Recomandări de comportament cu copiii

Pot fi selectate conform situației, uneori adaptate conform contextului

și efectului pozitiv pentru copil pecare dorim să-l atingem

1. Când vrem să lăudăm copilul, este recomandat să întrebăm inițial lui cum îi pare,
cum a făcut lucrul respectiv, cum i-a reușit, dacă îi place și ce anume;
apoi să descriem ce aspect al lucrului ne place, după posibilitate îl conectăm la o
calitate.
Ex. Ai stat o oră întreagă să faci acest puzzle, ai arătat răbdare sau prseverență și
determinare- nu te-ai lăsat până nu l-ai strâns pe tot. Ai ales singur jocul, muzica și e
unul clasic/modern /de cooperare- se folosește până în prezent în toate domeniile, e
bun pentru a dezvoltare și comunicare- se pare că ai făcut o alegere bună, poți fi
mândru/ă de tine.
Astfel copilul va ști ce este dezirabil să repete, ce anume este bine, va dezvolta o bună
autoapreciere și criterii interne punând bazele unui locus of control intern.
2. Ne exprimăm așteptările și dorințele și spunem scurt consecințele.
Ex. Când lăsăm lumina aprinsă în baie achităm mai mult, vrem să economisim și să
cumpărăm ce ne dorim pe banii aceștia; Ne deranjează când pui picioarele pe canapea-
vrem să fie curată, picioarele se murdăresc repede vara de la colb, transpirație. Vara le
spalăm mai des. Te rog sa ții picioarele jos.
Mă aștept de la voi să păstrați curățenia ca ea să țină și să n-o facem iar și iar, să stăm
aici cu plăcere, să ne odihnim, să ne jucăm mai mult; Când răspunzi urât eu mă înfurii,
pentru că mă aștept ca oamenii să se comporte cu același respect pe care îl arăt și eu.
Important e evitarea reproșurilor și tonul binevoitor.
Când avem grijă de haine ele țin mai mult și arată mai bine, vrem/alegem să arătăm
îngrijit.
Aceasta permite copilului să creeze o viziune clara asupra ce ne dorim și mental îl
apropie de acțiunea pozitivă.
3. În primul rând încurajăm ce e pozitiv, apoi corectăm dacă este cazul. Când
copilul știe ce comportament este dorit, care aspect al lucrului e apreciat este mai
predispus să-l repete. Ai scris repede ca să nu uiți, e bine/important. Acum încearcă să
o faci și îngrijit, va arăta mai plăcut și va fi mai ușor de citit.
Ați făcut curățenie? Să vedem... hainele sunt aranjate păturele frumos, nu este nimic
sub pat, paturile sunt așternute, pe masă totul e curat și aranjat, podeaua e măturată.
Se vede că ați muncit bine. Vă rămâne doar să aranjați lucrurile din noptieră și să
spălați podeaua și va fi totul lună.
4. Descriem și întrebăm
Stai pe pat îngândurată, mă întreb cum te simți
Ai făcut acest gest cu mâna, să înțeleg că nu-ți place, nu are rost sau altceva?
și evităm etichetările (Ești trist Lenos Bun mai mare etc- le putem folosi pentru a ne
exprima părerea (cred că..., am impresia că..., îmi pare că...) însă evităm să le
dăm drept adevăr.
5. În loc să reproșăm de nenumărate ori doar atenționăm și spunem printr-un cuvânt:
Prosopul. Picioarele. Lumina. Curățenia.
6. O altă alternativă cicălelii, sunt foitele de reamintire amuzante. (Ex. Bilețel din partea
hăinuțelor și a jucăriilor aruncate: Cea-am mai sta acum frumos în dulap să ne
odihnim... te rog du-ne in casuta noastra! Asa vom fi mai mult timp cu tine.)
7. Îndeplinim ceea ce spunem pe cât posibil. Apreciem bine dacă vom putea împlini
ceea ce promitem înainte de a spune și indiferent dacă a fost o recompensă sau o
pedeapsă ușoară aceasta va fi aplicată. Copiii au nevoie de stabilitate, au nevoie să știe
la ce să se aștepte, ce comportament să aleagă ca să obțină ce doresc.
8. Consecvență- regulile și consecințele rămân stabile. De fiecare dată aceleiași situații
va urma aceeași consecință.
9. Facem observație doar privind comportamentul și exprimăm clar dezaprobarea!
(persoana e mereu demna, Domul ne-a creat pe toți buni și cu toții avem și putem
dezvolta multe calități pozitive). Nu-mi place să fiu întreruptă! Așa cuvinte des rănesc
pe alții, nu accept sa se vorbeasca asa! Bataia nu e o soluție! Mă enervez când văd
dezordine. Cer/Mă aștept ca lucrurile sa stee la locul lor.
10.Când facem ceva sau luăm o decizie, sau rezolvăm o problemă ne amintim să
vorbim/descriem cu voce tare- ce luăm în considerare, la ce opțiuni ne gândim, care
sunt avantajele/dezavantajele, asa copiii învață să gândească eficient și să-și
gestioneze emoțiile și motivația. (Am atât de mult de scris ca ma apuca groaza... cum
sa fac sa fie mai usor? poate sa o iau pe bucati mici, lucrez cite 20 min cu pauza 5 min
intre ele, sau Poate și o muzica linasa ajute la concentrare, iar la sfirșit ma
recompensez cu un ceai cu miere)
11.Se recomandă să folosim enunțuri pozitive și să anunțăm, descriem cât mai des
comportamentul dorit și oferim alegeri. (în loc de Nu sări, Nu alerga, Nu striga,Nu
merge departe).Te rog sa stai liniștit; asează-te ,pe ce scaun ai vrea să te așezi?,
vorbește mai încet, vrei să-mi povestești acum sau înainte de culcare?, stai pe aproape
cât să te pot vedea, timpul de duș, până la ora 8 toți trebuie să fie curați, Cât vă vine
rândul vreți să citim ”Cuore- inimă de copil” sau să facem puzzle/ jucăm șah, domino?
etc.
12.Evidențiem o metodă de a fi util arătând un anumit comportament. Ex. Copilul taie
cartea- Avem nevoie de carte, ar fi bine să ne ajuti sa tăiem dreptunghiuri pentru
origami. Ce zici? Haide! ), Aruncă plastilină prin odaie- Mă aștept sa fie curatenie,
strânge-o. Dacă vrei să arunci, poți arunca mingea la coș, sau poți să-l înveți pe Mircea
să modeleze un avion, cum ai făcut tu la școală.
13.Oferim alternative: Ai două opțiuni, fie te joci frumos fodbal fără să lovești pe
nimeni, fie stai în casă/ doar privești. E alegerea ta./ Tu hotărăști./ Ce alegi?. Vă
ofer două variante, sau faceți lecțiile la timp sau telefoanele care vă distrag vor sta in
dulap următoarele 3 zile. Aveți de ales, Sau păstrați mingile întregi și vă jucați frumos
cu ele, sau nu vom avea minge până la sfârșitul săptămânii/lunii, până atunci celelalte
rămân în dulap. Ce alegeți?
14.Toți copiii sunt egali și este bine să nu facem diferențe între ei, având față de toți o
atitudine de acceptare și suport. Aici excludem comparațiile și nu dăm pe nimeni drept
exemplu; aceasta duce la creșterea concurenței și a rivalității între copii. Evidențiem
calitățile și reușitele fiecăruia, individualitatea lui, precum și evoluția fiecărui copil în
parte. Când sunt mai mulți copii prezenți e bine să remarcăm ceva bun la cit mai multi,
ținând cont de cei ce sunt rar remarcați.
15.E bine ca laudele să fie specifice. Putem întâi întreba copilul ce părere are el despre ex.
Lucrarea sa, ce anume îi place, a învățat în procesul creării ei și cum i-a reușit s-o facă.
După aceasta putem remarca ce ne place nouă, ex. Culorile selectate, aspectul îngrijit,
liniile, formele, rapiditatea, corectitudinea etc. În deosebi la copiii ce caută des
aprobarea, le putem reflecta sentimentele înainte de a ne spune părerea. Ex. Pari
foarte mândru, bucuros, că te îndoiești, nemulțumit etc. că ai făcut asta/că ți-a reușit-
astfel copiii vor înțelege mai bine ce apreciază la ei și în ceea ce fac, vor identifica ce
vor să păstreze și la ce aspect ar dori să mai lucreze.
16.În loc de pedepse e bine să folosim consecințe ce ajută corectarea comportamentului.
Diferența e că disciplinarea și consecințele vin din manifestarea grijii și a dorinței de a
avea relații bune pe termen lung. Scopul consecinței, e copilul să învețe cum să
reacționeze pozitiv, cum să aibă grijă de lucruri, cum să comunice etc nicidecum ca să
sufere. Dacă a stricat un obiect e recomandat să i se explice cum influențează asta
lucrurile pe viitor, iar el să participe la repararea lui, dacă e posibil. Ulterior folosirea va
fi doar sub supraveghere și/sau limitată în timp- până copilul demonstrează că știe și e
determinat să procedeze corect.
17.Întrebați-le opinia. Nici nu știți ce idei frumoase pot rezulta. Chiar dacă nu e posibil să
implimentăm toate propunerile sau ne vin idei haioase și bizare, e bine să strângem și
să discutăm, analizăm idei, să privim lucrurile din diferite unghiuri și să ne cunoaștem
mai bine cu toții împreună.
18.Oferim situații pentru schimbarea pozitivă a autoaprecierii. Ana, imparte bomboanele în
mod egal la toată lumea, cred că-ți va reuși bine. Mihai, ajută-mă și strânge sertarele
cu șurubelnița. Mâine ai sarcina să faci acest lucru independent. !Important! În caz de
eșec, valorificăm părțile ce au reușit și sau stăruința. Analizăm care au fost dificultățile,
indiferent dacă e frica de a începe, uitarea sau alte abilități. Stabilim ce putem face
data viitoare pentru a le depăși (copilul își notează pe un bilet, se mai antrenează în
prezenta adultului, găsește o frază care să-l încurajeze, poate a unui erou/ personaj/
celebrități)
19.Respectați părerea fiecăruia. Ata nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu acel
lucru/idee, nici să facem întocmai, înseamnă să recunoaștem că fiecare are dreptul
să gândească în modul său, să se exprime fără a dăuna altora și să fie auzit.
Toți avem dreptul la opinie.
20.Depozităm momentele speciale și le reamintim! Ex. Profesorul a spus că nu am
memorie bună. – Crezi că întâmpini la asta greutăți? Eu pot spune ca ai o memorie
bună, mereu ții minte lista de cumpărături fără foaie, și ții minte când ai memorizat
poezia in 10 min? Sau poiezia aceea de 6 strofe?
21.Este necesar să cultivăm plăcerea pentru proces nu doar pentru rezultat, la fel și
abilitatea de a duce lucrul la bun sfârșit. A greși și a corecta, a face un pic mai bine azi,
a ne amuza în timp ce exersăm ajută ca învățarea să fie pozitivă, plăcută, îi redă
valoare de drept și evită așteptările exagerate și nerăbdarea de a ajunge la rezultat si/
sau a fi perfect.
22.Încurajăm identificarea cu persoanele, eroii pozitivi. Cine mănâncă legume verzi devine
puternic ca Hulk. Ronaldo s-a antrenat în fiecare zi ca să joace bine. Cine se ocupă
regulat are mereu progrese.
23. Căutăm și încurajăm comportamentele pozitive! Nu pot rezolva la
matematică! Mă enervez când nu se primește!- Pari așa iritat și ai vorbit frumos, nu
ai folosit nici un cuvânt urât, îmi place. Vin in 5 min, mai incearca. Ai stat la masă
până ai finisat toate lecțiile! Î-ți crește serios mușchiul răbdării și al stăruinței! Poți fi
mândru de tine; Sau- Ai luat pauze regulate de strict 10 minute după fiecare temă și ai
terminat totul in mai putin de două ore, serioasă organizare și autocontrol! Sună
promițător pentru realizările tale viitoare!

24.Fiți blânzi cu voi înșivă, oferiți-vă timp pentru planificare și analiza rezultatelor și
evitați orice fel de învinovățire. Deși apar greșeli, fiecare poate reuși. Educația e unul
din cele mai dificile terenuri, unde îndrumăm nu doar prin ceea ce facem ci și prin ceea
ce suntem și simțim. Aveți grijă de voi! Recunoașteți și țineți cont de nevoile personale,
indeosebi pe cele elementare (apă, hrană, somn, comunicare etc.) pe cât de bine
posibil. Astfel îi învățăm și pe copii să îngrijească de ei însăși și să aleagă
 comportamente sănătoase și productive. Îi învățăm că fiecare este demn să fie bine și
să se dezvolte armonios! Puteți utiliza aceste metode câte una, descoperind treptat
care și unde e mai eficientă în cazul vostru și ce rezultate puteți obține cu ele.

Necesitățile de bază copiilor, dar și ale noastre:

Nevoia de contact-comunicare și înțelegere (expresii ale Iubirii)- dacă nu se simt

auziți și luați în seamă copiii tind să o obțină în mod negativ prin lovituri, strigăte, scâncete,
deranj frecvent. Aici ne vin în ajutor ascultarea, asigurarea că ne vom face timp să-i ascultăm,
zâmbetul cald și verificarea dacă am înțeles corect ceea ce a spus; în caz că e vorba de o
problemă: asigurarea că vrem să ajutăm și găsim o soluție. Sunt foarte importante și
atingerile prietenești: îmbrățișări, bătăi ușoare pe umăr, jocuri unde participanții sunt în
contact (se țin de mâini, stau umăr la umăr, spate la spate etc).

Nevoia de afirmare/exprimare- Toți avem dreptul să ne spunem opinia și să fim auziți, fără
a fi judecați, chiar dacă ulterior lucrurile nu vor fi cum ne dorim. E bine să întrebăm și părerea
copiilor. Atât cât nu dăunează altora, și nu rănește sentimente, simțuri avem dreptul să
alegem cum ne exprimăm, în ce ne îmbrăcăm și cum aranjăm părul. Avem dreptul să vorbim
sau să ne păstrăm părerea la dorință și ceilalți au dreptul să audă ce avem de spus.

Nevoia de control- nevoia de a ști ce se întâmplă, cum putem influența lucrurile sau
contribui la ele și ce va fi după. Regulile funcționale sunt pe primul loc. De asemenea e bine
să anunțăm din timp evenimentele, să anunțăm clar consecințele, să fim consecvenți și să
descriem ordinea lucrurilor (ex. Acum ieșim la plimbare, vedem havuzul muzical unde puteți
alerga in jurul lui, în jur! Cine intră în apă va sta pe scaun, apoi mergem la teren o oră la
fodbal și scrânciobe, ne intoarcem inainte de cină; regulile rămân stabile și valabile pentru
toți etc.). Să oferim o viziune cât mai clară a ce se întâmplă și de ce este nevoie pentru ca
lucrurile să meargă mai bine.

Nevoia de competență sau putere- Copiii la nivelul lor au nevoie să simtă că pot, că sunt
în stare, că cresc și devim buni în mai multe lucruri și privințe. De aceea încurajările pozitive
și remarcarea aspectelor satisfăcătoare sunt importante. Aici ne ajută învățarea de noi
aptitudini, jocuri, activități. În caz negativ, tind să jignească pe alții pentru a părea mai
puternici. Stima de sine scăzută duce la o renunțare rapidă și nerăbdare, de aceea e
important învățarea să se producă cu pași mici și accesibili copilului.

Material selectat inclusiv din ”Cum să vorbim copiilor ca să ne asculte, cum să-i ascultăm ca
să ne vorbească” Elaine Mazlish, Adele Faber.