Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Taramul Elfului Pinky Aprilie Mai

    Încărcat de

    Elena-Diana Schuster
    10 vizualizări48 pagini
    Taramul elfilor

    Titlu original

    taramul-elfului-pinky-aprilie-mai

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PDF sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    Taramul elfilor

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    10 vizualizări48 pagini

    Taramul Elfului Pinky Aprilie Mai

    Încărcat de

    Elena-Diana Schuster
    Taramul elfilor

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PDF sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 48
    @etechraat! heat Pimles Anul Il. nr.2. aprilie-mai 2021 Revista educationala online ISSN pentru copii de 3-10 ani ISSN. Concurs de desen! Termen ge predare10 iunie 2021 Yi IRONeStiq=poeziindiverselactivitatiy Ipuzzlesurilsifconcurs) S/N) iL ey / falfabet! Saitama Ac MERMAID, Violet V. Vandor Autor si ilustrator de carti pentru copii A fost atrasa de lumea artei si a literaturii inca de cand era copila. Din 1991, lucreaza ca scriitoare, ilustratoare si redactor, iar unele dintre cartile ei au devenit carti de bestseller. I-au fost publicate peste 50 de carti in Rominia, cateva in Ungaria si a ilustrat carti pentru autori din SUA, Canada si Marea Britanie. intre 2016 si 2018 a participat la concursuri internationale din Japonia, unde a cAstigat 7 premii pentru ilustratii de carte, grafica, portret si roman fantasy. Povestea ei ,,Trandafirii de piatra” este jucata din 2018 cu succes, de actorii Teatrului de Arta Deva. Din 2020, publica in limba maghiara si in limba L ‘ Pinky, pentru copiii defavorizati. is Cartile ei nu se gasesc in librarii, dar pot fi cumparate ©" in format electronic pe Amazon.com in limba engleza. Cartile aparute in limba engleza si maghiara, vor fi in curand disponibile si in limba romana. Pentru cumparare la pre-comanda trimite mesaj pe adresa de e-mail a revistei. elfpinky2020@yahoo.com 2 Elena Farago fRandunica Un baiat si-o faté mica Stau privind o randunica, Si baiatu’ spune: — Mult imi place sa le-ascult, Ciripind, pe randunele, Si pe alte pasarele, Si mi-as da ce am mai bun Sa pot sti si eu ce spun. Randunica il priveste Si cu dragoste-i vorbeste: — Sa-{i spun eu daca doresti, Drag copil ce ne iubesti: Dimineata, noi, din toate Pasarile-ntai sculate, Ne-nchinam spre rasarit, Ciripind: tzrr... bvidevit... Si apoi incep codrosii, Cu cap sur, cu coade rosii: Ticc... tecc... tec... si, dupa ei, Prind brabetii mititei: Cirip-ci... s ciripeasca, Pana-ncep sa se trezeasca. Si-alte pasari, care-n cor isi inal{a ruga lor. Cartonas de colectie Viorica V. Vandor Placaul sara ey sotid printosa soma prinresa Se povesteste ca odata, de mult, peste saptezeci si sapte de tari, traia un flacau sarac. Acest flacau era atat de sarac, ca in afara de 0 pisica slaba nu avea nimic altcewa. intr-o zi si-a luat ramas bun de la batrana sa mami si a plecat sa-si caute norocul. Regele, tocmai anuntase, in toata fara, ca este in cautarea unui flacau destoinic, care si-i pazeasca, zi gi noapte, marul. Flacaul de indata ce a auzit vestea, s-a dus repede la rege. — Maiestate, pazesc eu marul tau, oricum nu am altceva mai ber de facut, si am timp liber destul. —Bine, flacaul, sarac. — zise regele — Numai sa fii cu ochii pe mar, caci daca nu, te voi trimite acasa fara cap! Flacaul se duse la mar, se aseza in umbra lui, lua pisica galbena in poala si, ca sa-si alunge plictiseala, incepu s4 cante. Cam de mult timp canta, cand atentia i-a fost atrasa de un scancet AMAR. — Ce se petrece aici? Cine geme? — sari flacaul in picioare atat de repede, incat biata pisicd galbena a crezut c& acum ii va veni sfarsitul. Ei bine copii, credeti sau nu, marul scancea ca un vierme prins in copac si a inceput, indurerat, s4 vorbeasca. —Flacaule, ajuti-ma, scapa-mia, te rog, de omida uriasa, cu o mie de PICIOARE. Daca nu ma salvezi, in doua zile ma voi usca. — Aoleu! — se scarpina baiatul in crestetul capului. — Daca te usuci, regele imi va lua capul. Ce sa fac? Cum te pot ajuta? — Vino mai aproape, — a spus marul. — Cand te voi atinge cu una dintre ramurile mele, tu vei deveni atat de mic ca o furnica. Atunci, prin ~ scorbura, din partea de jos a trunchiului meu, vei putea intra in regatul meu. Caci da, trebuie sa stii ca eu sunt REGELE merilor si ascund un intreg regat in trunchiul meu. Drept recunostinta, iti voi da mana unicei mele fiice. Totul s-a intimplat asa cum a spus marul. Flacaul, cand a vazut ca omida urias4 musca din trunchiul marului, s-a infuriat atat de tare, incat a luat un par gasit pe jos si a lovit, atét de tare omida drept in cap, incat aceasta a murit pe loc. Frumoasa fiica a regelui nici nu stia cum sa multumeasca curajosului flacau ca i-a salvat. Flacaului ii placu printesa cu obrajii imbujorati, ca cel mai frumos mar Jonathan. Si pentru ca nici printesei nu-i displacea flacaul, imediat au tinut o nunta mare, ca-n povesti. Dupa nunta, regele mrului i-a dat tanarului o ramura de aur. Daca lovea cu acea ramura pamantul, in acel moment aparea in fata lui, tot ce igi dorea sufletul. Dupa scurt TLMP, si-au luat ramas bun si au parasit regatul regelui marului. De indata ce au ajuns inapoi in gradina, flacaul s-a dus din nou la rege spunandu-i ca merele pot fi culese ca sunt coapte si nu lipseste niciunul din pom. Fara sa astepte raspunsul regelui, a facut o plecdciune apoi a luat-o de mana pe sotia sa, printesa, isi lua si pisica galbena gi a plecat acasa la batréna sa mami, care, de fericire, a ramas fara i Flacaul a iesit apoi in curte, a lovit cu ramura de aur pamantul, si intr-o secunda in locul colibe lor saracacioase, a aparut 0 casa mare si o ferma bogata, unde locuiese fericiti si astézi daca nu au murit de atunci. [ecHe de engle3d Vegetables 9 foctie de engle3d Pruiks Apple Pear * aN Strawberry ee 0) Cs Cel cu ochii de faianta? E un caine zdren{uros De flocos, dar e frumos. Parca-i strans din petice, Ca sa-l tot impiedice, Ferfenitele-i atérna Si pe ochi, pe nara carna, Si se-ncurea si descurca, Parca-i scos din calti pe furca. Are ins 0 ureche De pungas fara pareche. Da tarcoale la cotet, Ciufulit si-asa laiet, Asteptand un ceas si doua O gaina sa se oua, Care canta cotcodace, Proaspat oul cand si-I face. De cand e-n gospodiarie Multe a-nvatat si stie, Si, pe branci, taras, grabis, Se strecoara pe furis. Pune laba, ia cu botul Si-nghite oul cu totul. Tudor Arghezi Raroanta L-ati vizut cumva pe Zdreanta, —“Unde-i oul? a-ntrebat Gospodina. — “L-a mancat!” “Stai nifel, ci te dezvat Fara matura si bat. Te inva{aé mama minte.” Si i-a dat un ou fierbinte. Dar decum |-a imbucat, Zdrean{a |-a si lepadat Si-a-njurat cu un latrat. Cand se uita la gaina, Cu culcusul lui, vecina, Zice Zdrean{a-n gandul lui “S-a facut a dracului!” Fratii Grimm Bunicul si nepotul A fost odata un batran impovarat de ani. Si de batran ce era, privirea i se tulburase, auzul ii slabise si-i TREMURAU genunchii la orice miscare. Cand sedea la masa sA mandnce, abia mai putea sa find lingura in mana: varsa ciorba pe masi, iar uneori ii scapau chiar bucaturile din gura. Si vazand pana unde ajunsese batranul cu nevolnicia, fiul si nora-sa se umplura de scarba. Nu-i mai asezara sA mandnce cu ei la mas, ci-l pusera intr-un colt, langa vatra. Si din ziua aceea ii dideau mancarea intr-o strachina de lut, si nici macar atat cat si se Saavtuuwe. Batranul cata cu jind la masa incarcata cu bucate, si ochii lui lacrimau de amaraciune. intr-o zi, strachina de lut ii scapa din mainile cuprinse de tremur; c&zu pe jos si se facu cioburi. Cand vazu asta, nora apuca sa-l certe de zor, dar batranul se inchisese in amaraciunea lui $i nu scotea o vorbi. Din cand in cand, numai, scapa cate-un oftat adanc. "Asta e prea de tot!" isi spusera in sinea lor barbatul si newaste. Si-i cumparara din targ o strachina de lemn, pe cteva paralute. Bietul batran trebui sé manance de aici inainte doar din strachina de lemn. Si iat& ci odata, inspre seara, cum sedeau cu tofii in odaie, nepotelul, sa tot fi avut gagalicea de copil vreo patru anisori, incepu a-si face de joaca cu niste scandurele. — Ce FAG tu acolo? il intreba taica-sau. — Fac si eu 0 covatica, ii raspunse copilasul, din care sa manance tata si mama, cand n-or mai fi in putere, ca bunicul! Améandoi catara mult timp unul la altul si de amar si de rusine ii podidi plansul. i] poftira de indat& pe batran s& se aseze la masa lor si, din ziua aceea, mAncara iaragi cu tofii impreuna. Si din cand in cand se mai intampla ca batranul s4 verse din mancare, acum ins& nu-! mai lua nimeni la ROST... OD = 8 & & 2 = $ a a 2 8 2 2 So oC Elena Farago Pluturii Fluturi albi si rosii, Si pestriti, frumosi, Eu ii prind in plasa, Cand mama mi las. Eu ii prind din zbor, ins& nu-i omor; Ci ma uit la ei, Ca sunt mititei, $i frumosi, si-mi plac, Dar eu nu le fac Nici un rau, deloc. Si daca ma joc Cu vreunul, stiu Binisor s&-I tiu Si pe toti, din plasa, : Ji ajut sa iasa, eS Si sa plece-n zbor Dupa voia lor. Pe care carare trebuie si mearga Alba ca Zapada, ca sa ajunga la casuta piticilor? Viorica V. Vandor Darglou cea uitued fntr-o dimineata frumoasa de vara, soarele privea z4mbind norisorii pufosi pascand calm pe pajistea cerului aAlbastru. Tacerea a fost intrerupta de zvacnirea slaba a aripilor unei randunele micute, care tocmai s-a ridicat si a gadilat, jucaus, talpile unuia dintre copilasii norisori. Micul norisor s-a lipit inspaimantat de mama lui, urmarind zborul randunelei. Soarele a fost surprins si vada ca pasarea s-a inaltat atat de sus si a insotit randunica cu privirea, in timp ce aceasta urmarea un fluturas cu aripi multicolore deasupra unei pajisti inflorite, APOJ s-a indltat din nou indreptandu-se direct spre soare. — Vai, nu te apropia atat de mult de mine, randunico, pentru ca ti se vor arde penele! — i-a strigat Soarele. —Nu te supra, soare! — zise pasarea cu 0 voce subtire. — Avem nevoie de ajutorul tau. Zana Marylou cred ca este bolnava, pentru ca nua deschis petalele macului. Te rog deschide floarea cu razele tale si vindeca zana, ca sa poata colecta roua florilor in care regina zanelor obisnuieste sa se scalde in fiecare dimineata. Va fi mare necaz, daca apa pentru baie nu va fi pregatita la Bimep. Soarele si-a intins razele galben-aurii si a mangiiat petalele catifelate ale macului. Petalele s-au deschis si soarele a inundat cu lumina calda floarea. — Ce este aceasta stralucire mare? Lasati-ma sa dorm! — zise zana Marylou cu vocea ei subtire. _ —Ce se intampla zana mica, esti bolnava? — a intrebat-o soarele, mangaind cu [1)[3(4[3 [3 de raza parul micii zane. —Nu sunt bolnava, mi-e doar somn. Am venit foarte tarziu acasa azi noapte de la balul zanelor — a explicat Marylou, — si vreau sa dorm acum! — spuse ea, tragandu-si plapuma de miatase peste ochi. — Dar Marylou, — ii ciripi randunica, — astazi ar fi trebuit sa pregatesti apa de baie a reginei. Cred ca va fi foarte suparata ca nu are in ce sa se SGA MDE Marylou si-a deschis imediat ochii negri. — Vai de mine, am uitat! Ce sa fac acum? La ora asta nu mai sunt picaturi de roua pe flori! — sopti ea si incepu sa plangd amarnic. — Regina zanelor a avut incredere in mine, iar eu ce am facut? Am uitat !! Cum sa indraznesc sa mai apar in fata o@hilor ci? Oricat de mult l-a mangiiat soarele, oricat i-a ciripit randunica, nimeni si nimic nu o putea consola. Auzind plansul ei, s-au adunat fluturii, au venit si pasarile in zbor, dar niciunul nu a putut sa-i dea vre-un sfat. Desi toti vorbeau, nimeni nu-i putea spune ce sa faca. —Ce se PETRECE aici? — a intrebat in spatele lor 0 voce curioasa si prietenoasa. Galagia a incetat, doar plansul sfasietor al lui Marylou se auzea iesind din floare. Apoi, ca la un semn, toata lumea a inceput sa vorbeasca din nou, explicau douazeci in zeci de feluri, cat de mare devenise problema, c& micuta Marylou a uitat si adune picaturile de roua pentru apa de baie a REG ch —Nu e nici 0 problema, — spuse vocea vesela. — Regina a facut deja baie. I-am pregatit eu baia de roua in aceasta dimineata. S-a lsat din nou linistea. Chiar si micuta z4na a incetat s4 mai planga. — Cum? — intreba Marylou, stergandu-si ochii. — Ai pregatit tu apa de baie in locul meu? —Da. Nua fost mare lucru. Doar ti-am promis aseara ca o voi face in locul tau. — Pentru asta sunt prietenii, ca si ajute la nevoie. Nu-i asa? Sa nu-mi spui ca gi asta ai uitat? — a intrebat VOU-VEWITA. Marylou isi las capul in jos si sopti incet, rusinat: — Am uitat. Apoi cu brafele ei minuscule si-a imbratisat prietena. —Multumesce mult Ria. Esti cea mai buna prietena din lume! Ria a luat-o de mana pe Marylou si cele doua zane si-au luat zborul, razand, catre cer. —Nu CUM A sa uiti si acest lucru! — spuse Ria glumind. Soarele a inundat cu lumina aurie florile de pe pajiste, fluturii au zburat, doar randunica mai privea o vreme dansul celor doua zane, dupa care si-a luat si ea zborul. Doi pui mici flamanzi, 0 asteptau in cuibul lor. Otilia Cazimir Pentru Fine. prin dvard Siruri negre de cocoare, Ploi caldute si usoare, Fir de ghiocel plapand, CAntec inganat de gand, Sarbiatoare... Zumzet viu prin zarzari. Oare Canta florile la soare? gd Ca pe crengi de floare pline, Nu stii: flori sunt, ori albine? Pentru cine? Pentru tine, primavara, Care-aduci belsug in fara, Care vii, Peste campii, Cu banuti de papadii Si cu cantec de copii! 20 Gaseste si leagd desenele de siluetele lor! 21 Hans Christian Andersen CuFarul 3hurator Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata, dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinfa altfel banii si cand dadea o para, lua inapoi un galben, fiindca era priceput; dar intr-o buna zia MURIT. Fecioru-su a mostenit toataé averea si cand s-a vazut cu atata banet a inceput sa duca o viata de petreceri; facea zmee din banii de hartie si arunca in apa galbeni in loc de pietre. Cu asemenea indeletniciri, paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai ramas decat patru banuti de arama, iar haine nu mai avea decat un halat vechi si o pereche de papuci. Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el, pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. Numai GINUL din ei, care era mai bun la suflet, i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica: "Fa-{i bagajul!" Dar el n-avea ce bagaj si-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar. Acuma, sa vedeti, cufarul acesta era tare ciudat. Cum il incuiai, putea sa zboare. Asa a facut si feciorul de negustor; l-a incuiat si indata a = unr cu cufarul pe horn, deasupra norilor, tot mai departe si mai departe. Cand fundul cufarului scarfaia, feciorul negustorului se temea sa nu se sparga in bucafi si sa trebuiasca sa facé o tumba cumplita si asta nu-i prea placea. Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor. A ascuns cufarul intr-o padure gi a intrat in oras. Nu s-a uitat nimeni la dansul. Fiindca turcii umblau ca si el, cu halat si cu papuci. Cum mergea el aga, a intalnit in drum o doicd cu un copil la pieps. — Asculta, doica turceasca, a intrebat-o el, ce palat e acela de colo, cu ferestre asa de inalte? — Acolo sta fata sultanului, a raspuns femeia. S-a prorocit ca are sa fie foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni si ‘FEA de vorba cu ea, dec&t numai daca sunt de fat& sultanul si sultana. —Bine, multumesc! a spus feciorul de negustor; s-a dus in padure, s-a bagat in cufar, a zburat pana pe acoperisul Pal at ul Ui sis-a strecurat la printesa pe fereastra. Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de negustor nu s-a putut opri si a sdrutat-o. Ea s-a trezit si s-a speriat, dar el i-a spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost foarte magulita. Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate, i-a spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si dragalasi. Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea indata a spus da! — SA vii simbata seara, a zis ea; simbata seara, sultanul si sultana vin la mine la ceai. Au sa fie foarte mandri ca mi-a cerut mana dumnezeul turcilor; cauté numai si inva{a bine o poveste frumoasa, pentru ca tatei si mamei le plac foarte mult povestile; mama vrea sa auda povesti cu talc si cuviincioase, iar tata vrea sa fie VESELE —Bine, n-am sa aduc alte daruri decat 0 poveste, a spus el si a plecat, dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si de asta avea el nevoie. Si-a luat zborul, si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure si acolo s-a apucat sa nascoceasca 0 poveste; pana sambata trebuia sa fie gata si nu era chiar aga de usor. Sambata seara povestea era gata. Sultanul, sultana si toat& curtea erau la ceai la printes&. Toti l-au intémpinat cu prietenie. —Nu vrei sa ne spui 0 poveste? a spus sultana; dar una care sa fie cu tale. — Dar sa fie si cu haz, a zis Sultanwul. —Da, da! a raspuns el. Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor. Se faleau fiindca se trageau dintr-un brad batran gi inalt, din care fiecare din ele era o aschie. Chibriturile sedeau pe masa intre 0 scaparatoare veche si 0 tigaie tot veche de fier. Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii: "Cand eram Mei in copac, st&éteam intr-o creanga verde.Dimineata gi seara beam ceai de diamant, adica roua, toata ziua ne imbaiam in soare. 23 AAs % A ee ey | ee 24 cand era soare, gi pasarile ne spuneau povesti. Vedeam ca suntem bogate prin faptul ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci NUMAI vara erau imbracati si iarna erau goi, pe cand familia noastra avea mijloace ~~ sa se imbrace in verde si vara, si iarna. Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne si familia noastra s-a imprastiat in toate partile. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare, care daca i) voia putea s faca si inconjurul lumii, ramurile celelalte s-au dus care incotro, iar noi avem acuma menirea s4 aprindem oamenilor lumina; de aceea noi, Qlbxaze subtiri, am ajuns sa stim la bucatarie." "Soarta mea s-a desfasurat altfel, a spus tigaia de fier langa care sedeau chibriturile. De la inceput, de cand am venit pe lume, am fost de o multime de ori curafita si incalzita; eu fac treaba cu temei si sunt la loc de cinste aici in casa. Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu, curata si frecata, si sa schimb vorbe in{felepte cu tovarasele mele. Afara de caldarea de apa, care se duce cateodata in curte si se intoarce, tofi cAti suntem aici stim mereu in casi. NU MAI cosnija ne aduce noutati si trebuie sa spun c vorbeste cu prea multa indrazneala despre cele ce se petrec afara. Deunazi, 0 oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea cosnifa, ca a cazut de la locul ei si s-a spart; era o femeie asezata si cu pareri sandtoase, asta pot s4 v-o spun." "Mai taci acuma, ca ai vorbit destul", i-a taiat vorba scaparatoarea si a izbit o data in cremene ca au sarit scantei in toate partile. "Mai bine sa ne veselim oleaca." "Da, haide sa VEPI IM care dintre noi e de neam mai bun", au spus chibriturile. "Ba nu, mie nu-mi place s& vorbesc de mine, a zis oala de lut. Hai mai bine sa povestim cate o intamplare. Uite, incep eu. Am sa spun ceva care s-a intamplat oricui; asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si are si se bucure. Mi-am petrecut tineretea pe marginea miarii, intr-o familie linistita..." "Incepe foarte frumos, au spus farfuriile. Cu siguranta ca are s4 ne placa." "jn casa aceea, mobilele erau sterse de praf, dusumelele maturate si c spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate." le "Ce frumos povestesti, spuse matura. Se vede imediat c4 povesteste 0 femeie, e ceva delicat si fin..." "Da, da, se vede asta!", a spus caldarea. A S as de apa si de placere a s&rit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind. Oala a povestit mai si la sfarsitul povestii a fost tot asa de frumos ca si la inceput. Farfuriile au zinganit de bucurie gi matura a scos cAteva fire de patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala, fiindca stia c& asta are s4-i necdjeasca pe ceilalti. "Daca o incununez, maine ma incununeaza gi ea pe mine", s-a gandit miatura. "Mie mi-a venit pofta sa dansez.", a spus vatraiul si a inceput sa danseze. Doamne, iarta-ma, cum mai 2°icLica piciorul in sus! O perna veche care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut. "Ei, ma incununati si pe mine?", a intrebat vatraiul. Si l-au incununat si pe el. "Neam prost!", si-au spus in gand chibriturile. Acuma samovarul trebuia sa cante, dar a spus ca-i racit si nu poate daca nu fierbe. Dar asta era numai sclifoseala. Nu voia s& cante decat pe masa din sufragerie. Pe marginea ferestrei era o pana de scris, veche, cu care scria scrisori bucatareasa. N-avea nimic deosebit, doar atata ci fulsese bagata prea tare in cerneala, dar era mandra de asta. "Daca samovarul nu vrea sa cénte, spuse ea, n-are decat si nu cante. Afara la fereastra e o privighetoare in colivie gi stie ea si cante. E drept ca n-a invafat nicdieri, dar putem sa trecem asta cu vederea." “Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta, a zis ceainicul de tabla (canta gi el si era var bun cu samovarul) cred ca nu-i bine s4 ascultém cum canta o pasare straina. Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita dacd am sau n-am DREPTATE!" "Sunt foarte suparata, zise cosnita, sunt cum nu se poate de suparata pe voi toti. Asa intelegeti voi s4 va petreceti seara? N-ar fi mai intelept lucru sa facem put{ina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si eu am sa vi arat ce sa faceti. Aveti sé vedeti ce frumos are sa fie!" "Sa facem cat mai multd zarva!", au spus cu tofii. in clipa aceea a intrat bucdtareasa si toi au amutit si nu s-au mai miscat. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila. Fiecare se gandea: "Hei, dac-as fi vrut, s vezi ce petrecere ar fi fost!" Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul. Cum s-au mai aprins toate si @@M12 au mai ars! Si se gandeau: 25 "Acuma poate oricine sa vada ca noi suntem mai de pret decat toate celelalte. (Witte cum stralucim si ce lumina dam!" Dar repede-repede au ars gi n-a mai ramas nimic din ele. — Frumoasa poveste, a spus sultana. Parca as fi fost si eu in bucatarie cu chibriturile. Da, acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie. — Da, da! a spus sultanul, luni te-nsori cu fiica noastra. fl tutuiau acum, Ni fiindca curand avea sa fac parte din Seqvvilie. Cu 0 zi inainte de nunta, seara, a fost iluminatie in tot orasul. S-au impar{it pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era minunat de frumos. "Trebuie sa fac si eu ceva", s-a gandit feciorul de negustor gi a zee Rul rachete, pocnitori si artificii, le-a pus cu el in cufar si si-a luat Era o zarva cumplita! Tofi turcii {opaiau gi jucau de le sareau papucii pana peste cap; asemenea minunafie cum era cufarul zburator nu mai vazusera niciodata. Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului. Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a spus el: "Hai s& ma duc prin orag, si vad ce spune lumea". Nu-i de mirare deloc ca era curios sa afle. Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui, dar tuturor li se paruse frumos ce vazusera. — Am vazut pe dumnezeul TURCILOR, zicea unul, ochii ii straluceau ca niste stele si barba lui e ca o spuma. — Zbura imbracat cu o mantie de foc, zicea altul. $i pe pulpanele mantiei sedeau ingeri. Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta. Feciorul de negustor s-a dus iar in padure, ca sa se bage in cufar, dar cand a ajuns in padure, ia cufarul de unde nu-i! Cufarul arsese tot. Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese din el decat scrum. J Acum feciorul de negustor nu mai putea s zboare si nu se mai putea” Y duce la fata SULTANULUI. Ea |-a asteptat pe acoperis toata ziua. L-o mai fi asteptand si acuma, dar el cutreiera lumea si spune povesti; povestile lui insa nu mai sunt asa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul turcilor. or 26 Numiara cate pensule si cate acuarele sunt in imagine. Coloreaza imaginile care nu au pereche! 27 Elena Farago Closea Cot-cot-cot, Cot-cot-cot, Fac gi eu ce pot, ce pot Cot-co-dac, Cot-co-dac, Puii si-mi impac... Ciugulesc, Ma zbarlesc, Si mi-i chem, mi-i chem mereu, Ca nu-i las, Nici un pas, Far’ de mine, eu. Si le-adun Ce-i mai bun — Si seara, cu drag, le spun Cot-co-dac, Cot-co-dac, Basme sa-i impac. Clonc-clonc-clone, Clone-clonc-clonc, Si-i adorm apoi asa, incalziti Si paziti Sub aripa mea. 28 Pouestea gastelor Un gascan cu pene lucii Cum trecea pe pod prin sat Si-ntr-o man-avea papucii, Nu stiu cum i s-a-ntémplat Ca papucii lui cazura, Ce pacat, 0, ce pacat! C&ci erau cu-alesatura, Fara leac de tivitura Ce pacat! GAstele-auzind cum zbiara: Aoleu! Papucii mei! intr-un suflet alergara Si-ntrebau mirate, ce-i? Am ramas, plangea gascanul, Pagubas de patru lei! Tata-ma desculf, sarmanul! Ce ma fac acum, golanul, Fara ei! Haideti toti, si mosi si babe Sa-i cat&m pe rau acu! Repede-notand din labe C&rdul tot pe rau trecu. J-ai gasit? Eu, nu, surata, Ce mia-trebi asa si tu? Toate apoi strigau deodata: Bata-i pacostea sa-i bata! Nici eu, nu! Vara-ntreaga tot umblara, Dar papucii dusi au fost! Si-au si umble si la vara Pana ce le-or da de rost! Jar gascanul merge, vine, Face cruci si tine post, Nu-i gasesc! Sarac de mine, Tar descult e, vezi tu bine, Lucru prost! Gastele de-atunci, in cale, Cand vad apa undeva, Cautand pornesc agale Tot crezand ca-i vor afla. Vin si rate s& le-ajute: Mac-mac-mac si ga-ga-ga! Mac-mac-mac! Haide vino, du-te, Zile-asa pe rau pierdute! Ga-ga-ga! Tar cand gastele stau gloata Si prin dreptul lor te duci, Sare tabara lor roaté Si te-ntreaba: Ce ne-aduci? Ai gasit papucii? Spune! Tu la fug-atunci s-apuci! Si-si-si! Tot fac nebune Si te musca, doar le-ai spune De papuci! yy ZINE ZA Aas aes SAY iy Viorica V. Vandor Poueste de paste A fost odata, cu MULT timp in urma, o fetifa care se numea Sandra. Ea, impreuna cu mama ei, locuia intr-o coliba saracacioasa la marginea orasului. intr-o zi, in timp ce se juca in fata colibei cu papusa ei facuta din panusi de porumb, Sandra a zrit 0 trasura superba ce se apropia. in trasura era o fata imbracata toata in matase fina iar in poala tinea un cogs de rachita plin cu ou’. Saxdlxea a intrebat-o frumos pe fata: — Fata bogata, te rog frumos, esti atat de buna sa-mi dai si mie un ou sau doua? —Nv-ti dau! Sunt ale mele! Mi le-a dat bunica si nu le dau nimanui! Daca vrei oua, cere si tu de la bunica ta! — i-a raspuns fata intorcandu- si capul. Trasura s-a indepartat iar Sandra a ramas singura in drum. Raspunsul primit a mahnit-o foarte mult pe Sandra. Ea ar fi vrut s4-i faca o surprizi meme dandu-i un ou. Suparata, a fugit pe camp plangand in hohote. Vazand-o plangand un iepuras s-a oprit langa ea. — De ce plangi atat de tare, fetita? — a intrebat-o el. — Vai, iepurasule, cum sa nu plang? O fata bogata, dintr-o trasura, care a trecut pe langa mine, avea un cos plin cu oua si mie n-a vrut s4-mi dea nici macar unul. fi idem mamei mele care s-ar fi bucurat mult si mi-ar fi facut mie o prajitura delicioasa! —Nu plange fetito, ca te voi ajuta eu! Vino, din NOY, aici maine dimineata si ceea ce vei gasi langa trunchiul copacului de langa noi, va fi al tau! Sandra s-a dus repede acasa gi s-a culcat imediat ca nu cumva mama ei sa observe ca ochii ii erau inca rosii din cauza plansului. C4nd a ramas singur, iepurasul a chemat pasarile padurii si a cerut fiec4reia cite un OL!. Ca s-o inveseleasca si mai tare pe Sandra, de la florile cémpiei a cerut vopsea colorata, apoi se apuca de treaba. Inainte — de rasarit, ouale au fost vopsite. Sandra le-a gasit langa trunchiul copacului. Unul era mai frumos colorat decat celalalt. Le-a pus in sort,

    S-ar putea să vă placă și