aspect l-am indicat atât la
instanța de fond, cât și în faza de urmărire penală, și atrăsesem atenția Parchetului că, prin
aceste așa-zise fapte ale mele, nu au fost și nu sunt încălcate dispozițiile normei penale.
Toate argumentele, trimiterile și, mai ales, toate probele noastre depuse la dosar în apă-
rarea mea au fost ignorate de către instanță, iar Parchetul Judecătoriei Sectorului 2 – care,
în principal, a făcut ancheta penală –, după cum am mai relevat în Notele

Pagina 4 din 55
scrise, Contestațiile și Întâmpinările depuse, pe parcurs, acesta, de asemenea, a ignorat total
probele și argumentele noastre.

1. Inconsistența probelor invocate de Parchet și preluate automat de instanța de

fond
Astfel, după o prezentare a situației de fapt (pe două pagini și jumătate din sentință), in-
stanța de fond face trimitere la „mijloacele de probă“ reținute în acuzarea mea – mijloace de
probă, în număr de 15, pe care le etalează și pe care, pentru a încerca să le sporească „va-
loarea“, le repetă de trei ori pe parcursul sentinței penale.
1.1. În mod deosebit, instanța invocă, în mod repetat – ca fiind foarte importante în acu-
zare –, declarațiile celor doi martori ai denunțătorului Alexandru Florian, Marius-Traian
Cazan și Geta Vodislav.
1.1.1. În declarația de la Poliție, dată subinspectorului Radu Anghel, Marius-Traian Ca-
zan a afirmat că a aflat despre articolele incriminate de către Alexandru Florian, directorul
I.N.S.H.R.-„E.W.“, „de la un coleg, întrucât nu era angajat al institutului la vremea apariției
lor“. La cererea polițistului de a-i indica numele colegului, a răspuns că nu-l știe, dar că îl
va comunica în următoarea declarație de completare. Dar, în declarația de completare a evi-
tat să dea numele colegului cu pricina și nici polițistul Radu Anghel nu s-a străduit să i-l
ceară; în schimb, Marius-Traian Cazan a enumerat atribuțiile I.N.S.H.R.-„E.W.“, despre
care, în Notele depuse, am relevat că afectează siguranța națională, după cum însăși titula-
tura I.N.S.H.R.-„E.W.“ constituie o agresiune axiologică la adresa României: în România
nu a fost nici un holocaust, căci, dimpotrivă, România a fost singura țară din Europa care i-
a protejat pe evrei! În declarația de la instanța de fond, din 23.11.2020, avocatul meu i-a
cerut lui Marius-Traian Cazan să explice afirmația din declarația sa inițială, potrivit căreia
„dl Vasile Zărnescu neagă și minimalizează holocaustul“ – întrucât cei doi termeni sunt
contradictorii: a minimaliza înseamnă că nu negi holocaustul, ci, dimpotrivă, admiți exis-
tența lui, doar că nu la dimensiunile clamate de apologeții holocaustului. Marius-Traian Ca-
zan a fost incapabil să explice, în vreun fel, pe ce se baza afirmația sa acuzatoare și contra-
dictorie, deși a afirmat că este „doctor în istorie“, specialist în probleme de istorie contem-
porană: „Sunt clar pasaje care neagă holocaustul, însă, totuși, trebuie să verific dacă sunt și
pasaje care minimalizează. Prin minimalizare înțeleg îmbrățișarea teoriei revizioniste“ (cf.
fila 39, pag. 2, la final).
În esență, în declarațiile lui spune „Nu știu, nu-mi amintesc“ etc. Așadar, nu a indicat care
sunt pasajele în care, după opinia sa, neg holocaustul, și nici de ce nu și-a pregătit, în vederea
audierii, prezentarea pasajelor care „minimalizează“. În concluzie, declarațiile acestui mar-
tor nu au nici o relevanță juridică, necum să constituie o probă acuzatoare.
1.1.2. În declarația de la Poliție dată subinspectorului Radu Anghel, precum și într-un
comunicat de presă difuzat pe Internet și predat în copie-xerox și la Poliție ca „probă“, Geta
Vodislav a scris că, în broșura SABIN ORCAN $UPORT€R, „dl Vasile Zărnescu are un lim-
baj insultător, plin de ură“ etc., etc. Dar, în declarația din 23.11.2020, la întrebarea apărăto-
rului meu, a spus că „nu a citit broșura, ci doar a răsfoit-o“! Deci, practic, Geta Vodislav
recunoaște că nu cunoaște conținutul broșurii incriminate. Cu toate astea, depune o mărturie
falsă referitoare la ea și la cele cuprinse în aceasta, inclusiv la limbajul folosit – chestiune
de subtilitate, care ar ține de stil. Astfel, prima declarație, dată la poliție, este infirmată de
cea dată în instanță. Care este cea validă și care este cea falsă?! În urma acestor contradicții,
Pagina 5 din 55
se poate conchide că Geta Vodislav este un martor duplicitar, iar declarațiile ei – ambele
referitoare doar la broșura-pamflet – nu pot fi admise ca probe în instanță atât timp cât a
recunoscut că nu a citit lucrarea!
Așadar, ultimul rechizitoriu al Parchetului (ca, de altfel, și cele anterioare), luat de bun de
instanța de fond, se bazează doar pe aceste două „probe“, ambele lipsite de valoare acuza-
toare, probatorie, raportat la acuzațiile care mi se aduc. La aceste „probe“, instanța mai ada-
ugă, printre altele: corespondența cu Biblioteca Națională a României referitor la cartea HO-
LOCAUSTUL, GOGORIȚA DIABOLICĂ, dezincriminată prin prescriere (situație reținută și
de către Comisia judiciară1 în raportul 21424-1); fișa de magazie care înregistra predarea
broșurii-pamflet la librărie, cazierul meu etc., probe care, în cazul în speță, nu au absolut
nici o relevanță.
Dată fiind totala lipsă de valoare a celor două mărturii acuzatoare, instanța de fond nu are
nici un temei pentru a decide condamnarea mea. Ca atare, sentința penală nr.
62/04.02.2021 este netemeinică.
1.2. Dar se poate constata că, spre deosebire de atitudinea protectoare avută față de mar-
torii acuzării, mărturiile celor două cadre universitare, propuse de noi, nu au fost luate în
seamă de către instanță (fila 3 din sentință). Asupra acestui aspect, instanța revine la fila 9,
alin. 4, unde arată explicit că „instanța nu va ține cont de declarațiile martorilor propuși de
inculpat (…), depozițiile acestora fiind doar de natură a diminua gravitatea faptei săvârșită
de inculpat“ (sic). Cu privire la acest fapt, de înlăturare a probelor apărării și care încalcă
grav dreptul meu la apărare, vom reveni mai jos, deoarece aceeași atitudine a avut-o și Par-
chetul.

2. Cazuistica internațională – fără nici o relevanță în această speță

Evidentă este și eroarea în care s-a menținut Parchetul încă de la începutul cercetării pe-
nale, prin prezentarea diverselor „argumente din sfera dreptului internațional“ (fila 3, alin.
ultim). Suntem obligați să aducem în atenția Curții faptul că situațiile istorice, cazurile ju-
decate în diverse state, în diverse momente, care dezbat cu precădere tema cercetării, nu
seamănă deloc unul cu altul și nu pot fi expuse ca practică juridică europeană/internațională
și, oricum, nu au nici o relevanță în speța de față. Această speță nu poate fi înțeleasă și, în
acest caz, nu se poate lua o decizie obiectivă, fără să se țină seama de realitățile epocii în
discuție, raportate la situația și specificul României de la acel moment, de contextul istorico-
științific al cercetării unor aspecte generate de acest episod din istoria iudaică și europeană,
și anume exploatarea memoriei victimelor. Repetăm: exploatarea memoriei victimelor iu-
daice din cel de-Al Doilea Război Mondial, și nu contestarea crimelor de război. Din aceste
motive am apelat și la martorii propuși, admiși de instanță, personalități științifice consa-
crate, care cunosc epoca istorică abordată.
Trebuie să repetăm că am atras atenția instanței de fond, inclusiv în dezbaterile camerei
preliminare, că toate argumentele noastre nu au fost luate în seamă, ceea ce este inadmisibil.
Prin această atitudine au fost încălcate, în mod evident și constant, dispozițiile art. 15 și 16
Cod penal și art. 4, 5, 97, 98 și 99 Cod pr. penală, precum și art. 114, al. 1 și 116 al. 1 Cod
pr. penală. Subiectivismul și interpretarea stricto sensu a speței de față duce la o eroare ju-
diciară inadmisibilă. O.U.G. 31/2002, în baza căreia s-a pronunțat instanța de fond, trebuie
interpretată în mod obiectiv, ținându-se seama de absolut toate împrejurările, iar probele
administrate trebuie interpretate în contextul istorico-politic al momentului și nu doar în cel
Pagina 6 din 55
al unei etape istorice sau temporale și nicidecum sub restricțiile unei norme juridice discu-
tabile, care nu se poate aplica aici decât forțat. Trecerea de la un articol la altul (de la art. 4
la art. 6) din O.U.G. 31/2002, cu atâta larghețe și lipsă de obiectivitate, este inadmisibilă,
întrucât speța nu poate fi analizată doar dintr-un singur punct de vedere, exclusivist și uni-
lateral, asupra Holocaustului, subiect decretat tabú, în condițiile în care există atâtea mărtu-
rii care subliniază exact ceea ce dezvălui și eu, în cercetările mele: adică dezvoltarea aface-
rilor exclusiv pecuniare pe marginea doctrinei holocaustului – invocată, după 1945, în scop
de șantaj, după cum denunță și autorul iudeu Norman G. Finkelstein în lucrarea sa cele-
bră INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI, Ed. Antet, 2003.

3. Instanța îmi atribuie mie afirmațiile altor autori

Astfel, încă de la fila 5, alin. 7, a sentinței penale apelate, instanța de fond trage o conclu-
zie eronată, întrucât nu a analizat cu atenție probele propuse, iar atunci când încearcă să-și
argumenteze concluzia, indică, în mod deliberat fals, texte ale unor autori străini, care au
avut diverse opinii proprii pe tema dată, pretextând că acestea mi-ar aparține. Acest gen de
falsificare l-a făcut însuși Alexandru Florian în denunțul său, când s-a referit la „camerele
de gazare Potemkin“. Această falsificare a fost menținută în toate actele Parchetelor și gon-
flată de instanța de fond în pagina a 6-a a motivării sale, cu scopul de a „ticlui probe“ acu-
zatoare contra mea!
Așa cum am arătat și în Concluziile noastre, dar și pe parcursul cercetării penale sau în
faza de judecată, cele două articole incriminate ale mele se ocupă de probleme de strictă
specialitate. Textul primului articol, fără a mai intra în detalii, acestea fiind prezentate la
instanța de fond cu precădere în Concluziile scrise, are în vedere explicarea unui termen,
acela de „holocaustist“, cuvânt care se diferențiază de termenul „holocaustolog“, născocit
de apologeții holocaustului și lipsit de acoperire științifică. Al doilea articol, de nici măcar
o pagină, prezintă, extrem de laconic, cercetarea aprofundată a prof. univ. dr. Arthur Robert
Butz, în cadrul episodului 1 al cărții Înșelătoria Secolului XX (1). Pentru aceste fapte, așa
cum am arătat și pe fondul cauzei, dispozițiile procedurale în materie nu se pot aplica decât
în mod forțat, cu încălcarea flagrantă a legii. În ceea ce privește broșura-pamflet, care con-
stituie al treilea și ultimul capăt de acuzare, ea vizează un personaj din lumea ziaristicii,
Sabin Orcan, și cuprinde o asamblare de articole ale colegilor săi de breaslă, care îl descriu
pe Sabin Orcan ca pe „un analfabet de presă“ (cum îl califică Mircea Moraru2) și un „im-
postor“ (formulă folosită sau sugerată de către Dan Andronic3, Victor Ponta4, Sorin Ovidiu
Bălan5 și alții: „Orcan e genul de mercenar sadea“6). Între timp, drept confirmare a turpitu-
dinii acestuia, i s-a făcut o plângere penală pentru șantaj7! Precizările făcute de mine la în-
trebările procurorilor și ale instanței, cu privire la fraza „Eu nu neg holocaustul – fiindcă nu
poți nega ceva ce nu a existat niciodată și pe nicăieri –,…“, din paragraful de la pagina 96 a
broșurii, la care adaug și mărturiile celor doi universitari prezenți, în acel moment, în sală,
sunt de natură să înlăture răspunderea penală pentru presupusa faptă incriminată de art. 6
din O.U.G. 31/2002. În plus, la această precizare a mea, instanța trebuia să aibă în vedere
depozițiile martorilor propuși de mine, care nu pot fi înlăturate sub pretextul că sunt „de
natură a diminua gravitatea faptei săvârșită (sic) de inculpat“! Repet, Domnule Președinte
și Onorată Curte, nu neg holocaustul, pentru că nu poți nega crimele, nu sunt de acord cu
sintagma „holocaust în România“ și afirm neimplicarea României în acele crime.

Pagina 7 din 55
 Dar lipsa de obiectivitate a instanței, care reiese din ignorarea, în genere, a subiectului și
din refuzul de a se informa asupra lui, din interpretarea cu totul eronată a probelor, precum
și din citarea în mod tendențios a textelor, la care se adaugă înlăturarea depozițiilor marto-
rilor noștri, se observă imediat. Spre exemplu, una dintre explicațiile date de mine la între-
bările adresate de către instanță și, pe parcursul procesului, de către toți magistrații, se referă
strict la camerele de gazare (filele 6 și 9 alin. ultim, din sentință). Or, în această situație,
instanța ar fi trebuit să solicite, în mod expres, explicații suplimentare cu trimitere la sursele
citate, astfel încât să verifice documentarea autorului, probele administrate, în raport cu dis-
pozițiile art. 4, 5 și 8 din Codul de pr. penală, și ar fi văzut că descrierea și studiile legate de
acest subiect nu-mi aparțin mie, ci literaturii de specialitate occidentale.
Fără a lua în calcul aceleași probe ale noastre, instanța de fond, la fel ca și Parchetul, se
găsește într-o gravă și inacceptabilă eroare atunci când îmi aduce acuze vădite (fila 7, alin.
penultim și ultim), învinuindu-mă pentru o stare de fapt, cunoscută din documentele vremii,
ca și cum afirmațiile legate de aceasta mi-ar aparține exclusiv. Este vorba despre sintagma
„6 milioane de evrei“, pe care o analizez în scrierile mele, și cu privire la care aduc argu-
mente referitoare la existența unei erori. Iar aici intervine interpretarea subsemnatului, care
arăt – pe urmele multor autori occidentali, inclusiv ale presei iudaice americane – că este
vorba despre o propagandă care susține, în mod arbitrar și constant – de circa 150 de ani! –
această cifră arbitrară de „6 milioane“ (nici mai mult, nici mai puțin, ci fix șase milioane!),
cu scopul exclusiv de a extorca „bani de holocaust“, dovezile fiind de necontestat.
De altfel, dl prof. univ. dr. Ion Coja, în mărturia sa, relevă că „holocaustul evreilor este o
realitate istorică, iar cei care l-au generat și l-au organizat au fost evreii sioniști și germanii
naziști în bună colaborare secretă“ (cf. fila 51, în dosar). La fel, Hannah Arendt relevase
colaborarea strânsă dintre Hitler, sioniștii din Germania și yichouv din Palestina8.
La aliniatul ultim al filei 7, instanța de fond are aceeași abordare superficială a subiectului,
indicându-mă ca autor a unor afirmații: „pune semnul egalității între holocaust și această
așa-zisă afacere, susținând, așadar, că holocaustul nu este altceva decât o născocire în scopul
strângerii de fonduri, echivalând cu o mare escrocherie a secolului XX“.
Domnule Președinte, Onorată Curte, cele două afirmații nu-mi aparțin! Prima afirmație
(semnul egalității între holocaust și respectiva afacere pecuniară), îi aparține lui Roger Ga-
raudy – grafiat greșit de instanță ca „Gaudi“, precum arhitectul catalan! A doua afirmație (o
mare minciună și escrocherie a secolului XX), a fost formulată, inițial, de către Paul Rassi-
nier și preluată de o pleiadă de autori, printre alții, de Arthur Robert Butz și, cel mai recent,
de Gerhard Menuhin, nepotul marelui rabin Moshe Menuhin – după cum am relevat în mai
multe Note scrise, inclusiv, în mod detaliat, cu multe note bibliografice și cu 16 anexe,
în Memoriul depus în probațiune la Parchet în 27.02.2020 (cf. de la fila 153 d.u.p.). În res-
pectivul Memoriu, am citat afirmația marelui istoric iudeu Nahum Goldman, care, în cartea
sa THE JEWISH PARADOX (Paradoxul iudaic), a relevat că, din „Holocaust au supraviețuit
600.000 de iudei“9; la fel, filosoafa iudaică Hannah Arendt, a scris, textual: „Astfel, numărul
total al victimelor Soluției Finale este o simplă presupunere – între patru și șase milioane –
și nu a fost niciodată confirmat, la fel și numărul total al victimelor din fiecare dintre țările
implicate“10 (s.n., V.I.Z.). Nahum Goldman și Hannah Arendt, prin afirmațiile lor, cu de-
monstrațiile și cercetările pertinente, riguroase, nu neagă „Holocaustul“ sau nici măcar nu-l
minimalizează?! Dar, dacă eu preiau afirmațiile lor, citându-i, cu trimiteri la sursă, după
toate normele academice, înseamnă că aș nega holocaustul?!
Pagina 8 din 55
 Respectiva afirmație categorică, făcută de Hannah Arendt, este citată și în Notele
Scrise11 depuse contra Ordonanței nr. 171/C2/01.03.2016, emisă de numitul Dimitrie Bog-
dan LICU, procuror general interimar al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, de reîncepere a urmării penale (R.U.P.); de asemenea, este publicată și pe coperta a
4-a a broșurii SABIN ORCAN $UPORT€R, pe care procurorul Florin-Oprică Cîrciumaru nici
n-a citit-o, deși îmi aduce acuzații bazate pe o singură frază din conținutul acesteia. Respec-
tiva broșură s-a aflat, tot timpul, în dosar, în plicul închis trimis de librărie!
Aceste două citate din operele autorilor iudei sunt suficiente pentru a anula definiția, falsă
și tendențioasă, a holocaustului dată de O.U.G. nr. 31/2002: „prin holocaust se înțelege
(sic) persecuția sistematică sprijinită de stat și anihilarea (sic) evreilor europeni de către
Germania nazistă, precum și de aliații și colaboratorii săi din perioada 1933-1945 (…)“12.
Această definiție incorectă din toate punctele de vedere – dar îndeosebi din punct de vedere
juridic și al realității istorice – este citată și de Comisia judiciară a C.S.M., în Raportul
21424-113. Cum putea fi vorba de „anihilare“ când iudeii europeni nu fuseseră „anihilați“ –
adică exterminați în totalitate –, iar, după 1945, existau și erau la fel de mulți sau chiar mai
mulți ca în 1939?!
Numai România salvase de la moarte, prin ordinul mareșalului Antonescu, câteva sute de
mii de evrei14, cărora li s-au dat vize de emigrare în Palestina – deși englezii refuzau să le
dea vizele de imigrare15 – și fuseseră ajutați să emigreze prin Portul Constanța16. Este de
notorietate că președintele Shimon Peres „a mulțumit României că a salvat 400.000 de evrei,
care au ajuns în Israel și au participat la construcția acestui stat“17.
La fila 8 a sentinței, se are în vedere constituționalitatea ordonanței, ca temei legal al
denunțului și al condamnării. Cu toate că instanța de fond face trimitere la excepțiile de
neconstituționalitate invocate, în mai multe rânduri, cu privire la această ordonanță, ne păs-
trăm punctul de vedere referitor la acest aspect pentru simplul fapt că, așa cum am relevat
în mai multe Concluzii scrise, speța de față nu este una de drept comun, când Poliția și Par-
chetul analizează arma crimei, hainele și corpul victimei, împrejurările efectuării agresiunii
etc.; ci speța este una cu un caracter aparte, când Poliția și Parchetul trebuie să citească texte,
să le analizeze și să le interpreteze în contextul intelectual și istoric aferent; în plus, în
această speță, instituțiile statului, abilitate pe această zonă a cercetării și judecării (Parchetul
și instanțele), aveau și au obligația prezentării din partea unor specialiști în domeniul cerce-
tării istorice atât a unui punct de vedere oficial pe această temă, cât și a unui alt punct de
vedere decât cel al denunțătorilor, evident documentat și argumentat științific sau măcar pe
aceea de a lua în considerare afirmațiile martorilor aduși de mine, personalități competente
în domeniu și recunoscute în lumea științifică. În acest sens, trebuia să fie prezentată o bi-
bliografie tematică serioasă, recunoscută, asupra temei analizate.
În genere, dar mai ales într-o asemenea speță, o faptă se încadrează într-un text de lege
cu obiectivitate și cu aprecierea echilibrată a tuturor probelor, incluzând aici atât citatele,
dar și martorii ambelor părți – în baza principiului juridic Audiatur et altera pars, principiu
pe care Parchetul și instanța de fond l-au încălcat permanent. Scopul este acela de a nu pro-
duce, prin pronunțare, un dezechilibru între părți raportat la presupuse fapte al căror pericol
social este inexistent. Iar inexistența faptelor se observă din subiectul abordat de mine și
care privește, după cum s-a înțeles, o mare și foarte bănoasă afacere: vedeți, spre edificarea
instanței de apel, Roger Garaudy, Miturile fondatoare ale politicii israeliene, Ed. Fronde și
Alma Tip, Oradea, 1998; Norman G. Finkelstein, INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI –
Pagina 9 din 55
Reflecții asupra exploatării suferinței evreiești, Ed. Antet, 2003; Arthur Robert Butz, ÎNȘE-
LĂTORIA SECOLULUI XX. Acesta a fost și rămâne și pentru mine obiectul cercetării mele.
Această oneroasă afacere pecuniară este dezvoltată pe marginea unui subiect declarat tabú,
Holocaustul, și care viza și vizează impunerea plății de despăgubiri de holocaust fără nici
un temei.

4. Libertatea cuvântului, de cercetare și de apărare este desconsiderată de instanță

Una dintre sublinierile instanței este cea de la fila 5, al. 7 din sentință, unde se arată că
„ideile exprimate de inculpat… au fost scrise cu scopul de a ajunge la public, fiind redate în
format on-line“. Este adevărat. Orice publicație este destinată publicului și, când este vorba
despre un subiect de istorie și de politică, pentru că subiectul temei noastre atinge foarte
serios sfera politică, destinatarii acestuia sunt, cu prioritate, atât cunoscătorii în domeniu,
cât și opinia publică, slab informată, mai degrabă deloc informată sau informată doar dintr-
un singur punct de vedere, cel exclusivist, propagandistic, dar și punitiv în același timp.
Problema se referă strict la înțelegerea fenomenului, care, în opinia autorului, cu susținerea
bibliografică adecvată, trebuia să ajungă la public și pe această cale, ca formă de autoapărare
prin respingerea „despăgubirilor de holocaust“, pretinse de cei interesați. Mai mult decât
atât, în cursul cercetării penale, dar și în faza de judecată, au fost oferite explicații și cu
privire la noțiunea „jidani“, care nu este „peiorativă“, ci provine din germanicul Die Juden;
forma „jidovi“ vine pe filieră polono-rusă, fiind noțiuni istorice și științifice, folosite de
români în limbajul curent; forma „evrei“ este livrescă și a fost impusă de politrucii sovietici
aduși de Ana Pauker (pe numele său adevărat Hannah Robinsohn). Deci, această explicație
înlătură eventualele bănuieli, care se îndreptau și se îndreaptă, încă, spre o posibilă jignire a
iudeilor.
Domnule Președinte, Onorată Curte, la fila 9 alin. 3 din sentință se evidențiază, în opinia
noastră, eroarea judiciară despre care aminteam. Este vorba despre interpretarea subiecti-
vistă, părtinitoare putem spune, a normei de drept presupusă a fi încălcată. Să redăm mai
întâi citatul din sentință: „Negarea holocaustului, chiar dacă ar fi rezultatul unei activități de
documentare științifică (cum invocă inculpatul) nu poate constitui o cauză de nepedepsire,
de vreme ce singura cauză de impunitate reglementată de legiuitor în materie, în conținutul
art. 4, al. 3 din O.U.G. 31/2002 este cea privitoare la artă, știință, cercetare…“. Această
afirmație conține o evidentă contradicție în termeni: negarea (care, de fapt, nu e o negare),
ori este pasibilă de pedeapsă, cu toate că, în cazul în speță, este o documentare, ori nu este
pasibilă de pedeapsă, fiind o cercetare. Care ar fi diferența între documentare (preluarea unor
idei ale altor autori) și cercetare (însumarea și interpretarea, în scop științific și de autoapă-
rare a opiniilor unor autori occidentali, specialiști pe acest domeniu)? În acest fel, suntem
de părere că instanța de fond a nesocotit aceleași dispoziții ale art. 4, 5 și 8 Cod pr. Penală,
precum și art. 15 și 16 Cod penal, în esență. În plus, interpretarea aleatorie a dispozițiilor
art. 4 din O.U.G. 31/2002, care sunt înlocuite subiectiv cu dispozițiile art. 6 al aceleiași
ordonanțe, în speța dată, este o gravă eroare judiciară. Nu putem confunda/interpreta/înlocui
disputele pe teme de cercetare (încadrate la art. 4 din O.U.G. 31/2002), cu propaganda in-
terzisă de art. 6 din același document. Cu tot respectul cuvenit, instanța de fond nu poate
avea un punct de vedere științific pe această temă (atât de viu disputată de cunoscătorii în
domeniu), cu atât mai puțin în cazul în care proba mărturiei ne-a fost eliminată și subiectul
este cunoscut doar din mass media. Motivul este acela pentru că pregătirea de specialitate a
Pagina 10 din 55
organelor judiciare nu include cercetarea istorică, ceea ce duce, implicit, la incompetență –
fapt atestat de Raportul 21424-1 al Comisiei judiciare a C.S.M.18 În această situație, instanța
de fond nu poate pronunța o condamnare pe baza unor chestiuni în legătură cu care nu dis-
pune de cunoștințe. În plus, aceste chestiuni încă nu au fost definitiv tranșate, neexistând o
opinie unică în privința lor.
Nu dorim să distragem atenția Curții reluând cam aceleași idei pe care a mers instanța de
fond, pentru că și restul motivării are în vedere aceleași interpretări eronate, ci dorim să
revenim la unul dintre subiectele subliniate de instanța de fond care a stat simțitor la baza
deciziei de condamnare, și anume publicarea celor două articole, în format electronic, pre-
cum și a broșurii-pamflet incriminate. Într-adevăr, folosirea mijloacelor electronice de pro-
pagare a unor defăimări, jigniri etc., la adresa unor persoane, comunități, fapte etc., consti-
tuie infracțiune și se pedepsește conform O.U.G. 31/2002, modificată prin legile ulterioare:
nr. 107/2006, nr. 217/2015, nr. 157/2018 etc. Dar, în cazul de față, propagarea acestor texte,
prin intermediul internetului, este menită să aibă același efect ca și publicarea în format
tipărit, și anume informarea publicului cu privire la anumite aspecte: 1) precizarea și defi-
nirea unui termen care ține de domeniul cercetării subiectului; 2) prezentarea foarte pe scurt
a unei lucrări clasice, pe aceeași temă de cercetare, documentate și cu o amplă bibliografie,
care îi aparține profesorului universitar american Artur Robert Butz; 3) publicarea unui set
de texte jurnalistice referitoare la condeierul Sabin Orcan, recent acuzat de șantaj. Însă in-
terpretarea eronată a probelor și a textelor folosite, a explicațiilor prezentate face ca publi-
carea acestor texte pe internet să fie considerată o infracțiune.
Pe de altă parte, trebuie subliniat că articolele incriminate, enumerate la cele trei puncte
de mai sus, nu incită la acte violente și la ură contra unor grupuri sau persoane minoritare,
și, conform art.1, lit. (c) și (d) din Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului Uniunii Euro-
pene din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului
și xenofobiei prin intermediul dreptului penal19, nu intră sub incidența Codului penal! Ca
atare, ele sunt incriminate în mod neîntemeiat de Parchet și de instanța de fond! Menționez
că, în mai multe rechizitorii, Parchetul citează Decizia-cadru 2008/913/JAI, dar numai prin
acest titlu scurt, fără să o cunoască.
În consecință, este încă un motiv esențial pentru care sentința penală nr. 62/04.02.2021
este netemeinică.
Domnule Președinte și Onorată Curte, fac precizarea că articolele mele nu au ca temă
contestarea crimelor comise în cele două războaie mondiale, comise de toate părțile belige-
rante ‒ după cum am arătat în multe înscrisuri depuse în dosar –, ci vizează, având la bază,
cu prioritate, cercetările occidentale, afacerile care s-au dezvoltat având ca fundament pro-
paganda holocaustului, veche de peste 170 de ani. În esență, ceea ce am publicat are în
vedere acțiunile paralele cu aceste evenimente din cele două războaie mondiale, situația fi-
ind exploatată financiar, așa cum rezultă inclusiv din textele rezumate din doi cercetători de
origine iudaică și anume Norman G. Finkelstein, care afirmă că această propagandă a deve-
nit o veritabilă „industrie a holocaustului, care reduce martiriul suferințelor la nivelul moral
al unui casino din Monte Carlo“ și a dezvoltat o adevărată „exploatare a memoriei victimelor
evreiești din cel de-Al Doilea Război Mondial“ – după cum se exprimă însuși acest autor
evreu în lucrarea sa INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI. Reflecții asupra exploatării suferin-
ței evreiești (Ed. Antet, 2003, pag. 8); și rabinul Arnold Jacob Wolf, de la Yale University,
citat în lucrarea After tragedy and triumph, apărută la Cambridge, în 1990, care afirma că
Pagina 11 din 55
„Se pare că în universitățile noastre Holocaustul este vândut, nu predat“. Mai aducem în
atenția Onoratei Curți și concluzia șocantă a profesorului francez Roger Garaudy, care
afirma că „Nu este vina mea dacă acei care mă acuză sunt tocmai cei care au organizat o
afacere mondială din vânzarea ciolanelor bunicilor lor“. Totodată, în mai multe înscrisuri
depuse la dosar, precum și în ședințele din 13.07.2020 și 11.01.2021, am dat xerocopia și
traducerea textului tipărit pe coperta a 4-a a cărții excepționale a lui Don Heddeshei-
mer, THE FIRST HOLOCAUST20 – PRIMUL HOLOCAUST, supranumit și „Holocaustul
prezis“, în care autorul denunță propaganda iudaică pro-holocaust desfășurată între 1900-
1945, prin care liderii iudeilor apelau la mila publică pentru „a se strânge bani pentru ajuto-
rarea iudeilor aflați în diverse faze de suferință și care vor muri în holocaust dacă nu vor fi
salvați“! Numai că liderii internaționali ai iudeilor nu le-au dat nici un ban evreilor simpli,
aflați în suferințele provocate de vicisitudinile istoriei, ci au utilizat aceste sume imense
pentru înființarea de bănci, de organizații paramilitare (Irgun21, Stern22, Lehi23, Haganah24,
Etzel etc.) ale căror comandanți aveau să ajungă premierii și miniștrii viitorului stat Israel,
organizații teroriste și de spionaj – ca Anti-Defamation League (ADL)25 etc.
Nu contestarea suferințelor iudeilor din prima jumătate a secolului XX sunt adevăratele
obiective și linii de cercetare ale mele, ci acestea: propaganda holocaustistă, extorcarea de
bani și șantajarea prin diverse învinuiri nedrepte aduse României (și altor state), taxată ca
„aliat al Germaniei“ – ignorându-se total condițiile în care a ajuns „aliat al Germaniei“ și
ignorându-se total rolul României aflată sub conducerea mareșalului Ion Antonescu la acel
moment. Vedeți declarațiile lui Shimon Peres, dar și ale altor iudei onești, cu toții recunos-
cători față de atitudinea unică a României în acei ani! În plus, subiectul acestei propagande
holocaustiste antiromânești, după cum am afirmat și la instanța de fond, a fost, la un anumit
moment dat, și în atenția S.R.I., ca linie de apărare a securității naționale. Or, Domnule
Președinte, Onorată Curte, acest aspect nu este de neglijat, iar instanța de fond trebuia să-l
ia în calcul la pronunțarea sentinței, fapt care nu s-a întâmplat, ceea atrage după sine un mare
semn de întrebare: instanța nu apără valorile și interesele României, ci ale inamicilor ei?!
Care a fost scopul vizat atunci de S.R.I., cu ce afecta această extorcare o anumită sferă a
apărării naționale și din ce cauză devenise temă prioritară pe linie de apărare națională con-
stituie subiecte extrem de delicate, dar majore, pe care instanța de fond trebuia să le aibă în
vedere. Din acest motiv, instanța de fond trebuia să administreze probatoriul cu foarte mare
atenție și să țină cont de probele și de explicațiile mele și ale martorilor mei. Fără a-mi face
un titlu de glorie, sunt ofițer în retragere al acestei instituții și mi-am servit țara și națiunea
cu devotament și onoare, deținând funcția de comandant al Biroului pentru Apărarea Ordinii
Constituționale, din cadrul Diviziunii de Analiză, Sinteză și Informare a S.R.I. – fapt ignorat
complet de instanța de fond.
Dar, Onorată Curte, instanța de fond nu face trimitere sub nici un aspect la tematica pro-
blemei, dezvoltată, de alți autori occidentali, inclusiv iudei, cu zeci de ani înainte ca eu să
realizez, în articolele mele, sinteze parțiale ale acestor lucrări. Acest aspect arată un trata-
ment diferențiat al probelor, sub un profund imperiu al subiectivismului și al părtinirii, după
cum vom arăta și mai jos, în contradicție vădită cu dispozițiile procedurale penale și cu
încadrările indicate de Codul penal în ceea ce privește faptele și vinovăția, subliniate de noi
încă din faza de urmărire penală. Filele 10, 11, 12 și 13 din sentință se raportează la moda-
litatea de individualizare a pedepsei în contextul dat. Și aici, citările instanței sunt eronate,
fără trimiteri, iar explicațiile date de mine sunt complet ignorate.
Pagina 12 din 55
 Înainte de a aduce în atenția dvs. un aspect deosebit de important, dar ignorat cu desăvâr-
șire de către instanța de fond, mai atragem atenția asupra faptului că, în primul aliniat al filei
11, instanța indică „o stare de pericol la adresa memoriei victimelor holocaustului“. Reve-
nim și atragem atenția asupra subiectivismului instanței de fond, a lipsei de înțelegere a
subiectului/speței (după cum vom arăta și mai jos), precum și a refuzului de a face diferența,
pe de o parte, între „memoria victimelor“, indiferent de numărul lor, de modul în care este
pusă în pericol această „memorie“, după cum am arătat și în Concluziile finale de la fond,
și, pe de altă parte, subiectul dezvoltat – de alți autori înaintea mea, din scrierile cărora am
preluat ideile esențiale –, care vizează o afacere foarte bănoasă exclusiv pentru liderii iude-
ilor care au manevrat aceste sume imense de bani, dar foarte păgubitoare pentru alții, care
au trebuit să plătească „despăgubiri de holocaust“. Iar demonstrațiile există în materialele și
în studiile mele, în care m-am folosit de autorii străini, iudei și ne-iudei, care au dovedit, cu
demonstrații pertinente, acest fapt.

https://www.incorectpolitic.com/wp-content/uploads/2022/09/Raport-SUA-la-B1.jpg

5. Înlăturarea declarațiilor martorilor apărării = încălcarea dreptului la apărare

Domnule Președinte, Onorată Curte, unul dintre subiectele ignorate cu desăvârșire și cu
deplină părtinire de către instanța de fond, pe care special l-a lăsat la final în motivarea
sentinței, îl constituie declarațiile martorilor apărării. Este vorba despre dl prof. univ. dr.
Corvin Lupu, Decan al Facultății de Istorie din cadrul Universității „Lucian Blaga“ din Si-
biu, autor de cursuri universitare și lucrări științifice care au legătură atât directă, cât și in-
directă cu speța de față, și dl prof. univ. dr. Ioan Coja, un reputat lingvist, prozator și cerce-
tător al problematicii holocaustului. La fila 9, alin. 4 al sentinței, mărturiile celor doi distinși
universitari au fost înlăturate în totalitate. Art. 5 și 8 din Codul de procedură penală, precum
și 15 și 16 Cod penal fac o precizare mai mult decât utilă dezlegării oricărei pricini, oricât
de complicată ar fi sau oricât de controversat este subiectul. Acest fapt impune, în esență,
aflarea adevărului, tema oricărei instanțe, în orice speță, de orice natură. Dacă acest adevăr,
această normă procedurală a fost ignorată, ocultată în faza de urmărire penală, inclusiv în
camera preliminară – cum a și fost –, atunci instanța de fond cu atât mai mult avea obligația

Pagina 13 din 55
să țină cont de respectiva normă procedurală. Din păcate, nu a ținut cont de nici una din
aceste dispoziții. Apreciem că la fila 3, alin. 2 din sentință instanța de fond indică exact care
sunt probele pe care le va avea în vedere la motivarea care urma să fie redactată: probele
celor doi martori ai acuzării (directoarea librăriei „Mihail Eminescu“ și un angajat al insti-
tutului!?), probe total neconcludente, profund subiective și chiar contradictorii, în opinia
noastră, precum și declarațiile inculpatului, trunchiate și denaturate cu bună știință sau chiar
ignorate.

6. Înlăturarea declarațiilor martorilor apărării întărește nelegalitatea sentinței penale

În declarațiile celor doi distinși profesori universitari se au în vedere atât argumente pro,
dar și contra, vis-à-vis de textele mele, ceea ce subliniază echilibrul unei aprecieri academice
obiective, de nivel universitar. Acest fapt nu este puțin lucru, iar instanța de fond trebuia să
țină cont, obligatoriu, de acești martori. Practic, cele două mărturii reprezintă puncte de ve-
dere ale unor specialiști în domeniu și nu ale unor angajați plătiți ai unei instituții sau simpli
preopinenți, nu reprezintă opinii politice, de dragul publicității, impuse de un anumit mo-
ment politic sau de diverse conjuncturi emoționale. Suntem ferm convinși că, prin experi-
ența lor de-o viață la catedră și prin lucrările științifice publicate, unele pe aceeași temă, cei
doi universitari, dintre care dl Ion Coja a fost premiat de Academia Română pe o temă care
are legătură cu speța de față, au căderea să emită o apreciere obiectivă, o atitudine de natură
științifică, bine ancorată în sfera cercetării și a realității. Materialele publicate de domniile
lor stau mărturie pentru obiectivitatea aprecierilor date în instanță. Înlăturarea acestor măr-
turii sau deprecierea lor, contrar spiritului legii, prin afirmația scrisă că „depozițiile acestora
sunt doar de natură a diminua gravitatea faptei…“, reprezintă nu doar o gravă eroare juri-
dică, ci și o ignorare, deliberată și părtinitoare, a unor probe relevante, pertinente, a unor
veritabile expertize. Nu acesta este motivul, firesc și logic, pentru care am apelat în apărarea
mea la acești martori?! Această opinie concluzivă a instanței nu trebuie interpretată decât ca
desconsiderarea completă a probității profesionale și morale a celor doi profesori universi-
tari, cât și ca încălcarea dreptului meu la apărare – ceea ce constituie o încălcare gravă a
legii și face ca sentința penală dată să fie nelegală.
Conform (i)logicii instanței, înseamnă că orice martor aș aduce în apărarea mea, instanța
îl respinge fiindcă… mă apără și prezintă o declarație reală și pertinentă, contrară punctului
de vedere al denunțătorului, pe care, ipso facto, instanța de fond îl favorizează în mod nele-
gal!
Această încălcare gravă a legii confirmă nelegalitatea sentinței penale nr.
62/04.02.2021!
Să dăm câteva exemple din depozițiile celor doi distinși universitari.
6.1. Astfel, dl prof. univ. dr. Corvin Lupu face următoarele aprecieri, extrem de utile cla-
rificării speței – continuarea aliniatului ultim al filei 1: „Articolele și broșura nu operează
cu ideile d-lui colonel Zărnescu, ci sunt creația altor oameni de știință… (occidentali, cu
predilecție – n.n.). Într-unul din articole, autorul combate termenul de holocaustolog, lucru
cu care sunt de acord… Dezbaterea științifică în domeniul istoriei are un caracter continuu.
Ea nu se încheie la un moment dat, cum ar fi momentul 2002…“. Iată și o critică a reputa-
tului profesor: „Inculpatul are un ton nepotrivit… Acesta este lucrul pe care i-l reproșez“.
Ceea ce trebuie să aibă în vedere Onorata Curte, fapt ignorat de instanța de fond, este unul
dintre răspunsurile dlui prof. Corvin Lupu (fila 3 din mărturie), unde afirmă că textele
Pagina 14 din 55
publicate de mine „… cuprind foarte multe adevăruri spuse pe un ton nepotrivit“. Iar aici
trebuia să intervină rolul activ, obiectiv, de echilibru al instanței de fond, care era datoare să
afle adevărul și să țină cont de mărturia acestui specialist în domeniu. Lipsa acestor demer-
suri din partea instanței și ignorarea cu desăvârșire a acestor probe, cu încălcarea dispoziți-
ilor legale – inclusiv cu încălcarea dreptului la apărare –, după cum am mai amintit, au dus
la condamnarea mea neîntemeiată, comparativ cu așa-zisele fapte săvârșite. Și demonstrația
continuă, mărturia este la dosar și nu mai insist asupra ei. Curtea poate lectura mărturia sub
lupa dispozițiilor procedurale penale și a celor penale, dar fără a ignora factorul istoric și
geopolitic, martorul abordând, sub întrebările procurorului și ale avocatului meu, ambele
articole, dar și broșura.
6.2. Mărturia distinsului prof. univ. dr. Ioan Coja este extrem de importantă în contextul
speței noastre. Precizările făcute de domnia sa sunt în măsură nu să „diminueze gravitatea
faptei“, cum tendențios, cu părtinire și nelegal a decis instanța, ci să anuleze întreaga proce-
dură aplicată greșit. Sunt mărturii care vizează neimplicarea națiunii române și a adminis-
trației românești în acțiunile privindu-i pe iudei în cel de-Al Doilea Război Mondial (fila 1
din mărturie). Anexăm, la motivare, texte pe această temă, care trebuiau, în mod obligatoriu,
să fie cunoscute de factorul politic de decizie, de la cel mai înalt nivel, cu mult timp înainte
de fi luată o decizie sau de a susține, în fața presei, de la cel mai înalt nivel politic, afirmații
false dăunătoare interesului național. Sunt mărturii care susțin punctul meu de vedere și,
implicit, pe acela al cercetătorilor occidentali cu privire la camerele de gazare de la Aus-
chwitz (precizând faptul că acest subiect, cu concluziile aferente, este tratat și de anumiți
cercetători iudei). Evident, este abordată, succint, cât a permis timpul dezbaterilor, problema
„holocaustului unic“, adus în discuție de mine în scrierile mele, în care am preluat ironiile
caustice, dar întemeiate, îndeosebi ale lui N.G. Finkelstein (fila 2 din mărturie). Foarte im-
portante sunt mărturiile domnului prof. univ. dr. Ion Coja cu privire la guvernarea mareșa-
lului Antonescu și la relația acestuia nu doar cu comunitatea iudaică din România, ci și cu
reprezentantul acesteia de la acel moment, avocatul Wilhelm Filderman. În plus, Onorata
Curte va avea în vedere precizarea domnului profesor Coja de la fila 3, alin. 2, din aceeași
mărturie, dar și fila 4, alin. 1, unde arată cine sunt cei care m-au denunțat. Iarăși, fără a mai
relua aspecte care se pot lectura în mărturia dlui profesor universitar, mai cităm un singur
text, în opinia noastră extrem de important. Astfel, la fila 4, alin. 7, la una dintre întrebări
(alin. 6, aceeași filă), dl profesor Ion Coja face următoarea declarație: „Trebuie să înțelegem
că atât minoritarii evrei, cât și majoritarii români au aceeași soartă. Sunt victimele unei false
elite, care conduce atât minoritatea iudaică, cât și majoritatea românilor. Nu există nici o
deosebire între guvernanții români și liderii evrei…“.

7. Învrăjbirea prin chiar acțiunile antiromânești ale organizațiilor iudaice

De aici, Domnule Președinte, Onorată Curte, se desprinde o concluzie implacabilă, și
anume învrăjbirea dintre românii majoritari și unii minoritari (în cazul de față minoritatea
iudaică), comisă prin acțiunile antiromânești ale organizațiilor iudaice, precum și prin con-
cursul larg al factorului politic românesc, trecut și prezent, lipsit, în mod voit, de o atitudine
obiectivă față de o situație atât de delicată, față de care avea obligația să se informeze serios,
o stare de fapt aflată în permanentă cercetare fiind un subiect de istorie certă, contemporană
peste care nu poate nimeni să tragă oblonul sau să aibă păreri exclusiviste, dogmatice. Îm-
păcarea, concilierea și buna conviețuire este una dintre misiunile instanțelor de judecată,
Pagina 15 din 55
ceea ce se rezumă prin termenul obiectivitate în aplicarea legii. Ignorarea sau chiar încălca-
rea dispozițiilor procedurale, în toate fazele de până acum, se reflectă în sentința pronunțată,
care nu propune un echilibru, ci, dimpotrivă, instituie un precedent juridic pernicios la
adresa securității naționale. Și trebuie să țineți cont și de propagarea imediată, internațio-
nală26 și internă27, până la știrile de seară, în spațiul public, prin mass media (la Radio a fost
primul anunț), a soluției instanței, în scopul timorării celor care, cercetând acest subiect, o
fac în mod științific, lucru care nu corespunde cu punctul de vedere exclusivist și punitiv al
denunțătorilor. Din aceste motive, considerăm că atât instanța de fond, cât și Parchetul au
încălcat deliberat dispozițiile legale în materie, indicate mai sus în critica sumară pe care am
adus-o sentinței, iar pedeapsa aplicată depășește „gravitatea faptelor comise“, fiind absolut
neîntemeiată. Precedentul juridic comis prin această pedeapsă înseamnă, în fond, condam-
narea întregii Românii28, căci instanța cauționează acțiunile antiromânești ale organizațiilor
evreiești, în detrimentul națiunii române.
Domnule Președinte și Onorată Curte, credem că cercetarea pe această temă, așa cum
afirma dl prof. univ. dr. Corvin Lupu, este destinată, în primul rând specialiștilor, inclu-
zându-i aici și pe cei români care au alte puncte de vedere, iar drumul acestei cercetări nu se
oprește în anul 2002 sau la turnura produsă prin dispozițiile Legii 217/2015, ale Legii
157/2018 și ale Strategiei „naționale“ pentru prevenirea și combaterea antisemitismului29.
Pentru a contracara agresiunile30 organizațiilor iudaice – de felul I.N.S.H.-„E.W.“, condus
de directorul Alexandru Florian; F.C.E.R., condusă de Aurel Vainer și, acum, de Silviu
Vexler31; A.E.R.V.H., condusă de Liviu Beriș etc. ‒, punctele de vedere ale cercetătorilor
români trebuie enunțate într-un limbaj corespunzător și echivalent celui al acestora și trebuie
ascultate și luate în considerație și nu înfierate pe un clasic principiu de tip inchizitorial.
Iată, Domnule Președinte și Onorată Curte, că înlăturarea mărturiilor celor două persona-
lități în domeniu, prof. univ. dr. Corvin Lupu și Ion Coja, evident, personalități cunoscute
în lumea științifică și mai puțin publicului larg, este în contradicție cu dispozițiile Codului
penal și ale procedurii penale. Starea de pericol, pe care o invocă instanța de fond la fila 11,
alin. prim, din sentință, nu există. De altfel, am explicat acest aspect la dezbaterile de la fond
și l-am redactat în Concluziile finale. Demonstrațiile mele, dar, în primul rând, ale autorilor
„evrei și ne-evrei“, universitari sau nu, ziariști sau nu, din Occident, ale căror opinii le-am
citat, vizează un subiect bine definit în Occident, din câte s-a înțeles până acum, comentat
cu mulți ani înainte și prezentat nu doar specialiștilor și la nivel universitar, dar și publicului:
„Exploatarea memoriei victimelor evreiești din cel de-Al Doilea Război Mondial“ – Nor-
man G. Finkelstein. Pentru că acest subiect vizează „… Holocaustul, care este vândut, nu
predat“, cum se lamenta rabinul Arnold Jacob Wolf. Care este scopul interzicerii unei ase-
menea cercetări, a blocării accesului opiniei publice la acest punct de vedere, care este diferit
de cel al „elitelor evreiești“, pe care, întemeiat, le dezavuează dl prof. univ. dr. Ion Coja?!
Care este scopul părtinirii Parchetului și a instanței de fond în aprecierea probelor, în inter-
pretarea lor, atât de bine definite de norma de drept penală?
Domnule Președinte, Onorată Curte, după câte s-a înțeles, și considerăm că ne-am spus
punctul de vedere cu solide argumente juridice – cele istorice, sumare, precizate la instanța
de fond, au fost ignorate cu desăvârșire și nu le mai reluăm, cu toate că primează înaintea
oricărei pronunțări și analize juridice –, ne aflăm cu toții în fața unei spețe aparte, după cum
am tot afirmat. Nu este una de drept comun, ci una care vizează, în esență, o temă de cerce-
tare de înalt nivel științific, obținut după un îndelungat efort de înțelegere și de documentare,
Pagina 16 din 55
temă care trebuie continuată și nu stopată prin intimidări comise de către liderii iudeilor,
susținuți de către factorul politic. Din păcate, instanța de fond, după cum am amintit, nu s-a
ridicat la înălțimea speței și nici nu a avut în vedere o înțelegere a fenomenului în sine, a
faptului că acest subiect trebuie lăsat la aprecierea și analiza istoricilor și a cercetătorilor.
Timorarea, intimidarea prin aplicarea unor pedepse absolut nepotrivite cu presupusele fapte,
care nici măcar nu trebuiau încadrate în sfera infracțiunilor (cum e și cazul meu), vor lăsa
loc liber doar unor puncte de vedere exclusiviste și neîntemeiate, cu riscul de a fi transfor-
mate în „precedent juridic“ (a se vedea cazul propagandei imediate a condamnării mele,
despre care am amintit). Suntem de părere că mărturiile celor doi profesori universitari, ig-
norate cu rea-credință de instanța de fond, ambii implicați, direct sau indirect, în studierea
acestui fenomen trebuiau apreciate la adevărata lor valoare, așa cum instanța de fond avea
obligația să înțeleagă fenomenul în sine și să aibă în vedere citatele precizate, marea majo-
ritate dintre ele neaparținându-mi mie, ci unor autori străini.
Domnule Președinte, Onorată Curte, având în vedere cele expuse, în fapt și în drept, în
motivarea apelului promovat, cum mai putem vorbi despre infracțiuni incriminate de OUG
31/2002?! Textul de lege face referire strictă la propaganda nazistă, la doctrine fasciste, la
crimele contra umanității, la crimele de război etc. Dar face referire și la „dezbaterea unei
chestiuni de interes public“. Nu este subiectul acesta de interes public? Nu este subiectul
acesta mai mult decât interes public? Nu este un subiect de interes național? Nu este subi-
ectul acesta o linie de cercetare pluridisciplinară pentru care se încearcă stoparea altor puncte
de vedere printr-un text de lege nu dar dogmatic, ci și eronat conceput? În această proble-
matică dezvoltată de mine, dar și de alți autori români – doi dintre ei sunt distinșii universi-
tari audiați ca martori – este vorba de siguranța națională a României, chiar dacă nu pare, la
prima vedere, pentru că în spatele acestei dogme, înfierată într-un mod tipic inchizitorial, se
ascunde exact ceea ce afirmau cercetătorii iudei și ne-iudei din Occident: „Exploatarea me-
moriei victimelor evreiești din cel de-Al Doilea Război Mondial“; „… Holocaustul, care
este vândut, nu predat“; „… o afacere mondială din vânzarea ciolanelor bunicilor lor“. Am
afirmat și afirm, cu documente pe această tematică, faptul că cercetarea pe tema în cauză
este în continuă dezbatere și depășește granițele instanțelor de judecată. Este o dispută ex-
clusiv istorică, de cercetare permanentă și multidisciplinară – cum am subliniat în
multe Concluzii și Întâmpinări –, dar cu toate documentele, arhivele și investigațiile „pe
masă“, nu doar cu „unele“ și pe o singură direcție.
Și mai facem o precizare d-le Președinte și Onorată Curte. Dacă la momentul adoptării
prezentei O.U.G. 31/2002 s-ar fi luat în calcul punctul de vedere al specialiștilor români,
istorici, în genere, cu privire la acest aspect, care nu corespunde cu cel al „elitelor iudaice“,
textul de lege ar fi fost cu totul altul, cu mult mai permisiv și cu mult mai bine gândit în
funcție de realitățile istorice de la acel moment. Un punct de vedere pertinent, care a oprit
adoptarea unei asemenea legi, de către Parlament, la acea vreme, a aparținut istoricului Ghe-
orghe Buzatu, Președinte al Senatului, cunoscut drept cel mai valoros specialist al celui de-
Al Doilea Război Mondial, din România, un antonescolog renumit, datorită faptului că
multe dintre lucrările domniei sale se raportau la personalitatea mareșalului Ion Antonescu
și a rolului său în cel de-Al Doilea Război Mondial. În plus, există atâtea mărturii cu privire
la salvarea vieții a sute de mii de evrei, venite din partea celor ce au trăit acele vremuri.
Nimeni nu mai poate vorbi despre acest aspect, despre aceste realități istorice pentru că este

Pagina 17 din 55
interzis prin lege? Suntem, oare, în plin Ev Mediu sub dictatura și teroarea lui Tomás de
Torquemada?!
Domnule Președinte, Onorată Curte, toate acestea le-am prezentat în scris și verbal la
instanța de fond, cu mult mai detaliate, folosind foarte multe aspecte de ordin istoric, fapt
care primează, cum am mai spus, tocmai pentru ca instanța de fond să înțeleagă diferența
între ceea ce am scris eu, coroborarea scrierilor mele cu apărarea interesului național, prin
prisma meseriei pe care am avut-o și punctul de vedere exclusivist al „elitelor evreiești“ de
la noi, concretizat într-un text de lege din start conceput eronat, greșit înțeles și subiectivist
aplicat.
Cum putem vorbi despre egalitate de șanse și de aplicarea obiectivă a legii atât timp cât
punctele de vedere, documentate, contrare dogmei impuse de O.U.G. 31/2002, sunt catalo-
gate ca fiind negare/minimalizare?!
Cum putem vorbi despre o respectare a drepturilor fundamentale ale omului și cetățeanu-
lui, consacrate prin Constituție, atât timp cât dreptul la liberă exprimare este cenzurat, cer-
cetarea este înfierată, iar autorul este condamnat?!
Cum putem vorbi despre obiectivitatea instanței și rolul ei activ atât timp cât o întreagă
națiune este culpabilizată, contrar realităților istorice dovedite, iar probele din care rezultă
mercantilismul unora dintre așa-zișii lideri ai minorității iudaice, sunt înlăturate?!
În final, Domnule Președinte, Onorată Curte, anexăm prezentelor motive ale apelului câ-
teva texte (patru file), însoțite de sursele lor de preluare, nu doar reale, ci și necunoscute
factorului politic de ieri și de astăzi sau, în cazul în care au fost și sunt cunoscute, au fost și
sunt ignorate cu desăvârșire. Toate aceste precizări ale mele și ale martorilor mei, ale înscri-
surilor depuse de mine, făcute atât la instanța de fond, cât și în fața Curții de Apel, au o
singură țintă: publicul larg, necunoscător sau virulent dezinformat prin propagandă acerbă
și cu sens unic; au un singur scop: apărarea valorilor naționale. Nimic din ceea ce am afirmat
nu este nefondat, nici una din sursele mele de studiu nu poate fi ignorată. Două articole de
presă care dezbat stări de fapt reale din punct de vedere științific/istoric, precum și un colaj
de texte din lumea presei care privește un personaj duplicitar, catalogat ca atare de către
colegii săi de breaslă, nu pot fi încadrate în textele de lege ale normei penale nici măcar
forțat – fapt ignorat la cercetarea penală, precum și la instanța de fond. Pentru toate întrebă-
rile și nelămuririle am avut și am atât eu, cât și martorii mei, explicații pertinente, fără dubii,
urmând o linie de cercetare, o doctrină științifică ce are ca scop final dezvelirea adevărului
într-o problemă care v-a fi studiată continuu și care nu poate fi cenzurată de factorul politic
cu acordul larg al reprezentanților unei minorități, interesată cu precădere de inducerea „for-
țată“ a sentimentului de vinovăție, de culpabilizarea permanentă a României și, în final, de
alocarea unor sume de bani, de la bugetul de stat pentru ceva care în realitate nu se ridică
niciodată la scara pe care o invocă „elitele“ respectivei minorități. Dar, înțelegerea fenome-
nului istoric, de la acel moment, cu gândirea și legislația de astăzi – exclusivistă și părtini-
toare în esență – este o gravă și profundă eroare, care nu doar că duce la învrăjbirea certă
dintre majoritari și minoritari, ci pune în dificultate actul de justiție, care trebuie să fie obi-
ectiv și în echilibru, și nu exclusiv partizan. Dispozițiile procedurale penale, la care am făcut
trimitere, trebuie aplicate conform precizărilor textuale. Altfel, eroarea este inevitabilă, iar
condamnarea, fără o corectă aplicare a textelor de lege și fără a lua în calcul probele admi-
nistrate, va deveni subiect de istorie, în viitor.

Pagina 18 din 55
 Din aceste motive, vă solicit să admiteți apelul, să modificați în tot sentința penală atacată,
întrucât este netemeinică și nelegală, și să dispuneți achitarea mea.
Totodată, îmi rezerv dreptul de a depune, până la termenul din 16 septembrie 2021, o
completare a motivelor de apel, pe măsură ce le voi identifica.
Acest apel conține 14 file.
În drept, art. 412, alin. 4 Cod procedură penală.
Cu deosebit respect,
Vasile I. Zărnescu

DOMNULUI PREȘEDINTE AL CURȚII DE APEL BUCUREȘTI

ANEXE

la motivele de apel depuse în 10 august 2021:

1. „Despre Antonescu însă nu pot să nu arăt că, oricum, singurul în toată Europa a
cutezat să i se opună lui Hitler, să-i țină piept într-o chestiune de onoare personală
pentru acesta, în care nici Pétain, nici cardinalii nu i-au spus nu. În vreme ce floarea
aristocrației germane, generalii și feldmareșalii acoperiți de medalii și decorații stă-
teau smirnă în fața lui și tremurau, iar el făcea spume la gură și alerga urlând de la
un capăt la altul al încăperii, Antonescu i-a ținut piept în propriul lui bârlog de la
Berchtesgaden; dârz, cu modestia cuvenită, a scăpat de la moarte câteva sute de mii
de suflete de evrei“. Nicolae Steinhardt (iudeu), Jurnalul Fericirii, Ed. Mânăstirii
Rohia, Rohia, 2005, p. 140 (s.n.).
2. „Alexandru Nicolschi (Boris Grünberg, n.n.) Mișu Dulgheru (Dulberger) și Tudor
Sepeanu sunt figuri criminale de notorietate“. Aurel Rogojan, Puterea Umbrei, Ed.
Proema, Baia Mare, 2019, p. 67.
3. «Mie mi-a atras atenția, în mod deosebit, faptul că în complexul memorial Yad
Vashem din Tel-Aviv exista „Aleea Mareșal Ion Antonescu“ și în capul aleii, pe un
piedestal, era bustul mareșalului Antonescu, iar sub bust, o placă prin care se ex-
prima recunoștința comunității internaționale a evreilor pentru operațiunile de sal-
vare pe care le-a întreprins în timpul cât a fost conducătorul statului român, precum
și pentru numărul foarte mare de evrei care nu au fost predați germanilor». Aurel
Rogojan, Puterea Umbrei, Ed. Proema, Baia Mare, 2019, p. 179.
4. «Această chestiune, a recunoștinței arătată mareșalului Antonescu din partea Mare-
lui Rabin al Genevei, Alexandru Șafran, fost șef-rabin al Cultului Mozaic din Ro-
mânia între anii 1939-1948, și de către Wilhelm Filderman, președinte al Uniunii
evreilor români (1923-1948), a fost abordată și în filmul documentar istoric de lung
metraj „Destinul Mareșalului“, regia Felicia Cernăianu, scenariul Marian Ureche și
Constantin Hlihor (istoric și cercetător al celui de-Al Doilea Război Mondial, n.n.),
a cărui premieră a avut loc la cinematograful „Studio“ în 1994. A rulat vreo două
săptămâni cu casa închisă, după care, la protestul nou-venitului ambasador al
S.U.A. la București, Alfred H. Moses, filmul a fost scos de pe ecrane, iar autorul
scenariului a fost eliberat din funcția de decan al Facultății de Informații a S.R.I. și
Pagina 19 din 55
 trecut în rezervă». Aurel Rogojan, Puterea Umbrei, Ed. Proema, Baia Mare, 2019,
pp. 179-180.
Noam Chomsky şi alți mari evrei despre Elie Wiesel: „un impostor îngrozitor“ (a terrible
fraud), pe
https://ioncoja.ro/noam-chomsky-si-alti-mari-evrei-despre-elie-wiesel-un-impostor-
ingrozitor-a-terrible-fraud/
27 iunie 2017|Holocaust
Chiar și evreii au demascat minciunile lui Elie Wiesel!
Data: 16 iunie 2011, George Duma

https://www.incorectpolitic.com/wp-content/uploads/2022/09/Holocaust-Museum.jpg

1. La 6 iunie 2001, Elie Wiesel a fost ales membru de onoare al Academiei Ro-
mâne. Tema discursului de recepţie la ceremonia de la Academia Română a fost
Pagina 20 din 55
 „lecţii de memorie şi recunoştinţă“. Înmânându-i d-lui Wiesel diploma, insigna şi
carnetul de membru de onoare al Academiei Române, academicianul Eugen Simion
a subliniat în tradiţionalul laudatio că în operele lui Elie Wiesel „se face auzit glasul
unui moralist care vrea să facă o operă morală“. De la catedra acestei imense
înălţimi morale, dl. Wiesel a dat românilor lecţii, neuitând să le reproşeze nepăsarea
şi cruzimea cu care au asistat la deportarea evreilor din Sighetul Marmaţiei, dar
uitând că autorităţile maghiare au făcut deportările şi că autorităţile române n-au
deportat niciodată evreii, care se refugiau în România ca să scape de deportări. Citiţi
în continuare un document de excepţie despre cel ce a crezut şi crede că are căderea
să culpabilizeze poporul român pentru fapte străine lui.
2. Primirea titlului de membru de onoare al Academiei Române nu a fost primul
omagiu care i se aduce acestui binecunoscut personaj a cărui „prodigioasă activitate
de ziarist şi scriitor“ este „dedicată cu predilecţie holocaustului“ (comunicatul Aca-
demiei Române).
3. Astfel, în 1986, lui Elie Wiesel i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace. Ale-
gerea d-lui Wiesel ca membru de onoare al Academiei Române a avut loc, aflăm
din comunicatul sus citat, „ca omagiu pentru eminenta operă spirituală şi morală
închinată umanităţii contemporane“. La sfârşitul lunii iulie 2002, Elie Wiesel a re-
vizitat Sighetul Marmaţiei, oraşul copilăriei sale, cu care ocazie i-a îndemnat pe
locuitorii mai tineri ai oraşului să-i întrebe pe cei mai vârstnici care au asistat la
deportarea evreilor din Sighetul Marmaţiei fără să mişte un deget, „dacă au dormit
bine după aceea“.
4. Cei neinformaţi cred poate că Wiesel, autorul „eminentei opere spirituale şi
morale închinate umanităţii contemporane“ pe care i-o găseşte Academia Română,
are căderea să facă aceste reproşuri românilor din Sighetul Marmaţiei, care, sub
cotropirea maghiară – conform deciziei Diktatului de la Viena –, nu s-au jertfit ca
să-i salveze pe evrei din ghearele autorităţilor maghiare. Alţii, care cunosc mai bine
statura morală a d-lui Elie Wiesel, descriu aceste lecţii de morală pe care le împarte
dânsul cu potrivitul cuvânt din idiş „chuzpah“ (nerușinare).
Să vedem ce zic cei care cunosc mai bine biografia şi realizările lui Elie Wiesel. Iată ce
ne relatează profesorul Robert Faurisson (Universitatea din Lyon):
5. Când i s-a înmânat Premiul Nobel pentru Pace lui Elie Wiesel în 1986, ziarul fran-
cez Le Monde a aplaudat salutar omagiul adus acestui martor al exterminării evreilor de că-
tre nazişti în camerele de gazare de la Auschwitz, acum când există voci care exprimă îndo-
ieli cu privire la aceste camere de gazare. Dar în memoriile sale, în cărţile sale de înaltă
ţinută morală, Elie Wiesel nu pomeneşte despre camere de gazare nici la Auschwitz, nici la
Buchenwald. Dintre toate versiunile circulate despre exterminarea evreilor de către nazişti
(prin opărire cu apă fierbinte, prin gazare cu motoare Diesel, prin electrocutare etc.), Wiesel
a ales-o în 1956 pe cea conform căreia evreii erau aruncaţi în gropi de foc ca să ardă de vii.
6. În volumul Noaptea, Wiesel povesteşte că a văzut cu ochii lui cum nemţii des-
cărcau copii mici din camioane în faţa unor şanţuri în care ardeau flăcări gigantice
şi în care aruncau copiii ca să ardă de vii (Night, Avon, pp. 41-44, 79, 93). Într-un
şanţ alăturat erau aruncaţi adulţii ca să ardă de vii, şi victimele care-şi aşteptau rân-
dul la marginea şanţului trebuiau să asiste la „agoniile prelungite“ ale celor care
ajunseseră la marginea şanţului înaintea lor. El însuşi, ne povesteşte Wiesel, a
Pagina 21 din 55
înaintat la trei paşi – la doi paşi – la numai un pas doar, de groapa cu flăcări mistu-
itoare, când în mod miraculos i s-a ordonat să facă stânga ’mprejur şi să se reîn-
toarcă la baracă.
7. Mai sunt şi alte miracole în mărturiile d-lui Wiesel. Astfel, la Babi Iar, în Ucra-
ina, unde zice el că naziştii au masacrat evreii, „lună după lună, s-a cutremurat pă-
mântul întruna şi, din când în când, ţâşneau din pământ fântâni arteziene de sânge“
(Paroles d’étranger, Editions du Seuil, 1982, p. 86). Alt miracol a fost felul în care
la Buchenwald, unde fusese internat un răstimp, deşi naziştii exterminau 10.000
(zece mii) de evrei zilnic, el personal întotdeauna era printre ultimele sute care erau
întoarse din drum şi trimise înapoi în barăci („Author, Teacher, Witness“, în re-
vista Time, 18 martie 1985, p. 79). Astfel a fost salvat pentru a da omenirii înaltele
sale lecţii de iubire şi morală. Iată una din lecţiile de iubire şi morală ale d-lui Elie
Wiesel. El scrie: „Fiecare evreu trebuie să rezerve în fiinţa lui o zonă aparte pentru
ură – o ură sănătoasă, bărbătească – pentru tot ceea ce este personificat în nemţi şi
pentru ce supravieţuieşte la nemţi. Dacă ar face altfel i-ar trăda pe cei morţi“ (Le-
gends of Our Time, New York, Schocken Books, 1982, p. 142). Dar ura asta nes-
tinsă pentru întregul popor german din adâncurile preistoriei şi dincolo de sfârşitul
veacurilor nu l-a împiedicat pe Elie Wiesel, atunci când se afla internat la spital la
Birkenau în Ianuarie 1945 din cauză că avea o infecţie la un picior, unde tatăl său îi
ţinea a tovărăşie până la însănătoşire, la apropierea trupelor sovietice, să prefere să
se retragă în Germania împreună cu trupele naziste. Wiesel tatăl şi fiul au analizat
bine situaţia şi au cerut să însoţească trupele germane în retragere, în loc să-i aştepte
pe eliberatori (Night, p. 93).
8. Oare Elie Wiesel a inventat? Sau poate doar a exagerat „puţin“? Avem cel puţin
un exemplu de „oarecare exagerare“: la 7 Februarie 1996 i s-a înmânat un doctorat
de onoare din partea Universităţii franceze „Jules Verne“ din Picardia, ocazie cu
care, spune dânsul, „sute de anti-semiţi virulenţi şi înrăiţi, bine organizaţi şi bine
finanţaţi, demonstrau împotriva mea“. Aceste sute de antisemiţi înrăiţi şi binefi-
nanţaţi, care au manifestat împotriva lui, erau în realitate în număr de zero. Acolo
se aflau trei francezi, Pierre Guillaume, Serge Thion, şi profesorul Faurisson, care
ofereau amatorilor un articol tipărit. Nimeni nu i-a finanţat. Nici înrăiţi nu se poate
spune că sunt, căci cu toate atacurile criminale ale asasinilor şi huliganilor împotriva
lor, aceşti trei martiri ai adevărului nu şi-au permis nici măcar o invectivă împotriva
persecutorilor lor (The Journal of Historical Review, Mai-Iunie 1999, p. 28). De la
zero manifestanţi la sute de anti-semiţi virulenţi şi înrăiţi, organizaţi şi bine finanţaţi
e o mică exagerare…
9. Dar nimeni nu vorbește mai bine despre Elie Wiesel decât Norman Finkelstein,
autorul cărţii THE HOLOCAUST INDUSTRY: Reflections on the Explotation of Je-
wish Suffering (Verso, 2000). El însuşi evreu, fiul unor evrei polonezi deportaţi în
lagăre de concentrare naziste, supravieţuitori ai holocaustului, Norman Finkelstein
cunoaşte toate aspectele problemei din sursă directă. A scris această carte ca protest
la comercializarea nesăţioasă a religiei holocaustului, al cărui principal mare sacer-
dot este tocmai Elie Wiesel. Căci holocaustul evreiesc nu mai este relatarea a ceea
ce s-a întâmplat sau s-ar fi întâmplat cândva şi undeva, în timp şi spaţiu, ci este o
religie, o dogmă, care serveşte unor scopuri economice şi teritoriale bine definite,
Pagina 22 din 55
zice Finkelstein. El povesteşte cum părinţii lui vedeau cu amărăciune cum evrei
care au suferit alături de ei în lagărele de concentrare şi-au pierdut integritatea şi au
început să participe la afacerea holocaustului, „croindu-şi credinţele pentru a aca-
para putere şi profituri“ (p. 7). „Campania pe care o duce astăzi afacerea holocaus-
tului pentru a stoarce bani din Europa în numele unor «victime nevoiaşe ale holo-
caustului» a redus statura morală a martiriului lor la cea a unui cazinou de la Monte
Carlo“, scrie Finkelstein (p. 8). Scriitorul israelian Boas Evron descrie „cunoaşterea
holocaustului“ ca „o îndoctrinare oficială propagandistică, emiţătoare de lozinci şi
creatoare a unei viziuni false despre lume, al cărei adevărat scop nu este înţelegerea
celor petrecute în trecut, ci manipularea prezentului“ (apud Finkelstein, p. 41).
10. „Holocaustul“ este o industrie; şi este o dogmă, o religie, nu un fapt istoric.
„Două dogme centrale susţin structura Holocaustului“, scrie Finkelstein, care orto-
grafiază holocaustul cu H mare când se referă la această industrie, „1) că Holoca-
ustul este un eveniment istoric unic, şi 2) că marchează culmea unei uri iraţionale
eterne pe care o nutresc toţi ceilalţi pentru evrei“ (pp. 41-42). Din aceste dogme
centrale derivă „sacralizarea holocaustului“, o mistificare cel mai bine pusă în prac-
tică de Elie Wiesel. Pentru Wiesel, Holocaustul este un „mister religios“, scrie Fin-
kelstein (citându-l pe Peter Novick). Astfel „Wiesel psalmodiază că Holocaustul ne
scufundă în întuneric“, „neagă orice răspuns“, „se situează în afara istoriei, dincolo
de ea chiar“, „sfidează atât cunoaşterea, cât şi orice descriere“, „nu poate fi nici
explicat, nici imaginat“, nu „trebuie să fie niciodată înţeles ori comunicat“, mar-
chează „distrugerea istoriei“, şi „mutaţii de mărime cosmică“. Numai supravieţui-
torul şi sacerdotul lui – citeşte: numai Elie Wiesel – este capabil să-i pătrundă mis-
terul.
11. Misterul holocaustului, zice Wiesel, „este incomunicabil“; „nici măcar nu pu-
tem vorbi despre el“. Astfel, pentru un onorar stabilit de 25.000 de dolari (plus li-
muzină cu şofer), Wiesel conferenţiază că „secretul“ adevărului despre Auschwitz
„rezidă în tăcere“. Să încerci să pricepi cele întâmplate este o blasfemie; căci o
apreciere raţională neagă unicitatea şi misterul Holocaustului. O comparaţie între
suferinţele Holocaustului şi suferinţele îndurate de alţii, după Wiesel, este „o trădare
cumplită a istoriei evreilor“ (p. 45). Când îl admonestează pe ministrul israelian
Simon Perez pentru că pomeneşte de „cele două holocausturi ale secolului 20: Aus-
chwitz şi Hiroşima“, când doar ar trebui să ştie că Holocaustul e unic, e numai unul,
Wiesel ne arată că „în viaţă de multe ori farsa se transformă în realitate“, scrie Fin-
kelstein (p. 46). Acest mister sacru în care trebuie învăluită istoria celui de-al doilea
război mondial îi este foarte util d-lui Wiesel: celor care remarcă discrepanţa dintre
versiunea lui cu arderea evreilor de vii în gropi gigantice la Auschwitz din autobi-
ografia sa (Noaptea, Night, New York, 1960), cu versiunea oficială a camerelor de
gazare, Elie Wiesel le răspunde: „Camerele de gazare să rămână interzise ochilor
iscoditori şi imaginaţiei“ (All Rivers Run to the Sea, New York, 1995, p.
74, apud Robert Faurisson, Journal of Historical Review, vol. 17, no. 2, p. 19).
12. După Wiesel, scrie Finkelstein, „lumea liberă şi civilizată i-a predat pe evrei
călăilor lor. Erau acolo ucigaşii, călăii, şi erau apoi cei care au privit în tăcere“:
evreii au pierit pentru că toţi neevreii, indiferent dacă au fost făptaşi sau doar spec-
tatori, vroiau să-i omoare (p. 49). Wiesel scrie: „Timp de două mii de ani am fost
Pagina 23 din 55
mereu ameninţaţi… pentru ce motive? Fără nici un motiv“… Arabii urăsc Israelul
„pentru că suntem noi şi pentru ceea ce reprezintă patria noastră Israelul – inima
vieţii noastre, visul visurilor noastre“, şi nu pentru că Israelul le-a confiscat patria,
le-a asasinat familiile şi i-a izgonit în lagăre de refugiaţi în Liban şi Iordania, unde
îi masacrează periodic. „Nimeni pe lume nu ştie să fie mai recunoscător decât noi;
noi suntem veşnic recunoscători“, scrie Wiesel (Against Silence, v, i, pp. 255,
384, apud Finkelstein, Industria holocaustului, p. 53) „Veşnic persecutaţi şi veşnic
nevinovaţi, aceasta este soarta evreilor“, comentează ironic Finkelstein (p. 53).
13. Scriitorul Peter Novick se întreabă oare ce-ar fi holocaustul în America fără
Wiesel. Finkelstein îi dă răspunsul: „Wiesel a fost promovat şi propulsat ca marele
preot al Holocaustului după 1967 din cauză că este util din punct de vedere ideolo-
gic. El propovăduieşte că suferinţele evreilor sunt unice/evreii sunt unici, aparte/ne-
evreii sunt veşnic vinovaţi/evreii sunt veşnic nevinovaţi/orice face statul Israel este
bine făcut/interesele evreieşti trebuie apărate în orice condiţii şi cu orice preţ. Astfel
întruchipează Elie Wiesel Holocaustul” (Finkelstein, op. cit., p. 55). Un exemplu
este cazul polonezului Jerzy Kosinski, autorul cărţii The Painted Bird, scrisă în en-
glezeşte în Statele Unite, unde Kosinski imigrase după 1945. Cartea este o descriere
pornografică a unor torturi sexuale sadice pe care, susţine Kosinski, le-a suferit el,
orfan evreu fiind, din partea ţăranilor polonezi pe când rătăcea singur prin Polonia
în timpul celui de-al doilea război mondial. În realitate s-a dovedit că Jerzy Kosinski
n-a fost niciodată orfan, n-a rătăcit niciodată singur pe nicăieri, iar ţăranii polonezi
pe care-i acuză de torturi sexuale sadice au riscat mult ca să-l protejeze şi să-l adă-
postească pe el şi pe familia lui, care au trăit bine mersi tot timpul războiului; po-
veştile din cartea lui Kosinski sunt minciuni pure inventate de o imaginaţie bolnavă
de la un capăt la altul. La apariţia cărţii lui Kosinski, Elie Wiesel a salutat-o ca pe
„unul dintre cele mai bune“ acte de acuzare a epocii naziste, „scris cu adâncă sin-
ceritate şi sensibilitate“. „Nici măcar după ce s-a dovedit că nu era decât o colecţie
de minciuni patologice, Elie Wiesel n-a încetat să laude din răsputeri „această operă
remarcabilă“ (Finkelstein, op. cit., p. 56). Nu există minciună destul de sfruntată ca
să se dezică Elie Wiesel de ea.
14. Elie Wiesel este nu numai un mare moralist, este şi un mare intelectual. El ne
povesteşte cum, eliberat de la Buchenwald, la 18 ani, a citit Critica Raţiunii Pure de
Kant – în idiş. Dar Critica Raţiunii Pure a lui Kant n-a fost niciodată tradusă în idiş.
Wiesel este capabil, ca şi cadavrele de la Babi Iar despre care ne povesteşte cum
produceau cutremure locale şi aruncau jeturi de sânge luni de zile după moartea lor,
de tot felul de miracole. Astfel îi povesteşte unui reporter de la un ziar evreiesc că
de multe ori răguşea şi-şi pierdea vocea pentru că citea aşa de multe cărţi în gând,
fără să-l audă nimeni, pronunţând în gând doar cuvintele. Unui redactor de la New
York Times i-a povestit cum l-a lovit o maşină de-a zburat sus prin aer mai multe
sute de metri, până pe strada cealaltă, de unde l-a ridicat ambulanţa, rănit, dar nu
prea grav. „Eu spun adevărul gol-goluţ“, suspină Wiesel. „Nu pot face altfel“ (Fin-
kelstein, op. cit., p. 82).
15. E normal ca un om dotat cu o astfel de sensibilitate morală să fie şocat când, cu
ocazia stoarcerii de bani de la elveţieni din 1995, a fost convocat de către senatorul
D’Amato împreună cu câteva evreice bătrâne şi un evreu bătrân (dintre care nici
Pagina 24 din 55
unul n-a putut arăta că ar fi avut vreodată vreun bănuţ depus în Elveţia) ca să depună
mărturie împotriva elveţienilor, care chipurile îi jefuiseră pe evrei de banii depuşi
în bănci elveţiene. Cu această ocazie, Elie Wiesel a avut revelaţia uluitoare că cei
care de mii de ani îi urăsc pe evrei fără nici un motiv şi îi omoară cum pot şi când
pot, îi şi jefuiesc! „La început am crezut că soluţia finală a fost motivată doar de o
ideologie înveninată. Acum ştim că n-au vrut doar să-i ucidă pe evrei, oricât de
oribil sună acest lucru, ci au poftit şi la banii evreilor. Aflăm în fiecare zi ceva în
plus despre tragedia asta. Nu are durerea oare sfârşit? Nu are ultragiul oare limite?“
exclamă Wiesel cu indignare poetică (apud Finkelstein, p. 96). Un om de o astfel
de puritate sufletească, care nu şi-ar fi putut închipui astfel de depravare morală, era
desigur cel mai indicat să se declare public de partea unui alt om de aceeaşi mare
puritate morală, pe când acesta era acuzat (şi dovedit) de acte dezgustătoare de adul-
ter şi perversiune sexuală comise în biroul oficial al preşedintelui Statelor Unite, de
vânzarea puterii militare a ţării sale Chinei comuniste şi de matrapazlâcuri financi-
are care l-au îmbogăţit: preşedintele Bill Clinton. Elie Wiesel s-a afişat alături de
Hillary Clinton în Congres unde-şi ţinea Clinton discursul anual, garantând cu pre-
zenţa lui morală probitatea acestei doamne, împotriva căreia se îndreptau acuze de
ilegalităţi şi matrapazlâcuri despre care lumea începuse să afle… (p. 144).
16. Norman Finkelstein nu este singurul evreu dezgustat de mascaradele lui Elie
Wiesel. Distinsul om de ştiinţă Noam Chomsky şi alţii ca el îl descriu pe Elie Wie-
sel, laureat a sute de premii şi onoruri, prin cuvintele „un impostor îngrozitor“ („a
terrible fraud“). Ei îi reproşează acestui campion al victimelor nevinovate, care a
scris că „opusul iubirii nu este ura, ci indiferenţa“, şi care le reproşează locuitorilor
Sighetului indiferenţa criminală faţă de suferinţele evreilor, că el însuşi este total
indiferent la suferinţele palestinienilor nevinovaţi, torturaţi şi masacraţi în zilele
noastre sub ochii lui şi ai noştri. La care adăugăm că aceeaşi indiferenţă o arată şi a
arătat-o tot timpul dl Wiesel pentru cele peste o sută de milioane de victime ale
comunismului, ale căror suferinţe şi torturi îndurate sunt documentate şi dovedite,
spre deosebire de şanţurile arzânde sub cerul liber în care zice el că a văzut cu ochii
lui cum aruncau naziştii copii mici să ardă de vii. Profesorul Daniel McGowan, de
la Colegiul „Hobart and William Smith“ din Geneva, statul New York, opinează că
dl Elie Wiesel urăşte nedreptatea şi terorismul, poate de aceea nu-i este milă de
palestinieni, căci printre ei sunt unii care nu se dau înapoi de la acte disperate de
teroare, sinucigându-se cu bombe în locuri în care speră că pot dăuna Israelului. Dar
atunci când lucra pentru banda teroristă Irgun (între noiembrie 1947 şi ianuarie
1949), bandă de asasini vinovată pentru bombardarea hotelului „King David“, unde
au murit atâtea victime nevinovate, şi pentru masacrul de la Deir Yassin, unul dintre
cele mai crude, sângeroase şi barbare acte de terorism, din 9 aprilie 1949, lui Elie
Wiesel nu-i displăcea terorismul. La acea dată Elie Wiesel era jurnalist la ziarul
bandei teroriste Irgun, şi dl Wiesel n-a ignorat oribilul masacru comis de patronul
său la Deir Yassin, căruia îi dedică în total 8 cuvinte indiferente în All Rivers Run
to the Sea. Elie Wiesel protestează vehement când sunt dărâmate pietre funerare în
cimitire evreieşti, dar n-a avut nici un cuvânt de spus când s-a distrus cu buldozerul
cimitirul în care zăceau femeile şi copiii masacraţi de către banda Irgun la Deir
Yassin. Când un grup de evrei şi de alţi umanitarişti îl solicită să se pronunţe cu
Pagina 25 din 55
 privire la ridicarea unui monument pentru victimele nevinovate de la Deir Yassin,
Elie Wiesel refuză să răspundă. Profesorul McGowan remarcă modestia lui Elie
Wiesel, care declară că el „nu este nici un fel de simbol“, dar ţine s-o contrazică:
Elie Wiesel, zice McGowan, devenit simbolul ipocriziei (scrisoare trimisă ziaru-
lui Jerusalem Post la 6 iulie 1997, publicată în Washington Report on Middle East
Affairs, octombrie-noiembrie 1999, p. 49).
*
Partea a doua va fi publicată după depunerea ei la Curtea de Apel. Vasile Zărnescu. Cum
se face azi justiție [ în România] (Partea a 2-a)
Am depus, ieri, 8 septembrie 2021, de Ziua Nașterii Maicii Domnului, completarea – par-
tea a doua – a Motivelor de apel în procesul penal în care m-au tîrît cu înverșunarea tipică
neamului lor liderii organizațiilor mai importante ale iudeilor-așkenazi din România. După
cum am spus în primul episod, am declarat apel, la care am primit termen pentru 16 septem-
brie 2021. Pe 10 august a.c. am depus la Curtea de Apel București prima pare a apelului; l-
am împărțit în două, ca să nu pară prea mare. Apelul a ieșit cam de-o broșurică. După cum
veți constata, am fost cît mai detaliat în explicații, pentru ca magistrații Curții de Apel să nu
mai aibă cum să le ia apărarea – prin eventualele lor obiecții – celor care au instrumentat
dosarul, care, astfel, au devenit ei înșiși condamnabili în cel mai mare grad, chiar dacă au
fost învestiți – „în mod pripit“, cum spunea, acum vreo 15 ani, o președintă a Asociației
Magistraților din România – cu calitatea de „inamovibili“. Deoarece, într-adevăr, unii dintre
magistrați nu pot fi scoși din postul lor decît dacă sunt trimiși în pușcărie.
Vă rog, dragi români care mă sprijiniți, să citiți continuarea apelului declarat, să judecați
singuri și să îl dați mai departe!
***
Curtea de Apel – București Termen: 16 septembrie 2021
Dosar nr. 9749/301/2020, Penal
Depusă în 8 septembrie 2021
Domnule Președinte,
Subsemnatul Vasile Zărnescu, cetățean român, domiciliat în București, (…), inculpat în
dosarul cu numărul sus-indicat, prin prezenta, depun
completarea MOTIVELOR DE APEL depuse în 10 august
împotriva sentinței penale atacate nr. 62/04.02.2021, a Judecătoriei Sect. 3 București –
secția 1 penală.
În fapt. Am fost trimis în judecată pentru următoarele fapte: publicarea a două articole
de presă cu titlurile Falsitatea noțiunii „holocaustolog“ și Înșelătoria secolului XX (1), pre-
cum și pentru publicarea broșurii intitulate Sabin Orcan $uport€r. Toate datele legate de
aceste materiale publicate sunt detaliate în Concluziile finale de la instanța de fond, dar sunt
reluate în sentința penală nr. 62/04.02.2021 și în prima parte a MOTIVELOR DE APEL,
depuse în 10 august 2021. În continuare, adaug partea a doua a Motivelor de apel, prin care
demonstrez că sentința penală atacată este netemeinică și nelegală.

8. Metafora butaforiilor lui Potemkin folosită pentru ticluirea de probe

Pagina 26 din 55
 În sentința penală nr. 62/04.02.2021 (dosar nr. 9749/301/2020), instanța aduce în atenție
așa-zisul „punct de vedere al dlui Zărnescu“ cu privire la „camerele de gazare Potemkin“.
Revin și arăt faptul că nici această „evidență a negării“, cum afirmă sentențios și absolut fals
instanța de fond, nu-mi aparține, întrucât formula îi aparține lui Robert Faurisson, care, în
textul de introducere intitulat „Autorul“, i-a făcut prezentarea lui Arthur Robert Butz, auto-
rul cărții THE HOAX OF CENTURY XX. The Case Against the Presumed Extermination of
European Jewry – ÎNȘELĂTORIA SECOLULUI XX. Procesul contra presupusei extermi-
nări a jidovimii europene –, carte în care Butz „arată că presupusa exterminare a iudeilor
este o escrocherie“32, „că pretinsa exterminare a iudeilor este mistificarea secolului XX“33.
Cu rea-voință, formula mi-a fost atribuită mie de către Alexandru Florian în sesizarea sa nr.
2028/14 aprilie 2014, intrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 cu nr.
4126/P/2014 din 26.03.2014 (cf. pag. 2 a sesizării sale, în anexa 1). Ideea a fost, ulterior,
preluată mecanic de către procurorii care au instrumentat dosarul de față – în primul rând de
către procurorul general interimar Dimitrie Bogdan Licu și, mai ales, de către Florin-Oprică
Cîrciumaru, procurorul de caz –, care, cu toții, au luat ca atare cele scrise în denunțul lui Al.
Florian și au menținut constant această falsă atribuire, fără să-o verifice – cum erau obligați
de lege.
Reamintesc – după cum am făcut în mai multe Note scrise și Concluzii – că Parchetul de
pe lângă Judecătoria Sectorului 2 a respins, inițial, sesizarea lui Alexandru Florian și a decis
neînceperea urmăririi penale (N.U.P.), dar procurorul general interimar Dimitrie Bogdan
Licu a scris că „s-a sesizat din oficiu“ cu privire la cazul meu și a declarat, în ordonanța
respectivă, reînceperea urmării penale.
Astfel, în diverse acte ale Parchetului și ale instanțelor, toți magistrații redau, din pagina
1 a mini-introducerii mele din episodul 1 al traducerii publicate pe internet a cărții lui A.R.
Butz, un citat trunchiat pe care ei îl încheie astfel: „… perfide și eminamente false, încă de
pe la anul 1865.“ (sic), după care citează și îndemnul „Citește și dă mai departe!“ – ca să
marcheze că acolo s-a terminat texul meu (cf. anexa 2). Exact același mod de citare l-a
folosit chiar și președintele instanței de fond, judecătorul Cristian Dumitru, în pagina a doua
a filei 34 din Încheierea Ședinței din camera de consiliu din data de 13.07.2020, dosar nr.
9749/301/2020/a1; exact același citat este reprodus tot de către judecătorul Cristian Dumitru
și în pagina a doua a filei 38, din această Încheiere din 13.07.2020, precum și în pagina a
doua a filei 113, a Încheierii din 11.01.2021. Exact același citat îl reia judecătorul Cristian
Dumitru chiar și în pagina a doua a filei 124 a sentinței penale atacate nr. 62/04.02.2021.
Astfel, în pagina 6 a sentinței penale (pagina a doua a filei 126), instanța de fond a încălcat
nu numai Codul Penal, ci și regulile gramaticale, academice și juridice privind modul de
redactare și de citare – la a căror respectare obligă Legea nr. 24 din 27 martie 200034 privind
normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative –, căci, în loc să închidă
ghilimelele și să pună punct, ca în toate celelalte dăți, unele exemplificate mai sus, ca să
respecte conținutul textului meu și să marcheze că acolo se încheie citatul din acel text, nu
mai închide ghilimelele, pune 6 (șase?!) puncte, insinuând că ar fi puncte de suspensie –
deși acestea se pun, întotdeauna, între paranteze și doar în număr de trei, ca aici: „(…)“ –,
și continuă citatul la persoana întâi – „Pentru mine, The Hoax…“ –, de parcă textul adăugat
de el mi-ar fi aparținut mie:

«… perfide și eminamente false, încă de pe la anul 1865……

Pagina 27 din 55
 Pentru mine, The Hoax nu a jucat rolul unei lecturi de iniţiere, ci, mai curând, acela al
unei providenţiale confirmări. În faţa colosului Marii Minciuni, am înţeles rapid că picioa-
rele acesteia sunt „scurte“, cum se zice, de argilă sau de mămăligă, cum se spune de aseme-
nea. În ideea mea, picioarele de argilă mămăligoasă, adică punctul cel mai sensibil al Holo-
caustului era reprezentat de camera de gazare, din care cauză am concentrat atacurile mele
contra acestui punct. Se înţelege, însă, că spectatorul sau cititorul care nu a văzut şi nu înţe-
lege încă ceea ce vreau să spun prin expresia „picioare de argilă“ s-ar putea mira că loviturile
mele ţintesc nu prea departe de nivelul pământului, că am tendinţa să privesc numai în jos.
Totuşi, la rândul meu am văzut monstrul în întregul lui. De altfel, date fiind formidabilele
ei dimensiuni, cum mi-ar fi putut scăpa Gigantica Minciună? Înţelegând că punctul cel slab
al întregii înşelătorii constă în faimoasele „camere de gazare“, nu mai puţin invizibile decît
„elefantul holocaustic“, am concentrat pe acest punct cele mai multe dintre loviturile
mele……
În acelaşi fel, astăzi, ne sunt suficienţi ochii şi un minim de cunoştinţe practice pentru a
vedea că pretinsa cameră de gazare de la Auschwitz, capitala „Holocaustului“, vizitată zilnic
de mii de turişti şi de pelerini, nu este decât o cameră de gazare Potemkin. Celelalte pretinse
camere de gazare „naziste“, ori nu le mai vizitează nimeni, ori se spune că nu au fost termi-
nate, deci nu au putut fi folosite. Istoricii nu îndrăznesc să arate, însă, un desen, o machetă,
o reprezentare oarecare a acestei arme diabolice. Uneori, câte un candid îşi imaginează că
vede o „cameră de gazare“».

Dar, dacă citatul încheiat cu „1865“ este din pagina 1 a mini-prezentării mele extrem de
laconice a cărții lui Arthur Butz, continuarea citatului de la propoziția care începe cu „Pentru
mine, The Hoax…“ pînă la finalul citatului din sentința penală nr. 62/04.02.2021 a instanței
de fond, reprodus mai sus, este din pagina a 7-a a episodului „1“, iar textul îi aparține lui
Robert Faurisson35 (aici, în anexa 3, pagina a 7-a, alineatul 2 de sus și, respectiv, ultimul).
Instanța de fond continuă „motivarea“ falsificată, astfel:
«„În legătură cu cele prezentate în paragraful precedent, este de menționat că Grigori
Alexandrovici Potiomkin, cunoscut în limba română și ca Potemkin (n. 23/24 septembrie
1739 – d. 5/16 octombrie 1791) a fost un general-feldmareșal rus, demnitar al statului și
favorit al țarinei Ecaterina a II-a a Rusiei,36 termenul de potemkiniadă fiind dat de numele
acestuia (este un termen de origine rusă, prin care se face referire la o metodă de falsificare
a realității prin înfrumusețare). Despre Potemkin se relatează faptul că, cu ocazia unei vizite
în Rusia a împăratului Iosif al II-lea și a regelui Poloniei, la sfârșitul secolului XVIII, dorind
să creeze o imagine excepțională a investițiilor din teritoriile abia cucerite de la Ucraina,
prințul Potemkin ar fi pus să fie construite niște uriașe decoruri de teatru, închipuind case,
sate și orașe înfloritoare. Oaspeții, care au făcut o călătorie prin acele teritorii împreună cu
țarina, s-au lăsat înșelați, iar Potemkin, prin acest gest, și-a consolidat poziția în fața țarinei.
În realitate, „satele lui Potemkin” nu au existat niciodată, sau mai bine zis era vorba de sate
adevărate, care fuseseră zugrăvite proaspăt pentru acea ocazie37. [Aici autorul anonim de pe
internet greșește și se și contrazice: nu erau „sate adevărate“, ci „sate“ construite din mu-
cava, care, de la distanță, păreau adevărate, dar judecătorul Cristian Dumitru nu știe acest
amănunt și îl ia „de bun“; n.n. – V.I.Z.]
Prin urmare, inculpatul, făcând referire la camerele de gazare ca fiind Potemkin, induce
ideea cititorului articolului că acestea nu au existat, fiind o falsificare a realității» (sic).
Pagina 28 din 55
 Din câte se înțelege, inexistența acestor camere de gazare a oamenilor, care este dovedită
de cercetătorii occidentali, și ale căror idei eu doar le-am preluat – munca de cercetare pe
teren făcând-o ei –, este certă. Totuși, în mentalul colectiv, ca urmare a insidioasei propa-
gande holocaustiste, s-a întipărit ideea că aceste camere de gazare ar fi existat și, prin ele, ar
fi fost comise multe orori. Dar, afirmația rezultată în urma cercetărilor pe această temă,
făcute în Occident cu mult înaintea anilor ’90, care neagă existența camerelor de gazare, îmi
este imputată mie, fapt care a contat la individualizarea pedepsei, în opinia instanței de fond,
care a tratat speța cu deplină superficialitate. În condițiile deturnării sensului afirmațiilor
mele, interpretării eronate a probelor și eliminării probelor aduse de mine în dosar, care ar
fi trebuit nu doar admise, ci și coroborate cu faptele istorice și temele de cercetare occiden-
tale, incriminarea mea este neîntemeiată!
Astfel, deși formularea „camerele de gazare ca fiind Potemkin“ este o adevărată eroare
lingvistică și logică (nefiind singura!), instanța de fond pretinde că am apelat la insinuări
subliminale (!) ca să-l influențez pe cititor! Această interpretare „juridică“ – făcută cu evi-
dentă rea-credință – este reluată de instanța de fond și la finalul paginii a 8-a sentinței penale
atacate (fila 127, pag. 2). În motivarea sentinței, instanța de fond nu arată nicăieri care au
fost mesajele subliminale destinate să influențeze opinia cititorului și unde au fost incluse!
Domnule Președinte, Onorată Curte,
NU „inculpatul“ face referire la Potemkin și NU „inculpatul“ insinuează ceva, ci instanța,
prin falsificarea comisă cu rea-intenție în urma inserării unor texte culese de pe internet, cu
toate că fapta mea se rezumă la două articole de presă, despre care am tot amintit, și o broșură
care este un colaj de texte. Textele de mai sus, culese cu italice, sunt luate cu copy paste de
pe portalul http://www.wikiwand.com/, conform notelor de subsol (și anexei 4)! Ele NU îi
aparțin nici măcar lui Robert Faurisson, ci unui anonim care le-a postat – făcând și afirmații
eronate – pe acest portal, de unde le-a cules ad litteram judecătorul Cristian Dumitru pentru
a le insera în „declarația“ mea, ca aparținându-mi, rezultând, de aici, o altă „interpretare“
juridică, prin care mă condamnă!
Dar această fabricare de probe contra mea, comisă deliberat de instanța de fond cu scopul
de a majora cuantumul pedepsei, este ilegală și intră sub incidența art. 268, alin. (2) privind
„ticluirea de probe“, a art. 283 privind „represiunea nedreaptă“ și a art. 297 privind „abuzul
în serviciu“ din Codul Penal – din care cauză instanța de fond este reprehensibilă în cel mai
înalt grad, deoarece avea datoria să analizeze cu atenție materialul probator, in integrum,
pentru aplicarea obiectivă a legii și nu să preia denunțul lui Alexandru Florian, care, de 16
ani, denigrează România prin toate acțiunile ilegale ale I.N.S.H.R.-„E.W.“38 – așa cum am
relevat și în Memoriul depus în probațiune, în 27.02.2020, existent de la fila 153 d.u.p. –, ci
să asculte cu atenție precizările oferite de mine, inclusiv în înscrisurile anterioare, de apără-
torul meu și de cei doi martori ai mei, profesori universitari, cunoscători ai fenomenului, în
general, și al celui românesc, în special! Precizez că acest Memoriu al meu este citat frecvent
ca o probă contra mea, dar nu a fost citit niciodată nici de procurorul de caz Forin-Oprică
Cîrciumaru, nici de instanța de fond. În plus față de Memoriul invocat mai sus, pentru a
exemplifica agresiunile de ultimă oră ale I.N.S.H.R.-„E.W.“, am dat instanței de fond o
probă elocventă, depunând la dosar săptămânalul Certitudinea, nr. 70/31.08.2020, cu arti-
colul dlui Miron Manega, „IOAN AUREL POP acuzat de Alexandru Florian că a minima-
lizat ororile holocaustului din România“39. De fapt, președintele Academiei Române, Ioan-
Aurel Pop, a scris, în mod eronat, că s-ar fi întâmplat unele evenimente tragice în acea vreme
Pagina 29 din 55
de război – dar în care război nu s-au întâmplat asemenea evenimente? În Războiul din Golf,
Aviația americană și-a bombardat propriile trupe! Numai că atacul lui Alexandru Florian
este făcut de pe poziția „Numai atât?!“ Adică ar fi vrut ca Ioan-Aurel Pop să fi folosit, și el,
sintagma obedientă, literalmente ilogică și absolut falsă din O.U.G. nr. 31/2002, „anihilarea
evreilor din România“! Prin aceeași optică, de „Numai atât?!“, a fost injuriat de către Ale-
xandru Florian, în Raportul I.N.S.H.R.-„E.W.“, și deputatul P.N.L. Daniel Gheorghe, pentru
că l-ar fi elogiat pe Mircea Vulcănescu și ar fi postat, pe pagina sa de Facebook, un „mesaj
de comemorare pentru victimele Holocaustului“40. Ultima acțiune comisă de academicianul
Ioan-Aurel Pop a fost umilirea marelui savant Nicolae Paulescu41: a anulat sesiunea omagi-
ală, programată pentru 1-3 sept. 2021, dedicată descoperitorului insulinei! Denunțătorul
Alexandru Florian și-a mai sporit panoplia acțiunilor de denigrare a României prin publica-
rea recentă a ultimului Raport de monitorizare, în care etalează, cu satisfacție, dar eliptic, și
condamnarea mea: „o instanță de judecată din Romȃnia a stabilit, ȋn premieră, punȃnd ȋn
aplicare o lege veche de 19 ani[,] că un cetățean se face vinovat de negarea Holocaustului“42.
Repet, activitatea I.N.S.H.R.- „E.W.“, reflectată inclusiv de acest Raport de monitorizare,
este ilegală, contravine pretenției de „studiere a holocaustului din România“ (care nu a exis-
tat și, deci, nu are ce studia: au fost arși în cuptoare iudei pe teritoriul României?!) și incită
la ură contra poporului român, dar, față de această activitate pernicioasă, magistrații care au
lucrat la acest dosar manifestă deplină toleranță, fiindcă ei se subordonează directivelor
Curții Constituționale, care consideră că activitatea I.N.S.H.R.- „E.W.“ se încadrează în „li-
bertatea de exprimare“! Dar faptul că eu apăr valorile naționale ale României și interesul
statului național român ar constitui „încălcarea libertății de exprimare a altora“, căci aceeași
C.C.R., prin directiva nr. 67/2005, afirmă că „exercitarea unei propagande naționalist-șovine
reprezintă, în esență, o manifestare abuzivă a drepturilor și libertăților de mai sus“43. Această
invocare a directivei nr. 67/2005 a C.C.R. este repetată în toate rechizitoriile procurorului
Oprică-Florin Cîrciumaru – precum în cel din 19 febr. 2019 sau în cel din 10 martie 2020,
preluat de Judecătoria Sect. 3 în 18 mai 2020 (dosar nr. 9749/301/2020/a1) –, deși, în con-
testația la acel rechizitoriu, am arătat că sintagma „naționalist-șovină“ este incorectă și, to-
todată, că în nici un studiu nu am făcut propagandă „șovină“: propagandă „șovină“, antiro-
mânească face permanent I.N.S.H.R.-„E.W.“, dar aceasta este tolerată de C.C.R.!
Este surprinzător că Alexandru Florian, directorul I.N.S.H.R.-„E.W.“, a evitat să îi arunce
în față negarea holocaustului și academicianului Răzvan Theodorescu (fost președinte al
Asociației de prietenie Israel-România) pentru că acesta declarase în Parlament fraza sibili-
nică și nefastă: „România n-a avut un holocaust, dar România (…) a participat din motivele
ştiute la holocaustul din alte zone“44 (sic)! Nu-i mai puțin adevărat că nici Răzvan Theodo-
rescu, deși a susținut cu tărie în Parlament că „România n-a avut un holocaust“, totuși, nu a
contestat înființarea ilegală a I.N.S.H.R.-„E.W.“, care „cercetează“, conform titulaturii, toc-
mai „holocaustul din România“! În ce constă, după teoria I.N.S.H.R.-„E.W.“, acest holoca-
ust, de vreme ce Răzvan Theodorescu, unul dintre cei trei semnatari ai O.U.G. nr. 31/2002,
declară ritos că „România n-a avut un holocaust“?! După cum am mai relevat în unele Con-
cluzii, chiar titulatura I.N.S.H.R.-„E.W.“ constituie o agresiune împotriva valorilor Româ-
niei. Astfel, poporul român plătește ca să fie denigrat – o agresiune contra căreia nici un
procuror nu „s-a sesizat din oficiu“!
Asemenea afirmații, aparținând unor autori străini, care dezvoltă subiectul pe baza unor
studii temeinice la fața locului (în respectivele lagăre de concentrare), nu reprezintă
Pagina 30 din 55
elemente care să fi fost promovate în spațiul public de către mine, drept care nu pot fi învi-
nuit de această faptă. Instanța face o interpretare deliberat falsă, ca să nu mai luăm în calcul
lipsa elementară a cunoștințelor de istorie – cunoștințe neapărat necesare într-o asemenea
speță –, coroborată cu eliminarea probelor noastre. Aceeași situație o găsim și la alin. 5 al
aceleași file, unde îmi sunt atribuite și alte astfel de afirmații, pe care doar le reiau, și care
le aparțin, de fapt, unor autori occidentali. Începutul filei 9 se raportează la aceleași camere
de gazare, în legătură cu care am răspuns întrebărilor procurorului de ședință cu afirmații la
obiect, care vin din sfera cercetărilor occidentale pe tema dată. De ce toate aceste probe și
explicații ale mele nu sunt luate în calcul de către procurori și judecători, dar sunt etalate și
susținute exclusiv afirmațiile nefondate ale denunțătorului Alexandru Florian?!

9. Neînțelegerea și subiectivismul folosite în pseudo-argumentare pentru a „dovedi vi-

novăția“ mea
9.1. Folosirea repetițiilor pentru a da impresia unui număr mare de „probe“.
În prima parte a „Motivelor de apel“, depusă în 10 august 2021, am subliniat că declara-
țiile celor doi martori ai acuzării, Marius Traian Cazan și Geta Vodislav, pe care se bazează
Parchetul și instanța de fond ca fiind esențiale, nu au absolut nici o valoare probatorie. Dim-
potrivă: prin eschivele făcute, aceștia se auto-incriminează. Cu toate acestea, instanța de
fond, începând cu pagina a doua a sentinței penale nr. 62/04.02.2021, invocă de vreo cinci
ori declarațiile lui M.T. Cazan și ale Getei Vodislav! De asemenea, preluând textele din
rechizitoriile Parchetului (de ex., din Rechizitoriul din 15.02.2019, dosar nr.
4225/301/2019/a1), repetă de trei ori lista celor 15-18 „probe relevante“, deși acestea nu au
nici o relevanță, deci nu există nici un temei pentru a decide, pe baza lor, o condamnare.
Sentința penală atacată nr. 62/04.02.2021 este, din capul locului, total neîntemeiată.
9.2. Folosirea metodei „copy paste“ pentru a mări numărul și valoarea „argumentelor“ și
a „probelor“ incriminatoare.
La începutul anchetei penale desfășurate de către Procuratura Judecătoriei Sectorului 2,
procurorul care a redactat ordonanțele și rechizitoriile, Florin-Oprică Cîrciumaru, printre
alte fragmente copiate greșit – din unele rezultând afirmații exact contradictorii, care mi-au
fost atribuite –, este și acesta: „Nici unul dintre cei patru vorbăreți din emisiunea X-PRESS
din 5 martie a.c. nu a venit cu vreun argument…“ etc. I-am atras atenția subinspectorului
Radu Anghel că textul este copiat greșit, fiindcă eu scrisesem „cei patru vorbeți“ tocmai
pentru că termenul „vorbeți“ este un peiorativ, adică pentru a evidenția inconsistența și de-
magogia logoreei lor și am încercat să corectez cu pixul; dar polițistul a sărit speriat că nu!,
trebuie să las textul așa! Mi-am dat seama că era speriat de procurorul Florin-Oprică Cîrciu-
maru, căci el copiase textul în cauză. Și textul copiat greșit cu „vorbăreți“ (care e un lauda-
tiv) în loc de „vorbeți“ a fost rostogolit, timp de cinci ani, în actele Parchetului, deoarece
nimeni nu a confruntat citatul în cauză cu textul meu, fiind preluat, mecanic, și de instanța
de fond. Unele fragmente copiate greșit au fost, evident, și interpretate greșit și mi-au fost
atribuite. Un astfel de exemplu – din citat rezultând un sens exact opus celui afirmat de mine
– l-am comentat și am insistat să-l corectez în declarația dată la Parchet în 27.02.2020, pe
care-l redau, mai jos, așa cum este reprodus, acum, de instanța de fond – dar, repet, corectat,
între timp, de mine în ședința de anchetă din 27.02.2020.
9.3. Denaturarea grosieră a afirmațiilor mele pentru a mi se imputa negarea holocaustului

Pagina 31 din 55
 În Încheierea din 11.01.2021 (fila 113, pag. 2), instanța citează, din articolul Falsitatea
noțiunii „holocaustolog“, acest fragment, pe care-l redau cu grafia și sublinierile cu italice
ale instanței: «În ultimele 3-4 decenii, mişcarea istorică numită în Occident „revizionistă“ a
demonstrat că propaganda pro-holocaust este absolut reprehensibilă, deoarece „holocaustul
este o născocire diabolică a organizaţiilor sioniste pentru a strânge bani pe care i-au folosit
pentru susţinerea activităţilor sioniste“.» Acest citat este trunchiat, evident, și este rostogolit
în toate înscrisurile instanței – care preia textele anterioare al Parchetului. În articolul meu,
am scris ceva exact opus: «În ultimele trei-patru decenii, mişcarea istorică numită în Occi-
dent „revizionistă“ a demonstrat că propaganda pro-holocaust este absolut reprehensibilă,
deoarece „holocaustul“ este o născocire diabolică a organizaţiilor sioniste pentru a strînge
bani pe care i-au folosit pentru susţinerea activităţilor sioniste – nici un ban adunat din
mila celorlalţi neajungînd la evreii sau jidanii aflaţi, realmente, în suferinţă din cauza
vicisitudinilor istorice. O demonstrează suficient de bine, în mai multe cărţi, Noam
Chomsky şi Norman Finkelstein»… și alții. Propozițiile finale, marcate, aici, de mine cu
bold, au fost eliminate de fiecare dată de magistrați, deși ele sunt esențiale atât pentru înțe-
legerea realității – anume că invocarea „holocaustului unic“ a fost paravanul sordidei înșe-
lătorii, a afacerii pecuniare a elitei sioniste –, cât și pentru înțelegerea opiniei mele, calată
pe studiile autorilor occidentali, care au demascat respectiva escrocherie: cuvântul The
Hoax înseamnă escrocherie, păcăleală, mistificare, înșelătorie pecuniară. Pentru comodita-
tea și promptitudinea confruntării citatelor, vă dau articolul Falsitatea noțiunii „holocaus-
tolog“, în anexa 5, așa cum a apărut pe AlterMedia. Afirmația de mai sus, cum că „nici un
ban adunat din mila celorlalţi neajungînd la evreii sau jidanii aflaţi, realmente, în suferinţă
din cauza vicisitudinilor istorice“ am folosit-o, constant, și în Addenda la articolul „Iosif
Toma Popescu denunță campania holocaustică împotriva României“ – dezincriminat prin
prescriere (vedeți pag. 18 din Rechizitoriul din 15.02.2019 al lui Florin-Oprică Cîrciumaru)
–, pe coperta a patra a cărții HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ45, ediția din 2014
– dezincriminată prin prescriere –, la fel, pe coperta a patra a cărții HOLOCAUSTUL – GO-
GORIȚA DIABOLICĂ. Extorcarea de „bani de holocaust“, ediția din 2015, copertă depusă
la dosar și publicată de mai multe site-uri46 (aici în anexa 6).
Această trunchiere este comisă de magistrați, în totală neînțelegere față de subiectul în
sine sau deliberat, constant și cu rea-voință, ca să le ușureze acuzarea mea de a fi negaționist.
În plus redactarea eronată a motivării duce la o „interpretare juridică“ părtinitoare de către
instanța de fond în sentința penală (în finalul paginii a doua a filei 113, cu continuare în fila
114): „Practic, inculpatul arata (sic) că poporul evreu a născocit toată această înșelătorie,
această gogoriță diabolică, astfel cum numește el Holocaustul inventat de evrei pentru a
stoarce bani de la oameni, el neexistând din punctul inculpatului de vedere, însă această
negație este îmbrăcată sub o formă de afacere profitabilă pentru poporul evreu, iar afirmați-
ile făcute de inculpat nu privesc doar Holocaustul din România, ci neagă întregul Holocaust
și efectele acestuia. Prin urmare, faptele expuse mai sus constituie infracțiunile prevăzute
de art. 6 alin. 1, art. 6 alin. 1 și 3 și alin. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 31/2002“ (sic). Ce înseamnă
„…și alin. 6 alin. 1 din O.U.G. nr….“?! După cum vedeți, instanța de fond nu redă exact
nici măcar articolele din incongruenta O.U.G. nr. 31/2002! Dar, mai grav este că, la fel ca
în toate celelalte dăți, instanța de fond, pe urmele „interpretărilor“ Parchetului, falsifică tex-
tul meu prin trunchiere și „interpretare“ opusă afirmațiilor mele și pretinde, cu dovedită rea-
voință, că eu aș fi scris: „că poporul evreu a născocit toată această înșelătorie“ și că ar fi o
Pagina 32 din 55
„afacere profitabilă pentru poporul evreu“. În primul rând, eu nu am scris niciodată, pe ni-
căieri, „poporul evreu“ deoarece, până în 1948, când s-a înființat statul Israel, nici nu a exis-
tat un „popor evreu“ și nu există nici acum: în statul Israel sunt numiți „izraelieni“, iar în
Occident, ashkenazi, Jews, Juifs, giudei, judio, Die Juden, iar în Europa Centrală și de Est
sunt numiți jidovi – dar nu „evrei“; doar în România Ana Pauker (Hannah Robinsohn47) și
iudeo-bolșevicii ei au impus denominația „evrei“48. În România antebelică și postbelică nu
a existat un „popor evreu“, ci doar Federația Asociațiilor Comunităților Evreilor din Româ-
nia (F.A.C.E.R.), iar în statisticile României Socialiste iudeii erau trecuți la „…și alții“:
„maghiari, germani și alte minorități naționale“; expresia „și alții“ se menține și în ultimul
recensământ al Institutului Național de Statistică. Apoi, eu am scris, dimpotrivă: „nici un
ban adunat din mila celorlalţi neajungînd la evreii sau jidanii aflaţi, realmente, în suferinţă
din cauza vicisitudinilor istorice“; fiindcă sumele imense strânse au fost – cum am mai spus
inclusiv în partea întâi – deturnate de către liderii organizațiilor sioniste și folosite la înfiin-
țarea de bănci, organizații paramilitare teroriste (Irgun, Stern, Haganah etc.), servicii secrete,
organizații teroriste de presiune și influență, precum Anti-Defamation League49 (A.D.L.) și
pentru cumpărarea de pământ în Palestina, înființând kibutzuri – ca să spună, ulterior,
„acesta este Pământul nostru și trebuie să ne înființăm un stat“! Am explicat această dis-
juncție și în ședința publică din 12.10.2020. Oricum, nu este vorba că „poporul evreu a năs-
cocit toată această înșelătorie“, ci dimpotrivă, că „poporul evreu“ nu a născocit nimic, ci,
dimpotrivă, a suferit de pe urma escrocheriei practicate permanent de liderii organizațiilor
sioniste! Adică este exact invers, dar instanța de fond nu a adoptat o linie logică, obiectivă,
corectă, care să ducă la analizarea corectă a probatoriului meu și chiar și al magistraților, ci,
dimpotrivă, una falsă, părtinitoare, ca să găsească pretexte pentru condamnarea mea.
Această dosire criminală a sumelor de bani strânse în numele și destinate iudeilor amărâți
se practică și acum:
„În vară, victimele Holocaustului organizaseră o acţiune de protest, manifestând (…) îm-
potriva faptului că din cele 3,5 miliarde de mărci germane, însumând volumul total al des-
păgubirilor pe care avea să le plătească Germania, doar o mică parte a ajuns la destinaţie.
Majoritatea banilor s-au pierdut undeva în străfundurile birocraţiei israeliene. Israelul, tânăr
şi bogat, scandau supravieţuitorii, îşi umileşte generaţia fondatorilor“50 (anexa 13).
Este evident că nu este vorba de faptul că s-ar fi „pierdut în străfundurile birocraţiei izra-
eliene“, ci de rapacitatea liderilor sioniști, aceeași de peste 120 de ani, aceeași cu rapacitatea
liderilor talmudiști dintotdeauna!
Această falsificare constituie încă o dovadă a netemeiniciei și a nelegalității sentinței
penale atacate nr. 62/04.02.2021.
9.4. Escamotarea necesității prescrierii principalelor articole.
Cartea HOLOCAUSTUL – GOGORIȚA DIABOLICĂ, ediția 2014, a fost lansată și pusă
în vânzare la Librăria „Mihai Eminescu“ în august 2014. Prescrierea ei s-a făcut în pag. 19
a Rechizitoriul din 10.03.2020. Dar cele două articole rămase incriminate, Falsitatea noțiu-
nii „holocaustolog“ și Înșelătoria Secolului XX (1), apăruseră cu cel puțin un an înaintea
acestei cărți și, deci, trebuiau și ele dezincriminate prin prescriere. Magistrații care au răsfoit
dosarul de față s-au făcut că nu observă situația ivită, fiindcă, altfel, dosarul ar fi rămas fără
obiect: adică ar fi rămas doar broșura-pamflet, la care nu aveau ce judeca și condamna!
Această situație este încă o dovadă că sentința penală atacată este netemeinică și nele-
gală.
Pagina 33 din 55
 10. Modul pernicios de interpretare
10.1. În pagina a opta a sentinței penale atacate, aliniatul al doilea de jos, instanța de fond
scrie:
«Chiar faptul că în cuprinsul publicațiilor/articolelor, noțiunea de „holocaust“ și „6 mili-
oane de evrei“, de fiecare dată pune ghilimelele, vine în completarea argumentelor expuse
în paragrafele anterioare, urmărindu-se așadar, prin această modalitate de expunere, a se
accentua ideea potrivit căreia holocaustul nu a existat în realitate» (pagina a doua, fila 127);
fraza este copiată din pagina a noua a Rechizitoriului din 10.03.2020 al lui Oprică-Florin
Cîrciumaru (dosar nr. 4126/P/2014). Inclusiv acest fragment atestă incapacitatea de com-
prehensiune a instanței de fond: adică magistrații respectivi nu discriminează între „holoca-
ust“, scris între ghilimele – prin care analizez un termen – și cuvântul holocaust, scris fără
ghilimele, prin care mă refer la fenomenul real-istoric, fenomen despre care am repetat frec-
vent că nu constituie obiectul meu de studiu, întrucât obiectul cercetării mele este exclusiv
„propaganda holocaustistă“! În acest sens, explicațiile date în articolul concis și clar definit:
Falsitatea noțiunii „holocaustolog“ – articol catalogat de Parchet tot ca infracțiune, iar in-
stanța a preluat mecanic, fără discernământ, această optică fiindcă nu a citit nici o pagină
din „înscrisurile“ explicative pe care le-am depus în dosar sau nu le-a înțeles – sunt elocvente
pentru a dovedi refuzul permanent al magistraților respectivi de a analiza probele mele în
mod nepărtinitor, obiectiv, echilibrat, conform legii. În ședința de anchetă din 27.02.2020,
l-am întrebat pe procurorul Florin-Oprică Cîrciumaru „dacă a auzit de Patapievici“. Auzise.
Dar a recunoscut că nu a citit nici o carte de-a lui! În Memoriul depus ca probatoriu al meu
la Parchet, în 27.02.2020, am redat – spre înștiințarea magistraților – câteva insulte proferate
de acesta la adresa poporului român, dar trebuie să le reamintesc aici, pentru a nu se mai
spune că „românii incită la ură contra evreilor“!
H.-R. Patapievici scrie, în „Politice“, că Eminescu este „scheletul nostru din debara“ şi
alte asemenea mizerii: „Un popor cu substanţă tarată. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare,
ochi mohorâţi, maxilare încrâncenate, feţe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare“ (pag.
34); „23 de milioane de omuleţi patibulari“ (pag. 53); „Radiografia plaiului mioritic este ca
a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării“ (pag. 63); „Toată istoria,
mereu, peste noi a urinat cine a vrut…“ (pag. 63); „Românii nu pot alcătui un popor pentru
că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu“ (pag. 64); „Româna este o
limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau să o folosim numai pentru înjurături“
(eodem loco); etc.51 Evident, H.-R. Patapievici este un denigrator „mai mic“; Alexandru
Florian deține recordul la injurii și la virulența acțiunilor denigratoare, nepedepsite – dim-
potrivă, plătite de guvern; mai mult, Alexandru Florian s-a erijat în inițiator legislativ: Aurel
Vainer a afirmat că el, ca președinte al F.C.E.R., și Alexandru Florian, ca președinte al
I.N.S.H.R.-„E.W.“, au inițiat și au insistat pentru promulgarea Legii nr. 217/215, supranu-
mită „legea antilegionară“ și care pune pe primul plan promovarea „memoriei Holocaustu-
lui“ și, pentru aceasta, trebuie să blocheze „memoriile concurente“52. Adică 20 de milioane
de români să tacă mâlc și să facă sluj în fața așa-zilelor elite descrise de dl prof. Ion Coja!
Dar, evident, împingându-i în față pe Crin Antonescu și pe cei doi colaboratori ai săi, ca
„inițiatori“ ai legii53!

Domnule Președinte, Onorată instanță,

Pagina 34 din 55
 Magistrații implicați în instrumentarea dosarului meu n-au citit nici o carte de istorie con-
temporană pe această temă. De exemplu, cărțile: Industria holocaustului, a lui N.G. Finkel-
stein, Povara a trei milenii de religie și istorie iudaică, a lui Israel Shahak, Miturile funda-
mentale ale politicii izraeliene, a lui Roger Garaudy (toate traduse în românește!) sau The
Jewish Paradox, al lui Nahum Goldman, Eichman la Ierusalim, a marii denigratoare a Ro-
mâniei, Hannah Arendt, sau Exterminarea evreilor din Europa, a lui Raul Hilberg. Exclus!
În consecință, nu au posibilitatea de a judeca o asemenea speță, fiindcă nu cunosc cadrul
istoric evident și susținut de documentare științifică, mai ales după ce mi-au fost ignorate
toate probele. Ei nu au cunoștințe de istorie, de sociologie, de politologie, de psihologie a
popoarelor, de etnografie, de geopolitică etc., nu au cunoștințe științifice și o perspectivă
multidisciplinară. Din aceste motive, probatoriul meu – inclusiv cel adus de către cei doi
martori universitari – trebuia luat în serios de prima dată, iar instanța avea posibilitatea,
având martorii în față, să se lămurească cu mult mai mult asupra speței și a faptelor istorice,
a cercetărilor recente în acest domeniu. De altfel, așa cum am consemnat în Concluzii scrise,
procurorul Florin-Oprică Cîrciumaru a recunoscut că nu citise nici înscrisurile depuse la
dosar și, deci, nici cărțile din domeniul cercetat, „fiindcă nu-l interesează“! Or, apărătorul
meu a insistat, repet, să releve specificitatea acestui caz: spre deosebire de infracțiunile co-
mune – când se analizează arma crimei, victima, hainele victimei, împrejurările, mobilul
crimei etc. –, speța de față este una academică și, ca atare, probele mele – articolele publi-
cate, depozițiile mele și cărțile indicate – trebuie citite, înțelese și interpretate corect! Pe
lângă principiul de drept Audiatur et altera pars, trebuie aplicat și principiul din analiza
politică, științifică și sociologică Audiatur omnia pars! Dar această ignoranță nu le acordă
circumstanțe atenuante, ci, dimpotrivă, agravante: prin calificarea lor profesională juridică,
prin inamovibilitatea cu care au fost învestiți de stat, magistrații implicați trebuiau să anali-
zeze obiectiv, echidistant probele și nu cu rea-intenție și părtinitor, ca să îl favorizeze pe
Alexandru Florian, care, sub aspect istoric și ideologic, este cel mai mare denigrator actual
al României!
În opoziție totală față de modul cum au acționat magistrații aici, reamintim rezoluția dată
în dosarul nr. 509/P/2005, de la Tribunalul Sibiu, de către procurorul de caz împotriva de-
nunțului comis de principalele organizații iudaice antiromânești – M.C.A-România, condusă
de Maximilian Marco Katz, F.C.E.R., condusă de Aurel Vainer și A.E.R.V.H., condusă de
Liviu-Ștrul Beris – contra dlui prof. univ. dr. Alexandru Corvin Lupu: „Sub aspectul laturii
obiective, autorul nu neagă sau contestă (recunoaște) fenomenul de „Holocaust“ (…), ci
pune în discuție dimensiunea și existența acestuia în România bazându-se, cum am mai spus,
pe documente, lucrări istoriografice și chiar memorii ale unor cetățeni evrei, exprimând în
final idei rezultate strict din aceste argumente“. Și procurorul Marius Aron dispune „Neîn-
ceperea urmăririi penale împotriva numitului LUPU CORVIN pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 6 din O.U.G. nr. 31/2002“ (depusă la dosar în ședința publică din
12.10.2020 și, aici, în anexa 9). Cum de procurorul Marius Aron a înțeles corect cauza și a
dat o N.U.P., iar magistrații din acest dosar s-au opintit ca să îl protejeze constant pe agre-
sivul antiromân Alexandru Florian?!
Cum este posibil ca un procuror să aibă un punct de vedere corect și la obiect, să înțeleagă
fenomenul istorico-social, politic și economic al speței, coroborând datele istorice și cele de
ordin lingvistic cu dispozițiile legale, rezultând din aceasta neînceperea urmăririi penale, iar
un alt procuror, Dimitrie Bogdan Licu și, apoi, Oprică Cîrciumaru, să aibă puncte de vedere
Pagina 35 din 55
exact opuse, pe o speță identică? Tema este aceeași, cercetarea se raportează la evenimentele
celui de-Al Doilea Război Mondial care privesc soarta evreilor și implicarea diverselor state
în acest fenomen, cu consecințele pe teren lung și foarte lung. Iar, în ceea ce ne privește, am
depus destule mărturii și destule probe din care rezultă care a fost și rămâne în istorie atitu-
dinea României, a Națiunii române și a Administrației statului român din acel timp, fapt care
duce la o singură concluzie, aceea rezultată din prima parte a declarației academicianului
Răzvan Teodorescu, ca să oferim doar un singur exemplu. Evident, nu putem să ignorăm
unele excese comise de anumite persoane, cu privire la acest subiect, dar acest aspect nu se
poate subsuma dispozițiilor oficiale ale statului român din acea vreme, iar din aceasta rezultă
neimplicarea Națiunii române și a Administrației statului în evenimentele împotriva evrei-
lor. Ca atare, în situația dată, acuzele adresate României sunt total nefondate, solicitările de
despăgubiri sunt la fel de nefondate, iar cercetarea pe această temă doar din punctul de ve-
dere exclusiv al I.N.S.H.R.-„E.W.“ este lipsită de obiectivitate și de documentare – motiv
pentru care Alexandru Florian a și vrut să elimine „memoriile concurente“ prin impunerea
Legii nr. 217/201554!
10.2. Ignorarea completă a înscrisurilor depuse la dosar
În articolul Falsitatea noțiunii „holocaustolog“, am relevat că, până în 1990, în dicționa-
rele românești cuvântul „holocaust“ era definit etimologic ca fiind provenit din cuvântul
grecesc holokaustos – cuvânt compus din holos (întreg) și kaustos (ardere) –, care înseamnă
„arderea de tot“, în întregime, a unor viețuitoare, în cadrul ritualurilor religioase ale popoa-
relor arhaice: asirieni, egipteni, hitiți, perși, greci ș.a., de la care iudeii au împrumutat, ulte-
rior, aceste ritualuri. Și, odată cu aceste ritualuri, au împrumutat și termenul, deoarece iudeii
antici erau o alianță labilă de triburi – adesea luptându-se între ele pentru teritoriile de pășu-
nat, fiind triburi nomade – și nu aveau nici o limbă constituită, comună, specifică popoarelor
sedentarizate. Abia spre începutul acestui mileniu, după ce Mișcarea Revizionistă compro-
misese sintagma „Holocaustul unic“, apologeții acestuia au apelat, pentru o substituție dis-
cretă – cum semnalează Arthur Robert Butz –, la cuvântul shoah, care ar fi „ebraic“ – așa
cum am menționat în Notele, în Concluziile și în Memoriile depuse la dosar. Într-adevăr,
Alain Besançon a început să scrie, într-o broșură, în 1998, despre „unicitatea șoah“-ului55,
iar, recent, un nou apologet holocaustist, Thierry Wolton, într-o cărticică de 192 de pagini56,
face exclusiv teoria „unicității șoahului“ și doar spre sfârșit, în vreo două locuri, folosește
cuvântul „Holocaust“, fiindcă e nevoit să citeze un titlu care conține acest termen! În acest
ritm, după ce, timp de peste 150 de ani, am fost bombardați cu noțiunea „holocaust“, e de
așteptat ca „Ziua Holocaustului“ să năpârlească în „Ziua Șoahului“! Deci, nu a fost „Holo-
caust“, ci a fost „Șoah“. Să vedem cum se va interpreta substituirea de termeni atunci când
magistrații vor afla că nu a fost „Holocaust“, ci a fost „Șoah“! Dar, oricum, apologeții ho-
locaustiști, prin străduința, de peste două decenii, de a înlocui termenul „Holocaust“ cu cel
de „Șoah“, neagă, ipso facto, „Holocaustul unic“. Oricum, Institutul „Național“ de Studiere
a Holocaustului din România-„Elie Wiesel“ (I.N.S.H.R.-„E.W.“) conține numele unui mare
impostor, iar demonstrațiile există57.
În data de 15.06.2020, am explicat, pe îndelete și argumentat, chestiunile de mai sus și
alte aspecte ale derulării anchetei penale (la dosar).
Acestea au fost analizate în Încheierea din 13.07.2020 (filele 34-40, în dosarul nr.
9749/301/2020/a1).
Domnule Președinte, Onorată Curte,
Pagina 36 din 55
 Vă rog să remarcați că Încheierea din 13.07.2020 are 14 pagini. Dintre acestea, circa 4
pagini – primele trei și ultima – sunt scrise cu litere normale, iar cele 10 pagini din interior,
scrise cu litere italice, aparțin pledoariei mele. Aceste 10 pagini sunt, evident, copiate din
textul meu, cu unele mici greșeli, produse de grefiera care a copiat textul. Este de notorietate
că și paginile introductive și ultimele, de încheiere, sunt scrise tot de aceeași persoană, care
preia, mecanic, textele similare, standard, din ordonanțele și rechizitoriile anterioare. Deci,
instanța de fond doar a semnat respectiva încheiere. De altfel, în Încheierea din 11.01.2021,
instanța de fond scrie, redând, chipurile, spusele mele: „Teleenciclopedia britanica din 1902
spunea că Rusia și România, la 1880, aveau un plan de ucidere a șase milioane de iudei“ (cf.
fila 118, rândul 7 de jos; alte erori tot aici, în rândul 18 de jos). Evident că eu nu am rostit,
în pledoaria mea, formularea halucinantă „Teleenciclopedia britanică din 1902“! Televiziu-
nea a apărut în Anglia abia în 1951! În 1902, nu exista nici măcar conceptul de „televiziune“!
Este, evident, o altă eroare de redactare, dar și acest fapt a influențat sentința penală ata-
cată, netemeinică în opinia noastră.

11. Incoerența legislativă în privința definirii noțiunii „holocaust“

Referitor la definiția termenului „holocaust“ din O.U.G. 31/2002, la fel, dl prof. univ. dr.
Ion Coja, în ședința instanței de fond din 11.01.2021, subliniază: „Ceea ce există în lege este
o mizerie, întrucât termenii folosiți de această definiție nu au acoperire juridică, de exemplu
acela de anihilare a evreilor“ (fila 52, pag. 2). Această „mizerie“ semantică, juridică, geo-
politică și sociologică – „anihilarea evreilor“, cu toate că nu a existat nici o anihilare! –
persistă în O.U.G. nr. 31/2002, iată!, de două decenii, deși chiar și numai această singură
sintagmă anulează validitatea O.U.G. nr. 31/2002 și a legilor pendinte: legile 107/2006,
217/2015, 157/2018! Deoarece este mai mult decât o „mizerie“ stilistică: e o adevărată bu-
libășeală legislativă. Este cazul inclusiv al Hotărârii de Guvern nr. 902/04.08.2005, de în-
ființare a I.N.S.H.R.-„E.W.“58 A fost semnalată, deja, și în mod public, încălcarea unor dis-
poziții legale și constituționale de către Guvernul României, prin emiterea H.G. nr.
902/04.08.200559. În acest timp, fără a avea acoperire legală, directorul I.N.S.H.R.-„E.W.“,
Alexandru Florian, denunțătorul meu, desfășoară pe teritoriul României activități specifice
organelor judiciare și acțiuni de poliție politică împotriva naționaliștilor români60. Când
martorul Marius Traian Cazan, în declarația de completare dată la Poliție, a enumerat atri-
buțiile, activitățile exercitate de I.N.S.H.R.-„E.W.“, el a precizat activitățile pe care acesta
le efectuează în mod ilegal: supravegherea presei actuale din România, ca să îi deceleze
antisemitismul, înseamnă activitate de spionaj, de „poliție politică“, contrară activității de
cercetare științifică a „holocaustului din România“, care s-ar fi petrecut între anii 1941-1945.
Sau I.N.S.H.R.-„E.W.“ pretinde că, și după 1945, ar fi avut loc un „holocaust comis de
români contra evreilor“?!
Guvernul a emis Hotărârea nr. 902/04.08.2005, de înființare a I.N.S.H.R.-„E.W.“, fără să
definească, așa cum prevedea legea, termenul de „holocaust“, în genere, și, eventual, „în
România“. Abia prin art. I al Legii nr. 217/201561 pentru modificarea și completarea O.U.G.
nr. 31/200262, s-a introdus în textul Ordonanței litera e) a art. 2, care cuprinde definiția „ho-
locaustului din România“. Vom reveni, mai jos, cu explicațiile.
În aceste condiții, I.N.S.H.R.-„E.W.“ „a studiat“ un fenomen denumit generic „holocaus-
tul în România“, dar fără ca această formulare să fi fost definită în actul normativ de înfiin-
țare a lui sau în vreo altă lege. O definiție a cuvântului „holocaust“, având diverse înțelesuri,
Pagina 37 din 55
nu se găsea decât în DEX63. După cum am explicat în diverse înscrisuri depuse la dosar – și
e necesar să repetăm, pentru clarificare –, termenul „holocaust“ provine din cuvintele gre-
cești holos (=întreg) și kaustos/kaustein (=ars/ardere) și înseamnă „ardere de tot“. Așadar,
termenul „holocaust“ este împrumutat pentru că iudeii nu aveau în limba lor cuvântul „ho-
locaust“, care a fost introdus în presă de ziarul New York Times, din S.U.A. din 7 mai 1899,
în articolul „An american in Seville“64 (Un american la Sevilla). Utilizarea termenului „ho-
locaust“ în articolul din New York Times, deși era literară, era oarecum corectă, întrucât era
folosit în sensul propriu, științific: adică reflecta realitatea din timpul răzmeriței contra iu-
deilor din Sevilla, în anul 1396, când, dintre cei 20.000 de iudei din oraș – învinuiți de pro-
pagarea ciumei, de speculă și de cămătărie –, circa un sfert fuseseră uciși, arși în casele lor,
măcelăriți pe străzi, iar ceilalți fiind vânduți ca sclavi maurilor sau siliți să se convertească
la catolicism. Dar, ulterior, noțiunea „holocaust“ a fost utilizată în mod exclusiv figurat, me-
taforic, adică greșit, neștiințific, pretinzându-se, inițial, încă din anul 1900, „că VOR FI
UCIȘI șase milioane în holocaust“. Apoi, din ianuarie 1945, timpul verbului s-a schimbat –
de la timpul viitor la timpul trecut – și s-a scris că, deja „se știe că FUSESERĂ UCIȘI șase
milioane în holocaust“, dar nu „arși de tot“/holocaustați, ci anume că fuseseră „gazați“ – așa
cum se pretinde, de exemplu, și că „cei 700.000 de evrei din Ungaria au fost duși de pe
peron direct în camerele de gazare“ și uciși cu Zyklon B!
Prin omisiunea definirii termenului de „holocaust“ în textul H.G. nr. 902/2005, Guvernul
a încălcat dispozițiile art. 6, art. 23 și ale art. 34, alin. (1) și (2) din Legea nr. 24 din 27 martie
200065 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Legea stipulează în mod explicit, prin prevederile art. 23, cităm: „Determinarea concep-
telor și noțiunilor Art. 23 – În cadrul soluțiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze
o configurare explicită a conceptelor și noțiunilor folosite în noua reglementare, care au alt
înțeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita inter-
pretările greșite“.
Tot fără drept de echivoc, art. 34 al Legii nr. 24/2000 prevede, cităm: „Unitatea termino-
logică Art. 34. – (1) În limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași
termeni. (2) Dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri dife-
rite, semnificația acestuia în context se stabilește prin actul normativ care le instituie, în
cadrul dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obliga-
toriu pentru actele normative din aceeași materie“.
În contextul în care aceste prevederi nu au fost respectate, de către Guvernul României,
în actul de constituire a Institutului Național de Studiere a Holocaustului din România-
„E.W.“ (I.N.S.H.R.-„E.W.“), rezultă că acesta, fără a avea vreun drept legal, și-a adjudecat
competența de autoritate exclusivă asupra subiectului denumit, în mod artificial, „holocaus-
tul din România“.
Toate cercetările și descoperirile I.N.S.H.R.-„E.W.“, efectuate în acest interval de timp,
precum și toate referirile la fenomenul „Holocaust în România“ sunt lovite de nulitate din
punctul de vedere al atestării legalității acestora. Din punct de vedere legal, timp de 10 ani,
I.N.S.H.R.-„E.W.“ a funcționat pe post de o.n.g. declarată, în plus, ca fiind „de utilitate pu-
blică“, adică plătită din banii publici, deși nu și-a dovedit utilitatea – dimpotrivă, a dus o
activitate exclusiv antiromânească66! Totodată, au fost fără obiect toate plângerile penale
formulate de I.N.S.H.R.-„E.W.“ împotriva celor care ar fi contestat, negat, minimalizat etc.
holocaustul din România, din moment ce acesta nu era definit din punct de vedere legal.
Pagina 38 din 55
 În această situație se află și studiile mele incriminate de Alexandru Florian, directorul
I.N.S.H.R.-„E.W.“: denunțul său, formulat în 14.03.2014, este neîntemeiat juridic și, pe cale
de consecință juridică, sentința penală atacată nr. 62/04.02.2021 este netemeinică și ne-
legală.
Singurul act normativ în care era menționat holocaustul, dar fără să fi fost, inițial, definit,
a fost O.U.G. nr. 31/200267. În forma emisă în anul 2001 și intrată în vigoare în 2002, Or-
donanța făcea referire la holocaust numai în art. 6: „Art. 6. Contestarea sau negarea în public
a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau
interzicerea unor drepturi“. De aceea a și fost blocată în Parlament de către senatorii Mircea
Ionescu-Quintus și Gheorghe Buzatu: pentru că NU era definită noțiunea „holocaust“! Ca și
în cazul înființării Institutului „Elie Wiesel“, dispozițiile art. 6 al O.U.G. nr. 31/2002 erau
lovite de nulitate, din moment ce, la art. 2, termenul de „holocaust“ nu era definit.
Și la fel de lovite de nulitate sunt și acum, din cauza incoerenței legislative persistente
legate de definirea termenului „holocaust“ și de menținerea sintagmei aberante „anihilarea
evreilor“, care nu este decât o echivalență a sintagmei-clișeu „exterminarea evreilor“, folo-
sită de apologeții holocaustiști, ca Lucy Dawidowicz, Raul Hilberg, Radu Ioanid, Elie Wi-
esel, Michael Shafir, Alexandru Florian ș.a.
Prin această bulibășeală legislativă au fost încălcate prevederile Legii nr. 24 din 27 mar-
tie 2000 (*republicată*) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative:
„Art. 8 alin. (4): Textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără
dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce. Nu se folosesc termeni cu încărcătură
afectivă. Forma și estetica exprimării nu trebuie să prejudicieze stilul juridic, precizia și
claritatea dispozițiilor.
Articolul 25: În cadrul soluțiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configu-
rare explicită a conceptelor și noțiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înțeles
decât cel comun, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările
greșite.
Articolul 36: (1) Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific
normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă
a regulilor gramaticale și de ortografie.
Articolul 37: (1) În limbajul normativ aceleași noțiuni se exprimă numai prin aceiași ter-
meni. (2) Dacă o noțiune sau un termen nu este consacrat sau poate avea înțelesuri diferite,
semnificația acestuia în context se stabilește prin actul normativ ce le instituie, în cadrul
dispozițiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv, și devine obligatoriu
pentru actele normative din aceeași materie“.
De aceea, repetăm, parlamentarii Gheorghe Buzatu și Mircea Ionescu-Quintus au contes-
tat O.U.G. nr. 31/2002 tocmai pentru că lipsea definirea termenului, iar definirea era esen-
țială. Parlamentului i-au trebuit 4 (patru) ani pentru a concepe, tot greșit, și a introduce de-
finiția în Legea nr. 107/2006, care, la rândul ei, a fost promulgată pe furiș, prin „aprobarea
tacită“:
„d) prin holocaust se înțelege (sic; corect: „se înțeleg“) persecuția sistematică sprijinită
de stat și anihilarea evreilor europeni de către Germania nazistă, precum și de aliații și co-
laboratorii săi din perioada 1933-1945. De asemenea, în perioada celui de-Al Doilea Război
Mondial, o parte din populația romă a fost supusă deportării și anihilării“. Litera d) a art. 2
Pagina 39 din 55
a fost introdusă de pct. 2 al articolului unic din Legea nr. 107 din 27 aprilie 2006, publicată
în Monitorul Oficial nr. 377 din 3 mai 2006.
Dar, la fel, sintagma „perioada 1933-1945“ reprezintă tot o falsitate, deoarece nu poate fi
vorba de nici o „anihilare“: între anii 1933-1939 a funcționat cu succes The Transfer Agre-
ement – Înțelegerea de transfer, dintre conducerea Germaniei, sioniștii din Germania
și yichouv din Palestina (iudeii imigrați în Palestina până în 1933) – „reciproc avantajoasă“,
cum recunoaște Hannah Arendt –, prin care se asigura emigrarea iudeilor din Germania, cu
toată averea mobilă, în Palestina sau în alte țări primitoare. De asemenea, între 1939-1944,
Germania a sprijinit afluirea ilegală a iudeilor în Palestina prin țările aliate – inclusiv prin
România!
Formularea „anihilarea evreilor europeni de către Germania nazistă (…) din perioada
1933-1945“ își are sorgintea în lucrările principalilor apologeți holocaustiști, așkenazii Raul
Hilberg68 și Lucy S. Dawidowicz69, care indică în mod expres intervalul „1933-1945“. Este
de natura evidenței că juriștii Parlamentului nu au cunoscut aceste lucrări apologetice și că
textul articolului în cauză fusese redactat și transmis lor de către «specialiștii de la
I.N.S.H.R.-„E.W.“» Dar, elocvente pentru atestarea falsității stabilirii „intervalului 1933-
1945“ ca durată a holocaustului, sunt chiar monumentele iudaice dedicate acestui eveni-
ment, care consemnează, mereu, doar intervalul 1939-1945: vedeți anexa 7. Deci, nici vorbă
de „anihilare“, de exterminare! Oricum însă, clișeul cu „programul de exterminare a evreilor
fiind plănuit și executat între anii 1933-1945“ este repetat și în pagina a doua a Rechizitori-
ului final, din 10.03.2020, al lui Oprică Cîrciumaru, intrat la Jud. Sect. 3 în dosarul
9749/301/2020/a1; la care Oprică Cîrciumaru adaugă alt clișeu folosit anterior: „…holoca-
ustul este considerat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului un fapt istoric
care nu mai poate face obiectul unor dezbateri sau cercetări (documentare, istorice, etc.),
existența sa fiind stabilită în mod incontestabil (cauza Garaudy c/France)“. Această-direc-
tivă clișeu a C.E.D.O. – „existența holocaustului fiind stabilită în mod incontestabil“ –, care
le servește magistraților drept umbrelă-paravan și îi scutește de a mai gândi independent și
la obiect, este echivalentul politico-juridic al ideii holocaustistului Raul Hilberg: „Il ne faut
pas se demander comment techniquement un tel meurtre de masse a été possible ; il a été
possible techniquement puisqu’il a eu lieu“ – „Nu trebuie să ne punem întrebarea cum a fost
posibil, sub aspect tehnic, un astfel de masacru în masă; tehnic, el a fost posibil fiindcă a
avut loc“. Laconic zis, „Holocaustul a fost fiindcă a fost!“ – și astfel, existența holocaustului
a fost „stabilită în mod incontestabil“! O idee iudaică devenită directivă a C.E.D.O.!
Ar fi o soluție pentru eliminarea acestei directive eminamente stupide a C.E.D.O.: poli-
tologii, juriștii, opinia publică, în genere, să afle că, spre sfârșitul carierei sale de mare cău-
tător al dovezilor existenței holocaustului, fiindcă nu a găsit nici un ordin, nici o dovadă că
liderii Germaniei hitleriste intenționau „exterminarea, anihilarea iudeilor“, Raul Hilbert a
declarat că Hitler și-a transmis ordinele respective de „anihilare“ prin „telepatie“70!
A doua modificare s-a introdus după încă 9 (nouă) ani, tot la presiunea I.N.S.H.R.-
„E.W.“, pentru a se strecura sintagma „holocaust pe teritoriul României“ spre a fi învinovă-
țită România de comiterea holocaustului și a fi extorcată de „despăgubiri de holocaust“:
„e) prin holocaust pe teritoriul României se înțelege (sic) persecuția sistematică și anihi-
larea evreilor și a rromilor, sprijinită de autoritățile și instituțiile statului român în teritoriile
administrate de acestea în perioada 1940-1944“. Lit. e) a art. 2 a fost introdusă de pct. 4
al art. I din Legea nr. 217 din 23 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 558 din 27
Pagina 40 din 55
iulie 2015. Definiția generală a „holocaustului pe teritoriul României“ din anul 2015 intro-
duce – prin arbitrariu și exagerare – ambiguitatea termenului „holocaust“ privind „persecu-
ția sistematică și anihilarea rromilor“, deși, în anul 2006, în definiția generală a „holocaus-
tului“ se menționase că numai „o parte din populația romă a fost supusă deportării și anihi-
lării“71. Asemenea tribulații terminologice descalifică juridic O.U.G. nr. 31/2002 și le-
gile pendinte.
Subliniem că prima dată este folosită vocabula „rom“ și, în modificarea următoare a legii,
„rrom“. Care este termenul corect? Nici unul! Mai mult, pentru rigurozitate științifică – pe
care este evident că nu o are –, legiuitorul trebuia să folosească termenul istoricește deter-
minat și să scrie „țigani“, nu romi sau rromi, fiindcă în documentele vremii erau desemnați
prin cuvântul „țigani“: vocabula „rom/rrom“ a fost introdusă, diversionist, după anul 2000,
prin Memorandumul nr. D2/1094 din 29.02.2000 al lui Petre Roman72.
Referitor la respectiva „anihilare“ – a evreilor și a țiganilor –, elocvent este faptul că Radu
Lecca afirmă că, după ce a obținut de la mareșalul Ion Antonescu decizia „readucerii tuturor
evreilor deportați în Transnistria (…) am primit zeci de scrisori (…) de la românii care mă
acuzau nu numai că nu am scăpat țara de evrei, dar am adus și evreii din Rusia, astfel că
acum sunt mai mulți ca înainte“73. Ceea ce era absolut adevărat. Conform unui recensământ
făcut de filiala din România a Congresului Mondial Evreiesc, statistica relevă că, în 1930,
erau 325.878 de indivizi, iar, în 1947, erau 381.82774 (v. anexa 8)! Deci, cu 55.949 mai
mulți: curat „anihilare!“ Dar, dacă până în 1989, șef-rabinul Moses Rosen se lăuda că sal-
vase 400.000 de evrei, ajutându-i să emigreze în Israel, dar „la 1 iulie 1901, a oficiat o slujbă
de comemorare a 400.000 de evrei, victime ale Holocaustului“75 și, ulterior, avea să ceară
imperios „despăgubiri de holocaust“!
Q.E.D.
Persistența formulării absurde „anihilarea evreilor și a rromilor/romilor“ nu trebuie să ne
facă să credem că ar fi vorba de eroarea juridică și literară a semnatarilor O.U.G. nr. 31/2002,
căci toți cei trei semnatari – premierul Adrian Năstase, ministrul Justiției Rodica Stănoiu și
ministrul Culturii Răzvan Theodorescu – sunt, toți, doctori: primii doi doctori în drept, iar
acad. Răzvan Theodorescu este doctor în istoria artei. NU, nu a fost o greșeală, ci sintagma
„anihilarea evreilor și țiganilor“ este materializarea deplinei obediențe a celor trei semnatari
față de congresmenii americani Christopher Smith, Alfonso d’Amato și Tom Lantos, care
le-au impus emiterea O.U.G. nr. 31/2002, ca una dintre condițiile primirii României în
N.A.T.O.
Ambiguitatea celor două definiții ale noțiunii „holocaust“ este inadmisibilă și face ca ac-
tele normative să fie ilegale. Este evident că juriștii care au redactat aceste texte și parla-
mentarii care le-au votat au făcut-o sub influența alogenilor. Este la fel de evident că magis-
trații care au răsfoit dosarul meu nici nu au observat incoerența textelor: ei s-au învârtit doar
în jurul art. 6 al O.U.G. nr. 31/2002, care, în întregimea ei, este anticonstituțională, ilegală
și profund antiromânească.

12. Imixtiunea anticonstituțională a președintelui Klaus Werner Iohannis

În calitate de redactor-șef al revistei Justițiarul, am scris mai multe articole contra prima-
rului Sibiului, secondându-l pe directorul publicației, Marius-Albin Marinescu, care dusese
o campanie continuă pentru dezvăluirea ilegalităților comise de primarul Klaus Iohannis.
Astfel, în articolul „Crin Antonescu-Vorbete…“76 am relevat că acest senator l-a introdus
Pagina 41 din 55
pe Klaus Werner Iohannis în politica „mare“, propunându-l ca viitor „prim-ministru tehno-
crat“. Apoi, în mod repetat (cf. anexelor nr. 10-11), i-am adresat D.N.A., cu nr.
6456/08.10.2009, o cerere de încetare a mușamalizării dosarelor penale ale primarului de
atunci al Sibiului, Klaus Werner Iohannis77. Ca represalii, președintele țării, Klaus Werner
Iohannis, a dispus, cum se știe78, închiderea revistei Justițiarul, prin intermediul lui Sorin
Grindeanu, președintele ANCOM.
În 23 ianuarie a.c., doi apologeți holocaustiști, Petru Clej și Sabina Fati, au declanșat o
campanie de presiune asupra Justiției, anticipând că iminenta mea condamnare „va fi o pre-
mieră în aplicarea legislației privind condamnarea negaționiștilor holocaustului“79. De unde
știau de iminenta mea condamnare?! Exista o directivă trasată?! În replica dată acestor evi-
dente acte de presiune contra Justiției, am relevat că procesul meu „este un proces politic,
cu presiuni de la cel mai înalt nivel“80. După închiderea revistei Justițiarul, era clar că urma
represiunea contra mea. Și, într-adevăr, președintele Klaus Werner Iohannis a încălcat, din
nou, Constituția și a cerut condamnarea promptă a „negaționiștilor“ și, implicit, a mea, zi-
când că „România și-a asasinat proprii cetățeni evrei și romi“ – făcându-se că a uitat de
acțiunile coetnicilor săi germani – și că „statul de drept se fragilizează cu fiecare întârziere
a condamnării discursului negaționist“. Cum se „fragilizează statul de drept“?! Au ieșit „ne-
gaționiștii“ în stradă, ca minerii sau ca „#reziștii“, să dărâme guvernul, cum s-a întâmplat
cu Guvernul Ponta?! Apoi, și-a etalat directiva așteptată de instanța de fond: „Pentru a putea
face față acestor provocări, încurajez Guvernul să adopte cât mai curând Strategia națională
pentru prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării și discursului in-
stigator la ură“81. Autorul trilogiei Războiul evreilor contra românilor, reputatul analist po-
litico-militar Dan-Cornel Nicolae, a conchis clar: „Preşedintele Klaus Iohannis a cerut pu-
blic condamnarea domnului colonel Vasile Zărnescu“82.
Este evidentă ignorarea totală, la cel mai înalt nivel politic, a realității istorice, care s-a
transformat, în anii de după 1990, mai ales în ultimii 10 ani, într-un subiect tabú – impus,
repet, și de o directivă a C.E.D.O. care pretinde că „existența holocaustului este dovedită
incontestabil“! Acest ucaz este folosit frecvent, ca acoperire, și de Parchet – într-o acuzație
falsă și gravă la adresa întregii națiunii române, de atunci și de acum, contrar realităților
istorice evidente, după cum am afirmat și o susțin mai departe cu probe indubitabile, urmă-
rindu-se prin aceasta exact scopul vizat: obținerea de „despăgubiri de holocaust“, cum ce-
ruse șef-rabinul Moses Rosen.
Să revedem cronologia evenimentelor: instanța a stabilit pronunțarea pentru 25 ianuarie
a.c., apoi a amânat-o pentru 02.02.202183. De fapt, avea nevoie de ziua de 27 ianuarie 2021,
de „ziua Holocaustului“, când a avut loc și s-a și publicat sau semnalat în toate mass me-
dia cuvântarea lui K.W. Iohannis. După cuvântarea din 27 ianuarie 2021, s-a mai amânat
pronunțarea pentru 04.02.2021, iar sentința, în final, este pronunțată. În seara aceleiași zile,
04.02.2021, multe agenții de presă internaționale84, inclusiv cele românești (postul de radio
RRA a fost primul!)85, indicau faptul că există, și în România, o condamnare pe tema negării
holocaustului. De ce atâta grabă? Cui folosea această informație „fulger“, de la fața locului?
Trebuia, oare, ca opinia publică să fie avertizată, iar cercetătorii obiectivi ai subiectului să
fie atenționați și înfricoșați pentru ca nimeni să nu mai aducă în discuție acest subiect tabú,
astfel încât catalogarea ca subiect intangibil să devină o sperietoare și, deci, o axiomă de
necontestat pentru nimeni?

Pagina 42 din 55
 În fond, condamnarea mea – după cum au subliniat unele publicații – „înseamnă condam-
narea întregii Românii“! Între timp, „Strategia națională pentru prevenirea și combaterea
antisemitismului,…“ etc., pe care președintele Klaus Iohannis o admiră și o invocă atât de
mult, la a cărei confecționare se opintiseră zece organisme românești și antiromânești, în
frunte cu I.N.S.H.R.-„E.W.“, s-a dovedit a fi un „balon de săpun“, spart de cuvântarea noului
ministru de Externe al Israelului, Yair Lapid, care a făcut o declarație istorică, învinovățind
PR-ul izraelian din vremea premierului Netanyahu pentru creșterea antisemitismului: „Să
anunțăm imediat că cei care nu sunt de acord cu noi nu sunt antisemiți“86. Deja rabinul Eli
Kaufman afirmase ferm: „Ei, [cei de la] comunitatea evreiască, spun că e antisemitism, pen-
tru că ei vor să fie antisemitism, pentru că antisemitismul ăsta le aduce bani!“87 (cf. textul
integral în anexa 12).

13. Adjectivele sunt preluate de la exegeții antiiudaismului, iudei și goyimi

Totodată, precizez că, pe tema holocaustului, am la activ – prin forța situației date de
profesia mea de sociolog, de specializarea de politolog și de activitatea de colonel analist-
sintezist al S.R.I. – o documentare mult mai vastă și mai amănunțită decât mulți dintre cei
preocupați de problematica holocaustului iudeilor – care, citind lucrările mele, îmi reproșa-
seră (verbal sau în comentarii pe internet) unele „asperități“ de stil. Ca atare, în ședința din
11.01.2021, a trebuit să corectez această opinie, aparent „întemeiată“.
Astfel, am depus la instanță texte în care am relevat că terminologia utilizată, probabil
șocantă chiar pentru cineva cât de cât avizat, este preluată îndeosebi din cartea celebră a lui
Norman Finkelstein, INDUSTRIA HOLOCAUSTULUI – Reflecții asupra exploatării sufe-
rinței evreiești; spre demonstrație și documentare, am prezentat instanței de fond fragmen-
tele în limba engleză și în traducere, privind sintagmele –„to extort money from…“ – „să
extorchezi bani de la…“ – și „bogy of Holocaust“ – „gogorița Holocaustului“, folosite de
N.G. Finkelstein. Noțiunea „extorcare“ înseamnă, explică N.G. Finkelstein în cartea sa, să
storci bani de la o țară, de la cineva, prin șantaj: în cazul de față, prin șantajarea cu comiterea
„Holocaustului unic“. I-am arătat judecătorului Cristian Dumitru paginile 8 și 68 din car-
tea THE HOLOCAUST INDUSTRY: Reflections on the Exploitation of Jewish Suffering,
tipărită în S.U.A., și chiar paginile respective xeroxate din cartea originală, cuprinzând cita-
tele în cauză, depuse la dosar (în filele 106-107, vol. VI), dar acesta a refuzat ca măcar să le
privească!
Alte asemenea formulări expresive – și dure, într-adevăr, dar întemeiate! – sunt preluate
din Evanghelii, din lucrările Sf. Ioan Gură de Aur, ale lui Iustin Martirul și Filosoful, ale lui
Martin Luther, Douglas Reed, Kevin MacDonald – dintre goyimi – și din ale iudeilor: Fla-
vius Josephus, Karl Marx, Benjamin H. Freedman, Isaac Asimov, Arthur Koestler, Israel
Shahak, Gilad Atzmon, Shlomo Sand88, Moshe Menuhin, Gerhard Menuhin și alții. De
exemplu, Iustin Martirul și Filosoful îi acuză pe iudei că au falsificat textele biblice și că au
numai invective grobiene la adresa lui Iisus Hristos – pe care-L considerau un bastard făcut
cu un soldat roman – și a Maicii Domnului – pe care o denigrau ca fiind o prostituată! Sfântul
Ioan Gură de Aur spune că iudeii sunt ipocriți și chiar perverși, deoarece, din cărțile Proo-
rocilor, știau că va veni Mesia, dar, atunci când Acesta a venit, nu L-au recunoscut și L-au
ucis89. Arthur Koestler, în faimoasa lui carte Al 13-lea trib, denunță afirmația unor apologeți
iudei care pretind că iudeii ar fi contribuit major la cultura europeană și spune că ei „doar
au parazitat“ cultura europeană și, mai ales, că circa 95 la sută dintre iudeii actuali nu provin
Pagina 43 din 55
din iudeii biblici, ci sunt ashkenazi – descendenți ai (k)hazarilor, un neam turco-mongol din
nordul Mării Caspice, care „nu au nici o legătură cu Avraam, cu Sara, Rashela, Iacob/Israel,
cu Iordanul și cu Palestina“! Și Koestler conchide că istoria (k)hazarilor constituie „cea mai
mare farsă jucată de Istorie iudeilor“!
Apologetul holocaustist englez Paul Johnson consideră că Martin Luther, în cartea sa IU-
DEII ȘI MINCIUNILE LOR90, nu s-a mulțumit să profereze adjective extrem de dure la
adresa lor și, îndeosebi, a cămătăriei practicate de Die Juden – pe care le consideră ca fiind
doar „ponegrire verbală“ și nu ca reflectând profesarea străveche a cămătăriei, supusă indi-
cațiilor date de Talmud –, ci Martin Luther a impus și a reușit expulzarea lor din Saxonia91 –
ceea ce, consideră Paul Johnson în diatriba sa, „constituie primii pași spre Holocaust“ (sic),
nici mai mult nici mai puțin! Aceasta, după ce, anterior, Martin Luther le luase la fel de
energic apărarea iudeilor contra persecuțiilor la care îi supuneau creștinii din cauza cămătă-
riei și a deicidului92!
Similar, despre marele șahist Bobby Fischer se menționează pe Wikipedia: «A fost un
aspru critic la adresa evreilor (el însuși fiind de descendență evreiască), primele sale decla-
rații în acest sens fiind făcute în 1961. A negat Holocaustul, și-a anunțat intenția de a de-
masca crimele evreilor și a susținut că Statele Unite sunt o „farsă controlată de evrei ticăloși,
circumciși, murdari și coroiați“»93. Și S.U.A., democrate și foarte „americane“, l-au expul-
zat, i-au retras cetățenia americană, i-au intentat un proces penal și l-au urmărit în toată
lumea, până la moarte.
Marele iudeu acad. prof. univ. dr. Israel Shahak relevă fariseismul maxim, ancestral, do-
vedit de iudei94. Pentru cartea sa Povara a trei milenii de istorie și religie iudaică – deci
povara, nu binefacerea! –, un ziar iudaic din S.U.A. a scris despre Israel Shahak că este
mort: el s-a dus la redacție să arate că este viu și a cerut să se dea o dezmințire; firește,
redacția nu a făcut-o!

https://www.incorectpolitic.com/wp-content/uploads/2022/09/411d0jUxyqL.jpg
Iudeul Karl Marx, fiu al unui lung șir de rabini, considerat de iudei ca fiind „cel mai mare
antisemit“, spune, în studiul său celebru „Chestiunea iudaică“ (Zur Judenfrage95), printre
altele: „Banul este dumnezeul gelos al lui Izrael, în fața căruia nu poate exista nici un alt
Pagina 44 din 55
dumnezeu“; (…) „Adevăratul dumnezeu al iudeului este polița. Dumnezeul lui este numai
o poliță iluzorie“ (…) „Die chimärische Nationalität des Juden ist die Nationalität des Ka-
ufmanns, überhaupt des Geldmenschen“96 – „Naționalitatea himerică a iudeilor este națio-
nalitatea negustorului, a omului venal în general“97. Și conchide astfel: „Die gesellschaftli-
che Emanzipation des Juden ist die Emanzipation der Gesellschaft vom Judentum“ –
„Emanciparea socială a iudeilor este emanciparea societății de iudaism“98. Studiul său
„Chestiunea iudaică“ (Zur Judenfrage) a fost tradus în limba engleză și publicat, separat, în
broșura A World without Jews – O lume fără iudei99.
În schimb, în București, în curtea Teatrului Evreiesc de Stat există Școala „Lauder“, unde
sunt aduși elevi din Israel, sub nume românești, care sunt pregătiți să ocupe în viitorul apro-
piat toate funcțiile de conducere ale tuturor instituțiilor – de stat sau private – din Româ-
nia! Probabil pentru realizarea proiectului „Israel în România!“
Concluzia lui Marx, exprimată în limbajul său hegelian – „emanciparea societății de iu-
daism“ –, este echivalentă cu a spune că societatea trebuie să se elibereze de iudaism: eman-
cipare înseamnă „eliberare, dezrobire“; mai clar zis, deci, că iudaismul trebuie interzis, tre-
buie scos în afara legii, pentru ca societatea să se dezrobească! Această concluzie teribilă a
șocat-o și pe Hannah Arendt, care este citată de Yuri Slezkine100! În ciuda lamentărilor con-
tinue ale propagandei holocaustiste despre cât de persecutați sunt iudeii de două milenii –
adică după uciderea de către ei a lui Iisus Hristos –, Yuri Slezkine, în cartea sa THE JEWISH
CENTURY, demonstrează că secolul XX constituie secolul cu cele mai mari succese pentru
iudei: secolul XX este „THE JEWISH CENTURY – SECOLUL IUDEILOR“!
Este evident că asemenea afirmații nu prea sunt cunoscute, iar cele ale lui H.-R. Patapie-
vici sunt uitate.
Așadar, aprecierile dure – dar corecte – ale acestor mari și onești iudei și goyimi, pe care
le-am preluat eu, dar cu moderație și într-o formă academică, nu reprezintă „asperități de
stil“ la adresa propagandei holocaustice și nu „alterează“ în nici un fel adevărul dezvăluit și
de mine – pe urmele lor! –, ci, dimpotrivă, îl scot în relief, îl potențează la adevărata lui
valoare, escamotată de pernicioasa propagandă holocaustică!

14. Incapacitatea de comprehensiune a instanței de fond

Pe durata întregii anchete penale, din toată broșura-pamflet SABIN ORCAN $UPORT€R,
de 150 de pagini, toți magistrații implicați în instrumentarea procesului s-au împiedicat doar
de fraza din pagina 96: „Eu nu neg holocaustul – fiindcă nu poți nega ceva ce nu a existat
niciodată și pe nicăieri –...“, pe care, evident, ca peste tot, au citat-o trunchiat, și toți au
cerut, mereu, explicații, mie și martorilor mei. La fel a cerut și procuroarea Corina Diaconu,
inclusiv în ședința din 11.01.2021. Pe parcursul procesului, eu le dădusem anumite explica-
ții, dar, în ședința din 11.01.2021, încercând să fiu mai explicit, am făcut apel „la informațiile
vizând paradoxurile logice și juridice, pe care cu certitudine le-au dobândit magistrații la
cursurile Facultății de Drept“, și am relevat că propoziția „este o parafrazare după paradoxul
lui Epimenide“. Această explicație nu a fost consemnată în încheierea din ședința respectivă,
dar existența ei se poate verifica din înregistrarea magnetică a pledoariei mele finale. Numai
că magistrații respectivi, judecătorul Cristian Dumitru și procuroarea Corina Diaconu, nu
auziseră de „paradoxul lui Epimenide“ și, de aceea, au scris ceea ce și-au închipuit ei că aș
fi zis eu, când ei se uitau absenți în sală: „E un paradox, o parafrază după paradoxul lui
Zenon“ (sic). Revedeți, vă rog, pagina a doua a filei 118.
Pagina 45 din 55
 NU, nu după Zenon! Paradoxurile lui Zenon nu au nici o legătură cu „Paradoxul lui Epi-
menide“. Este evident că judecătorul Cristian Dumitru nu a reținut numele lui Epimenide –
fiindcă nu auzise niciodată de el – și a apelat la Zenon, despre care a aflat citind prezentarea
lui Robert Faurisson, amintită mai sus, altfel l-ar fi căutat pe internet și pe Epimenide, așa
cum l-a căutat pe Potemkin ca să-și înjghebe „ticluirea de probe“. „Paradoxul lui Epime-
nide“ – supranumit și „Paradoxul mincinosului“ – este acesta: „Toți cretanii sunt minci-
noși“. Dar Epimenide este cretan și, deci, spune el, implicit, trebuie să-l credem, fiindcă,
deși cretan, el nu minte, ci ne spune adevărul, pe care-l știe din interiorul comunității creta-
nilor! Paradoxul este comentat de către cărturari de peste 25 de secole.
În esență, în fraza mea este vorba, de fapt, de un supra-paradox: un paradox în interiorul
unui paradox. Într-adevăr, fraza respectivă, în care prima propoziție, „Eu nu neg holocaus-
tul“, este negată de fraza imediat următoare, din apoziție, care conține o dublă negație „– fi-
indcă nu poți nega ceva ce nu a existat niciodată și pe nicăieri –“, constituie un supra-
paradox. Fraza face trimitere la prima etapă, la Primul holocaust, a prezicerii Holocaustului
– descrisă documentat de Don Heddesheimer101 – etapă în care se spunea propagandistic
„șase milioane de evrei VOR FI uciși în Holocaust“, ceea ce înseamnă că, între 1899-1945,
nu fuseseră uciși, nu existase nici un holocaust, ci doar fusese prezis, era doar o anticipare
propagandistică, de sorginte cabalistică, și etapa a doua, de după ianuarie 1945, când apăru-
seră primele articole în care se scria că „se știe că Germania și aliații săi AU UCIS șase
milioane de iudei“ – cum a scris, în martie 1945, Ilya Ehrenburg – și așa cum declarase
inclusiv generalul-maior I.T. Nikitchenko, „judecătorul“ sovietic din cadrul Tribunalului
Militar Internațional de la Nürnberg, dar înainte de începerea „procesului“: „Avem de-a
face cu principalii criminali de război, care sunt deja recunoscuţi ca vinovaţi“. Adică, vorba
lui Brennus, invocată, anterior, în dosar: „Vae victis!“ Însă, în ianuarie 1945, nici nu se
terminase războiul și nu îi numărase nimeni pe cei „șase milioane“ – și nici ulterior nu aveau
să fie numărați –, dar a rămas clișeul cu „uciderea a șase milioane“, rostogolit continuu, de
150 de ani – după cum am arătat în articolele mele, preluând ideile autorilor occidentali.
Dar, trunchierea de aici a citatului a avut ca scop, ca în toate dățile anterioare, incrimina-
rea mea că aș fi negaționist, deși fraza mea, completă, este alta și cu accent pe ultima parte:
„Eu nu neg holocaustul – fiindcă nu poți nega ceva ce nu a existat niciodată și pe nicăieri –
, ci eu afirm că demasc documentat criminala propagandă holocaustică, veche de peste 150
de ani… “. Însă această parte finală și esențială a frazei a fost escamotată, în modul cel mai
condamnabil, de către magistrați, fiindcă le-ar fi anulat posibilitatea interpretării net părti-
nitoare și pretextul de a mă condamna. Așa-zisa negare a mea include, cu prioritate, rapor-
tarea la termenul holocaust, care, așa cum am explicat, reprezintă o exterminare definitivă –
„ardere de tot“ – , adică nu mai rămâne nimic, prin ardere, ceea ce este o eroare, este un
termen eronat folosit.
O altă dovadă a incapacității de comprehensiune și a lipsei de rol activ a instanței de fond
este dată de faptul că martorul meu, dl prof. univ. dr. Ion Coja, a vorbit o oră și zece minute,
timp în care a depus diverse documente, printre care un chestionar al Asociației Izraelite
Universale, difuzat în 1946 prin intermediul Federației Asociațiilor Comunităților Evreilor
din România (F.A.C.E.R.), referitor la suferințele și dificultățile suportate de evrei în vremea
celui de-Al Doilea Război Mondial – chestionar în care ei au recunoscut că nu au avut de
suferit!

Pagina 46 din 55
 Dar instanța de fond a expediat problema: a declarat, în mod ilegal, că nu ține cont de
depozițiile martorilor mei, fiindcă veniseră „să îmi ia apărarea“ – după cum am reliefat ex-
plicit în prima parte a acestui apel, de parcă eu aș fi chemat, în apărarea mea, martori care
să-l apere pe denunțătorul meu, Alexandru Florian!
Domnule Președinte și Onorată Curte,
Tema cercetării mele de atâția ani de zile, inclusiv în calitate de ofițer superior al S.R.I.,
a fost și rămâne afacerea mercantilă dezvoltată pe „exploatarea memoriei victimelor holo-
caustului“ – cum se exprimă N.G. Finkelstein –, ca aspect general, având la bază cercetări
aprofundate ale unor somități din Occident care s-au ocupat de acest subiect zeci de ani,
precum și implicațiile acestui fenomen în viața socială, economică și politică a României
din ultimii 31 de ani. Capcana în care au căzut, voit sau nu, interesați sau nu anumiți politi-
cieni, în anumite etape, în acești 31 de ani, este una evidentă și dovedită. Revăzând acuzațiile
care mi s-au adus, reiau pe scurt faptul că cele două articole ale mele nu neagă crimele celui
de-Al Doilea Război Mondial – comise de toate părțile combatante –, ci atrag atenția supra
unui fenomen extrem de periculos, care vizează întreaga societate românească, cu perspec-
tive politice, economice și sociale nefaste pe termen lung și foarte lung, iar broșura repre-
zintă, din câte am expus, o colecție de texte jurnalistice ale colegilor de breaslă îndreptate
contra lui Sabin Orcan. Cu toate că am afirmat de mai multe ori atât la instanța de fond, cât
și în apel, că aceste subiecte trebuie să rămână în sfera cercetării istorice și a disputelor
jurnalistice, cum bine au subliniat și martorii mei, a căror mărturie a fost înlăturată de in-
stanța de fond, totuși poliția politică, precum și ideile și tezele exclusiviste promovate de
I.N.S.H.R.-„E.W.“ și de acoliții acestuia, susținute fără rezerve de factorul politic trecut și
actual, total neinformat sau total rău-intenționat pe această temă, dar și pe altele, rămân un
punct de reper comandat.
În rezumat. 1) Prin modul ilogic, arbitrar și – ca atare – ilegal prin care este definit ter-
menul „holocaust“ în art. 6 al O.U.G. nr. 31/2002, această ordonanță și legile pendinte sunt
ilegale și anticonstituționale. 2) I.N.S.H.R.-„E.W.“ este înființat ilegal și acționează contra
Constituției și chiar a titulaturii sale: nu se ocupă de „studierea holocaustului din România“,
ci face „poliție politică“. 3) Directorul I.N.S.H.R.-„E.W.“, Alexandru Florian, este cel mai
mare denigrator al Istoriei, Culturii, Limbii Române, al Spiritualității României, dar nu este
anchetat „din oficiu“ și acuzat de nici un procuror. 4) În schimb eu, care îmi apăr valorile
naționale și interesul statului român, sunt condamnat de o instanță de fond care nu numai că
nu este „independentă“, ci, dovedind o deplină rea-intenție și o incultură vastă, manifestă
cea mai mare obediență față de ilegala O.U.G. nr. 31/2002, impusă din afara țării. 5) Prin
falsificările comise și prin răstălmăcirile părtinitoare favorabile net denunțătorului Alexan-
dru Florian – directorul I.N.S.H.R.-„E.W.“, înființat ilegal și care acționează ilegal –, ma-
gistrații, din aval, implicați și instanța de fond intră sub incidența art. 268, alin. (2), a art.
283 și a art. 297 din Codul Penal.
Din aceste motive, vă solicit să admiteți apelul, să modificați în tot sentința penală atacată,
întrucît este netemeinică și nelegală și să dispuneți achitarea mea. Totodată, îmi rezerv drep-
tul de a depune, până la termenul din 16 septembrie 2021, și alte motive de apel, pe măsură
ce le voi identifica.
În drept, art. 412, alin. 4 Cod procedură penală.
Cu deosebit respect,
Vasile I. Zărnescu
Pagina 47 din 55
 https://www.incorectpolitic.com/wp-content/uploads/2022/09/First-prize.jpg
DOMNULUI PREȘEDINTE AL CURȚII DE APEL BUCUREȘTI
***

Stimați români, stimați cititori!

Sper că veți fi de acord cu mine că, după această demonstrație de argumente și de dovezi,
magistrații Curții de Apel nu mai au cum să găsească vreun sprijin pentru motivarea dată de
către magistrații instanței de fond – care mi-au fabricat probe, mi-au trunchiat citatele și mi
le-au răstălmăcit în mod tendențios și cu rea-intenție ca să îl apere pe impostorul Alexandru
Florian – și mă vor achita. Altfel, ar însemna că sunt de partea dușmanilor poporului român,
în frunte cu cel mai detestabil dintre alogeni, dar rămas nepedepsit, așkenazul Alexandru
Florian-Fenstein.

Pagina 48 din 55
 În partea a treia a acestui serial voi publica fragmentele tăiate, din crochiul inițial, la în-
demnul apărătorilor mei, ca să nu îi irit pe magistrații Curții de Apel, fiindcă sunt tot foști
colegi de-ai celor care au mătrășit dosarul meu penal. Dar cred că aici se aplică întrutotul
îndemnul lui Aristotel de a apăra adevărul: „Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e ade-
vărul!“ În acele fragmente m-am axat, îndeosebi, pe biografia profesională a magistraților
în cauză. Veți constata, surprinși, că unii dintre magistrați sunt foști milițieni, iar un altul
este un fost asistent veterinar (ați citit bine: veterinar, nu universitar!).
8 septembrie 2021, Ziua Nașterii Maicii Domnului

https://www.incorectpolitic.com/wp-content/uploads/2022/09/facebook_1530144232031.jpg
1 Cf. http://www.inspectiajudiciara.ro/mix-content/assets/inspectia-judiciara/uploads/2021-05/raport-
21424-1-637565217578107374.pdf, pag. 95.
2 Mircea Morariu, „Televiziunea b1tv s-a făcut de râs pe mâna lui Sabin Orcan“, adevarul.ro, 4 octom-
brie 2016, pe https://adevarul.ro/entertainment/tv/televiziuneab1tv-s-a-facut-ras-mana-luisabin-orcan-
1_57f2f0dc5ab6550cb83d3772/index.html
3 Dan Andronic, „DAN ANDRONIC, replică dură pentru Sabin Orcan: Ai fost complicele „penali-
lor”!“, pe https://evz.ro/andronic-replica-dura-orcan.html; cf. și: https://revistablogurilor.ro/cea-mai-tare-
gafa-din-istoria-televiziunilor-din-romania-ce-a-aparut-la-b1-tv-te-va-distra-la-culme/
4 Cristi Șelaru, „Victor Ponta l-a dat afară pe Sabin Orcan de la B1 TV“, pe https://www.stiripe-
surse.ro/victor-ponta-l-a-dat-afara-pe-sabin-orcan-de-la-b1-tv_969100.html
5 Sorin Ovidiu Bălan, „Cum fuge Orcan de justiția în care crede orbește“, Evenimentul zilei,
pe https://evz.ro/cum-fuge-sabin-orcan-de-justitia-in-care-crede-orbeste.html
6 Cf. https://www.stiripesurse.ro/dan-tapalaga-sabin-orcan-e-o-sluga-tare-in-gura-i-un-obraznic-ce-
spune-despre-cristoiu_964840.html
7 Cf. https://evz.ro/daniel-baluta-sunt-abuzat-si-santajat-fragmente-din-plangerile-inaintate-impotriva-
lui-tolontan-document.html
8 Hannah Arendt, EICHMAN LA IERUSALIM, Banalitatea răului, Ed. Humanitas, București 2005, pag.
153.
9 Nahum Goldman, THE JEWISH PARADOX, Grosset & Dunlop, New York, 1978, pag. 197.
10 Hannah Arendt, op. cit., pag. 5.
11 Dan Culcer, „Document lămuritor pentru un proces penal în curs. Cazul Alexandru Florian contra
Vasile I. Zărnescu“, pe https://arhiva-romanilor.blogspot.com/2016/05/document-lamuritor-pentru-un-
proces.html; https://ioncoja.ro/colonelul-vasile-zarnescu-versus-procurorul-general-dimitrie-bogdan-licu-
care-pe-care/
12 Cf. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/34759
13 Cf. http://www.inspectiajudiciara.ro/mix-content/assets/inspectia-judiciara/uploads/2021-05/raport-
21424-1-637565217578107374.pdf, pag. 3-4.

Pagina 49 din 55
 14 Nicolae Steinhardt, Jurnalul Fericirii, Ed. Mânăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 140; vezi și Aurel Ro-
gojan, Puterea Umbrei, Ed. Proema, Baia Mare, 2019, paginile 67, 179-180.
15 Radu Leca, Eu i-am salvat pe evreii din România, Ed. Roza Vânturilor, București, 1994, pag. 170-
172.
16 Radu Leca, op. cit., pag. 283.
17 Cf. https://romaniabreakingnews.ro/presedintele-israelului-shimon-peres-romanii-au-salvat-de-la-
moarte-400-000-de-evrei-cum-au-actionat-preoti-romani-din-ardealul-ocupat-de-unguri-pentru-a-i-scapa-
pe-evrei-de-la-auschwitz-prin-retel/
18 Cf. http://www.inspectiajudiciara.ro/mix-content/assets/inspectia-judiciara/uploads/2021-05/raport-
21424-1-637565217578107374.pdf.
19 Cf. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32008F0913
20 Cf. https://www.emag.ro/the-first-holocaust-the-surprising-origin-of-the-six-million-figure-don-
heddesheimer-author-9781591481812/pd/DN47T6BBM/
21 Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Irgun ; https://greenolivetours.com/the-role-of-zionist-terrorism-
in-the-foundation-of-the-state-of-israel-the-case-of-the-irgun-zvai-leumi/
22 Cf. https://www.britannica.com/topic/Stern-Gang
23 Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Lehi
24 Cf. https://www.ojp.gov/ncjrs/virtual-library/abstracts/terror-out-zion-irgun-zvai-leumi-lehi-and-pa-
lestine-underground
25 Cf. „ADL-ul american: rasism, spionaj, intimidare, defaimare, minciuna“, pe https://www.scri-
tub.com/diverse/ADLul-american-rasism-spionaj-7314172321.php ; https://global100.adl.org/country/ro-
mania/2014 ; http://bostonreview.net/politics/emmaia-gelman-anti-defamation-league-not-what-it-seems
26 Cf. https://www.barrons.com/news/first-conviction-under-romania-holocaust-denial-law-
01612462204; https://www.timesofisrael.com/ex-intel-officer-jailed-in-1st-conviction-under-romanias-
holocaust-denial-law/ ; https://www.dhnet.be/dernieres-depeches/belga/roumanie-premiere-condamna-
tion-a-de-la-prison-pour-negationnisme-601c31547b50a652f79d440c
27 Cf. https://www.libertatea.ro/stiri/prima-condamnare-din-romania-pentru-negarea-holocaustului-
un-an-de-inchisoare-pentru-fostul-ofiter-sri-vasile-zarnescu-cu-amanarea-executarii-pedepsei-
3403340 ; https://www.agerpres.ro/justitie/2021/02/04/vasile-zarnescu-fost-locotenent-colonel-in-sri-con-
damnat-pentru-negarea-holocaustului-de-judecatoria-sectorului-3–655405 ; https://cursdeguver-
nare.ro/prima-condamnare-pentru-negarea-holocaustului-fost-lt-col-din-sri-1-an-si-1-luna-de-inchisoare-
cu-amanare.html
28 Cf. https://www.art-emis.ro/jurnalistica/ziua-infamiei-ju-titi-i-romane-4-februarie-2021
29 Cf. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/242372
30 Un exemplu de agresiune: http://www.cunoastelumea.ro/sarmizegetusa-a-fost-cetate-evreiasca-
greco-ebraica-ne-spune-ben-aharon-cohen/
31 R.M., „Personalități marcante ale comunității evreiești, nemulțumite de candidatura deputatului Sil-
viu Vexler la președinția FCER: Imaginea și interesele tuturor evreilor din România vor fi profund afec-
tate“, HotNewus.ro, 19 noiembrie 2020, pe https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24429198-personalitati-
marcante-ale-comunitatii-evreiesti-nemultumite-candidatura-deputatului-silviu-vexler-presedintia-fcer-
imaginea-interesele-tuturor-evreilor-din-romania-vor-profund-afectate.htm ; https://adevarul.ro/news/po-
litica/votul-dlui-deputat-silviu-vexler-nu-reprezinta-1_5b422054df52022f75fc9e02/in-
dex.html ; https://miscareaderezistenta.ro/actualitate/mai-multi-intelectuali-evrei-din-tara-sustin-ca-viito-
rul-presedinte-al-federatiei-comunitatilor-evreiesti-trebuie-sa-fie-apolitic-57550.html ; https://www.poli-
toscop.ro/un-oportunist-fara-facultate/
32 Cf. http://robertfaurisson.blogspot.com/1988/09/raul-hilberg-now-explains-that-genocide.html
33 Cf. http://robertfaurisson.blogspot.com/1988/09/raul-hilberg-explique-maintenant-le.html
34 Cf. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=22562
35 https://www.academia.edu/31528893/ARTHUR_RO-
BERT_BUTZ_%C3%8En%C5%9Fel%C4%83toria_secolului_XX_de_la_AlterMedia_Rom%C3%A2nia
36 Cf. https://www.wikiwand.com/ro/Grigori_Potiomkin
37 Cf. https://www.wikiwand.com/ro/Potemkiniad%C4%83

Pagina 50 din 55
 38 Cf. https://www.art-emis.ro/jurnalistica/sesizare-privind-functionarea-ilegala-a-institutului-natio-
nal-pentru-studierea-holocaustului-din-romania-elie-wiesel ; https://www.cotidianul.ro/presedintele-sesi-
zat-in-legatura-cu-instit-holocaustului/ ; https://www.incorectpolitic.com/asociatia-neamul-romanesc-de-
pune-sesizare-privind-functionarea-ilegala-a-institutului-elie-wiesel/ ; https://www.incorectpoli-
tic.com/avocatul-poporului-a-fost-sesizat-cu-privire-la-functionarea-ilegala-a-institutului-pentru-studie-
rea-holocaustului-in-romania-elie-wiesel/ ; https://www.incorectpolitic.com/asociatia-neamul-romanesc-
depune-o-plangere-prealabila-impotriva-institutului-elie-wiesel/ ; https://www.dir.org.ro/rabinul-elie-ca-
ufman-despre-evreii-sionisti-si-comunisti-de-la-institutul-elie-wiesel-din-romania-in-romania-nu-exista-
antisemitism-dar-antisemitismul-aduce-bani/?fbclid=IwAR16WcQV6eyx3Z29g-
9ScgIx1Z6abN61R2IuRhldDQpenEpJz6-0BGrGC-4#
39 Miron Manega, https://www.certitudinea.ro/articole/presa/view/ioan-aurel-pop-acuzat-de-alexan-
dru-florian-ca-a-minimalizat-ororile-holocaustului-in-romania ; cf. idem, și https://www.certitudi-
nea.ro/articole/presa/view/cazul-vasile-zarnescu-sau-proba-veritatii-in-discriminarea-anticonstitutionala-
a-romanilor
40 Cf. https://www.podul.ro/articol/14976/ministrul-de-externe-al-israelului-declaraie-istoric-cei-care-
nu-sunt-de-acord-cu-noi-nu-sunt-antisemii-se-aude-alexandru-florian-i-alexandru-muraru-goarnele-comu-
nistoide-care-aduc-mari-prejudicii-statului-israel
41 Miron Manega, „Lepădarea de Paulescu. A cui Academie este Academia Română? Cine conduce
statul român?“, Certitudinea, nr. 94,/2021, pag. 3, pe https://www.certitudinea.com/arhiva/umilirea-lui-
ioan-aurel-pop-si-lepadarea-de-paulescu-a-cui-academie-este-academia-romana-cine-conduce-statul-ro-
man/; cf. și https://www.incorectpolitic.com/miron-manega-umilirea-lui-ioan-aurel-pop-si-lepadarea-de-
paulescu/#comment-44979
42 Cf. http://www.inshr-ew.ro/wp-content/uploads/2020/05/Raport-monitorizare-2021.pdf , pag.
42; https://www.inshr-ew.ro/raport-monitorizare-antisemitism-2021/
43 Cf. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/59348
44 Cf. http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=5422&idm=23
45 Cf. https://www.academia.edu/45190092/Vasile_I_Zarnescu_HOLOCAUSTUL_gogorita_diabo-
lica
46 Cf. http://www.trezirealarealitate.ro/wp-content/uploads/2017/07/Holocaust-coperta-410×280-Bt-
150-dcm-41-varianta-7-1.jpg; https://www.justitiarul.ro/wp-content/uploads/2018/11/holoca-
ust.jpg ; https://www.rfi.ro/politica-129786-verdict-asteptat-cazul-vasile-zarnescu-de-negare-holocaustu-
lui;
47 Cf. https://adevarul.ro/cultura/istorie/ana-pauker-stalin-fusta-1_529d921bc7b855ff5669d58d/in-
dex.html ; https://www.infobrasov.net/cea-mai-nemiloasa-femeie-din-lume-nu-ghiciti/
48 Cf. https://www.academia.edu/32219302/Colonel_rtg._Vasile_I._Z%C4%83rnescu_-
_Cuv%C3%A2ntul_evreu_trebuie_scos_din_uz
49 Cf. *** „FBI investigates the ADL for Espionage“, pe https://www.israellobby.org/ADL-
FBI/; https://bostonreview.net/politics/emmaia-gelman-anti-defamation-league-not-what-it-seems
50 Ulrich Leitholdt/Ana-Maria Tighineanu, „Supravieţuitorii Holocaustului abandonaţi de statul
evreu“, www.dw.com, 23.11.2007, pe https://www.dw.com/ro/e%C5%9Fecul-responsabi-
lit%C4%83%C5%A3ii-supravie%C5%A3uitorii-holocaustului-abandona%C5%A3i-de-statul-evreu/a-
2969254
51 H.-.R. Patapievici, Politice, Ed. Humanitas, București, 1966,
pe https://www.academia.edu/4038117/H_R_Patapievici_Politice_Bucuresti_Editura_Humani-
tas_1996. Cf. și: Vlad Mixich, „Cum a devenit H.R. Patapievici cel mai nepopular român în viață?“, 20
martie 2012, pe https://mobile.hotnews.ro/stire/11792719
52 Cf. https://adevarul.ro/news/politica/legea-antilegionara-1_55def7aaf5eaafab2cf8151d/index.html
53 Cf. Ion Spânu, pe https://www.cotidianul.ro/legea-2172015-a-lui-crin-antonescu-o-lege-impotriva-
culturii-romane/ ; https://www.cotidianul.ro/crin-antonescu-facea-propaganda-legionara-in-1991-in-re-
vista-puncte-cardinale/ ; http://www.trezirealarealitate.ro/2017/07/reactia-bumerang-a-unor-intelectuali-
romani-contra-legii-nr-2172015/
54 Cf. supra, nota 21.

Pagina 51 din 55
 55 Alain Besançon, NENOROCIREA SECOLULUI. Despre comunism, nazism și unicitatea „șoah“-
ului. Ed. Humanitas, 1999, passim.
56 Thierry Wolton, NEGAȚIONISMUL DE STÂNGA. Ed. Humanitas, București, 2019, passim.
57 Cf.: Robert Faurisson, 30.11.1986, pe http://robertfaurisson.blogspot.com/1986/03/un-grand-faux-
temoin-elie-wiesel.html ; Alain Gresh, „Elie Wiesel l’imposteur et Jérusalem“, Le Monde diplomatique, 18
avril 2010 , pe https://blog.mondediplo.net/2010-04-18-Elie-Wiesel-l-imposteur-et-Jerusalem ; ***, „Aus-
chwitz Survivor Claims Elie Wiesel Was an Impostor“, 2 iulie 2016, pe https://www.henry-
makow.com/translated_from_the_hungarian.html ; Istvan Deak, «Un supravieţuitor al Holocaustului: „Elie
Wiesel nu este deţinutul A-7713”», Jurnalul național, 12 Sept. 2011, pe https://jurnalul.ro/stiri/observa-
tor/un-supravietuitor-al-holocaustului-elie-wiesel-nu-este-detinutul-a-7713-590048.html; https://lecturiin-
citante.wordpress.com/2011/11/19/elie-wiesel-impostorul-sau-pseudo-wiesel/; https://ioncoja.ro/revenim-
pentru-haimanalele-de-la-elie-wiesel-nu-exista-audiatur-et-altera-pars/ ;
http://www.cotidianul.ro/directorul-institutului-elie-wiesel-este-fiul-odiosului-ideolog-stalinist-radu-
florian-266320/ ; https://www.scribd.com/document/444584995/Elie-Wiesel-impostor; https://ion-
coja.ro/ce-ne-facem-cu-escrocul-si-cu-prostii-care-l-au-crezut-elie-wiesel-nu-i-elie-wiesel/ ; https://si-
tes.google.com/site/daleluivadimitadandanache/auschwitz-survivor-claims-elie-wiesel-was-an-impostor
58 Cf. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/64344
59 Cf. https://www.art-emis.ro/jurnalistica/sesizare-privind-functionarea-ilegala-a-institutului-natio-
nal-pentru-studierea-holocaustului-din-romania-elie-wiesel ; https://www.incorectpolitic.com/asociatia-
neamul-romanesc-depune-o-plangere-prealabila-impotriva-institutului-elie-wiesel/ ; https://www.inco-
rectpolitic.com/avocatul-poporului-a-fost-sesizat-cu-privire-la-functionarea-ilegala-a-institutului-pentru-
studierea-holocaustului-in-romania-elie-wiesel/
60 Cf. https://www.art-emis.ro/jurnalistica/i-n-s-h-r-e-w-profaneaza-credinta-neamului-romanesc
61 Cf. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/170057
62 Cf. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/34759
63 Cf. https://dexonline.ro/definitie/holocaust
64 Cf. https://www.nytimes.com/1899/05/07/archives/an-american-in-seville-traces-of-the-auto-da-
fes-of-the-inquisition.html
65 Cf. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=22562
66 Cf. https://www.art-emis.ro/jurnalistica/i-n-s-h-r-e-w-profaneaza-credinta-neamului-romanesc
67 Cf. http://www.cdep.ro/proiecte/2005/100/80/3/oug183.pdf
68 Raul Hilberg, Exterminarea evreilor din Europa. Ed. Hasefer, 1997, vol. 1, pag. 8, 12 etc.
69 Lucy S. Dawidowicz, Războiul împotriva evreilor. 1933-1945. Ed. Hasefer, București, 1999, pas-
sim; https://www.amazon.com/War-Against-Jews-1933-1945/dp/055334532X
70 Robert Faurisson, „Raul Hilberg now explains that the genocide of the Jews was carried out by tele-
pathy!“, 1 sept. 1988, pe http://robertfaurisson.blogspot.com/1988/09/raul-hilberg-now-explains-that-ge-
nocide.html
71 Vasilică Militaru, «Cum au luat țeapă „cercetătorii“ institutului „Elie Wiesel“», Incorect Politic, 7
aprilie 2021, pe https://www.incorectpolitic.com/cum-au-luat-teapa-cercetatorii-institutului-elie-wiesel/
72 Colonel (r.) Vasile Zărnescu, „România va deveni groapa de gunoi etnic a Europei“, Semănătorul,
Tismana, pe http://www.samanatorul.ro/editura/2012/Vasile_Zarnescu-Romania_va_de-
veni_groapa_de_gunoi_etnic.pdf; cf. și: idem, pe http://wikileaks-ro.blogspot.com/2010/12/romania-in-
pericol-etnic-cum-se.html; idem, în Curentul Internațional, 16.10.2010, pe https://curen-
tul.net/2010/10/16/romania-va-deveni-groapa-de-gunoi-etnic-a-europei-1/
73 Radu Leca, Eu i-am salvat pe evreii din România, Ed. Roza Vânturilor, București, 1994, pag. 321.
74 Eduard Mezincescu, Mareșalul Antonescu și catastrofa României, Ed. Artemis, București, 1993, pag.
173.
75 Radu Iftimovici, «Rabinul roşu Moses Rosen, „dezbrăcat“ post-mortem», Art-Emis, 02 Iulie 2017,
pe https://www.art-emis.ro/cronica-de-carte/rabinul-rosu-mozes-rozen-dezbracat-post-mor-
tem; http://www.badpolitics.ro/scandalul-moses-rosen-atent-supravegheat-de-spionii-regimului-polemici-
slujbe-de-blestem-si-morti-subite/
76 Vasile I. Zărnescu, „Crin Antonescu-Vorbete – omul cu ochi-de-pește-mort-de-trei-zile“, Justițiarul,
23 oct. 2009, pe https://www.justitiarul.ro/crin-antonescu-vorbete-omul-cu-ochi-de-pete-mort-de-trei-
Pagina 52 din 55
zile/ ; republicat aici https://curentul.net/2009/10/25/crin-antonescu-vorbete/ ; https://necenzu-
ratmm.ro/dezvaluiri/45779-iohannis-la-cotroceni-sau-lupu-la-stana.html
77 Cf. https://www.justitiarul.ro/dosarele-penale-ale-primarului-klaus-iohannis-nu-johannis-tergiver-
sate-in-scopul-prescrierii/
78 Cf. https://www.luju.ro/cosmarul-lui-iohannis-redus-la-tacere-site-ul-justitiarul-ro-care-a-demascat-
faptele-lui-klaus-iohannis-a-fost-inchis-brutal-de-ancom-la-cererea-grupului-de-comunicare-strategica-
pretextul-pe-justitiarul-ro-ar-fi-aparut-stiri-false-legate-de-pandemia-de-c?pdf
79 Cf. https://www.rfi.ro/politica-129786-verdict-asteptat-cazul-vasile-zarnescu-de-negare-holocaustu-
lui; https://www.incorectpolitic.com/petru-clej-un-ignobil-dezinformator/; https://www.dw.com/ro/sunt-
rom%C3%A2nii-antisemi%C8%9Bi-cazul-fostului-colonel-sri-care-neag%C4%83-holocaustul/a-
56343387
80 Cf. http://www.trezirealarealitate.ro/2021/02/corul-calomniei-continua-sabina-fati/
81 Cf. https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/klaus-iohannis-mesaj-de-ziua-internationala-de-
comemorare-a-victimelor-holocaustului-pericolul-urii-reinnoite-inca-pandeste-perfid-
1441043 ; https://nouadreapta.org/comunicate-noua-dreapta/595-strategia-nationala-pentru-prevenirea-si-
combaterea-antisemitismului-xenofobiei-radicalizarii-si-discursului-instigator-la-ura-aferenta-perioadei-
2021-2023-hotarare-a-guvernului-nr-539-publicata-in-monitorul-oficial-din-19-05-2021.html
82 Cf. https://www.incorectpolitic.com/dezvaluiri-presedintele-klaus-iohannis-a-cerut-public-condam-
narea-domnului-colonel-vasile-zarnescu/
83 Cf. http://portal.just.ro/301/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30100000000642032&id_inst=301
84 Cf. https://www.timesofisrael.com/ex-intel-officer-jailed-in-1st-conviction-under-romanias-holoca-
ust-denial-law/ ; https://www.jpost.com/diaspora/antisemitism/ex-intel-officer-convicted-in-1st-use-of-ro-
manias-holocaust-denial-law-659511 ; https://universul.net/romanian-court-to-rule-on-case-of-former-in-
telligence-official-charged-with-holocaust-denial/ ; https://www.romania-insider.com/holocaust-denial-
sentence-romania ; https://www.holocaustchild.org/2021/02/former-intelligence-officer-convicted-in-
first-use-of-romanias-law-against-holocaust-denial/ ; https://twitter.com/auschwitzmuseum/sta-
tus/1362802987228356611 ; https://eurojewcong.org/news/communities-news/romania/first-person-con-
victed-under-romanias-holocaust-denial-law/ ; https://www.eurotopics.net/en/255848/romania-first-con-
viction-for-a-holocaust-denier# ; https://darik.news/en/first-prison-sentence-in-romania-for-holocaust-de-
nial.html ; https://www.dailyadvent.com/news/beb8a27de68348090ba49f018c9fd6bb-Former-intelli-
gence-officer-convicted-in-first-use-of-Romanias-law-against-Holocaust-de-
nial ; https://www.jta.org/2021/02/18/global/former-intelligence-officer-convicted-in-first-use-of-roma-
nias-law-against-holocaust-denial ; https://www.dhnet.be/dernieres-depeches/belga/roumanie-premiere-
condamnation-a-de-la-prison-pour-negationnisme-
601c31547b50a652f79d440c; https://www.wikiwand.com/en/Legality_of_Holocaust_denial
85 Cf. https://newstrack.ro/premiera-primul-roman-condamnat-pentru-negarea-holocaustului-este-
vorba-de-un-lt-col-r-din-sri/# ; https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/prima-condamnare-pentru-
negarea-holocaustului-un-fost-ofiter-sri-a-fost-condamnat-la-un-an-de-inchisoare-cu-suspendare-1446238
86 Cf. https://www.podul.ro/articol/14976/ministrul-de-externe-al-israelului-declaraie-istoric-cei-care-
nu-sunt-de-acord-cu-noi-nu-sunt-antisemii-se-aude-alexandru-florian-i-alexandru-muraru-goarnele-comu-
nistoide-care-aduc-mari-prejudicii-statului-israel; cf. și: https://www.jpost.com/israel-news/lapid-blames-
failed-israeli-pr-for-rise-in-antisemitism-israel-bashing-674869
87 Cf. https://www.dir.org.ro/rabinul-elie-caufman-despre-evreii-sionisti-si-comunisti-de-la-institutul-
elie-wiesel-din-romania-in-romania-nu-exista-antisemitism-dar-antisemitismul-aduce-
bani/?fbclid=IwAR16WcQV6eyx3Z29g-9ScgIx1Z6abN61R2IuRhldDQpenEpJz6-0BGrGC-4# .
88 Cf. Shlomo Sand, https://www.amazon.com/How-I-Stopped-Being-Jew/dp/1781686149
89 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei. Editura Institutului Biblic și
de Misiune Ortodoxă al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2007, pag. 243-245; 308-309; 326-237 etc.
90 Cf. https://www.elefant.ro/on-the-jews-and-their-lies-paperback_2e7caf85-a023-4fad-b458-
b45e6e076b8f. Am depus la dosar coperta cărții respective.
91 Paul Johnson, O ISTORIE A EVREILOR, Ed. Humanitas, București, 2015, pag, 282-283.
92 Cf. https://www.scribd.com/doc/84972636/Martin-Luther-Si-Cauzele-Secrete-Ale-Reformei-Lui
93 Cf. https://ro.wikipedia.org/wiki/Bobby_Fischer
Pagina 53 din 55
 94 Israel Shahak, Povara a trei milenii de istorie și religie iudaică. Ed. Samizdat, f.a., pag. 76.
95 Karl Marx, Zur Judenfrage, pe https://www.amazon.com/Zur-Judenfrage-German-Karl-
Marx/dp/8026854705
96 Cf. http://www.mlwerke.de/me/me01/me01_347.htm
97 Cf. https://www.marxists.org/romana/m-e/1844/problema.htm
98 Karl Marx – Friedrich Engels, OPERE, Editura politică, București, 1960, vol. 1, pag. 382-412.
99 Karl Marx, A WORLD without JEWS. Philosophical Library Inc., New York, 1959, pag.
45; https://www.scribd.com/book/470850472/A-World-Without-Jews.
100 Yuri Slezkine, THE JEWISH CENTURY, Princenton University Press, Princenton, New Jersey,
2004, pag. 99.
101 Cf. https://www.booktopia.com.au/the-first-holocaust-don-heddeshei-
mer/book/9781591482048.html

Postată acum 9th September 2021 de Dan Culcer

https://arhiva-romanilor.blogspot.com/2021/09/dan-culcer-document-lamuritor-pentru-un.html

***
Acea „parte a treia“, la care m-am referit mai sus, nu am mai putut să o depun, în termen util, ca partea
a treia a Motivelor de Apel, și am recurs, inspirat, la altă formă: am depus-o sub titlul „CONCLUZII
SCRISE SUPLIMENTARE“.
Pe lîngă Concluziile orale – expuse în instanță – și cele scrise depuse de avocații mei, aceste „CONCLU-
ZII SCRISE SUPLIMENTARE“ au contribuit major la decizia instanței de apel de a-mi elimina pedeapsa
cu cele 13 luni de închisoare cu suspendare. Merită să citiți aceste „CONCLUZII SCRISE SUPLIMEN-
TARE“, accesibile aici: https://www.incorectpolitic.com/justitia-stalinista-a-romaniei-procesul-colonelu-
lui-vasile-zarnescu-concluzii-scrise-suplimentare/; https://www.trezirealarealitate.ro/2022/03/vasile-zar-
nescu-concluzii-scrise-suplimentare-depuse-la-instanta-curtii-de-apel/#sdfootnote35anc; etc.
Trebuie să rețineți că, pentru ilegalitățile comise de către judecătorul Cristian Dumitru, fost agent de
teren în Sectorul 6 al Capitalei, în decizia de condamnare a mea, i-am făcut plîngere penală la
S.I.I.J.: https://www.incorectpolitic.com/plangere-penala-impotriva-judecatorul-cristian-dumitru-magis-
tratul-care-l-a-condamnat-pe-vasile-zarnescu-la-inchisoare-pentru-delict-de-opinie/

[1] Cf. https://portal.just.ro/301/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30100000000642032&id_inst=301

[2] Cf. https://www.incorectpolitic.com/ziua-infamiei-justitiei-romane-4-februarie-2021-condamnarea-
mea-este-condamnarea-romaniei/
[3] https://www.state.gov/wp-content/uploads/2019/01/Romania-1.pdf;
https://www.state.gov/reports/2016-country-reports-on-human-rights-practices/romania/;
https://www.state.gov/wp-content/uploads/2022/05/ROMANIA-2021-INTERNATIONAL-RELIGI-
OUS-FREEDOM-REPORT.pdf;
https://santinela.net/2022/04/06/negarea-holocaustului-este-incitare-la-ura-nu-libera-exprimare/;
https://santinela.net/2022/04/02/atentionarea-lui-vasile-zarnescu-pentru-negarea-holocaustului-o-ru-
sine-pentru-justitie/;
https://www.incorectpolitic.com/site-ul-libertatea-il-vrea-pe-vasile-zarnescu-la-inchisoare-pentru-de-
lict-de-opinie-si-denigreaza-publicatia-cu-viziuni-extremiste-incorect-poli-
tic/?fbclid=IwAR0uITQ0idPMcU-lfURp5A351uWoeqEQu0OGOQlq0H8MGS8rIi9xizN2HXc;
https://defapt.ro/negationistul-vasile-zarnescu-scapa-de-inchi-
soare/?fbclid=IwAR2SHyI7r56_d3HfEk6nHjeeRK4vOWEgaNOZDj0yztmTn1KYBV0yL6M-kTo
https://www.g4media.ro/vasile-zarnescu-fost-colonel-sri-scapa-cu-un-avertisment-pentru-negarea-ho-
locaustului-dupa-ce-judecatorii-i-au-admis-apelul-in-prima-instanta-zarnescu-fusese-condamnat-la-13-
luni-de-inchisoare-cu.html
https://www.agerpres.ro/justitie/2021/02/04/vasile-zarnescu-fost-locotenent-colonel-in-sri-condamnat-
pentru-negarea-holocaustului-de-judecatoria-sectorului-3–655405
https://defapt.ro/negationistul-vasile-zarnescu-scapa-de-inchi-
soare/?fbclid=IwAR2SHyI7r56_d3HfEk6nHjeeRK4vOWEgaNOZDj0yztmTn1KYBV0yL6M-kTo
Pagina 54 din 55
 https://foter.ro/cikk/egy-volt-sri-tiszt-ellen-szuletett-meg-az-elso-holokauszttagadas-miatti-itelet-de-
kerdeses-mekkora-elrettento-erovel-bir/
https://www.libertatea.ro/stiri/fost-colonel-sri-judecat-pentru-negarea-holocaustului-recidiveaza-dupa-
ce-curtea-il-iertase-oculta-care-conduce-romania-a-facut-presiune-sa-fiu-condamnat-4085252
https://r3media.ro/colonelul-r-vasile-zarnescu-iertat-de-sentinta-de-inchisoare-pentru-negarea-holoca-
ustului-dupa-ce-judecatorii-i-au-admis-apelul/; etc.
[4] Cf. https://www.timesofisrael.com/ex-intel-officer-jailed-in-1st-conviction-under-romanias-holoca-
ust-denial-law/
[5] Cf. https://portal.just.ro/2/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30100000000642032&id_inst=2
[6] Sterie Ciumetti, Revista 22 defăimează Justiția română pentru sentința în cazul Vasile Zărnescu și
denigrează „site-ul extremist“ IncorectPolitic, pe https://www.incorectpolitic.com/revista-22-defaimeaza-
justitia-romana-pentru-sentinta-in-cazul-vasile-zarnescu-si-denigreaza-site-ul-extremist-incorect-politic/
[7] Ovidiu Nahoi, „Fost ofițer SRI, reclamat la Parchet pentru o carte în care neagă Holocaustul“, 12
aprilie 2016, RFI, pe https://www.rfi.ro/social-86207-fost-ofiter-sri-reclamat-la-parchet-pentru-o-carte-
care-neaga-holocaustul
[8] Cf. https://www.cotidianul.ro/maximilian-katz-intre-spaga-pentru-duty-free-si-chestiunea-evre-
iasca-in-romania-i/ ; https://ioncoja.ro/alta-puslama-maximilian-katz/ ; https://adevarul.ro/stiri-locale/con-
stanta/maximillian-marco-katz-este-greu-de-inteles-cum-2121941.html ; https://www.incorectpoli-
tic.com/destepenirea-dosarelor-penale-ale-lui-maximilian-marco-katz-2/
[9] Cf. https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24583851-prima-condamnare-romania-pentru-negarea-
holocaustului-vasile-zarnescu-fost-ofiter-sri.htm
[10] Cf. https://portal.just.ro/300/SitePages/Dosar.aspx?id_dosar=30000000000630172&id_inst=300
[11] Cf. http://www.trezirealarealitate.ro/2017/07/colonel-rtg-vasile-zarnescu-apel-umanitar-si-patrio-
tic/

WhatsAppFacebookTwitterVKPartajare
* * *

Pagina 55 din 55