1

Cuprins

Paşti, Armgard Hasselmann .........................................................................3

Unghiul mort din Comunitatea Creștinilor, Joao Torunsky ...........................4
De la timpul Patimilor la cel al Paştilor, Marie Pierrette Robert ....................6
RETROSPECTIVE
Întâlnirea mea cu Comunitatea Creștinilor, Diana Corina Stoica ..................7
Povestea refugiaților, Monica Furțea ............................................................8
„Casa Vieţii Timișoara”, Armgard Hasselmann ..........................................10
VEŞTI DIN COMUNITATE
Botezul lui Mihai Sebastian Sabău ..............................................................11
Poveste de primăvară ..................................................................................12
Comemorare – George Bălan ......................................................................13
Scrisoare financiară .....................................................................................15
Dare de seamă financiară anul 2021 ..........................................................16
PERSPECTIVE
Programul Comunității Creștinilor în București ...........................................17
Programul Comunității Creștinilor în Cluj .....................................................18
Tabăra de vară a Comunității creștinilor Beliș 2022 .....................................19
LOGOS - Congres mondial de Sf. Mihael 7-11.10. 2022, Dortmund ...........19
PERICOPE- primăvara 2022 ........................................................................21
URARE DE PAŞTI ........................................................................................22
Informații ................................................................................................................23

Redacția: Lidia Blidariu, Verginia Petrovici, Monica Culda, Dorina Moldovan

Coperta: Din ciclul ”Anotimpuri”,Tatiana Nechitaylo, artist Kiev; editare R.Cantemir

2
 PAȘTI
Pilat a spus despre Christos în negocierile din Vinerea
mare: „Acesta este Omul!” Christos stă în fața lui Pilat și a
poporului, bătut la sânge, purtând coroana de spini și mantaua
purpurie. În El, Cel care este mai regesc decât un rege, trebuie
să cunoaştem că omul este un rege în devenire. În fața învierii
lui Christos străbate neauzit un cuvânt ca acesta: „Acesta este
omul!" la urechea noastră. Aici vedem în împlinire ceea ce este
menirea fiecărui om în parte. În Cel înviat, obiectivul este atins,
omul spiritual.
Ce simțim faţă de acest lucru? Ne simţim neputincioşi.
Cât de neputincioși suntem faţă de lumea fizică pe care o
putem distruge... Eșuăm lamentabil atunci când vrem să creăm
ceva însufleţit. Boala și moartea domnesc asupra omului.
De ce suntem atât de neputincioși? Pentru că partea spirituală a omului, care într-
adevăr stă ca şi plutind deasupra noastră, nu intervine. Cu fiinţa noastră absolut proprie nu
suntem încă deloc înăuntrul învelişurilor noastre. Astfel nici spiritul, care nu este în învelişuri,
nu poate să afecteze aceste învelişuri și prin ele asupra mediului fizic. În perioada Patimilor
am auzit cuvintele despre „casa pământească părăsită de spirit”. Omul este încă numai trup
și suflet. Şi totuși omul nu constă numai din trup și suflet, ci din ființa genială care vrea să
locuiască în aceste învelişuri şi se arată deja în germene. În aceeaşi măsură în care fiinţa
spirituală pătrunde în aceste învelişuri, acest spirit-eu al omului poate să transforme natura
formată din învelişuri. Eul poate nu doar să ordoneze și să armonizeze sufletul, poate de
asemenea aduce pacea în interior și capacitatea de a iubi, în exterior.
Semnificația evenimentului christic de la Întrupare la Înviere constă în faptul că, în
„templul necurat” încă, şi-a făcut intrarea un eu suprem, Eul omenirii. Trupul unei ființe
omeneşti a devenit scena unei mari drame de transformare. Eul lui Christos a umplut şi
cuprins lăuntric cu totul şi cu totul forma omenească cu spirit. Un foc sfânt a dogorit în cei trei
ani ai vieții lui Christos. De către el au fost străbătute cu dogoare întru totul învelişurile
pământeşti - suflet, trup şi spirit.
Ceea ce a curs ca sânge din rănile Celui răstignit a fost viața spiritualizată, a fost
spiritul vieții, viața veșnică.
Și ceea ce a fost pus ca trup în mormântul lui Iosif din Arimateea a fost mai degrabă
sugestia exterioară a unui corp spiritual.
Ceea ce s-a petrecut în drama vieții lui Christos, în întrupare, în moartea pe Golgota
şi în Înviere a fost împlinirea naturii umane. Cel care a descins din mormânt a fost primul om
complet, cea mai perfectă locuire a lui Christos în ființa umană.
Începând de acolo, fiecare ființă umană poate deveni locul de locuit al lui Christos.
Christos este Eul superior al tuturor oamenilor. Locuirea lui Christos trezește în sufletul uman
germenii adormiți ai omului spiritual. Eul lui Christos îl ajută pe Eul nostru propriu, adevărat,
să pătrundă înăuntru, să devină activ în străbaterea cu spirit a întregii noastre fiinţe. Prin
puterea ajutătoare a Celui înviat, putem acţiona anticipând și sugerat, transformând din
interior spre exterior asupra învelişurilor noastre. S-ar putea să putem deja să vieţuim o
adiere de bucurie de Paște.
Armgard Hasselmann

3
 Unghiul mort din Comunitatea Creștinilor
Joao Torunsky

(Rezumat al conferinței ținute în 6.11.2021 la Kassel de Joao Torunsky, noul responsabil superior prim
al Comunității Creștinilor. Textul realizat de Redacția LOGOS-Newsletter redă parțial atmosfera
impresionantă a evenimentului și urmărește doar prezentarea câtorva idei principale.)

”Voi ați murit” scrie Pavel. Faptul că nu remarcăm aceasta în mod suficient constituie deja un
unghi mort al fiecărui om contemporan înzestrat cu o conștiență de eu. Problemele sociale
își au de cele mai multe ori originea în faptul că noi „am murit”.

Pentru a înțelege această afirmație surprinzătoare ne vine în ajutor, spune Rudolf

Steiner, o privire îndreptată spre perioada de evoluție embrionară. Placenta pune la
dispoziția embrionului - slujind- funcțiile fiziologice, trupul însă trebuie să reacționeze egoist
pentru a se putea hrăni și crește. De placentă este legată individualitatea, de trup este legată
personalitatea. La nașterea trupului se încarnează personalitatea dar, odată cu placenta
moare și individualitatea în sensul Eului superior.

„Dar eu mă percep pe mine totuși ca Eu!” ar spune fiecare. Pentru a înțelege este
necesar să facem diferența între conștiența de Eu cotidian și conștiența de Eu superior.
Pentru aceasta Rudolf Steiner face o analogie și descrie corporalitatea noastră ca pe un
„aparat de oglindire”. Să ne imaginăm cu fantezie, că imaginea noastră oglindită în oglinda
din baie dobândește o conștiență de sine și privește din oglindă înafară. Imaginea oglindită
vede tot ce este în baie, însă nu vede persoana din fața ei. Imaginea oglindită este omul,
fiecare dintre noi, cu conştiența sa de Eu cotidian, care este orb pentru Eul adevărat,
superior care stă în fața oglinzii. Eul nostru superior e separat de Eul nostru cotidian. El
trăiește împrejurul Eului cotidian, așa cum individualitatea a trăit în placentă.

Conștiența Eului cotidian este legată de trup şi pentru trup egoismul este o premiză
justă și necesară. Fiecare trebuie să se îngrijească „egoist” de tot ceea ce are nevoie trupul
său, de exemplu de hrănirea lui. Egoismul este însă o problemă pentru suflet, atunci când
conștiența de Eu cotidian pune stăpânire pe forțele sufletești de gândire, simțire și voire,
atunci când el împrimă simțirii o tendință preponderent egoistă, când se hrănește cu
satisfacția vis-a-vis de propria voință și gândire. Așa pot lua naștere ideologii. De aici
pornește cea mai mare parte a problemelor sociale.
4
 Acesta este momentul în care trebuie să ne oprim. Pavel scrie în scrisoarea către
Coloseni: „Voi ați murit și viața voastră adevărată, Eul vostru adevărat este unit cu Christos
și îsi are lăcașul în lumea spirituală”. Cum putem să ne unim cu Eul adevărat care este
împrejurul nostru? Dacă năzuim spre aceasta, atunci Eul ne vine în ajutor în două moduri.
Ne ajută din exterior, prin faptul că ne putem întâlni propriul destin în special prin intermediul
bolilor și ne ajută din interior, prin faptul că ne vorbește ca voce a conștiinței. Ea nu are
nimic moralizator ci ne susține ca în momentul unei decizii să fim autentici cu noi înșine.

Înainte cu câteva secole oamenii erau – asemenea copiilor de azi - mult mai legați de
Eul lor superior. Atunci când omul de azi dorește să se unească cu Eul său superior e nevoie
de un proces conștient, orientat împotriva tendinței generalizate spre o fixare egoistă pe Eu,
spre o îndrăgostire de sine, evident vizibilă de exemplu, în obiceiul răspândit al fotografiilor
selfi. Ca urmare, întâlnirile de destin între oameni sunt împiedicate, domnește o mare
îngrijorare în ceea ce privește boala, are loc o des-individualizare.

În această situație problematică putem să ne îndreptăm atenția spre Eul nostru

superior care vrea și poate să ne ajute. Să fim activi bazându-ne pe conștiința noastră, să
dăm atenție Eului nostru superior care este împrejurul nostru și vrea să ne vorbească.
Pentru a nu rămâne surzi în fața lui trebuie să ne „păcălim” conștiența de Eu cotidian.
Cunoaștem susținerea și inspirația care ne vin din actele cultice: Noi învățăm pentru a
înțelege lumea, pentru a lucra în lume, iubirea dă viață întregii munci a omului…

Omul poate să devină maestru în orice domeniu numai atunci când prioritatea lui este
iubirea, interesul pentru om. Prin faptul că îl percepem pe celălalt putem să ne „păcălim”
fixația pe sine. Prin spovedanie putem învinge tirania conștienței Eului cotidian. Colaborarea
cu alți oameni este un câmp de exercițiu.

Atunci când o echipă are o idee, entuziasmul este mare la început. Abia apoi pot să
apară divergențe. Să învățăm să ne raportăm lejer la propriile convingeri. Nu trebuie să fie
neapărat așa cum am gândit eu… „Către Tine să se îndrepte voirea mea” ... Ia naștere o
„simțire care se unește cu Christos”. Atunci când ne jertfim voința vom primi în dar gânduri
noi.

Toate aceste drumuri au ca țel iubirea. Ea trebuie să trăiască, să se manifeste. Atunci

când - fiecare pentru sine - reușim să învingem tirania conștienței propriului Eu cotidian, Eul
nostru adevărat va izbândi. Din această sferă vom putea rezolva problemele sociale.

Traducere Monica Culda

5
 Cu recunoștință reproducem articole ale preoților, care au slujit Comunitatea Creștinilor în România
în ultimii trei decenii. Le datorăm întreaga gratitudine și în acest 2022 - Centenar.

De la timpul Patimilor, la cel al Paştilor (2011)

Marie Pierrette Robert

(Preot francez, a lucrat 12 ani pentru România ca membră a „Cercului
celor șapte”, între 2006-2018. A contribuit decisiv la Fondarea
comunității noastre din 2017.)

Când vine timpul liturgic al Patimilor, o mare cotitură se petrece

în sufletul omenesc. Aceasta are un gust adeseori trist, dar deopotrivă
puternic, ca şi cum ceva important, ca o sursă de viitor, ar urma să se
întâmple; ca ceva care trebuie să treacă printr-o mare durere. Durere
şi sperantă, necaz şi bucurie, străbâtând alături, alipindu-se.

Patimile şi Paştile merg iată împreună; în fiecare an vin, se întâmplă, sunt evenimente noi,
ca o „prima dată”. Acolo departe, pământul s-a cutremurat, marea s-a umflat, a devenit enormă, a
distrus oraşe, sate şi mii de vieţi.

Şi omul, ucenic-vrăjitor, din vina sa, vede neputincios pământul, marea, aerul şi toate
regnurile Naturii, amestecându-se cu substanţele ucigaşe. Prin asta oamenii sunt, chiar acum,
bătuţi şi vor fi bătuţi; pământul suferă şi va suferi mult timp încă. Şi fiinţele vii împreună cu
pământul.

Umanul-umanitatea şi fiinţa pământului sunt amândouă legate de Christos. Ar trebui încă

odată să spunem totuşi: Prin jertfa Sa din dragoste, El s-a unit în întregime cu omenescul şi fiinţa
pământescului. Acolo unde omul este distrus, ras de faţa pământului, şi este în suferinţă, El suferă
în el, în fiecare om. Acolo unde Terra este murdărită (spurcată) şi despicată, este trupul Său care
suferă, corpul Său de Lumină a Spiritului unit indestructibil şi fără de întoarcere cu pământul.

Cât este de mare Patima lui Christos; din an în an, mai mare! Dar şi cât este de puternic
răsăritul Soarelui interior de Paşte !

Putem noi, prin munca lui Christos în noi, în Săptămânile de Patimi, să ne ascuţim atenţia
către ceea ce Paştile va aduce, pentru a purta cu forţă şi curaj drumul nostru de om, cu viaţa Sa mai
puternică ca întreaga moarte pe cruce a sufletului nostru?!

Când astfel de momente vin, atunci noi putem simţi: când în necazuri, în piedici, în probe,
noi întâlnim şi ne urmăm drumul nostru, atunci raza Soarelui Înviatului în noi şi a Invierii ne-a atins.
Acesta este Paştile! Aceasta este Învierea!

Cu rugăciunea de mai jos, a poetei germane Annette von Droste-Hulshoff, primiţi, dragi prieteni,
gândurile mele cele mai călduroase pentru o perioadă liturgică bună de Paşti.

Eu nu cer fericirea pământeană:

Doar o mică lumină din timp in timp,
Pentru ca mâinile Tale să devină vizibile,
Ca eu să ghicesc dragostea Ta,
Şi-n cumpenele vieţii, harul de a putea accepta.
Dar Tu eşti, Doamne, singur, cel ce va şti mai bine
Cât pot şi trebuie ca eu să duc.

6
 RETROSPECTIVE
Întâlnirea mea cu Comunitatea Creștinilor

În anul 1997, la 22 de ani, am plecat în Germania pentru a studia

pedagogie Waldorf. Crăciunul l-am petrecut alături de o familie
minunata, familia Koch, o bunicuță drăguță care „m-a adoptat”, soțul
dânsei, fiica și nepoțica pe care o îngrijeam în timpul liber. În ajunul
Crăciunului, Oma m-a întrebat dacă doresc să o însoțesc la biserica. Nu
a specificat ce biserica, doar la biserica. Pentru o fracțiune de secundă
m-am blocat. De câțiva ani refuzam să mai merg la biserică. Ca ființă
umană nu puteam accepta nici teoria lui Darwin, dar nici dogmele
bisericii ortodoxe. Din punct de vedere religios ma simțeam sufletește
pierdută. Cu un nod în gât am spus da, din respect pentru ființa
deosebită care era Oma. Nu mi-a spus absolut nimic despre locul unde
urma să mergem, când a sosit timpul am plecat. Ajunse, nu am recunoscut nimic din ceea ce
cunoșteam, am intrat intr-o sală frumoasă, cu pereți mov, un altar simplu, 7 lumânări. O
liniște deplină. A început slujba. Cred că în acel moment lumea spirituală mi-a închis orice
cale de a înțelege conținutul slujbei și mi-a deschis sufletul pentru a trăi atmosfera slujbei.
Deși aveam pretenția că înțeleg limba germană, la sfârșitul slujbei am realizat că nu
înțelesesem nici un cuvânt. În schimb aveam lacrimi pe obraji iar sufletul imi era plin de o
bucurie imensă, mă simțeam ACASĂ. La ieșire am aflat unde eram. În biserica Comunității
Creștinilor din Ottersberg. Am revenit și nu am mai întâmpinat nici o problemă de înțelegere
iar sentimentul de ACASA a rămas indiferent unde mi-a fost dat să particip la slujbă.
Trei ani mai târziu m-am întors în țară și am căutat Comunitatea. Am găsit
înălțătoarele simpozioane de Crăciun de la București și de vară de la Beliș cu d-na Claudia
Stockmann și dl.Michael Debus. A urmat venirea treptată a preoteselor noastre d-na Anca
Burloi, d-na Monica Culda, trecerea de la slujba în limba germană la slujba în limba română.
Prima slujbă în limba română pentru mine a fost bilingvă. D-na Burloi la altar și vocea d-nului
Debus în suflet.
Treptat am ajuns să mă implic activ în viața comunității împreună cu cei ce deja
purtau în suflet dorul Fondării. Unii din pionieri au trecut pragul lumii spirituale și ne însoțesc
activ în muncă. Am primit noi impulsuri și forță prin venirea si stabilirea la București a d-nei
Hasselmann. Venirea dânsei a însemnat o intensificare a muncii si o fortificare a celor două
comunități din București și Cluj.
N-am fi putut ajunge la momentul festiv al FONDĂRII - fără sacrificiul atâtor preoți
minunați care ne-au susținut și al membrilor activi ai Comunității cărora le sunt profund
recunoscătoare pentru că sentimentul de ACASA mă însoțește pretutindeni, la altar, când
ministrez, când fac munca juridică și financiară pentru Comunitate.

Diana Corina Stoica, Cluj

7
 Povestea refugiaților

Mă îndreptam cu emoție spre Gara din Cluj și rumegam toate acele gânduri pe care
le-am avut după ce am răspuns apelului de a gazdui o mama cu doi copii ucraineni, în
drumul lor dinspre Ucraina spre Germania. Cum ne vom înțelege cu ei? Auzisem că nu prea
vorbesc engleza. N-o fi o problemă, există aplicații care traduc, vom găsi o cale.. și, până la
urmă, au nevoie de un pat confortabil și de o masă caldă... Dar ştiam că e mai mult de atât,
era o altfel de frământare... Mă voi descurca oare să creez acel spațiu de care are nevoie
cineva care fuge din calea războiului cu viața împachetată în două valize?

Ajunsă în gară, căutam un grup de părinți – colegi din Waldorf, cu care urma să
primim împreună acest grup, care venea cu trenul de la Suceava. Era multă lume acolo, am
aflat de la polițistul de serviciu că urmau să vină cam 80 de refugiați cu acel tren. I-am găsit
usor, un tătic de la școală care coordona mica noastră „Comisie de primire” era îmbrăcat în
culorile Ucrainei. Deşi nu ne cunoșteam personal (pe unii îi știam din vedere), ne-am
apropiat rapid... N-a fost nevoie de prea multe cuvinte, a fost suficientă oglindirea în ochii
sticloși care parcă răspundeau întrebării “și tu simți asta?”

A sosit trenul. Inima îmi bătea atât de tare, ca atunci când aștepți revederea cu
cineva drag. Doar că, de data asta, nu știam cine sunt. În câteva minute s-a umplut gara de
călători. Unii veseli, îmbrațișați de rude, alții așteptând să-și întâlnească gazda, omul
necunoscut în care trebuia să aibă încredere.

Grupul pe care-l așteptam era condus de o copilă – am aflat mai târziu că era
studentă și era printre puținii care vorbeau bine engleza. Erau majoritatea mame foarte tinere
cu copii mici – unii copii erau colegi în grădinița Waldorf, alții erau în cărucior. Tăticii lor n-au
reușit să plece.

Un alt val de emotie, derulez fără să vreau în minte toată povestea razboiului. Atât cât pot
să-mi imaginez.

Ne-am cunoscut fiecare cu familia repartizată și am așteptat în gară până când

coordonatorul grupului s-a ocupat de biletele pentru a doua zi spre Viena. Copiii își cam
pierduseră răbdarea, mamele lor erau și ele obosite. Erau plecați din Ucraina de două zile.
Am încropit o joacă în sala de așteptare, încercând să le eliberăm pe mămici. A ținut cam 5
minute, copiii vroiau tot la mama... S-a rezolvat cu biletele. Am pornit spre casă.

Oksana (așa o cheamă pe mama care a venit cu noi) ne-a povestit în drum spre casă
despre cum au plecat din orașul lor, la țară, la părinții soțului, în urmă cu o săptămână, când
începuseră bombardamentele. În ultimele două zile a pornit sirena și acolo și au fost nevoiți

8
să stea în beci din cauza zgomotului puternic. Soțul ei i-a adus la graniță unde s-au întâlnit
cu restul grupului și a plecat înapoi.

Acasă ne-a arătat pe hartă traseul parcurs. Au luat-o pe un drum mai lung și mai rău,
cel principal nefiind sigur. Am aflat că e profesoară la Universitatea Tehnică din
Dnipropetrovsk.

Copiii erau mici, 2 ani și 4 ani, o fetiță și un băiat. Parcă le trecuse oboseala la văzul jucăriilor
găsite pe la noi. „Uite ce păpuși drăguțe din lână, ce animăluțe cioplite în lemn”... și parcă
familiaritatea asta i-a adus mamei zâmbetul pe buze. M-am bucurat cu ea.

Am luat cina împreună. “Pâine din bob, bob din lumina..” în română și în ucraineană,
printre lacrimi. Copiii mei se uitau mirați la mine. Cât voi reuși să le explic din toate astea?
Dar nu-i nevoie, din nou. E mai presus de explicații. După cină s-au jucat împreună și nu
părea să-i încurce deloc faptul că nu vorbeau aceeași limbă. Sau că sunt vreo 10 ani între ei.
În timpul ăsta Oksana s-a bucurat să vorbească acasă, cu soțul, cu părinții. I-a liniștit, erau
îngrijorați pentru ea.

Pentru că eliberasem o cameră pentru ei, noi am dormit cu toții, în aceeași cameră,
pe saltea. De obicei, asta se lăsa cu comentarii pe la refugiile de la munte pe unde mai
ajunsesem. De data asta, nimănui nu i s-a părut inconfortabil. Ca și cum am diminua cumva
din suferința acelei mame. Și ca și cum toți am înțeles asta, fără să o rostim.

A doua zi am fost împreună la Școala Waldorf, a vrut să vadă cum e școala la noi.
Asemănătoare, mi-a spus. Mi-a povestit despre frământările ei, în timp ce copiii explorau
curtea grădiniței. Văzând că am copii mai mari, m-a întrebat cum e la noi cu ecranele și cu
tehnologia. Aceleași gânduri, mi-am spus... O mama ca mine, cu aceleași trăiri, cu aceeași
viziune a plecat în lume cu copiii de mână să caute pacea.

Au plecat seara, la trenul de Viena. Ne-am îmbrățișat și am plâns. Ne-a lăsat amintire
o bancnota și ne-a spus că s-ar bucura să ne invite la ei, în Ucraina, după ce se termină
războiul.

Mi-e greu să pun în cuvinte intensitatea emoției trăite în acele zile. Am simțit o
“suroritate” despre care poate doar citisem. Am rămas plângând și plânsul ei, pentru că ea
avea acum altceva de făcut. M-am rușinat de nimicnicia “problemelor” mele existențiale și-
am primit darul noului înțeles al acelui “Dăruind, vei dobândi“.

Sunt bine, Oksana și copiii ei. Au ajuns într-un mic orășel la nord de
Berlin, au fost primiți acolo în Comunitate. Merg cu bicicleta uneori la
grădinița Waldorf unde au găsit aceleași jucării, păpușile minunate din lână
și căluții ciopliți în lemn. Mi-a trimis poze, păreau fericiti. M-am bucurat.

Monica Furțea, Cluj

9
 „Casa Vieţii Timișoara”

În weekend-ul 18-19-20 martie, „Casa Vietii Timișoara" şi-a

deschis porțile. În ultimele săptămâni, Ana Maria Petrov și
Patricia Bucko au șlefuit și au pictat harnice ușile și ferestrele,
iar în ultima săptămână m-am alăturat şi eu. O muncă
minunată! Din păcate, nu era încă suficientă încălzire, dar
precum lucrând necontenit am încercat să ne menţinem
căldura prin activitate.
O astfel de inițiativă, o casă a întâlnirii pentru toate generațiile,
cu ateliere de diferite arte și cu posibilitatea ca o comunitate a
Comunităţii Creştinilor să fie acolo acasă, este o noutate
absolută în Timișoara şi probabil în toată România.
Vineri seara a urmat, după o scurtă privire asupra primelor
idei despre un centru de zi pentru vârstnici și trecerea la casa
deschisă pentru toate generațiile, o introducere în ateliere și
în Comunitatea Creștinilor ca mișcare pentru înnoire religioasă. Laura Pokker a facilitat cu
cei prezenţi o experiență practică cu euritmia.
Sâmbăta a început cu o prelegere despre educație în vremurile de astăzi şi
provocările ei. Pictura „ud-pe-ud” cu copii și părinți ne-a însoţit. Masa de prânz a fost
organizată în restaurantul din apropiere, iar mai târziu am continuat cu „Muzicanţii din
Bremen" în română și germană, care apoi a fost înfăţişată de copii pictural şi dramatic.
Teatrul de marionete al grădiniţei Waldorf a înfăţişat basmul „Rapunzel”, urmărit cu ochii
uimiți, de copii și părinți. Duminică după-amiază a urmat o prelegere despre libertate,
dragoste, sacrificiu, prezentată pe de o parte din perspectiva umană, iar pe de altă parte din
cea a lui Christos, ca ființă care și-a înfăptuit drumul spre oameni pornind din cea mai mare
libertate, care din iubire s-a predat morții și astfel a impulsionat noua creație în dezvoltarea
omenirii prin sacrificiul său.
Un atelier cu culori acrilice pentru pictură a scos la iveală traiste de bumbac minunat
pictate. Un cadou pentru pictorii pasionaţi, mici și mari.
Canoanele muzicale simple, învățate la început, au putut răsuna apoi la sfârşit, pe
două voci. O discuție despre noile experiențe și posibilitățile viitoare în „Casa Vieţii” a făcut
trecerea la tema muncii continue din casă. O grădină îndeamnă la lucrul pământului, la
observarea creșterii plantelor, mai târziu la recoltarea şi prelucrarea fructelor. Multe sunt
posibile, chiar și o grupă de joacă constantă, drept inițiativă pentru familiile care nu au un loc
pentru copilul lor în Grădinița Waldorf.
În general, un început de succes! Apartamentul nu este încă renovat în totalitate, dar
în patru săptămâni, la începutul lunii mai, primele cursuri ar putea începe. Comunitatea
creștinilor va putea, pe viitor, să se adune o dată pe lună ca grup, pentru a putea în final să
şi sărbătorească împreună cultul şi sacramentele. Calde mulţumiri tuturor celor care, cu
gânduri bune, au însoțit inițiativa! Rămâneţi-ne fideli!
Armgard Hasselmann

10
 VEŞTI DIN COMUNITATE

Botezul lui Mihai Sebastian Sabău

În data de 13 martie 2022 a avut loc botezul

adolescentului Mihai Sebastian Sabău. Deși unii consideră
numărul 13 un număr cu ghinion, pentru el și familia lui, această
dată a însemnat noroc, bucurie și împlinire: a fost creștinat.

Mihai s-a născut în 8 martie 2005, într-o familie dezbinată.

A fost un copil venit pe neașteptate, însă dorit de mama lui. Ea îl
numea ,, soarele ei” și ca urmare i-a și pus numele Ionuț Mihai
Soare. Un an mai târziu ea a trecut pragul lumii spirituale din
cauza unei boli incurabile. Pentru Mihai au urmat patru ani grei,
viața purtându-l prin mai multe încercări. Pentru că familia lui nu a
avut grijă de el, a fost dat în plasament, trecând prin mai multe
familii. Din fericire, în cele din urmă a fost adoptat de familia
Sabău, care a încercat să-i ofere îngrijirea de care are nevoie
orice copil pentru a crește sănătos la trup și la suflet. După
divorțul părinților adoptivi a rămas cu mama, Liliana Carmen Sabău.

Mama a încercat în zadar să afle dacă Mihai a fost botezat şi a încercat de mai multe
ori să îl boteze, dar nu a găsit suficient sprijin la preoții cărora li s-a adresat. La Comunitatea
Creștinilor din Cluj, însă a găsit înțelegere și sprijin și iată că dorința ei s-a împlinit.
Demersurile mamei și a preotului Monica Culda au fost sprijinite cu drag de cei doi nași:
Elena-Carmen Dinuța și George-Florin Ciorbă.

Privind retrospectiv asupra zilei de botez, Mihai a spus: „A fost cea mai frumoasă zi
din viața mea!”. Elanul adolescentin și-a spus desigur cuvântul, dar cu certitudine, acea zi a
avut un nimb de frumoasă și înălțătoare sărbătoare.

11
 POVESTE DE PRIMĂVARĂ
Era odată o bătrână bună la inimă, care locuia într-o căsuţă la marginea satului. Ea
avea în grădină un strat minunat cu lalele dungate. Într-o noapte a fost trezită de nişte sunete
gingaşe şi de râsete de copilaşi. Se uită pe fereastră. Sunetele păreau că vin de la stratul de
lalele, dar nu putu vedea nimic acolo.

În dimineaţa următoare se duse să-şi vadă florile, dar nu părea să fi fost cineva acolo
noaptea trecută. Noaptea următoare a fost din nou trezită de cântecul delicat şi de râsetele
de copii. Se ridică din pat şi ieşi în gradină încetişor. Luna strălucea viu deasupra lalelelor şi
florile se legănau uşor.

Bătrâna privi cu atenţie, mai de aproape, şi văzu cum lângă fiecare floare şedea o
zână care legăna floarea ca pe un leagăn, în care stătea culcat un bebeluş de zână ce râdea
şi se juca. Se strecură pe usă înapoi în casă şi din acel moment nu a mai lăsat pe nimeni să
se atingă de florile ei, să le rupă.

Lalelele creşteau zi de zi mai strălucitoare, mai mari şi răspândeau o mireasmă

delicioasă ca şi trandafirii. Chiar începură să înflorească pe rând toată vara. Şi în fiecare
noapte zânele îşi legănau copilaşii şi le cântau delicat, iar ei gângureau cristalin.

Dar într-o zi bătrâna muri, iar florile au fost rupte de toţi cei ce treceau pe lângă curtea
părăsită şi nu ştiau nimic despre zâne.

Cei ce s-au mutat acolo au pus pătrunjel în locul florilor, dar acesta se îngălbenea şi
se usca de cum răsărea. Şi astfel se întâmplă cu toate plantele ce au fost sădite acolo.

În schimb mormântul bătrânei era mereu plin de flori pentru că zânele le cântau, iarba
nu se veştejea niciodată oricâtă secetă era, iar primăvara lalelele, narcisele, violetele colorau
viu mormântul ei.

12
 Comemorare - GEORGE BĂLAN

(11.03.1929 - 03.01.2022)

La Comunitatea Creștinilor, la Cluj, în prima duminică de Epifanie, 9 ianuarie 2022 s-a

celebrat - Actul de Sfințire a Omului pentru defuncți. Celebrarea a fost dedicată lui GEORGE
BĂLAN.

„Muzicologul și autorul George Bălan a decedat în 3.01.2022”. Anunțul a fost făcut de șeful
Școlii Internaționale „Musicosophia-Schule“, din Sankt Peter (Germania), Gebhard von
Gültingen.

George Bălan, născut la Turnu Măgurele pe 11 martie 1929, a fost muzicolog și autor a zeci
de cărți scrise în limbile română, germană și franceză, pe teme muzicale, filosofice etc.

Studii

1950-1955 studii la Conservatorul „Ciprian Porumbescu“ din București

1957-1960 studii doctorale la Universitatea Lomonosov din Moscova
1966-1968 studii la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu.

Activitatea

1955-1957 asistent universitar

1957-1977 lector și conferențiar la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”.

1970-1977 intensă activitate de conferențiar la Ateneul Român, Sala Mică a Palatului și în

provincie. Audiența enormă a acestor conferințe a determinat cenzura să le întrerupă
frecvent

În aceasta perioadă a contribuit ca nimeni altul în România la răspândirea ideilor

Științei Spirituale Antroposofice a lui Rudolf Steiner. La vila sa din Sinaia a organizat,
în ciuda interdicției severe de a comunica cu străinii, numeroase simpozioane
internaționale cu antroposofi de renume mondial germani și francezi, pe următoarele
teme: Înnoirea Creștinismului, Euritmie, Pedagogie Waldorf, Arta Vorbirii,
Antropologie antroposofică, Istoria Creștinismului.

13
Tot acolo a fost vizitat în această perioadă de Ioan Petru Culianu, Andrei Pleșu, Gabriel
Liiceanu, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu, Geo Bogza, Nicolae Stan (General de
Securitate), George Ivașcu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Calinic Argatu, Alexandru Leahu,
Anton Șuteu, Paul Miron și mulți alții. La Mânăstirea Sinaia, în chilia unui apropiat, se
întâlnea cu Ion Caraion, Dr. Ovidiu Marina etc. De Patriarhul Iustinian l-a legat o caldă
prietenie. Patriarhul l-a propus pe George Bălan Departamentului Cultelor drept urmaș al
său, idee respinsă vehement de Securitate.

La 6 august 1977 părăsește definitiv România, stabilindu-se la München.

1977-1978 realizează numeroase emisiuni cu caracter polemic la adresa regimului comunist

la Radio Europa Liberă.

1978-1979 trecerea la Catolicism și tentativa eșuată de a îmbrăca haina monahală într-o

mănăstire catolică.

1978 scurtă activitate didactică la Universitatea din München

În 1985 se stabilește la Sankt Peter, în Munții Pădurea Neagră, lângă Freiburg, unde
înființează „Musicosophia-Schule“, școală pentru „ascultarea conștientă a muzicii”. În același
an devine cetățean german.

După 1989 a conferențiat la Palatul Cotroceni și Ateneul Român pe teme muzicale și

filosofice.

14
 SCRISOARE FINANCIARĂ

Dragi membri și prieteni ai Comunității Creștinilor,

Conștientizarea nevoilor de viață ale comunității, până în aspectele financiare

face posibil ca fiecare să poată lua parte după posibilitățile sale la plăsmuirea
organismului comunității.

Cel care ia parte la viața sacramentală creează, colaborează, după puteri, din
forțele sale cele mai înalt sufletesc - spirituale. Aici fiecare are o responsabilitate care
își găsește expresia până in contribuția sa financiară. Ne exprimăm mulțumirea
cordială puternic încredințați că aceasta se va întâmpla cu bucurie și pe mai departe.

Una dintre cele mai mari bucurii ale Crăciunului 2021 a fost răspunsul pe care
l-am primit la apelul financiar. Anul trecut ne-a solicitat în multe privințe și totuși,
apelul nostru a fost auzit. Grație diferitelor contribuții am reușit să ieșim din impas. Au
fost prieteni care au început să contribuie lunar, alții și-au mărit contribuția lunară. Pe
lângă toate acestea, o donație generoasă de Crăciun ne-a ajutat să încheiem pozitiv
anul finaciar. O atenție deosebită am dat și revizuirii unor cheltuieli pentru a găsi căile
cele mai convenabile. Nici anul în curs nu se arată mai ușor. Cu certitudine, dacă
vom face ceea ce e just va veni și ajutorul necesar.

Dorim să ne exprimăm întreaga noastră recunoștință tuturor celor care ne-au

sprijinit. Lansăm totodată un APEL la susținerea în continuare a bunului mers al
activității noastre atât din punct de vedere spiritual, cât și material.

Regăsiți mai jos darea de seama a situației financiare pentru anul 2021.
Pentru a ușura achitarea contribuțiilor, vă reamintim contul în care pot fi trimise
contribuțiile:

RO47 BTRL 0130 1205 9114 48XX - BANCA TRANSILVANIA, CLUJ NAPOCA,
cu mențiunea ,,contribuție’’.

În numele consiliului Asociației,

Armgard Hasselmann, Monica Culda, Diana Stoica și

Dorin Iuga

15
 DARE DE SEAMĂ FINANCIARĂ 2021

SOLD INIŢIAL 2020 117,781.96

INTRĂRI (Lei)

CONTRIBUŢII 37,603.65

DONAŢII/ SPONSORIZĂRI 23,122.42

COSULEŢ/ BAZAR/CONFERINŢE 19,824.00

CHIRII 5,950.00

DIVERSE 15,754.00
TOTAL INTRĂRI
102,254.07

IEŞIRI (Lei)

SALARIU PREOT 29,460.90

MATERIALE CULT 2,287.73

TRANSPORT 2,303.00

SERVICII CONTABILE 2,400.00

IMPOZITE / COMISIOANE CONTURI 6,756.65

UTILITĂŢI (ELECTRICITATE / GAZE) 8,664.01

CHELTUIELI DIVERSE / ÎNTREŢINERE /

INVESTIŢII / PROTOCOL
17,080.24

MEDIA (TELEFON, DOMENIU SITE, ETC.) 1,815.50

DIVERSE 19,597.80
TOTAL IEŞIRI
90,365.83

SOLD FINAL 2021 129,670.20

16
 PERSPECTIVE

Programul Comunității Creștinilor din

București

Săptămâna Mare

Duminica de Florii 10.04, 10.00 Actul de Sfințire a Omului

11.20 Actul duminical pentru copii, poveste
Semănatul grâului pentru Paști
Lunea Mare 11.04, 9.00 Actul de Sfințire a Omului
Marțea Mare 12.04, 9.00 Actul de Sfințire a Omului
Miercurea Mare 13.04, 9.00 Actul de Sfințire a Omului
Joia Mare 14.04, 9.00 Actul de Sfințire a Omului (Luca 23, 13-32)
Vinerea Mare 15.04, 15.00 Ora morții lui Christos – Lectura Evangheliei

Duminica Învierii 17.04 10.00 Actul de Sfințire a Omului

11.20 Actul duminical pentru copii
Grota de Paști; Căutarea ouălor de Paști
Luni 18.04 Vizită de Paști la Brașov

Marți 19.04, 8.30 Actul de Sfințire a Omului

Vineri 22.04 - sâmbătă 23.04 Întâlnire cu confirmații la Brașov sau Cluj

17
 Programul Comunității Creștinilor din Cluj

Săptămâna Mare

10.04 Duminica de Florii

10:00 Actul de Sfințire a Omului Luca 19 12:40 Intrarea în Ierusalim
11:40 Aprofundarea Evangheliei – Pregătire pentru Săptămâna Mare

12.04 Marțea Mare

10:00 Actul de Sfințire a Omului Matei 23 Confruntările cu cărturarii și fariseii
11:30 Curățenie de primăvară la Comunitate
18:00 Evenimentele din Marțea mare (acasă la Dan Judith)

13.04 Miercurea Mare 18:00 Euritmie cu Manfred Schneider

19:00 ,,Evenimentul pascal al timpurilor noastre. Taina întreită:
Christos, Michael, Răul”. Conferință Manfred Schneider

14.04 Joia Mare 10:00 Actul de Sfințire a Omului, Matei 26 Cina cea de taină, Ghețimani
18:30 – 19:30 Moment cultic: Luca 23: 13-32 Hotărârea lui Pilat
Cina tăcerii - experiență pascală

15.04 Vinerea Mare 15:00 - Ceasul răstignirii ”Cele șapte cuvinte de pe cruce”;
Cuvintele Evangheliei împletite cu muzică sacră;
interpretează Christophe Alvarez, Judith Dan, Georgiana Fodor

16.04 Sâmbăta Mare 10:00 Atelier de încondeiat ouă, Alexandrina Megyesi

17.04 Duminica Învierii

10:00 Actul de Sfințire a Omului - Marcu 16 „Iată,mormântul este gol!”
11:20 Actul duminical pentru copii;
Grădinița de Paște – pentru mari și mici

20.04 Miercuri 18:30 Conferință:

„Despre Iubire.Tristan și Isolda” – Manfred Schneider (la cupole)
24.04 Duminica Tomii 10:00 Actul de Sfințire a Omului - Aprofundarea Apocalipsei cap. 20

1.05 10:00 Actul de Sfințire a Omului - Aprofundarea Apocalipsei cap. 21

8.05 10:00 Actul de Sfințire a Omului - Aprofundarea Apocalipsei cap. 22

15.05 10:00 Actul de Sfințire a Omului Ioan 16, 1-33 Întristarea prefăcută în bucurie
11:20 Actul duminical pentru copii
11:45-13:00 Atelier de jocuri şi improvizații pentru copii și adulți

22.05 10:00 Actul de Sfințire a Omului Ioan 14, 1-31 Îmbărbătarea ucenicilor

26.05 Sărbătoarea Înălțării Domnului

27–29.05 Simpozion de Înălțare

18
 Tabăra de vară a Comunității creștinilor - Beliș 2022

Evanghelia după Luca. Artă și vindecare.

14 – 24 iulie 2022

Congres mondial de Sf. Mihael 7-11 octombrie 2022

Dortmund

LOGOS-Consacrând Umanitatea

Iată deci numele marelui nostru congres mondial din octombrie 2022 prin care dorim
să facem un pas înainte în secolul al doilea de viață; un pas în secolul al II-lea al Mișcării
noastre de reînnoire religioasă.

LOGOS este originea și scopul oricărei dezvoltări în care lumea și noi înșine progresăm.

Prin subtitlu se înțelege consacrarea, vindecarea, sfințirea umanității, a ființei umane.

Noi putem spune că această consacrare, această sfințire are loc prin transformarea ființei
umane și a lumii. Astfel este creată puntea către inima mișcării noastre, cele șapte
sacramente și celebrarea.

19
 Congresul va avea loc în perioada mihaelică. 7-11 octombrie 2022, Dortmund.

Arhanghelul Mihail, spiritul vremurilor și tovarășul tăcut al umanității, este legat de

creștinism și de Comunitatea Creștinilor într-un mod deosebit. Este suficient să ne gândim la
Epistola de Sf. Mihail, în care răsună motivele mihaelice, capabile să ne facă să simțim din
ce în ce mai intens misterul morții și al Învierii; sau chiar în antroposofie atât de apropiată de
noi prin învățătura și sprijinul său și care, printre atât de multe alte lucruri, de asemenea, a
depășit decalajul dintre credință si cunoaștere.

În cele din urmă, apar întrebări la începutul secolului al doilea de viață.

Cum să continuăm? Ce perspective vrem pentru Comunitatea noastră de creștini? Ce

vrea EL să realizeze pe pământ prin Comunitatea SA de creștini, deci și prin noi?

Toate acestea conduc și la această întrebare: Cum să dezvoltăm forțele

inspiraționale într-un creștinism reînnoit? Ajungem apoi la patru teme esențiale pentru
Congres:

- LOGOS - Consacrarea umanității

- Sacramentele, celebrarea

- Sfântul Michael

- Începe și caută forțe inspiraționale

Aceste teme vor acționa ca un catalizator pentru toate subiectele și toate

evenimentele Congresului. Așteptăm cu nerăbdare atâta diversitate! Pregătim un Congres
mare, cu 2000 de participanți din toate generațiile, din toată lumea. Printre ei 500 de tineri.
Vor fi peste 130 de programe, prezentări în grupuri de lucru și discuții, ateliere, expoziții,
programe culturale, podiumuri de discuții și chiar o cafenea de noapte.

La 8 altare va fi celebrat Actul de Sfințire a Omului în mai multe limbi și vor avea loc
încheieri cultice ale zilelor, cu predică.

Va fi şi un program special pentru copii. Și, desigur, pauze suficiente ne vor permite
să mâncăm, dar și să dam naștere la schimburi și contribuții spontane.

Un eveniment special al Congresului va fi Hirotonirea de preoţi în câteva dimineţi

după numărul aşteptat de candidați. Și apoi vor exista „spații” speciale pentru fiecare dintre
cele 7 sacramente cu expoziții și instalații, dar și pentru a descoperi, a cerceta sau a ne
dezvolta fiecare prin aspectele esenţiale ale acestor sacramente. O parte din prezentări și
ateliere se va concentra și pe sacramente. Participanții se vor întâlni de trei ori în plen: la
deschidere și la închidere, dar și într-o seară din mijlocul Congresului. Pentru aceasta – și
pentru alte activități – ne vom organiza într-un cort mare. Toate celelalte evenimente vor
avea loc în încăperi şi alte spaţii mai mult sau mai puţin mari ale Școlii Waldorf din
Dortmund. Tot acolo vor fi tinerii cazați.

ULRICH GOEBEL, Preot, din echipa de organizare LOGOS

20
 PERICOPE - primăvara 2022

Sǎptamȃna mare

10.4. Duminica Floriilor Matei 21,1-11

14.4. Joia Mare Luca 23,13-32
15.4. Vinerea Mare Ioan 19,1-15
16.4. Sȃmbata Mare Ioan 19,16-42

Paști

17.4 Duminica Învierii - Marcu 16

18.4. Marcu 16
24.4. Ioan 20,10-29
01.5. Ioan 10, 1-21
08.5 .Ioan 15, 1-27
15.5. Ioan 16, 1-33
22.5. Ioan 14, 1-31

Ȋnǎlțarea

26.5. Ioan 16, 24-33

29.5. Ioan 16, 24-33

Rusaliile

5.6. Ioan 14, 23-31

6.6. Ioan 14, 23-31
7.6. Ioan 14, 23-31

Per. Intermediarǎ

12.6. Ioan 3,1-21

19.6. Ioan 4,1-2

21
 URARE DE PAŞTI

”Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă”.

Fie ca pacea Lui să ne cuprindă ființa în aceste vremuri
tulburi și să ne dea forța de a ne sacrifica în numele iubirii
de oameni!
Paști cu liniște și bucurie întru Christos!

22
INFO
Telefon de însoțire pastorală (pentru comunitate și aparținători): 0744 505 519

Preoți: Monica Culda, Armgard Hasselmann

Centre ale Comunităţii Creştinilor în Romȃnia:

Bucureşti

Str. Astronomului nr. 5, ap.1, sect 1

Armgard Hasselmann, e.mail hasselmann@christengemeinschaft.org,

a.hasselmann48@gmail.com

Doina Stoicǎnescu, tel: 0727 608 693 e.mail doinastoicanescu@yahoo.com

Dorin Iuga, tel: 0746 104 929, e.mail dorin.iuga@gmail.com

Zoltan Andras: e.mail epocav@gmail.com

Cluj-Napoca

Bulevardul 21 decembrie 1989 nr 36 ap 5

Monica Culda, tel: 0753 701 986, e.mail monicaculda@hotmail.com

Diana Stoica, tel: 0729 543 943, e.mail diana.stoica@yahoo.com

Brașov

Mihaela Țoțu, tel: 0787 746 232, e.mail mihaelatotu2018@yahoo.com

Pitești

Dumitru Onete, tel: 0770 483 161, e.mail venus222111@yahoo.com

Alte persoane de contact:

Lidia Blidariu, Bacău, tel: 0753 143 203 e.mail lidia.blidariu@yahoo.com

Verginia Petrovici, Iași, tel: 0748 140 974 e.mail vpetrovici2002@yahoo.com
Laurențiu Cȋmpeanu, e.mail laurentiucimpeanu@yahoo.com

Conturile în care puteți contribui/dona pentru Comunitatea Creștinilor în România:

RO47BTRL01301205911448XX - Contul Comunitǎții - contribuții, donații, sponsorizǎri

RO34BTRLRONCRT0091144804 - Cont Preot, Proiect „1 leu pentru preotul meu”

RO93BTRL01304205911448XX - Contul în Euro - contribuții/donații

23