Sunteți pe pagina 1din 11

S44.

Expertiza psihiatrico-legala

Definitie: EML psihiatrica este o activitate inter si multidisciplinara de sinteza, de integrare si avizare, care
coreleaza discernamantul si responsabilitatea umana pentru faptele savarsite in detrimentul legii sau
neglijarii ei cu starea psihica a persoanei si legea juridica la un anume moment existential, stabilind totodata
si periculozitatea sociala a persoanei, masurile de psihoprofilaxie secundara si tertiara, reglementate legal si
metodologic.
Scop: necesitatea implicarii teoretice si practice de combatere a criminalitatii, cu respectarea principiilor
psihopatologice si a reglementarilor drepturilor omului in general, ale bolnavului psihic si ale detinutului in
particular.
Rol: EML are valoare probatorie, de control si protectie sociala, prin caracterul ei integrativ, analitic si
metaanalitic, reprezentand un act de asistenta medicala, de demnitate stiintifica si de reala competenta.
EML va raspunde la 3 probleme majore:
1. diagnosticul de boala psihica sau de lipsa a tulburarilor psihice la data examinarii; de asemenea se vor
avea in atentie:
- cum afecteaza boala gandirea, afectivitatea si vointa bolnavului
- legatura cauzala dintre fapta si boala
- in ce masura fapta este un simptom de boala
- factorii ce au favorizat trecerea la act
- accesibilitatea bolnavului la masurile de reeducare si resocializare
2. discernamantul faptei imputabile in raport cu boala psihica si evaluarea sa
3. masurile cu caracter medico-social si medico-pedagogic ce vor facilita redresarea comportamentului
patologic si masurile de protectie sociala

Obiectivele EMLP
 să respecte actele normative în vigoare
 să pună la dispoziţia membrilor comisiei dosarele de expertiză şi datele solicitate
 să stabilească dacă persoana examinată prezintă tulburări psihice, ce anume şi în ce stadiu evolutiv actual
 să precizeze structura de personalitate a persoanei examinate şi posibilele asocieri între tipologia
infracţionalităţii şi actul infracţional
 să stabilească capacitatea psihică în momentul examinării şi dacă subiectul examinat poate fi supus
judecăţii
 să aprecieze capacitatea psihică în momentul săvârşirii faptei şi să se pronunţe în privinţa
discernământului faţă de fapta incriminată
 să aprecieze evoluţia şi prognosticul tulburării psihice, precum şi nivelul potenţial infractogen
 să se pronunţe în privinţa măsurilor de siguranţă şi profilaxie care se impun la data examinării, în vederea
securizării, prevenirii, tratării şi recuperării – reinserţiei sociale a celui examinat; presupune includerea în
concluziile EMLP a recomandării/propunerii de încadrare în cod penal 113 cu obligativitatea tratamentului
psihiatric în regim ambulator (sau în detenţie).
 să întocmească raportul de expertiză medico – legală psihiatrică

Cadrul juridic procedural si organizatoric al EML


Locul şi intervenţia psihiatriei în justiţie, sunt definite în Codul de Procedură Penală art.112 şi în secţiunea
a–X–a Expertizele (art.116 - 127). „Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în cazul
infracţiunilor de omor deosebit de grav, precum şi atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de
judecată are îndoială asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului”.
Expertiza psihiatrico–judiciară se face numai prin examinarea nemijlocită a persoanei, în cadrul unei comisii
= 1 medic legist (preşedintele comisiei) + 2 medici psihiatri. Atunci când expertiza priveşte un minor, unul
dintre medicii psihiatrii trebuie să fie un pedopsihiatru; in functie de necesitati mai pot participa psiholog,
psiho-pedagog, asistent social, neurolog, endocrinolog.
Modalităţi de efectuare a EMLP:
 în ambulator (când nu se pun probleme de diagnostic, sau când diagnosticul este foarte clar – documente
medicale, internări anterioare în spitalul de psihiatrie);

1
 prin internare = forma cea mai obişnuită;
 la domiciliu
 în sala de judecată
 în cabinetul anchetatorului
 prin corespondenţă
 expertiza post–mortem – se efectuează numai pe baza documentelor ce pot oglindi starea psihică a
expertizatului. Se efectuează în: decesul prin sinucidere şi decesul până la judecată a unei persoane care a
săvârşit o infracţiune.
- cadru organizatoric:
1. examinarea propriu-zisa a persoanei – 20-40 min si reexaminarea 10-20 min
2. nr. de examinari
- min o reexaminare pt fiecare caz
- min 2 reexaminari pt cazurile de violenta contra persoanei, de stabilire a tulburarilor de identitate sexuala,
de incredintare de minori, de contestare a diagnosticelor psihiatrice anterioare
- min 2-6 reexaminari pentru cazuri de omor si tentative de omor calificat, omor si tentativa de omor
deosebit de grave, omor si tentativa de omor la copii si adolescenti, omor si tentativa de omor efectuate fara
martori, cazuri de revendicari, cazuri in care se acuza rele tratamente, cazuri in care se suspicioneaza
simulari elaborate, disimulari, debuturi medico-legale, cazuri in care apar dificultati de diagnostic diferential
3. timpul alocat studierii documentatiei – 2 ore pt cazurile obisnuite
4. etapele EML
 observatia clinica directa prin internarea expertizatilor sau mai rar in regim de ambulator, asociata cu
investigatii clinice si de laborator necesare
 consultarea urmatoarelor date din dosarul cauzei: antecedente medicale, antecedente penale, ancheta
sociala, motivatia, mobilul, motivul
 examenul psihic
 formularea concluziilor raportului de expertiza care vor contine inclusive masurile ce trebuie luate

Principiile EML:
- principiul independentei expertului;
- principiul respectului autonomiei persoanei, prin oficialitatea si confidentialitatea EML in dreptul penal
si contradictorialitatea ei in dreptul civil;
- principiul integrarii clinico-universitare al EML;
- principiul autoritatii expertului, ce obliga la impartialitate, dar si la profesiune de credinta in caz de erori;
- principiul libertatii si demnitatii persoanei, ce obliga pe expert sa nu participe la anchete penale, sa nu
faca experiente pe justitiabili, sa fie constient de riscurile abuzului profesional.

Raportul de expertiză medico – legală psihiatrică (EMLP)


I. Introducere
1. Preambul
- numele şi calitatea membrilor comisiei
- documentul de solicitate a EMLP-ului de procuror, judecător (numărul şi data emiterii)
- date (datele succesive) întrunirii comisiei
- data redactării raportului de EMLP
2. Istoricul faptelor
- infracţiune sau act antisocial
- conţinutul faptei antisociale (plus locul şi momentul)
- mobilul, motivaţia infracţiunii
- mod de realizare
- circumstanţele particulare în care a avut loc
- atitudinea subiectului (expertizat): premergătoare faptei/ ulterioară - imediat dupa
- date privind: sistemul conflictual, comportamentul victimei;  coautori; modul de reacţie (raportat la
infracţiune) a anturajului (familie, colegi)
- în ce condiţii a fost reclamată/descoperită fapta

2
- alte date criminalistice privind: corpuri, delicte, instrumente, substanţe utilizate; aspecte de la locul faptei
(pete, sânge); bilete, scrisori, acte medicale
3. Examinările preliminare
- analiza documentelor medicale (certificate medicale, carnete de sănătate, fişe medicale, reţete medicale,
bilete de ieşire din spital, buletin de analize),
- obligatoriu (dacă au existat) FO clinice după internări în psih anterior faptei sau după comiterea faptei.
4. Alte date semnificative:
- anchetă socială
- situaţia şcolară sau caracterizări de la locul de muncă
- date ce rezultă din autopsia ML a victimei
5. Obiectivele şi motivele solicitării expertizei MLP
- sunt formulate în dispoziţia/ordonanţa de efectuare a EMLP-ului emisă de procuror în cursul anchetei
- încheierea instanţială de judecată pentru efectuarea EMLP (emisă de judecător în cursul judecării).
II. Partea descriptivă de fond – examenul psihiatric
Descrierea simptomatologiei în momentul examinării actuale
- AHC, APP, în special neuropsihice
- comportament antisocial, alcool, droguri
- istoric familial (origine proprie), şcolarizare, profesie, loc de muncă
- evaluare – procese cognitive, afective, ? volitive, comportamentale
- evaluarea celor trei nivele de conştienţă: elementar, operaţional – logic, axiologic
Reconstituirea clinică a momentului faptei
- subiectul expertizat relatează conţinutul faptei, mobilul, modul de realizare, circumstanţele de săvârşire,
atitudine premergătoare şi ulterioară faptei
- se observă: încercările de disculpare, simulare, disimulare; exprimarea sau nu a regretului; indiferenţa,
răceala afectivă, tendinţa de bravare; lipsa de preocupare faţă de situaţia actuală în raport cu îndatoririle
aduse
Sinteză asupra:
- trăsăturilor de personalitate
- constatărilor investigaţilor medicului de specialitate efectuate la solicitarea comisiei EMLP, diverse
examene clinice (neurologie, interne), examinarea psihologică (de către psiholog), examinări paraclinice:
EEG, CT cerebral
- în cazul în care comisia de EMLP consideră necesară observaţia clinică şi investigaţia de specialitate în
condiţii de internare în psihiatrie (copiii ale FO în raportul EMLP, se trece conţinutul sintetic al FO)
- se încheie şi se menţionează cu caracteristicele necesare prognosticul şi semnificaţia diagnosticului
referitoare la gradul de agresivitate, adaptare şi recuperare.
III. Sinteza constatărilor:
- discuţia cazului şi concluziile expertizei
- scurte, clare
- obligaţia de a răspunde la toate obiectivele puse expertizei spre soluţionare

Examenul de obiective generale pentru expertiza MLP din cauze penale:


- dacă subiectul are/nu tulburări psihice şi care este diagnosticul actual
- excluderea simulării, disimulării unei afecţiuni psihiatrice
- care sunt trăsăturile de personalitate ale membrilor şi ce legătură au cu o anumită predispoziţie la acte
antisociale
- care este capacitatea de discernământ a subiectului din momentul săvârşirii faptei, examinării actuale, şi
dacă poate fi anchetat şi judecat
- aprecieri prognostice asupra gradului de periculozitate în general şi actual
- orientarea măsurilor corectiv – terapeutice – presupune includerea în concluziile EMLP a
recomandării/propunerii de încadrare în cod penal 113 cu obligativitatea tratamentului psihiatric în regim
ambulator (sau în detenţie).
- în cazul în care comisia de EMLP consideră necesară observaţia clinică şi investigaţia de specialitate în
condiţii de internare în psihiatrie (copiii ale FO în raportul EMLP, se trece conţinutul sintetic al FO)

3
- se încheie şi se menţionează cu caracteristicele necesare prognosticul şi semnificaţia diagnosticului
referitoare la gradul de agresivitate, adaptare şi recuperare.

Fundamentul teoretic al expertizei medico – legale psihiatrice


Între raţiunile fundamentale pe care se bazează EMLP, se disting 3 categorii de termeni operaţionali care
funcţionează ca un întreg logic, dinamic şi eficient:
I. Termeni juridici
II. Termeni psihiatrici
III. Sistem motivaţional şi raport de cauzalitate

I. Termeni juridici
Periculozitate socială = corespondentă oricărei fapte penale prin privare de libertate pe o durată de 2 ani
Potenţial antisocial = riscul ca o persoană cu tulburări psihice, indiferent de intensitatea lor la momentul
examinării sau încadrare nosologică, să se manifeste sau să recidiveze în comportamentul său antisocial.
Vinovăţia este, conform principiului dreptului, condiţia juridică a răspunderii (a aptitudinii de a accepta,
înţelege şi suporta consecinţele penale ale faptei ilicite). Vinovatia = cand fapta este savarsita cu intentie sau
savarsirea ei se datoreaza unei culpe. Presupune 2 factori:
- intelectiv (cunoaşterea semnificaţiei sociale a faptei)
- volitiv (libertatea de deliberare a deciziei)
Culpa, ca formă a vinovăţiei poate consta din:
-neglijenţă (absenţa prevederii rezultatului acţiunii, deşi subiectul trebuia să o facă)
-imprudenţă (subiectul prevede rezultatul acţiunii sale dar nu îl acceptă, considerând neîntemeiat că el nu se
va produce).
Infracţiunea fapta care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale în săvârşirea cu
vinovăţie a unei abateri de la legea penală şi care este sancţionată de lege.
Responsabilitatea este capacitatea persoanei de a-şi asuma integral obligaţiile ce decurg dintr-o acţiune liber
consimţită, pe care o deliberează şi o întreprinde şi capacitatea de a înţelege consecinţele acestei acţiuni în
deplină concordanţă cu mobilul sau scopul urmărit în interesul persoanei şi fără a prejudicia interesul
colectivităţii
În determinarea responsabilităţii poate exista 3 trăsături psihologice fundamentale:
-de ordin cognitiv (percepţie, raţionament, cunoaştere)
-de ordin afectiv (emoţii, sentimente)
-cele referitoare la impulsuri, dorinţe, voinţă (de ordin conativ)
Iresponsabilitate = cand o persoana, din cauza incapacitatii psihice existente in momentul savarsirii faptei,
nu poate sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu poate fi stapana pe ele. O asemenea persoana
iresponsabila nu poate fi pedepsita caci n-ar putea fi indreptata prin aplicarea pedepsei. Datorita lipsei
capacitatii de a intelege si de a voi a faptuitorului, iresponsabilitatea are drept consecinta inlaturarea
caracterului penal al faptei. Are la baza 2 criterii:
1. criteriul medical – presupune “prezenta unei boli psihice cronice, a unor tulburari psihice temporare sau
a unor stari morbide”
2. criteriul juridic – presupune “absenta capacitatii de a fi constient de actiunile savarsite si de a le
stapani”.

II. Termeni psihiatrici


Capacitatea psihica = totalitatea insusirilor psihice ale persoanei, de ordin cognitiv, intelectual, afectiv-
volitional, instinctiv si caracterial, care pot asigura performanta si motivatia desfasurarii unei activitati,
traducandu-se prin seturi de aptitudini, fapte si rezultate concrete si cuantificabile, ce conduc spre o finalitate
matura a personalitatii.
Capacitatea psihică reprezintă versantul psihologic, medical, al conceptului de normalitate, iar
responsabilitatea este versantul juridic. Capacitatea psihică poate fi:
-integră (păstrată)
-scăzută (diminuată) - în cazuri de oligofrenii şi deteriorări psihoorganice
-absentă (abolită) - în toate tulburările nivelului conştiinţei, afecţiuni psihotice, oligofrenii avansate,
demenţe.

4
Conştiinţa = procesul de reflectare a propriului eu (conştiinţa eu-lui, a activităţii şi continuităţii persoanei şi
a lumii înconjurătoare (conştiinţa locului, ambianţei, timpului). Constiinta = functie psihica de sinteza, prin
intermediul careia omul se integreaza in mediul ambient si care-i ofera responsabilitatea morala in raport cu
propria sa conduita.
Structura conştiinţei:
-conştiinţa elementară (asigură starea de veghe)
-conştiinţa operaţional – logică (prin care procesele intelectuale au coerenţă şi reflectă obiectiv realitatea)
-conştiinţa axiologică (de opţiune a valorilor după criteriile sociale cerute)
-conştiinţa etică (prin care persoana este capabilă să discearnă binele şi răul pe care faptele sale le pot
produce societăţii)
Discernământul = judecata de valoare asupra consecinţelor moral – juridice ale propriilor acte, =rezultatul
sintezei dintre personalitate şi conştiinţă. Discernamantul= exprimare dinamica a fenomenului de
constiinta, care traduce activitatea si facultatea de deosebire a faptelor, dublata de intelegerea lor si de
apreciere a consecintelor. Depinde de structura personalitatii si a constiintei. EML trebuie sa stabileasca
structura personalitatii si nivelul de constiinta, pentru a se pronunta in privinta discernamantului, in
coroborare cu gradul de dezvoltare intelectuala, gradul de instruire intelectuala, gradul de instruire generala
si profesionala, gradul de educatie familiala si institutionala, experienta de viata, precum si cu toate celelalte
circumstante existente la dosar.

III. Sistemul motivaţional şi raportul de cauzalitate


Motivaţia = acea condiţie biologică şi psihologică, socială, culturală sau patologică, ce stă la baza actului
antisocial ce poate influenţa momentul de conştiinţă, determinându-l să ratifice săvârşirea acţiunii.
Mobilul actului antisocial = scopul săvârşirii acţiunii
Motivul actului antisocial = cauza care a determinat (direct sau indirect) trecerea la îndeplinirea actului.
În EMLP, legătura de cauzalitate trebuie stabilită la următoarele niveluri:
1.Nivelul principal = al stabilirii legăturii dintre actul antisocial şi constatările de ordin medical, cu ocazia
expertizei
2.Al II-lea nivel = al stabilirii legăturii dintre simptomatologia obiectivă şi subiectivă a celui expertizat.
3.Stabilirea corelaţiilor dintre constatările făcute la examenul clinic cu cele ale investigaţiilor paraclinice
4.De stabil a corelaţiilor de personalit ale expertizatului şi elem constitutive ale actului social ce i se impută.

Criterii medicale de siguranta


- Decretul 313/1980 stipuleaza: “Sunt considerati periculosi bolnavii psihici care pun in pericol sanatatea,
integritatea corporala proprie ori a altora, importante valori materiale sau tulbura in mod repetat si grav
conditiile normale de munca ori de viata in familie sau in societate”
- Bolnavii psihici periculosi se impart, functie de actul infractional, in 2 categorii:
1. bolnavii psihici care au savarsit infractiuni – art 112 CP, 113 CP, 114 CP pentru adulti si art 105 CP
pentru minori. In cadrul EML se stabilesc masurile medicale curative, profilactice si de siguranta ce
trebuie aplicate si anume:
 cand faptuitorul este responsabil, dar nu poate efectua pedeapsa datorita bolii de care sufera
 cand faptuitorul este iresponsabil datorita unei boli psihice dar se preteaza la tratament
ambulator sau prezinta tulburari psihice dar este responsabil (condamnat) – art 113 CP obliga
faptuitorul sa urmeze tratament medical ambulator sau prin internare pana la insanatosire
 cand faptuitorul este declarat iresponsabil datorita bolii sale psihice si are nevoie de tratament,
prezentand un pericol grav pentru societate – art 114 CP obliga faptuitorul la internare intr-o
institutie medicala de specialitate pana la insanatosire
2. bolnavii psihici periculosi care nu au savarsit infractiuni - decretul 313/1980 privind asistenta
bolnavilor psihici periculosi – creeaza cadrul legal pentru internarea obligatorie, urmand ca in 24 ore sa
fie examinat de o comisie de 3 psihiatri care vor decide sau nu instituirea spitalizarii obligatorii sau
continuarea tratamentului ambulator
- in cazul minorilor, masurile de siguranta destinate lor se refera la:
1. supravegherea deosebita (din partea familiei sau tutorelui)
2. institutii si colectivitati de ocrotire pentru minori

5
3. colectivitati si institutii de ocrotire si asistenta pentru minori cu diferite afectiuni si deficiente cronice
psihice, motorii, senzoriale, somatice
4. scoala speciala de reeducare
5. mustrare
6. libertate supravegheata
7. centru de reeducare
8. institute medical – educativ
9. pedeapsa
- punctele 5 – 9 sunt prevazute de codul penal si destinate in exlusivitate minorilor delincventi care raspund
penal pentru faptele lor

Categorii infractionale intalnite mai frecvent


+ parazitism social: psihopatii, oligofrenii, schizofrenii, etilicii, epileptici, psihoze de involutie, paranoici
+ omor si tentaiva de omor: etilism, schizofrenii, psihopatii, psihoze de involutie, nevroze, tulburari
posttraumatice, oligofrenii
+ pruncucidere: oligofrenii, psihoza de lactatie si postpartum
+ viol: psihopatii, etilism cronic, oligofrenii, tulburari psihice dupa TCC, schizofrenii, tulburari de conduita
la adolescenti
+ inversiuni sexuale: psihopatii, psihoze de involutie, oligofrenii, etilism cronic, nevroze
+ huliganism: etilism cronic, oligofrenii, nevoze, psihoze de involutie, tulburari psihice dupa TCC,
schizofrenie
+ delapidare: psihopatii, nevroze, etilism cronic, psihoze de involutie, tulb psihice dupa TCC, schizofrenie
+ furt si talharie: etilism cronic, psihopatii, nevroze, psihoze de involutie, tulburari psihice dupa TCC,
schizofrenie

EXPERTIZA PSIHIATRICO- LEGALĂ.


I. ASISTENŢA BOLNAVULUI PSHIC PERICULOS
A. Dacă pacientul nu a săvârşit o faptă penală
Bolnavii psihici care, din cauza stării de tulburare în care se afla, pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau
integritatea corporală proprie sau a altora, ori tulbură în mod repetat şi grav condiţiile normale de viaţă sau
de muncă, sau pot săvârşi fapte prevăzute de legea penală, sunt supuşi obligatoriu la tratament medical într-o
unitate sanitară potrivit legii (art. 108 din legea 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei = norma de
trimitere spre decret 313/1980).
Decret 313/1980 precizează:
- obligativitatea membrilor majori ai familiei care locuiesc cu o persoana din a cărei comportare s-ar deduce
că e un bolnav psihic periculos, a celor ce vin în contact permanent cu persoana la domiciliu sau la locul de
muncă, a altor persoane ce au cunoştinţă de un asemenea caz sau a autorităţii tutelare, tutorelui sau părinţilor
minorului de a înştiinţa imediat în scris unităţile sanitare (dispensarul medical teritorial sau dispensarul de
întreprindere de la locul de muncă al persoanei)
- medicul de dispensar examinează persoana, îi acorda îngrijirile medicale necesare şi sesizează Consiliul
Local pe raza căruia se afla dispensarul. Consiliul Local va sprijini dispensarul pentru obţinerea de
informaţii şi declaraţii scrise privind manifestările bolnavului. Medicul va îndruma bolnavul la dispensarul
policlinic teritorial
- medicul psihiatru din dispensarul policlinic va examina bolnavul, va indica investigaţiile necesare şi va
stabili dacă este cazul ca bolnavul sa fie examinat de comisia medicală
- în cadrul spitalului sau secţiei de psihiatrie, bolnavul şi documentele trimise vor fi examinate în termen de
24 ore de către o comisie formată din 3 medici psihiatri numită de conducerea unităţii şi confirmată de
Direcţia Sanitară. Comisa medicală poate hotărî după caz:
 tratament medical obligatoriu ambulator
 tratament medical obligatoriu în spital
 nu este necesara instituirea unui tratament medical obligatoriu
Comisia poate dispune efectuarea de examinări medicale suplimentare dacă este nevoie.
În termen de 24 ore de la luarea hotărârii privind instituirea tratamentului medical obligatoriu, comisia
înştiinţează în scris despre aceasta: bolnavul, pe unul din membri majori ai familiei, Consiliul Local,
6
dispensarul policlinic şi dispensarul teritorial (autoritatea tutelară, tutorele sau părinţii minorului în cazul în
care acesta este pus sub interdicţie).
- tratamentul medical obligatoriu se va aplica imediat
- comisia care a hotărât tratament medical obligatoriu în spital are obligaţia să reexamineze bolnavul la cel
mult 2 luni sau ori de câte ori este nevoie, precum şi la cererea medicului şef de secţie, a unui membru major
al familiei, altă persoană, autoritatea tutelară, tutorele sau părinţii minorului în cazul în care acesta este pus
sub interdicţie. În urma reexaminării, comisia hotărăşte după caz:
 menţinerea tratamentului medical obligatoriu în condiţii de spitalizare
 încetarea tratamentului medical obligatoriu în condiţii de spitalizare şi instituirea în continuare a
tratamentului medical obligatoriu ambulator
- încetarea tratamentului medical obligatoriu ambulator poate fi hotărâtă de către comisie la cererea
bolnavului, procurorului, a unui membru major al familiei, a Consiliului Local, a dispensarului teritorial, a
autorităţii tutelare, a tutorelui sau a părinţiilor minorului în cazul în care acesta este pus sub interdicţie, cu
avizul medicului psihiatru din policlinică sau numai la propunerea acestuia
B. Dacă pacientul a săvârşit o faptă penală
În această situaţie se instituie o măsură de siguranţă:
C.P.113: Obligare la tratament medical: daca făptuitorul din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin
alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate poate fi obligat a se
prezenta în mod regulat la tratament medical pana la însănătoşire.
Când persoana faţă de care s-a luat aceasta măsura nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune
internarea medicală. Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa închisorii, tratamentul
se efectuează şi în timpul exercitării pedepsei.Această măsură poate fi luată în mod provizoriu şi în cursul
urmăririi penale sau a judecăţii.
C.P.114: Internarea medicală obligatorie: când făptuitorul e bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o
stare care prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-un institut medical de
specialitate pana la însănătoşire. Această măsură poate fi 1uată în mod provizoriu şi în cursu1 urmăririi
penale sau a judecăţii.
Instituirea măsurilor de siguranţă prevăzute de C.P. 113 şi C.P.114 este dispusă în mod provizoriu de către
instanţa de judecată sau procuror, această hotărâre devenind definitivă după primirea avizului comisiei
medicale. Instanţa de executare anunţă Direcţia Sanitară despre măsura de siguranţă luată (copie dispoziţie şi
raport medico-legal). Aceasta va comunica persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament
medical, unitatea medicală unde va efectua tratamentul, sau după caz va efectua internarea obligatorie.
Unitatea sanitară la care făptuitorul efectuează tratament medical obligatoriu va comunica instanţei:
- dacă persoana în cauză se prezintă 1a tratament
- sustragerea de la tratament după prezentare
- dacă nu mai este măsura de siguranţă
- dacă se impune o internare.
Unitatea sanitară la care făptuitorul a fost internat obligatoriu va înştiinţa judecătoria teritorială dacă măsura
de siguranţă nu mai este necesară.
Concluziile raportului medico-legal de expertiză psihiatrică trebuie să cuprindă:
- diagnosticul de boală sau cadrul sindromatic, cu precizarea stării actuale a afecţiunii psihice
- caracterizarea tabloului psihopatologic actual
- legătura de cauzalitate între trăsăturile psihopatologice ale bolii şi elementele constitutive ale actului
antisocial (felul faptei, mobilul, modul de realizare, atitudinea premergătoare şi ulterioară faptei)
- aprecieri asupra periculozităţii şi prognosticului psiho-social ce motivează măsura de siguranţă
C. În condiţii de urgenţă Art.124/legea 3/1978:
Îngrijirile medicale se efectuează cu consimţământul bolnavului sau a persoanelor care potrivit legii, sunt
îndreptăţite sa-şi dea acordul.
În cazuri grave, în care pentru salvarea vieţii minorului, precum şi a persoanelor lipsite de discernământ ori
în neputinţă de a-şi manifesta voinţa, este necesară o îngrijire medicală de urgenţă, iar consimţământul
persoanelor în drept nu se poate obţine în timp util, îngrijirea medicală va fi efectuată de medic pe proprie
răspundere.

7
În cazul refuzului de îngrijire medicală , se va solicita declaraţie scrisă, medicul fiind obligat să informeze
bolnavul sau persoana îndreptăţită să-şi dea consimţământul, asupra consecinţelor ce decurg din
neacceptarea acestor îngrijiri.

II. ASISTENŢA PACIENTULUI INCAPABIL DE EXERCIŢIU (INTERZISUL)


Capacitatea de folosinţă: capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii
Capacitatea de exerciţiu: capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii,
săvârşind acte juridice
Decret 31/1954: nu au capacitatea de exerciţiu:
 minorul care nu a împlinit 14 ani  persoana pusă sub interdicţie
Persoanele care nu au discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei mintale ori
debilităţii mintale, vor fi puse sub interdicţie (Codul familiei)
Pot fi puşi sub interdicţie şi minori. Interdicţia poate fi cerută de:
- autoritatea tutelară
- persoane apropiate, vecini etc.
- instanţe judecătoreşti, procuratura, poliţia
- serviciul de stare civilă
- organele administraţiei de stat, organe obşteşti, alte persoane
Atribuţiile de autoritate tutelară revin organelor executive ale consiliilor locale din zona de domiciliu a
pacientului. Pe baza cererii de punere sub interdicţie, procurorul va dispune efectuarea cercetărilor necesare
şi va consulta o comisie de medici specialişti (la recomandarea acesteia instanţa poate dispune internarea
pacientului pe cel mult 6 săptămâni dacă este necesară o observare mai îndelungată a stării mentale).
Hotărârea definitivă de punere sub interdicţie va fi comunicată direcţiilor sanitare pentru a se institui o
supraveghere medicală continuă.
Dacă este nevoie până la rezolvarea cererii de punere sub interdicţie, autoritatea tutelară poate institui
curatela, numind un curator pentru îngrijirea persoanei şi administrarea bunurilor. Curatela nu aduce nici o
atingere celui pe care curatorul îl reprezintă. Curatela nu se poate institui decât cu consimţământul celui
reprezentat, în afară de cazul în care consimţământul nu poate fi dat.
După punerea sub interdicţie, autoritatea tutelară instituie tutela, numind un tutore. Tutorele este dator să
îngrijească persoana pusă sub interdicţie, spre a-i grăbi vindecarea şi a-i îmbunătăţi condiţiile de viaţă; în
acest scop se vor întrebuinţa veniturile şi, la nevoie, toate bunurile celui interzis. Autoritatea tutelară, în
acord cu serviciul sanitar competent, va hotărî dacă cel pus sub interdicţie va fi îngrijit la domiciliu sau într-
o instituţie sanitară. Tutela este o sarcină gratuită, dar autoritatea tutelară, ţinând cont de starea materială a
tutorelui şi tutelatului, poate stabili o renumeraţie de până la 100% din veniturile acestuia din urmă. Tutorele
are dreptul să ceară înlocuirea sa după 5 ani de la numire.
Dacă au încetat cauzele care au provocat interdicţia, instanţa va pronunţa ridicarea ei.

III. ASISTENŢA BOLNAVULUI INCAPABIL DE RĂSPUNDERE PENALA (IRESPONSABILUL)


Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei şi care interesează domeniul psihiatric sunt:
- iresponsabilitatea: nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul
săvârşirii faptei, fie din alienaţie mintală, fie din alte cauze, nu putea să-şi dea seama de acţiunile sau
infracţiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele
- beţia: nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârşirii
faptei, se găsea, datorită unor împrejurări independente de voinţa lui, în stare de beţie completă produsă de
alcool sau alte substanţe. Starea de beţie completă voluntară cu alcool sau alte substanţe nu înlătură
caracterul penal al faptei.
- nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de un minor care la data comiterii
acestei fapte nu îndeplinea condiţiile penale pentru a răspunde penal:
 sub 14 ani: nu răspunde penal
 14-16 ani: nu răspunde penal dacă se dovedeşte că fapta a fost săvârşită cu discernământ.
 peste 16 ani: răspunde penal
Dacă se constată una din cauzele menţionate mai sus:
 În cursul urmăririi penale: procurorul dispune scoaterea de sub urmărire
 În cursul judecaţii: instanţa de judecata pronunţă achitarea.
8
Dacă bolnavul este periculos, se vor lua măsurile de siguranţă. De asemenea se va anunţa autoritatea tutelară
pentru a se institui curatela (dacă e necesar).
Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă sau se poate aplica o pedeapsă.
Măsuri educative faţă de minori:
- libertatea supravegheată
- internarea într-un centru de reeducare
- internarea într-un institut medical educativ.

IV. INAPTUL (INCAPABIL ÎN EXERCITAREA UNUI DREPT)


 familial:
 nu are voie sa se căsătorească alienatul mintal, debilul mintal, precum şi cel lipsit de facultăţile mintale,
cât timp nu are discernământ
 se declară divorţ imediat dacă motivul cererii de divorţ a fost faptul ca soţul suferă de alienaţie sau
debilitate mintala cronică
 dacă în urma divorţului unul dintre părinţi este decăzut din drepturile părinteşti, pus sub interdicţie sau se
află în neputinţă de a-şi exercita voinţa, celalalt părinte exercită singur drepturile părinteşti
 dacă sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului e primejduită prin felul de exercitare a drepturilor
părinteşti, prin purtare abuzivă sau neglijenţă, la cererea autorităţii tutelare, instanţa va pronunţa
decăderea părintelui din drepturile părinteşti. Acest părinte poate păstra legături personale cu copilul
dacă nu sunt periclitate creşterea, educarea, pregătirea profesionala a copilului.
 în cazul în care ambii părinţi sunt morţi, necunoscuţi, decăzuţi din drepturi, puşi sub interdicţie, copilul
este lipsit de îngrijire şi va fi pus sub tutelă.
 locativ: Unii dintre pacienţii cu tulburări psihiatrice au dreptul la o camera în plus (psihoze, demenţe,
psihopatii grave, nevroze grave, epilepsia cu tulburări psihice), precum şi pensionarii de invaliditate gr I.
 profesional (expertiza capacităţii de muncă)
 afecţiuni incompatibile cu obţinerea sau menţinerea permisului de port armă:
1. Psihozele periodice, procesuale sau cronice (PMD, schizofrenia, deliruri cronice parafrenice şi paranoice),
chiar în perioada de remisiune.
2. Psihozele organice cronice (toxice, infecţioase, traumatice).
3. Demenţe de orice etiologie.
4. Oligofreniile (debilitate mintală, oligofrenie gr. III, I).
5. Psihopatii şi stări psihopatoide impulsive, cverulente, paranoide, psihastenice, afective (timopate).
6. Psihasteniile.
7. Alcoolismul cronic.
8. Toxicomania.
9. Epilepsia (toate formele clinice).
10. Bolnavii psihici remişi aflaţi sub tratament de întreţinere cu psihotrope.
 afecţiuni incompatibile cu conducerea auto:
l. Psihozele periodice, procesuale sau cronice (PMD, schizofrenia, deliruri cronice parafrenice şi paranoice
chiar în perioada de remisiune.
2. Psihozele organice cronice (toxice, infecţioase, traumatice).
3. Demenţele de orice etiologie.
4. O1igofrcniile (debilitate mintală, oligofrenie gr. III, I).
5. Nevroze obsesive-fobice, nevroza mixtă, isteria).
6. Alcoolismul cronic.
7. Psihopatii şi stări psihopatoide impulsive, cverulente, paranoide, psihastenice, instabile, afective.
8. Toxicomaniile.
9. Epilepsia (toate formele clinice).
10. Bolnavii psihici remişi aflaţi sub tratament de întreţinere cu psihotrope (cu excepţia medicamentelor cu
specificaţia "pot fi folosite şi de conducătorii auto").
11. Persoane clasificate "inapt" pentru serviciul militar.
Unităţile sanitare au obligaţia de a anunţa organele de poliţie în cazul în care apare una dintre afecţiunile
listate mai sus la un conducător auto.

9
Psihiatria legală:
I. Legi privind pacienţii examinaţi în practica clinică curentă:
(a) Legi care reglementează practica clinică
 Confidenţialitatea - nu are voie sa strângă informaţii de la alţii fără consimţământul pacientului -
informaţii mai curând de la rude apropiate, decât de la colegi de serviciu; nu se dau informaţii străinilor fără
consimţământul pacientului
 Consimţământul la tratament - necesar ca pacientul să înţeleagă şi să accepte liber tratamentul şi
efectele sale secundare: forme clasice - explică natura tratamentului şi ef. sec. probabile - posibilitatea de
obţinere a consimţământului de la rude apropiate - uneori apar controverse ulterior - e bine să se păstreze
însemnări scrise privind ceea ce s-a spus
 Internarea şi tratamentul obligatoriu - legi speciale pt. pers. afectate psihic care constituie pericol
pentru sine sau pentru alţii şi care refuză tratamentul - uneori internarea forţată poate fi evitată - dacă
pacientul acceptă îngrijirea - medicul eşuează - membrii familiei susţin internarea; pacient internat de bună-
voie - accept tratament TEC, dar el refuză
(b) Legi civile care se ocupă de capacitatea individului de a se autoadministra
 Capacitatea de a conduce un autovehicul - şofatul periculos - în intenţii suicidare sau dezinhibiţie
maniacală; şofatul agresiv sau panicat - idei delirante de persecuţie; şofatul nedecis/inexact - demenţă;
concentrare scăzută în anxietate şi depresie; capacitate de conducere scăzută - trataţi cu medicamente
psihotrope
 Capacitatea testamentară - criterii de sănătate mintală folosite:
(1) testatorul înţelege ce e un testament şi care sunt consecinţele acestuia;
(2) el ştie natura şi mărimea proprietăţii sale;
(3) el ştie numele rudelor apropiate şi poate evalua revendicările lor faţă de proprietatea lui;
(4) dacă nu are o tulb. mintală care nu poate denatura sentimentele sau judecăţile privitoare la scrierea
testamentului.
 Prejudicii şi contracte - prejudicii: fapte pentru care o persoană e răspunzătoare în codul civil (neglijenţa,
calomnia, defăimarea, încălcarea proprietăţii şi prejudicierea) - pentru prejudicii e luată în considerare
valoarea nominală când persoana care a săvârşit nu e sănătoasă mental - tulb. mintală - restrictivă);
- contract - dacă tulburarea mintală apărută după întocmire contract - e valabil; dacă tulb. mintală e prezentă
în momentul întocmirii – distincţie între trebuinţe şi nontrebuinţe - contractul făcut pentru trebuinţe - e
valabil; contractul pentru nontrebuinţe poate fi invalidat dacă: (a) nu înţelegea ceea ce făcea; (b) cealaltă
persoană era conştientă de incapacitatea partenerului.
 Procura şi administrarea din oficiu - procura (curatela) şi tutela; tutela poate fi solicitată şi de medic în
cazul în care rudele nu doresc
 Codul familiei - contract de căsătorie – nul dacă unul era atât de tulburat încât să nu înţeleagă natura
contractului - îmbolnăvirea în timpul căsătoriei - motiv de divorţ.

II. Legi privind infractorii anormali psihic


Cauzele infracţiunii: tulburările psihice cele mai frecvente: tulburări de personalitate, dependenţa de alcool
şi droguri, retardarea mintală, tulb. mintale organice, epilepsia, tulb. afective, schizofrenia, tulb. mintală la
femei, grupuri marginale - care includ adesea persoane cu intelect scăzut şi schizofrenie cronică
Responsabilitatea penală:
 Capacitatea de a pleda: dacă e incapabil de a pleda  trimis în spital indicat de Ministerul de Interne –
după externare -- se judecă cauza. Pentru determinarea capacităţii de a pleda - se urmăreşte:
(1) înţelege natura acuzaţiei;
(2) înţelege diferenţa între a susţine că e vinovat sau nevinovat;
(3) dacă poate da declaraţii;
(4) dacă poate contesta juraţii;
(5) dacă poate urmări dovezile prezentate in tribunal.
 Starea mintală în momentul săvârşirii infracţiunii: problema responsabilităţii pusă în proces: mens rea
(„a guilty mind”) - categorii de mens rea: intenţia de a produce consecinţe ilegale: nesocotinţa- asumare
deliberată a unui risc nejustificat; neglijenţa; inadvertenţa neblamabilă. Apărarea poate invoca: nevinovat
din motive de boală mintală  se ordonă internarea într-un spital; responsabilitate diminuată; incapacitate
de intenţie din cauza unui automatism.
10
Tratamentul infractorului anormal psihic:
 Anormalul psihic în închisoare: - tulb. psih mai frecv decât în pop. normală- ! si tulb. secundare detenţiei
 Infractorii în spital: - ordine de spitalizare - spitaliz nu are durata fixa - exista spitale de maxima securitate
 Tratamentul în comunitate.
Infracţiuni violente:
 Omuciderea: omor, omor prin imprudenta, infanticid
 Violenţa in familie
 Furtul de copii
Infracţiuni sexuale:
 Infracţiuni sexuale asupra copiilor
 Expunerea indecenta
 Atacul indecent
 Violul
 Violenţa sexuala
 Incestul
Infracţiuni contra proprietăţii:
 Furtul din magazine
 Incendierea
Victimele infracţiunii
Jocul de noroc patologic

Raport judiciar psihiatric - structura:


1. Specificare - nume psihiatru, calificări
2. Unde şi când s-a realizat interviul şi dacă a fost prezentă o terţă persoană
3. Surse de informaţie - documente care au fost examinate
4. Familia şi istoricul personal al inculpatului - doar informaţia relevantă
5. Descrierea infracţiunii de către acuzat - daca el pledează vinovat
6. Alte comportamente - alcoolism şi abuz drog, calitatea relaţiei cu alţii, toleranţa la frustrare, competenţa
socială generală
7. Starea mintală prezentă - notează semnele pozitive evidente
8. Starea mintala in momentul comiterii infracţiunii - se estimează
9. Capacitatea de a pleda

11

S-ar putea să vă placă și