Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bibliografie Obligatorie:
Buiuc D., Negut M. Tratat de microbiologie, ed. II. Editura Medicala,
Bucuresti, 2008.
Burduniuc O., Balan G. Microbiologie fundamentală. Chişinău: 2015.
Chifiriuc C., Mihăescu Gr., Lazăr V. Microbiologie şi virologie medicală. Ed. a
2-a. Bucureşti, 2015.
Galeţchi P., Buiuc D., Plugaru Ş. Ghid practic de microbiologie medicală.
Chişinău, Ştiinţa, 1997.
Muntean V. Microbiologie industrială. Cluj-Napoca: Presa Universitară
Clujeană, 2013.
Nedbaliuc B. Compendiu de microbiologie generală. Chişinău: Centrul ed. al
UST, 2013.
Oprean L., Iancu R., Lengyel E. Microbiologie generală. Sibiu: Universitatea
„Lucian Blaga”, 2014.
Zarnea Gh. Tratat de microbiologie generală. Ed. Academiei Române,
Bucureşti, Vol. I - 1983, Vol. II - 1984, Vol. III - 1986, Vol. IV - 1990,Vol.V - 1994.
Гусев М.В., Минеева Л.А. Микробиология. 4-е изд. Москва, Академия,
2003.
Руководство к практическим занятиям по микробиологии (под ред.
Н.С.Егорова, 3-е издание). Москва, Изд-во МГУ, 1995.
Opţională:
Artiomov L. Microbiologie sanitară și igienă: Note de curs. MOLDCOOP.
Chișinău: UCCM, 2012.
Борисов Л.Б. Медицинская микробиология, вирусология, иммунология.
Москва, Изд-во: Медицинское информационное агентство. 2005.
Лысак В.В. Микробиология: Учеб. пособие для студентов биологических
специальностей. Минск, БГУ, 2007.
Нетреба Н., Сандулаки Е. Микробиология пищевых продуктов. Ч. 1.
Chişinău, 2018.
Нетрусов А.И., Егорова М.А., Захарчук Л.М. Практикум по
микробиологии. Москва, Академия, 2005.
Павлович, С.А. Микробиология с вирусологией и иммунологией. Минск,
Вышэйшая школа. 2008.
https://ru.scribd.com/doc/133135878/microbiologie-generala
https://www.umft.ro/wp-content/uploads/2021/10/
Microbiologie_generala_indreptar_de_lucrari_practice_ebook.pdf
https://sp1cahul.md/files/bib/190221122927.pdf
BACTERIILE
Bacteriile reprezintă organisme monocelulare. Dimensiunile medii ale celulelor
bacteriene variază în limitele 2-6 mkm. Dimensiunile şi forma celulelor bacteriene,
caracteristice microorganismelor unei specii oarecare, se pot modifica sub influenţa
diferiţilor factori (în dependenţă de vârsta culturii bacteriene, mediul de cultură ş.a.).
Acest fenomen poartă denumirea de polimorfism.
MICOPLASMELE
Micoplasmele reprezintă celule lipsite de perete celular, dar înconjurate de
membrana citoplasmatică lipoproteică alcătuită din 3 straturi. Micoplasmele pot avea
formă sferică, ovală, pot căpăta aspect de fibre şi steluţe. Actualmente acestor
microorganisme li se acordă o atenţie deosebită, deoarece multe specii sunt agenţi ai
multor boli cu caracter inflamator. Dimensiunile micoplasmelor sunt foarte variate: de
la câţiva micrometri până la 125-150 nm. Micoplasmele mărunte trec prin filtrele
bacteriene, de aceea mai sunt numite forme filtrante. Astfel Mycoplasma pneumoniae,
M. hominis, Ureaplasma urealyticum colonizează si infectează omul si nu se găsesc la
animale.
RICKETTSIILE
Rickettsiile reprezintă microorganisme cu dimensiunile de la 0,2 până la 30
mkm. Ele au structura tipică a celulelor bacteriene. După formă rickettsiile pot fi
baciliforme, filiforme şi cocoide. Toate sunt paraziţi intracelulari, adică se pot
reproduce doar în celulele organismelor vii. Sunt agenţii patogeni ai unor astfel de
boli infecţioase cum sunt tifosul exantematic şi diferite tipuri de febră. În calitate
de transmiţători ai rickettsiilor sunt artropodele: acarienii, puricii şi păduchii, în
organismul cărora se înmulţesc rickettsiile.
VIRUSURILE
Virusurile reprezintă forme acelulare cu dimensiuni deosebit de mici. Particula
virotică poartă denumirea de virion. Dimensiunile virionilor constituie de la 15 până
la 400 nm. Majoritatea virusurilor pot fi văzute doar cu ajutorul microscopului
electronic. Membrana virionului, numită capsidă, constă din molecule de proteină. În
interiorul ei este dispus acidul nucleic de un singur tip - ADN sau ARN. După tipul
acidului nucleic virusurile se оmpart în două grupe: virusuri ADN şi virusuri ARN.
Toate virusurile sunt paraziţi obligaţi şi în condiţiile de laborator se reproduc în
embrionii de găină, organismul animalelor sau în cultura tisulară.
Forma virionilor este foarte variată: sferică, baciliformă, cubică şi
spermatozoidală. Reproducerea virusurilor are loc pe calea sintezei aparte a capsidei
şi acidului nucleic în celula organismului-gazdă şi asamblarea ulterioară a virionilor.
Dintre cele mai răspândite boli infecţioase ale omului de natură virotică sunt gripa,
rujeola, poliomielita, hepatita şi boala rabică.
Virusuri ADN-genome implicate în infecţii umane
Virusuri ARN-genome implicate în infecţii umane