Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. Calea internă
= cea mai frecventă cale de administrare
Efectele farmacologice ale medicamentului sunt întârziate.
Numai o parte din doza de medicament administrată ajunge la locul în care trebuie să
acționeze, pentru că alte părți se pierd prin:
- Degradare parțială în tubul digestiv
- Absorbție incompletă
- Degradarea la primul pasaj hepatic
2.Administrarea parenterală
Șuntează primul pasaj hepatic al medicamentului, astfel încat întreaga doză de medicament
ajunge în circulația generală și este disponibilă pentru acțiune (biodisponibilitate=100%)
Indicații:
- Monitorizarea atentă a dozelor
- În urgență
- Lipsa complianței pacientului
Calea intravenoasă
- Injectarea se face cu seringa sau prin perfuzie
- Efectul este rapid
- Nu se administrează preparate uleioase (pot da embolie – de ex. fenobarbital)
Calea i.m
- Se pot injecta și preparate uleioase
- Se pot injecta preparate retard care eliberează treptat principiul activ
- Contraindicată la: pacienții cu hemofilie, pacienții cu tratament anticoagulant
Calea subcutanată
- Ex: insulina, heparine cu greutate moleculară mică
- Absorbția este influențată de circulația locală (vasoconstricția scade absorbția)
Durata de acțiune a medicamentelor în funcție de calea de administrare:
-i.v: Concentratie maxima inițial, apoi începe să scadă
-i.m: Concentratie maxima apare după un scurt timp, apoi scade
s.c. =subcutanat
oral.
4.Calea sublinguală
- Absorbția este f rapidă, mucoasa bucală fiind foarte vascularizată
- Se evită degradarea digestivă și primul pasaj hepatic
- Se administrează comprimate, soluții, spray (nitroglicerină)
5.Calea tegumentară
- Folosite mai ales pt efectul local (cosmetice)
- Acțiune sistemică: plasturi cu nitroglicerină (in angina pectorala) sau cu estrogeni
6.Calea intranazală
- Tratamentul afecțiunilor locale
- Calcitonina și desmopresina