Peniciline semisintetice:

Penicilinele penicilinazorezistente au spectru asemănător penicilinei G, fiind

indicate în infecţiile cu stafilococi penicilinazosecretori. Principalele reacţii
adverse sunt de natură alergică.
Oxacilina este o penicilină acido- şi penicilinazorezistentă, ce se administrează
în infecţii stafilococice (acnee, furunculoză, septicemii).
În cazuri uşoare se administrează pe cale orală iar în cazuri grave parenteral,
i.m. sau i.v. Doza pe zi este de 2-4 g, în cazuri severe mergând până la 6 g pe
zi, administrându-se fracţionat la intervale de 4-6 ore. Doza la copii este de
50-100 mg/kgc/zi. Asocieri favorabile sunt cu kanamicina sau gentamicina.

Peniciline cu spectru larg - au efecte antibacteriene care se extind şi asupra

unor bacili Gram negativi.

Ampicilina este stabilă în mediu acid, putându-se administra şi oral.

Acţionează asupra germenilor sensibili la penicilina G, streptococul viridans şi
enterococi; activă faţă de bacili Gram negativi: E.coli, Proteus mirabilis,
Salmonella, Shigella.
Este indicată în infecţii respiratorii şi meningeale , în tusea convulsivă,
endocardite, infecţii biliare şi urinare, salmoneloză, febră tifoidă, dizenterie.
Doza uzuală la adult este de 24 g/zi, oral sau i.m. fracţionat la 6 ore; în infecţii
severe se administrează i.m., i.v lent sau în perfuzii 4 - 12 g/zi, în 4 prize. Doza
la copii este de 50-200 mg/kgc/zi, în 3-4 prize. În meningite poate fi injectată
intrarahidian. Efectele adverse sunt de natură alergică, erupţiile cutanate fiind de
5 ori mai frecvente decât la penicilina G. Se poate combina cu aminoglicozide