Cuprins
2
PAȘTI
Pilat a spus despre Christos în negocierile din Vinerea
mare: „Acesta este Omul!” Christos stă în fața lui Pilat și a
poporului, bătut la sânge, purtând coroana de spini și mantaua
purpurie. În El, Cel care este mai regesc decât un rege, trebuie
să cunoaştem că omul este un rege în devenire. În fața învierii
lui Christos străbate neauzit un cuvânt ca acesta: „Acesta este
omul!" la urechea noastră. Aici vedem în împlinire ceea ce este
menirea fiecărui om în parte. În Cel înviat, obiectivul este atins,
omul spiritual.
Ce simțim faţă de acest lucru? Ne simţim neputincioşi.
Cât de neputincioși suntem faţă de lumea fizică pe care o
putem distruge... Eșuăm lamentabil atunci când vrem să creăm
ceva însufleţit. Boala și moartea domnesc asupra omului.
De ce suntem atât de neputincioși? Pentru că partea spirituală a omului, care într-
adevăr stă ca şi plutind deasupra noastră, nu intervine. Cu fiinţa noastră absolut proprie nu
suntem încă deloc înăuntrul învelişurilor noastre. Astfel nici spiritul, care nu este în învelişuri,
nu poate să afecteze aceste învelişuri și prin ele asupra mediului fizic. În perioada Patimilor
am auzit cuvintele despre „casa pământească părăsită de spirit”. Omul este încă numai trup
și suflet. Şi totuși omul nu constă numai din trup și suflet, ci din ființa genială care vrea să
locuiască în aceste învelişuri şi se arată deja în germene. În aceeaşi măsură în care fiinţa
spirituală pătrunde în aceste învelişuri, acest spirit-eu al omului poate să transforme natura
formată din învelişuri. Eul poate nu doar să ordoneze și să armonizeze sufletul, poate de
asemenea aduce pacea în interior și capacitatea de a iubi, în exterior.
Semnificația evenimentului christic de la Întrupare la Înviere constă în faptul că, în
„templul necurat” încă, şi-a făcut intrarea un eu suprem, Eul omenirii. Trupul unei ființe
omeneşti a devenit scena unei mari drame de transformare. Eul lui Christos a umplut şi
cuprins lăuntric cu totul şi cu totul forma omenească cu spirit. Un foc sfânt a dogorit în cei trei
ani ai vieții lui Christos. De către el au fost străbătute cu dogoare întru totul învelişurile
pământeşti - suflet, trup şi spirit.
Ceea ce a curs ca sânge din rănile Celui răstignit a fost viața spiritualizată, a fost
spiritul vieții, viața veșnică.
Și ceea ce a fost pus ca trup în mormântul lui Iosif din Arimateea a fost mai degrabă
sugestia exterioară a unui corp spiritual.
Ceea ce s-a petrecut în drama vieții lui Christos, în întrupare, în moartea pe Golgota
şi în Înviere a fost împlinirea naturii umane. Cel care a descins din mormânt a fost primul om
complet, cea mai perfectă locuire a lui Christos în ființa umană.
Începând de acolo, fiecare ființă umană poate deveni locul de locuit al lui Christos.
Christos este Eul superior al tuturor oamenilor. Locuirea lui Christos trezește în sufletul uman
germenii adormiți ai omului spiritual. Eul lui Christos îl ajută pe Eul nostru propriu, adevărat,
să pătrundă înăuntru, să devină activ în străbaterea cu spirit a întregii noastre fiinţe. Prin
puterea ajutătoare a Celui înviat, putem acţiona anticipând și sugerat, transformând din
interior spre exterior asupra învelişurilor noastre. S-ar putea să putem deja să vieţuim o
adiere de bucurie de Paște.
Armgard Hasselmann
3
Unghiul mort din Comunitatea Creștinilor
Joao Torunsky
(Rezumat al conferinței ținute în 6.11.2021 la Kassel de Joao Torunsky, noul responsabil superior prim
al Comunității Creștinilor. Textul realizat de Redacția LOGOS-Newsletter redă parțial atmosfera
impresionantă a evenimentului și urmărește doar prezentarea câtorva idei principale.)
”Voi ați murit” scrie Pavel. Faptul că nu remarcăm aceasta în mod suficient constituie deja un
unghi mort al fiecărui om contemporan înzestrat cu o conștiență de eu. Problemele sociale
își au de cele mai multe ori originea în faptul că noi „am murit”.
„Dar eu mă percep pe mine totuși ca Eu!” ar spune fiecare. Pentru a înțelege este
necesar să facem diferența între conștiența de Eu cotidian și conștiența de Eu superior.
Pentru aceasta Rudolf Steiner face o analogie și descrie corporalitatea noastră ca pe un
„aparat de oglindire”. Să ne imaginăm cu fantezie, că imaginea noastră oglindită în oglinda
din baie dobândește o conștiență de sine și privește din oglindă înafară. Imaginea oglindită
vede tot ce este în baie, însă nu vede persoana din fața ei. Imaginea oglindită este omul,
fiecare dintre noi, cu conştiența sa de Eu cotidian, care este orb pentru Eul adevărat,
superior care stă în fața oglinzii. Eul nostru superior e separat de Eul nostru cotidian. El
trăiește împrejurul Eului cotidian, așa cum individualitatea a trăit în placentă.
Conștiența Eului cotidian este legată de trup şi pentru trup egoismul este o premiză
justă și necesară. Fiecare trebuie să se îngrijească „egoist” de tot ceea ce are nevoie trupul
său, de exemplu de hrănirea lui. Egoismul este însă o problemă pentru suflet, atunci când
conștiența de Eu cotidian pune stăpânire pe forțele sufletești de gândire, simțire și voire,
atunci când el împrimă simțirii o tendință preponderent egoistă, când se hrănește cu
satisfacția vis-a-vis de propria voință și gândire. Așa pot lua naștere ideologii. De aici
pornește cea mai mare parte a problemelor sociale.
4
Acesta este momentul în care trebuie să ne oprim. Pavel scrie în scrisoarea către
Coloseni: „Voi ați murit și viața voastră adevărată, Eul vostru adevărat este unit cu Christos
și îsi are lăcașul în lumea spirituală”. Cum putem să ne unim cu Eul adevărat care este
împrejurul nostru? Dacă năzuim spre aceasta, atunci Eul ne vine în ajutor în două moduri.
Ne ajută din exterior, prin faptul că ne putem întâlni propriul destin în special prin intermediul
bolilor și ne ajută din interior, prin faptul că ne vorbește ca voce a conștiinței. Ea nu are
nimic moralizator ci ne susține ca în momentul unei decizii să fim autentici cu noi înșine.
Înainte cu câteva secole oamenii erau – asemenea copiilor de azi - mult mai legați de
Eul lor superior. Atunci când omul de azi dorește să se unească cu Eul său superior e nevoie
de un proces conștient, orientat împotriva tendinței generalizate spre o fixare egoistă pe Eu,
spre o îndrăgostire de sine, evident vizibilă de exemplu, în obiceiul răspândit al fotografiilor
selfi. Ca urmare, întâlnirile de destin între oameni sunt împiedicate, domnește o mare
îngrijorare în ceea ce privește boala, are loc o des-individualizare.
Omul poate să devină maestru în orice domeniu numai atunci când prioritatea lui este
iubirea, interesul pentru om. Prin faptul că îl percepem pe celălalt putem să ne „păcălim”
fixația pe sine. Prin spovedanie putem învinge tirania conștienței Eului cotidian. Colaborarea
cu alți oameni este un câmp de exercițiu.
Atunci când o echipă are o idee, entuziasmul este mare la început. Abia apoi pot să
apară divergențe. Să învățăm să ne raportăm lejer la propriile convingeri. Nu trebuie să fie
neapărat așa cum am gândit eu… „Către Tine să se îndrepte voirea mea” ... Ia naștere o
„simțire care se unește cu Christos”. Atunci când ne jertfim voința vom primi în dar gânduri
noi.
5
Cu recunoștință reproducem articole ale preoților, care au slujit Comunitatea Creștinilor în România
în ultimii trei decenii. Le datorăm întreaga gratitudine și în acest 2022 - Centenar.
Patimile şi Paştile merg iată împreună; în fiecare an vin, se întâmplă, sunt evenimente noi,
ca o „prima dată”. Acolo departe, pământul s-a cutremurat, marea s-a umflat, a devenit enormă, a
distrus oraşe, sate şi mii de vieţi.
Şi omul, ucenic-vrăjitor, din vina sa, vede neputincios pământul, marea, aerul şi toate
regnurile Naturii, amestecându-se cu substanţele ucigaşe. Prin asta oamenii sunt, chiar acum,
bătuţi şi vor fi bătuţi; pământul suferă şi va suferi mult timp încă. Şi fiinţele vii împreună cu
pământul.
Cât este de mare Patima lui Christos; din an în an, mai mare! Dar şi cât este de puternic
răsăritul Soarelui interior de Paşte !
Putem noi, prin munca lui Christos în noi, în Săptămânile de Patimi, să ne ascuţim atenţia
către ceea ce Paştile va aduce, pentru a purta cu forţă şi curaj drumul nostru de om, cu viaţa Sa mai
puternică ca întreaga moarte pe cruce a sufletului nostru?!
Când astfel de momente vin, atunci noi putem simţi: când în necazuri, în piedici, în probe,
noi întâlnim şi ne urmăm drumul nostru, atunci raza Soarelui Înviatului în noi şi a Invierii ne-a atins.
Acesta este Paştile! Aceasta este Învierea!
Cu rugăciunea de mai jos, a poetei germane Annette von Droste-Hulshoff, primiţi, dragi prieteni,
gândurile mele cele mai călduroase pentru o perioadă liturgică bună de Paşti.
6
RETROSPECTIVE
Întâlnirea mea cu Comunitatea Creștinilor
7
Povestea refugiaților
Mă îndreptam cu emoție spre Gara din Cluj și rumegam toate acele gânduri pe care
le-am avut după ce am răspuns apelului de a gazdui o mama cu doi copii ucraineni, în
drumul lor dinspre Ucraina spre Germania. Cum ne vom înțelege cu ei? Auzisem că nu prea
vorbesc engleza. N-o fi o problemă, există aplicații care traduc, vom găsi o cale.. și, până la
urmă, au nevoie de un pat confortabil și de o masă caldă... Dar ştiam că e mai mult de atât,
era o altfel de frământare... Mă voi descurca oare să creez acel spațiu de care are nevoie
cineva care fuge din calea războiului cu viața împachetată în două valize?
Ajunsă în gară, căutam un grup de părinți – colegi din Waldorf, cu care urma să
primim împreună acest grup, care venea cu trenul de la Suceava. Era multă lume acolo, am
aflat de la polițistul de serviciu că urmau să vină cam 80 de refugiați cu acel tren. I-am găsit
usor, un tătic de la școală care coordona mica noastră „Comisie de primire” era îmbrăcat în
culorile Ucrainei. Deşi nu ne cunoșteam personal (pe unii îi știam din vedere), ne-am
apropiat rapid... N-a fost nevoie de prea multe cuvinte, a fost suficientă oglindirea în ochii
sticloși care parcă răspundeau întrebării “și tu simți asta?”
A sosit trenul. Inima îmi bătea atât de tare, ca atunci când aștepți revederea cu
cineva drag. Doar că, de data asta, nu știam cine sunt. În câteva minute s-a umplut gara de
călători. Unii veseli, îmbrațișați de rude, alții așteptând să-și întâlnească gazda, omul
necunoscut în care trebuia să aibă încredere.
Grupul pe care-l așteptam era condus de o copilă – am aflat mai târziu că era
studentă și era printre puținii care vorbeau bine engleza. Erau majoritatea mame foarte tinere
cu copii mici – unii copii erau colegi în grădinița Waldorf, alții erau în cărucior. Tăticii lor n-au
reușit să plece.
Un alt val de emotie, derulez fără să vreau în minte toată povestea razboiului. Atât cât pot
să-mi imaginez.
Oksana (așa o cheamă pe mama care a venit cu noi) ne-a povestit în drum spre casă
despre cum au plecat din orașul lor, la țară, la părinții soțului, în urmă cu o săptămână, când
începuseră bombardamentele. În ultimele două zile a pornit sirena și acolo și au fost nevoiți
8
să stea în beci din cauza zgomotului puternic. Soțul ei i-a adus la graniță unde s-au întâlnit
cu restul grupului și a plecat înapoi.
Acasă ne-a arătat pe hartă traseul parcurs. Au luat-o pe un drum mai lung și mai rău,
cel principal nefiind sigur. Am aflat că e profesoară la Universitatea Tehnică din
Dnipropetrovsk.
Copiii erau mici, 2 ani și 4 ani, o fetiță și un băiat. Parcă le trecuse oboseala la văzul jucăriilor
găsite pe la noi. „Uite ce păpuși drăguțe din lână, ce animăluțe cioplite în lemn”... și parcă
familiaritatea asta i-a adus mamei zâmbetul pe buze. M-am bucurat cu ea.
Am luat cina împreună. “Pâine din bob, bob din lumina..” în română și în ucraineană,
printre lacrimi. Copiii mei se uitau mirați la mine. Cât voi reuși să le explic din toate astea?
Dar nu-i nevoie, din nou. E mai presus de explicații. După cină s-au jucat împreună și nu
părea să-i încurce deloc faptul că nu vorbeau aceeași limbă. Sau că sunt vreo 10 ani între ei.
În timpul ăsta Oksana s-a bucurat să vorbească acasă, cu soțul, cu părinții. I-a liniștit, erau
îngrijorați pentru ea.
Pentru că eliberasem o cameră pentru ei, noi am dormit cu toții, în aceeași cameră,
pe saltea. De obicei, asta se lăsa cu comentarii pe la refugiile de la munte pe unde mai
ajunsesem. De data asta, nimănui nu i s-a părut inconfortabil. Ca și cum am diminua cumva
din suferința acelei mame. Și ca și cum toți am înțeles asta, fără să o rostim.
A doua zi am fost împreună la Școala Waldorf, a vrut să vadă cum e școala la noi.
Asemănătoare, mi-a spus. Mi-a povestit despre frământările ei, în timp ce copiii explorau
curtea grădiniței. Văzând că am copii mai mari, m-a întrebat cum e la noi cu ecranele și cu
tehnologia. Aceleași gânduri, mi-am spus... O mama ca mine, cu aceleași trăiri, cu aceeași
viziune a plecat în lume cu copiii de mână să caute pacea.
Au plecat seara, la trenul de Viena. Ne-am îmbrățișat și am plâns. Ne-a lăsat amintire
o bancnota și ne-a spus că s-ar bucura să ne invite la ei, în Ucraina, după ce se termină
războiul.
Mi-e greu să pun în cuvinte intensitatea emoției trăite în acele zile. Am simțit o
“suroritate” despre care poate doar citisem. Am rămas plângând și plânsul ei, pentru că ea
avea acum altceva de făcut. M-am rușinat de nimicnicia “problemelor” mele existențiale și-
am primit darul noului înțeles al acelui “Dăruind, vei dobândi“.
Sunt bine, Oksana și copiii ei. Au ajuns într-un mic orășel la nord de
Berlin, au fost primiți acolo în Comunitate. Merg cu bicicleta uneori la
grădinița Waldorf unde au găsit aceleași jucării, păpușile minunate din lână
și căluții ciopliți în lemn. Mi-a trimis poze, păreau fericiti. M-am bucurat.
9
„Casa Vieţii Timișoara”
10
VEŞTI DIN COMUNITATE
Mama a încercat în zadar să afle dacă Mihai a fost botezat şi a încercat de mai multe
ori să îl boteze, dar nu a găsit suficient sprijin la preoții cărora li s-a adresat. La Comunitatea
Creștinilor din Cluj, însă a găsit înțelegere și sprijin și iată că dorința ei s-a împlinit.
Demersurile mamei și a preotului Monica Culda au fost sprijinite cu drag de cei doi nași:
Elena-Carmen Dinuța și George-Florin Ciorbă.
Privind retrospectiv asupra zilei de botez, Mihai a spus: „A fost cea mai frumoasă zi
din viața mea!”. Elanul adolescentin și-a spus desigur cuvântul, dar cu certitudine, acea zi a
avut un nimb de frumoasă și înălțătoare sărbătoare.
11
POVESTE DE PRIMĂVARĂ
Era odată o bătrână bună la inimă, care locuia într-o căsuţă la marginea satului. Ea
avea în grădină un strat minunat cu lalele dungate. Într-o noapte a fost trezită de nişte sunete
gingaşe şi de râsete de copilaşi. Se uită pe fereastră. Sunetele păreau că vin de la stratul de
lalele, dar nu putu vedea nimic acolo.
În dimineaţa următoare se duse să-şi vadă florile, dar nu părea să fi fost cineva acolo
noaptea trecută. Noaptea următoare a fost din nou trezită de cântecul delicat şi de râsetele
de copii. Se ridică din pat şi ieşi în gradină încetişor. Luna strălucea viu deasupra lalelelor şi
florile se legănau uşor.
Bătrâna privi cu atenţie, mai de aproape, şi văzu cum lângă fiecare floare şedea o
zână care legăna floarea ca pe un leagăn, în care stătea culcat un bebeluş de zână ce râdea
şi se juca. Se strecură pe usă înapoi în casă şi din acel moment nu a mai lăsat pe nimeni să
se atingă de florile ei, să le rupă.
Dar într-o zi bătrâna muri, iar florile au fost rupte de toţi cei ce treceau pe lângă curtea
părăsită şi nu ştiau nimic despre zâne.
Cei ce s-au mutat acolo au pus pătrunjel în locul florilor, dar acesta se îngălbenea şi
se usca de cum răsărea. Şi astfel se întâmplă cu toate plantele ce au fost sădite acolo.
În schimb mormântul bătrânei era mereu plin de flori pentru că zânele le cântau, iarba
nu se veştejea niciodată oricâtă secetă era, iar primăvara lalelele, narcisele, violetele colorau
viu mormântul ei.
12
Comemorare - GEORGE BĂLAN
(11.03.1929 - 03.01.2022)
„Muzicologul și autorul George Bălan a decedat în 3.01.2022”. Anunțul a fost făcut de șeful
Școlii Internaționale „Musicosophia-Schule“, din Sankt Peter (Germania), Gebhard von
Gültingen.
George Bălan, născut la Turnu Măgurele pe 11 martie 1929, a fost muzicolog și autor a zeci
de cărți scrise în limbile română, germană și franceză, pe teme muzicale, filosofice etc.
Studii
Activitatea
13
Tot acolo a fost vizitat în această perioadă de Ioan Petru Culianu, Andrei Pleșu, Gabriel
Liiceanu, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu, Geo Bogza, Nicolae Stan (General de
Securitate), George Ivașcu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Calinic Argatu, Alexandru Leahu,
Anton Șuteu, Paul Miron și mulți alții. La Mânăstirea Sinaia, în chilia unui apropiat, se
întâlnea cu Ion Caraion, Dr. Ovidiu Marina etc. De Patriarhul Iustinian l-a legat o caldă
prietenie. Patriarhul l-a propus pe George Bălan Departamentului Cultelor drept urmaș al
său, idee respinsă vehement de Securitate.
În 1985 se stabilește la Sankt Peter, în Munții Pădurea Neagră, lângă Freiburg, unde
înființează „Musicosophia-Schule“, școală pentru „ascultarea conștientă a muzicii”. În același
an devine cetățean german.
14
SCRISOARE FINANCIARĂ
Cel care ia parte la viața sacramentală creează, colaborează, după puteri, din
forțele sale cele mai înalt sufletesc - spirituale. Aici fiecare are o responsabilitate care
își găsește expresia până in contribuția sa financiară. Ne exprimăm mulțumirea
cordială puternic încredințați că aceasta se va întâmpla cu bucurie și pe mai departe.
Una dintre cele mai mari bucurii ale Crăciunului 2021 a fost răspunsul pe care
l-am primit la apelul financiar. Anul trecut ne-a solicitat în multe privințe și totuși,
apelul nostru a fost auzit. Grație diferitelor contribuții am reușit să ieșim din impas. Au
fost prieteni care au început să contribuie lunar, alții și-au mărit contribuția lunară. Pe
lângă toate acestea, o donație generoasă de Crăciun ne-a ajutat să încheiem pozitiv
anul finaciar. O atenție deosebită am dat și revizuirii unor cheltuieli pentru a găsi căile
cele mai convenabile. Nici anul în curs nu se arată mai ușor. Cu certitudine, dacă
vom face ceea ce e just va veni și ajutorul necesar.
Regăsiți mai jos darea de seama a situației financiare pentru anul 2021.
Pentru a ușura achitarea contribuțiilor, vă reamintim contul în care pot fi trimise
contribuțiile:
RO47 BTRL 0130 1205 9114 48XX - BANCA TRANSILVANIA, CLUJ NAPOCA,
cu mențiunea ,,contribuție’’.
15
DARE DE SEAMĂ FINANCIARĂ 2021
INTRĂRI (Lei)
CONTRIBUŢII 37,603.65
CHIRII 5,950.00
DIVERSE 15,754.00
TOTAL INTRĂRI
102,254.07
IEŞIRI (Lei)
TRANSPORT 2,303.00
DIVERSE 19,597.80
TOTAL IEŞIRI
90,365.83
16
PERSPECTIVE
Săptămâna Mare
17
Programul Comunității Creștinilor din Cluj
Săptămâna Mare
14.04 Joia Mare 10:00 Actul de Sfințire a Omului, Matei 26 Cina cea de taină, Ghețimani
18:30 – 19:30 Moment cultic: Luca 23: 13-32 Hotărârea lui Pilat
Cina tăcerii - experiență pascală
15.04 Vinerea Mare 15:00 - Ceasul răstignirii ”Cele șapte cuvinte de pe cruce”;
Cuvintele Evangheliei împletite cu muzică sacră;
interpretează Christophe Alvarez, Judith Dan, Georgiana Fodor
15.05 10:00 Actul de Sfințire a Omului Ioan 16, 1-33 Întristarea prefăcută în bucurie
11:20 Actul duminical pentru copii
11:45-13:00 Atelier de jocuri şi improvizații pentru copii și adulți
22.05 10:00 Actul de Sfințire a Omului Ioan 14, 1-31 Îmbărbătarea ucenicilor
18
Tabăra de vară a Comunității creștinilor - Beliș 2022
LOGOS-Consacrând Umanitatea
Iată deci numele marelui nostru congres mondial din octombrie 2022 prin care dorim
să facem un pas înainte în secolul al doilea de viață; un pas în secolul al II-lea al Mișcării
noastre de reînnoire religioasă.
LOGOS este originea și scopul oricărei dezvoltări în care lumea și noi înșine progresăm.
19
Congresul va avea loc în perioada mihaelică. 7-11 octombrie 2022, Dortmund.
- Sacramentele, celebrarea
- Sfântul Michael
La 8 altare va fi celebrat Actul de Sfințire a Omului în mai multe limbi și vor avea loc
încheieri cultice ale zilelor, cu predică.
Va fi şi un program special pentru copii. Și, desigur, pauze suficiente ne vor permite
să mâncăm, dar și să dam naștere la schimburi și contribuții spontane.
20
PERICOPE - primăvara 2022
Sǎptamȃna mare
Paști
Ȋnǎlțarea
Rusaliile
Per. Intermediarǎ
21
URARE DE PAŞTI
22
INFO
Telefon de însoțire pastorală (pentru comunitate și aparținători): 0744 505 519
Bucureşti
a.hasselmann48@gmail.com
Cluj-Napoca
Brașov
Pitești
23