Managerial A

Contabilitate magerială.
Suport seminar CIG 2020-2021
CAPITOLUL I
CADRUL CONCEPTUAL AL CONTABILITĂŢII MANAGERIALE:
CONTABILITATEA FINANCIARĂ VERSUS CONTABILITATEA MANAGERIALĂ
1. Se cunosc următoarele informații cu privire la contul 301 Materii prime din cadrul unei entități
economice, aferent lunii noiembrie 201N:
Elemente Valori
Materii prime achiziționate în cursul lunii 144.000
Materii prime donate unei alte entități economice 5.000
Soldul contului 301 Materii prime la data de 1 noiembrie 201N a fost de 12.000 u.m., iar la data de 30
noiembrie 201N a fost de 10.000 u.m..
Se cere: Care este valoarea materiilor prime consumate în luna noiembrie 201N?
D 301 Materii prime C

SI: 12.000 E: 5.000
I: 144.000
Valoarea materiilor prime: 12.000+144.000-5.000=151.000-10.000(sold final) = 141.000 (consum materii prime)
2. La data de 1 septembrie 201N, în cadrul unei entități economice existau 60 bucăți lemn evaluate la
valoarea de 10u.m. fiecare. Pe data de 10 septembrie 201N au fost achiziționate 20 bucăți, la un preț
de cumpărare de 12 u.m./buc, iar pe data de 17 septembrie 201N au consum 30 bucăți.
Se cere:
a) Care a fost valoarea stocului final la data de 30 septembrie 201N, în cazul în care societatea
utilizează metoda:
i) FIFO;
ii) LIFO;
iii) CMP?
FIFO:
Si: 60 buc*10= 600 lei
Achizitie: 20 buc*12= 240 lei
Consum: 30 buc*10 = 300 lei
Stoc final: 30 buc*10 + 20 buc*12 = 300+240=540 lei
LIFO: Si: 60 buc*10= 600 lei

Consum: 20 buc*12 + 10 buc*10 = 240 + 100 = 340 lei
Stoc final = 50 buc*10 = 500 lei
CMP: Si: 60 buc*10= 600 lei

Consum: 30 buc
CMP = 60 buc*10 + 20 buc*12/60+20 = 600 + 240/80 = 10,5 lei
Consum: 30 buc*10,5 = 315 lei
Stoc final = 50 buc*10,5 = 525 lei
1
Contabilitate magerială. Suport seminar CIG 2020-2021
b) Care este valoarea consumului de lemn din luna septembrie și cum se înregistrează în
contabilitatea financiară, în cazul în care societatea utilizează metoda:
i) FIFO;
ii) LIFO;
iii) CMP?
FIFO: Valoare consum = 30 buc*10 = 300 lei

601 = 301 300 lei
LIFO: Valoare consum = 20 buc*12 + 10 buc*10 = 240 + 100 = 340 lei

601 = 301 340 lei
CMP: Valoare consum = 30 buc*10,5 =315 lei

601 = 301 315 lei
3. Societatea Alfa a achiziţionat din Ecuador 300 tone de banane în vederea obținerii de nectar.
Costurile legate de achiziţie au fost: preţ de vânzare 20.000 u.m., cheltuieli de transport pe parcurs
extern 5.000 u.m., taxe vamale 2.500 u.m., TVA plătit în vamă 1.000 u.m., cheltuieli de transport pe
parcurs intern 4.000 u.m., cheltuieli de manipulare 600 u.m., prime de asigurare a mărfurilor pe
parcursul transportului 1300 u.m., reducere financiară primită de la furnizor pentru plata facturii
înainte de scadență 850 u.m., reducere comercială primită de la furnizor 400 u.m., diferenţe de curs
valutar rezultate din plata furnizorului extern 3.000 u.m., pierderi înregistrate peste limitele normal
admise 200 u.m..
Se cere:
a) Determinaţi costul de achiziţie pentru toată cantitatea achiziționată și la nivel unitar;
b) Înregistrați în contabilitate consumul cantității de 2.000 kg banane necesare pentru obținerea a
2.500 litri nectar.
4. O societate comercială ține evidența stocurilor la cost standard (preț prestabilit). Situația inițială a
stocurilor de produse finite este: produs finit A 500 buc * 100 u.m., diferențe de preț favorabile 4.500
u.m.. În cursul lunii se obțin 2.000 buc. produse finite * 90 u.m. cost de producție efectiv.
Se cere: Să se înregistreze în contabilitatea financiară obținerea de produse finite și descărcarea
gestiunii de produse finite, în condițiile vânzării întregii cantități de produse obținute.
-Inregistrarea produselor finite la cost standard (pe parcursul lunii): 345 = 711 2
-Inregistrarea diferentelor de cost la sf lunii: 348 = 711 (diferente nefavorbaile)
348 = 711 (diferente favorbaile – rosu)
Sau
711 = 348 (diferente favorbaile – negru)
- Obtinere produse finite:
2.000 buc * 100 (cost standard)

200.000 345 = 711 200.000
- Inregistrare dif de cost:
2000 buc * 100 = 200.000 lei

2000 buc * 90 = 180.000 lei
2
348 = 711 (20.000) cu minus
-Descarcare din gestiune:
711 = 345 250.000 (50.000+200.000)

711 = 348 (24.500)
3
5. O societate achiziţionează în cursul anului N un stoc de materie primă la costul de achiziţie de 100
u.m.. La sfârşitul anului N, se estimează pentru acest stoc o valoare realizabilă netă de 90 u.m..
Totodată, se estimează că produsele finite în care urmează să se încorporeze materia primă, vor fi
vândute: a) pentru un preţ de 300 u.m.; b) pentru un preţ de 210 u.m., în ambele situaţii costul de
producţie efectiv fiind de 250 u.m..
Se cere: Pe baza tranzacțiilor recunoscute în contabilitatea financiară, analizați situația existentă la
finalul exerciţiului N și consiliați managerul în legătură cu tratamentul contabil adecvat celor două
situații.
Este necesara inregistrarea 6814 = 391 ?
Deoarece valoarea realizabila neta este mai mica decat valoarea contabila, activul este depreciat pentru valoarea
de 10 um, deci inregistrarea 6814 = 391 este corecta. (in mod general pt produse finite, marfuri, ceea ce doresc sa
vand – nu materii prime.
Pentru materiile prime nu este relevanta valoarea realizabila neta pentru ca intentia mea nu este aceea de a le
vinde, ci de a le folosi in procesul de productie.
In cazul a, daca produsele finite vor fi vandute la pretul de 300, nu trebuie sa constituie ajustari pentru depreciere,
deoarece costul efectiv fiind de 250, profitul vanzarii va fi de 50 u.m.
Nu este necesara deoarece, vanzarea a generat un profit si in cazul materiilor prime nu se tine cont de VRN.
In cazul b, produsele finite vandute la pretul de 210, considerand costul efectiv 250 um, aceasta vanzare va genera
o pierdere de 40 u.m.
Ar putea fi luata in considerare inregistrarea, deoarece vanzarea a generat o pierdere in valoare de 40 um.
6. Pornind de la fabricarea a trei produse P1, P2 şi P3 se consideră următoarele situaţii de calcul a

costurilor şi rezultatelor în cele două contabilităţi.
Contabilitatea financiară (CF)

Elemente u.m.
1. Cheltuieli materiale (Materiale) 6.000
2. Cheltuieli cu personalul (Manoperă) 2.800
3. Alte cheltuieli 2.000
4. Cost total (1+2+3) 10.800
5. Venituri din vânzări 12.000

6. Rezultat (profit) (5-4) 1.200
7. Rata profitului (6/5) 10%
Contabilitatea managerială (CM)

Elemente P1 P2 P3 TOTAL
1 Cheltuieli cu materialele (Materiale) 1.920 1.480 2.600 6.000
2 Cheltuieli cu personalul (Manoperă) 600 1.000 1.200 2.800
3 Alte cheltuieli 600 720 680 2.000
4
4 Cost total (1+2+3) 3.120 3.200 4.480 10.800
5 Venituri din vânzări 4.096 4.320 3.584 12.000
6 Rezultat (5-4) 976 1.120 -896 1.200

7 Rata profit (6/5) 23% 26% - 10%
Se cere: Pe baza informațiilor existente, argumentați ce decizie ar trebui să ia societatea cu privire la

continuitatea activității.
La o prima vedere am putea decide sa renuntam la produsul 3 care genereaza pierdere. Aceasta decizie ar putea
avea urmatoarele dezavantaje:
1. Renuntarea la P3 genereaza pierderea veniturilor din vanzari si transferul cheltuielilor indirecte catre
celelalte produse, ceea ce ar putea afecta performanta intreprinderii peransamblu.
2. Este posibil ca P3 sa fie cel care imi atrage clientii, iar renuntarea la P3 sa mi conduca la pierderea lor.
3. Este posibil ca repartizarea cheltuielilor indirecte sa nu fi fost facuta corect.
5
7. Se cunosc următoarele informații privind veniturile unei întreprinderi și cheltuielile acesteia,

clasificate după natura lor:
Cheltuieli şi venituri după natură Valori (um)
Cheltuieli cu diferențele de curs valutar 13.500
Cheltuieli privind cedarea activelor 4.000
Cheltuieli cu salariile 125.000
Cheltuieli cu materiile prime 85.000
Cheltuieli cu impozitul pe profit 6.000
Cheltuieli de exploatare privind amortizarea 20.000
Producția stocată 10.000
Venituri din cedarea activelor 3.000
Alte venituri din exploatare 1.000
Venituri din dividende 7.500
Venituri din vânzarea produselor finite 252.000
Informații complementare privind clasificarea cheltuielilor de exploatare după destinație în cadrul
întreprinderii:
Cheltuieli Producție Distribuție Administrație TOTAL

Cheltuieli cu materiile prime 85.000 - - 85.000
Cheltuieli cu salariile 95.000 10.000 20.000 125.000
Cheltuieli de exploatare privind amortizarea 15.000 3.000 2.000 20.000
TOTAL 195.000 13.000 22.000 230.000
Informații privind evoluția stocurilor:
Stocuri Materii prime Salarii Amortizare TOTAL
Stocuri inițiale 130.000
- produse în curs de execuție 28.000 18.000 4.000 50.000
- produse finite 23.000 50.000 7.000 80.000
Stocuri finale 140.000
- produse finite 35.000 60.000 8.000 103.000
Se cere: Întocmiți contul de profit şi pierdere atât după natură cât şi după destinații, ținând cont de
cerințele naționale și internaționale cu privire la prezentarea situațiilor financiare.
6
CAPITOLUL II
CHELTUIELILE - ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE COSTURILOR.
TIPURI DE COSTURI
2.1. Cheltuielile – elementele constitutive ale costurilor
1. Din contabilitatea societăţii ALFA au fost extrase următoarele informaţii:

 601Cheltuieli cu materiile prime 40.000 u.m.;
 641Cheltuieli cu salariile personalului 100.000 u.m.;
 646 Cheltuieli privind contribuția asiguratorie pentru muncă 2.250 u.m.;
 6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor 222.500 u.m., din care
22.500 u.m. au fost aferente amortizării cheltuielilor de constituire, 150.000 u.m.
aferente amortizării utilajelor folosite în procesul de producție, iar restul aferente
amortizării sediului societății);
 6581 Despăgubiri, amenzi şi penalităţi 6.000 u.m.
În plus, se cunoaște faptul că societatea înregistrează dividende de plată în valoare de 24.000
u.m.
Se cere: Pornind de la informațiile existente în CF determinați valoarea cheltuielilor
încorporabile.
Cheltuieli incorporabile = 40.000 +100.000 + 2.250+225.500 – 25.000 +6.0000 – 6.000 +

24.000 = 366.250
Ch INC = CCF – N + S
Informatia Reflectare in CF Reflectare in CM
7
2.2. Clasificarea costurilor. Tipuri de costuri.
2. Societatea BETA produce un singur sortiment de covrigei cu susan. Din contabilitatea financiară au
fost extrase următoarele informații:
 301 Materii prime: SID = 9.000 u.m., RD= 7.000 u.m., RC= 10.000 u.m SFD = 6.000 u.m. Din
ieșirile de materii prime 20% au distruse ca urmare a unei inundații, restul fiind utilizate în
procesul de producție;
 641 Cheltuieli cu salariile: Rulaj = 10.000 u.m., din care:
o aferente personalului direct productiv: 40%;
o aferente managerului: 25%;
o aferente personalului ce se ocupă cu distribuția: 35%;
 681 Cheltuieli cu amortizarea: Rulaj = 3.000 u.m., din care:
o aferente secției de producție: 30%;
o aferente autoturismelor utilizate pentru distribuție: 55%;
 711 Venituri aferente costului stocurilor produselor obținute: SFC = 4.000.
Se cere: Efectuați repartizarea primară.
1. Selectez cheltuielile incorporabile:
Cheltuieli Incorporabile Neincorporabile

601 Cheltuieli cu materii prime 80%*10.000 = 8.000
6587 Calamitati naturale = 301 20%*10.000 = 2.000
641 Ch salarii 10.000
681 3.000
Total 21.000 2.000
8
2.Repartizarea primara a ch incorporabile
Cheltuieli Productie Administratie Distributie Total CF

601 Cheltuieli cu 8.000 0 0 8.000
materii prime
641 Ch salarii 4.000 2.500 3.500 10.000
681 Ch amortizarea 900 450 1.650 3.000
Total 12.900 2.950 5.150 21.000
3. O societate comercială se înființează pe 01.05.201N. În cursul lunii mai 201N se realizează

următoarele cheltuieli: consumuri de materii prime 10.000 u.m., consumuri de materiale auxiliare
(rechizite administrație) 1.500 u.m., energie electrică 6.000 u.m. (pentru secția de producție 4.000
u.m., pentru magazinul de desfacere 1.000 u.m., pentru clădirea administrației 1.000 u.m.), amortizare
5.000 u.m. (utilaje 3.000 u.m., secția de producție 1.000 u.m., instalații frigorifice magazin 100 u.m.,
clădire administrație 900 u.m.). S-au obținut 1.600 bucăți produse finite. Capacitatea de producție
normală este de 1.600 produse. Valoarea producției în curs de execuție la sfârșitul lunii este 1.000
u.m..
În luna iunie societatea mai înregistrează următoarele cheltuieli: consumuri de materii prime 20.000
u.m., consumuri de materiale auxiliare (rechizite administrație) 1.000 u.m., energie electrică 10.000
u.m. (pentru secția de producție 60%, pentru magazinul de desfacere 20%, pentru clădirea
administrației 20%), amortizare 5.000 u.m. (utilaje 3.000 u.m., secția de producție 1.000 u.m.,
instalații frigorifice magazin 100 u.m., clădire administrație 900 u.m.). Se obțin 1.600 bucăți.
Se cere:
 Să se efectueze repartizarea primară:
 Să se efectueze înregistrările în CF.
4. Clasificaţi fiecare din următoarele costuri în:

a) costuri variabile (CV) şi costuri fixe (CF);
b) costuri directe (CD) sau costuri indirecte (CI);
c) costul produsului (CPr) sau costul perioadei (CPer).
Nr.
Informații generatoare de costuri CV CF CD CI CP CPer
crt.
r
1. Costuri de publicitate X X X
2. Cutii utilizate pentru împachetarea mobilei X– X– X
depind daca
e de stiu de
produc la
tie inceput
3. Costul aferent muncitorilor ce vopsesc un produs X– X – in X– X
daca genera daca
vopsest l vopsesc
e doar muncit mai
un tip orii multe
de sunt tipuri de
produs platiti produse
lunar
chiar
daca
produc
tia
variaz
a
4. Amortizarea echipamentelor tehnologice din cantină X X X
5. Amortizarea utilajelor folosite în procesul de producţie X X– X
mobilei putem
9
produc
e mai
multe
tipuri
de
mobila
cu
utilajel
e
6. Amortizarea maşinilor utilizate de personalul executiv (din X X X
conducerea entităţii economice)
7. Energia utilizată de echipamentele de producţie X X X
energia
pt mai
multe
tipuri de
produse
8. Asigurările de viaţă aferente personalului executiv X X X
9. Salariul aferent persoanei de la recepţie X X X
10. Asigurări aferente produselor finite existente în magazie X- X X– X
daca pentru
depind ca
e de asigura
numar m mai
ul de multe
produs tipuri de
e produse
asigura
te
11. Lubrifianţi pentru maşini X X X
12. Abonamente pentru reviste X X X
13. Vopsea folosită în procesul de producţie a mobilei X– X X
depind
e de
produc
tie
14. Salariul paznicului fabricii X X X
15. Taxe locale aferente clădirii de birouri X X X
16. Taxe locale aferente clădirii fabricii X X X X – daca
sunt alte
taxe in
afara
chiriei
17. Chirii aferente sediului societăţii X X X
18. Comisioane aferente vânzătorilor X X – ppt X
vinde
mai
multe
tipuri de
produse
19. Costuri de expediere pentru mărfurile vândute X- X – nu X - X–
depind putem vanzare
e de distribui
cantita mai
te in multe
genera tipuri
l
20. Grâu utilizat în procesul de producţie a pâinii X X X
21. Lemn utilizat în procesul de producţie a mobilei X X X
22. Salarii aferente muncitorilor ce asamblează corpurile de X– X– X– X
mobilă daca daca poate
e e asamb
10
platit platit la mai
pt cat lunar multe
asam tipuri
bleaz de
a mobila
11
5. Întreprinderea ALFA fabrică un model de candelabru pornind de la o singură materie primă: bronzul,
într-un singur atelier de producție. Întreprinderea cumpără materia primă şi o stochează înainte de a fi
utilizată în procesul de producție. Candelabrele obținute sunt de asemenea stocate înainte de a fi
vândute.
Informații privind luna martie:
 achiziții de bronz: 800 kg la 22 u.m./kg;
 cheltuieli aferente achiziției: 200 u.m. pentru transportul bronzului cumpărat şi 1,25 u.m./kg pentru
încărcare/descărcare;
 stocul inițial de bronz este de 200 kg evaluat la 23 u.m./kg;
 informații aferente producției lunii martie: 700 de candelabre necesită:
 750 kg de bronz;
 400 ore de manoperă directă la un cost de 14 u.m./oră, inclusiv cheltuielile sociale;
 6.880 u.m. cheltuieli indirecte ale atelierului de producție reprezentând 400 ore de muncă;
 stocul inițial de candelabre este de 120 de candelabre evaluate la 47 u.m./buc;
 cheltuielile directe de distribuție sunt de 1,6 u.m./candelabru vândut;
 cheltuielile indirecte de distribuție sunt de 1.000 u.m. pentru un lot de 600 de candelabre vândute;
 vânzările lunii reprezintă 600 de candelabre, prețul de vânzare fiind de 62 u.m./u.
Se cere: Completați tabelul costului pentru candelabre şi determinați rezultatul obținut de întreprindere,
utilizând anexele următoare. Evaluarea stocurilor la ieşire se face conform metodei CMP.
Anexe:
Costul de achiziție al materiei prime
Elemente Cantitate Cost unitar Valoare
Preț de cumpărare 800 kg 22/kg 17.600
Cheltuieli legate de achiziție: (transport) 800kg 0,25/kg 200
Cheltuieli legate de achiziție: (încărcare/descărcare) 800kg 1,25 um/kg 1.000
Cost de achiziție (301=401) 800kg 23,5um/kg 18.800
Fişa de magazie pentru materia primă – Bronz

Stoc inițial 200 kg 23/kg 4.600
Intrări (301=401) 800 kg 23,5um/kg 18.800
Ieşiri 750 kg 23,4 um/kg 17.550
Sold final 250kg 23,4 um/kg 5.850
Determinarea CMP:
CMP =( 200kg*23 + 800kg*23,5) /( 200+800) = 4.600 + 18.800 / 1000 = 23,4 lei/kg
Tabloul de cost / Fisa de cost – Candelabre

Cheltuieli directe, din care:
750 kg 23,4 17.550
400 ore 14 lei/ora 5.600
Cheltuieli indirecte ale atelierului de producție 400 ore 17,2/ora 6.880
Cost de producție 700 42,9 30.030
candelabre um/candelabru
12
Fişa de magazie pentru produsul finit – Candelabre

Stoc inițial 120 candelabre 47 um/candelabru 5.640 um
Intrări 700 candelabre 42,9 um/candelabru 30.030 um
Ieşiri (345=711) 600 candelabre 43,5 um/candelabru 26.100 um
Sold final 220 candelabre 43,5 um/candelabru 9.570 um
Determinarea CMP:
CMP = (120*47+700*42,9) / (120+700) = 5.640 + 30.030 / 820 = 43,5 um
Costul complet aferent producției vândute

Costul de producție al bunurilor vândute 600 candelabre 43,5 um/candelabru 26.100
Cheltuieli directe de distribuție 600 candelabre 1,6 um/candelabru 960
Cheltuieli indirecte de distribuție 600 candelabre 1,66 um/candelabru 1000
Costul complet aferent producției vândute 600 46,76um/candelabr 28.060
candelabre u
Rezultatul analitic realizat

Elemente Cantitate Cost Valoare
unitar/Pret
Prețul de vânzare al bunurilor vândute 600 candelabre 62 um/candelabru 37.200
Costul complet al bunurilor vândute 600 candelabre 46,76um/candelabru 28.060
Rezultatul aferent bunurilor vândute 600 15,24um/candelabr 9.140
candelabre u
6. Societatea ALFA S.A. are ca produs finit pâinea de 250 grame şi efectuează pentru obţinerea a 1.000
kg de pâine, următoarele cheltuieli:
 cheltuieli cu materiile prime (făina, drojdie, sare): 6.000 u.m.;
 cheltuieli cu materialele consumabile (detergent, lavete): 500 u.m., din care:
 utilizate în secţia de producţie: 400 u.m.;
 utilizate în sectorul administrativ: 100 u.m.;
 cheltuieli cu gazul metan necesar încălzirii: 1.500 u.m..-repartizare dupa suprafata Clădirea în
care îşi desfăşoară activitateasocietatea are o suprafaţă totală de 100 m2 din care:
 spaţiul productiv 40 m2; 600um
 birourile 60 m2; 900um
 cheltuieli cu energia electrică necesară iluminării: 800 u.m.- (spaţiul productiv dispune de 20
debecuri cu puterea de 75 W- 20x75=1500, iar birourile societarii de 25 becuri cu puterea de 100
W-25x100=2500); RAI= 800/4000=0.2
0.2x1500=300
0.2x2500=500
 cheltuieli cu salariile: 10.000 u.m., din care:
 salariile muncitorilor care lucrează in secţia de producţie 5.000 u.m.;-productie
 salariile personalului administrativ 3.000 u.m.;-administratie
 salariul persoanei care livrează pâinea la clienţi 2.000 u.m.;-distributie
 cheltuieli cu contribuțiile sociale aferente salariilor: 2%;
 cheltuieli cu amortizarea: 9.000 u.m., din care:
 amortizarea utilajelor de producţie: 1.000 u.m.;
13
 amortizarea clădirilor: 5.000 u.m.;
 amortizarea mijloacelor de transport: 3.000 u.m., din care:
o amortizarea autoturismului utilizat de directorul societăţii 1.000 u.m.;
o amortizarea autoturismului utilizat pentru livrarea pâinii la clienţi 2.000 u.m.;
 cheltuieli cu publicitatea: 1.500 u.m..
În plus, se mai cunosc următoarele informații: preţul de vânzare fixat de întreprindere pentru o pâine este
de 10 u.m., iar în cursul lunii s-a vândut întreaga producție obținută
14
Se cere:
a) Să se efectueze repartizarea primară; productie administratie distributie tote directe
b) Să se determine costul de producţie (total și unitar-4000buc paine), costul complet şi preţul de
vânzare minim(cost complet+1leu) pe care trebuie să-l fixeze societatea pentru o pâine pentru a
obţine profit.
c) Să se elaboreze contul de profit şi pierdere în următoarele două variante:
c.1) gruparea cheltuielilor din exploatare după funcţiile întreprinderii (destinatia
cheltuielilor);
c.2) gruparea cheltuielilor din exploatare după natura lor.
7. O întreprindere fabrică două produse A şi B plecând de la aceeaşi materie primă. Sunt cunoscute
următoarele informații aferente lunii ianuarie:
Mişcări de materii prime:
Stoc de materii prime la 01.01: 15.000 Kg la 14 u.m./kg
Intrări de materii prime în cursul lunii: 25.000 Kg la 16 u.m./kg
Ieşiri de materii prime din magazie: 601
 18.000 Kg pentru A;
 12.000 Kg pentru B.
Mişcări de produse finite: -/+711
Intrări în magazie de produse finite: 4.000 buc. A şi 1.000 buc. B.
Nu există stocuri de produse finite la începutul lunii ianuarie.
Vânzări: = Iesiri
 3.000 buc A la 400 u.m./buc;
 500 buc B la 500 u.m./buc.
Cheltuieli de producție:
 manoperă:
 5.000 h la 25 u.m./h pentru A;
 2.000 h la 25 u.m./h pentru B.
 alte cheltuieli de fabricație care se ridică la 280.000 u.m. şi sunt repartizate între produse proporțional
cu numărul orelor de lucru directe.
Cheltuieli de distribuție:
 30.000 u.m. pentru A;
 10.000 u.m. pentru B.
Evaluarea stocurilor la ieşire se face conform metodei CMP.
Se cere:
a) Calculul costului de producție pentru A şi B, costului complet şi rezultatului analitic pentru produsele
A şi B;
b) Prezentarea, cu titlu de verificare, a contului de profit şi pierdere pentru luna ianuarie.
A şi B;
1) Identificarea cheltuielilor incorporabile
Toate cheltuielile sunt incorporabile
15
2) Repartizarea primara
Cheltuieli Productie Distributie Total CF

Directe A Directe B Indirecte
601 Ch mat 274.000 183.000 457.500
prime (1)
641 Ch salariile 125.000 50.000 175.000
6XX Alte chelt. 280.000 40.000 320.000
Total CM / 399.500 233.000 280.000 40.000 952.500
TRP
(1) Determinarea cheltuielilor cu materiile prime
a)
CMP = (15.000*14) + (25.000 * 16 ) / (15.000+25.000) = 210.000 + 400.000 = 610.000 / 40.000 =
15,25 LEI/KG
b) Cheltuieli cu materiile prime
A = 18.000 kg * 15,25 = 274.500
B = 12.000 kg * 15,25 = 183.000
3) Repartizare secundara
Nu e cazul, nu avem sectii auxiliare.
4) Repartizare cheltuieli indirecte de productie
a.)Alegerea bazei de repartizare: Data in problema - numarul de ore de manopera:
 Produsul A: 5.000 h
 Produsul B: 2.000 h
b.)Determinarea ratei de absorbtie a cheltuielilor indirecte (RAI):
RAI = 280.000 u.m/ (5.000 h + 2.000 h) = 40 um/h
c.) Calculul cotei de cheltuieli indirecte ce revine fiecarui produs:
 Cota cheltuieli indirecte pentru produsul A: 5.000 h * 40 um/h = 200.000

 Cota cheltuieli indirecte pentru produsul B: 2.000 h * 40 um/h = 80.000
5) Detrminare cost productie
Cost de producţie = Producția în curs de execuție la începutul perioadei(PCE0) + Cost primar

(Costuri directe) + Costuri indirecte de fabricație(producție) – Producția în curs de execuție la
16
sfârșitul perioadei (PCE1)
Elemente A B
PCE 0 - -
Cheltuieli directe (Cost primar) 399.500 233.000
Cheltuieli indirecte de productie 200.000 80.000
PCE 1 - -
Cost de productie 599.500 313.000
6) Determinarea costului complet
Costul complet = Cosul bunurilor vandute + Cota cheltuieli generale de administratie +

Cota cheltuieli de distributie (desfacere)
6.1 Calculul costului bunurilor vandute
 Costul bunurilor vandute = Costul de productie / Cantitatea obtinuita * Cantitatea

vanduta
 Costul bunurilor vandute produsul A = 599.500 um / 4.000 buc * 3.000 buc = 449.625 um
 Costul bunurilor vandute produsul B = 313.000 um / 1.000 buc * 500 buc = 156.500 um
6.2 Calcului cotei de cheltuieli generate de administratie
Nu este cazul, acestea nu sunt mentionate in problema.
6.3 Calculul cotei de cheltuieli de distributie
 Produsul A = 30.000 um
 Produsul B = 10.000 um
6.4 Calculul costului complet
 Costul complet Produsul A = 449.625 + 30.000 = 479.625 um

 Costul complet Produsul B = 156.500 + 10.000 = 166.500 um
7) Determinarea rezultatului analitic
Cifra de afaceri pentru produsul A = 3.000 buc *m 400 um/buc = 1.200.000 um

Cifra de afaceri pentru Produsul B = 500 buc * 500 um/buc = 250.000 um
Rezultat analitic produsul A = 1.200.000 – 479.625 = 720.375 um

Rezultatul analitic produsul B = 250.000 – 166.500 = 83.500 um
17
2.3. Variabilitatea costurilor. Procedee (metode) de delimitare a costurilor în variabile şi fixe
8. Un atelier de producție fabrică un singur tip de produs. Se cunosc următoarele informații privind
activitatea sa:
Cheltuieli Activitate (cantitate)
4.000 5.000 6.000 7.000
Materii prime (variabile) 32.000 40.000 48.000 56.000
Amortizări (fixe) 50.000 50.000 50.000 50.000
Se cere: Justificați caracteristicile celor două tipuri de cheltuieli prin:

a) Reprezentarea grafică a cheltuielilor fixe şi variabile;
b) Calculul cheltuielilor variabile unitare şi al cheltuielilor fixe unitare pentru fiecare volum de
activitate şi reprezentarea lor grafică.
Cheltuieli Activitate (cantitate)

4.000 5.000 6.000 7.000
Materii prime (variabile) 8 8 8 8
Amortizări (fixe) 12,5 10 8,33 7,14
18
cheltuielile aferente diverselor niveluri de activitate:
Cheltuieli Activitate
4.000 5.000 6.000 8.000 10.000 12.000 14.000
Materii prime 32.000 40.000 48.000 64.000 80.000 96.000 112.000
Salarii directe 40.000 50.000 60.000 80.000 100.000 120.000 140.000
Amortizări 50.000 50.000 50.000 50.000 70.000 90.000 90.000
Alte cheltuieli 16.000 17.000 18.000 20.000 22.000 24.000 26.000
Se cere:
a) Reprezentați grafic cheltuielile efectuate în atelierul de producție;
b) Separați cheltuielile semi-variabile în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile;
c) Reprezentați grafic cheltuielile după separarea acestora în fixe şi variabile.
10. Se cunoaşte evoluția volumului activității şi a cheltuielilor indirecte aferente, ocazionate de activitatea
unei secții principale:
Luna Producția (unități) Cheltuieli indirecte de producție (um)
Iulie 4.100 710.000
August 4.500 750.000
Septembrie 4.700 770.000
Octombrie 4.000 700.000
Noiembrie 4.900 790.000
Decembrie 5.100 810.000
Se cere:
a) Separați cheltuielile indirecte în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile printr-unul din cele două
procedee cunoscute;
b) Determinați cheltuielile indirecte standard care ar fi generate în luna ianuarie 200N+1, dacă
producția standard a lunii este de 5.400 unități.
- Separați cheltuielile indirecte în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile printr-unul din cele două
procedee cunoscute;
Max, Min
Ch variabile unitare = (Ch maxime – Ch minime) / ( Cantitate maxima – Cantit minima) =
810.00-710.00 / 1.100 = 100
19
Ch fixe = Ch totale (INDIRECTE) – Ch variabile unitare * Cantitate = 710.000 – 100 * 4.100 =
300.000
- Determinați cheltuielile indirecte standard care ar fi generate în luna ianuarie 200N+1,

dacăproducția standard a lunii este de 5.400 unități.
Ch indirecte standard = Ch fixe + Ch variabile unitare * Cantitate = 300.000 + 100 *

5.400 = 840.000
11. Pentru o producție de 100 de unități se calculează cheltuieli de 5.000 u.m.; pentru o producție de 300
de unități se calculează cheltuieli de 9.000 u.m., iar pentru o producție de 400 de unități se calculează
cheltuieli de 11.000 u.m..
Se cere: Separați cheltuielile indirecte în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile prin:
a) Procedeul celor mai mici pătrate (metoda regresiei);
b) Procedeul punctelor de maxim și minim.
20
CAPITOLUL III
CHELTUIELILE INDIRECTE (DE REGIE).
TRATAMENTE SPECIFICE CHELTUIELILOR INDIRECTE
1.1. Tratarea cheltuielilor indirecte
1. Cunoaştem următoarele informații referitoare la cheltuielile indirecte ale unei întreprinderi:

 Materiale curățenie: 15.000 u.m.
 Salarii indirecte: 18.000 u.m.
 Chirii clădiri: 15.000 u.m.
 Asigurări pentru imobilizări: 13.500 u.m.
 Reglare utilaje de producție: 12.000 u.m.
 Amortizări: 9.500 u.m..
 Informații pentru fiecare centru:
Centrul transport Centrul de Centrul de
Elemente intern producție 1 producție 2
(CTI) (CP1) (CP 2)
Valoarea materiilor prime utilizate
- 23.000 35.000
(um)
Număr de salariați 10 20 50
Suprafață (m2) 200 200 600
Valoarea imobilizărilor (um) 80.000 120.000 200.000
Nr de ore de manoperă directă - 2.750 3.200
Număr utilaje - 15 25
Se cere:
a) Alegeți baza de repartizare pentru fiecare cheltuială indirectă şi repartizați cheltuielile indirecte pe
fiecare centru;
- Nr salariati:
Baza de calcul: nr angajati
RAI = 18.000 / 80 = 225
Determinarea cotei:
CTI = 225 * 10 = 2.250
CP1 = 225 * 20 = 4.500
CP2 = 225 * 50 = 9.000
- Suprafata
Baza de repartizare: m2
RAI = 15.000 / 1.000 = 15
CTI = 15 * 200 = 3.000
CP1 = 15 * 200 = 3.000
CP2 = 15 * 600 = 9.000
- Valoarea imobilizarilor
Baza de repartizare: um
RAI = 13.500 / 400.000 = 0,034
CTI = 0,034 * 80.000 = 2.700
CP1 = 0,034 * 120.000 = 4.050
CP2 = 0,034 * 200.000 = 6.750
21
b) Verificați corelația dintre cheltuielile recunoscute în CF și cele recunoscute în CM (tabelul de

conversie).
2. O societate realizează două produse A şi B în cadrul unei secții de producție.

Producția în curs de execuție la începutul exercițiului a fost de:
 pentru A: 400 u.m.;
 pentru B: 200 u.m..
Cheltuielile directe pentru cele două produse sunt:
 pentru A: materii prime 3.400 u.m., salarii 3.000 u.m.;
 pentru B: materii prime 2.200 u.m., salarii 2.000 u.m..
Cheltuielile indirecte ale secției sunt:
 cheltuieli cu întreținerea şi funcționarea utilajelor (CIFU): 600 u.m.;
 cheltuieli generale ale secției: 1.400 u.m..
Cheltuielile de administrație sunt 800 u.m..
Producția neterminată la sfârşitul perioadei este de 250 u.m. pentru produsul B.
Se cere: Care este costul de producție al celor două produse, ştiind că baza de repartizare este total
salarii directe?
1) Selectarea ch incorporabile
Toate cheltuielile sunt incorporabile.
2) Repartizarea cheltuielilor primare
Productie
Cheltuieli A B Ch indirecte CGA TOTAL
Ch cu materii 3.400 2.200 5.600
prime
Ch cu salarii 3.000 2.000 5.000
Alte cheltuieli 2.000 800 2.800
TOTAL 6.400 4.200 2.000 800 13.400
3) Repartizarea secundara: Nu este cazul deoarece nu avem sectii auxiliare.
4) Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie:
i. Baza de repartizare: salarii directe

 A = 3.000
 B = 2.000
ii. Determinare RAI
RAI = 2.000(Ch indirecte) / 5.000 (salarii A+B) => RAI = 0,4
22
iii. Determinarea cotei de cheltuieli indirecte:
Cheltuieli indirecte A = 3.000 * 0,4 = 1.200

Cheltuieli indirecte B = 2.000 * 0,4 = 800
5) Calcul cost de productie
Elemente A B
PCE 0 400 200
Cheltuieli directe, din care: 6.400 4.200
Cheltuieli indirecte din atelierul de productie (iii) 1.200 800
PCE 1 0 (250)
23
3. O întreprindere are 3 sectoare de producție (S1, S2, S3) în care fabrică 3 produse A, B şi C, în
următoarele condiții:
 produsul A trece prin toate cele 3 sectoare;
 produsul B trece prin sectoarele S1 şi S3;
 produsul C trece prin sectoarele S1 şi S2.
Cheltuielile indirecte ce trebuie repartizate şi bazele de repartizare aferente sunt:
Indicatori S1 S2 S3 Total
Cheltuieli indirecte (um) 2.570 2.180 1.596 6.346
Pentru întreținerea şi funcționarea 1.520 980 846 3.346
utilajelor
Generale de sector 1.050 1.200 750 3.000
Baza de repartizare S1 S2 S3
Pentru întreținerea şi funcționarea utilajelor 1.900 1.400 940
A 600 750 520
B 900 - 420
C 400 650 -
Generale de sector 2.200 3.000 1.250
A 950 1.270 670
B 670 - 580
C 580 1.730 -
Se cere: Repartizați cheltuielile indirecte în funcție de bazele de repartizare date.
RAI (Ks) = Cheltuielile indirecte de repartizat / Total bază de
absorbție (bază de repartizare)
Pentru întreținerea şi funcționarea utilajelor
RAI(S3) 846/940= 0.9
RAI(S2) 980/1400= 0.7
RAI(S1) 1520/1900=0.8
Generale de sector:
RAI(S3) 750/1250=0.6
RAI(S2) 1200/3000=0.4
RAI(S1) 1050/2200=0.47
S2
Utilaje
rai : 980/1 400 = 0,7
a: 750*0,7 = 525
b: -
c: 650*0,7 = 455
Generale
rai : 1 200/3 000 = 0,4
a: 1 270*0,4 = 508
b: -
c: 1 730*0,4 = 692
S3
utilaje
Rai:846/940 = 0,9
A: 0,9*520 = 468
B:0,9*420 = 378
C: -
24
Generale
Rai:750/1 250 = 0,6
A:0,6*670 = 402
B:0,6*580 = 348
C: -
S1:
Utilaje:
Rai:1 520/1 900 = 0,8
A: 0,8*600 = 480
B:0,8*900 = 720
C:0,8*400 = 320
Generale:
Rai: 1050/2 200 = 0,47
A: 0,47*950
B:0,47*670
C: 0,47*580
3.2. Metodologia şi practica repartizării secundare
4. Într-o întreprindere există două centre auxiliare: centrala termică (CT) şi atelierul de reparații
(AR). Cheltuielile indirecte supuse repartizării secundare sunt următoarele:
Centre Cheltuieli Producția CT AR Alte centre
auxiliare obținută
CT 3.200.000 3.200 t - 200 t 3.000 t
AR 1.280.000 5.120 h 600 h - 4.520 h
Se cere: Aplicați procedeul algebric pentru repartizarea secundară a cheltuielilor, ținând cont de
prestațiile reciproce ale centrelor auxiliare.
1) Stabilirea procentelor
Centre CT AR Alte centre Total

auxiliare
CT - 6% 94% 100%
AR 12% - 88% 100%
CT = 200 / 3.200 = 6,25% = 6%

Alte centre = 600 / 5.120 = 93,75% = 94%
2) Stabilirea sistemului de ecuatii
CT AR
3.200.000 1.280.000
+ ceea ce primeste +ceea ce primeste
CT 3.200.000 AR 1.280.000
+ primeste + primeste
25
0,12 Y 0,06X
= =
X Y
3.200.00 + 0,12 Y = X
1.280.000 + 0,06 X = Y
3.200.000 + 0,12 * (1.280.000 + 0,06 X) = X
3.200.000+0,12*(1.280.000+0,06 x) = x
Inmultesc 0,12 * 1.280.000, apoi 0,12 * 0,6
3.200.000+153.600+0,0072 x = x
Rezultat adunare = 1x – 0,0072x

3.353.600=0,9928 x
X=3.353.600/0,9928
X=3.377.921
1.280.000+0,06 x = y
1.280.000+0,06*3.377.921 = y
Y=1.280.000+202.675
Y=1.482.675
3) Stabilirea valorilor de repartizare secundara
Centre CT AR Alte centre Total

auxiliare
TRP 3.200.000 1.280.000 0 4.480.000
CT (3.377.921) 202,675 3.175.246 0

AR 177,921 (1.482.675) 1.304,754 0
TRS 0 0 4.480.000 4.480.000
3.3. Imputarea raţională a cheltuielilor de structură (costul subactivităţii)
5. O societate prezintă următoarele informații privind costurile generate de trei luni de activitate:
Luna Activitate normală Activitate realizată Cheltuieli fixe Cheltuieli variabile
Luna I 50.000 50.000 120.000 60.000
Luna II 50.000 40.000 120.000 48.000
Luna III 50.000 55.000 120.000 66.000
Se cere: Să se calculeze costurile de producție pentru cele trei luni:
Costul subactivitatii = costurile fixe x (1 - nivelul real al activitatii /nivelul normal al
activitatii)
Luna 1: 120.000* (1-50.000/50.000)=120.000*0=0
Luna 2: 120.000*(1-40.000/50.000)=120.000*0.2=24.000
Luna 3: 120.000*(1-55.000/50.000)= 120.000*(-0.1)=-12.000 (supraactivitate, costul se ia ca 0)
Cost productie luna 1: ch var unitare*cantitate+(ch fixe-costul subactivitatii) = 60.000+120.000-

0=180.000
Cost prod luna 2: 48.000+120.000-24.000=144.000
26
Cost prod luna 3: 186.000 = 66.000+120.000
6. O întreprindere îşi desfăşoară activitatea în trei sectoare: producție, administrație şi distribuție. Se

cunosc următoarele informații privind costurile generate de fiecare sector:
Sector Activitate normală Cheltuieli fixe Cheltuieli variabile Activitate efectivă
Producție 50.000 produse fabricate 120.000 60.000 45.000
Administrație 10.000 ore 50.000 20.000 9.500
Distribuție 48.000 produse vândute 30.000 45.000 38.400
Se cere: Calculați costurile subactivității.

Costul subactivitatii = costurile fixe x (1 - nivelul real al activitatii /nivelul normal al
activitatii)
Productie= 120.000*(1-45.000/50.000)=12.000
Administratie= 50.000*(1-9.500/10.000)=2.500
Distributie=30.000*(1-38.400/48.000)=6.000
27
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI

FACULTATEA CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
DEPARTAMENTUL CONTABILITATE ȘI AUDIT
CONTABILITATE MANAGERIALĂ1SUPORT CURS
Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu
An universitar
2020-2021
1Materialul este destinat în exclusivitate studenților facultății CIG, anul II, seria D, an universitar 2020-2021, în
vederea desfășurării activităților la curs.
1
EVALUAREA:
Evaluarea se compune, conform Fișei disciplinei din:

1. Evaluarea continuă, în cadrul activităţii de seminar
2. Evaluarea finală, pe baza examenului scris susţinut în sesiune
3. Stabilirea notei finale: conform Fișei disciplinei
BIBLIOGRAFIE:
1. Bâtcă-Dumitru, C. G. , Calu, D. A., Ponorâcă, A., Contabilitate managerială, Editura CECCAR, 2020
2. Calu, D.A., Dumitru, M., Dumitrana, M.A., Contabilitate managerială, e-book, 2016
3. Caraiani, C., Dumitrana M. (coordonatori), Contabilitate de gestiune & Control de gestiune, Ediţia a
II-a, Ed. Universitară, 2008, Bucureşti
4. Dumitru, M., Calu, D.A., Contabilitate de gestiune şi calculaţia costurilor, Ed. Contaplus, 2008,
Bucureşti
5. Dumitru, C. Ioanăş, C. Contabilitatea de gestiune şi evaluarea performanţelor, Ed. Universitară,
2005, Bucureşti
6. Dumitrana, M., Vulpoi, M., Cost Accounting – A Managerial Emphasis, Editura ASE, 2003, Bucureşti
2
CAPITOLUL I
CADRUL CONCEPTUAL AL CONTABILITĂŢII MANAGERIALE: CONTABILITATEAFINANCIARĂ
VERSUS CONTABILITATEA MANAGERIALĂ
Concepte cheie:
 Contabilitatea financiară: reprezintă acea parte a contabilităţii ce vizează oferirea de informaţii
pentru acţionari şi alţi utilizatori, în vederea evaluării activităţii din punct de vedere a situaţiei
financiare actuale;
 Contabilitatea managerială: reprezintă acea parte a contabilităţii ce vizează oferirea de informaţii ce
sunt utile managerilor pentru planificarea şi controlul activităţilor, precum şi în cadrul procesului de
luare a deciziilor;
 Repartizarea primară: reprezintă reclasificarea cheltuielilor din contabiliatea financiară în
contabilitatea managerială, potrivit destinației acestora.
Contabilitatea furnizează informaţii pentru toate categoriile de utilizatori, externi şi interni, informaţii
pe care aceştia îşi fundamentează deciziile de alocare a resurselor. Contabilitatea financiară (CF) şi
contabilitatea managerială (CM) sunt două componente ale contabilităţii, al cărei obiectiv este furnizarea
informaţiilor necesare diverşilor utilizatori. Între cele două contabilități pot fi identificate următoarele diferențe:
Nr.
crt. Perspectiva Contabilitate financiară Contabilitate managerială
1. Ca un intreg (pentru toata

Abordarea entităţii economice entitatea)
ca Sunt luate in considerare i
subdiviziuni (cerere de cost,
sectii, departamente, centre de
profit)
2. Costuri istorice (cost de Costuri repevante
Bazele de evaluare achizitie, cost de productie),
valoarea justa
3. Natura (ch. Mat prime, salarii, Destinatii/Functii (Productie,
Criteriul de clasificare a cheltuielilor amortizare) Administratie, Distributie)
4. Predefinit La latitudinea fiecarei entitatii

Formatul informaţiilor economice
5. Anual (sau semestrial pentru Lunar, saptamanal, zilnic – in

Frecvenţa de raportare raportarile intermediare) functie de tipul raportului
6. Mai mic Mult mai mare

Gradul de detaliere
7. Tranzactii trecute Informatii trecute, prezente sau

Orizontul de timp viitoare (estimarile)
3
Nr.
8. Monetare Monetare, Cantitative

Tipul informaţiilor
9. Externi (Investitori, Salariati, Doar interni

Utilizatorii de informaţii Furnizori, Clienti, Banci, (Managerii/Managementul
Statul, Publicul) superior)
Sursă: Prelucrare după Needles Jr., Anderson & Caldwell (2001)
Între contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială există o interdependenţă a informaţiilor.

Aceasta este realizată prin intermediul cheltuielilor, ce sunt clasificate în contabilitatea financiară după
natura lor (de exemplu, cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu amortizarea), iar în
contabilitatea managerială sunt reclasificate după destinație (funcțiile întreprinderii) (de exemplu, cheltuieli
“de producție”, cheltuieli generale de administrație, cheltuieli de distribuție). Pornind de la această premisă,
între cele două contabilități pot fi identificate următoarele interdependențe:
Prelucrarea informaţiilor în
Recunoaşterea tranzacţiilor în Mod de
Tip tranzacţie contabilitatea managerială în vederea
contabilitatea financiară evaluare
determinării costului de producție
Aprovizionare:
Achiziţie materii Materii prime = Furnizori Cost de Nu e cazul, nu apar cheltuieli
prime achiziţie
Producţie:
FIFO
Consum materii
Cheltuieli cu materiile prime = Materii prime CMP
prime
LIFO
Liniară
Înregistrare
Cheltuieli cu amortizarea = Amortizare Degresivă
amortizare Se selectează cheltuielile încorporabile şi în
Accelerată
urma aplicării unor algoritmi de calcul se
Alte cheltuieli…. = %
determină
2XX
costul de producţie
Alte cheltuieli 3XX -
4XX
5XX
Obţinere produse Produse finite = Venituri aferente costurilor Cost de
finite stocurilor de produse producţie
4
Desfacere (distribuţie):
Vânzarea Clienţi = Venituri din vânzarea Preţ de -
produse finite produselor finite vânzare
Descărcare din Venituri aferente costurilor = Produse finite Cost de Determinat anterior
gestiune stocurilor de produse producţie
Interdependențe existențe între CF și CM

Tip tranzacţie Recunoaşterea tranzacţiilor în CF Evaluare Prelucrarea informaţiilor în CM
Departamentul Aprovizionare:
Achiziţie materii 301 = 401 Cost de achiziţie Nu e cazul, nu apar cheltuieli
prime Materii Furnizori
prime
Departamentul Producţie:
601 Cheltuieli = 301 FIFO
Consum materii
cu materiile Materii CMP
prime
prime prime LIFO
Liniară
Înregistrare 681 Cheltuieli = 281
Degresivă
amortizare cu amortizarea Amortizare
Accelerată Se selectează cheltuielile ce au legătură cu
Înregistrare alte 6XX = % producția şi, în urma aplicării unor
tipuri de Cheltuieli 3XX Stocuri - algoritmi de calcul ce vor fi studiați în
cheltuieli cu “…” 4XX Datorii cadrul acestui curs, se determină costul de
Obţinere produse Cost de producţie
finite 345 = 711 Venituri producţie
Produse aferente
finite costurilor
stocurilor de
produse
Departamentul Desfacere (Distribuţie):
Vânzare produse 4111 = 7015 Venituri Preţ de vânzare
finite (emiterea Clienţi din vânzarea
facturii) produselor
finite
Descărcare din 711 Venituri = 345 Cost de Determinat anterior
gestiune aferente Produse producţie
costurilor finite
stocurilor de
produse
Sursă: Bâtcă- Dumitru, C., Calu D.A., Ponorâcă, A., 2020
Concluzii:
1. Metodele utilizate în contabilitatea financiară (spre exemplu metodele de evaluare la ieșire a stocurilor) influențează
valoarea costului de producție utilizat în contabilitatea financiară;
2. Costul de producție este utilizat pentru înregistrarea PCE și PF.
5
Exemplu:
La 31 decembrie 201N entitatea economică X prezintă următoarele solduri ale conturilor (înainte deînchidere):
 601 - Cheltuieli cu materiile prime 500 u.m.;
 611 - Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii 1.000 u.m.;
 623 - Cheltuieli de reclamă, protocol, publicitate 900 u.m.;
 641 - Cheltuieli cu salariile 1.800 u.m.;
 681 - Cheltuieli cu amortizarea 1.000 u.m.;
 701 - Venituri din vânzarea produselor finite 3.800 u.m.;
 704 - Venituri din prestarea serviciilor 1.800 u.m.;
 711 - Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 1.100 u.m. (SFC).
Cheltuielile prezentate anterior după natura lor sunt regrupate în contabilitatea managerială conformdestinaţiei
acestora, astfel:
Tabel de conversie a cheltuielilor clasificate

după natură în cheltuieli clasificate după destinaţie (repartizarea primară)
-u.m.-
Natura cheltuielilor Costul de producţie Cheltuieli Cheltu-
Cheltuielile Cheltuielile Cheltuieli adminis- ieli de
Total
activităţii de activităţilor indirecte de trative distribu-
Destinaţia cheltuielilor bază auxiliare producţie ţie
601 Cheltuieli cu materii prime 500 0 0 0 0 500
611 Cheltuieli cu întreţinerea şi
0 200 0 800 0 1.000
reparaţiile
623 Cheltuieli de protocol, reclamă şi
0 0 0 0 900 900
publicitate
641 Cheltuieli cu salariile personalului 400 350 450 400 200 1.800
681 Cheltuieli de exploatare privind
0 150 850 0 0 1.000
amortizări şi provizioane
Total 900 700 1.300 1.200 1.100 5.200
Se cere:
Întocmiţi contul de profit şi pierdere atât după natură cât şi după destinaţii, ţinând cont de cerinţele
naționale și internaționale cu privire la prezentarea situaţiilor financiare.
6
Rezolvare:
 CPP dupa natura:
Informatii OMFP 1802/2004 IFRS

Cifra de afaceri 5.600 5.600
Venituri aferente costului socurilor 1.100 -
produselor obtinute
Total venituri din exploatare 6.700 5.600
Cheltuieli cu materiile prime 500 500
Cheltuieli cu personalul 1.800 1.800
Cheltuieli cu amortizarea 1.000 1.000
Alte cheltuieli din exploatare 1.900 1.900
Variatia stocurilor - (1.100)
Total cheltuieli din exploatare 5.200 4.100
Rezultatul din exploatare 1.500 1.500
Venituri financiare 0 0
Cheltuieli financiare 0 0
Rezultat 0 0
Rezultat curent 1.500 1.500
Cheltuieli cu impozitul pe profit (16%) 240 240
Rezultat net 1.260 1.260
 CPP dupa destinatie:
Informatii Valori
Cifra de afaceri 5.600
Costul bunurilor vandute (1) 1.800
Marja bruta 3.800
Cheltuieli generale de adimistratie (CGA) 1.200
Cheltuieli de distributie 1.100
Rezultat din exploatare 1.500
(1) Costul de productie = 900+700+1.300 = 2.900

Stocaj (SFC 711) = 2.900-1.100 = 1.800
 Potrivit IAS 1 SFC al 711 nu trebuie trecut printre venituri pentru că pot induce în eroare utilizatorii, trebuie
scăzut din cheltuieli și viceversa, în cazul unui SFD.
7
 Indicatorul costul bunurilor vândute este compus din costul de producție din cursul lunii curente, diminuat cu
valoarea producției stocate (SFC al 711) sau majorat valoarea producției destocate (SFD al 711)
Principalele funcţii ale CM sunt: planificarea, controlul şi fundamentarea deciziilor.
 Planificarea vizează stabilirea obiectivelor unei entităţi economice şi identificarea modalităţilor prin care
aceste obiective pot fi îndeplinite. În acest sens trebuie ţinut întotdeauna cont de experienţa trecută.
 Controlul se bazează pe raportarea către manageri a rezultatelor actuale ale unei entităţi economice. Pe
baza acestor informaţii, managerii evaluează diferenţele existente între performanţele planificate şi cele
actuale. În acest sens, managerii analizează rapoartele contabile şi alte tipuri de rapoarte pe care le
primesc.
 Fundamentarea deciziilor implică alegerea de către manageri a unei alternative, ca urmare a comparării
informaţiilor relevante pe care le deţin şi a analizei consecinţelor deciziilor posibile. În vederea
fundamentării deciziilor, prima etapă o reprezintă planificarea, iar cea de a două controlul.
Sistematizarea cunoștințelor:
Pornind de la asemănările și deosebirile evidențiate între CF și CM, identificații utilitatea informațiilor frnizate de
CM.
 cunoaşterea costurilor în diferite circumstanţe folosind diferite tehnici şi sisteme de costuri;
 stabilirea preţurilor de vânzare în diferite situaţii;
 determinarea şi controlul eficienţei prin sistemul de standarde;
 determinarea bazei de evaluare pentru anumite elemente de bilanţ (stocuri şi imobilizări fabricate);
 furnizarea informaţiilor necesare deciziilor pe termen scurt: relaţia cost-volum, a produce sau a cumpăra, a
menţine sau înlocui metodele de producţie etc.
8
CAPITOLUL II:

TIPURI DE COSTURI
Concepte cheie:
 Cheltuielile: constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei

contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se
concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora
către acţionari;
 Costurile: reprezintă ansamblul cheltuielilor referitoare la un element determinat: un produs, o
lucrare, o comandă, o activitate, un mijloc de exploatare, o responsabilitate, o unitate operaţională
sau o funcţiune;
Între noțiunile de cheltuială și cost există o seride de diferențe generate de faptul că o serie de cheltuieli recunoscute
în CF nu sunt incluse în cost și viceversa. În acest sens, distingem:
 Cheltuieli încorporabile (I)
a) Cheltuieli existente în CF încorporate în costuri cu sau fără diferenţe (CCF) (spre exemplu, cheltuieli
cu materiile prime, cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu amortizarea);
b) Cheltuieli absente în CF, dar încorporate în costuri (supletive) (S) (spre exemplu, estimarea
costurilor asociate „remunerării” acţionarilor care primesc dividende, deci nu generează cheltuieli,
comparativ cu asigurarea aceleiaşi finanţări prin recurgerea la un credit bancar, credit ce generează
cheltuieli cu dobânzile).
 Cheltuieli neîncorporabile (N)
a) nu au legătură directă cu activitatea entităţii (ex. amenzi, sconturi, penalizări etc.);
b) nu au caracterul unor cheltuieli curente (ex. cheltuieli cu impozitul pe profit).
Relaţia de calcul a cheltuielilor încorporabile (I) este următoarea:

I = CCF – N + S, unde:
CCF = cheltuielile recunoscute în contabilitatea financiară;N =
cheltuielile neîncorporabile;
S = cheltuielile supletive. (sunt cheltuieli care nu exista in conta financiara, dar sunt estimate de manageri ca ar fi aparut
in situatii alternative)
9
Exemplu:
O entitate economică construiește o clădire. În acest sens, societatea a consumat materii prime în valoarede 100.000
um, a înregistrat salarii și contribuții pentru muncitorii angajați în valoare de 200.000 um și a utilizat utilaje a căror
amortizare este de 300.000 um. Finanțarea activității a fost făcută astfel: 180.000 um din sursele de finanțare deja
existente în societate, 250.000 um dintr-un credit bancar contractat special pentrufinanțarea acestei construcții, dobânda
aferentă creditului fiind de 25.000 um, din care plătită 22.000 um, iar pentru obținerea sumei de 170.000 um, au fost
emise 1.700 acțiuni la un preț de emisiune egal cu valoarea nominală de 100 um/acțiune. Media dividendele plătite în
ultimii 3 ani acționarilor a fost de 5 um/acțiune. De asemenea, societatea a primit și plătit o amendă pentru nedepunerea
în timp a declarațiilor fiscale în valoare de 6.000 um.
Se cere:
Pornind de la informațiile existente în CF determinați valoarea cheltuielilor încorporabile (I).
Rezolvare:
Informatii CF CM
Consum materii prime 601 = 301 100.000 u.m CCF = 100.000
Inregistrare salarii + contributii 64X = 4XX 200.000 um CFF = 200.000
Amortizare 6811 = 2813 300.000 um CFF = 300.000
Contractare credit 5121 = 1621 250.000 um -
Inregistrare dobanda 666 = 1682 25.000 um CCF = 25.000
Plata dobanda 1682 = 5121 22.000 um -
Emitere actiuni 456 = 1011 170.000 um -
Inregistrare dividente (ani precedenti) 117 = 457 5*1.700 = 8.500 S = 8.500
Primire amenda 6581 = 4481 6.000 um CFF = 6.000 um
N = 6.000 um
Plata amenda 4481 = 5121 6.000 um -
Total cheltuieli 631.000 633.500 um
CF = Adunam toate cheltuielile (100.000+200.000+300.000+25.000+6.000) = 631.000 um
CM = Adunam toate cheltuielile, inclusiv cele supletive, se aduna si CFF dar daca exista N se scade
= 100.000+200.000+300.000+25.000+8.500+(6.000-6.000) = 633.500 um
10
2.2.Clasificarea costurilor. Tipuri de costuri.
Pentru CM prezintă utilitate mai multe criterii de clasificare a costurilor, dintre care menționăm următoarele:
a. clasificări utilizate în procesul de reclasificare a cheltuielilor din CF:
1. costuri directe – costuri indirecte;
2. costuri variabile – costuri fixe;
3. costuri ale produselor – costuri ale perioadei
b. clasificări bazate pe relaţii de succesiune în timp:

1. costuri prestabilite – costuri efective.
c. clasificări bazate pe relaţii de incluziune:

1. costul primar – costul de producţie – costul complet;
2. costuri unitare – costuri totale.
a.1. Costuri directe – costuri indirecte

 Costurile directe sunt acea categorie de costuri care este direct legată de un anumit produs (cum ar fi un
bun fabricat), lucrare sau serviciu (o reparaţie efectuată), respectiv locaţie (cum ar fi un departament din
cadrul organizaţiei) pentru care se calculează costul. Totalitatea costurilor directe se mai numeşte şi cost
primar. Cheltuielile încorporabile directe sunt absorbite de un produs fără tratamente intermediare.
Noţiunea de cheltuială directă trebuie privită însă şi prin prisma relaţiei cheltuieli – structura producţiei. În
acest sens identificăm următoarele cazuri
(i) În cazul unei entităţi economice mono-producătoare toate cheltuielile sunt directe faţă de produsele
fabricate.
(ii) În cazul unei entităţi economice cu producţie multiplă, o parte a cheltuielilor este afectată direct
produselor, având caracter direct şi altă parte vizează toate produsele sau numai anumite faze de
fabricaţie, având un caracter indirect.
Exemple:
11
1. preţul de cumpărare al unei materii prime este un cost direct pentru un anumit produs în timp ce
cheltuielile compartimentului de aprovizionare sunt comune mai multor produse, deci indirecte;
2. salariile muncitorilor care lucrează la fabricarea unui anumit produs sunt directe, în timp ce salariile celor
care lucrează la fabricarea mai multor produse sunt cheltuieli indirecte faţă de produs;
3. comisioanele cuvenite agentului care se ocupă de vânzarea unui anumit produs reprezintă o cheltuială
directă. Dacă întreprinderea entitatea economică plăteşte un salariu fix unui agent de vânzări, aceasta
reprezintă o cheltuială indirectă faţă de produsele vândute.
12
 Costurile indirecte sunt cele care se efectuează pentru un număr de unităţi identificabile în cadrul
entităţii, pentru care trebuie calculate costurile. Costurile indirecte nu pot fi alocate în mod direct unui
anumit produs, lucrare, serviciu sau locaţie pentru care se calculează costul, ci necesită o repartizare
suplimentară. Privite în corelaţie cu structurile organizatorice, anumite cheltuieli indirecte faţă de produse
sunt directe faţă de secţii, ateliere, centre, departamente (spre exemplu, salariile muncitorilor auxiliari din
secţie, materialele consumabile). Din punctul de vedere al clasificării funcţionale (după funcțiile
întreprinderii), costurile indirecte pot fi:
o de producţie (fabricaţie) sunt acele cheltuieli generate de procesul de producţie din momentul
demarării şi până la obţinerea produselor.
o de administraţie cuprind acele cheltuieli care au fost angajate pentru formularea politicilor
conducerii, organizării şi controlului operaţiilor efectuate de o entitate şi care nu au o legătură
directă cu cercetarea-dezvoltarea, producţia şi desfacerea.
o de desfacere acoperă aria cheltuielilor legate de formarea loturilor de vânzare, ambalare, transport,
publicitate, expunere, servicii după vânzare etc.
Exemple:
- Costuri indirecte de productie:

 Cheltuieli cu salariile muncitorilor (daca lucreaza pentru mai multe tipuri de produse)
 Cheltuieli cu contributiile angajatorului (ex: CAM) aferenta salariilor persoanelor din domeniul productiei
 Cheltuieli cu utilitati (enegrie, apa, gaze, internet etc) folosite in scop productiv
 Cheltuieli cu chirii/amortizari pentru utilaje si pentru spatiul productiv
 Cheltuieli cu dobanzile (doar cele aferente creditelor folosite pentru activele cu ciclu lung de productie > 1 an)
 Cheltuieli cu intretinere, reparatii utilaje sau spatiu productiv
 Cheltuieli cu transportul materiilor prime pe care le cumpar (facturate de furnizor)
- Costuri indirecte de administratie:

 Cheltuieli cu impozitele, taxele
 Cheltuieli cu utilitati (energie, apa, internet...etc) folosite in scop administrativ
 Cheltuieli cu salariul personalului administrativ (manager, paznic, contabil)
 Cheltuieli cu contributiile angajatorului (ex: CAM) aferenta salariilor persoanelor din domeniul administrativ
 Cheltuieli cu intretinere, reparatii sediului administrativ.
- Costuri indirecte de distributie:

 Cheltuieli cu transportul produselor finite pe care le vand (daca eu asigur livrarea)
 Cheltuieli cu ambalajele
 Cheltuieli cu publicitatea (daca firma vinde mai multe tipuri de produse)
 Cheltuieli cu salariile persoanelor din domeniul distributiei
 Cheltuieli cu contributiile angajatorului (ex: CAM) aferenta salariilor persoanelor din domeniul distributiilor
a.2. Costuri variabile – costuri fixe

 Costurile variabile sunt costuri totale (aferente întregii cantităţi obţinute) care se modifică în raport de
modificările nivelului activităţii. În consecinţă, costurile totale variabile cresc direct proporţional cu
volumul producţiei şi costurile unitare variabile sunt constante. Din punct de vedere grafic, reprezentarea
grafică a acestora se prezintă astfel:
o Costurile variabile totale (Cv):
Costuri
O x
Volumul activității (Q) 11
(buc., ore de funcționare )
 Costurile variabile unitare (cv):
Costuri (cv)
cv
O x
Volumul activității (Q)
Relația matematică existentă între costurile variabile totale și cele unitare este următoarea:
Cv
cv =
Q
 Costurile fixe sunt costuri totale care nu se modifică chiar dacă se modifică nivelul activităţii. În
consecinţă, costurile totale fixe sunt constante pentru toate nivelele de activitate şi costurile fixe unitare
sunt descrescătoare în funcţie de nivelul activităţii. Se consideră că majoritatea costurilor sunt fixe pe
termen lung. Costurile fixe pot să varieze în timp dacă se produce o modificare semnificativă în nivelul
activităţii. Aceste costuri sunt denumite costuri fixe divizibile. Un exemplu îl constituie costul cu chiria.
Chiria este constantă atâta timp cât este închiriat un singur depozit dar se modifică dacă trebuie închiriat şi
un al doilea spaţiu. Din punct de vedere grafic, reprezentarea grafică a acestora se prezintă astfel:
 Costurile fixe (Cf):
Costuri fixe
Cf
(Cf)
O x
12
 Costurile fixe unitare (cf):
Costuri fixe
unitare (cf)
cf
O x
Relația matematică existentă între costurile fixe totale și cele unitare este următoarea:
Cf
cf = Q
 Costurile semi-fixe (fixe în trepte) sunt costurile care sunt fixe pentru nivele specifice de activitate, dar
care cresc sau descresc cu o valoare constantă pentru un nivel critic de activitate (de exemplu salariile
supraveghetorilor). Din punct de vedere grafic, evoluția acestor costuri se prezintă astfel:
y
Q1 Q2 Q3 Q4 Q5 x
13
 Costurile semi-variabile includ atât componente fixe, cât şi componente variabile (ex. costurile de
întreţinere, cheltuielile salariale pentru TESA atunci când există persoane angajate pe perioadă
nedeterminată şi persoane angajate pe perioadă determinată). Un exemplu în acest sens îl reprezintă
consumul de energie, în cazul în care există un număr fix de Kw incluși în abonament. În acest caz,
evoluția costurilor semivariabile poate fi reprezentată din punct de vedere grafic astfel:
u.m.
Cost total al
energiei
Consum energie
14
Exemplu:
Se cunosc următoarele informații:
1. Cheltuieli cu chiria aferentă sediului societății;
2. Cheltuieli cu amortizarea utilajelor;
3. Cheltuieli cu asigurarea sediului societății;
4. Cheltuieli cu chiria pentru un utilaj specializat folosit pentur obținerea produsului X;
5. Cheltuieli cu energia electrică pentru secţiile unde se fabrică mai multe tipuri de produse;
6. Cheltuieli cu materii prime;
7. Cheltuieli cu salariile personalului (manoperă directă, plătită în funcție de cantitatea produsă);
8. Cheltuieli cu salariul managerului.
Separați cheltuielile în variabile și fixe, respectiv directe și indirecte.
Rezolvare:
Cheltuieli Directe Indirecte
5.Cheltuieli cu energia electrică pentru secţiile
6.Cheltuieli cu materii prime; unde se fabrică mai multe tipuri de produse;
7.Cheltuieli cu salariile personalului
Variabile (manoperă directă, plătită în funcție de
cantitatea produsă);
1.Cheltuieli cu chiria aferentă sediului societății;

4.Cheltuieli cu chiria pentru un utilaj 2.Cheltuieli cu amortizarea utilajelor;
specializat folosit pentur obținerea produsului
3.Cheltuieli cu asigurarea sediului societății;
Fixe X;
8.Cheltuieli cu salariul managerului.
15
Aplicarea cunoștințelor:
Pe baza filmulețului vizionat (disponibil la https://www.youtube.com/watch?v=pEd2Oni88uY), identificați
costurile existente și încadrați-le în una din următoarele situații:

Cheltuieli cu materiile prime (nisip, sticla Cheltuieli cu salariile muncitorilor care verificau
reciclata, etc) calitatea produselor, (fiind mai multe tipuri) in ipoteza
ca angajatii erau platiti in functie de produsele
Cheltuieli cu ambalajele (cutii carton in care intra verificate (1)
Variabile 6 buc de acelasi tip)
Cheltuieli cu energia electrica, apa
Cheltuieli cu amortizarea liniilor de produse (fabrica

mai multe forme si modele si culori de caramizi de
sticla, deci au mai multe tipuri de produse)
Fixe Cheltuieli cu salariile muncitorilor care verificau
calitatea produselor, (fiind mai multe tipuri) in ipoteza
ca angajatii erau platiti cu salariu fix sau lunar (2)
Cheltuieli cu transportul produselor (pentru fiecare

cursa in care putem avea incarcate un numar variabil de
bucati). Daca am un nr de curse variabil, atunci aceasta
este fixa in trepte.
Cheltuieli cu materialele de natura obiectelor de

inventar.
a.3. Costuri ale produselor – costuri ale perioadei

 Costurile produselor sunt costurile asociate produselor sau serviciilor achiziţionate sau fabricate în vederea
vânzării. Costurile produselor includ cheltuieli directe şi indirecte de producţie. Dacă produsele finite nu se
vând sau dacă există producţie în curs de execuţie, atunci acest cost se regăseşte în bilanţ sub forma stocurilor
obţinute din producţie proprie. În principiu, costurile produselor sunt determinate pe baza cheltuielilor
recunoscute în conturile din clasa 6 a contabilităţii financiare, dar unele dintre ele necesită retratări. În plus, în
costul unui produs se încorporează şi cheltuielile supletive.
 Costurile perioadei sunt formate din cheltuielile administrative și cheltuielile de desfacere (distribuție).
Conform reglementărilor din România, într-o entitate economică cu obiect de activitate producţia toate costurile de
producţie sunt privite drept costuri ale produsului. Acestea includ costurile directe şi indirecte de producţie. Costurile
16
apărute după terminarea procesului de producţie, cum ar fi costurile de administraţie şi vânzare sunt costuri ale
perioadei. Evaluarea stocurilor nevândute este făcută la costul de producţie.
17
b. Costuri prestabilite – costuri efective

 Costul prestabilit este un cost antecalculat, al produsului sau perioadei, pe baza standardelor (normelor)
fizice şi valorice privind cheltuielile. El se poate delimita sub forma costurilor standard, previzionate sau
normale şi poate avea caracter de normă. În contabilitatea costul prestabilit este utilizat pentru înregistrarea
produselor finite, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate în timpul lunii. Din punctul de vedere al
înregistrărilor în CF, costul prestabilit se corectează cu suma recunoscută în contul „diferenţe de preţ” (de
fapt, diferenţe de cost, existente între costul standard şi cel efectiv). În contabilitatea managerială, costurile
prestabilite permit urmărirea pe parcurs a încadrării consumurilor efective în nivelul lor deja stabilit. Se pot
determina abaterile care apar şi, prin urmare, măsurile corespunzătoare după calculul costului efectiv de
producţie.
 Costul efectiv este un cost calculat post-faptic, pe baza documentelor justificative, în care au fost consemnate
cheltuielile ce sunt incluse în procesul de calcul a costurilor.
c.1. Costul primar – costul produsului - costul de producție – costul perioadei - costul complet,
determinate astfel:
 Costul primar = Costuri materiale directe + Costuri cu manopera directă + Alte costuri directe
 Costul produsului (pentru produse finite și producție în curs de execuție) = Costuri directe + %
Costuri indirecte de producţie
 Costul de producție (produse finite) = Producția în curs de execuție la începutul perioadei (PCE0) + Costuri
directe
+ % Costuri indirecte de producţie – Producția în curs de execuție la sfârșitul perioadei (PCE1)
 Costul perioadei = Costuri de desfacere + Costuri de administraţie
 Costul complet = Costul de producție al produselor finite vândute + Costul perioadei
Utilitatea costului complet este reflectată prin intermediul următorilor indicatori:
 Rezultatul analitic = Cifra de afaceri – Costul complet
 Rezultatul global = Suma rezultatelor analitice
18
Exemplu:
O brutărie obţine diverse tipuri de produse, inclusiv pâine albă. Costurile asociate cu fabricarea pâiniialbe şi cu
operaţiile generale ale entităţii economice sunt următoarele:
 Făina utilizată pentru fabricarea pâinii albe costă 0,15 u.m./pâine;
 Manopera brutarilor costă 0,25 u.m./pâine;
 Brutarii sunt coordonaţi de un responsabil, care are un salariu anual de 30.000 u.m.;
 Amortizarea utilajelor utilizate pentru fabricarea pâinii albe se ridică la 8.500 u.m./an;
 Salariul managerului entităţii economice este 75.000 u.m./an;
 Entitatea economică cheltuieşte anual 25.000 u.m. pentru publicitate pentru produsul pâine albă;
 Vânzătorii primesc un comision de 0,25 u.m. pentru fiecare pâine vândută.
Se cere: Clasificaţi fiecare cost în următoarele categorii: variabil (CV), fix (CF), cost al produsului (CPr),
cost al perioadei (CPer), cost direct (CD) sau cost indirect (CI) (pentru produsul pâine albă). Explicați
încadrarea realizată.
Rezolvare:
Cheltuielile din acest exemplu vor fi clasificate astfel:
Elemente CV CF CPr CPer CD CI Comentarii
Faina are cost variabil deoarece depinde de cantitatea
x x x obtinuta (de paine), este cost direct pentru ca stiu valoarea sa
Făină in urma consultarii retetarului si a costului de achizitie din
contabiliate (nu trebuie sa repartizez eu cheltuiala in mod
arbitrar folosind diferite criterii), este costul produsului
pentru ca are legatura cu activitatea de productie, nu cu cea
administrativa, sau de desfacere.
x x x Similar cazului de mai sus.

Manopera brutarilor
x x x
Salariu responsabil
Este cost fix pentru ca stiu valoarea totala care nu depinde de

x x x numarul de bucati (cantitatea) obtinute, Este costul
Amortizare utilaje produsului pentru ca are legatura cu activitatea de prodcutie,
nu cu cea administrativa sau de distributie. Este cost indirect
pentru ca societatea fabrica mai multe tipuri de produse
(paine alba, alte tipuri de produse)
19
x x x
Salariu manager
x x x
Publicitate
x x x
Comision vânzători
c.2. Costuri unitare – costuri totale

 Costul total este reprezentat de costul întregii cantități obținute.
 Costul unitar (costul mediu) este determinat prin împărţirea costului total la numărul de unităţi obţinute.
2.4. De la cheltuieli la rezultat: etapele de calcul pentru diverse categorii de costuri și rezultate
CF CM CF
6xxx Reorganizam cheltuielile: 345 = 711 Cost standard
- Productie => Cost de productie +/- 348 = 711 dif de cost
efectiv Cost standard +/- dif de cost =
- Administratie Cost efectiv
- Distributie
În cadrul contabilității manageriale sunt determinare diverse tipuri de informații necesare fie pentru efectuarea de
înregistrări contabile în contabilitatea financiară, fie pentru decizii manageriale. Algoritmul de determinare a
informațiilor este următorul.
20
Etape de lucru Detalii

1. Selectarea Cheltuieli încorporabile (CI) = Cheltuieli din contabilitatea financiară (CCF) –
cheltuielilor Cheltuieli neîncorporabile (CN) + Cheltuieli supletive (adăugate) (CS)
încorporabile din Notă: În România, potrivit legislației în vigoare, cheltuielile supletive nu se iau
contabilitatea în calcul pentru determinarea costului de producție, pot fi folosite doar pentru
financiară diverse decizii manageriale.
21

2. Efectuarea repartizării  Implică reorganizarea cheltuielilor potrivit destinației acestora (funcțiilor
primare întreprinderii). Cheltuielile încorporabile sunt reorganizate astfel :
o Cheltuieli aferente “producției” (sau, după caz, serviciilor sau
lucrărilor prestate):
 Directe;
 Indirecte.
o Cheltuieli generale de administrație (CGA) (cu caracter indirect);
o Cheltuieli de desfacere (distribuție).
 Reorganizarea cheltuielilor implică:
o Identificarea cheltuielilor care pot fi alocate în mod direct asupra
unui produs, lucrare, serviciu sau asupra unui anumit loc unde se
derulează activitatea;
o Repartizare a cheltuielilor cu caracter indirect pe locuri (structuri)
de cheltuieli (producție, administrație, distribuție), care implică
parcurgerea următoarelor etape:
a. Alegerea bazei de repartizare/absorbție;
b. Calculul ratei de absorbție a cheltuielilor indirecte (RAI) sau a
coeficientului de repartizare (ks), astfel:
RAI (Ks) = Cheltuielile indirecte de repartizat / Total bază de
absorbție (bază de repartizare)
c. Calculul cheltuielilor indirecte separate pe structuri
organizatorice, astfel:
Cheltuieli indirecte aferente structuri “i”=
= RAI (Ks)*baza de absorbție pentru structura “i” ,
unde : structura “i” poate fi un departament (secție, sector).
Notă : O prezentare detaliată este realizată ulterior.
3. Efectuarea repartizării  Are loc doar în cazul în care în cadrul entității economice există secții
secundare (sectoare) auxiliare.
22

4. Repartizarea  Se efectuează:
cheltuielilor indirecte o Urmând etapele de repartizare a cheltuielilor cu caracter indirect;
de producție SAU
o Aplicând procedeul indicilor de echivalență (o prezentare mai detaliată
este realizată ulterior).
 În cazul în care există mai multe locuri (secții, sectoare de producție) de
colectare a cheltuielilor, pentru fiecare loc se va aplica algoritmul separat;
 În cazul în care există un comportament specific al unor categorii de
cheltuieli în cadrul unei secții, cheltuielile din secția respectivă se pot
repartiza diferențiat, aplicând de mai multe ori algoritmul de repartizare.
5. Determinarea costului  Se utilizează următoarea formulă de calcul :

de producție (Fișa de Cost de producţie = Producția în curs de execuție la începutul perioadei
cost) (PCE0) + Cost primar (Costuri directe) + Costuri indirecte de fabricație
(producție) – Producția în curs de execuție la sfârșitul perioadei (PCE1)
 În cazul în care o parte a cheltuielilor (directe sau indirecte de producție)
sunt considerate cheltuieli fixe, acestea se iau în calcul pentru determinarea
costului de producție doar proporțional cu gradul de activitate (se va scădea
din totalul costurilor fixe costul subactivității).
Notă : O prezentare mai detaliată este realizată ulterior.

perioadei Costul perioadei (costul în afara producției)= Costuri de desfacere +
Costuri administrative
 Pentru determinarea cheltuielilor de administrație ce revin produsului “i” se
aplică algoritmul prezentat la etapa 2.
 Pentru determinarea cheltuielilor de distribuție ce revin produsului “i” se
aplică algoritmul prezentat la etapa 2.
23

complet Costul complet aferent produsului “i” = Costul de producție al produselor vândute aferente
produsului “i” (Costul bunurilir vândute) + Cheltuieli generale de administrație ce revin
produsului “i” + Cheltuieli de distribuție ce revin produsului “i”

8. Determinarea  Pentru fiecare produs, lucrare, serviciu, se aplică următoare formulă:
Rezultatul analitic (RA) = Cifra de afaceri – Costul complet
rezultatului analitic
9. Determinarea Rezultatul global (RG) = Suma rezultatelor analitice
rezultatului global
10. Reconcilierea Rezultatul din CF (din contul de profit și pierdere) =
rezultatului global din Rezultatul global (RG) (rezultatul din CM) –
CM cu cel din CF Cheltuieli neîncorporabile +

Alte venituri în afara Cifrei de afaceri
Exemple:
1. Societatea Omega cultivă ciuperci champignon pentru care realizează următoarele cheltuieli:
 cheltuieli cu materiile prime (micelii de ciuperci): 10.456 u.m.;
 cheltuieli cu materialele consumabile: 862 u.m., din care:
o utilizate pentru spațiul productiv: 600 u.m.;
o utilizate pentru sectorul administrativ: 262 u.m.;
 cheltuieli cu energia electrică: 8.312 u.m. Consumurile de energie electrică sunt generate de:
o instalație de ventilație utilizată în spațiul productiv: 1 KW/oră; număr ore de funcționare 720
ore/lună;
o instalație climatizare utilizată în sediul societății: 500 W/oră; număr ore de funcționare 160
ore/lună;
o becurile amplasate în spațiul productiv: 10 becuri cu un consum de 12W/oră, utilizate 120 ore/lună;
o becurile amplasate în sediul societății: 15 becuri cu un consum de 14W/oră, utilizate 80 ore/lună.
 cheltuieli cu apa: 2.600 u.m.. Consumurile de apă sunt următoarele:
o 100 m3 consumați în spațiul productiv;
o 30 m3 consumați în sediul societății
 cheltuieli cu salariile personalului: 10.000 u.m., din care:
o salariile muncitorilor care lucrează în ciupercărie: 5.000 u.m.;
o salariile personalului administrativ: 3.500 u.m.;
o salariul persoanei care livrează ciupercile către magazine: 1.500 u.m.;
 cheltuieli cu contribuția asiguratorie pentru muncă: 2%;
24

o amortizarea instalației de ventilație: 1.000 u.m.;
o amortizarea instalației de climatizare: 2.000 u.m.;
o amortizarea spațiului productiv: 2.500 u.m.;
o amortizarea sediului societății: 1.500 u.m.;
o amortizarea mijloacelor de transport: 3.070 u.m., din care:
 amortizarea autoturismului utilizat de managerul societăţii: 1.200 u.m.;
 amortizarea autoturismului utilizat pentru livrarea ciupercilor către magazine: 1.870 u.m.;
 În plus, se mai cunosc următoarele informații:
 preţul de vânzare fixat de societate pentru un kg de ciuperci este de 6 u.m.,
 în cursul lunii s-au obținut 10 tone ciuperci și s-a vândut 90% din producția obținută;
 Cota de impozit pe profit este de 16%.
a) Să se efectueze repartizarea primară;
b) Să se determine costul de producţie, costul complet şi preţul de vânzare minim pe care trebuie să-l fixeze
societatea pentru un kg de ciuperci pentru a obţine profit.
25
Rezolvare:
a) Sa se efectueze repartizarea primara
1) Selectarea cheltuielilor incorporabile in conta financiara: Toate cheltuielile sunt cheltuieli incorporabile
Cheltuieli Productie Administratie Distributie Total
601 Cheltuieli cu 10.456 0 0 10.456

materii prime
602 Cheltuieli cu 600 262 0 862
materiale consumabile
605 Cheltuiala cu 7.344 968 0 8.312
energia electrica si apa
(energia) (1***)
605 Cheltuieli cu 2.000 600 0 2.600
energia si apa (apa)
(2***)
641 Cheltuieli cu 5.000 3.500 1.500 10.000
salariile personalului
646 Cheltuieli cu 100 70 30 200
contributia asig. De
munca (2% CAM)
681 Cheltuieli cu 1.000+2.500 = 3.500 2.000+1.500+1.200 1.870 10.070
amortizarea =4.700
TOTAL CM 29.000 10.100 3.400 42.500
(TOTAL
REPARTIZARE
PRIMARA – TRP)
(1***) Repartizarea cheltuielilor cu energia electrica
a) Alegerea bazei de repartizare/absorbtie: numarul de W consumati
- Productie
i. Instalatia de ventilatie: 1.000W/ora*720 ore/luna = 720.000W/luna
ii. Becuri = 10 becuri * 12W/bec * 120 ore/luna = 14.400 W/luna
- Administratie
i. Instalatie climatizare: 500W/ora*160 ore/luna = 80.000 W/luna
ii. Becuri = 15 becuri * 14W/ora * 80 ore/luna = 16.800 W/luna
Total baze de repartizare = Productie (734.400) + Administratie (96.800) = 831.200
b) Repartizarea cheltuielilor indirecte
RAI(Ks) = Cheltuielile indirecte de repartizat/Total baza de repartizare
26
RAI = 8.312/831.200 = 0,01
c) Calcul cotelor de cheltuieli ce revine fiecarui reper:
RAI (Ks) = Cheltuielile indirecte de repartizat / Total bază deabsorbție (bază de repartizare
 Productie = 0,01 * 734.400 = 7.344 um

 Administratie = 0,01 * 96.800 = 968 um
Total (cheia de control) = 7.344+968 = 8.312 um
(2***) Repartizarea cheltuielilor cu apa: numarul de metri cubi m3
a) Alegerea bazei de repartizare/absorbtie: m3
- Productie = 100 m3
- Administratie = 30 m3
b) Determinare RAI
RAI = 2.600/130 = 20 um/ m3
c) Determinarea cotei de cheltuieli indirecte

- Productie = 20 um m3 * 100 = 2.000
- Administratie = 20 um m3 * 30 = 600
Total = 2.600
c) Să se determine costul de producţie, costul complet şi preţul de vânzare minim pe care trebuie să-l
fixeze societatea pentru un kg de ciuperci pentru a obţine profit.
Pentru determinarea costului de productie ar trebui parcurse primele 5 etape prezentate anterior:
Primele 2 au fost parcurse la punctul precedent.
3) Efectuarea repartizarii secundare: NU este cazul, Nu am sectii auxiliare
4) Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie: Nu este cazul, pentru ca am un singur tip de produs
5) Determinarea costului de productie:
Cost de producţie = Producția în curs de execuție la începutul perioadei(PCE0) + Cost primar (Costuri directe) +
Costuri indirecte de fabricație(producție) – Producția în curs de execuție la sfârșitul perioadei (PCE1)
Cost de productie = 0 + 29.000 + 0 – 0 = 29.000

6) Determinarea costului perioadei
27
Costul perioadei (costul în afara producției)= Costuri de desfacere +Costuri administrative
Costul perioadei = CGA + Cheltuieli de distributie = 10.100 + 3.400 = 13.500
Costul complet = Costul produselor finite vandute (bunurile vandute) + Costul perioadei
= 26.100 (90%) + 13.500 = 39.600
Pretul de vanzare minim pentru a obtine profit = ?
Pretul de vanzare minim trebuie sa depaseasca cu o unitate Costul complet unitar.
Cost complet unitar = Costul complet / Cantitatea vanduta
= 39.600/9.000 kg = 4,4 um/kg
Pretul de vanzare minim = 4,5 um/kg (de exemplu)
 cheltuieli cu materiile prime (micelii de ciuperci): 10.456 u.m.;

 cheltuieli cu materialele consumabile: 862 u.m., din care:
o utilizate pentru spațiul productiv: 600 u.m.;
o utilizate pentru sectorul administrativ: 262 u.m.;
o instalație de ventilație utilizată în spațiul productiv: 1 KW/oră; număr ore de funcționare
720ore/lună;
o instalație climatizare utilizată în sediul societății: 50
o 0 W/oră; număr ore de funcționare 160ore/lună;
o becurile amplasate în spațiul productiv: 10 becuri cu un consum de 12W/oră, utilizate 120 ore/lună;
o becurile amplasate în sediul societății: 15 becuri cu un consum de 14W/oră, utilizate 80 ore/lună.
o 100 m3 consumați în spațiul productiv;
o 30 m3 consumați în sediul societății
o salariile muncitorilor care lucrează în ciupercărie: 5.000 u.m.;
o salariile personalului administrativ: 3.500 u.m.;
o salariul persoanei care livrează ciupercile către magazine: 1.500 u.m.;
28

o amortizarea instalației de ventilație: 1.000 u.m.;
o amortizarea instalației de climatizare: 2.000 u.m.;
o amortizarea spațiului productiv: 2.500 u.m.;
o amortizarea sediului societății: 1.500 u.m.;
o amortizarea mijloacelor de transport: 3.070 u.m., din care:
 amortizarea autoturismului utilizat pentru livrarea ciupercilor către magazine: 1.870 u.m.;
 În plus, se mai cunosc următoarele informații:
 în cursul lunii s-au obținut 10 tone ciuperci și s-a vândut 90% din producția obținută;
 Cota de impozit pe profit este de 16%.
d) Să se efectueze repartizarea primară;
e) Să se determine costul de producţie, costul complet şi preţul de vânzare minim pe care trebuie să-l fixeze
29
30
2. Întreprinderea X obține două produse, A și B. Pentru derularea obiectului de activitate se fac cheltuieli
generate de:
 Cheltuieli cu materiile prime 2.500 u.m., din care 1.000 u.m. – produsul A și 1.500 u.m. – produsul
B);
 Cheltuieli cu amortizarea sediului 1.000 u.m.;
 Cheltuieli cu amortizarea utilajelor 4.000 u.m.;
 Cheltuieli cu salariile muncitorilor 1.200 u.m., din care 500 u.m. – produsul A și 700 u.m. – produsul
B);
 Cheltuieli cu salariul inginerului din secția de producție 2.000 u.m.;
 Cheltuieli cu salariul managerului 3.000 u.m.;
În plus, se mai cunosc următoarele informații:

 Cheltuielile indirecte de producție sunt repartizate asupra celor două produse astfel: 40% pentru
produsul A și 60% pentru produsul B;
 Cheltuielile generale de administrație sunt repartizate asupra celor două produse astfel: 30% pentru
 Produsul A are o valoare a producției în curs de execuție la începutul lunii de 1.000 u.m.;
 Produsul B are o valoare a producției în curs de execuție la sfârșitul lunii de 1.000 u.m.;
 Cantitățile obținute și vândute din produsele A și B sunt egale (1.000 bucăți produsul A și 1.000 bucăți
produsul B);
 Prețurile de vânzare practicate sunt de: 6 u.m. /bucată produsul A, respectiv 10 u.m. /bucată produsul
B.
Se cere:
a) Determinați costul primar, costul de producție și costul complet;
b) Determinați rezultatele analitice și rezultatul global.
Rezolvare:
1) Selectarea cheltuielilor incorporabile: Toate cheltuielile sunt incorporabile
Cheltuieli Productie Administratie Total

A B Indirecte
601 1000 1500 0 0 2.500
6811 0 0 4000 1000 5000
641 500 700 2000 3.000 6.200
TOTAL 1.500 2.200 6.000 4.000 13.700
Costul primar A = 1.500

Costul primar B = 2.200
31
3) Repartizarea secundara : Nu este cazul, Nu avem sectii auxiliare
4) Repartizarea cheltuielilor cu caracter indirect de productie:
Data in problema:
A = 40%*6000 = 2.400
B = 60%*6000 = 3.600
5) Determinarea costului de productie

Costul de productie = PCE0+ CH IDIRECTE + COTA CH INDIRECTE – PCE1
Fisa de cost (Tabloul costurilor)
Elemente A B
PCE0 1.000 0
CH DIRECTE 1.500 2.200
COTA CH INDIRECTE 2.400 3.600
PCE1 0 (1.000)
6) Determinarea costului perioadei
Costul perioadei = 4.000 + 0 = 4.000
Costul complet = Costul produselor finite vandute (bunurile vandute) + Cota CGA + Cota cheltuieli de
distributie
a. Costul bunurilor vandute: A si B

A = 4.900 * 100% = 4.900
B = 4.800 * 100% = 4.800
b. Cota CGA:
A = 4000*30% = 1.200
B = 4000*70% = 2.800
c. Cota ch distributie: NU ESTE CAZUL, NU AVEM
Cost complet A = 4.900+1.200 = 6.100

Cost complet B = 4.800 + 2.800 = 7.600
b) Determinați rezultatele analitice și rezultatul global.
8) Determinarea rezultatului analitic

32
Rezultat analitic (RA) /A = 6*1000 – 6.100 = (100)

Rezultat analitic (RA) /B = 10*1000 – 7.600 = 2.400
9) Determinarea rezultatului global
Rezultatul global (RG) = Suma rezultatelor analitice
Rezultat global = (100)+2.400 = 2.300
Peransamblu compania are profit, inainte de a decide eliminarea produsului A trebuie sa avem in vedere mai multe aspecte
Cum ar fi:
- Daca administrarea ch a fost facuta corect
- Daca nu cumva produsul A atrage clientii
33

În cazul costurilor semi-variabile sau a celor semi-fixe, este importantă cunoașterea comportamentuluicosturilor
în vederea determinării unor algoritmi (procedee, metode) de delimitare a părții fixe, respecctiv a ceum variabile. În
această categorie sunt incluse:
 Procedeul celor mai mici pătrate (analiza regresiei)
 Procedeul punctelor de maxim şi minim
2.3.1. Procedeul celor mai mici pătrate (analiza regresiei)

Analiza regresiei (cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirea de procedeul celor mai mici pătrate)
ne ajută să separăm cheltuielile totale în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile. Putem face acest lucru doar când putem
construi o funcţie liniară. Pentru aceasta, se pleacă de
la ideea că totalul cheltuielilor este format din cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile, respectiv:
 Ct = Cv + Cf, unde
 Ct = cheltuieli totale;
 Cv = cheltuieli variabile;
 Cf= cheltuieli fixe.
Dar, cheltuielile variabile depind de volumul producţiei, ecuaţia devenind:CT =
Q*cv + Cf, unde
 Q = volumul activităţii dintr-o perioadă de gestiune;
 cv = costuri variabile unitare.
Aşadar, costurile variabile unitare şi cheltuielile fixe sunt constante, iar singura necunoscută este cantitatea.Prin
analiza regresiei aflăm costurile variabile unitare şi cheltuielile fixe.
Analiza regresiei se face în următoarele etape:
1. Calculul volumului mediu de activitate
n
 Qt
Q  t1
 n

Q = volumul mediu de activitate;
 Q = volumul activităţii dintr-o perioadă de gestiune;
 t = perioada de gestiune luna, trimestrul, anul;
 n = numărul perioadelor de gestiune luate în calcul.
34
2. Calculul costului mediu

n
 Ct
C  t1
 n
 C = costul mediu;
 C = costul dintr-o perioadă de gestiune.
3. Calculul abaterii volumului activităţii din fiecare perioadă de gestiune luată în calcul, faţă de volumul
mediu al activităţii:
Xt = Qt Q
 X = abaterea volumului activităţii faţă de volumul mediu al acesteia.
4. Calculul abaterii costurilor din fiecare perioadă de gestiune luată în calcul faţă de volumul mediu al
costurilor:
Yt = Ct C
 Y = abaterea costurilor faţă de volumul mediu al acestora.
5. Calculul costurilor variabile unitare :
Costurile variabile unitare:

CV= COSTURI (Y) / CANTITATE (X)
n
 (XY)
t
c  t 1
v n
 X t2
t 1
 cv = costuri variabile unitare;
 XY = produsul abaterilor de activitate şi costuri;
 X2 = abaterea pătratică a volumului activităţii.
6. Calculul costurilor variabile totale aferente unei perioade de gestiune luată în calcul:
C  c Q
v
t
v t
 Cv = costuri variabile totale.
7. Calculul costurilor fixe:

Cf  Ct - Cv
t t
 Cf = costuri fixe totale.
Costurile fixe nefiind dependente de evoluţia volumului activităţii se vor efectua calcule pentru două perioadede
gestiune oarecare.
8. Calculul costurilor standard pentru o perioadă de gestiune viitoare:
35
C  Cf  (c  Q )
s v s
 Cs = costuri standard;
 Qs= activitatea standard.
36
2.3.2. Procedeul (metoda) punctelor de maxim şi minim
Utilizarea acestui procedeu implică parcurgerea următoarelor etape:
1. Calculul costurilor variabile unitare

Cmax  Cmin
c 
v Qmax  Qmin
 Cmax = costurile maxime dintr-o perioadă de gestiune;

 Cmin = costurile minime dintr-o perioadă de gestiune;
 Qmax = activitatea maximă dintr-o perioadă de gestiune;
 Qmin = activitatea minimă dintr-o perioadă de gestiune.
2. Calculul costurilor fixe ale unei perioade de gestiune aleatoare

Cft = Ct  cv × Qt
Semnificaţia simbolurilor este cunoscută.
Notaaaa = Etapa 2 de la acest procedeu este similara etapelor de la punctul 6+7
Exemplu:
O entitate economică ce obţine un singur produs a înregistrat următoarele valori ale cheltuielilor totale şiproducţiei
obţinute în semestrul II anul 201N:
Perioada Cantitate obţinută (unităţi) Cheltuieli totale (u.m.)
Iulie 100 132.000
August 110 135.500
Septembrie 120 139.000
Octombrie 130 142.500
Noiembrie 140 146.000
Decembrie 150 149.500
Se cere:
Determinaţi costul standard aferent producţiei preconizate pentru anul 201N+1, în condiţiile în care
cantitatea previzionată este 170 unităţi, utilizând:
a) Procedeul celor mai mici pătrate;
b) Procedeul punctelor de maxim şi minim.
37
- Procedeul celor mai mici pătrate;
1. Calculul volumului mediu de activitate
Cantitate medie (Q mediu) = (100+110+120+130+140+150) / 6 = 125 u
2. Calculul costului mediu
Costul mediu (C mediu) = (132.00+135.500+139.000+142.500+146.000+149.500) / 6 = 140.750 um
3. +4+5
Cantitate X (abatere vol. Y( abatere X*Y X^2

Perioada obţinută (unităţi) Cheltuieli totale Activitate) vol.
(u.m.) Xt = Qt-Q Activitate)
Yt = C-Ct
Iulie 100 132.000 -25 sau (25) (8.750) 218.750 624
August 110 135.500 (15) (5.250) 78.750 225
Septembrie 120 139.000 (5) (1.750) 8.750 25
Octombrie 130 142.500 5 1.750 8.750 25
Noiembrie 140 146.000 15 5.250 78.750 225
Decembrie 150 149.500 25 8.750 218.750 625
Total 750 844.500 0 0 612.500 1.750
Medie 125 140.750
38
5.Calculul costurilor variabile unitare :
Cost variabil unitar = 612.500/1.750 = 350/ um
6.Calculul costurilor variabile totale
Se calculeaza pentru toate lunile
Costuri variabile totale octombrie = 350 um/u*130 = 45.500 um
Costuri varoabile unitae decembrie = 350 um/u*150 = 52.500 um
7.Calculul costurilor fixe:
Costuri fixe totale octombrie =142.500 - 45.500 = 97.000
Costuri fixe totale decembrie = 149.500 – 52.500 = 97.000
8.Calculul costurilor standard (previzionat) pentru 170 unitati
Cost standard = Costuri fixe totale + Cantitate previzionata * Costuri variabile unitare
Cost standard = 97.000 um + 170 u * 350 = 156.500
- Procedeul punctelor de maxim şi minim.

- Cmax  Cmin
c 
v Qmax  Qmin
Costuri variabile unitare = (149.500 – 132.000) / (150-100) = 350 um
Celelalte etape sunt similare cu cele de la punctul A!!!!

Cft = Ct  cv × Qt 
39
CAPITOLUL III
CHELTUIELILE INDIRECTE (DE REGIE). TRATAMENTE SPECIFICECHELTUIELILOR INDIRECTE
Concepte cheie:
 Cheltuieli indirecte: reprezintă cheltuielile care nu pot fi alocate de la început unui anumit purtător
de cost (produs, lucrare, serviciu);
 Repartizarea secundară: reprezintă repartizarea cheltuielilor aferente unui sector auxiliar asupra
altor secţii, sectoare, departamente;
 Absorbţia cheltuielilor indirecte: este procesul prin care cheltuielile indirecte din cadrul unui
departament sunt alocate unui purtător de cost;
 Subactivitatea: reprezintă obţinerea unui nivel al activităţii mai mic decât capacitatea normală de
producţie în cursul unei perioade. Conduce la înregistrarea unui cost al subactivităţii;
 Supraactivitatea: reprezintă obţinerea unui nivel al producţiei ce depăşeşte capacitatea normală de
producţie;
 Etape determinarea costului de producție:
1. Selectarea cheltuielilor încorporabile;
2. Repartizarea primară;
3. Repartizarea secundară (apare doar dacă există secții auxiliare);
4. Repartizarea cheltuielilor indirecte de producție;
5. Determinarea costului de producție (Fișa de cost/Tabloul costului de producție).
1.1. Absorbția (repartizarea) cheltuielilor indirecte

Aceasta implică:
(i) stabilirea structurilor organizatorice generatoare de cheltuieli,
(ii) calculul costului corespunzător fiecărei structuri
(iii) repartizarea /absorbţia cheltuielilor indirecte în costul obiectelor de calculaţie.
(i) Stabilirea structurilor organizatorice generatoare de cheltuieli derivă din particularităţile de producţie şi
funcţionale specifice fiecărei entităţi. Ca urmare se pot constitui secţii/centre de producţie în funcţie de modul
40
de derulare a procesului de producţie şi de obiectivele urmărite. Secţiile sau centrele pot fi: secţii principale şi auxiliare,
respectiv centre de cost sau de analiză.
 Secţiile sau centrele principale au un rol determinant în fabricarea produselor sau prestarea serviciilor.
Aceste structuri pot fi detaliate în ateliere, locuri de muncă, etc. Tot în categoria centrelor principale se
includ şi compartimentele funcţionale: administraţie, desfacere etc., considerate în afara producţiei.
 Secţiile sau centrele auxiliare sunt prestatoare de servicii în favoarea centrelor principale sau a altor
centre auxiliare. În această categorie se includ: atelierul de întreţinere şi reparaţii; serviciul de transporturi;
centrala electrică; centrala de apă, abur etc.
 Centrele de cost sau de analiză se constituie ca diviziuni ale contabilăţii în care cheltuielile indirecte se
regrupează şi analizează înainte de imputarea lor asupra costurilor. Ca urmare, în contabilitate pot să apară
ca centre de analiză fictive: gestiunea materialelor, gestiunea clădirilor, gestiunea personalului, finanţare.
(ii) Calculul costului corespunzător fiecărei structuri. Regruparea cheltuielilor pe secţii, centre,
compartimente presupune localizarea pe această structură a cheltuielilor după natură, cunoscută sub
denumirea de repartizare primară. În urma identificării şi calculării fiecărei cheltuieli se determină costul
centrelor, care urmează a fi repartizat şi apoi imputat costului produselor, lucrărilor sau serviciilor.
(iii) Absorbţia cheltuielilor indirecte către costul obiectelor de calculaţie presupune rezolvarea problemelor:
 prestaţiile reciproce dintre centrele auxiliare;
 prestaţiile către centrele principale;
 calculul ratei de absorbţie a cheltuielilor indirecte (RAI);
 determinarea sumei alocate prin repartizare costului obiectului de calculaţie.
Absorbţia (repartizarea) cheltuielilor indirecte reprezintă procesul prin care cheltuielile indirecte din cadrul unui
departament sunt alocate unui purtător de cost. Aceasta reprezintă determinarea părţii din cheltuielile indirecte aferente
unui produs sau serviciu, pe baza unei rate de absorbție sau coeficient de repartizaare (suplimentare). Aceasta implică
parcurgerea următoarelor etape:
1. Alegerea bazei de absorbție (repartizare)
În acest sens prezentăm câteva exemple de baze de repartizare:
 Total ore manoperă direct;
 Total cheltuieli cu salariile directe;
 Total cheltuieli cu materiale directe folosite;
 Total ore maşini (ore funcţionare utilaje);
 Număr produse obținute;
41
 Total cost primar.

2. Determinarea ratei de absorbţie (de repartizare) a cheltuielilor indirecte (RAI) sau a coeficientului de
repartizare (K):
K (RAI) = Total cheltuieli indirecte/ Total baze de absorbţie (repartizare)
3. Determinarea cotei de cheltuieli indirectă aferentă unui produs:
Acest coeficient (această rată) se aplică bazei de repartizare specifică fiecărui produs, în vederea determinării cotei
(%) de cheltuieli indirecte incluse în costul de producție. Spre exemplu, în cazul produsului A, avem:
Cota de cheltuieli indirectă aferentă produsului A = K (RAI) x baza de absorbția aferentă produsului A
Exemplu:
Se produc două produse, A şi B, pentru care se suportă următoarele costuri: materie primă 3.000 u.m. pentru A şi 5.000
u.m. pentru B, manoperă directă 400 ore pentru A şi 200 ore pentru B, costul unei ore de manoperă este de 10 u.m.,
salarii indirecte 10.000 u.m., iar amortizarea utilajelor folosite pentru ambele produse este de
5.000 um.
Se cere:
(i) Calculaţi costul de producţie pentru A şi B, utilizând ca bază de repartizare: a) materia primă, b)
manopera directă.
(ii) Comentați cele două variante prin prisma impactului bazei de repartizare asupra costului de producție și
dați exemple de alte posibile baze de repartizare.
Rezolvare:
 Calculaţi costul de producţie pentru A şi B, utilizând ca bază de repartizare: a) materia primă,

b) manopera directă.
Calculaţi costul de producţie pentru A şi B
1.Selectarea cheltuielilor incorporabile: toate sunt incorporabile
2.Repartizarea primara
42
Cheltuieli Productie
601 Cheltuieli mat 3.000 5.000 8.000
prime
641 Cheltuieli cu 4.000 2.000 10.000 16.000
salariile
681 5.000 5.000
TOTAL CM TRP 7.000 7.000 15.000 29.000
3.Repartizarea secundara: Nu este cazul, nu exista sectoare auxiliare
4.Repartizarea cheltuielilor indirecte (de productie)
i. Alegerea bazei de repartizare
a) Materii prime b) Manopera directa

A: 3.000 A: 4.000
B: 5.000 B: 2.000
Total: 8.000 Total: 6.000
ii. Determinare RAI
c) Materii prime d) Manopera directa

RAI = Ch de repartizat / Suma RAI = Ch de repartizat / Suma
bazelor de repartizare bazelor de repartizare
= 15.000 / 8.000 = 1,875 = 15.000 / 6.000 = 2,5
iii. Determinarea cotei de cheltuieli indirecte de productie
e) Materii prime f) Manopera directa

Cota ch A = RAI * Baza rep A Cota ch A = RAI * Baza rep A
Cota ch A = 1,875 * 3.000 = 5.625 Cota ch A = 2,5 * 4.000 = 10.000
Cota ch B = 1,875 * 5.000 = 9.375 Cota ch B = 2,5 * 2.000 = 5.000
Total = 5.625+9.375 = 15.000 Total = 10.000+5.000 = 15.000
43
5.Determinare cost de productie (Fisa de cost/Tabloul costurilor)
Fisa de cost
Cazul a) – Informatii – materii prime A B

PCE0 0 0
CH directe (Cost primar) 7.000 7.000
Cota CH indirecte 5.625 9.375
PCE1 0 0
Cazul b) – Informatii – manopera A B

PCE0 0 0
CH directe (Cost primar) 7.000 7.000
Cota CH indirecte 10.000 5.000
PCE1 0 0
 Comentați cele două variante prin prisma impactului bazei de repartizare asupra costului de
producție și dați exemple de alte posibile baze de repartizare.
Constatam ca cele 2 baze de repartizare imi inverseaza valoarea costului de productie, alegerea lor trebuie
facuta in corelatie cu obiectul de activitate. De exemplu: Daca fabricam industrial borcane, relevanta este
materia prima; Daca modelam artizanal sticla, relevanta este manopera. Alte baze de repartizare: total costuri
directe, numar ore de manopera.
44
Pornind de la cele două filmulețe vizionate (disponibile la https://www.youtube.com/watch?v=UPiCvQ4Swi0,

respectiv https://www.youtube.com/watch?v=RnHxqIsHVKk) alegeți cazul în care este potrivită utilizarea
materiei prime ca bază de repartizare, respectiv cel în care este adecvată utilizarea salariilor directe ca bază de
repartizare.
45

În structura centrelor de cost se identifică centre cu rolul de servicii interne, care furnizează prestaţii în beneficiul altora.
Prestaţiile de servicii pot fi în beneficiul exclusiv al unor centre sau prestaţiile pot fi reciproce şi în beneficiul altor
centre. De regulă centrele de cost cu caracter de servicii sunt considerate auxiliare, iar celelalte principale, vizând
producerea bunurilor sau prestarea de lucrări şi servicii. Centrele principale au rolul hotărâtor în activitatea de producţie.
În acest caz apare o etapă suplimentară cheltuielilor indirecte şi anume repartizarea secundară. Repartizarea secundară
vizează afectarea centrelor principale cu cote părţi ale costului centrelor auxiliare. Afectarea poate fi relativ simplă dacă
nu există prestaţii reciproce şi complexă în această variantă. În primul caz se ridică problema stabilirii bazei de
repartizare corelată cu prestaţia efectuată.
Exemplu:
O companie cu activitate de producţie este structurată în două centre de producţie şi două centre de service, fabricând 2
produse X şi Y. Cheltuielile indirecte ale perioadei sunt următoarele:
Elemente Valori (u.m.)

Consum material consumabile indirecte 1.200.000
Consum energie electrică 400.000
Cheltuieli cu chiriie 1.600.000
Cheltuieli cu amortizarea clădirior 800.000
Cheltuieli cu amortizarea utilajelor 640.000
În vederea calculării RAI pentru fiecare centru de producţie şi a cheltuielilor indirecte pe produse, se dau
următoarele informaţii suplimentare:
1. Situaţia bazelor de repartizare a cheltuielilor indirecte pe centre
- Erau deja alocate

Elemente CP1 CP2 CA1 CA2
Materiale consumabile (um) 400.000 400.000 296.000 104.000
Suprafaţa clădirii (m2) 5.000 10.000 2.000 3.000
Valoare utilaje (um) 20.000.000 100.000.000 20.000.000 60.000.000
Kwh 20.000 20.000 5.000 5.000
2. Situaţia repartizării cheltuielilor centrelor auxiliare

CA1 50% 30% 20%
CA2 55% 40% 5%
46
3. Situaţie baze absorbţie

Produse Bază de absorbţie CP1 CP2
Ore manoperă 6 h/u 4 h/u
X
Nr. produse 2.000 u 2.000 u
Ore manoperă 4 h/u 2 h/u
Y
Nr. produse 4.000 u 4.000 u
Se cere:
a) Întocmirea situaţiei de repartizare a cheltuielilor indirecte (repartizarea primară);
b) Repartizarea secundară utilizând pentru prestaţiile reciproce:
(i) metoda iterativă;
(ii) metoda algebrică.
c) Calculul RAI şi determinarea cheltuielilor indirecte de producție absorbite de fiecare din cele două
produse.
Rezolvare:
- Întocmirea situaţiei de repartizare a cheltuielilor indirecte (repartizarea primară);

1) Selectarea cheltuielilor incorporabile
= Toate cheltuielile sunt incorporabile
2) Repartizarea primara a cheltuielilor incorporabile
Cheltuieli X Y CP1 CP2 CA1 CA2 Total CF

602 Ch cu mat 400.000 400.000 296.000 104.000 1.200.00
consumabile (1)
605 Ch cu energ 160.000 160.000 40.000 40.000 400.000
electrica (2)
612 Chelt cu chirii 400.000 800.000 160.000 240.000 1.600.00
(3)
6811.01 Chelt cu 200.000 400.000 80.000 120.000 800.000
amortiz cladirilor (4)
6811.02 Chelt cu 64.000 320.000 64.000 192.000 640.000
amortiz utilajelor
Total CM (Total 1.224.000 2.080.000 640.000 696.000 4.640.000
rep primara)
(1) Erau deja repartizate

(2) Repartizarea ch cu energia
 Aleg baza de repartizare: kwh
CP 1 = 20.000
CP2 = 20.000
CA1= 5.000
CA2 = 5.000
TOTAL = 50.000
 Rai = 400.000/50.000 = 8
47
 Determinarea cotelor de cheltuieli ce revin:
CP1 = 20.000 * 8 = 160.000

CP2 = 20.000 * 8 = 160.000
CA1 = 5.000 * 8 = 40.000
CA2 = 5.000 * 8 = 40.000
TOTAL = 160.000 + 160.000 + 40.000 + 40.000 = 400.000
(3) Repartizarea ch cu chiriile

 Aleg baza de repartizare: suprafata cladirii (m2)
CP1 = 5.000
CP2 = 10.000
CA1 = 2.000
CA2 = 3.000
TOTAL = 20.000
RAI = 1.600.000/20.000 = 80
 Deyerminarea cotei de cheltueili ce revin:

CP1 = 5.000 * 80 = 400.000
CP2 = 10.000 * 80 = 800.000
CA1 = 2.000 * 80.000 = 160.000
CA2 = 3.000 * 80 = 240.000
(4) Repartizarea cheltuielilor cu amortizarea cladirilor

 Aleg baza de repartizare: suprafata cladirii
......
 RAI = 800.000/20.000 = 40
 ......
(5) Repartizarea cheltuielilor cu amortiz. Utilajelor:

 Aleg baza de repartizare: Valoare utilaj
CP1 = 20.000.000
CP2 = 100.000.000
CA1 = 20.000.000
CA2 = 60.000.000
TOTAL = 200.000.000
 RAI = 640.000 / 200.000.000 = 0,0032
 Determinarea cotelor de chelt ce revin:

CP1 = 20.000.000 * 0,0032 = 64.000
CP2 = 100.000.000 * 0,0032 = 320.000
CA1 = 20.000.000 * 0,0032 = 64.000
48
CA2 = 60.000.000 * 0,0032 = 192.000
TOTAL = 200.000.000
- Repartizarea secundară utilizând pentru prestaţiile reciproce: (ETAPA 3)

(i) metoda iterativă;
a.)Determinarea procentelor in functie de care fac repartizarea cheltuielilor din centrele auxiliare
Elemente CP1 CP2 CA1 CA2 TOTAL

CA1 50% 30% - 20% 100%
CA2 55% 40% 5% - 100%
b.)Stabilirea valorilor dupa repartizarea secundara

TRP (Total rep 1.224.000 2.080.000 640.000 696.000 4.640.000
primara)
Repartizare 320.000 192.000 (640.000) 128.000 0
CA1 (50; 30; 640.000*50% 640.000*30% 640.000*20%
20)
TOTAL 1 1.544.000 2.272.000 0 824.000 4.640.000
Repartizare 453.200 329.600 41.200 (842.000) 0
CA2 (55; 40; 5) 824.000*55% 824.000*40% 824.000*5%
TOTAL 2 2.007.200 2.601.600 41.200 0 4.640.000
Repartizare 20.600 12.360 (41.200) 8.240
CA1 (50, 30, 41.200*50% 0
20)
TOTAL 3 2.027.200 2.613.960 0 (8.240) 4.640.000
Repartizare 4.532 3.296 412 (8.240)
CA2 (55, 40, 5)
TOTAL 4 2.032.532 2.617.256 412 0 4.640.000
Repartizare CA1 206 123,6 (412) 82,4 0
(50, 30, 20)
TOTAL 5 2.032.738 2.619.379,6 0 82,4 4.640.000
Repartizare CA2 45,32 32,96 4,12 (82,4) 0
(55,40,5)
TOTAL 6 2.032.783,3 4,12 0
Repartizare CA1 2,06 2,06 (4,12) 0
(impart ega intre
CP1 si CP2,
suma
nesemnificativa)
Total 2.022.585 2.617.415 4.640.000
REPARTIZARE
49
SECUNDARA -
TRS
a.)Determinarea procentelor in functie de care fac repartizarea cheltuielilor din centrele auxiliare

CA1 50% 30% - 20% (cedeaza) 100%
CA2 55% 40% 5% -
100%
b.)Stabilirea sistemului de ecuatii
CA1 CA2
640.000 696.000
+ (ceea ce primeste) + (ceea ce primeste)
5% Y 20% X
X Y
640.000 + 0,05 Y = X
696.000 + 0,2 X = Y
640.000 + 0,05 * (640.000 + 0,2 X) = X

...
X = 681.616 = Total chelt din CA1
Y = 823.323 = Total chelt din CA2
c.) Stabilirea valorilor dupa repartizarea primara

TRP (Total rep 1.224.000 2.080.000 640.000 696.000 4.640.000
primara)
Repartizare 681.616*50% 681.616*30% (681.616) 681.616*20% 0
CA1 (50; 30; 340.808 204.485 136.323
20)
Repartizare 823.323*55% 823.323*40% 41.616 (823.323) 0
CA2 (55, 40, 5) 452.878 332.929
TRS 2.022.586 2.617.414 0 0 4.640.000
50
a) Calculul RAI şi determinarea cheltuielilor indirecte de producție absorbite de fiecare din cele două
produse. (ETAPA 4 REPARTIZAREA CHELT INDIRECTE)
 Aleg baza de repartizare:
Produse CP1 CP2

X 6 * 2000 = 12.000 4 * 2000 =
8.000
Y 4 * 4.000 = 16.000 2 * 4.000 =
8.000
TOTAL 28.000 16.000
 Determinare RAI
CP1 CP2
RAI = 2.022.586/28.000 = 72.235 RAI = 2.617.414/16.000 = 163,588
 Determinare cota chelt ce revine:
Produse CP1 CP2

X 12.000 * 72,235 = 866.820 8.000 * 163,588 =
1.308.704
Y 16.000 * 72,235 = 1.155.760 8.000 * 163,588 =
1.308.704
51
52
Conform Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, costul de producţie este format din costurile
directe şi costurile indirecte, variabile şi fixe, de producţie. Costurile indirecte de producţie fixe sunt absorbite în costul
produselor pe baza capacităţii normale de producţie a entităţii. Capacitatea normală este producţia ce se aşteaptă să se
obţină în medie într-un număr de luni sau într-un sezon în condiţii normale, ţinând cont de întreruperilor datorate
lucrărilor de întreţinere. Astfel, valoarea cheltuielilor indirecte fixe incluse în costul de producţie nu creşte din cauza
producţiei reduse. Valoarea nealocată a cheltuielilor indirecte este cunoscută în contabilitatea managerială sub
denumirea de costul subactivităţii şi este tratată ca ocheltuială a perioadei, la fel ca şi în contabilitatea financiară.
În cazul în care nivelul de activitate depăşeşte capacitatea normală, în costuri se vor include cheltuieli fixe
unitare mai mici, pentru a nu supraevalua costul de producţie.
Costul subactivităţii se calculează astfel:

Cs = Cf (1 – Capacitatea utilizată/Capacitatea normală), unde:
Cs= costul subactivităţii
Cf = cheltuieli fixe
Cfi = Cf – Cs, unde:
Cfi = cheltuieli fixe încorporabile.
Exemplu:
O entitate economică fabrică un produs X şi un produs Y care presupun parcurgerea mai multor faze de fabricaţie
desfăşurate în două secţii de producţie. Cheltuielile efectuate în luna octombrie au fost: materii prime X 400 u.m.,
materii prime Y 500 u.m., cheltuieli de personal X 260 u.m., cheltuieli de personal Y 250 u.m., alte cheltuieli directe X
100 u.m., alte cheltuieli directe Y 120 u.m., cheltuieli indirecte de producţie în secţia I 700 u.m., din care 70% sunt
cheltuieli fixe, cheltuieli indirecte de producţie secţia II 500 u.m., din care 40% sunt cheltuieli variabile. Capacitatea
de producţie a fost utilizată pentru 110% în secţia I şi 80% în secţia II. Producţia în curs de execuţie iniţială X a fost de
300 u.m. şi finală Y de 250 u.m.. Cheltuielile indirecte de producţie se repartizează în funcţie de cheltuielile directe.
Se cere: Să se calculeze costul de producţie al produselor finite obţinute.
53
Rezolvare:
1) Selectarea cheltuielilor incorporabile
Cheltuieli Incorporabile Neicorporabile

Ch materii prime (VARIABILE) 300 + 500
Ch cu personalul (VARIABILE) 260 + 250
Alte ch directe (VARIABILE) 100 + 120
Alte ch din sectia 1 - FIXE 70% * 700 = 490
Atunci cand capacitatea de productie

este mai mare de 100%, luam in
considerare doar 100%.
Alte ch din sectia 1 -VARIABILE 30% * 700 = 210
Alte ch din sectia 2 - FIXE 60% * 500 * 80% = 300 * 80% = 240 60% * 500 * 20% = 300 * 20% = 60
Alte ch din sectia 2 - VARIABILE 40% * 500 = 200
Cheltuieli Productie TOTAL

X Y S1 S2
Ch cu mat prime 400 500 900
Ch cu personalul 260 250 510
Alte cheltuieli 100 120 700 240 + 200 1.360
Total 760 870 700 440 2.770
54
3) Repartizarea secundara: nu este cazul, nu avem sectii auxiliare.
4) Prepartizarea ch indirecte de productie
a. Din S1
I. Baza de repartizare: cheltuielile directe
X = 760
Y = 870
II. RAI S1 = 700 / (760 + 870) = 0,43

III. Ch indirecte ce revin produsului:
X = 760 * 0,43 = 326,80
Y = 870 * 0,43 = 374,10

Proba = 326,80 + 374,10 = 700,90, deci ultimul produs trebuie facut prin diferenta deoarece am aproximat la RAI ul de
mai sus
Y = 700 – 326,80 = 373,20
b. Din S2
I. Baza de repartizare: cheltuielile directe
X = 760
Y = 870
II. RAI S1 = 440 / (760 + 870) = 0,27
III. Ch indirecte ce revin produsului:
X = 760 * 0,27 = 205,20
Y = 440 – 205,20 = 234,80
5) Determinarea costului de productie / Fisa de cost / Tabloul costurilor
55
Informatii X Y
PCE 0 300 0
Ch directe (Cost primar) 760 870
Cota ch indirecte din S1 326.80 373,20
Cota ch indirecte din S2 205,20 234,80
PCE 1 0 (250)
Cost productie produse finite 1.592 1.228
Pe baza filmulețului vizionat (disponibil la https://www.youtube.com/watch?v=6FBzUgrHgKk ), identificați o
56
particularitate ce ar trebui luată în calcul pentru a calcul un cost unitar care să nu varieze de la o perioadă la alta.
57
Acest material este destinat în exclusivitate studenților din anul II, seria D, CIG, în vederea pregătirii examenului de
Contabilitate managerială. Utilizarea materialului în alt scop (postarea pe diverse site-uri sau altă formă de publicare
parțială sau totală, trimiterea către terțe persoane, etc.) este interzisă, intrând sub incidența Legii nr. 8/ din 14 martie
1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.
CAPITOLUL V
SISTEME CONTABILE DE ÎNREGISTRARE A COSTURILOR
Concepte cheie:
 Sistemul contabil dualist (neintegrat): presupune organizarea contabilităţii în două
circuite;
 Sistemul contabil monist (integrat): presupune organizarea contabilităţii într-un singur
circuit.
5.1. Delimitări conceptuale

Din punct de vedere al modului de organizare al contabilității, la nivel internațional există două
modalități:
 Sistemul contabil dualist: este practicat în țări ca Franța, România și presupune
organizarea contabilității în două circuite:
 contabilitatea financiară: implică recunoașterea cheltuielilor de exploatare după natura
lor (cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu amortizarea, etc.);
 contabilitatea managerială: implică recunoașterea cheltuielilor de exploatare după
destinația lor / funcțiile întreprinderii (cheltuieli aferente producției obținute, cheltuieli
generale de administrație, cheltuieli de distribuție/desfacere).
 Sistem contabil monist (integrat): este practicat în țări ca: SUA, Marea Britanie, și
presupune organizarea contabilității într-un singur circuit (cheltuielile de exploatare sunt
recunoscute în contabilitate doar după destinația lor / funcțiile întreprinderii, respectiv
cheltuieli aferente producției obținute, cheltuieli generale de administrație, cheltuieli de
distribuție).
5.2. Sistemul contabil de înregistrare a costurilor utilizat în România

În România, contabilitatea este organizată în două circuite distincte: contabilitatea
financiară, care utilizează conturi din clasele 1-7 și contabilitatea managerială, care poate utiliza
conturile din clasa 9. În cadrul contabilității financiare, cheltuielile de exploatare sunt
clasificate după natura lor, iar în cadrul contabilității manageriale, cheltuielile sunt reclasificate
potrivit destinației acestora. Modelul de organizare a contabilității manageriale propus de
Ministerul Finanțelor încă de la începutul anilor 90 implică utilizarea unui număr de zece
1
conturi, destinate colectării cheltuielilor, înregistrării producției finite la cost standard și efectiv,
recunoașterii diferențelor de cost, respectiv înregistrării producției în curs de execuție, astfel:
Grupa 90 Decontări interne

901 Decontări interne privind cheltuielile
902 Decontări interne privind producția obținută
903 Decontări interne privind diferențele de preț
Grupa 92 Conturi de calculație

921 Cheltuielile activității de bază
922 Cheltuielile activității auxiliare
923 Cheltuieli indirecte de producție
924 Cheltuieli generale de administrație
925 Cheltuieli de desfacere
Grupa 93 Costul producției

931 Costul producției obținute
933 Costul producției în curs de execuție
Pentru fiecare din aceste conturi se pot dezvolta analitice în funcție de obiectul de
activitate sau de metoda de calcul de cost utilizată. Astfel pentru contul 921 Cheltuielile
activității de bază se pot crea analitice pentru produse, lucrări, servicii, comenzi, faze etc. De
asemenea, la nivelul conturilor 922 Cheltuielile activității auxiliare, respectiv 923 Cheltuieli
indirecte de producție pot fi dezvoltate conturi analitice la nivel de centre auxiliare sau secții de
producție.
Utilizarea acestui sistem de conturi permite evidențierea costului de producție efectiv în
paralel cu evidențierea costului de producție standard (prestabilit) și a diferențelor de cost. În
acest sens, pentru a reflecta în contabilitate producția obținută sunt utilizate două conturi
distincte, 902 „Decontări interne privind producția obținută”, respectiv 931 „Costul producției
obținute”.
În vederea recunoașterii (colectării) cheltuielilor sunt utilizate conturi specifice de

cheltuieli (grupa 92) în contrapartidă cu un cont specific 901 Decontări interne privind
cheltuielile. Algoritmul de contabilizare al informațiilor urmează modul de determinare al
costului efectiv, fiind bazat pe transferul informațiilor dintr-un cont în altul, în funcție de stadiul
în care se află procesul de producție. Astfel, la finalul perioadei pentru care se calculează costul
de producție efectiv, toate elementele din care este format acesta se vor regăsi în debitul
2
contului 921 Cheltuielile activității de bază (PCE la începutul lunii + Cheltuielile directe de
producție + % Cheltuielile indirecte de producție – PCE la sfârșitul lunii). După momentul
recunoașterii producției în curs de execuție la începutul lunii, și al colectării cheltuielilor pe
destinații, la finalul perioadei se recunoaște în sistemul de conturi repartizarea acestora
(transferuri între conturile de cheltuieli). În cazul în care la finalul perioadei curente există
producție în curs de execuție, valoarea acesteia este transferată din contul 921 Cheltuielile
activității de bază într-un cont specific, acesta fiind contul 933 Costul producției în curs de
execuție. Diferența rămasă în contul 921 Cheltuielile activității de bază după transferul
producției în curs de execuție reflectă valoarea costului de producție efectiv, moment în care
această valoare este transferată în contul 931 Costul producției obținute.
La finalul perioadei, după determinarea costului de producție efectiv, acesta este
comparat cu costul standard, fiind posibile următoarele situații:
- Costul standard > Costul efectiv = Diferențe de cost favorabile
- Costul standard < Costul efectiv = Diferențe de cost nefavorabile
Diferențele de cost (favorabile, respectiv nefavorabile) sunt recunoscute în contul 903
Decontări interne privind diferențele de preț în roșu, respectiv în negru. În momentul în care
sunt recunoscute în contabilitate și diferențele de cost se începe procesul de închidere a
conturilor.
Etapele principale de contabilizare sunt următoarele:
o Producţia în curs la începutul perioadei:
921 Cheltuielile activității de bază = 901 Decontări interne privind cheltuielile
o Recunoașterea produselor finite la cost prestabilit (standard):
931 Costul producției obținute = 902 Decontări interne privind producția obținută
o Colectarea cheltuielilor preluate în contabilitatea managerială:
% = 901 Decontări interne privind cheltuielile
3
o Repartizarea cheltuielilor aferente secțiilor auxiliare:

% = 922 Cheltuielile activității auxiliare
o Includerea cheltuielilor indirecte absorbite rațional (mai puțin costul subactivității)
în costul produsului:
921 Cheltuielile activității de bază = 923 Cheltuieli indirecte de producție
o Recunoașterea producției în curs de execuție obținute la sfârșitul perioadei la cost
efectiv:
933 Costul PCE = 921 Cheltuielile activității de bază
o Recunoașterea produselor finite la cost efectiv:
902 Decontări interne privind producția obținută = 921 Cheltuielile activității de bază
o Stabilirea și înregistrarea diferențelor între costul standard și cel efectiv:
903 Decontări interne privind = 902 Decontări interne privind producția
diferențele de preț obținută
o Închiderea conturilor de cheltuieli neincluse în costul de producție:
902 Decontări interne privind producția = %
obținută 923 Cheltuieli indirecte de producție
o Închiderea producției în curs de execuție:
901 Decontări interne privind cheltuielile = 933 Costul PCE
o Închiderea produselor finite (la cost prestabilit), a diferențelor de cost și a
cheltuielilor neincluse în costul de producție:
901 Decontări interne privind = %
cheltuielile 931 Costul producției obținute
903 Decontări interne privind diferențele de preț
902 Decontări interne privind producția obținută
4
Dat fiind faptul că modul de organizare a contabilității manageriale este la latitudinea

fiecărei întreprinderi, acest sistem de conturi specifice contabilității manageriale poate fi folosit
în mod opțional. În plus, în cazul în care se optează pentru utilizarea lui, pot exista și alte
variante care să ia în calcul mult mai multe elemente. De asemenea, în practică este utilizată și
varianta dezvoltării de analitice la nivelul conturilor din clasa 6, în funcție de destinația
cheltuielilor respective.
Exemplu:
O întreprindere obţine două produse A şi B efectuând următoarele cheltuieli directe:
Elemente A B
Cheltuieli cu salariile 15000 25000
Cheltuieli sociale (2%) 300 500
Situaţia cheltuielilor indirecte este următoarea:

Sectii auxilire
Departame Sector Sector
Instalația Atelier
Elemente nt producție administrativ distribuție
eoliană reparații
(DP) (SA) (SD)
(IE) (AR)
Cheltuieli cu salarii 7000 3000 4000 4000 2000
Cheltuieli sociale (2%) 140 60 80 80 40
Cheltuieli cu amortizarea 4200 3800 400 2520 3600
Cheltuieli cu serviciile
4660 2140 3520 3412 1760
prestate de terti
Între secțiile auxiliare au loc următoarele prestații reciproce:
Instalație Atelier
Centrul SA DP SD Total
eoliană - IE reparații - AR
Instalația eoliană - IE (KW) - 4.000 2.000 10.000 4.000 20.000
Atelier reparații -AR (ore) 30 - 30 210 30 300
Se mai cunosc următoarele informații:
o Producţia în curs de execuţie înregistrată a fost de:
 1 ianuarie 201N: A: 2.000 um; B: 1.000 um;
 31 ianuarie 201N: A: 3.400 um; B: 500 um;
o Cheltuielile indirecte de producţie se repartizează în funcţie de cheltuielile cu manopera,
cele administrative în funcţie de costul bunurilor vândute, iar cele de distribuție în funcție
de cifra de afaceri.
5
o Costul standard a fost stabilit astfel: produsul A – 400 u.m./buc, iar produsul B – 125
u.m./buc.
o Producția obținută: A – 100 bucăți, produsul B – 500 bucăți.
o În cursul lunii se vând 80% din produsele finite obţinute.
o Prețul de vânzare a fost stabilit astfel: produsul A – 550 u.m./buc, iar produsul B – 150
u.m./buc.
Se cere:
1. Să se calculeze costul de producție efectiv de producție și diferențele de cost.
2. Să se efectueze înregistrările în contabilitatea managerială (CM), utilizând clasa 9 de
conturi.
Copy protected with Online-PDF-No-Copy.com

Acest material este destinat în exclusivitate studenților din anul II, seria D, CIG, în vederea pregătirii examenului de Contabilitate
managerială. Utilizarea materialului în alt scop (postarea pe diverse site-uri sau altă formă de publicare parțială sautotală, trimiterea
către terțe persoane, etc.) este interzisă, intrând sub incidența Legii nr. 8/ din 14 martie 1996 privind dreptul de autor și drepturile
conexe, cu modificările și completările ulterioare.
CAPITOLUL V
1. O societate comercială înregistrează în cursul perioadei următoarele cheltuieli:

 materii prime consumate: 5.000 u.m.;
 energie electrică din secția de producție: 1.000 u.m.;
 salarii:
 muncitori direct productivi: 4.000 u.m.;
 maistru din secția de producție: 3.000 u.m.;
 manager: 5.000 u.m.;
 amortizare:
 utilaje din secția de producție: 1.500 u.m.;
 calculator manager: 300 u.m..
Costul standard al produselor finite fabricate este de 15.000 u.m.. Societatea vinde întreaga cantitate de
produse fabricate la prețul de 20.000 u.m..
Se cere: Să se efectueze înregistrările contabile în contabilitatea financiară şi în contabilitatea

managerială.
2. Pentru a obține produsul finit ciocolată, întreprinderea ALFA a înregistrat următoarelecheltuieli în

contabilitatea financiară (după natură):
 cheltuieli cu materia primă 16.000 u.m.;
 cheltuieli cu materialele consumabile 6.000 u.m.;
 cheltuieli cu salariile muncitorilor direct productivi: 12.000 u.m.;
 cheltuieli cu salariile personalului administrativ 3.500 u.m.;
 cheltuieli cu salariile vânzătorilor 2.500 u.m.;
 cheltuielile sociale se calculează folosind un procent de 2% din cheltuielile salariale;
 cheltuieli cu ambalajele 2.500 u.m.;
 cheltuieli cu energia electrică 7.000 u.m., din care:
 pentru producție 5.600 u.m.;
 pentru administrație 1.400 u.m.;
 amortizarea echipamentelor de producție 400 u.m.;
 cheltuieli de publicitate 2.000 u.m..
Întreprinderea are pe stoc la începutul lunii produse în curs de execuție în valoare de 23.000 u.m., iar la
sfârşitul lunii în valoare de 15.000 u.m.. Costul standard al produselor finite obținute este de
50.000 u.m..
Se cere:
a) Completați fișa de cost (tabloul costului de producție);
b) Înregistrați în contabilitatea financiară şi în contabilitatea managerială produsele finiteobținute,
la cost standard și la cost efectiv, respectiv diferențele de cost.
1
Contabilitate managerială. Utilizarea materialului în alt scop (postarea pe diverse site-uri sau altă formă de publicare parțială sau
totală, trimiterea către terțe persoane, etc.) este interzisă, intrând sub incidența Legii nr. 8/ din 14 martie 1996 privind dreptul de
autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.
3. O întreprindere fabrică 2 produse (A şi B) în 3 sectoare de producție (S1, S2 și S3). Produsul

A trece prin toate cele 3 sectoare, iar produsul B trece doar prin sectoarele S1 şi S3.
Cheltuielile directe de producție sunt:
 materii prime:
 pentru A 25.000 u.m. detaliate astfel: S1 10.000 u.m., S2 9.000 u.m., S3 6.000 u.m.;
 pentru B 19.000 u.m. detaliate astfel: S1 9.000 u.m., S3 10.000 u.m.;
 salarii directe:
 pentru A 18.000 u.m. detaliate astfel: S1 7.000 u.m., S2 5.000 u.m., S3 6.000 u.m.;
 pentru B 21.000 u.m. detaliate astfel: S1 12.000 u.m., S3 9.000 u.m.;
 contribuții sociale: 2% din valoarea salariilor;
 alte cheltuieli directe:
 pentru A 3.000 u.m. detaliate astfel: S1 900 u.m., S2 1.000 u.m., S3 1.100 u.m.;
 pentru B 2.800 u.m. detaliate astfel: S1 1.500 u.m., S3 1.300 u.m..
Cheltuielile indirecte ale sectoarelor sunt:
 amortizarea clădirii în care se desfăşoară activitatea celor trei sectoare este de 18.000 u.m..
Suprafețele ocupate de fiecare sector sunt: S1 300 m2; S2 220 m2; S3: 320 m2;
 amortizarea utilajelor: S1 7.100 u.m.; S2 3.500 u.m.; S3 4.000 u.m.;
 alte cheltuieli indirecte: S1 1.500 u.m.; S2 1.150 u.m.; S3 2.000 u.m.;
 salariile indirecte: S1 6.000 u.m.; S2 5.200 u.m.; S3 4.000 u.m.;
 cheltuielile sociale 2% din salarii;
 cheltuielile cu întreținerea secțiilor: S1 250 u.m.; S2 300 u.m.; S3 230 u.m..
Cheltuieli generale de administrație sunt 19.800 u.m..
Se cunosc următoarele baze de repartizare:
 pentru cheltuielile cu întreținerea secțiilor: cheltuielile cu manopera;
 pentru celelalte cheltuielile indirecte: consumul de materii prime;
 pentru cheltuielile generale de administrație: costul de producție.
Se cere:
a) Calculați costul complet pentru cele două produse;
b) Efectuați înregistrările în contabilitatea managerială.
2
Contabilitate managerială. Utilizarea materialului în alt scop (postarea pe diverse site-uri sau altă formă de publicare parțială sau
totală, trimiterea către terțe persoane, etc.) este interzisă, intrând sub incidența Legii nr. 8/ din 14 martie 1996 privind dreptul de
autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.
4. O societate realizează două produse A şi B în cadrul unei secții de producție. Se cunosc

următoarele informații cu privire la producția din luna ianuarie:
Elemente A B
Cantitate fabricată 1.000 buc 2.000 buc
Cantitate vândută 920 buc 1.900 buc
Cheltuieli cu materiile prime 15.000 u.m. 40.000 u.m.
Cheltuieli cu salariile (manopera) directe/ă pe bucată 15 u.m./buc 25 u.m./buc
Preț vânzare unitar 45 u.m./buc 80 u.m./buc
Producție neterminată la începutul perioadei 1.000 u.m. -
Producție neterminată la sfârşitul perioadei - 2.000 u.m.
Costul unei ore de manoperă directă este 2,5 u.m./h
Elemente Suma Baza de absorbție
Cheltuieli indirecte de producție totale, din care: 52.000 u.m.
 Cheltuieli cu întreținerea 39.000 u.m. Nr. ore manoperă directă
 Cheltuieli cu amortizarea 13.000 u.m. Nr. ore manoperă directă
Cheltuieli generale de administrație (Alte cheltuieli) 6.345 u.m. Nr. buc vândute
Cheltuieli de desfacere (Alte cheltuieli) 4.835 u.m. Cifra de afaceri
Practica unității este de a evalua producția neterminată inventariind materiile prime aflate în fluxul de
fabricație.
Se cere:
a) Calculați costul complet şi rezultatele analitice pentru cele două produse.
b) Care este valoarea la care va fi înregistrată în contabilitatea financiară producția lunii?
c) Să se înregistreze în contabilitatea managerială manopera directă, producția neterminată la
sfârşitul perioadei şi cheltuielile de desfacere.
Repartizarea primara :
A B INDIRECTE CGA CH TOTAL

DESFACERE
601 15.000 40.000 55.000
641 15*1.000=15.000 50.000 65.000
611 39.000 39.000
6811 13.000 13.000
658 6.345 4.835 11.180
TRP 30.000 90.000 52.000 6.345 4.835
....
Rep ch indirecte de productie:
Aleg baza de repartizare: nr ore manopera directa :
A=Ch salariile directe / costul unei ore de manopera directa = 15.000 / 2.5 = 6.000
B = 50.000/ 2.5 = 20.000
RAI = 52.000 / (6.000 + 20.000) = 2

TEMA: .....CONTINUAM NOI
3
Determinarea cotei de cheltuieli indirecte:

A: 2 * 6.000 = 12.000
B: 2 * 20.000 = 40.000
Repartizarea secundara: NU este cazul, NU am sectii auxiliare
1) Determinare cost de productie (Fisa de cost / Tabloul costurilor)
Informatii A B
PCE0 1.000 0
Ch directe 30.000 90.000
Cota ch indirecte 12.400 40.000
PCE1 0 2.000
Determinarea costului perioadei:

Costul perioadei = 6.345 + 4.835 = 11.180
Determinarea costului complet:
Costul complet= Costul produselor finite vandute(bunurilor vandute) + Cota CGA+ Cota Cheltuieli de
distributie
A: 43.400 + 11.180 = 54.580
B: 128.000 + 11.180 = 139.180
Determinarea rezultatului analitic
RA(A) = ( 920* 45 ) – 54.580 = - 13.180

RA(B) = (1.900 * 80 ) – 139.180 = 12.820
managerială. Utilizarea materialului în alt scop (postarea pe diverse site-uri sau altă formă de publicare parțială sau totală, trimiterea către
terțe persoane, etc.) este interzisă, intrând sub incidența Legii nr. 8/ din 14 martie 1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu
modificările și completările ulterioare.
5. O întreprindere deține două sectoare principale de producție (S1 şi S2), două centre auxiliare (un
atelier de reparații AR şi o centrală de vapori CV), respectiv un departament administrativ DA. În
secția de producție S1 se obțin 3 produse interdependente (P1, P2 și P3). Produsele se diferențiază
prin următoarele caracteristici:
Produsul Greutatea (kg) Suprafața (m2)

4
Contabilitate
P1 managerială. Utilizarea materialului în alt scop (postarea pe diverse
0,51 site-uri sau altă formă de publicare0,6
parțială
P2sau totală, trimiterea către terțe persoane, etc.) este interzisă, intrând sub
0,7 incidența Legii nr. 8/ din 14 martie0,9
P3 1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.
0,85 0,8
Producția obținută în cursul lunii este de:

 2.000 de produse P1;
 3.000 de produse P2;
 7.000 de produse P3.
În sectorul de producție S2 se obține un singur produs, P4. Cheltuielile
înregistrate în cursul perioadei analizate sunt generate de:
 consumul de materii prime: S1: 4.200 u.m., detaliate astfel: pentru P1 2.000 u.m., pentru P2
1.000 u.m. şi pentru P3: 1.200 u.m.; S2: 5.000 u.m., aferente produsului P4;
 salarii directe şi cheltuieli sociale: S1: 6.800 u.m. detaliate astfel: pentru P1 3.000 u.m., pentruP2
2.000 u.m. şi pentru P3 1.800 u.m.; S2: 6.000 u.m., aferente P4;
 consumul de materiale consumabile: S1 1.200 u.m. şi S2 1.500 u.m.;
 salarii și cheltuieli sociale ale personalului auxiliar: S1 4.000 u.m. şi S2 3.800 u.m.;
 alte cheltuieli efectuate în scop administrativ: 8.000 u.m..
Prestațiile centrelor auxiliare sunt următoarele:
Centre Cheltuieli Producția AR CV S1 S2 DA

obținută
AR 4.845 510 h - 110 120 150 130
CV 4.050 3.000 m3 100 - 1000 800 1100
Costurile standard de producție sunt: pentru P1 6.000 u.m., pentru P2 5.000 u.m., pentru P3 8.000u.m.,
iar pentru P4 20.000 u.m..
Repartizarea cheltuielilor generale de administrație se efectuează în funcție de costul de producție.
Se cere:
a) Calculați costurile efective de producție pentru cele patru produse
b) Efectuați înregistrările în contabilitatea managerială.
CAPITOLUL V
Concepte cheie:
 Sistemul contabil dualist (neintegrat): presupune organizarea contabilităţii în douăcircuite;
 Sistemul contabil monist (integrat): presupune organizarea contabilităţii într-un singur
circuit.
5.1. Delimitări conceptuale

Din punct de vedere al modului de organizare al contabilității, la nivel internațional există două modalități:
 Sistemul contabil dualist: este practicat în țări ca Franța, România și presupune
organizarea contabilității în două circuite:
 contabilitatea financiară: implică recunoașterea cheltuielilor de exploatare după natura lor
(cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu amortizarea, etc.);
 contabilitatea managerială: implică recunoașterea cheltuielilor de exploatare după destinația
lor / funcțiile întreprinderii (cheltuieli aferente producției obținute, cheltuieli generale de
2
administrație,
Contabilitate managerială. cheltuieli de distribuție/desfacere).
Utilizarea materialului în alt scop (postarea pe diverse site-uri sau altă formă de publicare
 Sistem 1996contabil monist
privind dreptul (integrat):
de autor esteconexe,
și drepturile practicat în țări ca:și SUA,
cu modificările Marea
completările Britanie, și presupune
ulterioare.
organizarea contabilității într-un singur circuit (cheltuielile de exploatare sunt recunoscute în
contabilitate doar după destinația lor / funcțiile întreprinderii, respectiv cheltuieli aferente
producției obținute, cheltuieli generale de administrație, cheltuieli de distribuție).
5.2. Sistemul contabil de înregistrare a costurilor utilizat în România

În România, contabilitatea este organizată în două circuite distincte: contabilitatea financiară, care
utilizează conturi din clasele 1-7 și contabilitatea managerială, care poate utiliza conturile din clasa 9. În cadrul
contabilității financiare, cheltuielile de exploatare sunt clasificate după natura lor, iar în cadrul contabilității
manageriale, cheltuielile sunt reclasificate potrivit destinației acestora. Modelul de organizare a contabilității
manageriale propus de Ministerul Finanțelor încă de la începutul anilor 90 implică utilizarea unui număr
de zece
3
conturi, destinate colectării cheltuielilor, înregistrării producției finite la cost standard și efectiv, recunoașterii
diferențelor de cost, respectiv înregistrării producției în curs de execuție, astfel:
Grupa 90 Decontări interne

901 Decontări interne privind cheltuielile
902 Decontări interne privind producția obținută 903
Decontări interne privind diferențele de preț
Grupa 92 Conturi de calculație

924 Cheltuieli generale de administrație925
Cheltuieli de desfacere
Grupa 93 Costul producției

931 Costul producției obținute
933 Costul producției în curs de execuție
Pentru fiecare din aceste conturi se pot dezvolta analitice în funcție de obiectul de
activitate sau de metoda de calcul de cost utilizată. Astfel pentru contul 921 Cheltuielile
activității de bază se pot crea analitice pentru produse, lucrări, servicii, comenzi, faze etc. De
asemenea, la nivelul conturilor 922 Cheltuielile activității auxiliare, respectiv 923 Cheltuieli
indirecte de producție pot fi dezvoltate conturi analitice la nivel de centre auxiliare sau secții de
producție.
Utilizarea acestui sistem de conturi permite evidențierea costului de producție efectiv în paralel cu
evidențierea costului de producție standard (prestabilit) și a diferențelor de cost. În acest sens, pentru a
reflecta în contabilitate producția obținută sunt utilizate două conturi distincte, 902 „Decontări interne
privind producția obținută”, respectiv 931 „Costul producției obținute”.
În vederea recunoașterii (colectării) cheltuielilor sunt utilizate conturi specifice de cheltuieli (grupa
92) în contrapartidă cu un cont specific 901 Decontări interne privind cheltuielile. Algoritmul de
contabilizare al informațiilor urmează modul de determinare al costului efectiv, fiind bazat pe transferul
informațiilor dintr-un cont în altul, în funcție de stadiul în care se află procesul de producție. Astfel, la
finalul perioadei pentru care se calculează costul de producție efectiv, toate elementele din care este
format acesta se vor regăsi în debitul
4
contului 921 Cheltuielile activității de bază (PCE la începutul lunii + Cheltuielile directe de producție + %
Cheltuielile indirecte de producție – PCE la sfârșitul lunii). După momentul recunoașterii producției în curs
de execuție la începutul lunii, și al colectării cheltuielilor pe destinații, la finalul perioadei se recunoaște în
sistemul de conturi repartizarea acestora (transferuri între conturile de cheltuieli). În cazul în care la finalul
perioadei curente există producție în curs de execuție, valoarea acesteia este transferată din contul 921
Cheltuielile activității de bază într-un cont specific, acesta fiind contul 933 Costul producției în curs de
execuție. Diferența rămasă în contul 921 Cheltuielile activității de bază după transferul producției în curs
de execuție reflectă valoarea costului de producție efectiv, moment în care această valoare este transferată
în contul 931 Costul producției obținute.
La finalul perioadei, după determinarea costului de producție efectiv, acesta este comparat cu
costul standard, fiind posibile următoarele situații:
- Costul standard > Costul efectiv = Diferențe de cost favorabile
- Costul standard < Costul efectiv = Diferențe de cost nefavorabile
Diferențele de cost (favorabile, respectiv nefavorabile) sunt recunoscute în contul 903 Decontări
interne privind diferențele de preț în roșu, respectiv în negru. În momentul în care sunt recunoscute în
contabilitate și diferențele de cost se începe procesul de închidere a conturilor.
Etapele principale de contabilizare sunt următoarele:
o Producţia în curs la începutul perioadei:
921 Cheltuielile activității de bază = 901 Decontări interne privind cheltuielile
o Recunoașterea produselor finite la cost prestabilit (standard):
931 Costul producției obținute = 902 Decontări interne privind producția obținută
o Colectarea cheltuielilor preluate în contabilitatea managerială:
% = 901 Decontări interne privind cheltuielile
921 Cheltuielile activității de bază 922
Cheltuielile activității auxiliare 923
Cheltuieli indirecte de producție
5
o Repartizarea cheltuielilor aferente secțiilor auxiliare:

% = 922 Cheltuielile activității auxiliare
921 Cheltuielile activității de bază 922
Cheltuielile activității auxiliare 923
Cheltuieli indirecte de producție
o Includerea cheltuielilor indirecte absorbite rațional (mai puțin costul subactivității)
în costul produsului:
921 Cheltuielile activității de bază = 923 Cheltuieli indirecte de producție
o Recunoașterea producției în curs de execuție obținute la sfârșitul perioadei la cost
efectiv:
933 Costul PCE = 921 Cheltuielile activității de bază
o Recunoașterea produselor finite la cost efectiv:
902 Decontări interne privind producția obținută = 921 Cheltuielile activității de bază
o Stabilirea și înregistrarea diferențelor între costul standard și cel efectiv:
903 Decontări interne privind = 902 Decontări interne privind producția
diferențele de preț obținută
o Închiderea conturilor de cheltuieli neincluse în costul de producție:

902 Decontări interne privind producția = %
obținută 923 Cheltuieli indirecte de producție 924
Cheltuieli generale de administrație925
o Închiderea producției în curs de execuție:
901 Decontări interne privind cheltuielile = 933 Costul PCE
o Închiderea produselor finite (la cost prestabilit), a diferențelor de cost și a
cheltuielilor neincluse în costul de producție:
901 Decontări interne privind = %
cheltuielile 931 Costul producției obținute
903 Decontări interne privind diferențele de preț902
Decontări interne privind producția obținută
6
Dat fiind faptul că modul de organizare a contabilității manageriale este la latitudinea fiecărei
întreprinderi, acest sistem de conturi specifice contabilității manageriale poate fi folosit în mod opțional. În
plus, în cazul în care se optează pentru utilizarea lui, pot exista și alte variante care să ia în calcul mult mai
multe elemente. De asemenea, în practică este utilizată și varianta dezvoltării de analitice la nivelul
conturilor din clasa 6, în funcție de destinația cheltuielilor respective.
Exemplu:
O întreprindere obţine două produse A şi B efectuând următoarele cheltuieli directe:
Elemente A B
Cheltuieli cu salariile 15000 25000
Cheltuieli sociale (2%) 300 500
Situaţia cheltuielilor indirecte este următoarea:

Sectii auxilire
Instalația Atelier
eoliană reparații
(DP) (SA) (SD)
(IE) (AR)
4660 2140 3520 3412 1760
prestate de terti
Între secțiile auxiliare au loc următoarele prestații reciproce:
Instalație Atelier
eoliană - IE reparații - AR
Instalația eoliană - IE (KW) - 4.000 2.000 10.000 4.000 20.000
Atelier reparații -AR (ore) 30 - 30 210 30 300

o Producţia în curs de execuţie înregistrată a fost de:
 1 ianuarie 201N: A: 2.000 um; B: 1.000 um;
 31 ianuarie 201N: A: 3.400 um; B: 500 um;
o Cheltuielile indirecte de producţie se repartizează în funcţie de cheltuielile cu manopera,
cele administrative în funcţie de costul bunurilor vândute, iar cele de distribuție în funcție
de cifra de afaceri.
o Costul standard a fost stabilit astfel: produsul A – 400 u.m./buc, iar produsul B – 125
u.m./buc.
7
o Producția obținută: A – 100 bucăți, produsul B – 500 bucăți.
o În cursul lunii se vând 80% din produsele finite obţinute.
o Prețul de vânzare a fost stabilit astfel: produsul A – 550 u.m./buc, iar produsul B – 150
u.m./buc.
Se cere:
1. Să se calculeze costul de producție efectiv de producție și diferențele de cost.
2. Să se efectueze înregistrările în contabilitatea managerială (CM), utilizând clasa 9 de
conturi
I .Să se calculeze costul de producție efectiv de producție și diferențele de cost.
1. Selectarea chelt incorporabile:

Toate chelt sunt incoporabile
2. Repartizarea primara
Cheltuieli Productie Auxiliare SA SD TOTAL
A B IND(dp) IE AR
601 Ch mat 15.700 16.500 32.200
prime
641 Ch cu 15.000 25.000 7000 3000 4000 4000 2000 60.000
salarii
Ch sociale 300 500 140 60 80 80 40 1.200
681 Ch 4200 3800 400 2520 3600 14.520
amoritizarea
628 Ch cu 4660 2140 3520 3412 1760 15.492
serv prestate
de terti
Tota; CM- 31.000 42.000 16.000 9.000 8.000 10.012 7.400 123.412
TRP
Sectii auxilire
Instalația Atelier
eoliană reparații
(DP) (SA) (SD)
(IE) (AR)
4660 2140 3520 3412 1760
prestate de terti
3. Repartizarea secundara
12
i. Stabilirea procentelor
IE AR
IE - 20% 10% 50% 20% 100%
AR 10% - 10% 70% 10% 100%
ii. Stabilirea sistemului de ecuatii (metoda algebrica)
IE: 9.000 + 10%X = Y
AR: 8.000 + 20%Y = X
9.000 + 10% (8.000+20%Y) = Y

9.000 + 800 + 0.02Y = Y
9.800 = 0.98Y
Y = 10.000 = TOTAL IE
X = 8.000 + 0.2*10.000 = 10.000 = TOTAL AR
iii. Stabilirea valorilor dupa repartizarea recundara
Centrul IE AR SA DP SD Total
TRP 9.000 8.000 10.012 16.000 7.400 50.412
IE (10.000) 2.000 1.000 5.000 2.000 0
AR 1.000 (10.000) 1.000 7.000 1.000 0
TRS 0 0 12.012 28.000 10.400 50.412
IE AR
IE - 20% 10% 50% 20% 100%
AR 10% - 10% 70% 10% 100%
4. Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie
i. Aleg baza de repartizare: manopera (salarii directe)
ii. A = 15.000
B = 25.000
iii. Determin RAI

12
28.000/ (15.000+25.000) = 0,7
iv. Determin cotele de cheltuieli indirecte ce revin produselor
A = 15.000 * 0.7 = 10.500

B = 25.000 * 0.7 = 17.500
TOTAL = 28.000
5. Determin costul de productie / Fisa de cost (Tabloul costurilor)
Fisa de cost
Informatii A B
PCE 0 2.000 1.000
Cheltuieli direct 31.000 42.000
Cheltuieli indirecte 10.500 17.500
PCE 1 (3.400) (500)
TOTAL COST DE 40.100 60.000
PRODUCTIE
6. Determin diferentele de cost
Informatii A B
Cost efectiv de productie 40.100 60.000
Cost standard de productie 400 um/buc*100 buc = 125 um/buc * 500 buc =
40.000 62.500
Diferente de cost Nefavorabile 100 Favorabile 2.500
II .Să se efectueze înregistrările în contabilitatea managerială (CM), utilizând clasa 9

deconturi
D 921 Cheltuieli activitati de baza C

921 – se calculeaza costul de productie
Regulile de functionare ale sale fiind bazate PCE 1
pe formula calculului Costului de
productie.
Acest cont este similar Fisei de cost.
12
PCE 0
Cheltuielile directe
Cota ch indirecte
i. Inregistrari la inceputul perioadei (lunii)

-Inregistrarea PCE0
-921A = 901 2.000

-921B = 901 1.000
ii. In cursul perioadei (lunii)
-Inregistrare cheltuieli
Inregistrarea cheltuielilor implica organizarea lor in conturi similar cu reorganizarea

facuta in tabelul repartizarii primare.
Pentru simplificare o sa inregistram o singura data totalurile deja calculate.
% = 901 123.412
921 A 31.000
921 B 42.000
923 16.000
922 IE 9.000
922 AR 8.000
924 10.012
925 7.400
iii. Inregistrarea productiei la cost standard
D 902 C
EF (Efectiv) STD (Standard)

+/-
DIF
12
D 931 C
STD EF
+/-
DIF
931 A = 902 A 40.000

931 B = 902 B 62.500
iv. La sfarsitul perioadei (lunii)
Repartizarea cheltuielilor din centrele auxiliare (secundara)
IE
% = 922IE 10.000
922AR 2.000
924 1.000
923 5.000
925 2.000
AR
% = 922AR 10.000
922IE 1.000
924 1.000
923 7.000
925 1.000
Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie
% = 923 28.000
921 A 10.500
921 B 17.500
923 – S-a inchis.
922 IE - inchis
922 AR – inchis
v. Inregistrare PCE 1 (sfarsitul lunii)

12
933 = 921A 3.400

933 = 921B 500
vi. Inregistrare productie obtinuita la Cost efectiv (Produse finite)
902A = 921A 40.100
902B = 921B 60.000
Soldul 921 exprima valoarea costului efectiv.
vii. Inregistrarea diferentelor de cost
D 902 A C
40.100 40.000
100
D 902B C
60.000 62.500
(2.500)
903A = 902A 100

903B = 902B (2.500)
viii. Inchiderea conturilor de diferente
931A = 903A 100

931B = 903B 2.500
ix. Evidentierea costului perioadei
902/costul = % 22.412
perioadei
924 12.012
925 10.400
12
x. Inchiderea celorlalte conturi
901 = % 126.412
902/Cost 22.412
perioadei
931A 40.100
931B 60.000
933A 3.400
933B 500
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREȘTI
FACULTATEA CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

DEPARTAMENTUL CONTABILITATE ȘI AUDIT
CONTABILITATE MANAGERIALĂ1
SUPORT CURS
Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu
1
Materialul este destinat în exclusivitate studenților facultății CIG, anul II, seria D, an universitar 2020-2021, în
vederea desfășurării activităților la curs. 12
An universitar
2020-2021
EVALUAREA:
Evaluarea se compune, conform Fișei disciplinei din:

1. Evaluarea continuă, în cadrul activităţii de seminar
2. Evaluarea finală, pe baza examenului scris susţinut în sesiune 3. Stabilirea notei
finale: conform Fișei disciplinei
BIBLIOGRAFIE:
1. Bâtcă-Dumitru, C. G. , Calu, D. A., Ponorâcă, A., Contabilitate managerială, Editura CECCAR, 2020
2. Calu, D.A., Dumitru, M., Dumitrana, M.A., Contabilitate managerială, e-book, 2016
3. Caraiani, C., Dumitrana M. (coordonatori), Contabilitate de gestiune & Control de gestiune, Ediţia a
II-a, Ed. Universitară, 2008, Bucureşti
4. Dumitru, M., Calu, D.A., Contabilitate de gestiune şi calculaţia costurilor, Ed. Contaplus, 2008,
Bucureşti
5. Dumitru, C. Ioanăş, C. Contabilitatea de gestiune şi evaluarea performanţelor, Ed. Universitară,
2005, Bucureşti
6. Dumitrana, M., Vulpoi, M., Cost Accounting – A Managerial Emphasis, Editura ASE, 2003, Bucureşti
CAPITOLUL I
CADRUL CONCEPTUAL AL CONTABILITĂŢII MANAGERIALE: CONTABILITATEA
FINANCIARĂ VERSUS CONTABILITATEA MANAGERIALĂ
Concepte cheie:
• Contabilitatea financiară: reprezintă acea parte a contabilităţii ce vizează oferirea de informaţii
pentru acţionari şi alţi utilizatori, în vederea evaluării activităţii din punct de vedere a situaţiei
financiare actuale;
12
• Contabilitatea managerială: reprezintă acea parte a contabilităţii ce vizează oferirea de informaţii ce
sunt utile managerilor pentru planificarea şi controlul activităţilor, precum şi în cadrul procesului de
luare a deciziilor;
• Repartizarea primară: reprezintă reclasificarea cheltuielilor din contabiliatea financiară în
contabilitatea managerială, potrivit destinației acestora.
Contabilitatea furnizează informaţii pentru toate categoriile de utilizatori, externi şi interni, informaţii
pe care aceştia îşi fundamentează deciziile de alocare a resurselor. Contabilitatea financiară (CF) şi
contabilitatea managerială (CM) sunt două componente ale contabilităţii, al cărei obiectiv este furnizarea
informaţiilor necesare diverşilor utilizatori. Între cele două contabilități pot fi identificate următoarele
diferențe:
Nr.
1. Sunt luate in considerare

Ca un intreg (pentru toata subdiviziuni (centre de cost,
Abordarea entităţii economice
entitatea) sectii, departamente, centre de
profit)
2.
Costuri istorice (cost de Costuri repevante
Bazele de evaluare achizitie, productie...),
valoarea justa
3. Destinatii/Functii
Natura (ch. Materii prime, (Productie, administratie,
Criteriul de clasificare a cheltuielilor
salarii, amortizare) distributie)
4. La latitudinea fiecarei entitati

Formatul informaţiilor Predefinit economice
5. Lunar, saptamanal, zilnic, in

Anual( sau semestrial pentru functie de tipul raportului
Frecvenţa de raportare
raportarile intermediare)
6. Mare
Gradul de detaliere Mic
7. Informatii trecute, prezente sau

Orizontul de timp Tranzactii trecute viitoare (estimari)
Nr.
8.
Tipul informaţiilor Monetare Monetare, cantitative
12
9.
Utilizatorii de informaţii Externi (....) Interni (managementul superior)
Sursă: Prelucrare după Needles Jr., Anderson & Caldwell (2001)
Între contabilitatea financiară şi contabilitatea managerială există o interdependenţă a informaţiilor.

Aceasta este realizată prin intermediul cheltuielilor, ce sunt clasificate în contabilitatea financiară după natura
lor (de exemplu, cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu amortizarea), iar în
contabilitatea managerială sunt reclasificate după destinație (funcțiile întreprinderii) (de exemplu, cheltuieli
“de producție”, cheltuieli generale de administrație, cheltuieli de distribuție). Pornind de la această premisă,
între cele două contabilități pot fi identificate următoarele interdependențe:
Mod de Prelucrarea informaţiilor în

Recunoaşterea tranzacţiilor în evaluare contabilitatea managerială în vederea
Tip tranzacţie determinării costului de producție
contabilitatea financiară
Aprovizionare:
Achiziţie materii Materii prime = Furnizori Cost de Nu e cazul, nu apar cheltuieli prime achiziţie
Producţie:
Consum materii Cheltuieli cu materiile prime = Materii prime FIFO Se selectează cheltuielile încorporabile şi în
prime CMP urma aplicării unor algoritmi de calcul se
LIFO determină
Înregistrare Cheltuieli cu amortizarea = Amortizare Liniară costul de producţie
amortizare
Degresivă
Accelerată
Alte cheltuieli Alte cheltuieli…. = % -
2XX
3XX
4XX
5XX
Obţinere produse Produse finite = Venituri aferente costurilor Cost de
finite stocurilor de produse producţie
Desfacere (distribuţie):
Vânzarea Clienţi = Venituri din vânzarea Preţ de -

produse finite produselor finite vânzare
Descărcare din Venituri aferente costurilor = Produse finite Cost de Determinat anterior
gestiune stocurilor de produse producţie
Interdependențe existențe între CF și CM

Tip tranzacţie Recunoaşterea tranzacţiilor în CF Evaluare Prelucrarea informaţiilor în CM
Departamentul Aprovizionare:
12
Achiziţie materii 301 = 401 Cost de achiziţie Nu e cazul, nu apar cheltuieli
prime Materii Furnizori
prime
Departamentul Producţie:
601 Cheltuieli cu = 301 FIFO

Consum materii
materiile prime Materii CMP
prime
prime LIFO
Liniară
Înregistrare 681 Cheltuieli cu = 281
Degresivă
amortizare amortizarea Amortizare
Accelerată Se selectează cheltuielile ce au legătură cu
Înregistrare alte 6XX = % producția şi, în urma aplicării unor
tipuri de Cheltuieli 3XX Stocuri
- algoritmi de calcul ce vor fi studiați în
cheltuieli cu 4XX Datorii cadrul acestui curs, se determină costul de
“…” producţie
Obţinere produse Cost de producţie
finite 345 =
711 Venituri aferente
Produse finite
costurilor
stocurilor de
produse
Departamentul Desfacere (Distribuţie):
Vânzare produse 4111 = 7015 Venituri din Preţ de vânzare

finite (emiterea Clienţi vânzarea
facturii) produselor
finite
Descărcare din 711 Venituri = 345 Cost de producţie Determinat anterior
gestiune aferente Produse finite
costurilor
stocurilor de
produse
Sursă: Bâtcă- Dumitru, C., Calu D.A., Ponorâcă, A., 2020
Concluzii:
1. Metodele utilizate în contabilitatea financiară (spre exemplu metodele de evaluare la ieșire a stocurilor)
influențează valoarea costului de producție utilizat în contabilitatea financiară;
2. Costul de producție este utilizat pentru înregistrarea PCE și PF.
Exemplu:
La 31 decembrie 201N entitatea economică X prezintă următoarele solduri ale conturilor (înainte de închidere):
 601 - Cheltuieli cu materiile prime 500 u.m.;
 611 - Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii 1.000 u.m.;
 623 - Cheltuieli de reclamă, protocol, publicitate 900 u.m.;
 641 - Cheltuieli cu salariile 1.800 u.m.;
 681 - Cheltuieli cu amortizarea 1.000 u.m.; 12
 701 - Venituri din vânzarea produselor finite 3.800 u.m.;
 704 - Venituri din prestarea serviciilor 1.800 u.m.;
 711 - Venituri aferente costurilor stocurilor de produse 1.100 u.m. (SFC).
Cheltuielile prezentate anterior după natura lor sunt regrupate în contabilitatea managerială conform destinaţiei
acestora, astfel:
Tabel de conversie a cheltuielilor clasificate după natură în cheltuieli

clasificate după destinaţie (repartizarea primară)
-u.m.-
Natura cheltuielilor Costul de producţie Cheltuieli Cheltu- ieli Total
Cheltuielile Cheltuielile Cheltuieli adminis- de
activităţii de activităţilor indirecte de trative distribu- ţie
bază auxiliare producţie
Destinaţia cheltuielilor
601 Cheltuieli cu materii prime 500 0 0 0 0 500
611 Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile 0 200 0 800 0 1.000
623 Cheltuieli de protocol, reclamă şi 0 0 0 0 900 900

publicitate
641 Cheltuieli cu salariile personalului 400 350 450 400 200 1.800
681 Cheltuieli de exploatare privind 0 150 850 0 0 1.000
amortizări şi provizioane
Total 900 700 1.300 1.200 1.100 5.200
Se cere:
Întocmiţi contul de profit şi pierdere atât după natură cât şi după destinaţii, ţinând cont de cerinţele naționale
și internaționale cu privire la prezentarea situaţiilor financiare.
Rezolvare:
CPP NATURA
Informatii OMFP 1802/2014 IFRS

Cifra de afaceri (Venituri) 3800+1800=5.600 5.600
Venituri aferente costului 1.100 -
stocurilor produselor obtinute
Total venituri din exploatare 6.700 5.600
Cheltuieli cu materiile prime 500
Cheltuieli cu personalul 1.800 1.800
Cheltuieli cu amortizarea 1.000 1.000
Alte cheltuieli din exploatare 1.900 1.900
Variatia stocurilor - (1.100)
12
Total cheltuieli din exploatare 5.200 4.100
Rezultat din exploatare 1.500 1.500
Venituri financiare 0 0
Cheltuieli financiare 0 0
Rezultat financiar 0 0
Rezultat curent 1.500 1.500
Cheltuieli cu impozitul pe 240 240
profit(16%)
Rezultat net 1.260 1.260
CPP DESTINATII
Informatii Valori
Cifra de afaceri 5.600
Costul bunurilor vandute 900+700+1.300-1100=1.800
Marja bruta 3.800 (5.600-1.800)
Cheltuieli generale de administratie (CGA) 1.200
Cheltuieli de distributie 1.100
Rezultat din exploatare (marja-CGA-ch) 3.800-1.200-1.100=1.500
Cost productie=900+700+1.300=2.900
Stocaj (SFC 711)=1.100
Costul bunurilor vandute=2.900-1.100=1.800
• Potrivit IAS 1 SFC al 711 nu trebuie trecut printre venituri pentru că pot induce în eroare utilizatorii, trebuie
scăzut din cheltuieli și viceversa, în cazul unui SFD.
• Indicatorul costul bunurilor vândute este compus din costul de producție din cursul lunii curente, diminuat cu
valoarea producției stocate (SFC al 711) sau majorat valoarea producției destocate (SFD al 711) Principalele
funcţii ale CM sunt: planificarea, controlul şi fundamentarea deciziilor.
• Planificarea vizează stabilirea obiectivelor unei entităţi economice şi identificarea modalităţilor prin care
aceste obiective pot fi îndeplinite. În acest sens trebuie ţinut întotdeauna cont de experienţa trecută.
• Controlul se bazează pe raportarea către manageri a rezultatelor actuale ale unei entităţi economice. Pe baza
acestor informaţii, managerii evaluează diferenţele existente între performanţele planificate şi cele actuale. În
acest sens, managerii analizează rapoartele contabile şi alte tipuri de rapoarte pe care le primesc.
• Fundamentarea deciziilor implică alegerea de către manageri a unei alternative, ca urmare a comparării
informaţiilor relevante pe care le deţin şi a analizei consecinţelor deciziilor posibile. În vederea fundamentării
deciziilor, prima etapă o reprezintă planificarea, iar cea de a două controlul.
12
Sistematizarea cunoștințelor:
Pornind de la asemănările și deosebirile evidențiate între CF și CM, identificații utilitatea informațiilor
frnizate de CM.
• cunoaşterea costurilor în diferite circumstanţe folosind diferite tehnici şi sisteme de costuri;
• stabilirea preţurilor de vânzare în diferite situaţii;
• determinarea şi controlul eficienţei prin sistemul de standarde;
• determinarea bazei de evaluare pentru anumite elemente de bilanţ (stocuri şi imobilizări fabricate);
• furnizarea informaţiilor necesare deciziilor pe termen scurt: relaţia cost-volum, a produce sau a cumpăra, a
menţine sau înlocui metodele de producţie etc.
CAPITOLUL II:
TIPURI DE COSTURI
Concepte cheie:
• Cheltuielile: constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei

contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se
concretizează în reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora
către acţionari;
• Costurile: reprezintă ansamblul cheltuielilor referitoare la un element determinat: un produs, o lucrare,
o comandă, o activitate, un mijloc de exploatare, o responsabilitate, o unitate operaţională sau o
funcţiune;
Între noțiunile de cheltuială și cost există o seride de diferențe generate de faptul că o serie de cheltuieli
recunoscute în CF nu sunt incluse în cost și viceversa. În acest sens, distingem:
• Cheltuieli încorporabile (I)
a) Cheltuieli existente în CF încorporate în costuri cu sau fără diferenţe (CCF) (spre exemplu, cheltuieli
cu materiile prime, cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu amortizarea);
b) Cheltuieli absente în CF, dar încorporate în costuri (supletive) (S) (spre exemplu, estimarea costurilor
asociate „remunerării” acţionarilor care primesc dividende, deci nu generează cheltuieli, comparativ
cu asigurarea aceleiaşi finanţări prin recurgerea la un credit bancar, credit ce generează cheltuieli cu
dobânzile).
• Cheltuieli neîncorporabile (N)
a) nu au legătură directă cu activitatea entităţii (ex. amenzi, sconturi, penalizări etc.);
b) nu au caracterul unor cheltuieli curente (ex. cheltuieli cu impozitul pe profit).
Relaţia de calcul a cheltuielilor încorporabile (I) este
următoarea:+ I = CCF – N + S, unde: 12
CCF = cheltuielile recunoscute în contabilitatea financiară;
N = cheltuielile neîncorporabile;
S = cheltuielile supletive. (ch. Care nu exista in contabilitatea
financiara, dar sunt estimate de manageri ca ar fi aparut in situatii
alternative)
Exemplu:
O entitate economică construiește o clădire. În acest sens, societatea a
consumat materii prime în valoare de 100.000 um, a înregistrat salarii
și contribuții pentru muncitorii angajați în valoare de 200.000 um și a
utilizat utilaje a căror amortizare este de 300.000 um. Finanțarea
activității a fost făcută astfel: 180.000 um din sursele de finanțare
deja existente în societate, 250.000 um dintr-un credit bancar
contractat special pentru finanțarea acestei construcții, dobânda
aferentă creditului fiind de 25.000 um, din care plătită 22.000 um, iar
pentru obținerea sumei de 170.000 um, au fost emise 1.700 acțiuni la
un preț de emisiune egal cu valoarea nominală de 100 um/acțiune.
Media dividendele plătite în ultimii 3 ani acționarilor a fost de 5
um/acțiune. De asemenea, societatea a primit și plătit o amendă
pentru nedepunerea în timp a declarațiilor fiscale în valoare de 6.000
um.
Se cere:
Pornind de la informațiile existente în CF determinați valoarea cheltuielilor încorporabile (I).
Rezolvare:
Informatii CF CM
Consum materii prime 601=301 100.000 um CCF=100.000 u.m
Inregistrare salarii+contributii 64x=4xx 200.000 um CCF =200.000 u.m
Amortizare 6811=2813 300.000 um CCF=300.000 u.m
Contractare credit 5121=1621 250.000 um -
Inregistrare dobanda 666=1682 25.000 um CCF=25.000 um
Plata dobanda 1682=5121 22.000 um -
Emitere actiuni 456=1011 170.000 um -
Inregistrare dividende (ani 117=457 5*1.700=8.500 um S=8.500 um
precedenti)
Primire amenda 6581=4481 6.000 um CCF=6.000
N=6.000 (neincorporabila)
Plata amenda 4481=5121 -
Total cheltuieli CCF= 631.000 I= 633.500
(100.000+200.000+300.000+25.000)
12
2.2.Clasificarea costurilor. Tipuri de costuri.
Pentru CM prezintă utilitate mai multe criterii de clasificare a costurilor, dintre care menționăm următoarele:
a. clasificări utilizate în procesul de reclasificare a cheltuielilor din CF:
1. costuri directe – costuri indirecte;
2. costuri variabile – costuri fixe;
3. costuri ale produselor – costuri ale perioadei
b. clasificări bazate pe relaţii de succesiune în timp:
1. costuri prestabilite – costuri efective.
c. clasificări bazate pe relaţii de incluziune:
1. costul primar – costul de producţie – costul complet;
2. costuri unitare – costuri totale.
a.1. Costuri directe – costuri indirecte

Costurile directe sunt acea categorie de costuri care este direct legată de un anumit produs (cum ar fi un bun
fabricat), lucrare sau serviciu (o reparaţie efectuată), respectiv locaţie (cum ar fi un departament din cadrul
organizaţiei) pentru care se calculează costul. Totalitatea costurilor directe se mai numeşte şi cost primar.
Cheltuielile încorporabile directe sunt absorbite de
12un produs fără tratamente intermediare.
Noţiunea de cheltuială directă trebuie privită însă şi prin prisma relaţiei cheltuieli – structura producţiei. În
acest sens identificăm următoarele cazuri
(i) În cazul unei entităţi economice mono-producătoare toate cheltuielile sunt directe faţă de produsele
fabricate.
(ii) În cazul unei entităţi economice cu producţie multiplă, o parte a cheltuielilor este afectată direct
produselor, având caracter direct şi altă parte vizează toate produsele sau numai anumite faze de
fabricaţie, având un caracter indirect. Exemple:
1. preţul de cumpărare al unei materii prime este un cost direct pentru un anumit produs în timp ce cheltuielile
compartimentului de aprovizionare sunt comune mai multor produse, deci indirecte;
2. salariile muncitorilor care lucrează la fabricarea unui anumit produs sunt directe, în timp ce salariile celor
care lucrează la fabricarea mai multor produse sunt cheltuieli indirecte faţă de produs;
3. comisioanele cuvenite agentului care se ocupă de vânzarea unui anumit produs reprezintă o cheltuială
directă. Dacă întreprinderea entitatea economică plăteşte un salariu fix unui agent de vânzări, aceasta
reprezintă o cheltuială indirectă faţă de produsele vândute.
• Costurile indirecte sunt cele care se efectuează pentru un număr de unităţi identificabile în cadrul entităţii,
pentru care trebuie calculate costurile. Costurile indirecte nu pot fi alocate în mod direct unui anumit
produs, lucrare, serviciu sau locaţie pentru care se calculează costul, ci necesită o repartizare suplimentară.
Privite în corelaţie cu structurile organizatorice, anumite cheltuieli indirecte faţă de produse sunt directe
faţă de secţii, ateliere, centre, departamente (spre exemplu, salariile muncitorilor auxiliari din secţie,
materialele consumabile). Din punctul de vedere al clasificării funcţionale (după funcțiile întreprinderii),
costurile indirecte pot fi:
o de producţie (fabricaţie) sunt acele cheltuieli generate de procesul de producţie din momentul
demarării şi până la obţinerea produselor.
o de administraţie cuprind acele cheltuieli care au fost angajate pentru formularea politicilor
conducerii, organizării şi controlului operaţiilor efectuate de o entitate şi care nu au o legătură
directă cu cercetarea-dezvoltarea, producţia şi desfacerea.
o de desfacere acoperă aria cheltuielilor legate de formarea loturilor de vânzare, ambalare, transport,
publicitate, expunere, servicii după vânzare etc.
Exemple:
Costuri indirecte de productie:
-Cheltuieli cu salariile muncitorilor (daca lucreaza pt mai multe tipuri de produse)
-Cheltuieli cu utilitati (energie, apa, ga, etc) folosite in scop productiv
-Cheltuieli cu chirii/amortizari pt utilaje si pentru spatiul productiv
-Cheltuieli cu dobanzile (doar cele aferente creditelor folosite pentru activele cu ciclu lung de productie >12
luni)
-Cheltuieli cu intretinerea si reparatiile utilajelor/spatiului productiv
- Cheltuieli cu transportul materiilor prime pe care le cumpar (facturate de furnizor)
12
-Cheltuieli cu contributiile angajatorului ( ex CAM=contributie asiguratorie pt munca) aferenta salariilor
persoanelor din domeniul direct productiv
Cheltuieli indirecte de administratie:

-Cheltuieli cu impozite, taxe
-Cheltuieli cu utilitatile (energie, apa, internet,...) folosite in scop administrativ
-Cheltuieli cu salariile personalului administrativ (manager, paznic, contabil)
-Cheltuieli cu intretinerea si reparatiile sediului administrativ
persoanelor din domeniul administartiv
Cheltuieli indirecte de distributie:

-Cheltuieli cu transportul bunurilor pe care le vand (Asigur livrarea)
-Cheltuieli cu ambalajele
-Cheltuieli cu publicitatea (daca firma vinde mai multe tipuri de produse)
-Cheltuieli cu salariile persoanelor din domeniul distributiei
persoanelor din domeniul distributiei
a.2. Costuri variabile – costuri fixe

• Costurile variabile sunt costuri totale (aferente întregii cantităţi obţinute) care se modifică în raport de
modificările nivelului activităţii. În consecinţă, costurile totale variabile cresc direct proporţional cu
volumul producţiei şi costurile unitare variabile sunt constante. Din punct de vedere grafic, reprezentarea
grafică a acestora se prezintă astfel:
o Costurile variabile totale (Cv):
Costuri
O x
(buc., ore de funcționare )
• Costurile variabile unitare (cv):
12
Costuri (cv)
cv
O x
Relația matematică existentă între costurile variabile totale și cele unitare este următoarea:
Cv
cv =
Q
• Costurile fixe sunt costuri totale care nu se modifică chiar dacă se modifică nivelul activităţii. În
consecinţă, costurile totale fixe sunt constante pentru toate nivelele de activitate şi costurile fixe unitare
sunt descrescătoare în funcţie de nivelul activităţii. Se consideră că majoritatea costurilor sunt fixe pe
termen lung. Costurile fixe pot să varieze în timp dacă se produce o modificare semnificativă în nivelul
activităţii. Aceste costuri sunt denumite costuri fixe divizibile. Un exemplu îl constituie costul cu chiria.
Chiria este constantă atâta timp cât este închiriat un singur depozit dar se modifică dacă trebuie închiriat şi
un al doilea spaţiu. Din punct de vedere grafic, reprezentarea grafică a acestora se prezintă astfel:
• Costurile fixe (Cf):
Costuri fixe
(Cf) Cf
O x
• Costurile fixe unitare (cf):
12
Costuri fixe
unitare (cf)
cf
O x
Relația matematică existentă între costurile fixe totale și cele unitare este următoarea:
Cf
cf =
Q
• Costurile semi-fixe (fixe în trepte) sunt costurile care sunt fixe pentru nivele specifice de activitate, dar
care cresc sau descresc cu o valoare constantă pentru un nivel critic de activitate (de exemplu salariile
supraveghetorilor). Din punct de vedere grafic, evoluția acestor costuri se prezintă astfel:
Q1 Q2 Q3 Q4 Q5 x
• Costurile semi-variabile includ atât componente fixe, cât şi componente variabile (ex. costurile de
întreţinere, cheltuielile salariale pentru TESA atunci când există persoane angajate pe perioadă
nedeterminată şi persoane angajate pe perioadă determinată). Un exemplu în acest sens îl reprezintă
consumul de energie, în cazul în care există un număr fix de Kw incluși în abonament. În acest caz,
12
evoluția costurilor semivariabile poate fi reprezentată din punct de vedere grafic astfel:
Consum energie
u.m.
Exemplu:
Se cunosc următoarele informații:
1. Cheltuieli cu chiria aferentă sediului societății;
2. Cheltuieli cu amortizarea utilajelor;
3. Cheltuieli cu asigurarea sediului societății;
4. Cheltuieli cu chiria pentru un utilaj specializat folosit pentur obținerea produsului X;
5. Cheltuieli cu energia electrică pentru secţiile unde se fabrică mai multe tipuri de produse;
6. Cheltuieli cu materii prime;
7. Cheltuieli cu salariile personalului (manoperă directă, plătită în funcție de cantitatea produsă);
Separați cheltuielile în variabile și fixe, respectiv directe și indirecte.
Rezolvare:

5.Cheltuieli cu energia electrică pentru secţiile
6. Cheltuieli cu materii prime; unde se fabrică mai multe tipuri de produse
7.Cheltuieli cu salariile
personalului (manoperă directă,
plătită în funcție de cantitatea
Variabile produsă);
4. Cheltuieli cu chiria pentru un utilaj

specializat folosit pentur obținerea 1. Cheltuieli cu chiria aferentă sediului
Fixe
produsului X societății
2. Cheltuieli cu amortizarea utilajelor
3. Cheltuieli cu asigurarea sediului societății
12
Pe baza filmulețului vizionat (disponibil la https://www.youtube.com/watch?v=pEd2Oni88uY), identificați

costurile existente și încadrați-le în una din următoarele situații:
Cheltuieli cu salariile muncitorilor care verificau
calitatea produselor (mai multe tipuri), in ipoteza ca
Ch cu materii prime (nisip, sticla reciclata...) angajatii erau platiti in functie de cantitatea de
Variabile Cheltuieli cu ambalajele (cutii carton in care produse verificate (I)
intra 6 bucati de acelasi tip)
Cheltuieli cu energia electrica, apa
Amortizarea liniilor de productie (fabrica mai multe

forme, modele si culori de caramizi de sticla, deci au
mai multe tipuri de produse)
Cheltuieli cu salariile muncitorilor care verificau

calitatea produselor (mai multe tipuri), in ipoteza ca
angajatii erau platiti cu un salariu lunar fix.
Fixe Cheltuieli cu transportul produselor (pentru fiecare

cursa in care putem avea incarcate un numar variabil
de bucati).Daca am un numar de curse variabil atunci
aceasta este fixa in trepte.
Cheltuieli cu materialele de natura obiectelor de

inventar
a.3. Costuri ale produselor – costuri ale perioadei

• Costurile produselor sunt costurile asociate produselor sau serviciilor achiziţionate sau fabricate în
vederea vânzării. Costurile produselor includ cheltuieli directe şi indirecte de producţie. Dacă produsele
12
finite nu se vând sau dacă există producţie în curs de execuţie, atunci acest cost se regăseşte în bilanţ sub
forma stocurilor obţinute din producţie proprie. În principiu, costurile produselor sunt determinate pe baza
cheltuielilor recunoscute în conturile din clasa 6 a contabilităţii financiare, dar unele dintre ele necesită
retratări. În plus, în costul unui produs se încorporează şi cheltuielile supletive.
• Costurile perioadei sunt formate din cheltuielile administrative și cheltuielile de desfacere
(distribuție).
Conform reglementărilor din România, într-o entitate economică cu obiect de activitate producţia toate
costurile de producţie sunt privite drept costuri ale produsului. Acestea includ costurile directe şi indirecte de
producţie. Costurile apărute după terminarea procesului de producţie, cum ar fi costurile de administraţie şi
vânzare sunt costuri ale perioadei. Evaluarea stocurilor nevândute este făcută la costul de producţie.
b. Costuri prestabilite – costuri efective

• Costul prestabilit este un cost antecalculat, al produsului sau perioadei, pe baza standardelor (normelor)
fizice şi valorice privind cheltuielile. El se poate delimita sub forma costurilor standard, previzionate sau
normale şi poate avea caracter de normă. În contabilitatea costul prestabilit este utilizat pentru înregistrarea
produselor finite, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate în timpul lunii. Din punctul de vedere al
înregistrărilor în CF, costul prestabilit se corectează cu suma recunoscută în contul „diferenţe de preţ” (de
fapt, diferenţe de cost, existente între costul standard şi cel efectiv). În contabilitatea managerială, costurile
prestabilite permit urmărirea pe parcurs a încadrării consumurilor efective în nivelul lor deja stabilit. Se pot
determina abaterile care apar şi, prin urmare, măsurile corespunzătoare după calculul costului efectiv de
producţie.
• Costul efectiv este un cost calculat post-faptic, pe baza documentelor justificative, în care au fost
consemnate cheltuielile ce sunt incluse în procesul de calcul a costurilor.
c.1. Costul primar – costul produsului - costul de producție – costul perioadei - costul complet,
determinate astfel:
• Costul primar = Costuri materiale directe + Costuri cu manopera directă + Alte costuri directe
• Costul produsului (pentru produse finite și producție în curs de execuție) = Costuri directe + % Costuri
indirecte de producţie
• Costul de producție (produse finite) = Producția în curs de execuție la începutul perioadei (PCE 0) +
Costuri directe
12
+ % Costuri indirecte de producţie – Producția în curs de execuție la sfârșitul perioadei (PCE1)
• Costul perioadei = Costuri de desfacere + Costuri de administraţie
• Costul complet = Costul de producție al produselor finite vândute + Costul perioadei
Utilitatea costului complet este reflectată prin intermediul următorilor indicatori:
• Rezultatul analitic = Cifra de afaceri – Costul complet Rezultatul global = Suma rezultatelor analitice
Exemplu:
O brutărie obţine diverse tipuri de produse, inclusiv pâine albă. Costurile asociate cu fabricarea pâinii
albe şi cu operaţiile generale ale entităţii economice sunt următoarele:
• Făina utilizată pentru fabricarea pâinii albe costă 0,15 u.m./pâine;
• Manopera brutarilor costă 0,25 u.m./pâine;
• Brutarii sunt coordonaţi de un responsabil, care are un salariu anual de 30.000 u.m.;
• Amortizarea utilajelor utilizate pentru fabricarea pâinii albe se ridică la 8.500 u.m./an;
• Salariul managerului entităţii economice este 75.000 u.m./an;
• Entitatea economică cheltuieşte anual 25.000 u.m. pentru publicitate pentru produsul pâine albă;
Vânzătorii primesc un comision de 0,25 u.m. pentru fiecare pâine vândută.
Se cere: Clasificaţi fiecare cost în următoarele categorii: variabil (CV), fix (CF), cost al produsului (CPr),
cost al perioadei (CPer), cost direct (CD) sau cost indirect (CI) (pentru produsul pâine albă). Explicați
încadrarea realizată.
Rezolvare:
Cheltuielile din acest exemplu vor fi clasificate astfel:
Este cost variabil pentru ca depinde de cantitatea obtinut

(de paine); este cost direct pentru ca stiu valoarea sa in ur
consultarii retetarului si a costului de achizitie din
contabilitate (nu trebuie sa repartizez eu cheltuiala in mod
Făină x x x arbitrar, folosind diverse criterii) si este costul produsului
pentru ca are legatura cu activitatea de productie, nu cu ce
administrativa sau de desfacere
Manopera brutarilor x x x Similar cazul de mai sus
12
Salariu responsabil x x x
Este cost fix pt ca stiu valoarea totala care nu depinde de

de bucati (cantitatea) obtinute. Este costul produsului pt c
are legatura cu activitatea de productie, nu cu functia
Amortizare utilaje x x x
administrativa sau de distributie. Este cost indirect pentru
societatea fabrica mai multe tipuri de produse (paine alba
alte tipuri de produse)
Salariu manager x x x
Publicitate x x x
Comision vânzători x x x
c.2. Costuri unitare – costuri totale

• Costul total este reprezentat de costul întregii cantități obținute.
• Costul unitar (costul mediu) este determinat prin împărţirea costului total la numărul de unităţi obţinute.
2.4. De la cheltuieli la rezultat: etapele de calcul pentru diverse categorii de costuri și rezultate
CF CM CF
6XX Reorganizam ch : 345=711 cost standard
12
-productie->cost de productie +/- 348=711 dif de cost
efectiv
Cost standard +/- dif
-administratie cost=Cost efectiv
-distributie
În cadrul contabilității manageriale sunt determinare diverse tipuri de informații necesare fie pentru efectuarea
de înregistrări contabile în contabilitatea financiară, fie pentru decizii manageriale. Algoritmul de determinare a
informațiilor este următorul.
1. Selectarea cheltuielilor Cheltuieli încorporabile (CI) = Cheltuieli din contabilitatea financiară (CCF) –
încorporabile din
Cheltuieli neîncorporabile (CN) + Cheltuieli supletive (adăugate) (CS)
contabilitatea financiară
Notă: În România, potrivit legislației în vigoare, cheltuielile supletive nu se iau în calcul
pentru determinarea costului de producție, pot fi folosite doar pentru diverse decizii
manageriale.
12
2. Efectuarea repartizării • Implică reorganizarea cheltuielilor potrivit destinației acestora (funcțiilor
primare
întreprinderii). Cheltuielile încorporabile sunt reorganizate astfel :
o Cheltuieli aferente “producției” (sau, după caz, serviciilor sau lucrărilor
prestate):
 Directe;
 Indirecte.
o Cheltuieli generale de administrație (CGA) (cu caracter indirect); o
Cheltuieli de desfacere (distribuție).
• Reorganizarea cheltuielilor implică: o Identificarea cheltuielilor care pot fi alocate

în mod direct asupra unui produs, lucrare, serviciu sau asupra unui anumit loc unde
se derulează activitatea;
o Repartizare a cheltuielilor cu caracter indirect pe locuri (structuri) de
cheltuieli (producție, administrație, distribuție), care implică parcurgerea
următoarelor etape:
a. Alegerea bazei de repartizare/absorbție;
b. Calculul ratei de absorbție a cheltuielilor indirecte (RAI) sau a
coeficientului de repartizare (ks), astfel:
RAI (Ks) = Cheltuielile indirecte de repartizat / Total bază de absorbție
(bază de repartizare)
c. Calculul cheltuielilor indirecte separate pe structuri organizatorice,
astfel:
Cheltuieli indirecte aferente structuri “i”=
= RAI (Ks)*baza de absorbție pentru structura “i” ,
unde : structura “i” poate fi un departament (secție, sector).
3. Efectuarea repartizării Are loc doar în cazul în care în cadrul entității economice există secții (sectoare)
secundare
auxiliare.
12
4. Repartizarea cheltuielilor • Se efectuează:
indirecte de producție o Urmând etapele de repartizare a cheltuielilor cu caracter indirect;
SAU
o Aplicând procedeul indicilor de echivalență (o prezentare mai detaliată este
realizată ulterior).
• În cazul în care există mai multe locuri (secții, sectoare de producție) de colectare a
cheltuielilor, pentru fiecare loc se va aplica algoritmul separat;
• În cazul în care există un comportament specific al unor categorii de

cheltuieli în cadrul unei secții, cheltuielile din secția respectivă se pot repartiza
diferențiat, aplicând de mai multe ori algoritmul de repartizare.
5. Determinarea costului de • Se utilizează următoarea formulă de calcul :

producție (Fișa de cost) Cost de producţie = Producția în curs de execuție la începutul perioadei
(PCE0) + Cost primar (Costuri directe) + Costuri indirecte de fabricație
(producție) – Producția în curs de execuție la sfârșitul perioadei (PCE1)
• În cazul în care o parte a cheltuielilor (directe sau indirecte de producție) sunt

considerate cheltuieli fixe, acestea se iau în calcul pentru determinarea costului de
producție doar proporțional cu gradul de activitate (se va scădea din totalul costurilor
fixe costul subactivității).
6. Determinarea costului • Se utilizează următoarea formulă de calcul :

perioadei Costul perioadei (costul în afara producției)= Costuri de desfacere + Costuri
administrative
• Pentru determinarea cheltuielilor de administrație ce revin produsului “i” se aplică

algoritmul prezentat la etapa 2.
• Pentru determinarea cheltuielilor de distribuție ce revin produsului “i” se aplică

algoritmul prezentat la etapa 2.
12
7. Determinarea costului Se utilizează următoarea formulă de calcul :
complet
Costul complet aferent produsului “i” = Costul de producție al produselor vândute aferente
produsului “i” (Costul bunurilir vândute) + Cheltuieli generale de administrație ce revin
produsului “i” + Cheltuieli de distribuție ce revin produsului “i” Notă

: O prezentare mai detaliată este realizată ulterior.
8. Determinarea Pentru fiecare produs, lucrare, serviciu, se aplică următoare formulă:

rezultatului analitic Rezultatul analitic (RA) = Cifra de afaceri – Costul complet
9. Determinarea Rezultatul global (RG) = Suma rezultatelor analitice

rezultatului global
10. Reconcilierea rezultatului Rezultatul din CF (din contul de profit și pierdere) =

global din Rezultatul global (RG) (rezultatul din CM) –
CM cu cel din CF Cheltuieli neîncorporabile +
Alte venituri în afara Cifrei de afaceri
Exemple:
1. Societatea Omega cultivă ciuperci champignon pentru care realizează următoarele cheltuieli:
cheltuieli cu materiile prime (micelii de ciuperci): 10.456
u.m.; cheltuieli cu materialele consumabile: 862 u.m., din
care:
o utilizate pentru spațiul productiv: 600 u.m.; o utilizate pentru
sectorul administrativ: 262 u.m.;
o instalație de ventilație utilizată în spațiul productiv: 1 KW/oră;
număr ore de funcționare 720 ore/lună;
o instalație climatizare utilizată în sediul societății: 500 W/oră;
număr ore de funcționare 160 ore/lună;
o becurile amplasate în spațiul productiv: 10 becuri cu un consum de
12W/oră, utilizate 120 ore/lună; o becurile amplasate în sediul
societății: 15 becuri cu un consum de 14W/oră, utilizate 80
ore/lună.
12
o 100 m3 consumați în spațiul productiv; o 30 m3 consumați în
sediul societății
o salariile muncitorilor care lucrează în ciupercărie: 5.000 u.m.; o
salariile personalului administrativ: 3.500 u.m.; o salariul
persoanei care livrează ciupercile către magazine: 1.500 u.m.;
o amortizarea instalației de ventilație: 1.000 u.m.; o amortizarea
instalației de climatizare: 2.000 u.m.; o amortizarea spațiului
productiv: 2.500 u.m.; o amortizarea sediului societății: 1.500
u.m.; o amortizarea mijloacelor de transport: 3.070 u.m., din care:
 amortizarea autoturismului utilizat pentru livrarea ciupercilor către magazine: 1.870 u.m.;  În plus,
se mai cunosc următoarele informații:
 în cursul lunii s-au obținut 10 tone ciuperci și s-a vândut 90% din producția obținută;  Cota de
impozit pe profit este de 16%.
b) Să se determine costul de producţie, costul complet şi preţul de vânzare minim pe care trebuie să-l fixeze
Rezolvare:
a) Să se efectueze repartizarea primară
1.Selectarea cheltuielilor încorporabile din contabilitatea financiară : toate ch sunt incorporabile
CH Productie Administratie Distributie Total
601 cheltuieli cu 10 456 0 0 10 456
materiile prime
602 cheltuieli cu 600 262 0 862
materialele
consumabile
605 cheltuieli cu 7344 960 0 8312
energia
electrică(1)
605 cheltuieli cu 2000 600 0 2600
apa(2)
641cheltuieli cu 5000 3500 1500 10 000
salariile
personalului
646 cheltuieli cu 100 70 30 200
contribuția
asiguratorie
pentru muncă
681 cheltuieli cu 1000+2500=3500 2000+1500+1200=4700 1870 10 070
amortizarea
Total CM(total 29 000 10 100 3400 42 500
repartizare
12
primara)
(1) Repartizare ch cu energ electrica

a)Alegerea bazei de repartizare/absorbtie :nr de W consumati
-Productie
Instalatia de ventilatie :1000W/ora*720ore/luna=720 000W/Luna
Becuri :10 becuri*12W/bec*120ore/luna=14 400w/luna
-Administratie
Instalatie climatizare :500w/ora*160ore/luna=80 000w/luna
Becuri :15 becuri*14w/bec*80ore/luna=16 800w/luna
Total baze de repartizare 734 400(productie)+96 800(administratie)=831 200
b)Repartizarea ch indirecte
RAI (Ks) = Cheltuielile indirecte de repartizat / Total bază de absorbție (bază de repartizare)
=8312/831200=00,1
c)Calculul cotelor de ch indirecte ce revine fiecarui reper
Cheltuieli indirecte aferente structuri “i”= RAI (Ks)*baza de absorbție pentru structura “i”
-Productie=00,1*734 400=7344
-Administratie 00,1*96 800=968
Total=8312
(2) Repartizarea ch cu apa

a)Alegerea bazei numarul de m3
-Productie =100m3
-Administratie=30m3
Torla =130m3
b)RAI
RAI=2600/130=20
c)Det cotei de ch indirecte
-Productie 20m3/100m2=2000m2
-administratie 20m3/30m3=600m3
Total =2600
12
b)Sa se determine costul de productie,costul complet si pretul de vanzare minim pe care trebuie
sa-l fixeze societatea pt un kg de ciuperci pentru a obtine profit
3.Efecturea repartizarii secundare:NU ESTE CAZUL, NU AM SECTII AUXILIARE
4.Repartizarea ch inidirecte de productie:NU ESTE CAZUL, AM UN SINGUR TIP DE PRODUS
5.Det costului de productie

Cost de producţie = Producția în curs de execuție la începutul perioadei
(PCE0) + Cost primar (Costuri directe) + Costuri indirecte de fabricație (producție) – Producția în
curs de execuție la sfârșitul perioadei (PCE1)
=0+29 000+0-0=29 000
6.Det costul perioadei

Costul per =ch generale de administratie(cga)+ch de distribuie =10 100+3400=13 500
7.Det costului complet

Costul complet aferent produsului “i” = Costul de producție al produselor vândute aferente
produsului “i” (Costul bunurilir vândute) + Cheltuieli generale de administrație ce revin produsului “i” + Cheltuieli de
distribuție
ce revin produsului “i
=29 000*90%+13 500=39 600
Pretul de vanzare minim pt a obtine profit =Pretul de vanzare minim trebuie sa depaseasca cu o
unitate costul complet unitar
Cost complet unitar=costul complet /cant vanduta =39 600/10 000*90%kg=4,4um/kg
Pret de vanzre minim 4,5 um/kg(de exemplu)
12
2. Întreprinderea X obține două produse, A și B. Pentru derularea obiectului de activitate se fac cheltuieli
generate de:
• Cheltuieli cu materiile prime 2.500 u.m., din care 1.000 u.m. – produsul A și 1.500 u.m. – produsul
B);
• Cheltuieli cu amortizarea sediului 1.000 u.m.;
• Cheltuieli cu amortizarea utilajelor 4.000 u.m.;
• Cheltuieli cu salariile muncitorilor 1.200 u.m., din care 500 u.m. – produsul A și 700 u.m. – produsul
B);
• Cheltuieli cu salariul inginerului din secția de producție 2.000 u.m.;
• Cheltuieli cu salariul managerului 3.000 u.m.;
• Cheltuielile indirecte de producție sunt repartizate asupra celor două produse astfel: 40% pentru
• Cheltuielile generale de administrație sunt repartizate asupra celor două produse astfel: 30% pentru
• Produsul A are o valoare a producției în curs de execuție la începutul lunii de 1.000 u.m.;
• Produsul B are o valoare a producției în curs de execuție la sfârșitul lunii de 1.000 u.m.;
• Cantitățile obținute și vândute din produsele A și B sunt egale (1.000 bucăți produsul A și 1.000 bucăți
produsul B);
• Prețurile de vânzare practicate sunt de: 6 u.m. /bucată produsul A, respectiv 10 u.m. /bucată produsul
B.
Se cere:
b) Determinați rezultatele analitice și rezultatul global. Rezolvare:
a) Cost primar
1.Selectarea ch incorporabile :toate ch sunt incorporabile
CH Productie Adminitratie Total
601 Cheltuieli A B INDIRECTE 0 2500

cu materiile 1000 1500 0
prime
681 Cheltuieli 0 0 4000 1000 5000
cu
amortizarea
641 Cheltuieli 500 700 2000 3000 6200
cu salariile
Total 1500 2200 6000 4000 13 700
Cost primar A=1500

12
Cost primar B=2200
3.Repartizare scundara: NU ESTE CAZUL

4.Repartizarea ch cu caracter indirecct de productie
Este data in problema :
-A =40%*6000= 2400
-B=60%*6000=3600
5.Det cost de productie

Costul de producite =PCE0+Ch directe+Ch indirecte-PCE1
Fisa de cost(tabloul costurilor)
Elemente A B
PCE0 1000 0
CH DIRECTE 1500 2200
CH INDIRECTE 2400 3600
PCE1 0 (1000)
COST DE PRODUCTIE (PF) 4900 4800
6.Costul perioadei: 4000+0=4000
7Costul complet
Costul bunurilor vandute

A=4900*100%=4900
B=4800*100%=4800
Cota cga
A=4000*30%=1200
B=4000*70%=2800
Cota ch de distributie: nu am
Cost complet A= 4900+1200=6100

Cost complet B= 4800+2800=7600
b)Rezultatul analitic si rez global
8.Det rez analitic
A=6*1000-6100= -100
B=10*1000-7600=2400
9.REZ GLOBAL =Suma rez analitice =(100)+2400=2300
Intreprinderea are profit, inainte de a decide eliminarea prod A trebuie sa avem in vedere mai
multe aspecte cum ar fi :daca reparizrea ch indirecte
12 a fost facuta potrivit, daca produsul A atrage
clientii etc
2.3.Variabilitatea costurilor. Procedee (metode) de delimitare a costurilor în variabile şi fixe

În cazul costurilor semi-variabile sau a celor semi-fixe, este importantă cunoașterea comportamentului
costurilor în vederea determinării unor algoritmi (procedee, metode) de delimitare a părții fixe, respecctiv a
ceum variabile. În această categorie sunt incluse:
Procedeul celor mai mici pătrate (analiza regresiei)
Procedeul punctelor de maxim şi minim
2.3.1. Procedeul celor mai mici pătrate (analiza regresiei)

Analiza regresiei (cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirea de procedeul celor mai mici
pătrate) ne ajută să separăm cheltuielile totale în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile. Putem face acest lucru
doar când putem construi o funcţie liniară. Pentru aceasta, se pleacă de la ideea că totalul cheltuielilor este
format din cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile, respectiv:
• Ct = Cv + Cf, unde
• Ct = cheltuieli totale; Cv = cheltuieli variabile;
Cf= cheltuieli fixe.
Dar, cheltuielile variabile depind de volumul producţiei, ecuaţia devenind:
CT = Q*cv + Cf, unde
• Q = volumul activităţii dintr-o perioadă de

gestiune; cv = costuri variabile unitare.
Aşadar, costurile variabile unitare şi cheltuielile fixe sunt constante, iar singura necunoscută este cantitatea.
Prin analiza regresiei aflăm costurile variabile unitare şi cheltuielile fixe.
Analiza regresiei se face în următoarele
etape: 1. Calculul volumului mediu de
activitate n
 Qt
Q t1
 n
• Q = volumul activităţii dintr-o perioadă de gestiune;

• t = perioada de gestiune luna, trimestrul, anul ;
• n = numărul perioadelor de gestiune luate în calcul.
12
2. Calculul costului
mediu n
 Ct
C t1
n
• C = costul mediu;
• C = costul dintr-o perioadă de gestiune.
3. Calculul abaterii volumului activităţii din fiecare perioadă de gestiune luată în calcul, faţă de volumul
Xt = Qt Q
• X = abaterea volumului activităţii faţă de volumul mediu al acesteia.
4. Calculul abaterii costurilor din fiecare perioadă de gestiune luată în calcul faţă de volumul mediu al
costurilor:
Yt = Ct C
• Y = abaterea costurilor faţă de volumul mediu al acestora.
5. Calculul costurilor variabile unitare : n

CV=COSTURI/CANTITATE
(XY)t
c t 1
v
n
X2
1
• cv = costuri variabile unitare;
• XY = produsul abaterilor de activitate şi costuri;
• X2 = abaterea pătratică a volumului activităţii.
6. Calculul costurilor variabile totale aferente unei perioade de gestiune luată în calcul:
Cv
12
cv
Qt
t
• Cv = costuri variabile totale.
7. Calculul costurilor fixe: Cft = Ct -Cvt

• Cf = costuri fixe totale.
Costurile fixe nefiind dependente de evoluţia volumului activităţii se vor efectua calcule pentru două perioade
de gestiune oarecare.
8. Calculul costurilor standard pentru o perioadă de gestiune viitoare:

C Cf (c Q
) sv s
• Cs = costuri standard;
• Qs= activitatea standard.
1. Calculul costurilor variabile
unitare c Cmax Cmin
v Qmax Qmin
• Cmax = costurile maxime dintr-o perioadă de gestiune;

• Cmin = costurile minime dintr-o perioadă de gestiune; Qmax = activitatea maximă dintr-o
perioadă de gestiune;
• Qmin = activitatea minimă dintr-o perioadă de gestiune.

Cft = Ct cv × Qt
Semnificaţia simbolurilor este cunoscută.

Nota :Etapa 2 de la acest procedeu este similara etapelor 6+7
Exemplu:
O entitate economică ce obţine un singur produs a înregistrat următoarele valori ale cheltuielilor totale şi
producţiei obţinute în semestrul II anul 201N:
Perioada Cantitate obţinută (unităţi) Cheltuieli totale (u.m.)
Iulie 100 132.000
August 110 135.500
12
Septembrie 120 139.000
Octombrie 130 142.500
Noiembrie 140 146.000
Decembrie 150 149.500
Se cere:
Determinaţi costul standard aferent producţiei preconizate pentru anul 201N+1, în condiţiile în care
cantitatea previzionată este 170 unităţi, utilizând:
b) Procedeul punctelor de maxim şi minim.

1.Calculul volumului mediu de activitate
Cant medie (Q mediu)=(100+110+120+130+140+150)/6=125
2.Calculul costului mediu
Costul mediu =(132 000+135.500+139 000+142 500 +146 000+149 500)/6=140 750
3+4+5.
Perioada Cantitate Cheltuieli Xt = Qt Q Yt = Ct C XY X2
obţinută totale (u.m.)
(unităţi)
Iulie 100 132.000 (25) (8.750) 218.750 625
August 110 135.500 (15) (5.250) 78.750 225
Septembrie 120 139.000 (5) (1.750) 8.750 25
Octombrie 130 142.500 5 1.750 8.750 25
Noiembrie 140 146.000 15 5.250 78.750 225
Decembrie 150 149.500 25 8.750 218.750 625
Total 750 844.500 0 0 612.500 1.750
Medie 125 140.750
Cost variabil unitar =612 500/1750 =350 um /unitate
6.Costuri variabile totale

Se calculeaza pt toate lunile
Costuri variabile totale octombie =350 *130=45 500
Costuri variabile totale decembrie=350*150=52 500
7.Calcul costuri fixe totale

Costuri fixe=Costuri totale-costuri vaariabile totale
Costuri fixe totale octombie =142 500-45 500=97 000
Costuri fixe totale decembrie =149 500-52 500=97 00
8.Det cost previzionat (standard) pt 170 unitati

Cost standard=Costuri fixe total +cant previzionata*costuri
12variabile unitare
=97 000+170*350=156 500
b)Procedeul punctelor de maxim şi minim.

Costuri variabile unitare =(ch max 149 500-ch minime 132 000)/(150-100)=350
Celelalte etape sunt similare cu cele de la pct a !!
CAPITOLUL III
CHELTUIELILE INDIRECTE (DE REGIE). TRATAMENTE SPECIFICE
CHELTUIELILOR INDIRECTE
Concepte cheie:
• Cheltuieli indirecte: reprezintă cheltuielile care nu pot fi alocate de la început unui anumit purtător de
cost (produs, lucrare, serviciu);
• Repartizarea secundară: reprezintă repartizarea cheltuielilor aferente unui sector auxiliar asupra
altor secţii, sectoare, departamente;
• Absorbţia cheltuielilor indirecte: este procesul prin care cheltuielile indirecte din cadrul unui
departament sunt alocate unui purtător de cost;
• Subactivitatea: reprezintă obţinerea unui nivel al activităţii mai mic decât capacitatea normală de
producţie în cursul unei perioade. Conduce la înregistrarea unui cost al subactivităţii;
• Supraactivitatea: reprezintă obţinerea unui nivel al producţiei ce depăşeşte capacitatea normală de

producţie;
• Etape determinarea costului de producție:

1. Selectarea cheltuielilor încorporabile;
2. Repartizarea primară;
3. Repartizarea secundară (apare doar dacă există secții auxiliare);
4. Repartizarea cheltuielilor indirecte de producție;
5. Determinarea costului de producție (Fișa de cost/Tabloul costului de producție).
1.1. Absorbția (repartizarea) cheltuielilor indirecte

Aceasta implică:
(i) stabilirea structurilor organizatorice generatoare de cheltuieli,
(ii) calculul costului corespunzător fiecărei structuri
(iii) repartizarea /absorbţia cheltuielilor indirecte în costul obiectelor de calculaţie.

(i) Stabilirea structurilor organizatorice generatoare de
12 cheltuieli derivă din particularităţile de producţie şi
funcţionale specifice fiecărei entităţi. Ca urmare se pot constitui secţii/centre de producţie în funcţie de modul
de derulare a procesului de producţie şi de obiectivele urmărite. Secţiile sau centrele pot fi: secţii principale şi
auxiliare, respectiv centre de cost sau de analiză.
• Secţiile sau centrele principale au un rol determinant în fabricarea produselor sau prestarea serviciilor.
Aceste structuri pot fi detaliate în ateliere, locuri de muncă, etc. Tot în categoria centrelor principale se
includ şi compartimentele funcţionale: administraţie, desfacere etc., considerate în afara producţiei.
• Secţiile sau centrele auxiliare sunt prestatoare de servicii în favoarea centrelor principale sau a altor centre
auxiliare. În această categorie se includ: atelierul de întreţinere şi reparaţii; serviciul de transporturi;
centrala electrică; centrala de apă, abur etc.
• Centrele de cost sau de analiză se constituie ca diviziuni ale contabilăţii în care cheltuielile indirecte se
regrupează şi analizează înainte de imputarea lor asupra costurilor. Ca urmare, în contabilitate pot să apară
ca centre de analiză fictive: gestiunea materialelor, gestiunea clădirilor, gestiunea personalului, finanţare.
(ii) Calculul costului corespunzător fiecărei structuri. Regruparea cheltuielilor pe secţii, centre,
compartimente presupune localizarea pe această structură a cheltuielilor după natură, cunoscută sub
denumirea de repartizare primară. În urma identificării şi calculării fiecărei cheltuieli se determină costul
centrelor, care urmează a fi repartizat şi apoi imputat costului produselor, lucrărilor sau serviciilor.
(iii) Absorbţia cheltuielilor indirecte către costul obiectelor de calculaţie presupune rezolvarea problemelor:
• prestaţiile reciproce dintre centrele auxiliare;
• prestaţiile către centrele principale;
• calculul ratei de absorbţie a cheltuielilor indirecte (RAI);
• determinarea sumei alocate prin repartizare costului obiectului de calculaţie.
Absorbţia (repartizarea) cheltuielilor indirecte reprezintă procesul prin care cheltuielile indirecte din cadrul
unui departament sunt alocate unui purtător de cost. Aceasta reprezintă determinarea părţii din cheltuielile
indirecte aferente unui produs sau serviciu, pe baza unei rate de absorbție sau coeficient de repartizaare
(suplimentare). Aceasta implică parcurgerea următoarelor etape:
1. Alegerea bazei de absorbție (repartizare)
În acest sens prezentăm câteva exemple de baze de repartizare:
• Total ore manoperă direct;
• Total cheltuieli cu salariile directe;
• Total cheltuieli cu materiale directe folosite;
• Total ore maşini (ore funcţionare utilaje);
• Număr produse obținute;
• Total cost primar.
2. Determinarea ratei de absorbţie (de repartizare) a cheltuielilor indirecte (RAI) sau a coeficientului de
repartizare (K):
12
3. Determinarea cotei de cheltuieli indirectă aferentă unui produs: Acest coeficient (această rată) se aplică
bazei de repartizare specifică fiecărui produs, în vederea determinării cotei (%) de cheltuieli indirecte
incluse în costul de producție. Spre exemplu, în cazul produsului A, avem:
Cota de cheltuieli indirectă aferentă produsului A = K (RAI) x baza de absorbția aferentă produsului A
Exemplu:
Se produc două produse, A şi B, pentru care se suportă următoarele costuri: materie primă 3.000 u.m. pentru
A şi 5.000 u.m. pentru B, manoperă directă 400 ore pentru A şi 200 ore pentru B, costul unei ore de manoperă
este de 10 u.m., salarii indirecte 10.000 u.m., iar amortizarea utilajelor folosite pentru ambele produse este de
5.000 um.
Se cere:
(i) Calculaţi costul de producţie pentru A şi B, utilizând ca bază de repartizare: a) materia primă, b)
manopera directă.
(ii) Comentați cele două variante prin prisma impactului bazei de repartizare asupra costului de producție și
dați exemple de alte posibile baze de repartizare.
Rezolvare:
i. Calculaţi costul de producţie pentru A şi B
a) Selectarea ch incorporabile: toate ch sunt incorp
b)Repartizarea primara
Cheltuieli Productie Total CF
601Mat prime 3000 5000 8000
641 Ch cu salariile 4000 2000 10 000 16 000
681 Ch ci 5000 5000

amortizarea
Total CM 7000 7000 15 000 29 000
c)Repartizare secundara : NU exista sectoare auxiliare

12
d) Repartizarea cheltuielilor indirecte de producție;
1.Alegerea bazei de repartizare
a)Materii prime b)Manopera
-A: 3000 -A: 4000
-B: 5000 -B:2000
Total: 8000 Total: 6000
2.Det RAI
RAI = Ch de repartizat indirecte /Suma bazelor RAI = 15.000 / 6.000 = 2,5
RAI = 15.000/8.000 =1,875
3.Det cotei de ch indirecte de productie
Cota ch A = RAI * Baza rep A Cota ch A = RAI * Baza rep A
Cota ch A = 1,875 * 3.000 = 5.625 Cota ch A = 2,5 * 4.000 = 10.000
Cota ch B = 1,875 * 5.000 = 9.375 Cota ch B = 2,5 * 2.000 = 5.000
Total = 5.625 + 9.375 = 15.000 Total = 10.000 + 5.000 = 15.000
5.Det cost de productie
Cazul a) informatii A B
PCE0 0 0
CH DIRECTE(COST PRIMAR) 7000 7000
COTA CH INDIRECTE 5625 9375
12
PCE1 0 0
COST DE PRODUCTIE 12 625 16 375
Cazul b) informatii A B
PCE0 0 0
CH DIRECTE(COST PRIMAR) 7000 7000
COTA CH INDIRECTE 10 000 5000
PCE1 0 0
COST DE PRODUCTIE 17 000 12 000
ii) Cele doua baze de repartizare ii inverseaza valoarea costului de productie.

Alegerea lor trebuie facuta in corelatie cu obiectul de activitate, de exemplu: daca
fabricam industrial borcane, relevanta este materia prima, daca modelam artizanal
sticla, relevanta este manopera.
Pornind de la cele două filmulețe vizionate (disponibile la https://www.youtube.com/watch?v=UPiCvQ4Swi0,

12
respectiv https://www.youtube.com/watch?v=RnHxqIsHVKk) alegeți cazul în care este potrivită utilizarea
materiei prime ca bază de repartizare, respectiv cel în care este adecvată utilizarea salariilor directe ca bază de
repartizare.
1.2.Metodologia şi practica repartizării secundare
În structura centrelor de cost se identifică centre cu rolul de servicii interne, care furnizează prestaţii în
beneficiul altora. Prestaţiile de servicii pot fi în beneficiul exclusiv al unor centre sau prestaţiile pot fi reciproce
şi în beneficiul altor centre. De regulă centrele de cost cu caracter de servicii sunt considerate auxiliare, iar
celelalte principale, vizând producerea bunurilor sau prestarea de lucrări şi servicii. Centrele principale au rolul
hotărâtor în activitatea de producţie. În acest caz apare o etapă suplimentară cheltuielilor indirecte şi anume
repartizarea secundară. Repartizarea secundară vizează afectarea centrelor principale cu cote părţi ale
costului centrelor auxiliare. Afectarea poate fi relativ simplă dacă nu există prestaţii reciproce şi complexă în
această variantă. În primul caz se ridică problema stabilirii bazei de repartizare corelată cu prestaţia efectuată.
Exemplu:
O companie cu activitate de producţie este structurată în două centre de producţie şi două centre de service,
fabricând 2 produse X şi Y. Cheltuielile indirecte ale perioadei sunt următoarele:
Elemente Valori (u.m.)

Consum material consumabile indirecte 1.200.000
Consum energie electrică 400.000
Cheltuieli cu chiriie 1.600.000
Cheltuieli cu amortizarea clădirior 800.000
Cheltuieli cu amortizarea utilajelor 640.000
În vederea calculării RAI pentru fiecare centru de producţie şi a cheltuielilor indirecte pe produse, se dau
următoarele informaţii suplimentare:
1. Situaţia bazelor de repartizare a cheltuielilor indirecte pe centre
Materiale consumabile (um) 400.000 400.000 296.000 104.000
Suprafaţa clădirii (m )
2
5.000 10.000 2.000 3.000
Valoare utilaje (um) 20.000.000 100.000.000 20.000.000 60.000.000
Kwh 20.000 20.000 5.000 5.000
2. Situaţia repartizării cheltuielilor centrelor auxiliare

CA1 50% 30% 20%
CA2 55% 40% 5%
12
3. Situaţie baze absorbţie

Ore manoperă Nr. 6 h/u 4 h/u
X
produse 2.000 u 2.000 u
Y
produse 4.000 u 4.000 u
Se cere:
b) Repartizarea secundară utilizând pentru prestaţiile reciproce: (i) metoda iterativă;
c) Calculul RAI şi determinarea cheltuielilor indirecte de producție absorbite de fiecare din cele două
produse.
Rezolvare:

1)Selectarea ch incorporabile
Toate ch sunt incorpoarabile
2) Repartizarea parimara a ch incorpoarabile
Ch X Y CP1 CP2 CA1 CA2 Total CF

602 Ch cu 400.000 400.000 296.000 104.000 1.200.000
materiale
consumabile
(1)
605 ch cu 160 000 160 000 40 000 40 000 400.000
energia
electrica (2)
612 Ch cu 400 000 800 000 160 000 240 000 1.600.000
redevente...(3)
6811.01Ch cu 200 000 400 000 80 000 120 000 800.000
amortizarea
cladirilor (4)
6811.02Ch cu 64 000 320 000 64 000 192 000 640.000
amortizarea
utilajelor (5)
Total CM/TRP 1 224 000 2 080 000 640 000 696 000 4 460 000
(1) Erau deja alocate

(2) Repartizarea ch cu energia
Aleg baza de rapartizare kw/h
Cp1=20 000
Cp2=20 000
Ca1=5 000
Ca2=5 000
Total=50 000
12
RAI=400 000/50 000=8
Det cotelor de ch ce revin

Cp1=20 000*8=160 000
Cp2=20 000*8=160 000
Ca1=5 000*8=40 000
Ca2=5 000*8=40 000
Total = 400 000
(3) Repartizarea ch cu chiriile

Aleg baza de repartizare :suprafatra cladirii
Cp1=5 000
Cp2=10 000
Ca1=2 000
Ca2=3 000
Total=20 000
RAI =1.600.000/20 000=80
Det cotei de ch cce revin

Cp1=5 000*80=400 000
Cp2=10 000*8=800 000
Ca1=2 000*8=160 000
Ca2=3 000*8=240 000
Total =1.600.000
(4) Repartizarea ch cu amortizarea cladirilor

Aleg baza de repartizare; suprafata cladirii
Cp1=5 000
Cp2=10 000
Ca1=2 000
Ca2=3 000
Total=20 000
RAI=800 000/20 000=40
Cp1=5 000*40=200 000

Cp2=10 000*40=400 000
Ca1=2 000*40=80 000
Ca2=3 000+40=120 000
(5)Repartizarea ch cu amortizarea utilajelor

Aleg baza de repartizare : valoare utilaj
Cp1=20 000
Cp2=100 000 12
Ca1=20 000
Ca2=60 000
Total =200 000
RAI = 640 000/200 000=3,2

Det cotei ce ii revin
Cp1=20 000*3,2=64 000
Cp2=100 000*3,2=320 000
Ca1=20 000*3,2=64 000
Ca2=60 000*3,2=192 000
b) Repartizaarea secundara (etapa 3 )
1)Metoda iterativa
I. Determinarea procentelor in functie de care fac repartizarea ch in centrele auxiliare
Elemente CP1 CP2 CA1 CA2 Tota
CA1 50% 30% - 20% 100

(ced
CA2 55% 40% 5% - 1
(ce
II. Stabilirea valorilor dupa reparizarea secundara
Elemente CP1 CP2 CA1 CA2 Total

Total repartizare 1 224 000 2 080 000 640 000 696 000 4 460 000
primara
Repartizare 320 000 192 000 (640 000)pt 128 000 0
CA1(50:30:20) (640 000*50%) (640 000*30%) ca e liniuta (640 000*20%)
Total 1 1 554 000 2 272 000 0 824 000 4 460 000
Reparizare CA2 824 000*55%= 329 600 41 200 (824 000) 0
(55:40:5) 453 200
Total 2 2 007 200 2 601 600 41 200 0 4 460 000
Repartizare 20 600 12 360 (41 200) 8240 0
CA1(50:30:20)
Total 3 2 027 800 2 613 960 0 8240 4 460 000
Repartizare CA2 4532 3296 412 (8240) 0
Total 4 2 032 532 2 617 256 412 0 4 460 000
Repartizare CA1 206 123,6 (412) 82,4 0
Total 5 2 032 738 2 617 379,6 0 82,4 4 460 000
Repartizare CA2 45,32 32,96 4,12 (82,4) 0
12
Total 6 ..... ..... 4,12 0 4 460 000
Repartizare CA1 2,06 2,06 (4,12) 0 0
Total repartizare 2 022 585 2 617 415 4 460 000
secundara(TRS)
Pt ca suma este nesemnificativa o impart egal. (Intre CP1 si CP2)
2) Metoda algebrica
I. Determinarea procentelor in functie de care fac repartizarea ch in centrele auxiliare

primeste
CA1 50% 30% - 20 100%
% (cede
CA2 55% 40% 5% - 10
(ced
II.Stabilirea sistemului de ecuatii

CA1 CA2
640 000(total repartizare primara ) 696 000
+(Ceea ce primeste) +(Ceea ce primeste)
5%Y 20%X
X Y
640 000+5%Y=X
696 000+20%X=Y
640 000+ 0,05*(696 000+0,2 X)=X
X=681 616 = total ch din CA1

Y=823 323 = total ch din CA2
III. Stabilirea valorilor dupa reparizarea secundara

12
Total repartizare 1 224 000 2 080 000 640 000 696 000 4 460 000
primara
Repartizare CA1 681 616 *50%= 681 616 *30%= (681 616)X 136 323 0
340 808 204 485
Repartizare CA2 823 323 *55%= 323 929 41 616 (823 323 )Y 0
457 778
TRS 2 022 586 2 617 414 0 0 4 640 000
c) Calculul RAI şi determinarea cheltuielilor indirecte de producție absorbite de fiecare din cele două produse.
(etapa 4- repartizare ch indirecte)
Aleg baza de repartizare : total ore manopera

X
produse 2.000 u 2.000 u
Y
produse 4.000 u 4.000 u
Produse CP1 CP2

X 6*2000=12 000 4*2000=8000
Y 4*4000=16 000 2*4000=8000
Total 28 000 16 000
Det RAI CP1 = 20 22 586/28 000=72,235

RAI CP2 = 2 617 414/16 000= 163,588
Det cota ch indirecte ce revine
Produse CP1 CP2

X 12 000*72,235 8 000*163, 588
Y 16 000*72,235 8000*163,588
12
Conform Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară, costul de producţie este format din
costurile directe şi costurile indirecte, variabile şi fixe, de producţie. Costurile indirecte de producţie fixe sunt
absorbite în costul produselor pe baza capacităţii normale de producţie a entităţii. Capacitatea normală este
producţia ce se aşteaptă să se obţină în medie într-un număr de luni sau într-un sezon în condiţii normale,
ţinând cont de întreruperilor datorate lucrărilor de întreţinere. Astfel, valoarea cheltuielilor indirecte fixe
incluse în costul de producţie nu creşte din cauza producţiei reduse. Valoarea nealocată a cheltuielilor indirecte
este cunoscută în contabilitatea managerială sub denumirea de costul subactivităţii şi este tratată ca o cheltuială
a perioadei, la fel ca şi în contabilitatea financiară.
În cazul în care nivelul de activitate depăşeşte capacitatea normală, în costuri se vor include cheltuieli
fixe unitare mai mici, pentru a nu supraevalua costul de producţie.
Costul subactivităţii se calculează astfel:
Cs = Cf (1 – Capacitatea utilizată/Capacitatea normală), unde:
Cs= costul subactivităţii
Cf = cheltuieli fixe
Cfi = Cf – Cs, unde:
Cfi = cheltuieli fixe încorporabile.
Exemplu:
O entitate economică fabrică un produs X şi un produs Y care presupun parcurgerea mai multor faze de
fabricaţie desfăşurate în două secţii de producţie. Cheltuielile efectuate în luna octombrie au fost: materii prime
X 400 u.m., materii prime Y 500 u.m., cheltuieli de personal X 260 u.m., cheltuieli de personal Y 250 u.m.,
alte cheltuieli directe X 100 u.m., alte cheltuieli directe Y 120 u.m., cheltuieli indirecte de producţie în secţia I
700 u.m., din care 70% sunt cheltuieli fixe, cheltuieli indirecte de producţie secţia II 500 u.m., din care 40%
sunt cheltuieli variabile. Capacitatea de producţie a fost utilizată pentru 110% în secţia I şi 80% în secţia II.
Producţia în curs de execuţie iniţială X a fost de 300 u.m. şi finală Y de 250 u.m.. Cheltuielile indirecte de
producţie se repartizează în funcţie de cheltuielile directe.
Se cere: Să se calculeze costul de producţie al produselor finite obţinute.
Rezolvare:
1.Selectarea ch incorporabile
CH Incorp Neincorp
Ch cu materii prime (var) 400+500
Ch cu personalul (var) 260+250 12
Alte ch directe (var) 100+120
Alte ch din sectia 1 -fixe 70%*700=490
Alte ch din sectia 1 -Variabile 30%*700=210
Alte ch din sectia 2-fixe 60%*500*80%=240(Atunci cand 500*60%*20%=60(Partea de
cap de productie este mai mare de subactivitate se trece la neicorp)
100% luam in considerare doar
100%)
Alte ch din sectia 2-variabile 40%*500=200
CH Productie Total
X Y S1 S2
Ch cu materii 400 500 900
prime
Ch cu personalul 260 250 510
Alte ch directe 100 120 490+210=700 240+200=440 1360
Total 760 870 700 440 2770
3.Repartizarea secundara : nu este cazul
4.Repartizarea ch indirecte de productie
a) Din S1
Baza de repartizare : ch directe
X= 760
Y=870
RAI S1= 700/(760+870)=0,43
Ch indirecte ce revin produsului :
X=760*0,43 =326,80
Y=700-326,80=373,20 (s-a facut diferent pt ca s -a rotunjit RAI-ul )
b) Din S2
Baza de repartizare :ch directe
X= 760
Y=870
Rai =440/(760+870) =0,27
Ch indirecte ce revin produsului :
12
X=760*0,27=205,20
Y=440-205,20 =234,8
5.Det costului de productie
Informatii X Y
PCE0 300 0
CH DIRECTE 760 870
CH CH INDIRECTE s1 326,80 373,20
Cota ch indirecte S2 205,50 234,80
PCE1 0 (250)
Cost productie(produse finite) 1592 1228
12
12
12
Pe baza filmulețului vizionat (disponibil la https://www.youtube.com/watch?v=6FBzUgrHgKk ), identificați o
particularitate ce ar trebui luată în calcul pentru a calcul un cost unitar care să nu varieze de la o perioadă la
alta.
parțială sau totală, trimiterea către terțe persoane, etc.) este interzisă, intrând sub incidența Legii nr. 8/ din 14 martie 1996
privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.
CAPITOLUL IV
PROCEDEE UTILIZATE PENTRU DETERMINAREA COSTURILOR PE PRODUS
1.1. Procedeul diviziunii simple
16. Se cunosc următoarele informații despre activitatea unei întreprinderi:

Producție
• Cost de producție 45.000 u.m.
• Cantitatea obținută 1.000 buc.
Distribuție (Desfacere)
• Costuri de desfacere 3.600 u.m.
• Desfacere 900 buc.
Se cere: Determinați costul unitar de producție, costul unitar de desfacere și costul complet unitar.
1.2. Procedeul valorii rămase (al deducerii valorii produsului secundar) sau procedeul restului
17. Cheltuieli totale de producție rezultate din procesul de producție sunt de 285.500 u.m., producția
12
totală fabricată este:
 2.400 u produs principal P;
 500 u produs secundar S1;
 300 u produs secundar S2.
Destinația producției secundare este următoarea:
 120 u S1 se consumă în întreprindere;
 Restul de produse secundare se livrează terților; total cheltuieli de livrare 3.440 u.m., preț vânzare
S1 25 u.m./u, preț vânzare S2 35 u.m./u.
Se cere:
a) Care este costul unitar de producție al produsului principal (P)?
b) Înregistrați producția obținută în contabilitatea financiară
1.3. Procedeul indicilor de echivalenţă
18. Întreprinderea ALFA a recunoscut cheltuieli indirecte ale perioadei în valoare de 290.000 u.m.
pentru a obține trei produse A, B şi C. Cantitățile de produse obținute sunt:
 produsul A: 15.000 unități;
 produsul B: 10.000 unități;
 produsul C: 5.000 unități.
Parametrul utilizat pentru calculul indicilor de echivalență este dimensiunea produsului care are
următoarele valori: pentru A este de 32 cm, pentru B este de 40 cm, iar pentru C este de 56 cm. Produsul de
bază este produsul B.
Se cere: Calculați costul unitar pentru fiecare produs.
12
Parametrul utilizat pentru calculul indicilor de echivalență este dimensiunea produsului care are
următoarele valori: pentru A este de 200 cm, pentru B este de 240 cm, iar pentru C este de 150 cm.
Produsul de bază este produsul B.
20. Din procesul de producție se obține pânză de trei calități astfel: A = 200 mp, B = 500 mp, C =
800 mp. Cele trei produse se diferențiază prin următoarea caracteristică:
Produse Greutate (kg)

A 0,2
B 0,8
C 0,4
Cheltuielile indirecte de producție au fost de 10.000 u.m..
Cheltuieli generale de administrație au fost de 4.000 u.m..
Se cere: Să se calculeze costul de producție pe unitatea de produs finit folosind procedeul indicilor de
echivalență simpli calculați ca raport direct.
Parametrul utilizat pentru calculul indicilor de echivalență este finețea firului, care are următoarele
valori: pentru A este de 1 mm, pentru B este de 5 mm, iar pentru C este de 2 mm. Produsul de bază este
produsul A deoarece este cel mai fin, iar cheltuielile sunt cele mai mari.
22. Întreprinderea ALFA a recunoscut cheltuieli indirecte ale perioadei în valoare de 1.200.000 u.m.
Parametrii utilizați pentru calculul indicilor de echivalență sunt dimensiunea produsului şi greutatea sa
şi au următoarele valori: pentru A: 500 cm şi 12 kg, pentru B: 650 cm şi 15 kg, iar pentru C: 750 cm şi 24
kg. Produsul de bază este produsul B.
12

Parametrii utilizați pentru calculul indicilor de echivalență sunt dimensiunea produsului şi greutatea sa şi
au următoarele valori: pentru A: 7.500 cm şi 1,5 kg, pentru B: 6.000 cm şi 4,5 kg, iar pentru C: 4.500 cm şi
6 kg. Produsul de bază este produsul B.
24. Din procesul de producție se obține câte o bucată de țeavă din următoarele tipuri: A, B şi C. Cele
trei produse se diferențiază prin următoarele caracteristici:
Produse Mărime (cm) Greutate (kg)

A 2 4
B 4 2
C 8 6

 Cheltuielile de producție au fost de 200.000 u.m.;
 Cheltuielile generale de administrație au fost de 140.000 u.m.:
 Cheltuieli de distribuție 20.000 u.m.
Se cere: Calculați costul de producție pentru fiecare produs folosind procedeul indicilor de echivalență
calculați ca raport direct.
1.4. Procedeul cantitativ
25. Într-o întreprindere cheltuielile generate de utilizarea unei linii de producție sunt de 493.400 u.m..
Linia de producție este utilizată pentru a fabrica 150.000 t de produs A, 1.700 t de produs B şi
95.000 t de produc C. S-au înregistrat pierderi tehnologice de 150 t pentru produsul B şi de 5.000 t
pentru produsul C.
Se cere: Calculați costul unitar de producție pentru fiecare dintre cele trei produse, utilizând procedeul
cantitativ.
1. Întreprinderea ABC fabrică un produs ce trece prin două faze de producție: faza I și faza II. Pentru luna martie
se cunosc următoare informații:
 Stoc inițial la începutul lunii curente pentru producția în curs de execuție existentă la finalul fazei
I: 200 bucăți, evaluate astfel:
o cheltuieli cu materiile prime și materialele 2.400 u.m.,
o cheltuieli cu salariile (manopera) 1.200 u.m.;
o cheltuieli indirecte de producție 400 u.m..
 În cursul lunii curente au mai fost lansate în producție un număr de 500 bucăți, cheltuielile
recunoscute în luna respectivă fiind următoarele:
o cheltuieli cu materiile prime și materialele 6.000 u.m.,
o cheltuieli cu salariile (manopera) 3.350 u.m.;
o cheltuieli indirecte de producție 1.490 u.m..
 La finalul lunii curente se constată că în faza II au mai rămas 100 de bucăți de produse în curs de
execuție care sunt finisate în proporție de:
o 100% din punct de vedere al consumului de materii prime și materiale;
o 50% din punct de vedere al cheltuieli salariale;
o 30% al cheltuielilor indirecte de producție.
Determinați:
a) Valoarea produselor finite;
Informații Cheltuieli cu materiile prime Cheltuieli cu salariile Ch indirecte de
producție Cantitate productie
2
Gradul de Unităţi Gradul de Unităţi Gradul de Unităţi

finalizare echivalente finalizare echivalente finalizare echivalent
e
Produse finite (*)600 100% 600 100% 600 100% 600
Produse în curs de 100 100% (mereu pt 100 50% 300 30% 180
execuție pf)
Total 700 700 900 780
(*)200buc+500 buc -100buc=600buc
b) Valoarea producției în curs de execuție existentă la sfârșitul fazei II.
Informații producție Cheltuieli cu materiile prime Cheltuieli cu salariile Ch indirecte de

productie
Unităţi Cost Total Unităţi Cost Total Unităţi C Total
echivale unitar echivalent unitar echivale os
nte e nte t
unit
ar
Produse finite 600 3,43 2058 600 3,72 2232 600 1,91 1146
Produse în curs de execuție 100 4,43 443 300 3350- 180 1490-
2231=1118 1146=344
Total 700 2501 900 3350 1490
Costul unitar de echivanta =

Pentru materii prime=2 400/700=3,43
Pt salarii=3.350 /900=3,72
Pt chletuieli indirecte de productie=1490/780=1,91
Cost produse finite = 2058+2232+1146=5436
Cost produse in curs de executie = 443+1118+344= 1905
CAPITOLUL VII
METODA PE FAZE (PROCESE)
Concepte cheie:
 Câştiguri anormale: diferenţa pozitivă între pierderea normală şi pierderea efectivă;
 Echivalenţa producţiei în curs de execuţie: transformarea convențională
(teoretică) a producției în curs de execuție în producție finită, utilizând informații
privind gradul de finisare a producției în curs de execuție;
 Faze de fabricaţie: etapă în cadrul procesului de producţie de masă;
 Pierderi anormale: diferenţa negativă între pierderea normală şi pierderea efectivă;
 Pierderi normale: pierdere care se aşteaptă să apară în cadrul unei faze (spre
exemplu:perisabilităţi)
 Produse simultane: două sau mai multe produse care se obţin simultan în cadrul
aceleiaşifaze de fabricaţie;
 Semifabricate: componente utilizate/obţinute în procesul de producţie;
 Subproduse (produse secunare): bunuri obţinute în cadrul unui proces de
3
producţiedesfăşurat în vederea obţinerii unui alt produs finit.

Aplicabilitate:
Această metodă de calculaţie a costurilor se aplică în cazul producţiei de masă, unde procesul
de producţie presupune parcurgerea mai multor faze. Obiectul calculaţiei îl constituie
produsele şi fazele parcurse în procesul de fabricaţie. Costul efectiv al produsului finit se
stabileşte la sfârşitul perioadei de gestiune prin cumularea tuturor cheltuielilor în ultima fază de
producţie.
Exemple:
Entitățile din industrie siderurgică, alimentară (fabricile de pâine, fabricile de bere).
Caracteristici specifice metodei pe faze:

Pornind de la aspectele specifice metodei pe comenzi, principalele diferenţe între cele două
metode sunt sintetizate în schema de mai jos:
Metoda pe comenzi Metoda pe faze
1. Comenzile sunt formate la cererea clienţilor 1. Produsele sunt standardizate, obţinute în flux continuu
şi omogene
2. Obiectul calculaţiei este comanda 2. Obiectul calculaţiei este faza
3. Pierderile nu sunt în general evidenţiate 3. Pierderile normale sunt prestabilite( n o r m a l e ) iar
cele anormale
evidenţiate distinct
4. Produsele simultane şi subprodusele nu sunt 4. Produsele simultane şi subprodusele pot să apară din
specifice fabricaţie ceea ce impune divizarea costului
5. Specificul şi varietatea comenzilor îngreunează 5. Faptul că produsele şi fazele sunt standardizate
aplicarea metodei standard cost uşurează aplicarea metodei standard cost
6. Producţia în curs se determină prin analiza 6. Producţia în curs se determină prin aplicarea
stadiului comenzilor conceptului de echivalenţă
7. Fiecare comandă este independentă şi separată de 7. Produsele îşi pierd identitatea deoarece rezultă dintr-un
celelalte ceea ce presupune calculul costului în flux continuu. Ca urmare calculul costului se va face la
momentul terminării ei încheierea perioadei de calculaţie
8. Transferurile de la o comandă la alta nu sunt 8. Transferul de costuri de la o fază la alta rezultă din
specifice transferul de produse
9. Producţia în curs poate sau nu să existe 9. Întotdeauna există producţie în curs la sfârşitul
perioadei de calcul
4
Organizare:
Problemele specifice metodei pe faze sunt stabilirea
fazelor de calculaţie a costurilor;
reflectarea costului semifabricatelor interne pe faze de calculaţie;
repartizarea cheltuielilor de producţie între două sau mai multe produse obţinute din aceeaşifază.
Faza de calculaţie reprezintă elementul care colectează cheltuielile directe şi chiar o parte din cheltuielile
indirecte care îi pot fi alocate fără repartizări suplimentare. De exemplu, în procesul de obţinere a berii
fazele sunt: curăţire orz, fabricare malţ, fierbere, fermentaţie, îmbuteliere.
Metoda pe faze poate fi aplicată în două variante:
 (i) varianta cu semifabricate;
 (ii) varianta fără semifabricate.
 (i) Varianta cu semifabricate

Această variantă se aplică în întreprinderile care fabrică un număr relativ redus de produse.
Particularitatea tehnologică ce indică utilizarea acestei variante este aceea că semifabricatele rezultate
din diferite faze nu se consumă imediat şi integral în faza următoare, acestea fiind depozitate pentru o
perioadă de timp. De asemenea, această variantă poate fi utilizată şi în următoarele situaţii: în cazul în
care din acelaşi semifabricat se obţin mai multe produse sau în situaţia în care o parte din semifabricate
sunt destinate vânzării la terţi. În varianta cu semifabricate se calculează costul pentru fiecare
semifabricat în parte luând în calcul toate cheltuielile directe şi indirecte alocate, dar şi costul
semifabricatului din faza anterioară. Costul unui semifabricat obţinut într-o anumită fază a procesului de
producţie se transferă în faza următoare. Astfel, costul calculat pentru producţia ultimei faze constituie
costul produsului finit. Determinarea costului produsului finit în faza n (CpfN) se realizează astfel:
CpfN = CusfN-1 + (CD + CI)fN
unde:
Cp = costul produsului finitfN =
faza „N”
CusfN-1 = cost unitar al semifabricatului din faza fN-1CD =
cheltuieli directe
CI = cheltuieli indirecte
5
 (ii) Varianta fără semifabricate

Aceasta variantă se poate aplica în mod eficient în întreprinderile care obţin din procesul de producţie un
număr mare de produse. Particularitatea tehnologică constă în faptul că aceste produse, în formele lor
intermediare, parcurg succesiv fazele de producţie fără a se recurge la depozitare, stocare etc. În varianta
fără semifabricate se realizează calculul şi colectarea cheltuielilor directe şi indirecte pe fiecare fază de
calculaţie în parte şi stabilirea costului producţiei obţinute dintr-o fază oarecare numai pe baza
cheltuielilor sale. Costul produsului finit se obţine prin însumarea costului tuturor fazelor, pornind de la
colectarea tuturor cheltuielilor directe şi indirecte delimitate pe faze de calculaţie, astfel:
CpfN = Σ (CD + CI)fN
Repartizarea cheltuielilor de producţie între două sau mai multe produse obţinute simultan din această
fază se poate face folosind procedeul cantitativ, procedeul indicilor de echivalenţă, procedeul echivalării
cantitative a produselor, procedeul deducerii valorii produselor secundare etc.
Procedura de realizare:
 identificarea fazelor de calculaţie pentru care se vor acumula costuri: o fază poate
corespunde unei operaţii sau serii de operaţii şi poate fi organizată în cadrul unui centru;
 evidenţierea cantităţilor de produse fabricate rezultate din fiecare fază şi calculul costului
aferent;
 determinarea pentru fiecare fază a unui cost mediu ca raport între cheltuielile fazei şi
cantitatea de produse rezultată din acea fază;
 un produs rezultat dintr-o fază şi utilizat în faza următoare, devine materie primă a cărei
valoare este inclusă în costul fazei anterioare;
 stabilirea procedurilor de separare a costurilor acolo unde din procesul de producţie rezultă
două sau mai multe produse principale şi secundare.
Schematic, circuitul parcurs în cazul metodei pe faze poate fi reprezentat, în una din variantele
următoare:
6
Exemple:
1. F1 = Faina , Apa...-> FRAMANTARE – F2 = Aluat -COACERE – F3 -> AMBALARE -> PAINE =

PRODUS FINIT
2. F1 Grau ->MACINARE - F2 Cernere/Separare grau -:
a. F3 - Faina – AMBALARE
b. F4 – TARATE
7
Din punct de vedere al calculului costului, algoritmul generic este următorul:
Produsele obţinute dintr-o fază și transferate fazei următoare, pentru transformarea în produse
finite, sunt, de regulă, semifabricate. În cazul depozitării semifabricatelor şi implicit a organizării
gestiunii acestora, este obligatorie calculaţia costului. În caz contrar se va realiza doar un transfer de
cheltuieli de la o fază la alta, fără evidenţierea semifabricatelor, costul produsului finit calculându-se
după ultima fază prin însumarea cheltuielilor fazelor.
Un alt obiectiv de rezolvat în metoda pe faze este şi alegerea obiectului de calculaţie care variază
în funcţie de specificul entităţii. În acest sens se pot da câteva exemple:
 pentru rafinarea petrolului: litru, galon, baril;
 în industria alimentară: cutie, borcan, kilogram, tonă, litru;
 în industria chimică: litru, tonă, kilogram etc.
8
Metodologia de calcul a costurilor:

În scopul calculării costului fiecărei faze şi produselor rezultate se completează o Fişă decalcul a
costului pe fază. O astfel de fişă cumulează informaţii referitoare la:
 producţia în curs de execuție existentă de la începutul perioadei;
 cheltuielile perioadei;
 costul produselor transferate altei faze;
 costul producţiei în curs de la sfârşitul perioadei.
Cheltuielile pe baza cărora se calculează costul sunt grupate în următoarele articole:
 materiale directe aferente fazelor şi produselor;
 manoperă directă aferente fazelor şi produselor;
 cheltuieli indirecte de producţie repartizate asupra fazelor şi produselor prin
intermediul ratelor de absorbţie prestabilite sau efective.
În literatura de specialitate, suma cheltuielilor cu manopera și a celor indirecte poartă denumirea de
cheltuieli de conversie (prelucrare).
Un model al fişei costului poate fi redat astfel:
Fişa costului – Faza 1 (F1) (Model)

(Cazul în care nu există producţie în curs execuție)
Cheltuieli totale aferente F1 Nr. unităţi fabricate Cost unitar

Detalii
um u um/u
Materiale directe
Cheltuieli de conversie
Total cost producție F1
Produse transferate în faza 2(F2):
Total
Pe baza datelor din Fişele de cost se pot face estimări de preţuri de vânzare pentru produsele
fabricate ţinându-se cont de evoluţia pieţei şi de obiectivele propuse de entitate în ceea ce priveşte
eficienţa economică.
Particularități de contabilizare:
 contul 921 Cheltuielile activităţii de bază se va dezvolta în analitice pe faze şi pe
produse cumulându-se direct sau indirect cheltuielile aferente;
 contul 923 Cheltuieli indirecte de producţie se dezvoltă pe analitice corespunzătoare
centrelor care pot cuprinde una sau mai multe faze, ceea ce implică o repartizare a
cheltuielilor indirecte asupra fazelor şi asupra produselor.
9
Aspecte specifice metodei pe faze:

În metoda pe faze câteva aspecte specifice:
1. Tratamentul pierderilor normale şi a celor anormale;
2. Evaluarea producţiei în curs de execuţie (conceptul de producţie echivalentă);
3. Determinarea costului pentru produsele simultane (produse principale) şi subproduse
(produse secundare).
1. Tratamentul pierderilor normale şi a celor anormale

În unele faze de fabricaţie pierderile sunt inevitabile motiv pentru care este necesară evidenţierea lor
distinctă. Astfel, cantitatea de materiale introdusă în procesul de producţie este mai mare decât cantitatea
rezultată, ca efect al unor factori: evaporare, ardere, spargere, lipsa testării sau verificării materialelor
etc.
1.1. Pierderile normale (PN) sunt inerente procesului de producţie. Acestea sunt aşteptate să
apară în condiţii normale de producţie şi pot fi estimate înainte de demararea producţiei
pe baza experienţei trecute. Pierderile normale intră sub incidenţa elementelor
necontrolabile şi inevitabile şi sunt privite ca o parte a costului de producţie a produselor
rezultate. Pierderile normale sunt evidenţiate numai cantitativ, ceea ce va avea ca efect
majorarea corespunzătoare a costului produselor obţinute. În unele situaţii se pot obţine
produse reziduale care pot fi vândute, caz în care costul produselor obţinute va fi diminuat
cu valoarea rezultată din vânzarea acestora.
Exemplu:
În cazul unei fabrici de confecții, în momentul croirii unui lot de fuste rămân bucăți de material
care sunt considerate deșeuri (pierderi normale). În cazul în care managementul găsește o
posibilitate de valorificare a acestora în exterior (vânzare pentru a fi utilizate în alte scopuri) sau în
interior (utilizarea produselor reziduale în alt scop, spre exemplu confecționarea accesorii care pot
fi vândute separat (spre exemplu bentițe de păr, broșe din material, etc.), atunci pentru calculul
costului trebuie luate în considerare și produsele reziduale (cazul b, de mai jos). În această situație,
raționamentul și implicit algoritmul de calcul este similar cu procedeul deducerii valorii
produsului secundar din produsul principal, în sensul că produsele reziduale sunt evaluate la
valoarea realizabilă netă, această valoare fiind dedusă din cheltuielile totale.
10
Relaţiile de calcul al costului sunt următoarele:
a) Fără valorificarea produselor reziduale

Costul total al fazei
Cu=
Cantitatea de produse bune carese vor obtine din procesulde prod.
b) În cazul pierderilor normale (produsele reziduale) pentru care se poate atribui un preţ de
vânzare pentru că există o astfel de piaţă
Cu= Costul total al fazei  valoare produse reziduale

cantitatea de produse bune asteptatăsa se obtine din procesulde productie
1.2. Pierderile anormale pot să apară ca urmare a utilizării unor materiale de calitate
inferioară, a defectării utilajelor şi a altor condiţii considerate ca fiind anormale. De fapt,
orice pierdere peste cea normală se consideră a fi anormală. Pierderile anormale intră sub
incidenţa elementelor neaşteptate şi evitabile, motiv pentru care nu pot fi tratate de
aceeaşi manieră ca şi pierderile normale. Ca urmare pierderile anormale nu trebuie să
afecteze costul produselor. Pierderea anormală (PA) se calculează astfel:
PA = Pierderea constatată (PC) – PN
Dacă pierderea constatată este mai mică decât pierderea normală se obţine un câştig
anormal. Evaluarea pierderii/câştigurilor anormale se face la același cost cu cel al produselor
obţinute.
Exemple:
1. Se cunosc următoarele informații referitoare la cheltuielile incluse în costul de producție și
producția obținută dintr-o fază de fabricaţie a produsului finit fustă, model “Clasic”, pentru
luna aprilie, anul 201N:
Cheltuieli Cantitate Preț Valoare
Cheltuieli cu materiile prime 2.000 m 90 um/m 180.000
Cheltuieli cu personalul (manopera directă) 360.000
Cheltuieli cu amortizarea 279.000
Total CF 819.000
Alte informații:
 Producție obținută: 1.800 bucăți fuste;
 Se consideră că pentru obținerea tiparelor fustelor model “Clasic” pierderea normală
constând în deșeuri este de 10% din material. Ținând seama de caracteristicile materialului,
transformarea din m în kg se realizează după următoarea relație: 10 m = 1kg.
11
Se cere: Determinarea costului unitar al unei fuste în faza F1, determinarea pierderii normale,
respectiv a celei anormale precum și efectuarea înregistrărilor în contabilitatea financiară, cu
determinarea valorii rezultatului exercițiului, în următoarele situații:
a) Deșeurile rezultate din procesul de producție sunt incinerate (nu rezultă produse
reziduale);
b) Deșeurile textile rezultate din procesul de producție (produsele reziduale) sunt vândute
unei firme de tapițerie auto cu prețul de 45 um/kg;
c) Deșeurile textile rezultate din procesul de producție (produsele reziduale) sunt
transferate în atelierul Proiectare, unde de decide că pot fi utilizate pentru
confecționarea de bentițe. Dintr-un kg de produse reziduale se pot obține 10 bentițe.
d) Din cauza unor defecțiuni tehnice, producția obținută din procesul de producție este
de 1.650 bucăți (în loc de 1.800 bucăți) obținute din cantitatea de 2.000 m material.
Cele 150 bucăți pierdute din cauza defecțiunii tehnice sunt distruse în totalitate, iar
pentru producția obținută se obțin produse reziduale care sunt valorificate.
CM (cost unitar, pierdere normala, CF (Inregistrari si Rezultat)

pierdere anormala)
Cazul A: Cazul A:
Cost unitar = 819.000/1.800 = 455 601 = 301 180.000
um/bucata 641 = 421 si 646 = 436 (salarii +
Pierdere normala = 10% * 2.000 m = CAM)
200 m = 20 kg 6811 = 281 279.000
Pierdere anormala = 0 345 = 711 819.000
Rezultat (ct 121) = 0
Cazul B: Cazul B:
Cost unitar = (cost total – Val produs 601 = 301 180.000
rezidual)/Cantitate 641 = 421 si 646 = 436 (salarii +
- Valoare prod. Reziduale = 45 * CAM)
20 kg – 0 (nu avem ch cu ele) = 6811 = 281 279.000
900 um 345 = 711 818.100 um
Cost unitar = 819.000 – 900/1.800 = 346 = 711 900 um
454,5 um/ buc Rezultat (ct 121) = 0
12
Concluzie:
- Val produs principal = 454,5 *
1.800 = 818.100 um
- Val produs secundar = 900um
Pieredere normala = 10%*2.000 um =

200 um = 20 kg
Pierdere anormala = 0
Cazul C: = Algoritm idem B, Chiar

daca nu sunt vandute in exterior pentru
evaluare se foloseste valoarea
realizabila neta, un reper important fiind
pretul pietei.
Cazul D: Cazul D:
Produse reziduale/secundare evaluate in 601 = 301 180.000
mod similar cu punctul B = 900 um 641 = 421 si 646 = 436 (salarii +
Costul unitar se determina in mod CAM)
similar punctului B = 454,5 um/buc 6811 = 281 279.000
345 = 711 749.925 (*)
Pierdere normala = aceeasi de la punctul (*) 454,5 * 1.650 = 749.925
A,B,C = 10%*2.000 um = 200 buc = 20 346 = 711 900 um
kg Rezultat (ct 121) = (68.175)
Pierderea anormala = Pierdere efectiva
(constatata) – Pierderea normala
Pierderea efectiva =
1.800 fuste .........1.800 m
1.650 fuste ........ x metri
X = 1.650 m
Pierderea efectiva = 2.000 metri –
1.650 m = 350 metri
Piederea anormala = 350 m – 200 m =
150 m
13
Cu =
14
2. Pentru obţinerea unui produs X materia primă trece succesiv prin două faze F1 şi F2
pentrucare se cunosc următoarele informații aferente lunii mai 201N:
 Pierderi normale în faza F1 - 2 % din cantitatea de materii prime;
 Pierderi normale în faza F2 - 10% din cantitatea de semifabricate transferate din faza F1;
 Preţul de vânzare al produselor reziduale obținute dn procesul de producție este de 10
um/u;

Elemente F1 F2
Cheltuieli cu materiile prime 620.000 -
Cheltuieli cu materialele consumabile - 100.000
Cheltuieli cu salariile 200.000 160.000
Alte cheltuieli de exploatare 164.000 30.000
Cantitate materii prime utilizată 20.000 -
Cantitatea de produse obţinute 19.500 18.250
Stoc produse finite existent la data de:
o 1 mai 201N 3.000 2.500
o 31 mai 201N 2.500 4.000
Cost stoc iniţial de produse finite 48 64
Evaluarea la ieșire a stocurilor este făcută potrivit metodei CMP.
Se cere: Să se (calculeze) evidenţieze situaţia fiecărei faze, inclusiv a stocurilor obţinute.
Faza F1:
Determinare cost unitar:
Costul total al fazei (suma cheltuielilor) = 620.000 + 200.000 + 164.000 = 984.000
Pierdere normala = 2%*20.000 = 400
Costul unitar = (984.000 – 400*10 um)/ (20.000-400) = 50 um
15
Cheltuieli Costuri
Informatii Cantitate Q Valoare Informatii Cantitate Q Valoare

Materrii prime 20.000 620.000 Pierderi normale 400 4.000
Salarii 200.000 Pierderi 100(diferenta) 5.000(diferenta)
anormale
Alte cheltueili 164.000 Produse obtinute 19.500 19.500*50 =
975.000
Total 20.000 984.000 Total 20.000 984.000
16
Determinarea costului unitar:
Situaţia stocurilor (produse obtinute) în faza F1

Informații Q Valoare Informații Q Valoare
Stoc iniţial 3.000 3.000*48 = Ieşiri către F2 Dif 20.000 *
144.000 20.000(22.500 49,7333 =
-2.500) 994.667
Intrări în F1 19.500 975.000 Stoc final 2.500 2.500 *
49,7333 =
124.333
(1.119.000-
994.667)
Stoc inițial + Intrări 22.500 1.119.000 Ieșiri + Stoc final 22.500 1.199.000
Determinarea CMP:
CMP = (144.000 + 975.000) / (3.000+19.500) = 49,7333
Situaţia cheltuielilor şi a costurilor în faza F2
Cheltuieli Costuri
Intrări din F1 20 000 994 667 Pierderi normale 10% *20 2000*10 =20
000= 000
2000
Materiale comsumabile 100 000 Câștiguri anormale * 250 250*70,26=17
565
Salarii directe 160 000 Produse obţinute 18 250 18 250*70,26=1
283 231
Alte cheltuieli 30 000
Total 20 000 1 284 667 20 000 1 284 667
(*)Castigul anormal =pieerdere constata-pierdere normala

Pierderea normala , daca cea constatata <
Pierderea normala
Pierderea constata= 20 000-18 250 =1750
Pierderea normala=2000
Castig anormal=250

Cost unitar=(1 284 667-20 000) /(20 000-2000)=70,26
17
Situaţia stocurilor în faza F2

Stoc iniţial 2500 2500*64=160 Ieşiri pentru 20 750- 69,51*16
000 vânzare 4000=16 750 = 1 64
750 292
Intrări F2 18 250 1 282 231 Stoc 4000 1 442 231-
final 1 164 292=
277 938
Stoc inițial + Intrări 20 750 1 442 231 Ieșiri + Stoc final 20 750 1 442 231
Determinarea CMP:
1 442 231/20 750 =69,51
18
2. Evaluarea producţiei în curs de execuţie (conceptul de producţie echivalentă)

La sfârşitul unei perioade de calcul a costurilor o parte a produselor este finisată, iar o altă parte este
parţial finisată, aflându-se într-un anumit stadiu de execuţie. Toate cheltuielile efectuate în perioada
pentru care se calculează costul urmează a fi departajate între cele două categorii. Din punct de vedere
teoretic problema este relativ simplă, practic însă este dificil de soluţionat. Producţia în curs de execuţie
poate cuprinde materiale, salarii şi cheltuieli indirecte. Întrebarea de bază este: în ce proporţie se
regăsesc aceste elemente în costul produselor în curs de execuție? Răspunsul la întrebare este metoda
echivalenţei. În esenţă această metodă presupune conversia (transformarea) producţiei în curs de
execuție în unităţi echivalente de produse finite. Pentru aplicare este necesară determinarea procentului
în care diversele elemente ale producţiei în curs de execuție pot fi echivalate cu producţia finită. De
cele mai multe ori este dificil de determinat gradul de completitudine (finalizare) şi orice greşeală
afectează valoarea stocului. Calculul unităţilor echivalente (UE) se efectuează după relaţia:
UE = Număr de unităţi (cantitatea) de producție în curs de execuție * Gradul de
completitudine (finalizare)
Procedura evaluării presupune:
i. calculul producţiei exprimate în unităţi de echivalenţă;
ii. calculul costului unităţii de echivalenţă, la nivel total sau pe articole de calculaţie (materii
prime, salarii, etc.), prin raportarea costului componentei respective la numărul unităţilor de
echivalenţă;
iii. evaluarea produselor finite şi a produselor în curs de execuţie (stabilirea costurilor aferente
produselor finite şi producției în curs de execuţie).
Exemplu: Pentru luna mai, exerciţiul 201N se cunosc următoarele informații:
 Cantitatea producţiei lansate în fabricaţie 10.000 bucăți;
 Cantitatea producţiei în curs de execuţie de la sfârşitul lunii mai: 900 bucăți;
 Consumuri estimate pentru producţia în curs de execuție 2/3;
 Cheltuielile incluse în costul de producție sunt următoarele:
o Cheltuieli cu materiile prime: 27.300 um;
o Cheltuieli cu salariile: 21.200 um.
Se cere: Calculați costul produselor finie şi al produselor în curs de execuţie, în cazul în care
gradul de finalizare a producției în curs de execuție este diferențiat astfel:
o Cheltuieli cu materii prime 100%;
o Cheltuieli cu salariile 1/3.
19
Rezolvare:
i. calculul producţiei în unităţi echivalente
Cheltuieli cu materiile prime Cheltuieli cu salariile

Informații
Cantitate Gradul de Unităţi Gradul de Unităţi
producție
finalizare echivalente finalizare echivalente
Produse finite 10 000- 100%(mereu pt pf) 9100 100% 9100
900=9100
Produse în curs de 900 100% 900 1/3 900*1/3=300
execuție
Total 10 000 10 000 9400
ii. calculul costului unităţii de echivalenţă, la nivel total sau pe articole de calculaţie
(materii prime, salarii, etc.), prin raportarea costului componentei respective la
numărul unităţilor de echivalenţă
Pentru materii prime=27 300/10 00=2,73
Pt salarii=21 200/9400=2,255319
iii. evaluarea produselor finite şi a produselor în curs de execuţie (stabilirea costurilor

aferente produselor finite şi producției în curs de execuţie).
Informații producție Cheltuieli cu materiile prime Cheltuieli cu salariile
Unităţi Cost Total Unităţi Cost Total
echivalente unitar echivalente unitar
Produse finite 9100 2,73 24 843 9100 2,255319 20 523,4
Produse în curs de execuție 900 2,73 2457 300 21 200-20
523,4=676,60
Total 10 000 27 300 9400 21 200
Cost produse finite = 24 843+20 523,4 =45 366,5

Cost produse in curs de executie = 2 457+676,60= 3133,6
3. Determinarea costului pentru produsele simultane şi (subproduse)

Produsele simultane sunt cele care se obțin împreună într-un proces de producție. Cheltuielile de
producție se împart între produsele simultane folosind o cheie de repartizare (bază de absorbție). Aceasta
poate fi valoarea cifrei de afaceri, cantitatea obținută etc.
Exemplu:
O entitate obține două produse simultane: A și B. Costul de producție a fost de 400.000 um, cantitatea
obținută și vândută a fost de 2.000 bucăți A și 1.000 bucăți B, prețul de vânzare 300 um A și 400 um B.
Se cere: Să se determine costul de producție aferent produselor A, respectiv B, folosind ca bază
de absorbție cifra de afaceri.
20
Subprodusele sunt produse secundare care se obțin în cadrul procesului de producție. În cazulîn care se
vând, valoarea obținută din vânzarea lor se scade din costul produsului principal. Ele sunt evaluate la
valoarea realizabilă netă. Un exemplu de cacul a fost prezentat în cadrul procedeului valorii rămase (al
deducerii valorii produsului secundar) sau procedeul restului
Produse Cantitate vanduta Pret de vz CA CA(%) Costuri de

producie
A 2000 300 600 000 60% 60% *600
000=240 000
B 1000 400 400 000 40% 160 000
Total 3000 700 1 000 000 100% 400 000
21
CAPITOLUL VIII
METODA COSTURILOR VARIABILE:
DETERMINAREA INDICATORILOR DE BAZĂ
Metoda costurilor variabile, în forma sa de bază, are o serie de caracteristici care o individualizează.
Punctual, acestea sunt:
utilizează comportamentul cheltuielilor pentru a le separa pe cele încorporabile în costuri (variabile) de cele
neîncorporabile (fixe);
calculaţia specifică se sprijină pe indicatori, suport pentru deciziile managementului; prestaţiile sau
serviciile reciproce, între diferite segmente organizaţionale se decontează la nivelul
cheltuielilor variabile care sunt imputabile purtătorilor de costuri;
nu este doar o calculaţie de costuri, ci şi una a rezultatelor pe termen scurt, este un instrument util în
managementul întreprinderii, scopul principal constituindu-l elaborarea unor decizii pe perioade scurte.
a) Indicatori decizionali primari
Potrivit metodei costurilor variabile, indicatorii decizionali primari sunt următorii:

1. Costul unitar (C*) este alcătuit numai din cheltuielile variabile, reprezentate în principal
de cheltuielile cu: materiile prime şi materialele, salariile şi contribuţiile sociale aferente
personalului direct productiv, energia electrică şi termică utilizate în scopuri tehnologice
etc. Pentru a determina costul unitar, pe fiecare purtător de costuri, este necesară
colectarea cheltuielilor variabile şi identificarea corectă a producţiei fizice. Relaţia de
calcul este:
Chvi
C i*  ,
Qi
2. Contribuţia de acoperire (Ca) sau marja asupra cheltuielilor variabile (MCV)

reprezintă aportul fiecărui produs la obţinerea rezultatului (profit/pierdere) şi implicit
la acoperirea cheltuielilor fixe. Valoarea contribuţiei de acoperire poate fi şi negativă
ceea ce înseamnă că preţul de vânzare nu este suficient nici pentru recuperarea costului,
activitatea este nerentabilă, societatea neavând resurse, prin preţul practicat, să acopere
o parte a cheltuielilor fixe şi astfel nu se degajă profit.
22
Contribuţia de acoperire unitară (Ca*) se calculează ca diferenţă între preţul de vânzare

unitar (Pv) şi costul variabil unitar:
Ca* = Pv – C*
Contribuţia de acoperire se poate calcula pe fiecare purtător de costuri, precum şi global, pe

activitate. În acest scop, este necesară cunoaşterea veniturilor din vânzarea produselor care fac
obiectul activităţii, adică a cifrei de afaceri.
3. Cifra de afaceri (CA) reprezintă valoarea producţiei fabricate şi vândute, la preţ de

vânzare. Relaţia de calcul este:
n
CA  (Q * Pv) , unde:

i1 i
n = numărul purtătorilor de costuri.
4. Rezultatul (R) este ultimul indicator decizional primar care se poate determina în
succesiunea logică impusă de realitatea activităţii desfăşurate. Potrivit concepţiei metodei
costurilor variabile rezultatul se determină deducând din contribuţia de acoperire totală
cheltuielile fixe. Relaţia de calcul este:
R  Ca  Chf , unde: Chf = cheltuielile fixe ale perioadei
CA – CHELTUIELI VARIABILE = CONTRIBUTIA DE ACOPERIRE/MARJA

ASUPRA COSTURILOR VARIABILE
CONTRIBUTIA DE ACOPERIRE/MARJA ASUPRA COSTURILOR

VARIABILE - CH FIXE = REZULTAT
b) Modelul cost – volum – profit (CVP)

Modelul cost volum profit implică determinarea următorilor indicatori, ce pot fi determinați încompletarea
indicatorilor decizionali primari.
5. Pragul de rentabilitate (Pr) este cunoscut în literatura de specialitate şi ca punct de

echilibru, punct mort sau cifră de afaceri critică. El arată volumul sau valoarea producţiei
realizate şi vândute pentru care rezultatul este zero, totalitatea cheltuielilor fiind acoperită
de veniturile obţinute din vânzări. Entitatea va obține profit pentru o cifră de afaceri mai
mare decât valoarea cifrei de afaceri critice şi pierdere pentru una inferioară acesteia.
VENITURI – CHELTUIELI = 0
23
Pret vanzare*Cantitate - (Ch variabile unitare *Cantitate + Ch fixe) = 0
Cantitatea = Punctul de echilivru = Ch fixe / (Pret vanzare – Ch variabile unitare)
Punctul de ecchilibru = Ch fixe / Contributie de acoperire unitara
CANTITATIV
Chf
Pr 
Ca*
24
6. Cifra de afaceri critică. Pragul de rentabilitate exprimat în unităţi monetare se mai

numeşte cifră de afaceri critică (CA*) sau valoarea vânzărilor în pragul de rentabilitate.
Modelul de calcul este:
VALORIC
Cifra de afaceri critica = Punctul de echilibru * Pret de vanzare
CA* = Pr * Pv; CA* = CF/Ca*
7. Factorul de acoperire (Fa), indicator cu valenţe decizionale, arată câte procente din
vânzări sunt necesare pentru acoperirea cheltuielilor fixe şi obţinerea unui profit. Acest
indicator se calculează ca raport între contribuţia de acoperire globală şi cifra de afaceri.
Factorul de acoperire este, de fapt, rata contribuţiei de acoperire şi oferă informaţii
referitoare la rentabilitatea fiecărui purtător de costuri obţinut şi valorificat, dar şi la
rentabilitatea întregii activităţi. Acesta este şi motivul pentru care indicatorul este folosit la
optimizarea programului de fabricare şi vânzare a producţiei. Cu ajutorul informaţiilor pe
care le oferă, se poate modifica structura activităţii în favoarea purtătorului de costuri cel
mai rentabil, adică cel cu factorul de acoperire cel mai mare.
Modelele de calcul ale factorului de acoperire sunt:
Cai 100
pe purtători de costuri Fai =
CAi
Ca
global Fa = 100
CA
sau:
Chf
Fa  x 100
CA*
8. Marja de siguranţă ( Ms ) sau interval de siguranţă, cum este cunoscut în literatura de

specialitate, exprimă în unităţi monetare cu cât poate să scadă activitatea, astfel încât
întreprinderea să nu intre în zona pierderilor. Relaţia de calcul este:
Ms  CA  CA*
25
9. Rata marjei de siguranţă (RMs) sau coeficientul de siguranță dinamic exprimă în cifre
relative, cu cât pot să scadă vânzările astfel încât întreprinderea să nu intre în zona
pierderilor, să ajungă în pragul de rentabilitate. În literatura de specialitate, acest indicator
este cunoscut şi sub denumirea de coeficientul de siguranţă. Se cunosc mai multe
modalităţi de calcul, fiecare dintre ele oferind noi valenţe informaţiilor furnizate.
Modelele pentru calculul ratei marjei de siguranţă, în condiţiile menţinerii notaţiilor
utilizate până acum, sunt:
 CA* 
RMs  CA  100
CA
Exemple:
1. Societatea BETA intenţionează să vândă pachete software la o expoziţie de computere din
Bucureşti. Ea poate achiziţiona acest software de la un engrosist la un preţ de 480 um
pachetul. Produsele (pachetele) vor fi vândute la 800 um pachetul. Ea a plătit deja 8.000 um
pentru închirierea spaţiului pentru două zile companiei Office. Să se calculeze şi
interpreteze indicatorii metodei costurilor variabile, în condițiile în care vânzările sunt de
35 pachete.
REZOLVARE:
- Cost unitar (cheltuiala variabila unitara) = 480 um
- Pret de vanzare = 800 um/pachet
- Ch fixe = 8.000 um
- Cantitate 35 paachete
1) Determinarea contributiei de acoperire unitara / Marja asupra costurilor variabile

pe bucata
Pret de vanzare – Cost unitar = 800 – 480 = 320 um
2) Determinarea contributiei de acoperire la nivel global = Cifra de afaceri –

Cheltuieli variabile totale = 800*35 – 480*35 = 11.200
3) Determinarea rezultatului
26
Rezultatul = Contributia de acoperire globala – Cheltuieli fixe = 11.200 – 8.000 = 3.200
4) Determinarea cifrei de afaceri
Cifra de afaceri = Cantitate * PRET VANZARE = 35 * 800 = 28.000
5) Determinare Prag de rentabilitate – (CANTITATIV)
Pragul de rentabilitate = Ch fixe / Contributia asiguratorie unitara = 8.000 / 320 = 25

pachete
6) Determinarea cifrei de afaceri critice (VALORIC)
Cifra de afaceri critica = Pragul de rentabilitate * Pret de vanzare = 25 * 800 = 20.000
7) Determinarea factorului de acoperire
a. Factorul de acoperire = Contributia de acoperire globala / Cifra de afaceri * 100 =

11.200 / 28.000 * 100 = 40%
b. Factorul de acoperire = Ch fixe / Cifra de afaceri crititca * 100 = 8.000 / 20.000 *

100 = 40%
8) Marja de siguranta (securitate) / Intervalul de siguranta
Marja de siguranta (securitate) / Intervalul de siguranta = Cifra de afaceri – Cifra de

afaceri critica = 28.000 – 20.000 = 8.000
9) Rata marjei de siguanta / Coeficientul de siguranta
Rata marjei de siguanta / Coeficientul de siguranta = Marja de siguranta / Cifra de

afaceri = 8.000 / 28.000 * 100 = 28,57%
27
2. Societatea GAMA vinde în prezent 5.000 produse, cost variabil unitar 8 u.m., preţ vânzare
unitar 10 u.m., costuri fixe 5.000 u.m.. Cu cât pot să scadă vânzările pentru ca firma să nu
aiba pierderi? Ce cantitate trebuie vândută pentru a obţine un profit de 7.000 u.m.?
Cu cât pot să scadă vânzările pentru ca firma să nu aiba pierderi?
Marja de siguranta = Cifra de afaceri – Cifra de afaceri critica
- Cifra de afaceri = 5.000 * 10 = 50.000
- Cifra de afaceri critica = Pragul de rentabilitate * Pret de vanzare = 2.500 * 10 = 25.000
 Pragul de rentabiliate = Ch fixe / (pret vanzare – cost unitar) = 5.000 / (10-8) =

2.500 buc
- Marja de siguranta = 50.000 – 25.000 = 25.000
Ce cantitate trebuie vândută pentru a obţine un profit de 7.000 u.m.?
Profit tinta/planificat = 7.000
VENITURI – CHELTUIELI = 7.000 (Profit planificat/Tinta)
Pret vanzare*Cantitate - (Ch variabile unitare *Cantitate + Ch fixe) = 7.000
Cantitatea pentru a obtine un profit planificat = Punctul de echilivru = Ch fixe + Profit planificat /
Contributia asiguratorie unitara
Cantitatea pentru a obtine un profit planificat = (5.000 + 7.000) / (10-8) = 12.000/2 = 6.000 produse
28
3. Câte bilete trebuie vândute (la 10 um) pentru a obţine profit în urma unui concert, ştiind că
închirierea sălii a costat 2.000 um, plata artiştilor 3.500 um şi cheltuieli diverse de gestiune
500 um?
Pentru a obtine profit trebuie sa vand un bilet in plus fata de Punctul de echilibru.
Punctul de echilibru = (2.000 + 3.500 + 500) / (10 – 0) = 6.000 / 10 = 600
Trebuie sa vand 600 + 1 = 601 Pentru a obtine profit
4. Care sunt consecinţele asupra rezultatului contabil în urma achiziţiei unui utilaj mai
performant, al cărui cost de achiziţie este de 120.000 um, amortizat liniar în 10 ani şi care
permite diminuarea cheltuielilor variabile cu 10 %?
Informațiile prezentate în contul de profit şi pierdere diferențial (întocmit lunar), înainte deachiziţia
utilajului, se prezintă astfel:
 Cifra de afaceri 100.000
 Costuri variabile 70.000
 Marja asupra costului variabil 30.000 (30%)
 Cheltuieli fixe 20.000
 Rezultat 10.000

Costuri variabile 70.000 - 70.000*10% 63.000
= 7.000
Marja asupra costului variabil 30.000 37.000
Cheltuieli fixe 20.000 (1) +120.000/ 21.000
10 ani /12 =
1.000
Rezultat 10.000 16.000
(1)120.000/ 10 ani /12 = 1.000
29
CAPITOLUL IX
INTRODUCERE ÎN METODA COSTULUI STANDARD (STANDARD COST)
Concepte cheie:
 Costul standard: este un cost prestabilit, printr-o analiză tehnică şi economică, în
scopul gestionării performanţei actuale şi a obţinerii de feedback-uri utile pentru
deciziile manageriale;
 Cost standard istoric: costul aferent perioadei anterioare sau acelaşi cost actualizat;
 Cost standard bazat pe tarife concurenţiale: nu ia deseori în calcul eficienţa tehnică
dorită sau normele pe care trebuie să se bazeze un astfel de cost;
 Cost standard teoretic: stabilit pe baza celor mai eficiente utilizări ale factorilor de
producţie, un ideal de atins;
 Cost standard normal, calculat în funcţie de previziunile privind condiţiile normale de
producţie şi distribuţie poate fi costul perioadei precedente corectat cu costul
ineficienţei şi actualizat în funcţie de tendinţa de evoluţie a preţurilor;
 Cost standard bazat pe cantităţi standard evaluate la preţul zilei (greu de integrat în
calculaţia de cost).
1. Particularităţi privind metoda costului standard: modalităţi de utilizare, avantaje şi

dezavantaje, utilizarea acesteia în vederea controlului costurilor
Utilizarea metodei costului standard permite:
 asistarea în procesul de planificare şi bugetare;
 previziunea costurilor perioadelor viitoare;
 evaluarea rapidă a costului de producţie şi a marjei din exploatare;
 controlul condiţiilor de exploatare prin studiul abaterilor;
 un mod de gestiune descentralizat, cu participarea activă şi cu acordul responsabililor;
 motivarea managementului pentru realizarea obiectivelor entităţii.
Avantajele metodei costului standard sunt:
 posibilitatea reducerii costurilor;
 prevenirea ineficienţei şi rutinei;
 corectarea din mers a ineficienţei prin analiza abaterilor;
 promovarea deciziilor prin excepţie.
Dezavantajele metodei costului standard sunt:
 flexibilitatea sau, după caz, rigiditatea standardelor;
 rolul de constrângere al standardelor;
 determinarea costurilor standard implică un consum de timp şi costuri suplimentare;
 demotivarea în cazul aplicării necorespunzătoare a standardelor.
30
2. Calculul costului standard

Calculul costului standard presupune utilizarea a două estimări şi anume:
 evaluarea fizică a resurselor necesare pentru obţinerea unei unităţi de produs (standarde
cantitative);
 evaluarea preţului ce trebuie plătit pentru fiecare unitate de resurse necesară (standarde
de preţ).
Primul pas în calculaţia costului standard este identificarea resurselor necesare pentrufiecare unitate
de produs şi implică:
 stabilirea fiecărui tip de materie primă sau a fiecărei piese componente;
 estimarea manoperei necesare, pe tipuri de manoperă şi grade de calificare;
 identificarea utilajelor necesare.
Estimările sunt centralizate într-o fişă de calcul a costului standard.
Costul standard se calculează pe unitatea de produs, pentru fiecare element al costului. Se determină
pentru materiale directe, manoperă directă, respectiv costuri indirecte, pe baza standardelor cantitative şi
de preţ, ataşate fiecărei componente a costului. Cantitatea standard rezultă din analizele tehnice, luându-
se în considerare deşeurile, rebuturile, timpii de activitate etc. Costurile aferente elementelor de cost
directe, preţuri, respectiv tarife standard, sunt stabilite pe baza informaţiilor existente în departamentele
de contabilitate, achiziţii, respectiv resurse umane. Formulele de calcul utilizate în procesul de
determinare a costului standard sunt următoarele:
Costul standard al materialelor (CSM) = QSM * PSM Costul
standard al manoperei (CSMOD) = QSMOD * TSMOD
Cheltuielile indirecte absorbite în costul standard (IS) = RAIS * QS
Unde:
QSM – Cantitatea standard de materiale
PSM – Prețul standard al materialelor
QSMOD – Timpul standard al manoperei
TSM0D – Tariful (prețul) standard al manoperei
RAIS – Rata de absorbţie a cheltuielilor indirecte standardQs –
Număr de ore standard pe produs
Pentru costurile indirecte se determină RAIS (rata de absorbţie a cheltuielilor indirectestandard),
astfel:
RAIS cheltuieli variabile = Cheltuieli standard variabile

Numar ore standard
31
Cheltuieli standard fixe

RAIS cheltuieli fixe =
Numar orestandard
Cheltuielile fixe şi variabile şi numărul orelor în care se exprimă producţia sunt incluse în bugetele
întocmite pentru perioada de calcul. Bugetele de cheltuieli indirecte, pe centre, regrupează cheltuielile
după natură în cheltuieli variabile, respectiv fixe şi se întocmesc pentru un nivel normal de activitate
(activitate standard). Bugetele pot fi: fixe (pentru un nivel de activitate) sau flexibile (pentru mai multe
nivele de activitate).
Exemplu:
Pentru un centru de producţie se cunosc următoarele informaţii: activitatea normală 6.000 ore,cost variabil
pe oră 15 um, cost fix total al centrului 35.000 um.
Se cere: întocmirea unui buget flexibil pentru următoarele cazuri: 5.000 ore, 6.000 ore,
respectiv 7.000 ore.
32
CAPITOLUL X
INTRODUCERE ÎN SISTEMUL BUGETAR
Concept cheie:
 Bugete: planuri detaliate elaborate pentru perioade viitoare (până la un an), de regulă
într-un format cifric.
Un aspect important în existența unei întreprinderi este planificarea viitorului. Din punct de vedere
economic, această planificare este realizată prin intermediul unei rețele de bugete. În cadrul bugetelor
unei întreprinderi sunt prezentate veniturile şi cheltuielile pe care firmele se aşteaptă să le înregistreze în
viitor. Acestea se elaborează pentru perioade mai mici de un an. Pentru perioade mai mari de un an se
elaborează planuri sau prognnoze, în funcție de perioada vizată. Elaborarea reţelei bugetelor
operaţionale (de exploatare) se realizează în următoarea ordine:
 Bugetul vânzărilor. Acesta este elaborat în funcție de previziunile departamentului de
marketing și de experiența anterioară. Este elaborat pentru fiecare tip de produs, lucrare
sau serviciu vândut și include informații despre:
o cantitatea vândută;
o preţul de vânzare;
o cifra de afaceri;
o TVA;
o valoarea vânzărilor inclusiv TVA.
 Acesta este elaborat, pornind de la informațiile incluse în bugetul vânzărilor, pentru
fiecare tip de marfă Bugetul cumpărărilor de mărfuri (pentru o întreprindere ce are
ca obiect de activitate comerțul). vândut, fiind incluse informații despre:
o stocul iniţial (SI);
o cantitatea cumpărată (I);
o cantitatea vândută (preluată din bugetul vânzărilor) (E);
o stocul final (SF) şi costul de achiziţie;
o TVA;
o valoarea cumpărărilor de mărfuri inclusiv TVA.
Calculul se bazează pe ecuaţia echilibrului existent la nivelul unui cont:
SI + I = E + SF
33
 Bugetul producției (pentru o întreprindere ce are ca obiect de activitate producția).

Acesta este elaborat, pornind de la informațiile incluse în bugetul vânzărilor pentru
orice tip de produs obținut și cuprinde informații despre:
o cantitatea produsă (I);
o stocul final (SF) şi costul de producție al produselor finite obținute în cursul
perioadei:
SI + I = E + SF
 Bugetul consumului de materii prime. Acesta este elaborat, pornind de la informațiile
incluse în bugetul producției. Se elaborează pentru fiecare tip de materie primă
consumată și cuprinde informații despre:
o cantitatea achiziționată (I);
o cantitatea consumată (calculată pe baza cantităţii de produse finite obținută) (E);
o stocul final de materii prime (SF);
o valoarea materiilor prime consumate.
SI + I = E + SF
 Bugetul achizițiilor de materii prime. Acesta este elaborat, pornind de la informațiile
incluse în bugetul consumului de materii prime și include informații despre:
o cantitatea achiziționată;
o costul de achiziţie;
o TVA;
o valoarea cumpărărilor de materii prime inclusiv TVA.
 Bugetul manoperei (salariilor directe). Acesta este elaborat, pornind de la informațiile
incluse în bugetul producției și include informații despre:
o numărul de ore necesar pentru obţinerea producţiei;
o tariful pe oră.
 Bugetul cheltuielilor indirecte de producție. În cadrul acestuia sunt incluse informații
despre cheltuielile indirecte necesare desfăşurării activităţii entităţii (spre exemplu:
cheltuieli cu amortizarea utilajelor folosite în procesul de producție, cheltuieli cu chiria

utilajelor, cheltuieli cu serviciile primite de la terţi, etc.).
 Bugetul cheltuielilor generale de administrație. În cadrul acestuia sunt
34
managerială. Utilizarea materialului în alt scop (postarea pe diverse site-uri sau altă formă de publicare parțială sau totală, trimiterea
incluse informații
conexe, cu modificările și completările ulterioare. despre cheltuielile generale de administrație necesare
desfăşurării activităţii entităţi (spre exemplu: cheltuieli cu amortizarea sediului
societății , cheltuieli cu chiria sediului societății, etc.).
 Bugetul cheltuielilor de distribuție (desfacere). În cadrul acestuia sunt
incluse informații despre cheltuielile specifice distribuției (spre exemplu:
cheltuieli cu amortizarea autoturismului folosit pentru distribuția produselor
întreprinderii, cheltuieli cu salariul șoferului implicat în distribuția produselor
întreprinderii, etc.).
În afara bugetelor operaționale (de exploatare) o întreprindere întocmește și alte tipri de
bugete, cum ar fi: bugetul de trezorerie, bugetul TVA, Bugetul investițiilor etc. Pornind de la
informațiile incluse în bugete, întreprinderile pot elabora situații financiare previzionale.
Exemplu:
O entitate fabrică şi comercializează prin intermediul unor distribuitori produsul

finit A.Pentru fabricarea unei unităţi de produs finit A sunt necesare 3 unităţi de
materie primă
X. Societatea programează achiziţii de materii prime pentru trimestrul III al anului (iulie
– septembrie). Pentru a nu întâmpina dificultăţi, politica societăţii este de a respecta
următoarele cerinţe referitoare la stocuri:
 produsele finite aflate în stoc la sfârşitul fiecărei luni trebuie să fie de 4.000
unităţi plus 20% din vânzările estimate pentru luna următoare; preţul de
vânzare unitar estimat este de 8 u.m;
 stocul de materii prime disponibil la sfârşitul fiecărei luni trebuie să fie de 50%
din necesarul de producţie al lunii următoare; costul de achiziţie unitar negociat
cu furnizorul este de 2 u.m.;
 compania nu are stocuri de producţie în curs de execuţie;
 cota TVA estimată pentru perioada următoare este de 19%;
 bugetul vânzărilor pentru ultimele 6 luni ale anului este:
Luna Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie

Vânzări previzionate 50.000 40.000 60.000 35.000 20.000 10.000
(unități fizice)
Se cere: elaborarea bugetului producţiei, bugetului materiilor prime şi bugetului TVA
pentruperioada iulie-septembrie.
CAPITOLUL IV
42
Concepte cheie:
 Procedeul diviziunii simple. Se aplică atunci când se obține un singur tip de produs și
constă înîmpărțirea costurilor în funcție de cantiatea obținută.
 Procedeul valorii rămase (al deducerii valorii produsului secundar) sau procedeul restului:
 Procedeul indicilor de echivalenţă:
 Procedeul cantitativ:
 Procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal:
Determinarea costurilor implică utilizarea, de cele mai multe ori, a unor algoritmi matematici ce generează
obţinerea unor informaţii punctuale în momentul în care se cunosc datele de ansamblu . Această categorie de
procedee are drept obiectiv determinarea costurilor pe produs în momentul în care se cunoaşte totalitatea
cheltuielilor angajate. În funcţie de particularităţile cazului pentru care se doreşte determinarea costului unitar,
sunt cunoscute următoarele variante:
 Procedeul diviziunii simple;
 Procedeul valorii rămase (al deducerii valorii produsului secundar) sau procedeul restului;
 Procedeul indicilor de echivalenţă;
 Procedeul cantitativ;
 Procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal.

Acest procedeu îşi găseşte o aplicabilitate în domeniile unde obţinem un singur tip de produs (spre exemplu
centrale electrice, în ramura vegetală din domeniul agriculturii sau în oricare alt domeniu în care toate
cheltuielile sunt efectuate pentru obţinerea unui singur tip de producţie). Toate cheltuielile existente au un
caracter direct, costul unitar fiind determinat pe baza unui raport între totalul cheltuielilor şi cantitatea obţinută.
Algoritmul de calcul utilizat este următorul:
Cu = Σ Ch, unde:
Q
 Cu – cost unitar,
 Ch – cheltuieli efectuate,
 Q - producţie obţinută.
42
Exemplu:
Cheltuielile din luna martie aferente obţinerii producţiei de căpşuni au fost de 13.500 u.m., iar suprafaţa cultivată a
fost de 2 ha, iar producția obținută a fost de de 4,5 tone/ha. Costurile de administrație au fost de 1.800 u.m., iar cele de
distribuție au fost de 900 u.m., iar producția obținută a fost vândută integral.
Se cere:
Determinaţi (i) costul unitar de producție și (ii) costul complet pentru obținerea unui kg de căpșuni.
i) Costul unitar de productie
Cost unitar de productie = 13.500 u.m / 2ha * 4,5 tone/ha = 1.500 um/tona = 1,5um/kg
ii) Costul complet pentru obtinerea unui kg de capsuni
Cost compet unitar = (13.500 um + 1.800 um + 900 um) / 9 tone (4,5*2) = 1,8 um/kg
Acest procedeu este utilizat în toate cazurile în care în cadrul unui proces de producţie se obţin doua
categorii deproduse, indiferent de destinaţia lor economică. Spre exemplu, la culturile cerealiere, obiectul
principal de calculaţie îl reprezintă porumbul boabe, grâul etc. La categoria vaci pentru lapte produsul
principal este laptele, la categoria ovine de producţie produsul principal este lâna. În această situaţie,
celelalte produse sunt produse fără calculaţie (paie, coceni, viţei, gunoi etc.). Ca algoritm de calcul acest
procedeu presupune stabilirea iniţială a unei valori pentru producţia secundară, în funcţie de cantitatea
42
obţinută şi modul de valorificare a acesteia. După determinarea valorii producţiei secundare, pentru determinarea
costului unitar aferent produsului principal se aplică „teoria restului”, în sensul că valoarea cheltuielilor rămase se
raportează la cantitatea de producţie principală obţinută, în vederea obţinerii costului unitar aferent produsului
principal.
Metodologia de calcul este următoarea:
1. Determinarea valorii producţiei secundare:
Costul qs = qs (intern)* P + qs (extern)* P – Ch S, unde:
qs – producţie secundară;P
– preţ;
Ch S – cheltuieli suplimentare.
2. Determinarea costului unitar aferent producţiei principale:
Costul Qp = Ch – Costul qs, unde:
Qp
Ch – cheltuieli de producţie totale,Qp
– producţie principală.
Exemplu
Se cunosc următoarele informaţii:
Elemente Valori
Cheltuieli totale aferente unei culturi de porumb 200.000 u.m.
Producţia obţinută:
 Produs principal (porumb) 500 tone
 Produs secundar (coceni) 50 tone
Destinaţia producţiei secundare:
 Consumată în fermă 10 tonă
 Livrată terţilor 40 tone
Preţul de valorificare al producţiei secundare 100 u.m./tonă
Cheltuieli suplimentare pentru producţia secundară livrată terţilor 500 u.m.
Se cere:
Care este costul unitar al produsului principal, folosind procedeul deducerii valorii produsului secundar
(coceni)?
1. Determin valoarea productiei secundare: in cazul acestui procedeu se evalueaza la valoarea

realizabila neta
Valoare productie secundara =

50 tone(produs secundar) * 100 um/tona(pret productie secundara) - 500 um/tona(produs principal) = 4.500 um
347/Coceni = 711 4.500 um
42
2. Determin costul unitar pentru produsul principal
Cost unitar =
(200.000 um(ch porumb) – 4.500 um(val productie secundara)) / 500 tone(produs principal) = 391 u m/tona
42

Acest procedeu echivalenţă poate fi folosit în cazul în care din procesul de producţie rezultă mai multe produse care au
comună o anumită caracteristică. Spre exemplu, în agricultură poate fi folosit în cazul culturilor intercalarte: porumb
cu fasole, porumb cu dovlecei, pepeni cu fasole etc. În acest caz, cheltuielile de producţie se colectează în mod
obişnuit pe grupul respectiv de culturi care constituie obiectul de calculaţie. Se pot distinge unele cheltuieli directe
individualizabile, cum ar fi cele cu sămânţa şi recoltarea, dar practic nu se realizează această separare. Suma totală a
cheltuielilor colectate, diminuată cu valoarea producţiei secundare (la valoarea realizabilă netă), se repartizează asupra
produselor principale în baza unui criteriu ales. În practică se folosesc drept criterii de repartizare valoarea realizabilă
netă a produselor, unităţile nutritive, etc. Metodologia determinării costului unitar implică parcurgerea următoarelor
etape:
1. Alegerea unui produs drept bază de comparaţie
Pentru determinarea indicilor de echivalenţă poate fi ales oricare dintre produsele pentru care se doreşte calculul
costului de producţie.
2. Calculul indicilor de echivalenţă (K j )
Pentru determinarea indicilor de echivalenţă există mai multe variante de calcul:
 ca raport direct;
 ca raport invers;
 utilizarea unei combinaţii de parametri (indici de echivalenţă complecşi).
Utilizarea indicilor de echivalență determinați ca raport direct are loc în situațiile în care există o relație de
proporționalitate între dimensiunea produsului și cheltuielile indirecte care ar trebui să îi fie alocate.
Indicii de echivalență determinați ca raport invers sunt utilizați în cazul în care există un raport invers proporțional față
de valorile unui anumit parametru caracteristic produselor obținute. Spre exemplu, în cazul industriei textile,
cheltuielile de filare-înfășurare a fibrelor chimice se află într-o relație inversă de proporționalitate față de finețea
firelor. În această situație, cheltuielile alocate fiecărui tip de produs ar trebui să se afle într-o relație inversă de
proporționalitate cu parametrul luat în considerare pentru fiecare produs.
Coeficienții agregați se determină ca urmare a utilizării unei combinaţii de parametri. Algoritmul utilizat pentru
determinarea fiecărui tip de indici de echivalență este următorul:
42
Indici de echivalenţă calculaţi ca Indici de echivalenţă calculaţi ca Indici de echivalenţa complecşi1
raport direct raport invers
Kj = P j Kj=P b Kj = P j1* P j2* ... * P jn
Pb Pj P b1 * P b2* .. *P bn
unde:
• ki – indicele de echivalență complex, i = 1  n;
• pi și p’i – mărimea celor doi parametri, corespunzătoare purtătorului de costuri pentru care se calculează
coeficientul de echivalență;
• pb și p’b – mărimea celor doi parametri corespunzătoare produsului ales ca bază de referință;
• Kt – coeficientul de echivalență total agregat;
• µi – greutatea specifică (ponderea) fiecărui articol de calculație „i” în totalul costurilor;
• Kij – coeficientul de echivalență simplu pe fiecare articol de calculație „i” pentru fiecare produs „j”.
3. Echivalarea calculatorie a producţiei obţinute prin transformarea producţiei respective în

unităţi de producţie convenţională (Qe)
Această etapă presupune utilizarea unui raţionament simplu, potrivit căruia, în funcţie de un anumit parametru
comun ce are valori diferite pentru produsele obţinute, considerăm că se obţine un singur tip deprodus.
Qe = Σ(Qe*K j )
4. Calculului costului unitar efectiv pentru o unitate echivalentă
C u e = Ch
Qe
Ch – cheltuieli de producţie totale,
C u e - cost unitar efectiv pentru o unitate echivalentă.
5. Calculului costului unitar efectiv pentru unitatea fizică de producţie obţinută
Cef = C u e * K j, unde:
Cef – Cost efectiv.
Exemple:
1. În cadrul unei ferme vegetale totalul cheltuielilor efectuate pentru cultura lucernă sunt în valoare de
560.000 um. Cantităţile producţiei obţinute sunt următoarele: lucernă-fân: 80.000 kg, lucernă-masă verde:
100.000 kg, respectiv lucernă-siloz: 120.000 kg. Parametrul în funcţie de care se face repartizarea cheltuielilor este
reprezentat de valoarea unităţilor nutritive, astfel2: lucernă-fân: 0,6, lucernă – masă verde: 0,12, lucernă-siloz: 0,9.
Se cere:
Determinaţi costul unitar aferent celor trei sortimente de lucernă.
Aplicam indicii de echivalenta calculati ca raport direct.
1. Alegerea parametrului considerat baza

42
Paramentrul baza = Lucerna fan
2. Determinarea indicilor de echivalenta
IeLf = 0,6/0,6 = 1
IeLmv = 0,12/0,6 = 0,20
IeLsil = 0,9/0,6 = 1,5
3. Determinarea cantitatii teoretice de produse (echivalente)

Cantitatea echivalenta este = 1*80.000 + 0,2*100.000 + 1,5*120.000 = 280.000 kg
4. Determinarea costului unitar pentru o unitate echivalenta

Costul unitar = 560.000 / 280.000 = 2 um/kg
5. Determinarea costului unitar pentru fiecare sortiment

Cost unitar Lucerna fan = COST UNITAR AL UNEI UNIT ECHIVAL * INDICE = 2 * 1 = 2
Cost unitar Lucerna MV = COST UNITAR AL UNEI UNIT ECHIVAL * INDICE = 2 * 0,2 = 0,4
Cost unitar Lucerna SILOZ = COST UNITAR AL UNEI UNIT ECHIVAL * INDICE = 2 * 1,5 = 3
1
Se pot determina, la rândul lor, fie ca raport direct, fie ca raport invers. În cazul nostru am prezentat formula determinarii
acestora ca raport direct.
2
Pentru echivalarea producţiei de furaje (fân, masă verde, siloz etc.) în unităţi nutritive se utilizează indici de echivalenţ ă stabiliţi
în baza conţinutului în unităţi nutritive al unei unităţi fizice (kg) din fiecare fel de produs furajer.
42
2. O societate comercială din domeniul agricol obţine din cultura de porumb boabe intercalată cu fasole
750 t de porumb boabe şi 200 t fasole, în condiţiile în care cocenii sunt evaluaţi la 9.000 u.m., iar vrejii
de fasole sunt evaluaţi la 1.750 u.m.. Totalul cheltuielilor de producţie este de 580.000 u.m.. Valorile
realizabile nete sunt:
- pentru porumb: 600 u.m./t;
- pentru fasole: 2.700 u.m./t.
Se cere:
Pe baza procedeelor sudiate, determinaţi costul pentru o unitate echivalentă şi costul pentru unitatea fizică
de producţie obţinută.
Dat fiind faptul ca obtinem atat produse principale cat si produse secundare, din totalul cheltuielilor trebuie
separata pentru inceput valoarea produselor principale.
1. Stabilirea cheltuielilor aferente productiei principale
Ch productie principala = 580.000 - 9.000 – 1.750 = 569.250
In acest moment vom aplica procedeul indicilor de echivalenta (indici complecsi) calculati ca raport direct.
42
2. Stabilirea paramentrului = baza: valorile realizabile nete pentru toata cantitatea, produsul de baza fiind
porumbul
3. Calculul indicilor de echivalenta
Ie Porumb = 600*750 / 600*750 = 1
IeFasole = 2.700 * 200/ 600*750 = 1,2
4. Determinarea cantitatii teoretice (echivalente)
Cantitate teoretica = 1*750 t + 1,2*200t = 990 t
5. Stabilirea costului unitar pentru o unitate echivalenta
Cost unitar = Cheltuilei aferente productiei principale / cantitate echivalenta = 569.250 / 990 = 575 um
6. Stabilirea costului fiecarui produs
Cost unitare pentru porumb = 575 * 1 = 575

Cost unitar fasole = 575 * 1,2 = 690
42
3. Societatea Gama are ca obiect de activitate obținerea de fire de tricotat. Consumul specific de materii prime este
de 10 u.m./kg fir textil obținut. Cheltuielile indirecte de producție sunt de 105.000 u.m.. Din procesul de producție
se obțin trei tipuri de fire, pentru care se cunosc următoarele informații:
Tip fire Cantitatea obținută Parametru (grosimea firelor)
Fire pentru împletit manual (A) 2.000 kg 0,1 cm
Fire pentru împletit groase (B) 4.000 kg 0,5 cm
Fire pentru împletit extra-groase (C) 7.000 kg 1 cm
Determinaţi costul de producție unitar aferent celor trei sortimente de fire pentru împletit, utilizând procedeul
indicilor de echivalență, calculați ca raport invers, parametrul de bază fiind produsul fire pentru împletit manual
(A).
1. Alegerea parametrului considerat baza: Fire pentru impletit manual A

2. Determinarea indicilor de echivalenta (raport invers)
Ie=parametru baza/parametru produs
IeA = 0,1/0,1 = 1
IeB = 0,1/0,5 = 0,2
IeC = 0,1/1 = 0,1

Cantitatea echivalenta este =∑cantitate produs*indice produs (aflat la punctul 2)=
2.000*1+4.000*0,2+7.000*0,1=3.500
4. Determinarea costului unitar (format doar din partea de cheltuieli indirecte) pentru productia
teoretica:
Costul unitar = ∑cheltuieli/cantitatea echivalenta=105.000 / 3.500 = 30

Cost unitar A= COST UNITAR AL UNEI UNIT ECHIVAL * INDICE A= 30 * 1 = 30 um/kg
Cost unitar B= COST UNITAR AL UNEI UNIT ECHIVAL * INDICE B= 30 * 0,2 = 6
Cost unitar C= COST UNITAR AL UNEI UNIT ECHIVAL * INDICE C= 30 * 0,1 = 3
6. Determinarea costului unitar efectiv:

Cost unitar efectiv=Costuri unitare directe+Costuri unitare indirecte
Cost unitar efectiv A= 10 um/kg+30 um/kg=40 um/kg
Cost unitar efectiv B= 10 um/kg+6 um/kg=16 um/kg
Cost unitar efectiv C= 10 um/kg+3 um/kg=13 um/kg
42
Acest procedeu de determinare a costului de producţie are în vedere luarea în calcul a pierderilor potenţiale ce pot
surveni pentru anumite categorii de elemente pentru care se doreşte determinarea costului de producţie. Este cunoscut
faptul că pentru anumite produse perisabile, cantitatea obţinută iniţial („fabricată”) nu este similară cu cea utilizată în
continuare în cadrul circuitului economic. În acest sens, este important ca în momentul determinării costului să se ţină
seama de aceste pierderi ce pot surveni.
1. Determinarea costului unitar (sau a costului mediu):
Cu  Ch
, unde:
Qo
Cu – costul unitar; Ch
– cheltuieli totale
Qo – cantitatea obţinută
2. Determinarea costului efectiv ţinând seama de pierderile tehnologice:
Cue  Qo * Cu , unde:
Qu
Cue – costul unitar efectiv;
Qu – cantitatea utilizată.
42
Exemplu:
Intr-o seră de flori cheltuielile de producţie lunare sunt de 6.840 um. Între momentul plantării răsadurilor şimomentul
utilizării (livrării) intervin pierderi datorită degradării unor răsaduri, situaţia fiind următoarea:
Tip răsad: Cantitate plantată: Cantitate livrată:
Begonii 3.000 răsaduri 2.800 răsaduri
Panseluţe 4.000 răsaduri 3.900 răsaduri
Margarete 4.400 răsaduri 4.200 răsaduri
Se cere:
Utilizând procedeul cantitativ, determinaţi costul unitar al celor trei produse.
1. Determin costul mediu (unitar)

Costul mediu = 6.840 um / (3.000+4.000+4.400) = 0,6
2. Determin costul fiecarui tip de produs tinand cont de pierderi

Cost Begonii = Cost unitar * Cantitate plantata / Cantitate livrata = 0,6 * 3000 / 2.800 = 0,64
Cost Panselute = Cost unitar * Cantitate plantata / Cantitate livrata = 0,6 * 4000 / 3.900 = 0,62
Cost Margarete = Cost unitar * Cantitate plantata / Cantitate livrata = 0,6 * 4.400 / 4.200 = 0,63
4.5. Procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal

Acest procedeu se foloseşte în situaţia în care se obţin produse „cuplate” unul din acestea fiindconsiderat
produs principal, iar altul produs secundar. Etapele parcurse sunt următoarele:
42
1. Transformarea producţiei secundare în producţie principală - qs (QP)
qs (QP) = qs , unde:
E
E – relaţia de echivalenţă;
qs (QP) - producţia secundară transformată din punct de vedere teoretic în producţie principală.
2. Calculul cantităţii de producţie principală teoretică (Qpt)
Qpt = Qp + qs (QP)
3. Calculul costului unitar al cantităţii teoretice de produs principal
Cost Qpt = Σ Ch
Qpt
4. Calculul cheltuielilor aferente produsului secundar qs
Cheltuieli qs = qs (QP) * Cost Q pt
5. Calculul costului unitar al produsului secundar
Cost qs = Σ Cheltuieli producţie secundară
qs
Exemplu:
În cadrul unei stâne se obţin simultan două produse: produsul brânză 400 kg (produs principal) şi produsul urdă 100 kg
(produs secundar). Cheltuielile generate de obţinerea ambelor produse sunt în sumă de 2.762,5 um. Echivalenţa dintre
cele două produse se stabileşte după relaţia:
4 kg urdă = 1 kg brânză
Se cere:
Utilizând procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal, determinați costul
de producţie pentru produsul brânză, considerat produs principal, şi costul de producţie pentru produsul
urdă, considerat produs secundar.
1. Transformarea producţiei secundare în producţie principală-qs (QP)

Produsul secundar transformat teoretic in produs principal= Cantitatea produs secundar/Relatia de echivalenta= 100
kg/4=25 kg

Cantitatea de productie principala teoretica=Cantitatea de produs principal+Cantitatea de produs secundar
transformata in produs principal=400+25=425

Cost unitar al cantitatii teoretice de produs principal= Cheltuieli/ cantitatea de productie principala teoretica= 2.762,5
um/425 kg=6,5 um/kg

Cheltuieli qs = qs (QP) * Cost Q pt=25 kg*6,5 um/kg=162,5 um
qs
42
Cost unitar al produsului secundar=Cheltuieli aferente productiei secundare/Cantitatea (efectiva) de produs

secundar=162,5/100=1,625 um/ kg
6. Determinarea costului unitar al produsului principal
= 6,5 um/kg (punctul 3)
Costul unitar al produsului principal este egal cu costul unitar pentru cantitatea teoretica de produs principal.
42
42
Pornind de la filmulețul vizionat (disponibil la https://www.youtube.com/watch?v=NoA2qB4VWJs),

recomandați un procedeu pentru determinarea costului unitar a produselor obținute.
42
Acest material este destinat în exclusivitate studenților din anul II, seria D, CIG, în vederea pregătirii examenului
de Contabilitate managerială. Utilizarea materialului în alt scop (postarea pe diverse site-uri sau altă formă de
publicare parțială sau totală, trimiterea către terțe persoane, etc.) este interzisă, intrând sub incidența Legii nr. 8/ din
14 martie 1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.
CAPITOLUL VI
METODA PE COMENZI
Concepte cheie:
 Comandă: unitate pentru care se calculează costul de producție în cadrul metodei pe
comenzi;
 Metoda pe comenzi: este o metodă de determinare a costurilor utilizată în situațiile în care
se primesc comenzi de la clienți pentru producerea unor bunuri, efectuarea unor lucrări sau
prestarea unor servicii ce au caracteristici diferite, fiind necesară o evaluare separată a
fiecărei comenzi.
Aplicabilitate: (pe o perioada mica)

Această metodă de calculaţie a costurilor se aplică de către unităţile industriale cu producţie individuală
sau de serie, care, de regulă, la sfârşitul perioadei de gestiune prezintă şi producţie în curs de execuţie,
iar în anumite cazuri, şi semifabricate ca elemente asamblabile (piese, agregate şi ansambluri) ale
produselor.
Exemple:
Întreprinderile din industria constructoare de maşini, cele din industria electrotehnică, celepentru
reparaţii de maşini şi utilaje etc.
Caracteristici specifice metodei pe comenzi:

Metoda pe comenzi se particularizează prin:
 obiectul de calculaţie îl reprezintă comanda individuală sau formată dintr-un număr de
obiecte similare solicitate de diverşi clienţi. Comenzile pot fi stabilite fie pe baza
cerinţelor exprese ale clienţilor, pentru bunuri sau servicii, fie pentru fabricarea unor
bunuri stocabile care să anticipeze cerinţele viitoare ale clienţilor;
 costurile se colectează pentru fiecare comandă sau proiect; fiecare comandă putând fi
identificată separat şi costurile implicate analizate distinct;
 fiecare comandă are caracteristici proprii şi necesită tratamente speciale;
 procesul de producţie nu este uniform de la o secţie sau centru la altul.(intr-o sectie cos
tricourile, in alta sectie le imprim) Fiecare comandă în funcţie de particularităţi va urma
un traseu specific;
2
 producţia în curs de execuţie diferă de la o perioadă la alta în funcţie de numărul

comenzilor neterminate, aceasta putând să nu existe;
 durata de execuţie a unei comenzi este în general scurtă cu excepţia contractelor de
construcţii;
 principalele obiective ale metodei pe comenzi sunt: stabilirea profitului pe fiecare
comandă şi evaluarea producţiei în curs de execuţie.
Comenzile pot fi stabilite fie pe baza cerinţelor exprese ale clienţilor, pentru bunuri sau servicii, fie
pentru fabricarea unor bunuri stocabile care să anticipeze cerinţele viitoare ale clienţilor.
Costurile directe se colectează pentru fiecare comandă sau proiect, iar cele indirecte de producţie se
repartizează prin procedeele convenţionale cunoscute (ex: procedeul suplimentării); fiecare comandă
poate fi identificată separat şi costurile implicate analizate distinct.
Organizare:
Metoda pe comenzi de calculaţie a costurilor şi de organizare a contabilităţii de gestiune trebuie să
arate în detaliu procesul de execuţie şi componentele costului total pentru fiecare comandă specială şi
pe grupe de comenzi. În acest sens se deschide câte o Fişa a comenzii pentru fiecare comandă în parte
în care se consemnează:
 costul materiilor prime consumate pe baza documentelor de consum (Bon de consum,
Fişa limită de consum);
 salariile directe stabilite în funcţie de timpul lucrat, tariful orar, cantitatea de produse
executate (Bon de lucru, Raport de lucru, Situaţia lucrărilor executate, Stat de salarii);
 cheltuielile indirecte de fabricaţie ataşate cheltuielilor directe pe baza unor rate de
absorbţie raţional stabilite (Situaţia de repartizare a cheltuielilor indirecte).
Totalul costului calculat pe baza Fişei comenzii format din costuri directe şi indirecte, reprezintă
costul total de producţie, care raportat la numărul unităţilor din comanda respectivă dă costul unitar.
3
1. Lansarea comenzii de producţie pe baza comenzii ferme a clienţilor de către compartimentul de
Planificare, programare şi producţie. Comanda de producţie cuprinde instrucţiunile tehnice necesare
fabricaţiei produselor şi dă autoritatea demarării producţiei. În general elementele cuprinse în
comanda de producţie sunt:
 numărul comenzii;
 descrierea comenzii;
 codul;
 numărul de comandă al clientului;
 numărul comenzilor de materiale, operaţii, utilaje;
 cantitatea comandată;
 data începerii comenzii;
 data terminării;
 cantitatea obţinută – bună;
– rebuturi.
În situaţia în care execuţia este subdivizată se acordă subnumere fiecărei diviziuni în cadrulnumărului master
al comenzii.
2. Înregistrarea costurilor comenzii. Costurile colectate pentru fiecare comandă se consemnează în
Fişa comenzii pe baza documentelor corespunzătoare naturii cheltuielilor individuale şi globale.
3. Calculul costului comenzii terminate ca total al Fişei comenzii şi evidenţierea abaterilor faţă de
costul antecalculat, previzionat pentru comanda în cauză.
4. Stabilirea rezultatului comenzii prin compararea costului calculat cu preţul negociat cu clientul.
4
Un model de fişă a comenzii este prezentat în continuare:

Fișa comenzii (model)
Număr Cod client
comandă Descrierea produsului Cod produs
Data Codul Detalii UM Cantitate Preţ Valoare
Materiale directe
Tip I kg
Tip II kg
Tip III l
Manoperă directă
Angajat A h
Angajat B h
Angajat C h
Alte cheltuieli directe
Cost primar
Materiale indirecte
Manoperă indirectă
Alte cheltuieli indirecte
Total cheltuieli indirecte de producţie
Total cost producţie
Elemente Cost estimat Cost actual Diferențe
Materiale directe
Manoperă directă
Cheltuieli indirecte
Total
În cazul utilizării metodei pe comenzi se parcurge acelaşi algoritm de calculvalabil

pentru toate metodele de tip absorbant.
Etapa 1: Identificarea (primirea) comenzii;
Etapa 2: Repartizarea primară a cheltuielilor încorporabile din CF după destinaţie; Etapa 3:
Repartizarea secundară a cheltuielilor din secțiile auxiliare (dacă este cazul); Etapa4: Alegerea
bazelor de absorbţie, în vederea absorbției (repartizării) cheltuielilor indirecte de producție;
Etapa 5: Absorbţia (repartizarea) cheltuielilor indirecte de producţie;
Etapa 6: Calculul costului de producţie (efectiv) al comenzii.
5
În cazul în care, o entitate economică dorește determinarea costului complet în

vederea fundamentării deciziilor manageriale, se parcurg și următoarele etape:
Etapa 7: Absorbţia (repartizarea) cheltuielilor generale de administraţie şi a celor de
desfacere;
Etapa 8: Calculul costului complet.
Costul unitar se calculează la terminarea comenzii, prin împărţirea totalului cheltuielilor aferente
fiecărei comenzi în parte la cantitatea de produse finite rezultate din comanda respectivă.
Pentru fiecare etapă parcursă de la primirea comenzii până la obţinerea acesteia, operaţiile
efectuate sunt cuantificate în cadrul unor documente. Deşi, în cea mai mare parte, acestea nu
constituie baza înregistrărilor în contabilitate, documentele întocmite pentru urmărirea comenzii
prezintă importanţă pentru evidenţa cheltuielilor de producţie şi pentru calculaţia costurilor. În acest
sens, prezentăm o listă a etapelor parcurse şi a documentelor ce pot fi întocmite pentru urmărirea unei
comenzi.
Documente elaborate în cadrul diverselor etape ale unei comenzi
Etapă Document
Primirea comenzii şi codificarea acesteia Registrul de comenzi
Intocmirea standardelor de consum (materiale, salariale, etc.) Deviz estimativ al comenzii
Aprovizionarea cu materii prime şi materiale în vederea Lista necesarului de materiale
realizării comenzii
Identificarea consumului de manoperă pentru fiecare comandă Repartiţia cheltuielilor salariale
Identificarea cheltuielilor de consum Fişa analitică pentru urmărirea cheltuielilor
indirecte pe secţii
Obţinerea comenzii:
 Cazul produselor Nota de predare – produse
 Cazul lucrărilor prestate terţilor Proces verbal de recepţie parţială sau finală
Situţia lucrărilor executate
Organizarea contabilităţii de gestiune în cazul metodei pe comenzi implică următoarele particularităţi:
 Contul 921Cheltuielile activităţii de bază se dezvoltă pe fiecare comandă şi în cadrul
acesteia pe articole de calculaţie;
 Contul 923 Cheltuieli indirecte de producţie se dezvoltă în analitic pe fiecare centru
sau secţie participantă la procesul de fabricaţie, prin care se colectează şi repartizează
costurile indirecte absorbite de costul de producţie;
6
 Contul 922 Cheltuielile activităţilor auxiliare se dezvoltă în analitic în funcţie de

centrele auxiliare existente prestatoare de servicii de care beneficiază comenzile
executate;
 Contul 931 Costul producţiei obţinute va evidenţia pentru fiecare comandă în parte
costul prestabilit;
 Contul 933 Costul producţiei în curs de execuţie evidenţiază costul calculat până la
nivelul ajuns cu execuţia la sfârşitul perioadei.- pe comanda
Exemple:
1. Să se întocmească un deviz pentru comanda numărul 1 formată din 100 bucăți produs A
primită de societatea Delta știind că:
 RAI estimată pentru cheltuielile indirecte de producție este de 0,4 (baza de absorbție
manopera directă), iar RAI estimată pentru cheltuielile generale de administrație (CGA)
este de 0,5 (baza de absorbție costul de producție);
 se vor utiliza 150 kg materii prime a 410 um/kg, 250 h manoperă directă a 80 um/h;
 entitatea economică vrea să obțină un profit egal cu 8% din cifra de afaceri.
Societatea comerciala Delta

Deviz comanda nr 1
Produs A
Cantitatea : 100 buc
Numar curent Elemente Cantitate/timp/RAI Pret/Tarif/Baza Valoare
de absorbtie
1 Ch cu materiile 150kg 410um/kg (150*410)=61 500
prime
2 Ch cu salariile( 250 80 (250*80)=20 000
manopera)
directa
3 Total ch - - 81 500
directe(cost
primar) (1+2)
4 Ch indirecte 0,4 20 000 (0,4*20 000)= 8000
5 Costul de 89 500
productie (3+4)
6 Ch generale de 0,5 89 500 (0,5*89 500)=44 750
administratie
7
7 Cost complet 134 250
(5+6)
8 Pret de 145 924
vanzare(cifra de
afeceri)
9 Profit/Rezultat 11 674
(8-7) (1)
(1) Profitul/ Rez= CA/Pret vz – cost complet

8% * CA = CA- cost complet =
Cost complet =92% Cifra de afaceri
134 250=0,92*CA
CA= 134 250/0,92 = 145 924
2. Să se efectueze înregistrările în contabilitate, în cazul în care se presupunem că

societatea Delta fabrică o singură comandă, iar costul de productie efectiv= cu costul
standard /estimat
Inreg ch
% = 901 134 250
921/Comanda 1 81 500
923 8000
924 44 750
Inreg productie la cost standard(presupunem ca avem costul efectiv=costul standard)

931/Comanda 1 = 902/ Comanda 1 89 500
Inreg repartizare ch indirecte de productie

921/Comanda 1 = 923 8000
Inreg productie obtinuta(finita) la cost efectiv
902/Comanda 1= 921/Comanda 1 89 500
Inreg costul perioadei

902/Costul perioadei = 924 44 750
8
Inchiderea conturilor
901 = % 135 950
931/Comanda 1 89 500
902Costul perioadei
3. Societatea Gama care fabrică obiecte lemn pictate a primit pe data de 5 aprilie N o
comandă de la un client pentru un set de 10 comode pictate (comanda nr. 345). Procesul
de fabricare a unei comode implică achiziția de materii prime (lemn) care intră în
atelierul în care se prelucrează cheresteaua, apoi în cel de asamblare, iar în final în cel de
pictare.
 preț de cumpărare pentru lemn: 100 u.m./m3;
 cantitate achiziționat lemn 10 m3;
 transportul lemnului achiziționat, inclus în factura de achiziție a lemnului este de: 200
u.m.;
 costul manoperei directe:
o atelierul de prelucrare a cherestelei: 10 u.m./oră, inclusiv cheltuielile sociale;

o atelierul asamblare: 15 u.m./oră, inclusiv cheltuielile sociale;
o atelierul pictură: 30 u.m./oră, inclusiv cheltuielile sociale;
 preț de vânzare unitar: 200 u.m./comodă;
 procesul de producție a comodelor necesită un consum de 0,5 m3 de
lemn/comodă;
 timpul necesar fabricării comenzii nr. 345 este de:
o 5 ore pentru atelierul de prelucrare a cherestelei;
o 6 ore pentru atelierul asamblare;
o 7 ore pentru atelierul pictură.
 cheltuielile cu caracter indirect aferente comenzii 345 sunt determinate ținând contde
9
Contabilitate managerială – suport seminar Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu
următoarele
de Contabilitate informații:
managerială. Utilizarea materialului în alt scop (postarea pe diverse site-uri sau altă formă de
o atelierul
14 martie de prelucrare
1996 privind a cherestelei:
dreptul de autor RAI, determinat
și drepturile conexe, cu modificărileîn șifuncție de consumul
completările ulterioare. de materii
prime, este de 0,5;
o atelierul asamblare: RAI, determinat în funcție de numărul de ore efectuate, este de 20
u.m./oră;
o atelierul pictură: RAI, determinat în funcție de numărul de ore efectuate, este de 25
u.m./oră;
o transportul celor 10 comode și a unui număr de 20 dulapuri pictate (asigurat în mod
gratuit clientului de către furnizor) este de: 300 u.m. (produsele au aceeași greutate și
ocupă un volum similar).
 Pe data de 30 aprilie N comanda este finalizată.
Se cere:
a) Completați fișa de cost (tabloul costului de producți) pentru comanda 345;
b) Determinați costul complet şi calculați rezultatul realizat de întreprindere, aferent
comenzii 345.
a) Fisa de cost
Informatii Valoare Detalii calcul
PCE 0 0
CH DIRECTE 950
 Ch cu mat prime 600  Cost achiz mat prime =
10m3*100 um/m3+200um(transport)= 1200 um (pt

10m3)
 Cant consumata = 0,5 m3*10= 5m3
 Ch cu materii prime =
1200um....10m3
x.................5m3
x= 600um
 Ch cu manopera 50 10um/ora*5 ore = 50

directa din atelierul
de prelucrare
2
 Chparțială
publicare cu manopera 90 15um/ora*6 ore = 90
sau totală, trimiterea către terțe persoane, etc.) este interzisă, intrând sub incidența Legii nr. 8/ din
14 martiedin
directa privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.
1996atelierul
de asamblare
 Ch cu manopera 210 30um/ora*7 ore= 210

de pictura
Ch indirecte 595
 Atelierul de 300 0.5*600= 300

prelucrare
 Atelierul de 120 20*6= 120

asamblare
 Atelierul de pictura 175 25*7= 175
PCE1 0
Cost productie 950+595=1545

comanda
b) Cost complet= Costul bunurilor vandute(cost comanda)+cota ch admin +cota ch distributie =

1545+0 + 300/30*10= 1645
Rezultat comanda 345= CA- costul complet = 200 *10 comode-1645= 355
3
4
5
6
7
CAPITOLUL VI
METODE DE CALCULAȚIE A COSTURILOR –
METODA PE COMENZI
1. Să se întocmească un deviz pentru o comandă de 100 buc produs A ştiind că:

 RAI estimată pentru cheltuielile indirecte de producție este de 0,4 (baza de repartizare
manopera directă), iar RAI estimată pentru cheltuielile de administrație este de 0,5 (baza de
repartizare costul de producție);
 se vor utiliza 150 kg materii prime a 410 u.m./kg, 250 h manoperă directă a 80 u.m./h;
 întreprinderea vrea să obțină un beneficiu de 8% din cifra de afaceri.
2. Întreprinderea ALFA fabrică mese stil imperial. Întreprinderea are o comandă de la unen-
grosist pentru un set de 10 mese (comanda nr. 420).
Fabricarea unei mese implică următoarele etape:
 achiziția de materii prime: lemn.
 materia primă trece direct în atelierul în care se fabrică cheresteaua apoi în cel de
strunjire/montare, iar în final în cel de ambalare.
 o dată terminată comanda, aceasta este livrată clientului. Prin urmare, nu există stocaj.
Informații complementare:
 preț de achiziție pentru lemn: 500 u.m./m3 ;
 costul manoperei directe:
 atelierul de fabricare a cherestelei: 14 u.m./oră, inclusiv cheltuielile sociale;
 atelierul strunjire/montare: 15 u.m./oră, inclusiv cheltuielile sociale;
 atelierul ambalare: 14 u.m./oră, inclusiv cheltuielile sociale;
 preț de vânzare unitar: 84 u.m./masă;
 fabricarea celor 10 mese din comandă necesită 0,5 m3 de lemn;
 timpul necesar fabricării comenzii nr. 420 este de:
 4 ore pentru atelierul de fabricare a cherestelei;
 6 ore pentru atelierul strunjire/montare;
 5 ore pentru atelierul ambalare.
 cheltuielile indirecte imputate comenzii 420 sunt de:
 57 u.m. pentru aprovizionare;
 15 u.m. pentru atelierul de fabricare a cherestelei;
 92 u.m. pentru atelierul strunjire/montare;
 18 u.m. pentru atelierul ambalare;
 67 u.m. pentru distribuție.
a) Completați tabloul costului de producție pentru comanda 420;
b) Determinați costul complet şi calculați rezultatul realizat de întreprindere, aferent
8
comenzii managerială.
de Contabilitate 420 Utilizarea materialului în alt scop (postarea pe diverse site-uri sau altă formă de
10Fisa de cost comanda 420
Informatii Valoare Detalii calcule
PCE0 0
Cheltuieli directe:
• Cheltuieli cu 2.500 Cost achizitie materii prime =
materiile prime
=500 um/m^3* 0,5 m^3=250
um
Cantitate consumata =0,5 m^3
* 10 = 5m^3
Ch cu materii prime :
250 ......... 0,5 m^3
X ....... 5 m^3
=>X=2.500 um
• Ch cu manopera 56 14 um/h * 4 ore =56 um
de fabricare a
cherestelei
• Ch cu manopera 90 15 um/h * 6 ore = 90 um
strunjire/montare
• Ch cu manopera 70 14 um/h * 5 ore = 70 um
ambalare
Cheltuieli indirecte:
pentru aprovizionare 57
pentru atelierul de fabricare a 15
cherestelei
pentru atelierul strunjire/montare 92
pentru atelierul ambalare 18
pentru distribuție 67
PCE1 0
9
b)Determinați costul complet şi calculați rezultatul realizat de întreprindere, aferent comenzii

345.
Cost complet = Costul bunurilor vandute (costul comenzii) + Cota de cheltuiala administrativa +
Cota ch distributie
Cost complet comanda 420 = 0+2.500+56+90+70+57+15+92+18+67+0=2.965
Rezultat comanda 420 = CA-Cost complet
Rezultat comanda 420 = 84*10-2.965= -2.155
3. Cheltuielile indirecte ale întreprinderii pentru luna ianuarie sunt:

 centrul Administrativ: 3.000 u.m.;
 centrul Aprovizionare: 1.000 u.m.;
 centrul Gestiunea Producției: 1.000 u.m.;
 atelierul A: 3.500 u.m.;
 atelierul B: 2.000 u.m..
Centrul Gestiunea Producției este considerat centru auxiliar. Cheltuielile sale serepartizează asupra
atelierelor în mod egal.
Volumul şi natura bazelor de repartizare sunt următoarele:
Centrul Natura bazei de repartizare Volumul bazei de

repartizare
Administrativ Costul de producție 40.000 u.m.
Aprovizionare Valoarea cumpărărilor de materii prime 20.000 u.m.
Atelierul A Oră maşină 25.000 ore
Atelierul B Oră manoperă directă 20.000 ore
Se cere: Să se întocmească fişele de cost și să se calculeze costul unitar al produselor obținute, în

condițiile în care comanda 1 conține 100 produse, iar comanda 2 conține 70 produse.
Informațiile referitoare la comenzile 1 şi 2 sunt următoarele:

 comanda 1:
 materii prime: 100 kg*0,1 u.m./kg;
 manoperă directă: 200 h*0,15 u.m./h;
 servicii: 20 u.m.;
 cheltuieli indirecte atelierul A: 90 h;
 cheltuieli indirecte atelierul B: 200 h;
 comanda 2:
 materii prime: 140 kg*0,1 u.m./kg;
 manoperă directă: 105 h*0,15 u.m./h;
 alte cheltuieli directe: 17,5 u.m.;
 cheltuieli indirecte atelierul A: 224 h;
 cheltuieli indirecte atelierul B: 105 h.
1
0
Contabilitate magerial ă. Suport seminar CIG 2020-2021
! Particularitati:
o Pentru materiile prime nu cunoastem costul de achizitie. Acesta trebuie determinat prin
repartizarea ch. cu aprovizionarea (din centrul de aprovizionare) asupra materiilor prime => nu
vom avea centru distinct pentru aprovizionare
o Se calculeaza costul doar pentru 2 comenzi, dar in realitate sunt mai multe. In acest caz intervin
urmatoarele particularitati:
 Totalul ch. din contabilitatea financiara nu e relevant deoarece in cazul nostru calculam
costul doar pentru 2 comenzi dintr-un numar mult mai mare.
 Atunci cand determinam RAI trebuie sa urmarim in text cat este totalul bazelor de
repartizare (nu le adunam doar pentru cele 2 comenzi, deoarece nu stim pentru toate
produsele, in realitate pot fi mii)
1. Selectarea ch. incorporabile: toate sunt incorporabile

2. Repartizarea primara:
Cheltuieli Productie Gestiunea Administrativ
Comanda Comanda Atelierul Atelierul Producției
1 2 A B
601 Ch. cu 10,5 14,7
materii
prime (*)
641 Ch. cu 30 15,75
salariile
(**)
628 Alte 20
ch. cu
serviciile
prestate de
terti
658 Alte 17,5 3.500 2.500 1.000 3.000
ch.
TRP 60,5 47,95 3.500 2.500 1.000 3.000
(*) In cadrul centrului aprovizionare se determina costul de achizitie al materiilor prime consumate.
Comanda 1: pretul de cumparare al materiilor prime utilizata este de= 100 kg*0,1 u.m./kg= 10 um
Comanda 2: pretul de cumparare al materiilor prime utilizata este de= 140 kg*0,1 u.m./kg= 14 um
Pentru a determina cosul de achizitie al materiilor prime consumate trebuie sa repartizam cheltuielile din centrul
aprovizionare (acestea au un caracter indirect, fiind comune pentru toate materiile prime utilizate pentru obtinerea
tuturor comenzilor.
Repartizarea ch. din centru Aprovizionare aupra materiilor prime consumate pentru cele 2 comenzi:
 Baza de repartizare: Valoarea cumpărărilor de materii prime=20.000 (pentru comanda 1, comanda
2 +....comanda n)
RAI=1.000/20.000=0,05
 Cota ch. aferente centrului de aprovizionare ce revin:
o comanda 1= 0,05*10=0,5
o comanda 2= 0,05*14=0,7
o ....
o comanda n=...
 Cheltuieli cu materiile prime aferente:
o comanda 1= 10 um (aferent pretului de cumparare)+0,5 (aferent ch. din centrul
2
de aprovizionare ce revin comenzii 1)=10,5
o comanda 2= 14+0,7= 14,7
(**) 200*0,15=30
105*0,15=15,75
3. Repartizarea secundara:
Gestiunea productiei (1.000 um) se repartizeaza in mod egal catre:
 Atelierul A: 500 um
 Atelierul B: 500 um
Cheltuieli Atelier A Atelier B Gestiunea Administrativ

Productiei
TRP 3.500 2.500 1.000 3.000
Gestiunea 500 500 (1.000) 0
Productiei
TRS 4.000 3.000 0 3.000
4. Repartizarea cheltuielilor indirecte de productie:

Centrul Natura bazei de repartizare Volumul bazei de
repartizare
Administrativ Costul de producție 40.000 u.m.
Aprovizionare Valoarea cumpărărilor de materii prime 20.000 u.m.
Atelierul A Oră maşină 25.000 ore
Atelierul B Oră manoperă directă 20.000 ore
a) Atelierul A:
Aleg baza de repartizare: ore masina 25.000 ore din care:
 comanda 1: 90 h
 comanda 2: 224 h
 ...comanda n
RAI=4.000/25.000=0,16
Cota cheltuieli din Atelierul A ce revin:

- Comenzii 1: 0,16*90= 14,4
- Comenzii 2: 0,16*224= 35,84
b) Atelierul B:
Aleg baza de repartizare: ore manopera directa 20.000 ore din care:
 ...comanda n
RAI=3.000/20.000=0,15
Cota cheltuieli din Atelierul A ce revin:

- Comenzii 1: 0,15*200= 30
- Comenzii 2: 0,15*105= 15,75
5. Determin costul de productie / Fisa de cost (Tabloul costurilor)

3
Fisa de cost (Tabloul costurilor)
Informatii Comanda 1 Comanda 2

PCE 0 0 0
Cheltuieli direct 60,5 47,95
Cheltuieli indirecte :
Atelier A 14,4 35,84
Atelier B 30 15,75
PCE 1 0 0
Total cost de productie 104,9 99,54
Cantitate obtinuta 100 70
Cost productie unitar 1,049 1,422
CAPITOLUL VII
METODE DE CALCULAȚIE A COSTURILOR. METODA PE FAZE (PROCESE)
1. O societate comercială are la începutul perioadei în stoc producție în curs de execuție 135 unități, evaluată
la 80.000 u.m. cu un grad mediu de finisare de 60%. În cursul lunii s-au înregistrat cheltuieli de 319.000
u.m.. Cantitatea de produse finite obținută a fost de 300 unități, iar producția în curs de execuție 125
unități, cu un grad mediu de finisare 80%.
Se cere: Să se determine costul unitar al produselor finite.
2. Din procesul de producție s-au obținut simultan produsele: P1 10.000 l; P2 12.000 l, pentru care s-au
efectuat costurile: materiale directe 26.000 u.m.; salarii directe 10.000 u.m.; cheltuieli variabile indirecte
8.000 u.m.; cheltuieli fixe indirecte 22.000 u.m..
Vânzările perioadei P1 10.000l a 5.20 u.m./l
P2 12.000l a 3 u.m./l
Se cere: Separarea costului între cele două produse pe baza metodei cantitative (cantitate produsă şi vândută)
Produs Cantitate Pondere Cheltuieli
P1 10 000 45% 45%*66 000=30 000
P2 12 000 55% 55%*66 000=36 000
Total 22 000 100 % 26 000+10 000+8000+22 000=66 000
CAPITOLUL VIII INDICATORII COST

VOLUM PROFIT
3. Pentru întreprinderea Sara SA se cunosc următoarele informații:

 Cantitatea vânduta 1.850 bucăți;
 Pret vânzare unitar 1.000 u.m.;
 Cheltuieli variabile 1.480.000 u.m.;
 Cheltuieli fixe 100.000 u.m.;
 Profit planificat 700.000 u.m.
Se cere: Determinti indicatorii specifici metodei costurilor parțiale.

pe bucata
Pret de vanzare – Cost unitar = 1.000-1.480.000/1.850 = 200
11) Determinarea contributiei de acoperire la nivel global = Cifra de afaceri – Cheltuieli
4
variabile totale = 1.000*1.850-1.480.000=370.000
Rezultatul = Contributia de acoperire globala – Cheltuieli fixe = 370.000-
100.000=270.000
Cifra de afaceri = Cantitate * PRET VANZARE = 1.850*1.000=1.850.000
Pragul de rentabilitate = Ch fixe / Contributia asiguratorie unitara = 100.000/200=500
Cifra de afaceri critica = Pragul de rentabilitate * Pret de vanzare unitar=
500*1.000=500.000

c. Factorul de acoperire = Contributia de acoperire globala / Cifra de afaceri * 100 =
370.000/1.850.000 *100=20%
d. Factorul de acoperire = Ch fixe / Cifra de afaceri critica * 100 =
100.000/500.000*100=20%
afaceri critica = 1.850.000-500.000=1.350.000
Rata marjei de siguanta / Coeficientul de siguranta = Marja de siguranta / Cifra de afaceri
= 1.350.000/1.850.000*100=72,97%
4. Dispuneți de următoarele date: cantitatea de produse fabricată şi vândută 400 tone; cheltuieli variabile totale
400.000 u.m.; cheltuieli fixe totale 60.000 u.m.; cifra de afaceri 480.000 u.m..
Se cere: Calculați cantitatea de produse fabricată şi vândută pentru ca profitul să fie zero.
Marja de siguranta= Cifra de afaceri-Cifra de afaceri critica

Cifra de afaceri=480.000
Cifra de afaceri critica=Prag de rentabilitate*Pret de vanzare
Prag de rentabilitate=Ch. fixe/(Pret vanzare-Cheltuieli variabile unitare)=60.000/(480.000/400-
400.000/400)=60.000/(1.200-1.000)=300
5. Dispuneți de următoarele informații: cantitatea de produse fabricată şi vândută 100 buc.; prețul de vânzare
unitar 1.200 u.m./buc; costul unitar 900 u.m./buc; cheltuieli fixe totale 24.000 u.m..
Se cere: Calculați factorul de acoperire.
CA = 100 buc*1.200=120000
Prag=24.000/300=80
5
CACritic=80 *1200=96000
factorul de acoperire=96000/(120.000)=80%
6. În ce condiții trebuie angajat un nou vânzător? Salariul fix este de 1.000 um, iar salariul variabil este de 10%
din preţul de vânzare al articolelor comercializate. El se va ocupa de distribuţia unui singur produs, la un preţ de
vânzare unitar de 10 um şi cu un cost variabil unitar de 5 um.
Salariu fix=1.000 =>Cheltuiala fixa

Salariu variabil unitar=10%*pret de vanzare=10%*10=1
Pret de vanzare unitar=10
Cost variabil unitar=5
Pr=Cheltuieli fixe/(Pret vanzare-Cost variabil unitar-Salariu variabil unitar)=1.000/(10-5-1)=250
7. Să se completeze spaţiile libere presupunând că: Societatea vinde un singur produs în fiecare din situaţiile
următoare:
Marja/bucată
Producţia Cifra de Cheltuieli Cheltuieli Rezultat
NC (Contribuția de acoperire
vândută afaceri variabile fixe net
unitară)
1 13500 405000 256500 135000
2 675000 22,5 255000 60000
3 30000 420000 8 52500
4 7500 240000 150000 -15000
societatea vinde mai multe produse în fiecare din situaţiile următoare:

Marja % Rezultat
NC Cifra de afaceri Cheltuieli variabile Cheltuieli fixe
net
1 250000 20% 32500
2 100000 65000 25000
3 40% 225000 55000
4 150000 50000 -25000
CAPITOLUL I
CADRUL CONCEPTUAL AL CONTABILITĂŢII MANAGERIALE:
CONTABILITATEA FINANCIARĂ VERSUS CONTABILITATEA MANAGERIALĂ
1. Se cunosc următoarele informații cu privire la contul 301 Materii prime din cadrul unei entități
6
economice, aferent lunii noiembrie 201N:
Elemente Valori
Materii prime achiziționate în cursul lunii 144.000
Materii prime donate unei alte entități economice 5.000
Soldul contului 301 Materii prime la data de 1 noiembrie 201N a fost de 12.000 u.m., iar la data de 30
noiembrie 201N a fost de 10.000 u.m..
Se cere: Care este valoarea materiilor prime consumate în luna noiembrie 201N?
Rezolvare
301 Materii prime

Sold initial =12 000
-Achizitie =144 000 -donatie =5 000
-consum=x
Sod final = 10 000
Consum(x)= Sold initial +Achizitie- (Donatie+Sold final)

Consum(x)= 12 000+144 000-(5 000+10 000)
Consum(x)=156 000-15 000=141 000 u.m.
2. La data de 1 septembrie 201N, în cadrul unei entități economice existau 60 bucăți lemn evaluate la
valoarea de 10u.m. fiecare. Pe data de 10 septembrie 201N au fost achiziționate 20 bucăți, la un preț
de cumpărare de 12 u.m./buc, iar pe data de 17 septembrie 201N au consum 30 bucăți.
Se cere:
a) Care a fost valoarea stocului final la data de 30 septembrie 201N, în cazul în care societatea
utilizează metoda:
i) FIFO;
ii) LIFO;
iii) CMP?
Rezolvare
Fifo
1.09. Sold initial= 60 buc *10 u.m/buc = 600 u.m
10.09 Intrare =20 buc *12 u.m/buc=240 u.m
17.09 Iesire =30 buc * 10 u.m/buc=300 buc
Sold final=30buc*10 u.m/buc+20 buc*12 u.m/buc=540 u.m.
LIFO;
Rezolvare
1.09. Sold initial= 60 buc * 10 u.m./buc=600 u.m.
10.09 Intrare =20 buc *12 u.m/buc=240 u.m
17.09 Iesire= 20 buc*12 u.m./buc+10 buc*10 u.m.=340 u.m
Sold final= 50 buc *10 u.m.=500 u.m.
CMP?
Rezolvare
1.09. Sold initial= 60 buc * 10 u.m./buc=600 u.m.
10.09 Intrare=20 buc*12 u.m.=240 u.m.
CMP=(60 buc*10 u.m.+20 buc*12 u.m.)/(60 buc+20 buc)= 10,5 u.m./buc
7
17.09 Iesire= 30 buc*10,5 u.m.=315 u.m.
Stoc final=600+240-315=525 u.m.
b) Care este valoarea consumului de lemn din luna septembrie și cum se înregistrează în
contabilitatea financiară, în cazul în care societatea utilizează metoda:
i) FIFO;
601=301 300 u.m
ii) LIFO;
601=301 340 u.m
iii) CMP?
601=301 315 u.m
3. Societatea Alfa a achiziţionat din Ecuador 300 tone de banane în vederea obținerii de nectar.
Costurile legate de achiziţie au fost: preţ de vânzare 20.000 u.m., cheltuieli de transport pe parcurs
extern 5.000 u.m., taxe vamale 2.500 u.m., TVA plătit în vamă 1.000 u.m., cheltuieli de transport pe
parcurs intern 4.000 u.m., cheltuieli de manipulare 600 u.m., prime de asigurare a mărfurilor pe
parcursul transportului 1300 u.m., reducere financiară primită de la furnizor pentru plata facturii
înainte de scadență 850 u.m., reducere comercială primită de la furnizor 400 u.m., diferenţe de curs
valutar rezultate din plata furnizorului extern 3.000 u.m., pierderi înregistrate peste limitele normal
admise 200 u.m..
Se cere:
a) Determinaţi costul de achiziţie pentru toată cantitatea achiziționată și la nivel unitar;
b) Înregistrați în contabilitate consumul cantității de 2.000 kg banane necesare pentru obținerea a
2.500 litri nectar.
301=401
601=301
345=711 COST STANDARD
+/-
348=711 DIFERENTE DE COST
a) Cost de achizitie=20.000+5 000+2.500+4.000+600+1 300-400=33.000

Cost de achizitie unitar = 33.000/300=110 u.m/tona
b) 601=301 2 tone*110u.m/tona=220 u.m
4. O societate comercială ține evidența stocurilor la cost standard (preț prestabilit). Situația inițială a
stocurilor de produse finite este: produs finit A 500 buc * 100 u.m., diferențe de preț favorabile 4.500
u.m.. În cursul lunii se obțin 2.000 buc. produse finite * 90 u.m. cost de producție efectiv.
Se cere: Să se înregistreze în contabilitatea financiară obținerea de produse finite și descărcarea
gestiunii de produse finite, în condițiile vânzării întregii cantități de produse obținute.
SID cont 345/A: 50.000um

SID cont 348/A: 4500um FAVORABILA
345/A=711 200.000
348/A=711 (20.000 um) FAVORABILA
8
-descarcarea din gestiune:
711=345/A 2.000 buc* 100 um+50.000=250.000
711=348/A (24.500) um
9
5. O societate achiziţionează în cursul anului N un stoc de materie primă la costul de achiziţie de 100
u.m.. La sfârşitul anului N, se estimează pentru acest stoc o valoare realizabilă netă de 90 u.m..
Totodată, se estimează că produsele finite în care urmează să se încorporeze materia primă, vor fi
vândute: a) pentru un preţ de 300 u.m.; b) pentru un preţ de 210 u.m., în ambele situaţii costul de
producţie efectiv fiind de 250 u.m..
Se cere: Pe baza tranzacțiilor recunoscute în contabilitatea financiară, analizați situația existentă la
finalul exerciţiului N și consiliați managerul în legătură cu tratamentul contabil adecvat celor două
situații.
a) pentru un preţ de 300 u.m., cost productie 250 um
Avem materii prime in stoc de 100 um
VRN 90
VRN ul nu e relevanta pentru materiile prime deoarece profitul il obtin din vanzarea produselor
finite, deci ne intereseaza rezultatul final.
b) pentru un preţ de 210 u.m., cost productie 250 um

Voi pierde in momentul vanzarii produselor finite si atunci trebuie sa recunosc pierderea esalonat
inca din momentul existentei stocului de materii prime.
6. Pornind de la fabricarea a trei produse P1, P2 şi P3 se consideră următoarele situaţii de calcul a

costurilor şi rezultatelor în cele două contabilităţi.
Contabilitatea financiară (CF)

Elemente u.m.
1. Cheltuieli materiale (Materiale) 6.000
2. Cheltuieli cu personalul (Manoperă) 2.800
3. Alte cheltuieli 2.000
4. Cost total (1+2+3) 10.800
5. Venituri din vânzări 12.000

6. Rezultat (profit) (5-4) 1.200
7. Rata profitului (6/5) 10%
Contabilitatea managerială (CM)

Elemente P1 P2 P3 TOTAL
1 Cheltuieli cu materialele (Materiale) 1.920 1.480 2.600 6.000
2 Cheltuieli cu personalul (Manoperă) 600 1.000 1.200 2.800
3 Alte cheltuieli 600 720 680 2.000
4 Cost total (1+2+3) 3.120 3.200 4.480 10.800
5 Venituri din vânzări 4.096 4.320 3.584 12.000
6 Rezultat (5-4) 976 1.120 -896 1.200

7 Rata profit (6/5) 23% 26% - 10%
Se cere: Pe baza informațiilor existente, argumentați ce decizie ar trebui să ia societatea cu privire la

continuitatea activității.
10
La o prima vedere, produsul 3 care imi genereaza pierdere ar trebui eliminat de pe piata. Din punct de
vedere managerial, eliminarea produsului 3, ar putea conduce la pierderea veniturilor din vanzari si la transferul
cheltuielilor fixe asupra celorlalte produse, pe ransamblu intreprinderea inregistrand un rezultat mai putin bun. De
asemenea, decizia s-ar putea sa nu fie adecvata din punct de vedere al marketingului pentru ca este posibil ca
produsul 3 sa imi atraga clientela. As putea sa incerc sa diminuez costurile variabile de la produsul 3 sau sa incerc
sa repartizez altfel (utilizand un criteriu mai adecvat) cheltuielile indirecte.
11
7. Se cunosc următoarele informații privind veniturile unei întreprinderi și cheltuielile acesteia,

clasificate după natura lor:
Cheltuieli şi venituri după natură Valori (um)
Cheltuieli cu diferențele de curs valutar 13.500
Cheltuieli privind cedarea activelor 4.000
Cheltuieli cu salariile 125.000
Cheltuieli cu materiile prime 85.000
Cheltuieli cu impozitul pe profit 6.000
Cheltuieli de exploatare privind amortizarea 20.000
Producția stocată 10.000
Venituri din cedarea activelor 3.000
Alte venituri din exploatare 1.000
Venituri din dividende 7.500
Venituri din vânzarea produselor finite 252.000
Informații complementare privind clasificarea cheltuielilor de exploatare după destinație în cadrul
întreprinderii:
Cheltuieli Producție Distribuție Administrație TOTAL

Cheltuieli cu materiile prime 85.000 - - 85.000
Cheltuieli cu salariile 95.000 10.000 20.000 125.000
Cheltuieli de exploatare privind amortizarea 15.000 3.000 2.000 20.000
TOTAL 195.000 13.000 22.000 230.000
Informații privind evoluția stocurilor:
Stocuri Materii prime Salarii Amortizare TOTAL
Stocuri inițiale 130.000
- produse finite 23.000 50.000 7.000 80.000
Stocuri finale 140.000
- produse finite 35.000 60.000 8.000 103.000
Se cere: Întocmiți contul de profit şi pierdere atât după natură cât şi după destinații, ținând cont de
cerințele naționale și internaționale cu privire la prezentarea situațiilor financiare.
Alte venituri din exploatare = 1000+3000=4.000 um

Costul de productie = 85000+ 95000 + 15000 =195.000 um
Stocaj (SFC 711) = 10.000 um
Costul bunurilor vandute = 185.000 um
Marja bruta = 252000-185000 = 67.000
12
Elemente
Elemente
IAS 1 1802 (cu regrupare cheltuieli după IAS 1 1802
(cu regrupare cheltuieli după natură)
destinații)
Venituri / Cifra de afaceri

252000 252000 Venituri / Cifra de afaceri 252000 252000
Venituri aferente costurilor stocurilor de 10000
-
produse finite
Alte venituri din exploatare 4000 4000 Costul bunurilor vândute 185000 185000
Total venituri din exploatare 256000 266000
Variaţia stocurilor de PF şi PCE -10000 - Marja brută 67000 67000
Cheltuieli generale de
Cheltuieli cu materii prime şi materiale 85000 85000 22000 22000
administraţie
Cheltuieli cu salariile şi contribuţiile
125000 125000 Cheltuieli de distribuţie 13000 13000
aferente
Cheltuieli cu amortizările 20000 20000 Alte venituri din exploatare 4000 4000
Alte cheltuieli din exploatare 4000 4000
Alte cheltuieli de exploatare 4000 4000
Total cheltuieli din exploatare 224000 234000
Rezultatul din exploatare 32000 32000 Rezultatul din exploatare 32000 32000
Venituri financiare 7500 7500 Venituri financiare 7500 7500
Cheltuieli financiare 13500 13500 Cheltuieli financiare 13500 13500
Total venituri financiare 7500 7500 Total venituri financiare 7500 7500
Total cheltuieli financiare 13500 13500 Total cheltuieli financiare 13500 13500
Rezultatul financiar -6000 -6000 Rezultatul financiar -6000 -6000
Rezultatul curent 26000 26000 Rezultatul curent 26000 26000
Cheltuieli cu impozitul pe profit 6000 6000 Cheltuieli cu impozitul pe profit 6000 6000
Rezultatul exercițiului 20000 20000 Rezultatul exercițiului 20000 20000
13
CAPITOLUL II
TIPURI DE COSTURI
1. Din contabilitatea societăţii ALFA au fost extrase următoarele informaţii:

 601Cheltuieli cu materiile prime 40.000 u.m.;
 641Cheltuieli cu salariile personalului 100.000 u.m.;
 646 Cheltuieli privind contribuția asiguratorie pentru muncă 2.250 u.m.;
 6811 Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor 222.500 u.m., din care
22.500 u.m. au fost aferente amortizării cheltuielilor de constituire (neincorporabile),
150.000 u.m. aferente amortizării utilajelor folosite în procesul de producție, iar restul
aferente amortizării sediului societății 50.000);
 6581 Despăgubiri, amenzi şi penalităţi 6.000 u.m. (neincorporabile)
În plus, se cunoaște faptul că societatea înregistrează dividende de plată în valoare de 24.000
u.m.
Se cere: Pornind de la informațiile existente în CF determinați valoarea cheltuielilor
încorporabile.
Ch incorporabile=CCF-N+S
100.000+40.000+2.250+150.000+50.000+24.000=366.250
2.2. Clasificarea costurilor. Tipuri de costuri.
2. Societatea BETA produce un singur sortiment de covrigei cu susan. Din contabilitatea financiară au
fost extrase următoarele informații:
 301 Materii prime: SID = 9.000 u.m., RD= 7.000 u.m., RC= 10.000 u.m SF D = 6.000 u.m. Din ieșirile
de materii prime 20% au distruse ca urmare a unei inundații, restul fiind utilizate în procesul de
producție;
 641 Cheltuieli cu salariile: Rulaj = 10.000 u.m., din care:
o aferente personalului direct productiv: 40%;
o aferente personalului ce se ocupă cu distribuția: 35%;
 681 Cheltuieli cu amortizarea: Rulaj = 3.000 u.m., din care:
o aferente secției de producție: 30%;
o aferente autoturismelor utilizate pentru distribuție: 55%;
 711 Venituri aferente costului stocurilor produselor obținute: SFC = 4.000.
Se cere: Efectuați repartizarea primară.
1. Selectarea cheltuielilor incorporabile
Pentru materii prime:
 Consum: 80%*10.000=8.000, 601=301 8.000
 Inundatie: 20%*10.000=2.000, 6587 (ch. neincoporabila)=301 2.000
Pentru salarii: 641=421 10.000
Pentru amortizare: 681=281 3.000
14
2. Repartizarea primara (pentru cheltuielile incorporabile)
Cheltuieli Productie Administratie Distributie TOTAL

601 8.000 8.000
641 4.000 2500 3500 10.000
681 900 450 1.650 3.000
TOTAL CM (TRP) 12.900 2.950 5.250 21.000
15
3. TEMA: O societate comercială se înființează pe 01.05.201N. În cursul lunii mai 201N se realizează
următoarele cheltuieli: consumuri de materii prime 10.000 u.m., consumuri de materiale auxiliare
(rechizite administrație) 1.500 u.m., energie electrică 6.000 u.m. (pentru secția de producție 4.000
u.m., pentru magazinul de desfacere 1.000 u.m., pentru clădirea administrației 1.000 u.m.), amortizare
5.000 u.m. (utilaje 3.000 u.m., secția de producție 1.000 u.m., instalații frigorifice magazin 100 u.m.,
clădire administrație 900 u.m.). S-au obținut 1.000 bucăți produse finite. Capacitatea de producție
normală este de 1.600 produse. Valoarea producției în curs de execuție la sfârșitul lunii este 1.000
u.m..
În luna iunie societatea mai înregistrează următoarele cheltuieli: consumuri de materii prime 20.000
u.m., consumuri de materiale auxiliare (rechizite administrație) 1.000 u.m., energie electrică 10.000
u.m. (pentru secția de producție 60%, pentru magazinul de desfacere 20%, pentru clădirea
administrației 20%), amortizare 5.000 u.m. (utilaje 3.000 u.m., secția de producție 1.000 u.m.,
instalații frigorifice magazin 100 u.m., clădire administrație 900 u.m.). Se obțin 1.600 bucăți.
Se cere:
 Să se efectueze repartizarea primară:
 Să se efectueze înregistrările în CF.
4. Clasificaţi fiecare din următoarele costuri în:

a) costuri variabile (CV) şi costuri fixe (CF);
b) costuri directe (CD) sau costuri indirecte (CI);
c) costul produsului (CPr) sau costul perioadei (CPer).
Nr.
Informații generatoare de costuri CV CF CD CI CPr CPer
crt.
1. Costuri de publicitate (DIRECT-PENTRU UN SINGUR X X X
PRODUS, INDIRECT-DACA AVEM O GAMA)
2. Cutii utilizate pentru împachetarea mobilei X X X
3. Costul aferent muncitorilor ce vopsesc un produs (DIRECT- X X X
PENTRU UN SINGUR PRODUS, INDIRECT-DACA
AVEM O GAMA)
4. Amortizarea echipamentelor tehnologice din cantină X X X
5. Amortizarea utilajelor folosite în procesul de producţie X X X
mobilei
6. Amortizarea maşinilor utilizate de personalul executiv (din X X X
conducerea entităţii economice)
7. Energia utilizată de echipamentele de producţie X X X
8. Asigurările de viaţă aferente personalului executiv X X X
9. Salariul aferent persoanei de la recepţie X X X
10. Asigurări aferente produselor finite existente în magazie X X X
(daca e pentru fiecare bucata e cost variabil, daca asigura
magazia cu toate produsele din ea e un cost fix)
11. Lubrifianţi pentru maşini X X X
12. Abonamente pentru reviste X X X
13. Vopsea folosită în procesul de producţie a mobilei X X X
14. Salariul paznicului fabricii X X X
15. Taxe locale aferente clădirii de birouri (indirect ca nu are X X X
legatura cu productia)
16. Taxe locale aferente clădirii fabricii X X X
17. Chirii aferente sediului societăţii X X X
18. Comisioane aferente vânzătorilor (direct-il stiu de la inceput X X X
pe fiecare bucata de produs)
19. Costuri de expediere pentru mărfurile vândute (ch ale X X X
perioadei pentru ca e obiectul meu de activitate)
20. Grâu utilizat în procesul de producţie a pâinii X X X
16
21. Lemn utilizat în procesul de producţie a mobilei X X X
22. Salarii aferente muncitorilor ce asamblează corpurile de X X X
mobilă
17
5. Întreprinderea ALFA fabrică un model de candelabru pornind de la o singură materie primă: bronzul,
într-un singur atelier de producție. Întreprinderea cumpără materia primă şi o stochează înainte de a fi
utilizată în procesul de producție. Candelabrele obținute sunt de asemenea stocate înainte de a fi
vândute.
Informații privind luna martie:
 achiziții de bronz: 800 kg la 22 u.m./kg;
 cheltuieli aferente achiziției: 200 u.m. pentru transportul bronzului cumpărat şi 1,25 u.m./kg pentru
încărcare/descărcare;
 stocul inițial de bronz este de 200 kg evaluat la 23 u.m./kg;
 informații aferente producției lunii martie: 700 de candelabre necesită:
 750 kg de bronz;
 400 ore de manoperă directă la un cost de 14 u.m./oră, inclusiv cheltuielile sociale;
 6.880 u.m. cheltuieli indirecte ale atelierului de producție reprezentând 400 ore de muncă;
 stocul inițial de candelabre este de 120 de candelabre evaluate la 47 u.m./buc;
 cheltuielile directe de distribuție sunt de 1,6 u.m./candelabru vândut;
 cheltuielile indirecte de distribuție sunt de 1.000 u.m. pentru un lot de 600 de candelabre vândute;
 vânzările lunii reprezintă 600 de candelabre, prețul de vânzare fiind de 62 u.m./u.
Se cere: Completați tabelul costului pentru candelabre şi determinați rezultatul obținut de întreprindere,
utilizând anexele următoare. Evaluarea stocurilor la ieşire se face conform metodei CMP.
Anexe:
Costul de achiziție al materiei prime (301=401)
Preț de cumpărare 800 kg 22 u.m./kg 17.600
Cheltuieli legate de achiziție: (transport) 800 kg 0,25 u.m./kg 200
Cheltuieli legate de achiziție: (încărcare/descărcare) 800 kg 1.25 u.m./kg 1.000
Cost de achiziție 800 kg 23.5 u.m./kg 18.800
cost unitar=18.800um /800 kg=23.5

Fişa de magazie pentru materia primă – Bronz
Stoc inițial 200 kg 23 u.m./kg 4.600 um/kg
Intrări (301=401) 800 kg 23.5 u.m./kg 18.800 um/kg
Ieşiri (601=301) 750 23.4 u.m./kg 17.550
Sold final 250 23,4 u.m/kg 5850
Determinarea CMP: (200 kg*23+800*23.5)/(200+800)=23,4
Tabloul de cost (fisa de cost) – Candelabre (345=711)

Cheltuieli directe, din care:
750 kg 23.4 17.550
400 ore 14 u.m./ora 5.600
Cheltuieli indirecte ale atelierului de producție 400 ore 17,2 u.m./ora 6.880
Cost de producție 700 buc 42,9 30.030
18
Fişa de magazie pentru produsul finit – Candelabre

Stoc inițial 120 buc 47 um/buc 5.640
Intrări (345=711) 700 buc 42,9 um/buc 30.030
Ieşiri (711=345) 600 buc 43,5 um/buc 26.100
Sold final 220 43,5 9.570
Determinarea CMP: (120 buc*47+700 buc*42,9)/(700+120)=43,5
Costul complet aferent producției vândute

Costul de producție al bunurilor vândute 600 43,5 26.100
Cheltuieli directe de distribuție 600 1,6 960
Cheltuieli indirecte de distribuție 600 1,66 1.000
Costul complet aferent producției vândute 600 46,76 28.060
Rezultatul analitic realizat

Prețul de vânzare al bunurilor vândute 600 62 37.200
Costul complet al bunurilor vândute 600 46,76 28.060
Rezultatul aferent bunurilor vândute 600 15,23 9.140
6. Societatea ALFA S.A. are ca produs finit pâinea de 250 grame şi efectuează pentru obţinerea a 1.000
kg de pâine, următoarele cheltuieli:
 cheltuieli cu materiile prime (făina, drojdie, sare): 6.000 u.m.;
 cheltuieli cu materialele consumabile (detergent, lavete): 500 u.m., din care:
 utilizate în secţia de producţie: 400 u.m.;
 utilizate în sectorul administrativ: 100 u.m.;
 cheltuieli cu gazul metan necesar încălzirii: 1.500 u.m.. Clădirea în care îşi desfăşoară activitatea
societatea are o suprafaţă totală de 100 m2 din care:
 spaţiul productiv 40 m2;
 birourile 60 m2;
 cheltuieli cu energia electrică necesară iluminării: 800 u.m. (spaţiul productiv dispune de 20 de
becuri cu puterea de 75 W, iar birourile societarii de 25 becuri cu puterea de 100 W);
 cheltuieli cu salariile: 10.000 u.m., din care:
 salariile muncitorilor care lucrează in secţia de producţie 5.000 u.m.;
 salariile personalului administrativ 3.000 u.m.;
 salariul persoanei care livrează pâinea la clienţi 2.000 u.m.;
 cheltuieli cu contribuțiile sociale aferente salariilor: 2%;
 amortizarea utilajelor de producţie: 1.000 u.m.;
 amortizarea clădirilor: 5.000 u.m.;
 amortizarea mijloacelor de transport: 3.000 u.m., din care:
o amortizarea autoturismului utilizat de directorul societăţii 1.000 u.m.;
o amortizarea autoturismului utilizat pentru livrarea pâinii la clienţi 2.000 u.m.;
 cheltuieli cu publicitatea: 1.500 u.m..
În plus, se mai cunosc următoarele informații: preţul de vânzare fixat de întreprindere pentru o pâine este
de 10 u.m., iar în cursul lunii s-a vândut întreaga producție obținută.
19
Se cere:
b) Să se determine costul de producţie (total și unitar), costul complet şi preţul de vânzare minim pe
care trebuie să-l fixeze societatea pentru o pâine pentru a obţine profit.
c) Să se elaboreze contul de profit şi pierdere în următoarele două variante:
c.1) gruparea cheltuielilor din exploatare după funcţiile întreprinderii (destinatia
cheltuielilor);
c.2) gruparea cheltuielilor din exploatare după natura lor.
7. O întreprindere fabrică două produse A şi B plecând de la aceeaşi materie primă. Sunt cunoscute
următoarele informații aferente lunii ianuarie:
Mişcări de materii prime:
Stoc de materii prime la 01.01: 15.000 Kg la 14 u.m./kg
Intrări de materii prime în cursul lunii: 25.000 Kg la 16 u.m./kg
Ieşiri de materii prime din magazie:
 18.000 Kg pentru A;
 12.000 Kg pentru B.
Mişcări de produse finite:
Intrări în magazie de produse finite: 4.000 buc. A şi 1.000 buc. B.
Nu există stocuri de produse finite la începutul lunii ianuarie.
Vânzări:
 3.000 buc A la 400 u.m./buc;
 500 buc B la 500 u.m./buc.
Cheltuieli de producție:
 manoperă:
 5.000 h la 25 u.m./h pentru A;
 2.000 h la 25 u.m./h pentru B.
 alte cheltuieli de fabricație care se ridică la 280.000 u.m. şi sunt repartizate între produse proporțional
cu numărul orelor de lucru directe.
Cheltuieli de distribuție:
 30.000 u.m. pentru A;
 10.000 u.m. pentru B.
Evaluarea stocurilor la ieşire se face conform metodei CMP.
Se cere:
A şi B;
b) Prezentarea, cu titlu de verificare, a contului de profit şi pierdere pentru luna ianuarie.
20
activitatea sa:
4.000 5.000 6.000 7.000
Materii prime 32.000 40.000 48.000 56.000
Amortizări 50.000 50.000 50.000 50.000
Se cere: Justificați caracteristicile celor două tipuri de cheltuieli prin:

a) Reprezentarea grafică a cheltuielilor fixe şi variabile;
b) Calculul cheltuielilor variabile unitare şi al cheltuielilor fixe unitare pentru fiecare volum de
activitate şi reprezentarea lor grafică.
cheltuielile aferente diverselor niveluri de activitate:
4.000 5.000 6.000 8.000 10.000 12.000 14.000
Materii prime 32.000 40.000 48.000 64.000 80.000 96.000 112.000
Salarii directe 40.000 50.000 60.000 80.000 100.000 120.000 140.000
Amortizări 50.000 50.000 50.000 50.000 70.000 90.000 90.000
Alte cheltuieli 16.000 17.000 18.000 20.000 22.000 24.000 26.000
Se cere:
a) Reprezentați grafic cheltuielile efectuate în atelierul de producție;
b) Separați cheltuielile semi-variabile în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile;
c) Reprezentați grafic cheltuielile după separarea acestora în fixe şi variabile.
10. Se cunoaşte evoluția volumului activității şi a cheltuielilor indirecte aferente, ocazionate de activitatea
unei secții principale:
Iulie 4.100 710.000
August 4.500 750.000
Septembrie 4.700 770.000
Octombrie 4.000 700.000
Noiembrie 4.900 790.000
Decembrie 5.100 810.000
Se cere:
a) Separați cheltuielile indirecte în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile printr-unul din cele două
procedee cunoscute;
b) Determinați cheltuielile indirecte standard care ar fi generate în luna ianuarie 200N+1, dacă
producția standard a lunii este de 5.400 unități.
11. Pentru o producție de 100 de unități se calculează cheltuieli de 5.000 u.m.; pentru o producție de 300
de unități se calculează cheltuieli de 9.000 u.m., iar pentru o producție de 400 de unități se calculează
cheltuieli de 11.000 u.m..
Se cere: Separați cheltuielile indirecte în cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile prin:
a) Procedeul celor mai mici pătrate (metoda regresiei);
b) Procedeul punctelor de maxim și minim.
21
CAPITOLUL III
CHELTUIELILE INDIRECTE (DE REGIE).
TRATAMENTE SPECIFICE CHELTUIELILOR INDIRECTE
1.1. Tratarea cheltuielilor indirecte
1. Cunoaştem următoarele informații referitoare la cheltuielile indirecte ale unei întreprinderi:

 Materiale curățenie: 15.000 u.m.
 Salarii indirecte: 18.000 u.m.
 Chirii clădiri: 15.000 u.m.
 Asigurări pentru imobilizări: 13.500 u.m.
 Reglare utilaje de producție: 12.000 u.m.
 Amortizări: 9.500 u.m..
 Informații pentru fiecare centru:
Centrul transport Centrul de Centrul de
Elemente intern producție 1 producție 2
(CTI) (CP1) (CP 2)
Valoarea materiilor prime utilizate
- 23.000 35.000
(um)
Număr de salariați 10 20 50
Suprafață (m2) 200 200 600
Valoarea imobilizărilor (um) 80.000 120.000 200.000
Nr de ore de manoperă directă - 2.750 3.200
Număr utilaje - 15 25
Se cere:
a) Alegeți baza de repartizare pentru fiecare cheltuială indirectă şi repartizați cheltuielile indirecte pe
fiecare centru;
b) Verificați corelația dintre cheltuielile recunoscute în CF și cele recunoscute în CM (tabelul de
conversie).
a)
1.Materiale de curatenie
ALEGEM BAZA DE REPARTIZARE –SUPRAFATA M2

Ct1=200m
Cp1=200m
Cp2=600
Total=1000
RAI=15000/1000=150
Cotele:
CT1=200*150=3000
CP1=3000
CP2=600*150=9000
2.Salariile indirecte
Baza de repartizare-numarul de salariati
Ct1=10
Cp1=20
Cp2=50
22
Total=80
RAI=18000/80=225
CT1=225*10=2250
Cp1=20*225=5500
Cp2=50*225=11250
3.Chirii cladiri
Baza de repartizare : suprafata m2
CT1 : 200
CP1 : 200
CP2: 600
Total =1000
RAI = 15 000/1000=150
Ct1=150*200=3000
CP1=3000
CP2=600*150=9000
4.Asigurari pt imobilizari
Baza de repartizare : valoarea imobilizarilor
Ct1=80 000
Cp1=120 000
Cp2=200 000
Total= 400 000
RAI=13 500/400 000=0,03
Ct1=80000*0,03=2400
Cp1=3600
Cp2=6000
23
2. O societate realizează două produse A şi B în cadrul unei secții de producție.

Producția în curs de execuție la începutul exercițiului a fost de:
 pentru A: 400 u.m.;
 pentru B: 200 u.m..
Cheltuielile directe pentru cele două produse sunt:
 pentru A: materii prime 3.400 u.m., salarii 3.000 u.m.;
 pentru B: materii prime 2.200 u.m., salarii 2.000 u.m..
Cheltuielile indirecte ale secției sunt:
 cheltuieli cu întreținerea şi funcționarea utilajelor (CIFU): 600 u.m.;
 cheltuieli generale ale secției: 1.400 u.m..
Cheltuielile de administrație sunt 800 u.m..
Producția neterminată la sfârşitul perioadei este de 250 u.m. pentru produsul B.
Se cere: Care este costul de producție al celor două produse, ştiind că baza de repartizare este total
salarii directe?
24
3. O întreprindere are 3 sectoare de producție (S1, S2, S3) în care fabrică 3 produse A, B şi C, în
următoarele condiții:
 produsul A trece prin toate cele 3 sectoare;
 produsul B trece prin sectoarele S1 şi S3;
 produsul C trece prin sectoarele S1 şi S2.
Cheltuielile indirecte ce trebuie repartizate şi bazele de repartizare aferente sunt:
Indicatori S1 S2 S3 Total
Cheltuieli indirecte (um) 2.570 2.180 1.596 6.346
Pentru întreținerea şi funcționarea 1.520 980 846 3.346
utilajelor
Generale de sector 1.050 1.200 750 3.000
Baza de repartizare S1 S2 S3
Pentru întreținerea şi funcționarea utilajelor 1.900 1.400 940
A 600 750 520
B 900 - 420
C 400 650 -
Generale de sector 2.200 3.000 1.250
A 950 1.270 670
B 670 - 580
C 580 1.730 -
Se cere: Repartizați cheltuielile indirecte în funcție de bazele de repartizare date.
Sectia 1:
- Pentru întreținerea şi funcționarea utilajelor: RAI=1.520/1.900=0,8
A: 0,8*600=480
B: 0,8*900=720
C: 0,8*400=320
- Generale de sector: RAI=1.050/2.200=0,47

A: 0,47*950=446,5
B: 0,47*670=314,9
C: 0,47*580=272,6
Sectia 2:
- Pentru întreținerea şi funcționarea utilajelor: RAI=980/1400=0,7
A: 0,7*750=525
B: -
C: 0,7*650=455
- Generale de sector: RAI=1200/3000=0,4

A: 0,4*1270=508
B: -
C: 0,4*1730=692
Sectia 3:
- Pentru întreținerea şi funcționarea utilajelor: RAI=846/940=0,9
A: 0,9*520=468
B: 0,9*420=378
C: -
- Generale de sector: RAI=750/1250=0,6

25
A: 0,6*670=402
B: 0,6*580=348
C: -
4. Într-o întreprindere există două centre auxiliare: centrala termică (CT) şi atelierul de reparații
(AR). Cheltuielile indirecte supuse repartizării secundare sunt următoarele:
Centre Cheltuieli Producția CT AR Alte centre
auxiliare obținută
CT 3.200.000 3.200 t - 200 t 3.000 t
AR 1.280.000 5.120 h 600 h - 4.520 h
Se cere: Aplicați procedeul algebric pentru repartizarea secundară a cheltuielilor, ținând cont de
prestațiile reciproce ale centrelor auxiliare.
a) Stabilirea procentelor
Centre CT AR Alte Total

auxiliare centre
CT - 200/3200=6,25% 93,75% 100%
AR 600/5120=11,71% - 88,29% 100%
b) Stabilirea sistemului de ecuatii
CT AR
3 200 000 1 280 000

11,71%X 6,25%Y
1280000+6,25%X=Y
3200000+11,71%Y=X
1280000+0,06(3200000+0,12X)=Y
1280000+200000+0,0072X=Y
1480000=0,928Y
Y=1 594 827,58
X=3200000+0,12*Y
X=3200000+0,12*1594827
X=3200000+191379,24=3391379,24
5. O societate prezintă următoarele informații privind costurile generate de trei luni de activitate:
Luna Activitate normală Activitate realizată Cheltuieli fixe Cheltuieli variabile
Luna I 50.000 50.000 120.000 60.000
Luna II 50.000 40.000 120.000 48.000
Luna III 50.000 55.000 120.000 66.000
Se cere: Să se calculeze costurile de producție pentru cele trei luni:
Cs = Cf (1 – Capacitatea utilizată/Capacitatea normală),

Luna 1 = 120 000(1-50 000/50 000) =0
26
Luna 2= 120 000(1-40 000/50 000)=120 000*0,2=24 000
Luna3= 120 000(1-55 000/50 000)=Exista supra activitate  activitate de 100% (55 000>50 000)
Cost de productie = ch variabile unitare*Q +(ch fixe – costul subactivitatii)
CP L1 = 60 000+(120 000-0) =180 000

CP L2 = 48 000+(120 000-24 000) =144 000
CP L3= 66 000+(120 000-0) = 186 000
6. O întreprindere îşi desfăşoară activitatea în trei sectoare: producție, administrație şi distribuție. Se

cunosc următoarele informații privind costurile generate de fiecare sector:
Sector Activitate normală Cheltuieli fixe Cheltuieli variabile Activitate efectivă
Producție 50.000 produse fabricate 120.000 60.000 45.000
Administrație 10.000 ore 50.000 20.000 9.500
Distribuție 48.000 produse vândute 30.000 45.000 38.400
Se cere: Calculați costurile subactivității.
Prod = 120 000(1-45 000/50 000)= 12 000

Adminisstratie = 50 000(1-9 500/10 000)= 2 500
Distributie = 30 000(1-38 400/48 000) = 6 000
27
1 ) Care dintre următoarele afirmaţii făcute în legătură cu informaţiile oferite de contabilitatea
managerială sunt adevărate?
i. Este utilizată de investitori în procesul de luare a deciziilor;

ii. Modul de prezentare a informaţiilor este la latitudinea fiecărei entităţi economice;
iii. Poate fi prezentată în termeni monetari sau nemonetari;
iv. Este destinată utilizatorilor externi.
Alegeți o opțiune:
a. ii şi iii
b. i şi iii
c. ii şi iv
d. i şi ii
Feedback
Your answer is correct.

Răspunsul corect este: ii şi iii
2) Care dintre următoarele modalităţi de evaluare se bazează pe informaţii oferite de

contabilitatea managerială?
a. Fundamentarea deciziilor
b. Costul de achiziţie
c. Costul de producţie
d. Evaluarea
Feedback
Your answer is incorrect.

Răspunsul corect este: Costul de producţie
3) Care dintre următoarele combinaţii de tranzacţii recunoscute în contabilitatea financiară

afectează valoarea costului de producţie?
i. Consumul de materii prime;

ii. Înregistrarea salariilor;
iii. Emiterea unei facturi privind darea cu chirie a unui utilaj;
iv. Primirea unei facturi de penalităţi;
a. i şi ii
b. i şi iii
c. iii şi iv
d. ii şi iii
Feedback

Răspunsul corect este: i şi ii
4) Care dintre următoarele elemente este specific unui cont de profit şi pierdere ce a fost întocmit
ţinând cont de clasificarea cheltuielilor după destinaţie?
a. Cheltuieli cu materiile prime
b. Venituri aferente costului stocurilor de produse finite
c. Cheltuieli cu salariile
d. Costul bunurilor vândute
Feedback

Răspunsul corect este: Costul bunurilor vândute
5) Care dintre următoarele atribute nu sunt specifice informaţiei contabile pentru management?
b. Controlul
c. Evaluarea
d. Planificarea
Feedback

Răspunsul corect este: Evaluarea
O entitate economică fabrică ciment de un singur tip. În luna februarie entitatea economică a
înregistrat cheltuieli cu salariul supervizorului producției în valoare de 4.000 lei. Această cheltuială
este:
Alegeți una sau mai multe opțiuni:

a. Cheltuială fixă;
b. Cheltuială variabilă;
c. Cheltuială indirectă de producţie;
d. Cost al produsului;
e. Cheltuială directă de producţie;
f. Cheltuială auxiliară;
g. Cheltuială de distribuţie;
h. Cost al perioadei.
Feedback
Răspunsurile corecte sunt: Cheltuială directă de producţie;, Cheltuială fixă;, Cost al produsului;
2 întrebare
Incorect
Marcat 0,00 din 0,50
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Un exemplu de cost semivariabil poate fi:
a. Valoarea serviciilor din factura de telefon primită pentru luna curentă, în cazul existenței unui
abonament cu minute limitate
b. Valoarea chiriei plătită lunar în cazul în care valoarea acesteia a fost renegociată pentru
următoarele 12 luni
c. Valoarea salariului lunar al unui inginer din cadrul unei secții de producție
d. Valoarea consumului de materii prime în cazul creșterii volumului de activitate
Feedback
Răspunsul corect este: Valoarea serviciilor din factura de telefon primită pentru luna curentă, în
cazul existenței unui abonament cu minute limitate
3 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
O entitate economică ce are ca obiect de activitate producţia şi vânzarea de prăjituri înregistrează

următoarele cheltuieli: (i) Amortizarea autoturismelor cu care se distribuie prăjiturile; (ii) Amortizarea
utilajelor folosite pentru producția de prăjituri; (iii) Comisioanele plătite vânzătorilor. Care dintre
aceste cheltuieli sunt clasificate drept cheltuieli de distribuţie?
a. Toate.
b. Doar i şi ii;
c. Doar ii şi iii;
d. Doar i şi iii;
Feedback
Răspunsul corect este: Doar i şi iii;
4 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Pentru luna aprilie N se cunosc următoarele informații:

· Abrevierile utilizate:
o DP – Departamentul de producție;
o DA – Departamentul administrativ;
o DD - Departamentul distribuție;
o IE - Instalația eoliană;
o AR - Atelierul de reparații
o u.m. – unități monetare.
· Totalul obținut în urma repartizări primare realizată în luna aprilie N (exprimat în u.m.) este:
Elemente IE AR DP DA DD Total
TRP 9.000 1.000 10.000 6.500 8.500 35.000
· Transferul prestațiilor centrelor auxiliare, în cadrul întreprinderii, se realizează astfel:
Informații IE AR DP DA DD
Instalația eoliană - IE (KW) - 10% 20% 40% 30%
Atelier reparații - AR (ore) 50% - 15% 30% 5%
150
Totalul repartizării secundare din IE este de Răspunde
lei.
2500
Totalul repartizării secundare din DP este de Răspunde
lei.
(Notă: se va introduce doar valoarea, fără spațiu, punct, virgulă sau unitate de măsură! În cazul în
care nu obțineți o valoare întreagă, rotunjiți la unități. Exemplu 10.238,59 devine 10239)
5 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Societatea Beta obține în luna martie din procesul de producție mese stil clasic culoare maron
(MCM) și mese pliante albe (MPA). În acest sens, se cunosc următoarele informații despre evoluția
stocurilor de materii prime în cursul lunii martie:
Data Cost Cantitate Cantitate consumată

Tip materie primă
achiziție achiziție achiziționată MCM MPA
Lemn 01.12.N 400 lei/m3 1.000 m3 500 m3 400 m3
Șuruburi 01.12. N 0,5 lei/bucată 20.000 bucăți 4.000 bucăți 6.000 bucăți
Lac maron 01.12. N 5 lei/cutie 4.500 cutii
7.000 cutii -
Lac maron 15.12. N 6 lei/cutie 6.000 cutii
Vopsea albă 01.12. N 6 lei/cutie 5.500 cutii
- 8.000 cutii
Vopsea albă 15.12. N 7 lei/cutie 6.000 cutii
Determinați valoarea cheltuielilor variabile aferente meselor stil clasic culoare maron (MCM) , în
condițiile în care pentru evaluarea stocurilor la ieșire se utilizează metoda LIFO.
NOTĂ: Se vor introduce doar numere naturale, fără punct, virgulă sau unități de măsură. Exemplu
12458
45000
Răspuns:
Feedback
Răspunsul corect este: 243000
6 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Următoarele afirmații se referă fie la contabilitatea financiară fie la contabilitatea managerială:

1) Principalii utilizatori ai informației sunt externi organizației;
2) Informațiile au caracter istoric, curent sau previzionează evenimente viitoare;
3) În funcție de scop, raportarea se poate face săptămânal sau lunar.
a. 1) se referă la contabilitatea managerială.
b. 3) se referă la contabilitatea financiară;
c. 2) și 3) se referă la contabilitate managerială;
d.
Doar 2) se referă la contabilitate managerială;
Feedback

Răspunsul corect este: 2) și 3) se referă la contabilitate managerială;
7 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Pentru acordarea punctului din oficiu, alegeți opțiunea DA
a. DA
b. NU
Feedback

Răspunsurile corecte sunt: DA, NU
8 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
O entitate economică are ca obiect principal de activitate producția, fiind organizată astfel: un
departament de producție (DP), un departament administrativ (DA) și un departament de distribuție
(DD). Obiectul de activitate al societății este obținerea de folii cu bule de 2 dimensiuni (tip A şi tip
B). Pentru luna decembrie se cunosc următoarele informații:
· Consum de materii prime: produsul A 18.000 lei, produsul B 8.000 lei;
· Cheltuieli cu salariile: manoperă produs A 10.000 lei, manoperă produs B 20.000 lei, salarii
inginer departament producție 18.000 lei, salarii manager 6.000 lei, salarii personal distribuție 2.000
lei;
· Contribuția de asigurări sociale (CAS) 25%;
· Contribuții suportate de angajator: contribuția asiguratorie pentru muncă (CAM) 2,25%;
· Cheltuielile cu energia 3.400 lei. Consumurile au fost următoarele 80 KW pentru hala de
producție, 20 KW pentru departamentul marketing, 10 KW pentru biroul managerului, 25 KW pentru
departamentul contabilitate și 35 KW pentru spațiile comune (holuri, grupuri sanitare).
28000
Costul primar ce revine produsului B este de Răspunde
lei.
26000
Valoarea cheltuileilor indirecte din departamentul de producție este de Răspunde
lei.
2000
Valoarea cheltuileilor indirecte din departamentul de distribuțuie este de Răspunde
lei.
Valoarea cheltuileilor cu energia si apa din departamentul de administrativ este de Răspunde
34000
lei.
Notă: Se vor introduce doar numere naturale, fără spațiu, punct, virglă, minus sau unitate de
măsură! Exemplu 12345
9 întrebare
Parțial corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Asociați următoarele informații:
Materialele consumabile distruse într-o inundație generează Răspunsul

apariația de: Cheltuieli supletive
Materialele consumabile achiziționate de la furnizori Răspunsul

generează apariația de: Stocuri
Materialele consumabile utilizate pentru derularea procesul Răspunsul

uide producție generează apariația de: Cheltuieli neîncorporabile
Răspunsul
Recunoașterea chiriei lunare plătite pentru sediul societății Cheltuieli în avans
Feedback
Your answer is partially correct.

Ați selectat în mod corect 1.
Răspunsul corect este: Materialele consumabile distruse într-o inundație generează apariația de:
→ Cheltuieli neîncorporabile, Materialele consumabile achiziționate de la furnizori generează
apariația de: → Stocuri, Materialele consumabile utilizate pentru derularea procesul uide producție
generează apariația de: → Cheltuieli încorporabile, Recunoașterea chiriei lunare plătite pentru
sediul societății → Cheltuieli încorporabile
10 întrebare
Parțial corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Se cunoaşte evoluția volumului activității şi a cheltuielilor indirecte aferente, ocazionate de

activitatea unei secții principale:

Iulie 2.870 994.000
August 3.150 1.050.000
Septembrie 3.290 1.078.000
Octombrie 2.800 980.000
Noiembrie 3.430 1.106.000
Decembrie 3.570 1.134.000
200
Valoarea cheltuielilor variabile unitare este de Răspunde
lei.
977200
Valoarea cheltuielilor fixe din luna octombrie este de Răspunde
lei.
CAPITOLUL VII
METODA PE FAZE (PROCESE)
Concepte cheie:
 Câştiguri anormale: diferenţa pozitivă între pierderea normală şi pierderea efectivă;
 Echivalenţa producţiei în curs de execuţie: transformarea convențională (teoretică) a
producției în curs de execuție în producție finită, utilizând informații privind gradul de
finisare a producției în curs de execuție;
 Faze de fabricaţie: etapă în cadrul procesului de producţie de masă;
 Pierderi anormale: diferenţa negativă între pierderea normală şi pierderea efectivă;
 Pierderi normale: pierdere care se aşteaptă să apară în cadrul unei faze (spre exemplu:
perisabilităţi)
 Produse simultane: două sau mai multe produse care se obţin simultan în cadrul aceleiaşi
faze de fabricaţie;
 Semifabricate: componente utilizate/obţinute în procesul de producţie;
 Subproduse (produse secunare): bunuri obţinute în cadrul unui proces de producţie
desfăşurat în vederea obţinerii unui alt produs finit.
Aplicabilitate:
Această metodă de calculaţie a costurilor se aplică în cazul producţiei de masă, unde procesul
de producţie presupune parcurgerea mai multor faze. Obiectul calculaţiei îl constituie produsele
şi fazele parcurse în procesul de fabricaţie. Costul efectiv al produsului finit se stabileşte la
sfârşitul perioadei de gestiune prin cumularea tuturor cheltuielilor în ultima fază de producţie.
Exemple:
Entitățile din industrie siderurgică, alimentară (fabricile de pâine, fabricile de bere).
Caracteristici specifice metodei pe faze:

Pornind de la aspectele specifice metodei pe comenzi, principalele diferenţe între cele două
metode sunt sintetizate în schema de mai jos:
Metoda pe comenzi Metoda pe faze
1. Comenzile sunt formate la cererea clienţilor 1. Produsele sunt standardizate, obţinute în flux continuu
şi omogene
2. Obiectul calculaţiei este comanda 2. Obiectul calculaţiei este faza
3. Pierderile nu sunt în general evidenţiate 3. Pierderile normale sunt prestabilite( n o r m a l e ) iar
cele anormale
evidenţiate distinct
4. Produsele simultane şi subprodusele nu sunt 4. Produsele simultane şi subprodusele pot să apară din
specifice fabricaţie ceea ce impune divizarea costului
5. Specificul şi varietatea comenzilor îngreunează 5. Faptul că produsele şi fazele sunt standardizate
aplicarea metodei standard cost uşurează aplicarea metodei standard cost
6. Producţia în curs se determină prin analiza 6. Producţia în curs se determină prin aplicarea
stadiului comenzilor conceptului de echivalenţă
7. Fiecare comandă este independentă şi separată de 7. Produsele îşi pierd identitatea deoarece rezultă dintr-un
celelalte ceea ce presupune calculul costului în flux continuu. Ca urmare calculul costului se va face la
momentul terminării ei încheierea perioadei de calculaţie
8. Transferurile de la o comandă la alta nu sunt 8. Transferul de costuri de la o fază la alta rezultă din
specifice transferul de produse
9. Producţia în curs poate sau nu să existe 9. Întotdeauna există producţie în curs la sfârşitul
perioadei de calcul
1
Organizare:
Problemele specifice metodei pe faze sunt
stabilirea fazelor de calculaţie a costurilor;
reflectarea costului semifabricatelor interne pe faze de calculaţie;
repartizarea cheltuielilor de producţie între două sau mai multe produse obţinute din aceeaşi
fază.
Faza de calculaţie reprezintă elementul care colectează cheltuielile directe şi chiar o parte din
cheltuielile indirecte care îi pot fi alocate fără repartizări suplimentare. De exemplu, în procesul
de obţinere a berii fazele sunt: curăţire orz, fabricare malţ, fierbere, fermentaţie, îmbuteliere.
Metoda pe faze poate fi aplicată în două variante:
 (i) varianta cu semifabricate;
 (ii) varianta fără semifabricate.
 (i) Varianta cu semifabricate

Această variantă se aplică în întreprinderile care fabrică un număr relativ redus de produse.
Particularitatea tehnologică ce indică utilizarea acestei variante este aceea că semifabricatele
rezultate din diferite faze nu se consumă imediat şi integral în faza următoare, acestea fiind
depozitate pentru o perioadă de timp. De asemenea, această variantă poate fi utilizată şi în
următoarele situaţii: în cazul în care din acelaşi semifabricat se obţin mai multe produse sau în
situaţia în care o parte din semifabricate sunt destinate vânzării la terţi. În varianta cu
semifabricate se calculează costul pentru fiecare semifabricat în parte luând în calcul toate
cheltuielile directe şi indirecte alocate, dar şi costul semifabricatului din faza anterioară. Costul
unui semifabricat obţinut într-o anumită fază a procesului de producţie se transferă în faza
următoare. Astfel, costul calculat pentru producţia ultimei faze constituie costul produsului
finit. Determinarea costului produsului finit în faza n (CpfN) se realizează astfel:
CpfN = CusfN-1 + (CD + CI)fN
unde:
Cp = costul produsului finit
fN = faza „N”
CusfN-1 = cost unitar al semifabricatului din faza fN-1
CD = cheltuieli directe
CI = cheltuieli indirecte
2
 (ii) Varianta fără semifabricate

Aceasta variantă se poate aplica în mod eficient în întreprinderile care obţin din procesul de
producţie un număr mare de produse. Particularitatea tehnologică constă în faptul că aceste
produse, în formele lor intermediare, parcurg succesiv fazele de producţie fără a se recurge la
depozitare, stocare etc. În varianta fără semifabricate se realizează calculul şi colectarea
cheltuielilor directe şi indirecte pe fiecare fază de calculaţie în parte şi stabilirea costului
producţiei obţinute dintr-o fază oarecare numai pe baza cheltuielilor sale. Costul produsului
finit se obţine prin însumarea costului tuturor fazelor, pornind de la colectarea tuturor
cheltuielilor directe şi indirecte delimitate pe faze de calculaţie, astfel:
CpfN = Σ (CD + CI)fN
Repartizarea cheltuielilor de producţie între două sau mai multe produse obţinute simultan din
această fază se poate face folosind procedeul cantitativ, procedeul indicilor de echivalenţă,
procedeul echivalării cantitative a produselor, procedeul deducerii valorii produselor secundare
etc.
 identificarea fazelor de calculaţie pentru care se vor acumula costuri: o fază poate
corespunde unei operaţii sau serii de operaţii şi poate fi organizată în cadrul unui centru;
 evidenţierea cantităţilor de produse fabricate rezultate din fiecare fază şi calculul costului
aferent;
 determinarea pentru fiecare fază a unui cost mediu ca raport între cheltuielile fazei şi
cantitatea de produse rezultată din acea fază;
 un produs rezultat dintr-o fază şi utilizat în faza următoare, devine materie primă a cărei
valoare este inclusă în costul fazei anterioare;
 stabilirea procedurilor de separare a costurilor acolo unde din procesul de producţie rezultă
două sau mai multe produse principale şi secundare.
Schematic, circuitul parcurs în cazul metodei pe faze poate fi reprezentat, în una din variantele
următoare:
3
Exemple:
1. F1 = Faina , Apa...-> FRAMANTARE – F2 = Aluat -COACERE – F3 -> AMBALARE -> PAINE =

PRODUS FINIT
2. F1 Grau ->MACINARE - F2 Cernere/Separare grau -:
a. F3 - Faina – AMBALARE
b. F4 – TARATE
4
Din punct de vedere al calculului costului, algoritmul generic este următorul:
Produsele obţinute dintr-o fază și transferate fazei următoare, pentru transformarea în

produse finite, sunt, de regulă, semifabricate. În cazul depozitării semifabricatelor şi implicit a
organizării gestiunii acestora, este obligatorie calculaţia costului. În caz contrar se va realiza
doar un transfer de cheltuieli de la o fază la alta, fără evidenţierea semifabricatelor, costul
produsului finit calculându-se după ultima fază prin însumarea cheltuielilor fazelor.
Un alt obiectiv de rezolvat în metoda pe faze este şi alegerea obiectului de calculaţie care
variază în funcţie de specificul entităţii. În acest sens se pot da câteva exemple:
 pentru rafinarea petrolului: litru, galon, baril;
 în industria alimentară: cutie, borcan, kilogram, tonă, litru;
 în industria chimică: litru, tonă, kilogram etc.
5

În scopul calculării costului fiecărei faze şi produselor rezultate se completează o Fişă de
calcul a costului pe fază. O astfel de fişă cumulează informaţii referitoare la:
 producţia în curs de execuție existentă de la începutul perioadei;
 cheltuielile perioadei;
 costul produselor transferate altei faze;
 costul producţiei în curs de la sfârşitul perioadei.
Cheltuielile pe baza cărora se calculează costul sunt grupate în următoarele articole:
 materiale directe aferente fazelor şi produselor;
 manoperă directă aferente fazelor şi produselor;
 cheltuieli indirecte de producţie repartizate asupra fazelor şi produselor prin
intermediul ratelor de absorbţie prestabilite sau efective.
În literatura de specialitate, suma cheltuielilor cu manopera și a celor indirecte poartă denumirea de
cheltuieli de conversie (prelucrare).
Un model al fişei costului poate fi redat astfel:
Fişa costului – Faza 1 (F1) (Model)

(Cazul în care nu există producţie în curs execuție)
Cheltuieli totale aferente F1 Nr. unităţi fabricate Cost unitar
Detalii
um u um/u
Materiale directe
Cheltuieli de conversie
Total cost producție F1
Produse transferate în faza 2(F2):
Total
Pe baza datelor din Fişele de cost se pot face estimări de preţuri de vânzare pentru
produsele fabricate ţinându-se cont de evoluţia pieţei şi de obiectivele propuse de entitate în
ceea ce priveşte eficienţa economică.
 contul 921 Cheltuielile activităţii de bază se va dezvolta în analitice pe faze şi pe
produse cumulându-se direct sau indirect cheltuielile aferente;
 contul 923 Cheltuieli indirecte de producţie se dezvoltă pe analitice corespunzătoare
centrelor care pot cuprinde una sau mai multe faze, ceea ce implică o repartizare a
cheltuielilor indirecte asupra fazelor şi asupra produselor.
6
Aspecte specifice metodei pe faze:

În metoda pe faze câteva aspecte specifice:
1. Tratamentul pierderilor normale şi a celor anormale;
2. Evaluarea producţiei în curs de execuţie (conceptul de producţie echivalentă);
3. Determinarea costului pentru produsele simultane (produse principale) şi subproduse
(produse secundare).
1. Tratamentul pierderilor normale şi a celor anormale

În unele faze de fabricaţie pierderile sunt inevitabile motiv pentru care este necesară
evidenţierea lor distinctă. Astfel, cantitatea de materiale introdusă în procesul de producţie este
mai mare decât cantitatea rezultată, ca efect al unor factori: evaporare, ardere, spargere, lipsa
testării sau verificării materialelor etc.
1.1. Pierderile normale (PN) sunt inerente procesului de producţie. Acestea sunt aşteptate să
apară în condiţii normale de producţie şi pot fi estimate înainte de demararea producţiei
pe baza experienţei trecute. Pierderile normale intră sub incidenţa elementelor
necontrolabile şi inevitabile şi sunt privite ca o parte a costului de producţie a produselor
rezultate. Pierderile normale sunt evidenţiate numai cantitativ, ceea ce va avea ca efect
majorarea corespunzătoare a costului produselor obţinute. În unele situaţii se pot obţine
produse reziduale care pot fi vândute, caz în care costul produselor obţinute va fi diminuat
cu valoarea rezultată din vânzarea acestora.
Exemplu:
În cazul unei fabrici de confecții, în momentul croirii unui lot de fuste rămân bucăți de
material care sunt considerate deșeuri (pierderi normale). În cazul în care managementul
găsește o posibilitate de valorificare a acestora în exterior (vânzare pentru a fi utilizate în
alte scopuri) sau în interior (utilizarea produselor reziduale în alt scop, spre exemplu
confecționarea accesorii care pot fi vândute separat (spre exemplu bentițe de păr, broșe
din material, etc.), atunci pentru calculul costului trebuie luate în considerare și produsele
reziduale (cazul b, de mai jos). În această situație, raționamentul și implicit algoritmul de
calcul este similar cu procedeul deducerii valorii produsului secundar din produsul
principal, în sensul că produsele reziduale sunt evaluate la valoarea realizabilă netă,
7
această valoare fiind dedusă din cheltuielile totale.
8
Relaţiile de calcul al costului sunt următoarele:
a) Fără valorificarea produselor reziduale

Costul total al fazei
Cu=
Cantitatea de produse bune carese vor obtine din procesulde prod.
b) În cazul pierderilor normale (produsele reziduale) pentru care se poate atribui un preţ de
vânzare pentru că există o astfel de piaţă
Cu= Costul total al fazei  valoare produse reziduale

cantitatea de produse bune asteptatăsa se obtine din procesulde productie
1.2. Pierderile anormale pot să apară ca urmare a utilizării unor materiale de calitate
inferioară, a defectării utilajelor şi a altor condiţii considerate ca fiind anormale. De fapt,
orice pierdere peste cea normală se consideră a fi anormală. Pierderile anormale intră sub
incidenţa elementelor neaşteptate şi evitabile, motiv pentru care nu pot fi tratate de
aceeaşi manieră ca şi pierderile normale. Ca urmare pierderile anormale nu trebuie să
afecteze costul produselor. Pierderea anormală (PA) se calculează astfel:
PA = Pierderea constatată (PC) – PN
Dacă pierderea constatată este mai mică decât pierderea normală se obţine un
câştig anormal. Evaluarea pierderii/câştigurilor anormale se face la același cost cu cel al
produselor obţinute.
Exemple:
1. Se cunosc următoarele informații referitoare la cheltuielile incluse în costul de producție și
producția obținută dintr-o fază de fabricaţie a produsului finit fustă, model “Clasic”, pentru
luna aprilie, anul 201N:
Cheltuieli Cantitate Preț Valoare
Cheltuieli cu materiile prime 2.000 m 90 um/m 180.000
Cheltuieli cu personalul (manopera directă) 360.000
Cheltuieli cu amortizarea 279.000
Total CF 819.000
Alte informații:
 Producție obținută: 1.800 bucăți fuste;
 Se consideră că pentru obținerea tiparelor fustelor model “Clasic” pierderea normală
constând în deșeuri este de 10% din material. Ținând seama de caracteristicile materialului,
transformarea din m în kg se realizează după următoarea relație: 10 m = 1kg.
9
Se cere: Determinarea costului unitar al unei fuste în faza F1, determinarea pierderii normale,
respectiv a celei anormale precum și efectuarea înregistrărilor în contabilitatea financiară, cu
determinarea valorii rezultatului exercițiului, în următoarele situații:
a) Deșeurile rezultate din procesul de producție sunt incinerate (nu rezultă produse
reziduale);
b) Deșeurile textile rezultate din procesul de producție (produsele reziduale) sunt vândute
unei firme de tapițerie auto cu prețul de 45 um/kg;
c) Deșeurile textile rezultate din procesul de producție (produsele reziduale) sunt
transferate în atelierul Proiectare, unde de decide că pot fi utilizate pentru
confecționarea de bentițe. Dintr-un kg de produse reziduale se pot obține 10 bentițe.
d) Din cauza unor defecțiuni tehnice, producția obținută din procesul de producție este
de 1.650 bucăți (în loc de 1.800 bucăți) obținute din cantitatea de 2.000 m material.
Cele 150 bucăți pierdute din cauza defecțiunii tehnice sunt distruse în totalitate, iar
pentru producția obținută se obțin produse reziduale care sunt valorificate.
CM (cost unitar, pierdere normala, CF (Inregistrari si Rezultat)

pierdere anormala)
Cazul A: Cazul A:
Cost unitar = 819.000/1.800 = 455 601 = 301 180.000
um/bucata 641 = 421 si 646 = 436 (salarii +
Pierdere normala = 10% * 2.000 m = CAM)
200 m = 20 kg 6811 = 281 279.000
Pierdere anormala = 0 345 = 711 819.000
Rezultat (ct 121) = 0
Cazul B: Cazul B:
Cost unitar = (cost total – Val produs 601 = 301 180.000
rezidual)/Cantitate 641 = 421 si 646 = 436 (salarii +
- Valoare prod. Reziduale = 45 * CAM)
29 kg – 0 (nu avem ch cu ele) = 6811 = 281 279.000
900 um 345 = 711 818.100 um
Cost unitar = 819.000 – 900/1.800 = 346 = 711 900 um
454,5 um/ buc Rezultat (ct 121) = 0
10
Concluzie:
- Val produs principal = 454,5 *
1.800 = 818.100 um
- Val produs secundar = 900um
Pieredere normala = 10%*2.000 um =

200 um = 20 kg
Pierdere anormala = 0
Cazul C: = Algoritm idem B, Chiar

daca nu sunt vandute in exterior pentru
evaluare se foloseste valoarea
realizabila neta, un reper important fiind
pretul pietei.
Cazul D: Cazul D:
Produse reziduale/secundare evaluate in 601 = 301 180.000
mod similar cu punctul B = 900 um 641 = 421 si 646 = 436 (salarii +
Costul unitar se determina in mod CAM)
similar punctului B = 454,5 um/buc 6811 = 281 279.000
345 = 711 749.925 (*)
Pierdere normala = aceeasi de la punctul (*) 454,5 * 1.650 = 749.925
A,B,C = 10%*2.000 um = 200 buc = 20 346 = 711 900 um
kg Rezultat (ct 121) = (68.175)
Pierderea anormala = Pierdere efectiva
(constatata) – Pierderea normala
Pierderea efectiva =
1.800 fuste .........1.800 m
1.650 fuste ........ x metri
X = 1.650 m
Pierderea efectiva = 2.000 metri –
1.650 m = 350 metri
Piederea anormala = 350 m – 200 m =
150 m
11
Cu =
12
2. Pentru obţinerea unui produs X materia primă trece succesiv prin două faze F1 şi F2
pentrucare se cunosc următoarele informații aferente lunii mai 201N:
 Pierderi normale în faza F1 - 2 % din cantitatea de materii prime;
 Pierderi normale în faza F2 - 10% din cantitatea de semifabricate transferate din faza F1;
 Preţul de vânzare al produselor reziduale obținute dn procesul de producție este de 10
um/u;

Elemente F1 F2
Cheltuieli cu materiile prime 620.000 -
Cheltuieli cu materialele consumabile - 100.000
Cheltuieli cu salariile 200.000 160.000
Alte cheltuieli de exploatare 164.000 30.000
Cantitate materii prime utilizată 20.000 -
Cantitatea de produse obţinute 19.500 18.250
Stoc produse finite existent la data de:
o 1 mai 201N 3.000 2.500
o 31 mai 201N 2.500 4.000
Cost stoc iniţial de produse finite 48 64
Evaluarea la ieșire a stocurilor este făcută potrivit metodei CMP.
Se cere: Să se (calculeze) evidenţieze situaţia fiecărei faze, inclusiv a stocurilor obţinute.
Faza F1:
Determinare cost unitar:
Costul total al fazei (suma cheltuielilor) = 620.000 + 200.000 + 164.000 = 984.000
Pierdere normala = 2%*20.000 = 400
Costul unitar = (984.000 – 400*10 um)/ (20.000-400) = 50 um
13
Cheltuieli Costuri
Informatii Cantitate Q Valoare Informatii Cantitate Q Valoare

Materrii prime 20.000 620.000 Pierderi normale 400 4.000
Salarii 200.000 Pierderi 100(diferenta) 5.000(diferenta)
anormale
Alte cheltueili 164.000 Produse obtinute 19.500 19.500*50 =
975.000
Total 20.000 984.000 Total 20.000 984.000
14
Situaţia stocurilor (produse obtinute) în faza F1

Stoc iniţial 3.000 3.000*48 = Ieşiri către F2 Dif 20.000 *
144.000 20.000(22.500 49,7333 =
-2.500) 994.667
Intrări în F1 19.500 975.000 Stoc final 2.500 2.500 *
49,7333 =
124.333
(1.119.000-
994.667)
Stoc inițial + Intrări 22.500 1.119.000 Ieșiri + Stoc final 22.500 1.199.000
Determinarea CMP:
CMP = (144.000 + 975.000) / (3.000+19.500) = 49,7333
Situaţia cheltuielilor şi a costurilor în faza F2
Cheltuieli Costuri
Intrări din F1 20 000 994 667 Pierderi normale 10% *20 2000*10 =20
000= 000
2000
Materiale comsumabile 100 000 Câștiguri anormale * 250 250*70,26=17
565
Salarii directe 160 000 Produse obţinute 18 250 18 250*70,26=1
283 231
Alte cheltuieli 30 000
Total 20 000 1 284 667 20 000 1 284 667
(*)Castigul anormal =pieerdere constata-pierdere normala

Pierderea normala , daca cea constatata <
Pierderea normala
Pierderea constata= 20 000-18 250 =1750
Pierderea normala=2000
Castig anormal=250
15

Cost unitar=(1 284 667-20 000) /(20 000-2000)=70,26
Situaţia stocurilor în faza F2

Stoc iniţial 2500 2500*64=160 Ieşiri pentru 20 750- 69,51*16
000 vânzare 4000=16 750 = 1 64
750 292
Intrări F2 18 250 1 282 231 Stoc 4000 1 442 231-
final 1 164 292=
277 938
Stoc inițial + Intrări 20 750 1 442 231 Ieșiri + Stoc final 20 750 1 442 231
Determinarea CMP:
1 442 231/20 750 =69,51
16
2. Evaluarea producţiei în curs de execuţie (conceptul de producţie echivalentă)

La sfârşitul unei perioade de calcul a costurilor o parte a produselor este finisată, iar o altă
parte este parţial finisată, aflându-se într-un anumit stadiu de execuţie. Toate cheltuielile
efectuate în perioada pentru care se calculează costul urmează a fi departajate între cele două
categorii. Din punct de vedere teoretic problema este relativ simplă, practic însă este dificil de
soluţionat. Producţia în curs de execuţie poate cuprinde materiale, salarii şi cheltuieli indirecte.
Întrebarea de bază este: în ce proporţie se regăsesc aceste elemente în costul produselor în curs
de execuție? Răspunsul la întrebare este metoda echivalenţei. În esenţă această metodă
presupune conversia (transformarea) producţiei în curs de execuție în unităţi echivalente de
produse finite. Pentru aplicare este necesară determinarea procentului în care diversele
elemente ale producţiei în curs de execuție pot fi echivalate cu producţia finită. De cele mai
multe ori este dificil de determinat gradul de completitudine (finalizare) şi orice greşeală
afectează valoarea stocului. Calculul unităţilor echivalente (UE) se efectuează după relaţia:
UE = Număr de unităţi (cantitatea) de producție în curs de execuție * Gradul de
completitudine (finalizare)
Procedura evaluării presupune:
i. calculul producţiei exprimate în unităţi de echivalenţă;
ii. calculul costului unităţii de echivalenţă, la nivel total sau pe articole de calculaţie (materii
prime, salarii, etc.), prin raportarea costului componentei respective la numărul unităţilor de
echivalenţă;
iii. evaluarea produselor finite şi a produselor în curs de execuţie (stabilirea costurilor aferente
produselor finite şi producției în curs de execuţie).
Exemplu: Pentru luna mai, exerciţiul 201N se cunosc următoarele informații:
 Cantitatea producţiei lansate în fabricaţie 10.000 bucăți;
 Cantitatea producţiei în curs de execuţie de la sfârşitul lunii mai: 900 bucăți;
 Consumuri estimate pentru producţia în curs de execuție 2/3;
 Cheltuielile incluse în costul de producție sunt următoarele:
o Cheltuieli cu materiile prime: 27.300 um;
o Cheltuieli cu salariile: 21.200 um.
Se cere: Calculați costul produselor finie şi al produselor în curs de execuţie, în cazul în care
gradul de finalizare a producției în curs de execuție este diferențiat astfel:
o Cheltuieli cu materii prime 100%;
o Cheltuieli cu salariile 1/3.
17
Rezolvare:
i. calculul producţiei în unităţi echivalente
Cheltuieli cu materiile prime Cheltuieli cu salariile

Informații
Cantitate Gradul de Unităţi Gradul de Unităţi
producție
finalizare echivalente finalizare echivalente
Produse finite 10 000- 100% 9100 100% 9100
900=9100
Produse în curs de 900 100% (mereu pt pf) 900 1/3 900*1/3=300
execuție
Total 10 000 10 000 9400
ii. calculul costului unităţii de echivalenţă, la nivel total sau pe articole de calculaţie
(materii prime, salarii, etc.), prin raportarea costului componentei respective la
numărul unităţilor de echivalenţă
Pentru materii prime=27 300/10 00=2,73
Pt salarii=21 200/9400=2,255319
iii. evaluarea produselor finite şi a produselor în curs de execuţie (stabilirea costurilor

aferente produselor finite şi producției în curs de execuţie).
Informații producție Cheltuieli cu materiile prime Cheltuieli cu salariile
Unităţi Cost Total Unităţi Cost Total
echivalente unitar echivalente unitar
Produse finite 9100 2,73 24 843 9100 2,255319 20 523,4
Produse în curs de execuție 900 2,73 2457 300 21 200-20
523,4=676,60
Total 10 000 27 300 9400 21 200
Cost produse finite = 24 843+20 523,4 =45 366,5
Cost produse in curs de executie = 2 457+676,60= 3133,6
3. Determinarea costului pentru produsele simultane şi (subproduse)

Produsele simultane sunt cele care se obțin împreună într-un proces de producție. Cheltuielile
de producție se împart între produsele simultane folosind o cheie de repartizare (bază de
absorbție). Aceasta poate fi valoarea cifrei de afaceri, cantitatea obținută etc.
Exemplu:
O entitate obține două produse simultane: A și B. Costul de producție a fost de 400.000 um,
cantitatea obținută și vândută a fost de 2.000 bucăți A și 1.000 bucăți B, prețul de vânzare 300
um A și 400 um B.
18
Se cere: Să se determine costul de producție aferent produselor A, respectiv B, folosind ca bază

de absorbție cifra de afaceri.
Subprodusele sunt produse secundare care se obțin în cadrul procesului de producție. În cazul
în care se vând, valoarea obținută din vânzarea lor se scade din costul produsului principal. Ele
sunt evaluate la valoarea realizabilă netă. Un exemplu de cacul a fost prezentat în cadrul
procedeului valorii rămase (al deducerii valorii produsului secundar) sau procedeul restului
Produse Cantitate vanduta Pret de vz CA CA(%) Costuri de

producie
A 2000 300 600 000 60% 60% *400
000=240 000
B 1000 400 400 000 40% 160 000
Total 3000 700 1 000 000 100% 400 000
19
CAPITOLUL VIII
METODA COSTURILOR VARIABILE:
DETERMINAREA INDICATORILOR DE BAZĂ
Metoda costurilor variabile, în forma sa de bază, are o serie de caracteristici care o

individualizează. Punctual, acestea sunt:
utilizează comportamentul cheltuielilor pentru a le separa pe cele încorporabile în costuri (variabile) de
cele neîncorporabile (fixe);
calculaţia specifică se sprijină pe indicatori, suport pentru deciziile managementului;
prestaţiile sau serviciile reciproce, între diferite segmente organizaţionale se decontează la nivelul
cheltuielilor variabile care sunt imputabile purtătorilor de costuri;
nu este doar o calculaţie de costuri, ci şi una a rezultatelor pe termen scurt, este un instrument util în
managementul întreprinderii, scopul principal constituindu-l elaborarea unor decizii pe perioade
scurte.
a) Indicatori decizionali primari
Potrivit metodei costurilor variabile, indicatorii decizionali primari sunt următorii:

1. Costul unitar (C*) este alcătuit numai din cheltuielile variabile, reprezentate în principal
de cheltuielile cu: materiile prime şi materialele, salariile şi contribuţiile sociale aferente
personalului direct productiv, energia electrică şi termică utilizate în scopuri tehnologice
etc. Pentru a determina costul unitar, pe fiecare purtător de costuri, este necesară
colectarea cheltuielilor variabile şi identificarea corectă a producţiei fizice. Relaţia de
calcul este:
Chvi
C i*  ,
Qi
2. Contribuţia de acoperire (Ca) sau marja asupra cheltuielilor variabile (MCV)

reprezintă aportul fiecărui produs la obţinerea rezultatului (profit/pierdere) şi implicit
la acoperirea cheltuielilor fixe. Valoarea contribuţiei de acoperire poate fi şi negativă
ceea ce înseamnă că preţul de vânzare nu este suficient nici pentru recuperarea costului,
activitatea este nerentabilă, societatea neavând resurse, prin preţul practicat, să acopere
o parte a cheltuielilor fixe şi astfel nu se degajă profit.
20
Contribuţia de acoperire unitară (Ca*) se calculează ca diferenţă între preţul de vânzare

unitar (Pv) şi costul variabil unitar:
Ca* = Pv – C*
Contribuţia de acoperire se poate calcula pe fiecare purtător de costuri, precum şi global, pe

activitate. În acest scop, este necesară cunoaşterea veniturilor din vânzarea produselor care
fac obiectul activităţii, adică a cifrei de afaceri.
3. Cifra de afaceri (CA) reprezintă valoarea producţiei fabricate şi vândute, la preţ de

vânzare. Relaţia de calcul este:
n
CA  (Q * Pv) , unde:

i1 i
n = numărul purtătorilor de costuri.
4. Rezultatul (R) este ultimul indicator decizional primar care se poate determina în
succesiunea logică impusă de realitatea activităţii desfăşurate. Potrivit concepţiei metodei
costurilor variabile rezultatul se determină deducând din contribuţia de acoperire totală
cheltuielile fixe. Relaţia de calcul este:
R  Ca  Chf , unde: Chf = cheltuielile fixe ale perioadei
CA – CHELTUIELI VARIABILE = CONTRIBUTIA DE ACOPERIRE/MARJA

ASUPRA COSTURILOR VARIABILE
CONTRIBUTIA DE ACOPERIRE/MARJA ASUPRA COSTURILOR

VARIABILE - CH FIXE = REZULTAT
b) Modelul cost – volum – profit (CVP)

Modelul cost volum profit implică determinarea următorilor indicatori, ce pot fi determinați în
completarea indicatorilor decizionali primari.
5. Pragul de rentabilitate (Pr) este cunoscut în literatura de specialitate şi ca punct de

echilibru, punct mort sau cifră de afaceri critică. El arată volumul sau valoarea producţiei
realizate şi vândute pentru care rezultatul este zero, totalitatea cheltuielilor fiind acoperită
de veniturile obţinute din vânzări. Entitatea va obține profit pentru o cifră de afaceri mai
mare decât valoarea cifrei de afaceri critice şi pierdere pentru una inferioară acesteia.
21
Pret vanzare*Cantitate - (Ch variabile unitare *Cantitate + Ch fixe) = 0
Cantitatea = Punctul de echilivru = Ch fixe / (Pret vanzare – Ch variabile unitare)
Punctul de ecchilibru = Ch fixe / Contributie de acoperire unitara
CANTITATIV
Chf
Pr 
Ca*
22
6. Cifra de afaceri critică. Pragul de rentabilitate exprimat în unităţi monetare se mai

numeşte cifră de afaceri critică (CA*) sau valoarea vânzărilor în pragul de rentabilitate.
Modelul de calcul este:
VALORIC
Cifra de afaceri critica = Punctul de echilibru * Pret de vanzare
CA* = Pr * Pv; CA* = CF/Ca*
7. Factorul de acoperire (Fa), indicator cu valenţe decizionale, arată câte procente din
vânzări sunt necesare pentru acoperirea cheltuielilor fixe şi obţinerea unui profit. Acest
indicator se calculează ca raport între contribuţia de acoperire globală şi cifra de afaceri.
Factorul de acoperire este, de fapt, rata contribuţiei de acoperire şi oferă informaţii
referitoare la rentabilitatea fiecărui purtător de costuri obţinut şi valorificat, dar şi la
rentabilitatea întregii activităţi. Acesta este şi motivul pentru care indicatorul este folosit la
optimizarea programului de fabricare şi vânzare a producţiei. Cu ajutorul informaţiilor pe
care le oferă, se poate modifica structura activităţii în favoarea purtătorului de costuri cel
mai rentabil, adică cel cu factorul de acoperire cel mai mare.
Modelele de calcul ale factorului de acoperire sunt:
Cai 100
pe purtători de costuri Fai =
CAi
Ca
global Fa = 100
CA
sau:
Chf
Fa  x 100
CA*
8. Marja de siguranţă ( Ms ) sau interval de siguranţă, cum este cunoscut în literatura de

specialitate, exprimă în unităţi monetare cu cât poate să scadă activitatea, astfel încât
întreprinderea să nu intre în zona pierderilor. Relaţia de calcul este:
Ms  CA  CA*
23
9. Rata marjei de siguranţă (RMs) sau coeficientul de siguranță dinamic exprimă în cifre
relative, cu cât pot să scadă vânzările astfel încât întreprinderea să nu intre în zona
pierderilor, să ajungă în pragul de rentabilitate. În literatura de specialitate, acest indicator
este cunoscut şi sub denumirea de coeficientul de siguranţă. Se cunosc mai multe
modalităţi de calcul, fiecare dintre ele oferind noi valenţe informaţiilor furnizate.
Modelele pentru calculul ratei marjei de siguranţă, în condiţiile menţinerii notaţiilor
utilizate până acum, sunt:
 CA* 
RMs  CA  100
CA
Exemple:
1. Societatea BETA intenţionează să vândă pachete software la o expoziţie de computere din
Bucureşti. Ea poate achiziţiona acest software de la un engrosist la un preţ de 480 um
pachetul. Produsele (pachetele) vor fi vândute la 800 um pachetul. Ea a plătit deja 8.000 um
pentru închirierea spaţiului pentru două zile companiei Office. Să se calculeze şi
interpreteze indicatorii metodei costurilor variabile, în condițiile în care vânzările sunt de
35 pachete.
REZOLVARE:
- Cost unitar (cheltuiala variabila unitara) = 480 um
- Pret de vanzare = 800 um/pachet
- Ch fixe = 8.000 um
- Cantitate 35 paachete

pe bucata
Pret de vanzare – Cost unitar = 800 – 480 = 320 um
2) Determinarea contributiei de acoperire la nivel global = Cifra de afaceri –

Cheltuieli variabile totale = 800*35 – 480*35 = 11.200
24
Rezultatul = Contributia de acoperire globala – Cheltuieli fixe = 11.200 – 8.000 = 3.200
Cifra de afaceri = Cantitate * PRET VANZARE = 35 * 800 = 28.000
Pragul de rentabilitate = Ch fixe / Contributia asiguratorie unitara = 8.000 / 320 = 25

pachete
Cifra de afaceri critica = Pragul de rentabilitate * Pret de vanzare = 25 * 800 = 20.000
a. Factorul de acoperire = Contributia de acoperire globala / Cifra de afaceri * 100 =

11.200 / 28.000 * 100 = 40%
b. Factorul de acoperire = Ch fixe / Cifra de afaceri crititca * 100 = 8.000 / 20.000 *

100 = 40%

afaceri critica = 28.000 – 20.000 = 8.000
Rata marjei de siguanta / Coeficientul de siguranta = Marja de siguranta / Cifra de

afaceri = 8.000 / 28.000 * 100 = 28,57%
25
2. Societatea GAMA vinde în prezent 5.000 produse, cost variabil unitar 8 u.m., preţ vânzare
unitar 10 u.m., costuri fixe 5.000 u.m.. Cu cât pot să scadă vânzările pentru ca firma să nu
aiba pierderi? Ce cantitate trebuie vândută pentru a obţine un profit de 7.000 u.m.?
Cu cât pot să scadă vânzările pentru ca firma să nu aiba pierderi?
Marja de siguranta = Cifra de afaceri – Cifra de afaceri critica
- Cifra de afaceri = 5.000 * 10 = 50.000
- Cifra de afaceri critica = Pragul de rentabilitate * Pret de vanzare = 2.500 * 10 = 25.000
 Pragul de rentabiliate = Ch fixe / (pret vanzare – cost unitar) = 5.000 / (10-8) =

2.500 buc
- Marja de siguranta = 50.000 – 25.000 = 25.000
Ce cantitate trebuie vândută pentru a obţine un profit de 7.000 u.m.?
Profit tinta/planificat = 7.000
VENITURI – CHELTUIELI = 7.000 (Profit planificat/Tinta)
Pret vanzare*Cantitate - (Ch variabile unitare *Cantitate + Ch fixe) = 7.000
Cantitatea pentru a obtine un profit planificat = Punctul de echilivru = Ch fixe + Profit planificat /
Contributia asiguratorie unitara
Cantitatea pentru a obtine un profit planificat = (5.000 + 7.000) / (10-8) = 12.000/2 = 6.000 produse
26
3. Câte bilete trebuie vândute (la 10 um) pentru a obţine profit în urma unui concert, ştiind că
închirierea sălii a costat 2.000 um, plata artiştilor 3.500 um şi cheltuieli diverse de gestiune
500 um?
Pentru a obtine profit trebuie sa vand un bilet in plus fata de Punctul de echilibru.
Punctul de echilibru = (2.000 + 3.500 + 500) / (10 – 0) = 6.000 / 10 = 600
Trebuie sa vand 600 + 1 = 601 Pentru a obtine profit
4. Care sunt consecinţele asupra rezultatului contabil în urma achiziţiei unui utilaj mai
performant, al cărui cost de achiziţie este de 120.000 um, amortizat liniar în 10 ani şi care
permite diminuarea cheltuielilor variabile cu 10 %?
Informațiile prezentate în contul de profit şi pierdere diferențial (întocmit lunar), înainte de
achiziţia utilajului, se prezintă astfel:
 Cifra de afaceri 100.000
 Costuri variabile 70.000
 Marja asupra costului variabil 30.000 (30%)
 Cheltuieli fixe 20.000
 Rezultat 10.000

Costuri variabile 70.000 - 70.000*10% 63.000
= 7.000
Marja asupra costului variabil 30.000 37.000
Cheltuieli fixe 20.000 (1) +120.000/ 21.000
10 ani /12 =
1.000
Rezultat 20.000 16.000
(1)120.000/ 10 ani /12 = 1.000
27
CAPITOLUL IX
INTRODUCERE ÎN METODA COSTULUI STANDARD (STANDARD COST)
Concepte cheie:
 Costul standard: este un cost prestabilit, printr-o analiză tehnică şi economică, în
scopul gestionării performanţei actuale şi a obţinerii de feedback-uri utile pentru
deciziile manageriale;
 Cost standard istoric: costul aferent perioadei anterioare sau acelaşi cost actualizat;
 Cost standard bazat pe tarife concurenţiale: nu ia deseori în calcul eficienţa tehnică
dorită sau normele pe care trebuie să se bazeze un astfel de cost;
 Cost standard teoretic: stabilit pe baza celor mai eficiente utilizări ale factorilor de
producţie, un ideal de atins;
 Cost standard normal, calculat în funcţie de previziunile privind condiţiile normale de
producţie şi distribuţie poate fi costul perioadei precedente corectat cu costul
ineficienţei şi actualizat în funcţie de tendinţa de evoluţie a preţurilor;
 Cost standard bazat pe cantităţi standard evaluate la preţul zilei (greu de integrat în
calculaţia de cost).
1. Particularităţi privind metoda costului standard: modalităţi de utilizare, avantaje şi

dezavantaje, utilizarea acesteia în vederea controlului costurilor
Utilizarea metodei costului standard permite:
 asistarea în procesul de planificare şi bugetare;
 previziunea costurilor perioadelor viitoare;
 evaluarea rapidă a costului de producţie şi a marjei din exploatare;
 controlul condiţiilor de exploatare prin studiul abaterilor;
 un mod de gestiune descentralizat, cu participarea activă şi cu acordul responsabililor;
 motivarea managementului pentru realizarea obiectivelor entităţii.
Avantajele metodei costului standard sunt:
 posibilitatea reducerii costurilor;
 prevenirea ineficienţei şi rutinei;
 corectarea din mers a ineficienţei prin analiza abaterilor;
 promovarea deciziilor prin excepţie.
Dezavantajele metodei costului standard sunt:
 flexibilitatea sau, după caz, rigiditatea standardelor;
 rolul de constrângere al standardelor;
 determinarea costurilor standard implică un consum de timp şi costuri suplimentare;
 demotivarea în cazul aplicării necorespunzătoare a standardelor.
28
2. Calculul costului standard

Calculul costului standard presupune utilizarea a două estimări şi anume:
 evaluarea fizică a resurselor necesare pentru obţinerea unei unităţi de produs (standarde
cantitative);
 evaluarea preţului ce trebuie plătit pentru fiecare unitate de resurse necesară (standarde
de preţ).
Primul pas în calculaţia costului standard este identificarea resurselor necesare pentru
fiecare unitate de produs şi implică:
 stabilirea fiecărui tip de materie primă sau a fiecărei piese componente;
 estimarea manoperei necesare, pe tipuri de manoperă şi grade de calificare;
 identificarea utilajelor necesare.
Estimările sunt centralizate într-o fişă de calcul a costului standard.
Costul standard se calculează pe unitatea de produs, pentru fiecare element al costului. Se
determină pentru materiale directe, manoperă directă, respectiv costuri indirecte, pe baza
standardelor cantitative şi de preţ, ataşate fiecărei componente a costului. Cantitatea standard
rezultă din analizele tehnice, luându-se în considerare deşeurile, rebuturile, timpii de activitate
etc. Costurile aferente elementelor de cost directe, preţuri, respectiv tarife standard, sunt
stabilite pe baza informaţiilor existente în departamentele de contabilitate, achiziţii, respectiv
resurse umane. Formulele de calcul utilizate în procesul de determinare a costului standard sunt
următoarele:
Costul standard al materialelor (CSM) = QSM * PSM
Costul standard al manoperei (CSMOD) = QSMOD * TSMOD
Cheltuielile indirecte absorbite în costul standard (IS) = RAIS * QS
Unde:
QSM – Cantitatea standard de materiale
PSM – Prețul standard al materialelor
QSMOD – Timpul standard al manoperei
TSM0D – Tariful (prețul) standard al manoperei
RAIS – Rata de absorbţie a cheltuielilor indirecte standard
Qs – Număr de ore standard pe produs
Pentru costurile indirecte se determină RAIS (rata de absorbţie a cheltuielilor indirecte
standard), astfel:
RAIS cheltuieli variabile = Cheltuieli standard variabile

Numar ore standard
29
Cheltuieli standard fixe

RAIS cheltuieli fixe =
Numar orestandard
Cheltuielile fixe şi variabile şi numărul orelor în care se exprimă producţia sunt incluse în
bugetele întocmite pentru perioada de calcul. Bugetele de cheltuieli indirecte, pe centre,
regrupează cheltuielile după natură în cheltuieli variabile, respectiv fixe şi se întocmesc pentru
un nivel normal de activitate (activitate standard). Bugetele pot fi: fixe (pentru un nivel de
activitate) sau flexibile (pentru mai multe nivele de activitate).
Exemplu:
Pentru un centru de producţie se cunosc următoarele informaţii: activitatea normală 6.000 ore,
cost variabil pe oră 15 um, cost fix total al centrului 35.000 um.
Se cere: întocmirea unui buget flexibil pentru următoarele cazuri: 5.000 ore, 6.000 ore,
respectiv 7.000 ore.
30
CAPITOLUL X
INTRODUCERE ÎN SISTEMUL BUGETAR
Concept cheie:
 Bugete: planuri detaliate elaborate pentru perioade viitoare (până la un an), de regulă
într-un format cifric.
Un aspect important în existența unei întreprinderi este planificarea viitorului. Din punct de
vedere economic, această planificare este realizată prin intermediul unei rețele de bugete. În
cadrul bugetelor unei întreprinderi sunt prezentate veniturile şi cheltuielile pe care firmele se
aşteaptă să le înregistreze în viitor. Acestea se elaborează pentru perioade mai mici de un an.
Pentru perioade mai mari de un an se elaborează planuri sau prognnoze, în funcție de perioada
vizată. Elaborarea reţelei bugetelor operaţionale (de exploatare) se realizează în următoarea
ordine:
 Bugetul vânzărilor. Acesta este elaborat în funcție de previziunile departamentului de
marketing și de experiența anterioară. Este elaborat pentru fiecare tip de produs, lucrare
sau serviciu vândut și include informații despre:
o cantitatea vândută;
o preţul de vânzare;
o cifra de afaceri;
o TVA;
o valoarea vânzărilor inclusiv TVA.
 Acesta este elaborat, pornind de la informațiile incluse în bugetul vânzărilor, pentru
fiecare tip de marfă Bugetul cumpărărilor de mărfuri (pentru o întreprindere ce are
ca obiect de activitate comerțul). vândut, fiind incluse informații despre:
o cantitatea cumpărată (I);
o stocul final (SF) şi costul de achiziţie;
o TVA;
o valoarea cumpărărilor de mărfuri inclusiv TVA.
SI + I = E + SF
31
 Bugetul producției (pentru o întreprindere ce are ca obiect de activitate producția).

Acesta este elaborat, pornind de la informațiile incluse în bugetul vânzărilor pentru
orice tip de produs obținut și cuprinde informații despre:
o cantitatea produsă (I);
o stocul final (SF) şi costul de producție al produselor finite obținute în cursul
perioadei:
SI + I = E + SF
 Bugetul consumului de materii prime. Acesta este elaborat, pornind de la informațiile
incluse în bugetul producției. Se elaborează pentru fiecare tip de materie primă
consumată și cuprinde informații despre:
o cantitatea achiziționată (I);
o cantitatea consumată (calculată pe baza cantităţii de produse finite obținută) (E);
o stocul final de materii prime (SF);
o valoarea materiilor prime consumate.
SI + I = E + SF
 Bugetul achizițiilor de materii prime. Acesta este elaborat, pornind de la informațiile
incluse în bugetul consumului de materii prime și include informații despre:
o cantitatea achiziționată;
o costul de achiziţie;
o TVA;
o valoarea cumpărărilor de materii prime inclusiv TVA.
 Bugetul manoperei (salariilor directe). Acesta este elaborat, pornind de la informațiile
incluse în bugetul producției și include informații despre:
o numărul de ore necesar pentru obţinerea producţiei;
o tariful pe oră.
 Bugetul cheltuielilor indirecte de producție. În cadrul acestuia sunt incluse informații
despre cheltuielile indirecte necesare desfăşurării activităţii entităţii (spre exemplu:
32
cheltuieli cu amortizarea utilajelor folosite în procesul de producție, cheltuieli cu chiria

utilajelor, cheltuieli cu serviciile primite de la terţi, etc.).
 Bugetul cheltuielilor generale de administrație. În cadrul acestuia sunt incluse
informații despre cheltuielile generale de administrație necesare desfăşurării activităţii
entităţi (spre exemplu: cheltuieli cu amortizarea sediului societății , cheltuieli cu chiria
sediului societății, etc.).
 Bugetul cheltuielilor de distribuție (desfacere). În cadrul acestuia sunt incluse
informații despre cheltuielile specifice distribuției (spre exemplu: cheltuieli cu
amortizarea autoturismului folosit pentru distribuția produselor întreprinderii, cheltuieli
cu salariul șoferului implicat în distribuția produselor întreprinderii, etc.).
În afara bugetelor operaționale (de exploatare) o întreprindere întocmește și alte tipri de bugete,
cum ar fi: bugetul de trezorerie, bugetul TVA, Bugetul investițiilor etc. Pornind de la
informațiile incluse în bugete, întreprinderile pot elabora situații financiare previzionale.
Exemplu:
O entitate fabrică şi comercializează prin intermediul unor distribuitori produsul finit A.

Pentru fabricarea unei unităţi de produs finit A sunt necesare 3 unităţi de materie primă
X. Societatea programează achiziţii de materii prime pentru trimestrul III al anului (iulie
– septembrie). Pentru a nu întâmpina dificultăţi, politica societăţii este de a respecta
următoarele cerinţe referitoare la stocuri:
 produsele finite aflate în stoc la sfârşitul fiecărei luni trebuie să fie de 4.000 unităţi plus
20% din vânzările estimate pentru luna următoare; preţul de vânzare unitar estimat este
de 8 u.m;
 stocul de materii prime disponibil la sfârşitul fiecărei luni trebuie să fie de 50% din
necesarul de producţie al lunii următoare; costul de achiziţie unitar negociat cu
furnizorul este de 2 u.m.;
 compania nu are stocuri de producţie în curs de execuţie;
 cota TVA estimată pentru perioada următoare este de 19%;
 bugetul vânzărilor pentru ultimele 6 luni ale anului este:
Luna Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie

Vânzări previzionate 50.000 40.000 60.000 35.000 20.000 10.000
(unități fizice)
Se cere: elaborarea bugetului producţiei, bugetului materiilor prime şi bugetului TVA pentru
perioada iulie-septembrie.
33

CAPITOLUL IV
Concepte cheie:
 Procedeul diviziunii simple. Se aplică atunci când se obține un singur tip de produs și constă în
împărțirea costurilor în funcție de cantiatea obținută.
 Procedeul valorii rămase (al deducerii valorii produsului secundar) sau procedeul restului:
 Procedeul indicilor de echivalenţă:
 Procedeul cantitativ:
 Procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal:
Determinarea costurilor implică utilizarea, de cele mai multe ori, a unor algoritmi matematici ce generează
obţinerea unor informaţii punctuale în momentul în care se cunosc datele de ansamblu . Această categorie de
procedee are drept obiectiv determinarea costurilor pe produs în momentul în care se cunoaşte totalitatea
cheltuielilor angajate. În funcţie de particularităţile cazului pentru care se doreşte determinarea costului
unitar, sunt cunoscute următoarele variante:
 Procedeul diviziunii simple;
 Procedeul valorii rămase (al deducerii valorii produsului secundar) sau procedeul restului;
 Procedeul indicilor de echivalenţă;
 Procedeul cantitativ;
 Procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal.

Acest procedeu îşi găseşte o aplicabilitate în domeniile unde obţinem un singur tip de produs (spre exemplu
centrale electrice, în ramura vegetală din domeniul agriculturii sau în oricare alt domeniu în care toate
cheltuielile sunt efectuate pentru obţinerea unui singur tip de producţie). Toate cheltuielile existente au un
caracter direct, costul unitar fiind determinat pe baza unui raport între totalul cheltuielilor şi cantitatea
obţinută. Algoritmul de calcul utilizat este următorul:
Cu = Σ Ch, unde:
Q
 Cu – cost unitar,
 Ch – cheltuieli efectuate,
 Q - producţie obţinută.
42
Exemplu:
Cheltuielile din luna martie aferente obţinerii producţiei de căpşuni au fost de 13.500 u.m., iar suprafaţa
cultivată a fost de 2 ha, iar producția obținută a fost de de 4,5 tone/ha. Costurile de administrație au fost de
1.800 u.m., iar cele de distribuție au fost de 900 u.m., iar producția obținută a fost vândută integral.
Se cere:
Determinaţi (i) costul unitar de producție și (ii) costul complet pentru obținerea unui kg de căpșuni.
i) Costul unitar de productie
Cost unitar de productie = 13.500 u.m / 2ha * 4,5 tone/ha = 1.500 um/tona = 1,5 kg
ii) Costul complet pentru obtinerea unui kg de capsuni
Cost compet unitar = (13.500 um + 1.800 um – 900 um) / 9 tone = 1,8 um/kg
42
Acest procedeu este utilizat în toate cazurile în care în cadrul unui proces de producţie se obţin doua
categorii deproduse, indiferent de destinaţia lor economică. Spre exemplu, la culturile cerealiere, obiectul
principal de calculaţie îl reprezintă porumbul boabe, grâul etc. La categoria vaci pentru lapte produsul
principal este laptele, la categoria ovine de producţie produsul principal este lâna. În această situaţie,
celelalte produse sunt produse fără calculaţie (paie, coceni, viţei, gunoi etc.). Ca algoritm de calcul acest
procedeu presupune stabilirea iniţială a unei valori pentru producţia secundară, în funcţie de cantitatea
42
obţinută şi modul de valorificare a acesteia. După determinarea valorii producţiei secundare, pentru
determinarea costului unitar aferent produsului principal se aplică „teoria restului”, în sensul că valoarea
cheltuielilor rămase se raportează la cantitatea de producţie principală obţinută, în vederea obţinerii costului
unitar aferent produsului principal.
Metodologia de calcul este următoarea:
1. Determinarea valorii producţiei secundare:
qs – producţie secundară;
P – preţ;
Ch S – cheltuieli suplimentare.
2. Determinarea costului unitar aferent producţiei principale:
Qp
Qp – producţie principală.
Exemplu
Se cunosc următoarele informaţii:
Elemente Valori
Cheltuieli totale aferente unei culturi de porumb 200.000 u.m.
Producţia obţinută:
 Produs principal (porumb) 500 tone
 Produs secundar (coceni) 50 tone
Destinaţia producţiei secundare:
 Consumată în fermă 10 tonă
 Livrată terţilor 40 tone
Preţul de valorificare al producţiei secundare 100 u.m./tonă
Cheltuieli suplimentare pentru producţia secundară livrată terţilor 500 u.m.
Se cere:
Care este costul unitar al produsului principal, folosind procedeul deducerii valorii produsului secundar
(coceni)?
1. Determin valoarea productiei secundare: in cazul acestui procedeu se evalueaza la valoarea

realizabila neta
Valoare productie secundara = 50 tone * 100 um/tona - 500 um/tona = 4.500 um
347/Coceni = 711 4.500 um
2. Determin costul unitar pentru produsul principal
Cost unitar = (200.000 um – 4.500 um )/ 500 tone = 391 u m/tona
42

Acest procedeu echivalenţă poate fi folosit în cazul în care din procesul de producţie rezultă mai multe
produse care au comună o anumită caracteristică. Spre exemplu, în agricultură poate fi folosit în cazul
culturilor intercalarte: porumb cu fasole, porumb cu dovlecei, pepeni cu fasole etc. În acest caz, cheltuielile
de producţie se colectează în mod obişnuit pe grupul respectiv de culturi care constituie obiectul de
calculaţie. Se pot distinge unele cheltuieli directe individualizabile, cum ar fi cele cu sămânţa şi recoltarea,
dar practic nu se realizează această separare. Suma totală a cheltuielilor colectate, diminuată cu valoarea
producţiei secundare (la valoarea realizabilă netă), se repartizează asupra produselor principale în baza unui
criteriu ales. În practică se folosesc drept criterii de repartizare valoarea realizabilă netă a produselor,
unităţile nutritive, etc. Metodologia determinării costului unitar implică parcurgerea următoarelor etape:
1. Alegerea unui produs drept bază de comparaţie
Pentru determinarea indicilor de echivalenţă poate fi ales oricare dintre produsele pentru care se doreşte
calculul costului de producţie.
2. Calculul indicilor de echivalenţă (K j )
Pentru determinarea indicilor de echivalenţă există mai multe variante de calcul:
 ca raport direct;
 ca raport invers;
 utilizarea unei combinaţii de parametri (indici de echivalenţă complecşi).
Utilizarea indicilor de echivalență determinați ca raport direct are loc în situațiile în care există o relație de
proporționalitate între dimensiunea produsului și cheltuielile indirecte care ar trebui să îi fie alocate.
Indicii de echivalență determinați ca raport invers sunt utilizați în cazul în care există un raport invers
proporțional față de valorile unui anumit parametru caracteristic produselor obținute. Spre exemplu, în cazul
industriei textile, cheltuielile de filare-înfășurare a fibrelor chimice se află într-o relație inversă de
proporționalitate față de finețea firelor. În această situație, cheltuielile alocate fiecărui tip de produs ar trebui
să se afle într-o relație inversă de proporționalitate cu parametrul luat în considerare pentru fiecare produs.
Coeficienții agregați se determină ca urmare a utilizării unei combinaţii de parametri. Algoritmul utilizat
pentru determinarea fiecărui tip de indici de echivalență este următorul:
42
Indici de echivalenţă calculaţi ca Indici de echivalenţă calculaţi ca Indici de echivalenţa complecşi1
raport direct raport invers
Kj = P j Kj=P b K j = P j1* P j2* ... * P jn
Pb Pj P b1 * P b2* .. *P bn
unde:
• ki – indicele de echivalență complex, i = 1  n;
• pi și p’i – mărimea celor doi parametri, corespunzătoare purtătorului de costuri pentru care se calculează
coeficientul de echivalență;
• pb și p’b – mărimea celor doi parametri corespunzătoare produsului ales ca bază de referință;
• Kt – coeficientul de echivalență total agregat;
• µi – greutatea specifică (ponderea) fiecărui articol de calculație „i” în totalul costurilor;
• Kij – coeficientul de echivalență simplu pe fiecare articol de calculație „i” pentru fiecare produs „j”.
3. Echivalarea calculatorie a producţiei obţinute prin transformarea producţiei respective în

unităţi de producţie convenţională (Qe)
Această etapă presupune utilizarea unui raţionament simplu, potrivit căruia, în funcţie de un anumit
parametru comun ce are valori diferite pentru produsele obţinute, considerăm că se obţine un singur tip de
produs.
Qe = Σ(Qe*K j )
4. Calculului costului unitar efectiv pentru o unitate echivalentă
C u e = Ch
Qe
C u e - cost unitar efectiv pentru o unitate echivalentă.
5. Calculului costului unitar efectiv pentru unitatea fizică de producţie obţinută
Exemple:
1. În cadrul unei ferme vegetale totalul cheltuielilor efectuate pentru cultura lucernă sunt în valoare de
560.000 um. Cantităţile producţiei obţinute sunt următoarele: lucernă-fân: 80.000 kg, lucernă-masă
verde: 100.000 kg, respectiv lucernă-siloz: 120.000 kg. Parametrul în funcţie de care se face repartizarea
cheltuielilor este reprezentat de valoarea unităţilor nutritive, astfel2: lucernă-fân: 0,6, lucernă – masă
verde: 0,12, lucernă-siloz: 0,9.
Se cere:
Determinaţi costul unitar aferent celor trei sortimente de lucernă.
Aplicam indicii de echivalenta calculati ca raport direct.
42
1. Alegerea parametrului considerat baza

Paramentrul baza = Lucerna fan
2. Determinarea indicilor de echivalenta
IeLf = 0,6/0,6 = 1
IeLmv = 0,12/0,6 = 0,20
IeLsil = 0,9/0,6 = 1,5

Cantitatea echivalenta este = 1*80.000 + 0,2*100.000 + 1,5*120.000 = 280.000 kg
4. Determinarea costului unitar pentru o unitate echivalenta

Costul unitar = 560.000 / 280.000 = 2 um/kg

Cost unitar Lucerna fan = COST UNITAR AL UNEI UNIT ECHIVAL * INDICE = 2 * 1 = 2
Cost unitar Lucerna MV = COST UNITAR AL UNEI UNIT ECHIVAL * INDICE = 2 * 0,2 = 0,4
Cost unitar Lucerna SILOZ = COST UNITAR AL UNEI UNIT ECHIVAL * INDICE = 2 * 1,5 = 3
1
Se pot determina, la rândul lor, fie ca raport direct, fie ca raport invers. În cazul nostru am prezentat formula determinarii
acestora ca raport direct.
2
Pentru echivalarea producţiei de furaje (fân, masă verde, siloz etc.) în unităţi nutritive se utilizează indici de echivalenţ ă stabiliţi
în baza conţinutului în unităţi nutritive al unei unităţi fizice (kg) din fiecare fel de produs furajer.
42
2. O societate comercială din domeniul agricol obţine din cultura de porumb boabe intercalată cu fasole
750 t de porumb boabe şi 200 t fasole, în condiţiile în care cocenii sunt evaluaţi la 9.000 u.m., iar vrejii
de fasole sunt evaluaţi la 1.750 u.m.. Totalul cheltuielilor de producţie este de 580.000 u.m.. Valorile
realizabile nete sunt:
- pentru porumb: 600 u.m./t;
- pentru fasole: 2.700 u.m./t.
Se cere:
Pe baza procedeelor sudiate, determinaţi costul pentru o unitate echivalentă şi costul pentru unitatea fizică
de producţie obţinută.
Dat fiind faptul ca obtinem atat produse principale cat si produse secundare, din totalul cheltuielilor trebuie
separata pentru inceput valoarea produselor principale.
1. Stabilirea cheltuielilor aferente productiei principale
Ch productie principala = 580.000 - 9.000 – 1.750 = 569.250
In acest moment vom aplica procedeul indicilor de echivalenta (indici complecsi) calculati ca raport direct.
42
2. Stabilirea paramentrului = baza: valorile realizabile nete pentru toata cantitatea, produsul de baza fiind
porumbul
3. Calculul indicilor de echivalenta
Ie Porumb = 600*750 / 600*750 = 1
IeFasole = 2.700 * 200/ 600*750 = 1,2
4. Determinarea cantitatii teoretice (echivalente)
Cantitate teoretica = 1*750 t + 1,2*200t = 990 t
5. Stabilirea costului unitar pentru o unitate echivalenta
Cost unitar = Cheltuilei aferente productiei principale / cantitate echivalenta = 569.250 / 990 = 575 um
6. Stabilirea costului fiecarui produs
Cost unitare pentru porumb = 575 * 1 = 575

Cost unitar fasole = 575 * 1,2 = 690
42
3. Societatea Gama are ca obiect de activitate obținerea de fire de tricotat. Consumul specific de materii prime este
de 10 u.m./kg fir textil obținut. Cheltuielile indirecte de producție sunt de 105.000 u.m.. Din procesul de producție
se obțin trei tipuri de fire, pentru care se cunosc următoarele informații:
Tip fire Cantitatea obținută Parametru (grosimea firelor)
Fire pentru împletit manual (A) 2.000 kg 0,1 cm
Fire pentru împletit groase (B) 4.000 kg 0,5 cm
Fire pentru împletit extra-groase (C) 7.000 kg 1 cm
Determinaţi costul de producție unitar aferent celor trei sortimente de fire pentru împletit, utilizând procedeul
indicilor de echivalență, calculați ca raport invers, parametrul de bază fiind produsul fire pentru împletit manual
(A).
1. Alegerea parametrului considerat baza: Fire pentru impletit manual A

2. Determinarea indicilor de echivalenta (raport invers)
Ie=parametru baza/parametru produs
IeA = 0,1/0,1 = 1
IeB = 0,1/0,5 = 0,2
IeC = 0,1/1 = 0,1

Cantitatea echivalenta este =∑cantitate produs*indice produs (aflat la punctul 2)=
2.000*1+4.000*0,2+7.000*0,1=3.500
4. Determinarea costului unitar (format doar din partea de cheltuieli indirecte) pentru productia
teoretica:
Costul unitar = ∑cheltuieli/cantitatea echivalenta=105.000 / 3.500 = 30

Cost unitar A= COST UNITAR AL UNEI UNIT ECHIVAL * INDICE A= 30 * 1 = 30 um/kg
Cost unitar B= COST UNITAR AL UNEI UNIT ECHIVAL * INDICE B= 30 * 0,2 = 6
Cost unitar C= COST UNITAR AL UNEI UNIT ECHIVAL * INDICE C= 30 * 0,1 = 3
6. Determinarea costului unitar efectiv:

Cost unitar efectiv=Costuri unitare directe+Costuri unitare indirecte
Cost unitar efectiv A= 10 um/kg+30 um/kg=40 um/kg
Cost unitar efectiv B= 10 um/kg+6 um/kg=16 um/kg
42
Cost unitar efectiv C= 10 um/kg+3 um/kg=13 um/kg
42
Acest procedeu de determinare a costului de producţie are în vedere luarea în calcul a pierderilor
potenţiale ce pot surveni pentru anumite categorii de elemente pentru care se doreşte determinarea costului
de producţie. Este cunoscut faptul că pentru anumite produse perisabile, cantitatea obţinută iniţial
(„fabricată”) nu este similară cu cea utilizată în continuare în cadrul circuitului economic. În acest sens, este
important ca în momentul determinării costului să se ţină seama de aceste pierderi ce pot surveni.
1. Determinarea costului unitar (sau a costului mediu):
Cu  Ch
, unde:
Qo
Cu – costul unitar;
Ch – cheltuieli totale
Qo – cantitatea obţinută
2. Determinarea costului efectiv ţinând seama de pierderile tehnologice:
Cue  Qo * Cu , unde:
Qu
Cue – costul unitar efectiv;
Qu – cantitatea utilizată.
42
Exemplu:
Intr-o seră de flori cheltuielile de producţie lunare sunt de 6.840 um. Între momentul plantării răsadurilor şi
momentul utilizării (livrării) intervin pierderi datorită degradării unor răsaduri, situaţia fiind următoarea:
Tip răsad: Cantitate plantată: Cantitate livrată:
Begonii 3.000 răsaduri 2.800 răsaduri
Panseluţe 4.000 răsaduri 3.900 răsaduri
Margarete 4.400 răsaduri 4.200 răsaduri
Se cere:
Utilizând procedeul cantitativ, determinaţi costul unitar al celor trei produse.
1. Determin costul mediu (unitar)

Costul mediu = 6.840 um / (3.000+4.000+4.400) = 0,6
2. Determin costul fiecarui tip de produs tinand cont de pierderi

Cost Begonii = Cost unitar * Cantitate plantata / Cantitate livrata = 0,6 * 3000 / 2.800 = 0,64
Cost Panselute = Cost unitar * Cantitate plantata / Cantitate livrata = 0,6 * 4000 / 3.900 = 0,62
Cost Margarete = Cost unitar * Cantitate plantata / Cantitate livrata = 0,6 * 4.400 / 4.200 = 0,63
4.5. Procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal

Acest procedeu se foloseşte în situaţia în care se obţin produse „cuplate” unul din acestea fiind
42
considerat produs principal, iar altul produs secundar. Etapele parcurse sunt următoarele:
1. Transformarea producţiei secundare în producţie principală - qs (QP)
qs (QP) = qs , unde:
E
E – relaţia de echivalenţă;
qs (QP) - producţia secundară transformată din punct de vedere teoretic în producţie principală.
Qpt = Qp + qs (QP)
Cost Qpt = Σ Ch
Qpt
Cheltuieli qs = qs (QP) * Cost Q pt
qs
Exemplu:
În cadrul unei stâne se obţin simultan două produse: produsul brânză 400 kg (produs principal) şi produsul
urdă 100 kg (produs secundar). Cheltuielile generate de obţinerea ambelor produse sunt în sumă de 2.762,5
um. Echivalenţa dintre cele două produse se stabileşte după relaţia:
4 kg urdă = 1 kg brânză
Se cere:
Utilizând procedeul echivalării cantitative a produsului secundar cu produsul principal, determinați costul
de producţie pentru produsul brânză, considerat produs principal, şi costul de producţie pentru produsul
urdă, considerat produs secundar.
1. Transformarea producţiei secundare în producţie principală-qs (QP)

Produsul secundar transformat teoretic in produs principal= Cantitatea produs secundar/Relatia de
echivalenta= 100 kg/4=25 kg

Cantitatea de productie principala teoretica=Cantitatea de produs principal+Cantitatea de produs
secundar transformata in produs principal=400+25=425

Cost unitar al cantitatii teoretice de produs principal= Cheltuieli/ cantitatea de productie principala
teoretica= 2.762,5 um/425 kg=6,5 um/kg

Cheltuieli qs = qs (QP) * Cost Q pt=25 kg*6,5 um/kg=162,5 um
42
qs
Cost unitar al produsului secundar=Cheltuieli aferente productiei secundare/Cantitatea (efectiva) de produs

secundar=162,5/100=1,625 um/ kg
6. Determinarea costului unitar al produsului principal
= 6,5 um/kg (punctul 3)
Costul unitar al produsului principal este egal cu costul unitar pentru cantitatea teoretica de produs principal.
42
42
Pornind de la filmulețul vizionat (disponibil la https://www.youtube.com/watch?v=NoA2qB4VWJs),

recomandați un procedeu pentru determinarea costului unitar a produselor obținute.
42
42

Procedeul celor mai mici pătrate (analiza regresiei)
Ct = Cv + Cf, unde
Ct = cheltuieli totale; Cv = cheltuieli variabile; Cf= cheltuieli fixe.
Dar, cheltuielile variabile depind de volumul producţiei, ecuaţia devenind:
CT = Q*cv + Cf, unde
Q = volumul activităţii dintr-o perioadă de gestiune; cv = costuri variabile unitare.
Calculul volumului mediu de activitate
Q=Qt/n
Q = volumul activităţii dintr-o perioadă de gestiune;
t = perioada de gestiune luna, trimestrul, anul ;
n = numărul perioadelor de gestiune luate în calcul.
COST MEDIU
CT= CTt/n
CT = - costurile totale medii pe totalul perioadei analizate
CTt = costul dintr-o perioadă de gestiune.
n- numărul perioadelor luate în calcul
Calculul abaterii volumului activităţii din fiecare perioadă de gestiune luată în calcul, faţă de volumul
(Delta)Qt=Qt-Q
(Delta)Qt = abaterea volumului activităţii faţă de volumul mediu al acesteia.
Calculul abaterii costurilor din fiecare perioadă de gestiune luată în calcul faţă de volumul mediu al
costurilor:
(Delta)CTt=CTt-CT
(Delta)CTt = abaterea costurilor faţă de volumul mediu al acestora.
Calculul costurilor variabile unitare : n

CV=COSTURI/CANTITATE
Cvu=((Delta)Qt*(Delta)CTt)/ (Delta)Qt^2
cv = costuri variabile unitare;
(Delta)Qt*(Delta)CTt)/ = produsul abaterilor de activitate şi costuri;
(Delta)Qt^2 = abaterea pătratică a volumului activităţii.
Calculul costurilor fixe: Cft = Ct -Cvt

CF=CTn-Qn*CVu
Cf = costuri fixe totale.
CTn - costurile totale
Qn – cantitatea de produse realizate în perioada de gestiune „n”
Cvu – costul variabil unitar.
Costurile fixe nefiind dependente de evoluţia volumului activităţii se vor efectua calcule pentru două
perioade de gestiune oarecare.

Calculul costurilor variabile unitare
CVu= (Ctmax-Ctmin)/Qmax-Qmin
Cmin = costurile minime dintr-o perioadă de gestiune;

Qmax = activitatea maximă dintr-o perioadă de gestiune;
Qmin = activitatea minimă dintr-o perioadă de gestiune.
Cmax = costurile maxime dintr-o perioadă de gestiune;

CF=Ctmax-Qmax * Cvu
CF- costurile fixe totale
CTmax - costurile totale ale perioadei cu cel mai mare nivel de activitate
Qmax – cantitatea de produse realizate în perioada cu cel mai mare nivel de activitate
Cvu – costul variabil unitar.
Elementele componente ale costului de producţie total
Costuri material = costuri materiale directe + costuri materiale indirecte

+ + +
Costuri Salarial = costuri salariale directe + costuri salariale indirecte
+ + +
Alte costuri(generale de productie) = Alte costuri directe de productie + alte costuri indirecte de productie
= = =
Cost de productie = costul directe de productie costul indirect de productie
Elementele costului non-producţie
Costul non-productie = costurile administrative + costurile de vanzare si distributie
Volumul productiei = Volumul vanzarilor + Soldul previzional de la finele perioadei – Soldul

de PF la inceputul perioadei
Calcularea volumul productiei pt facricarea careia este necesar sa se procure materii prime si materiale
Achizitii necesare = Volumul productiei * Consum unitar al materialelor + Soldul necesar de
materiale – Soldul de materiale
[5 150 m = 1 050unit. * 3 m/unit. + 4 000 m – 2 000 m]
Determinarea valorii achiziţiilor fiecărui tip de materii prime şi materiale şi a tuturor achiziţiilor în total
Valoarea achiziţiilor(un. val.) = Achiziţii necesare(bug) * Preţul unitar al materialelor (bug)

[515 000 lei = 5 150 m * 100 lei/m]
Bugetul consumurilor directe materiale

Valoarea materialelor utilizate (CDM) = Volumul producţiei (bug) * Consumul materialelor pe o unitate
de produs (bug) * Preţul unitar al materialului (bug)
[(Lână) 315 000 lei = 1 050 buc. * 3 m /unit.* 100 lei/m]
Bugetul consumurilor directe privind retribuirea muncii

Formula:
CDS=Volumul producţiei (bug)*timp/unitate de produs (bug)*Tarif/unitate de produs (bug)

[157 500 lei = 050 buc. * 6 ore/buc. * 25 lei/oră]
Bugetul costului producţiei fabricate

Costul produselor
fabricate (bug) = S i 215 (ef)+ CDM (bug)+ CDS (bug)+ CIP(bug) + S f 215 (bug)
CIP=Consum Indirect de Productie
Bugetul costului vânzărilor

Costul vânzărilor = Soldul PF la începutul perioadei (ef) + Costul PF în perioada bugetară - Soldul PF la
finele perioadei bugetare (bug)
Prognoza bilanţului
Sold la finele perioadei bugetare = Sold la începutul perioadei bugetare (ef) + Sume calculate (din bugetul
de profituri/pierderi) + Încasări (din bugetul mijloacelor băneşti) - Plăţi (din bugetul mijloacelor băneşti) -
Ieşiri (din alte bugete)
Calcularea salariului
Salariul = tarif pe oră * numărul de ore lucrate
Sistemul premial de salarizare pe unitate de timp

Salariul = salariul tarifar lunar + suma premiilor stabilite în % faţă de salariul tarifar
Costul efectiv al producţiei auxiliare se calculează în baza următoarelor relaţii:
Cost efectiv= Total consumuri de producţie + VSP -VSL

Total Q fabricată – Q reciproc livrată
VSP – valoarea serviciilor reciproc primite;

VSL - valoarea serviciilor reciproc livrate;
Q – cantitatea.
Producţia finită convenţională = Volumul producţiei în curs de execuţie * Gradul de finisare tehnic
Volumul PF totale = Producţia finită totală + Producţie finită convenţională
Calculul costului unitar al producţiei finite

Total consumuri
Cost/unit. al producþiei finite 
Total volumulproduselor finite
Determinarea costului unitar producţiei în curs de execuţie
Cost/unit. al producţiei
în curs de execuţie = Cost/unit. al producţiei finite * Gradul de finisare
Determinarea valorii totale a producţiei în curs de execuţie

Valoarea totală al producţiei în curs de execuţie = Volumul producţiei în curs de execuţie * Cost/unit. al
producţiei în curs de execuţie
Determinarea costului producţiei finite fabricate

Costul total al producţiei finite = Total consumuri – Valoarea totală al producţiei în curs de execuţie
Valoarea producţiei în curs de execuţie = Total consumuri de producţie – Costul planificat al produselor
finite.
Determinarea costului produselor finite

Costul produselor fabricate = Volumul producţiei finite * Cost/unit. al producţiei finite
Determinarea valorii producţiei în curs de execuţie
Valoarea totală al producţiei în curs de execuţie = Total consumuri – Costul total al producţiei finite
Costul producţiei totale se determină în felul următor
Costul producţiei total = PEînc + consumuri - PEsf - deşeuri recuperabile – rebuturi
PEînc – costul efectiv al producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de gestiune,

PEsf - costul efectiv al producţiei în curs de execuţie la sfîrşitul perioadei de gestiune.
I variantă
Norma nouă
 100 %
ISN = Norma veche
II variantă
Norma veche - Norma nouă

 100 %
ISN = Norma veche
Relaţia de calcul a cheltuielilor încorporabile (I) este următoarea:+

I = CCF – N + S, unde:
CCF = cheltuielile recunoscute în contabilitatea financiară;
= cheltuielile neîncorporabile;
S = cheltuielile supletive
Metoda inventarierii
Consum efectiv = Stoc iniţial materiale + Cantitatea intrată – Stoc final de materiale (inventariere).
Consumul normativ de materiale se stabileşte astfel

Consum normativ = Q ef de prod * Norma de consum a material p/u 1 unit
Abaterea = Consum efectiv – Consum normative
Cost de producţie normat” se determină prin relaţia:

Volumul efectiv al producţiei * Norma de consum pe unitate
Pex sf = Pex înc + (consumuri normative  schimbarea normelor  abateri de la norme) – (cost normativ
 schimbarea normelor  abateri de la norme)
CDM
Abaterea totală = CDM ef – CDM stand recalculat pentru volum efectiv.
Abaterea de eficienţă (de cantitate) = (Q ef consumată – Q stand recalculat pentru volum efectiv) * P
stand
Abaterea de preţ = (P ef – P stand) * Q ef aprovizionată
În cazul în care Q ef a aprovizionărilor = Q ef a consumului, atunci
Abaterea totală = Abaterea de eficienţă ± Abaterea de preţ
În cazul în care Q ef a aprovizionărilor  Q ef a consumului, atunci
Abaterea totală  Abaterea de eficienţă ± Abaterea de preţ
CDRM
Abaterea totală = CDRM ef – CDRM stand recalculat pentru volum efectiv.
Abaterea de eficienţă ( de timp) = ( Timp ef lucrat – Timp stand) * Tarif stand
Abaterea de preţ ( de tarif) = ( Tarif ef – Tarif stand) * Timp ef.
CIP variabil
Abaterea totală = CIP ef – CIP stand aferent volumului efectiv
Abaterea de eficienţă ( de consumuri) = ( Baza de repartizare ef – Baza de repartizare stand ) * K repartiz
stand
Abaterea de preţ = ( K repatiz ef – K repartiz stand) * Baza de repartizare ef.
CIP constant
Abaterea totală = CIPC ef – CIPC stand aferent volumului standard
Abaterea de consum = CIPC ef – CIPC stand recalculat pentru volum efectiv ( se determină dacă am avut
un supraconsum)
Abaterea de volum = CIPC stand  V ef – CIPC stand  V stand. (se determină dacă abaterea a apărut
datorită modificării volumului).
Se cere de calculat toate abaterile posibile.

CDM
Abaterea totală = CDM ef – CDM stand recalculat pentru volum efectiv = 36 540 lei – (0,2kg/buc. * 1,5
lei/kg) * 120 000 buc. (36540-36000) = 540 lei N
Abaterea de eficienţă (de cantitate) = (Q ef consumată – Q stand recalculat pentru volum efectiv) * P
stand = (25000 kg – 0,2 kg/buc.* 120 000 buc.) * 1,5 lei/kg = (25 000 kg – 24 000 kg) * 1,5 lei/kg =
1 500 lei N
Abaterea de preţ = (P ef – P stand) * Q ef aprovizionată = (36 540 lei : 25 000 kg – 1,5 lei/kg) * 250 000
kg = (1,4616 lei/kg - 1,5 lei/kg) * 25 000 kg = - 960 lei F
Verificare: Abaterea totală = Abaterea de eficienţă ± Abaterea de preţ
540 N = 1 500 N + 960 F
CDRM
Abaterea totală = CDRM ef – CDRM stand recalculat pentru volum efectiv = 47 520 lei – 0,1 ore/buc. *
4,5 lei/oră * 120 000 buc. = 47 520 lei – 54 000 lei = 8 750 - 6 480 lei F
Abaterea de eficienţă ( de timp) = ( Timp ef lucrat – Timp stand) * Tarif stand = (10 800 ore – 0,1
ore/buc. * 120 000 buc.) * 4,5 lei/oră = (10 800 ore – 12 000 ore) * 4,5 lei/oră = 5 400 F
Abaterea de preţ ( de tarif) = ( Tarif ef – Tarif stand) * Timp ef. = (47 520 lei : 10 800 ore – 4,5 lei/oră) *
10 800 ore = (4,4 – 4,5)* 10 800 ore = 1 080 lei F
Verificare: Abaterea totală = Abaterea de eficienţă (timp) ± Abaterea de preţ (Tarif)
6 480 F = 5 400 F + 1 080 F
CIP variabil
Abaterea totală = CIPV ef – CIP stand aferent volumului efectiv = 9 100 lei – 0,1 ore/buc. * 0,75 lei/oră *
120 000 buc. (9 100 lei – 9 000 lei) = 100 lei N
Abaterea de eficienţă (de consumuri) = ( Baza de repartizare ef – Baza de repartizare stand ) * K repartiz
stand = (10 800 ore – 0,1 ore/buc. * 120 000 buc.) * 0,75 lei/oră. = - 900 lei F
Abaterea de preţ = (K repatiz ef – K repartiz stand) * Baza de repartizare ef. = (9 100 lei : 10 800 ore –
0,75 lei/oră)*10 800 ore=(0,84259lei/oră – 0,75 lei/oră) * 10 800 ore=1 000 lei N
Verificare: Abaterea totală = Abaterea de eficienţă ± Abaterea de preţ
100 N = 1 000 N + 900 F
CIP constant
Abaterea totală = CIPC ef – CIPC stand aferent volumului standard = 5 000 lei – 4 640 lei = 360 lei N
Abaterea de consum = CIPC ef – CIPC stand  V ef = 5 000 lei - 4 640 lei : 116 000 buc. * 120 000
buc. = 5 000 lei – 4 800 lei = 200 lei N
Abaterea de volum = CIPC stand  V ef – CIPC stand  V stand. = 4 800 lei – 4 640 lei : 116 000 buc.
* 120 000 buc. = 160 F
Verificare: Abaterea totală = Abaterea de eficienţă (de volum) ± Abaterea de preţ (de consum)
360 N = 200 N + 160 F
Pentru evidenţa abaterilor se utilizează conturi sintetice şi analitice de abateri. Astfel, abaterile favorabile
se înregistrează în Ct acestor conturi, iar cele nefavorabile în Dt acestora. Nu au sold final.
Venitul marginal = V vînzărilor – Consumuri şi cheltuieli operaţionale variabile
Rezultatul financiar = Venitul marginal - Consumuri şi cheltuieli operaţionale constante
Utilizarea metodelor diverse de calcul a costului influenţează în mod diferit şi rezultatele financiare.
Astfel, sunt posibile 3 situaţii:
dacă Volumul vânzărilor = Volumul producţiei, atunci rezultatul operaţional determinat în baza metodei
Direct-cost va fi egal cu rezultatul operaţional calculat conform metodei tradiţionale:
RO (metoda Direct-Cost) = RO (metoda tradiţională)
Volumul vânzărilor < Volumul producţiei, atunci rezultatul operaţional calculat după metoda Direct-cost
va fi mai mic ca cel calculat după metoda tradiţională:
RO (metoda Direct-cost) < RO ( met. tradiţ), tipică pentru RM
Volumul vânzărilor > Volumul producţiei, atunci rezultatul operaţional calculat după metoda Direct-cost
va fi mai mare ca cel calculat după metoda tradiţională:
RO (metoda Direct-cost) > RO (metoda tradiţională).
Diferenţa dintre rezultate = (Stoc iniţial de producţie finită – Stoc final de producţie finită) * CIPC pe
unitate
1. Metoda ecuaţiei
Consumuri şi Consumuri şi
Volumul
= cheltuieli + cheltuieli + Profit
vînzărilor
variabile constante
Deoarece profitul în punctul critic este egal cu zero, pentru acest punct
Consumuri Consumuri şi
.Volumul
= şi cheltuieli + cheltuieli
vînzărilor
variabile constante
sau
Consumuri şi
Preţul Consumuri
Cantitatea cheltuieli Cantitatea
pentru o x =﴾ x ﴿+ şi cheltuieli
unităţilor variabile pe o unităţilor
unitate constante
unitate
Ţinând cont de această ecuaţie poate fi determinat punctul critic în unităţi de produse:
Punctul critic Consumuri şi cheltuieli constante

(în unităţi de = Preţul pentru - Consumuri şi cheltuieli
produse) o unitate variabile pe o unitate
2. Metoda marjei de contribuţie

Marja de contribuţie reprezintă depăşirea venitului din vânzări asupra tuturor consumurilor şi cheltuielilor
variabile aferente acestui volum al vânzărilor.
Pentru determinarea pragului de rentabilitate (punctului critic) se parcurg 2 etape:
se determină marja de contribuţie (venitul marginal):

Marja de Venituri din Consumuri şi
= -
contribuţie vînzări cheltuieli variabile
se determină punctul critic (pragul de rentabilitate):
Cons şi chelt contante Cons şi chelt contante
PC= ------------------------------- = ------------------------------------------
Venit marginal/unitate Pret vz/unit – Cons şi chelt var/unit
3. Metoda reprezentării grafice

Pentru construcţia graficului tradiţional a punctului critic:
(a) Desenaţi axele:
- axa orizontală – arată nivelul de producţie .
- axa verticală – arată consumurile şi veniturile totale
(b) Desenaţi linia costurilor
Costuri fixe – este o linie dreaptă paralelă cu axa orizontală de la nivelul costurilor fixe
Costuri totale – este o linie ce începe din nivelul iniţial al costurilor fixe şi este o linie dreaptă îndreptată
în sus la un unghi ce depinde de proporţia costurilor variabile în costul total.
(c) Desenaţi linia vînzărilor – este o linie dreaptă din punctul de origine în sus la un unghi determinat de
preţul de vînzare.
INDICATORII COST VOLUM PROFIT
Pentru întreprinderea Sara SA se cunosc următoarele informații:

Cantitatea vânduta 1.850 bucăți;
Pret vânzare unitar 1.000 u.m.;
Cheltuieli variabile 1.480.000 u.m.;
Cheltuieli fixe 100.000 u.m.;
Profit planificat 700.000 u.m.
Determinarea contributiei de acoperire unitara / Marja asupra costurilor variabile pe bucata

Pret de vanzare – Cost unitar = 1.000-1.480.000/1.850 = 200
Determinarea contributiei de acoperire la nivel global = Cifra de afaceri – Cheltuieli variabile totale =
1.000*1.850-1.480.000=370.000
Determinarea rezultatului
Rezultatul = Contributia de acoperire globala – Cheltuieli fixe = 370.000-100.000=270.000
Determinarea cifrei de afaceri
Cifra de afaceri = Cantitate * PRET VANZARE = 1.850*1.000=1.850.000
Determinare Prag de rentabilitate – (CANTITATIV)
Pragul de rentabilitate = Ch fixe / Contributia asiguratorie unitara = 100.000/200=500
Determinarea cifrei de afaceri critice (VALORIC)
Cifra de afaceri critica = Pragul de rentabilitate * Pret de vanzare unitar= 500*1.000=500.000
Determinarea factorului de acoperire

Factorul de acoperire = Contributia de acoperire globala / Cifra de afaceri * 100 = 370.000/1.850.000
*100=20%
Factorul de acoperire = Ch fixe / Cifra de afaceri critica * 100 = 100.000/500.000*100=20%
Marja de siguranta (securitate) / Intervalul de siguranta
Marja de siguranta (securitate) / Intervalul de siguranta = Cifra de afaceri – Cifra de afaceri critica =
1.850.000-500.000=1.350.000
Rata marjei de siguanta / Coeficientul de siguranta
Rata marjei de siguanta / Coeficientul de siguranta = Marja de siguranta / Cifra de afaceri =
1.350.000/1.850.000*100=72,97%
Calculul ratei de absorbție a cheltuielilor indirecte (RAI) sau a coeficientului de repartizare (ks), astfel:
RAI (Ks) = Cheltuielile indirecte de repartizat / Total bază de absorbție (bază de repartizare)
Determinarea ratei de absorbţie (de repartizare) a cheltuielilor indirecte (RAI) sau a coeficientului de
repartizare (K):
Costul primar = Costuri materiale directe + Costuri cu manopera directă + Alte costuri directe
Costul produsului (pentru produse finite și producție în curs de execuție) = Costuri directe +
Costuri indirecte de producţie
Costul de producție (produse finite) = Producția în curs de execuție la începutul perioadei (PCE0) +
Costuri directe
+ Costuri indirecte de producţie – Producția în curs de execuție la sfârșitul perioadei (PCE1)
Costul perioadei = Costuri de desfacere + Costuri de administraţie
Costul complet = Costul de producție al produselor finite vândute + Costul perioadei
Cheltuieli încorporabile (CI) = Cheltuieli din contabilitatea financiară (CCF) –

Cheltuieli neîncorporabile (CN) + Cheltuieli supletive (adăugate) (CS)
Rezultatul global (RG) = Suma rezultatelor analitice
Procedeul diviziunii simple
Cu=Ch/Q
Cu – cost unitar,
Ch – cheltuieli efectuate,
Q - producţie obţinută.
Determinarea valorii producţiei secundare:
Qs=productie secundara
P=pret
Ch s= cheltuieli secundare
Determinarea costului unitar aferent producţiei principale:

Qp
Ch- cheltuieli de productie totala
Qp- productie principala
Echivalarea calculatorie a producţiei obţinute prin transformarea producţiei respective în unităţi de

producţie convenţională (Qe)
Qe = Σ(Qe*K j )
ki – indicele de echivalență complex, i = 1 n
Calculului costului unitar efectiv pentru o unitate echivalentă

C u e = Ch
Qe
C u e - cost unitar efectiv pentru o unitate echivalentă
Calculului costului unitar efectiv pentru unitatea fizică de producţie obţinută

Stabilirea costului unitar pentru o unitate echivalenta
Cost unitar = Cheltuilei aferente productiei principale / cantitate echivalenta
Determinarea cantitatii teoretice de produse (echivalente)

Cantitatea echivalenta este =∑cantitate produs*indice produs
Determinarea costului unitar (format doar din partea de cheltuieli indirecte) pentru productia teoretica:
Costul unitar = ∑cheltuieli/cantitatea echivalenta
1 ) Care dintre următoarele afirmaţii făcute în legătură cu informaţiile oferite de contabilitatea

ii. Modul de prezentare a informaţiilor este la latitudinea fiecărei entităţi economice;
a. ii şi iii
b. i şi iii
c. ii şi iv
d. i şi ii
Feedback

2) Care dintre următoarele modalităţi de evaluare se bazează pe informaţii oferite de

contabilitatea managerială?
b. Costul de achiziţie
d. Evaluarea
Feedback

3) Care dintre următoarele combinaţii de tranzacţii recunoscute în contabilitatea financiară


a. i şi ii
b. i şi iii
c. iii şi iv
d. ii şi iii
Feedback

4) Care dintre următoarele elemente este specific unui cont de profit şi pierdere ce a fost întocmit
Feedback

5) Care dintre următoarele atribute nu sunt specifice informaţiei contabile pentru management?
b. Controlul
c. Evaluarea
d. Planificarea
Feedback

1 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Care dintre următoarele combinaţii de tranzacţii recunoscute în contabilitatea financiară

a. i şi ii
b. ii şi iii
c. i şi iii
d. iii şi iv
Feedback

2 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
O entitate economică ce are ca obiect de activitate producția și vânzarea de produse de patiserie

înregistrează cheltuieli generate de:
i. Chiria pentru depozitul de produse finite;
ii. Amortizarea mașinilor folosite pentru livrare;
iii. Comisioanele plătite vânzătorilor;
Care dintre aceste cheltuieli sunt clasificate drept cheltuieli de distribuție?
a. Doar i și iii
b. Toate
c. Doar i și ii
d. Doar ii și iii
Feedback

Răspunsul corect este: Doar ii și iii
3 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Pentru acordarea punctului din oficiu, alegeti optiunea DA.

a. DA
b. NU
Feedback

4 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Costurile cu manopera directă se referă la:

a. Salariul personaluluice se ocupă cu curățenia
b. Salariul controlorului de calitate
c. Salariul personalului care distribuie mancare la domiciliul clientilor
d. Salariul constructorilorce lucrează la construcția unei case pe un șantier
Feedback
Răspunsul corect este: Salariul constructorilorce lucrează la construcția unei case pe un șantier
5 întrebare
Parțial corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Potriviți noțiunile din stânga cu definiția corespunzătoare din coloana dreaptă aferente clasificării
cheltuielilor după posibilitatea încorporării în cost:
b) sunt cheltuielile care sunt luate în calcul în

contabilitatea managerială și care includ
Răspunsul
cheltuieli existente în CF încorporate în costuri Cheltuieli neîncorporabile
cu sau fără diferenţe și cheltuieli absente în CF,
dar încorporate în costuri (supletive).
c) sunt cheltuielile preluate din contabilitatea Răspunsul
financiară. Cheltuieli din contabilitatea financiara
a) sunt cheltuieli absente în CF, dar încorporate

în costuri. Ele fac obiectul contabilității Răspunsul
manageriale, dar nu sunt recunoscute de Cheltuieli încorporabile
contabilitatea financiară.
d) sunt cheltuielile care nu au legătură cu
activitatea sau nu sunt cheltuieli curente. Ele fac Răspunsul
obiectul contabilității financiare dar nu sunt Cheltuieli supletive
recunoscute de contabilitatea managerială.

Feedback

Răspunsul corect este: b) sunt cheltuielile care sunt luate în calcul în contabilitatea managerială
și care includ cheltuieli existente în CF încorporate în costuri cu sau fără diferenţe și cheltuieli
absente în CF, dar încorporate în costuri (supletive). → Cheltuieli încorporabile, c) sunt
cheltuielile preluate din contabilitatea financiară. → Cheltuieli din contabilitatea financiară, a) sunt
cheltuieli absente în CF, dar încorporate în costuri. Ele fac obiectul contabilității manageriale, dar
nu sunt recunoscute de contabilitatea financiară. → Cheltuieli supletive, d) sunt cheltuielile care
nu au legătură cu activitatea sau nu sunt cheltuieli curente. Ele fac obiectul contabilității
financiare dar nu sunt recunoscute de contabilitatea managerială. → Cheltuieli neîncorporabile
6 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Care dintre următoarele elemente este specific unui cont de profit şi pierdere ce a fost întocmit
a. Cheltuieli cu salariile
b. Cheltuieli cu materiile prime
c. Venituri aferente costului stocurilor de produse finite
Feedback

Început la luni, 15 martie 2021, 13:38

Status Terminat
Completat la luni, 15 martie 2021, 13:43
Timp necesar 4 min 55 secs
Notează 2,13 din maxim 10,00 (21%) posibil
1 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Compania A suportată următoarele costuri în cursul lunii.

- Materii prime: 500 um/bucată
- Manoperă : 200 um/bucată
- Chiria pentru atelier: 80.000 um
- Apa consumată în atelier: 40.000 um
- Salariile personalului de întreținere din atelier: 10.000 um
Care sunt costurile variabile, în condițiile în care compania obține 100 bucăți.
a.
80.000
b.
50.000
c.
70.000
d.
130.000
Feedback

Răspunsul corect este:
70.000
2 întrebare
Parțial corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Asociati următoarele informații
Răspunsul
Cheltuielile cu amenzile sunt considerate Costuri ale perioadei
Răspunsul
Cheltuielile cu materiile prime sunt considerate Costuri indirecte de produc?ie
Cheltuielile cu amortizarea sediului societății Răspunsul

sunt considerate Costuri generale de administra?ie
Cheltuielile cu chiria spațiului productiv sunt Răspunsul

considerate Costuri în avans
Feedback

Răspunsul corect este: Cheltuielile cu amenzile sunt considerate → Costuri ale
perioadei, Cheltuielile cu materiile prime sunt considerate → Costuri directe de
producție, Cheltuielile cu amortizarea sediului societății sunt considerate → Costuri generale de
administrație, Cheltuielile cu chiria spațiului productiv sunt considerate → Costuri indirecte de
producție
3 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Luați în considerare o companie care produce piese auto și alegeți unul dintre numeroasele sale
produse ca obiect de cost. Care dintre următoarele costuri este un cost direct?
a. Salariile lucrătorilor care operează echipamentele numai pentru acest produs
b. Costul unui sistem de alarmă de incendiu instalat în atelier
c. Cheltuielile cu utilitățile aferente uzinei
d. Salariul unui supraveghetor care supraveghează mai multe produse
Feedback

Răspunsul corect este: Salariile lucrătorilor care operează echipamentele numai pentru acest
produs
4 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Compania A a suportat următoarele cheltuieli în ultima lună. Care este cost fix?
a. Materiale directe: 500.000 um
b. Costul energiei electrice suportate în uzină: 40.000 um
c. Costul unui sistem de alarmă de incendiu instalat în atelier: 200.000 um
d. Comisioane de vânzare plătite pe unitate vândută: 60.000 um
Feedback

Răspunsul corect este: Costul unui sistem de alarmă de incendiu instalat în atelier: 200.000 um
5 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării

a. NU
b. DA
Feedback

1 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Societatea X fabrica 2 produse pentru care valoarea cheltuielilor de producție este de 6.000 lei,
iar al celor de distribuție este de 3.000 lei. Se mai cunosc următoarele informaţii:
a. Cantitatea fabricata: produsul A – 100 bucati, produsul B - 200 bucati, produsul C - 300
bucati;
b. Greutatea produselor: produsul A – 5 kg, produsul B - 10 kg, produsul C - 15 kg.
În cazul utilizării raportului direct, costul de productie unitar pentru produsul B este:
NOTĂ: Cifrele se vor introduce fără spațiu, separator de tip punct sau virgula sau unitate de
măsură. Exemplu 1234. În cazul în care rezultatul este cu zecimale, se vor lua în considerare
doar 2 zecimale și se va utiliza ca separator virgula, nu punctul. Exemplu 0,50.
4,5
Răspuns:
Feedback
Răspunsul corect este: 8,58
2 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Într-o entitate economică cheltuielile generate de utilizarea unei linii de producţie sunt de 262.400
u.m.. Linia de producţie este utilizată pentru a fabrica 50.000 t de produs A, 1.200 t de produs B
şi 80.000 t de produc C. S-au înregistrat pierderi tehnologice de 200 t pentru produsul B şi de
5.000 t pentru produsul C. Care este costul unitar al produsului B?
a. 3 u.m..
b. 2,4 u.m.;
c. 1,66 u.m.;
d. 2 u.m.;
Feedback
Răspunsul corect este: 2,4 u.m.;
3 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
O entitate economică fabrică produse finite în următoarele condiţii: consum de materii prime
5.000 u.m., cheltuieli cu manopera directă 9.000 u.m., cheltuieli cu calamitățile naturale 1.000
u.m.. Costul standard de producție preconizat este de 80% din valoarea celui efectiv. Care este
înregistrarea contabilă privind obtinerea produselor finite evaluate la cost de producție standard?
a. 931 = 902 12.000 u.m.;
b. 902 = 931 12.000 u.m.;
c. 902 = 931 11.200 u.m..
d. 931 = 902 11.200 u.m.;
Feedback
Răspunsul corect este: 931 = 902 11.200 u.m.;
4 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Pentru acordarea punctului din oficiu bifați opțiunea "DA".

a. NU
b. DA
Feedback

5 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
În contabilitatea managerială, cheltuielile cu salariul managerului se recunosc în debitul contului

921 Cheltuielile activității de bază.
Selectați o opțiune:
Adevărat
Fals
Feedback
Răspunsul corect este "Fals".
6 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Societatea comercială Alfa utilizează metoda pe comenzi. Comanda 123 este formată din 200
bucăți de produs Z și presupune un consum de 100 kg materii prime, un timp de execuție de 60
ore, constând în operațiuni ce implică manoperă directă, respectiv recunoașterea altor cheltuieli
directe în valoare de 200 um. Costul de achiziție al materiilor prime este de 8 lei/kg. Tariful
pentru manopera directă este de 10 um/oră. Rata de absorbție a cheltuielilor indirecte este de
0,5, fiind calculată în funcție de valoarea consumului de materii prime. Cheltuielile generale de
administrație au o rată de absorbție de 0,4, fiind calculate în funcție de costul de producție al
comenzii. Societatea comercială dorește obținerea unui profit egal cu 10% din costul complet al
comenzii. Care este costul de producție al comenzii 123?
a. 2.800 um;
b. 3.500 um.
c. 1.600 um;
d. 2.000 um;
Feedback
Răspunsul corect este: 2.000 um;
7 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Procedeul cantitativ se utilizează pentru separarea cheltuielilor în variabile și fixe.

Adevărat
Fals
Feedback
8 întrebare
Nu a primit răspuns
Marcat din 1,00
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Întreprinderea Omega obține din procesul de producție două comenzi: 10 și 20. Pentru comanda
20 există, la începutul lunii, producție în curs de execuție în valoare de 120.000 u.m.. Cheltuielile
directe sunt de 800.000 u.m. pentru comanda 10 și 1.200.000 u.m. pentru comandal 20., iar
cheltuielile indirecte sunt de 400.000 u.m.. De asemenea, pentru comanda 20 există, la sfârșitul
lunii, producție în curs de execuție în valoare de 50.000 u.m..
0.2
Rata de absorbție a cheltuielilor indirecte de producție este de Răspunde
lei.
1510000
Costul de producție pentru comanda 20 este de Răspunde
lei.
NOTĂ: Cifrele se vor introduce fără spațiu, separator de tip punct sau virgula sau unitate
de măsură. Exemplu 1234. În cazul în care rezultatul este cu zecimale, se vor lua în
considerare doar 2 zecimale și se va utiliza ca separator virgula, nu punctul. Exemplu 0,50.
9 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Se cunosc următoarele informații: cantitatea obținută 25.000 bucăți, cifra de afaceri 170.000 lei,
costul complet unitar 6,8 lei/bucată, cantitatea vândută 22.000 bucăți, costul de producție al
produselor vândute 90.200 lei.
Valoarea pentru formula contabilă 901=902/COST PERIOADĂ este
NOTĂ: Cifrele se vor introduce fără spațiu, separator de tip punct sau virgulă sau unitate
de măsură. Exemplu 1234
25000
Răspuns:
Feedback
Răspunsul corect este: 59400
10 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
În cazul metodei pe comenzi există întotdeauna producție în curs de execuție.

Adevărat
Fals
Feedback
1 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Înregistrarea cheltuielilor indirecte de producție pentru comanda CD175 în valoare de 1.000

leise înregistrează astfel:
921/CD175 = 901 1.000 lei
Adevărat
Fals
Feedback
2 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
În luna noiembrie 201N o entitate economică dispune de următoarele informații, în vederea

determinării costului de producție aferent comenzii nr. 12: Cheltuieli cu materii prime aferente
comenzii nr. 12 – 4.000 um, cheltuieli cu salariile 100.000 um, din care 10% revine personalului
direct productiv ce lucrează pentru finalizarea comenzii nr. 12; 15% personalului direct productiv
ce lucrează pentru finalizarea altor comenzi; restul salariilor revin personalului din sectorul
administrativ, iar din acestea 20% vor fi repartizate asupra comenzii nr. 12 pentru obținerea
costului complet. Valoarea contribuțiilor aferente entității economice se poate determina aplicând
un procent de 2% la valoarea salariilor. Producția în curs de execuție existentă la începutul lunii
noiembrie 201N aferentă comenzii nr. 12 este de 5.000 um, iar cea în curs de execuție existentă
la sfârșitul lunii noiembrie 201N aferentă altor comenzi este de 1.000 um. Care este valoarea
costului de producție aferent comenzii nr. 12?
14200
Costul primar pentru comanda 12 este de Răspunde
lei.
76500
Cheltuielile administrative sunt de Răspunde
lei.
19200
Costul de producție al comenzii 12 este de Răspunde
lei.
3 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
a. NU
b. DA
Feedback

4 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
O entitate economică fabrică o comandă (123ABC) în următoarele condiții: consum de materii

prime 1.000 um, cheltuieli cu manopera directă 4.000 um, cheltuieli cu calamitățile naturale 2.000
um. Costul standard de producție preconizat pentru comanda respectivă este de 90% din
valoarea celui efectiv. Care este înregistrarea contabilă privind înregistrarea comenzii 123ABC
evaluată la cost standard?
a.
931/123ABC= 902/123ABC7.000 um
b.
902/123ABC= 931/123ABC5.000 um
c.
931/123ABC= 921/123ABC6.300 um
d.
931/123ABC= 902/123ABC4.500 um
e.
902/123ABC= 931/123ABC7.000 um
Feedback

931/123ABC= 902/123ABC4.500 um
5 întrebare
Parțial corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Soceitatea Alfa aplică metoda pe comenzi. Alegeți afirmațiile adevărate

Alegeți una sau mai multe opțiuni:
a. Fiecare comandă are caracteristici specifice
b. Metoda pe comenzi se aplică în cazul producției de masă (foarte multe produse identice)
c. În cazul metodei pe comenzi, există întotdeauna producție neterminată
d. Comenzile au, în general o dirată scurtă de execuție
e. Toate comenzile au aceleași particularități
Feedback

Răspunsurile corecte sunt: Fiecare comandă are caracteristici specifice, Comenzile au, în
general o dirată scurtă de execuție
Care dintre următoarele atribute nu sunt specifice informaţiei contabile pentru management?
a. Evaluarea
b. Fundamentarea deciziilor
c. Controlul
d. Planificarea
Feedback

2 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
a. NU
b. DA
Feedback

3 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Care dintre următoarele elemente este specific unui cont de profit şi pierdere ce a fost întocmit
b. Costul bunurilor vândute
d. Venituri aferente costului stocurilor de produse finite
Feedback

4 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Care dintre următoarele modalităţi de evaluare se bazează pe informaţii oferite de contabilitatea

managerială?
a. Evaluarea
b. Fundamentarea deciziilor
d. Costul de achiziţie
Feedback

5 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Care dintre următoarele afirmaţii făcute în legătură cu informaţiile oferite de contabilitatea

ii. Modul de prezentare a informaţiilor este la latitudinea fiecărei
entităţi economice;
a. i şi iii
b. ii şi iii
c. i şi ii
d. ii şi iv
Feedback

6 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Care dintre următoarele combinaţii de tranzacţii recunoscute în contabilitatea financiară afectează

valoarea costului de producţie?
a. i şi iii
b. iii şi iv
c. ii şi iii
d. i şi ii
Feedback

Care dintre următoarele combinaţii de tranzacţii recunoscute în contabilitatea financiară afectează valoarea
costului de producţie?
a. i şi iii
b. iii şi iv
c. ii şi iii
d. i şi ii
Feedback

2 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Care dintre următoarele elemente este specific unui cont de profit şi pierdere ce a fost întocmit ţinând cont de
clasificarea cheltuielilor după destinaţie?
Feedback

3 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
O entitate economică ce are ca obiect de activitate producția și vânzarea de produse de patiserie înregistrează
cheltuieli generate de:
i. Chiria pentru depozitul de produse finite;
ii. Amortizarea mașinilor folosite pentru livrare;
iii. Comisioanele plătite vânzătorilor;
Care dintre aceste cheltuieli sunt clasificate drept cheltuieli de distribuție?
a. Doar i și ii
b. Toate
c. Doar ii și iii
d. Doar i și iii
Feedback

Răspunsul corect este: Doar ii și iii
4 întrebare
Parțial corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Potriviți noțiunile din stânga cu definiția corespunzătoare din coloana dreaptă aferente clasificării cheltuielilor
după posibilitatea încorporării în cost:
d) sunt cheltuielile care nu au legătură cu activitatea

sau nu sunt cheltuieli curente. Ele fac obiectul Răspunsul
contabilității financiare dar nu sunt recunoscute de Cheltuieli neîncorporabile
contabilitatea managerială.
b) sunt cheltuielile care sunt luate în calcul în
contabilitatea managerială și care includ cheltuieli
Răspunsul
existente în CF încorporate în costuri cu sau fără Cheltuieli neîncorporabile
diferenţe și cheltuieli absente în CF, dar încorporate
în costuri (supletive).
c) sunt cheltuielile preluate din contabilitatea Răspunsul
financiară. Cheltuieli încorporabile
a) sunt cheltuieli absente în CF, dar încorporate în

Răspunsul
costuri. Ele fac obiectul contabilității manageriale, Cheltuieli neîncorporabile
dar nu sunt recunoscute de contabilitatea financiară.
Feedback

Răspunsul corect este: d) sunt cheltuielile care nu au legătură cu activitatea sau nu sunt cheltuieli curente. Ele
fac obiectul contabilității financiare dar nu sunt recunoscute de contabilitatea managerială. → Cheltuieli
neîncorporabile, b) sunt cheltuielile care sunt luate în calcul în contabilitatea managerială și care includ
cheltuieli existente în CF încorporate în costuri cu sau fără diferenţe și cheltuieli absente în CF, dar încorporate
în costuri (supletive). → Cheltuieli încorporabile, c) sunt cheltuielile preluate din contabilitatea financiară. →
Cheltuieli din contabilitatea financiară, a) sunt cheltuieli absente în CF, dar încorporate în costuri. Ele fac
obiectul contabilității manageriale, dar nu sunt recunoscute de contabilitatea financiară. → Cheltuieli supletive
5 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
a. NU
b. DA
Feedback

6 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Costurile cu manopera directă se referă la:
a. Salariul personaluluice se ocupă cu curățenia
b. Salariul constructorilorce lucrează la construcția unei case pe un șantier
c. Salariul personalului care distribuie mancare la domiciliul clientilor
d. Salariul controlorului de calitate
Feedback
Răspunsul corect este: Salariul constructorilorce lucrează la construcția unei case pe un șantier
Luați în considerare o companie care produce piese auto și alegeți unul dintre numeroasele sale produse ca
obiect de cost. Care dintre următoarele costuri este un cost direct?
a. Salariile lucrătorilor care operează echipamentele numai pentru acest produs
b. Costul unui sistem de alarmă de incendiu instalat în atelier
c. Cheltuielile cu utilitățile aferente uzinei
d. Salariul unui supraveghetor care supraveghează mai multe produse
Feedback

Răspunsul corect este: Salariile lucrătorilor care operează echipamentele numai pentru acest produs
2 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
a. DA
b. NU
Feedback

3 întrebare
Corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Compania A suportată următoarele costuri în cursul lunii.

- Materii prime: 500 um/bucată
- Manoperă : 200 um/bucată
- Chiria pentru atelier: 80.000 um
- Apa consumată în atelier: 40.000 um
- Salariile personalului de întreținere din atelier: 10.000 um
Care sunt costurile variabile, în condițiile în care compania obține 100 bucăți.
a.
130.000
b.
70.000
c.
50.000
d.
80.000
Feedback

70.000
4 întrebare
Parțial corect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Asociati următoarele informații
Răspunsul
Cheltuielile cu materiile prime sunt considerate Costuri directe de produc?ie
Cheltuielile cu amortizarea sediului societății sunt Răspunsul

considerate Costuri generale de administra?ie
Cheltuielile cu chiria spațiului productiv sunt Răspunsul

considerate Costuri în avans
Răspunsul
Cheltuielile cu amenzile sunt considerate Costuri ale perioadei
Feedback

Răspunsul corect este: Cheltuielile cu materiile prime sunt considerate → Costuri directe de
producție, Cheltuielile cu amortizarea sediului societății sunt considerate → Costuri generale de administrație,
Cheltuielile cu chiria spațiului productiv sunt considerate → Costuri indirecte de producție, Cheltuielile
cu amenzile sunt considerate → Costuri ale perioadei
5 întrebare
Incorect
Întrebare cu flag
Textul întrebării
Compania A a suportat următoarele cheltuieli în ultima lună. Care este cost fix?
a. Costul unui sistem de alarmă de incendiu instalat în atelier: 200.000 um
b. Costul energiei electrice suportate în uzină: 40.000 um
c. Comisioane de vânzare plătite pe unitate vândută: 60.000 um
d. Materiale directe: 500.000 um
Feedback

Răspunsul corect este: Costul unui sistem de alarmă de incendiu instalat în atelier: 200.000 um

Managerial A

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Managerial A

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitate magerială.

Suport seminar CIG 2020-2021

D 301 Materii prime C

Valoarea materiilor prime: 12.000+144.000-5.000=151.000-10.000(sold final) = 141.000 (consum materii prime)

LIFO: Si: 60 buc*10= 600 lei

CMP: Si: 60 buc*10= 600 lei

FIFO: Valoare consum = 30 buc*10 = 300 lei

LIFO: Valoare consum = 20 buc*12 + 10 buc*10 = 240 + 100 = 340 lei

CMP: Valoare consum = 30 buc*10,5 =315 lei

2.000 buc * 100 (cost standard)

- Inregistrare dif de cost:

2000 buc * 100 = 200.000 lei

-Descarcare din gestiune:

711 = 345 250.000 (50.000+200.000)

Este necesara inregistrarea 6814 = 391 ?

6. Pornind de la fabricarea a trei produse P1, P2 şi P3 se consideră următoarele situaţii de calcul a

Contabilitatea financiară (CF)

5. Venituri din vânzări 12.000

7. Rata profitului (6/5) 10%

Contabilitatea managerială (CM)

4 Cost total (1+2+3) 3.120 3.200 4.480 10.800

5 Venituri din vânzări 4.096 4.320 3.584 12.000

6 Rezultat (5-4) 976 1.120 -896 1.200

Se cere: Pe baza informațiilor existente, argumentați ce decizie ar trebui să ia societatea cu privire la

7. Se cunosc următoarele informații privind veniturile unei întreprinderi și cheltuielile acesteia,

Cheltuieli Producție Distribuție Administrație TOTAL

2.1. Cheltuielile – elementele constitutive ale costurilor

1. Din contabilitatea societăţii ALFA au fost extrase următoarele informaţii:

Cheltuieli incorporabile = 40.000 +100.000 + 2.250+225.500 – 25.000 +6.0000 – 6.000 +

Informatia Reflectare in CF Reflectare in CM

1. Selectez cheltuielile incorporabile:

Cheltuieli Incorporabile Neincorporabile

Cheltuieli Productie Administratie Distributie Total CF

3. O societate comercială se înființează pe 01.05.201N. În cursul lunii mai 201N se realizează

4. Clasificaţi fiecare din următoarele costuri în:

Fişa de magazie pentru materia primă – Bronz

CMP =( 200kg*23 + 800kg*23,5) /( 200+800) = 4.600 + 18.800 / 1000 = 23,4 lei/kg

Tabloul de cost / Fisa de cost – Candelabre

Fişa de magazie pentru produsul finit – Candelabre

Elemente Cantitate Cost unitar Valoare

CMP = (120*47+700*42,9) / (120+700) = 5.640 + 30.030 / 820 = 43,5 um

Costul complet aferent producției vândute

Rezultatul analitic realizat

1) Identificarea cheltuielilor incorporabile

Toate cheltuielile sunt incorporabile

Cheltuieli Productie Distributie Total CF

(1) Determinarea cheltuielilor cu materiile prime

b) Cheltuieli cu materiile prime

A = 18.000 kg * 15,25 = 274.500

B = 12.000 kg * 15,25 = 183.000

Nu e cazul, nu avem sectii auxiliare.

4) Repartizare cheltuieli indirecte de productie

a.)Alegerea bazei de repartizare: Data in problema - numarul de ore de manopera:

b.)Determinarea ratei de absorbtie a cheltuielilor indirecte (RAI):

RAI = 280.000 u.m/ (5.000 h + 2.000 h) = 40 um/h

c.) Calculul cotei de cheltuieli indirecte ce revine fiecarui produs:

 Cota cheltuieli indirecte pentru produsul A: 5.000 h * 40 um/h = 200.000

5) Detrminare cost productie

Cost de producţie = Producția în curs de execuție la începutul perioadei(PCE0) + Cost primar

6) Determinarea costului complet

Costul complet = Cosul bunurilor vandute + Cota cheltuieli generale de administratie +

6.1 Calculul costului bunurilor vandute

 Costul bunurilor vandute = Costul de productie / Cantitatea obtinuita * Cantitatea

6.2 Calcului cotei de cheltuieli generate de administratie

LIFO: Valoare consum = 20 buc12 + 10 buc10 = 240 + 100 = 340 lei

CMP =( 200kg23 + 800kg23,5) /( 200+800) = 4.600 + 18.800 / 1000 = 23,4 lei/kg

CMP = (12047+70042,9) / (120+700) = 5.640 + 30.030 / 820 = 43,5 um