PARTENERIAT GRĂDINIȚĂ – FAMILIE

„ÎMPREUNĂ SĂ LUCRĂM, PE COPII SĂ-I EDUCĂM”

„Eu sunt copilul. Tu ții în mână destinul meu. Tu determini, în cea mai mare măsură, dacă voi reuși
sau voi eșua în viață! Dă-mi, te rog, acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire. Educă-mă, te
rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume. ”
Child`s Appeal
ARGUMENT
Preşcolaritatea este perioada formării inițiale a personalității, perioada apariției primelor
relații și atitudini ce constituie un nivel superior de organizare a vieții psihice a copilului. În locul
dependenței copilului de impresiile externe, în locul instabilității și fluctuației emoționale, în
Preşcolaritatea vom întâlni detașarea, desprinderea copilului de câmpul perceptiv, o mai mare
organizare și stabilizare a comportamentelor, fapt posibil datorită modificărilor esențiale care se
produc în structura activității psihice.
De un real folos în formarea personalității este jocul, mai ales cel bazat pe roluri, în care
copilul, asimilându-și rolul își asimilează implicit și relațiile interioare de comportament incluse în
rolul respectiv. La fel de importante pentru formarea personalității preșcolarului sunt și stilurile
comportamentale parentale.
Mediul familial ocupă un loc central în multitudinea factorilor determinanți ai evoluției
individului. Copilul nu este un adult în miniatură, ci el este un ”candidat la maturizare”(H. Pierot),
deosebit de receptiv la influențele pozitive sau negative care se exercită asupra lui. Copilul trebuie
socializat și modelat, iar fundamentarea personalității sale se realizează, în mare măsură, în interiorul
familiei acestuia, care concentrează primul său univers afectiv și social. Trăsăturile și coordonatele
personalității se cristalizează în raport cu modelul și natura situațională trăită în mod direct,
nemijlocit, de către copil în mediul său familial, iar atitudinile părinților au consecințe durabile
asupra personalității, în formare, a copilului. La vârstele mici, adaptarea copilului se realizează prin
imitație, acesta raportându-se permanent la persoana adulților. Primul model oferit copilului este
familia sa, iar calitatea și tipul relațiilor copil-părinți vor marca profund evoluția viitoare a copilului
(G. Mauno).
După familie, grădinița constituie prima experiență de viață a copilului în societate. Această
instituție îl așază într-un cadru nou prin dimensiunile și conținutul său. Aici copilul ia cunoștință cu
activități și obiecte care-i stimulează gustul pentru investigație și acțiune, îl provoacă să se exprime și
îi propune, incipient, angajarea în relațiile sociale de grup. Adaptându-și metodele la formele
particulare ale vieții mentale ale copilului, grădinița încearcă să răspundă specificului activității
fiecărei vârste și să identifice mijloacele și activitățile necesare pentru o dezvoltare complexă a
forțelor infantile în vederea maturizării lor.

2
 Copilul preșcolar începe să-și definească treptat începutul personalității sale. În cadrul grupei
el trăiește prima experiență a vieții în colectivitate, a vieții sociale, alta decât familia. De la intrarea
în grădiniță copilul realizează o adaptare la un anumit ritm al vieții cotidiene. Este vorba de
încadrarea și respectarea unui anumit program.
Educația făcută de primii educatori – părinții - ca și cea a grădiniței, se răsfrâng asupra tuturor
laturilor personalității copilului, în funcție de particularitățile de vârstă și individuale ale acestuia. Pe
măsură ce copilul se dezvoltă, cresc și trebuințele și dorințele lui. În același timp și grădinița, ca
primă instituție care se conduce după principii și metode științifice, contribuie la formarea și
dezvoltarea copilului. Investită cu această nobilă și plină de răspundere sarcină, educatoarea grupei
trebuie să cunoască specificul fiecărui stadiu de dezvoltare a copilului, disponibilitățile intelectuale,
precum și particularitățile lui temperamentale și caracteriale.
Educatoarea se preocupă de socializarea preșcolarului prin integrarea în mediul grădiniței, dar
îi oferă prilejul să cunoască mediul înconjurător organizând vizite în împrejurimile grădiniței, în
instituții și la locurile de muncă ale părinților. În acest timp, aceasta poate observa cum se comportă
copiii nu numai la grădiniță ci și în afara grădiniței. Având în vedere particularitățile lor de vârstă și
ținând seama de temperamentul lor, educatoarea va putea acționa diferențiat astfel încât eficienta
demersului său educativ să fie optimă. Treptat și cu răbdare, cultivându-le încrederea în propriile
posibilități, folosind jocul și jucăria, educatoarea participă la dezvoltarea personalității copiilor.
Pentru a răspunde standardelor impuse de comunitate în ceea ce privește valorile și
responsabilitățile familiei, vis-a-vis de personalitatea copilului, asistăm la dezvoltarea unor inițiative
de organizare a unor cursuri sau programe pentru părinți, majoritatea susținând-se în cadrul
grădiniței de către educatoare. Aceste cursuri sau programe încearcă să răspundă experiențelor
părinților sau viitorilor părinți în ce privește abilitățile necesare creșterii și educării copilului.
Cu intenția ca fiecare copil să beneficieze de educație și instrucție conform posibilităților și
particularităților sale, părinții trebuie antrenați în acest demers. Astfel, se pot comunica părinților
concluziile observațiilor făcute, atrăgându-le atenția asupra pârților bune ale personalității copiilor,
dar și asupra aspectelor ce trebuie înfrânate, stopate, ori călăuzite spre altă direcție.
Familia îl pregăteşte pe copil pentru integrarea în grădiniţă, orientându-l spre lumea
cunoaşterii, a activităţilor curente, iniţiindu-l în deprinderi fundamentale. Fără o susţinere afectivă,
fără un ansamblu de activităţi, de achiziţii şi experienţe, întâlnirea copilului cu grădiniţa va fi cu atât
mai violentă, iar procesul de instrucţie şi educaţie ar deveni inoperant.
Se ştie că familia reprezintă una din cele mai vechi forme de comunitate umana, ce asigura
menţinerea continuităţii biologice, culturale a societăţii, satisfacerea nevoilor personale, asigurând
sentimentul siguranţei , menţinerii si dezvoltării personalităţii.
3
 Familia nu este numai primul adăpost al copilului, ci este şi prima bază de lansare a lui în
lume. Pentru a-şi îndeplini acest rol familia trebuie să se deschidă lumii, oferind copilului
posibilitatea de a pătrunde în ea. Familia este primul iniţiator sociocultural al copilului. Aici se pun
bazele incipiente ale dezvoltării intelectuale, morale, estetice, fizice şi sociale ale copilului. Modul de
exercitare a rolului părinţilor, reglarea raporturilor dintre membrii familiei, grija faţă de bunurile
comune, organizarea vieţii de la micile treburi gospodăreşti la activităţile recreative şi creative,
atenţia care se acordă fiecărui membru al familiei sunt percepute şi trăite de copil în mod diferit, la
fiecare vârstă. După numărul şi ierarhia membrilor familiei care-i alcătuiesc o anume constelaţie,
fiecare familie se impune ca o matrice a devenirii personalităţii fiecărui membru al său. În
interrelaţiile dintre părinţi şi copii, singura atitudine părintească validă este cea de acceptare, de
respect faţă de personalitatea în formare a copilului, faţă de sentimentele şi nevoile sale. Atitudinea
părinţilor trebuie modelată în raport de vârsta şi temperamentul copiilor, de la dragoste, protecţie,
acceptare şi îndrumare către cooperare, angajare reciprocă la viaţa familială cu recunoaşterea unei
minime independenţe.
Familia trebuie convinsă că o bună educaţie în familie, şi nu numai, depinde de stilul de viaţă
al acestei, iar măsurarea efectelor influenţelor educative în funcţie de timpul acordat de părinţi
copilului este o practică greşită. Întotdeauna ambianţa, climatul de familie, prin elementele sale
concrete, influenţează în raport cu natura sa, personalitatea copilului.
Pedagogul John Locke, convins de puterea exemplului în familie, de ambianţa şi climatul
acesteia şi de înclinaţia către imitaţie a copilului, se adresa părinţilor: „Nu trebuie să faceţi în faţa
copilului nimic din ceea ce nu vreţi să imite. Dacă vă scapă o vorbă sau săvârşiţi vreo faptă pe care
i-aţi prezentat-o drept o greşeală când a comis-o, el cu siguranţă se va apăra invocând exemplul dat
de dumneavoastră şi se va pune în asemenea măsură la adăpostul acestui exemplu, încât cu greu vă
veţi putea atinge de el pentru a-i îndrepta cum trebuie greşeala.”
Activitatea cu părinţii, ca parteneri, pentru a asigura dezvoltarea copilului in programul
educativ din grădiniţă, poate deveni un start bun pentru a crea părinţilor respect de sine, încredere în
competenţele lor, făcându-i mai buni.
Grădiniţa este prima treapta a sistemului de învăţământ, de aceea susţin ideea de a implica
părinţii în programul educativ încă de la început, căci doar aşa îşi vor forma deprinderi de parteneriat
cu grădiniţa si, implicit, cu educatoarea.
Parteneriatul grădiniţă-familie se referă la construirea unor relaţii pozitive între familie şi
grădiniţa, la o unificare a sistemului de valori care poate avea un efect benefic asupra copiilor, atunci
când aceştia văd educatoarea sfătuindu-se cu părinţii.

4
 Toţi părinţii au nevoie de informaţii de bază referitoare la copiii lor. Ei trebuie informaţi
despre scopul de bază al programului educativ la care participă copiii lor şi trebuie implicaţi în luarea
deciziilor. Părinţii trebuie să fie la curent cu progresele copilului lor, dar şi cu percepţia pe care o are
grădiniţa despre calităţile şi problemele copilului. Educatoarea va sugera acestora modul în care îşi
pot ajuta copiii acasă, căci sunt părinţi care oferă copiilor sprijin suplimentar în învăţare.
Parteneriatul, asigurarea coerenţei influenţelor educative şi ale tuturor factorilor care
acţionează asupra copiilor este un deziderat major şi trebuie să se realizeze. Problemele pe care le
implică acest domeniu sunt multiple. Copiii care vin in grădiniţă pot avea dificultăţi de adaptare, atât
în sensul socializării, cât şi din punct de vedere intelectual, estetic, fizic. Cauzele acestora se pot
identifica de către educatoare, împreună cu părinţii. Atât părinţii copiilor cu dificultăţi, cât şi ai celor
cu dezvoltare firească, este bine să fie consultaţi pentru a stabili programe educative, în care să se
implice şi familia. Parteneriatul dintre grădiniţă şi familie cunoaşte numeroase forme în care
activitatea propusă conduce la creşterea şi educarea copilului prin armonizarea celor doi factori
educativi: şedinţe cu părinţii – în care sunt prezentate principalele aspecte ale activităţii grădiniţei;
mese rotunde; propaganda vizuală – afişarea diverselor materiale pe teme de educaţie, în special
materiale ce arată activitatea copiilor; vizitarea grădiniţei de către părinţi; participarea la activităţi,
plimbări, excursii, alături de copiii lor, serbări.
Grădiniţa nu poate face minuni, iar educaţia dată în această instituţie nu va avea rezultate
bune, dacă nu se va sprijini şi nu va colabora cu familiile copiilor.
În concluzie, putem spune că reuşita privind devenirea umană a copilului depinde de o
colaborare prodigioasă dintre doi factori educaţionali de bază: grădiniţa şi familia. De aceea, în
cadrul acestui parteneriat coresponsabil dorim să descoperim cheia unităţii de acţiune ce deschide
porţile succesului educaţional.

SCOP
 Eficientizarea relaţiei grădiniţă - familie , printr-o colaborare coresponsabilă între aceste
două părţi, în vederea implicării, cât mai active, a familiei în procesul de dezvoltare armonioasă a
preşcolarului.

OBIECTIVE
 Cunoaşterea individuală a copiilor, urmărind manifestarea lor în familie şi grădiniţă;
 Comunicarea permanentă cu părinții despre activitatea copiilor lor la gradiniță prin programul
de consiliere desfasurat saptamanal;

5
  Iniţierea unor acţiuni comune, prin contactul direct al grupului de părinţi cu persoane abilitate
să desfăşoare un proces educaţional;
 Consiliere psihologică periodică a părinților concretizată în întalniri în care se dezbat diverse
teme de educare a preșcolarului;
 Participarea și implicarea părinților în activitătile realizate cu copiii lor în grădiniță;
 Participarea părinților la activitățile desfasurate de copii în afara grădiniței;
 Exprimarea opiniei participanţilor cu privire la acţiunile întreprinse în cadrul acestui
parteneriat.
 Încurajarea părinţilor în a face propuneri menite să aducă înbunătăţiri actului educaţional din
grădiniţă/familie.
PĂRŢI IMPLICATE: părinţi, bunici, copii, educatoare, psiholog educaţional, anturajul social al
copilului.
ÎNDATORIRILE PĂRŢILOR
 Educatoare şi psihologul școlar:
- să planifice și să organizeze fiecare activitate cu părinții
- să participe la fiecare program de consiliere al părinților;
- să consilieze problemele care se ivesc în educarea copiilor, studiind cărţi şi alte materiale de
specialitate de ultimă oră;
- să îndemne la lectură/studiu, familiile copiilor, recomandându-le cele mai accesibile materiale de
specialitate.
 Familia
- participă benevol, dar are obligaţia de a contribui la asigurarea bunului mers al parteneriatului şi al
materialului utilizat;
- părinţii sunt invitaţi să ofere sprijinul necesar activitate organizată cu copiii;

ÎNDATORIRI COMUNE
- pregătirea şi asigurarea materialului de lucru (fişe, chestionare, cărţi etc.);
- implicarea directă în cadrul activităţilor desfăşurate şi găsirea unor soluţii în scopul rezolvării
situaţiilor de natură educaţională.

DURATA: un an şcolar:
GRUP ŢINTĂ: familiile copiilor
LOCUL DE DESFĂŞURARE:

6
 RESURSE
 UMANE:
- coordonatori:

- colaboratori:

- familiile copiilor.
- preșcolarii grupei
 MATERIALE: cărţi, reviste, pliante, calculator, CD-uri, cameră video, ecusoane, aparat foto
 FINANCIARE: bugetul minim alocat derulării parteneriatului, care provine din
sponsorizările realizate de părinţii copiilor

CALENDARUL DE ACTIVITĂȚI

Nr. Tema activității Conținutul activității Modalitate de realizare

crt Termen

1. Copiii noștri contează! Actiuni organizatorice: Activitati practice Periodic

-procurarea rechizitelor, a
unor materiale și jucării,
activități de pregătire a
cadrului ambiental;
2. Culegerea unor informații Chestionar Periodic
Chestionare
3. Parinții sunt informați cu Consiliere parentală Permanent
Comunicare permanentă cu privire la integrarea Programul de consiliere
părinții despre activitatea copiilor în colectivitate și al grupei:
copiilor lor progresele înregistrate ;

4. Grădiniţa în sprijinul Psihologul și educatoarea Consiliere psihologică Periodic și de

părinţilor consiliază părinții privitor câte ori este
la metode/modalități de necesar
educație în familie și
privitor la unele probleme
față de care părinții
manifestă interes ;
5. Sedințe cu părinții Aceste întâlniri se vor Ședință online Septembrie
realiza periodic pentru a Decembrie
discuta cu întregul colectiv Februarie
de părinți despre Mai
eventualele probleme
apărute și comunicarea

7
 elementelor importante
pentru buna desfășurare a
grupei mijlocii.
6.  Colaborarea cadrelor Grupa de Whats app Zilnic/
Grădinița de acasă didactice de la grupă cu săptămânal/ în
părinții preșcolarilor în funcție de
vederea transmiterii și scenariul
desfășurării online/de acasă unității la acel
a sugestiilor de activități moment
instructiv-educative ;

Alte modalitati de colaborare cu părinții care vor fi utilizate pe parcursul acestui an școlar
sunt :
*convorbirile ocazionale ;
*informările reciproce ;
*consultațiile zilnice ;
*antrenarea părinților în activități curriculare și extracurriculare;

IMPLEMENTAREA PROIECTULUI
Ideea de a avea un proiect de parteneriat a existat încă de la inceputul anului școlar avand în vedere
importanța majoră pe care o au părinții în relația copiilor cu grădinița. Tocmai de aceea am avut la
începutul anului școlar o ședință cu părinții în care am discutat despre diferite aspecte care sunt
importante în educația copiilor lor și ne-am gandit ca cea mai buna modalitate de a realiza o
dezvoltare armonioasă a copiilor lor este sa planificam și sa organizăm un parteneriat grădiniță-
familie.Părinții s-au angajat sa ofere sprijinul necesar în derularea intregului parteneriat și ne-au spus
care sunt acele lucruri pe care si le-ar dori sa le imbunatateasca in realatia gradinita-familie.
Am început astfel implementarea proiectului si urmarim sa fie realizata pas cu pas fiecare etapă
planificată de catre educatoare și părinți.
Acest gen de activitate se bucură şi acum de succes deplin, mizând, împreună cu părinţii copiilor, pe
necesitatea cunoaşterii şi educării copiilor prin ifluenţa pozitivă a celor doi factori educaţionali:
grădiniţa şi familia.

MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA PROIECTULUI

Consilierea parentală cu educatoarea are loc saptamanal, cu o durată de aproximativ doua ore,
timp în care se transmit informaţii cu specific educaţional, se dau exemple de bune practici, se
împărtăşesc experienţe proprii.
Activităţile cu părinţii sunt interactive si îi ajuta pe acestia sa-i poate cunoaste mai bine pe
copiii lor și in cadrul activitatilor desfasurate in gradinită.

8
Pe parcursul proiectului părinții ofera sprijinul necesar în desfasurarea activitatilor propuse si
participa activ la aceste activitati. De asemenea ei participa si la serbarile tematice de sarbatori,de 8
Martie,de sfarsit de an școlar, la aniversarea zilelor de nastere și la vizitele copiilor prin oras la
diferite locatii.

DISEMINAREA REZULTATELOR
Pentru a imortaliza întâlnirile, am realizat înregistrări video şi foto. De asemenea, avem, în
derulare, realizarea unui album.
În fiecare an şcolar împărtăşesc experienţa pozitivă rezultată în urma activităţii cu părinţii de
la grupa mea, în cadrul parteneriatului cu familiile copiilor și cu grădinița.

FINALIZAREA PARTENERIATULUI
De fiecare dată, la sfârşitul unui an şcolar, părţile implicate în parteneriatul cu familiile
copiilor se întâlnesc pentru a evalua activitatea derulată de-a lungul întregii perioade, reliefându-se
aspectele pozitive, realizările de care s-au bucurat beneficiarii proiectului – părinţii/copiii - şi, nu în
ultimul rând, concluziile şi propunerile pe care le fac părinţii copiilor pentru perfectarea acestei
forme de activitate: parteneriatul coresponsabil cu partenerul educaţional care se numeşte familia.
Convingerea mea este că, împreună cu familia copilului, urmărind scopuri/obiective comune,
grădiniţa reuşeşte să participe cu succes la dezvoltarea armonioasa a omului în devenire.

BIBLIOGRAFIE
Abrujdan, Anamaria Bianca „Dezvoltarea copilului de la întrebări şi nelinişti, la sprijin”
Jitariu, Alina Codruţa Editura Diana, Piteşti, 2010

Dolean, Ioan; „Meseria de părinte”, Editura Aramis, Bucureşti, 2002

Dolean, Dacian Dorin

Minulescu, Mihaela „Relaţia psihologică cu copilul tău” Editura Psyche,

Bucureşti, 2006

Preda, Viorica „Grădiniţa altfel”, Editura V & I INTEGRAL, Bucureşti,

2003