Sunteți pe pagina 1din 1

Adam și Eva

Tudor Arghezi este unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii române, ce s-a afirmat mai ales
în perioada interbelică prin originalitatea sa debordantă și prin varietatea temelor abordate.
Compune poezii pentru copii în care tratează subiecte complexe și explică tainele universului pe
înțelesul lor. Ciclul de versuri „Tablouri biblice (Versuri de abecedar)” tratează subiectul apariției omului
pe Pământ în viziunea creștină. Arghezi transpune într-o forma ludică, ușor de înțeles pentru copii, un text
atât de complex ca Vechiul Testament, din care s-a inspirat. Totusi, el lasă amprenta originalității sale
asupra poeziilor si isi permite chiar sa modifice anumite pasaje din textul biblic.
Cele 5 poezii din ciclul „Tablouri biblice (Versuri de abecedar)” au fost publicate în 1944 în
”Revista Fundațiilor Regale”, iar în volum în 1963.
Tema poeziei „Adam și Eva” surprinde jocul de-a creația, prin care se pune în evidență universul
copilăriei, iar titlul anticipă ideea creației, apariției omului pe pământ.
Textul se compune din 4 idei, secvențe poetice: singurătatea Creatorului, apariția lui Adam, crearea
Evei, jocul copiilor.
Pentru Arghezi, crearea omului este un exercițiu ludic; din singurătatea cosmică a Creatorului care
își dorește în preajmă, într-un univers domestic, nelipsiții copii. Dumnezeu apare aici asemeni unui
demiurg (din lb. greacă ”demiurgos”=meșteșugar), creația lui fiind un fel de meșteșug, iar oamenii ar trebui
creați din „borangic, argint sau promoroacă”, pentru a atinge perfecțiunea. Din păcate, materialele utilizate
nu sunt acestea, utilizându-se un material impropriu creației (praf și nițeluș scuipat). Reușita nu este
deplină din cauza materialelor utilizate.
Se observă de la început o neconcordanță în raport cu textul biblic: faptul ca Dumnezeu este
prezentat ca un copil sau cu atitudinea unui copil, de joacă. Poetul spune despre cei trei (Dumnezeu, Adam
si Eva) ca sunt mici: “Sa nu te miri ca sovaind si mici,/Li se julea si nasul prin urzici”. In viziunea poetului,
Dumnezeu a creat primii oameni, care sunt de fapt copii, pentru ca se plictisise singur in Rai. Copil fiind
sau simțindu-se asemeni unui copil sau dornic de aventură, încercând noi provocări, Dumnezeu are
neindemanarea specifica si probabil din acest motiv greseste „aluatul” lui Adam.
Arghezi arata, astfel, ca dispune de indrazneală si de nonconformismul necesar ca sa conteste
perfectiunea divinitatii. Primul om este astfel creat destul de stangaci. Epitetele “frumosi”,“cinstiti” si
“nevinovati” ilustreaza scenariul dupa care Adam si Eva trebuiau sa fie conceputi. Intaiul copil, insa, iese
“cam somnoros si cam/ Trandav si naravas (...)”; aceste epitete demonstrează că Adam este inver decât
fusese planul divin. De asemenea, poetul mai foloseste metafora “Ca sa incerce daca un altoi/ De stea putea
sa prinda pe noroi”, care sugereaza incercarea lui Dumnezeu de a pune intr-un material mediocru, neprețios
ceva deosebit, superior. El a sadit intr-un trup modest, nesemnificativ înțelepciune, dand omului puterea de
a domina celelalte vietuitoare.
Eroarea inițială a lui Dumnezeu pare scuzabilă, dar se repară prin facerea Evei din coasta lui Adam,
secvență în care se respectă tiparul biblic. Plictiseala lui Dumnezeu, dar și a întregului univers pare să
dispară într-o armonie deplină a jocurilor infantile, pentru că acum cei doi copii, alături de Creatorul lor, se
joacă fără oprire. Vârsta copiilor pare să fie destul de mică, de 3-4 ani probabil, dacă luăm în seamă
secvența „li se julea și nasul prin urzici” pentru că „șovăiau”, adică erau nesiguri în mersul lor.
Expresivitatea limbajului se constituie din prezența figurilor de stil, precum: epitete („trândav”,
zganghiu, somnoros, cinstiti, frumosi, nevinovati), enumeratii (borangic, argint sau promoroacă), metafora
(un altoi/ De stea putea să prindă pe noroi), interogatie retorica (Mai poţi căsca de lene, iarăşi,/ Când ai o
soră şi-un tovarăş?).
Această interogatie are rolul de a scoate în evidentă conexiunea pe care poetul o creează cu cititorul,
pe care și-l imaginează a fi un copil și pe care vrea să-l pună în legătură cu universul celor doi, Adam și
Eva, pentru a vedea asemănările dintre ei. Această adresare directă arată subiectivitatea poetului.
Originalitatea limbajului poetic constă în utilizarea unor cuvinte argotice care dau un nivel minor
textului, precum scuipat, zbanghiu, a se juli, trândav, dar și în încălcarea regulilor gramaticale prin
schimbarea accentului în cuvântul ceva pentru a realiza rima cu Eva. Este evident că poetul se joacă
continuu, nu doar cu tema textului, ci și cu termenii utilizați, atitudinea lui fiind neserioasă ca a unui copil
care acceptă orice provocare în timpul jocului.
Din punct de vedere al versificației, poezia se compune din 6 strofe inegale ca număr de versuri, cu
rimă împerecheată și măsură inegală (10-12-9-11.. silabe)
În concluzie, poezia lui Tudor Arghezi oferă o versiune amuzantă a creației, într-un limbaj

S-ar putea să vă placă și