Peptidul C:sinteza,efectele biologice,și utilizarea în practica medicală

Peptidul C,sau peptidul de legătură,este un polipetid scurt de 31 de aminoacizi care

conectează lanțurile A și B ale moleculei de insulină astfel rezultând molecula de
proinsulină.O parte din proinsulină este secretată atunci când celulele beta pancreatice sunt
stimulate,de exemplu în timpul meseleor,dar majoritatea proinsulinei este separată în insulină
și peptid C,acestea sunt secretate în cantități echimolare.În timp ce insulina are un timp de
înjumătățire de doar câteva minute,majoritatea ajunge și rămâne la nivelul ficatului,peptidul C
are un timp de înjumătățire de jumătate de oră ,trece pe la nivelul ficatului și este catabolizat
de către rinichi,parte din el fiind secretat in urină. (Johnny Ludvigsson 2013)
În celulele beta pancreatice,proinsulina este transferată sub formă de vezicule de la nivelul
reticului endoplasmatic rugos către aparatul Golgi,la acest nivel veziculele fiind direcționate
către un proces de secreție regulată.In timpul transportului veziculelor,3 peptidaze participă în
procesarea posttranslațională a proinsulinei în urma căreia rezultă insulina si peptidul C.Inițial
proinsulina este clivată de prohormon convertaza de tip 2 ,enzimă ce acționează la nivelul
joncțiunii dintre lanțul A si peptid C.O altă posibilitate de scindare este ca enzima prohormon
convertaza de tip 1 sau 3 să acționeze la nivelul joncțiunii dintre lanțul B si peptidul C.Apoi
carboxipeptidaza H înlătură două perechi de aminoacizi rezultând formele ‚‚des’’ ale
proinsulinei,forme care sunt recunoscute de către endopeptidază.În urma acestui proces sunt
eliberate insulina si peptidul C. (Ahmad Ghorbani 2015)
Efectele proinsuline au rămas pentru mult timp necunoscute însă studii recente arată că
această meolculă bioactivă are efecte variabile în funcție de celulele si țesuturile asupra cărora
acționează. Unele studii arată că în concentrații mari peptidul C este asociat cu complicații
macrovasculare iar când nivelul de peptid C este scăzut,cu complicații microvasculare.Spre
exemplu pacienții cu diabet tip 2 insulino-rezistent prezintă niveluri crescute de peptid C ceea
ce crește riscul de ateroscleroză.(Daniela Vejrazkova 2020)Pe de altă parte, din punct de
vedere metabolic,peptidul C prelungește efectul hipoglicemiant al insulinei și crește utilizarea
glucozei prin stimularea transportului de glucoză la nivel muscular. (Ahmad Ghorbani 2015)
Dozarea peptidului C în practica medicală este utilizată pentru a urmării funcția celulelor
beta pancreatice,și pentru a face diferența între paceinții cu diabet zaharat care prezintă nivele
de insulină normale sau cei cu deficit de insulină.Peptidul C ajută la identificarea tipului de
diabet,vârsta la care a apărut boala,precum și durata acesteia.De asemenea există studii care
arată că peptidul C joacă un rol important în diagnosticarea diabetului autoimun latent al
adultului.Există metode variate de dozare a peptidului C ,însă datorită rebroductibilității și a
sensibilității,este recomandat testul de stimulare cu glucagon. (Emma Leighton 2017)
Bibliografie:
1)Johnny Ludvigsson,C-peptide in diabetes diagnosis and therapy, Frontiers in Bioscience,
Elite, 5,pag.214-223, January 1, 2013
2)Ahmad Ghorbani ,Reza Shafiee-Nick, Pathological consequences of C-peptide deficiency in
insulin-dependent diabetes mellitus,World Journal of Diabetes, 2015 Feb 15,Volume 6,Issue 1
,pag.140-150
3)Daniela Vejrazkova , Marketa Vankova , Petra Lukasova,et al. Insights Into the Physiology
of C-peptide, Physiological Research, 2020 Sep 30, 69 (Suppl. 2):pag.237-S243
4)Emma Leighton, Christopher AR Sainsbury,  Gregory C. Jones, A Practical Review of C-
Peptide Testing in Diabetes, Diabetes Therapy, 2017 Jun,Volume 8,Issue 3,pag. 475–487