Hepatita virală acută – Tipuri de hepatite

Hepatita virală acută este o boală infecțioasă transmisibilă. Este provocată de un virus,

care introdus în organism pe cale digestivă sau pe cale parenterală, provoacă o îmbolnăvire a
întregului organism și în mod deosebit a parenchimului (tesutului ) hepatic.

Etiologie 

Principala cauză a hepatitelor o reprezintă infecția virală. Virusul atacă și distruge, în diverse

grade, celulele hepatice ceea ce duce la o insuficiență hepatică – o funcționare deficitară a
ficatului.

Exista mai multe tipuri, denumite în funcție de tipul de virus:

 hepatita de tip A (virusul hepatitic A – VHA),

 hepatita de tip B (virusul hepatitic B – VHB),

 hepatita de tip C (virusul hepatitic C – VHC),

 hepatita de tip D (virusul hepatitic D – VHD),

 hepatita de tip E (virusul hepatitic E – VHE)

 hepatita de tip G (virusul hepatic G – VHG).

Cele mai răspândite tipuri sunt hepatita A, B și C.

Semne și simptome în hepatita

Boala se manifestă prin semne de infecție generală și prin semne digestive și hepatice, însoțite

sau nu de icter.

Hepatita de tip A 

Transmiterea este fecal – orală, prin alimente sau apa contaminată, însă virusul poate fi inoculat
și parenteral. Este denumită și “boala mâinilor murdare”. Perioada de incubație este de 2-6
săptămâni. Se vindecă în 6-12 luni. Nu prezintă cronicizare.

Hepatita de tip B

Transmiterea este parenterală, prin fluide contaminate ale corpului (răni, ulcerații, transfuzii de
sânge, contact sexual, instrumente contaminate, mama-făt). Virusul pătrunde în organism numai
pe această cale. Sursa de virus este serul de om contaminat. Incubația durează între 6 săptămâni

1
și 6 luni. Cronicizarea apare în 5-10% din cazuri, cu evoluție către hepatită cronică progresivă și
ciroză hepatică, uneori chiar carcinom hepatic.

Hepatita de tip C 

Transmiterea este parenterală, prin fluide contaminate ale corpului (transfuzii de sânge,

folosirea în comun cu persoane infectate de instrumente contaminate, contacte sexuale
neprotejate cu persoane infectate). Hepatita de tip C se poate transmite “pe verticală” – de la
mama la făt. Incubația este de 15-150 de zile. Nu există vaccin împotriva virusului VHC! Are
un risc mare de cronicizare.

Hepatita de tip D

Hepatita D este rară. Este considerată cea mai severă formă de hepatită virală la om. Virusul
hepatitic D provoacă o infecție numai când virusul VHB există. Acesta nu poate cauza o infecție
singur. Virusul hepatitic D nu poate să crească decât în asociere cu virusul hepatic B.

Virusul hepatic D este transmis în același mod ca şi VHB, adică parenteral (contact cu sânge
infectat, prin sex neprotejat şi foarte frecvent de la mamă la făt).

Hepatita de tip E

Hepatita E este cauzată de infectarea cu virusul hepatitic E. Se prezintă doar sub

formă acută. Transmiterea este fecal-orală. Nu prezintă cronicizare.

Ingrijirea pacientului cu hepatita virala acuta A

Boala se manifestă prin semne de infecție generală și prin simptome digestive și hepatice,
însoțite sau nu de icter.  Hepatita acută virală A, este denumită popular “boala mâinilor
murdare”. Este o boală infecțioasă determinată de virusul A, cu caracter hepatotrop ( care are
afinitate pentru ficat, se fixeaza la ficat ).

Hepatita A cauzează infecție acută, care în majoritatea cazurilor se vindecă complet în 6-12 luni.

Transmitere

Agentul patogen este virusul hepatitei A (HAV), iar transmiterea este pe cale fecal-orală (prin
mâncare sau apă infectate, sau direct de la un purtător).

Virusul A pătrunde în organism în mod obișnuit pe cale orală, dar și fecală, însă poate fi inoculat
și parenteral. Perioada de incubație variază între 2-6 săptămâni. În cursul bolii, virusul A poate fi
găsit în sânge, în sucul duodenal și în materiile fecale.

2
Contaminarea fiind cel mai frecvent pe cale digestivă, vectorul obișnuit este apa. Se poate ajunge
la focare epidemice, din cauza surselor de apă comune.

Semne si simptome

Semnele și simptomele care apar în infecția cu virus A sunt: febră, dureri musculare, manifestări
pseudogripale, manifestări digestive- grețuri, vărsături, inapetență, meteorism, cefalee, dureri
în hipocondrul drept, icter -tegumente – sclere, astenie, apatie, urini hipercrome, scaune
decolorate, hepatomegalie. Boala poate evolua și asimptomatic.

Hepatita virală acută evoluează de obicei în trei faze: preicterică, icterică și de rezoluție. De

obicei, primul simptom care atrage atenția bolnavului este icterul.

Diagnostic

În hepatita virală de tip A trebuie să se facă diagnosticul diferențial cu gripa, reumatism (în faza

preicterică), sau alte afecțiuni care generează icter: colica biliară, icterele hemolitice.

Diagnosticarea hepatitei virale acute A se face prin semnele clinice și prin examenul de sânge
care pun în evidență anticorpi IgM specifici virusului hepatitei A. Aceștia sunt prezenți și la
persoanele vaccinate.

Examinări paraclinice

Examinări curente:
• Hemoleucograma şi VSH, au valoare în a indica etiologia virală (leucopenie cu VSH normal
sau chiar încetinit, datorită hemoconcentraţiei)
• Examenul urinei (urobilinogen crescut, bilirubină prezentă)

Examinări patogenice, cu valoare de a stabili suferinţa hepatocelulară:

• Transaminazele (TGP, TGO), aldalozele = enzime responsabile de transformarea zaharului in
energie, şi sideremia( fierul din sange ) cresc.

Examinări specifice:
• Imunoelectromicroscopia – decelează antigenul hepatic A din materiile fecale
• Decelarea anticorpilor anti HAV, prin testul radioimun (RIA) sau imunoenzimatic (ELISA)

Alte investigaţii:
• Sindromul de inflamaţie (teste de disproteinemie, electroforeza)
• Sindromul colestatic (bilirubina, fosfataza alcalină)
• Sindromul de deficit funcţional hepatic (testele de coagulare, metabolismul glucidic).

3
Tratament

Nu există tratament specific pentru hepatita acută virală A. Prognosticul este în general bun. Se
recomandă repaus la pat, odihnă, regim alimentar, hidratare, vitamine, corticoterapie (în forme
severe), trofice hepatice.

Repausul la pat este obligatoriu, iar dieta va ține seama de faptul că există o hipofermenție
gastrică, biliară și pancreatică și deci aceasta nu trebuie să creeze un efort digestiv prea mare.
Baza va fi constituită din glucide ușor digerabile cu proteine și vitamine suficiente, și cu o
cantitate moderată de grăsimi.

Profilaxia hepatitei virale acute reprezintă o problemă de importanță majoră și necesită măsuri
igienico-sanitare privind apa potabilă, alimentele și igiena personală și vaccinare.

Probleme de dependență ale pacientului cu hepatită virală acută A

• Hipertermie legata de manifestarea generala infectioasa, fara frisoane;

• Disconfort legat de prurit, de durerile musculare, articulare, de manifestarile digestive,
manifestarile catarale;
• Greturi, varsaturi legate de gastroduodenita;
• Anorexie legata de afectarea stomacului, intestinului si alterarea gustului;
• Alterarea nutritiei prin deficit din cauza anorexiei, greturilor si varsaturilor;
• Dureri-epigastrice, de cap, articulare, musculare legate de infectia care afecteaza aceste
organe;
• Diminuarea mobilitatii fizice (intoleranta la activitati) legata de astenie, ameteli, alterarea
metabolismului;
• Afectarea tegumentelor si mucoaselor legate de urticarie, de coloratia galbena (bilirubinei
crescute);
• Eliminare urinara inadecvata (prin ologurie la inceput) legata de retentia hidrica sau tulburare
in metabolismul apei si al electrolitilor, cu cresterea lichidului extracelular;
• Constipatie sau diaree legata de insuficienta secretorie a pancreasului exocrin, de colestaza;
• Cunostinte insuficiente asupra bolii si legate de regimul igieno-dietetic;
• Anxietate legata de evolutia prognosticului bolii;
• Risc de infectii bacteriene sau virale supraadaugate, legate de starea de nutritie anterioara (in
special carente de proteine), de boli cronice asociate.

Obiectivele de îngrijire ale asistentului medical pentru pacientul cu hepatită virală acută A

Vizează:

 diminuarea febrei şi a pruritului;

 ameliorarea vărsăturilor şi a greţurilor;

4
 reducerea durerilor (de cap, epigastrice, musculare, articulare);

 o hidratare şi stare de nutriţie adecvată;

 ameliorarea confortului fizic şi psihic.

Pacientul:

 să se deplaseze fără ajutor;

 să aibe tegumente şi mucoase curate, integre;

 să prezinte o diureză şi un tranzit intestinal normal;

 să nu prezinte anxietate;

 să fie instruit asupra regimului igieno-dietetic;

 să cunoască principalele grupe de alimente şi conţinutul lor în factori nutritivi;

 să nu prezinte infecţii intercurente bacteriene sau virale.

Intervenţiile asistentului medical pentru pacientul cu hepatită virală acută A

Toate intervenţiile vizează: protejarea ficatului, sprijinirea regenerării celulelor hepatice,

corectarea reacţiilor inflamatorii şi a altor dezechilibre funcţionale, protejarea pacientului de
alte infecţii, limitarea transmiterii bolii.

 Izolarea pacientului, de obicei în spital cel puţin 2 săptămâni de la debutul bolii;

 Observarea funcţiilor vitale şi înregistrarea valorilor în foaia de temperatura;

 Asigurarea odihnei: repaus la pat, în perioada acută a bolii, după perioada acută, repaus
relativ în convalescenţă, apoi reluarea treptată a activităţii;

 Combaterea febrei: microclimat corespunzător în salon, îmbrăcăminte lejeră, medicaţie

antipiretică prescrisă de medic;

 Combaterea vărsăturilor: ingerarea de cantităţi mici (30-60 ml) de lichide reci (ceai, siropuri
diluate), la intervale de 30 – 60 minute;

 Observarea semnelor de deshidratare;

 Respectarea dietei (mese mici şi frecvente) , în funcţie de toleranţa digestivă sau de apetitul
pacientului: dietă lichidă 1,5 – 2 l pe zi, hidro-lacto-zaharată (sucuri de fructe, în special

5
 citrice, ceaiuri, compoturi, supe de zarzavat, lapte, iaurt). Apoi, dieta va cuprinde alimente
şi preparate uşor digerabile, care să asigure un aport suficient de glucide şi un aport
suficient de aminoacizi necesari regenerării celulare

 Asigurarea tranzitului intestinal normal se realizează prin: regim de fructe, zarzavaturi, la

indicaţia medicului, clisme sau laxative

 Administrarea medicamentelor la indicaţia medicului: simptomatice, hepatotrope, vitamine,

corticoizi – în formele severe

 Educarea pacientului:

o Va evita consumarea alimentelor interzise: prăjeli, rântaşuri, grăsimi animale, conserve,

afumături, alcool

o Pentru dispensarizare corectă, pacientul va fi informat că dispariţia icterului şi a

celorlalte semne nu înseamnă vindecare totală; refacerea ficatului necesită timp mai
îndelungat (2-3luni) şi urmărirea se face timp de 12 luni (clinic şi prin examene de
laborator)

o Familia şi pacientul va fi încurajată să pună întrebări, să se informeze despre boală,

regim igieno-dietetic

o Informarea pacientului despre transmiterea bolii şi a modului de prevenire a hepatitei de

tip A.