Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
www.stolav.no/broset
Această publicație apare sub egida St. Olavs Hospital, avd. Brøset Kompetansesenter
for sikkerhets-, fengsels-, og rettspsykiatri.
Materialul din această publicație este inclus în prevederile legii dreptului de autor.
Este interzisă orice prezentare sau punerea la dispoziție a fiecărui exemplar, fără un
acord special din partea editorului.
1. Părţile vor lua măsurile legislative necesare sau alte măsuri pentru a iniția sau a
sprijini programe care au scopul de a adopta un comportament non-violent în
relații interpersonale având în vedere prevenirea violenței în continuare şi
modificarea modelelor de comportament violent.
2. Părţile vor lua măsurile legislative necesare sau alte măsuri pentru a iniția sau a
sprijini programe care au scopul de a-i împiedica pe făptași, în special pe
infractorii sexuali, de a recidiva.
3. Atunci când iau măsurile la care se face referinţă în paragrafele 1 şi 2, Părţile se
vor asigura că principala preocupare este sprijinirea şi drepturile umane ale
victimelor şi că, acolo unde este cazul, aceste programe sunt stabilite şi
implementate, în colaborare strânsă cu serviciile specializate de sprijin al
victimelor.
Criterii de excludere:
Probleme psihice mai mari (probleme de psihoze), eventual abateri mai mari
comportamentale.
Persoane cu o problemă activă de alcool / droguri.
Trebuie să fie în stare să se relateze la o prezență fixă săptămânală.
C1 EMOŢII
A
C2 FIZICE COGNITIV B
C3 COMPORTAMENT
A. Întâmplarea (Așteptări?)
B. Trăirea situației (gânduri, explicații / interpretare)
C. Consecințele interpretării tale (simțiri, fapte)
D. Reevaluare, a vedea interpretări alternative.
E. Vezi gânduri „automate”, şi corelația cu simțirile.
Clientul este în posesia „răspunsului fix” la problema sa, şi trebuie să participe singur la
decizia care elemente şi propuneri care pot să inițieze un proces de schimbare (expert
despre sine însuşi). Prin a găsi propriile sale răspunsuri este mai ușor să accepți calea
spre schimbare pentru a atinge un obiectiv.
Terapeutul trebuie să pună baza pentru o atmosferă caracterizată de curiozitate şi
siguranță.
Dacă clientul răspunde că furia apare cel mai des atunci când consumă alcool,
intervențiile de tratament trebuie să o privească ca pe o afecțiune complexă.
Clarificarea dacă drogurile şi alcoolul pot să fie cauza furiei şi a unui comportament
violent.
Acest manual este întocmit pe baza faptului că clienții doresc singuri să-şi schimbe
problematica proprie de furie şi violență, şi relația cu terapeutul trebuie să fie deschisă şi
cinstită. Terapeutul trebuie să-l întrebe pe client dacă este sub influenţa alcoolului /
drogurilor atunci când foloseşte violența. Dacă alcoolul / drogurile aduc cu sine adeseori
furie şi violență este dificil să înveți stăpânirea furiei fără a reduce sau îndepărta alcoolul
care cauzează simțiri şi vulnerabilitate.
Organizația mondială a sănătății (WHO 2002) definește violența după cum urmează:
„The intentional use of physical force or power, threatened or actual, against oneself,
another person, or against a group or community, that either results in, or has a high
likelihood of resulting in injury, death, psychological harm, maldevelopment or
deprivation” (p.4. World report on violence and health).
1. Violența fizică: îndreptată direct împotriva unei alte persoane, împins, lovit,
șuturi, ţinut strâns, sugrumare. Folosirea unor obiecte periculoase sau unor arme.
2. Violența materială: lovirea în masă, în perete, aruncarea şi spargerea de obiecte
(creează frica)
3. Violența psihică: Amenințări cu violența fizică, ridiculizarea, tu nu valorezi nimic.
4. Violența sexuală: Foloseşte forța ca să obţină sex, chiar dacă partenera se
opune.
5. Violența latentă: Îi provoacă celuilalt frica că va avea loc violență. Violența în
familii cu copii duce la frică la copil, o stare cronică de stres care poate să cauzeze
daune psihice de lungă durată.
6. Violența economică: Ia controlul asupra economiei partenerei, îi interzice să aibă
un cont bancar propriu.
7. Violența socială: Conduce relațiile şi activitățile partenerei.
8. Violența ca educator: Nu este voie să se folosească violența pentru a le impune
limite copiilor.
9. Violența relatată la onoare: Le afectează mai ales pe femei dacă nu urmează
regulile familiei. Poate fi căsătoria cu sila, controlul social, şi alte forme de violență
pentru a o pedepsi pe femeie.
Este important să se clarifice pentru participant ce este violența şi că este decisiv pentru
rezultatul unui curs de stăpânire a furiei că participantul este deschis şi cinstit asupra
propriei problematici şi felului cum aceasta i-a afectat pe parteneră şi pe copii.
Pentru această convorbire se va invita partenera sau dacă este posibil, fosta parteneră a
participantului. Este de dorit în special să participe fosta parteneră dacă aceștia au copii
împreună. Începeți convorbirea prin a întreba participantul dacă a reflectat asupra ultimei
convorbiri şi a punctajului pe care l-a obţinut în formularul de conflict.
După aceea va fi în colimator partenera: (clientul/exersantul va asculta descrierile
partenerei).Scopul principal al convorbirii în cuplu este de a dezvălui cum a trăit
partenera furia / violența.
(Manualul de lucru pag. 39) Scopul terapiei cognitive este de a-l ajuta pe client să
identifice şi să modifice presupuneri pozitive despre substanțele inebriante şi presupuneri
negative despre propria stăpânire a situației fără a folosi aceste substanțe.
Am controlul asupra simțirilor şi gândurilor mele, Nu știu cum să stăpânesc simțirile neplăcute.
şi reușesc să vorbesc în loc de furie şi violență.
Concubina va avea mai multă încredere în mine Greu să fiu social la petreceri. Atunci nu-mi
găsesc liniștea în mine.
Copiii vor crește într-un cămin cu mai puţine
certuri şi scandaluri
Îmi pierd rețeaua de prieteni?
Eu voi face economii şi voi fi mai bun la muncă.
Apartenența la grupă:
Terapeuții pregătesc terenul pentru un mediu sigur cu accentul pe acceptare, empatie şi
reacții pozitive, unde grupul devine o arenă pentru a da expresie gândurilor şi simțirilor.
Includere:
Participanții devin conştienţi că mai sunt şi alţii care au aceeași problemă, şi pot să se
recunoască în atitudinile, gândurile şi simțirile altora.
Optimism:
Atmosfera reflectă o atitudine pozitivă faţă de posibilitatea de a face ceva cu problemele.
Participanții primesc informaţii de la terapeuți şi reacții pozitive de la alți membri ai grupei
atunci când se folosesc de noi strategii de stăpânire. Motivația pentru schimbare se
întărește atunci când se constată că ceilalţi reușesc să-şi schimbe atitudinile şi
comportamentul.
Prima oră: În prima ședință de grupă este important să se creeze o atmosferă bună şi
siguranță în grupă. Începeți ședința de grupă prin a ura bun-venit. Lăudați-i pe
participanți şi apreciați-i pentru că
şi-au luat în serios problema şi şi-au dat seama cât de importantă este o schimbare.
Explicați importanţa prezenței la ședințe, temelor pentru acasă, şi a sincerității în grupă.
Aceasta pentru ca să aveți un rezultat cât se poate de bun după terapia de grupă. Este
muncă grea să participați la un curs de stăpânire a furiei, nu este suficient să participați
la ședințele de grupă, pentru a obține o schimbare trebuie să lucrați activ cu temele
pentru acasă.
Faceți o tură în grupă şi lăsați fiecare participant să se prezinte şi să spună ceva pozitiv
despre sine însuşi, copii, hobby, timp liber (în această tură, nu abordați problema furiei).
„Cercul mental” este o ilustrație care se foloseşte atât ca o introducere generală în model
cât şi pentru a ilustra anumite episoade specifice. Aceasta descrie modelul în ceea ce se
întâmplă de fapt pe planul intern şi pe cel extern în timpul şi după episodul de violență.
Acesta este menit ca o unealtă pentru fiecare agresor de a-şi recunoaște propriul său
model. „Cercul mental” încorporează înțelegerea cognitivă terapeutic a evoluției
simptomelor, unde violența este simptomul. Aceasta îl ajută pe fiecare să identifice
situaţia, factorii de declanșare, interpretarea, simțiri şi comportament. Mai departe acesta
este central pentru a putea crea o înțelegere comună în grupă, şi pentru a ilustra cum
strategia disfuncțională este dăunătoare atât pentru exersant cât şi pentru împrejurimi.
Cercul mental arată o succesiune tipică, acolo unde gândurile despre o situație implică o
interpretare disfuncțională care poate să provină dintr-o regulă de viață care stă la bază.
Reguli negative de viață se activează în special dacă interpretăm situaţia ca fiind
jignitoare, şi că alţii vor să ne rănească. O jignire
poate să doară atât fizic cât şi psihic şi să activeze creierul emoțional care pune corpul în
modul de apărare şi de luptă. Căpitanul pierde controlul şi fochistul preia cârma. Această
interpretare rezultă atât în simțiri cât şi în reacții corporale şi se situează chiar înainte de
explozia de furie.
Se poate lua un „time-out” pentru a-l pune în funcțiune pe căpitan, aşa încât să treceți la
modul verde de gândire şi folosiți o comunicație sănătoasă şi asertivă.
Prin a stăpâni situații dificile într-un mod constructiv dvs. vă asumați răspunderea pentru
propriile fapte şi veți obține o mai bună stimă de sine.
Toţi participanții spun ceva despre propria lor furie, de ce s-au înscris la Cursul de
stăpânire a furiei şi cum furia şi violența le-au afectat situaţia de viață, şi ce așteptări au
de la acest curs. Este important să se ajute participanții să stabilească obiective concrete,
detaliate, şi măsurabile cu care se va lucra în intervalul dintre ședințe. Ce tip de violență
a existat împotriva partenerei / copiilor? Violenţă fizică, psihică, sexuală, şi / sau
materială? Gândiți-vă cu grijă la fiecare participant care începe, pentru că aceasta pune
„standardul” pentru ceilalţi participanți la grup. Obiectivele fiecăruia în parte se vor scrie
pe un flipchart / tablă şi în manualul de lucru. Faceți ca participanții să reflecteze asupra
felului în care sunt afectați copiii de furia lor şi stabiliți obiective concrete pentru proprii
copii.
Ședința 1: Începeți prin a întreba ce impresie le-a făcut prima ședință de grupă? Ce s-
au gândit după această ședință? Cum a fost să se prezinte la ședință de grupă de astăzi?
După aceea se va trece în revistă temele pentru acasă. V-ați gândit şi la alte obiective?
Ce părere a avut partenera dvs?
Este important să creați un obiectiv individual bun, deoarece acesta va fi un indiciu
pentru toată evoluția grupei. Puteți foarte bine să folosiți umorul şi experiențele bune
pentru a dezgheța atmosfera din grupă. Este important să se înceapă procesul cât de
repede cu putinţă. Întrebați deja de la a doua ședință ce gândesc ceilalţi? Recunoaștere
etc. Cu cât mai bine merge procesul în grupă, cu atât mai bună va fi dinamica grupei şi
participanţii se vor angaja în evoluţia reciprocă.
Când toţi sunt mulţumiţi cu obiectivele lor, continuăm cu situaţiile de risc. Explicaţi ce
este aceasta şi scrieţi pentru fiecare membru al grupei. (a se vedea pag. 36 în manualul
A). Atunci când se înregistrează situații de risc acestea pot să fie situații concrete sau pot
să fie legate de gânduri negative. Rugați participanții să reflecteze cu grijă în jurul
folosirii substanțelor inebriante şi eventuale alte perioade negative. Scopul înregistrării
situațiilor de risc este de a ajuta participanții înainte de situații care sunt legate de
explozii de furie. Situațiile de risc se vor scrie pe o tablă / flipchart şi participanții le au în
manualul de lucru. După situațiile de risc se vor trece în revistă ce simptome corporale
pot să recunoască participanții înaintea unei explozii de furie. Acestea vor fi scrise de toţi
împreună pe tablă şi în manualul de lucru şi fiecare în parte trebuie să scrie ce simptome
corporale sunt mai valabile pentru ei.
Ședința 2: Predați din manualul A pag. 13-19 despre metode pentru a stăpâni
agresivitatea şi primul-ajutor şi sistemele de alarmă ale creierului.
Atunci când ești bântuit de simțiri puternice este greu să te comporți rațional. Suntem
copleșiți, şi preiau puterea obiceiuri şi moduri de a reacționa vechi. Modurile bazice de a
reacționa cu care suntem înzestrați de la natură sunt programate să fie folosite în
situații de amenințare, sunt atacă, fugi şi „îngheață”. Aceste trei strategii principale sunt
ancorate biologic în creierul nostru, în acele părți ale creierului pe care le avem în comun
cu animalele.
Aceste regiuni sunt atât plasate în alte locații din creier, şi funcționează după alte principii
decât acele regiuni care se ocupă de gânduri, planificare, şi evaluări. Se găsesc linii de
legătură, dar de fapt sunt mult mai multe căi care pleacă din centrele de simțiri până în
zonele pentru gândire şi evaluare decât cele care merg în direcția opusă. Aceasta
înseamnă printre altele că dacă nu ne învățăm să interceptăm simțiri care înmuguresc,
aşa că noi la un moment timpuriu putem să intervenim cu măsuri pentru a ne liniști,
simțirile ne vor copleși, pentru că vor bombarda zona de gândire şi evaluare cu mult mai
multe informaţii decât este în stare să facă faţă această zonă.
Şi nu e suficient că zona pentru gândire şi evaluare este torpilată cu mesaje de la centrul
de simțiri: În plus, se activează restul sistemelor de avertizare ale corpului. Corpul a
primit deja de la creier mesajul că a apărut o situație critică, şi acesta începe să producă
mari cantităţi de adrenalină şi de noradrenalină. Aceste substanțe fac ca tensiunea să
crească, inima bate mai repede, şi în sânge se eliberează mai multă glucoză, aşa încât
mușchii să aibă suficient accesul la energie pentru a scoate din circulație un eventual
dușman. În plus, aceste substanțe fac să fim mai treji şi mai iuți în reacții. Dacă stresul
durează mai mult decât câteva minute, începe să se producă cortizon, care influențează
şi el accesul mușchilor la energie. Cortizonul poate să rămână în corp timp de mai multe
ore după o reacție de stres.
Amigdala şi hipotalamus pornesc mașinăria de stres a corpului. Trimit mesaje către zona
pentru gândire şi evaluează dacă este cazul să fie concentrată atenția şi să se decidă să
fugă, să rămână înghețat pe loc, sau să se lupte.
Lecția 1: Începeți prin a verifica tema pentru acasă. Ce situații de risc au întâlnit
participanții în cursul ultimei săptămâni? Au resimțit simptome corporale în cursul ultimei
săptămâni? Eventual, care? Cum
s-au folosit participanții de cartonașul galben? Este cineva care dorește să împărtășească
ceea ce a scris pe cartonașul galben? Ce fel de „time-out” au planificat ei? Ce înțelegere
au încheiat cu cei care le stau aproape în legătură cu a se retrage afară din situație? Cât
timp trebuie să dureze un „time-out”? Ce se va întâmpla atunci când te întorci? Cum se
va purta familia în această situație? Lăsați membrii grupei
Trecerea în revistă în grupă a regulilor de viață, unde se predă despre regulile de viață la
care participanții grupei au cel mai înalt scor. Fiecare în parte poate să primească un
feedback individual despre regulile sale de viață, aşa încât aceasta este pe înțelesul
tuturor. (Formularul din manualul A pag. 57).
Felul în care ne vedem pe noi înșine este strâns legat de regulile noastre de
viață.
„ Ce părere am de fapt despre mine însumi, şi ce cred alţii despre mine?”
Acesta este un model de viață învățat.
- Reguli negative de viață pot să fie: Eu sunt respins de alţii, eu sunt abuzat
exploatat, am prea puțină valoare / nimeni nu vrea să mă iubească şi eu sunt nereușit.
- După un contraatac violent se întărește eul dvs. negativ, şi ați pierdut din nou!
Părerile de bază, cele mai importante păreri pe care le avem despre noi înșine,
despre ceilalţi, şi despre viitor. (eul slăbit şi credința slăbită că ești respectat şi
agreat)
A Situație
C 1 Simțiri
C2 Simptome corporale
C3 Comportament
„Sunt nereușit”
Jertfire de sine „Nu sunt prețuit” Furie, iritare, Simte treptat furie
supărat împotriva celor
apropiați
(Simți că pui „Nimeni nu se
nevoile altora gândește la mine”
înainte de ale
tale)
Instabilitate şi respingere
2. Respingere/instabilitate (ab)
Trăirea instabilității sau neseriozității de la cei care pot să dea sprijin şi contact.
Implicați un simțământ cum că alţii plini de importanţă nu vor fi în stare să aducă sprijin
emoțional, contact, tărie sau o protecție practică pentru că sunt emoțional instabili,
imprevizibili, neserioși, sau doar întâmplător prezenți. Cauza poate să fie că ceilalţi care
sunt plini de importanţă pot curând să dispară sau să respingă clientul atunci când apare
altcineva care este mai bun.
Limite slăbite:
(O slăbire în limitele internalizate ale persoanei, răspunderea pentru alţii, sau atingerea
obiectivelor în perspectivă mai îndepărtată. Aduce cu sine greutăți să să respecte
drepturile altora, să coopereze cu alţii, să încheie înțelegeri, sau să-şi atingă
Credința că ești mai bun decât alți oameni, ceea ce-ți dă dreptul la drepturi speciale,
privilegii, sau că nu ești legat de regulile de reciprocitate care reies din interacțiunea
socială normală. Implică deseori o insistare că ești în stare să capeți tot ce-ți dorești, în
ciuda a ceea ce consideră alţii că ar fi rezonabil, sau în detrimentul altora. SAU o
focalizare exagerată asupra reușitei (să fii împreună cu cei mai plini de succes, faimoși,
sau bogați) pentru a obține putere sau controlul (nu în primul rând pentru a obține
atenția sau aprobarea). Din când în când aceasta include un spirit exacerbat de
concurenţă împotriva sau dominarea altora, o exigență exagerată, şi lipsa de empatie
pentru nevoile sau simțămintele altora.
8. Aservirea (sb)
religioase nerealist de înalte; (c) preocupat de timp şi eficiență, aşa încât să se facă cât
mai multe.
Credinţa că oamenii trebuie să fie pedepsiţi cu severitate dacă fac greşeli. Implică
tendinţa de a fi supărat, intolerant, represiv şi nerăbdător cu acei oameni (inclusiv cu
sine însuşi) care nu îndeplinesc aşteptările şi standardurile persoanei.
Include de obicei greutăţi în a ierta greşeli făcute de sine însuşi sau de alţii. Aceasta din
cauza unei lipse de voinţă de a lua în considerare circumstanţe atenuante, a permite
imperfecțiunea umană, sau lipsa capacității de a împărtăși ceea ce simte altcineva.
Regulile de viață de bază se referă la reprezentări mentale ale eului şi relației eului cu
alţii. Acestea evoluează de la cele mai timpurii experiențe interumane. Regulile de viață
de bază negative provoacă vulnerabilitate pentru situații sociale specifice prin faptul că
formează modul în care o persoană percepe situații. Aceste păreri sunt exprimate ca
gânduri negative automate. Credința puternică a persoanei în propriile evaluări şi
comportamentului de evitare în situații dificile menține greutățile psihologice. De aceea
este important ca persoana să fie ajutată să corecteze regulile de viață de bază şi
gândurile automate.
Regulile de viață de bază sunt ancorate adânc în noi înșine, şi este greu să fie schimbate.
Pentru a reuși în a modifica o regulă de viață trebuie să fii dornic să îl confrunți şi să îl
înțelegi. Aceasta necesită disciplină şi mult antrenament, acolo unde trebuie să îți schimbi
propriul comportament în fiecare zi.
Modificați reguli negative de viață: Dvs. veți contrazice într-un mod rațional că
regula de viață este adevărată.
a)
Folosiţi un flipchart şi desenați / scrieți:
b)
Scrieţi un rezumat scurt al probelor contrarii ale regulii negative.
Clientul le va citi de unul singur în fiecare zi.
Ex: «Chiar dacă mă simt ratat, nu este adevărat. Eu simt aşa ceva pentru că părinţii mei
au criticat tot ceea ce făceam în copilărie. De multe ori când mă simt ratat, poate să fie
regula de viață care este activată.»
c)
Scrieţi o scrisoare celor care au contribuit să creeze această regulă de viață. Este
important să se exprime supărarea şi tristețea pentru ceea ce s-a întâmplat cu sine în
copilărie. Clientul poate să aleagă singur dacă dorește să trimită scrisoarea, dar acest
fapt nu are importanţă pentru exercițiu. Ceea ce este important este scrisul în sine, şi că
el/ea îşi exprimă sentimentele. Terapeutul poate să roage clientul să citească scrisoarea
cu voce tare.
Identifică: Feluri în care îmi consolidez Rupe: Cum pot să mă schimb eu singur?
regula de viață în traiul cotidian:
Ex: Mă înfurii când soţia nu răspunde la Ex: Pot să-mi spun: « Ea este ocupată
telefon atunci când sun eu acum. Asta nu înseamnă că mă trece cu
vederea/nu-i place de mine sau mă va
părăsi
În cursul Cursului de stăpânire a furiei s-a pus mult accentul pe felul cum copiii trăiesc
furia părinților. Aceasta începe deja de la prima întâlnire cu participantul. Pe parcurs vom
studia violența mamă/copil şi cum furia în cadrul familiei îi afectează pe copii. Este
important să se dea participanților răspunderea să discute cu copiii din familie despre
faptul că ei participă la Cursul de stăpânire a furiei. Cu timpul îi invităm pe copiii din
familie la o convorbire. Scopul acestei convorbiri este de a ne ocupa de nevoile copiilor în
calitate de persoane apropiate.
https://www.trollfilm.no/angry-man
Aici puteți să descărcați gratuit un E-book, şi să vedeți cum se pot antrena părinții să îşi
întâmpine copiii într-un fel calm. http://www.littsint.no/en/
(Steinar Sunde)
Întrebări care vă pot ajuta să evaluați situaţia (1) Ce vă face să credeți că acest gând
este adevărat? Nu este adevărat? (2) Există o explicație alternativă? (3) Ce este cel mai
rău lucru care se poate întâmpla? Voi supraviețui? Ce este cel mai bun lucru care se
poate întâmpla? Care este deznodământul cel mai realist? (4) Ce pot să fac eu cu asta?
(5) Ce consecințe are faptul că eu cred în acest gând automat? Ce ar putea să se
întâmple dacă aș fi început să gândesc altfel? (6) Dacă____________(numele unui
prieten) ar fi fost în această situație şi s-ar fi gândit la fel ca şi mine, ce i-aș fi spus?
Trecem prin faptă prin folosirea unui stil explorativ de a întreba, şi ne uităm la
elementele din cercul furiei.
Este important să se testeze conţinutul gândurilor furioase, este acesta un model de
gândire negativă automată, ce se ascunde în spatele interpretării?
Următorul pas este să ne uităm la corelația dintre gânduri, şi cum acestea declanșează
simțirea de vulnerabilitate. În spatele vulnerabilității se află interpretarea participantului
despre întâmplare, ce vă spuneți dvs. singur?
Aşa cum arată formularul, participantul ajunge la faptul că „eu nu sunt suficient de bun
ca bărbat”.
Aici se dezvăluie reguli de viață actuale care se află la baza vulnerabilității.
Este important să se scoată în evidență tranzițiile fluctuante din situație, şi să se capteze
gândurile automate care la rândul lor dau naştere simțirilor interne care stau la baza
comportamentului.
Nu vă concentrați prea mult asupra situației, ceea ce este important să se scoată la
lumină este interpretarea şi vulnerabilitatea participantului.
După ce situaţia a fost notată pe tablă, deschidem pentru o nouă tură în grup. Este
cineva care se recunoaște în reacțiile participantului? Mai sunt şi alţii care au trăit
asemenea gânduri / simțăminte, şi cum au reacționat ei? Notăm pe tablă interpretări
alternative şi strategii de stăpânire, şi discutăm deschis pe tema cu ce ar trebui să
lucreze participantul până data viitoare.
Focarul-cheie este să se scoată în evidență gândurile negative care apar în situaţia acută
şi să se analizeze valabilitatea lor. În coloana pentru reevaluare apar adeseori alte
gânduri care de obicei reflectă o interpretare mai realistă a situației. Se pune atunci
întrebarea: ați fi reacționat în acelaşi fel dacă ați fi băgat pe fir „ gândurile realiste”?
Sex, intimitate şi apropiere sunt componente importante ale unei relații de cuplu. La
începutul unei relații de cuplu este deseori o dragoste înflăcărată, pasiune, sex, şi multă
apropiere, ceea ce deseori se schimbă în decursul conviețuirii. Mulţi factori pot să
influențeze aceasta: stres, copii mici, lipsa de somn, sunt cauze care duc la schimbarea
conviețuirii. Dacă cineva în plus a exercitat violența în cadrul familiei, aceasta afectează
conviețuirea.
După o explozie de furie, este posibil ca acel care a fost violent să dorească intimitate şi
apropiere, în timp ce acela care a fost victima furiei este speriat, temător, şi poate că nu
are chef de intimitate.
Oamenii care se tem şi sunt nervoși au în mod natural mai puțină nevoie de intimitate
deoarece corpul are suficient de-a face cu a trata aceasta şi nu este receptiv pentru
apropiere cu exersantul. Creierul interpretează şi produce hormoni pe baza interacțiunii
cu partenerul, şi amenințările/violența duc la hormoni de stres.
(a se vedea căpitanul pag. 18 în manualul A)
Oxytocin (hormonul dragostei) este cel care dă dorință și plăcere şi se produce atunci
când cineva simte că partenerul îi vrea binele şi o arată prin respect, modestie şi căldură.
Bărbații şi femeile pot deseori să aibă o atitudine diferită faţă de sex, bărbații pot să fie
mai direcți în felul în care se apropie, în timp ce femeia are nevoie să se simtă în
siguranță, apreciată şi iubită de bărbatul său.
Dacă femeia atunci nu are chef să aibă sex, bărbatul poate să simtă reguli de viață ca:
ea mă respinge, eu nu sunt suficient de bun, sunt pedepsit. Atunci bărbatul se simte
jignit şi se înfurie.
Situaţia în fapt: Femeia nu primeşte suficientă apropiere şi căldură pentru a avea sex, dar
nu are nici o intenție să-şi jignească partenerul.
Un participant trece prin situaţia sa de furie care este îndreptată împotriva partenerei
sale. De preferinţă situaţia cea mai gravă, care vă face să vă pierdeți controlul.
Un participant trece prin situaţia sa de furie care este îndreptată împotriva partenerei
sale.
Situaţia este în focarul atenției la fiecare ședință de grupă de acum înainte. De la ședință
de grupă
4 – 10 toţi membrii grupei trebuie să fi prezentat situaţia sa de furie care este parcursă şi
înscrisă în formularul «5 coloane». Participantul în grupă are la dispoziție 45 de minute
pentru a trece în revistă formularul pe 5 coloane care se scrie pe tablă / flipchart. Treceți
în revistă 10 – 15 min. situaţia /gândurile/simțirile/ faptele celui care este în centrul
atenției, înainte ca să aibă grupa accesul să-şi dea cu părerea. Membrii grupei participă
activ prin a-şi împărtăși propriile trăiri / gânduri / simțiri în jurul situației respective, dar
nu şi soluții / sfaturi bune decât la sfârșitul orei.
Întoarceți-vă după aceea la participantul care este în centrul atenției şi continuați
cooperarea prin a completa şi a înțelege formularul de furie. Aceasta înseamnă că îți
recunoști propria vulnerabilitate şi interpretarea care stă la baza faptelor.
Scopul acestor ședințe este de a-l face pe participant să fie în stare să fie mai conștient
asupra gândurilor blocate şi interpretări ale situațiilor tipice care aduc cu sine folosirea
violenței. Fiecare
Lecția 1 şi 2:
Faceți rezumatul obiectivelor dvs. individuale. Se vor scrie sub obiectivele individuale de
la prima ședință de grupă, pag.11.
Evaluarea fiecărui obiectiv în parte se va scrie în manualul de lucru.
Mi-am atins obiectivele? Treceți în revistă toate obiectivele şi dați un rezumat cinstit
asupra a ceea ce ați făcut, şi care este situaţia acum, la încheierea cursului.
Grupa se încheie într-un fel bun, de exemplu prin a se servi cafea si ceva de mâncare.
Unii dintre participanți doresc o dovadă scrisă a faptului că au participat la acest curs:
Propunere pag. 40.
Văd că eu în multe situații am gânduri negative despre mine însumi, cum că eu nu sunt
suficient, şi că nu sunt suficient de bun.
„Înainte atunci când concubina mea vorbea cu alţii mă gândeam / interpretam aceasta a
pe un semn că sunt neînsemnat / insuficient ca bărbat. Resimțeam acest lucru ca fiind
înjositor şi mă supăram şi reacționam puternic. Acum când simt jignirea recunosc aceeași
simțire ca atunci când tatăl meu se purta cu dispreț cu mine, aceeași simțire ca atunci
când eram hărțuit de alți copii. Felul de-a fi al concubinei mele este o confirmare că nu
sunt suficient de bun.”
„Acum pot să-mi pun întrebarea dacă este de fapt vorba că eu sunt neînsemnat, poate că
eu sunt cel care exagerează? Acum văd că reacția mea se bazează pe această regulă
negativă de viață, şi că strică relația pe care o am cu concubina mea.
Atunci când sunt criticat simt nedreptate, şi simt că trebuie să mă apăr. Acum văd o
legătură clară între simțirea dureroasă de pe urma hărțuirii şi atitudinea disprețuitoare a
tatălui faţă de mine, care fac ca eu să mă simt mai ușor ca victima.
Prin a gândi că „eu nu sunt suficient de bun ca bărbat”, aceasta m-a făcut să fiu
vulnerabil faţă de partenerele mele.
Datorită acestui curs eu am devenit mai conștient asupra acestui model de
comportament, şi eu am învățat să nu reacționez la primul impuls automat de gândire,
care se bazează pe această vulnerabilitate.
Aceste gânduri sunt bazate pe interpretarea mea negativă, este în special mai rău dacă
furia mea este bazată pe o asemenea interpretare greșită în interiorul meu.
Pentru a putea să construiești o relaţie sigură cu partenera trebuie să vorbiți cu ea
despre probleme. Dacă relația va fi de durată, nu pot să continui să cred că ea îmi vrea
răul.