42.

Psihoterapiile: terapii comportamental-cognitive, de inspiratie psihanalitica,

experientiale (individuale si de grup)

Psihoterapia cognitiv – comportamentală

Comportamentalismul (behaviorismul) - curent psihologic de factura experimentala, fondat la incep

sec XX de Watson, are la baza observarea organismului intr-o situatie data; el considera ca elem
capabile a constitui obiectul cercetarii stiintifice sunt datele observate ale comport verbal si motor,
intotdeauna adaptativ. Org supus unei actiuni tinde sa neutraliz efectele acute prin:
- actiune asupra actiunii
- actiune
- transf asupra sa
Astfel pare posibila stabilirea modului de reactie a unui indiv la „excitanti” cunoscuti sau deducerea
stimulului ce a provocat o anumita reactie. Cheia de bolta este reflexul conditionat, behaviorismul
reducand inclusiv instinctele la „seria de reflexe conditionate”. Conform comportamentalismului, totul
este invatare, chiar si expresia emotiilor sau comportam pot fi modif prin educatie. Behavioristii au
studiat comportam animal, fetusului si NN. Pornind de la obs facute, Watson afirma ca la inceputul vietii
exista 3 emotii fundamentale: frica, furia si dragostea, acestea diversificandu-se la adult ca refl
conditionate.
T. comportam: modif comportam dezadaptative in situatii specifice (dg dif cu T. dinamice – schimb
unor aspecte ale personal); Skinner – conditionarea operanta: intarire poz/neg (↑ frecv comportam),
stimularea aversiva/omisiunea recompensei (↓ frecv comportam); terapia are drept scop modif
comportam prin utiliz de th centrate pe act (inclusiv teme pt acasa); th specifice:
- desensibilizare sistematica progresiva: invatarea relaxarii, stabilirea ierarhiei situatiilor generatoare de
anxietate, desensibiliz propriu-zisa cu imag. sit anxiogene;
- expunerea „in vivo” – confruntare cu sit anxiogene cu/fara etapa imaginara
- stingerea comportam nedorit - intarirea selectiva: recompensa comportam. dezirabile si ignorarea celor
indezirabile
- modelarea – obs. si imitarea altor pers. (invatarea prin obs)
- terapia aversiva – sanctiuni pt inlaturarea modelelor de comportam;
- antrenament asertiv – joc de rol – realitate - autoreglarea: obs, monitoriz, th de modif a a comportam .
Pozitia initiala a comportamentalistilor care doreau sa reduca faptul psihologic la cuplul stimul-raspuns
este depasita; noi doctrine ca neobehaviorismul au pastrat ideile initiale ale lui Watson: obiectivitatea si
importanta mediului. Behavioristii considera ca psihismul este un complex de reflexe conditionate,
bazate pe cuplul stimul-raspuns, ignorand determinismul pluricauzal al acestuia. Ei isi pastreaza
valoarea prin contributii aduse psihologiei pe linia studiului experimental al conduitei umane precum si
in domeniul invatarii.
Principiile terapiei comportamentale (oxford)
- terapia încearcă să modifice un element comportam. proeminent din cadrul unei tulburări psihice
încurajând pacientul să efectueze comportamentul care pare incompatibil (de ex. fobii- pacientul să intre
în situaţii de care se teme, depresie - planificarea de activităţi plăcute);
- există 2 dificultăţi - pacienţii nu sunt conştienţi de comportamentul anormal; noul comportam. trebuie
practicat frecvent pe o perioadă lungă;
- analiza comportamentală – investigarea activ. psihice a pac. şi analiza unui jurnal în care sunt descrise
simptomele şi încercările pacienţilor de a le face faţă;
- pacientul să fie motivat pt. a depăşi problemele (lipsa motivaţiei= insucces)

1
PT comportamentală – se referă la un grup de procedee PT care vizează comportamentele
maladaptative care se pot schimba fără a înţelege (conştientiza) cauzele lor subdiacente. Simptomele
comportamentale sunt luate ca atare şi nu ca simptome ale unei probleme mai profunde.
Procedeele PT au la bază: - teroria învăţării; teoria învăţării clasice şi operante; teoria învăţării pe
modele.
Comportamentele eronate din depresii, fobii sunt dezvăţate prin intermediul unor pasi structuraţi şi
exerciţii active efectuate de către client.
1. Condiţionare clasică - transf. unui stimul neutru în declanşator specific (ex. cainele lui Pavlov)
2. Condiţionare operantă - are la bază întărirea comportamentului prin recuperare, succes. Dacă un
comportament va fi întărit pozitiv, frecvenţa sa va creşte. Dacă va fi pedepsit, frecvenţa cu care apare va
descreşte, iar dacă nu va evoca nici un răspuns, comportamentul se va”stinge”.
Planificarea terapiei are în vedere:
- definirea problematicii
- analiza comportamentului
- elucidarea condiţiilor declanşatorii şi de întreţinere
- stabilirea strategiilor de combatere
- stingerea conduitelor maladaptative.
Indicaţii: fobii, compulsiuni, alimentaţie excesivă, fumat, balbism, disfuncţii sexuale, condiţii medicale
influenţate de factori psihologici (HTA, AB, dureri, insomnie), în inducerea relaxării.
Tehnici comportamentale
1. Antrenamente de relaxare. cel mai simplu ; relaxarea poate fi practicată regulat în cursul zilei/ în
timpul unei situaţii stresante; indicaţii - anxietate, insomnie, HTA moderate
2. Expunerea - se foloseşte în tratamentul tulb. fobice în care anxietatea e însoţită de comportament
deviant
- se practică şi în situaţiile care det. anxietate („expunerea în practică”), sau ajutând pacientul sa-şi
imagineze aceste situaţii (expunere în imaginaţie)
- expunerea poate fi treptată/ bruscă (treptat→desensibilizare, brusc→imersie)
a) desensibilizare sistematică - are la bază condiţionarea clasică pavloviană. Stimulul condiţionat legat
de anxietate este cuplat cu relaxarea, contribuind în timp la destructurarea anxietăţii. Clientul alcătuieşte
o ierarhie a situaţiilor anxiogene, terapeutul îl iniţiază în tehnici de relaxare, discută factorii declanşatori
ai panicii. Clientul experimentează la început confruntarea cu situaţiile cele mai benigne şi trece la
situaţii mai dificile doar când e liber de acuze (expunere gradată) - (dacă procedura practicată în
realitate). Expunerea la factorii anxiogeni poate să se realizeze doar la nivel imaginativ. Demersul
structurat constă în teme de casă, confruntare imaginativă şi apoi „in vivo”. Comportamentul
maladaptativ se stinge prin înţelegerea absenţei consecinţelor negative - decuplarea de anxietate
(inhibiţie reciprocă). Desensibilizarea se foloseşte mai des în fobii simple.
b) Imersia (floading) – Clientul este expus imaginativ (i se proiectează imagini cu stimulii anxiogeni)
sau direct fără să treacă prin expuneri treptate. Dacă tehnica se practică în imaginaţie şi nu în realitate →
implozia - se induce anxietate severă angajând pacientul să-şi imagineze scene înspăimântătoare. (ex. o
pers cu compulsii de spălare, e nevoită să îşi murdărească mâinile, şi i se interzice să le spele o perioadă
de timp). Implozia + imersia → det disconfort, nu dau rezultate mai bune dacât desensibilizarea → nu se
folosesc de rutină.
3. Metode comportamentale în nevroza obsesivă
- nu răspunde bine la relaxare şi desensibilizare
- cea mai bună metodă → prevenirea răspunsului - pacientul este rugat să-şi controleze obsesiile → la
început disconfort marcat, dar perseverând ritualurile şi disconfortul se diminuează.
- când ritualurile sunt însoţite de gânduri obsesive → dispar mai uşor cu această metodă.
- când gândurile obsesive nu se însoţesc de ritualuri → utile metode cognitive (întreruperea gândurilor).

2
- clomipramina - a fost recom. ca tratament adjuvant pt. prevenirea recurenţelor, dar nu există dovezi de
rezultate superioare decât în depresie.
4. Antrenamentul afirmării (assertivness training)
- încurajează exprimarea directă a gândurilor de către persoanele timide, inhibate - prin antrenament
dirijat, modelare, inversare de rol → pacienţii încurajaţi să practice comportament verbal şi non-verbal
potrivit.
5. Antrenament aptitudini sociale
- utilizează pac. cu deficit de adaptare socială sec. sch
- cei cu anxietate socială → benefic. mai puţin de pe urma ac. tehn. pt. că ei au deprinderi sociale, dar
sunt prea anxioşi pt. a le folosi;
- pac. sunt învăţaţi să aibă comportament social adecvat prin instruire directă, modelare, bio feed-back,
inversare de rol.;
- pot fi fol. înregistrări video pt. comport. social standard.
6. Autocontrolul
- încuraj. pac. să-şi controleze propriile sentimente şi comportamente.
- urmăreşte ↑ posibilit. pac. de a-şi modifica singur comportamentul
- sunt 2 stadii ale tratamentului:
a) autourmărirea - consemnarea zilnică a comportamentului-problema şi a condiţiilor în care apare ( de
ex. pac care se supraalimentează → să noteze tot ce a mâncat, când manâncă, etc) → stimul puternic ptr
autocontrol pt. că identifică probl. şi dimensiunile ei.
b) autoîntărirea - îşi oferă singur o recompensă când reuşeşte să-şi controleze comportam.
c) autoevaluarea - înregistrarea progreselor
- în tratam. prin autocontrol → pac. îşi asumă responsabil. propriei teorii, medicul are rol de sfătuitor.
7. Tratament condiţionat
- se bazează pe princ. că, dacă un comportament persistă, e datorită reîntăririi prin consecinţele sale şi
dacă pot fi schimbate → comport. se va schimba
- are 4 stadii:
a)se defineşte comport. care tr. schimbat şi o altă pers. (partener, părinte) e pregătit sa-l înregistreze
b) se identif. evenim. care urmează comportamentului, probabil reîntărindu-l
c) se găsesc modalit. de reîntărire a comport. dorit (de ex. jetoane care se schimbă pe diverse favoruri
(activ care fac plăcere pac, hrană, învoiri).
d) fam. tr. învăţată să ofere recompense când apare comp. dorit şi să le retragă când dispare
Tratamentul condiţionat poate fi practicat – individual/ cu cuplu/ cu familia/ cu grup de pac. care trăiesc
împreună în acelaşi pavilion. Tratamentul condiţionat - util pt. adulţii cu handicap mintal, cei cu stări
conflictuale post sch, tulb. de comportam. la copii
8. Terapia comportamentală eclectica - folosita cu succes la pac cu TP borderline şi comportament
parasuicidar. Eclectică deoarece se inspiră din terapiile suportive, cognitive, comportamentale. Pac sunt
văzuţi săptămânal cu scopul de a îmbunătăţi abilităţile interpersonale şi de a descreşte comportam auto-
distructiv, prin sfaturi, utiliz metaforei, istorisirea unor întâmplări, confruntare. Pac borderline sunt
ajutaţi să-şi rezolve sentimentele ambivalente.
9. Alte tehnici comportamentale
a) modelarea – pac. imită comportam. arătat de terapeut; nu s-a dovedit eficient pt adulţi cu tulb.
psihice, poate fi util la copii
b) practica negativă – ticurile, bâlbâiala, supt deget, ros unghii → pot beneficia de ac tehnică ; pacientul
repetă gestul în mod deliberat → se proced inhibiţia reactivă; se fol mai ales în tratarea ticurilor, efect
mai ales pe termen scurt
c) met. perniţă- clopoţel - fol prima dată ptr. trat. Enurezisului - 2 discuri metalice separate de o perniţă
se pun sub aşternut → dacă urinează → pernuţa se udă →↓ rezistenţa ei → permite contact electric între
discuri care sunt conectate la o baterie şi un clopoţel → copilul se trezeşte şi merge la toaletă.
3
d) Biofeed-back – pac. încearcă să controleze unele fcţ. fizilogice ca TA; se prez. pe un monitor inf.
despre funcţia pe care doreşte să o controleze, apoi pac. încearcă să modif funcţia fiziologică prin
relaxare.
e) terap. prin aversiune – reîntărirea negativă e folosită pt. a ajuta pac. să înlăture comport. nedorit
- 2 probl – tehnică - efectul e de obicei temporar; - etică - se fol. stimuli neplăcuţi / chiar dureroşi care
pot fi fol. ca formă de pedeapsă; e rar fol. pt că nu s-au dovedit efecte sup. altor tehnici; a fost fol. prima
dată ptr alcoolici → alcoolul era asociat cu greaţa şi vărsătura produsă de apomorfină; s-a mai fol. ptr
tulb. sexuale - mai ales fetişism.
Principiile terapiei cognitive
Terapia cognitivă – o metodă scurtă de PT elaborată cu 2 decenii în urmă de către A. Beck în conjuncţie
cu teoria cognitivă în depresie. Această formă de PT pune accent pe identificarea distorsiuniilor de
gândire (ipoteze maladaptative cu prezumţii catastrofice, generalizări, gândire în “alb şi negru”, gânduri
automate), verificarea validităţii acestui stil de gândire şi găsirea de alternative adaptative.
Cognitivismul - este o doctrina teoretica ce s-a dezv exponential in ultim decenii; inclina asupra polului
dinamic structural; maniera in care cogn eval probl, raportarea altora la sine, propria autoeval nu scapa
controlului (si posib influente) ale trairilor constiente ale pers care, progresand prin decizie si angajari
voluntare se poate, cel putin partial, determina pe sine insasi. „Destinul” pers, conceput in termenii
cunost actuale, ramane partial la indemana modelarii sale de catre sub insusi. Comport este sec modului
in care pers gandesc despre ele si despre rolul lor in lume, de imag si reflectarea sit in plan intern,
subiectiv (beck, Elis); cognitiile pac reprez o sinteza a stim int si ext, un camp al „curentului de
constienta”. Distors cogn (patternuri de gandire neg irationale) sunt:
1. gandirea de tipul „tot sau nimic”, (gandire dihotomica)
2. suprageneraliz – de la un evenim singular
3. concentr pe neg (catastrofizarea)
4. descalif pozitivului (resp exp pozitive, abstractia selectiva)
5. concl pripite – interp neg chiar daca dovezile sunt insuf
6. max si min – exag/ subesti
7. judecata afectiva – propriile emotii neg reflecta adevarul
8. cerintele absolutiste – cond dupa imperativ
9. etichetarea
10. raport la propria pers
Dg. psihopatol depinde partial si de persoana diagnosticianului. Ac poate avea nivele dif de intelig,
cunostinte, experienta.
În general terapia se desfăşoară pe o durată de 12 sapt şi cuprinde 15-20 şedinţe. Pacienţilor li se aduc la
cunoştinţă propriile lor cogniţii distorsionate şi premizele pe care se bazează acestea. Se dau teme ptr
acasă şi li se cere clienţilor să consemneze în scris ceea ce gândesc în anumite situaţii stresante (“nu sunt
bun de nimic, nimanui nu-i pasa de mine”) şi să identifice presupunerile subdiacente, relativ
inconştiente, care alimentează cogniţiile negative. Acest procedeu a fost numit “recunoasterea si
corectarea gandurilor automate”.
Modelul cognitiv al depresiei include triada cognitivă:
- imagine de sine negativă,
- interpretare negativă a experientelor prez şi trecute,
- expectanţe negative asupra viitorului
PT cognitivă se aplică cu succes în:
- depresiile nepsihotice uşoare şi moderate
- anxietate, fobii, somatizări
- tratam adjuvant la cei cu abuz de substanţe
- creşterea complianţei la tratam medicamentos
- recent această metodă a fost fol şi în sch.
4
- Este singura formă de PT căreia i s-a demonstrat cu certitudine eficienţa rapidă şi stabilă în depresii
similară cu cea a antidepresivelor.
Principiile terapiei cognitive
- se schimbă modul de gândire greşit în mod direct
- identificarea unor idei iraţionale (uneori pacienţii nu sunt conştienţi de existenţa lor → se identifică
prin interviu atent (prin consemnarea zilnică a gândurilor pacienţilor, care au declanşat accentuarea
simptomelor)
- se folosesc 2 tehnici - verbale şi comportamentale
Tehnici verbale de schimbare a ideilor iraţionale
- sub îndrumarea terap. în timpul şedinţelor + tehnici fol. de terapeut în timpul şedinţelor
- modificarea ideii iraţionale prin oferire de inform. şi căutare baze logice ale gândurilor
- identif modului ilogic de gândire şi credinţelor iraţionale care-l duc pe pacient la anxietate sau
depresie.
- de către pacient. în timpul activităţilor zilnice
– tehn. preconizate pt. a întrerupe firul ideilor iraţionale → distragerea atenţiei, oprirea gândurilor printr-
un stimul senzorial brusc.(„oprirea gândurilor”)
- neutralizarea efectului emoţional al gândurilor iraţionale ( se poate apela la un „carnet de urgenţe” în
care este scrisă fraza liniştitoare)
Terapii cognitiv-comportamentale
Principiile TCC
- se poate utiliza atât individual cât şi de grup
- pacientul colaborează cu terapeutul pt. planificarea unor strategii de rezolvare a problemelor
- este limitată în timp şi are obiective clar definite
- e necesară stabilirea exactă a obiectivelor împreună cu pacientul.
- principiul de bază – modurile în care individul se comportă sunt determinate de situaţiile imediate şi
de felul în care subiectul le interpretează
- pacientul trebuie să se simtă securizat – atmosferă caldă, plină de încredere, terapeutul e empatic şi
gata sa-l ajute pe pacient.
- Terapia - comportamentală- urmăreşte schimbarea unor simptome şi a comportamentului
- Cognitivă - schimbă modurile greşite de gândire - implicit atenuarea tulb. psihice
1.Terapia c-c ptr tulb. fobice
- fobia socială şi agorafobia răsp. bine la terap. c-c.
- tehn. sunt fol pt a întrerupe gândurile parazite şi a neutraliza efectele lor.
- 2 tipuri de gânduri sunt modificate
- preocuparea asupra fapt. de a fi anxios (frica de frică)→ptr agorafobie
- teama că alţi oameni vor reacţ. nefav (frica de evaluare negativă→pt fobia socială)
- tratam combină - expunerea fiziologiei anxietăţii
- chestionare asupra fazelor logice ale fricii
- instruire în tehnicile de „distrugere a gândurilor”
2. Controlul anxietăţii în tulb. anx. generalizate
-combină – relaxarea, explicaţia asupra simptomelor, tehnici de control a anx. det de gânduri parazite
-se reduce efectul anx al gândurilor parazite în 2 moduri:
a) distragerea – se recomandă să-şi focalizeze atenţia spre un obiect din mediu, şi nu asupra gândului
b) repetarea unor fraze liniştitoare care neagă conţinutul gândului – la ac. tehn răspund bine cei cu anx.
cr şi răsp persistă cel puţin 6 luni.
3. Tehnici pt tulb. anx cu atacuri de panică
- pac cu atac de panică cred frecvent că simptomele somatice (palpitaţiile de ex) sunt datorate unei boli
somatice grave, mai ales afecţ. cardiacă → se încearcă provocarea simpt. printr-o metodă benignă,
frecvent prin hiperventilaţie voluntară şi se indică originea simpt. şi se explică pac. cauza simpt.
5
- dacă are atacuri de panică – rare - pac. raspunde la metode de control a anx.;
- frecvente - necesară asocierea altui tratam; frecvent cei cu atac. de panică
răsp. bine la ac tratam şi răsp. persistă cel puţin 6 luni.
4. Întreruperea gândurilor
- e fol ptr. controlul gandurilor obsesive;
- stimulul de distingere tr. sa fie - brusc şi intens/ uşor de produs pacientului ;
- o modalitate → punerea unei benzi elastice la încheietura mâinii
5. Terapia cc în tulb. depresive
a) componenta comportamentală - 2 tipuri
- fol orar de activitate - ptr că inactivitatea ↑ depresia → îi privează pe pac de experienţe placute şi se
afundă în gânduri depr., activ. se planifică gradat şi sunt adecvate intereselor pac şi severităţii.
- “testarea realităţii”- activităţi destinate a controla gândurile intense
b) componente cognitive - iniţial se înregistrează frecvenţa gândurilor intense, apoi se întrerup prin
distragere şi introducerea unor gânduri liniştitoare.
- următorul pas → identif schemelor greşite de gândire care pot fi:
- generalizarea pornind de la un caz particular (overgeneralization)
- axarea pe aspectul nefavorabil al unei probleme (selectiv abstraction)
- autoacuzarea neîntemeiată (personalization)
- după ce sunt identificate greşeli de logică → sunt explicate pac. care e încurajat să le rec şi să le
corecteze.
6. Tcc în bulimia nervoasă
a) comp. comportamentală - se reface comport. alimentar normal - pac îşi notează ce manâncă, cand,
sau cand îşi provoacă vărsaturi sau ia laxative; tr. fol introd. tehn cognitive în a doua etapă de tratam
b) comp. cognitivă - interviu şi ţinere jurnal → identif gândurilor intense - distragerea → ptr întreruperea
gândurilor intense - idei liniştitoare repetate - identificarea schemelor greşite de gândire (ca în tulb.
depresive)
 Probleme în folosirea TCC
1.Tulburări multiple - cei cu probl multiple (de ex. anx general + abilităţi sociale ↓) → trb tratate probl
pe rând → dacă se obţine ameliorarea unei probl, pacientul va căpăta încredere.
2.Combinarea ter comp cu psihoterapia - psihoterap. → fol ptr rezolv. unor probl. intime de relaţionare
+ terap comport. ptr o fobie asociată.
3.De multe ori e bine să fie 2 terapeuţi – unul pasiv, cu rol de psihoterap. şi altul activ ptr terap.
comportam. pt că e dificil pt. unul să treacă de la un rol la altul.
 Evaluarea pac. în TCC se face prin:
- interviu cu privire la comportam pac./ auto-monitorizare/ auto-evaluare prin – chestionare/ scale de
evaluare/ obţ. de inf de la alte persoane/ interviul pers cu rol „cheie” în viaţa pac./ observare directă a
comportam prin – jocuri de rol/ teste comportamentale/ analiza activit. Pac/ înregistrări psihofiziologice
Se iau în considerare ptr evaluarea pac 4 categ de răsp - comportamentale, fiziologice, cognitive,
emoţionale - acestea oferă multiple avantaje:
- cunoaşterea exactă a frecvenţei şi intensităţii comportam. problematic
- permite terap. să realizeze modificări în strategia terap.
- evaluările au rol psihoterapeutic prin ele însele ptr că oferă pac. informaţii exacte cu privire la
progresele obţinute.
Etapele interviului specific TCC
1. Descrierea sumară a problemei
2. Evoluţie - factori precipitanţi, timpul când a apărut problema, factori predispozanţi.
3. Formularea unor ipoteze terapeutice
Descrierea sumară a problemei:
- descr. sit când a apărut probl - situaţia, reacţ. corporale, gânduri apărute, comportament
6
- lista de situaţii proplemă posibile
- comport evitant, situaţii şi activităţi
- fact nonvoluntari care fac situaţia să fie mai rea/ mai bună
- atitud. şi comportamentul celorlalţi
- credinţele pac. privind cauza probl
- experimentări în sfera comportamentală
- efecte.
Indicaţii nosografice ale TCC
- pac cu tulb anxioase, dific de relaţ şi integrare, tulb fobice, atac panică, TOC, tulb depresivă, ticuri,
balbism, enurezis.
- cei cu tulb somatice reale, dar trebuie corectate cu anumite tehnici (de ex. e CI hiperventilaţia la cei cu
emfizem pulm, epilepsie, AB, sarcină, afecţ cardiace)
- anxietatea sec unor tulb psihice
- toxicomanii - după per de dezintoxicare
Durata - 5-20 şedinţe.
Tehnici specifice TCC
A. Identificarea gândurilor negative prin următoarele strategii
1. Discutarea unei experienţe emoţionale recente
2. Tehnica imaginaţiei dirijate/ jocul dramatic pt a retrăi o experienţă emoţională
3. Modificarea dispoziţiei în timpul şedinţei→ pot declanşa automat gândurile negative
4. Determinarea semnificaţiei unui eveniment
B. Modificarea gândurilor negative şi a comportamentelor aferente
1. Raţionalizare - i se explică pac. relaţia dintre gândire, sentiment şi raţionament
2. Furnizarea informaţiilor cu privire la mecan. anxietăţii: tr explicat că simptomele aparute în
urma anx nu sunt grave/ periculoase
3. Distragerea - utiliz pt a exercita control direct şi imediat asupra simptomelor
4. Programarea activităţilor – să-şi planifice timpul, să nu facă mai multe în acelaşi timp pt că
→suprasolicitare →↑tensiunea psihică şi anxietatea
Principiile planificării timpului: revizuieşte obiectivele/ listă cu ce trebuie şi alta cu ce vrei să
realizezi/ stabilirea priorităţilor/ stabil ordine de efectuat a sarcinilor şi activit/ fă un singur lucru odată şi
termină ce ai început/ după fiecare activitate îndeplinită fă o pauză ptr relaxare/ revizuieşte priorităţile
încă o dată la jumătatea zilei/ analizează tendinţa de a tărăgăna lucrurile/ la sf zilei reaminteşte-ţi ce ai
realizat
5. Verificarea veridicităţii gândului negativ: se caută soluţii pt a înlocui gândurile negative automate; se
folosesc întrebări care au rol de a verifica veridicitatea gând negativ
6. Experimentarea în sfera comportamentului
ptr anxietatea generalizată şi ptr atacurile de panică → H ventil voluntară, se descreşte rolul gândirii
negative în declanşarea atacurilor de panică (prin simpla manipulare verbală).
Terap comportam de evitare - pac anx evită anumite situaţii care le produc anx → prin evitare se menţ
şi gândirea negat a pacientului; pac. încurajat să se expună gradat la situaţiile anxiogene.
Învăţarea unor noi modele de comportament şi a unor deprinderi de a face faţă situaţiei
- antrenarea abilităţilor sociale
- identificarea supoziţiei negative prin gânduri zilnice, identificarea gândurilor negative
Tehnici de relaxare - realizarea planificată a unor activit care îi fac plăcere; pauze planificate în cadrul
unor programe încărcate; tehnici standardizate de relaxare
Prevenirea recăderilor: prin mărirea intervalului între şedinţe la sf. terapiei →↑ încrederii pac.; dacă se
anticipează un eveniment negativ (divorţ, etc), se găsesc strategii pt ca pac să facă faţă; capacitatea de a
găsi contraargumentele la gândurile negative.

7
Psihoterapii de orientare psihanalitică
Psihanaliza
Prin psihanaliză se înţelege atât teoria referitoare la dezvoltarea personalităţii şi structurarea ei
topografică, cât şi tehnicile terapeutice. A fost elaborată de S. Freud şi are scopul de a ajuta bolnavul să
dezvolte înţelegere în legătură cu conflictele inconştiente care se bazează pe dorinţele din copilărie
nerezolvate şi care se manifestă ca simptome şi să dezvolte patternuri adulte de interacţionare şi
comportament.
Se bazeaza pe postulatul conform caruia psihicul uman e determ de anum forte de motivatie
inconstiente; esenta „inconstientului”este instinctul sexual (libidoul) care este izvorul energiei psihice si
fact motivational de baza in jurul caruia s-ar centra comportam uman; este postulata exist unor forte
active inconstiente, capabile sa mute din constiinta in subconstient trairile neplacute printr-un mec de
represiune (refulare) determ uitarea acestora si rezist la a si le aminti; accentueaza rolul proc intrapsihice
ce se deruleaza la nivel mental, rolul tendintelor inconstante si al dezvoltarii din copil timpurie; Freud
descrie stadiile de dezv psihosexuala a copilului prin analogie intre comport copilului, rel cu parintii si
comportam sexual al adultului:
1. faza orala – primul an de viata;centrarea in jurul gurii si a buzelor ;erotismul (activitatea erotica) in
timpul suptului, muscarii, masticarii
2. faza anala – in al 2-lea an de viata- centrata pe controlul sfincterian ce caract rel cu mama, in ac 2
faze, exista un autoerotism fata de propriul corp
3. faza genitala (falica) – incepe in al 3-lea an- copilul descopera ob iubirii in afara lui- debut
„complexul lui Oedip” in care copilul strabate diferit rel afectiva cu parintii; la baieti: este atras de
mama si doreste sa isi elimine „rivalul” tatal, dar se teme ca-si va pierde org genital (complexul
castrarii), teama mai put decat iubirea pentru mama => stingerea acestuia; ulterior, se identif cu tatal si
intra intr-o faza latenta sexuala pana la pubertate; la fete: descop dif anato fata de baiat si capata un
sentim de invidie fata de ac; devine ostila fata de mama pe care o considera raspunz si se indreapta catre
tata; tatal nu-i poate satisface cerintele imaginare, mama o dezaproba iar iubirea fata de tata se stinge.
Compl lui Oedip: imp mare in dezv viitoarei personalit, nedepasirea si fix in ac faza explicand, dupa
Freud, multe anomalii tardive
4. faza de latenta – intre 4 si 11 ani
5. pubertatea – are loc recrudescenta sentim. incestuoase la ambele sexe (oedipie), retragerea libidoului
de la parinti si atasarea de altii
Teoria instinctelor - prin care Freud leaga fen psihol de cele biol; instinct = concept de frontiera intre
mental si somatic; o reprez psih a stimul originari din int org care castiga psihicul; 4 caract: sursa =
ofera stimulul care are o anum forta, impulsul care determ o act avand ca tinta de a-si apropia obiectul
care aduce satisfactie
Clasif instinctelor: inst de viata (de autoconservare, sexuale) si inst mortii; sunt guvernate de principii
coordonatoare: principiul constantei = tendinta de a mentine un echil prin descarcarea unor tens int la un
nivel de repaus, fapt care s-ar realiza printr-un al 2-lea principiu; al placerii si realitatii = tendinta de
descarcate tensionala dictata de princ placerii este contracarata de princ realitatii. Conform lui Freud si
contrar stiintei si filosofiei pana la el, orientarea psihicului uman si adaptarea la mediu nu sunt dictate de
constiinta, ci de fortele de motivatie inconstienta, predom de libidou, punand in prim plan biologicul.
Nemultumit de conflictul constient-inconstient si de unele idei materialist-vulgare ale antropologiei
bazate pe teoriile sale, Freud le reformul: el concepe psihicul ca o struct cu 3 regiuni functionale: Id-ul
(sinele) – total inconstient; locul pulsiunilor instinctuale; rezervor primordial de energie dar total
deorganizat; condus dupa principiul placerii; de el sunt atasate visele (in somn apare relaxarea cenzurii
=> id-ul devine dominant si deghizeaza impulsiunile id-ului sub forma simbolista a viselor) ce poate fi
struct psihanalitic (visul – „calea regala” de studiu al inconst); Ego-ul (eul) = unit coerenta cu sarcina de
a evita neplacerile si durerea, reglementand descarc id in concord cu cerintele lumii ext; este strans
legata de constiinta si lumea ext, constiinta fiind una din funct ego-ului care control rel cu mediul ext;
8
functia lui este de a rezolva conflictele intre impuls si realit ext (intre id si constiinta morala); studiind
aparitia si dezv egoului in copilarie, Freud obs modif id-ului la contactul si schimbul cu lumea ext si
formarea Ego-ului care face ca principiul placerii sa fie subordonat principiului realitatii. Astfel,
coflictul id–lume exterioara se transforma in conflictul id-ego. Alti autori neofreudisti afirma exist
egoului inca de la nastere (ego autonom primar). Medierea pe care Egoul o realizeaza intre Id si lumea
exterioara se realizeaza prin functiile: relatia cu realitatea (adaptarea la realitate prin percep, mem,
inteleg, acomodare); controlul si reglarea pulsiunilor instinctuale prin care se trece de la placere la realit;
sinteza, integrarea, coordonarea tuturor functiilor psihicului; apararea fata de semnalele periculoase din
ext sau int prin mec:
- represiunea (refularea) = excluderea activa si totala a gandurilor;
- deplasarea = reorientarea unui impuls al id-ului dinspre un ob inspaimantator si inacceptabil pe
unul mai putin inspaim (ex furia pe sef spre familie) - mec primar in fobii;
- izolarea;
- anularea(negarea);
- rationalizarea;
- proiectia = atribuirea propriilor tendinte, impulsuri, dorinte altora;
- regresia= comport asoc cu placerea dintr-un stadiu pregenital de dezv(rosul unghiilor);
- evitarea;
- identificarea = preluarea caract altei pers;
- intelectualizarea=detasarea de sit stresante prin tratarea in termeni abstracti(ex medicii);
- descarcarea;
- Sublimarea = metamorfozarea impulsurilor indezirabile in comp acceptabile sau chiar admirate
(arta, stiinta, religie);
- elaborarea creatoare , compensarea = a plati simbolic pt o fapta inacceptabilaetc.
Superegoul (supraeul) - este forta inconstienta care imprima egoului si idului scheme morale insusite de
la parinti si societate; se constituie odata cu rezolv compl Oedip; este forta prohibitiva autocritica;
Normalul repr echil armonios intre id, ego si supraego.
Psihanaliza are o conceptie proprie asupra nevrozelor si psihozelor:
Istericul relateaza sub hipnoza amintiri inconstiente care arata ca au suferit anumite traume psihice
Nevroza = expresia unei frustrari care impiedica satisfacerea pulsionala adecvata, infantila
Schizo = expresia unei slabiciuni constitutionale sau psihogene a Ego-ului, care ar determina regresia
psihicului la nivel primitiv, asocial, narcisic, in care individul sacrifica eul si adopta punctul de vedere al
id-ului
Paranoia = Freud explica delirul de persecutie prin conflictul dintre un libidou homosexual si Ego
Cauza princ a b psihice o constituie elib inconst (id-ului) de sub controlul const (Ego-ului).
Demersul psihanalitic demarează cu interviul princeps, culegerea de date biografice, a însemnătăţii lor
subiective, a explorării acuzelor. Şedinţele de PT se desfăşoară în cadrul unui contract terapeutic între
client şi terapeut, au durata de 50 min, şi sunt de 3-5 ori pe sapt, acumulează 200-800 h pe parcursul mai
multor ani. Clientul stă întins pe o canapea, iar terapeutul stă înapoi, la capul acestuia, fiind în afara
câmpului vizual.
În tot timp terapeutul este rezervat şi funcţionează ca o oglindă pt. pacient (reflectă cele spuse de el,
pacientul este privitor la reacţiile sale). Prin triada freudiană (rememorare, repetiţie, prelucrare) se
reconstruieşte istoricul genezei tulburării clientului. Psihanalistul decriptează sensul asociaţiilor libere,
simbiotica viselor, a rezistenţelor şi a actelor ratate. Pt psihanaliză clientul tr să fie stabil, bine motivat
verbal, cu înclinaţie către psihologie, cu o toleranţă bună a frustrării.
Tehnicile psihanalizei:
1. Asociaţiile libere - tehnica de bază pt descoperirea
conflictelor intrapsihice, necesită practică şi o relaţie terap. încurajatoare, pot interveni blocaje =
rezistenţe (controlul inconştient al individului asupra probl sensibile). Clientul este încurajat să spună
9
nestăvilit ceea ce-i vine în minte (asociaţii libere) fără să se cenzureze. Prin acest procedeu ies la
suprafaţă aspecte subterane pulsionale reprimate de controlul voluntar.
2. Analiza viselor - „visul este o cale reflexă spre
inconştient”. Omul are un conştient manifest şi unul latent, care poate fi transformat prin mecanisme
specifice (condensare, deplasare, simbolizare). Clientul face asocieri în legătură cu conţinutul viselor şi
cu situaţiile de transfer evocate în cursul procesului.
3. Analiza acţiunilor pacientului (comportam verbal şi
non-verbal ) – erori de pronunţare, lapsusuri, flirt cu terapeutul, etc.
4. Analiza rezistenţelor (orice interferă cu existenţa
firească a cursului terapiei) – conştiente ( pac nu vrea să povestească ceva), inconştiente (premize,
blocaje în procesul asociaţiilor, asociaţii superficiale). Rezistenţele interferă cu tratamentul, reprezintă o
sursă de informaţii esenţiale ptr analist.
5. Analiza transferului - În cursul terapiei are loc
procesul de transfer (identificarea terapeutului cu o persoană semnificativă din copilăria clientului;
clientul face din terapeut obiectul răspunsurilor sale emoţionale). Dacă transferul are o asemenea
intensitate încât pacientul retrăieşte simptomele nevrotice în legătură cu analistul, aceasta se numeşte
nevroză de transfer (o confruntare internă a clientului cu fragmente de amintiri, dorinţe din copilărie).
Transferul este o formă de rezistenţă inconştientă.
Transferul poate fi pozitiv (dependenţă, admiraţie, idealizări, sentimente erotice) sau negativ (ostilitate,
ură, dezgust). Şi terapeutul poate avea reacţii emoţionale faţă de client, numite contratransfer (fenomen
discutat şi prelucrat în cadrul şedinţelor de supervizare, reprezentând o reflectare deformată a propriilor
experienţe anterioare, ce interferă cu evoluţia tratamentului).
6. Interpretarea - ipoteze explicative cu privire la
motivarea unor secvenţe comportamentale. Ajută la obţinerea insight-ului asupra naturii conflictelor
sale inconştiente.
7. Prelucrările - explorare progresivă, repetitivă a
interpretărilor rezistenţelor.
Psihanaliza este indicată - nevroze: isterică, obsesivă, anxioasă; psihopatologie caracterială uşoară
limitat în: toxicomanii, perversiuni sexuale, tulburări de dinamică sexuală.

Psihoterapia orientată psihanalitică

b) Psihoterapia individuală (psihoterapia adleriană)
Alfred Adler, elev a lui Freud, explica mecanismul eşecului suferit datorită complexelor de inferioritate
date de malformaţii, statură exagerată. Aceste complexe ar creea de timpuriu frustrări care sunt
camuflate la maturitate prin compensaţie, saupracompensaţie, dorinţa de putere. Adler propunea o
interacţiune mai vivace între terapeut şi client şi analiza stilului de viaţă a acestuia din urmă. Este
indicată în – nevroze, tulb. de adaptare, tulb. de dinamică sexuală.
c) Psihoterapia analitică Jungiană - analiza constructivă
Este o metodă PT bazată pe analiza visului, având drept scop integrarea personalităţii şi completarea
sistemului axiologic al individului. Scopul analizei este ca fiecare să înveţe să îşi cunoască planul de
viaţă şi să-şi cultive trăsăturile cele mai utile pt scopurile propuse.
Jung: sexualitatea e determ de inconst colectiv ancestral; exista un limbaj inconst pe care il considera
mai imp decat cel constient; visele si fantezia reprez o sursa vitala si indispens de inform si ghidare;
inconst este deci o entitate autonoma si precedenta. Din rel inconst personal – inconst colectiv si eu-l
constient deriva not de introversie si extroversie. Inconst colectiv are 2 elem: arhetipurile si complexele.
Arhetipurile reprez config ale inconst colectiv care se exprima prin imagini, emotii si modele umane.
Ele se pot proiecta asupra altor pers, formand config arhetipale, cum ar fi: persona, umbra, anima si
animus, self-ul. Conform teoriei sale, „psihologie analitica”, fact arhetipali direct funct si scopurile ego-
ului constient, constituind puterea int a constiintei, self-ul. Struct inconstienta poate insa sabota personal
10
constienta ducand la aparitia psihopatologiei. Terapia ar tb sa constea deci in ghidarea inconst obsevabil
in vise, fantezii care exprima mesajul inconstient ce se impune integrat in viata constienta. Din aceste
mesaje, analogii simbolice, terap tb sa afle sursa conflictelor raspunz de devierile psihopatol

Structurile psihicului:
1. Inconştientul colectiv - K.G Jung vedea în libido o sursă de energie şi lărgeşte sfera
inconştientului personal la inconştientul colectiv – existent ab initio în psihicul uman, matrice din care se
formează inconştientul personal şi conştiinţa. Acesta cuprinde atitudini şi simboluri străvechi, repetitive,
numite arhietipuri (naştere şi moarte, dragoste şi ură).
2. Inconştientul personal – la nivelul lui iau naştere complexele (fondate la întâlnirea dintre
virtualităţile arhietipale şi experienţa concretă a individului.
3. Conştiinţa personală - percepţii, gânduri, sentimente, amintiri.
4. Conştiinţa colectivă - mentalitatea societăţii, valori sociale, elemente culturale.
Clienţii sunt stimulaţi să fie creativi, să decripteze simboluri mitologice, ca în final să se regăsească şi să
accepte sensul propriei vieţi.
Spre deosebire de Freud – inconştientul - nu e un monstru; are şi fcţ anticipativă (ex vise); inconşt
personal - rol compensator (conştient introvertit + extrovertit)
Obiective - conştientizarea modelelor familiale, modalităţile în care acestea au fost prelucrate şi fcţ în
individ. Cadrul terapeutic e destinat declanşării fcţ simbolice a psihicului (fcţ religioasă, transcedentală).
Tehnici:
1. interpretarea viselor (tehnică esenţială), descifrarea simbolurilor din vis
2. tehn de imaginare activa
3. asociaţiile (≠ psihanaliza clasică) - în legătură cu dif aspecte ale visului
4. amplificările – punerea în real al soluţiilor găsite
Indicate în: tulb. de integrare ale adolescentului şi adultului, stări depresive psihogene

d) Psihoterapii psihanalitice de durată scurtă

- raţiuni economice au impus abandonarea curelor psihanalitice laborioase şi îndelungate.
Terapia analitică focală, PT dinamică
Clientul stă într-un fotoliu, interacţionează mai activ cu terap. şi abordează teme actuale. Terap
direcţionează asociaţ. şi gândurile bolnavului către ariile conflictuale. Clienţii tr sa fie capabili să
definească o problemă specifică, centrală, căreia să i se adreseze terapia şi trebuie să fie bine motivaţi.
Şedinţele sunt mai puţine ca număr - 10-40, săptămânale sau la 2 sapt, pe perioade mai scurte decât
psihanaliza.
Nu sunt potriviţi pt acest tip de terap cei cu structuri fragile ale ego-ului (suicidari, psihotici), control
deficitar al impulsurilor (borderline, cei care abuzează de substanţe, personalitate antisocială).
Terapia analitică de grup - dispersează transferul asupra mai multor persoane. Grupul cuprinde 7 sau 9
pers, fiind atât de eterogen cât este posibil şi atât de omogen cât este necesar.

Terapii experienţiale
Configurationismul (Gestalt-ismul) mai este denum psihologia formei (gestalt = forma); este o teorie
ce pune la baza psiholog not de struct privita ca un intreg semnif al rel dintre stimul si rasp; isi propune
sesizarea fenom in total lor fara a disocia elem din ansamblul in care se integreaza si in afara caruia isi
pierd semnif; aceasta teorie a fost aplicata mai intai perceptiei, extinzandu-se la intreaga psihologie, apoi
la alte discipline: sociol, antropol, lingvist si chiar medic; considera ca omul si operele sale nu pot fi
exam decat in globalitatea lor. Mintea umana este ceva mai mult decat suma elem sale. Indiv este un
ansamblu ale carui parti nu capata coerenta decat in contextul personal sale; el isi alege rasp la stimuli
int si ext (actioneaza, nu reactioneaza). Scopul esential al pers umane: autorealizarea „aici si acum”;
scopul terapiei – a ajuta indiv in a –si asuma responsab propriei persoane. Dific pe care le intampina pers
11
se dat faptul ca indiv a internalizat pe parcursul formarii sale modele atitudinale neadecv cu propriile
trebuinte (ale parintilor, profesorilor).

Postulate -omul este mai mult decât suma comportamentelor sale (nu poate fi înţeles doar prin studierea
separată a persoanei şi fcţ sale)
-omul există în contextul umanităţii şi nu poate fi înţeles dacă se ignoră exp sale interpersonale
-omul este conştient
-omul poate alege, el nu suportă existenţa ci îşi creează propria experienţă
-omul e orientat spre scopuri, viitor, are obiceiuri, valori, semnificaţii
-promovarea comunicării libere
-experimentarea interacţiunii
-acceptarea necondiţionată a experienţei şi valorilor clientului
-rolul terap este de a oferi situaţii de experimentat, nu de a-l modifica pe pacient→dezvăluirea
disponibilităţilor , utilizarea lor în dezv. personală
Obiective – intrapersonale - disc. propriului Ego (individualitatea dincolo de măştile sociale şi mecan
de apărare);
- transpersonale - descoperirea unităţii omului cu universul
Abordarea experienţială – clasică - terap centrată pe client, gelstat terapia, psihodrama clasică.
- modernă - logoterapia, analiza tranzacţională
- postmodernă - progr neurolingvistică, ter transpersonală.
Psihoterapia centrată pe client (Karl Rogers)
Metodă prin care psihoterapeutul pune în prim plan atitudinile sale în relaţie cu clientul şi nu condiseraţii
teoretice sau tehnici deosebite.
- prezumţii majore - comportam uman e ghidat de tendinţa unică a fiecărei pers către auto actualizare
- toţi oamenii au nev de acceptare necondiţionată ptr a se dezvolta.
- incongruenţele- discrepanţe intrapsihice (între concepţia de sine şi realitate sau între sentim reale şi
cele afirmate prin constrângeri)
Este indicată în - tulb nevrotice, tulb de integrare şi adaptare.
Analiza tranzacţională
- stările Eu-lui - părinte (critic, grijuliu), adult, copil (liber, adaptat)
Psihodrama (Moreno)
- individuală/ grup
- concepte – spontaneitate (răsp adaptative la situaţii inedite, răspunsuri noi la situaţii familiale),
creativitatea, întâlnirea.
Instrumente şi tehnici - scena (recuzita, reglarea fundalului), directorul (terap psihodramatist - activ,
directiv, disponibil), protagonistul, eurile auxiliare (mb. ai grupului aleşi de protagonist pt a întruchipa
personajele din reprezentaţia sa), auditoriul (restul grupului). Protagonistul ales de terapeut (director) va
pune în scenă o amintire, fantasmă, dorinţă, un simbol. După contruirea sumară a scenei sunt distribuiţi
unii membri ai grupului ca diverse personaje, numite eu-ri auxiliare. Acţiunea avansează prin inversiune
de rol. Totul se petrece autentic, în „aici si acum”, în semirealitate. Spre sfârşitul jocului, protagonistul
trăieşte în catarsis sau vizualizează o oglindă a scenei. Şedinţa psihodramatică sfârşeste prin împărtăşirea
de către membrii grupului a unor trăiri, experienţe similare cu ale protagonistului (sharing).
Ineditul problemei constă în şansa unei întâlniri autentice şi a stabilirii unui flux emoţional reciproc.
Indicaţii- tulb nevrotice , struct labile de personalitate.
Tehnici:
- 1. Inversiunea de rol
- 2. Dublul - o altă pers se identifică cu protagonistul şi exprimă prin cuvinte gândurile, sentimentele
acestuia.
- 3. Oglinda - în scenă, protagonistul, oferă altă perspectivă.
12
- 4. Solilocvie - verbalizarea gândurilor, trăirilor în sit în care de obicei nu se exprimă prin cuvinte.
- 5. Amplificarea - accentuarea unei emoţii specifice (când trăirile sunt confuze, contur neclar)
- 6. Concretizarea
- 7. Proiecţie în viitor
- 8. Jocul de rol

Organodinamia conceptie eclectica intr in psih de H Ey care a extins principiile evolutionismului si

organiz ierarhice din neurologia Jacksoniana pentru a gasi o explic unitara fenom psihice. H Ey creeaza
astfel punti de leg intre cele 2 ipoteze extreme: organogenetica si psihogen. Are la baza urm principii:
- Org si funct psih constituie un edificiu: unitar, dinamic si ierarhizat, rez din evol, maturiz si integr
struct stratif ale funct nerv, constiintei si pers;
- B mintala este ef unei disolutii, destruct sau anom in dezv a intregului edificiu;
- Agentul fenom evolutive este proc organic ce poate avea o act distruct sau neg care determ
regresiunea sau imaturarea funct psihice care se reorganiz sau raman org la un stadiu inf =>
fizionomia clin a bolii, fiind socotita ca org pozitiva
- Conform OD, b mintala reprez o organiz a vietii psih la un nivel inf de integrare cu o psihodinamica
generata de degradarea somatica, care det aspectul clinic al bolii.
Conceptia este greu aplicabila in bolile in care nu s-au evidentiat fact organici. OD neaga exist unei:
organogeneze pure (chiar in accid mec); psihogenezei pure a tulb mintale; tulb psihice afect intregul
sistem psihic. Struct acestei teorii este f sistematica si abstracta, substituind faptele de obs clinica cu
interpretari ipotetice. Pe de alta parte, H Ey considera ca orice tulb psihica exprima un substrat org inca
nedescoperit, excluzand posibil exist stadiului initial si functional al b psihice, care ulterior face saltul
catre organicitate. Abordeaza probl psihopatol din 2 directii: sincrona (a exist actuale) – disolutia cp de
constienta; structural –diacrona (a devenirii) – Sch, TP

Psihopatologia dezvoltarii: Concept propus recent de Rutter, in care se incearca si o abordare epidemio.
Este in leg cu ciclurile vietii; din persp acestora, anum boli sunt mai caract anumitor per de viata.
Reprez studiul probl psihopat in contextul dezv indiv; rol central adaptarea; maladaptarea e vazuta ca o
dir de dezv, nu ca boala; este un rez complex al unui nr f mare de factori de risc si protectie ce opereaza
in timp. Exista anum per de criza a dezv personogenetice (3-5ani, 5-7, 13-15 etc) in care se realiz un salt
al dezv biopsihol cu rol insemnat in infrastrusct pers. Si la adult exista mom esentiale (30, 40, 65), care
sunt cicluri ale vietii in sens larg si care implica leg pers cu cei cu care intra in contact si cu normele
socioculturale ale lumii in care traieste. Ciclul familial – initial fam de origine apoi fam pe care si-o
creeaza, permanent in dinamica; ciclul instructiv-gospodaresc - noua locuinta, dotarea, activ, vecinii etc;
ciclul instructiv – educ si instruirea in fam si in scoala; ciclu profesional: serviciu si pensionarea;
ciclurile vietii sociale: religie, politica, sport. In toate dom exista inceputuri, per de crestere, de
definitivare si finaluri. Ciclurile vietii, atat din persp cronologica cat si a interrel active ale sub exprima
in acelasi timp potentiale intrinseci si extrinseci de vulnerab sau nonvuln.
Capacitatile de coping se refera la :
1. capac de a rezolva situatii problema (identif clara si explicita);
2. capac de a antrena pe altii in rezol probl (disponibil de contact social);
3. capac de a controla stresul (identif si evitarea, pe cat posibil, a sit. stresante; rezolv cat mai rapida a sit
prin antrenarea si a altor pers; reduc expun la stres -↓timpului, devaloriz semnif -, ignorare);
4. dupa , th de relaxare sau activ placute care ↓ ef stresului.

Psihoterapia de grup
- permite realizarea unor trăiri intense; pers. intră în contacte emoţionale prin întâlniri cu propriul eu,
cu ceilalţi şi lumea semnificaţiilor şi trăirilor lor.
- terapeutul - lider al grupului , facilitează proc. ce se petrec la niv minimal
13
- grupul terapeutic – 6-8 persoane → 12-20, 1-2 şedinţe pe săpt, durata 1 lună jumătate.
- grupurile - de suport şi creştere a abilităţilor de comunicare (sociale); de ajutor simptomatic; de
ajutor la depăşirea unor conflicte intrapsihice nerezolvate
- omogen - clienţii au problematici asemănătoare (pacienţii încearcă să-şi reducă G, să se lase de
fumat, au aceeaşi problemă medicală sau psihiatrică)
- heterogen - probleme diferite→ rol de a compensa excesele comportam, atitudinale, afective ale pac.
- preluaţi de toate orientările terapeutice
În general pacienţii psihotici sau suicidari nu au indicaţie de terapie de grup.
- Atenţia se poate focaliza asupra - unei persoane din grup, interacţiunilor care apar între persoanele
din grup, grupului ca un tot.
- NU → 1. clientul se află în sit. de criză
2. încălcarea confidenţialităţii ar pune clientul în pericol
3. existenţa unor probl. majore interpersonale ( imposib. de a comunica)
4. clientul se apără masiv de trăirile şi comportam. sale
5. climatul este f dependent
- obiective ptr client - dezvoltarea unei atitudini deschise şi oneste, ↓ comport manipulativ, să înveţe să
acorde şi să-şi acorde încredere, autenticitate,↑ capacit de acceptare, să se conducă după expectaţiile
proprii, confruntarea directă, onestă, adecvată, clarificarea rolurilor, mai sensibil la nevoile, sentim.
celorlalţi
- avantaje – eficienţă; context social - analiz probl. interpersonale (tehnici, comport. asertiv);
împărtăşirea unei problematici; susţinere interactivă; noi comportamente (modalităţi de comunicare)
Forme speciale de terapii de grup
1. Terapia de familie- probl apărută la un mb al fam. reprez un semnal asupra unei disfuncţionalităţi
la niv. sist familial
2. Terapie de cuplu - ptr dificult. relaţionare în cuplu; comunicare adecvată a sentimentelor;
înţelegere faţă de sentimentele, nevoile celuilalt; modalităţi non-agresive de comunicare; modelare
reciprocă a asteptărilor de rol
Terapia de cuplu şi terapia maritală
- aprox 50% din pac vin în PT din cauza probl de cuplu
- ajută mb cuplului să realizeze cunoaşterea de sine în timp ce lucrează asupra probl care le au.
- Înglobează o gamă largă de tehnici care urmăresc creşterea satisfacţiei maritale, şi se adresează
relaţiei care este privită drept bolnavă şi nu partenerilor de relaţie.
Terapia familială
Ac terap se baz pe teoria că familia este un sistem care încearcă să-şi păstreze homeostazia. Tehnicile
includ focalizarea asupra familiei şi nu asupra bolnavului identificat. Astfel fam devine pac şi nu mb
individual al familiei care a fost identif ca bolnav.
Tehnici:
- reîncadrare (reframing - reformularea în alt context al problemei)
- conotarea + (reetichetarea drept pozitive a sentim şi comportam exprimate în mod negativ)
- modif regulilor maladaptative care guvernează fam, reorganizarea ierarhiei
- creşterea comunicării directe între mb fam , ↓ blamării
- poate antrena unul sau mai mulţi mb ai famil simultan sau succesiv.
- în cazul fam cu bolnavi psihici, met psihotrope vizează: fam, boln psihic, rel intrafamil propriu-zise.
Indicaţii - alcoolism, tulb personalit, famil pac psihotici (sh în special), probl fam ale adoles

14