Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Luceafarul
Luceafarul
Răsare şi străluce,
Pe mişcătoarele cărări
Luceafarul 1
Visând ale ei tâmple,
În orişicare sară,
Spre umbra negrului castel
...
O mreajă de văpaie.
Copila să se culce,
Pe trupu-i se revarsă,
Pe faţa ei întoarsă.
El tremura-n oglindă,
Căci o urma adânc în vis
De suflet să se prindă.
Luceafarul 2
12.Iar ea vorbind cu el în somn,
Oftând din greu suspină:
Şi viaţa-mi luminează!
Şi s-arunca fulgerător,
Se cufunda în mare;
Pe marginea ferestei
Luceafarul 3
18.Iar umbra feţei străvezii
E albă ca de ceară -
Să te privesc de-aproape,
Am coborât cu-al meu senin
Şi lumea ta o lasă;
Luceafarul 4
N-oi merge niciodată;
Luceafărul deasupra ei
Cu razele-i senine.
Şi viaţa-mi luminează!
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
Luceafarul 5
Şi din a chaosului văi
Ca să te-ascult ş-acuma,
Şi soarele e tatăl meu,
Iar noaptea-mi este muma;
Şi lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Luceafarul 6
S-anin cununi de stele,
Un demon se arată,
Privirea ta mă arde.
Au nu-nţelegi tu oare,
Şi tu eşti muritoare?
Eu nu te pot pricepe;
Tu te coboară pe pământ,
Luceafarul 7
41. - Tu-mi cei chiar nemurirea mea
Ci voi să mă dezlege.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
...
Mesenilor la masă,
A-mpărătesii rochii,
Se furişează pânditor
Privind la Cătălina.
Luceafarul 8
47.Dar ce frumoasă se făcu
Pe gânduri totdeauna,
Ci numai nu te mânia,
Ci stai cu binişorul.
La păsărele laţul,
Luceafarul 9
Să mă cuprinzi cu braţul;
De te înalţ de subsuori
Te-nalţă din călcâie;
Să ne privim nesăţios
Iubirea cunoscută,
Uimită şi distrasă,
Şi ruşinos şi drăgălaş,
Te cunoşteam pe tine,
Şi guraliv şi de nimic,
Luceafarul 10
Dă orizon nemărginit
Singurătăţii mării;
Luceafarul 11
Vom fi voioşi şi teferi,
...
Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte.
Luceafarul 12
70.Nu e nimic şi totuşi e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Părinte, mă dezleagă
Şi dătător de moarte;
O oră de iubire...
Luceafarul 13
76.Tu vrei un om să te socoţi
Cu ei să te asameni?
Şi nu cunoaştem moarte.
Luceafarul 14
Să-ţi dau înţelepciune?
Ca dup-a ei cântare
Să se ia munţii cu păduri
Şi insulele-n mare?
Dreptate şi tărie?
Ţi-aş da pământul în bucăţi
Să-l faci împărăţie.
Şi noaptea o să-nceapă;
Luceafarul 15
Răsare luna liniştit
Şi tremurând din apă
Iubito, să se culce
Sub raza ochiului senin
Şi negrăit de dulce;
93.Miroase florile-argintii
Luceafarul 16
Şi cad, o dulce ploaie,
Pe creştetele-a doi copii
Norocu-mi luminează!
În codri şi pe dealuri,
Călăuzind singurătăţi
De mişcătoare valuri;
Luceafarul 17