Formele abuzului de pozitie dominanta

Folosirea, in mod abuziv, a unei pozitii dominante constituie o alta forma de manifestare a practicilor anticoncurentiale alaturi de intelegeri, decizii si practici concertate. Aproape toate legile concurentei au unele prevederi referitoare la abuzul de pozitie dominanta. Majoritatea legilor europene, inclusiv cea a Uniunii Europene, contin o prevedere expresa care interzice abuzul de pozitie dominanta. Totusi, acestea includ rareori o definitie a ceea ce inseamna abuzul de pozitie dominanta, insa multe dintre ele enumera exemple de comportamente care pot fi considerate ilegale. Legea nr. 21/1996 nu defineste in mod sistematizat si complet, notiunea de abuz de pozitie dominanta, limitandu-se ca, pe calea descrierii, in art 6 sa arate ca " este interzisa folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominate detinute de catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca ori pe o parte substantiala a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurentiale care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activitatii economice ori prejudicierea consumatorilor". Intr-o definitie doctrinara "abuzul de pozitie dominanta reprezinta manifestarea discretionara a unui agent economic, avand o putere mare de piata, manifestare concretizata in impunerea unor conditii dezavantajoase agentilor economici cu o putere mai mica sau in incercarea de a-i scoate de pe piata pe agentii economici considerati concurentii lui. In mod concret agentul economic care are o pozitie dominanta pe piata va abuza de ea prin impunerea de preturi, stabilirea de conditii inegale la prestatii echivalente, utilizarea de preturi de ruinare.etc". Intr-o alta definitie, de aceasta data, restransa doar la pozitia dominanta, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene a decis, intr-o speta supusa atentiei sale, ca "pozitia dominanta este situatia de forta economica detinuta de o intreprindere care ii confera putinta de a impiedica mentinerea unei concurente efective pe piata in cauza, asigurandu-i posibilitatea unor comportamente independente, intr-o masura apreciabila, atat fata de concurentii sai, cat si fata de clientii sai si finalmente fata de consumatori". Lipsa unei definitii legale este explicata de doctrina prin complexitatea acestei forme de practica anticoncurentiala si prin diversitatea modalitatilor practice prin care se poate realiza enumerate insa nu limitativ ci doar cu titlu exemplificativ in art. 6 din Legea concurentei, dupa cum urmeaza: Impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari Practica preturilor inechitabile, fie ca sunt prea ridicate, fie ca sunt exagerat de scazuteimpuse intr-o maniera abuziva, dezvaluie strategia unei intreprinderi de a urmari exclusiv maximizarea profiturilor sale. Curtea de justitie a Comunitatilor Europene a stabilit ca o intreprindere care beneficiaza de o situatie de monopol administrativ exploateaza abuziv aceasta pozitie atunci cand ea " pretinde pentru serviciile sale redevente disproportionate in raport cu valoarea economica a prestatiei furnizate". Cea de a doua varianta a textului art 6 lit.a, priveste ipoteza refuzului de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari. In dreptul comunitar aceasta practica a fost consacrata doar jurisprudential ca modalitate a tratamentului inechitabil aplicat in raporturile comerciale. Consiliul Concurentei a precizat ca abuzul sanctionat astfel consta in refuzul nejustificat de a furniza marfa, de a cumpara, de a acorda licente sau de a permite accesul la anumite facilitati esentiale. Se disting asadar in primul rand refuzul unei intreprinderi aflate in

pozitie dominanta de a livra marfa, dar numai cu conditia ca acesta conduita sa afecteze concurenta prin excluderea unor concurenti. In termeni similari se analizeaza si refuzul de a cumpara, in ipoteza in care beneficiarul este posesor de pozitie dominanta sau simplu dominant in raporturile sale cu furnizorul. In al doilea rand refuzul de a trata se poate analiza in raport de indeplinirea de catre beneficiari a unor criterii impuse de furnizori. Daca aceste criterii sunt obiective fiind determinate de natura specifica a produsului si sunt aplicate nediscriminatoriu nu suntem in prezenta savarsirii nici unei practici de excluziune. In fine este vorba despre blocarea intrarii unui nou concurent pe piata prin refuzul de a-i acorda licente sau de a-i asigura utilizarea unei infrastructuri ori a unei retele, in termenii consacrati de dreptul concurentei, de a-i permite accesul la anumite facilitati esentiale. Detinatorul unui astfel de mijloc esential nu numai ca este tinut sa il puna la dispozitia potentialilor competitori dar trebuie sa o faca in conditii de pret rezonabile si nediscriminatorii. a) Limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul utilizatorilor ori consumatorilor; Similar textului CE legea pune in chestiune asa-numitele actiuni de secare a pietei, de limitare artificiala a activitatii intreprinderilor. Prin impunerea de quota, prin refuzul de a furniza produse indispensabile concurentilor, prin cumpararea si neutralizarea unei tehnologii concurente celei exploatate de intreprinderea dominanta, prin clauze de exclusivitate sau de fidelizare excesiva, ori prin acordarea de diverse avantaje comerciale. In ceea ce priveste aplicarea dreptului intern al concurentei semnalam sanctionarea unei intreprinderi care isi organizase activitatea pe baza unei decizii in care printre altele se specifica"pentru asigurarea desfacerii integrale productiei proprii se interzice livrarea au procesarea de produse ce constituie materie prima la producatorii concurenti". Atat Consiliul Concurentei cat si instanta de contencios administrativ au apreciat ca fapta cade sub incidenta art.6 lit. b. din legea concurentei, intrucat dispozitia in cauza limita distributia in dezavantajul utilizatorilor si consumatorilor. Asemenea practici limiteaza exercitiul general al concurentei, creand mai cu seama cand deja exista diverse bariere la intrare obstacole importante in calea unor noi competitori. b) Aplicarea, in privinta partenerilor comerciali, a unor conditii inegale la prestatii echivalente, provocand in acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj in pozitia concurentiala; Aceasta practica este o traducere fidela a art. 82 lit. c din Tratatul de la Roma si sanctioneaza abuzul prin discriminare. Dreptul concurentei nu sanctioneaza discriminarea per se ci numai daca aceasta constituie forma de manifestare a abuzului de putere economica. Discriminarea abuziva se poate realiza prin diferite modalitati, de la cele mai brutale pana la cele mai voalate si aparent justificate. c) Conditionarea incheierii unor contracte de acceptare, de catre parteneri, a unor clauze stipuland prestatii suplimentare care, nici prin natura lor si nici conform uzantelor comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte; Aceasta practica este o traducere fidela a art. 82 lit. d, asa-numitele contracte legate. Intrucat vanzarile legate pot fi in anumite conditii pro-concurentiale si benefice ele nu sunt prohibite per se, ci dar daca practicate fiind de un operator posesor al pozitiei dominante, li se dovedeste inechivoc efectul nociv asupra concurentei. d) Practicarea unor preturi excesive sau practicarea unor preturi de ruinare, in scopul inlaturarii concurentilor, sau vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunerea unor preturi majorate consumatorilor interni;

Textul imperativ prevazut de acest punct este alcatuit din 2 variante. Prima -practicarea preturilor excesiv de mari sau ruinator de mici iar cea de a doua varianta sanctioneaza exporturile la pret de dumping realizate de un agent economic aflat in pozitie dominanta, dar numai cu conditia ca minusurile provenite din acest procedeu sa fie acoperite din preturile majorate pe piata interna. Practicarea unor preturi excesive reprezinta acea situatie in care cel care abuzeaza de pozitia sa dominanta solicita clientilor sai (chiar fara sa impuna) preturi de vanzare ce depasesc cu mult costurile efective, plus un profit rezonabil .Aprecierea ca un pret este excesiv se face prin comparatie intre pretul ridicat si un pret format din costul de productie plus un profit rezonabil. Se impune precizarea faptului ca practicarea unor preturi de ruinare, in scopul inlaturarii concurentilor a inregistrat abordari diferite, in jurisprudenta americana fata de cea comunitara. Astfel in unele spete inregistrate in practica judiciara europeana s-a decis ca stabilirea unor preturi la un nivel scazut pentru o perioada lunga de timp cu intentia de a elimina de pe piata pe concurentii sai, constituie abuz de pozitie dominanta. In schimb in practica judiciara relevanta americana, s-a conturat teoria potrivit careia daca agentul sau agentii economici care practica preturi de ruinare nu au posibilitatea de a-si recupera in perioada urmatoare pierderile inregistrate in intervalul de timp in care a practicat preturile de ruinare. Trebuie subliniat faptul ca nu in toate situatiile practicarea unor preturi de ruinare pe o perioada mai lunga de timp trebuie calificata ca o manifestare a unei intentii frauduloase a agentilor pot fi inregistrate situatii in care din motive obiective, campanii promotionale, lichidare de stoc, se pot practica preturi scazute sub costuri, fara a se urmari eliminarea de pe piata a concurentilor. Cat priveste vanzarea la export sub costul de productie, cu acoperirea diferentelor prin impunere unor preturi majorate consumatorilor interni reprezinta o forma grava de dumping la export, dar care spre deosebire de dumpingul tipic este prohibit doar daca o astfel de practica este insotita sau urmata de majorari de preturi la intern cu scopul special de a recupera pierderile inregistrate la export e) Exploatarea starii de dependenta in care se gaseste un alt agent economic fata de un asemenea agent sau agenti economici si care nu dispune de o solutie alternativa in conditii echivalente, precum si ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate. Acest complex de fapte anticoncurentiale are mai multe componente ca trebuie examinate fiecare in parte. Astfel, exploatarea abuzului de dependenta economica poate fi savarsit de catre unul sau mai multi agenti economici daca sunt intrunite urmatoarele conditii : - sa existe o dependenta economica; - agentul economic victima a acestei forme de abuz sa nu aiba o alternativa in conditii echivalente; - sa se manifeste o exploatare abuziva a situatiei de dependenta, fie prin impunerea unor preturi diferite si nejustificate, fie prin refuzul de a vinde, fie prin ruperea nejustificata a relatiilor comerciale; - sa se produca un efect anticoncurential sau sa fie prejudiciati consumatorii. In ceea ce priveste cealalta componenta de realizare a abuzului de pozitie dominanta incriminat, respectiv ruperea relatiilor contractuale pentru singurul motiv ca partenerul refuza sa se supuna unor conditii comerciale nejustificate se impunea urmatoarea precizare, ruptura brutala, abuziva a unor raporturi contractuale doar pe considerentul opozitiei manifestate de co-contractant fata de un tratament comercial incorect, poate fi decisa atat de un operator aflat de un operator aflat in pozitie dominanta cat si de un operator care nu este lider de piata dar care prin ponderea sa economica este superior partenerilor contractuali din relatiile sale verticale.

Exemple de actiuni intreprinse de Comisia Europeana privind abuzul de pozitite dominanta

Abuzul de pozitie dominanta pe piata de distributie a inghetatei Ca rezultat al unei reclamatii facute de Mars, Comisia Europeana a descoperit ca Unilever abuzase de pozitia sa dominanta. Unilever furniza congelatoare distribuitorilor din Irlanda complet gratuit, cu conditia ca acestia sa depoziteze in ele numai produse Unilever. In consecinta, consumatorii irlandezi aveau o posibilitate extrem de restransa de a alege intre diverse sortimente de inghtetata. Comisia Europeana a considerat aceasta cerinta de folosire exclusiva drept un abuz al firmei Unilever, care a profitat de pozitia sa dominanta pe piata.

Folosirea abuziva a pozitiei dominante detinute pe piata a serviciilor de transport aerian, oferite de agentiile de voiaj Actionind in urma unei reclamatii facute de Virgin Airways, in iulie 1999, Comisia Europeana a descoperit ca British Airways abuzase de pozitia sa dominanta. Abuzul a constat in stabilirea unui sistem de rasplatire a fidelitatii fata de marca. Aceasta insemna ca piata serviciilor de transport aeriene asigurate de anumite agentii de voiaj britanice era inchisa pentru concurentii firmei British Airways. British Airways oferea anumitor agentii de voiaj britanice un comision suplimentar daca ele aveau acelasi volum de vanzari ca in anul precedent, sau daca il depaseau, la biletele vandute pentru British Airways. Acest sistem dorea sa duca la cresterea fidelitatii, care se termina prin inchiderea altor piete ale serviciilor de transport aerian oferite de agentiile de voiaj pentru concurentii British Airways si sa le descurajeze intentiile de a-si oferi serviciile altor linii aeriene. British Airways detinea o pozitie dominanta, astfel incat acest sistem era o adevarata bariera in calea liniilor aeriene concurente, impiedicandu-le accesul pe piata. Deoarece agentiile favorizau linia aeriana care platea cel mai mare comision, consumatorilor li se ofereau intotdeauna bilete pentru British Airways, chiar daca serviciile oferite de liniile aeriene concurente erau mai avantajoase. In consecinta, Comisia Europeana a considerat ca aceasta practica, ce afecta piata serviciilor oferite de liniile de transport aerian prin intermediul agentiilor de voiaj, era un caz de abuz exercitat intr-o pozitie dominanta.

Abuzul de pozitie dominanta in organizarea Campionatului Mondial de Fotbal La 20 iulie 1999, Comisia Europeana a adoptat o decizie formala impotriva comitetului francez care a organizat Campionatul Mondial de Fotbal, desfasurat in Franta in 1998. Comitetul de organizare a campionatului mondial (CFO) detinea monopolul organizarii evenimentului, inclusiv vanzarea biletelor. Comisia Europeana a descoperit ca aranjamentele vizand vanzarea de bilete pentru meciurile finalelor erau discriminatorii si constituiau un abuz exercitat datorita unei pozitii dominante. Aranjamentele facute pentru vanzarea de bilete ii favorizau pe consumatorii care puteau da o adresa din Franta, in detrimentul consumatorilor care erau rezidenti ai altor tari. Persoanele nerezidente in Franta, care doreau sa urmareasca meciurile finale, erau astfel puternic dezavantajate in comparatie cu rezidentii francezi. In consecinta, Comisia Europeana a emis o hotarare care condamna CFO.

Bibliografie

1. Ion, Mihaela, Revista electronica de informatii pentru afaceri 2. O. Manolache, Drept comunitar, Editia a III a, ed. All Beck , 2001 3. www.ccir.ro 4. www.concurenta.ro

UNIVERSITATEA 1 DECEMBRIE 1918 ALBA IULIA

FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE SOCIALE

REFERAT DREPTUL EUROPEAN AL CONCURENTEI

FORMELE ABUZULUI DE PUTERE DOMINANTA

Student Gabra Paula Ramona Drept, an III grupa 632

2009