Legea privind sănătatea și bunăstarea mintală

(Proiect|)
Parlamentul adoptă prezenta lege organică

Capitolul I
DISPOZIȚII GENERALE.
Articolul 1. Noțiuni principale
În sensul prezentei Legi, se definesc următoarele noțiuni principale:
asistență medicală în sănătatea mintală – furnizarea de servicii medicale pentru prevenirea, profilaxia, screening-ul afecțiunilor medicale în domeniul
sănătății mintale, control medical periodic, în contextul unei relații continue cu pacienții, în prezența bolii sau în absența acesteia.
bunăstarea mintală – este o componentă esențială a sănătății și calității vieții, centrată pe asigurarea celei mai bune vieți care să sprijine creșterea și
dezvoltarea persoanei la nivelul întregului potențial;
capacitate psihică – capacitate de a înțelege informațiile furnizate referitor la o anumită decizie, de a reține aceste informații suficient de mult timp, de a
examina informațiile disponibile pentru a lua și de a comunica decizii independente și de a acționa în baza acelei decizii; atributul stării psihice de a fi compatibilă, la un
moment dat, cu exercitarea drepturilor și libertăților.
centru de zi de sănătate mintală – serviciu oferit de centrul comunitar de sănătate mintală persoanelor cu probleme de sănătate mintală, acordat în timp de zi
consimțământ – acordul persoanei cu tulburări mintale și de comportament, dacă aceasta nu are discernământul afectat, sau al reprezentantului legal sau al
persoanei împuternicite cu mandat de ocrotire, după caz, de a fi supusă unor proceduri de examinare, internare, diagnostic și tratament, acordat fără constrângere sau
stimulente necorespunzătoare și precedat de o informare completă, într-un limbaj accesibil, din care să rezulte beneficiile, riscurile și alternativele procedurilor
respective, cu posibilitatea de a confirma/retrage acordul, ori de câte ori va fi nevoie sau la inițiativa persoanei în cauză;
discernământ – componenta capacității psihice care se referă la o faptă anumită și din care decurge posibilitatea persoanei respective de a aprecia conținutul și
consecințele acestei fapte;
evaluarea sănătății mintale – evaluare, efectuată prin examinarea directă a persoanei în cauză numai de către medicul psihiatru, în vederea stabilirii capacității
psihice a persoanei, a stării emoționale și a sănătății mintale generale .
echipa multidisciplinara de sănătate mintală – grupul de profesioniști din domeniul sănătății mintale implicați în procesul de menținere și protejare a sănătății
mintale, precum și în procesul de acordare a asistenței medicale în sănătatea mintală, care include, după caz: medicul psihiatru, medicul de familie sau alt medic cu altă
specializare, asistentul medical specializat, psihologul, asistentul social, ergoterapeutul și alt personal paramedical.
internare voluntară – internare la cererea sau cu consimțământul persoanei cu tulburări mintale și de comportament;
internare nevoluntară – internarea fără consimțământul persoanei cu tulburări mintale și de comportament, în scop de examinare, diagnostic și tratament,
aplicată numai după ce toate încercările de internare voluntară au fost epuizate;
intervenție în sănătate mintală – orice examinare, tratament, cercetare clinică și asistență sau altă acțiune aplicată persoanei cu tulburări mintale și de
comportament cu scop profilactic, diagnostic, curativ, de reabilitare sau cercetare biomedicală și executată de profesioniștii în domeniul sănătății mintale
lucrător de la egal la egal – este persoana care are experiența unei probleme de sănătate mintală și este recuperată sau în proces de recuperare, având o instruire
specială, pentru acordarea suportului de la egal la egal,
persoana de încredere – persoană aleasă liber de către persoana cu tulburări mintale și de comportament pentru a fi asistată în comunicare. În absența unei
persoane de încredere, solicitată de persoana cu tulburări mintale și de comportament, aceasta va fi desemnată de către autoritatea tutelară;
pericol social iminent- orice comportament manifestat de către o persoană ce implică riscul unei vătămări fizice pentru sine sau pentru alte persoane, sau al
unor distrugeri de bunuri materiale importante
persoană cu tulburări mintale și de comportament - persoana care suferă de o maladie psihică, persoana cu dezechilibru psihic sau insuficient dezvoltată
psihic, dependentă de substanțe psihoactive, precum și persoana care manifestă alte dereglări ce pot fi clasificate, conform normelor de diagnostic în practica medicală,
ca tulburări mintale și de comportament, care are nevoie de îngrijire și suport special din partea familiei și comunității;
persoană cu dizabilități psihosociale și intelectuale – persoană cu tulburări mintale și de comportament, tulburări care, în interacțiune cu diverse
bariere/obstacole, pot îngrădi participarea deplină și eficientă a persoanei la viața societății în condiții de egalitate cu celelalte persoane;
psihoterapie – tratament cuprinzător, deliberat și planificat, efectuat de medic sau psiholog prin mijloace și metodologii științifice, având un cadru clinic și
teoretic, centrată pe reducerea sau eliminarea unor simptome, tulburări mintale sau stări de suferință psihosociale și/sau psihosomatice și comportamente disfuncționale;
sănătate mintală – starea de bine în care persoanele individuale își pot utiliza capacitățile, pot soluționa problemele cotidiene, pot munci în mod productiv și
eficace și sunt în stare să contribuie la dezvoltarea societății.
servicii complementare de sănătate mintală – serviciile care asigură îngrijiri de sănătate mintală, precum consilierea psihologică, orientare profesională,
psihoterapie și alte proceduri medico-psihosociale;
servicii comunitare de sănătate mintală – servicii medicale, de suport social și de reabilitare combinate, organizate în comunitate și coordonate în așa fel, încât
să producă maximum de efect pozitiv asupra sănătății persoanei cu probleme de sănătate mintală;
specialist independent în domeniul psihiatriei care asistă judecătorii în procesele de confirmare a internării nevoluntare – persoană care este inclusă de
Ministerul Sănătății în Lista specialiștilor independenți în domeniul psihiatriei care asistă judecătorii în procesele de confirmare a internării nevoluntare și care nu fac
parte din instituția medicală sau comisia de medici psihiatri care a emis decizia privind internarea nevoluntară a persoanelor cu tulburări mintale și de comportament;
 tulburare mintală și de comportament gravă – tulburare psihică care are ca rezultat o afectare funcțională gravă, în urma căreia persoana nu este în stare să
înțeleagă consecințele comportamentului său și care afectează substanțial una sau mai multe activități majore de viață;
terapie și consiliere psihologică – este o intervenție specifică realizată de psiholog în scopul optimizării adaptării, cunoașterii de sine și dezvoltării personale
și/sau în scopul prevenirii apariției ori corijării tulburărilor emoționale, cognitive și de comportament;
contenționare -restricționarea libertății de mișcare a unei persoane, prin folosirea unor mijloace adecvate pentru a preveni mișcarea liberă a unuia dintre brațe,
a ambelor brațe, a unei gambe sau a ambelor gambe ori pentru a-l imobiliza total pe pacient, prin mijloace specifice protejate, care nu produc vătămări corporale.
izolare – plasarea unei persoane într-o încăpere special adaptată în scopul evitării și protejării de autoagresiune sau heteroagresiune;

Articolul 2. Sfera de acțiune a prezentei legi

(1) Prezenta lege se aplică:
a) Cetățenilor Republicii Moldova indiferent de vârstă, rasă, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială;
b) Autorităților publice, prestatorilor de servicii medicale, indiferent de proprietate sau forma juridică de organizare, profesioniștilor implicați în procesul de
promovare și protejare a sănătății mintale, prevenire și tratare a îmbolnăvirilor psihice.
(2) Cetățenii străini și apatrizi beneficiază de aceleași drepturi și obligații prevăzute de prezenta lege pentru cetățenii Republicii Moldova.

Articolul 3. Cadrul normativ privind asistența medicală în domeniul sănătății mintale

(1) Cadrul normativ privind asistența în domeniul sănătății mintală se constituie din Constituția Republicii Moldova, prezenta lege, alte acte normative cu
privire la asistența în sănătatea mintală, precum şi din pactele și tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte.
(2) În cazul existenței neconcordanțelor între prevederile prezente legi și prevederile pactelor și tratatelor internaționale, prioritate au reglementările
internaționale.

CAPITOLUL II

ATRIBUȚIILE STATULUI NÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII MINTALE

Articolul 4. Protecția sănătății și bunăstării mintale de către stat

(1) Sănătatea și bunăstarea mintală constituie o prioritate a politicii naționale de sănătate.
(2) Statul, prin intermediul structurilor responsabile din cadrul administrației publice centrale și locale și al instituțiilor specializate în apărarea drepturilor
omului, asigură protejarea sănătății și bunăstării mintale a întregii populații, precum și respectarea drepturilor persoanelor cu tulburări mintale și de comportament în
toate aspectele vieții, garantându-le acestora protecție juridică egală și eficientă contra discriminării pe orice temei.
Articolul 5. Garanțiile statului în vederea asigurării condițiilor favorabile pentru menținerea bunăstării și protecția sănătății mintale.
(1) Statul garantează menținerea bunăstării mintale a populației prin asigurarea condițiilor favorabile pentru activitatea persoanei la orice vârstă, precum și
protecția sănătății mintale prin organizarea asistenței de sănătate mintală în sistemul medical, domeniile social, educațional, judiciar, militar, ordine publică și la locul de
muncă.
(2) Activitățile menționate la alin (1) includ în special:
1)
promovarea protecției sănătății și menținerea bunăstării mintale în rândul populației de toate vârstele, indiferent de locul aflării persoanei la moment;
2)
prevenirea hârțuirii psihologice, fenomenului de bullying, stigmei și discriminării, reducerea stresului, arderii profesionale și riscului apariției tulburărilor
mintale și de comportament;
3)
screening-ul, diagnosticarea, prescrierea tratamentului, referirea pentru tratament și monitorizare clinică, conform cerințelor de etapizare a asistenței de
sănătate mintală, aprobate prin actele normative a Ministerului Sănătății;
4)
expertizarea incapacității temporare de muncă și determinarea dizabilității
5)
recuperarea și reabilitare medicală și psiho-socială;
6)
alte activități în conformitate cu prevederile standardelor de diagnostic și tratament aprobate de Ministerul Sănătății și/sau recunoscute de către Organizația
Mondială a Sănătății, protocoalelor clinice naționale și actelor normative din domeniile menționate.
(3) Statul asigură persoanelor cu tulburări mintale și de comportament asistența socială și juridică.
(4) Statul asigură dezvoltarea serviciilor și programelor de suport pentru educație incluzivă în instituțiile de învățământ la toate nivelurile de educație pentru
persoanele cu dizabilități psihosociale și persoanelor cu tulburări mintale și de comportament.
(5) Statul asigură persoanelor cu tulburări mintale și de comportament asistență medicală multilaterală și larg disponibilă, precum și alte forme de îngrijire și
asistență necesare pentru a trăi într-un mediu familial și social.
(6) Statul asigură prevenirea și combaterea stigmatizării și discriminării față de persoanele cu tulburări mintale și de comportament.
Articolul 6. Măsurile de prevenție și protecție în domeniul sănătății și bunăstării mintale
Măsurile de menținere a bunăstării mintale, prevenire și protecției în domeniul sănătății mintale sunt aplicate prioritar copiilor, persoanelor vârstnice și persoanelor aflate
în situații de risc pentru sănătatea lor mintală. Activitățile menționate la alin (1) includ în special:
a. promovarea protecției sănătății și bunăstării mintale în instituțiile de educație, la locul de muncă, în instituțiile penitenciare, unități militare și
alte instituții, inclusiv cu plasament;
 b. susținerea grupurilor de suport de la egal la egal și a altor inițiative sociale în domeniul protecției sănătății mintale și promovării bunăstării
mintale;
c. dezvoltarea și promovarea activităților de prevenire și protecție în domeniul sănătății mintale de către instituțiile medicale;
d. introducerea subiectului de protecție a sănătății mintale și promovarea bunăstării mintale în programele de formare profesională inițială și
continuă a specialiștilor din domeniile sănătate, educație, asistență socială, psihologie, justiție, organelor de drept și apărare naționale,
management și resurse umane;
e. efectuarea de cercetări științifice destinate consolidării sănătății mintale și prevenirii tulburărilor mintale și de comportament;
f. promovarea sănătății și bunăstării mintale în mass-media, în special în programele radio, televiziune și platformele online.
Articolul 7. Atribuțiile Guvernului în asigurarea sănătății și bunăstării mintale
În vederea asigurării factorilor sociali și de mediu favorabili pentru bunăstarea mintală a populației protejării sănătății mintale și prevenirea îmbolnăvirilor psihice, pentru
asigurarea drepturilor persoanelor cu tulburări mintale și de comportament, Guvernul exercită următoarele atribuții:
a) asigură elaborarea și condițiile de implementare a actelor normative care reglementează aplicarea prezentei legi;
b) dezvoltă și consolidează serviciile de sănătate mintală adecvat necesităților populației la toate etapele de prestare a serviciilor în vederea asigurării accesului
universal la servicii de sănătate mintală la toate etapele vieții fără a lăsa pe nimeni în urmă, prin asigurarea și dezvoltarea infrastructurii necesare, precum și
punerea la dispoziție a finanțelor, a bunurilor medicale și nemedicale, conform legislației;
c) asigură integrarea principiilor nediscriminare, reducerea stigmei, incluziune și abordarea bazată pe drepturi a persoanelor cu tulburări mintale și de comportament
în toate politicile publice;
d) integrează intervențiile de sănătate mintală în documente de politici în domeniile sănătății, reducerii sărăciei, politici de dezvoltare și strategii naționale;
e) asigură suport pentru cercetarea și colaborarea intersectorială în domeniul sănătății mintale.
f) aprobă documentele de politici publice în domeniul sănătății mintale, în domeniul incluziunii sociale a persoanelor cu tulburări mintale și de comportament;
g) aprobă mecanismul de soluționare de către o Comisie independentă a plângerilor depuse de pacienți privind lezarea drepturilor și intereselor legitime în procesul
de acordare a asistenței medicale în sănătatea mintală;
h) aprobă procedura de examinare extrajudiciară a plângerilor pacienților de către structurile prevăzute la art.16 din Legea nr. 263/2005 cu privire la drepturile și
responsabilitățile pacientului;
i) asigură finanțarea activității ministerelor și a altor structuri organizaționale din sfera lor de competență, care sunt implicate în procesul de promovare și protejare a
sănătății mintale, precum și în acordarea asistenței medicale în sănătate mintală;
j) înființează, reorganizează sau lichidează instituții medico-sanitare publice în care Ministerul Sănătății are calitatea de fondator, în corespundere cu necesitățile în
domeniul sănătății mintale identificate în rândul populației;
k) asigură finanțarea programelor de cercetare, inovare, digitalizare și asimilare a tehnologiilor avansate în domeniul sănătății mintale;
l) aprobă domeniile de formare profesională șprobă domeniile dîn domeniul sănătății mintale în corespundere cu necesitățile identificate în rândul populației;
m) creează condiții pentru încadrarea în câmpul muncii și pentru îmbunătățirea statutului social și a bunăstării financiare al persoanelor cu tulburări mintale și de
comportament;
n) creează condiții pentru implicarea persoanelor cu tulburări mintale și de comportament, a personalului de îngrijire din instituțiile medico-sanitare și a familiilor
persoanelor cu tulburări mintale și de comportament la elaborarea politicilor și la procesul de decizie din acest domeniu;
o) creează condiții pentru realizarea dreptului la recreere al persoanelor cu tulburări mintale și de comportament;
p) aprobă mecanismul de remunerare a specialiștilor independenți din domeniul psihiatriei care asistă judecătorii în procesele de internare nevoluntară;
q) asigură măsurile preventive și de protecție care urmăresc să eradice violența, discriminarea și hărțuirea în lumea muncii, inclusiv violența și hărțuirea din partea
terților (de exemplu, din partea clienților, furnizorilor, vizitatorilor sau pacienților), se aplică, dacă este cazul, indiferent de motivul și cauza hărțuirii și nu se
limitează la cazurile bazate pe discriminare;
r) asigiră buna funcționare a mecanismelor independente de monitorizare și evaluare a drepturilor persoanelor cu dizabilități mintale, inclusiv cu implicarea
autorităților guvernamentale, organizațiilor neguvernamentale și comunității;
s) asigură programe de finanțare a autorităților publice locale și organizațiilor neguvernamentale pentru programe inovative de integrare și reabilitare psihosocială a
persoanelor cu dizabilități și familiile lor, inclusiv activități generatoare de venit;
t) p) exercită alte atribuții conform legislației în vigoare.
Articolul 8. Atribuțiile Ministerului Sănătății
În domeniul protejării sănătății bunăstării mintale a întregii societăți, precum și în vederea acordării asistenței medicale calitative persoanelor cu tulburări
mintale și de comportament, Ministerul Sănătății are următoarele atribuții:
a) elaborează, coordonează și monitorizează implementarea documentelor de politici publice din domeniul psihiatriei, psihologiei medicale/clinice, psihoterapiei în
colaborare cu instituțiile guvernamentale și sectorul asociativ, aprobă planurile de acțiuni privind implementarea documentelor invocate și asigură monitorizarea
implementării acestora;
b) asigură prin intermediul structurilor specializate acordarea asistenței medicale de sănătate mintală prin asigurarea și dezvoltarea condițiilor necesare pentru
acordarea serviciilor de sănătate mintală de calitate copiilor, tinerilor, vârstnicilor și persoanelor cu nevoi speciale;
c) organizează activitatea și funcționarea prestatorilor de servicii de sănătate mintală în corespundere cu actele normative, inclusiv coordonarea serviciilor de sănătate
mintală la nivel de comunitate, în modul stabilit de Guvern;
d) asigură procesul de instruire continuă în domeniul sănătății mintale și drepturile omului a specialiștilor din domeniu din cadrul structurilor subordonate, în
conformitate cu cadrul normativ aprobat de Guvern sau de autoritățile centrale de specialitate;
e) asigură organizarea studiilor de masterat sau altă formă de supraspecializare de psihologie medicală/clinică și psihoterapie;
f) instituie servicii și structuri specializate de asistență medicală de sănătate mintală, psihiatrică, narcologică și de sănătate mintală comunitară în conformitate cu
nevoile identificate în rândul populației;
g) asigură elaborarea actelor normative menite să reducă stresul, să prevină arderea profesională a personalului medical, precum și să asigure comunicare eficientă la
locul de muncă.
h) elaborează și avizează acte normative pentru implementarea documentelor de politici publice în domeniul sănătății mintale;
i) elaborează și aprobă acte normative, instrucțiuni și indicații metodice, după caz, privind prevenirea,depistarea precoce, tratamentul tulburărilor mintale și de
comportament și de reabilitare psihosocială cât mai rapidă a sănătății mintale;
j) elaborează, împreună cu alte autorități publice și părți interesate, un mecanism eficient de conlucrare interinstituțională privind reglementarea procedurii de
transportare a persoanei cu tulburări mintale și de comportament în spitalul de psihiatrie pentru internarea nevoluntară și de asigurare a securității personalului
medical implicat în acordarea asistenței medicale în sănătatea mintală și a persoanei a cărei internare nevoluntară se solicită;
k) elaborează și aprobă norme minime obligatorii privind standardele minime de calitate privind acordarea asistenței în sănătatea mintală în spitalul de psihiatrie și
alte instituții de îngrijire;
l) elaborează și aprobă procedurile de aplicare a tratamentului psihiatric spitalicesc și ambulatoriu;
m) elaborează și aprobă documentele-model necesare pentru aplicarea prezentei legi. În special, acele care se referă la consimțământul informat și documentat privind
intervenția medicală, propunerea privind internarea nevoluntară înaintată comisiei de medici psihiatri, decizia comisiei de medici psihiatri de internare nevoluntară;
n) elaborează și implementează mecanisme, proceduri de circulație securizată a informației privind starea de sănătate mintală a persoanei între instituțiile medicale
o) asigură, prin intermediul instituțiilor medico-sanitare publice, private și departamentale a serviciilor medicale în sănătatea mintală în corespundere cu necesitățile
identificate în rândul populației;
p) efectuează analiza și monitorizarea factorilor de risc biologic, psihologic și social la nivelul întregii populații și al diverselor grupuri vulnerabile de populație;
q) coordonează activitatea de formare inițială și continuă a lucrătorilor medicali în domeniul sănătății mintale;
r) coordonează programele de educație parentală în unitățile medicale, în special pentru femeile însărcinate și mamele tinere;
s) aprobă acte normative care reglementează procedura de aplicare a măsurilor de limitare a libertății de mișcare în instituțiile psihiatrice în privința adulților și
copiilor;
t) elaborează mecanismul de examinare de către o Comisie independentă a plângerilor pacienților și restabilirea în drepturi a acestora;
u) elaborează procedura de examinare extrajudiciară a plângerilor pacienților de către structurile prevăzute la art.16 din Legea nr. 263/2005 cu privire la drepturile și
responsabilitățile pacientului;
v) aprobă și actualizează lista specialiștilor independenți în domeniul psihiatriei care asistă judecătorii în procesele de confirmare a internării nevoluntare și aplicarea
tratamentului fără liberul consimțământ;
w) elaborează mecanismul de remunerare a specialiștilor independenți din domeniul psihiatriei care asistă judecătorii în procesele de internare nevoluntară și aplicarea
tratamentului fără liberul consimțământ;
x) exercită alte atribuții conform legislației în vigoare.
Articolul 9. Atribuțiile Ministerului Muncii și Protecției Sociale
Pentru promovarea unei sănătăți mintale la locul de muncă, precum și în vederea asigurării integrării sociale a persoanelor cu tulburări mintale și de
comportament, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, are următoarele atribuții:
a) elaborează acte normative de reglementare care protejează angajatul împotriva stresului la locul de muncă, asigură respectarea echilibrului dintre viața profesională
și cea privată, prevenirea și contracararea violenței și hărțuirii la locul de muncă, precum și alte condiții necesare pentru protejarea sănătății mintale;
b) integrează aspecte privind respectarea drepturilor persoanelor cu tulburări mintale și de comportament în documentele de politici publice elaborate conform
competenței;
c) asigură integrarea menținerii bunăstării și protecției sănătății mintale în documentele de politici publice care vizează domeniile raporturilor de muncă, protecție
socială, demografie, promovarea ocupării forței de muncă și alte domenii în care realizează funcțiile, conform legislației;
d) elaborează, coordonează, implementează și monitorizează documente de politici publice în domeniul incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități psihosociale
și a celor cu tulburări de sănătate mintală și de comportament, cu accent pe prevenire și dezinstituționalizare în conformitate cu prevederilor Convenției ONU cu
privire la Drepturile Persoanelor cu Dizabilități și alte acte normative și tratate internaționale la care Republica Moldova este parte;
e) elaborează acte normative, ghiduri metodologice, instrucțiuni și proceduri pentru angajatori în vederea reducerii stresului psihosocial la locul de muncă și
asigurarea echilibrul între viața profesională și cea personală, pentru autoritățile publice, prestatorii de servicii și organizațiile societății civile în domeniul
colaborării intersectoriale și asigurării managementului de caz al persoanelor cu dizabilități psihosociale, precum și a celor cu tulburări mintale și de
comportament;
f) asigură realizarea programelor de instruire inițială și continuă în domeniul sănătății mintale pentru personalul angajat în serviciile sociale;
g) colaborează cu autoritățile publice locale, prestatorii de servicii sociale, organizațiile societății civile, organizațiile persoanelor cu dizabilități pentru dezvoltarea
serviciilor sociale specializate pentru persoane cu dizabilități psihosociale și celor cu tulburări mintale și de comportament, în vederea integrării în comunitate și
incluziunii sociale a acestora, inclusiv prin angajarea în muncă.
h) elaborează acte normative pentru implementarea documentelor de politici publice în domeniul incluziunii sociale a persoanelor cu tulburări mintale și de
comportament;
i) elaborează acte normative în domeniul serviciilor sociale oferite persoanelor cu tulburări mintale și de comportament, inclusiv pentru sporirea atractivității
locurilor de muncă din acest domeniu;
j) evaluează și monitorizează impedimentele privind accesul la muncă a persoanelor cu tulburări mintale și de comportament care trebuie abordate în mod prioritar și
propune Guvernului, mecanisme eficiente de soluționare a acestora;
k) monitorizează respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități mintale și intelectuale, persoanelor care suferă de tulburări mintale și de comportament în toate
domeniile de activitate specifice Ministerului, inclusiv în colaborare cu societatea civilă;
l) coordonează programele de educație parentală desfășurate în toate tipurile de servicii sociale;
m) exercită alte atribuții conform legislației în vigoare.
 
Articolul 10. Atribuțiile Ministerului Educației și Cercetării
În vederea protecției sănătății mintale a întregii societăți, precum și în scopul asigurării unei educații inclusive, Ministerul Educației și Cercetării exercită
următoarele atribuții:
a) elaborează, documente de politici publice din domeniul educației și cercetării care asigură dreptului la educație de calitate, incluzivă și echitabilă pentru toți,
aprobă planurile de acțiuni privind implementarea documentelor invocate și asigură monitorizarea implementării acestora;
b)
c) include în Curriculumul național module/discipline de promovare a sănătății mintale, precum și a activităților de învățare ce dezvoltă competențe socio-
emoționale;
d) propune, de comun acord cu Ministerul Sănătății, aprobarea de către Guvern a noilor domenii de formare profesională și al specialităților în domeniul sănătății
mintale,
e) coordonează activitatea de formare inițială și continuă a psihologilor și cadrelor didactice și de conducere din învățământ în domeniul sănătății mintale;
f) elaborează, coordonează și monitorizează implementarea documentelor de politici din domeniul educației și cercetării, inclusiv domeniul educației incluzive
pentru copii cu tulburări mintale și de comportament;
g) asigură integrarea aspectelor învățării socio-emoționale în activitățile curriculare și extracurriculare, cât și în cultura școlară și preșcolară;
h) asigură integrarea modulelor de promovare a sănătății și bunăstării mintale în rândul copiilor, adolescenților și tinerilor în programele educaționale din instituțiile
învățământ la toate nivelurilor;
i) elaborează și aprobă programe de educație parentală pentru familiile, în componența cărora sunt membri cu tulburări mintale și de comportament;
j) asigură, prin intermediul structurilor specializate, procesul de asistență psihologică a beneficiarilor din domeniul educației și sportului;
k) asigură procesul de instruire continuă a psihologilor și cadrelor didactice din cadrul structurilor subordonate în promovarea bunăstării emoționale și sănătății
mintale a populației, inclusiv dezvoltarea programelor de prevenire și neadmitere a fenomenului de bullying și prevenirea arderii profesionale în instituțiile
educaționale;
l) asigură includerea în planurile curriculare a instituțiilor de învățământ superior și profesional tehnic programelor educaționale de sănătate mintală pentru formarea
inițială a specialiștilor din domenii de medicină, psihologie, asistență socială, drept, educație, resurse umane, jurnalism și științelor de comunicare
m) îndeplinește și alte atribuții ce derivă din prevederile Codului Educației al Republicii Moldova.
n) exercită alte atribuții conform legislației în vigoare.
Articolul 11. Atribuțiile Ministerului Afacerilor Interne
Pentru asigurarea securității persoanei cu tulburări mintale și de comportament, precum și a lucrătorilor medicali în procesul de acordare a asistenței medicale
în domeniul sănătății mintale, Ministerul Afacerilor Interne:
a) condiții favorabile pentru menținerea bunăstării și protecției sănătății mintale personalului/efectivului din subordine, inclusiv celor implicați în menținere
a ordinii publice și securității naționale;
b) instruirea, sensibilizarea și abilitarea angajaților în probleme de sănătate mintală și comunicării eficiente cu populația;
c) participă la elaborarea mecanismului interinstituțional de asigurare a securității personalului medical și a persoanei cu tulburări mintale și de
comportament în procesul de internare a acesteia.
d) cooperarea cu serviciile medicale, sociale și instituțiile de învățământ pentru depistarea, documentarea și referirea cazurilor de violență, agresiune fizică
și verbală, inclusiv sub formă de hârțuire și bullying, cu participarea copiilor, vârstnicilor și altor persoane din grupuri vulnerabile;
e) asigură în situații de criză și la solicitarea lucrătorilor medicali, accesul la pacient, securitatea persoanelor implicate în acordarea asistenței medicale de
urgență în timpul examinării, inclusiv acordarea suportului la transportarea asistată a pacienților, care prezintă pericol iminent pentru viața și sănătatea sa
și/sau celor din jur, pentru internare în staționarul specializat fără liberul consimțământ de acceptare a serviciilor medicale;
f) asigură organizarea asistenței medicale și nemedicale de sănătate mintală în instituțiile medico-sanitare și subdiviziunile din subordine, reieșind din
necesitățile personalului/efectivului angajat, precum și pentru persoanele aflate temporar în custodia structurilor de izolare/reținere preventivă.
g) asigură, prin intermediul Inspectoratului General al Poliției, implementarea și respectarea cadrului legal național și recomandările internaționale privind
sănătatea mintală a deținuților și personalului, inclusiv în izolatoarele de detenție preventivă.
h) asigură, prin intermediul Biroului Migrație și Azil, implementarea și respectarea cadrului legal național și recomandările internaționale privind sănătatea
 mintală a deținuților și personalului din cadrul Centrelor de Plasament temporar a străinilor.
Articolul 12. Atribuțiile Ministerului Justiției
În domeniul protecției drepturilor persoanelor cu tulburări mintale și de comportament, Ministerul justiției exercită următoarele atribuții:
a) exercită conducerea, coordonarea și controlul în domeniile de competență, realizează politica statului în domeniul justiției și drepturilor omului, contribuie la
menținerea calității cadrului normativ pe domeniul sănătății mintale și armonizarea acestuia cu standardele internaționale;
b) asigură coordonarea și promovarea politicii în domeniul expertizei judiciare și exercită controlul asupra instanțelor judecătorești în privința problemelor
organizatorice, inclusiv măsurilor aferente realizării expertizei medico-legale psihiatrice a persoanelor cu dizabilități psihosociale și a celor cu tulburări de sănătate
mintală și de comportament, precum și altor persoane eligibile conform legislației în vigoare;
c) asigură elaborarea, coordonarea și monitorizarea implementării documentelor de politici cu referire la menținerea bunăstării și protecției sănătății mintale în
instituțiile și subdiviziunile din subordine, inclusiv sistemul administrației penitenciarelor, precum și a persoanelor eliberate de pedeapsă penală aflate în evidența
organelor de probațiune;
d) organizează, finanțează și coordonează procesul de acordarea a asistenței de sănătate mintală medicală și nemedicală persoanelor din sistemul penitenciar prin
asigurarea cu resurse umane și dezvoltarea infrastructurii necesare;
e) coordonează și monitorizează procesul de evaluare psihologică și asistență psihologică a angajaților din cadrul structurilor specializate din subordine;
f) asigură procesul de formare profesională inițială și continuă a psihologilor și personalului medical din cadrul structurilor subordonate.
g) elaborează cadrul legal care reglementează drepturile persoanelor cu tulburări mintale și de comportament;
h) elaborează acte normative de instituire a mecanismelor clare și eficiente de soluționare a proceselor de judecată cu celeritate în cazul în care minorii, persoanele cu
tulburări mintale și de comportament, persoanele în privința cărora se solicită confirmarea internării nevoluntare, conform prevederilor prezentei legi, sunt
participanți ai procesului;
i) asigură, prin intermediul Institutului Național de Justiție, crearea programelor de formare profesională și instruirea propriu zisă a judecătorilor în materie de
internare nevoluntară a persoanelor cu tulburări mintale și de comportament;
j) asigură, prin intermediul Administrației Naționale a Penitenciarelor, implementarea și respectarea cadrului legal național și recomandările internaționale privind
sănătatea mintală a deținuților și personalului.
k) ) alte atribuții prevăzute de lege.
Articolul 13. Atribuțiile administrație publice locale
(1) Administrația publică locală, în colaborare cu alte părți interesate, organizează, instituie și finanțează sau cofinanțează, la nivel local, servicii medico-
sociale de îngrijire, educare și formare profesională, reabilitare, trai indpendent, incluziune socială și vocațională a persoanelor cu tulburări mintale și de
comportament, în conformitate cu documentele de politici naționale în domeniul sănătății mintale.
(2) Administrația publică locală, în calitate de autoritate tutelară, asigură respectarea drepturilor la oferirea serviciilor de sănătate mintală și reabilitatre
psihosocială, prin implcare directă, în cazul minorilor aflați în situații de risc, persoanelor cu tulburări mintale și de comporatment grave, persoanelor
lipsite de descernământ și persoanelor care necesită suport în luarea deciziilor;
(3) Administrația publică locală, prin organismele competente, asigură monitorizarea situației persoanelor cu tulburări mintale și de comportament și
asigură integrarea sau reintegrarea în activități profesionale corespunzătoare stării de sănătate și capacității profesionale a persoanelor cu tulburări
mintale și de comportament.
Articolul 14. Promovarea sănătății mintale
(1) Promovarea sănătății mintale vizează modele de conduită și un mod de viață sănătos, care cresc rezistența la factorii perturbatori și reduc riscul de apariție
a bolilor psihice.
(2) Statul, persoanele juridice de drept public și de drept privat, alte părți interesate:
a) promovează conduite de comportament sănătos la locul de muncă, în centre de plasament, în instituțiile penitenciare, unități militare și alte instituții și locuri
de detenție;
b) promovează campaniile de informare publică privind promovarea sănătății mintale, inclusiv, în școli, la locul de muncă, în mass-media;
c) susține grupurile de suport de la egal la egal și alte inițiative sociale;
d) sprijină campaniile și acțiunile privind nediscriminarea și combaterea excluderii sociale a persoanelor cu tulburări mintale și de comportament în școli, la
locul de muncă și în mass-media;
e) sprijină campaniile de conștientizare și de prevenire a depresiei și a suicidului în instituțiile de învățământ, la locul de muncă, în mass-media;
f) susține dezvoltarea platformelor online privind intervenția timpurie și prevenirea tulburărilor mintale și de comportament în rândul tinerilor, vârstnicilor și a
altor grupe de persoane vulnerabile.
CAPITOLUL III
SERVICII DE SĂNĂTATE MINTALĂ. STRUCTURI SPECIALIZATE DE SĂNĂTATE MINTALĂ. PROFESIONIȘTII ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII
MINTALE.

Articolul 15. Tipurile de asistență medicală garantată de stat

(1) Statul acordă persoanelor cu tulburări mintale și de comportament, următoarele tipuri de asistență medicală gratuită:
a) asistența medicală urgentă prespitalicească;
 b) asistența medicală primară;
c) asistență medicală specializată de ambulator;
d) asistență medicală spitalicească.
(2) Statul garantează, prin intermediul autorităților administrației publice centrale și locale, a altor structuri specializate, universalitatea și caracterul incluziv al
asistenței medicale, disponibilitatea și accesibilitatea medicamentelor.
Articolul 16. Serviciile medicale de sănătate mintală
(1) Persoanele cu tulburări mintale și de comportament beneficiază de următoarele tipuri de servicii medicale și îngrijiri de sănătate mintală:
a) servicii medicale, inclusiv spitalicești, și de înaltă performanță adaptate nevoilor persoanelor cu tulburări mintale și de comportament;
b) îngrijiri medicale comunitare şi la domiciliu;
c) îngrijiri paliative.
(2) Persoanele cu tulburări mintale și de comportament beneficiază de servicii complementare îngrijirii psihiatrice, și anume: consultanță, informare și educare
a persoanelor cu tulburări psihice, servicii de recuperare/ reabilitare.
(3) Serviciile medicale și de îngrijiri de sănătate sunt acordate de prestatorii publici sau privați acreditați pentru prestarea serviciilor respective conform
legislației.
(4) Serviciile medicale și de îngrijiri de sănătate mintală care se încadrează în Programul unic al asigurării obligatorii de asistență medicală sunt gratuite.
(5) Serviciile medicale și de îngrijire în sănătatea mintală prestate în rețeaua de sănătate privată, trebuie să corespundă atât cantitativ cât și calitativ prevederilor
legale în domeniu.
(6) Persoanele cu tulburări mintale și de comportament au dreptul la prescrierea și compensarea medicamentelor din contul mijloacelor fondurilor asigurării
obligatorii de asistență medicală.
Articolul 17. Asistența socială
Persoanele cu tulburări mintale și de comportament beneficiază de asistență socială de aceeași calitate și cantitate cu cele aplicate altor categorii de bolnavi și
adaptate cerințelor lor de sănătate.Toate tipurile de asistență în sănătatea mintală și de protecție socială a persoanelor cu tulburări mintale și de comportament sânt
asigurate de organele centrale de specialitate ale administrației publice centrale și autoritățile administrației publice locale, conform competențelor stabilite prin lege, cu
participarea societății civile (asociații ale pacienților, rudelor etc.).
Articolul 18. Asistența juridică garantată de stat
Persoanele cu tulburări mintale și de comportament beneficiază de asistența juridică garantată de stat conform prevederilor Legii nr. 198/2007 privind asistența
juridică garantată de stat.
a) acordarea de consultații în probleme juridice, asistență în vederea întocmirii actelor juridice, inclusiv pentru instituirea unei măsuri de ocrotire, în
conformitate cu prevederile Codului civil, alte forme, care nu intră în categoria de asistență juridică calificată;
b) servicii juridice de consultanță, reprezentare și/sau apărare în organele de urmărire penală, în instanțele judecătorești pe cauze penale,
contravenționale, civile sau de contencios administrativ, inclusiv pentru instituirea unei măsuri de ocrotire în conformitate cu prevederile Codului
civil, reprezentare în fața autorităților administrației publice;
c) modul de acordare a asistenței juridice garantată de stat se stabilește prin acte normative speciale.
Articolul 19. Structuri specializate de sănătate mintală.
(1) Serviciile specializate de sănătate mintală se realizează prin intermediul următoarelor structuri:
a) prestatorii de servicii de asistență medicală primară indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare;
b) echipele de asistență medicală urgentă prespitalicească, în cazul urgențelor psihiatrice
c) centrele comunitare de sănătate mintală;
d) f) centrele specializate de intervenție în tulburări de spectru autist;
e) g) secțiile specializate în cadrul unităților medicale;
f) spitalele de psihiatrie;
g) Dispensarul Republican de Narcologie;
h) unitățile de primire urgentă;
i) secțiile acute de psihonarcologie a spitalelor de profil general;
j) spitalele și unitățile medicale din penitenciare;
k) centre de plasament și reabilitare;
l) cabinetele psihiatrice, de terapie și consiliere psihologică.
m) alte structuri specializate de sănătate mintală, instituite conform legii.
(2) Serviciile specializate de sănătate mintală trebuie:
a) să fie accesibile din punct de vedere geografic, prin repartizarea uniformă în teritoriu a unităților din sectorul public.
b) să asigure continuitatea îngrijirilor și acoperirea diversității nevoilor de evaluare, tratament, reabilitare și reintegrare a persoanelor cu tulburări mintale și de
comportament;
c) să dispună, după caz, de personal medical, paramedical și auxiliar calificat, în număr suficient și supus unui proces continuu de formare profesională;
d) să dispună de spații, amenajări și echipamente care să permită proceduri de evaluare și terapie adecvate pentru asigurarea de îngrijiri complete, în
conformitate cu normele naționale și internaționale.
e) să fie acordate doar în baza unui plan individualizat de asistență. Centrat pe nevoile persoanei, elaborat de echipa multidisciplinară de sănătate mintală.
(3) în cadrul asistenței de sănătate mintală persoanele cu tulburări mintale și de comportament beneficiază de toate drepturile și libertățile fundamentale ale
omului prevăzute de Constituția Republicii Moldova, Declarația Universală a Drepturilor Omului, tratatele și convențiile la care Republica Moldova este parte, cu
excepțiile prevăzute de lege.
Articolul 20. Profesioniștii în domeniul sănătății mintale
(1) Serviciile medicale de sănătate mintală se acordă de:
a) medicul psihiatru;
b) medicul psihoterapeut;
c) medicul de familie;
d) alt personal de specialitate decât cel indicat la literele a)-c), în funcție de necesitățile pacientului;
e) asistentul medical specializat;
(2) Serviciile complementare de sănătate mintală se acordă de:
a) psiholog;
b) psihoterapeut-psiholog;
c) asistent social;
d) ergoterapeut și alt specialist instruit în diferite forme de terapie ocupațională;
e) lucrător de la egal la egal;
f) voluntar care deține instruiri în domeniu;
g) alt personal cu pregătire specială în domeniul asistenței în sănătate mintală.
(3) Profesioniștii în domeniul sănătății mintale acordă asistență conform competențelor obținute cu respectarea eticii profesionale
CAPITOLUL IV
EVALUAREA STĂRII DE SĂNĂTATE MINTALĂ
Articolul 21. Evaluarea stării de sănătate mintală
(1) Evaluarea stării de sănătate mintală se efectuează, prin examinare directă a persoanei în cauză, numai de către medicul psihiatru.
(2) Evaluarea se realizează în instituții specializate de sănătate mintală.
(3) Evaluarea stării de sănătate mintală se efectuează în baza consimțământului liber, informat și documentat al persoanei, cu excepția situațiilor stabilite de
prezenta lege, când persoana evaluată are dificultăți în a aprecia implicațiile unei decizii asupra ei înseși.
(4) Obiectivul evaluării stării de sănătate mintală este stabilirea prezenței sau absenței unei tulburări mintale și de comportament. În anumite cazuri prevăzute
de lege, evaluarea are ca scop determinarea capacității psihice, stabilirea periculozității pentru sine sau pentru alte persoane.
(6) La evaluarea stării de sănătate mintală, medicul psihiatru nu ia în considerare criteriile neclinice, cum sunt cele politice, economice, sociale, rasiale,
religioase, conflictele familiale sau profesionale, nonconformismul față de valorile morale, sociale, culturale dominante în societate. Faptul că o persoană a fost îngrijită
ori spitalizată în trecut în spitalul de psihiatrie nu justifică un diagnostic prezent sau viitor de tulburare psihică.
(7) Dacă în urma evaluării stării de sănătate mintală medicul psihiatru constată prezența unei tulburări mintale și de comportament, diagnosticul se formulează
în conformitate cu actele normative în vigoare care corespund criteriilor stabilite de legislația națională și de Organizația Mondială a Sănătății.
(8) Rezultatul evaluării se formulează în conformitate cu procedurile medicale în vigoare și se aduc la cunoștința persoanei în cauză, reprezentantului legal,
persoanei împuternicite cu mandat de ocrotire.
(9) În cazul în care după evaluarea efectuată se ajunge la diagnosticarea unei tulburări mintale și de comportament, medicul psihiatru are obligația să elaboreze
un plan de îngrijire/program de intervenție care se aduce la cunoștința persoanei evaluate și, după caz, reprezentantului legal sau persoanei împuternicite cu mandat de
ocrotire.
(10) Persoana care este evaluată din punct de vedere al sănătății mintale are dreptul la confidențialitatea informațiilor, cu excepția situațiilor prevăzute de lege.
Articolul 22. Expertiza psihiatrică legală
Efectuarea expertizei psihiatrico-legale se efectuează conform prevederilor Legii nr. 68/2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar.
Articolul 23. Consimțământul privind intervenția în sănătatea mintală.
(1) Orice intervenție în domeniul sănătății mintale este efectuată în baza consimțământului informat, liber exprimat și documentat al persoanei cu tulburări
mintale și de comportament, al reprezentantului legal sau al persoanei împuternicite cu mandat de ocrotire. Consimțământul trebuie obținut înainte de a începe
intervenția în sănătatea mintală.
(2) Persoana cu tulburări mintale și de comportament care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul să refuze sau să oprească o intervenție în sănătate mintală,
asumându-și în scris răspunderea pentru decizia sa. Consecințele refuzului sau ale opririi intervenției în sănătate mintală trebuie explicate persoanei de către specialistul
care acordă asistența.
(3) Consimțământul persoanei în cazul intervenției în sănătate mintală asupra căreia este instituită o măsură de ocrotire, este exprimat de persoana
împuternicită cu mandat de ocrotire. Persoana trebuie să fie implicată în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea ei de înțelegere.
(4) În cazul în care unitatea medicală nu deține informații referitoare la existența și identitatea reprezentantului legal, conducerea acesteia este obligată să
notifice autoritatea tutelară.
 (5) Dacă medicul psihiatru suspectează existența unor interese contrare între persoana cu tulburări mintale și de comportament și reprezentantul său legal sau
persoana împuternicită cu mandat de ocrotire, acesta sesizează autoritatea tutelară pentru inițierea procedurilor desemnării unui alt reprezentant.
(6) Consimțământul în privința oricărei intervenții în sănătate mintală efectuate asupra persoanei cu tulburări mintale și de comportament care nu a împlinit
vârsta de 16 ani este exprimat de reprezentantul legal. Copilul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înțelegere
(7) Instituția de sănătate mintală trebuie să ofere suport pentru depășirea barierelor lingvistice sau altor dificultăți, care pot afecta capacitatea unei persoane de
a consimți.
Articolul 24. Retragerea consimțământului
Consimțământul poate fi retras în orice moment a intervenției în sănătate mintală de către pacientul care a împlinit vârsta de 16 ani sau după caz de către
reprezentantul legal, persoana împuternicită cu mandat de ocrotire.
Articolul 25. Stabilirea diagnosticului de tulburare mintală și de comportament
(1) Diagnosticul tulburărilor mintale și de comportament se stabilește conform standardelor naționale și internaționale unanim recunoscute și nu poate să se
bazeze numai pe faptul că persoana respinge valorile morale, culturale, politice, religioase acceptate de societate sau pe alți factori ce nu vizează direct sănătatea ei
mintală.
(2) Mijloacele și metodele medicale se aplică numai în scopuri diagnostice și terapeutice și nu ca pedeapsă sau în interesul unor alte persoane, instituții sau
structuri.
Articolul 26. Contestarea diagnosticului de tulburare mintală și de comportament
(1) Contestarea diagnosticului de tulburare mintală și de comportament se face la inițiativa medicului psihiatru, la solicitarea personală, a reprezentantului
legal, sau a persoanei împuternicite cu mandat de ocrotire.
(2) Procedura de contestare se elaborează și se aprobă de către Ministerul Sănătății.
Articolul 27. Informația privind starea de sănătate mintală
(1) Persoana are dreptul să fie informată despre starea sănătății mintale, despre riscul potențial şi eficacitatea terapeutică a intervențiilor, metodele de
alternativă, diagnosticul, prognosticul şi mersul tratamentului, recomandările profilactice.
(2) Informarea persoanei cu tulburări mintale și de comportament se realizează de către specialistul care acordă asistență și este adaptată nivelului de înțelegere
a persoanei.
(3) Informația este oferită direct persoanei cu tulburări mintale și de comportament sau, după caz, reprezentantului legal, persoanei împuternicite cu mandat de
ocrotire.
(4) Informațiile privind starea de sănătate mintală a persoanei, obținute în procesul de acordare a asistenței în sănătatea mintală pot fi oferite altor specialiști
și/sau structurilor specializate în sănătate mintală doar cu consimțământul persoanei. Excepției constituie cazurile prevăzute de Legea nr. 133/2011 privind protecția
datelor cu caracter personal. Utilizarea neconformă și divulgarea informației privind starea de sănătate mintală persoanelor terțe este pasibilă de pedeapsă conform
legislației în vigoare.
Articolul 28. Tratamentul persoanelor cu tulburări mintale și de comportament
(1) Scopul tratamentului și a îngrijirilor acordate persoanei cu tulburări mintale și de comportament este apărarea și întărirea autonomiei personale.
(2) Tratamentul și îngrijirile acordate persoanei cu tulburări mintale și de comportament se bazează doar pe un program terapeutic individualizat, discutat cu
pacientul, revizuit periodic, modificat atunci când este nevoie și aplicat de către personal calificat.
(3) Tratamentul și îngrijirile persoanelor cu tulburări mintale și de comportament se acordă în mediul cel mai puțin restrictiv, prin proceduri cât mai puțin
restrictive, care să respecte pe cât posibil integritatea sa fizică și/ sau psihică precum și să răspundă nevoilor sale de sănătate ale persoanei și necesității de a asigura
securitatea fizică a celorlalți.

Articolul 29. Păstrarea demnității și intimității persoanei internate

(1) Furnizorii de servicii medicale sunt obligați să asigure respectarea demnității și intimității persoanelor cu tulburări mintale și de comportament internate.
(2) Furnizorii de servicii medicale creează facilități fizice care asigură intimitatea persoanelor cu tulburări mintale si de comportament internate, în dependență
de vârstă, sex, afecțiune.
(3) Copilul cu vârsta de până la 12 ani, în dependență de sex, afecțiune urmează a fi cazați separat de copiii cu vârsta mai mare de 12 ani. Copilul cu vârsta de
până la 7 ani poate fi internat în spital împreună cu părinții/reprezentanții legali, iar în situații excepționale, când are nevoie de îngrijire suplimentară-până la vârsta de 18
ani.
(4) Intervențiile medicale pot fi efectuate numai atunci când există respectul necesar pentru intimitatea persoanei și numai în prezența acelor persoane necesare
intervenției respective, dacă pacientul nu a solicitat altfel.
(5) Persoanele cu tulburări mintale și de comportament nu pot fi fotografiate sau filmate într-o unitate medicală fără consimțământul acestora, cu excepția
cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului și evitării suspectării unei erori medicale. Imaginile foto/video constituie informații despre
sănătate mintală a persoanei și vor fi utilizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 133/2011 privind protecția datelor cu caracter personal
(6) Cercetările științifice asupra persoanelor cu tulburări mintale și de comportament internate pot fi efectuate în condițiile prevăzute de Legea 263/2005
privind drepturile și responsabilitățile pacientului
(7) Persoana cu tulburări mintale și de comportament, reprezentantul legal al acestuia sau persoana împuternicită cu mandat de ocrotire este informată cu
privire la serviciile în sănătate mintală de care poate beneficia după externare.
 Articolul 30. Condițiile de acordare a asistenței medicale în sănătatea mintală în privința persoanelor cărora li s-au aplicat măsuri de constrângere cu caracter
medical
(1) Măsurile de constrângere cu caracter medical aplicate de instanța judecătorească se realizează de către spitalele de psihiatrie .
(2) Acordarea asistenței medicale persoanelor supuse măsurilor de constrângere cu caracter medical se efectuează în unități specializate cu spații separate și
utilate conform necesităților acestora care nu pot fi discriminatorii în raport cu celelalte persoane cu tulburări mintale și de comportament.
(3) Standardele de calitate și procedurile privind aplicarea măsurilor de constrângere cu caracter medical vor fi elaborate de Ministerul Sănătății
(4) Finanțarea serviciilor de aplicare a măsurilor de constrângere cu caracter medical se va realiza în baza unui mecanism intersectorial, aprobat de
Guvern
Articolul 31. Limitarea practicării unor activități sociale și profesionale cu responsabilitate sporită din motive de sănătate mintală.
(1) Autoritatea medicală competentă apreciază starea de sănătate mintală ale candidaților sau ale conducătorilor de vehicule, solicitanților de drept la port-
armă, altor activități sociale și profesionale cu responsabilitate sporită pentru care în mod legal se solicită evaluarea capacității psihice a persoanei
(2) Actele normative privind regulile, condițiile și metodologia de examinare și eliberare a actelor corespunzătoare persoanelor menționate la alineatul (1) sunt
elaborate și aprobate de Ministerul Sănătății.
CAPITOLUL V.
ASISTENȚA MEDICALĂ PRIMARĂ, SPECIALIZATĂ DE AMBULATOR ȘI SPITALICEASCĂ. INTERNAREA VOLUNTARĂ ȘI
NEVOLUNTARĂ
Articolul 32. Acordarea asistenței medicale primare și specializate de ambulator
(1) Persoanele cu tulburări mintale și de comportament, care refuză să frecventeze instituțiile medicale însă acceptă tratamentul, beneficiază de asistență
medicală primară gratuită în baza controalelor medicale periodice.
(2) În cazul în care persoana cu tulburări mintale și de comportament necesită tratament însă refuză să-l urmeze, și este întrunit cel puțin un temei stabilit de
articolul 34, medicul care acordă asistență medicală primară și de ambulator, poate solicita internarea nevoluntară a acesteia în baza protocoalelor clinice și de conduită a
bolii.
Articolul 33. Internarea voluntară în spitalul de psihiatrie
(1) Internarea voluntară în spitalul de psihiatrie se efectuează în același mod ca și primirea în oricare alt serviciu medical și pentru oricare altă boală.
(2) Temei pentru spitalizare în staționarul de psihiatrie servește acordarea de servicii medicale specializate care nu pot fi acordate în condiții de ambulatoriu,
conform normelor stabilite de Ministerul Sănătății.
(3) Spitalizarea în staționarul de psihiatrie a persoanei cu tulburări mintale și de comportament se efectuează cu consimțământul liber, informat și documentat
al acesteia. Prevederile articolelor 23 și 24 se aplică în mod corespunzător.
(4) Copilul cu tulburări mintale și de comportament care nu a atins vârsta de 16 ani este internat în spitalul de psihiatrie cu consimțământul liber, informat și
documentat exprimat de reprezentantul legal. Prevederile articolului 23, alineatele (3), (5)-(7) și articolul 24 se aplică în mod corespunzător.
(5) Decizia de internare se ia de medicul psihiatru în urma examinării circumstanțelor cauzei. Dacă medicul psihiatru are dubii în privința necesității internării,
acesta poate solicita examinarea în comun a persoanei, împreună cu alt medic psihiatru.
Articolul 34. Internarea nevoluntară și tratamentul medicamentos în spitalul de psihiatrie
(1) Persoana cu tulburări mintale și de comportament poate fi spitalizată și tratată medicamentos în staționarul de psihiatrie fără liberul ei consimțământ, dacă
examinarea sau tratarea ei este posibilă numai în condiții de staționar, iar tulburarea psihică este gravă și condiționează:
a) pericolul social iminent;
b) prejudiciu grav iremediabil sănătății sale, dacă nu i se va acorda asistență medicală în sănătatea mintală.
(2) Internarea nevoluntară și aplicarea tratamentului medicamentos fără liberul consimțământ se realizează numai în spitalele de psihiatrie sau secțiile de
psihiatrie din instituțiile medicale acreditate conform legii și care au condiții adecvate pentru îngrijiri de specialitate în condiții specifice.
(3) Transportarea pacientului la spitalul de psihiatrie/secția specializată de psihiatrie se realizează de către Serviciul de Asistență Medicală Urgentă
Prespitalicească. În cazul în care comportamentul pacientului este vădit periculos pentru sine sau pentru alte persoane, transportarea la spitalul de psihiatrie/secția
specializată de psihiatrie se realizează cu ajutorul poliției, în condițiile respectării tuturor măsurilor posibile de siguranță și respectării integrității fizice și demnității
persoanei.
Articolul 35. Examinarea stării de sănătate mintală și decizia privind internarea nevoluntară
(1) Persoana în privința căreia se solicită internarea nevoluntară este supusă evaluării în privința stării de sănătate mintală de către medicul psihiatru imediat
după ce a fost adusă.
(2) Dacă în urma evaluării medicul psihiatru consideră că nu se întrenusc criteriile pentru internarea nevoluntară, va consemna acest fapt, cu motivarea
respectivă, în documentația medicală.
(3) Dacă în urma evaluării se stabilește că există temei pentru internare nevoluntară, medicul psihiatru va informa persoana supusă evaluării, reprezentantul
legal sau persoana împuternicită cu mandat de ocrotire despre necesitatea internării și a tratamentului medicamentos. În termen de până la 24 ore de la evaluare medicul
psihiatru va întocmi și va trimite propunerea privind internarea nevoluntară și necesitatea tratamentuluii medicamentos comisiei prevăzută la alineatul (7).
(4) În cazul în care după evaluarea stării de sănătate mintală a persoanei medicul psihiatru stabilește pericol iminent pentru viață, poate dispune, în absența
consimțământului, administrarea tratamentului medicamentos conform protocoalelor clinice, pentru a exclude pericolul vital până la examinarea de către comisia de
medici
 (5) Dacă persoana supusă evaluării sau, după caz, reprezentantul legal sau persoana împuternicită cu mandat de ocrotire exprimă consimțământul privind
internarea nevoluntară și aplicarea tratamentului medicamentos, atunci la decizia medicului psihiatru se aplică prevederile articolelor 32 sau 33.
(6) În cazul în care medicul nu deține informații despre reprezentantul legal al persoanei menționate la alineatul (1), va sesiza conducerea unității medicale,
care va informa imediat autoritatea tutelară, în scopul stabilirii urgente a unui reprezentant legal.
(7) Propunerea de internare nevoluntară stabilită la alineatul (1) va fi analizată de către comisia de medici psihiatri a unității medicale, după examinarea
persoanei respective, în termen de cel mult 24 ore.
(8) Comisia de medici psihiatri va emite o decizie de internare nevoluntară și aplicarea tratamentului medicamentos care conține diagnosticul, soluția motivată
privind necesitatea internării nevoluntare sau privind lipsa necesității acestei acțiuni, precum și tratamentul ce urmează a fi aplicat în baza protocoalelor clinice. Decizia
de internare nevoluntară și aplicarea tratamentului medicamentos este temei pentru adresarea în instanța de judecată privind examinarea cererii de internare nevoluntară.
(9) Decizia prevăzută la alineatul (8) va fi comunicată imediat persoanei supuse evaluării și reprezentantului legal sau persoanei împuternicite cu mandat de
ocrotire.
(10) În cazul în care persoana în privința căreia se solicită internarea nevoluntară și aplicarea tratamentului medicamentos nu dispune de un avocat ales,
conducerea unității medicale, imediat după emiterea deciziei prevăzute la alineatul (8), va solicita oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică
Garantată de Stat desemnarea unui avocat.
(11) În termen de cel mult 24 ore de la emiterea Deciziei prevăzută la alineatul (8), conducerea unității medicale înaintează instanței judecătorești din raza
teritorială a acesteia, cererea privind confirmarea deciziei de internare nevoluntară și aplicarea tratatmentului medicamentos. La cerere se anexează documentele și
probele care confirmă necesitatea internării nevoluntare și aplicarea tratamentului medicamentos precum și dovada solicitării înaintate Consiliului Național pentru
Asistență Juridică Garantată de Stat privind desemnarea unui apărător.
(12) Până la emiterea definitivă a hotărârii instanței de judecată privind confirmarea deciziei de internare nevoluntară și aplicarea tratamentului medicamentos,
persoana supusă internării nevoluntare va fi examinată periodic de către comisia de medici psihiatri, la un interval ce nu depășește 3 zile, fiind interzisă utilizarea oricăror
medicamente sau proceduri de diagnostic și tratament care ar putea să provoace o suferință fizică sau psihică.
(13) Procedura de internare nevoluntară și aplicarea tratamentului medicamentos se suspendă la etapa în care persoana sau, după caz, reprezentantul legal sau
persoana împuternicită cu mandat de ocrotire își exprimă consimțământul privind internarea și tratamentul, prevederile art.32 sau art. 33 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 36. Examinarea cererii privind confirmarea internării nevoluntare și aplicarea tratamentului medicamentos de către instanța judecătorească
(1) Cererea privind confirmarea internării nevoluntare și aplicarea tratamentului medicamentos se examinează de instanța judecătorească în regim de urgență,
într-un termen ce nu depășește 24 ore de la data depunerii unei astfel de cereri. Instanța poate să dispună extinderea acestui termen până la 48 de ore, în cazul în care nu
dispine de informația necesară pentru examinarea cererii și emiterea deciziei.
(2) Dacă din documentele și probele anexate la cerere rezultă că persoana în privința căreia se solicită confirmarea internării nevoluntare și aplicarea
tratatmentului medicamentos nu este apărată de un avocat, instanța judecătorească va solicita imediat oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică
Garantată de Stat desemnarea unui avocat pentru a-i apăra interesele.
(3) Din momentul recepționării cererii de internare nevoluntară și aplicare a tratamentului medicamentos, instanța judecătorească va desemna din lista aprobată
de Ministerul Sănătății un specialist independent în domeniul psihiatriei care o va asista în procesul de confirmare a internării nevoluntare și aplicare a tratamentului
medicamentos. Instanța judecătorească va solicita de la specialistul desemnat să se expună în formă scrisă privind necesitatea internării nevoluntare și aplicarea
tratamentului medicametos.
(4) După desemnare de către instanța judecătorească, medicul psihiatru independent este obligat să examineze toate documentele și probele referitoare la
cererea de confirmare a internării nevoluntare. De asemenea, pentru a răspunde la întrebările puse, specialistul este obligat să se deplaseze la spitalul de psihiatrie pentru
a examina persoana în privința căreia se solicită confirmarea internării nevoluntare și aplicarea tratamentului medicamentos.
(5) Examinarea cererii are loc în ședință închisă, cu participarea obligatorie a:
a) persoanei în privința căreia se solicită confirmarea internării nevoluntare, dacă starea sănătății sale o permite;
b) reprezentantului legal sau persoanei împuternicite cu mandat de ocrotire;
c) apărătorului ales sau desemnat;
d) reprezentantului unității medicale;
e) medicului psihiatru independent care asistă judecătorii în procesele de confirmare a internării nevoluntare, desemnat de instanța judecătorească.
(6) În cazul în care participarea persoanei în privința căreia se solicită confirmarea internării nevoluntare și aplicarea tratamentului medicamentos nu este
posibilă, instanța judecătorească dispune audierea acesteia în unitatea medicală.
Articolul 37. Hotărârea judecătorească prin care se soluționează cererea de confirmare a internării nevoluntare și aplicarea tratamentului medicamentos
(1) După ce examinează în fond cererea privind confirmarea internării nevoluntare, instanța judecătorească emite în aceeași zi o hotărâre motivată prin care
admite sau respinge cererea.
(2) Dacă instanța judecătorească apreciază că nu se impune menținerea internării nevoluntare, însă tratamentul este necesar, poate dispune înlocuirea internării
nevoluntare cu tratamentul ambulatoriu.
(5) Dacă instanța judecătorească respinge cererea privind confirmarea internării nevoluntare, persoana în cauză are dreptul de a părăsi imediat unitatea
medicală.
(6) Hotărârea instanței judecătorești poate fi atacată cu apel în termen de 3 zile, care curge de la pronunțare, conform Codului de procedură civilă.
(7) Termenul de apel, precum și apelul declarat, până la adoptarea deciziei definitive, suspendă executarea hotărârii în partea ce ține de tratamentul care
urmează a fi aplicat persoanei cu tulburări mintale și de comportament
(8) Apelul se examinează în termen de 5 zile de la depunerea cererii de apel. Deciziile instanței de apel nu se supun recursului, fiind definitive și irevocabile de
la pronunțare.
Articolul 38. Contestarea tratamentului medicamentos în cazul internării nevoluntare
(1) Persoana cu tulburări mintale și de comportament, reprezentantul său legal sau persoana împuternicită cu mandat de ocrotire, avocatul, instituția medicală
care realizează tratamentul confirmat prin hotărâre judecătorească, în cazul în care se adeverește că medicamentele și dozele administrate nu sunt eficiente sunt în drept
să depună la judecătoria care a emis hotărârea o cerere privind modificarea tratamentului.
(2) La examinarea cererii privind modificarea tratamentului prevederile articolelor 36 și 37 se aplică corespunzător.
Articolul 39. Încetarea internării nevoluntare
(1) Internarea nevoluntară va dura doar pe perioada existenței temeiurilor în baza cărora a fost dispusă.
(2) Comisia de medici psihiatri a unității medicale are obligația de a reexamina persoana internată nevoluntar cel puțin o dată în 2 săptămâni și ori de câte ori
este nevoie în funcție de starea acesteia, precum și la cererea medicului șef de secție, a persoanei internate, a reprezentantului legal sau a persoanei împuternicită cu
mandat de ocrotire.
(3) În cazul în care comisia constată că temeiurile care au determinat internarea nevoluntară au încetat, luând în considerare și opinia medicului care are în
îngrijire pacientul, va emite un aviz motivat în acest sens și va anunța imediat conducerea unității medicale despre acest fapt.
(4) În temeiul avizului comisiei conducerea unității medicale va sesiza, de îndată, instanța judecătorească care a pronunțat hotărârea privind confirmarea
internării nevoluntare, în privința dispunerii încetării internării nevoluntare. Prevederile articolelor 36 și 37 se aplică în mod corespunzător.
Articolul 40. Măsuri de restricționare a libertății de mișcare a persoanelor internate
(1) Măsuri de restricționare a libertății de mișcare a persoanelor internate se aplică cu respectarea principilor legalității, necesității, proporționalității și
responsabilității
(1) Persoanelor internate li se poate restricționa libertatea de mișcare prin folosirea unor mijloace adecvate, pentru a salva de la un pericol real și iminent viața,
integritatea corporală sau sănătatea lor ori a altei persoane, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale acestora de către personalul medical.
(2) Măsurile de restricționare a libertății de mișcare care pot fi aplicate sunt contenționarea și izolarea..
(3) Măsurile de restricționare a libertății de mișcare nu pot fi parte a programului de tratament și nu pot fi dispuse ca soluție pentru lipsa de personal sau de
tratament, ori ca formă de amenințare sau pentru forțarea unei bune purtări ori pentru a preveni distrugerea de bunuri.
(4)Măsurile de restricționare a libertății de mișcare sunt aplicate în coresoundere cu reglementările Ministerului Sănătății.

Articolul 41. Externarea din spitalul de psihiatrie

(1) Externarea pacientului din spitalul de psihiatrie se face la finalizarea tratamentului sau la depășirea fazei acute a bolii, sau la cererea de transfer în altă
unitate medicală.
(2) Externarea pacientului spitalizat cu liberul lui consimțământ se face în temeiul deciziei medicului curant sau în temeiul cererii personale a pacientului, a
reprezentantului legal, a persoanei împuternicite cu mandat de ocrotire, care acționează conform dorințelor și sentimentelor exprimate de către pacient.
(3) Externarea pacientului internat nevoluntar se face imediat, în temeiul hotărârii judecătorești prin care s-a respins cererea de confirmare a internării
nevoluntare, prin care s-a dispus aplicarea tratamentului ambulatoriu sau prin care s-a dispus încetarea internării nevoluntare.
(4) Externarea pacientului față de care au fost aplicate, prin hotărâre judecătorească, măsuri de constrângere cu caracter medical se face numai în baza hotărârii
instanței judecătorești privind încetarea aplicării măsurilor de constrângere cu caracter medical.
(5) În cazul în care o persoană internată voluntar într-o instituție medicală de profil psihiatric își retrage consimțământul și sunt întrunite condițiile prevăzute la
articolul 34, medicul psihiatru curant este obligat să inițieze procedura de internare nevoluntară.
Capitolul VI
MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA MODULUI DE ACORDARE A ASISTENȚEI ÎN SĂNĂTATEA MINTALĂ
Articolul 42. Monitorizarea și evaluarea modului de acordare a asistenței în sănătatea mintală
Autoritățile publice centrale și locale, organizațiile societății civile care desfășoară activități în domeniul sănătății mintale sau al protecției drepturilor omului,
precum și orice persoană fizică sau juridică împuternicită prin lege cu asemenea competențe monitorizează modul de acordare a asistenței în sănătatea mintală de către
spitalele de psihiatrie, unitățile medico-sanitare departamentale, centre de plasament, centre de recuperare și reabilitate, alte structuri specializate în sănătatea mintală.
Articolul 43. Monitorizarea și evaluarea de către mecanismele internaționale, naționale și organizațiile societății civile a respectării drepturilor și intereselor
legitime ale persoanelor la acordarea de asistență în sănătate mintală
(1) În scopul asigurării protecției persoanelor împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, Comitetul European
pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante realizează vizite preventive și de monitorizare în locurile de detenție în calitate de
mecanism internațional de prevenire a torturii, în conformitate cu Convenția Europeană pentru prevenirea torturii, tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante
și a protocoalelor nr.1 și nr. 2 la această convenție, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr.1238/1997.
(2) În scopul asigurării protecției persoanelor împotriva torturii și a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, membrii Consiliului
pentru Prevenirea Torturii, angajații Oficiului Avocatului Poporului realizează vizite preventive și de monitorizare neanunțate în locurile unde se află sau se pot afla
persoane private de libertate, în temeiul legislației.
(3) Organizațiile societății civile care își desfășoară activitatea în domeniul sănătății mintale și drepturilor omului pot exercita activități de monitorizare și
evaluare în baza acordului de colaborare cu autoritățile publice centrale din domeniu, care reglementează condițiile și regulile vizitării.
Capitolul VII
PROTECȚIA DREPTURILOR PERSOANELOR CU TULBURĂRI MINTALE ȘI DE COMPORTAMENT ÎN POCESUL DE ACORDARE A ASISTENȚEI
MEDICALE ÎN SĂNĂTATEA MINTALĂ
Articolul 44. Protecția drepturilor persoanelor cu tulburări mintale și de comportament
(1) Persoanele cu tulburări mintale și de comportament beneficiază de toate drepturile și libertățile fundamentale ale omului prevăzute de Constituția Republicii
Moldova, alte acte normative, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția Organizației Națiunilor Unite privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități,
Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante și alte tratate și convenții la care Republica Moldova este parte,
cu excepțiile prevăzute de lege.
(2) Prestatorii de servicii în sănătatea mintală realizează măsuri care asigură persoanei cu tulburări mintale și de comportament:
a. confidențialitate cu privire la informațiile obținute în relația terapeutică și că informațiile furnizate vor fi utilizate numai în scopul îmbunătățirii
sănătății mintale a pacientului;
b. protecție împotriva exploatării, abuz sau orice tratament inuman și/sau degradant;
c. acces nerestricționat la informațiile cu privire la îngrijire, tratament, reabilitare și paliație.
d. să acționeze proporțional situației și să aplice proceduri de tratament cât mai puțin restrictive;
e. să dețină un sistem de înregistrare și soluționare a plângerilor pacienților și/sau reprezentanților legali sau împuterniciți, a persoanelor însărcinate cu
mandat de ocrotire.
(3) Prestatorii de servicii acordă asistență de sănătate mintală persoanelor, inclusiv celor cu tulburări mintale și de comportament, respectând dreptul:
a. la atitudine umană și cuviincioasă, respectarea demnității umane și principiului nediscriminării;
b. la oferirea informației privind drepturile și obligațiile sale, caracterul tulburărilor mintale și de comportament și metodele de tratament propuse, expusă într-
o formă accesibilă, ținând cont de starea lui psihică;
c. de a lua decizii cu privire la planul de îngrijire înainte și în timpul tratamentului;
d. la asistență și servicii alternative adecvate furnizate de spital sau dreptul să fie transferate într-un alt spital în cazul unui refuz al tratamentului recomandat
sau al planului de îngrijire;
e. la spitalizare în staționarul de psihiatrie numai pentru durata examenului medical și a tratamentului;
f. la toate tipurile de tratament (inclusiv balneosanatorial), conform indicațiilor medicale;
g. la acordarea asistenței în condiții conforme normelor sanitaro-igienice, în condiții de siguranță, îngrijire și sprijin eficient, oportun, sigur, atent și respectuos;
h. la informare în privința identității, statutului și experienței profesionale a specialistului care îi acordă asistență medicală
i. la acceptarea sau refuzul participării la un studiu de cercetare sau experimentare umană care afectează tratamentul și îngrijirea sau care necesită implicarea
directă a pacientului cu probleme de sănătate mintală și la explicații pe deplin ale condițiilor de participare în studii înainte de consimțământ, conform
prevederilor naționale a eticii cercetării și recomandările etice internaționale pentru cercetările biomedicale care implică subiecți umani.
j. a deveni subiect al studiilor clinice, științifice sau al procesului didactic, fotografierii, filmării, al audio și video imprimărilor, numai după semnarea
consimțământului informat prezentat personal și menținerea dreptului de a renunța necondiționat în orice moment;
k. de a solicita cooptarea oricărui specialist pentru conlucrare cu echipa multidisciplinară în ceea ce ține de deciziile luate cu privire la sănătatea sa;
l. la asistența avocatului inclusiv din oficiu, a reprezentantului legal sau a unei alte persoane, în modul stabilit de lege;
m. la confidențialitate în timpul discuției, consultării, examinării cazului, si tratament; acces la înregistrările personale ale tratamentului și o explicație sau
interpretarea informațiilor, acolo unde este necesar;
n. la protecție contra torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, de munca forțată sau inadecvat remunerată în cadrul unei instituții, unui
loc de muncă și al comunității;
(4) Este interzisă limitarea drepturilor și libertăților persoanelor cu tulburări mintale și de comportament numai în baza diagnosticului de tulburare
mintală și/sau de comportament, cazurilor de monitorizare prin examene medicale periodice, a faptului ca se află ori s-a aflat în staționarul de psihiatrie, în instituție
rezidențială, serviciul social, medico-social sau educațional.
Articolul 45. Protecția extrajudiciară
(1) Persoana care consideră că drepturile și interesele sale legitime au fost afectate în procesul de acordare a asistenței medicale în sănătatea mintală este în drept să
formuleze personal, sau prin reprezentantul legal sau împuternicit plângeri către structurile prevăzute la articolul 16 din Legea nr. 263/2005 cu privire la drepturile și
obligațiile pacientului sau conform art.29 alin. (1) din Legea cu privire la serviciile sociale nr. 123/2010.
(2) Plângerea se examinează într-o manieră promptă, justă și eficientă.
(3)Procedura de examinare a plângerilor pacienților stabilite la alineatul (1) se reglementează de Guvern.
Articolul 46. Depunerea acțiunii în instanța judecătorească
(1) Exercitarea dreptului prevăzut la articolul 45 nu împiedică persoana care consideră că drepturile și interesele sale legitime au fost afectate în procesul de
acordare a asistenței în sănătatea mintală, de a înainta direct personal sau prin reprezentantul legal sau împuternicit, a persoanei împuternicită cu ocrotirea o acțiune în
instanța judecătorească, conform Codului de procedură civilă sau conform Codului administrativ al Republicii Moldova.
(2) Reclamanții, la înaintarea acțiunii în judecată conform alineatului (1), sunt scutiți de taxa de stat.
Art.47 . Sesizarea organului de urmărire penală
În cazul în care persoana consideră că în procesul de acordare a asistenței în sănătatea mintală a fost săvârșită o infracțiune, poate sesiza, personal sau prin reprezentantul
legal sau împuternicit, a persoanei împuternicită cu ocrotirea o sesizare la organul de urmărire penală, conform Codului de procedură penală al Republicii Moldova.
Capitolul VII
DISPOZIȚII FINALE ȘI TRANZITORII
Articolul 48. Dispoziții finale și tranzitorii
(1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Articolul 49. Finanțarea asistenței de sănătate mintală
Finanțarea serviciilor de asistență în sănătate mintală se realizează din bugetul public național
Articolul 50
Până la aducerea legislației în vigoare în conformitate cu prezenta lege, actele normative se vor aplica în măsura în care nu contravin acesteia.
Articolul 51
Guvernul:
(1) În termen de 6 luni, va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislației în conformitate cu prezenta lege;
(2) Autorităților publice centrale menționate la art. 6 vor elabora și vor aproba, în baza prezentei legii, politicile și actele normative aferente;
(3) Va pune în concordanță actele sale normative cu prezenta lege.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr. 1402/1997 privind sănătatea mentală (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998,
nr.44-46, art. 310), cu modificările ulterioare.