REVISTĂ A LICEULUI MĂTĂSARI - GORJ

Anul XXVII Nr. 94-97 NOIEMBRIE 2021 - MARTIE 2022 64 PAGINI

Fondator: Dumitru DĂDĂLĂU

t a t e a l u m i n ii
ACEST SIMBOL ESTE DOVADA RECUNOAȘTERII VALORII
CELOR 107 ANI DE ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR ȘI SECUNDAR
INFERIOR ȘI 20 DE ANI DE ÎNVĂȚĂMÂNT SECUNDAR
SUPERIOR ÎN MĂTĂSARI JUDEȚUL GORJ
C e
DEZVELITĂ AZI 9 NOIEMBRIE 2000 DE
MINISTRUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
ANDREI MARGA

Fundația
Murmurul
Pentru voi Editura RENE
Jilțului
luminile
s-au STINS!
Profesor Dumitru Dădălău, preşedintele Fundaţiei „Murmurul Jilţului” la Sărbătoarea Fiilor Jilțului, Ediţia I și la inaugurarea Muzeului Jilţului din 31 Octombrie 1998 a spus: domnule prefect, domnu-
le preşedinte, vă avem pe dumneavoastră conducătorii mineritului din Gorj, aveţi alăturide dumneavoastră pe cei mai buni fii şi poate chiar cei mai buni intelectualiai Gorjului ce sunt răspândiţi în toată
ţara, faceţi tot ce ţine de dumneavoastră şi rezolvaţi ca liceul din Mătăsari să nu se desfiinţeze. Esteo instituţie pe care nu o poate avea oricine în Gorj: să ai un complex şcolar cu 28 de săli
de clasă, o grădiniţă, o creşă, cabinete şi laboratoare, o bază sportivă; dumneavoastră nu ştiţi ce se întâmplă aici, în şcoală, unde arde focul nestins al tine rei generaţii şi cei care-i vedeţi
aici sunt toţi oameni realizaţi, să ştiţi că nici urmaşii dumnealor nu sunt mai proşti sau mai slabipregătiţi decât cei care sunt aici, de aceea vă rog, avem şi reprezentanţi aiInspectoratului
aici, şi sper că vor duce cuvântul conducerii InspectoratuluiŞcolar, ministrului Educaţiei Naţionale că această instituţie trebuie să dăinuiască.

Oameni de seamă prezenți aici în Paradisul din mijlocul infernului

ANDREI MARGA, NICOLAE MISCHIE, EMIL POPESCU, IPS TEOFAN

Ministrul Educației Naționale 9.I.2000 Președintele Consiliului Județean Gorj prefect al județului Gorj Mitropolitul Olteniei

Vivat, crescat Directorul sfințește Mătăsari - etalonul Strigăt de speranță

floreat!
Domnule director Dădălău, domnule preşe-
dinte Mischie, domnule prefect Emil Popescu,
domnule secretar de stat Adrian Gorun, stimaţi
colegi, dragi elevi, onoraţi părinţi..., sunt... sin-
cer emoţionat să particip la aceasta ceremonie
� Continuare in pag. 4
locul și instituția
O inițiativă și o faptă demnă de toată lauda,
ce dovedește ca la Mătăsari, colectivul de cadre
didactice și excelentul director Dumitru Dădă-
lău, demn urmaș la conducerea liceului al frate-
lui său Ion Dădălău, sfințesc locul și instituția.
� Continuare in pag. 4
învăţământului gorjean adresat lui Dumnezeu
Domnule director, permiteţi-mi ca din arti-
Un gînd ales de mulțumire se cuvine a
colul de suflet al dumneavoastră să preiau un
adresa profesorilor și elevilor din Mătăsari
proverb: “că nimic în viaţă nu este uşor şi nimic
pentru frumoasa zi oferită sărbătoririi Nașterii
nu este greu, totul este posibil şi se va înfăptui
Domnului, anul 2001.
dacă vrem şi dacă sperăm”. Demonstraţia este
� Continuare in pag. 4 � Continuare in pag. 4
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Soluția: Să revenim la omenie, adică la esența umană
Ioan-Aurel Pop - Academician, prof.
univ. dr. Președintele Academiei Române
Eu sunt istoric al Evului Mediu și sunt în măsură – con-
form specialității mele – să vorbesc despre vremuri mai în-
depărtate. Societatea noastră a fost marcată de multe eve-
nimente, toate cu rădăcini în trecutul mai apropiat sau mai
recent. Nu ne-am priceput să facem din Centenarul Unirii o
sărbătoare autentică, senină și tonică, îndreptată cu privirea
spre viitor.
Evocarea gloriei trecutului nu are niciun rost dacă rămâ-
ne la nivel festivist, dacă rămâne o simplă lamentare, dacă
nu îndeamnă la acțiuni pozitive. Îi admirăm pe marii oameni
care au făurit România Întregită, dar nu facem nimic ca să
fim aidoma lor. În anii 2019-2020, nu am
reușit să recâștigăm încrederea români-
lor în principalele instituții ale statului. În
țară lucrurile au mers oarecum de la
sine, fără nimic spectacular, în spiritul
unei rutine de-acum obișnuite, fără per-
spective clare de schimbare spre bine.
Pandemia a transformat această letargie
păguboasă într-o adevărată criză.
Pe plan internațional, ne-am ciocnit
de o situație-limită, prilejuită de conflictul
acut dintre globaliști și naționaliști. Aceș-
tia din urmă au alunecat înspre exclusi-
vism național și, câteodată, chiar spre
xenofobie și șovinism, iar globaliștii s-au
lăsat contaminați și, uneori, dominați de
neomarxism, anarhism,  „progresism”,
agnosticism, cinism, anticreștinism etc.
Valorile civilizației europene occidentale – expandate pe
mai multe continente – sunt, pentru prima oară, după seco-
le, puse sub semnul întrebării, contestate, abuzate și chiar
distruse în efigie, adică prin simbolurile lor. Noi, românii, nu
am putut rămâne în afara acestor mari provocări. Ne uităm,
în plină stare de alertă sanitară, la o lume care nu mai sea-
mănă cu a noastră, cu societatea umană așezată.  Este o
lume nesigură, labilă, fără încredere în valori, în cinste, co-
rectitudine, în cultul muncii, în virtuțile educației. Am ajuns
să credem că vom putea trăi veșnic de-acum încolo în afara
socializării directe, naturale și firești, ca niște roboți, ceea ce
este foarte grav.  De ce se întâmplă toate aceste lucruri?
Este foarte greu de spus!
Ajunseserăm să credem că binele este etern și că noi nu
trebuie să mai depunem eforturi pentru perpetuarea acestui
bine. Ne-am lăsat amăgiți de iluzii, am pus aparențele îna-
intea esențelor, formele înaintea fondului, facilitățile înaintea
efortului, plăcerea înaintea muncii. Or, de cel puțin două mi-
lenii se știe că „natura nu dă nimic omului fără mare
stăruință” (nihil homini natura sine magno labore dat). So-
luția: să revenim la omenie, adică la esența umană, la acele
chestiuni simple care ne fac oameni.
2
Situația românilor care trăiesc în afara granițelor Româ-
niei și în preajma acestor granițe s-a schimbat în rău. În
Basarabia, regimul comunist al președintelui Dodon reapro-
pie forțat regiunea de Moscova, oprind manifestările de
identitate românească și persecutându-i pe promotorii idei-
lor unioniste. În Ucraina, continuă ofensiva împotriva limbii
române și a școlilor românești. În Serbia, o parte dintre ro-
mâni sunt grav discriminați și botezați abuziv vlahi. Aceștia
nu se bucură de niciun drept democratic referitor la conser-
varea identității lor românești. În Bulgaria, comunitatea etni-
că românească nu este recunoscută și nu beneficiază decât
de dreptul de asociere culturală. În Ungaria, românii sunt
aproape complet asimilați. Ce să mai vorbim despre românii
din Balcani, care fac parte din cele trei ramuri sudice ale
poporului nostru (aromâni, meglenoromâni, istroromâni)?
Principiul „dezbină și stăpânește” este la ordinea zilei: ro-
mânii din mai multe locuri sunt împărțiți, în chip artificial, în
români și moldoveni, în români și vlahi, iar confuzia voită
dintre români și romi este cultivată sistematic în anumite
cercuri. Academia Sârbă a dar un răspuns  „diploma-
tic” evaziv, fără legătură cu realitatea.
Nu cred că decidenții români nu acceptă ideea funda-
mentală a necesității învățământului clasic, singura formă
firească de educație. Dar, în plină manifestare agresivă a
pandemiei, este greu de găsit soluții optime privind educa-
ția. Suntem prinși între Scylla și Caribda: amenințarea bolii,
pe de o parte și perspectiva inculturii și a barbarizării, pe de
altă parte.
Calea de mijloc nu este greu de găsit, dar este foarte
greu de aplicat. Oricum, noi nu numai că nu suntem pregă-
tiți să facem școală exclusiv în fața computerului, a tabletei
sau a telefonului mobil, dar avem convingerea că acest fel
de școală generalizată este sortit eșecului, că el nu poate
realiza obiectivele de bază ale educației. Prin urmare, soci-
etatea românească ar trebui să-și reunească toate forțele
sale intelectuale, pentru a găsi și aplica soluția școlii față în
față și a recurge la învățământul online doar temporar și
parțial, până la trecerea crizei. Ideea că ne aflăm în etapa
menită să facă din educația digitală unica soluție a școlii
românești este greșită și periculoasă. Ea alimentează ten-
dința unora de a susține că cetățenii urmează a fi transfor-
mați în simplă masă informă de manevră. Dincolo de aceas-
ta, este foarte clar că un popor incult și needucat este ușor
de amăgit și de manipulat.
În multe țări și mai ales în Occidentul Europei, satul este
aproape eradicat. Viitorul societății strict tehnologizate pare
să fie aglomerația urbană. Totuși, dezavantajele unei ase-
menea societăți sunt tot mai mult date în vileag tocmai în
comunitățile cele mai urbanizate.
Noi, deocamdată, mai avem sate și, în consecință, mai
avem șansa să le conservăm în formele lor tradiționale,
adaptând fondul după nevoile civilizației contemporane. Cu
alte cuvinte, o casă cu pridvor de lemn, situată într-o curte
sau pe o pajiște vecină cu un pământ de arătură ori cu o li-
vadă poate fi făcută să aibă în interiorul ei toate facilitățile
moderne, păstrând eventual vatra, lăzile de zestre, pernele
și cuverturile țesute la război ori brodate etc.
Salvarea lumii românești nu constă în imitarea neajun-
surilor Occidentului, ci în revigorarea agriculturii noastre, a
unor meșteșuguri tradiționale, a curățeniei mediului ambi-
ant, a nutriției ecologice, a  „cumințeniei pământu-
lui”. IT-iștii formează o breaslă și fac o meserie ca oricare
alta, dar digitalizarea este o metodă utilă tuturor meseriilor,
cum este scrisul, cum este vorbitul. Nu avem cum să fetiși-
zăm aceste lucruri, pentru că ne îndepărtăm de esențele
umane, se seva omului, îl rupem pe individ de alți oameni și
de natură, ceea ce este diavolesc.
Eu spun mereu că omenirea (și, implicit, noi, românii) a
trecut, de-a lungul istoriei, prin crize teribile, mult mai grele,
mai distrugătoare și mai năucitoare decât cea prezentă și a
știut să iasă din ele, cu mari sacrificii, dar cu fruntea sus. De
ce s-a putut întâmpla acest lucru? Pentru că s-au păstrat
nealterate încrederea și speranța.
În momentele cele mai grele, în pofida re-
numelui nostru de individualiști și cârtitori, ro-
mânii s-au mobilizat și au acționat solidar. Al-
teori au aplicat formula capului plecat, ceea ce
nu este întotdeauna de rușine. Semeția a în-
semnat câteodată sinucidere, iar aceasta nu a
folosit nimănui dintre cei sacrificați și nici se-
menilor lor.
Sunt momente în viață când un popor mic
iese din necaz prin tratative, prin cedări parția-
le care pot fi garanția unor mari împliniri viitoa-
re. Soluția orgoliului și a sfidării este apanajul
unor mari națiuni și conduce la neglijarea și
sacrificarea celor amărâți.
În Evul Mediu, când eram potopiți de inva-
zii, am dozat destul de bine rezistența și conci-
lierea, fiind gata să luptăm când era de luptat
și să cedăm când era de cedat. Un observator
italian din secolul al XV-lea spune că românii nu s-au supus
niciodată turcilor ca învinși, ci ca învingători. Faptul poate să
pară un paradox, dar nu este: când te supui după ce ai obți-
nut o victorie de etapă (nu decisivă), poți să câștigi pacea,
ceea ce este mare lucru; dacă te lași bătut până la ultima
picătură de sânge, inamicul își va impune cu siguranță jugul
lui de fier și te va anihila. Se spune că noi, românii, ne-am
cam trădat aliații, ceea ce este adevărat, dar nu am făcut-o
mai mult decât alții.
Când o mare putere rupe un pact și trece brusc de par-
tea inamicului de odinioară, se zice că a făcut o mișcare
strategică, pe când dacă face asta un popor mic, se zice că
a trădat!
Unul din făuritorii României Întregite a spus că în fața
înșelăciunii și trădării unor străini, „numai încrederea în
noi înșine și în neamul nostru românesc ne poate mân-
tui”. Dacă dispunem de forța încrederii în noi înșine, dacă
ne respectăm și ne iubim țara și poporul din care facem
parte, ne vom găsi cu siguranță aliații cei mai potriviți. Dacă
ne vom autoflagela în continuare, dacă ne vom blama pe noi
înșine, dacă ne vom lua mereu lumea în cap, atunci ne vom
distruge singuri și nu vom mai avea nevoie de niciun aliat.
D.D.

Trecerea la prostocrație
Am căutat mereu antonimul meritocrației.
M-au stârnit, recunosc, trei fapte. M-a stârnit
anticiparea făcută de Habermas, în Parlamen-
tul Spaniei, în 1984, că Europa va fi confrun-
tată cu o criză de lideri. Apoi analiza din Fran-
ța, care a dovedit declinul pregătirii celor care
ajung în fruntea statului. M-a stârnit un ziarist
autohton, care a arătat că în ultimii ani notele
de 6-7 lovesc în România notele de 9-10.
Căutând antonimul, m-am mulțumit o vre-
me cu propunerea „mediocrației”. Nietzsche
(Așa grăit-a Zarathustra, partea III) a vorbit
aspru de „mediocritate (Mittelmässigkeit)”,
care face ca unii să-și ia „lașitatea” drept
„virtute”, încât devin „cele mai bune animale
de casă pentru alții”.
Mai nou, „mediocrația” a fost echivalată
cu partea slab calificată, dar descurcăreață a
societății, care s-a strecurat la decizii. Astăzi,
mediocrația nu mai este compusă, precum în
revoluțiile socialiste ale anilor cincizeci, din
„intelectuali autodidacți și buticari comple-
xați, care se încearcă laborios în cunoștințele
și artele rezervate altădată elitei”(Alain De-
neault, La mediocratie, Lux, Quebec, 2015, p.
27). Între timp, ea cuprinde nu „devotați”ai
cauzelor, cât inși care fac „ceea ce se cere”.
Ea generalizează „prostia funcțională”.
Proliferează, ne spun analizele, mediocrul
care zice că nu pactizează cu ce este în jur,
dar, lipsit de idei, face pe revoltatul pe la col-
țuri. Îl acompaniază mediocrul care ia notă de
propagandă, dar, îngrozit de ce vede în reali-
tate, se refugiază în narcotice. Vine apoi „me-
diocrul zelos”, care luptă pentru favorurile
autorităților, convingerile fiindu-i indiferente.
Nu lipsește mediocrul conștient de degradare,
dar care se gândește că are de plătit rate, de
aranjat rude și-și aplaudă șefii. Următorul este
„mediocrul care justifică ce fac șefii” și jubi-
lează când aceștia îi aruncă din mers un favor.
Oricine mai poate adăuga ceva la aceste
tipuri, căci mediocritatea s-a diversificat. Se
poate adăuga, de pildă, mediocrul secătură –
absolvent de valoare îndoielnică, mărginit, dar
care s-a „aranjat” și se ploconește în stânga
și în dreapta. Altceva mi se pare, însă, esenți-
al. Anume, există ceva mai grav decât medio-
crația. Este vorba de prostocrație, care consti-
tuie veritabilul antonim al meritocrației.
Mediocrația se formează în jurul „respec-
tului” legilor, în care, se știe, formalismul con-
tează. Aici, reușita ajunge să fie socotită merit,
căci nu contează valoarea. Prostocrația este,
în schimb, acțiunea reușită a nepregătiților de
a acapara decizia în societate și, mai ales, de
a impune prostii cu mijloacele statului.
Cine este, însă, autorul prostiilor? Clasicul
în temă, Carlo M. Cippola (Allegro ma non tro-
ppo, 1988, text reluat în Whole Earth Review,
2013), ne-a dat un criteriu: „prostul este o
persoană care cauzează pierderi altei persoa-
ne sau unui grup de persoane, în vreme ce el
însuși nu derivă câștig și nici măcar nu-și
poate compensa pierderile”. Se pot indica,
însă – în România actuală în mod sigur –
proști care cauzează pierderi altora, în timp ce
ei nu pierd decât ceea ce-i lasă reci, cum ar fi
onoarea. Este plin de cei care au făcut pagube
celorlalți, dar și-au însușit case, fabrici, co-
menzi de la stat, posturi bugetate, rezerve din
l M u r m u r u l J i l ţu l u i
bănci! De aceea, în opinia mea, prost este cel
care luptă cu orice mijloc să intre în funcții
publice, dar, fiind depășit, cauzează pierderi
celorlalți.
Nu avem măsurători indiscutabile ale inte-
ligenței. Ar fi de văzut, poate, care sunt notele
școlarității și facultății celui care vrea să dic-
teze soarta altora. Oricum, în tradiția în care
trăim, „nepriceperea”, „incapacitatea”, „in-
cultura”, „lipsa de judecată adecvată”, „lipsa
de bun simț” și „insensibilitatea” sunt indicii
ale prostiei. Azi știm că prostia își are legile ei.
Carlo M.Cippola a găsit deja cinci.
Prima lege a prostiei este aceea că “tot-
deauna și în mod inevitabil fiecare subesti-
mează efectivul de proști aflați în circulație”.
Nu face nimeni excepție!
Potrivit celei de a doua legi, „probabilita-
tea ca cineva să fie prost este independentă
de orice altă caracteristică a persoanei re-
spective”. Prostia nu are de a face cu clasa
socială, cu naționalitatea, cu studiile, cu sexul.
Nici cu politica. Sunt destui proști care se dau
liberali sau aristocrați.
A treia lege spune că există o „putere a
prostiei”. Adică, „persoanele esențialmente
proaste sunt periculoase și dăunătoare….
Cum spunea Schiller, <contra prostiei chiar
bunul Dumnezeu luptă zadarnic>”. Iar exem-
plele abundă.
A patra lege este acea că „oamenii care
nu sunt proști subestimează totdeauna pute-
rea de a dăuna a indivizilor proști”. Într-ade-
văr, cel care nu este prost este tolerant, pros-
tul dă cu barda – pentru el pe lume este una,
oablă!
Potrivit celei de a cincea legi, „un prost
este cel mai periculos tip de persoană”. El nu
este propriu doar societăților în declin, ci și
celor în urcare. Doar că, în societățile cu slabă
exigență, se petrec două fenomene: „ceilalți
membri ai societății permit proștilor să preia
conducerea, iar compoziția tipurilor umane
lasă să crească ponderea proștilor”.
Oricine poate examina aceste legi. Este
clar că mediocrul poate avea diplome, dar în
urma lui sunt compromisuri. Prostul are și el
diplome, iar dacă nu le are, le procură, fie și la
schimb. El face excursii, „participă”. „M-ați
votat, deci eu decid!”, spune prostul, chiar și
atunci când în urma lui sunt doar ocazii ratate
l
sau daune. Dar, să coborâm de la distincții,
pe pământul realității. Cum se vede prea
bine, România actuală se afundă în medio-
crație și, mai ales, în prostocrație. În multe
locuri din lume sunt erori și exagerări, poate
gafe, dar mai puțină prostie. Poate și pentru
că funcționează pluralismul și controlul cetă-
țenesc. În România actuală, avem ziua și
prostia.
Prostia are atâtea fețe câte sunt direcțiile
din care vine. Nu ai cum să nu le vezi, oricât
de moderat sau generos vrei să fii.
Prima este nepriceperea. Ce poți spune
când în Constituție se prevede „stat de drept
democratic”, iar cineva o ține una și bună cu
„stat de drept”, care, se știe, poate fi ori-
cum? Când Uniunea Europeană este în
schimbare, dar îi atacă pe cei care cunosc
situația, ca „antieuropeni”? Când în campa-
nia covit-19 rezultatele încep să fie întrecute
de pagubele deciziilor eronate?
A doua față este incapacitatea de a arti-
cula o idee. Ce poți spune când cineva vrea
să facă politică, dar nu înțelege că politica
presupune să te dedici celorlalți? Când promi-
te – „proiect de țară”, „proiect de educație”,
„guvernare bună” – dar toate vor fi doar dacă
le vor face alții? Când nu a propus ceva și nu
pricepe că incitările nu duc la liman?
A treia față este incultura. A fost, de pildă,
Centenarul țării și al unor instituții. Nimic nu
era mai obligativ decât să aduci în discuție
„democrația curată”, la care s-a aspirat cu
ardoare acum un secol și care ar fi fost salu-
tată de oricare cetățean matur. Ce poți spune
când Centenarul s-a transformat în șuete cu
papion și tinichele și atacarea de concetățeni,
în loc să fie, ca în orice altă țară, ocazia unei
relansări?
A patra față este vizibila lipsă de judecată
adecvată. Ce poți spune văzând aruncatul pal-
tonului peste capotă? Ce-ți spun dispariția în
locuri exotice, ignorarea obligațiilor, exaspera-
rea partenerilor cu lipsa de opinie, semnarea
de documente oneroase, revendicarea de me-
rite inexistente, ducerea ieftină de nas a po-
pulației cu ce nu au făcut rivalii? Când Papa
vine la București și pledează pentru frățietate,
dar, cum pleacă avionul, se trimit milițenii la
porți?
Profesor Universitar Doctor
Andrei Marga
A cincea față este lipsa de bun simț. Ce
poți spune când se vede bine că justiția nu
merge, iar cineva o ține una și bună cu inde-
pendența justiției, pe care nimeni nu o respin-
ge?Când vrea voturile unei diaspore rău infor-
mate, dar nu este în stare să facă ceva pentru
ea? Când declară stare antipandemică și
scoate armata prostește pe străzi, dar rătă-
cește revenirea la normal?
A șasea față este insensibilitatea. Ce poți
spune când se crede justiție ar fi cea care este
dată de „protocoalele” lui Lazăr și Kovesi?
Când la vânzarea de tinere s-a reacționat cu
întoarcerea spatelui? Când se trimit sute de
mii de necăjiți la muncă în alte țări, în vreme
ce în propria țară nelucrarea este la cote re-
cord?
Foarte mulți concetățeni spun că „este
vorba de niște proști ajunși să decidă și asta
este!”Numai că au fost în istorie proști care nu
au împiedicat dezvoltarea. De aceea, nu aș
înlătura explicația că este vorba și de un efort
de sustragere durabilă de la justiție – de la
justiția justă. Cum s-a spus în pătrunzătoarea
presă germană, ar fi fost cazul ca „președin-
tele” să ceară să se examineze faptele de
care l-au legat cei cărora le-a cerut votul din
România: averea obținută, contiguitatea cu
comerțul cu oameni, lipsa de reacție la deva-
lizări de păduri, scindarea societății în interes
personal, încălcarea repetată a  Constituției  ,
etc.. Iar, acum, se adaugă abuzurile ce au fa-
vorizat extinderea covid-19.
Desigur, ce face un ins ține de capul lui.
Sistemul poate fi, în principiu, altul. Numai că,
în România actuală, s-a intrat într-un cerc vi-
cios: inși incapabili se agită și „aleg” un ins
depășit de funcție, care, la rândul său, abu-
zează de Constituție și de instituții și dă funcții
neisprăviților, care trompetează cât de „bun
guvern” sunt, în vreme ce țara nu a realizat cu
ei decât pierderi! Din nefericire, la această
oră, aici prostocrația a ajuns sistem.
În joc este oricum mai mult decât „diletan-
tul”, „confuzionarul” și „necivilizatul”, semna-
lați de presa internațională. Iar la orizont se
anunță costuri enorme, pe care le vor plăti nu
alții decât cetățenii României.
D.D.
3
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Vivat, crescat floreat!
Andrei Marga, Ministrul Educației Naționale - 9.XI.2000
Urmare din pag I
de rebotezare a liceului de la Mătăsari şi vreau din capul locului
să vă mulţumesc din toată inima pentru că îmi oferiţi acest prilej.
Este, nu v-ascund şi pentru noi un moment istoric: pentru
prima dată în România un liceu plasat într-o comună întru-un
sat... rural... să luăm tehnologia consacrată, devine colegiu naţi-
onal.Vă revine dumneavoastră, această întâietate în istoria învă-
ţământului românesc, în sensul că aveţi primul colegiu naţional
amplasat într-o localitate rurală. Îmi dau seama însa că în anii ce
vin multe se vor schimba şi în ce priveşte recunoaşterea ca ora-
şe, în ce priveşte plasarea localităţilor în ierarhia urban rural, dar
istoriceşte rămâne un fapt consacrat. Acest fapt vi se datorează
în cea mai mare măsură, se înţelege, vreau la rândul meu să
evoc mândria pe care o resimţim văzând ceea ce aţi făcut aici şi
vreau imediat să adresez mulţumiri în primul rând directorului şi
direcţiunii şi corpului profesoral al colegiului tehnologic, pentru
că oricum am întoarce lucrurile până la urmă persoanele care
sfinţesc locul.
Vreau să le confirm, ca unul mai în vârstă, că peste ani vor
resimţi o mândrie teribilă când vor putea spune: Eu am făcut nu
orice şcoală, ci Colegiul Tehnologic de la Mătăsari. Vreau să le
doresc, distinşilor mei colegi, profesori, să aibă parte de satisfac-
ţii si de echipările care sunt necesare si daţi-mi voie să menţio-
nez, fie şi numai în treacăt de data aceasta, că mă bucură, este
un privilegiu pentru mine această postură de naş în care sunt la
această oră.
Un sincer omagiu competentului corp profesoral, direcțiunii și
directorului plin de inițiative și devoțiune, excelenților elevi ai Co-
legiului Național Tehnologic Mătăsari !
Directorul sfințește locul
și instituția
Nicolae Mischie, Președintele
Consiliului Județean Gorj
Urmare din pag I
Este o dovadă de dăruire față de idealurile învă-
țământului românesc, de receptivitate maximă a
dascălilor față de generațiile cărora le-au dăruit tot
ce au știut ei mai bine spre a le fi de folos în viață și
în societate. Felicitam din toata inima pentru tot ceea
ce au facut in aceasta scoala si pentru comunitate.
Eforturile lor inseamna munca, cunostinte, demnita-
te si raspundere.
Transformarea liceului in Colegiu National Tehno-
logic, reprezinta un moment de puternica traire su-
fleteasca pentru toti cei prezenti.
BRAVO !
Strigăt de speranță adresat lui Dumnezeu
Întâlnirea cu peste 2000 de copii s-a transformat
într-un strigăt de speranță adresat lui Dumnezeu, stră-
moșilor și viitorimii.
Mulțumiri alese se cuvin domnului director Dădălău
Dumitru și cadrelor didactice pentru jertfa depusă la
creșterea copiilor Țării.
Conduceţi un liceu de excepţie, un liceu cald, un li-
Mătăsari - etalonul
învăţământului gorjean
Emil Popescu,
Urmare din pag I prefect al judetului Gorj
făcută! Ceea ce s-a făcut astăzi în acest liceu m-a
emoţionat profund, sincer vă mărturisesc. Conside-
ram, ca un cetăţean al Gorjului, ca etalon Liceul Tudor
Vladimirescu. Astăzi dumneavoastră aţi demonstrat
contrariul. Etalonul învăţământului gorjean în ceea ce
priveşte baza materială este acest liceu.
Felicitările, mulţumirea sunt doar pentru dumnea-
voastră şi pentru distinsul dumneavoas-tră conducă-
tor şi pentru organele administraţiei publice locale din
această comună.
Cuvintele sunt de prisos în continuare, emoţiile ne
încearcă pe toţi. Pentru că şi aşa ne-am întins prea
mult, tuturor, elevi, profesori, cetăţeni vă doresc multă
sănătate şi realizări deosebite.
IPS Teofan Mitropolitul Olteniei
ceu cu chip curat, lumina din ochii elevilor dumnea-
voastră m-a reconfortat sufleteşte şi m-a întărit în mi-
siunea ce- o avem de îndeplinit cu toţii. L-am rugat pe
bunul Dumnezeu să reverse darurile Sale asupra direc-
torului, asupra cadrelor didactice şi asupra elevilor Co-
legiului din Mătăsari.

“Ne văităm că n-am avut noroc, că duşmanii ne

sunt prea aproape, că ne trec prin sabie şi foc, dar
puţini AU VRUT SĂ VREA să scape!”
Tudor Gheorghe -

Vulturi albi, feriţi de rele

Cei aleşi, cei scoşi din rînd Şi se miră şi se-ntreabă
Rîd luceferi printre stele De ce-au scos-o la tarabă

Degeaba Dar sîntem cum am rămas

De cînd ne-am vîndut norocul
Ca s-o vândă la bucată
Până nu-i revendicată.
Cît de repede s-au dus Orbi de orbi, fără de glas
Anii ăştia ce trecură Căutîndu-ne iar locul Cei cu drept s-o moştenească
Numai am văzut că nu-s Nu mai vor să se mai nască.
Şi-am îmbătrînit în ură Refren Cei născuţi sunt fiii ploii.
Ochii ni s-au micşorat Degeaba, pentru noi luminile s-au stins Plâng pe umerii nevoii
Buzele se subţiară Degeaba în mijlocul verii noastre-a nins
Fiii ni s-au cocoşat Degeaba. Aşteptând să vină alţii
Şi-au plecat scîrbiţi din ţară Să le dea porţii şi raţii,
Ce-a rămas de la ospăţul
Refren: Hoţilor ce strigă <Hoţul!>
Degeaba, pentru noi luminile s-au stins
Degeaba în mijlocul verii noastre-a nins Naţiunea mea nătângă
Degeaba ne-au secat fîntînile şi plîng Nu mai poate nici să plângă.
Degeaba păsările gureşe din crîng Stă dezbrăcată în ţărână
Doamne, cît am mai crezut Să-i întindă Domnu-o mână
Că ne ţii candela aprinsă!
Şi noi tot ca la-nceput S-o ridice, să se spele
În genunchi, cu mîna-ntinsă Să se cureţe de rele,
Milogindu-ne mereu Ca să strige-n gura mare:
Aşteptăm pe scurtătură
Ocolind drumul cel greu Naţiunea mea, necoaptă Iar sunt gata de vânzare!

Să ne pice para-n gură Naţiunea mea, necoapta Naţiunea mea, necoapta

Refren Şade-n stânga, da’ vrea-n dreapta. Şade-n stânga, da’ vrea-n dreapta.
Cum ne mai vedeam zburînd Naţiunea mea, nătânga, Naţiunea mea, nătânga,
Când e-n dreapta cere-n stânga. Când e-n dreapta…

4

Ziua Culturii Naționale
Eminescu este cifrul secret al nației
„Eminescu este una dintre grinzile de susținere a neamului. El nu este o simplă cărămidă, nu e o simplă
țiglă sau o simplă fereastră, e grinda de bază, aia care păstrează neamul întreg… În Eminescu ne
întâlnim toți. Asta este o chestiune aproape fără egal. Nici nu știu dacă mai au alte popoare acest noroc
și această condamnare divină, să se poată regăsi într-un nume…”.
„Nu cunosc mândrie mai mare decât să fii ROMÂN”
Dorul românesc
- Ciudată noapte simt că o să fie
și-o să trăznească în dictionar,
la noapte, în Moldova mijlocie,
se naște EMINESCU nostru iar.
- A fost sortit să vină 'n cea mai dulce
și 'n cea mai sfâșiată dintre țări,
pleca 'vor toți ai zilei să se culce
și-l vor primi strămoșii lui călări.
- Aşa firesc se 'ntâmplă nefirescul,
pamântul nostru suferă adânc,
la Ipoteşti se naşte EMINESCU ....
și-n toată România mame plâng.
- La noapte, dintr 'un pântec şi o slovă,
se naște steaua celor ce 'au tăcut,
îngenunchez, în fața ta, Moldovă,
şi mâna mult lovită, ți-o sărut.
- De atâtea ori, în vremuri, sfâșiată
ai fost, Moldova, cum să spun nu pot,
dar EMINESCU ce se naște, iată,
în Doina lui, o să cuprindă tot.
- Ciudată noapte, noaptea noastră mare,
o noapte cum a fost la început,
şi de la Cernauți şi pân’ la Mare,
pâraiele se 'aud plângând în Prut.
- În el, tresare trist Moldova toată,
toți frații 'nstrăinați se regăsesc,
în el o inimă va şti sa bată
acum şi veșnic, dorul românesc.
- În Voronet s 'a răsculat albastrul,
ca dintr 'un cer fremătător de frați
la noapte 'n țară va urca un astru,
se naşte El, Români, va închinați!
Adrian Păunescu
Cel mai frumos tărâm
împărăţia cuvintelor
„Poet înseamnă să ai nevoie de poezie ca de
aer. Ea să fie răsuflarea ta. Înseamnă ca tot ce se
frământă în tine, tot ce arde în tine, cugetare, vi-
sare, dureri şi bucurii, îndoieli şi aflări, să fii mâ-
nat ca de o poruncă, a le exprima în poezie. Să fii
prieten bun al cuvintelor. Aceasta este, simplu zis,
talentul… Împărăţia cuvintelor este cel mai fru-
mos tărâm. Nu poţi fi scriitor şi mai cu seamă
poet, dacă nu eşti prieten aproape al cuvintelor.
Ele au viaţa lor. Sunt ca nişte fiinţe noi, cu chip, au
înţeles riguros al lor, au fiecare un glas, un timbru.
Şi o anume întindere. Poetul trebuie să le cunoas-
că foarte bine, pe fiecare. Să le iubească, să le
poată chema pe nume… Atunci, cuvintele îl vor
iubi şi ele şi vor veni în chemarea lui, să-i tălmă-
cească limpede, bogat, frumos, sunător, gândul,
simţământul. Să-i zidească poezia”.
l M u r m u r u l J i l ţu l u i
Slavici locuia într-o casă situată pe unde-
va, în zona Piaţa Amzei din Bucureşti. O ca-
meră a casei, din bunăvoinţa soţiei, îi fusese
oferită, fără a plăti chirie, lui Mihai Eminescu,
pe care Vintilă Russu Şirianu, nepotul lui Ioan
Slavici, îl descrie, în amintirile lui, din povesti-
rile tatălui său, ca fiind „de statură mijlocie,
puţin adus de spate, nu prea înalt, păr negru
dat pe spate şi lung cu mustaţă stufoasă, un
chip palid şi o privire adâncă şi tristă. O frunte
înaltă luminoasă, ochii mari fierbinţi cu luciri
de cărbune, cu buze pasionat arcuite”.
Ioan Russu – Șirianu, tatăl lui Vintilă Rus-
su – Şirianu, avea 18 ani când l-a cunoscut
pe autorul „Luceafărului”, acasă la Slavici.
„Când întâia oară mă aflam în faţa lui Emi-
nescu, m-a străbătut un cutremur, în orele
acelea de iureş, în sufletul meu, n-am băgat
de seamă grozava <<orânduială>> din ca-
mera lui Eminescu. Nici n-am simţit mirosul
de acru şi tutun, nici n-am văzut mucurile
aruncate pe podele, nici motocoalele de hâr-
tii… L-am văzut numai pe Eminescu. M-am
spălat, mi-am desfăcut bocceaua. <<Aşadar,
tu eşti fiul surorii lui Ioanici>> – aşa-i spunea
Eminescu lui Slavici – şi semeni cu un cioban.
Din acea clipă tot aşa mi-a spus: <<cioba-
ne>>. Eram ca un fluture de noapte care s-a
izbit, subit de o lampă mare…”
Nepotul venise la familia Slavici, la Bucu-
reşti, pe jos. În opinci a traversat Ardealul
pentru a găsi de lucru în capitală. Eminescu
l-a poftit să ia un loc, a făcut două cafele mari,
apoi l-a ţinut mult de vorbă. La prânz a venit
şi unchiul său Ioan Slavici. A urmat o convor-
bire fulger între el şi nepot, pe urmă l-a insta-
lat într-o odaie, oferindu-i ca pat, o laviţă pe
hol, sub fereastra camerei poetului. „Până în
zori lampa lui Eminescu nu se stingea. Nici el
nu se liniştea. Se auzeau paşii pe podeaua
veche, scormonitul prin lăzi, o carte căzând,
zgomotul maşinii de cafea când măcina boa-
bele. Şi tusea.”
Chiar de a doua zi, Slavici şi Eminescu îl
iau pe Ioan Russu-Şirianu în redacţia ziarului
„Timpul”, ca ucenic, fără salariu, unde lucra
de zor la arhiva redacţională şi tocea cu sârgu-
inţă gramatică, literatură, istorie.
„Bate vântul prin patul tău, <<ciobane>>,
aşa-i?” zice Eminescu lui Şirianu, în noaptea
cu vânt turbat de toamnă. Din acea noapte a
început complotul. Fără să ştie unchiul, poetul
îi lua laviţa prin fereastră seara şi-l instala pe
nepot în camera lui lângă sobă. Dimineaţa sco-
teau laviţa pe fereastră. Şi aşa, au urmat sfin-
tele nopţi, în care au adormit în aceeaşi încă-
pere, Mihail Eminescu şi Ioan Russu Șirianu.
Cină cu lăutari şi „Lacrima Christi”
Era prin 1883. În Bucureşti, zile de vară cu
miresme de tei. Marele prieten al teilor, era
mohorât, înciudat, învelit în culori cenuşii. Se
anunţaseră nişte oaspeţi. Trei dintre actorii cu
care autorul „Luceafărului” străbătuseră ţara,
veniseră pe neaşteptate în Bucureşti, cu bu-
curia de a-l vizita. Hotărâseră, ca seara, să se
întâlnească undeva, să mănânce şi să guste
un pahar cu vin. În buzunarele lui Eminescu
bătea vântul. N-avusese succes nici când a
l
Mihai Eminescu
vrut să împrumute nişte bani. Actorii tră-
seseră la grădina şi hotelul „Dacia”, iar
poetul îl roagă pe nepotul lui Slavici să mear-
gă acolo şi să contramandeze întâlnirea.
Revoltătoarea sărăcie a făuritorului de
opere geniale îl îndurerase pe tânărul lui co-
leg de redacție peste măsură, aşa că, s-a dus
la I.L. Caragiale acasă, i-a povestit tot cu vor-
bă înfierbântată şi gest agitat. Dramaturgul a
ascultat atent şi serios, l-a privit lung, apoi au
străbătut împreună un drum în tăcere. S-au
oprit în faţa unei case impunătoare unde au-
torul „Nopţii furtunoase” a intrat. După câteva
minute s-a întors și i-a zis nepotului lui Sla-
vici:
„Russule, deschide bine urechile. Spune-i
lui Mihai: l-am întâlnit pe domnul Caragiale
care venea spre domnia ta. Mi-a zis să-ţi co-
munic, că eşti poftit diseară la orele 21.00, la
grădina „Union”, la cină. Va fi şi Negruzzi care
a sosit ieri şi alţi domni. Eu i-am spus: că
domnia ta ai trei oaspeţi actori, deci nu se va
putea… Domnul Caragiale a zis: cu atât mai
bine, aceia sunt veseli convivi, să vină cu dân-
şii. Negreşit!… Aşa să-i spui. Mihai e foarte
sensibil. Dacă îşi dă seama de complotul nos-
tru, vai de tine! Şi de mine!… Russule!”
Toate s-au schimbat ca după o magică
poruncă. Seara, la grădina „Union”, în răco-
roasa vară, cu luna călătorind peste plopii
care străjuiau mesele voioase, în zumzetul de
taraf şi lăutari, izbucniri de petrecere sănă-
toase, Eminescu fericit, întinerit, glumeţ și
gălăgios, la pastramă a ciocnit multe pahare
cu vin „Lacrima Christi”, vinul preferat al lui
Eminescu, cu amicii actori şi prietenii lui Ca-
ragiale. Spre zori, când s-a întors acasă, fre-
dona un cântec de petrecere.
Ortografia, demnitatea vestimentară
a cuvintelor
Ziarul „Timpul” îşi avea redacţia într-o
casă boierească spaţioasă, într-o cameră nu
prea plăcută, cu tavan înalt, cu ferestre mari
şi multă lumină. Era ceva anost, prăfos, cu aer
de magazie, locul unde Slavici, Eminescu şi
Caragiale îşi uneau hărnicia talentului slujind
publicaţia politică. În faţa ferestrei erau două
birouri mari. În partea opusă, o masă lungă de
brad, la care lucra Eminescu. În colţ, un birou
mic al lui Caragiale. Fusese mobilă de soi, dar
se învechise şi se legăna, deoarece Caragiale
apăsa necontenit cu bărbia în palmă şi cotul
stâng pe masă greu pe-o parte, atunci când
citea articolele altora, le corecta şi le comen-
ta.
„Într-o după masă de iarnă, lucram în re-
dacţie, cam zgribuliţi, căci soba nu trăgea.
Eminescu cu paltonul pe umeri la biroul cel
vechi, eu, la masa mea de croitorie. Biroul
scârţâia, Eminescu murmura ceva de neînţe-
les ciupindu-şi mustaţa, cu pana ridicată ca
un pumnal izbea înciudat manuscrisul pe ca-
re-l corecta. Trăgeam cu ochiul îngrijorat,
ştiind bine că enervările îi dădeau dureri de
cap. Gemea. Pufăia. Îşi frământa mustaţa,
trăgea de ea. Deodată, se ridică, aruncă pal-
tonul de pe umeri, apucă în pumn hârtiile de
manuscris, dă cu ele de pământ şi izbucneş-
15 Ianuarie 1850 – 15 Iunie 1889
te: „Ce nemernicie! Şi prost şi neruşinat şi
obraznic. <<Ciocoiaşu care îndrăzneşte să
scrie>> . Aruncă foile împrăştiate. Se încrun-
tă şi vorbeşte pe ton de Cicero, „…nerozii,
<<ciobane>>. Să scrii fără talent, că dă po-
runcă şeful să se publice. La fiecare rând,
câteva greşeli de ortografie. Ştii ce-i ortogra-
fia, <<ciobane>>? Este demnitatea vesti-
mentară a cuvintelor. Cuvântul e titlul de no-
bleţe al omului. Cuvintele trăiesc, cuvintele
rămân.”
Cel mai frumos tărâm: împărăţia
cuvintelor
De-a lungul anilor între Eminescu şi „cio-
ban” se legase o prietenie durabilă. Unceni-
cul avansează şi devine corrector. Mergeau
împreună la teatru şi la un vin, „Lacrima
Christi”, iar când ajungeau la fundul sticlei,
urmau confesiunile. Eminescu euforic ascul-
ta cum tânărul se plângea că n-a scris decât
patru versuri. Autorul poeziei „Veneră şi Ma-
donă” îl consola: „Poet înseamnă să ai nevo-
ie de poezie ca de aer. Ea să fie răsuflarea ta.
Înseamnă ca tot ce se frământă în tine, tot ce
arde în tine, cugetare, visare, dureri şi bucu-
rii, îndoieli şi aflări, să fii mânat ca de o po-
runcă, a le exprima în poezie. Să fii prieten
bun al cuvintelor. Aceasta este, simplu zis,
talentul… Împărăţia cuvintelor este cel mai
frumos tărâm. Nu poţi fi scriitor şi mai cu
seamă poet, dacă nu eşti prieten aproape al
cuvintelor. Ele au viaţa lor. Sunt ca nişte fiinţe
noi, cu chip, au înţeles riguros al lor, au fieca-
re un glas, un timbru. Şi o anume întindere.
Poetul trebuie să le cunoască foarte bine, pe
fiecare. Să le iubească, să le poată chema pe
nume… Atunci, cuvintele îl vor iubi şi ele şi
vor veni în chemarea lui, să-i tălmăcească
limpede, bogat, frumos, sunător, gândul, sim-
ţământul. Să-i zidească poezia”.
Zicalele româneşti:
filosofie în trei cuvinte
Singuri în redacţie: Eminescu şi Ioan Rus-
su Şirianu. Aşezat pe pervazul ferestrei des-
chise, autorul „Sărmanului Dionis” citea o
revistă germană. Corectorul aduna texte,
apoi caligrafia într-un caiet zicale latine.
„Am simţit deodată mâna lui Eminescu,
cât era de uşoară, ca de femeie, pe capul
meu. Aplecat peste masă, a început a citi, cu
glas coborât, ce copiasem. <<Îţi place latina.
Zicalele astea, filozofie în trei cuvinte. Este o
mândrie să te tragi dintr-un astfel de popor.
Să mergi pe drumul unei culturi măreţe. Lo-
cuţiunile acestea sunt din textele valoroase a
unor poeţi cugetători, Horaţiu, Seneca, Eutro-
piu. Nu cunosc mândrie mai mare: să fii ro-
mân, <<ciobane!>> Avem zicale, minuni de
înţelepciune, de umor, de simţ literar chiar.
Un singur autor: poporul. Ia să pomenim câ-
teva: <<Tot sacul îşi găseşte peticul>>,
<<Poale lungi, minte scurtă>>; <<Calul de
dar, nu-i căta dinţii>>. <<Schimbarea stă-
pânului, bucuria nebunilor>>; <<Brânză
bună în burduf de câine”; <<Căţeii dintâi tur-
bă>>”.
5

Limba şi caracterul naţional a poporului
[7/19 ianuarie — 9/21 ianuarie 1870]
 “După introductiva poezie (?), c-o
întrebare 'n paranteze pe care-o pu-
nem noi, vine prefaţa, în care autorul
spune că: silit de împrejurări foarte
critice, cari în timpul de faţă ameninţă
a  pierde,  pentru vecie poate,  lim-
ba  şi  caracterul naţional  a poporului
român din Bucovina, el a otărât să tri-
meată în public broşura sa. Spune
apoi că fiinţe denaturate din însuşi sâ-
nul naţiunei cutează să răpească odo-
rul limbei părinteşti, schimosind-o
spre  glorificarea lor personală  întru
atâta încât să fie neînţeleasă de orici-
ne nu ar cunoaşte toate limbele euro-
pene. „Ţăranul — zice d-l critic — se
vede deodată depărtat de noi, ţăranul
de la care am trebui să - nvăţăm lim-
ba, căci el a fost acela carele a păs-
trat-o, în lupta timpurilor, curată şi ro-
mânească. Şi astfeli păcătuind ei (veţi
vedea cine), ni răpesc limba vorbită de
milioane de români, cărora ei ne în-
străinează cu totul şi prin aceasta
chiar ni răpesc posibilitatea unei esis-
tenţe naţionale".
Cum că  ei  nu au schimosit, ci au
deşteptat la viaţă limba română şi cu
ea simţul naţional şi cumcă au făcut-o
spre  glorificarea lor personală  şi (fie
zis de noi) eternă, asta e prea adevă-
rat: şi nu negăm, nu putem s-o negăm;
cumcă însă  ei  ar fi avut intenţiunea
de-a depărta pe ţăran de  d-ta,  d-le
critic, asta nu poate fi adevărat decât
în cazul când  d-ta singur  vei fi voind
să te depărtezi de el. Pentru că  cine
sunt acei ei?
Uită şi răspunsul în capitolele I şi II
ale cărticelei: primo, egoiştii de filo-
logi, secundo: Societatea pentru cultu-
ra şi literatura poporului român din
Bucovina. Autorul e nedrept, de nu şi
ceva mai mult decât nedrept. Zice că
filologii şi Societatea din Bucovina au
de principiu de-a se depărta de limba
poporului, noi şi lumea, din contra,
pretindem a şti că tocmai ei şi ea sunt
aceia cari vor să rămână cu şi  nu-
mai pe lângă popor; şi că poate modul
de-a rămânea pe lângă el e defectuos,
nu însuşi principiul în sine. Şi cumcă
filologii şi Societatea Bucovinei voiau
să rămână pe lângă popor, şi cum că
numai  modul  de a rămânea pe lângă
el e ceea ce bate la ochi, dovedesc în-
seşi esemplele ce d-sa le citează în
capitolul III, adecă: limbamentu, tem-
plamentu, insusietivu, meniciune, lep-
turariu ş.a., creaţiuni ale bătrînului
Pumnul, care-n amorul său cel nemăr-
ginit pentru limbă, în încrederea cea
sântă ce-o avea în puterea creatrice a
limbei, nu primea în ea nici vorbele
grece: gramatică şi istorie, nici vorba
greco-slavă: carte de citire. Mi se va
spune poate că părerea lui Pumnul
nu-i bună. Dacă nu-i bună, aceea însă
stă — că cronistice e dreaptă şi scu-
zată. După estremul latinităţei, a
etimologismului absolut inaugurat de
Bătrânul Petru Maior, care scria con-
strucţiuni latine în româneşte (estrem
ce, pentru deşteptarea noastră din
apatia lungă faţă cu latinismul, era ne-
apărat trebuincios), după ridicarea la
potenţă a aceluiaşi estrem de către
următori, trebuia neapărat să vină ca
remediu contra lui estremul  fonetis-
mului  absolut, a iubirii nemărginite a
limbei numai româneşti şi esclusivita-
te faţă cu limba latină şi cele surori.
Aceste estreme au fost condiţionate
de însăşi natura lucrului, nu poţi defi-
ge mijlocul unei linii până ce nu vei fi
6
l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Mi-ar fi plăcut mult să trăiesc în trecut...
- Mihai Eminescu
aflat puntele ei cele estreme. Însuşi înşişi, străcoră în construcţiuni ger- "...şi mie mi se părea că aud şoptirea acelor moşi bătrâni
d-l critic nu e espresiunea poporului, manisme sau maghiarisme. Ei au  în- cari pe când eram mic, îmi povesteau în timp de iarnă, ţinân-
cum pretinde a fi, nu reprezintă cu fi- văţat în şcoli în cari criticul nostru n-a du-mă în tremurândele lor braţe, poveşti fantastice despre zâne
delitate legile ce se manifestă ca învăţat, şi de aceea ei au, de nu drep- îmbrăcate în aur şi lumină (...). Au trecut ani de atunci - şi parcă
domnitoare în limba poporului de jos, tul, cel puţin scuza de-a comite greşeli a fost ieri - ieri pare că îmi încâlceam degeţelele în barba lor cea
ci se ţine, fără de-a o şti, însuşi de fac- aşa de mici şi cari asupra fondului se albă şi ascultam la graiul lor cel înţelept şi şoptitor - la înţelep-
ţiunea literaţilor cari cred a fi găsit ca- tuşează. Dac - am fi însă răutăcioşi, ciunea trecutului, la acele veşti din bătrâni. Mi-ar fi plăcut mult
lea de mijloc între fonetici şi etimologi am putea arăta că şi d-l critic e capa- să trăiesc în trecut. Să fi trăit pe timpii aceia, când domnii îmbră-
— un juste-milieu, cum s-ar zice. bil de germanisme, şi nu ca să dove- caţi în haine de aur şi samur, ascultau, de pe tronurile lor, în în-
Tot în capitolul III d. critic impută dim, ci numai ca să-l avizăm uşor, vechitele castele, consiliile divanului de oameni bătrâni - popo-
delegaţilor patrioţi cari au vorbit româ- vom scoate două - trei ; d.e.:
neşte în Dietă greşelile ce, după d-sa, 1. Vorba  îmbucurătoriu  (pag. 9) e rul entuziast şi creştin unduind ca valurile mării în
ei le-au comis în limbă. Dacă ei nu-şi traducerea ad litteram al nemţescu- curtea domniei - iară eu, în mijlocul acelor capete încoronate de
ştiu limba (ceea ce noi n-o zicem), au lui erfreulich — şi-l sfidăm pe d-l cri- părul alb al înţelepciunii, în mijlocul poporului plin de focul entu-
însă cel puţin patriotismul de-a o vorbi tic de a o regăsi în limba poporului său ziasmului, să fiu inima lor plină de geniu, capul cel plin de inspi-
aşa cum o ştiu, rău; când alţii, cari se în vreo carte netipărită-n Ardeal ori raţiune - preot durerilor şi bucuriilor - bardul lor." ( fragment din
laudă că o ştiu bine, nu o vorbesc neci Bucovina. "Geniu Pustiu", proză literară).
rău măcar, adecă n-o vorbesc  defeli. 2. Şi aceasta-i prea lesne  a ară- Eminescu a fost cel care spunea cu adâncă reverenţă:
Care-i mai bună dintre aste două? Lă- ta  (sehr leicht  zu zeigen),  în loc de "când mă aflu în faţă cu cei bătrâni, cu literatura din deceniile
săm ca să judece publicul cetitori. prea lesne de arătat (p. 19). trecute, parcă sunt într-o cameră încălzită". De aceea ar fi dorit,
În capitolul IV, criticul [î]l laudă pe 3. Fiind însă omul silit (p. 19), în loc pentru vremurile lui, un voievod precum Ştefan cel Mare sau un
d-l Alesandri şi-l face regele poeţilor, de omul însă fiind silit etc. Am fi putut lider iubit de popor ca împăratul din poveste care "iese sara-n
lucru la care aplaudem şi noi, până ce s-o urmăm, dar ne temem de-a nu voi
vom avea şi un împărat al poeţilor, să probăm ceea ce nu putem proba, prispă să stea de vorbă cu ţara"... Astfel ne putem explica de ce
care adecă să-l întreacă pe dumnelui, cumcă autorul adecă ar fi învăţat în poetul, însoţit de alţi colegi de Universitate, printre care se aflau
ceea ce, spus fără compliment, va fi şcoli nemţeşti; apoi neci ni place, neci Năstasi şi Burlă, au vizitat de Anul Nou, la 1 ianuarie 1870, pe
cam greu, deşi suntem de o natura ce avem timpul de-a ne ocupa cu secă- fostul domnitor Alexandru Ioan Cuza, la Döblig, pe cel pe care-l
nu despeară niciodată. Abstragem turi şi greşeli de virgulă, pe cari timpul percepea prin prisme folclorice. Faţă de Domnul Unirii, Emi-
însă autoritatea ce i-o dă criticul în şi şcoalele româneşti ale viitoriului le nescu a nutrit întotdeauna o deosebită stimă.
materie de limbistică şi în proză. Proza vor şterge cu desăvârşire şi din grai şi (Eminescu şi universul folcloric românesc /
d-lui Alesandri nu e niciodată şi nicăiri din scris. Eu, din partea mea, sunt mai Cristian Petru Bălan)
la nălţimea poeziei. Prozei [î]i trebuie puţin lugubru decât d-l critic şi, deşi
raţionament solid, şi-n proza d. Alec- ţin la desfiinţarea acelor greşeli, totuşi
sandri nu e decât spirit şi jocuri de nu văd în esistenţa lor deznaţionaliza- Garanţia învingerii adevărului şi
cuvinte, ceea ce-i dă un timbru cu to- rea noastră  şi  corumperea poporului
tul feminin; căci spiritul — zice Jean român. binelui în lumea aceasta este
Paul — este raţionamentul femeii. Cât În capitolul VII autorul scoate ochii
despre aceea că Foaia ar fi desfigurat Foii cu vreo câteva vorbe străcorate în
moartea. - Mihai Eminescu
ortografia autorului, se esplică dintr-a- coloanele ei, rămăşiţe negreşit ale
ceea că Foaia, ca organul şi espresiu- unei forme de guvern ce esista ieri şi "Ca un fel de refugiu din multele inconveniențe ale vieţii,
nea unei sisteme limbistice oarecare, esista parte încă şi azi, rămăşiţe cari Dumnezeu, în înalta Sa bunăvoinţă, a dat omului râsul, cu toată
trebuia să-şi rămână  pre cât i da se vor şterge neapărat deodată cu ră- scara – de la zâmbetul ironic până la clocotirea homerică. Când
mâna  consecinţă cu principiul ce şi-l dăcina, cu cauza lor: feudalis- vezi capete, atât de vitreg înzestrate de la natură, încât nu sunt
statuase — şi subliniem: pe câtu-i da mul şi absolutismul. Vorbe ca Ilustr[it] în stare a înţelege cel mai simplu adevăr, capete în care, ca în
mâna , pentru ca suntem siguri că, la ate, Serenissim, Reverendissim ş.a. în nişte oglinzi rele, totul se reflectă strâmb şi în proporţii pocite,
pretenţiunea expresă a autorului de-a România deja ar fi ridicole; în Austria fãcându-şi complimente unul altuia şi numindu-se sarea pă-
i se respecta ortografia, redacţiunea nu, căci sunt rămăşiţele justificate ale mântului, ai avea motiv de a te întrista şi de a dispera de viitorul
Foii ar fi ces desigur, dupre cum am unor timpi abia trecuţi." omenirii, dacă n-ai şti că după o sută de ani de pildă,peste
văzut d.e. în unele articole ale d-lor amândouă despărţămintele geniilor contemporani, peste bala-
Hurmuzachi, în cari  o  al
autorilor e respectat de muc şi puşcărie, va creşte iarbă şi că, în amintirea gene-
cătră corectorul Foii, lu- raţiei viitoare, toate fizionimiile acestea vor fi pierit fără de
cru ce m-a făcut a presu- nici o urmă, ca cercurile din faţa unei ape stătătoare. Ga-
pune că poate înşişi au- ranţia învingerii adevărului şi binelui în lumea aceasta este
torii ar fi pretins această moartea. Dacă moartea nu s-ar îndura să ne scape de o
respectare. generaţie care produce atâţia Mihãleşti, Fundeşti, Pãtârlã-
În capitolul V criticul geni, Costineşti, dacă moartea n-ar pune adevărul la adă-
nostru vorbeşte despre post de onoarea de a fi coexistat alături cu partea crimina-
germanismii cei străco- lă şi stupidă a omenirii, niciodată naţiile n-ar fi putut
raţi şi ţesuţi în bătătura strânge acel capital de adevăruri care înnobilează aspra
scrierilor ce se publică în lor luptă pentru existenţă. E o fericire pentru noi ca prostia
foaie; adecă rumegă — o
copie cam infidelă a d-lui şi perversitatea, fiind nemuritoare, cel puţin proştii şi per-
Maiorescu — ceea ce a verşii in concreto sunt muritori. De acolo râsul, ca un voios
zis acesta în Convorbirile semn de încredere în zădărnicia acestei privelişti”.
literarie despre limba ro-
mâna în ziarele din Aus-
tria. Cumcă răul acesta e
adevărat şi vădit n-o
Ortografia este demnitatea vestimentară a cuvintelor
neagă nimene, nici înşişi
jurnaliştii din Austria. Ziarul „Timpul” îşi avea redacţia într-o casă boierească spaţioasă, într-o cameră nu prea plăcută, cu tavan înalt,
(Vezi Transilvania, orga- cu ferestre mari şi multă lumină. Era ceva anost, prăfos, cu aer de magazie, locul unde Slavici, Eminescu şi Caragia-
nul Asociaţiunei.) Cumcă le îşi uneau hărnicia talentului slujind publicaţia politică. În faţa ferestrei erau două birouri mari. În partea opusă, o
însă asta nu e defeli vina masă lungă de brad, la care lucra Eminescu. În colţ, un birou mic al lui Caragiale. Fusese mobilă de soi, dar se înve-
dezgraţiaţilor redactori, chise şi se legăna, deoarece Caragiale apăsa necontenit cu bărbia în palmă şi cotul stâng pe masă greu pe-o parte,
cari au învăţat a-şi con- atunci când citea articolele altora, le corecta şi le comenta.
strui cugetările în nem- „Într-o după masă de iarnă, lucram în redacţie, cam zgribuliţi, căci soba nu trăgea. Eminescu cu paltonul pe umeri
ţeşte şi ungureşte, aste la biroul cel vechi, eu, la masa mea de croitorie. Biroul scârţâia, Eminescu murmura ceva de neînţeles ciupindu-şi
e şi mai adevărat; şi cu mustaţa, cu pana ridicată ca un pumnal izbea înciudat manuscrisul pe care-l corecta. Trăgeam cu ochiul îngrijorat,
atâta mai bine pentru ei ştiind bine că enervările îi dădeau dureri de cap. Gemea. Pufăia. Îşi frământa mustaţa, trăgea de ea. Deodată, se ridi-
dacă, într-o limbă ce-o că, aruncă paltonul de pe umeri, apucă în pumn hârtiile de manuscris, dă cu ele de pământ şi izbucneşte: „Ce nemer-
mânuiesc cu greu, ur-
măresc mai toţi scopuri nicie! Şi prost şi neruşinat şi obraznic. <> . Aruncă foile împrăştiate. Se încruntă şi vorbeşte pe ton de Cicero, „…
aşa de nalte, aşa de no- nerozii, <>. Să scrii fără talent, că dă poruncă şeful să se publice. La fiecare rând, câteva greşeli de ortografie. Ştii
bile, încât în focul urmă- ce-i ortografia, <>? Este demnitatea vestimentară a cuvintelor. Cuvântul e titlul de nobleţe al omului. Cuvintele tră-
T.C.
rirei, uitându-se pe ei iesc, cuvintele rămân.”
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

Ion Luca Caragiale

170 de ani de la naștere – 110 ani de la moarte
Ion Luca Caragiale a fost și a rămas cel mai mare dramaturg roman al tuturor timpurilor. El este unul din marii clasici
ai literaturii noastre, dar si un realist ce surprinde secvente din viata oamenilor obisnuiti, cu defecte, calitati si slabicuni,
pe care le satirizeaza, le critica intr-un mod comic.
Dacă despre arta dramatică, despre nuvelistică, despre activitatea publicistică a lui I.L. Caragiale s-a vorbit şi se va
vorbi la modul superlativ, despre poezia sa nu se poate spune acelaşi lucru.
Caragiale a scris şi a publicat versuri de la debuturile sale şi până la sfârşitul vieţii. Prima publicaţie în care îl putem
identifica este "Ghimpele", în 1873. Primele sale producţii în versuri pe care le vom reţine sunt Sonet şi poema Versuri. Ca-
ragiale nu a stăruit însă în această direcţie, îndreptându-se către literatura dramatică, în care şi-a găsit adevărata vocaţie.

deţele Baia (Suceava) şi Neamţ, cu reşedinţă la duce pe drumurile lungi din inspecţii:   „Ba să şcolar în nordul Moldovei,  Caragiale a rămas
Piatra Neamţ. Deşi mandatul era pentru patru n-o tăiem, domnule Iancule, mai bine să-i învă- cu multe amintiri din acele vremuri. După
ani, Caragiale a activat doar în perioada 1 oc- ţăm năravul ... Ştii ce? Când o încaleci şi ajungi aproape trei decenii, în urma unei vizite pe
tombrie 1881 - 28 februarie 1882.   la o răspântie, dacă vrei să apuce la stânga, tu care i-a făcut-o lui Octavian Goga, aflat în de-
„Atunci l’am văzut şi cunoscut întâia oară. să tragi de frâu la dreapta ... Da' să tragi cum- tenţie la penitenciarul din Seghedin, Nenea
Era tânăr, de vre-o 30 ani, voinic şi chipeş. Cu plit, auzi ... Să vezi c-o ia la stânga ... Iancu i-a povestit o întâmplare haioasă petre-
lumea intelectuală de la noi, n’a prea avut mul- ” Caragiale a menţionat că i-a urmat sfatul cută în anii în care era revizor şcolar la Neamţ.
te legături de prietenie, căci în scurtul timp cât preotului, iar concluzia sa a fost: „Ei vezi, la Episodul a fost făcut cunoscut apoi de Goga, în
a funcţionat ca revizor şcolar, era mai mult pe prost, trebuie meşteşug, nu glumă ... Ascul- lucrarea „Amintiri despre Caragiale”.    
drumuri”, amintea D. Hogea în lucrarea sa.   tă-mă ...”  
Povestea lui Caragiale s-a vrut o pildă pen- „La Seghedin, în închisoarea unde ispă-
Pilda cu iapa nărăvaşă  tru prietenul ajuns în închisoare în urma artico- şeam o pedeapsă ungurească, acolo l-am vă-
În cele trei ore în care a fost în vizită, Cara- lelor publicate de Goga în revista „Ţara noas- zut ultima oară”, mărturisea Octavian Goga
giale i-a povestit lui Goga şi un episod din vre- tră” unde a adoptat o poziţie critică faţă de despre întâlnirea cu Nenea Iancu. Aflat la Ber-
mea în care era revizor şcolar la Piatra Neamţ.   exploatarea la care erau supuşi ţăranii din Ro- lin, Caragiale îi trimitea zi de zi cărţi poştale,
„Trenuri nu găseai prin Moldova, mergeam mânia şi faţă de guvernanţii de atunci.    telegrame sau pachete cu cărţi nemţeşti, iar
la inspecţii călare ... Avea popa o iapă murgă ... „Ţi-am spus de-atâtea ori, nu te mai bate cu într-una din zile (martie 1911) a venit personal
„La proşti trebuie meşteşug, Zic, ... Popa zâmbea. . Şi-am plecat ...”    Ne- proştii, că te răpun ... Ce crezi tu, pe urma cui să stea de vorbă cu scriitorul întemniţat.    
nu glumă“ nea Iancu avea însă destul de mult de furcă în am suferit eu în viaţă? Pe urma deştepţilor? „... Uite, ţi-am adus nişte merinde şi două
Păţaniile marelui Caragiale din perioada în a stăpâni iapa, după cum el însuşi povestea: Prostia, suverana prostie, e totdeauna mai tare. sticle de şampanie, să le bem noi laolaltă aici
care mergea în inspecţii prin şcoli. „Cât m-a zolit iapa ceea, mă ... Oricum dam din În zadar lupţi frumos cu tăieturi fine de floretă, el în Kecskemet, la magyar kiralyi allamfoghaz
Pentru o scurtă perioadă, între 1881 şi căpăstru ieşea rău ... N-o puteam cârmui nici- loveşte greu cu lăstarul în moalele capului. Şi în (Închisoarea regală maghiară de stat), mă rog
1882, I.L. Caragiale a fost revizor şcolar pentru decum...”   zadar risipeşti spirit şi vervă, el e tare ca piatra. frumos...”   Cu un an înainte de a muri (9 iunie
judeţele Neamţ şi Suceava. Peste ani, Nenea La revenirea din inspecţie, Caragiale a pur- Cum să-ţi spun, prostul are o concepţie telurică 1912), la vârsta de 59 de ani, Nenea Iancu era
Iancu i-a povestit lui Octavian Goga o întâmpla- tat un dialog spumos cu preotul de la care îm- a vieţii. Uite aşa îşi înfundă ochii şi urechile, îşi descris de Goga „mai tânăr ca oricând”.   
re haioasă pe care a trăit-o în acele vremuri. prumutase iapa, redat în amintirile lui O. Goga: infige capul în pământ ca struţul, ridică spatele „Se plimba de-a lungul odăii cu paşi lungi,
În lucrarea de memorii „Din trecutul oraşu- „M-am intors la vreo doua ceasuri tot apă: şi trec pe deasupra lui toate curentele ... Nimic
se oprea câteodată, îşi potrivea ochelarii de
lui Piatra-Neamţ”, publicată de Dimitrie Hogea, - Părinte, cât face iapa asta? mai greu decât să cârmuieşti proştii ... Ei au un
instinct de împotrivire organică”. după care strălucea acelaşi neastâmpăr al
fost primar al urbei de la poalele Pietricicăi - Face zece galbeni!
- Ei, pui d-ta cinci, să pui şi eu cinci, s-o ochilor cu sclipiri de oţel şi vorba lui era ve-
(1914-1918), sunt cuprinse şi câteva amintiri Cu şampanie, în vizită la chea împletitură de fulgere cari cădeau tumul-
legate de activitatea lui I.L. Caragiale în Neamţ.   tăiem, a-n asta-i om... ”  
Proprietarul iepei nărăvaşe i-a dat lui Cara- deţinutul Goga    tuos ca totdeauna”.  
La vârsta de 30 de ani, Caragiale a fost nu-
mit, prin decret regal, revizor şcolar pentru ju- giale şi soluţia pentru a o putea stăpâni şi con- Deşi a activat o scurtă perioadă ca revizor

Declarație simbolistă Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste! Cât n-ai fost aicea vorbii tot de tine…” jugaștri —
Biulbiul este blonda, Fatme este bruna; “Stiu… Doarme acuma potrivnica mea: Era Erato albă
Domnișoară!
O patima oarba si alta nebuna. Stapâne, vorbeste-mi si mie de ea!” iluminând poeții. —
Gându-mi zboară
Ahmet simte bine ca fierbe în ele De-a ei priviri focoase
Spre o fire
O ura cumplita, o ura de-acele Biulbiul doarme dusa… Emirul Ahmet ar fi roșit sihaștri
Cu simțire
Cu bruna Fatmea vorbeste-n secret… Păliți, chlorotici, vineți
Dulce ca de rai ceresc.
Ce lasa din treacat în neagra lor cale Si bruna, la rându-i, de vorba satula, 
Domnișoară de greul bătrâneții.
Ruine si sânge si moarte si jale. Adoarme alaturi cu blonda Biulbiula.
Rumeoară!
Sunt doua extreme, sunt doua-antiteze… Emirul de vorba si dânsu-i satul –
Firea ce în gând zăresc Purta bacanta-mi
Pornirea vrajmase, el vrea s-o calmeze: De-o parte-i Fatmea, de alta-i Biulbiul.
Și la care nuferi, bujori și violete, 
“Pe-Allah stralucitul! pe sântul profet! Ca tigru-ntre doua tigrese rivale Dorul inemii...
Sărutare Învesmântată magic în daurite plete
Pe stele si luna! (racneste Ahmet Ce dorm obosite, zdrobite de sale, 
Gându-mi duce, căci ... iubesc... Și-n varii polichrome bibiluri și altițe...
S-apuca hangerul) Fatme! un ciubuc! Adoarme-ntre doua domoale neveste: Gândurile-o dor
Pe cosițe, 
Mergi!” “Nu vreau!!” Fatme - o minune, Biulbiul - o poveste… De scumpu-i odor:
Prin altițe
«Zic: du-te!!» … Si-n aer e lene… Amiaza de vara… Îmi arunca pupila-i divine curcubee; Mai las-o! o, dor!
Și prin sânu-i rumeor, 
“Stapâne… ma duc!” E pâcla greoaie de plina Sahara!  Dar eu, nebun! zic: „Spectru! Cameleon-
Ești tu Ida, 
…Fatme se supune si pleaca fierbând,  femeie!
Ești candida Cameleon-femeie Ca pe calde azimi, 
Cu zâmbet pe buze, cu blestem în gând… Fugi! sufletul ți-e negru și mațele
Pentru care să și mor Vino să te razimi, 
Fatme e departe… Emirul Ahmet Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al pestrițe!” 
De ai cere,  Mintea luminează-mi.
Cu blonda Biulbiula vorbeste-n secret! vieții, 
Cu plăcere Dorurilor zi-le:
Primesc... însă, nu mă-nsor! * Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-al- Erato, scapă-mă! Sunteți niște-azile
În aer e lene… Amiaza de vara… baștri,  Icoană din ramă,  Unor sfinte zile!
Amiaza Maură E pâcla greoaie de plina Sahara. Sclipi deodată clară, vis roz al tinereții,  Când glasu-mi te cheamă, 
În aer e lene… Amiaza de vara. Biulbiul doarme-acuma deplin linistita. Cum în obscure-azururi apar pribegi
Fatme se întoarce… Figura-i, palita Tu vino și ia-mă. Vino, adorato, 
pâcla greoaie de plina Sahara. blonzi aștri.
Ca tigru-ntre doua tigrese rivale,  De focul ce-o arde, cu jale zâmbeste. Fericirea arat-o...
Ahmet ia ciubucul si tinta-o priveste. Ah! și bine mi-i! Scapă-mă, Erato!
Ce scuipa de turba si sânge si bale,  O văz fugind prin codrul cel verde de
Ahmet sta-ntre doua geloase neveste: “… Nebuno - el zice - te-apropie bine: Căci la tine mi-i

7
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

Tudor Arghezi,
55 de ani de la moarte
Tudor Arghezi, pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, (n. 21 mai 1880, București - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor
român cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului. Opera sa
poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a
literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romane-
le Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum și lite-
ratură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga lite-
ratură română. Pseudonimul Arghezi provine, explică însuși scriitorul,
din Argesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea
în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele
două războaie mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea
numelor a doi celebri eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii
canonici din literatura română.

POEZII DE DRAGOSTE Cu-atâtea stele si cu-atâti fiori ? Înviere

Creion
Obrajii tăi mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
În care se-oglindesc  Ca-s neam din hotii fetelor Sabine.
Azurul şi copacul.
Surâsul tău mi-i drag,
Căci e ca piatra-n fund,
Sper care-noată albi
Peşti lungi cu ochi rotund.
Şi capul tău mi-i drag,
Căci e ca malu-n stuf,
Unde păianjeni dorm,
Pe zori făcute puf.
Făptura ta întreagă
De chin şi bucurie,
Nu trebuie să-mi fie,
De ce să-mi fie dragă?
De-abia plecaseși
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să
pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii
poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n
depărtare?
Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi
rămas?
Domnița ...
De-amar de timp, scriindu-ti si
cantand,  Ca daca mai este vie,  Am infruntat mania lui Dumnezeu.
Stau cu-o ureche-n zid si la pamant.
Pridvorul tau, de sus, din turla mare,  O citi si o sa vie.  plecata pe sfert,
Nu a cinstit scripcarul cu o floare.
Tocita-i pana-n slova ta,  Inim-ar spune da, cugetul nu.
Si corzile, nici ele, nu mai pot canta.
Domnita cu cinci turle la cetate,  De unde te-ai ivit sa ma-mpresori
Rabdai aproape anul jumatate,  Sint toate ale tale si toate pentru tine.
Si-n asteptare, numar ca nebunii
Luceferii rotiti din coada lunii.
Nici slut nu sunt si am destoinicie
Si la stihiri, dar si la cerbicie.
Nu te cersesc.Te vreau.Am dreptul.
Sunt
Legat de umbra ochilor tai crunt,  Mi-e dor de tot ce se ascunde.
Si-s doara Fat-Frumosul din poveste,  Nu ti-ai dat seama, si de-abia
Ajunga stihurile-aceste.
Mai zic atat: Ia seama bine,  Simtirea dragostei, ades nebuna,  Cine ti-a ingropat capul
Dor dur
Ai imbatranit, baiete,  Nu stiam. Mi-au zvacnit umerii, mi-au
Cantand stihuri si stafete, 
Potrivind, ascuns de luna, 
Vorba-n fluier, care suna.
Lumea plange de necazuri
Tu-ti pui gandul pe atlazuri
Si, de dor de vant si mierle, 
Faci cu acul fir de perle.
Iti ungi ranile cu-argint, 
Te alinti cu zari ce mint
Si-ti faci cugetul hotar
Intre inger si magar.
Ah!de cand m-a fost iubit, 
felul meu s-a izmenit.
Gura-i rece, de naluca, 
Mi-a lasat viata nauca.
Fiinta mica de otrava
Mi-a facut viata bolnava.
Fiescare os ma doare
De-amintire si lingoare.
Si pentru ca nu am stire
De-mi voi mai veni in fire
Si de o voi mai vedea
Stransa subt mustata mea, 
Ca un sarpe ce se zbata
Suferind de cinci pacata,  O poala de odajdii argintii si fluturi.
Stihuind m-am hotarat
Sa-mi trec noaptea de urat.
Scrie peana!sange scrie!
Cine stie!...
Dragoste târzie
Da, te-as iubi cum ma iubesti si tu.
Te-ai asteptat vâltoarea sa ma ia
Si sa ma arda în dogoarea ta.
Cine ti-a dezlegat parul cu miros de De cand mi-ai pus capul pe genunchi,
Vedeam si eu ca ai putea tutun? mi-e bine.
Sa fii copila mea. Cine ti-a scos camasa, ciorapul? Nu stiam ca ma voi vindeca de mine,
cu tine.
Razletele streine le-mpreuna,  Nebun, Vorbele, gandurile, impletirile
Si vârstele le face deopotriva. In bratele lui noduroase, paroase, crezusem ca-mi ajung.
Femeie patimasa, aprinsa, uscativa,  Si te-a-nfrigurat fierbinte pina-n oase?
Esti tânara, trufase si frumoasa. crescut bratele: fusesem ciung.
Ma vrei al tau si-atât, si nu-ti mai Tu n-ai voit sa spui
pasa Nimanui Mi-am simtit coapsele, gleznele,
De toti ai tai, de toti ai mei,  Unde innoptai spinarea, tari ca un luptator.
Jertfiti unei femei. Curva dulce, cu margaritarel de mai! M-am vindecat si m-am nascut,
Ai vrut sa te desfaci dintre dantele,  sarutandu-ti talpa unui picior.
Sa mi te dai ca versurilor mele. Vezi, Nastase, osinditul Fusesem slabanog, fusesem orb,
Betia te prinsese de o data,  Nu te-a patruns decit o data; ratacit
Si vreai sa fii a mea detot si toata,  Si atuncea toata, Intre uragane, miazanoapte si rasarit.
Calcând o pravila, uitând Cu tot cutitul.
Ca ai iesit din rând. Mana-ti atarna-n nisip si pietris,
Si te-am facut sa suferi, stiu, 
Inscripție de femeie
Linsa de valul curmezis
În ce aveai în tine mai zvâcnit si viu. Orinduirea firii a sorocit sa fie Care vine-mblanzit sa-ti pupe
M-am prefacut ca nu-nteleg,  Copila diafana barbatului sotie. unghiile, inelele si-o bratara,
Ca sa ramâi ce esti, si eu întreg,  Plapanda libelula, in mana lui paroasa,  Zale rupte, firimituri de coifuri si de
Si te-am jihnit cu voie, sa ma ierti,  E cruda ca lastarul de crin si chiparoa-
Poti sa blestèmi si sa ma certi,  sa.
Din departarea care îti ascunde,  Ea-l place ca e teafar si dur-si om de
Cu plânsii ochi, si coapsele rotunde. treaba, 
Nu sovaie, nu-ntarzie, nu-ntreaba.
Tinca
Porneste drept nainte si-ajunge tinta
drept, 
E raspicat si intelept.
Stradania si munca lui aspra pentru
tine
Fac zilele sa-ti fie mai mari si mai
pline.
I s-au zdrobit genunchii si i s-a frant
spinarea, 
Sa-si merite si blidul gustos si
scuturi,
sarutarea.
Din fundul marii zmulge-n sirag
margaritare
Pentru leacurile din macesii sanului
Pentru grumazul zveltei si chipesei
fecioare. tau
Din noapte ia ciorchinii de stele si
Cosul ei cu soare, scantei
Proptit in sold, pe cingatoare, Pentru bratari, paftale, inele si cercei,  Vezi? Corabia din zare pluteste lin,
Ducea znopi de ochi galbeni, cu gene Luceferii de aur din piatra seaca-i
de lapte, scoate,  Plumbuita ca intr-un namol de cositor
Si garoafe de noapte. Muscat de coltii stancii si sangerand fiert.
In sinul ei ca mura in coate. Merge marea, merge cerul impovarat
Isi pironeau cautatura E jertfa lui de sine, aprinsa de-o idee. de stele.
Domnii zvelti din jurul mesii. Ideea, ca si lupta si pasinea-i tot Numai corabia si noi ne-am oprit intre
-"Cine mai ia florile miresii?" femeie. ele….
Iubitei mele
Fa, Tinco, fa! papucii de matase, De nu, atuncea pentru cine?
Margele, cerceii nu ti i-a dat Nastase- Caci darurile toate aduse tie t-is,  Printre copacii morți de vremi,
Si-n fiecare desti cite-un inel Primind in schimb o floare, fragilului Pe stratul frunzelor căzute,
Nu ti l-a strins cu miinile lui, el. tau suras. Peste cărările pierdute,
Faptura de petala si de bob de roua,  M-ai tot chemat și mă tot chemi.
Cine ti-a framantat carnea de abanos Da-i zilnic dimineata o bucurie noua,  Dar azi, cînd dorul mă usucă,
Si ti-a baut oftatul mincinos? Ofranda de rasplata e poezia lui,  Sunt osîndit numai să plîng,
Cui i-ai dat, fa, sa ti-o cunoasca O alta mai suava si mai cinstita, nu-i. Nu pot la piept să te mai strîng ...
Faptura ta imparateasca? Fiind iubire-ai fost nălucă.

8

George Bacovia, cel mai important poet
simbolist român 65 de ani de la moarte
George Bacovia (n. 17 septembrie 1881, Bacău – d. 22 mai 1957, București) a fost un scriitor român format la școala simbo-
lismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu
vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște
treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa ca cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei
mai importanți poeți din poezia română modernă
Decembre                         Agonic -- din fund --
Te uita cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveste -
Mai spune s-aduca jaratec
Si focul s-aud cum trosneste.
Si mâna fotoliul spre soba,
La horn sa ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
As vrea sa le-nvat simfonia.
Mai spune s-aduca si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape, -
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ninga... zapada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Si toate din casa mi-s sfinte, -
Te uita cum ninge decembre...
Nu râde... citeste nainte.
E ziua si ce întuneric...
Mai spune s-aduca si lampa -
Te uita, zapada-i cât gardul,
Si-a prins promoroaca si clampa.
Eu nu ma mai duc azi acasa...
Potop e-napoi si nainte,
Te uita cum ninge decembre...
Nu râde... citeste nainte.
Poveste                         Aceeasi nepăsare
Îti aduci aminte ziua când ti-am spus ca
esti frumoasa,
Când cu buzele de sânge si cu ochii
sclipitori
Printre arborii de toamna te opreai în-
cet, sfioasa,
Lasând gândul spre amorul înteles
de-atâtea ori?...
Asteptai sa fiu poetul îndraznet ca nicio-
data
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde saru-
tari
Te duceai mereu nainte înspre-o um-
bra-ntunecata
Ca o pala ratacire coborând din alte zari.
Ah, mi-ai spus atât de simplu ca ti-i
sete de iubire
Neascultând decât soptirea singurate-
cei paduri,
Și opreai cu mâna sânul oi zâmbea a ta
privire,
Chinul departarii noastre neputând sa-l
mai înduri.
- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam
de-a ta placere,
Între om si-ntre femeie mi-ai spus ura
din trecut,
Te-am lasat sa-nsiri povestea cu dureri
si cu mistere
Pentru mine, ca oricarui trecator necu-
noscut.
l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
P o e z i i d e d r a g o s te   
Cu ce supremă ironie Singuratate
Își aduci aminte ziua când Și-am spus Trec păsărele Arăți în fund un cimitir. Ochiul tau
ca esti frumoasa, Si tainic s-ascund. Priveste inghetat
Când, în soaptele padurii, poate ca te- Plumb de toamnă - George Bacovia In ochiul gandului
am sarutat Târâie ploaia ... De-acum, tuşind, a şi murit o fată, Neimpartasit...
Ascultând ecoul rece, înspre toamna Nu-i nimeni pe drum;Pe-afară de stai Un palid visător s-a împuşcat;
friguroasa Te-năbusi de fum. E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat... Singuratate
Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-n- -Tu ce mai faci, iubita mea uitată ? Nu te-am voit!
departat? Departe, pe câmp, Viata-haina-
Cad corbii, domol; Într-o grădină publică, tăcută, M-a daruit tie
Noapte de vara                         Si răgete lungi Pe un nebun l-am auzit răcnind, Tu m-ai cerut
Noaptea-ncet, ticnit se lasa - Ornesc din ocol. Iar frunzele cu droaia se desprind; Vietii
Poezie, sau destin - E vânt şi-orice speranţă e pierdută. Prizonierul tau
Luna urca, somnoroasa, - Singuratate
Vino, vin! Prin târgu-nvăluit de sărăcie
Am întâlnit un popă, un soldat... Oamenii
Este liniste, racoare, De-acum pe cărţi voi adormit uitat, Cum i-am iubit
Codrul e de farmec plin - Pierdut într-o provincie pustie. Dar ei
Pe sub teii înca-n floare, - Nu m-au voit
Poezie, sau destin. De-acum, au şi pornit pe lumea eronată
Ecouri de revoltă şi de jale; Din singuratatea
În suavele parfume Tot mai citeşti probleme sociale... Vietii
Poezie, sau destin - Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată ? In singuratatea
Ori pe unde-ai fi în lume, - Tălăngile, trist, Mortii si nimeni
Vino, vin! Tot sună dogi ... Nevroză Nu intelege
Si tare-i târziu, Afară ninge prăpădind, Acest adanc
Îngerii deasupra noastra Si n-am mai murit ... Iubita cântă la clavir, --
Vor cânta un imn divin - Si târgul stă întunecat, Poeti evitati
Ah, ce clara noapte-albastra, - Cuptor De parcă ninge-n cimitir. Singuratatea
Poezie, sau destin. Intre oameni
Sunt cativa morti în oras, iubito,
Iubita cântă-un mars funebru, E viata...
Chiar pentru asta am venit să-ti spun;
Ego Pe catafalc, de caldura-n oras, iar eu nedumerit mă mir :
Tot mai tăcut si singur Incet, cadavrele se descompun. De ce să cânte-un mars funebru...
În lumea mea pustie -- Si ninge ca-ntr-un cimitir.
Si tot mai mult m-apasă Cei vii se misca si ei descompusi,
O grea mizantropie. Cu lutul de caldura asudat; Ea plânge si-a cazut pe clape,
E miros de cadavre, iubito, Si geme greu ca în delir...
Din tot ce scriu, iubito, Si azi, chiar sanul tau e mai lasat. În dezacord clavirul moare,
Reiese-atât de bine -- Si ninge ca-ntr-un cimitir.
Toarna pe covoare parfume tari,
De oameni, si de tine. Adu roze pe tine să le pun; Si plâng si eu si tremurând
Sunt cativa morti în oras, iubito, Pe umeri pletele-i resfir...
Să ne iubim Si-ncet, cadavrele se descompun... Afară târgul stă pustiu,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.
Vai, si va veni o vreme
Când adromi-vom amândoi, Tablou de iarnă Plouă
Psalm
Si-nstrăinati, prin cimitire, Ninge grozav pe câmp la abator
Va plânge toamna peste noi. Iubito, cu faţa de mort, Da, plouă cum n-am mai văzut…
Si sânge cald se scruge pe canal ; Și grele talăngi adormite,
Fecioară uitată în turn,
Plină-i zăpada de sânge animal -- Cum sună sub șuri învechite!
Ce poate, deci, a fi sub soare, Plângând în balcon
Si ninge mereu pe un trist patinor... Cum sună în sufletu-mi mut!
În haosul imensitătii -- Cu grai monoton,
Dacă-ti vei pierde fecioria Cu suflet taciturn -
E albul aprins de sânge închegat, Oh, plânsul și când plouă!
În taina roză-a voluptătii? În visul meu te port.
Si corbii se plimbă prin sânge... si sug;
Dar ceasu-i târziu... în zări corbii fug Și ce enervare pe gând!
Vanitas Iubito, cu faţa de mort,
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat. Ce zi primitivă de tină!
Mireasă pe tron,
Nu-ţi mai pot cânta O bolnavă fată vecină
Cu grai monoton
Romanţe, Ninge mereu în zarea-nnoptată... Răcnește la ploaie, râzând..
În visul meu te port.
Toate tac Si-acum când geamuri triste se aprind
În jurul meu, Spre abator vin lupii licărind. Oh, plânsul și când plouă!
Iubito, cu faţa de mort,
Fals se duce - Iubito, sunt eu la usa înghetată...
De geniu trăsnită,
Cursul vieţii, Da, plouă…și sună umil
De-a pururi monotonă,
Negăsind Pulvis Goală madonă, Că tot ce-i iubire și ură –
Un cântec nou... Cu-o muzică tristă, de gură,
Imensitate, veșnicie, De crini prăfuită -
Agent secret Pe-aproape s-aude-un copil.
Tu, haos, care toate-aduni… În visul meu te port...
Mi-a fost iubirea,
În golul tău e nebunie, -
Dar nu ştiu când
Și tu ne faci pe toți nebuni. Singuratate, Oh, plânsul și când plouă!
S-a demascat...
Nu-ţi mai pot cânta Nu Te-am Voit Ce basme și le spun!
În fața ta sunt cel mai laș.
Romanţe, Cumplit Ce lume-așa goală de vise!
Imensitate, veșnicie, -
Şi, desigur, E golul singuratatii! … Și cum să nu plângi în abise,
Iubesc o fată din oraș…
Le-am uitat. Sunt ucisul ei... Da, cum să nu mori și nebun?
Învață-mă filosofie.
Singuratatea?
Pastel Povara tacerilor Oh, plânsul și când plouă!
Imensitate, veșnicie,
Buciumă toamna Pe cînd eu tremor în delir, Sfasiate de suspine... B.A.M.
9
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

NICOLAE IORGA -
150 de ani de la naștere
Nicolae Iorga (născut Nicu N. Iorga, n. 5 iunie 1871, Botoșani – d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, județul Prahova) a
fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar,
prim-ministru, profesor universitar și academician român. Este cunoscut în lume ca medievist, bizantinist, roma-
nist, slavist, istoric al artelor și filozof al istoriei. După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura ro-
mânească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”.

Nicolae Iorga despre familia Hohenzollern

O istorie, din anul 1938, mai puțin cunoscu-
tă. Este bine de știut, chiar și de către fanii
regalității. Doi ani mai târziu, în 1940, N.Iorga a
fost asasinat. Oficial, s-a pus în seama legiona-
rilor, din cauza neînțelegerilor cu Zelea Co-
dreanu, care ar fi condus la moartea acestuia
din urmă. Dar se poate afirma, fără teamă de a
greși, că și ceastă întâplare a condus la neferi-
citul sfârșit al marelui savant.”
Consilierul Regal N. Iorga a adus grave
ofense Suveranului într-o şedinţă a Academiei,
când preşedintele acestei înalte instituţii, Con-
stantin Rădulescu-Motru, propusese ca toţi
academicienii să se înscrie în bloc în „Frontul
Renaşterii
Naţionale” (înfiinţat de Carol al II-lea la 16
decembrie 1938, în locul partidelor politice de-
clarate clandestine).
În acel moment, N. Iorga s-a ridicat, spu-
nând că îl surprinde ca tocmai preşedintele să
facă o atare propunere adunării, ca şi cum
aceasta ar fi o breaslă de bărbieri, tinichigii sau
o asociaţie de funcţionari comerciali.
„Nu, domnule preşedinte - a spus Iorga -
noi nu suntem o turmă de mameluci, fiecare
dintre noi are puterea de discernământ nece-
sară şi prin nimic nu am putea fi constrânşi ori
măcar ademeniţi să comitem un asemenea
act. Eu cel puţin, declar de la început, că nu
m-aş putea înscrie niciodată în asemenea con-
diţiuni.”
La strigătele de „destul”, „stai jos!” ale
academicienilor, N. Iorga s-a ridicat din nou şi a
mai spus că nu vorbeşte numai în calitate de anumite tare care se transmit pe calea eredita- patru generaţii şi aşa a făcut şi actualul Rege al
academician, ci şi de istoric, şi că dacă este ră şi periodic din patru în patru generaţii.” României, căsătorit – după cum se ştie, a mai
vorba să facă istorie, apoi să mai aştepte puţin, Deşi des întrerupt de asistență, N. Iorga a adăugat N. Iorga – cu d-na Lupescu.”
domnii colegi, că vor afla lucruri interesante. continuat totuşi, arătând cum în calitatea sa de Suveranul, informat de propunerea ce urma
Cu toate protestele istoric, a putut stabili că a fi făcută de preşedintele Academiei, pentru
asistentei şi fiind des „printre alte boli ale aces- înscrierea în bloc a academicienilor în „Frontul
întrerupt de academi- tei familii se află şi nebu- Renaşterii Naţionale”, asculta la microfon [!]
cieni, N. Iorga a înce- nia transmisă invariabil din dezbaterile din sala de şedinţe a Academiei.
put prin a aminti că „În patru în patru generaţii şi Auzind cele spuse de N. Iorga, a trimis la Aca-
Evul Mediu existau în că păcatele au căzut toc- demie pe colonelul Urdăreanu, ca să-l împiedi-
Germania trei oraşe li- mai pe M.S. Regele ca să ce de a vorbi mai departe. Intrând în sala de
bere: Hamburg, Lube- fie din generaţia celor ne- şedinţe, dl. Urdăreanu s-a dus direct la Iorga pe
ck şi Bremen. buni. Regele Ferdinand a care l-a ameninţat, spunându-i că toate cele
În Lubeck, printre fost deplin sănătos la min- declarate acolo fuseseră auzite de Suveran.
diferitele familii de te, după cum a fost sănă- Acesta a spus d-lui colonel Urdareanu ur-
evrei conlocuitoare se tos şi Regele Carol I, ca şi mătoarele:„Du-te şi spune stăpânului tău, că
găseau unele care se fratele său, tatăl Regelui profesorul Iorga nu se teme de nimeni, chiar
numeau „Zollern”, Ferdinand. dacă Regele ar porunci să fie ucis şi că toate
adică familiile din deal, Deşi părintele Regelui cele spuse acum la Academie se vor învăţa în
şi spre a nu se confun- Carol şi bunicul Regelui viitor în cărţile de şcoală. Chiar dacă voi fi supri-
da cu cele din vale îşi Ferdinand au fost sănătoşi, mat, cele spuse se vor cunoaşte totuşi în lumea
ziceau „Hohen- bunicul Regelui Carol I a întreagă, deoarece am avut grijă să le trimit mai
zollern”. fost totuşi nebun, nebunie înainte la Londra, Roma, Paris şi Berlin.”
Aceşti Hohen- transmisă astăzi după a Toate aceste insinuări fac obiectul de dis-
zollerni, prin camătă şi patra generaţie, Regelui cuţie prin toate lojile masonice, loji în care s-ar
tot felul de mijloace Carol II. fi hotărât detronarea Suveranului României. Tot
specific evreieşti, devenind extrem de bogaţi, Mai mult încă: toţi aceşti regi ori prinţi ne- masonii mai pretind că, pentru ca opinia publi-
au ajuns mai târziu stăpâni ai castelului şi do- buni, atunci când au simţit că puterea de vitali- că să nu dea crezare celor care s-ar comenta,
meniilor de la Sigmaringen, fiind mai târziu în- tate a sângelui evreesc din vinele lor scade, din [Regele] a îmbunat pe N. Iorga, iar la serbarea
nobilaţi de Margraful Bavariei. Din aceşti cauza rezultatelor încrucişării cu prinţese de şi recepţia membrilor Ordinului „Ferdinand”,
Hohenzollerni se trage actuala noastră dinastie, sânge arian, au căutat să-şi reconforteze viru- Suveranul s-a fotografiat întreţinându-se cordi-
care după cum este şi firesc, poartă nu numai sul iudaic, prin căsătorii cu evreice. Aşa a făcut al cu acesta.
stigmatele rasei evreieşti, dar mai suferă şi de şi străbunicul lui Carol II, care l-a precedat cu

,,Stâmpărați-vă”! * Poezi * Poezi * Poezi * Poezi *

Nicolae Iorga: ,,Lupte și injurii, destăinuri și răspunsuri, tabără, a unei protipendade putrede, galvanizată cu setea Ci, de-am fi
calomnii și contracalomnii, ațâțări și alte ațâțări... – iată de parvenire a unei burghezii de advocați.
spectacolul de azi al României… Hidos și condamnabil Nu i-ați putut da pământul țeranului; singuri amândoi...
spectacol!...V-ați mâncat între voii ca niște câini, ca niște Nu i-ați putut da școală poporului;
fiare, pentru glorie, pentru câștig, pentru ambiții de leneși Nu i-ați putut da administrația interesului public; Ci, de-am fi singuri amândoi
și capricii de femei. Ați făcut dintr-o țară întreagă scopul Nu i-ați putut da politica națională a statului; Şi nimeni să ne asculte,
desprețuit al gâlcevilor voastre copilărești și criminale. Și Nu i-ați putut da armata idealului. Uitându-mă în ochii tăi,
azi vă sfâșiați din nou, la un ceas ca acesta, punând pe V-ați mâncat între voii ca niște câini, ca niște fiare, Ţi-aş spune aşa de multe...
ruinele oricărei ordine și autorități, care dispar, cu tron cu pentru glorie, pentru câștig, pentru ambiții de leneși și ca- Ar trece vremea şi n-am şti
tot, în furioasa voastră încleștare, stegulețe de partid, în pricii de femei. Ați făcut dintr-o țară întreagă scopul des-
Ce e aceea vreme
locul marelui steag al țerii, prea greu pentru mânușițele prețuit al gâlcevilor voastre copilărești și criminale.
voastre boierești!”. Și azi vă sfâșiați din nou, la un ceas ca acesta, punând Şi n-ar fi nimene din vis
La 25 octombrie 1915, Nicolae Iorga făcea următorul pe ruinele oricărei ordine și autorități, care dispar, cu tron În lume să ne cheme.
rechizitoriu clasei politice românești: cu tot, în furioasa voastră încleștare, stegulețe de partid, în Am fi departe tare duşi, Serenada
,,Lupte și injurii, destăinuri și răspunsuri, calomnii și locul marelui steag al țerii, prea greu pentru mânușițele Străini de lumea-ntreagă:
contracalomnii, ațâțări și alte ațâțări, valuri de noroi care voastre boierești! Pe veşnicie ţi-aş fi drag, Noaptea e caldă şi bună
curg fără să le purifice măcar o picătură de sânge româ- Ei bine, nu! Aveți o datorie. Sunteți obligați la o explica- Tu veşnic mi-ai fi dragă; Prin desişul de aglici
nesc vărsat contra dușmanilor țerii – iată spectacolul de ție pentru tot ce ați făcut și m-ai ales ce n-ați făcut. O Cu sărutări am şterge-n ochi Când răsare Stele 'n zbor:
azi al României. condamnare vă apasă: aceea de a vă uni pentru ca dintr-o 'N fund de zare Trec de zor
A' lacrimilor urme,
Iată spectacolul pe care clasa dominantă a României îl supremă sforțare să dați țerii măcar cât se poate din idea- Corn de lună. Licurici.
Şi cine oare s-a-ndura
dă, târând în vârtejul maniilor sale de război civil și pe re- lul primejduit prin fapta voastră. Toți laolaltă, legați de că- Al nostru rai să-l curme?
fugiații desperării țerilor robite. tușele acestei condamnări, să căutați a stoarce din ce a La izvor vin să s'adape
Ţi-aş spune vorbe dulci încet: Ca 'n ietace de domniţe
Hidos și condamnabil spectacol! mai rămas bun în voi un desperat asalt către gloria noas-
tră, către iertarea voastră!... Ca să le-auzi mai bine, Cerbi uşori. Aromesc,
Ni întoarcem fața de la dânsul și spunem tare, fără frică
de «teroarea» unuia sau altuia, aceste cuvinte de mustra- Iar dacă nu veți face-o, se va deschide scaun de jude- Tot mai aproape ai pleca Printre flori De se topesc,
re, care ni vin pe buze nu de la jignirile sau ambițiile noas- cată la București, a doua zi după totala risipire a speranțe- Obrazul tău de mine. Plâns de ape. Tămâiţe.
tre, care nu sunt, care nu pot fi, ci de la marele sentiment lor noastre. S-o știți!”. Şi-atuncea de ne-om săruta,
de revoltă tăcută a țerii: A cui să fie vina? Gândul se cufundă 'n somn
P.S. Postarea se referă numai la contextul epocii. Co- Nici tu, că nu mă auzeai, Visu-i domn.
De șeizeci de ani țara, abia alcătuită, v-a fost pe mână:
mentarii fără elogii sau denigrări! Noapte bună,
pe rând familiilor dintr-o tabără și familiilor din cealaltă Nici eu n-oi fi pricina.
Corn de lună! C.C.

10
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

MARIN SORESCU - 75 de ani de la moarte

Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936, Bulzeşti, judeţul Dolj - d. 8 decembrie 1996, Bucureşti) este considerat unul dintre cei mai
mari scriitori români contemporani. Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist şi traducător) a fost cunoscut în timpul vieţii pe aproape
toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de ţări, totalizând peste 60 de cărţi apărute în străinătate. S-a
facut remarcat şi prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziţii în ţară şi în străinătate. Fară a se înscrie într-un
partid politic după Revoluţia română din 1989, ocupă functia de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov.
1993 - 5 mai 1995).
Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de poezii satirice "Singur printre poeţi". Până la moartea sa
în 1996 mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei româneşti contemporane. În 1966 primeşte Premiul
Uniunii Scriitorilor pentru "Poeme", reuşind să repete această performanţă de încă 5 ori pe parcursul carierei. Printre volumele cele mai
cunoscute se numără "Tuşiţi" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum şi ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977,
1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume. Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară lar-
gă, stilul său ironic şi degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici
("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea lui au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu,
jurnal şi roman.

Muierea in poezia soresciană

Rânduieli
La noi muierea pupa mâna bărbatului
Până mai adineaori – zicea Marin al lui Pătru,
Şi din dumneata nu-l scotea niciodată,
Îi făcea trei, patru copii, dar nu-ndrăznea să-i zică tu.
Cele mai mândre, care se ambiţionau, nu-i ziceau
nicicum.
Femeia are socotelile ei, ea să ţină de coada
cârpătorului,
Să ţină oala de mănuşă, la foc, să stea ciucită la vatră
Şi să lase politica – de-asta ne ocupăm noi, asta e
pentru oameni –
Femeia, ce ştie femeia?
Ea să şteargă sticla lămpii, să alinieze clondirile pe
corlată,
Să fie toate drepte, aşa să tragi cu aţa,
Să te tragă, să-ţi pună ventuzele şi să nu-ţi iasă din
vorbă,
Că ce ştie ea?
Înainte n-o prea vedeai la faţă, că purta maramă,
Zăvelca lungă, colo, abia-i sclipeau gleznele,
Dar o ghiceai pe-a frumoasă – şi-o furai, domnule,
O luai pe cal, şi-o făceai muierea ta, era o dulceaţă,
Dar acum pe cine să furi? Uitaţi-vă-n jur, pe cine să
furi?
Altfel era viaţa, mai tacticoasă, umblai în cămaşă
lungă până
Spre douăzeci de ani, că ziceau că eşti copil, la
douăzeci de ani
Îmbrăcai izmenele, te-ncingeai cu brâul şi plecai
după fete,
Le încântai din fluier.
Nu mai sunt rânduielile alea, treierai cu caii,
Vedeai cum se suceşte lanţul pe steajăr, la urmă-n-
torceai caii,
Rămânea jos grâul ca aurul. Aveai stupi, oi,
Beai câte-un putinei de lapte bătut şi te ştergeai la
gură cu mâtca,
Mâncai un geac de brânză, coceai floricele,
Nici mălaiul nu mai e
Aşa de dulce, când îl spoia mama cu cocă
Şi făcea pe deasupra flori cu lingura,
Dupâ aia-l băga-n ţest.
Zăbicul are alt gust.
Şi vitele parcă sunt mai proaste, că ţin minte
Când se ducea mama să mulgă vacile în obor,
Viţeii, care stăteau aleşi în curte, cum o vedeau cu
oala în mână
Săreau, se gudurau pe lângă ea.
Ştiţi că şi anul ăsta Prica iar mi-a rămas stearpă?
Şi vitele sunt mai proaste, ascultaţi-mă pe mine.
Poţi să discuţi cu femeia lucrurile astea, că nu poţi.
Nici copii nu mai face ca lumea,
Să-ţi umple casa, să te simţi om,
Una-două îi leapădă, zice c-a râvnit la varză acră şi
n-a
Găsit la repezeală şi i-a lepădat,
Ori c-a râvnit la cireşe iarna, şi de unde să ia, şi
s-a stârpit,
Bazaconii – nu vor să dea-n greu,
De-aia s-a împuţinat lumea. În istorie, Că, n-aveam decât una şi-mi dăduse un combilizon
Înainte, când veneau turcii pe-aici, cine-i lua la Sunt slab reprezentate. de-al ei.
palme? Cum să mă duc eu aşa la tata? Cămaşa era udă.
 – câte zece-doisprezece Nu întâlneşti aici nici o monedă, Ea-mi da zor să mă scol. Dacă-am văzut, m-am
Săreau din câte-un copac pe turc, lui Baba Novac Pentru că, neavând aur şi argint, sculat,
pe-aici îi Ţăranii şi-au gravat anual chipul Mi-am strâns bine haina la gât, am prins-o cu un cui
plăcea Pe boabe de mei, de grâu, de porumb Şi-am luat cămaşa udă, chitită, s-o usuc acolo.
Să se bată cu ei, de ne lăuda şi mihai Viteazul: Care nu ni s-au păstrat. Când mă vede tata: „Păi, ce e, bă, cu tine?"
„Daţi, mă, băga-i-aş la ududoi, să mai stea şi - Păi ea plecă la Bălceşti să târguie.
pe-acasă”. Păsări împăiate - Şi dacă plecă, ce?
Dar discută astea cu Măria Bălii – uite-o că vine – Ar fi putut ei, ce e drept, aduce destule, - Păi, mă dete afară şi-ncuie uşa, până se-ntoarce.
toată ziua prin odăi – să vezi ce zice, Dar le-a fost milă să ucidă - Fire-al păcatelor cu muierea ta - aşa o duci tu
Că ea a stat toată viaţa cu fundu' pe cămaşă Privighetoarea, ciocârlia, mierla şi cucul, acolo?
degeaba şi nici tabla Care le cântau fără bani toată viaţa, Să nu te mai prind că-i mai calci pragul.
Înmulţirii n-o ştie. Şi toată moartea.
Dimineaţa am pus cămaşa la soare, s-a uscat,
–  Mărie, cât fac, fă, nouă ori opt? Care e, fă, capitala Era primitivă, Ea a venit după combilizon, dar nu l-am mai dat.
Portugaliei? Antică, mcdievală
–  Însoară-te, mă, Târziule, şi nu mai lozi aci, cu Apar ca una singură,
copiii, Fiindcă, neştiind carte, ţăranii
Că ai şi-nceput să iei culoarea cerii. N-au băgat de seamă că între aceste epoci
–  Păi, găseşte-mi tu una care să-mi placă şi să-mi Există deosebiri
pupe mâna la comandă, Fundamentale. Ilinca
Că acum o iau.
Drăghicioiu ăl bătrân a avut trei copii,
–  În nădejdea aia, vezi să nu te pupe moartea rece. Aici exponatele cele mai numeroase Pe Măria, pe Enache şi pe Ilinca.
Nea Marin al lui Moşu Pătru se apropia bine de Sunt bordeiele.
Ilinca asta era o femeie înaltă,
cincizeci de ani, De la munca pământului Inimoasă, semăna cu baba
Dar nu se hotăra să se-nsoare, toate aveau câte-un Ţăranii intrau direct în pământ,
Şi ea s-a măritat cu Marin Băzăvan,
cusur, Să se odihnească. Care s-a făcut haiduc
Era poreclit Târziu, dar numai Măria Bălii îndrăznea
Umbla cu ceata unuia, Cârstea.
să-i spună în faţă. Din loc în loc între bordeie Şi i-a prins peste Jii, la un popă.
Deştept, iscoditor, cunoştea bine ce-a fost înainte pe Sunt intercalate răscoalele:
Au tras în ei şi pe Cârstea 1-a nemerit în picior.
la noi, A lui Doja, a lui Horia, Cloşca Şi tovarăşii l-au adus până aci la Drumul Muierii.
Avea parcă un alt puls, dar cu o sută de ani în urmă. şi Crişan, a lui Tudor,
De-acolo n-au mai putut să-1 poarte în spinare, că-i
Lăcrima sec pentru stricarea rânduielilor. Construite de data asta la suprafaţă ajungea
Şi după cum citise el în Cu un uimitor simţ al simetriei
Potera.
Norii de la cornul Caprii, nu era de-a bună. Arhitectonice. L-au lepădat la un pom.
Se întoarce lumea cu curu-n sus şi se scufundă
El se ruga, „Nu mă lăsaţi, fraţilor,
pământul. Vizitatori, Mai bine omorâţi-mă!"
Casa lor bătrână, de moşneni şi aşezaţi, Nu atingeţi sărăcia şi tristeţea
Şi l-au împuşcat.
Intra încet în pământ. Aflate-n muzeu. Şi pe ei tot i-a prins şi i-a-nchis.
Sunt exponate originate,
Şi Marin Băzăvan a murit în puşcărie la Bucovâţ.
Ieşite din mâna, din sufletul şi din rărunchii acestui Nu era vinovat, dar s-a pus pe el aşa.
popor
Lui Cârstea îi ieşise cântec:
Într-o clipă de încordare şi spontaneitate „La un pom mare rotat,
Muzeul satului Care a durat
Şade Cârstea răsturnat
2000 de ani. De şapte gloanţe-mpuşcat.
Din viaţa acestor oameni
Trei în piept şi patru-n spate
Lipsesc mai multe secţii, Nu mă omorî, măi frate".
Iar altele, cum ar fi
Bunăstarea materială, fericirea şi norocul În casa muierii
Şi a venit unul şi i-a spus muierii lui
Să se ducă să-1 ia, că e mort acolo. Avea
Sandu Sfoiag s-a însurat cu Gligorina. Cârstea o muiere grasă
Sta în casa ei, că el nu-şi făcuse, dacă tot avea ea.
Roşie la faţă şi frumoasă
într-o dimineaţă ea pleca la Bălceşti. Şi-a rămas c-un copil, Oniţă Chirţu (tata lui Chirţu).
- Scoală, mă. După aia, Ilinca s-a măritat cu unul Mitre Păpuşă
- Păi, de ce să mă scol, fă, la miezul nopţii, că eu nu
Şi-a murit şi ăla.
Merg la Bălceşti. Şi pe ea a gonit-o şi s-a-ntors la frate-său,
- Du-te pe la tac-tu-n deal.
Enache Ciucă
- Păi, ce să caut eu pe la tata, acum până-n ziuă? Şi i-a crescut copiii, că-i murise muierea.
Nu l-am văzut ieri?
Trecea la deal, la Paşti, şi lua ouă în sân
- Păi, să-ncui uşa, că nu te las eu singur în casa mea. Şi când se-ntorcea se abătea pe la noi:
„Uite nişte ouă să ciocnim, că suntem rudă".
Acum eu aş fi plecat, dar îmi spălase cămaşa,

11

Constantin Brâncuşi - 65 de ani de la moarte
N
ăscut în data de 19 februarie 1876,
Constantin este al şaselea copil al
lui Nicolae şi Maria Brâncuşi. Prima
clasă primară o face la Peştişani-Gorj, apoi conti-
nuă şcoala la Brădiceni. Copilăria este marcată de
dese plecări de acasă și ani lungi de ucenicie în
ateliere de boiangeri și prăvălii.
După ce a urmat Şcoala de Arte şi Meserii în
Craiova (1894 – 1898) vine la Bucureşti unde ab-
solvă Şcoala de Belle-Arte în 1902. În timpul stu-
denției, chiar în primul an, în 1898, lucrarea sa
Bustul lui Vitellius obține “mențiune onorabilă”,
Cap al lui Laocoon din 1900 obține medalia de
bronz, iar Studiu din 1901, câștigă medalia de ar-
gint. Timp de doi ani, între 1900 și 1902, cu ajuto-
rul doctorului Dimitrie Gerota, realizează  sculptura Somnul iar bustul în ghips al pictorului
“Ecorșeu”, un studiu pentru reprezentarea corpu-
lui omenesc, lucrare căreia i se atribuie o medalie
de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări va face
ca Ecoreul să fie folosit în școlile românești de
medicină, după ce se vor face câteva copii, iar
Marcel Duchamp va include fotografia Ecorșeului
în expoziția pe care o va organiza la sfârșitul anu-
lui 1933 la Galeria Brummer din New York City.
În 1903, primeşte prima comandă a unui mo-
nument public, bustul generalului medic Carol
Davila, care va fi instalat la Spitalul Militar din Bu-
curești și reprezintă singurul monument public al
lui Brâncuși din București. Pleacă în 1904 la studii
la München, dar după șase luni o pornește pe jos
prin Bavaria, Elveția până la Langres, în Franța, de
unde ia trenul până la Paris. În 1905 reușește la
concursul de admitere la prestigioasa École Nati-
onale Supérieure des Beaux-Arts, unde lucrează
în atelierul lui Antonin Mercié până în 1906 când,
atingând limita de vârstă, părăsește școala. Refu-
ză să lucreze ca practician în atelierul lui Auguste
Rodin, rostind cuvintele devenite celebre, “Rien
ne pousse à l’ombre des grands arbres” (La um-
bra marilor copaci nu crește nimic).
Expune pentru prima dată la Société Nationa-
le des Beaux-Arts și la Salon d’Automne din Paris
în 1906. Creează în 1907 prima versiune a Săru-
tului, temă pe care o va relua sub diferite forme
C o loa n a r ec un oȘ t iI nȚei fără de s fârȘit
La 27 oc-
tombrie 1938 a
fost inaugurata,
in orasul Târ-
gu-Jiu, "Coloa-
na recunostintei fără se sfârşit”, cunoscută şi sub de-
numirea de „Coloana Infinitului”, parte a Ansamblului
Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinită,
Poarta sărutului şi Masa tăcerii concepute şi executate
de Brancusi şi a fost dedicată soldaţilor români căzuţi
in Primul Război Mondial în 1916 în luptele din Defileul
Jiului.
Comanditara lucrării a fost Aretia Tătărescu prese-
dinta Societatii „Liga Naţională a Femeilor Gorjene",
care i-a acordat lui Brâncuşi deplină libertate de acţiu-
ne şi l-a ajutat să obţină sprijinul financiar necesar.
Inaugurată la 27 octombrie1938, coloana are o
înălţime de 29,35 metri şi este compusă din 15 moduli
octaedrici suprapuşi, respectiv având la extremităţile
inferioară şi superioară câte o jumătate de modul, pen-
tru a da, ca rezultat,numărul 16, anul intrării României
în război. Modulii erau numiţi „mărgele” de către auto-
rul lor, Brâncuşi.
Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare
specifice sudului României. Denumirea originală era
„Coloana recunoştinţei fără sfârşit” şi a fost dedicată
soldaţilor români din primul război mondial căzuţi în
1916 în luptele de pe malul Jiului.Privitor la geneza co-
loanei între celelalte sculpturi brâncuşiene, există do-
vezi că proiectul este mult mai vechi.
Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuşi ar
fi existat „trunchiuri şi bârne, coloane trunchiate de
lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitu-
lată „Proiect arhitectural", datează din 1918.
Ulterior, în 1933, în expoziţia sa personală de la
New York, Brâncuşi expune proiectul său sub numele
devenit celebru, Coloană fără sfârşit.
Brâncuşi însuşi o denumea „un proiect de coloană
12
l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
până în 1940, culminând cu Poarta Sărutului par-
te a Ansamblul Monumental din Târgu-Jiu. În
1907 închiriază un atelier în Rue de Montparnas-
se și intră în contact cu avantgarda artistică pari-
ziană, împrietenându-se cu Guillaume Apollinaire,
Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel
Duchamp. Va începe lucrul la Rugăciunea, o co-
mandă pentru un monument funerar ce va fi ex-
pusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău. În
1909 revine pentru scurt timp în România și par-
ticipă la “Expoziția oficială de pictură, sculptură și
arhitectură”. Juriul Expoziției, prezidat de Spiru
Haret acordă premiul II ex aequo lui Brâncuși, Pa-
ciurea, Steriadi, Petrașcu, Theodorescu-Sion. Co-
lecționarul de artă Anastase Simu îi cumpără
Nicolae Dărăscu este achiziționat de Ministerul
Instrucțiunii Publice.
Până în 1914, participă cu regularitate la ex-
poziții colective din Paris și București, inaugurând
ciclurile Păsări Măiestre, Muza adormită, Domni-
șoara Pogany.
În 1914, Brâncuși deschide prima expoziție în
Statele Unite ale Americii la Photo Secession
Gallery din New York City, care provoacă o enor-
mă senzație. Colecționarul american John Quin îi
cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o
existență materială prielnică creației artistice. În
același an, ministrul de interne al României res-
pinge proiectul monumentului lui Spiru Haret co-
mandat cu un an înainte. Brâncuși va păstra lu-
crarea în atelier și o va intitula Fântâna lui Narcis.
În 1915, începe să execute primele lucrări în
lemn: 2 Cariatide, Fiul risipitor etc. La Paris, în
1919, apare volumul „La Roumanie en images”
cu cinci reproduceri după lucrări ale lui Brâncuși.
Un an mai târziu, participă la expoziția grupării
„La Section d’Or” în Franța, la expoziția grupării
„Arta română” la invitația lui Camil Ressu în Ro-
mânia, la „Festivalul Dada”, unde semnează ma-
nifestul intitulat Contre Cubisme, contre Dadaise-
me. În revista Little Review din New York, apare,
în 1921, primul studiu de amploare cu 24 de re-
produceri din opera lui Brâncuși, semnat de poe-
care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească".
Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937
la Atelierele Centrale din Petroşani (ACP).
Şeful proiectului a fost inginerul Ştefan Geor-
gescu-Gorjan, proiectul de executie şi calculele au fost
făcute de inginerul Nicolae Hasnas, execuţia stâlpului
central a fost coordonată de maistrul-şef Ion Romoşan
iar execuţia modelului în lemn al mărgelelor a fost fă-
cută de maistrul tâmplar Carol Flisec în colaborare di-
rectă cu Brâncuşi, care sosise de la Paris special pentru
a supraveghea turnarea coloanei.
Elementele componente ale coloanei sunt urmă-
toarele:
-Nucleul metalic din ţeavă pătrată cu latura de 42
cm, asamblat din trei tronsoane cu lungimea de 8,93
m, 10 m şi 9,4 m
-Fundaţia din beton, care ajunge la adâncimea de
5m, cu o formă de trunchi de piramidă, cu baza mare
de 4,5m, orientată în jos.
-„Mărgelele" (cum le numea Brâncuşi) din fontă,
„înşirate" pe nucleu, în număr de 17:
• Un semielement de bază, cu înălţimea de 136
cm;
• 15 moduli octaedrici, cu înălţimea de 180 cm fi-
ecare;
• Un semielement la vârf cu înălţimea de 90 cm.
Greutatea totală a Coloanei (nucleu + „mărgele")
este de 29.173 kg. Alămirea Coloanei s-a făcut la faţa
locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă.
Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă
pentru prima dată în România şi a fost adusă special
din Elveţia.
În anii '50, guvernul român, sub influenţa sovietici-
lor a plănuit să demoleze coloana, considerând că
sculptura lui Brâncuşi ar fi un exemplu de sculptură
burgheză. Cu toate acestea, planul n-a fost pus nicio-
dată pus în aplicare.
La 17 decembrie 2000 a fost re-inaugurată „Co-
tul american Ezra Pound. De altfel, sculptorul
avea să realizeze ulterior un celebru portret al
acestuia. Participă la o mișcare de protest contra
lui André Breton și în apărarea lui Tristan Tzara. La
30 noiembrie 1924, expune la Prima expoziție in-
ternațională a grupării “Contemporanul” din Bu-
curești. Doi ani mai târziu, la Wildenstein Galle-
ries, din New York, se deschide cea de-a doua
expoziție personală a sa.
Până în 1940, activitatea creatoare a lui Brân-
cuși se desfășoară în toată amploarea ei. Operele
sale de seamă din ciclul Pasărea în văzduh, ciclul
Ovoidului precum și sculpturile în lemn datează
din această perioadă. În același timp, Brâncuși
participă la cele mai importante expoziții colective
de sculptură din Statele Unite ale Americii, Franța,
Elveția, Olanda, Anglia.
În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima
Parisului, Brâncuși și-a creat o lume a lui, cu un
cadru și o atmosferă românească. Muzeul Națio-
nal de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou)
are un număr important de lucrări ale lui Brân-
cuși, lăsate prin testament moștenire României,
dar acceptate cu bucurie de Franța, împreună cu
tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guver-
nului comunist al României anilor 1950 de a ac-
cepta lucrările lui Brâncuși după moartea sculp-
torului. În România, în epoca realismului socialist,
Brâncuși a fost contestat ca unul din reprezentan-
ții formalismului burghez cosmopolit. Totuși, în
decembrie 1956, la Muzeul de Artă al Republicii
din București s-a deschis prima expoziție perso-
nală Brâncuși din Europa. Abia în 1964 Brâncuși a
fost „redescoperit” în România ca un geniu națio-
nal și, în consecință, ansamblul monumental de la
Târgu-Jiu cu Coloana (recunoștinței) fără sfârșit,
Masa tăcerii și Poarta sărutului a putut fi amena-
jat și îngrijit, după ce fusese lăsat în paragină un
sfert de veac și fusese foarte aproape de a fi fost
dărâmat.
Locul lui Brâncuși în sculptură. Constantin
Brâncuși a eliberat sculptura de preponderența
imitației mecanice a naturii, a refuzat reprezenta-
rea figurativă a realității, a preconizat exprimarea
loana fără sfârşit”, operă a celebrului sculptor
român Constantin Brâncuşi, aflată din 16 sep-
tembrie 1996 în lucrări de restaurare.
Cum se numea, de fapt, „Coloana Infinitu-
lui” Ce l-a făcut pe Brâncuși să se
răzgândescă într-o clipită
Cine nu a auzit astăzi despre Coloana Infi-
nitului, faimoasa sculptură semnată de Con-
stantin Brâncuși, operă ce se găsește astăzi în
Parcul Coloanei din Târgu Jiu? Ei bine, sculptu-
ra inaugurată în 1938 nu s-a numit dintotdeau-
na la fel, iar Brâncuși și-a dorit un alt nume
pentru lucrarea sa.
Cui îi este dedicată Coloana Infinitului?.
Coloana Infinitului are o înălțime de 29,35 me-
tri și a fost inaugurată pe 27 octombrie 1938.
Monumentul a fost dedicat soldaților români
din Primul Război Mondial căzuți în 1916 în
luptele de pe malul Jiului.
Denumirea originală a sculpturii compuse
din 16 module octaedrice suprapuse era „Co-
loana recunoștinței fără sfârșit”. Numele a
fost dat chiar de către Constantin Brâncuși,
deși inițial artistul avuse o altă idee.
Brâncuși a fost chestionat de Arethia Tă-
tărescu (soția lui Gheorghe Tătărăscu, primul
ministru al României și o mare iubitoare de
artă) ce nume va purta lucrarea, sculptorul a
spus sa fie numită „Scară la cer”. Se pare că
numele a pus-o pe gânduri pe Arethia Tătă-
rescu, astfel că aceasta și-a schimbat mimica
feței. Când sculptorul a sesizat nedumerirea
de pe chipul Arethiei, el a reformulat, nu-
mind-o „Coloana recunoștinței fără sfârșit”.
În limba noastră denumirea operei a vari-
at între „Coloana Infinită”, „Coloana Nesfârși-
esenței lucrurilor, a vitalității formei, a creat unita-
tea dintre sensibil și spiritual. În opera sa, Brân-
cuși a oglindit felul de a gândi lumea a țăranului
român. Prin obârșia sa țărănească, și-a aflat ră-
dăcinile adânci ale operei sale în tradițiile, mituri-
le și funcția magică a artei populare românești.
Brâncuși a relevat lumii occidentale dimensiunea
sacră a realității. Figură centrală în mișcarea ar-
tistică modernă, Constantin Brâncuși este consi-
derat unul din cei mai mari sculptori ai secolului
al XX-lea. Sculpturile sale se remarcă prin ele-
ganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor,
combinând simplitatea artei populare românești
cu rafinamentul avantgardei pariziene. Verticali-
tatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât și
importanța acordată luminii și spațiului sunt tră-
săturile caracteristice ale creației lui Brâncuși.
Opera sa a influențat profund conceptul modern
de formă în sculptură, pictură și desen. În anul
1957, Brâncuși îl cheamă pe arhiepiscopul Teofil,
preot la biserica ortodoxă, se spovedește și se
împărtășește, apoi îi mărturisește că moare “cu
inima tristă pentru că nu mă pot întoarce în țara
mea” . Pe data de 16 martie 1957, Constantin
Brâncuși se stinge din viață la ora 2 dimineața, iar
în data de 19 martie este înmormântat la cimitirul
Montparnasse din Paris.
tă” sau „Coloana
fără sfârșit”.
„Când alegea să
spună numele operei
în franceză, Brâncuşi
nu spunea La colon-
ne sans fin, ci La colonne infinie, deşi în monografiile
în limbi străine apărute după moartea artistului este
uzuală titulatura Colonne sans fin”, scria Ștefan Geor-
gescu-Gorjan în lucrarea „Amintiri despre Brâncuși”.
Construirea Coloanei s-a realizat intre 15 august
şi 15 noiembrie 1937 și inaugurarea a avut loc un an
mai târziu. Brâncuși mărturisea despre lucrarea făuri-
tă că este inspirată din natură. „Natura zămisleşte
plante care cresc din pământ drepte şi vânjoase. Iată
coloana mea […], formele ei sunt aceleaşi de jos şi
până sus, nu are nevoie de piedestal sau soclu ca s-o
susţină, vântul nu o distruge, ea se menţine prin pro-
pria-i putere” Constantin Brâncuși
Comuniștii au vrut să demoleze Coloana Infinitu-
lui. După mai bine de un deceniu, Coloana Infinitului
ridicată de Constantin Brâncuși a fost în pericol de
demolare în trei rânduri. Primele tentative de demola-
re au avut loc în 1949 și 1951. După alți doi ani, co-
muniștii i-au ordonat activistului local Tănasie Lo-
lescu, membru în Uniunea Tineretului Comunist, să
dărâme monumentul, iar acesta s-a oferit să pună
coloana la pământ cu tractorul. Lolescu și tractoristul
Milotin au încercat în zadar să pună la pământ colosul
de metal de aproape 30 de tone. Cei doi au legat lan-
țurile de coloană și au tras de ea cu tractorul, dar lan-
țurile s-au rupt. S-au urcat apoi pe acoperișul tracto-
rului și au legat lanțurile la un nivel mai sus. Au tras
din nou, însă și această încercare a eșuat după ce
tractorul s-a ridicat din partea din spate. La ultima
încercare lanțurile s-au rupt din nou, iar acțiunea a
fost definitiv abandonată.
F.D.
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

FICŢIUNI REALISTE
În mult preţuitul volum ,,Hanul An-
cuţei”, Mihail Sadoveanu adună, la mi-
raculoase ceasuri de taină, oameni cu
harul aducerilor aminte şi al povestirii
cu şart a unor întâmplări alese de prin
adâncurile vieţilor, lăsându-ni-le zestre
nepieritoare generaţiilor ce-au fost şi
vor mai fi, dăruindu-ne bucuria desco-
peririi străvechilor înţelepciuni, păstra-
te în sipetul vremurilor.
Iată că, peste ani, domnul Ion C.
Duţă, profesor de matematici fiind, din-
tre cei cu nume trecut până dincolo de
hotarele Gorjului, vine – păstrând, fi-
reşte, proporţiile – să-şi adauge contri-
buţiile sale literare la această lucrare
de perpetuare a unei asemenea nobile
tradiţii. Se vede treaba că, dincolo de
pasiunea şi competenţa cu care dece-
nii multe a slujit Cetatea Ştiinţei teore-
melor şi certitudinilor matematice, nu
s-a mulţumit să păstorească descifra-
rea secretelor cifrelor crescătoare ori
descrescătoare, dar s-a învrednicit să
cerceteze şi taine fără de sfârşit din
lumea cuvintelor. Le-a adunat cu har şi
hărnicie, ca la ,,un han oltenesc al mul-
tor Ancuţe”, în cărţi de proză şi poezie,
reînviind o lume cu veche şi specifică
vieţuire, străjuită de piscurile Olteniei
de sub munte.
Volumele sale de versuri în care
Nicolae Dragoş
transpar incantaţii din ritmurile unor făţişată de un titlu îmbietor la lectură: dinile, disponibilităţile pentru scrierea
splendide balade pastorale, venind din ,,Râzi, dacă-ţi dă burta!”. Cândva, se unor izbutite creaţii umoristice ale au-
veacuri către noi, desprinse din mitolo- ştie, pe la birturi şi hanuri, muşteriii torului, harul de a privi lumea prin care
gia unei străvechi civilizaţii, mărturi- erau ademeniţi prin a plăti cu o sumă a trecut ori despre care a aflat de la
sesc o asemenea statornică preocupa- fixă consumaţia vinului şi, poate, şi a alţii, poveşti ce meritau să fie păstrate
re, atestată de ,,Ţara Parângului”, ţuicii bătrâne. Se bea, cum s-ar zice, cu pentru farmecul lor, pentru învăţămin-
,,Paşi în singurătate”, ,,Buchete de ,,o măsură la purtător, cu burta”, după tele înţelepte ce se pot desprinde din
tristeţi şi bucurii”. Totodată, în mai puterile şi însetarea fiecărui client. E aşezarea în pagini de carte.
multe cărţi de proză, ce-i poartă sem- drept că unii ieşeau de-acolo ,,cu băr- ,,Teritoriul” în care sunt localizate
nătura, cu titluri ele băţie şi voie bună”, cele mai multe dintre naraţiunile cu-
însele edificatoare obişnuiţi să se ia la prinse în sumarul antologiei se întinde
- ,,Păsări cu aripi de trântă cu puterile licori- din plaiurile vestite ale munţilor Gorju- Poate fi întâlnită o diversitate de chi-
lut”, ,,Uliţa celor 24 lor bahice, novicii, însă, lui, trecând prin localităţi cunoscute din puri, de portrete memorabile, alcătuind
de văduve”, ,,Bucă- fiind obligaţi de împre- arealul deluros al acestui mirific judeţ o lume ce se dezvăluie, cum scriam
tăria muichii” şi al- jurări să exerseze, nu o al ţării şi ajungând până mai în jos, lân- deja, când veselă, când tristă, uneori şi
tele, din care s-au dată, ,,ieşirile îngenun- gă câmpie, acoperind în bună măsură tristeţea putând însoţi, prin consecinţe,
selectat paginile cheate”, s-ar putea zice harta geografică a acestui pitoresc şi situaţiile născătoare de umor.
unei antologii, ,,Po- ,,cam pe brânci”; situa- eroic spaţiu de istorie şi civilizaţie. Sub pana cel mai adesea inspirată
vestiri alese”, au ţii, nu-i aşa, generatoa- În totul, scrierile datorate domnului a domnului Ion C. Duţă, preocupat, mai
darul de a convinge re de umor, când mai Ion C. Duţă, din această antologie, în ales, să-şi înfăţişeze personajele scrie-
de înscrierea sa în- vesel, când mai trist, care umorul pare surprins într-o mulţi- rilor sale, nu prin atitudini apăsat satiri-
tr-o tradiţie cu iluş- cum li se întâmplă şi me de nuanţe, confirmă oscilaţiile pro- ce, ci mai degrabă printr-o duioşie
trii înaintaşi, dove- unor personaje care po- ductive între relatări reportericeşti, în- umoristică, acestea evoluează în mod
dind că ,,profesorul pulează această carte registrate parcă direct la faţa locului, firesc, natural, se lasă ,,citite şi înţele-
de matematici” nu de proză a prolificului până la vădite adausuri ficţionale, păs- se”, călătorind către cititor pe un drum
s-a dedicat scrisu- autor. trate, însă, în perimetrul realităţilor. Ori- aproape niciodată abrupt, de la realita-
lui dintr-un capriciu, invită condiţionat cum, autorul se arată a fi preocupat de te la ficţiune.
el dovedindu-se a fi cititorii să râdă - ,,dacă a nu se accepta în postura unei pre- Faceţi, aşadar, cunoştinţă cu aces-
şi un statornic curtean în Cetatea cu- le dă burta” - , schiţe, povestiri, portre- zenţe pur contemplative, ci în aceea a te personaje, cu întâmplările lor şi veţi
vintelor. te umoristice, pamflete, desprinse din unei participări active, veghind la nara- avea de câştigat. Şi ,,râdeţi, dacă vă dă
Aşa cum o demonstrează şi cartea mai vechi volume, dar şi numeroase rea întâmplărilor cu un firesc şi nece- burta!”
de faţă, inspirat, dar nu întâmplător în- altele, inedite. Ele pun în lumină aptitu- sar respect pentru autenticitatea lor.

Omul înzestrat cu deosebit har
scriitoricesc, profesorul ION C. DUȚĂ,
adaugă în palmaresul literar al Domniei
Sale încă un volum de versuri - ,,Alelu-
ia! Osana ! Amin!” - volum scris, cre-
dem, în urma multor frământări exis-
tențiale pe care fiecare dintre noi le
trăiește, în urma unor certitudini care
ar putea să ne schimbe viața nouă, tu-
turor. Nu vom dezvolta pe larg conținu-
tul cărții pentru că, așa cum sugerează
titlul, are tentă religioasă. Prin urmare,
tematica fiind delicată și pretențioasă,
nimeni nu poate impune nimănui cum
să trăiască, ce să aleagă, în ce sau în
cine să creadă și care este drumul de
urmat. Două lucruri sunt, însă, clare:
omul s-a înstrăinat de preceptele mo-
rale autentice, sănătoase, benefice sie-
și, dar, prin căință, iubire și descotoro-
sirea de vicii, se va ,,însănătoși”, va
,,reînvia”.
Adevărata fericire este o stare de A
FI și nu vine din A AVEA bani, posesiuni
materiale, statut etc. Ca să fim fericiți,
va trebui să înțelegem viața, să ne cu-
rățăm de toate temerile, să scăpăm de
orgoliu, să ne lucrăm toate formele de
răutate, să iertăm, să învățăm să iubim
cu adevărat, să fim generoși, plini de
compasiune, să fim buni, să ne pese de
ceilalți, să avem încredere într-o Forță
Superioară, oricum am numi-o - Dum-
nezeu, Divinitate, Creator, Univers,
Esența tuturor lucrurilor, Spirit etern și
infinit – din care toți ne tragem. Nu
suntem separați de Dumnezeu. Dum-
nezeu este esența din care El și noi
suntem făcuți. Energia din care știința
a demonstrat că orice ne înconjoară
este CREAT. Apa, aerul, pământul, plan-
tele, animalele, oamenii, absolutul, ori-
ce e o formă de Energie care vibrează.
Dumnezeu e atât văzutul, cât și nevă-
zutul, atât Creatorul, cât și Creația Sa.
Dumnezeu e totul și nu e nimic în afara
Lui. Înțelegerea Legilor Universului și a
modului cum funcționează Creația din
care facem parte ne ajută să ne con-
struim o viață armonioasă, abundentă,
care este în acord cu principiile divine.
Dumnezeu e Tot Ceea Ce Este, iar noi,
fiind parte din Creație, avem puterea
Lui în noi, depinde ce alegem să expe-
rimentăm pentru a avea o viață plină.
Iisus e un model de perfecțiune
pentru omenire și a venit să ne spună
că toți suntem ca El, copii ai Tatălui,
care trebuie să ,,înviem”, învierea sem-
nificând, de fapt, trezirea conștiinței.
Dumnezeu e iubire necondiționată, el
te iubește oricum ai fi. Ține doar de tine
ceea ce alegi. Atunci când faci fapte
bune, din inimă, mai echilibrezi energia
negativă care ți se poate întoarce. Po-
trivit spuselor autorului, suntem prizo-
nierii propriilor păcate, dar mai avem o
șansă: ,,Omule! / Păcatele făcute te țin
rob celui rău /Și te vor ține viața toată și
dincolo de ea. / Te-ai depărtat de CRU-
CE, de seva din CAZANII, / De cerul care
plânge că fugi de El departe. / Dar este
o scăpare: Credința în Iisus!” (Calea
spre mântuire)
,,Tu, Bunul meu Părinte, știindu-Te
milos / Și iertător când ruga-i cu dure-
re, / Mă plec în fața Ta eu, nesăbuitul
păcătos, / Și strig pentru iertare, că su-
fletul îmi cere.” (Strigăt de iertare)
,,Să nu știți acestea? Mare păcat! /
Păcatele se numără, plătindu-se toate.
/ Pe Domnul Iisus spânzurat? / De sufe-
rințele Sale-am uitat? / Vrem doar vie-
țile noastre bogate!” (Oare, nu știm?)
,,Când nu vrei să fugi de satana, /
Nici Mântuitorul nu mai are ce-ți face. /
Zadarnic vei striga osana, osana! / Ră-
mâi lângă cine ți-ai ales și de cine îți
place.” (Când tu nu vrei)
,,Iubește și nu uita că Iubirea e ne-
pieritoare, / Și, unde e iubire, și pace e
mereu, / Iubirea alină durerea și e și
iertătoare, / Că e șuvoiul vieții țâșnit din
Dumnezeu.” (Dragii mei!)
,,Jubilam gândind la chinuri pe Gol-
gotă, / Căutam febril un loc de răstignit.
/ Și-am fost și printre primii care Te-am
lovit, / Bravându-mi fapta ca lucrul cel
mai mare, / Fără să gândesc că suferi
și Te doare…/ Și, totuși, Tu pe mine
m-ai iubit! / Din cuie Tu Te-ai aplecat,
dându-mi sărutul / Și, lăcrimând, m-ai
mângâiat. Tu mă iubești, deși nu merit,
/ Că eu, ca un netrebnic, Te-am trădat!”
(Și, totuși, pe mine mă iubești…)
Este un volum marcat de o mare
profunzime care ne îndeamnă la reflec-
ție și cititorul va trage concluzii așa
cum consideră, conform principiilor
sale morale. Oricum, avem infinite po-
sibilități de a ne reconstrui sufletul.
prof. Mihaela Botezatu

Recenzie „Radicalitate și nuanță” de Mircea Martin

CARCALICEA ION-Director-Școala
Gimnazială nr.1, Negomir
Apărută în 2015 la Editura Tracus Arte, cartea
“Radicalitate și nuanță“, a teoreticianului și criticu-
lui literar Mircea Martin, profesor universitar doc-
tor, șeful catedrei de Teoria literaturii a Facultății de
Litere din Universitatea București, autor a peste
1000 de articole și studii în revistele și ziarele cul-
turale românești, adună o serie de texte, unele mai
vechi, altele inedite, expunând o viziune coerentă
asupra scrisului, asupra nevoii de organizare a
ceea ce pare punctual, fragmentar, circumstanțial
în literature națională
Structura internă a fiecărui text se proiectează
retrospectiv, dar în aceeași măsură și prospectiv,
cu scopul de a construi o arhitectură special elabo-
rată, proprie autorului, deoarece teoreticianul ad-
optă, ca punct de plecare al integrării varietății
studiilor, modelul intern al proiectării în biografia
intelectuală a scrisului ca activitate de cunoaștere
și identificare cu acea gândire critică supusă ex-
plorării. În acest sens, capitolele prin care sunt re-
cuperate studiile critice și teoretice anterioare ale
lui Mircea Martin, cum ar fi „Explorări”, „Cele-
brări”, „Consemnări”, „Evocări”, derivă din istoria
formelor, a proceselor cognitive , prin care procesul
de identificare critică face ca subiectul interpretării
să se lanseze, să se afunde în procesul dedublării,
revenind mereu la propriul sine, asumându-și o
anumită responsabilitate și o distanțare elegantă,
care asigură clasicitatea tiparului critic ce se con-
stituie de mai multă vreme ca un brand personal, și
anume acela al scoaterii în evidență  inconfunda-
bile a ideilor. Fiecare dintre aceste exerciții critice
sunt de fapt expunerea la o scară mai redusă a
metodei critice practicate de Mircea Martin. Mai
mult decât atât, în aceste scrieri, ce pot fi conside-
rate cartografieri atente ale unor opere capitale
pentru literatura, critica și istoria literară autohto-
nă, cum sunt cărțile lui Călinescu, Vianu, Zaciu,
Papu, Ion Pop, Cornel Ungureanu, se poate recu-
noaște identitatea stilistică a lui Mircea Martin,
criticul care se individualizează prin calitatea sin-
tezei eșafodajului de idei, care sunt reduse uneori
la un concept, la o imagine, la o categorie care să
reprezinte ea însăși autorul analizat, printr-un efort
de sistematizare ce ajunge la expresia cea mai
adecvată, chiar dacă este ea redusă la o elipsă sau
concretizată printr-o metaforă sau altă figură stilis-
tică. Exemple în acest sens sunt îmbinările de tipul
„Eugen Simion – construcția de sine”, „Desenul de
profunzime -Mircea A. Diaconu”, „Mimetismul ca
narcissism-Cristian Moraru” și altele.
Contribuția cea mai importantă o are, în acest
întreg sistematic de lecții de critică și de stil, ulti-
mul eseu, “Radicalitate și nuanță“, care asigură, de
altfel, și titlul volumului. Aici, teoreticianul Mircea
Martin își construiește cu rigoare și rafinament o
demonstrație de anvergura istoriei conceptuale și
de idei practicate de Reinhart Koselleck, de Antoine
Compagnon sau chiar de Matei Călinescu.
Între cei doi termeni,  radicalitate  și  nuanță,
Mircea Martin concepe și conduce un fel de dialog
conceptual care dovedește nu doar erudita docu-
mentare, originalitatea în alegerea exemplelor, ci
mai ales spiritul problematizant, interogativ, des-
chis, capacitatea de a asigura echilibrul aces­
tei  radicalități prin nuanță, dar și de a tranșa im-
presia de dispersie a ideilor, de indecizie, de
disipare a sensurilor prin radicalitatea fermă a
afirmației, prin forța deciziei. În concluzia lucrării,
autorul lasă să se înțeleagă că va rămâne mereu
între aceste două noțiuni o măsură corectă a dem-
nității morale, potrivită nevoii de comunitate inte-
lectuală, care să fie în concordanță cu necesitatea
permanentă de interacțiune, de relații amicale între
generații, de strategii culturale pertinente.

13
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
ortaj
File de rep

Sohodol, satul de baştină al Basarabilor

Ne-am în-
tors iarăși la
răscruce de
drumuri, unde
legendele
Prof Ion Elena – Palatul spun că s-au
Copiilor Tg-Jiu răsturnat căl-
dările cu gal-
beni de aur.
Aici, la Salca Pocruiei, se intersectează căile spre
Baia-de-Aramă, Godineşti şi Tismana. Hanul s-a
lăsat ascuns în amintirile bătrânilor, cârciuma ur-
mașă a dispărut și ea, pentru că oamenii nu mai
pleacă de acasă. Tremurând sub propria-i manta,
noiembrie-și scutură codri de frunze şi coboară
încet-încet spre crugul iernii. Bruma groasă a ar-
gintat câmpul din depresiune iar pădurile din
deal s-au încărcat din nou cu promoroacă. Ale-
gem să urcăm spre Pocruia, căutând drumul
munţilor şi pădurile legănate de vânt. Asfaltul
şerpuieşte printre valuri de coline adâncindu-se
sub cupola fagilor zvelţi din Valea Podului. Rân-
duri de frunze veştede lovesc parbrizul, în vântu-
rarea lor printre ramuri şi poteci de căprioare.
Peste dâmburi nu zărim nicio vietate speriată de
şuierul toamnei călătoare. Doar, la marginea dru-
mului, se vede silueta unui corb ostenind pentru
niscaiva grăunțe. Sunt semne prin crâng de iarnă
aspră, seacă şi geroasă.
Ne aflăm foarte aproape de stâncăriile chei-
lor, printre văgăunile dinspre care se-adună în
haită lupii la Sântandrei şi-ncep să urle în grindul
coastei, de li se aude glasul până în cel mai înde-
părtat cătun din Sohodol. Oamenii locului sunt
învăţaţi cu ei, îi întâlnesc uneori pe cornete, la
ţarcurile cu pătuiage, unde mai duc oile la nutreț.
Nu-i lasă să le prăduiască turmele, îi alungă cu
câinii sau le fac cale liberă.
Sătenii urcă şi iarna cu vitele în deschiderea
plaiurilor, dar mai aproape de vatra satului, pe
culmile megieşe. Aici, natura este ca o gazdă îm-
bietoare pentru fiecare. E şi povaţă, şi adăpost, e
şi primitoare, şi iertătoare, şi-ţi oferă multe dintre
cele care-ţi sunt de mare folos pentru trai. Pe
vale se ridică stejari semeţi şi bătrâni, fagi secu-
lari, noduroşi, monumentali, cu o mulţime de ra-
muri răzleţite din trunchi, cu frunze rare, veştede
şi singuratice acum, arbori ce-ţi trimit gândul
peste timp, scormonitor în istoria acestor ţinuturi.
Şoseaua modernizată, cu asfalt întins peste
gropile de altădată, peste praguri de piatră şi
stâncării informe, se caţără în serpentine spre
vârful cornetului. De acolo, pitită sub privirile
munţilor, ori agăţată de pieptul acestora, se arată
întreaga panoramă a satului medieval, satul de
origine al domnitorilor basarabi de la noi. Dincolo
de casele risipite printre păduri şi făpturi de pia-
tră sură, se înalţă precum zidurile unei cetăţi
munţii Cornul, Tihomir, Sliva, Cozia, Ruşchiul, Pia-
tra Pocruii - umerii carpatini care domină orizon-
tul acestei pitoreşti aşezări. Scrutezi depărtările
şi contempli îndelung aspectele eroziunii sarma-
tice din steiurile Coziei. Minunat ar fi să ajungi
acolo, sus, pe corhanele de piatră, să descoperi
câte ceva din legendele locului, cu comori as-
cunse în grotele muntelui.
Aerul rece al ţinutului îţi taie răsuflarea. Pă-
şeşti spre miazănoapte şi cobori spre inima satu-
lui ascuns pe firul Gârlei Mari, cum mă învăţase
bunicul că se numeşte pârâul care clipoceşte la
glezna costişelor cărunte. Mestecenii urcă soli-
tari pe abruptul pantelor, ca nişte străjeri albi în-
rolați în oastea cenuşie a codrului părăsit de foş-
net. Satul este vegheat pe alocuri de stânci cu
înfățișări năstruşnice peste care ploile şi vântul
au sculptat ani la rând cu uneltele firii lor mode-
latoare, dăltuind plăsmuiri mai mult sau mai pu-
ţin prielnice în ireversibilitatea timpului.
Odată pătruns în lumea aceasta neatinsă de
softul tehnologiei trufașe, eşti întâmpinat cu bi-
neţe de primul localnic, primeşti salutul cuvenit
fiecărui trecător
pe la porţile satu-
lui, ca semn al
bunei-cuviinţe, al
simplităţii an-
cestrale și res-
pectului omului
de la țară. Soho-
dolenii sunt ca
nişte voievozi, te
impresionează
prin modestie,
smerenie şi vorba
de duh.
Străbaţi apoi
drumul care se ramifică spre toate că-
tunele, începând cu Valea Mică, Valea
Mare, La Moişti, Hamarul, Delurenii.
Vei avea mereu în preajmă pârâul
zburdalnic ivit din sufletul de piatră al
Tihomirului, care îşi lasă cântecele
peste pridvorul satului, şerpuieşte
gânditor prin chei şi se pierde tocmai dincolo de
mitul bolboroaselor din Izvarna, în beteala argin-
tie a Orlei, râul vestit scoborâtor din Munţii Gorju-
lui, din pocalul căruia craiovenii beau apă rece şi
cristalină. Înaintăm spre munţii pleşuvi, pe sub
ramuri golaşe de fagi îngânduraţi, prin caierele
de frig ale văii şi adăstăm taman la „Moara cu
butoaie”, unde sătenii îşi măcinau odinioară bă-
niciorii de porumb sau grâu aduşi prin troc din
câmpurile întinse ale Olteniei de la Dunăre.
Păşim sfioşi pe uliţa brumărită cu bolovăniş,
plini de emoţie păşim sub cerul albastru al mun-
ţilor! Totul este în nemişcare. Uruitul pietrei a în-
cremenit în tăcerea timpului. Doar șuvoaiele gâr-
lei strălucesc în lumina soarelui şi apa năvălește
peste căușurile umede ale ciuturei. A intrat în
legendă morarul. Sunt de poveste întâmplările
din pragul morii. Sătenii veneau la măcinat cu
poverile pe cai sau cu traista în spate de pe culmi
şi povârnişuri îndepărtate de sat.
Când nu avea apă, la vreme de secetă, mora-
rul o strângea aducând-o pe jgheaburi în butoaie
mari din doage cercuite cu lemn, apoi şi-a con-
struit bazinele din beton şi-n cele din urmă totul
a devenit istorie. Morile electrice apărute la gos-
podarii mai înstăriţi au stins acum un deceniu
glasul „Morii cu
butoaie” din Soho-
dol, o bijuterie tra-
diţională care rezis-
tase în viaţa
sătenilor câteva
sute de ani.
Ne lăsăm cu-
prinşi în aceeaşi
măsură de genero-
zitatea şi ciudăţe-
nia naturii acestor
locuri pline de săl-
băticie şi mister.
Satul rămâne un-
deva, pierdut pe vatra văii înguste. Noi înaintăm
şi ne apropiem de platoul muntelui. Suntem
emoţionaţi deoarece călcăm locurile de baştină
ale Basarabilor. Chiar şi Tihomir, tatăl marelui Ba-
sarab, venea dinspre aceste locuri, pentru că prin
împrejurimi există ruine din zidurile unui sat stră-
vechi numit Tihomir, iar muntele spre care urcăm
se numeşte tot Tihomir. Ipotezele istoricilor sunt
şi mai îndrăzneţe trimiţând spre vămi de timp
foarte îndepărtate, până spre vestitul Bassareus,
zeu al licorilor divine din vechea Tracie.
Oamenii din Sohodol se mândresc cu istoria
satului lor, o aşezare foarte veche, bogată în tra-
diţii, meşteşuguri şi obiceiuri. Spre apus, în gru-
pul de case situat aproape de muntele Tihomir,
mai sunt şi azi persoane care poartă numele de
Basarabă. Prinse de brâul versanţilor, sub frunţi
de munte, ori rezemate în prăvala pantelor, case-
le sohodolenilor sunt zidite din piatră şi încheiate
în bârne de stejar, fag şi brad. Au fost înălţate cu
forţa braţelor şi „povara spatelui”. Tot cu spatele
şi pe cai îşi aduc de la conace şi curături cartofii
şi întreaga recoltă, ei nu folosesc carele şi căru-
ţele pentru că suişul muntelui le este potrivnic.
De aceea, când îi întrebi câte căruţe de porumb
au făcut, îţi răspund zâmbind: „două iepe şi-o
Mărie”, cam cât ar duce doi cai în spate şi o fe-
meie pe cap sau în cârcă, o greutate totală situa-
tă undeva în jurul unei sute de kilograme.
Prin valorile tradiționale aflate încă în lăzile
de zestre ale Măriilor de aici, prin farmecul por-
tului şi originalitatea datinilor şi obiceiurilor din
zilele de sărbătoare, prin inedita răspândire a lo-
cuinţelor în geografia locului, prin trecutul său
tumultuos, prin modul de viaţă al oamenilor, prin
încântarea reliefului învăluit de misterul comori-
lor găsite şi negăsite, prin foşnetul nedesluşit al
legendelor, Sohodolul rămâne satul uitat de timp
în care viitorul refuză să intre pentru a lăsa istoria
intactă şi liniştită, așa cum s-a zămislit ea peste
secole. Aici, la sohodoleni, acasă!

Fluviul străluceşte, argintându-şi valurile liniş-
tite în lumina dimineţii. Stâncării muntoase ve-
ghează malurile sale abrupte şi înalte. Suntem în
pintenul stâncos de la Ogradena, foarte aproape
de cel mai îngust loc în care Dunărea taie zidurile
munţilor. Peste luciul apei, mângâiată de soare, se
zăreşte Tabula Traiana, o placă memorială antică
din piatră care aminteşte de invazia cuceritoare a
romanilor peste pământul regatului dac, începută
de Tiberius şi terminată de împăratul Traian. De
aici se intră în clisura Cazanelor Mici, spaţiul săl-
batic şi spectaculos în care fluviul străpunge victo-
rios îngemănarea dintre Carpaţi şi Balcani.
Înaintăm în geografia unică a cazanelor. Stră-
batem drumul furişat sub veghea stâncilor împă-
durite şi după ce ocolim în lung de ţărm golful
Mraconia, revenim pe viaductul ce-l traversează
pentru a admira în toată splendoarea lui muntele
Ciucaru Mare, acest Rushmore românesc în trupul
căruia a fost sculptat chipul lui Decebal, ultimul şi
cel mai viteaz dintre regii dacilor. Este o operă de
curaj şi autentic patriotism, dăruită ţării de istoricul
Iosif Constantin Drăgan.
Ochi ageri şi gânduri îndrăzneţe au măsurat
pereţii muntelui şi au ales perimetrul ineditei ză-
misliri. Au urmat apoi încercările, dezvelirea piscu-
lui muntos de vegetaţie, lucrul în sine cu sacrificii
şi momente de cumpănă, cu zbateri aprige şi triste
renunţări, cu sclipet de daltă şi hornăit de picamer,
cu zguduiri de explozii, în alternări de vrednică îm-
plinire, de tenace şi fecundă creaţie, care au durat
un deceniu, din anul 1994 până în 2004. Aşa s-a
ivit din miez de piatră chipul regelui care a venit
astfel la Dunăre, să arate lumii mari că este acasă,
în Dacia străveche. El veghează aici, peste Carpaţi,
ca un simbol nepieritor al istoriei românilor!
Şi a fost multă încercare pentru cei 12 sculp-
tori-alpinişti din echipa de temerari a maestrului
Florin Cotarcea în înzestrarea acestor privelişti cu
cea mai mare statuie în piatră din Europa. Roca nu
a fost atât de prielnică pentru dăltuire. A fost nevo-
ie ca nasul şi mustaţa regelui să fie ajustate prin
cimentare. Creasta sură a vârfului de munte a fost
adaptată spre a reprezenta căciula tarabostes pe
care o purta Decebal. Efigia sculptată are o înălţi-
me de 55 de metri şi se oglindeşte în apa Mraco-
niei, cea întunecată de făptura munţilor, ascunsă
sub umbra şi umerii lor.
Doar barcagii şi pescarii obişnuiţi cu toate
misterele şi ungherele fluviului ştiu a povesti des-
pre truda intensă a meşterilor pe schelele agăţate
de cremenea veche, pe arşiţă ori răcoare, suspen-
daţi în cordeline şi pitoane, ori albiţi de praful de
piatră scăpătat din scrijeliri de daltă, ori scânteieri
de şpiţ sub lovituri de baros scurte şi seci. Doar
barca a fost legătura dintre ponton şi şantier. În
aceste condiţii s-au transportat uneltele şi materi-
alele de trebuinţă. De maximă dificultate a fost şi
operaţiunea de mutare a schelelor, iar convieţuirea
cu viperele aciuate în ascunzişuri de stâncă mai
mult decât o periculoasă aventură. Prin toate
acestea au trecut izbânditori cei care au aşezat în
trup de munte chipul semeţ şi sobru al regelui dac.
Sub capul lui Decebal stă scris în limba latină:
"DECEBAL REX - DRAGAN FECIT" ("Regele Dece-
bal - făcută de Drăgan"). Basorelieful impunător şi
memorabila inscripţie se citesc de departe, din
larg de Dunăre şi de pe malul sârbesc, de privitorul
de pretutindeni, dar cel mai mult se citesc din tră-
irea tihnită şi trainică a spiritului românesc. Statuia
înnobilează peisajul şi întăreşte unicitatea acestor
locuri.
Ieşim din deschiderea golfului şi căutăm por-
ţile Mănăstirii Mraconia, zidire creştină pe un pin-
ten solitar de stâncă. Trăim taina rugăciunii, ne
plimbăm privirile peste simplitatea chiliilor şi reve-
nim pe esplanada micuţă pentru a înţelege cum se
văd Cazanele Mici printre flori de leandru. Aici,
fluviul atinge cele mai neobişnuite cote, sub 200
de metri lăţime şi o adâncime de până la 120 de
metri.
Jos, sub îndiguirea de beton, una după alta,
ambarcaţiunile duc vizitatorii spre Dubova şi Caza-
nele Mari. Motoarele sforăie săgetând vârtejurile şi
curentul viforos al Dunării. Prin strâmtura din Mra-
conia, Dunărea învinge munţii din nou urmându-şi
calea spre soare-răsare!

14
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Continuarea răspunsurilor la întrebarea:

”Ce am învățat de la viața asta?”

Când îmbătrânești devi mai înțelept, iar dacă înțe- Dacă nu se intervine cu acest leac, ura și disprețul
lepciunea te părăsește, bătrânețea nu mai poate fi consi- te omoară mai ales când cel urât și disprețuit îl IU-
derată cea mai mare cucerire a vieții. Durerea cea mai BEȘTE pe cel care îl urăște și îl disprețuiește. Cei
puternică e cea provocată de ură și dispreț. Ea nu atacă care se urăsc și se disprețuiesc reciproc sunt bolnavi.
trupul ci atacă sufletul și nu poate fi vindecată sau ame- Leacul care vindecă această boală este IUBIREA și
liorată decât cu caldura sufletească dată de cel care te fiecare îl are numai să-l dea celuilalt.
urăște și disprețuiește dacă mai are asemenea căldură. Prof. pens. Gh. Dănescu-Radoș-Crasna-Gorj
CATRENE CU IZ DE EPIGRAMĂ

FINAL LEACURI
În pandemie cum se spune,
Sunt multe leacuri care-s bune
Îți poate aduce și necaz.

DEZLEGARE
Se zice c-au și învățat
Ajunși fiind s-arăți ce poți
Divulgă că-i dat de idioți.
ÎNVĂȚĂTURA
Viața mea și a altora
Dar cele ce au mult efect La PAȘTI vin foarte mulți credincioși Mi-au dat mie învățătura:
Sunt cele ce vin din Parlament. Unii din ei chiar bătăioși MĂSURA Să gândesc și să aleg
Le cer la popi ca să-i dezlege Unu ce se crede deștept Drumul drept pe care merg.
PATRI(H)OȚII Să fure tot pe lângă lege. Spune că l-a-nșelat un prost
Vă spun acuma una tare Mă-ntreb acum și socot Radoși-Crasna-Gorj
Ce la ziar nu poate apare: EVOLUȚIE Care din ei este mai prost!
Unii ce cred că-s patrioți Se zice cum că omul
Se stinge viața asta mereu pe zi ce trece, Iubirea și armonia ce suflete încălzeau
Nu pot să fie decât hoți. Se trage din maimuțe PREFĂCĂTORIE
Ce a fost caldură odată, acum devine rece Sunt ură și dispreț, pe noi nu ne mai vrea
Dar chiar de a trecut greu timpul Când face pe prostul
Frumosul din trecut e astăzi urâciune Fățărnicia incearcă s-arate că-i altfel
Așa se-ntâmplă acum socot Azi unii-s tot maimuțe. Nu păcătuiește
Mirosul împarfumat, acum e goliciune. Numai că adevărul e tare, e oțel.
De sus în jos și peste tot Dar când pe deșteptul
Se fură sub perdea amară LUMINA PE CARTON Precis că greșește.
Oricât de optimiști am fi către final, Să credem noi că-i pentru țară. Pe vreme mea la facultate
Dac-a venit sorocul, ce-am face, e-nzadar.
Toți învățau mai multă carte, COASTA DE DRAC
TEAMĂ Acuma unii din voi cu punga plină Se zice că oricărei femeie
IUBIREA e mai tare ca ura și disprețul Supărarea înțeapă inima iar, inima înțepată
De AUR mulți azi se feresc Doar pe carton mai iau lumină. Coasta de drac îi dă putere
IERTAREA o ajută să-și mărească prețul de supărare încetează să mai bată.
Nu pentru că așa-i firesc Dar sunt femei în lumea astă
Iar cel care IUBEȘTE se simte fericit Uneori cu cât ești mai sincer cu atât ești mai prost.
Ci fiindcă AURUL de azi De au absolvit și un masterat Ce tot din ele e numai coastă.
Că și-a-mplinit menirea și pleacă mulțumit. De aceea sinceritate trebuie ferită de viclenie.

Recunoștință Și mă-ntreb: Unde am greșit? Cei obidiţi se vor scula N-o să mai spună că-s vaci Mi-am împlinit un jurământ,
Nu-i greu să dai recunoștință Răspunsu-l găsesc în dânșii: Şi vrând nevrând, toţi împreună, Şi-o să spună că sunt raci. Simțeam elevii că-mi sunt fani
Când simți că trebuie să recunoști “N-au fost buni de lustruit!” Îşi vor crea o viaţă bună Poate aşa vor reuşi Și au același legământ.
Și vezi că tot ce-ți aparține Iar Dumnezeu care conduce Să mai dea din herghelii Acuma văd că-i împlinit,
De la părinți o parte vine. Esenţa vieţii La rele le va pune CRUCE. Ce prin metamorfozare Elevii mei sunt oameni mari,
Ai înțeles și dovedești Încerc acum să vă vorbesc Le aduc avere mare Succesul lor m-a fericit
Că viața ta îți este dată Cum am trăit şi cum trăiesc Văzând că-n viață ei sunt tari.
De-o mamă bună și un tată Şi vă spun doar numai atât Legământ De aceea cred că la plecare
Pe care azi îi prețuiești. Că-n vremea aspră de demult Eram copil de doisprezece ani Mă vor conduce spre mormânt
Ei au nevoie de-ngrijire Fasolea, turta şi cu varza În clasa I de la Normală, Și-mi vor aprinde o lumânare
Că sunt bătrâni și nu mai pot Erau la masa noastră baza. Sărmana mamă n-avea bani Ca semn că încă-i legământ.
La ea s-alături și cuvinte Noi n-am avut curcani de rasă Iar eu n-aveam cărți la școală. Aș vrea să-nvețe cei ce-s mici
Spuse din suflet cu respect. Pe care să-i servim la masă Sprijin de tată n-am avut Că-n viață fără legământ
Iubirea nu se dă cu gramul Din când în când doar câte-o raţă Căci el era dus în război, Nimic nicicând nu poți să faci
Din când în când câte-o fărâmă Ne făcea masa mai bogată. Dar sufletul mi l-a-ntărit Chiar de-ai depus și jurământ.
Se simte dacă o are omul Au fost şi ani de trai mai crud Metamorfozare Cu îndemnuri și cu sfaturi noi.
De nu, s-așteaptă ca să vină. În care ne urcam în dud, Caii, dacă nu nechează, Am învățat cât am putut
Câte un strop de umilință Mâncam, aşa pe săturate, Se şi metamorfozează Să stau alături de fruntași
Dudele şi mai puţin coapte Şi devin, cum vedem bine, Cum la părinți le-a și plăcut
Şi când ajungeam iar jos Scumpi pe pieţele străine. Nu mă doreau printre codași.
Din suflet mulţumeam frumos Unii ştiu cam cum să facă Cazat sărac la internat
Lui Dumnezeu că ne-a ajutat Din cal să obţină vacă Și masa luată la cantină
De încă o dată am mâncat Şi prin abator trecut Cu jurământ am învățat
Spunându-I: “Mulţumescu-Ţi, Doamne, Carnea-i vacă s-a făcut. Având ca țel o viață bună.
Că am mâncat şi iar mi-i foame!” În ’52 am absolvit Urare la aniversare
Chiar dacă n-au nechezat
câte un strop de umilință Aşa a fost fiind copil Străinii tot au aflat Și am ajuns învățător, În 15 ani de drum,
Se-ntâmplă azi să primesc Traiul amar şi prea umil Că sunt cai şi nu sunt vite Dorința mamei s-a-mplinit Deschis cu suflet de român
De la cei ce-n timpul vieții Iar peste ani, cum am putut, Şi atunci când n-au copite. Crezând c-o să trăiesc ușor. De cel ce-n viață-i consacrat
Am crezut că-i lustruiesc. Din ce în ce l-am îndulcit Nu ştiu cum s-a întâmplat N-a fost așa de la-nceput, Ca-ndrumător adevărat,
Am fost dascăl la școală Aşa încât, cum vedeţi bine, Că printre cai s-a aflat Chiar de eram învățător, Ai reușit să-ncurajezi
Timp de patruzeci de ani În “criză” unii trăiesc bine Unu’, cu mai multă minte A trebuit să-nvăț mai mult Și de ce nu chiar să formezi
Și-am format oameni de fală Şi despre ea vorbesc cu-nfrigurare Ce şi-a mai păstrat copite Ca să devin şi profesor. Talente ce-ți rămân datoare
Ce și astăzi îmi sunt fani. Cu scop să-i ţină pe cei mulţi în supărare Iar când din ele a dat, Luptând din greu cu sărăcia, De ce-ai făcut pentru formare.
Mulțumire însă n-am Blestemând crud pe Dumnezeu Străinii s-au deşteptat La facultate greu m-am dus, Continuă să-ți ții cadența
De la cei ce pentru care Că le-a făcut traiul “prea greu” Şi-au văzut că nu-s de bou Având la bază omenia, S-alungi cât poți indiferența
Chiar pe căi mai ocolite Iar cei săraci n-au ce mai spune Ci de cal de tip mai nou. M-am pregătit și am învins. Să demonstrezi ca pân-acum
S-a-ntâmplat s-ajungă “MARI”. Dar speră că va fi mai bine. I-au prins şi îi pedepsesc: Ca dascăl patruzeci de ani Că drumul tău e foarte bun
Trec pe drum cu limuzine Ce spun acum nu sunt bătăi, “Carne de cal nu primesc”, Pe el să meargă cât mai mulți
Ori pe jos, dar foarte rar Sunt adevăruri vechi şi noi Nici de vită n-ar mai vrea, Copii, bătrâni, oameni adulți
Și în loc să-mi dea binețe În care am evoluat De teamă că-i cacealma. Și-mpreună, cu mic cu mare,
Mă sfidează cu amar. Conduşi fiind cu mult păcat Ce-o mai fi o să vedem, Să-ți facă faima și mai tare.
Îi privesc plin de fiori De oameni răi, chiar farisei Herghelii tot mai avem Iar peste ani, murmurul tău
Și îmi zic în sinea mea: Ce-au vrut şi vreau să fie numai ei Şi când le-o veni mai bine, S-ajungă vuiet și nu hău.
“Nu se vede că sunt mari, Iar gloata fiind aşa de proastă Iar se duc cu ele-n lume. Să fii model pentru urmași
Ci un soi de jagardea” Să stea pe loc, să pătimească. Le schimbă doar denumirea Prin zestrea mândră ce le-o lași.
Meditez mai mult asupră-mi Nu cred să fie mult aşa. Ca să-nşele omenirea, La mulți ani, Murmurul Jilțului!

15
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Nadia GORDUZA, Medic Psihoterapeut & Coach, EMBA, www.idtherapy.ro. A absolvit Universitatea de Medicină şi Farmacie ,,Carol Davila”
din Bucureşti în 2000 şi EMBA ASEBUSS în 2007. Este certificată la nivel internaţional ca trainer şi psihoterapeut în Terapie de Expunere Virtu-
ală, Terapie de Cuplu prin Metoda Gottman şi Psihoterapie Scurtă Strategică. Reprezintă în România Virtually Better Inc, Atlanta USA, primul
institut de cercetare şi dezvoltare programe de ”Virtual Exposure Therapy” pentru terapia Fobiilor Specifice, Adictilor, PTSD, Mindfulness şi
Relaxare și The Gottman Institute Seattle SUA, renumit la nivel mondial pentru terapia de cuplu şi parenting. A absolvit High Clinical Master în
Psihoterapie Strategică la Institutul de Psihoterapie Scurtă Strategică din Arezzo, Italia. A fondat Id Therapy Bespoke Treatment Center (www.
idtherapy.ro), primul centru de soluţii psihoterapeutice personalizate, consultanţă psihologică şi corporate din România creat pe conceptul
inovativ de ”bespoke medicine”.

Cum să crești un copil responsabil și recunoscător într-o lume imperfectă?

Ca părinți, vrem întotdeauna să facem tot ce e
mai bine pentru copiii noștri, ca ei să crească și să
ajungă adulți sănătoși, fericiți, responsabili și conști-
enți de sine.
În fiecare zi, părinții au sarcina de a lua tot felul
de decizii, mici sau mari, care influențează foarte
mult felul în care micuții se dezvoltă. O nimica toată,
nu? Așa că, este de înțeles când stresul, timpul, vina
și oboseala îi fac pe părinți să recurgă la strategii
nepotrivite pentru a rezolva anumite probleme și a
îndeplini anumite nevoi. Cu timpul însă, aceste stra-
tegii nefolositoare se acumulează și duc la dezvolta-
rea unor atitudini și comportamente pe care nu le-ar
dori de la copilul lor. Printre acestea se numără și
sentimentul pe care îl au unii copii, că totul li se cu-
vine și că au dreptul la tot ce primesc.  În ultimii ani,
mulți oameni care au sau nu copii au afirmat că exis-
tă o creștere în rândul micuților cu astfel de atitudini.
Toată lumea cunoaște cel puțin un astfel de copil,
care crede că totul i se cuvine. Acești copii nu se
deranjează să dea o mână de ajutor, cred că lumea
se învârte în jurul lor, spun poate prea des „Vreau
acum” și rareori exprimă recunoștință sau empatie.
Cauzele unui astfel de comportament?
Și, chiar dacă e ușor să dai vina pe alți factori,
această creștere se poate datora în mare parte ale-
gerilor pe care le fac părinții. Pe lângă faptul că le
oferim prea multe lucruri, contribuie foarte mult și
lipsa unor elemente importante de care copiii au ne-
voie, ca îndrumarea și înțelepciunea. Există mulți
părinți care s-au săturat de felul în care se comportă
copiii și de atitudinea lor "că totul li se cuvine". Acest
comportament îi frustreaza și îi derutează pe părinți,
pentru că simt că au fost mereu alături de copilul lor
și i-au oferit tot ce și-a dorit. Dar chiar asta poate fi
problema.  Permite-i să ia deciziile potrivite pentru vârsta lui
Părinții din ziua de azi sunt de multe ori prea
permisivi. Există o teamă de a le spune nu copiilor,
de a-i înfuria sau de a le oferi șansa să dea greș. De
asemenea, există și sentimentul că e de datoria pă-
rinților să-și facă fericit copilul tot timpul.  Aceste
atitudini pot duce la diminuarea setului de limite și
reguli și la prezența unui părinte mult prea săritor,
gata oricând să rezolve orice problemă. Prin urmare,
copiii chiar pot ajunge să creadă că lumea se învârte
în jurul lor și că regulile și consecințele nu se aplică
și în cazul lor. Ca părinți, este important să ne amin-
tim că deciziile noastre influențează ce fel de copil
creștem. Dacă ne dorim unul responsabil, care să nu
creadă că totul i se cuvinte, iată ce trebuie să facem.
1. Învață-l ce este empatia!
Empatia este o abilitate importantă pe care copi-
ii trebuie să o învețe. Când îți ajuți copilul să-și dez-
volte empatia, îl ajuți să înțeleagă, să respecte și să
prețuiască credințele și opiniile celor din jur. Când
este capabil să vadă lucrurile din altă perspectivă, va
putea și el să își privească altfel propriile nevoi și
dorințe.
2. Învață-l ce este răbdarea!
Tehnologia poate fi utilă în multe domenii, dar ne
poate face și să ne obișnuim prea repede să fim sa-
tisfăcuți pe loc. Mulți copii au deja probleme cu răb-
darea, astfel încât această creștere a disponibilității
și instantaneului informației și resurselor poate hrăni
mentalitatea de tip „vreau acum, primesc acum”. Ca
părinți, este important să îi învățăm pe copii cât de
valoroasă este răbdarea. Cum să faci asta? Creeaza
limite și oferă oportunități copiilor ca să aștepte cu
nerăbdare anumite lucruri. De exemplu, poate nu le
vei da voie să își pună cercei în urechi până la 13 ani
sau să primească jocuri video până la 10 ani. La sca-
ră mai mică, poți crea un program, astfel încât copi-
lul tău să aștepte până după ce își face temele sau
după cină pentru a se juca. Tot ce vrem să transmi-
tem este că nu putem întotdeauna să primim ce ne
dorim, atunci când ne dorim.  la strategii de creștere a copiilor care, deși par
3. Învață-l care este valoarea banilor!
Suntem cei mai fericiți când și copiii noștri sunt
fericiți. Și ce-i bucură mai mult decât să primească
ce vor atunci când vor? Chiar dacă îți va fi greu să
reziști tentației de a-ți răsfăța copiii cu tot felul de
lucruri, este important să îi înveți valoarea banilor.
Doar așa îi vei ajuta să înțeleagă că nu totul li se
cuvine. Iată două sfaturi despre cum ai putea să faci
asta:
Pune-i să economisească bani încă de când sunt
mici!
Copiii ar trebui să aibă anumite responsabilități
în casă, fără să fie plătiți pentru ele. Totuși, îi poate
ajuta și le poate oferi un sentiment că sunt răsplătiți
dacă le propui activități opționale care să le permită
să strângă bani. Asta îi poate învăța că trebuie să
muncească pentru fiecare ban. De asemenea, le
poate oferi libertatea financiară de a economisi și a
cumpăra anumite lucruri pe care și le doresc. Acest
gen de activități îi va responsabiliza și le va oferi un
sentiment de mândrie atunci când le duc la bun sfâr-
șit
Oferă-le o alocație pentru cumpărături!
De câte ori ai văzut copii plângând și țipând prin
magazine pentru că își doreau o jucărie? E vina lor?
Nicidecum. Chiar și adulții sunt dezamăgiți atunci
când nu-și permit să cumpere ceva ce își doresc.
Copiii nu au învățat încă să gestioneze astfel de
emoții puternice și au tendința să-și comunice deza-
măgirea prin lacrimi și țipete. Puteți evita o astfel de
situație oferindu-i copilului vostru o mică sumă de
bani atunci când mergeți la magazin și sansa de a
decide singuri cum să îi cheltuie (sau să-i economi-
sească). Procedând astfel, îl încurajezi să fie inde-
pendent și responsabil atunci când ia propriile decizii
și, de asemenea, previi mentalitatea de tip „dacă
vreau, primesc”. Este important și să facilitezi o dis-
cuție despre luarea deciziilor și rezolvarea probleme-
lor pe măsură ce decid cum să-și cheltuiască mai
bine banii.
4. Insuflă-i simțul responsabilității!
Există multe moduri prin care îți poți învăța copilul să
fie responsabil. Iată câteva exemple:
Dă-i sarcini casnice potrivite pentru vârsta lui
Încurajează-l să participe la activități extrașcolare
Înscrie-l în programe de voluntariat
Oferă-i independența de care are nevoie la vârsta lui
Nu exagera cu lucrurile pe care le faci pentru el
Așteptările trebuie să fie pe măsura vârstei
Cere-i socoteală pentru ceea ce face și pentru ale-
gerile pentru care optează
Încurajează-l să-și ia angajamente, să termine
tot ce începe și fii pregătit să-i răspunzi adecvat
dacă trebuie să rupă un angajament
Învață-l diferența dintre privilegii și drepturi 
5. Învață-l să fie recunoscător!
Este foarte important ca cei mici să recunoască
și să aprecieze lucrurile, oamenii și oportunitățile pe
care le au. Poți face asta dacă devii un model de
comportament amabil și respectuos și dacă dai ceva
înapoi societății.
Îl poți învăța pe copilul tău cum să-și lărgească
perspectiva despre lumea în care trăiește oferindu-i
șansa să dea ceva înapoi. O metodă bună prin care
poți face asta este să îl înscrii ca voluntar și să donați
lucruri pe care nu le mai folosiți celor nevoiași.
6. Folosește-te de limite și pune toate reguli-
le în aplicare!
Când alegi să fii prea permisiv cu copilul tău,
este posibil să contribui la o atitudine de tipul „to-
tul mi se cuvine”. Copiii au doar de câștigat dacă li
se impun reguli și limite. Chiar dacă te simți mai
bine pe moment și reușești să eviți o ceartă atunci
când îți dai acordul pentru ceva, în cele din urmă
s-ar putea să faci totul în dezavantajul copilului
tău. Este important pentru copii să treacă prin dez-
amagiri și frustrări pentru a-și dezvolta capacități-
le necesare de a face față anumitor situații. Când
regulile nu sunt puse în aplicare, cei mici vor înțe-
lege că au voie să facă ce vor, după propriile lor
reguli.
Ca părinți, vrem să ne protejăm copiii, să-i fa-
cem fericiți și să-i creștem astfel încât să fie pre-
gătiți pentru lume. Aceste dorințe pot duce uneori
bune la momentul respectiv, s-ar putea să îi facă
pe cei mici să creadă că totul li se cuvine.
De aceea, este important să ne amintim că ju-
căm un rol foarte important în dezvoltarea copilu-
lui și dacă acesta se va transforma într-un adult
responsabil, bun și conștient de ce îl înconjoară
sau într-unul care crede că are dreptul la tot și toa-
te. Dacă urmezi câteva dintre aceste sfaturi, vei
putea să îți ajuți copilul să prețuiască lucrurile po-
trivite și să se descurce în viață. 

Copiii „neascultători” de azi pot fi adulții bine plătiți de mâine. Când Doamna îl pedepsește pe copilul tău cu „scaunul roșu”
-Mami, iar m-a pus astăzi Doamna la
școală pe scaunul roșu.
-De ce mami? Ce ai făcut?
-Păi nu am făcut un exercițiu din temele
pe care le-am avut.
-De ce?
-Sunt prea multe, mami. Am lucrat ieri 3
ore și oricum era cel pe care l-am avut și săp-
tămâna trecută și pentru care am luat foarte
bine la evaluare.
De câte ori ai fost chemat/ă la școală
de Doamna să îți spună că ai un copil neastâm-
părat și încăpățânat, care nu ascultă și că e
nevoită să fie mai dură și chiar să îl pedepseas-
că?
De câte ori ți-a venit copilul acasă plân-
gând că a fost pus la colț sau și mai rău în fața
clasei pe renumitul „scaun roșu", scaunul pe-
depsei pentru copiii care nu urmează ordinele
date de Doamna?
Îți mai aduci aminte când erai de vârsta
copilului tău și, dacă cumva făceai o greșeală la
școală, aveai de ales între a lua bătaie cu rigla
la palmă sau a fi tras de urechi sau a ieși la
tablă în fața clasei și a primi o problemă pe care
să nu o poți rezolva ca să fie sigur/ă că te poți
face de râs în fața colegilor tăi?
Educația prin puniție este în mare parte
educația copiilor din perioada anterioară Revo-
luției. Și ne mirăm acum de ce avem probleme
cu stima de sine scăzută, de ce ne lăsăm căl-
cați în picioare cu atâta ușurință de un șef abu-
ziv sau de un partener abuziv?
De ce? Pentru că avem adânc inoculat în
mintea noastră să răspundem prin supunere la
frică. Noi nu știm să ne luptăm cu frica.
Nu că opusul educației punitive, și anume
cea prin recompensă, din ce în ce mai uzitată în
ultimii 25 de ani ar fi soluția. Văd din ce în ce
mai mulți tineri de 20-25 de ani care cer sprijin
specializat, pentru că sunt în depresie, nu mai
au nicio motivație. La întrebarea mea adresată
acestora: Cum a fost copilăria ta? Cum se pur-
tau părinții cu tine?, răspunsul este inevitabil
același: „Am avut tot ce mi-am dorit. Mama și
tata lucrau foarte mult și erau mai mereu ple-
cați, dar îmi aduceau foarte multe cadouri. La
un moment dat nu știam ce să fac cu atâtea
lucruri și acum nu mai există nimic care să îmi
producă plăcere cu excepția momentelor în
care mă droghez. Viața nu mai are sens pentru
mine. Sunt îngrozitor de plictist/ă...” Și lista ar
putea continua.
E dureros să vezi copii distruși de propriii
lor părinți din prea multă generozitate, sau din
dorința de a compensa lipsa lor din viața pro-
priilor odrasle și de a-și șterge mai ușor senti-
mentul de vinovăție.
Cum ar fi dacă ne-am educa copiii prin
responsabilitate? Mă întreb cum ar fi societa-
tea de mâine formată din adulți care au fost
învățati de mici să facă alegeri și să fie respon-
sabili pentru ele? Să nu mai facă lucruri din
frică, rușine sau pentru că primesc cadouri?
Da, e greu sa educi în acest fel o mână de
om de la vârsta de 2-3 ani, când e oricum în
perioada lui „de ce?" și începe fiecare propozi-
ție cu „Nu...".
E dificil să îl tratezi ca pe un adult, între-
bându-l dacă alege să mănânce supă sau felul
doi, fără să i se impună ce mănâncă sau să i se
promită că va primi o ciocolată la sfârșitul me-
sei. E nevoie de răbdare și de efort susținut.
Dar ce ne facem când ființa de 98 cm, ha-
ioasă si zglobie are și păreri proprii?
Sau este încăpățânată și nu vrea în ruptul
capului să facă ca tine oricât de multe argu-
mente raționale i-ai da?
Îi impui? Îl/o forțezi? Îl/o mituiești? Te lupți
să-i arăți că e ca tine? Știi doar că vei reuși fără
prea mare efort, doar ești de 1.5 ori mai mare
și măcar prin forță și tot îți vei putea impune
punctul de vedere. Dar nu despre asta e vorba.
Oricine poate forța un copilaș și își poate impu-
ne decizia, indiferent de ce rol are ca părinte,
bonă, bunic sau cadru didactic. Ideea e cum
poți să il educi fără să fii agresiv, manipulativ
sau genul „laissez faire". Poți să îl înveți să facă
alegeri conștiente încă de mic și să nu lase pe
nimeni să il pedepsească doar pentru că poate
fizic și ierarhic să facă asta.
Uite ce spun studiile referitoare la copiii
care sunt mai greu de gestionat pentru că sunt
argumentativi și combativi   atunci când vine
vorba de respectarea părerilor si nevoilor lor...
Se pare ca ar trebui să te bucuri dacă ai un
copil încăpățânat care îți dă bătăi de cap.
De ce?
Pentru că un studiu pe o perioadă de 40 de
ani, care a urmărit un grup de copii din clasele
primare până au devenit adulți, a demonstrat
că acei copii care au încălcat regulile în mod
frecvent, care le-au dat de furcă părinților pen-
tru că mereu aveau ceva de argumentat au
devenit adulții cu un nivel educațional foarte
înalt, genul de persoane care mereu îsi depă-
șesc obiectivele și cu un statut financiar foarte
bun. Au fost evaluați copii cu vârste între 8 si 12
ani pentru trăsături cum ar fi: cât de conștiin-
cioși erau la școală sau cât de sfidători se pur-
tau sau dacă erau îndreptățiți în ceea ce fă-
ceau.
40 de ani mai târziu, cercetătorii au desco-
perit cum s-au transformat în timp. Cei care nu
urmau neaparat regulile și chiar sfidau autori-
tatea parentală sunt adulții de astăzi cu un nivel
înalt de venit. Gestionarea unui conflict cu un
copil încăpățânat nu este cu nimic diferită față
de gestionarea unei situații conflictuale între
doi adulți. Îl ascultăm, nu îl criticăm, îl ajutăm
să își exprime sentimentele și nevoile, le încu-
rajăm abilitățile de negociere și le respectăm
decizia atâta timp cât își asumă responsabilita-
tea consecințelor.
În studiu nu există o justificare a legăturii
între puștii și puștoaicele nesupuse si adulții
bogați de vârstă mijlocie. Dar, o posibilă expli-
cație ar putea fi faptul că acești copii sunt mai
competitivi în clasă, luând note mai mari, își
urmează idealurile și își asumă responsabilita-
tea pentru deciziile luate, ceea ce îi transformă
în adultul de mâine extrem de pretențios, care
atunci când intră într-o negociere de salariu,
sau nu numai, cu siguranță se luptă pentru in-
teresele lui financiare și nu cedează cu ușurin-
ță, chiar cu riscul de a-i deranja pe cei din jur
cu opiniile lui inflexibile, dar destul de bine ar-
gumentate. Cum stii dacă copilul tău e încăpă-
țânat? E suficient să intri într-o dispută cu el și
vei vedea că are reacții puternice emoționale și
se luptă pentru orice, urmărindu-și scopul cu
orice preț. Copiii aceștia au o voință puternică
în a face ceea ce e corect și nu au spiritul de
turmă adânc implantat în ei, fiind cei care nu își
urmează colegii fără să aibă o opinie personală
și să se alinieze intereselor lor în primul rând.
E rolul nostru ca părinți să îi motivăm și să
le îndreptăm voința în a face lucruri bune și
pentru scopuri reale. Pentru că genul acesta de
copii sunt liderii motivaționali de mâine care
vor face lucrurile cum trebuie, chiar și de unii
singuri.
Vă întrebați cum e mai bine să vă purtați
cu ei mai ales când intrați în conflict?
Gestionarea unui conflict cu un copil în-
căpățânat nu este cu nimic diferită față de
gestionarea unei situații conflictuale între doi
adulți.
Îl ascultăm, nu îl criticăm, îl ajutăm să își
exprime sentimentele și nevoile, le încurajăm
abilitățile de negociere și le respectăm decizia
atâta timp cât își asumă responsabilitatea
consecințelor.
Dacă au argumente solide și raționale îi
lăsăm să câștige negocierea, pentru că în final
orice părinte în adâncul sufletului își dorește
să crească un adult de succes și echilibrat
emoțional. Și ar fi de folos dacă într-un mod
asertiv i-am transmite și Doamnei cam ce pla-
nuri avem cu copiii noștri pe viitor.

16
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

Întoarcerea spre ieslea din Betleem

C
a și-n anii anteriori, omenirea întreagă,
prin focuri de artificii, unul mai sofisti-
cat și mai grandios decât altul, a salu-
tat venirea Noului An, pământenii de pe toate
meridianele lumii sperând că anul 2022 le va
împlini speranțele, le va aduce mult râvnita feri-
cire. Desigur, alături de proiecțiile anului în care
am intrat, s-au făcut bilanțuri, s-au analizat plu-
surile și minusurile, pe alocuri, desprinzându-se
învățăminte. În acest fel, fiecare dintre noi, după
puterea de înțelegere și după aspirațiile socio-e-
conomice și culturale, încercând să găsim resor-
turile mersului înainte.
Oamenii, ființe materiale, dar și spirituale,
sunt conștienți de durabilitatea existenței lor. Unii
cred că această efemeritate trebuie să-i îndem-
ne spre o trăirea cât mai variată și cât mai boga-
tă a fiecărei clipe, voluptatea trăirii făcându-le
nesesizabilă trecerea timpului. De aici rezultă o
atitudine de reticență la îndelunga cugetare, pro-
iectele sunt de mică anvergură, pentru că ele
necesită cea mai mică cugetare, cele mai mici
eforturi. Omul se lipsește de meditația filozofică,
se lipsește de suportul spiritual, exilându-și de
cele mai multe ori și propria conștiință. Teama de
un sfârșit foarte previzibil nu-i dă răgaz de con-
struire, este cuprins de neliniști, este strivit de
angoase și sfârșește într-o gravă debusolare.
Imunitatea la ideile străine ființei sale scade, ast-
fel că el este bombardat cu o mulțime de idei și
proiecții neadecvate aspirațiilor sale firești. Re-
zultanta este slăbirea cugetării adânci și apariția
în cercul său de trăire a unor breșe, care-i zdrun-
cină câmpul său motivațional și puterea de a dis-
cerne între ce este bine și ce este rău. Cu o avidă
poftă de saturare, omul ajunge să simtă satisfac-
ții nu numai în facerea și cunoașterea binelui, ci
și în asimilarea tuturor plăcerilor arzătoare, indi-
ferent de latura lor morală. Omul devine tot mai
mult doar un corp material guvernat de meca-
nismele stiințifice. Partea spirituală, pusă cu atâ-
ta dragoste de Dumnezeu în el, se lasă uitată în-
tr-o temniță zăvorâtă de lacătele saturației
materiale. Alergătura spre bunurile materiale nu
i-a adus decât o saturare a nevoii sale de afirma-
re a trufiei egoului. În el se acumulează mândria,
plinătatea, narcisismul existențial în cea mai ex-
centrică manifestare. Omul contemporan e mai
puțin preocupat de frăgezimea minții și sufletu-
lui, a uitat că a existat plinătate și-n alte vremuri,
cu mai puține bunuri materiale, cu o viață mai
simplă, mai apropiată de natura din care face
parte, în cea simplitate aflându-se și cheia ferici-
rii lui. În decursul vremii, goana continuă după
comorile materiale l-a
făcut să uite că este
creația lui Dumnezeu,
că Acesta a pus în el
sămânța omenității și
a dumnezeirii.
A fost luna decem-
brie un moment priel-
nic al reîntoarcerii la
altă lume, la acea alcă-
tuire umană în care, în
postul Nașterii Domnu-
lui, ne adunam oile
pierdute, ne însușeam
rătăcirile, plângeam de dorul fratelui, ne bucu-
ram de clădirea vecinului, de alcătuirea familiilor,
de nașterea pruncilor, de sosirea nopților lungi de
iarnă, în care bunicii ne vorbeau despre magi și
despre trăitorii în aleasa și dreapta credință. De
fapt, era timpul în care copii, tineri, adulți și bă-
trâni, însuflețiți cu toții de taina Nașterii Mântui-
torului, ne împărtășeam din substanța nemuririi.
Cât a trecut de atunci?
Am așteptat și-n anul care a trecut să văd
copii și bunici pregătind cum se cuvine întâmpi-
narea Nașterii Domnului Iisus. Dar, unde-s bunicii
care mai știu că la Sf.Nicolae începeau pregătiri-
le pentru colindat? Mai sunt azi bunici care mai
știu cele 12 stele? Mai știe cineva să cânte cu
duioșie stelele, vicleiul, plugușorul, căprița? Mai
știu copilașii de azi ce se întâmplă în comunita-
te? Mai știu ei zbaterile fiecărei familii? Nu. Azi
totul este calcul matematic. Partea spirituală a
fost spulberată. Comunitatea, în ansamblul ei,
așteaptă Nașterea Domnului fără emoția tainei
ce s-a înfăptuit cu mai bine de 2000 de ani în
urmă. De aceea pregătirea sa spirituală pentru a
această taină este nesemnificativă, prea puțini
oameni mai sunt marcați de fiorul Nașterii din
ieslea din Betleem. Omul este copleșit de pregă-
tirea materială a sărbătorii, dorințele sale materi-
ale în această perioadă sunt sporite, ele sufocând
cerințele spirituale. Oamenii nu s-au apropiat de
Hristos, smerenia care i-ar fi apropiat nu se între-
zărește decât sporadic. Și atunci care este ca-
lea? O, noi toţi zbuciumaţii, osteniţii de azi! Noi
toţi cei ce nu găsim pace şi odihnă sufletelor
voastre, să ne întoarcem la Betleem ! Înapoi la
ieslea păcii şi bucuriei de lângă care am plecat
de prea mult timp!
Noi ne-am risipit viaţa fără cruţare pe toate
căile înşelătoare şi triste ale păcatului ale nefi-
rescului Am alergat după atâtea visuri şi speran-
ţe, ne-am încrezut în atâtea amăgitoare închipu-
iri — şi acum, zdrobiţi sufleteşte, ne dăm seama
Prof. Dr. Dumitru Cauc - Școala Gimnazială
Victor Popescu, Valea cu apă – Fărcășești
că toate acestea au fost pierzania vieţii şi sufle-
tului nostru.
În această dezorientare spirituală nu ne ră-
mâne decât o trezire din somnul amăgitor al avu-
țiilor materiale. Să renunțăm la alergătura pe
căile deşarte şi amăgitoare ale lumii acesteia. Și
aceasta să o facem nerenunțând la trăire, nere-
nunțând la bunurile existențiale, ci trăind frumos
după aleasa învățătură dată de nașterea pruncu-
lui în ieslea din Betleem. Să ne botezăm la fieca-
re început de an în apa Iordanului, să ne lepă-
dăm tina adunată, cu voire și fără voire, să se
pogoare asupra noastră duhul iubirii, binelui și
frumosului. Să nu căutăm în altă parte mângăie-
rea şi fericirea sufletelor noastre. Sărăcia ieslei
din Betleem și simplitatea botezului lui Iisus este
cea mai aleasă cuvântătură folositoare sufletelor
noastre.
Mergeţi cu sufletul spre ieslea din Betleem!
Botezați-vă în apa iubirii și simplității! Iisus, nu-
mai singur Mântuitorul Iisus, ne poate da plină-
tatea de care avem lipsă. Numai îngenunchind
lângă ieslea Lui, belşugul Harului şi Păcii se va
revărsa din plin în inimile şi sufletele noastre.
Înapoi la Betleem, semeni ai noștri! Singur, Mân-
tuitorul ne va dărui pacea și liniștea noastră spi-
rituală. Căci Iisus este Plinătatea, Iubirea, Nă-
dejdea, Alinarea, Bogăția nemăsurată,Fericirea!
Iisus Mântuitorul e totul ! Înapoi, la EL!

DOR DE JILȚ
Duce-m-aș și tot m-aș duce,
Până-n deal, din nou, la cruce,
Să privesc cum curge Jilțul,
Cum se varsă-n el Bacâțul.
Duce-m-aș și tot m-aș duce,
Până-n Paltinu-n răscruce,
Să văd hora cum o cântă,
Nilă din a lui lăută.
Duce-m-aș numai cu gândul,
Să-i mai văd cum urcă Dâmbul,
Pe ai mei răceni de-a rândul,
Ca să-și vândă-n târg avutul.
Cu toiege-n mâna stângă,
Primii-n târg ca să ajungă,
Parcă-i văd cum urcă coasta, Nu-mi lua acoperișul,
Și bărbatul și nevasta. Nici faima de drumeț.
Duce-m-aș la mine-acasă, Buzele tremură iar,
S-o văd pe mama voioasă, Mi-e teamă că voi plânge,
Și pe tata plin de gânduri, Mă simt ca un școlar,
Cum erau în alte vremuri. Alergând fără minge.
Duce-m-aș , dar nu am unde; Doamne, află-mă, de vrei,
Totul de mine s-ascunde! Dă-mi desimea inimii,
Doar un loc din inimioară, Nu mă lăsa ispitei,
Nu lasă timpul să moară. Să spun și eu povești în pragul serii, Dă-mi roua înălțimii! III
Ce n-ai să vezi, e fața lumii.Ce ai vă-
............................................. Și mama să m-aștepte iar cu masa,
zut, e masca ei.
Duce-m-aș și tot m-aș duce... De voie bună să răsune casa. GRĂUNȚE SUFLETEȘTI
IV
I
De-ți este prejudecata soră, ești scla-
DORINȚĂ S-ascult cum de joc tremură pămân- Dacă vrei să fii cu adevărat liber, stă-
Mă-ndeamnă gândul și inima din tul, pânește-te pe tine. vul neputinței tale
V
piept, Cum se întrec în cânt mierla și cucul, II
Nu te certa cu miezul nopții care vine,
Să iau iarăși drumul cel bun și cel Și în nări să simt mireasma de salcâm, De lucrezi la a ta cătușă,
drept, Să trăiesc din nou pe-al satului tărâm! Zadarnic țipi când ți s-a pus, așteaptă mai bine zorile.
S-ajung acasă, în satul Condeiești, Îți vine bine ca o mănușă, VI
Dar, te întreb, satule, mă mai primești? RĂTĂCIRE Ești sclavul tău cel mai supus. Iubesc ochii de smarald ai șopârlei, nu
și târâtul ei.
Doamne, nu știu unde sunt, VII
Aș vrea s-ajung din nu în deal, la cul- Nu-mi aud pașii mergând,
me, Nu toate lucrurile slobode mi-au fost
Dusă de vântul cărunt, de folos.
Și să privesc a satului lărgime, Pulberea aud cântând.
Să văd cum șerpuiește domol Jilțul, VIII
Să simt cum îi dă iarăși ierbii colțul. Sun sigur.Am fost fericit când a fost
M-am rătăcit, sunt singur, primăvara cu mine.
Poteca se afundă, IX
Să ascult cum mână boii nea Ionică, Sufletul mi-i doar murmur,
Cum bate coasa vărul Aristică, Cărțile citite mi-au dezvăluit mugurii
Trupul nu-l mai colindă. fericirii.Viața însă i-a înflorit.
Și pe copii îndemnând voioși turma,
Să-i văd trudind pe tata și pe muma. X
Rărit mi-i învelișul, Când poeții tac,
Mi-e teamă c-am să îngheț, armele se-nmoaie în cucută
Să fiu din nou cu frații și cu verii,
17

Profesorul modern în învăţământul rural
Cette composition veut attirer l’attention sur les problèmes de l’ensei­gnemet rurale et les traits de carcatère qu’il doit avoir un professeur modern
(notion géné­rique pour toutes les sortes de cadres didactiques) qui désire y travailler. Après une présentation générale de la situation de ce type d’en-
seignement et des motives qui determinent ce professeur de refuser le milieu rural, on énumère quelques conditions qu’il doit accomplir pour avoir
de succès .Au final, l’auteur tire les conclusions et déclare ce sujet ouvert aux interpretations et developpements.
Prof. Carcalicea Ion – Dir. Învăţământul în
Şc. Gimn. Nr.1, Negomir mediul rural, deşi este
în atenţia mai multor
oameni cu rol de deci-
zie din domeniul educaţiei, continuă să fie o necunoscută
pentru mulţi, chiar dacă s-au făcut, în ultimii ani, mai mul-
te investiţii financiare serioase în acesta şi se încearcă
găsirea unei formule optime pentru îmbunătăţirea deme-
rsului instructiv-educativ. Toate acţiunile actuale în acest
sens, fie că e vorba de dotări materiale, reabilitări de clă-
diri, construcţii noi, fie de adaptarea curriculum-ului naţi-
onal la cel local, neglijează, sub mai multe aspecte, cadrul
didactic care lucrează aici, care, deşi este identic, ca for-
mare profesională, cu altele, trebuie să aibă ceva specific,
benefic pentru integrarea lui în acest mediu.
Satul actual a suferit numeroase mutaţii şi, treptat,
începe să iasă la lumină, să se integreze în lumea moder-
nă şi să vadă în alt fel învăţământul. De aceea, credem că,
în contextul general al schimbărilor din educaţie ,în învă-
ţământul din mediul rural, este necesar să se propună un
tip nou de dascăl, care nu este suficient numai să fie bine
pregătit profesional ci trebuie să aibă şi capacitatea de a
transmite adecvat elevilor cunoştinţele pe care le are, cu
alte cuvinte, să se facă înţeles de către aceştia, în scopul
optimizării procesului de educaţie şi racordarea lui la ce-
rinţele educaţionale actuale.
Lucrez de aproximativ douăzeci și patru de ani în
mediul rural, după ce, în prealabil, timp de şapte ani, am
predat în mediul urban şi am putut constata, personal,
enormele diferenţe dintre cele două „lumi”, care fac difi-
cilă uniformizarea învăţământului actual, aşa cum se do-
reşte de către toate politicile educaţionale. Deşi se încear-
că estomparea acestor diferenţe,prin anumite programe
specifice, schimbarea se face foarte greu, pentru că exis-
tă, în primul rând, o barieră ideatică între cele două medii.
În timp ce învăţământul din mediul urban este considerat
performant, eficient, în ton cu principiile didactice actuale,
cel din mediul rural este privit total opus şi această „dis-
criminare” se face simţită la toate nivelurile de decizie şi
creează numeroase probleme atât elevilor de la ţară cât
profesorilor care predau aici. Demersul lucrării noastre
porneşte tocmai de la aceste constatări, care sunt nu nu-
mai false dar şi profund nedrepte faţă de dascălul de la
ţară, care, dacă este pasionat de munca lui, poate obţine
succese deosebite în activitatea sa. Este vorba aici de ca-
drele didactice care îşi fac datoria cu conştiinciozitate şi
nu se împiedică de faptul că aceşti copii sunt consideraţi
„altfel” decât ceilalţi. Este bine cunoscut faptul că nicio
reformă nu se poate face fără a se reforma, mai întâi ini-
ţiatorul. Această remarcă, raportată la lucrarea noastră,
înseamnă că, pentru a face un învăţământ performant în
mediul rural, trebuie să avem, înainte de toate, învăţători
şi profesori moderni. Însă, tocmai aceasta este problema,
că asemenea oameni nu vin în mediul rural decât dacă
n-au încotro sau sunt legaţi cumva de şcoala respectivă
sau de sat. În mod sigur, un profesor, prin acest termen
înţelegându-se, pe tot parcursul lucrării noastre, toate
categoriile de cadre didactice existente într-o şcoală, care
a fost instruit şi locuieşte în mediul urban şi are posibilita-
tea să aleagă, nu va veni în mediul rural, nu neapărat
pentru copiii care se află aici, cât, mai degrabă, pentru
lipsa de perspectivă pe care pare să o aibă acest învăţă-
mânt.
Înainte de a dezvolta această idee, trebuie să trecem
în revistă motivele care îi determină pe aceştia să prefere
oraşul în defavoarea satului. Este vorba, mai întâi, de con-
diţiile materiale şi de viaţă pe care ar trebui să le suporte
aici: depărtarea de oraş, lipsa instituţiilor culturale (cine-
matograful, teatrul); imposibilitatea de a accesa Inter-
net-ul şi, implicit, excluderea de la contactul cu noul;
disponibilităţile intelectuale ale copiilor de la ţară, despre
care se ştie că nu au ca singură grijă învăţătura ci sunt
implicaţi şi în numeroase activităţi gospodăreşti, în cadrul
familiei, care, adesea, le ocupă cea mai mare parte a tim-
pului şi, astfel, nu pot să-şi satisfacă şi nevoile lor intelec-
tuale; concepţia multor părinţi de a considera şcoala fără
nicio utilitate, de îndată ce nu se finalizează cu găsirea
unui loc de muncă şi, în consecinţă, minimalizarea sau
chiar ignorarea demersului educativ din şcoală şi reticen-
ţa faţă de profesor sau învăţător, dusă, în unele cazuri,
până la dispreţ; lipsa de motivaţie a elevilor, mai ales dacă
provin dintr-o familie numeroasă sau cu venit mic, fapt ce
18
l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
duce la un randament şcolar scăzut şi, ca atare, la lipsa
de rezultate pozitive la clasă pentru profesor sau învăţă-
tor, care are nevoie de acestea pentru promovare, obţine-
rea anumitor sporuri, etc. Apoi, nu este deloc de neglijat
nici salarizarea proastă, mai ales a profesorilor tineri, ale
căror nevoi sunt mult mai mari decât ale celor mai în vâr-
stă. Salariul propus de minister pentru această categorie
este prea mic pentru a-l determina pe tânăr să profeseze
în mediul rural, dacă se are în vedere că acesta trebuie să
se întreţină, să-şi plătească taxele, să se îmbrace şi să-şi
mai plătească şi naveta. De ce acesta ar prefera satul
când poate găsi în oraş condiţii mai bune, ar fi mai aproa-
pe de casă şi, deci, ar cheltui mai puţin? Stimulentele
propuse de legile învăţământului pentru cei care se stabi-
lesc în mediul rural, adică atribuirea în folosinţă a unui lot
agricol şi sporul pentru izolare nu mai sunt suficiente
pentru tânărul actual, care nu are ce să facă cu pământul,
pentru că nu îl poate munci, neavând cu ce, iar sporul, în
forma legiferată în prezent, nu este atractiv.
Totuşi, în condiţiile în care acest profesor modern
ajunge să se stabilească la ţară, atunci sarcina lui devine
foarte grea, pentru că trebuie să treacă nu numai peste
obstacolele enunţate mai sus, ci şi să-şi învingă anumite
prejudecăţi, cu care, inevitabil, vine din facultate, anume
că, acceptând acest post, se plafonează, pierde contactul
cu „lumea bun㔺i că îşi diminuează şansele de promo-
vare. Desigur, aceste considerente îl fac să nu fie atras de
munca sa, să-
şi piardă răb-
darea în aş-
teptarea
rezultatelor,
să caute cu
orice preţ să
plece de aici
şi, ca atare, să
nu-şi mai iu-
bească profe-
siunea pe
care şi-a
ales-o.
În timp,
însă, îşi dă seama că această opţiune, de a pleca în oraş,
este cu totul greşită, că lucrurile nu sunt atât de rele pe
cât par şi că şi copiii de la ţară sunt capabili de perfor-
manţe, chiar dacă nu toţi, şi că se poate dezvolta profesi-
onal şi aici, dacă este pasionat de munca sa şi vrea cu tot
dinadinsul să reuşească. Şi, dacă se nimereşte să se afle
şi într-o şcoală bine dotată material, unde are la dispoziţie
suficient material didactic util în munca sa, totul pare să
fie şi mai uşor. Este chiar situaţia în care mă aflam eu, cu
unsprezece ani în urmă, când am venit prima dată la ţară,
în această şcoală. Treptat, pe măsură ce anii au trecut şi
am obţinut câteva succese notabile, am ajuns la concluzia
că o carieră în învăţământul rural nu este tocmai ratată.
Este necesar, însă, să îţi propui nişte obiective realizabile,
în concordanţă cu specificul acestui tip de învăţământ şi
să cunoşti foarte bine resursele umane cu care lucrezi.
Aşa cum se va vedea mai departe, nu este suficient
ca profesorul să fie bine pregătit ci şi să se adapteze în
acest mediu, adaptare care este cheia succesului său.
Este vorba, în primul rând, să accepte situaţia ca atare,
locul, oamenii satului, populaţia şcolară, autorităţile locale
şi să caute să-i înţeleagă pe toţi, punându-se în situaţia
acestora, mai ales dacă el provine din mediul urban. Oa-
menii de la ţară sunt diferiţi de cei din oraş şi această
constatare poate să îi provoace numeroase probleme de
atitudine şi să îl determine la acţiuni care ar putea să nu
fie apreciate aşa cum trebuie de către oamenii din jur.
Trebuie să se obişnuiască cu felul lor de a vorbi, de a
gândi şi de a privi lucrurile în perspectivă. Într-o comuni-
tate rurală, unde aproximativ 70 % din populaţie nu are
un loc de muncă stabil, unde oamenii depind, în mare
măsură, de ajutorul social pe care îl primesc de la stat şi
îşi trimit copiii la şcoală pentru alocaţie, este foarte greu
ca aceştia să accepte uşor lucruri noi pe care nu le înţe-
leg, fiindcă nu le-au mai întâlnit. În aceste condiţii, este
posibil ca demersul profesorului să li se pară ceva ieşit
din comun, nemaiîntâlnit, greu de perceput şi, în conse-
cinţă, inutil. Am auzit de multe ori reproşuri, din partea
unor astfel de oameni, că le cerem prea mult la şcoală, că
impunem nişte metode de lucru care deranjează pe copi-
ii lor, că ne opunem ca ei să lipsească de la şcoală pentru
a-i ajuta la diferite munci în gospodărie, că le cerem să
întocmească referate consultând o bibliografie obligato-
rie, pe care trebuie să o caute la bibliotecă şi aceasta cere
timp, pe care ei nu îl prea au, că anumite acţiuni nu-şi au
rostul deoarece, oricum, demersul educativ nu are nicio
finalitate, atâta timp cât, la încheierea lui, nu găsesc un
loc de muncă. Aceste imputări îi creează profesorului o
stare de inconfort, de dezamăgire, de lipsă de încredere în
calităţile proprii şi duce la senzaţia inutilităţii lui, ca das-
căl, în acest loc. De aici, porneşte inadaptarea care duce
la eşec şi, în final, la abandonarea propriilor principii edu-
cative.
În al doilea rând, profesorul trebuie să încerce să cu-
noască foarte bine elevii cu care lucrează, să le afle pro-
blemele, afinităţile, modul în care îşi însuşesc cunoştinţe-
le predate şi cum le aplică în practică. El trebuie să ştie, în
egală măsură, în ce mod poate activa optim fiecare elev
în cadrul lecţiilor pe care le predă şi să înţeleagă necesi-
tatea apropierii lui de clasă, în ansamblu. Această apropi-
ere şi folosirea unui discurs cât mai simplu,cu accent pe
noţiunile practice, urmărind ca elevii să înţeleagă ceea ce
li se spune reprezintă o garanţie a obţinerii, de către pro-
fesor, a satisfacţiei pe care şi-o doreşte.
Este bine cunoscut faptul că elevii învaţă mai bine
atunci când acceptă profesorul pe care îl au în faţă, chiar
dacă acesta nu este o somitate în materie. De altfel, la
ţară, nici nu este
nevoie de un profe-
sor-geniu ci doar de
unul care îşi face
corect meseria. Am
întâlnit numeroase
situaţii în care pro-
fesorul este confun-
dat cu disciplina pe
care o predă. Dacă
unui elev, de pildă,
nu îi place matema-
tica, iar profesorul
încearcă prin toate
mijloacele să i-o
impună, gândindu-se că această materie îi este necesară
la toate examenele pe care le va susţine, este sigur că
primul va urî matematica şi, implicit pe profesorul care îl
presează cu aceasta, şi nu va învăţa, obţinând, astfel, note
mici, deci rezultate proaste la această disciplină. Din con-
tră, dacă elevului nu îi place materia respectivă dar profe-
sorul nu încearcă să i-o impună ci doar îi creează condiţii
pentru a obţine media minimă de promovare, fără a-i
arăta vreo aversiune pentru că nu este pasionat pentru
disciplina lui, atunci şcolarul în discuţie va face tot ce
poate pentru a învăţa ceva, măcar că o face doar pentru
a-i mulţumi profesorului pentru înţelegerea pe care i-o
arată. El nu va performa dar nici nu va urî obiectul de
studiu în cauză şi nici pe cel care i-l predă, ceea ce, privit
în ansamblu, tot este mai mult decât nimic. În această
privinţă, am întâlnit, în activitatea mea, mulţi elevi care au
mărturisit că nu agreează un anumit obiect de studiu dar
învaţă fiindcă profesorul este înţelegător, are o manieră
de predare accesibilă lui şi este foarte apropiat de elevi.
În al treilea rând, plecând de la faptul că un profesor
este obligat să respecte programa obiectului său de stu-
diu şi nu manualul, care este doar un ghid care trebuie să
îl ajute în îndeplinirea obiectivelor sale instructiv-educati-
ve, considerăm că, în mediul rural, este necesar ca aces-
ta să ştie să îşi aleagă din manual numai cunoştinţele
care îi sunt strict necesare, pentru restul noţiunilor trebu-
ind să îşi procure auxiliare didactice proprii care să ţină
cont de nivelul intelectual al clasei la care predă şi să fie
accesibile elevilor. Se ştie că orice demers complicat,
greu de înţeles de către beneficiari, chiar dacă este de
mare calitate, va fi respins din principiu tocmai din acest
motiv. O lecţie realizată preponderent expozitiv, în care se
foloseşte un vocabular elevat,împănat cu numeroase ne-
ologisme, chiar dacă are un conţinut interesant este, în
mod sigur, un eşec, pentru că elevul din mediul rural are
o viziune mai simplă asupra lucrurilor, în general, şi este
atras de lucrurile clare, uşor de judecat. În acest sens,
prezentarea lecţiilor în format electronic, care le solicită
anumite deprinderi şi îi face mai interesaţi de activitatea
didactică, are un succes remarcabil. Aceşti elevi au un
orizont îngust de percepere a lumii, datorită mediului în
care trăiesc, dar sunt inteligenţi şi practici în acţiunile
care le plac. Aceasta este latura prin care profesorul tre-
buie să acţioneze asupra elevului pentru a-l face să-i ac-
cepte cunoştinţele şi să şi le însuşească.
În al patrulea rând, este necesar ca profesorul care
funcţionează într-o şcoală de ţară trebuie să fie bine in-
struit, să cunoască ceva dintr-un domeniu foarte bine şi
să ştie să îşi promoveze imaginea, nu ca vedetă ci ca
profesionist care vrea să facă ceva nou şi durabil. El tre-
buie să impresioneze cu cunoştinţele şi abilităţile sale nu
numai colegii dar şi proprii elevi, arătându-le siguranţă,
fermitate şi coerenţă în ceea ce le predă. Un elev, din ori-
ce mediu ar fi el, dotat cu o inteligenţă medie, sesisează
întotdeauna profesorul care este nesigur pe cunoştinţele
sale sau vine la şcoală nepregătit pentru lecţie. Această
constatare are efecte nebănuite asupra acestui elev şi îl
face să-şi schimbe părerea nu numai faţă de dascălul
respectiv ci şi faţă de învăţământ, în general, fiindcă, ine-
vitabil, profesorul este reprezentarea sistemului de edu-
caţie. Raţionamentul elevului este simplu: dacă cel care
trebuie să îl înveţe nu este el însuşi pregătit, este clar că
şi învăţământul,care a creat profesorul respectiv, este în
acelaşi fel. Din păcate, această realitate, ignorată foarte
des astăzi,s e manifestă pregnant în mediul rural, unde,
din motivele invocate mai sus, numărul profesorilor me-
diocri este tot mai mare pe an ce trece, fiind şcoli în care
dascălii calificaţi, care predau disciplina pentru care s-au
instruit sunt neglijabili ca pondere iar ceilalţi, chiar dacă
sunt calificaţi într-o disciplină de învăţământ, sunt obligaţi
să predea şi alte discipline, pe care nu le-au aprofundat,
fiindcă nu au suficiente ore de specialitate pentru a-şi
completa catedra. Nu mai vorbim aici de faptul că şcolile
rurale, care au profesori calificaţi de muzică sau desen,
pot fi numărate pe degetele de la o mână. Acest lucru a
făcut şi face să crească nemulţumirile pentru calitatea
învăţământului de la ţară şi să creeze dezbateri aprinse
asupra acestui subiect.
În al cincilea rând, profesorul trebuie să fie legat, în-
tr-un fel, social sau măcar sufleteşte, de şcoala la care
predă şi pentru care vrea să aducă ceva nou, deoarece
munca aici presupune multe eforturi suplimentare, multe
compromisuri sau chiar renunţări, uneori frustrante, şi
acest lucru nu se face decât dacă locuieşti în vecinătate
şi eşti disponibil să pierzi mult timp pentru a-ţi realiza
obiectivele pe termen lung. În acest sens, încadrarea pro-
fesorilor suplinitori pe un an de zile, în acest fel de şcoală
nu este deloc benefică pentru calitatea învăţământului.
S-a văzut în atâtea rânduri că această categorie de per-
sonal a adus foarte puţine rezultate pozitive, în locurile
prin care a trecut, dintr-un motiv foarte simplu: suplinitorii
nu sunt legaţi cu nimic de acest loc, întrucât sunt reparti-
zaţi pentru un an iar anul viitor, nu se ştie dacă vor mai
veni aici şi atunci, la ce bun să încerce să aducă ceva nou,
când nu ei vor fi beneficiarii acestuia ci alţii care vor veni
după ei? Desigur, conştiinţa meseriei şi profesionalismul
nu îşi au locul în discuţie, fiindcă nu toţi profesorii actuali
au făcut o facultate pentru că sunt pasionaţi de fenome-
nul didactic ci pentru a găsi mai uşor un loc de muncă. De
aceea, credem că încadrarea în mediul rural trebuie să fie
hotărâtă de şcoală, care ştie exact de ce are nevoie. Chiar
dacă profesorul, iniţial, nu este foarte bine pregătit, dacă
ştie că aici va rămâne pentru mult timp, va fi interesat să
se autoperfecţioneze, ştiind că de calitatea serviciilor sale
depinde locul de muncă sigur, părinţii şi copiii lor fiind un
factor reglator în dinamica şcolară de la nivelul unei insti-
tuţii. Dacă nu sunt mulţumiţi de prestaţia ta didactică, au
dreptul să te recuze mutându-şi copilul la altă şcoală şi, în
acest fel, să facă să scadă efectivul de elevi, care înseam-
nă reducere de norme şi, implicit, reducerea de posturi şi
catedre. Profesorul care nu ţine cont de aceste conside-
rente este, iremedial, pierdut, ignorarea lor însemnând,
practic, sinucidere profesională.
Nu în ultimul rând, profesorul modern trebuie să fie
preocupat permanent de propria perfecţionare şi deschis
către inovaţii. Cunoştinţele de informatică şi abilitatea în
traficul pe Internet sunt condiţii esenţiale pentru ilustrarea
ideii de mai sus. Societatea actuală se caracterizează prin
dinamism, prin rapida orientare, pentru a nu scăpa nicio
oportunitate care poate să-ţi aducă un profit, indiferent de
ce natură ar fi el. Nici oamenii învăţământului nu pot face
Continuare in pag . 18-a
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

Formarea competențelor de comunicare

În activitatea sa
didactică, un profesor
de limba și literatura
română trebuie să ur-
mărească neîncetat
dezvoltarea compe-
tențelor de comunica-
re ale elevilor săi. Astfel, îmbogățirea voca­bularului,
dezvoltarea limbajului sunt preocupări constante în
proiectarea lecțiilor de limba și literatura română,
deoarece acestea constituie baza dezvoltării capaci-
tății intelectuale a elevului și a tânărului. Este cunos-
cut tuturor că o mare parte dintre elevii din mediul
rural ajung în clasa a V-a cu un vocabular sărac, cu o
capacitate de exprimare extrem de scăzută, cu un
nivel de cunoștințe mult sub ceea ce ar trebui să fie
și un orizont cultural foarte îngust. Dezvoltarea psihi-
că și intelectuală a elevilor de la sate, care pășesc
pragul gimnaziului, este de 50% din nivelul la care ar
trebui să fie. Le sunt necesari cel puțin doi ani pentru
a înțelege cum se scriu corect ortogramele și de ce,
pentru a învăța să citească fluent, și nu toți reușesc
să facă acest lucru, deoarece etape importante din
dezvoltarea lor au fost pierdute. Totuși, există per-
formanță și în școlile de la țară. Există profesori care
reușesc să obțină procentaje mari, chiar sută la sută,
la Evaluarea Națională, în condițiile în care nu-și pot
alege clasele, iar elevii lor nu fac meditații. Este o
muncă uriașă și din partea profesorului, și din partea
elevilor. Profesorul trebuie mai întâi să-și câștige
elevii de partea sa, să-i motiveze. Platon spunea că
,,profesor e acela care știe să aprindă focul cunoaș-
terii”. Cu acești elevi, trebuie folosite strategii didac-
tice de învățare deplină la clasă. Ei se vor desprinde
greu de sprijinul profesorului. Dar nu e imposibil!
În privința dezvoltării vocabularului, se știe că
elevii învață cuvinte noi de la fiecare obiect de stu-
diu, din exemplul personal de exprimare al profeso-
rilor, din media, din familie sau din anturajul propriu.
Preocuparea profesorului de limba și literatura ro-
mână trebuie să se concentreze pe corectarea folo-
sirii inadecvate sau greșite a cuvintelor de către
elevi în diferite situații de comunicare, atât la clasă,
cât și în afara acesteia.
De multe ori, în discuțiile formale și informale cu
colegii noștri, se întâlnește ideea că elevii au un vo-
cabular sărac, deoarece nu citesc. Aceste lucru nu
este în totalitate adevărat. Nici cei care citesc nu au
un bagaj lexical deosebit și aceasta se datorează
faptului că elevii se mulțumesc doar cu înțelegerea
globală a textului, ,, cu povestea”. Pentru a-și îmbo-
găți vocabularul prin lectură, elevii ar trebui să re-
curgă la dicționar de câte ori întâlnesc un cuvânt
nou, să-l noteze într-un carnet, împreună cu defini-
ția/definițiile sale, și apoi să-l utilizeze în enunțuri.
Câți elevi fac acest lucru?
O metodă pe care eu o folosesc frecvent în de-
mersul didactic cu scopul de a le îmbogăți elevilor
vocabularul este introducerea intenționată în expri-
marea la clasă a cel puțin două cuvinte noi la fiecare
lecție, în afara celor întâlnite în textul literar, dacă
este vorba de o lecție de literature, sau într-o lecție
de gramatică. Imediat ce închei explicația, scriu cu-
vântul nou pe tablă împreună cu definiția/ definițiile
sale sau cu sinonime cunoscute. Apoi cer elevilor
să-l folosească în câteva propoziții. Acest lucru îi va
ajuta să rețină în mod logic, nu mecanic, cuvântul
învățat și să-l utilizeze corect.
Aș zice că dezvoltarea vocabularului elevilor se
realizează mult mai ușor decât dezvoltarea limbaju-
lui. Cu scopul de a-i ajuta pe elevii mei să formuleze
enunțuri clare, precise, armonios concepute, le pro-
pun adesea, ca temă pentru acasă, redactarea de
dialoguri, de texte scurte pe diferite teme, exerciții
de creativitate, cum ar fi găsirea unui alt final acțiunii
dintr-un text, compuneri gramaticale pe o temă dată,
sau redactarea unui text original pe baza altor texte
similare. Pentru a forma competențele de comunica-
re scrisă și orală cerute de programele școlare, am
încercat o strategie care a dat rezultate bune și care
i-a încântat pe elevi. Au fost foarte curioși și dornici
să participe.
Atunci când tema pentru acasă este o compune-
re, organizez etapa corectarea temei pentru acasă
ca pe o ședință de cenaclu literar.
Am stabilit mai întâi câteva criterii pe care trebu-
ie să le îndeplinească orice redactare:
- să aibă un titlu adecvat, sugestiv;
- să respecte tema propusă sau cerința din
manual ( în cazul unui exercițiu);
- să respecte cele trei părți componente ale
oricărei compuneri: introducere, cuprins și înche-
iere;
- să respecte reperele formulate în cerința
exercițiului ( dacă există);
- ideile să aibă o înlănțuire logică, să fie inci-
tante, pentru a stârni curiozitatea cititorului sau a
ascultătorului ( atunci când este vorba de o com-
punere artistică);
- să folosească un limbaj adecvat și variat, cât
mai expresiv;
- exprimarea să fie clară și corectă grammatical
și din punct de vedere al formulării enunțurilor; textul
prezentat să fie original.
La început, am împărțit elevii în trei-patru grupe,
în funcție de numărul de elevi din clasă, pentru ca
fiecare dintre ei să participle la discuție, să formule-
ze o părere și s-o argumenteze. În fiecare oră una
dintre grupe prezenta și analiza tema avută. Apoi, de
fiecare dată când tema pentru acasă o impune, câte
un reprezentant al fiecărei grupe citește în fața cla-
sei compunerea, iar ceilalți ,,o critică”. Ultimul cu-
vânt este rezervat profesorului.
Pentru a se obișnui cu urmărirea criteriilor de
redactare a unui text, îi ajut pe elevii mei punând
întrebări de tipul: „Compunerea lui ... are titlu?”,
„Este potrivit acest titlu?”, „Ce sugerează acesta?”,
„Este un titlu care vă stârnește curiozitatea de a as-
culta mai departe?”; „A respectat tema/ cerința?” și
altele. După câteva ,,ședințe”, elevii prind curaj. Fie-
care vrea să-și exprime opinia, să arate ce puncte
tari și ce puncte slabe are compunerea colegului
său. În acest moment nu mai e nevoie de împărțirea
pe grupe. Elevii au libertatea de ,,a critica” orice
compunere, nu doar pe cea citită de un elev din gru-
pa lor. Încet-încet, pe măsură ce elevii ,,învață” cum
trebuie analizat critic un text, îmi retrag sprijinul dat
la început prin formularea de întrebări.
Pentru a dezvolta și mai mult obiectivitatea ele-
vilor, începând cu clasa a VII-a, le solicit acestora să-
și analizeze critic propriile compuneri. Dacă în primii
doi ani de gimnaziu analizarea și corectarea textelor
scrise de alții îi stimulează pe elevi să-și îmbunătă-
țească producțiile personale, punerea sub lupă a lu-
crărilor proprii îi ajută să conștientizeze nivelul la
care se află în dezvoltarea personală, cel puțin în
ceea ce privește comunicarea, atât cea scrisă, cât și
cea orală. Dacă elevii își dau seama de nivelul lor
cognitiv și intelectual actual și de cel la care trebuie
să ajungă, vor putea fi mai ușor motivați să se depă-
șească mereu pe ei înșiși, să progreseze constant.
E adevărat că nu toți vor ajunge la dezvoltarea
maximă a competențelor de comunicare cerute pen-
tru vârsta respectivă, dar participarea conștientă la
dezvoltarea personală va stimula eforturile fiecăruia
de a se autodepăși. Desigur, mai ales la început, eta-
pa corectarea temei pentru acasă a durat până la 15
minute, pentru că fiecare grupă voia ca și reprezen-
tantul ei să prezinte compunerea în fața clasei, iar eu
nu puteam să-i dezamăgesc refuzându-i. Scopul
meu era să-i încurajez să vorbească. Dar contează
dilatarea temporală a unei etape a lecției atunci când
rezultatul final este bun!? Evident, nu!.
Ca urmare a folosirii acestei strategii, elevii își
dezvoltă spiritul de observație, gândirea critică și in-
dependentă, deprinderea de a analiza critic și obiec-
tiv un text, de a-și argumenta ideile, de a sintetiza
informațiile și de a formula concluzii. De asemenea,
aceștia învață să se exprime în public, să-și contro-
leze emoțiile, și să susțină un dialog.
Deși efortul depus este de durată, progresul în
dobândirea competențelor de comunicare este vizi-
bil și încurajator.

REDACTAREA UNUI COMPUNERI LITERARE

O mare provocare, atât pentru elevi, cât și pentru profesorii lor, este
aceea dea învăța pe elevii de gimnaziu cum să scrie un text pe baza altor
texte este. Mă refer la elevii din mediu rural, care au un bagaj extrem de
redus de cunoștințe și pentru care învățarea deplină trebuie să se producă
în clasă. Majoritatea acestor elevi nu învață nimic acasă și nici nu-și fac te-
mele. Ei sunt diferiți de cei din mediulurban, dar trebuie să aibă și ei o șansă.
Nu sunt copii care nu au potențial intelectual, numai că dezvoltarea lor per-
sonală este precară.
Începând cu clasa a V-a, elevii învață să redacteze texte pe baza celor
studiate la clasă.Există în manualele școlare exercițiipregătitoare pentru
acest lucru, exerciții care le dezvoltă elevilor spiritul de observație, gândirea
critică, logică și analogică, limbajul.
Spre exemplu, exercițiile de la secțiunea ,,Scriu despre text”,din manu-
alele de clasa a V-a, sau exercițiile care le cer elevilor să descopere în texte-
le studiate emoții, atitudini, trăsături ale unor personaje, etc. și să le justifice,
valorificând textul, din manualele de clasa a VI-a și a VII-a, au ca scop rea-
lizarea primilor pași în dezvoltarea competențelor generale 2,3 și 4: ,,Recep-
tarea textului scris de diverse tipuri”, ,,Redactarea textului scris de diverse
tipuri” și ,, Utilizarea corectă, adecvată și eficientăa limbii în procesul comu-
nicării orale și scrise”.
De asemenea, în clasele a V-a și a VI-a, elevii învață să descrie diferite
elemente și fenomene din natură, personaje literare sau persoane, din antu-
rajul lor și nu numai (membri ai familiei, prieteni,personalități), care repre-
zintă pentru ei modele de viață.
În clasa a VII-a elevii se deprind cu identificarea modalităților de carac-
terizare a unui personaj literar,fără de care o compunerede caracterizare nu
întrunește toate elementele compoziționale necesare.
Toate aceste activități de învățare îi pregătesc pe elevi pentru recepta-
rea critică a textului literar, pentru analiza multilaterală a elementelor de
compoziție ale unei opere literare și, nu în ultimul rând, pentru redactarea
unor compuneri structurate, având ca subiect un aspect al unei opere litera-
re,din perspectiva unui ochi critic.
Pentru a-i învăța pe elevii mei de clasa a VII-a cum trebuie redactată o
compunere de caracterizare a unui personaj literar, am organizat lecția ast-
fel:.
Am împărțit elevii în perechi ( de preferat, un elev mai bun și unul mai
slab) și le-am propusun joc: să-și imagineze că sunt niște critici literari care
trebuie să realizeze un studiu despre personajul eponim al nuvelei ,, Popa
Tanda” de Ioan Slavici.
Am scris pe tablă titlul operei literare, autorul și, ca subtitlu, ,,- caracte-
rizarea personajului principal- „și le-am spus elevilor că orice lucrarepresu-
pune trei pași: documentarea, planul compunerii și redactarea propriu-zisă.
Ca prim pas, le-am propus elevilor să începem cu modalitățile de carac-
terizare a unui personaj literar și le-am cerut să împartă foaia de caiet în
două coloane: pe coloana din stânga să treacă modalitățile de caracterizare
a personajului, iar pe cealaltă coloană, argumentele (justificările), valorifi-
când textul.
Apoi elevii au trecut la identificarea trăsăturilor fizice și morale ale per-
sonajului, păstrând modul de lucru de la etapa precedentă: trăsătura găsita
– justificarea.
După încheierea etapei de documentare, am trecut la realizarea planului
compunerii. Deoarece până la momentul respectiv elevii nu au avut un plan
pentru realizarea compunerii de caracterizare a personajului literar, l-am
scris și pe tablă, după cum urmează:

PLAN DE REDACTARE
Introducere: ideile și să le înlănțuie logic. La sfârșitul activității de învățare vor fi planul de redactare șicompunerea revizui- lucrări vor fi expuse în clasă și în locul ame-
locul ocupat de personaj în cadrul operei; Încheiere: citite și comentate câteva compuneri, ur- tă,în vederea includerii acestora in portofo- najat în școalăpentru expoziții.
ocupație/ meserie; formularea unei concluzii; mărindu- se respectarea tuturor elemente- liul personal. (Nu se impune un termen de Această strategie de lucru are un pu-
stare civilă; exprimarea unei opinii personale asupra lor din planul de redactareși a normelor ce- realizare a activității.) ternic impact formativ asupra elevilor și
nume, prenume/ poreclă. personajului studiat. rute de elaborarea oricărui tip de text. Cei Ca temă pentru acasăprofesorul va este foarte eficientă, permițându- le acesto-
Cuprins: Odată încheiate aceste etape, elevii în- care își vor prezenta lucrările o vor face în propune realizarea unui portret al persona- ra să lucreze în ritm propriu.
trăsăturile fizice și morale ale personajului; cepredactarea compunerii.Unii dintre ei au fața clasei, așezați pe ,, scaunul autorului”. jului Popa Tanda, ținând seama de trăsături- În altă ordine de idei, scoarța cerebrală
argumentarea acestora, valorificând nevoie de ajutor. Prin urmare, profesorul Ceilalți elevi vor aprecia obiectiv compune- le fizice și morale ale acestuia.Portretul a fiecărui elev este menținută la nivelul cel
textul. trebuie să fie alături de ei și să le acorde rile colegilor lor. poate fi realizat în creion, cărbune, acuarele mai ridicat de tensiune intelectuală pe tot
Elevii vor fi sfătuiți să-și formulezeclar sprijinul necesar. Elevii vor avea de transcris pe coli A4 sau creioane colorate. Cele mai frumoase parcursul orei.

Urmare din pag . 19-a
abstracţie de această realitate, mai ales că performanţele
lor profesionale sunt legate, în mare măsură, de fermita-
tea şi promptitudinea cu care se implică în diferite proiec-
te educaţionale, pe care le descoperă pe Internet şi care
le aduc satisfacţii de natură materială dar îi şi ajută să
promoveze, să obţină un spor salarial în plus sau să îşi
creeze o imagine favorabilă, în şcoală şi în societate.
Această acţiune inevitabilă îl vizează şi pe profesorul care
Profesorul modern în învăţământul rural
face obiectul lucrării noastre. Şi el are nevoie de promo-
vare, de nişte sporuri suplimentare sau de imagine. Calea
cea mai simplă de urmat, pentru realizarea acestor dezi-
derate, rămâne tot cea electronică şi atunci cunoştinţele
în această privinţă îl vor ajuta foarte mult. Sigur, se va
spune că la ţară nu există Internet sau că sunt puţine lo-
calităţi rurale în care acesta există şi, din această cauză,
el este dezavantajat. Este adevărat, dar acolo unde există
posibilitatea, nicio scuză nu poate justifica neimplicarea
lui în această modalitate modernă de comunicare între
oameni. Dimpotrivă, dacă oportunitatea este folosită cu
inteligenţă, atunci avantajele nu vor fi numai de partea lui
ci şi de a comunităţii şcolare în care munceşte şi care
ilustrează măsura în care efortul său este eficient. Progre-
sul şcolar, în acest caz, va fi evident şi va contribui esen-
ţial atât la definirea sa ca profesionist cât şi la sporirea
nivelului intelectual şi orizontului cultural al elevilor săi.
Sigur, lucrarea noastră nu are pretenţia că a atins
toate laturile acestui subiect şi a epuizat toate posibilităţi-
le de discuţie pe această temă. De aceea, o considerăm
deschisă, pretabilă completării, interpretării şi dezvoltării
ei pe o altă direcţie superioară şi nu va fi un impediment
pentru autor dacă ea va constitui ca bază a unui studiu
mai amplu asupra acestei probleme care pare să fie strin-
gentă pentru rezolvarea situaţiei actuale a învăţământului
din mediul rural.
19

,,Frontul de acasă”. Rezistența femeilor
din Oltenia în 1916-1917
Până astăzi, despre lupta de partizani din Ol-
tenia (1916-1917 ), condusă de învățătorul Vic-
tor Popescu, din localitatea Valea cu Apă, co-
muna Fărcășești, județul Gorj s-a scris mult și
cu siguranță se va mai scrie fiind un teritoriu al
dezbaterilor aprinse. Mobilizat în Armata Româ-
nă cu gradul de sublocotenent în Regimentul 18
Gorj, odată cu intrarea României în Marele Răz-
boi, Victor Popescu a avut neșansa de a fi încer-
cuit de trupele germane, în luptele de pe Valea
Jiului. După ce a evadat, a dorit să reia legătură
cu armata română însă nereușind, a continuat
lupta în spatele frontului cu trupele de ocupație,
o luptă de partizani (singulară în România ocu-
pată între 6 decembrie 1916 - 11 august 1917).
Victor Popescu a organizat o mișcare de parti-
zani în județele Gorj și Mehedinți al cărei areal
de acțiune, așa cum au susținut și autoritățile
germane de ocupație de la acea vreme, a cu-
prins localitățile:Valea cu Apă, Fărcășești, Raci,
Bolboși, Borăscu, Grozești, Covrigi, Strâmtu,
Trestioara, Negomir, Ursoaia, Drăgotești, Horăști.
A fost sprijinit de soldați români, locuitori din sa-
tele Gorjului și Mehedinți (bărbați, femei, copii),
soldați italieni, ruși evadați din diverse lagăre de
prizonieri. Reacția autorităților germane nu a în-
târziat să se manifeste, gruparea condusă de
Victor Popescu a fost urmărită și atacată în per-
manență de trupele Puterilor Centrale. Toți cei
care au avut cea mai mică legătură cu gruparea
(indiferent de gen) au fost anchetați, arestați,
condamnați la moarte. Teama cea mare a ger-
manilor era ca locuitorii să nu se ridice la luptă
sub conducerea lui Victor Popescu.
Atrocitățile comise de autoritățile ger-
mano-austro-ungare în timpul ocupației (1916-
1918), rezistența populației civile și activitatea
grupului de partizani condus de Victor Popescu
au intrat în atenția istoriografiei încă din primii
ani ce au urmat Marelui Război. Sursele de infor-
mații au fost diverse. În ceea ce privește jaful
sistematic practicat de ocupanți, informațiile
puse în circuitul istoriografic au venit din două
surse. Prima sursă au constituit-o declarațiile
persoanelor civile cărora li se rechiziționaseră
case și bunuri. O altă sursă o constituie rapoar-
tele centralizatoare ale prefecturilor din județe.
Pe lângă informațiile privitoare la jaful provocat
de ocupanții germano-austro-ungari, istoricii au
fost preocupați cel mai mult de figura legendară
a celui care a condus grupul de partizani, de
jertfa celor zece civili uciși de autoritățile germa-
ne la Turnu-Severin. Tangențial, în unele studii și
articole au apărut informații privitoare la contri-
buția populației civile în susținerea partizanilor.
Cât privește rolul femeilor în această luptă de
rezistentă, studiile au fost mai lacunare în infor-
mație.
Dosarul de urmărire penală al lui Victor Po-
pescu aduce noi informații privitoare la sprijinul
dat mișcării de partizani de femeile din Oltenia.
O altă sursă importantăo constituie dosarul ger-
man unde aflăm informații despre cei care au
luptat alături de Victor Popescu sau l-au sprijinit
în diferite moduri.
Între Jiu și Motru, zona în care s-au derulat
acțiunile grupului de partizani condus de Victor
Popescu, nu a fost localitate în care să nu se
remarce una sau mai multe femei în susținerea
luptei de partizani. Documentele de arhivă anali-
zate de noi au arătat că lupta de partizani nu a
fost o activitate exclusiv masculină, la ea parti-
cipând femei din toate categoriile sociale. Majo-
ritatea femeilor implicate în aceste evenimente
au dat dovadă de spirit de sacrificiu, curaj într-o
perioadă dominată de frică și teroare. Deși au
fost arestate, bătute, umilite, nu au oferit infor-
mații autorităților germane pentru prinderea
partizanilor.
Primul document ce probează eroismul
acestor femei simple este un raport de înaintare
al Detașamentului german, Von Knoerzer, către
Judecătoria de Război a Comandaturii de Etapă
nr. 22 din Turnu-Severin. În acest raport sunt
trecute 31 de persoane reținute și trimise spre a
fi judecate la Turnu-Severin pentru fapte legate
de , , Afacerea Victor Popescu”. Conform acestui
document femeile erau la fel de vinovate ca și
bărbații în susținerea luptei de partizani, legisla-
20
l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
ția militară în vigoare era foarte dură și nu făcea
niciun fel de distincție pe criterii de gen.
Primele femei care s-au distins prin curaj au
fost cele din familia lui Victor Popescu, mama
(Maria) și soția (Elena). Arestateîn mai multe rân-
duri, Maria și Elena Popescu, nu au oferit date
privind locul unde s-ar fi ascuns partizanii. Ace-
eași atitudine o va avea și Aurelia, sora lui Victor
Popescu care, în perioada în care întreaga fami-
lie a fost arestată (iunie-iulie 1917), a trebuit să
ridice moralul familiei și să aibă grijă de întreaga
gospodărie. Una dintre cele mai energice femei
care a sprijinit lupta de partizani a fost Floarea
Ungureanu, în vârstă de 33 de ani, din comuna
Negomir. Aceasta avea casa la marginea satu-
lui, locuind împreună cu socrul, un bătrân de
peste 70 de ani și fiul ei ,,Acești oameni i-au fost
de mare folos, deoarece bătrânul, dar mai ales
copilul i-au procurat informații deosebit de valo-
roase”. Floarea Ungureanu se va implica activ în
sprijinirea luptei de partizani, casa ei fiind locul
unde veneau militarii români sau străini pentru
adăpost și pentru informații. Oferindu-le adăpost
și hrană, Floarea Ungureanu strângea informații
pentru Victor Popescu și grupul său de rezisten-
ță. Ea a prilejuit lui Victor Popescu întâlnirea cu
sătenii din Negomir care vor adera la mișcarea
sa:Ilie și Dumitru Cârciumaru, Iorgu Crăciun, Ni-
colae Cărămidaru, Constantin Velican, Constan-
tin Cojocaru (în conacul notarului din Poiana Pă-
rului avea să își fixeze Victor Popescu centrul de
comandă).
Sub îndrumarea Floarei Ungureanu, conce-
pe Victor Popescu planul său de luptă împotriva
ocupanților vremelnici ai țării, formând primul
detașament de luptă. Deși au luat măsuri de si-
guranță, venirea unor militari români răzlețiți de
trupele lor, a unor localnici sau
străini la casa Floarei Ungureanu
au atras privirile satului. O femeie
tânăra, văduvă, era în atenția
unor funcționari vânduți nemților.
Primarul o va denunță autorități-
lor germane care o arestează. Din
documentele germane aflăm că a
fost anchetată, recunoscând că a
oferit adăpost și mâncare unor
persoane străine, făcând o faptă
creștinească, specifică poporului
român.
Un mijloc de luptă folosit de
femeile din Oltenia în luptă cu
ocupantul a fost manipularea prin intermediul
zvonului și denaturarea unor informații. De
exemplu, informația oferită de Floarea Ungu-
reanu anchetatorilor germani, privind retragerea
detașamentului de partizani spre munți, cu in-
tenția de a ajunge în Moldova. Informația avea
rolul de a slăbi vigilența patrulelor inamice pen-
tru prinderea membrilor grupului și arestarea
celor care-i sprijineau. Conștientă că va fi ares-
tată în urma colaborării ei cu gruparea condusă
de Victor Popescu, Floarea a avut puterea să
manipuleze pe anchetatori, să-i sfideze, aju-
tând în felul său cauza românilor. Supusă unor
amenințări de tot felul, Floarea Ungureanu a re-
cunoscut doar găzduirea unor militari, fără să
dea nicio informație utilă ocupanților despre
mișcarea de rezistență:, , În două nopți au venit
la mine 8 persoane: cinci aveau arme și 3 revol-
vere, veneau din pădurile Crețulescu și Măcela-
ru. Au cerut mâncare și le-am dat”.
Această formă de rezistență, de a refuza
să îndeplinească anumite obligații impuse de
autoritățile de ocupație, a existat în multe loca-
lității din mediul rural. Este cunoscut Jurnalul lui
Ioan C. Filitti, prefect al județului Ialomițaîn tim-
pul ocupației, care relatează un astfel de mo-
ment. Împreună cu trupe germane, se deplasa
prin comunele județului pentru a-i trimite pe ță-
rani la muncă pe câmp. „Bărbații s-au confor-
mat imediat când au văzut uniforma germană,
însă am rămas uimit de rezistența femeilor”.
Acestea au precizat că se întorc la muncă nu-
mai atunci când se retrag trupele germane.
O altă gorjeancă activă pe care s-a va bazat
Victor Popescu și oamenilor săi a fost Veta Pătru-
țoiu, din Strâmtu. În vârstă de 22 de ani, căsă-
torită, bună comunicatoare, avea misiunea să
țină legătura dintre partizani și românii nemulțu-
miți de stăpânirea străină. Spionii Puterilor Cen-
trale o bănuiau că ar fi una dintre iubitele lui
Victor Popescu, fiind alături de Marița Giurcan,
persoanele din Strâmtu în care Victor Popescu și
oamenii săi aveau cea mai mare încredere. Cât
era de implicată în acțiunile partizanilor aflăm
chiar din declarația dată autorităților ocupante: ,
, În aprilie 1917 au venit la mine Ion Popescu și
Ion Prunescu ca să aștepte pe Marița Giurcan. Ei
au rămas în casă iar eu am plecat. Pe drum am
întâlnit pe Marița Giurcan, i-am spus că o aș-
teaptă cei doi, iar când am ajuns acasă erau
plecați. A doua zi au trecut din nou pe la mine în
compania unui al treilea cu barbă mare. A fost
Victor Popescu. Toți trei au fost armați”. Veta
Pătruțoiu a avut un rol important în cadrul luptei
de rezistența prin misiunea dificila de a-i convin-
ge pe olteni să se alăture luptei de partizani și să
nu colaboreze cu germanii. O misiune grea,
dacă stăm să ne gândim la vârsta pe care o avea
și la rolul femeii în lumea rurală, supusă bărba-
tului. Istoria Marelui Război a fost scrisă cu mult
curaj și sacrificiu suprem de multe tinere, de la
Ecaterina Teodoroiu (care avea vârsta de 23 de
ani) la Josefina Arent (tânăra de 17 ani din bătă-
lia de la Podul Jiului) până la Maria Manciurea,
(adolescenta de 16 ani) care a ajutat armata ro-
mână să ocupe orașul Făgăraș fără vărsare de
sânge, primind la final Virtutea Militară. Războ-
iul a demonstrat că iubirea de glie nu are vârstă,
gen și în fața ei românii au fost egali.
Victor Popescu, de profesie învățător, a avut
mare încredere în colaboratoarele feminine.
Această colaborare s-a dovedit rodnică, femeile
identificate de noi în arhivă nu au trădat cauza
luptei românilor. Autoritățile germane puneau
această colaborare pe seama
faptului că ar fi fost iubitele lui
Victor Popescu. Greu de crezut
și mai ales de argumentat, în-
tr-o zona rurală unde morala
creștină era foarte puternică,
iar mândria oltenească și dra-
gostea de vatra strămoșească
puternice și de neînțeles de
către germani.
Un alt nume important în
spatele frontului de acasă a
fost Marița Giurcan. Rolul său
era dea-l informa pe Victor Po-
pescu despre acțiunile patrule-
le germano-austo-ungare, persecuțiile nemților
asupra populației civile și despre trădătorii nea-
mului românesc. În momentul în care a fost prin-
să, a reușit să dezinformeze adversarul, să ma-
nipuleze. Instruită de Victor Popescu, a creat
impresia existenței unor forțe superioare a parti-
zanilor "că pădurea este plină de armată italiană,
română și rusă, și auzind nemții au început să
facă cercetări”. Cuvintele ei au creat panică în
rândul armatei germane, pe capul eroului pu-
nându-se sumă de 30. 000 lei. Suma era mare,
arătând importanța pe care nemții o dădeau
acestui fenomen, pe care îl numeau ,, Afacerea
Victor Popescu” sau ,,Banda”.
După cum rezultă din declarațiile luate la
Strâmtu de elevul plutonier Welteche, sub ame-
nințări, Marița Giurcan a declarat că„a ospătat
pe Victor, Ion Popescu și pe Prunescu”, dar nu
știa unde se ascunde Victor Popescu. Tot ea s-a
ocupat de trimiterea scrisorilor în diferite zone,
deoarece rezistența românilor trebuia să fie cu-
noscută, iar românii aflați sub stăpânirea ger-
mană să nu își piardă speranța și încrederea în
armata română victorioasă pe frontul din Moldo-
va. Pentru faptele sale a fost condamnată la
cinci ani de închisoare.
Sofia Vladu din Bolboși făcea parte din cate-
goria acelor femei dârze din mediul rural care
s-au implicat atât în colectarea de alimente, îm-
brăcăminte, muniție, cât și în furnizarea de infor-
mații, privind acțiunile patrulelor inamice. Price-
pută în arta cusutului, urzitului și țesutului, era
bine-cunoscută în zonă, devenind pentru Victor
Popescu cel mai eficace informator. Știind la ce
riscuri se expune în momentul în care a colabo-
rat cu Popescu, Sofia Vladu a continuat să se
implice în prinderea călugărului Toma Aftangel
(spion
plătit de
germani
să cu-
leagă in-
formații
despre
Victor
P o -
pescu),
f i i n d
atrasă Prof. Necșulea
d e Angelica, Inspector ISJ Gorj
ameste-
cul de
aventură și patriotism. Deși era o simplă femeie,
fără mare știință de carte, cunoștea corespon-
dența dintre autoritățile din Bolboși (notarul Ion
Brăescu și primarul Petre Vâlceanu) și grupul lui
Victor Popescu, privind aprovizionarea cu arme.
Fără un asemenea om, Victor Popescu nu ar fi
putut avea acces la informații într-o perioada
când scrisorile ajungeau foarte greu sau erau
luate de germani. Doar o femeie pricepută în
arta meșteșugului casnic avea acces în multe
case de unde aduna informații fără să trezească
bănuieli, convingea bărbații rămași acasă să se
alăture mișcării de rezistentă. Alături de alte fe-
mei avea să împartă ”Proclamațiile” lui Victor
Popescu către săteni îndemnându-i la luptă:, ,
Vom muri ca români, iar nu ca mișei și trădători
de țară (…) Să vă dea Dumnezeu inima și curajul
strămoșilor noștri spre a ne apăra țara, așa să ne
ajute Dumnezeu!”. A fost arestată la 1 iulie 1917
și înaintată Judecătoriei militare germane din
Turnu–Severin. Conform destăinuirilor ei viitoare,
în timpul anchetei a fost lovită, dar nu a dat de-
clarații care să-i conducă pe germani la aresta-
rea altor persoane.
Trebuie să amintim că au fost și femei, care
pentru anumite avantaje materiale, au trecut de
partea nemților. Este cazul cumnatei celor două
surori Giosu din Bolboși, (numele său nu e reți-
nut de arhive) care a avut relații intime cu călu-
gărul Toma Aftangel. Sexualitatea a reprezentat
un mijloc de supraviețuire al unor femei din me-
diul rural, în număr mic față de mediul urban,
dar criticate dur de localnici. De fapt, prin ges-
tul lor erau excluse de lumea satului, unde se-
xualitate avea legătură cu păcatul neiertat de
biserică și comunitate. Românii ziceau despre
aceste femei„poale lungidar minte scurtă”,
„tulpanul femeii când cade se umple și nu-l mai
poate lua, dar voinicul dacă-i cade căciula, o ia,
o scutură și o pune iar în cap”. Cum aveau să
declare cele două surori, între cumnată și ele au
început discuții (privind comportamentul imoral
în lipsa soțului plecat pe front), călugărul le-a
bătut, amenințându-le cu alungarea din comu-
nitate. După ce călugărul spion a fost executat
de partizani, Elena și Eftica Giosu au fost anche-
tate și maltratate de autorități. Cu toate chinurile
la care au fost supuse, nu au oferit informații
anchetatorilor străini.
Victor Popescu și detașamentul său de parti-
zani au avut o susținere masivă și din partea
populației civile. Un exemplu au fost locuitorii din
comuna Roșia-Jiu, demonstrând că această
zonă a Olteniei nu afost „docilă”. Aici, o parte a
autoritățile publice au ales calea colaborării cu
puterile centrale (primarul) pe când ajutorul de
primar (Constantin Popescu) a încurajat sătenii
să susțină lupta de rezistență, ajutat fiind de
Domnica Săvoiu și fiica sa. Ele colectau de la
locuitori alimente, îmbrăcăminte și alte produse
pentru partizanii aflați în pădure. Aflând despre
această sabotare, autoritățile de ocupație au
audiat 20 de martori, 11 fiind femei. Ca aport
colectiv la sprijinirea celor care loveau din um-
bră ocupanții, niciunul dintre martori nu a dat
informații despre gruparea lui Victor Popescu,
ofițerul german care consemna aceste audieri,
notând foarte lapidar la final: ,,Despre bandă nu
știe niciunul”. Constatând vinovăția celor două
femei din familia Săvoiu și a ajutorului de primar,
autoritățile germane au dispus arestarea și dis-
trugerea locuințelor.
Continuare in pag . 21-a

iu
Inter v
,,Sunt legat sufleteşte de Motru, prin mii de fibre !“
Poate v-aţi întrebat de multe ori cum reuşesc unii
oameni să-şi contureze existenţa într-o aură de noble-
ţe, când pe zi ce trece tot mai mulţi sunt preocupaţi de
partea materială a vieţii. Eu am găsit răspunsul potri-
vit, fără a ezita a scormoni-n firescul lucrurilor efeme-
re şi-n labirintul de trăiri ale sufletului omenesc. Tim-
pul a avut  răbdare cu mine şi mi-a dat şansa de a
cunoaşte un om remarcabil. Trei lucruri m-au îndem-
nat să clădesc cu sfială momentul dialogului: prestan-
ţa, simplitatea şi o vastă cultură a domnului profesor
Corneliu Ghiţescu.
Ana Ionele: Învăţământul este cel care v-a con-
sacrat şi v-a ocupat atât de frumos viaţa. Îmi daţi voie
să vă călătoresc puţin în timp, pe aleile amintirilor din
acel orăşel la porţile căruia aţi bătut ca tânăr profesor
şi unde v-aţi desăvârşit ca om, dascăl şi om de litere?
Prof. Corneliu Ghiţescu-Cocea: În Motru am stat
40 de ani. Sunt legat sufleteşte de el prin mii de fibre,
pentru că întreaga mea activitate profesională am
desfăşurat-o în Motru, 38 de ani ca profesor de istorie
şi 22 de ani ca director al Şcolii Generale nr. 1. M-am
aplecat spre munca de pionierat, cunoscând nemijlo-
cit evenimentele, realizările şi condiţiile grele ale ace-
lor începuturi, respectând făuritorii de şcoală şi pe
slujitorii învăţământului de pe aceste meleaguri. Am
asistat la creşterea oraşului şi am urmărit ritmul ex-
traordinar în care el s-a ridicat. Elanul tineresc şi-a
pus amprenta asupra procesului de învăţământ, iar
Motru a devenit rapid o comunitate de intelectuali, cu-
prinzând toate domeniile: tehnic, umanist, medical,
economic şi cultural. De aceea, mereu am fost opti-
mist în ceea ce priveşte viitorul acestui oraş.
Ana Ionele: Aţi spus atât de frumos: „sunt legat
sufleteşte de Motru prin mii de fibre”! Acesta e omul
Corneliu Ghiţescu-Cocea?
Prof. Corneliu Ghiţescu-Cocea: M-am născut la 22
iunie 1944, în localitatea Strehaia, judeţul Mehedinţi.
Studiile primare le-am urmat în Slătinicul Mare, iar
cele gimnaziale şi liceale în oraşul Strehaia. În anul
1962 am mers la Facultatea de Istorie a Universităţii
Bucureşti, pe care am absolvit-o în anul 1967. Prin
repartiţie guvernamentală am primit post la Liceul
l M u r m u r u l J i l ţu l u i
Real Umanist Motru.
Din anul 1967 până în 2007, neîntrerupt 40 de ani
am fost aici profesor de istorie şi ştiinţe sociale. Am
fost primul profesor de economie politică şi filozofie
din Motru. În acest timp preocupările mele s-au în-
dreptat şi către activitatea de cercetare şi redactare a
unor monografii privitoare la învăţământul motrean.
Din anul 2007 am părăsit nobila meserie de dascăl,
pentru a mă pensiona şi a mă dedica unor frumoase
pasiuni.
Ana Ionele:  Privind retrospectiv, ce-a însemnat
pentru dumneavoastră cariera de dascăl în oraşul Mo-
tru?
Prof. Corneliu Ghiţescu-Cocea:  Am condus pe
drumul educaţiei şi învăţământului 40 de generaţii de
elevi. În primul mandat de director am atras elevii în
competiţiile şcolare. De fiecare dată Şcoala Generală
nr. 1 a fost în primele locuri, atât la olimpiade cât şi la
concursuri de creaţie sau sportive. Am reuşit să for-
mez un colectiv de cadre foarte bine pregătit. Aveam
la cursuri peste 2400 de elevi în anii 1994-1995. Eram
cea mai mare şcoală din judeţ şi din Oltenia. Foarte
greu de condus, dar am reuşit acest lucru prin puterea
exemplului. N-au avut ce să-mi reproşeze. Au înţeles
de la mine cât de mult înseamnă să-ţi formezi carac-
terul respectând câteva reguli: punctualitate, muncă
asiduă, exigenţă şi corectitudine în notare. Pentru
mine era sfânt modul corect de apreciere a cunoştin-
ţelor elevului, indiferent că era copilul directorului ge-
neral sau al unui om simplu. Nu mai găsim acum acea
severitate cazonă a învăţământului românesc şi nici
sistemul de notare
parcimonios. Demni-
tatea, seriozitatea şi
ţinuta zilnică erau
obligatorii. Acestea au
condus la formarea
prestigiului şcolii mo-
trene.
Ana Ionele:  În
curgerea timpului, ce
momente şi-au găsit
sălaş în cămara amin-
tirilor dumneavoas-
tră de suflet?
Prof. Corneliu Ghiţescu-Cocea: În liceu, asupra
formării şi instruirii mele şi-au pus amprenta doi oa-
meni deosebiţi: profesorii Constantin Isbăşoiu şi Po-
pescu Şerban. I-am receptat ca model de formatori în
învăţământ. Întâlnirea de 50 de ani de la absolvirea
liceului mi-a trezit amintiri extraordinare. La o săptă-
mână de la acest eveniment am sărbătorit 45 de ani
de la absolvirea facultăţii. La masa festivă am depanat
amintiri şi poveşti fireşti despre acei ani, despre teribi-
lismul vârstei şi toate acele nebunii copilăreşti. Păcat
că din acea generaţie de oameni dăruiţi au venit la
întâlnire doar 4, ceilalţi s-au dus dintre noi. De la aceş-
ti oameni magnifici am primit multe pilde de viaţă. Ei
mi-au dat o educaţie bazată pe conştiinciozitate şi
l
consecvenţă. M-au învăţat a respecta cuvântul dat şi
dragostea pentru lectură şi pregătirea temeinică. La
toate astea eu am adăugat stilul de „fair-play”. L-am
dobândit din sport. Am făcut sport de performanţă, 10
ani la atletism – suliţă, fiind chiar selectat în lotul spe-
ranţelor olimpice pentru Olimpiada din Mexic, din anul
1968. În paralel am practicat şi boxul, la Ştiinţa Bucu-
reşti, timp de 3 ani. Practicarea sportului mi-a dezvol-
tat o disciplină a muncii, a spiritul de camaraderie şi
echipă, foarte importante lucruri pentru ceea ce
aveam să fac mai târziu ca director al unei mari unităţi
de învăţământ.
Ana Ionele: Cele mai mari satisfacţii sunt legate
de cariera de dascăl sau de pasiunea pentru scris?
Prof. Corneliu Ghiţescu-Cocea:  Cea mai mare
realizare a mea este familia şi cea mai mare satisfac-
ţie o am prin cele 40 de generaţii de elevi pe care i-am
călăuzit pe drumul educaţiei. Munca mi-a fost răsplă-
tită din plin. Am primit distincţia de profesor evidenţiat
şi Ordinul „Meritul pentru Învăţământ” în grad de Ofi-
ţer, prin Decret Prezidenţial nr. 1097 din 2004, şi nu-
meroase diplome de excelenţă pentru activitatea des-
făşurată în învăţământ. Am colaborat cu diverse
publicaţii, am mers la simpozioane de istorie medie-
vală, căci asta a fost specializarea mea din facultate şi
după aceea am continuat cu cercetare şi documenta-
re. În acest moment lucrez pentru anuarul Şcolii Ge-
nerale nr. 1 Motru. Eu coordonez această lucrare. Ur-
mează să pregătesc o monografie a acestor locuri.
Mai am în lucru un volum de memorii despre viaţa şi
activitatea mea de dascăl. În aceste zile va ieşi de sub
tipar cartea „Edili ai
Motrului – schiţe bio-
grafice”. Ideea cărţii a
venit de la fiica mea.
Am dezbătut împreună
ideea şi am pornit la un
frumos drum de docu-
mentare. Cartea este o
trecere în revistă a tu-
turor realizărilor edili-
lor Motrului de-a lun-
gul anilor.
Ana Ionele:  Tăria
caracterului constă în
modul cum ştie un om să îmbine voinţa cu stăpânirea
de sine. La dumneavoastră, aceste lucruri s-au împle-
tit cu o rigurozitate anume. Sunt trăsături native sau
viaţa vi le-a impus?
Prof. Corneliu Ghiţescu-Cocea:  Crezul meu a
fost să fiu OM. Nu am făcut rabat de la principiile să-
nătoase ale vieţii. O influenţă deosebită asupra deve-
nirii mele au avut-o părinţii, în special mama, care a
fost învăţătoare. Am moştenit stilul oratoric de la tatăl
meu, care a fost profesor şi director, iar modul siste-
matic şi acea acurateţe de predare le am de la mama.
Ei mi-au transmis dragostea pentru profesia căreia
m-am dedicat cu toată fiinţa mea. Din păcate, copiii
mei nu m-au urmat, dar sunt mândru ca şi ei s-au
Prof. Corneliu Ghițescu, fost
director al Școlii Gimnaziale nr.1 Motru
realizat în alte domenii. Băiatul a urmat Relaţii Interna-
ţionale la ASE Bucureşti, ocupând funcţii de conducere
în diverse companii multinaţionale, pornind de la un
simplu dealer, acum fiind director general la una din
cele mai mari companii din România pe piaţa de retail.
Fata a terminat dreptul la Universitatea din Bucureşti
şi este director general în Agenţia Naţională a Funcţi-
onarilor Publici. Ştiu că aici este în mare parte meritul
soţiei mele. Cred că pe lângă satisfacţia pe care o simt
prin împlinirea copiilor, în curând o să simt şi bucuria
venirii pe lume a unui nepoţel.
Ana Ionele: Aţi rătăcit vreun vis neîmplinit?
Prof. Corneliu Ghiţescu-Cocea:  Ne-împliniri în
viaţa mea nu sunt, poate doar faptul că nu m-am apu-
cat mai devreme de scris. Am simţit uneori dezamăgi-
rea unor oameni, dar ştiu că lângă mine au rămas
doar oamenii deosebiţi.
Ana Ionele: S-au scurs câţiva ani de când v-aţi
retras la pensie. Acum timpul vă e prieten?
Prof. Corneliu Ghiţescu-Cocea: M-am retras în-
tr-un loc binecuvântat de Dumnezeu, la Tismana. De
aici ne încărcăm cu energia şi armonia ce domneşte la
noi în familie. Liniştea şi frumuseţea acestor locuri
sunt absolut mirabile.
Pentru a-mi umple timpul şi a mă relaxa lucrez la
un conspect de cultură universală. Am avut profesor
de „Istoria literaturii universale” pe marele Tudor Via-
nu. De la părinţii mei am dobândit acest obicei, de a
sta la masa de lucru câte o clipă zilnic. Să nu credeţi
că nu-mi mai rămâne timp liber. Am o vie şi mă ocup
serios de ea. E locul unde-mi desfăşor în voie spiritul
organizatoric. Mai fac pomicultură, legumicultură şi cu
mare plăcere îmi ajut soţia în colţişorul său de rai,
unde dragele ei flori fac un tablou sublim. Şi, în ceas
de seară, plec cu soţia în pas lent şi colindăm pe luncă
sau prin luminişuri de pădure, după ciuperci sau plan-
te de leac.
Ana Ionele: Mă consider privilegiată că v-am cu-
noscut. Vă mulţumesc pentru tot ceea ce ne-aţi dez-
văluit despre activitatea dumneavoastră în slujba edu-
caţiei şi a istoriei acestor locuri. Vă rog a mai trece pe
la noi, căci multe mai aveţi de spus!
Prof. Corneliu Ghiţescu-Cocea: Vă mulţumesc şi
eu şi vă aştept oricând să mai vorbim!
A consemnat Ana IONELE

,,Frontul de acasă” unde doamnele din înalta societate,

Urmare din pag . 20-a
Femeile din familia Mihail Cernă-
ianu (Elena-soția, Marieta, Alvina-fii-
ce), deși au fost anchetate, arestate,
n-au oferit nici o informație autorități-
lor germane. La moșia din Horăști a
lui Mihail Cernăianu se găsea un adă-
post al partizanilor, unde se adunau
arme, se puneau la punct unele dintre
acțiunile grupului. Pentru ajutorul dat
partizanilor, Mihail Cernăianu a fost
arestat și condamnat la moarte de Tri-
bunalul militar german din Turnu-Se-
verin. Deși făceau parte din pătura
înstărită a societății și știau carte,
doamnele din familia Cernăianu, nu
ne-au lăsat niciun jurnal scris (o mai
veche practică aristocratică aparți-
nând epocii victoriene, o moștenire a
faimoasei Belle Epoque) în lumea tris-
tă și înnegurată a stăpânirii germane.
Alta a fost situația de la București
care nu s-au refugiat în Moldova, ne-
au lăsat jurnale feminine în care de-
scriau abuzurile și jaful ocupației ger-
mane. Au lăsat pagini evocatoare
despre acele momente triste din is-
toria Marelui Război: Sabina Canta-
cuzino, Elisa Brătianu, Paulina Tă-
lăgescu. Atât de mult se temeau
nemții de o mișcare de rezistență,
încât unele doamne de la București,
(Maria Berindei și fiica sa) au fost
arestate deoarece s-a găsit în casa
lor un Jurnal unde erau descrise
abuzurile ocupației germane.
La aceste documentele găsite
de noi în arhivă adăugăm și memo-
ria colectivă care a reținut (în balade
și legende) fapte ale rezistenței po-
pulației feminine în ajutorul dat de-
tașamentului condus de Victor Po-
pescu. În iarna anilor 1916-1917,
Victor Popescu s-a deplasat în satele
Olteniei, adunând informații despre
români care au trădat și despre rechi-
zițiile făcute de germani. A găsit ro-
mâni (femei și bărbați) dornici să se
alăture grupului de rezistență nemul-
țumiți de tirania Puterilor Centrale.
Cel mai bine descrie această stare a
durerii poporului român aflat sub stă-
pânirea germană Constantin Kirițescu:
„sunt gorjeni cuprinși de mânie în ve-
derea plaiurilor și a vetrelor lor pângă-
rite, sunt gorjeni care pun piepturilor
lor barieră împotriva năvălirii ce le
amenință satul și pământurile”.
Cu siguranță, lupta de partizani
din județele Olteniei a fost susținută și
de alte femei, al căror nume nu a fost
găsit de noi. Publicând câteva din
faptele acestor femei, aducem un
omagiu tuturor femeilor care au luptat
pe frontul de acasă. Fără sprijinul lor
mișcarea de rezistența din Oltenia,
nu ar fi avut un ecou atât de mare.
Figuri simple din lumea satului ol-
tenesc, deși nu aveau o pregătire
intelectuală înaltă, auîndurat bătăi,
umilințe, arestăridar nu au trădat
niciodată cauza luptei românilor.
Partizanele Olteniei, deși au fost
din zone diferite ale județelor Gorj și
Mehedinți, au demonstrat o unitate
a națiunii române (bărbați sau fe-
mei) în luptă cu inamicul.
Recunoașterea meritelor femei-
lor implicate în susținerea luptei de
partizani din Oltenia există, până la
această oră, doar din partea comuni-
tății din care făceau parte. . Statul
român a decorat infirmierele, surorile
de caritate, asistentele medicale,
care au primit Ordinul Crucea Regina
Maria după Marele Război dar a ne-
glijat în totalitate categoria partizane-
lor.
Cu toate acestea, decorațiunile
nu au putut compensa faptul că după
Marele Război, femeile României
Mari rămâneau cetățeni de rangul al
doilea, care aveau doar obligații, nu
și drepturi, iar presa vremii nu le-a
prezentat din cauza cenzurii guver-
nului. Când faptele lor ieșau la su-
prefață erau prezentate ca grupuri
marginale formate din români neau-
tentici cu toate că în momentul în
care Bucureștiul a fost ocupat de Pu-
terile Centrale, , femeile în genere au
ținut mai mult piept vrăjmașului,
având o mare nădejde în viitor ” Pu-
tem spune, că femeile române s-au
implicat în susținerea efortului de
război și sub alte forme decât opera
caritabilă, acțiunea sanitară sau cea
politico- militară.

21
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

Hirotonisirea

În coliviile prafului stau închise prăbușirile
fluturilor. Candele de amurg pâlpâie seri în me-
tastază peste dimineți de geneză. Cineva îți
mișcă forma, te mută la marginea ta. Schelele
oaselor se lungesc până în creștetul susului.
Astrele oarbe au fost păsări cândva, șoptește o
dâră de cântec, respirând adieri. Mamă a veș-
niciei, tată al abisului, să mă nașteți din nou cu
ochii de fulger. Ploi de fiori umezesc genele
primei zări a privirii. Meduzele golurilor lunecă
lin printre stoluri de stele. Eșarfele curgerii vă-
luresc răsuciri peste forme.
Din fântânile nesfârșirii se varsă tulburări de
culori. Fetele curcubeelor cosmice pășesc feri-
cite pe valurile moi ale spațiilor și adună crini,
viorele, liliac, ruini și orhidee galactice, plutind
pe raze de zâmbete psihedelice cu brațele pli-
ne de flori parcă visate. Își pudrează fața și
tâmplele cu polen fin, ivoriu, din odicoloanele
stelelor bătrâne care au ascuns frumusețile
după oglinzile luminoase ale voalurilor materi-
ei dulci. Templieri tineri, îmbrăcați în hlamide
de topaz subțiat, de miri sosiți la cununiile lor
cu viziunile artei, pășesc molcom pe căile lac-
teee întinse de bătrânele galaxii în cinstea so-
sirii lor la ceremonii, însă ochii lor limpezi de
diamant ravisant ca perlele cântătoare ale
mărilor sudului văd până pe sub tivurile depăr-
tărilor, iscodesc ca nu cumva vreun fir de întu-
neric răuvoitor să se ascundă după vreun clin
de gând. Au pășiri de fantasme, însă pe-acolo
așa formă au, pe Pământ sunt lama, poeți sau
pictori ai desăvârșirii care o dată pe an, în
noaptea de Paști, sunt invitați la marea cere-
monie a hirotonisirii divine a unor novici astrali,
genii pe Pământ, ca înalți prelați ai științelor și
artelor divine. În lunecarea lor spre marea ce-
remonie înaintează în chip liniștit, ca niște îm-
părați ai vederii, dar dacă ai buzunarele pline
de ochi însângerați, nu te apropia, sub rever au
insigne cu margini de aur alb, iar în mijloc o
stea de topaz cu opt colțuri, iar eșarfele orbi-
toare de la gât le pot preschimba în lasouri cu
care pot lega fedeleș chiar abisele oarbe care
vor să înghită stelele nou-născute, pentru a le
preda celui Dintâi Văzător spre judecată și în-
temnițare în gropile de gunoi ale întunericului
etern. Muzici ale adâncurilor sunt revărsările
fântânilor nesfârșirii. Primprejurul lor se așază,
cu frunțile dezlipite în palme, într-o parte, înge-
rii evadați în oameni ca să mai simtă arsura
flăcării sângelui în văz, lanțul lui roșu închingat
peste umeri, spre a aștepta revărsarea sunete-
lor de lumina dintâi întru iertare și liniștirea cu
sine. Pe cealaltă parte stau atârnați de gânduri
cei care primiseră acces la vederea netulbura-
tă și au spintecat oglinzile veșniciei cu ghiarele
să vândă secrete orfanilor de ființă; ei au venit
să curețe fântânile adevărului de buruienile
tristeții și lăcomiei, drept penitență și îndrepta-
re a spiritului lor îmbolnăvit de mlaștina cărnii.
Așteptarea e lungă, clipa galactică e vastă,
transformă ochii celui ce așteaptă în ceasuri.
Cadranele sinelui măsoară curgerea veșniciei
în albii de rost. Limbile sângelui se mișcă din
ce mai încet. Marginile infinitului sunt tivite
orbitor cu privirile heruvimilor întrupați din ru-
găciune de maică. Dincolo de ele privesc nu-
mai cei care au cărat apă șase săptămâni în-
setaților, au deschis în zidurile caselor orbilor
ferestre, au vâslit sufletele celor plecați mai
departe de ieri. De după marginile sale, dacă
privești într-acolo, țâșnește o rază atât de pu-
ternică încât nu te va orbi, ci îți intră în privire,
dacă nu ești hirotonisit, un gol care îți înlocu-
iește privirea. Privirile tale devin lasere ale go-
lului, oriunde te uiți întinzi prin priviri un gol în
acele direcție iar lucrurile vor dispărea. După
treizeci și trei de priviri, golul intrat în privirea
ta se va răsfrânge asupra trupului tău și te va
înghiți ca un șarpe eteric, iar din burta lui vei
ajunge o formă de nimic care va aștepta o
nouă aprobare a ființării. Nenăscut, vei impon-
dera în nimic până când un alt avansat spiritu-
al fără minte va privi până după hotarele gân-
dului fără să fi fost pregătit dinainte.
Pereții împrejurului sunt moi, ca niște valuri
marine pe care se leagănă licurici de văzduh,
minuscule, mari, uriașe, cu bolți pâlpâitoare
care trec încet și se resorb în altele care răsar
pe nesimțite și se întind peste Tot. Planetele,
nebuloasele, pulsarii, galaxiile, până și fiecare
fir de praf sideral, sunt semne ale dorințelor
celor care au viață și dau viață în forme; fieca-
re după mărimea celui ce a împins dorința cu
privirile sale până în infinit.
Miliarde de forme sunt tot atâtea dorințe
întrupate din dorințele răsărite în închipuiri.
La apariția unui suflu argintiu, moale, care
înfiorează, umbrele trec pe partea cealaltă a
autostrăzii ființei și se fac mici, de teamă să nu
fie mustrate. După câteva clipe, cu impondera-
bilitatea micșorată în sinele formei, se strâng
și se ascund pe marginea Marii Căi a Devenirii,
după niște tufișuri de nenașteri care s-au adu-
nat acolo curioase, să vadă ce se întâmplă.
Urmează să treacă pe-aici Marea Ceremo-
nie a Formelor, coloane întregi de tronuri, heru-
vimi, serafimi și îngeri care participă la hiroto-
nisirea celor fără de prihană, marii prelați ai
științelor și artelor divine.
Abisele, căile, hăurile, stolurile de galaxii și
roiurile de culori se transformă cu toate în mu-
zici cu prelungiri de șerpi hipnotici care împing
lunecări de topire în cei ce sunt prezenți la
ceremonie. Maeștrii sunt urcați pe scena
ochiului celui Dintâi Văzător și se reazemă de
genele lui de argint ca de niște efigii. Fiecăruia
i se pune în piept, deasupra inimii, o insignă
din argint curs din lacrima de lumină a Întâiului
Văzător, care la coborârea înapoi pe pământ nu
va fi depistată de electrocardiograme. Fiecare
maestru care e avansat la gradul de înalt pre-
lat cosmic rostește jurământul de credință în-
tru păstrarea secretului, după care toți sunt
felicitați cu privirile aureolate ale Divinului,
înainte aspre, acum înmuiate de clinchetele
inimilor noilor prelați emoționați.
Lipsea ceva; adunarea a rămas pe loc, par-
ticipanții și-au băgat repede privirile în sân de
nedumerire.
Comandantul Suprem al Adunării Ordinelor,
Întâiul Văzător, rosti de se auzi până dincolo de
timpanul abisului:
-Alensis De Nobilis!
Muzicile se înfricoșară. Secundele, pitulate
după clipele veșnice, zburară din calea ordinu-
lui de frică să nu se trezească închise în Marea
Clepsidră a Timpului. Căile Lactee ale Sărbăto-
rii erau cât pe ce să își tulbure întinderile oglin-
zilor. Însuși Timpul tremura atârnat de un ciot
de gând al Întâiului Văzător, cât pe ce să scape
în neant de o presimțire mai neagră ca hăul...
Câteva fărâme de veșnicie totul amuțise. Uni-
versul stătea să se clatine și să se răstoarne...
Mă rugam de pe la începuturi, de când în-
cepusem să așez lucrurile în minte ca într-o
oglindă, să fiu primit ca slujbaș în serviciul di-
vin. Nu hipopotamul unei biserici am vrut, nu
contabilul eternității pe la vreo mitropolie, nu
anestezist al spiritului într-un spital de suflete,
nu cârpaci de bandaje filosofice la vreo univer-
sitate, ci înalt prelat cosmic al științei și artelor
am cerut. Mereu am îndeplinit slujbe mărunte,
care nu aveau legătură cu scopul meu preaî-
nalt. După mulți ani, din această dorință rămă-
sese numai ruga, și aceea din ce în ce mai
plină de durere în rostire. Într-un târziu, m-am
apucat să slujesc divinitatea mai cu osârdie,
cu gândul tot mai puțin la coaja de pâine. Litur-
ghiile mele poetice, din ce în ce mai frumoase,
începuseră să se audă tot mai des și mai clar
printre astre. Eram aproape fericit, aproape,
da, aș fi vrut să îmi spună chiar Întâiul că dru-
mul meu e cel bun, pustietatea lumii de pe
pavajele drumurilor ei nu înseamnă pustieta-
tea mea.
Tot sperând să fiu chemat pentru încurajare,
am fost poftit într-o zi direct la ceremonia de
hitotonisire ca înalt prelat al artei în slujba divi-
nității. După ce am făcut tot ce am putut ca să
nu mi se oprească inima de emoție, strâns în
mine, mai mic decât eram la începuturi în gân-
dul mamei mele, m-am pregătit pentru înalta
sărbătoare –nu mai era mult. Spălarea gându-
rilor cu peria aspră a înfloririi ascezei și detoxi-
fierea cărnii de pofte nu sunt așa ușoare cum
tot afirmă contabilii și profesorii de fericire în
cărțoaiele lor întocmite mai mult pentru a obți-
ne arginți decât pentru a folosi cuiva.
Acum eram la ceremonie, ascuns la streași-
na gândurilor celorlalți înalți demnitari partici-
panți, nesigur că fusesem și eu invitat. Invitația
fusese trimisă pe un petic de cer, scrisă cu
câteva semne de raze: Să vii la Mine! Dacă nu
văzusem bine? Dârdâiam printre tulpinile hiali-
ne ale muzicilor, însă după ce începuse festivi-
tatea m-am mai liniștit, lipit strâns ca într-o
îmbrățișare de o melodie care nu mai fusese
cântată în ceruri de la Geneză.
-Alensis De Nobilis! se întoarse ecoul din
pânzele dulci ale eterului în brațele înaltei adu-
nări. Am ieșit de după marginea sărbătorii și am
pășit pe scena ochiului Întâiului Văzător, care
părea acum mai drăgăstos, îndulcit pesemne de
forma mea care se bâțâia de emoție a topire.
A durat câteva eternități să ajung în vedere.
Nu știu când am ajuns. Niște brațe de luare
m-au apucat și m-am simțit cuprins într-o to-
pire de dragoste. Nu mai pricepeam ce sunt,
nu vedeam, nu auzeam, nu reușeam să știu
dacă mai sunt sau nu, fără formă, trup, chip.
Dar aveam gânduri. Gândurile îmi sprijineau
fruntea de genele celui ce mă sorbise în privi-
rea sa. De-așa îmbrățișare-n privire, eu, care
nu plânsesem nici când îmi pierdusem copilă-
ria printre buruienile vârstei și mă întorsesem
acasă străin, nici când îmi plecaseră părinții la
o adresă pe care n-o cunoșteau vii, eu tot
m-am scurs într-o lacrimă, am început să
plâng cu un zâmbet care a respirat doar atât:
-Nu știu dacă am fost chemat...
-Ai știut, fiule, mereu ai știut că ești Ales,
șopti vederea Întâiului Văzător, nu ai fost sigur
când trebuie să vii la ceremonie, dar iată că ai
înțeles la timp chemarea. Te avansez la rang
Alensis de Nobilis
Alensis De Nobilis - poet,
publicist, editor, critic literar și
academician român
de înalt prelat al artei și îți înmânez însemnul
de Om Divin. Efigia se poartă în dreptul inimii,
iar când vei simți că inima ar vrea să se
oprească, atinge efigia și vei păși mai departe.
Jură să nu spui nimănui ce ai văzut și auzit din
toate acestea... Restul s-a pierdut într-o de-
părtare care mă împingea înapoi, spre Pământ.
Ochiul Întâiului, scena sa, maeștrii, ceremonia,
toate s-au clătinat câteva clipe ca o fotografie
udă de revelator și s-a micșorat, topindu-se
într-o rază care a fost absorbită de ochiul meu
drept. Preț de câteva fărâme de veșnicie întreg
necuprinsul s-a vărsat în mine dându-mi o fe-
ricire pe care oamenii de rând n-o ating. Feri-
cirea m-a topit într-o ninsoare de alb, în care
m-am pierdut ca într-un somn abisal, adânc,
un botez în apele primordiale ale începutului....
Dimineața se trezise târziu, era 11,00. Fu-
sesem undeva departe, dar nici măcar vag nu-
mi aminteam locul. Știam sigur că nu am dor-
mit, dar nici urmă de oboseală nu mă atingea.
Eram plin de ființă, îmi dădea peste margini.
Așa cum se simt oamenii când trec vreun doc-
torat, când sunt puși șefi de birou sau primesc
o înaltă distincție din partea înaltelor oficiali-
tăți. Șef nu sunt, de la doctorat m-am retras,
distincții de la orbi n-am nevoie. Ai fost hiroto-
nisit, a șoptit firav o amintire de gând dintre
miile de oglinzi ale frunții.
Am fost…? Acum sunt...? Pe sub ferestre
treceau călători ducând în spate minutare îm-
brobonite de rouă. Apele zărilor clipoceau de-
finiri peste cununi uriașe de aer. Era așa fru-
mos, că puteai păși pe fereastră direct către
tine. Iar oamenii ceilalți, ar fi înțeles în acest
moment magic, n-ar fi sunat la Urgențe. Un
zâmbet mi-a șoptit la ureche: Ar trebui să îți
faci rost de un patrafir, părinte, de-acuma.
L-am luat încet, l-am așezat pe față și am ieșit
domol pe stradă să salut fluturii.Mai târziu
aveam întâlnire cu mine. Ar fi fost bine să nu
întârzii.

Hai-hui Perfuzii cu lacrimi

În urnă cenuşa-i puţină când pieri,
Bacantă-n lumina ce dănţuie goală;
Din turnuri de aer coboară tăceri
Când sufletul urcă în cer cu sfială.
Curge-n apus o ascetică mantră
La capătul lumii fluid, un arheu;
Răsună un clopot ca ultimul Eu
Strivit de ninsoare în naos de piatră.
În ierburi pitice o cruce vesteşte
Umila-ntrebare şi credinţa oricui,
Apele spală pământul ce creşte
Pribegi călători în timpuri hai-hui.
O linişte curge, o făptură s-adapă
Din crimele lumii, din sânge şi ploi,
În stele un spectru fântânile sapă
Să curgă mistere din haos în noi…
Şi spre a înţelege şi în cheie dublă, iată şi po-
ema Plecare:
Plecare
E-o lavă de lumină în aer iar în mine
Materie stelară aş vrea să se răsfrângă,
Să se reverse calmul fântânilor prea pline,
Să piară-ntâia lege născută în oglindă.
Din galaxii pierdute un cântec mă străbate
Şi noaptea mă cuprinde într-un dintâi fior,
Credeam mai înainte că-i doar singurătate,
Dar stelele şi timpul le simt în trup, mă dor...
Nimic din ce-i aici nu cred că s-ar afla
În sunetele sacre care ajung la mine;
În spaţiile pure, de unde-i muzica
Nu e nici cer, nici ape, istorie, rău sau bine.
Nici miturile sfinte, nici gândurile sacre
Nu vin acum ca-n mine adânc să se îngroape,
Fiorul nopţii-şi are în mine înţeles:
O curgere înceată şi pură-n Univers.
Două poeme, în dublă, cheie dintre seisme… Acelaşi-altul, ca etapă a arderii, este acest poet, ce mi-a înstelat
o seară cu semilună dinţată, şi în cartea
Alensis De Nobilis, Agonia fiinţei, Editura Nouă, Bucureşti din care aleg poemul-cheie... O explozie a
Un poet recent ajuns la mine pe aripa geamănă, planată, scrutînd de foarte indignării, un strigăt amintind de poe-
sus, în oglindă de iezer mental, „o ascetică mantră” – la capătul lumii fluid, un ţii-sfinţi-martiri ai închisorilor.... Poetul re-
arheu”, mi-a adus-aminte nu de agonici, ci, confluent, de o antologie clujană, simte terifiant acel terror mentis al trau-
mei, frustrărilor proprii şi in extenso civice,
parcă avînd acelaşi titlu cu al doilea poem din noua sa carte: „Dar şi de nume-
roşi alţii, parcă-ntr-adins, venind pe umărul Sacrului Melos, ca silfii, ca mierle- unele venind din copilărie... O îngreunare
telurică, o perforare prin limbaj a stratelor
le, cumva prin „efectul fluture”...
Fluent, uşor la mână, instantaneu cumva, pe constanta – imuabilă!, a so- îngheţate de „istorie”. Simţul civic este
tăios, puternic exprimat cu dezinvoltura
rescienei „singurăciuni printre poeţi”... Şi totuşi, nu! Tangenţial cu un Dumitru
Cerna, Dumitru Galeşanu, ...Adrian Frăţilă şi mai ales Jienii brâncuşieni!, cu
Eugen Evu revoltei, a descătuşării din claustru. O te-
baladiştii – vai, auzind „crimele lumii, din sânge şi ploi”, curgerea misterelor roare nu doar a spaţiului închis, ci şi a
blagaiene, subcuantici, în Fractalia... Avem şi în acest deloc straniu rostitor, acea tot mai resimţită -româneşte- in- spaţiului deschis, resimţită la proporţii
terferenţă a artei cu ştiinţa, a revelaţiei raţionaliste, cu una din… arheu. LUMINA (ci nu lumenii), este bacanta sau cosmice! ION este cel anecdotic, aşa cum
îl regăsim din lirica tradiţională, am zice un Ion... bionic. “Ne miroa-
almeea, sau rusalca, ielele, nălucile... dar mai mult este LOGOSTEA-ua / sora LOGOS/ ului, din mitosul arhaic, poate şi
se-a sânge-n sărbătoare” – iată sintagma unui symptom canibalic,
Sophia ori Sapho... Poetul este familiarizat cu mitosofia, cu filosofia, este rostitorul incantaţiei în modernitate, ”poe-
în chiar actualitatea mulţimilor lui Gustave le Bon, varianta locco.
zia-bacantă” este una a nudităţii, cum spune o Linda Bastide, în Omul gol; este poetomul răzleţind în «timpul hai-hui»,
“Nu mai vrem nici pâine, nici dreptate” este un manifest al absur-
în durata din Eon... Existenţialismul atinge vîrfuri... sanctuarice, escaladate doar de temerari; poetomul se întoarce dităţii via Coşbuc şi răscolenii toţi din veac… Poetul cere imperativ
din Basm şi ne povesteşte... Aşa cum scrie Dulcan, cel ce scrie astfel este însuşi Gândul, situat undeva deasupra de ca măcar morţii să fie lăsaţi în pace, protest la sinistra campanie
fulgerul mental al revelaţiei strict-logice, prin oglindire, în interior... Iată poemul ce ne inspiră, ningere-atingere,
aceste spuse.
de info-manipulare în neo-mancurtizare, minciună, bulibăşism,
care nu este un habotnic “blestem”, stigmă, ci este determinare…
Cartea este un proces, o acuzare. Principiul neo-odonator este cel obsesiv, din totalitarism, în varinta caracatiţă-Foamea: “Vitele sătule nu au
“Să se reverse calmul fântânilor prea pline (ars
drame”. Sentinţa poetului, diatriba sub starea revoltei disperate, este, desigur, faţă de omul-animalizat, cu reflexul câinelui pavlovian, din
poetica propriului catarsis); “Din galaxii pierdute un
nefericire… Patosul, ca şi în alte poeme cu această temă, este –din păcate– nu al generaţiei deja agonice, ci al celei de mijloc… Alensis De
cântec mă străbate”, ca şi cum, undeva, ar fi o limi-
tă, un zid, cântecul nemuritor revenind ca ecou-bu- Nobilis îşi rupe lanţurile semantice, viguros şi încrezător în dreptate… ION nu zâmbeşte, ci are motivaţia Firii omeneşti, a democraţiei naturii,
merang !; “ “Credeam mai înainte că-i doar singu- cum zise Dinescu, fără “ beţii cu Marx” ( idem)- nici cu drogurile camuflate-n retorici, al unui zoon politikon alienat… Tonul acestor poeme
pare a fi cel de dinaintea ultimului război…/Instinctul vital răbufneşte irepresibil, sanguinic, contra neo-barbariei şi cripto-ciocoismului din
rătate,* Dar stelele şi timpul le simt în trup, mă dor”
“ţara tristă, plină de umor”… Perfuziile nu sunt de lacrimi, (ale unui Făt-Frumos nou), ci ale auto- observaţiei, de leac şi de exerciţiu psiha-
(splendid distih!, n.m.)... nalist, de sorginte combatant în cetatea asediată uneori chiar dinlăuntrul ei, de înrăiţii… claustrofobi, dacă vreţi de lichele… Ora concludem:
“Nimic din ce-i aici nu cred că s-ar afla Generic zicînd... termenul de perfuzie este transferat din cardiologie în psihologia socială, în discursul patetic, contestatar al unei generaţii
În sunetele sacre care ajung la mine; mijlocii, post-postmoderniste, dezamăgită de decăderea clasei politice, să-i spunem emanatoide, pe fondul seismicelor convulsii sociale...
În spaţiile pure, de unde-i muzica Discursul poetic al unui Ion simbolic, al „baricadei”, al pamfletului oximoronic, la De Nobilis, este unul mai mult mecanic, textul devine...
Nu e nici cer, nici ape, istorii, rău sau bine”… perfuziv, al alarmării riscului de colaps... Cartea devine cumva mic „manual” sanitar... Curentul colateral al Agonicilor, desigur, are „confluen-
Ce să mai spui, după acest poem, mai degrabă ţe” şi cu numeroşii dintre cei frustraţi, marginalizaţi, ai generaţiei literare... Acest activism neo-popular, în arte, din păcate, a trecut de „trans-
unul a ciclicei veniri, ci nu plecări? Suntem în zone- fuzii”, perfuziile, figurativ zicînd, fiind ineficace. „Agonismul” este de-a valma, atât la „ turma flămânzită”, al depresiei şi „mâniei populare”,
le energetismului ca într-un misterios decantor indignării protestatare, etc- in extremis, al sociopatiiilor ce le constatăm zilnic, direct, sau prin mijloacele noii-vechi propagande... Pseudoni-
unde Alensis De Nobilis ne aminteşte matinal că nu mul De Nobilis, probabil, este cumva al unei „heraldici” proprii, al noilor generaţii, într-o lume în care cele mai dominante utopii sunt cele ale
visăm, ci suntem visaţi. Dreptăţii, Egalităţii, Fraternităţii... Dar asta e... altceva.

22
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
ȘCOALA DIN MĂTĂSARI-CALEA CĂTRE DREPTATE
Avocat Andreea Ciortan – Baroul Cluj-Napoca
pe plan personal, m-au ajutat să mă descopăr, să put să mă pregătesc temeinic la cele
îmi formez un raționament, să îmi explorez pasiu- două materii pe care le-am menționat
nile și m-au responsabilizat ca cetățean și mai anterior.
mult decât atât, au dat încredere ideilor mele și La finalul clasei a VIII a am de-
încurajat inițiativele. cis să urmez profilul de matematică-in-
Deși, în perioada liceului nu mulți conștienti- formatică deoarece eram decisă să merg
zau importanța activităților extracurriculare sau a la Politehnică, dar am început să mă
volutariatului, cu atât mai puțin erau cei care sus- răzgândesc treptat în clasa a XII a, ca mai
țineau astfel de activități, în special în școlile din apoi să decid în luna mai 2015, chiar îna-
mediul rural. Acest lucru l-am simțit pe propria inte de examenul de bacalaureat, că
piele când am sesizat în asociațiile sau în structu- vreau să urmez Facultatea de Drept pen- de americani, astfel că aveam ocazia să interacți-
M-am născut și am crescut în Mătăsari, ur-
rile de reprezentare a elevilor eram printre puținii tru a deveni avocat. onez cu adevărat cu cultura lor și să simt pe pro-
mând toate ciclurile școlare la Colegiul Tehnic Mă-
copii care provenea dintr-o școală din mediul rural A fost o decizie radicală, dar am fost susținută pria piele ce înseamnă comunitatea americană pe
tăsari, astfel că pot spune cu mândrie că sunt un
sau chiar singura de foarte multe ori. de părinții mei și de profesorii care m-au îndrumat care o vedeam doar în filme.
produs 100% al școlii mătăsărene.A durat mult
Pot să spun că am fost o norocoasă deoarece de-a lungul liceului, astfel că am avut încrederea A fost o experiență cu totul deosebită care
până am reușit să îmi aștern gândurile pe foaie și
am avut parte de câțiva profesori care au crezut în că este cea mai bună decizie pentru mine. Îmi m-a schimbat din multe puncte de vedere, iar în
să încep să scriu despre experiența mea și modul
mine, m-au îndrumat și susținut necondiționat în aduc și acum aminte de zilele în care eram speri- anul 2 de facultate am decis că e musai să o re-
în care a fost influențat tot parcursul meu profesi-
toate inițiativele pe care le-am luat pe toată peri- ată în legătură cu decizia pe care urma să o iau, pet. Am avut ocazia să străbat toată coasta de est
onal de baza pe care am întemeiat-o în cei 12 ani
oada liceului și nu numai. Eram clasa a X a când aveam senzația că dacă nu sunt hotărâtă ca asta și de Vest a Americii, să mă plimb printre zgă-
de școala la Mătăsari. Nu știam exact cu ce aș
am descoperit Consiliul Elevilor, iar în clasa a XI a e ceea ce îmi doresc, toată cariera mea profesio- rie-norii din New-York, să simt briza oceanului
putea începe pentru că în minte mi se derulau ne-
mi-am făcut curaj și am candidat la alegerile ju- nală o să fie un dezastru.Am dezbătut pe larg Atlantic sau Pacific de pe cele mai renumite plaje
încetat o grămadă de amintiri din perioada școlii,
dețene pentru funcția de vicepreședinte al Consi- această teamă atât cu doamna profesoară de lim- pe care le vedeam doar în filme, să simt dinamin-
iar în cele din urmă m-a prins nostalgia acelor
liului Județean al Elevilor și fiind că am obținut ba română Daniela Cocină, cât și cu domnul pro- ca vieții din Hollywood sau Los Angeles. Dacă mi-
vremuri, paralizându-mi orice încercare de a scrie
cele mai multe voturi, am fost desemnata prim-vi- fesor de limba englezăOliviu Arsenie care m-au ar fi spus cineva că la 19-20 ani o sa am ocazia să
deoarece aveam impresia că nu am suficiente cu-
cepreședinte, iar ulterior am fost Președintele încurajat și mi-au alungat orice îndoială cu privire mă plimb prin cele mai renumite orașe din Ameri-
vinte sau că nu reușesc să exprim toată avalanșa
Consiliului Județean al Elevilor Gorj. După aceste la parcursul universitar pe care l-am ales. ca, nu aș fi crezut, dar totul a început de la un ar-
de emoții și trăiri pe care le-am resimțit.
rezultate la nivel județean, încurajată fiind de Așa cum am menționat și anterior, am fost o ticol într-un ziar și entuziasmul molipsitor al
Din perioada școlii generale și gimnaziale, îmi
domnul profesor Oliviu Arsenie, am decis să can- norocoasă că am avut parte de profesori care doamnei laborante de la școală. Îi încurajez pe toți
aduc aminte cu drag de toate serbările la care am
didez pentru funcția de secretar al Consiliului Re- s-au implicat cu adevărat în formarea mea și care cei care citesc acest articol, în specialipe elevi sau
participat atunci când erau evenimente precum
gional al Elevilor Sud- m-au ajutat de fiecare studenți, să profite de o astfel de oportunitatea, să
Zilele Liceului, Sărbătoarea Fiilor Jilțului când aș-
Vest Oltenia, fiind dată cu un sfat, cu o păre- se înscrie în program pentru a simți ce înseamnă
teptam cu nerăbdare traversarea comunei cu tor-
primul elev din jude- re, cu încurajări sau chiar America pe propria piele. A fost o experiență cu
țele aprinse care urmau să dea viață imensului foc
țul Gorj care a reușit au participat fizic la pro- adevărat deosebită pe care nu o pot descrie în su-
de tabară sau nelipsita serbare de Crăciun care ne
să facă parte din Bi- iectele sau concursurile ficiente cuvinte!
adunau pe toți, cu mic cu mare, să colindăm și să
roul Executiv al aces- extrașcolare la care parti- Așa că, cu tot acest bagaj de cunoștințe și ex-
anunțăm venirea sărbătorilor de iarnă.
tei structuri de repre- cipam sau le organizam. periențe, am ajuns în anul 2019, la finalul facultă-
De asemnenea, îmi aduc cu drag aminte când
zentare a elevilor din Au fost adevărați ții, care a reprezentat un nou punct de cotitură
am fost selectată să merg împreună cu alți colegi
România. mentori și sfătuitori pentru deoarece trebuia să decid profesia pe care voiam
de alte clase într-o excursie la Palatul Parlamentu-
Clasa a XI a, a mine, cărora o să le rămân să o urmez și care se plia cel mai bine pe caracte-
lui, aceste excursii fiind o răsplata din partea con-
fost un real rollercos- profund recunoscătoare și rul, valoriile și princiipile mele de viață, așa că, am
ducerii școlii pentru rezultatele bune obținute la
ter de emoții și trăiri. care m-au ajutat să ajung ales profesia de avocat. În toamna anului 2019
învățătură.
Am participat la zeci unde sunt astazi. am promovat examenul de admitere în profesie,
Pe toată perioada gimnaziului eram încurajați
de conferințe, întâl- În toamna anului iar în toamna anului 2021 am promovat examenul
în mod constant să participăm la tot felul de con-
niri, adunări generale 2015 am început cursurile de definitivat, în prezent sunt avocat definitiv în
cursuri școlare și olimpiade pentru a ne fructifica
în toată țara, de la la Facultatea de Drept din cadrul Baroului Cluj.
cunoștințele dobândite de-a lungul anului.
Tulcea la Sighetul cadrul Universității Ba- Profesia de avocat este o profesie liberă și in-
Sunt sigură că foarte mulți dintre cei care ci-
Marmației, de la Dro- beș-Bolyai, una dintre cele dependentă care se supune doar legii, statutului și
tesc aceste rânduri sunt de părere că perioada li-
beta Turnu Severin și mai prestigioase și mai codului deontologic, promovând și apărând drep-
ceului este cea mai frumoasă perioadă, la fel a
până la Botoșani. Am bune facultăți de Drept din turile, libertățile și interele legitime ale omului. Să
fost și pentru mine. Liceula fost perioada cea mai
străbătut toată țara în lung și lat, cunoscând zeci țară. Anul I a fost un șoc pentru mine deoarece pe fiu avocat, îmi oferă șansa să ajut oamenii care se
importantă în care am legat noi prietenii, am înce-
sau chiar sute de elevi din toate colțurile țări, lângă faptul că schimbarea de la real la uman nu confruntă cu tot felul de probleme, să îi apăr și să
put să cercetez totul din jurul meu pentru a-mi
având oportunitatea să schimbăm idei, planuri de a fost ușoară precum mă așteptam, mai era și șo- ajut la înfăptuirea justiției.
găsi calea, dar și perioada în care am avut tot
viitor, implementăm proiecte prin care să ne adu- cul cultural pe care nu l-am luat niciodată în cal- Privind retrospectiv, sunt recunoscătoare pen-
dreptul să greșesc pentru a învăța din experiențe
cem aportul la calitatea actului educațional, dar și cul deoarece știam căsunt o persoană deschisă și tru modul în care m-au format anii de școală, per-
și pentru a mă forma ca om.
proiecte prin care să facem viața mai ușoară ele- sociabilă.Datorităfundației pe care mi-o forma- spectivele pe care mi le-a oferit, îndrumarea către
În clasa a X a, cu mult entuziasm m-am înscris
vilor din mediile defavorizate. sem în anii de școală, precum și cu cunoștințele și nenumărate activități extrașcolare și cât de im-
în prima mea tabară. Această tabără a durat apro-
În clasa a XII a, pe lângă pregătirile pentru încrederea în forțele proprii pe care o primisem de portantă a fost implicare profesorilor mei de suflet
ximativ 3 săptămâni în care am vizitat o parte im-
examenul de bacalaureat și admitere la facultate, la profesori în timpul școlii, am reușit să răzbesc. în alegerile pe care le-am făcut în momentele
portantă din orașele Europei cum ar fi Viena, Mun-
mă implicam în continuare în multe proiecte ex- Tot în anul I de facultate m-am înscris în pro- cheie din viața mea, alegeri care m-au condus
chen, Bruxelles, Praga, Paris, Londra și
tracurriculare și chiar am reușit să organizez pri- gramul Work&Travel care a constat în 3 luni de până în prezent. Consider că implicarea activă a
finalizându-se cu o săptămână de studiu pentru
ma festivitate de absolvire dedicată elevilor de muncă într-un restaurant în statul Maine din Sta- profesorilor în îndrumarea profesională și perso-
aprofundarea limbii engleze la The Lake School of
clasa a XII a din cadrul Colegiului Tehnic Mătăsari. tele Unite ale Amercii, iar ulterior aveam la dispo- nală a elevilor este esențială, având capacitatea
English în minunatul Oxford.
În anul 2015 s-a organizat prima festivitate de ab- ziție o lună pentru a călătorii și a străbate în lung de a schimba destine și a forma viitori profesio-
Acesta a fost un moment de cotitură în care
solvire ca la carte, cu robă, tocă și tot tacâmul, și în lat America. De acest program am auzit prima niști în diferite domenii de activitate. Pe lângă pă-
am realizat cât de important este să participi la
dar doar cu o singură clasa de a XII a deoarece data în clasa a X a, când doamna laborantă Vasili- rinți, profesorii sunt cei care ar trebui să încuraje-
activități extrașcolare pentru ați îmbogăți bagajul
m-am lovit de reticiența unor profesori și unor co- ca Cruceru, a găsit într-un ziar sau o revista un ze și să îi determine pe elevi să viseze mai
de cunoștințe, să interacționezi cu oameni care
legi elevi. În schimb, mare mi-a fost bucuria când articol care descria acest program și tot ce presu- departe de viitorul apropiat, să le ofere încrederea
provin din medii și culturi diferite.
am văzut că începând cu anul următor și până în punea înscrierea. că, de cele mai multe ori, imposibilul poate să fie
Așa că, pe lângă tot studiul pentru materiile
prezent, toți elevii din anul terminal au preluat De fiecare dată când îmi aduc aminte acest atins indiferent de mediul social din care prove-
școlare, am început să mă implic în cât mai multe
exemplul nostru și s-au putut bucura de momen- episod am un zâmbet pe față deoarece entuzias- nim.
activități extracurriculare pentru a-mi lărgi orizon-
tul în care îmbrăcau roba și toca, acesta fiind mo- mul doamnei laborante cu privire la acest
tul cultural și completând cu noțiuni noi volumul
mentul care încununa munca lor depusă pe toată program a fost unul molipsitor. La momentul
de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs.
perioada anilor de școală. respectiv eram foarte supărată pentru că era
Sunt de părere că acest timp de activități sunt
Cei doi ani în care am activat în Consiliul Ele- dedicat doar studenților și mi se părea ne-
imperios necesare cu atât mai mult cu cât trăim
vilor și în diferite asociații de voluntariat, m-au drept că elevii nu se pot bucura de o aseme-
într-o societate care este dominată de rețelele de
ajutat să mă dezvolt ca om și să realizez cât de nea experiență la vremea respectivă.
socializare și mass-media, care contribuie la
mult îmi place să lucrez cu oameni și să îi ajut. Abia am așteptat să înceapă anul univer-
transformarea tinerilor în persoane care nu mai
Astfel că parcursul meu profesional a luat o întor- sitar, iar în prima lună de facultate am fost și
pot discerne informațiile, care nu au capacitatea
sătură neașteptată pe final de clasa a XII a. Încă m-am înscris în acest program, aplicând pen-
să își mai formeze un raționament sau o bază fac-
din clasa a VI a am decis că vreau să devin inginer tru mai multe job-uri în diferite zone ale Ame-
tuală pe care să o adapteze în situațiile cu care se
deoarece eram pasionată de matematică și fizică, ricii. Am ales orașelul Kittery din statul Maine,
vor confrunta de-a lungul vieții. Astfel că, aceste
niciodată nu mi-aș fi închipuit că o urmez vreun un orășel aproape de Boston și New York de-
experiențe m-au ajutat foarte mult să mă dezvolt
profil uman. Țelul meu fiind determinat, am înce- oarece era o zonă cu o puternică comunitate

23

R
espirând împreună aerul Africii. Toți prietenii
noștri ne-au întrebat: "Safari? Africa? Călă-
torești în Kenya? De ce nu mergi în Grecia?"
Am visat să merg în Safari în Africa cu Renee de când
avea patru ani; am amânat călătoria pentru că Noemie a
venit în viața noastră anul următor.
Apoi am așteptat ca Noemie să crească și să se bucu-
re împreună de sălbăticie... anul trecut a fost un blocaj și
nu am putut călători.
O excursie mult dorita si asteptata, iata ca se intampla
acum. Suntem bucuroși să împărtășim cu fiicele noastre
plăcerea de a descoperi locuri noi, frumusețea naturii și
lecțiile de supraviețuire învățate în acest Safari.
Câtă iubire poate fi într-o nucă de cocos? Cu siguranță nu atât
de multă precum Noemie poate să ne ofere nouă. „Mami, am
gasit o nucă de cocos pentru tine și una pentru tati”.
24
l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Regulile junglei sunt dure! Chiar dacă rațional înțeleg perfect „che-
ful de supraviețuire” și că până și Leului îi este foame și se chinuie să
găsească ceva de mâncare în fiecare zi, nu pot spune că nu am plâns
când i-am văzut pe acești doi lei tineri rupând un copil ... și nu departe
o hienă și un șacal au stat la pândă poate prind vreo parte din copil ...
Doar o mică parte din „Teatrul sălbăticiei. ” Bun pentru "educație
de supraviețuire" pentru fiicele noastre și poate și pentru noi...
Nu știu câți dintre voi își mai amintesc plăcerea de a bea Pepsi Cola, de
a mânca banane și portocale o dată sau doar de câteva ori pe an înainte de
1989. Ce s-a întâmplat în această școală africană Masai cu singura cutie
de Pringles și o sticlă de Fanta pe care o aveam cu noi (din păcate în acea
zi...) m-a făcut să plâng. Profesorul a încercat să împartă bucățele mici cu
fiecare copil, asigurându-se că vor fi suficiente pentru toți.
A partaja înseamnă să îți pese! Educați-vă copiii să aprecieze ceea ce
au și ajutați întotdeauna oamenii care au nevoie, indiferent de rasă sau
orice altceva. Am avut o vizită neașteptată la o școală de copii dintr-un sat
Masai în timpul safariului din Kenya. Din păcate, nu eram deloc pregătiți
pentru acest eveniment, și am plecat cu regretul că nu știam că vom avea
această vizită în program.
Renee & Noemie au fost foarte impresionate de felul în care trăiesc
acești copii și au dat tot ce au avut în acel moment în geantă - sucuri, apă,
Pringles, pixuri colorate...
Fericirea văzută pe fețele lor la finalul vizitei ne-a făcut să apreciem
lumea în care trăim, să fim recunoscători pentru ceea ce avem și să le
oferim copiilor noștri. Ne-am promis că vom reveni, data viitoare mai bine
pregătiți pentru acest gen de vizită
Odată ce ai ajuns în Kenya, intri într-un loc al experi-
ențelor contrastante, care îți trezesc în adâncul sufletului
cele mai diverse emoții. Și puternice. Dincolo de peisajele
paradisiace și lodge-urile rupte din raiuri sălbatice, vei
găsi realitatea în care cel mai de preț aur este apa. De la
imaginile comunităților parcă uitate de lume până la tur-
mele de zeci de elefanți ce pasc în liniște și ghepardul ce
agită spiritele pe o câmpie întinsă, de la delfinii fac salturi
în jurul micului vas ce te duce la corali și până la conturul
unic al muntelui alb, Kilimanjaro, Kenya este patria trăiri-
lor atât de intense, merită mai mult decât să fie pe lista
locurilor de văzut într-o viață.
O vizită în Kenya nu e suficientă. Și asta o spun după
ce am petrecut deja acolo opt zile intense, trecând de la oceanul turcoaz la
solurile roșii, de la pădurile de palmieri la platourile deșertice care par că
sfârâie în razele puternice ale soarelui și de la luxul din resorturi la sărăcia
triburilor împrăștiate dincolo de inima țării. Acum, mă întorc. Număr zilele
până ce voi fi întâmpinată din nou cu „Jambo! Karibu Kenya!” și cu zâmbe-
te sincere.
Unde am fost la safari? Pentru că am aterizat pe Mombasa, iar Kenya
este plină de rezervații și parcuri naționale, am avut acces la câteva dintre
cele mai mari și apreciate dintre ele. Am vizitat trei parcuri naționale și am
constatat că diferențele sunt majore, atât ca peisaje, cât și ca specii întâl-
nite. Tsavo este cel mai mare parc național al vieții sălbatice din lume,
având dimensiuni comparabile cu ale Sloveniei. Drumul principal spre
Nairobi îl împarte în două: partea de est și partea de est.
Tsavo East e acea stepă de câmpie, uscată, gălbuie, cu arbuști pitici și
deși în care trăiesc lei, leoparzi, gheparzi,
hiene, manguste, rinoceri, bivoli, elefanți,
zebre, girafe, antilope, orycși, impale, ga-
zele și peste 500 de specii de păsări.
În Tsavo West, relieful se schimbă drama-
tic, urcând spre cel mai înalt munte din
Africa; de fapt, partea aceasta e parte din
Muntele Kilimanjaro. Aici vei vedea o sa-
vană deasă și păduri în care se ascund,
printre multe altele, hipopotami, rinoceri
negri, gazele, zebre și girafe. Iar stâncile
vulcanice negresunt preferatele leilor.
Amboseli, parcul deținut de maasai,
deține un peisaj inconfundabil: cu zeci de
mamifere mari ce pasc pe câmpia lină; în
spatele lor – vârful alb al muntelui Kili-
manjaro (5.895 de metri). Lacul sărat
Amboseli adună mii de flamingi roz și cocori cu coroană. Parcul adăpos-
tește cea mai mare populație de elefanți din Kenya, plus mii de zebre,
antilope gnu, bivoli, girafe, zebre și impale.
Ce plaje să alegi?. Întâi e de specificat că țara are un litoral de 536
de kilometri, dintre care 350 înseamnă plaje rupte din Rai. Iar eu vin cu trei
locuri ce merită menționate: Dintre toate stațiunile,  Diani
Beach este una dintre cele mai populare – aici s-a investit
și cel mai mult în resorturi – de 4 și 5 stele, cu servicii ex-
cepționale. Însă, dacă vrei ceva mai liniștit și rupt de agita-
ție și petreceri, Malindi poate fi destinația  ideală: e o stati-
une ferită de zgomot, cochetă, exotică, iar plajele de nisip
ca făina sunt brodate cu stânci de granit.
Dacă vrei să fii cât mai aproape de oraș (Mombasa e
cel mai vechi oraș din Kenya) cu tot ce oferă el – de la ex-
cursii opționale, piețe și experiențe inedite, alege un resort
în nordul  Mombasei, unde plajele sunt de cea mai bună
calitate.
Cum a arătat circuitul meu?. Turul din Kenya l-am fă-
cut alături de agenția de turism Eturia. Consultanții speciali-
zați au creat acest perfect plan pe care eu doar l-am prezen-
tat grupului meu, în calitate de tour leader. Și, pentru că este mi-nu-nat,
publicul se poate bucura de el din iubie până în septembrie (cu charter)
în circuitele de grup cu însoțitor. La ei pe site, am scris un testimonial lung
despre ce a însemnat fiecare zi din aventura noastră.
N.R.N.

Mănăstirea
Dealu
Mănăstirea Dealu este menționată documentar încă
din anul 1431. Situată pe un deal la nord de Târgoviște,
vechea capitală la Țării Românești, aici se afla o biserică
de lemn, care a fost reconstruită din temelii în timpul
domniei lui Radu cel Mare (1499-1501) și terminată în
timpul domniei fratelui său Vlad cel Tânăr (1510-1512).
Biserica a fost pictată în anii 1514-1515 de zugravul
Dobromir din Târgoviște.  1557), a urcat toate treptele dregăto-
Biserica Sf. Nicolae a Mănăstirii Dealu, singura clă-
dire ca s-a păstrat din vechiul ansamblu monahal, este
unul dintre cele mai importante monumente medievale
din Țara Românească. Construită din cărămidă, biserica
a fost placată integral cu piatră. Biserica a introdus mul-
te elemente noi în arhitectura Țării Românești, care au
influențat ulterior construcția bisericii de la Curtea de
Argeș. Printre aceste noutăți se numără decorațiunile
fațadelor, biserica fiind înconjurată de un brâu orizontal
de piatră și de două rânduri suprapuse de rame de pia-
tră care imită niște arcade. Un alt element inovator îl
reprezintă broderia în piatră care decorează cele trei
turle, care arată o influență armeano-gerorgiană asupra
arhitecturii bisericii.
O adevărată necropolă domnească
La 9 iunie 1598, la Mănăstirea Dealu, a fost semnat
un tratat între trimișii împăratului Rudolf al II-lea și Mihai
Viteazul recunoștea suzeranitatea împăratului Sfântului
Imperiu. În urma sfârșitului tragic al voievodului, decapi-
tat pe Câmpia Turzii, capul lui Mihai Viteazul a fost luat
de Turturea paharnicul și adus în Țara Românească, fi-
ind înmormântat de Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu,
lângă osemintele tatălui său, Pătrașcu cel Bun.
Mănăstirea Dealu este una dintre cele mai mari ne-
cropole domnești din țară, aici fiind înhumați numeroși
domnitori ai Țării Românești și alți membrii ai familiilor
lor. În pronaosul bisericii se află mormintele mai multor
voievozi ai Țării Românești: Vlad Dracul, Vladislav al II-
lea, Radu cel Mare, Vlad cel Tânăr, Vlad Înecatul, Pă-
trașcu cel Bun și Radu Bădica, precum și a voievodului
moldovean Mihai Movilă, mort la Târgoviște.  În semn de
omagiu adus voievozilor Radu cel Mare și Mihai Viteazu,
în anii 1912-1913 au fost realizate două sarcofage din
marmură albă, aflate de o parte și de alta a pronaosului
bisericii. Realizate în stil bizantin, aceste sarcofage sunt
opera sculptorului Franz Storck.
Primele cărți tipărite în Țara Românească
Radu cel Mare a înzestrat Mănăstirea Dealu cu o ti-
parniță, aici fiind tipărite primele cărți din Țara Româ-
nească. Domnitorul l-a adus din Muntenegru pe ieromo-
nahul Macarie, călugăr sârb care învățase arta tiparului
la Veneția. Lui Macarie i se datorează primele cărți tipă-
rite în Țara Românească: Liturghierul (1508), Octoihul
(1510) și Tetraevangheliarul (1512).
Activitatea tipografică a încetat la Mănăstirea
Dealu după 1512, Macarie fiind numit mitropolit al Țării
Românești, fiind reluată în timpul domnitorului Matei
Basarab (1632-1654), care a instalat aici o tipografie
domnească. Prima carte tipărită a fost o „Evanghelie
învățătoare” sau „Cazanie” (1644). Dacă tipăriturile rea-
lizate de Macarie au fost în limba slavonă, „Cazania” din
1644 a fost una dintre primele cărți tipărite în limba ro-
mână, tot cu caractere slavone însă.
Mănăstirea Dealu a fost reconstruită de mai multe
ori. Suferind o serie de jafuri și distrugeri, ca urmare a
acțiunilor trupelor lui Gabriel Bathory (1611) și ale trupe-
lor habsburgice conduse de contele Donat Johann
Heißler von Heitersheim (1689), biserica a fost reparată
și rezugrăvită în 1713. Mănăstirea Dealu a fost grav
afectată de cutremurele din 1802 și 1838. După ce a
vizitat mormântul lui Mihai Viteazul, impresionat de sta-
rea în care se afla mănăstirea, domnitorul Grigore Bi-
bescu (1843-1848), a dispus ample lucrări de refacere a
clădirilor anexe. Cu acest prilej, biserica a fost zugrăvită
pentru a treia oară. Turnul clopotniță de la intrarea în
mănăstire poartă și azi numele de „Turnul lui Bibescu”.
Între anii 1912-1940, aici a funcționat liceul militar
„Nicolae Filipescu”, care s-a mutat la Breaza după cu-
tremurul devastator din 1940.
Toate clădirile care înconjoară astăzi biserica au fost
reconstruite între anii 1953-1958, lăcașul de cult fiind
singura clădire păstrată din vechiul ansamblu monastic.
Actuala pictură din biserică este nouă, fiind realizată de
pictorul Sofian Boghiu.
Andreea Ciortan
l M u r m u r u l J i l ţu l u i
420 ani de la uciderea
lui MIHAI VITEAZUL
Mihai Viteazul (născut la 1557
sau 1558), fiul lui Pătraşcu cel Bun
(domn al Ţării Româneşti între 1554-
riilor, de la ban de Mehedinţi, mare
stolnic, mare postelnic, până la mare
ban al Craiovei (1593). În septembrie
1593 a devenit domn al Ţării Româ-
neşti (1593-1601), cu sprijinul unor
puternice familii boiereşti precum
Buzeştii şi Cantacuzinii, precum şi al
principelui Transilvaniei Sigismund
Bathory.
"Mihai Viteazul a ocupat tronul
Ţării Româneşti în toamna anului
1593, într-un moment în care con-
junctura internaţională părea favora-
bilă ridicării Ţărilor Române de pe
panta prăbuşirii economice şi a pier-
derii fiinţei lor statale", se arată în
ampla lucrare "Istoria românilor",
apărută sub egida Academiei Româ-
ne (Editura Enciclopedică, Bucureşti,
2001). O parte a statelor europene se
grupaseră, din iniţiativa papei Cle-
ment al VIII-lea, în "Liga Sfântă".
La sfârşitul secolului al XVI-lea,
Ţările Române cunoşteau pe plan in-
tern cea mai puternică creştere de
până atunci a dependenţei lor faţă de
Poarta otomană, autonomia internă
fiind grav ştirbită, în timp ce pe plan
extern se afirma politica expansio-
nistă a celor trei mari puteri vecine -
Imperiul Otoman, Imperiul habsbur-
gic şi Polonia.
În plan intern, Mihai Viteazul a
acţionat pentru întărirea autorităţii
domneşti. S-a remarcat rapid ca un
luptător pentru independenţă, dar şi
pentru apărarea cauzei creştinătăţii,
luând singur iniţiativa alăturării la
''Liga Sfântă''. Politica sa antiotoma-
nă s-a concretizat în sistemul de ali-
anţe politico-militare ale ţărilor ro-
mâne din 1594.
Războiul antiotoman a început la
13 noiembrie 1594, prin atacarea cre-
ditorilor şi a negustorilor otomani pre-
zenţi în Ţara Românească, după care,
în perioada decembrie 1594- ianuarie
1595, luptele s-au extins spre Dunăre,
la Giurgiu, Rusciuc ş.a. Mihai Viteazul
şi-a organizat o armată proprie, de
mercenari, alcătuită din poloni, secui,
cazaci, sârbi etc., precum şi unităţi de
călăraşi, ''roşii'', unităţi de ''dără-
banţi'', la care s-au adăugat voluntari
de la sud de Dunăre.
Pentru a face faţă confruntărilor
cu turcii, Mihai Viteazul a căutat să
întărească alianţa cu principele Tran-
silvaniei, Sigismund Bathory. O dele-
gaţie de 12 boieri munteni a plecat la
1 mai 1595 spre Alba Iulia pentru
tratative în acest scop."La 20 mai a
fost încheiat nu un simplu act de ali-
anţă - cum voise domnul - , ci unul
înjositor pentru Mihai Viteazul, care
devenea din aliat un supus, un locţii-
tor al lui Sigismund Bathory în Ţara
Românească, cu o autoritate scăzută
şi faţă de marii boieri ai ţării, de al
căror sfat trebuia să ţină seama în
toate actele de guvernare". ("Istoria
românilor", Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 2001) În august 1595, o
mare oştire otomană condusă de
marele vizir Sinan-paşa a trecut Du-
nărea la Giurgiu. După celebra bătă-
lie de la Călugăreni (13/23 august
1595), în zona mlăştinoasă a Neajlo-
vului, unde Mihai Viteazul a repurtat
o strălucită victorie tactică asupra
avangărzii otomane, domnul Ţării
Româneşti a hotărât retragerea spre
Bucureşti, apoi spre Târgovişte. Ar-
mata otomană a ocupat Bucureştii şi
Târgoviştea, dar în octombrie 1595
oştile unite din Ţara Românească,
Moldova şi Transilvania au silit oştile
otomane să se retragă. Tot în octom-
brie 1595 oastea turcă a suferit o
grea înfrângere la Giurgiu, iar în no-
iembrie 1595 "teritoriul Ţării Româ-
neşti cunoştea momentul eliberării
de apăsătoarea dominaţie otomană".
("Istoria românilor", Editura Enciclo-
pedică, Bucureşti, 2001). În 1596 au
continuat luptele cu turcii în sudul
Dunării, unde a avut loc o expediţie
balcanică condusă de Baba Novac,
căpitan al lui Mihai Viteazul.
La 30 mai/9 iunie 1598 a fost
încheiat un tratat de alianţă între
Ţara Românească şi Imperiul habs-
burgic. Sigismund Bathory, principe-
le Transilvaniei, a renunţat la tron în
1598, apoi din nou în 1599, în favoa-
rea vărului său, cardinalul Andrei
Bathory. Ca atare, în Transilvania şi în
Moldova, prin Andrei Bathory re-
spectiv Ieremia Movilă, ambii duş-
mani ai lui Mihai Viteazul, se consoli-
dase poziţia adepţilor unei politici
favorabile alianţei cu turcii. ''Atât
timp cât dincolo de Carpaţi - locul de
refugiu în cazul invaziei otomane -
era un principe ostil, domnia lui Mi-
hai rămânea ameninţată, cu atât mai
mult cu cât voievodul era confruntat
cu opoziţia unor grupări boiereşti
sprijinite de Polonia'' aminteşte isto-
ricul Florin Constantiniu în volumul
''O istorie sinceră a poporului ro-
mân'' (Editura ''Univers enciclope-
dic'', Bucureşti, 2002).
Înţelegând că aceste împrejurări
făceau greu realizabile o alianţă
creştină generală sau una mai re-
strânsă românească împotriva turci-
l
lor, Mihai Viteazul a luat iniţiativa
înlăturării lui Andrei Bathory.
Oastea Ţării Româneşti a pă-
truns în Transilvania pe două direcţii:
o parte a oastei, condusă de Mihai
Viteazul, prin valea Buzăului şi a Te-
leajenului, iar cealaltă, condusă de
banul Udrea, boierii Buzeşti şi de
Baba Novac, pe Valea Oltului, spre
Sibiu. Oastea Ţării Româneşti a în-
frânt oastea lui Andrei Bathory în bă-
tălia de la Şelimbăr, lângă Sibiu, la
18/28 octombrie 1599. La 21 octom-
brie/1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul
a intrat, cu mare alai, în Alba Iulia.
''Aceleaşi considerente de secu-
ritate - eliminarea lui Ieremia Movilă,
care se manifestase ca duşman al lui
Mihai - au determinat campania
domnului muntean în Moldova, adu-
să şi ea sub autoritatea sa (1600)'',
scrie istoricul Florin Constantiniu. La
sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii
mai 1600, Mihai Viteazul a atacat
Moldova din trei direcţii diferite, iar în
zilele de 6-7 mai grosul oastei se afla
la Bacău. La 26 mai 1600 Mihai Vi-
teazul a reuşit să ocupe cetatea Su-
cevei. Într-un hrisov emis la Iaşi la 27
mai 1600, afirmând noua realitate
politică, Mihai Viteazul se intitula ''Io
Mihai voievod, din mila lui Dumne-
zeu, domn al Ţării Româneşti şi al
Ardealului şi al Moldovei''.
Mihai Viteazul a realizat prima
încercare de unificare politică a teri-
toriului românesc, pen-
tru prima dată în istorie
cele trei ţări române fi-
ind unite sub aceeaşi
conducere. Unirea a fost
determinată de necesi-
tatea creării unui puter-
nic front antiotoman şi
înlesnită de legăturile
economice, politice,
culturale existente între
cele trei ţări române în
Evul Mediu. Unirea rea-
lizată de Mihai Viteazul
a coalizat însă împotriva sa pe toţi
cei care îşi vedeau ameninţate pla-
nurile de hegemonie politică în regi-
une. Împăratul Rudolf al II-lea nu
dorea domnia lui Mihai Viteazul în
Transilvania, iar generalul său Ghe-
orghe Basta era unul dintre adversa-
rii cei mai înverşunaţi ai voievodului
muntean. De asemenea, nobilimea
maghiară din Transilvania era ostilă
lui Mihai Viteazul ca urmare a măsu-
rilor luate aici de acesta. În septem-
brie 1600, Mihai Viteazul a fost în-
frânt de oastea lui Basta şi a nobilimii
maghiare în lupta de la Mirăslău, iar
în octombrie 1600 oastea polonă
condusă de Jan Zamoyski a ocupat
Moldova, Ieremia Movilă fiind rein-
stalat domn.
În ianuarie 1601, Mihai Viteazul a
ajuns la curtea imperială de la Viena,
pentru a cere ajutor. El a redactat aici
un memoriu explicativ al acţiunilor
sale, adresat împăratului Rudolf al II-
lea. În contextul reînscăunării lui Si-
gismund Bathory pe tronul Transilva-
niei, împăratul Rudolf al II-lea a
acceptat să-l susţină pe domnul ro-
mân. Aliaţi, Mihai Viteazul şi Gheor-
ghe Basta au ieşit victorioşi în bătălia
de la Guruslău (3/13 august 1601)
împotriva lui Sigismund Bathory.
Generalul Gheorghe Basta avea
însă ambiţii proprii, fiind convins tot-
odată că împăratul habsburg dorea
Transilvania pentru imperiu. Din ordi-
nul său, la 9/19 august 1601 Mihai
Viteazul a fost ucis de mercenari va-
loni în tabăra de la Câmpia Turzii, în
apropiere de Turda. Trupul acestuia a
fost îngropat într-un loc rămas necu-
noscut, dar capul a fost adus în Ţara
Românească de unul dintre căpitanii
fostului domn şi înmormântat la Mâ-
năstirea Dealu.
Se ştie despre uciderea marelui
voievod în Câmpia Turzii, undeva în
Ardeal şi despre faptul că a fost de-
capitat, iar trupul i-a fost batjocorit şi
lăsat să zacă undeva, în afara tabe-
rei. După trei zile, nişte sârbi îl îngro-
pară pe furiş, iar capul a fost luat de
către comisul Radu Florescu – cel
care îl ajutase pe Mihai Viteazul ca
să-si prezinte candidatura, când fu-
sese numit domn al Ţării Româneşti
– şi îngropat la Mănăstirea Dealu,
lângă tatăl său, peste mormânt fiind
aşezată o piatră prin grija lui Radu
Buzescu.
Momentul morţii bravului voie-
vod a fost receptat de contemporani
după cum i-au îndemnat cugetul şi
obârşia. “Şi aşea s-au plătitu lui Mi-
hai-vodă slujbele ce-au făcutu nem-
ţilor" se exprimă cât se poate de la-
pidar Miron Costin, în timp ce
Letopiseţul Cantacuzinesc îl deplân-
ge pe cel pierdut din invidia ome-
nească, iar nu din vreun alt motiv: “şi
căzu trupul lui cel frumos ca un co-
paci, pentru că nu ştiuse, nici să îm-
prilejise sabiia lui cea iute în mâna
lui cea vitează. Şi-i rămase trupul gol
în pulbere aruncat, că aşa au lucrat
pizma încă din 'ceputul lumii. Că piz-
ma au pierdut pre mulţi bărbaţi făr'
de vină, ca şi acesta.
Căci era ajutor creştinilor şi sta
tare ca un viteaz bun pentru ei, cât
făcuse pre turci de tremura de frica
lui. Iar diavolul, cel ce nu va binele
neamului creştinesc nu l-au lăsat, ci
iată că cu meşterşugurile lui au in-
trat prin inima celor hicléni, pân-îl
déderă şi morţii. Şi rămaseră creşti-
nii şi mai vârtos Ţara Rumânească,
săraci de dânsul. Pentru aceasta,
dar, cade-să să blestemăm... pre
Başta Giurgiu, căci au ascultat pre
domnii ungureşti, de au ucis pre Mi-
hai-vodă făr' de nici o vină".
25

N-ai cum să uiţi…
Toamna anului 1975. O toamnă lun-
gă şi caldă, un sfârşit de septembrie ca
alea în care se sărbătorea ,,Ziua recol-
tei”, cu pomii care se ambiţionaseră să-
şi mai păstreze pentru un timp frunzele,
o toamnă fără ploi şi vânt, o toamnă din
aerul căreia răzbătea aroma de gutui, de
dovleac copt care se completa cu tă-
mâioasa strugurilor. Trebuia să mă pre-
gătesc pentru plecarea la facultate.
* tea în ochi bucuria că a reuşit, prin efortul
Dar apăs niţel pe marşarier. Termina-
sem Liceul Economic la Râmnicu-Vâlcea.
Pentru că în tânărul oraş minier, unde locu-
iam, aveam doar două profiluri – Real şi
Uman – în singurul Liceu Teoretic, părinţii
gândeau că, dacă fac un liceu de speciali-
tate, voi avea serviciul asigurat. În anul ad-
miterii la liceu, reuşisem (prin examen, nu
prin ,,repartizare computerizată”) la profilul
Contabilitate, dar în toamnă s-a mai înfiin-
ţat o secţie – Economia turismului – şi, cine
a vrut, s-a putut transfera. Deci, am ales şi
eu acest profil. În afara disciplinelor de
bază, m-am iniţiat în: Organizarea, planifi-
carea şi conducerea întreprinderilor de tu-
rism, Stenodactilografie şi secretariat, Teh-
nologie hotelieră şi a prestaţiilor de servicii
în turism, Contabilitate, statistică şi meca-
nizarea lucrărilor de evidenţă şi calcul,
Drept şi legislaţie turistică, Psihologia şi
etica servirii în turism, Comerţ exterior (po-
omeneşte-leee, Doamne!). A! Era să uit,
bineînţeles limbi străine: rusa (,,moştenită”
din gimnaziu), franceza şi germana. Ca să
nu mai spun că am făcut practică în pro-
ducţie la motelul ,,Cozia” din Căciulata, iar
la bacalaureat a trebuit să susţinem o lu-
crare de profil, asemănătoare celei de li-
cenţă la terminarea facultăţii. Ni se spuse-
se că vom ocupa (în funcţie de medie)
posturi de administratori de hotel, recepţio-
neri, lucrători la O.J.T. şi O.N.T etc. Eram
adolescenţi şi ne încânta să lucrăm în sta-
ţiunile din zonă. Dar n-a fost să fie-aşa.
Dintre cei 28 de elevi din anul meu, doar
trei n-au luat la facultate, iar pentru cei trei
n-au mai existat posturile promise, aşa că
s-au mulţumit să fie casieri pe autobuz.
Trist şi dureros.
* Rozelor, cu Opera, Catedrala, cu malul Be-
Revenim la toamna lui ‘75. Reuşisem
la Filologie la Universitatea Timişoara, sec-
ţia rusă-română. Întrebarea firească ce de-
curge ar fi: ce să caut eu la Filologie, venind
de la un liceu cu profil, oarecum, Real? Păi
iată răspunsul: mi s-a înfiripat o teribilă cu-
riozitate faţă de tot ce însemna literatura,
cultura, arta şi civilizaţia rusă. Şi asta dato-
rită profesoarei care a făcut tot ce-a ştiut
ea mai bine ca să ne atragă. Toată genera-
ţia mea a învăţat limba rusă, dar nimeni nu
dădea doi bani pe ea, au învăţat din obliga-
ţie, aşa că interesul pentru orele de rusă
era la pământ. Mie mi-a plăcut. La orele ei
i-am descoperit pe Tolstoi, Cehov, Dostoie-
vski, Esenin, Puşkin, am călătorit cu nesaţ
prin Ermitaj, Galeriile Tretiakov, Muzeul Bo-
rodino, am admirat tablourile pictorilor iti-
neranţi – Aivazovski, Repin, Savrasov, Suri-
kov, Şişkin - , l-am ascultat pe Ceaikovski,
am aflat că ruşii au cult pentru mame, eroi
şi spaţii verzi. Într-un cuvânt, dincolo de tot
ce-a însemnat politic Rusia, dar nu Rusia,
ci Uniunea Sovietică pentru noi, românii,
nu-i poţi nega valorile, nu poţi anula o cul-
tură. Şi am învăţat la rusă mai abitir ca la
orice altă disciplină. Întâmplarea a făcut ca
profesoara să mă selecteze pentru olimpia-
da de rusă şi (laudă-te, gură!), am ajuns şi
la faza pe ţară, dar, spre dezamăgirea mea,
m-am întors doar cu diplomă de participa-
re. A fost interesantă experiența. Prin ur-
mare, la insistenţele profesoarei, am decis
26
l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
să dau la Filologie, zicând
ea că am şanse sigure de
reuşită. ,,-Bine, dar ce-o să
fiu ,,când voi fi mare”? -
am întrebat-o. ,,-Profesoa-
ră.” - mi-a răspuns. Adevă-
rul e că m-a cam luat cu
fiori. Eu, care eram o timidă
şi evitam colectivitatea,
cum voi vorbi în faţa elevi-
lor, nu mă voi fâstâci, cum
am să stăpânesc clasa?
Erau întrebări fireşti. Dar, pe
parcurs, mi-am dat seama
că temerea se poate învin-
ge, că voinţa se poate edu-
ca, că totul se-nvaţă, dacă doreşti, în-
tr-adevăr, să-ţi faci un drum în viaţă, nimic
nu e de netrecut. Un gânditor spu-
nea:,,Blestemul omului este să depindă de
oameni şi, la rându-i, să impună dependen-
ţă faţă de el.” Şi-am ţinut cont de sfatul ei
şi pronosticul ei n-a dat greş. Aşa profesori
să tot fie. S-a mândrit cu mine la întâlnirea
de 10 ani de la terminarea liceului, i se ci-
ei, să împlinească un destin. N-ai cum să
uiţi…
* dealurile Sălagiului. Am stat la Buziș (în niș-
La facultate, la proba orală de româ-
nă, mi-a picat ,,Desculţ”, de Zaharia Stan-
cu – analiza literară a operei (aşa se zicea
atunci, nu comentariu). Ce noroc chior!
Asta avusesem şi la BAC, dar la
scris. Şi zic, şi zic, iar la segmentul
,,...în operă apar sate cu denumiri
stranii – Omida, Belitori, Râioasa,
Ologi -...”, examinatorul, cu buleti-
nul meu în mână (văzuse unde
m-am născut), zice:,,repetă ce-ai
zis...repetă...” Pe moment, mi s-a
tăiat răsuflarea - ,,...oare ce prostie
oi fi spus?” Mai cu jumătate de
gură, repet, iar el adaugă:,,-Dar
Ţânţăreni cum ţi se pare?” Mi-a ve-
nit inima la loc. N-ai cum să uiţi…
* mai vedem. A alunecat, cum era pre-
Ți este greu să pleci de-acasă,
mai ales că te-ndrepţi spre o lume
necunoscută. Aşadar, cu bagajul fă-
cut, am luat trenul accelerat, de la
Severin, ca să ajung în ,,Cetatea
Ştiinţei”. În cele patru-cinci ore, cât
a durat călătoria, am cunoscut-o pe
Angela, viitoarea mea colegă de
studenţie şi de cameră. Venea din zona
mea, aşa că n-a fost greu să legăm, ulteri-
or, o strânsă prietenie. Am ajuns, am găsit
căminul, ne-am cazat (încântate de condiţii
– stăteam doar trei în cameră) şi hai să ex-
plorăm oraşul, să vedem unde ne-am aşe-
zat pentru patru ani?! Cunoscut fiind ca
,,oraşul de pe Bega”, Timişoara avea să ne
încânte cu frumuseţea, cu acel amestec de
vechi şi nou arhitectural, cu celebrul Parc al
găi ale cărui sălcii îţi făceau intrarea în lo-
calul ,,Vaporaşul”, cu centrul de promena-
dă deloc tumultuos şi decorat cu zborul
bezmetic a zeci de porumbei, cu amabilita-
tea şi jovialitatea oamenilor, deşi reci şi
silenţioşi comparativ cu impulsivitatea ol-
tenilor. Eram cu adevărat liberă, aveam via-
ţa pe cont propriu, trebuia eu însămi să
decid ce şi cum voi face de-aici înainte. Cu
părinţii nu prea aveam cum să comunic
des. N-aveam celulare şi tablete ca acum.
Ca să vorbim la telefon, trebuia să le dau
aviz, să se prezinte la poştă la ora H, iar
scrisorile ajungeau greu, şi-apoi, cât
scriam la cursuri toată ziua, nu-mi mai ve-
nea să scriu şi scrisori… N-ai cum să
uiţi…
* dar nu ,,emanatul”, doar coincidență de
După deschiderea festivă a anului uni-
versitar, am aflat orarul şi cine ne este pro-
fesor îndrumător de grupă. În grupa noas-
tră – rusă principal – eram 23 de fete şi-un
băiat. Rusa era comună, ne separam la
cursuri şi seminarii pentru că cei mai mulţi
aveam secundar română, restul avea fran-
ceză. Îndrumător de grupă – celebrul pro-
fesor universitar doctor Marin Bucă, autor
de cursuri şi dicţionare, cu doctorat la Le-
ningrad (la vremea respectivă). Ni s-a părut
,,de treabă”. Ne vizita din când în când la
cămin, se interesa de condiţii. Avea un râs
inconfundabil şi contagios şi mai mereu ne
spunea acelaşi banc cu Ivan Ivanovici (un
fel de Bulă al ruşilor). Probabil uita că ni l-a
spus, iar noi începeam să râdem înainte de
a ajunge el la poantă! Ne-a povestit o în-
tâmplare tragicomică, am putea zice, pe
care însuşi a trăit-o. Locuia în apropierea
Parcului Rozelor. Soţia i-a spus că vrea să
facă curat şi l-a rugat să meargă cu fetiţa
(avea un an) s-o plimbe cu căruciorul prin
parc până termină ea curăţenia. În perioada
respectivă lucra la unul dintre dicţionare.
Şi-a luat materialele, a luat fata şi s-a dus
în parc. S-a apucat de lucru, dar şi-a amin-
tit că mai are nevoie de câteva note, aşa că
s-a întors acasă. Soţia:,,-Marin, unde este
fata?” Răspuns: ,,Da ce, dragă, am avut-o
cu mine?” Într-o altă vizită ne-a spus că nu
suportă să vadă studenţii, înainte de a intra
în examen, pe la uşă, răsfoind cursul şi tre-
murând. Aha, deci, am aflat ceva, noi nu
vom face asta!!! Şi unuia i s-a adre-
sat:,,Dragul meu, porcul nu se-ngraşă în
Ajun de Crăciun!” Studentul, inspirat, îi dă
replica:,,Da, domnule profesor, dar moare
cu satisfacţia că-i sătul!” N-ai cum să
uiţi…
* că lipsise. Când l-am văzut îmbrăcat așa,
Domnul Marin Bucă ne-a însoțit la
practica agricolă, la cules de struguri pe
te cabane de camping) toată luna octom-
brie. Dăduse bruma. Frig teribil, dimineața
ne spălam la o pompă afară, după care,
echipați corespunzător, ne luam locul în re-
morca unui tractor care ne slobozea în vie.
Luam câte un rând în primire și, până la ora
plecării, trebuia cules. Nebunia era când
găseam vreun butuc de tămâioasă și mus-
cat-otonel. Ne strigam, încetam lucrul, se
aduna toată gașca și-l devoram. ,,Masa ne
era servită” pe marginea viei, din marmide
și gamele de armată. Mai mare dragu’!
Domnului Bucă i s-a alăturat la un moment
dat universitarul Ion Neață. Primul – cu
pantofi ale căror tocuri erau roase pe dia-
gonală, încât călca spre înafară, pantaloni
mai de ,,lucru”, fâș lung subțire (era la
modă) și bască. După înfățișare aducea
bine cu instalatorul universității. Cel de-al
doilea – cu cizme de cauciuc, salopetă,
șapcă. Ne odihneam puțin după masa de
prânz. Domnul Bucă fusese să cerceteze
cât mai avem de cules și se apropia dintre
rândurile de vie spre noi. Domnul Neață pri-
vindu-l:,,Bă Mărine, eu nu știu cum îți mai
ții tu echilibrul în pantofii ăia!!!” Ne-am
amuzat teribil, dar râdeam pe-nfundate.
N-ai cum să uiți…
* Pe toate astea n-ai cum să le uiți…
Intră în amfiteatru un domn cu diplo-
mat, ochelari și o mină distrată. Se reco-
mandă: ,,Sunt Ion Iliescu și vom face îm-
preună cursul di esteticî”. Da, Ion Iliescu,
nume. Un om foarte jovial și pus pe glume,
vorbind în cel mai dulce grai moldovenesc.
,,Ei, studenți, cu și sî ocupî estetica? Cu fru-
mosul, dar nu numai așela din artî. E șî es-
tetica urâtului, a comportamentului, cî vi-
dem niști sceni pi holurili universitățâi, di ar
trebui sî să pitreacî în șei mai intimî intimi-
tati a dumnealor, mă rog, în bucătărie sau
în baie, nu pi holurili universitățâi, sî facî
poftî și la ăl di treși.” Delir în sală. Zice:,,Mă,
voi știți cum comenteazî un comentator
sportiv de dincolo de Prut un meși di fot-
bal? Așă: Azi o avut loc meșiul di fotbal din-
tri comenzâli (în limba rusă echipă se spu-
ne comanda) Moldovei și Jermaniei. Meșiul
s-o mântuit și s-o sfințât cu socoteala de tri
la doi. Mai pi scurt, o dovidit Moldova.” Ia-
răși amuzament. Seminar. Aveam referatul
,,Simion Bărnuțiu – estet”. Îl citesc. Se
scarpină după ureche și-mi spune:,,Da și
fași, dragî, m-ai purtat pi bulevard, m-ai
suit pi gard, m-ai urcat pi catedralî, m-ai
scoborât la loc și nu mi-ai zis nimic despre
Bărnuțiu – estet?!? ,,Știți, dom’ profesor,
n-am găsit bibliografie, nu-i vina mea!”
,,Da, da, nu-i numa’ vina dumitale, îi șî ,,vi-
nul” lor! Îl refaci!” N-ai cum să uiți…
* director pentru o adeverință de practică fic-
Colegul ăsta al nostru – Ciuciulete Ion
– era cam mititel, dar cu formă atletică. Ve-
nea de la Baia de Arieș. Avea un mers, parcă
urca pe munte. Iarna alerga din complexul
studențesc, trecea pe lângă sala de sport
,,Olimpia”, peste linia de tramvai, până la
stadion unde mai dădea câteva ture și nu se
îmbrăca în altceva decât în șort și tricou cu
mânecă scurtă. Nu purta niciodată palton și
mânca din două-n trei zile. Eu aveam came-
ra la parter. Ningea. Ne pomenim cu el la
geam, să-i dăm nu știu ce curs să-l copieze,
l-am certat. ,,-Nu, că mie mi-i bine așă! Era
lume adunată la linia de tramvai și când am
venit io de la stadion, s-or împărțit în dauă,
să treacă nebunu’ ăst bolând!” Vorbea arde-
lenește și foarte-ncet, abia se auzea. Semi-
narul de literatură rusă cu profesorul
Alfred Heinrich (destul de în vârstă și
foarte calm). Profesorul citește câte-
va titluri de referate și ne solicită să
alegem. Ion stătea la ultima masă din
sală și se legăna cu scaunul. Îl și ve-
deam sub masă! ,,Cine se anunță?”
,,Eu.” ,,Cum te numești dumneata?”
,,Ciu-ciu-lea-tie I-oan” - destul
de-ncet și scadat. ,,Cum?” Își pro-
nunță numele mai tare, dar la fel de
sacadat. ,,Ce referat te-ar interesa?”
,,Cu-rean-tie li-tie-ra-re din a da-ua
ju-mă-ta-tie a sea-co-lu-lui al na-
uă-spre-ze-ce-lea.” Și, deodată, nu-l
vizibil, cu scaunul sub masă. N-ai
cum să uiți…
* întors la cămin și am mai stat de vorbă în
În ultimii doi ani de studenție am
făcut parte din comitetul studențesc
de cantină, alături de alți colegi.
Eram consultați, săptămânal, în pri-
vința meniului, asistam la distribui-
rea alimentelor pentru pachete (duminică
seara primeam hrană rece) etc. Ion n-avea
cartelă pentru că și-o vindea. Îl mai luam la
cantină sâmbăta, că mai plecau dintre stu-
denți acasă și erau porții în plus. De obicei,
sâmbătă seara aveam mici cu salată orien-
tală și dovlecei cu sos și pârjoale. A mâncat
câte patru porții din fiecare fel și, când am
ieșit din cantină, îl aud:,,Ni, mă, mulțam
fain, da’ acu unde merem și noi să mân-
căm?” Mergea la ,,Puiul de Aur”, mânca un
pui la grill cu cartofi și mai mânca peste
două zile. Avea un bioritm tare ciudat. Dar
era un sufletist și nu suporta cultul perso-
nalității lui Ceaușescu ca, de altfel, și noi.
,,Ni, mă, să vă zâc un banc! ” Atunci chiar
că abia îl auzeam. Se temea. ,,No, știți ca-
re-i diferența între aparatul de radio și tele-
vizor?” ,,Nu.” ,,Vă zâc io. Când deschizi
aparatul, auzi un țăcănit, când deschizi te-
levizorul, îl vezi!” Clar că ,,țăcănitul” era
mai-marele comunismului nostru de aur.
N-ai cum să uiți…
* să n-o rătăcesc. Au fost cei mai frumoși ani.
Nu vreau să fiu acuzată că am nostal-
gia ,,epocii de aur”, dar un lucru este cât se
poate de limpede: se învăța carte pe bune.
Intrai la facultate dacă luai examenul, nu pe
concurs de dosare. Și nu toți cei care termi-
nau liceul era musai s-ajungă la facultate.
Acum te miri dacă vreun absolvent spune
că NU E student. Dacă nu treceai o restan-
ță, repetai anul, nu îl recuperai ,,pe credite”
până terminai facultatea. Munceai la lucra-
rea de licență de nu mai știai de capul tău,
nu o cumpărai sau foloseai copy-paste.
Noi, cei de la rusă, ne-am scris-o de mână
în trei exemplare, nu era mașină de scris cu
caractere slave, nu pun problema compu-
terului, căci era inexistent. Am făcut prac-
tică pedagogică la liceul din Gătaia, fiind
însoțiți de profesori metodiști de la univer-
sitate care ne-au asistat la un anumit nu-
măr de ore și ne-au pus notă, nu am trecut
Prof. Mihaela B. Roșianu -
Școala Gimnazială Nr.1 Motru
pe la nu știu care școală, să ne rugăm de
tivă. Nu asta este nota generală, dar se în-
tâmplă, destul de des, și așa. Am avut pro-
fesori de marcă, o întreagă pleiadă de
somități pe care scria dăruire, competență,
noblețe. Un gând pios pentru cei plecați…
N-ai cum să uiți…
*
N-ai cum să uiți serile de grupă care
erau adevărate ,,ospețe” spirituale, concer-
tele de la Filarmonică, serile petrecute la
teatru. În anul III am făcut practică la Bibli-
oteca Municipală. Am pregătit și prezentat
teatru de păpuși pentru copiii din diferite
grădinițe. A fost o încântare! Am susținut și
un proces literar în care, aproape toți cei
implicați, jucam rol dublu (schimbam peru-
ci, costume), dar ne-am dus în deplasare,
la Băile Calacea. Erau câțiva pensionari
care, până la sfârșitul piesei, au adormit.
Într-o dimineață întârziasem și mă gră-
beam teribil. Biblioteca era pe o stradă cu
clădiri, relativ, vechi ale căror ferestre se
deschideau spre trotuar. Atentă, să nu mă
împiedic, mergeam uindu-mă în jos și toc-
mai ce m-am pocnit de-un geam deschis.
Numaidecât aud un răcnet dinăuntru ,,Al
dracu’ tu, Gore, iar te-mbătași cu noap-
tea-n cap!” N-ai cum să uiți…
*
4 martie 1977. Seara de coșmar a cu-
tremurului. După cursuri, ne-am dus mai
mulți la o bodegă (nu-i puteam spune re-
staurant) pe malul Begăi. Se chema ,,La
măricei”. În principiu, ofereau niște mici,
mai mari decât cei obișnuiți și bere. Am
mâncat, iar băieții au băut și bere. Ne-am
hol. Ne-am așezat pe calorifere – erau joa-
se și aveau mască de lemn – iar unul dintre
băieți, priceput la chitară, a început să lălă-
ie ceva (era la ordinea zilei muzica promo-
vată de Cenaclul lui A. Păunescu). Obser-
văm, pe moment, că ne aplecăm cu toții
spre dreapta. În frenezia ce ne cuprinsese,
n-am dat atenție. Cel cu chitara își zice în
sine ,,Fiu-ș-al naibii, să mă-mbăt din două
beri?” Se năpustesc fetele de la etaj în hol,
să iasă cât mai repede din cămin. Noi ne
vedeam mai departe de cântat. ,,Bă, sunteți
nebuni, e cutremur și vouă vă arde de cân-
tat?” La etaj, probabil, s-a simțit mai pu-
ternic. Aveam un difuzor în cameră și-am
ascultat toată noaptea despre prăpădul
petrecut în București. N-ai cum să uiți…
*
Înzestrată cu nițel talent artistic, am în-
cercat să imit pe câțiva profesori la banche-
tul de sfârșit de facultate și se pare că am și
reușit, pentru că am primit, pe o carte de
vizită, următorul mesaj:,,De la cei pe care
i-ai imitat și cu cât farmec!”, cu autograf,
desigur. Și a venit și ziua repartiției și am
profesat ca dascăl de rusă-română 38 de
ani. Dar păstrez acea carte de vizită și acum,
e lângă buletin, unde a stat mereu, de frică
*
Şi mi-am învins şi teama începutului
de carieră pentru că ,,meseria de educator
este o mare şi frumoasă profesiune care nu
seamănă cu nicio alta, o meserie care nu
se părăseşte odată cu hainele de lucru. O
meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră,
exigentă şi liberă, o meserie în care medio-
critatea nu este permisă, unde pregătirea
excepţională este abia satisfăcătoare, o
meserie care epuizează şi înviorează, care
te disperă şi exaltă, o meserie în care a şti
nu înseamnă nimic fără emoţie, în care
dragostea este sterilă fără forţă spirituală, o
meserie când apăsătoare, când implacabi-
lă, ingrată şi plină de farmec.” N-o spun eu,
au spus-o I. Thill, S. Chambaulant – peda-
gogi francezi – în Guide des etudes et des
carrieres, Paris, 1965.

MONUMENTUL EROILOR DIN MĂTĂSARI LA 100 DE ANI
Proces-verbal – astăzi, 1 februarie, 1921
Noi, Ion Pv. Stoichițoiu, primar al comunei Mătă-
sari, din Plasa Motru de Sus, județul Mehedinți, împre-
ună cu preotul Achim Vlădulescu, parohul parohiei, Va-
sile Păsărescu, învățător diriginte, Gh. Pv. Stoichițoiu,
Grig Pv. Stoichițoiu, Dumitru Dascălu, Constantin Gh.
Popescu, Ion Gh. Păducel, Ion D. Panfiloiu, Dumitru N.
Dăescu și Constantin Grecu întrunit fiind astăzi, ca lo-
cuitori de samă, invitat de dl. Primar Ion Pav. Stoichițo-
iu, din îndemnul și sfatul Domniei Sale, idei la care au
participat și preotul A. Vlădulescu și V. Păsărescu-învă-
țător, în dorința de a dezvolta respectul și venerația și
de a dezvolta Cultul eroilor comunei Mătăsari din acest
județ în sufletele și inimile generațiilor prezente și vii-
toare, cum și în dorința de a simboliza respectul celor
duși dintre noi pentru înfăptuirea marelui ideal național
– printr-un monument de piatră ridicat și scrise în pia-
tra cioplită numele tuturor eroilor din comună, cum și în
dorința de a consola și încuraja familiile îndoliate ale lor
prin manifestarea sentimentului de recunoștință față
de cei ce i-au pierdut. Ne-am constituit astăzi în Comi-
tetul Eroilor din această comună și județ în modul ur-
mător, dispunând ca persoanele să îndeplinească sar-
cinile următoare:
Lt. Colonel I. Petrescu și căpitan Constantin Pav.
Stoichițoiu – președinți de onoare; primar Ion Pav. Sto-
ichițoiu – președinte activ; preot Achim Vlădulescu, înv.
V. Păsărescu, Gheorghe Pav. Stoichițoiu, Grig Pav. Stoi-
chițoiu, Dumitru Dascălu, Constantin Gh. Popescu, Ion
C. Păducel, Ion C. Panfiloiu, Dumitru K. Dăescu și Con-
stantin Grecu – membri. Cu toții împreună vom fi pen-
tru ideile arătate mai sus și, în primul rând, vom contri-
bui cu tot cu sumele necesare pentru ridicarea
monumentului dorit, primind și donațiile ce sătenii, cea
lor bună voie vor dărui fără obligație cu lista de sub-
scripție sau condică.
INSCRIPȚII
pe Monumentul Eroilor din Mătăsari
- 1996 -
NORD, Nistru și Tisa
Membrii Comitetului Inițiator al Monumentului
Lt. Col. I. Petrescu – președ.onor., Căpit. C. Pv. Sto-
ichițoiu – președ.onor., Ion. Pv. Stoichițoiu – președ.
activ.
Membri
P. A. Vlădulescu Înv. V. Păsărescu
Gh. Pv. Stoichițoiu Gh. Pv. Stoichițoiu
D. G. Dascălu Const. G. Popescu
Dragotoiu C. Com. de renovare
Grivei Gh. Purcel C. - primar
Merei Fl. Dădălău N. - dir. cult.
Purdescu I. Panfiloiu C. - dir.șc.
Panfiloiu D. Popescu C-tin
I. C. Păducel Popescu Gh.
D. R. Dăescu C. C. Grecu
EST- Cerna, Jiu, Turtucaia
Nișulescu Gh. Ion – sold. Pârjol P. I. Gh. - sold.
Păducel C. Ioan – sold. Purcel C. Nicolae – sold.
Paliță Florin – sold. Pârjol N. P. - sold.
Popa Radu. N. C-tin – sold. Purcel N. D-tru – sold.
Pârjol R. Gh. C-tin – sold. Popescu I. P. Ioan – sold.
Popescu C. Gh. - sold. Popescu N. Mihail – sold.
Purcel C-tin – sold. Purdescu, zis Mihail Gh. - sold.
Stăic C-tin Pârțaiche V. - sold. Tăculescu P. Ioan – sold.
Țuncu Șt. Ioan Voicu Ioan – sold. Vâlsan Stancu Vasile – sold.
SUD
Cine trăiește/Pe D-zeu el sfințește
Stema/Cu noi este Dumnezeu
Lupșoiu Mihai Sorin Căruntu I. Nicolae – sold.
Popescu Alex. Corăga I. Gh. - sold.
Ciaușescu I. Tanasie - Cap. Ciortan Gh. D-tru – sold.
Panfiloiu M. D-tru Ciortan C. Mihail - sold
Albulescu D. Ion – sold. Ciortan C. Iancu – sold.
(toți trei sunt frați)
Bălan P. Ion – sold. Carlaonțiu D. Ion
Băcărin Gh. Vasile – sold. Carlaonți C. D-tru – sold.
Băcărin Gh. Ilie – sold. Ciortan N. Ion – sold.
l M u r m u r u l J i l ţu l u i
Ciortan V. C-tin – sold.
Monument ridicat în amintirea eroilor din comuna
Mătăsari, Mehedinți, morți în războiul mondial 1916-
1919 pentru întregirea neamului românesc în zilele
M.S.R Ferdinand I
Vest/Oituz/Mărăști/ Mărășești
Nișulescu C. Mihail – sold. Ciaușescu D. Tanasia - sold.
Croicea C. Ion – sold. Dăescu R. D. Ion – sold
Dăescu Gh. Ion -sold. Dădălău N., zis Gh. - sold.
Dragă N. Mihail – sold. Dădălău, zis Giamănu D-tru – sold.
Dădălău N. Gh. - sold. Giumancă D. Ion – sold.
Dădălău N. D-tru – sold. Giumancă N. C-tin – sold
(cei doi sunt frați)
Grivei I. C-tin Nicolae – sold. Gârjoi B. G.
Virtuțile neamului nostru/ s-au plămădit din foșne-
tul frunzelor,/din murmurul izvoarelor//și din glia udată/
cu atâta sânge și sudoare !
Eroii noștri în al II-lea Război Mondial
Soldați:
Bălan C. C-tin Bălan I. Gh. Bălan Gr. Ar.
Bălescu P.P. Burău C-tin Becherițu I.
Bușe A. V. Buzărin D. P. Gh. Buzărin D. Pv.
Cioclei C. V. Cioclei C. V. Cioclei A. Ion
Cojocaru T. I. Ciortan C-tin Ciortan D. P.
Grivei Aris. Cuțitoiu Ion Dădălău N.C.
Dăescu P. Gh. Dobrescu C. Dragotoiu Gh.
Dondera V. Hârceanu P. Ioan Joavină V. Ioan
Lupșoiu Milcu Purcel D. Ion Mihai D.Trifon
Căruntu D. Gh. Moldoveanu N. Peptenaru O. Dumnezeieşti care de-a pururea a întărit şi va întări
Pârțache Gh. Pârcălăbescu M. Popescu Gh. braţul românului ostaş.
Peptenaru G. Răduț Gh. D. Rămescu C. I. După săvârşirea frumoasei şi către cer înălţătoarei
Șerbănoiu P. Trotea T. C. Trotea T. I. ceremonii religioase, preotul Achim Vlădulescu, paro-
Tănăsoiu Gh. Tănăsoiu C. I. Tănăsoiu V. hul, respectiv membru în comitet, inspirându-se din
Turturea Gh. I. Turturea Gh. I. I. Udriște Ion cuvintele de la frontispiciu ,,Cu noi este Dumnezeu”, în
Urs C. Gh. Vijulie I. N.
Clipele sfinte ale vremurilor trecute ne strigă:
cine fuge dinaintea dușmanului patriei este mișel
și mișeii nu sunt din sângele nostru
Mărturie stați voi, eroi !
Eroii morți în al II-lea Război Mondial:
Căruntu C-tin – maior Bălan C-tin – sergent Pârțache D. - sublt.
Bălescu P. Gh. - plut. Căruntu Sever – sg. tr. Tănăsoiu D. Arist. - mănit şi le putem spune: ,,Cu noi este Dumnezeu”, în-
sg. maj.
Popescu I. Iancu – sg. tr. Iancu D-tru – serg. Tănăsoiu I. Ion
Tănăsoiu C. I. Bălan C-tin – serg. Lupșoiu C-tin
Vreja D-tru Bădescu Ion – cap. Dădălău C. Gh.
Panfiloiu Iancu Pârjol D-tru Buzărin D. Gh. - fruntaș
Horcea Gh. Ion
PROCES-VERBAL
Astăzi, anul una mie nouă sute douăzeci şi doi
(1922), luna septembrie, ziua 8/12.
În ziua ,,Naşterii Maicii Domnului”. Cu evaziunea şi
a prăznuirii bisericilor din această parohie şi comună.
Noi, membrii Comitetului Eroilor, subsemnaţii din co-
muna Mătăsari, judeţul Mehedinţi, procedând la inau-
gurarea solemnă a impozantului monument care, din
iniţiativa şi dăruirea mai de seamă a domnului preşe-
dinte activ şi a membrilor comitetului, cum şi a altor
enoriaşi binevoitori, s-a ridicat în centrul comunei, lân-
gă primărie şi şcoală, în veşnică amintire şi pioasă po-
menire a scumpilor eroi ai acestei comune, căzuţi pe
câmpul de luptă pentru completa izbăvire şi întregire a
neamului românesc, constatăm următoarele:
De dimineaţă slujba divină s-a oficiat în biserica
parohială Sf. Nicolae de către preotul Achim Vlădu-
lescu, parohul respectiv, împreună cu cântăreţii parohi-
ei care, în faţa unei numeroase asistenţe de enoriaşi,
adunaţi ca pentru o îndoită sărbătoare, au pomenit la
slujba Sf. Liturghii, pe lângă eroii întregului neam orto-
dox român, şi numele celor 65 de eroi din comuna Mă-
tăsari, care se află înscrise şi pe monumentul ridicat
l
din piatră cioplită. După terminarea serviciului divin s-a
ascultat predica preotului despre ,,Îndoita marea săr-
bătoare a enoriaşilor din comuna şi parohia Mătăsari”.
În acest timp sosind şi preoţii vecini invitaţi din timp,
anume: preotul I. Runcanu din parohia Miculeşti, preo-
tul Ioan Lupulescu din parohia Corobăile şi preotul Gh.
Săvoiu din parohia Drăgoteşti, s-a format cortegiul
care, în sunetele clopotului, a pornit spre Monument.
Cortegiul s-a format din elevii şcolilor din comună, care
purtau drapele tricolore, apoi drapelele celor două bi-
serici din comună cu icoanele împărăteşti purtate de
către elevii mai mari ai şcolilor, clerul compus din pre-
oţii sus-numiţi însoţiţi de cântăreţii respectivi şi înveş-
mântaţi cu veşminte şi odoarele cuvenite, autorităţile
comunale şi şcolare locale, la care se adăugau membrii
comitetului şi alte persoane dintre autorităţile comuna-
le, şcolare şi administrative venite din împrejurimi, po-
porul format din enoriaşii satului şi alţii nenumăraţi
veniţi din prin toate satele vecine, ca la o îndoită sărbă-
toare.
În faţa Monumentului s-a oficiat de către preoţi
slujba ,,Sfinţirei Apei celei Mici” împreună cu celelalte
rugăciuni şi serviri cuvenite sfinţirii Monumentului şi
pomenirii eroilor din comuna Mătăsari, în număr de 65,
şi a celor de pretutindeni, români eroi ortodocşi. În mo-
mentul scufundării Sfintei Cruci în Sfinţita Apă, pânza Totodată, domnul preşedinte ne mai prezintă două
fiind dezvelită şi dată jos de pe Monument, a apărut, telegrame în legătură, una a domnului Marius Vârvo-
deodată, strălucitor, impozantul trup de piatră cioplită reanu, prefect al judeţului Mehedinţi şi una a domnului
care, prin inscripţiile săpate pe cele 4 feţe, mărturiseş- căpitan Stoichiţoiu Constantin, comandantul Companiei
te tuturor celor de faţă şi viitorilor privitori vitejiile şi de Jandarmerie Tighina, Basarabia, prin care trimit căl-
eroismul desfăşurat şi purtat la Jiu, Cerna, Oituz, Mără- duroase felicitări comitetului şi locuitorilor comunei,
şeşti, Mărăşti etc. de către cei 65 de eroi ai Mătăsaru- pentru îndeplinirea operei înfăptuite, cerând scuză că
lui, iar, prin inscripţia ce tronează pe frontispiciu ,,Cu nu se pot prezenta la sfinţirea şi dezvelirea monumen-
noi este Dumnezeu”, dovedeşte harul Providenţei tului: primul având alte interese mai mari în judeţ, iar
secundul fiind preocupat cu multele servicii şi îndatoriri
de interes general, fiind şi prea departe, nu s-a putut
deplasa.
Mulţumeşte apoi membrilor comitetului, prin a că-
ror dărnicie mai de seamă s-a putut îndeplini realizarea
frumoasei lucrări – o fală a comunei – şi, în special,
cuvinte frumoase şi mişcătoare, vorbeşte poporului mulţumeşte preotului paroh A. Vlădulescu şi învăţătoru-
despre: recunoştinţa ce poporul nostru român datoreş- lui V. Păsărescu cu care a pus la cale ideea ridicării
te, în primul rând, Atotputerniciei divine care, în decur- Monumentului şi s-a încurajat la înfăptuirea lui.
sul veacurilor, a întărit şi izbăvit neamul românesc din Preotul răspunde că concursul Sf. Sale s-a mărgi-
primejdii de pierzanie şi, mai ales, în timpul marelui nit numai la donaţie şi îndemn, iar greul şi alergătura a
război mondial, când, nu numai duşmanii ne credeau executat-o numai dânsul, ca preşedinte activ, cu ceilalţi
bătuţi de ei şi de Dumnezeu, dar chiar mulţi dintre noi, membri, deoarece Sf. Sa a fost prea greu ocupat cu
românii, credeau pierdut neamul românesc. Arată re- alergătura la cele trei parohii.
cunoştinţa ce , în al doilea rând, datorăm eroilor morţi, După aceea, domnul preşedinte activ, sub luare de
prin sângele cărora azi dovedim lumii care ne-a cuş- jurământ, predă Monumentul şi Cartea lui de Aur spre
paza, îngrijirea şi buna lui conservare de veci, din neam
ţelegeţi, neamuri, şi vă plecaţi, căci ,,Cu noi este Dum- în neam, domnului primar Gh. Pv. Stoichiţoiu, de ase-
nezeu”! menea membru în comitet şi donator care , de aseme-
Arată recunoştinţa şi dragostea ce datorăm soţiilor nea, a depus destul concurs pentru înfăptuirea lui.
văduve şi copiilor pe multe locuri chiar orfani ai bravilor Domnul primar, sub depunere de jurământ, declară
eroi, făcând apel la sentimentele de milă, dragoste, aju- că primeşte sub paza Domniei Sale frumosul Monu-
tor şi respect faţă de aceste familii. Arată rostul şi sco- ment cu Cartea lui de Aur pe care, la rândul său, tot sub
pul Monumentului care, pe lângă că e semnul de veş- jurământ le va preda spre îngrijire viitorului primar care
nică amintire şi recunoştinţă pentru cei duşi, mai este îşi va lua aceleaşi obligaţii pe care le-a primit şi dânsul.
încă şi o veşnică îndemnare la rugăciune, pomenire şi Totodată, Domnia Sa îşi exprimă sentimentele de iubi-
respect pentru cei ce au murit pentru lege, neam şi re, dragoste, recunoştinţă şi ajutorul ce-l va da femeilor
ţară. Este apoi Monumentul constituind o atenţionare la văduve şi orfanilor de război ai căror soţi şi părinţi s-au
datoriile către familiile văduvite ale eroilor, datorii ce stins pe câmpul de luptă, iar alţii în mizeria prizonieriei,
cu toţii trebuie a le îndeplini, iar, pentru generaţiile vii- în tot decursul campaniei fiind cu dânsul în captivitate.
toare de copii, este şcoala de unde vor putea şi vor În urmă, corul elevilor intonează ,,Pe-al nostru
trebui a învăţa datoriile către Dumnezeu, izbăvitorul steag e scris unire”, după care poporul mişcat, mulţu-
neamului nostru către neam, lege şi ţară. mit şi educat sufleteşte se împrăştie la ora 2 p.m. pe la
După frumoasa vorbire a preotului A. Vlădulescu, agapele creştineşti date de enoriaşi cu ocazia pomeni-
corul şcolii primare condus de domnul V. Păsărescu, rii eroilor, dar, mai ales, cu ocazia prăznuirii hramului
învăţătorul diriginte al şcolii locale şi membri ai comite- celor două biserici din parohie.
tului intonează ,,Drumul Regal”. Preotul I. Runcanu, Pentru care am dresat prezentul proces-verbal
Miculeşti, vorbeşte despre istoria neamului, arătând scris în prezenta Carte de Aur a Monumentului.
prin câte furtuni a trecut, despre întregirea lui şi că este
la înălţimea popoarelor şi rostul Monumentului, felici-
tând comuna Mătăsari pentru această frumoasă operă
şi, mai cu seamă, pe domnul Ioan Stoichiţoiu, preşedin-
tele activ care a depus şi Cartea de Aur în legătură cu
Monumentul.
Elevul Stoichiţoiu Lucian, absolvent al Şcolii Prima-
re din Turnu-Severin, recită poezia ,,Sus fruntea”. Corul
elevilor intonează ,,Latina gintă”. Elevul Stoichiţoiu C.
Dumitru recită poezia ,,Mare e Dumnezeu”. Eleva Du-
mitra D. Dascălu recită ,,Scrisoarea unei orfane”. Elevul
Ciortan D. Iancu recită poezia ,,Rugăciunea cea din
urmă”.
Domnul preşedinte activ al comitetului, fost primar
de mulţi ani al comunei, Ioan Pv. Stoichiţoiu, ca primul
iniţiator care a depus multă energie şi alergătură, cum
şi multă autoritate întru îndeplinirea frumoasei opere,
vorbind deschis despre suferinţele eroilor, dintre care
unii s-au sfârşit în locuri şi împrejurări cunoscute Dom-
niei Sale, ca fost plutonier, aflător pe aceeaşi cale cu ei, N.B. S-au consemnat toate acestea după textele
face apel la sentimentele de milă, dragoste şi respect prezente în Cartea de Aur a Monumentului Eroilor din
ale sătenilor faţă de familiile lor, înduioşare şi cu cuvin- Mătăsari precum şi în înscrisul aflat pe acest Monu-
te frumoase îmbărbătând pe văduvele şi copiii eroilor, ment.
le arată că soţii şi părinţii lor ce s-au dus pentru ţară nu În anul 1981, cu aprobarea organelor județene, cu
au pierit, nu i-au pierdut, nu au murit, ci, din contră, prin știrea Primăriei Mătăsari, prin grija profesorilor Dumitru
sângele lor sfinţit, s-au născut din nou pentru ca să și Ion Dădălău, cu ajutorul contructorilor din Piatra
trăiască de-a pururea în inimile şi sufletele naţiunii ro- Neamț, monumentul a fost mutat în fața Școlii Genera-
mâne, cum şi în altarele ei de rugăciuni şi pomenire, le nr.2 Mătăsari, județul Gorj.
dar şi fericire, de care numai eroii se învrednicesc. C.D.
27
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
eal
Călătorie în Ard

Conacul Archia pentru boieri contemporani

P
ovestea începe undeva,
prin anul 1994 când So-
rin Szabo a cumpărat
terenul pe care se află actualul conac.
Pe atunci, aici se afla clădirea veche și
abandonată a unui fost CAP. În aparență
o construcție care nu mai prezenta
mare interes.

În 1998 Domeniul de la Archia continua să se extin-
dă cumpărând teren să construiasca prima locuin-
ță: Vila de peste râu, având un loc în care să se poata
petrece un timp de calitate împreună, la un grătar, la o
poveste, la iarbă verde.
În 2003, partenerii de afaceri din Olanda au dăruit
un cal pe nume Larava care a fost îndrăgit de toți ime-
diat și de acolo a început o lungă pasiune pentru cai și
echitație și grajduri cu 13 boxe pentru cai și alte 10
afară!
În 2005 unchiul din Spania a ajutat să se contruias-
ca case din lemn, începând cu Casa Grădinii.
În 2006 și 2007, s-au vândut două fabrici de con-
fecții și au aplicat pentru un fond european SAPARD,
de 100 000 euro destinat unei pensiuni turistice mici
de doar 10 camere. Și după construcție au ieșit 15
camere, restaurant și sală de conferințe.
Archia vine de la numele satului în care se află.
Sunt foarte multe conace în județul Hunedoara care
au fost părăsite și neglijate, de unde s-au putut lua
piese de mobilier și decorațiuni de interior vechi.
În 10 noiembrie 2008 s-a deschis Conacul Archia
În 2010 s-a făcut piscina și pavilion „Poolside”  de
evenimente, după care au mai apărut două pavilioane
Garden și Chic.
În 2015 a început procesul de rebranding, iar în
2016 s-a lansat conceptul de ”Conacul Archia pentru
Boieri Contemporani”, aducând în prezent stilul de via-
ță al boierilor care își invitau acasă prietenii și partene-
rii de afaceri.
În 2017 s-a opținut premiul de „Cea mai bună pensi-
une în stil boutique”, la gala Top Hotel Awards România.
A.D.N.

28
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

Călătorie în Moldova
Pensiunea Vanatorul este situata intru-un cadru natu-
balcon, incalzire. Internet wireless este disponibil în
came-
Durau rele hotelului şi este gratuit.
ral superb,la poalele muntelui Ceahlau in statiunea Bungalow-ul are doua dormitoare unite prin scara
inte-
t) la 87 km de Piatra Neam t si la 65 km de Bicaz.
(jud Neam rioara , baie si incalzire.
este aseza ta pe un
Inconjurata de brazi seculari, Pensiunea Stațiunea are restaurant, bar, grădină ,terasa,tere
n se
minte , la poale le munt elui Cea-
platou izolat de alte aseza sport, tenis de masa,biliard, piscina interioara incalz ita,sp a
la 49 km de hotel, iar Lacu Roșu se află la
hlau. Borsec este și centru de wellness,cadă cu hidromasa j/jacu zzi, saună ,”
42 km. i, masaj
ca- sala de conferinte, salon evelimente -500 locur
Pensiunea sta la dispozitia turistilor cu 54 locuri de . Oasp eții de
re matri moni ale, 4 apart amen te (programare), privată gratuit la proprietate
zare structurate in 11 came la  Pensiunea Vanatorul  pot opta pentr u  schi, trekk ing,
a cate 2 came re fiecar e(cas ute etajat e
si 4 bungalow-uri mountain bike.
asa, orien -
cu scara interioara). Fiecare camera este spatio R.M.N
dulap ,baie propr ie,TV,
tata catre soare si este dotata cu

PABLO NERUDA

„Când părinții îmbătrânesc,

Lasă-i să îmbătrânească cu aceeasi dragoste cu care te-au cres-
cut...
Lasă-i să vorbească şi să spună poveşti nou şi din nou, cu ace-
eaşi răbdare şi interes cu care te-au ascultat pe tine când erai copil...
Lasă-i să câştige, cum de multe ori te-au lăsat şi ei pe tine să
câştigi
Lasă-i să se bucure de prietenii lor, să discute cu nepoţii lor...
Lasă-i să se bucure de a trăi printre obiectele care i-au însoţit de
mult timp, pentru că suferă atunci când simt că bucăţile vietii lor sunt
rupte...
Lasă-i să greşească, aşa cum ai greşit tu de atâtea ori...
Lăsa-i sa trăiască şi încearcă să-i faci fericiti pe ultima parte a
drumului lor, în acelasi mod în care ei ţi-au dat mâna când tu l-ai în-
ceput pe al tău..."

Un dascăl cu magnetism
Cu aproape patruzeci de ani în urmă, într-o frumoa-
să și luminoasă zi de toamnă, pășeam cu emoție într-o
școală cu dascăli minunați, mulți apropiați de vârsta
mea. Intram în Liceul Mătăsari, ca profesoară de limba
și literatura romană.
Aici, am întâlnit o tânără profesoară de matemati-
că, Floarea Dădălău, Cicel, cum îi spuneau colegii. M-au
atras la ea fizicul plăcut, veselia și personalitatea apar-
te. Era foarte elegantă și admirată atât de colegi cât și
de elevii, ai căror pași îi călăuzea în tainele matematicii
și îi pregătea pentru viață. Severă, dar în același timp
apropiată de copii, reușea să se facă apreciată şi în
acelaşi timp respectată de aceştia.Cu răbdare şi perse-
verenţă, împletind firesc şi fericit competenţa cu harul,
a reuşit să modeleze micuțele ființe încredințate, care
au ajuns oameni importanți în diferite domenii de acti-
vitate.Ce dascăl nu se simte mândru și fericit când își
întâlnește foștii elevi, deveniți ” oameni mari” , care au
numai cuvinte de laudă la adresa mentorilor lor?
În scurt timp, ne-am apropiat prin natura preocu-
părilor noastre față de tinerii care ne-au fost lăsați în
grijă și am devenit foarte bune prietene. Am început să
ne vizităm și să desfășurăm mult timp liber împreună
cu frumoasele noastre familii. Astfel, mergeam la cine-
ma, în excursii sau participam șa diverse evenimente,
unde ne distram și petreceam clipe de neuitat și unde
Cicel era mereu sufletul distracțiilor, întreținând o atmo-
sferă cu multă voie bună.
Ca părinte, prin preocupări susținute, le-a insuflat
respectul, seriozitatea și perseverența în muncă fiicelor,
Nadia și Nicoleta, care au devenit persoane împlinite și
respectate în profesiile în care își desfășoară activita-
tea.Ca pe orice părinte, aceste realizări familiale o fac
să fie cea mai fericită mamă. Trăiește bucuria de a avea
trei nepoțele frumoase și foarte istețe, de care se simte
extrem de mândră și pe care le iubește ca pe ochii din
cap, făcându-le toate poftele și intrând în jocurile și în
mintea lor. În același timp se bucură și de iubirea și de
prețuirea fetelor sale care le oferă celor doi părinți va-
canțe de neuitat prin țară și peste hotare, petrecând cât
mai mult timp fericit împreună, timp foarte apreciat de
noi, părinții, la această vârstă.
Cicel este o iscusită gospodină cu care eu schimb
mereu rețete culinare. Deși suntem la niște vârste re-
spectabile, mă uimește puterea ei de muncă.Are o gos-
podărie extraordinară și nu precupețește nici timp, nici
efort în cultivarea și îngrijirea grădinii de zarzavaturi și
în creșterea păsărilor de curte, cămara abundând într-o
diversitate de bunătăți.
Întotdeauna am admirat și admir la prietena mea,
puritatea sufletului ei minunat și bunătatea aparte cu
care le sare în ajutor celor care au nevoie și le este
alături la bine și la greu. Este solicitată adesea pentru
un sfat, o idee sau un punct de vedere optimist de care
uneori și ea ar avea nevoie, poate, deși nu lasă să se
întrevadă acest lucru.
Ca și mine, Cicel pune mai presus de toate grija și
atenția pentru propriii copii și nepoți, chiar dacă ei sunt
realizați, nu duc lipsă de nimic și sunt foarte fericiți.Nu
se simte niciodată obosită sau neputincioasă atunci
când crede ea că au nevoie de ajutorul său și imediat
trece la muncă fără să i se pară o povară, ba dimpotrivă
o face cu foarte multă satisfacție și dăruire.
Îmi amintesc de multe ori cu plăcere că de la ea și
de la celelalte colege din Mătăsari am învățat să trico-
tez îmbrăcăminte la modă la cea vreme.Multe ținute
elegante care îi veneau foarte bine lui Cicel erau făcute
de ea, ajutată și de mama sa.
Și-a iubit enorm părinții, care i-au fost mereu
aproape și au ajutat-o cu tot ce s-a putut.
Atunci când părinții ei au devenit mai neputincioși,
mai suferinzi, Cicel a fost aproape de ei și nu a conside-
rat că e obositor pentru ea să stea lângă dânșii zi și
noapte și să-i îngrijească, dăruindu-le dragostea sa
nețărmurită, așa cum și ea a primit-o de la dumnealor.
Cicel este în pas cu toată tehnologia digitală, învă-
țând din mers toate noutățile, dând încă o dată dovadă
de determinare și perseverență.Apreciez tot timpul for-
ța ei de a fi o persoană puternică, încrezătoare, veselă,
o persoană care nu se lasă doborâtă de obstacolele
vieții, o femeie cu magnetism, care niciodată nu se lasă
învinsă.
Prof. Firan Paraschiva, Tg-Jiu

29
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

Elemente de compunere în Dicţionarul limbii române

Modul de tra-
tare a elementelor
de compunere în
Dicţionarul limbii
române (DLR) pre-
cum ţi a formaţiu-
nilor rezultate din
îmbinarea acestor
segmente formati-
ve şi cuvintele pri-
mitive cu care au
intrat în combina-
Prof. Diana Pătrașcu -
Școala Gimnazială ţie prezintă unele
Drăgotești inconvenienţe.
Aceste ele-
mente pot fi teme
(agro-, micro-, tete- etc), cuvinte întregi existente şi
independent în alte limbi (cvasi-, confer latinescul
quasi „aproximativ, aproape”)sau termeni cu aspect
de cuvânt folosiţi numai în compunere (-gamă din
oscilogramă, -litic din paleolitic etc).
Spre deosebire de teme şi de cuvintele străine,
elementele cu aspect de cuvinte pot fi analizate, re-
cunoscându-se în alcătuirea lor o rădăcină, un sufix
sau o desinenţă.
Deoarece aceste elemente nu se folosesc decât
în compunere, ca şi celelalte două tipuri de elemente
menţionate , ele vor fi studiate îmreună cu acestea.
Toate elementele fără existenţă independentă în
limba română sunt numite elemente de compunere.
Elementele fără existenţă îndeplinită care ocupă
primul loc în compus se aseamănă întrucâtva cu
prefixele şi de aceea au fost numite de unii lingvişti
pseudoprefixe sau prefixoide.
De fapt între aceste elemente şi prefixe există o
deosebire esenţială: elementele de compunere au
sens lexical deplin, exprimă noţiuni (provenind din
substantive, adjective, pronume, numerale verbe), iar
prefixele nu au sens lexical deplin, nu exiprimă noţi-
uni.
Unele prefixe nici nu au valoare lexicală, rolul lor
fiind de a participa (împreună cu un sufix) la trecerea
unuicuvânt dintr-o parte de vorbire în alta (de exem-
plu, îm- din îmbătrâni etc). Unele dintre elementele
care constituie prima parte a compuselor pot fi aşe-
zate şi la sfârşitul lor, după cum s-a mai spus (sensul
compusului rămânândacelaşi sau modificându-se):
filous şi rusofil; grafolog şi lagograf „prozator”.
Aceasta este o altă deosebire între elementele
pe care le discutăm şi prefixe, deoarece prefixele nu
pot sta niciodată la sfârşitul cuvântului.
Adoptarea termenului de prefixoid ar trebui să
atragă după sine şi adoptarea celui de pseudosufix
sau sufixoid, pentru partea finală a compuselor de
acest tip. Dar, în felul acesta, s-ar ajunge la situaţia
paradoxală de a cosidera că există cuvinte (ca geo-
log, logograf etc.) fără rădăcină, alcătuite numai din
prefixoide ţi sufixoide.
La aceeaşi concluzie inacceptabilă am ajunge în
urma analizei unor cuvinte ca: cineast, termofica,
apad „fără picioare”etc., dacă am califica prima lor
parte cine-,termo-) prefixoid, iar ultima parte (-pod)
sufixoid, şi nu elemente de compunere la care s-a
ataşat un sufix (-ast, -fica) sau un prefix (a-).
De altfel, între elementele finale şi sufixe există
aceleaşi diferenţe esenţiale ca şi între cele iniţiale şi
prefixe.
Având în vedere cele expuse, nu vor fi folosiţi
termenii pseudoprefixe, pseudosufixe, prefixoid, su-
fixoid ci aşa cum sa arătat, element de compunere.
Dintre cele trei categorii de elemente de compu-
nere, specifice pentru tipul de compus căruia îi dau
naştere sunt temele.
Unele teme (iniţiale sau finale) se întâlnesc şi în
cuvinte româneşti necompuse (simple sauderivate),
altele, numai în compuse.
Astfel, de exemplu: adeno-, balneo-, cefalo-,e-
lectro-, fono-, -fob, grafo-, hidro-, -man, -naut,
palmi-, termo- apar nu numai în compuse, ci şi în
cuvinte ca: adenom, adenită, balnear, cefalic, cefali-
tă, cosmos, cosmic,electric, nautic, palmă, palmat,
termic, termal etc.
Dimpotrivă, alte teme (iniţiale sau finale) se găsesc
numai în compuse, ca de exemplu: aero-, bio-, -cid,
-col, echi-, geo-, hetero-, neo-, omni-, poli-, tri- etc.
Elementele de compunere nu pot fi clasate din
punct de vedere al limbii române, în părţi de vorbire,
se poate spune numai că conţinutul lor semantic
este caracteristic pentru partea de vorbire căreia
i-au aparţinut aceste elemente în limba de origine.
Existenţa unor puncte de vedere diferite la autorii
tratatului de formare a cuvintelor faţă de părerea re-
dactorilor Dicţionarului limbii române în ceea ce pri-
veşte accepţia acirdată conceptelor de prefix şi ele-
ment de compunere.
Diferenţa de tratare în DLR a prefixelor pe de o
parte, şi a elementelor de compunere, pe de altă par-
te este una dintre dificultăţile pe care le întâmpină
elaborarea acestor segmente formative în dicţionar.
Dacă elementele de compunere au fost într-ade-
văr incluse în dicţionar, nu la fel s-a procedat în cazul
prefixelor care lipsesc din DLR.
Regimul special aplicat elementelor de compu-
nere precum şi lipsa de motivare a faptului că prefi-
xele lipsesc din DLR provoacă în rândul celor care
examinează dicţionarul, cel puţin derută, nemaivor-
bind de dificultăţile pe care le ridică acest tratament
diferit în sistemul corelaţiilor şi la alineatul care con-
semnează etimologia cuvintelor for-
mate cu prefixe şi unde trebuie să fie
folosite numai acele elemente for-
mative care figureză în DLR (de
exemplu neconvingător < ne-convin-
gător, postuniversitar < post-univer-
sitar etc.).
Atitudinea adoptată de autorii
DLR de aredacta numai acele ele-
mente pentru care există atestări în
fişierul Dicţionarului, nu este cea mai
indicată.
Atâta timp cât cuvintele circulă,
cât elementele de compunere pro-
ductive formează serii care concu-
rează cu elemenetle de compunere
paralele existente în limbă(perii- /
circum-, super- / supra-,ultra- / ex-
tra-, mono- / uni-, poli- / pluri- etc.), sau alcătuiesc
serii opozsabile (maxi- /mini-, inter- / extra-, pre- /
post- etc.), ele trebuie să fie incluse în DLR.
Este suficient să ne gândim la elemente de com-
punere cum sunt:
(mini-, maxi-,macro-, mega-, melo-, metalo-,
neo-, novo-, octo-, oligo-, organo-, paleo- etc.) (nelu-
crate în DLR), ca să ne putem da seama că bogăţia
de unităţi lexicale formate cu aceste elemente de
compunere le-ar fi dat dreptul să figureze în dicţio-
narul academic.
Ajutorul oferit de tratatul de formare al cuvintelor
prin lista ce cuprinde cele mai importante elemente
de compunere din limba română nu trebuie nesoco-
tit, ci , dimpotrivă, utilizat cu mare atenţie.
Un alt fapt care ar putea crea nedumerire în rân-
dul celor care consultă Dicţionarul este situaţia lui
non- din formaţiile de tipul: nonvaloare, nonviolenţă,
nonconformist,nonexistenţă, şi încă multe altele pe
care, din păcate, DLR nu le-a redactat (de exemplu
nonactivitate, nonagresiune, noncombatant, noncon-
ciliere, nonconformitate etc.).
Aparţinând clasei morfologice a adverbului non-
se deosebeşte de elementele de compunere pro-
priu-zise, care , de obicei provin din substantive, ad-
jective, pronume, numerale, verbe non- nu este
cuvânt românesc, ci latin, francez, italian etc.sau, pur
şi simplu cuvânt internaţional, corespondentul se-
mantic al lui nu, ne-, in-, dar marcând un grad de
mare negaţie.
Mai există un aspect mai degrabă formal decât
de conţinut ânsă ilustrativ pentru situaţia aparte pe
care o reprezintă non-: scrierea lui atunci când intră
în combinaţii cu termeni româneşti.
Cuvintele formate cu non- şi inserate în DLR au
fost scrise sudate, chiar dacă Îndreptarul ortografic,
ortoepic şi de punctuaţie nu a indicat acest lucru.
Elementele de compunere au de obicei un singur
sens.
Există însă o serie de asemenea elemente care
au două sensuri (când spunem două sensuri ne refe-
rim la diferenţe semantice „radicale”, în sensul
etimologic al cuvântului).
Polisemantismul acestor elemente de compune-
re face necesară o foarte atentă examinare a valori-
lor şi o riguroasă definire a lor.
Această operaţie este cu atât mai importantă cu
cât, pentru creaţiile pe care le formează, se impune o
corelare exactă cu conţinutul semantic al elementu-
lui de compunere cu care intră în combinaţie.
Raportarea nu poate fi făcută, deci, nu numai la
forma elementului de compunere, ci şi la conţinutul
lui, la semnificaţia care îl defineşte.
De exemplu: aero-, înseamnă, în acelaşi timp,
„aer” (aerofobie, aerometru, aeroscop); foto- „lumi-
nă” (fotofobie, fotosinteză) şi „fotografie” (fotoaparat,
fotocopie, fotoreportaj); auto- „însuşi, singur” (auto-
cefal,automişcare, autoobservaţie) şi „automobil,
maşină” (autocamion, autostop); moto- „cu motor,
mecanizat” (motopompă, motoplug) şi „motocicletă”
(motociclism motocros); tele- „departe, la distanţă”
(telebusolă, telecomandă, teleghidaj) şi „televiziune”
(teleenciclopedie, telejurnal).
După această sumară prezentare a aspectelor
mai importante legate de problema felului în care au
fost tratate în Dicţionarul limbii române prefixele şi
elementele de compunere, a semnalării unor omisi-
uni, a sesizării unor inconsecvenţe care trebuie eli-
minate, supun discuţiei părerea referitoare la inclu-
derea prefixelor în lista de cuvinte a dicţionarului şi
aceea referitoare la deschiderea mai largă a unghiu-
lui din care trebuie privită selecţia elementelor de
compunere pentru DLR, în sensul abordării unei ati-
tudini mai elastice, mai receptive.

Cuvinte care dor - violența verbală

Curtea școlii este un micro-uni-
vers social în care copiii primesc pri-
mele lecții de viață în afara familiei.
Vorbim despre validare, acceptare,
empatie, dar, din păcate, vorbim și
despre teamă, rușine, respingere.
Violența este o realitate a zilelor
noastre, o problemă actuală care îngri-
Prof. Vicol jorează societatea în ansamblul ei. Vio-
Mădălina-Vasilica lența există peste tot în lume: pe stra-
– Director Școala Slivilești
dă, în școală, în mass-media; atrage și
îndepărtează deopotrivă.
Violența verbală afectează în fiecare zi milioane de copii din întreaga
lume, printre cele mai frecvente cauze fiind diferențele ce țin de aspectul
fizic și de statutul social.
Violența verbală predomină în școli, reprezentând, poate, principala
problemă de comportament identificată de către specialiștii în educație,
de elevi, părinți și profesori. Nu provoacă durere fizică, nu lasă vânătăi,
dar modelează comportamente și creează obișnuință.
Violența verbală transpune cuvintele în arme ce traumatizează. Folo-
site împotriva copiilor sau chiar de către copii, agresiunile verbale pot
lăsa răni adânci în psihicul viitorilor adulți.
Fenomenul este din ce în ce mai răspândit, astfel de manifestări
fiind des întâlnite la ore, în pauze sau pe drumul spre casă: un copil este
agresat verbal de un altul sau de un grup, umilit, sâcâit, jignit în mod re-
petat. Cei mai vulnerabili sunt copiii care ies în evidență: sunt mai timizi
sau mai retrași, mai slăbuți sau, dimpotrivă, mai grași, de o religie sau
etnie diferită, mai săraci, precum și cei care au un anumit defect fizic.
Violența verbală îmbracă diverse forme, de la comentarii ironice re-
petate, până la insulte sau răspândirea de zvonuri. Țipetele, jignirile și
înjurăturile sunt manifestări ale unui comportament agresiv, cu scopul
vădit de a intimida sau a umili. La vârsta adolescenţei, mulţi copii încear-
că să-şi rezolve problemele cu pumnii. Alţii inventează porecle, tachinân-
du-şi colegii.
Considerată de mulți drept nevinovată și acceptată social, folosirea
poreclelor reprezintă o exprimare clară a violenței verbale, cu efecte pe
termen lung. Efectele? Copilul agresat ajunge să se teamă permanent.
Nu mai vrea să meargă la școală, ca să nu mai râdă ceilalți de el. Își
pierde încrederea în sine, dorința de a se evidenția. 
Victimă la un moment dat, un copil se poate transforma în agresor,
iar, uneori, aceste tachinări se pot transforma în îmbrânceli sau chiar în
atacuri fizice.
Comportamentul violent al copiilor noștri și al tinerilor nu reprezintă
o cauză, ci un efect al problemelor pe care fiecare dintre ei este nevoit să
le înfrunte. Stresul, sărăcia, abuzurile de orice fel, anturajul nepotrivit sau
mediul nesănătos în care se dezvoltă îi pot impinge pe tineri, indiferent de
vârstă, la manifestări violente.
Răspunsul violent, din nefericire, este cel mai facil. Acesta poate fi
combătut doar prin educație, înlocuit prin înțelegere și prevenit prin dia-
log. Stă în puterea noastră, a tuturor, să schimbăm atitudinea faţă de vi-
olență, să o devalorizăm treptat prin conștientizarea consecinţelor nega-
tive și nedezirabile pe care le provoacă şi, implicit, prin creşterea
controlului pulsiunilor violente (individuale sau colective) și prin structu-
rarea unui răspuns: nu, violenței!
În perioada 11.11.2021-19.11.2021, la Școala Gimnazială Slivilești
s-a desfășurat proiectul educațional ,,Campania 19 Zile de prevenire a
abuzurilor și violențelor asupra copiilor și tinerilor’’. Cele 19 zile de acti-
vism din cadrul acestei campanii au fost marcate printr-o serie activități:
expoziții de postere și desene cu mesaje antiviolență, dezbateri, mese
rotunde, prezentări power point, jocuri de rol, scenete.
Prin derularea acestor activități s-a urmărit conștientizarea conse-
cințelor violenței și prevenirea violențelor asupra copiilor cu implicarea
părinților și a cadrelor didactice.

30

Diminețile însorite de la Mătăsari
Am debutat în cariera de profesor de limba şi literatura română la Colegiul Tehnic Mătăsari, la 1 septembrie 2004.
Abia absolvisem Facultatea de Litere a Universităţii din Craiova şi am ales, după promovarea concursului de titulariza-
re, postul de la Mătăsari, fără să ştiu nimic despre oamenii sau locurile unde aveam să lucrez. Se spune că nimic nu
este întâmplător… eu chiar cred acest lucru.
Odată ajunsă aici, m-am acomodat destul de uşor datorită faptului că am găsit aici nu doar oameni, ci o adevărată
familie. Domnul profesor Dumitru Dădălău era atunci director şi alături de dumnealui se aflau în şcoală regretatul dom-
nul Ion Dădălău şi doamna Luminiţa Dădălău, doamna Cicel Dădălău oameni dragi şi cu experienţă care au ştiut să mă
îndrume şi să mă sprijine necondiţionat.
La momentul respectiv, Colegiul Tehnic Mătă-
sari era unul dintre puţinele colegii tehnice din
ţară (singurul din mediul rural), cu o infrastructură
de invidat, cu dotări care abia acum au ajuns obiş-
nuite în unităţile de învăţământ. Clasele erau nu-
meroase, specializările diverse. Erau peste 2000
de elevi, peste 100 de cadre didactice, se lucra în
trei schimburi. Programul începea dimineaţa foar-
te devreme şi se încheia după ora 22. Fiecare cla-
să avea calculator conectat la internet şi televizor
legat la un sistem intern de televiziune ce permi-
tea folosirea în reţea, mobilierul era nou şi impu-
nător. Colegiul avea şi structuri: Brădet, Croici,
Brădeţel şi acolo funcţionau clase şi grupe de elevi
preşcolari. Dotările pe care le-am găsit atunci la
Mătăsari sunt un vis pentru multe şcoli, unele
chiar din urban. În mediul rural nici acum nu exis-
tă peste tot asemenea bază materială. În Colegiu
era organizat şi „Muzeul Jilţului”, cu exponate
specifice zonei şi cu multe obiecte care aminteau
de şcoala de odinioară, prilej de amintire şi de
descoperire a istoriei pe care ar trebui să o cu-
noaştem fiecare dintre noi.
Toate aceste facilităţi se oglindeau nemijlocit
în rezultatele deosebite ale elevilor. Toţi elevii
aveau rezultate deosebit de bune la examene na-
ţionale, mulţi au urmat cariere de mare succes.
Unii dintre absolvenţi s-au întors în Mătăsari pen-
tru a fi profesori în şcoala care le dăduse aripi.
Fiecare profil al învăţământului liceal de la Mătă-
sari avea importanţa sa, iar elevii de la învăţămân-
tul preofesional făceau practică în cariera minieră.
În luna octombrie 2004, am participat la săr-
bătoarea „Fiii Jilţuli”, moment de mare încărcătu-
ră emoţională şi prilej de sărbătoare şi de întoar-
cere acasă pentru cei plecaţi departe. Întreaga
comunitate şcolară a fost implicată în această
activitate frumoasă, spectacolele care s-au desfă-
şurat atunci au îmbinat tradiţia cu modernitatea şi
au lăsat amintiri de neuitat pentru cei mai tineri
care participau pentru prima dată la aceste festi-
vităţi.
Revista şcolară „Murmurul Jilţului”, premiată
mereu la concursurile de specialitate, ne oferă şi
l M u r m u r u l J i l ţu l u i
acum prilejul să recitim şi să revedem profesori şi
elevi ai Colegiului Tehnic Mătăsari şi trebuie să
spun că, graţie domnului director Dumitru Dădă-
lău, ea a împlinit 25 de ani de viaţă. Nu e puţin
lucru având în vedere că piaţa revistelor şcolare e
foarte dinamică şi lipsită oarecum de continuitate.
Am întâlnit la Colegiul Tehnic Mătăsari colegi
care mi-au devenit prieteni dragi, cu care am păs-
trat legătura şi după plecarea mea spre alte locuri
şi spre alte zări: Monica şi Claudiu Purdescu, Alina
Udriştioiu, Gabi Iliescu, Rodica Danciu.
Munca propriu-zi-
să la catedră nu a fost
însă uşoară, acasă vă-
zusem cam ce în-
seamnă această me-
serie pentru că părinţii
mei au fost profesori,
dar e cu totul diferit
atunci când eşti tu în
faţa copiilor şi toţi
ochii sunt aţintiţi asu-
pra ta. În plus, doar
începând într-o şcoală
din mediul rural poţi să
vezi care sunt adevă-
ratele probleme ale
copiilor şi ale familiilor
lor.
În această perioa-
dă când aniversăm Poetul naţional şi Ziua Culturii
Naţionale, îmi amintesc de un moment frumos din
anul meu la Mătăsari. Am citit la una dintre clase
textul „Basm” de Geo Bogza. E un text sensibil
care e bine primit de copii de fiecare dată. În clasă
a fost linişte totală, copiii au ascultat cu toţii cu
mare emoţie. După ce am încheiat lectura, unul
dintre elevi care fusese extrem de atent, m-a în-
trebat cu ochii mari aţintiţi spre mine: „Domnişoa-
ra, asta e adevărat?” Mi-am dat seama atunci cât
de frumoase sunt sufletele care se află în faţa
noastră şi cât de multă responsabilitate avem
pentru ei.
l
Prof. Irina Mihaela Ionescu (Grosu) –
Liceul cu Program Sportiv Tg-Jiu
Cred că acum se vorbeşte mult despre profe- de atunci, păstrez legătura cu ei şi îmi face mare
sori-mentor, nu ştiu dacă se ştie ce înseamnă plăcere să îi văd.
acest lucru. Eu atunci nu ştiam, dar am simţit pen-
După plecarea de la Mătăsari, în încercarea de
tru că am avut-o şi o am mentor pe Doamna Lu-
a mă apropia de Craiova natală, am predat un an
miniţa Dădălău. Este omul care m-a învăţat cu
la Şcoala Gimnazială Floreşti, apoi am ajuns la
blândeţe, de la care învăţ şi acum, un profesor
Stoina, la Liceul Tehnologic unde am fost profe-
exemplar şi o femeie minunată, o adevărată
soară din 2006 până în 2020. Aici l-am cunoscut
doamnă.
pe viitorul meu soţ cu care m-am căsătorit în
Am fost norocoasă şi am predat „la ţară” timp 2008. Acum avem mulţi ani de viaţăîmpreună şi
de şaptesprezece ani. Aici sunt copii minunaţi doi băieţi minunaţi: Tudor şi Dragoş.
care au nevoie de ajutor şi de profesori, iar ideea
Este foarte important ca omul de lângă tine să
că la ţară nu se învaţă
te înţeleagă şi să te susţină. Faptul că lucrăm în
nu e decât o prejude-
acelaşi domeniu este un atu al vieţii de familie ar-
cată, o etichetă apli-
monioase pe care o construim împreună.
cată gratuit. În mediul
Cea mai mare provocare a anului ce stă să se
rural sunt profesori
încheie a fost – poate mai este – mutarea împre-
dedicaţi meseriei, oa-
ună cu familia la Târgu Jiu, schimbarea şcolii şi a
meni buni care sunt
colectivului, acomodarea cu alţi elevi şi toate mo-
preocupaţi de elevi şi
dificările care decurg de aici. Acum sunt profesoa-
de drumul lor în viaţă.
ră la Liceul cu Program Sportiv din Tg. Jiu, viaţa mi
De la Mătăsari au ple-
s-a modificat mult, am încredere că va fi bine.
cat elevi care au de-
Dar indiferent unde voi începe anul şcolar îmi
venit profesori şi me-
voi aminti dimineaţa de toamnă rece şi însorită de
dici, avocaţi,
la Mătăsari. Şi undeva, în adâncul sufletului am
economişti şi au fost
aceleaşi mari emoţii de atunci. Pe care nu le voi
Oameni, pentru că au
uita niciodată!
fost educaţi de inimi
Poate nu am mulţumit niciodată cu voce tare,
bune şi generoase, de
dar vă mulţumesc acum, oameni buni pe care am
dascăli minunaţi care
avut şansa să vă întâlnesc în drumul meu! Şi vă
au avut o singură do-
asigur că îmi amintesc cu drag de toată lumea,
rinţă: să lumineze lo-
chiar dacă unii zâmbesc dintr-un colţ de stea unde
cul unde se află. Şi cred că au reuşit.
s-au mutat prea devreme...
În primul meu an de activitate la Colegiul Teh-
Fiecare dintre noi păstrăm în suflet amintiri ce
nic Mătăsari am legat prietenii pentru o viaţă în-
nu vor fi şterse niciodată. Eu nu voi uita primul
treagă, am învăţat şi am visat, am trăit o sumede-
meu an la Mătăsari, primele clipe petrecute în faţa
nie de experienţe pe care nu le voi uita nicodată. A
elevilor, primele întrebări şi primele răspunsuri cu
fost greu, a fost frumos şi parcă eram mai uniţi şi
privire la rolul dascălului în această lume.
mai altfel, eram mulţi profesori tineri şi atunci to-
tul era posibil. Acum mi-am dat seama că nu cred Pot spune că am avut noroc să debutez într-o
să am vreo fotografie din acea perioadă, dar îmi şcoală de excepţie, în care am avut mereu ceva de
pare bine că am multe imagini păstrate undeva în învăţat. Având în faţa mea oameni extrem de ca-
suflet şi acest dispozitiv de stocare nu se strică pabili, modele adevărate, am avut mereu dorinţa
nicicând. După ce reţelele sociale au apărut şi au de a mă apropia de nivelul lor profesional şi de a
luat avânt, am regăsit mulţi dintre foştii mei elevi nu-i dezamăgi.
31
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
25 de ani de la înființarea Fundației Murmurul Jilțului și 10 ani de activitate a Editurii Rene din cadrul Colegiului Național Tehnologic Mătăsari

Inima Cetății încă bate

ELENA DIMA, prof. Școala Bolboși,
Membru fondator al Fundației cultural-științifice
”Murmurul Jilțului”, Primul redactor șef al revi-
stei ”Murmurul Jilțului”, Fondator al revistei
școlare ”Metamorfoze” din Bolboși
În urmă cu douăzeci și cinci de ani deveneam membru fondator al Fundației cultural-științifice ”Murmurul
Jilțului”, al cărei președinte era profesorul meu de Limba și literatura română, Dumitru Dădălău, care deschi-
dea prin aceasta porțile afirmării tuturor elevilor din Colegiul Tehnic Mătăsari, și nu numai. Aveam 16 ani pe
atunci, eram elevă în clasa a X-a, specializarea matematică-informatică, și nu realizam deplin ce lucru impor-
tant mi se întâmplă. Dar în momentul în care am citit actul de constituire, mi s-a părut că depun un jurământ.
Am căutat zilele acestea Statutul Fundației și l-am găsit în numărul 3/1997 al revistei ”Murmurul Jilțului”. Am
trăit același sentiment: ” Noi, subsemnații, animați de dorința revitalizării creației și cercetării cultural-științifi-
ce, în spațiul Văii Jilțului, decidem astăzi constituirea Fundației cultural-științifice Mumurul Jilțului. Demersul
nostru se vrea o confirmare peste timp că și aici, în acest minunat colț de țară, străbun meleag gorjenesc,
trăiesc și muncesc oameni care manifestă dăruire, pasiune și pricepere pentru învățământ, știință, cultură”.
Din cei șapte membri fondatori, trei eram elevi ai liceului și ne mândream când domnul președinte ne respon-
sabiliza pe fiecare în vederea organizării cât mai reușite a unor evenimente culturale de amploare.

Am fost foarte entuziasmată când am aflat de primul În cadrul Fundației ”Murmurul Jilțului” a funcționat Corega, Daniela Stanciu, participam la ședințele Scorpionu-
mare proiect ce urma să se materializeze în cadrul fundației: câțiva ani buni și Cenaclul literar ”Scorpion”, a cărui acti- lui și plecam acasă cu o vibrație aparte, pe care, ne spu-
publicarea primei antologii lirice cu creațiile tuturor elevi- vitate viza în principal încurajarea tuturor elevilor de a încer- neam, în naivitatea noastră adolescentină, că trebuie să o
lor talentați ai liceului nostru. ”Fereastra sufletului”a fost aibă doar marii creatori. Această vibrație ne făcea să ne
ROMÂNIA
titlul acestui volum, apărut la editura Punct, din Tg-Jiu, în TRIBUNALUL GORJ simțim un pic nemuritori... Pasiunea atribuită celor născuți
1998, și îmi amintesc ca acum sentimentul ce m-a cuprins SECŢIA CIVILĂ sub semnul scorpionului s-a manifestat în toate acțiunile
când mi-am văzut pentru prima dată fotografia, o scurtă DOSAR NR. 1068/1997 SENTINŢA NR.24 desfășurate, atent organizate sub coordonarea fondatoru-
Şedinţa publică din 28 febr. 1997
biografie și mai multe poezii publicate pe câteva pagini ale Preşedinte: Ion Duguleanu - vicepreşedinte tribunal lui acestui cenaclu literar, el însuși un scorpion născut spre
cărții. Și alți colegi de liceu și de clasă au avut aceleași Membri: Vasile Trăncău - judecător apusul lui octombrie. Secțiunile de poezie, proză și drama-
Procuror: Simona Şomăcescu
trăiri văzându-și versurile publicate în fereastra sufletelor Grefier: Virginia Cojocaru turgie au descoperit multe talente, pe care le-a șlefuit,
noastre de liceeni aflați în căutarea unui drum în viață. unele gustând repede din elixirul gloriei prin publicarea
Pe rol soluţionarea cererii formulată de organul de conducere al Fundaţiei cultural –
De-a lungul celor 25 de ani de activitate neîntreruptă, artistice „MURMURUL JILŢULUI” pentru autorizarea funcţionării acesteia şi scrierea în primelor volume de versuri, altele rămânând în stare laten-
Fundația ”Murmurul Jilțului” și-a urmărit și îndeplinit toate registrul persoanelor juridice de la tribunalul Gorj.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns Dădălău Dumitru, în calitate de tă, apunând sau răsărind mai târziu, în funcție de cărarea
obiectivele. Sub egida ei au avut loc numeroase activități cu reprezentant al Fundaţiei. Procedura completă. S-a făcut referatul oral al cauzei, după care
reprezentantul reclamantei a solicitat admiterea cererii, autorizarea funcţionării Fundaţiei şi
caracter cultural-artistic și științific, unele devenind tradiție. înscrierea acesteia în registrul persoanelor juridice de la tribunalul Gorj.
Sărbătoarea Fiilor Jilțului, ce sedesfășura în fiecare Reprezentanta Parchetului a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea
nr. 21/1924 şi a pus concluzii de admitere a cererii şi înscrierea Fundaţiei în registrul
an, în luna lui brumărel, este una dintre acestea. Nu pot persoanelor juridice de la Tribunalul Gorj.
uita spectaculoasele retrageri cu torțe aprinse din seara TRIBUNALUL
evenimentului, ce porneau de la intarea în localitate, tre- Asupra cererii de faţă, reţine că: Inspectoratul şcolar judeţean, ca organ tutelar a acceptat
constituirea Fundaţiei şi ca aceasta să-şi stabilească sediul la Grupul Şcolar Industrial
ceau prin centru și se opreau în curtea liceului, unde arun- Minier Mătăsari, în concordanță cu avizul GSIM Mătăsari nr.210 din 17 februarie 1997.
cam torțele într-un imens foc de tabără, în jurul căruia PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
petreceam apoi până dimineața, prin cântec și joc sau Admite cererea formulată de reprezentanţii HOTĂRĂŞTE:
legali ai Fundaţiei cultural – ştiinţifice
stând la mai multe pahare de vorbă aleasă. „MURMURUL JILŢULUI” cu sediul în comuna Mătăsari, judeţul Gorj, în cadrul
Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. În baza art. 3, 66 şi 84 din Legea nr.
Tipărirea și lansarea fiecărui număr al revistei 21/1924, autorizează funcţionarea acestei Fundaţii şi are ca obiect, scop, patrimoniu,
”Murmurul Jilțului” a devenit, de asemenea, o tradiție, în condiţii de aderare, organizare şi funcţionare patrimoniul iniţial şi organe de conducere,
aşa cum sunt ele prevăzute în actul constitutiv şi statutul Fundaţiei autentifi cate sub. nr.
prezența unor personalități de seamă ale județului Gorj: 2053 din 18 febr. 1997 la Biroul Notarului Public Tg-Jiu. Încuviinţează înscrierea acestei
Fundaţii în registrul persoanelor juridice la Tribunalul Gorj şi Monitorul Oficial. Cu apel în
poeți, scriitori, oameni de cultură, reprezentanți ai autorită- zece zile de la pronunţare.
țillor județene, care veneau la Mătăsari și le vorbeau elevi- Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 28 febr.1997, la Tribunalul Gorj.
Judecători, I. Duguleanu, V. Trancău
lor cu această ocazie despre actul creației și îi lăudau pen-
GREFA TRIBUNALULUI
tru frumosul proiect extracurricular realizat în echipă.Cele
Prezenta copie, fiind conformă cu originalul sentinţei civile nr.24 din 28 febr.1997, stă în
93 de numere ale revistei publicate până în prezent sunt dosarul nr.1068/97, al Tribunalului Gorj şi se atestă de noi că este rămasă defi nitivă, prin
mărturii ale lucrurilor frumoase întâmplate în cei 25 de ani neapelare. Grefier, V. Cojocaru
vieții pe care a apucat fiecare. Parcă îl și văd pe colegul
de activitate în Văile Jilțului. Tot prin Fundația „Murmurul meu de clasă, Radu Cristian, ce zâmbet mare și mândru a
Jilțului” au fost posibile și debuturile poetice în volum afișat când a auzit numele cenaclului, fiindcă și el era năs-
ca să fie creatori de frumos și descoperirea celor talentați
ale unor elevi din cadrul colegiului (Alin Dobromirescu, Cor- pentru promovare. În același timp, constituia și o sursă im- cut sub semnul zodiacal al scorpionului. Dar dincolo de ori-
nel Bălescu). Lansările de carte ale scriitorilor gorjeni (Ion portantă de materiale editoriale pentru revista colegiului. Îmi ce, ”Scorpion” a însemnat o fabrică de talente și de trăiri li-
Popescu-Brădiceni, Adrian Frățilă, Ion Flora, Nicolae Dragoș aduc aminte că împreună cu colegii mei de clasă care aveau ceene publicate în paginile revistei ”Murmurul Jilțului”, o
ș. a.) au constituit alte evenimente organizate datorită fun- înclinații artistice: Cristian Radu, Mihaela Stănescu, Oana fabrică de bucurii sufletești și pshilogul multor tineri în acele
dației. vremuri. � Continuare in pag. 33

32
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

� Urmare din pag. 32

Taberele de jurnalism de la Ciric-Iași, apoi de la Muncel-Iași,

de la Rânca și de la Tismana, taberele de pregătire de la Săcelu,
Zilele Absolventului organizate în Munții Semenicului sunt alte
evenimente și tot atâtea prilejuri de intercuoaștere și de autocu-
noaștere, datorate existenței Fundației cultural-științifice ”Mur-
murul Jilțului”.

Din anul 2011, Fundația ”Murmurul Jilțului” dispune de edi-

tură proprie, Editura Rene, al cărei director este același neobosit
cărturar, Dumitru Dădălău, care, chiar dacă s-a retras în turnul
său de fildeș la vârsta pensionării, a continuat să ducă mai de-
parte idealurile pentru care a luptat în toată cariera sa didactică.
Prin această editură a mijlocit apariția a numeroase lucrări, unele
aparținând unor foști elevi ce au îmbrățișat cariera de cadru di-
dactic, dar și a propriilor cărți, în care a dorit să păstreze nepre-
țuitele bogății ale cugetelor mătăsărene strânse de-a lungul unui
sfert de secol.”Cetatea Luminii”, ”Inimă de licean”, ”Iubirea
mea”, ”Fratele meu de sânge și de trudă”, ”Întâmplări de
suflet”, ”Fiii Jilțului”, ”Profesorul nostru de Limba română”
(vol. I, II) constituieun adevărat patrimoniu al culturii școlii mătă-
sărene prin care omul și profesorul Dumitru Dădălău demon-
strează că excelența înseamnă de fapt să împărtășești cu ceilalți
lucrurile la care ai avut o contribuție decisivă și pe care nu dorești
să le păstrezi doar pentru tine însuți. Destinul multor tineri și nu
numai s-a aflat sub vibrația benefică a lucrurilor întâmplate în
Cetatea Luminii.
Fundația ”Murmurul Jilțului” a însemnat inima Colegiului Teh-
nic Mătăsari, iar ea continuă să bată, în ciuda faptului că azi s-a
pierduta prestigioasă titulatură de ”colegiu”, câștigată cu trudă și
cu dăruire în urmă cu două decenii. Inima Cetății va continua să
bată atâta timp cât va bate inima celui care a făcut-o cetate.

33
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Despre romanul epistolar
,,Suferințele tânărului Werther” - note, gânduri, idei
Trebuie să mărturisesc încă de la început că am căutat
acea stare euristică, dar și contemplativă pentru a realiza
acest eseu, în urma unei discuții cu o studentă la București,
la Facultatea de Litere, secția română–germană. Poate și
faptul că este Universitatea pe care și eu am absolvit-o în
2010, ori dorința de a-i ajuta și pe alți tineri care au ca temă
titlul dat, m-au determinat să creionez câteva idei. Am avut
în minte spusele marelui Brâncuși: ,,Lucrurile nu sunt greu
de făcut. Greu este să te pui în starea de le face.” Eu zic că
am găsit acea stare dezirabilă, iar rezultatul este în rândurile
care se aștern în fața dumneavoastră.
Care sunt reacțiile stârnite de roman?
Goethe a scris această poveste marcantă la vârsta de doar
24 de ani. A fost extrem de populară încă de la publicare şi a
stârnit multe controverse datorită subiectului tabuu abordat-
tema sinuciderii (Selbstmord-germ). Este scrisă atât de bine că
înţeleg de ce au existat voci care s-au ridicat împotriva
romanului.
Lectorul se implică emoţional, începe la un moment dat să
empatizeze cu Werther şi să considere că ceea ce a făcut acest
personaj este calea dreaptă demnă de urmat. Se presupune că
în epocă această carte a influenţat multe persoane să imite
personajul principal şi să se creeze un fel de febră Werther-
cum ar fi astăzi un adevărat ,,trend”, un curent.
La publicarea sa în 1774, romanul „Suferinţele tânărului
Werther“ a fost primit cu entuziasm de cititori în toată Europa.
Scriitorul german din secolul al XX-lea, Thomas Mann al cărui
roman, „Lotte la Weimar“ era bazat pe o situaţie împrumutată
din „Suferinţele tânărului Werther“, scria: „Cât despre Werther,
toată bogăţia harului (lui Goethe) este evidentă… Sensibilitatea
extremă şi epuizantă a acestei cărţi… a stârnit o furtună de
aplauze care a trecut peste toate graniţele şi a intoxicat lumea”.
Faptul că se ştia că povestea lui Goethe era bazată pe
evenimente reale, mai ales pe sinuciderea tânărului Karl Wilhelm
Jerusalem, a amplificat „febra Werther“ care a cuprins continentul
şi care avea să dureze timp de decenii după publicarea
romanului. Pe parcursul anilor 1783-1787, Goethe a revizuit
romanul. În textul definitiv din 1787 a adăugat pasaje menite să
sublinieze problemele mentale ale lui Werther şi să îi descurajeze
pe cititori de la a-i urma exemplul. Nota către cititori care apare
înaintea cărţii îi spune: „Şi tu, suflet bun, care simţi o dorinţă
obsesivă ca a lui, consolează-te cu suferinţele lui, şi lasă cartea
aceasta să-ţi fie prieten oricând din pricina soartei vitrege sau
chiar din vina ta, nu-ţi găseşti un prieten mai apropiat.“
În contemporaneitate, sinuciderea este considerată o
boală duhovnicească de către preoți.
Creat în epoca Iluminismului, când primatul rațiunii asupra
sentimentului nu a fost pus la îndoială, romanul lui Goethe a
devenit un fel de revelație. Tema principală a „Werther” este
iubirea în toate manifestările ei. Titlul romanului se referea
evident la cititori la formula liturgică aplicată suferinței lui Iisus
Hristos. În roman, dragostea unei persoane obișnuite capătă un
sens religios, îl ajută să-și realizeze individualitatea, să găsească
Să nu uităm de valorile noastre !
POMPILIU MARCEA - Între oglinzile timpului- Proiect educativ județean
Atunci când decizi să participi cu elevii la un concurs de
literatură de amploare, așa cum a fost acesta destinat marelui
nostru critic Pompiliu Marcea, resimți o presiune si o dorință în
calitate de profesor de limba română- TREBUIE SĂ INSPIRI,
SĂ FII TU CEL CARE SĂ LE INSUFLE ELEVILOR DORINȚA
DE A SCRIE! Mahatma Gandhi afirma- Fii tu însuți schimbarea
pe care vrei să o vezi în lume!
Așadar, de la această premisă am pornit când le-am înscris
pe cele trei eleve de la Școala Gimnazială Nr. 1 Albeni- Vasile
Popescu Sorana Theodora, Sgurescu Mihaela- Adriana,
Gorăcel Anemona –Andreea - să participe cu trei eseuri la
concursul de literatură Pompiliu Marcea.
Mare ne-a fost bucuria când am primit vestea de la doamna
inspector prof. Georgeta Popescu ca toți elevii care au redactat
eseuri în cadrul concursului să fie prezenți în Amfiteatrul cu
același nume – Pompiliu Marcea- de la Colegiul Național Spiru
Haret, marți 17 aprilie 2018 să fie premiați.
La festivitate, elevele noastre, au fost însoțite de domnul
director Vasile Popescu Ion Sorin care mărturisea cât de
încântat a fost de această inițiativă a nepoților criticului de a
pune bazele acestui concurs și de a valoriza copiii talentați.
34
libertatea interioară. Dar conștientizarea propriei sale
individualități și, prin urmare, o anumită limitare, îl conduce pe
Werther la sinucidere: în moarte, eroul depășește limitele lumii
fizice, limitele dragostei sale, se dizolvă în natură infinită.
Romanul a fost tradus imediat în multe limbi europene. El a fost
primit cu entuziasm de o nouă generație de tineri europeni, cu
toate acestea, a atras critici acerbe din partea educatorilor și a
oficialilor bisericii, care au considerat opera tânărului autor o
scuză pentru sinucidere.
Din punct de vedere al legii, sinuciderea este o pulsiune
criminală, deoarece așa zisele cauze ale acesteaia nu ar fi
fondate, pertinete ori justificate.
Inima- simbol sacru/ tradițional ar fi o bizară inteligență a
cordului (Traducere: anima- latină- suflet; Herz-inimă,
Doppelherz-dublă inimă –lb. germ.; core-din limba engleză) .
Inima este văzută ca o axis mundi- axa lumii, ori dacă mi se
permite o extindere- o axă a trupului, a perfecțiunii.
Vocea inimii la Hamann
Johann Georg Hamann se detașează de raționalismul
luminist și legitimează adevărul subiectiv în eseul său
„Sokratische Denkwürdigkeiten”(1759). Hamann, magul din
nord al cărui stil sibilinic fascinează pe reprezentanții noului
curent literar Sturm und Drang/ Furtună și avânt, scrie în eseul
său dedicat lui Socrate: „Dar cel ce aude vocea daimonului
(vocea spiritului său tutelar), acela aude vocea inimii și
găsește drumul spre credința sa.”/ „Wer die Stimme des
Dämons hört, der hört die Stimme seines Herzens und findet
dadurch zu seinem Glauben.”
În ,,Dicționar de opere majore ale filosofiei” tradus de
Cristian Petru și Șerban Velescu, Ed. Enciclopedică, ar fi o astfel
de explicație a filosofiei de a asculta necondiționat ,,vocea” inimii,
glasul intern care dă individului capacitatea de autodepășire.
Așadar, se pune întrebarea: Was ist das menschliche Herz? Ce
este inima omului?
Ar fi o interogație deschisă și polisemantică. Inima a fost
privită din cele mai vechi timpuri ca o cale de a ajunge mai
aproape de celălat ( ,,celălalt”- der/die/das andere), o
manifestare a sincerității și a dechiderii mentale. Inima este cea
care ne poate influența pozitiv, ori negativ acțiunile și
comportamentele.
Andrei Pleșu vorbește despre ,,Grele încercări pentru inimă.
Păcatul acediei sau oboseala inimii”: „Fiind un loc atât de
prețios, inima este și ținta unor atacuri extraordinare, al
unor grele încercări. Inima e locul unui mare păcat (de care nu
sunt scutiți nici monahii, ba dimpotrivă), cunoscut ca acedie,
taedium cordis, oboseala inimii, sfârșeala, plictisul, lehamitea (o
boală națională la noi). Este efectul tentativei demonice de a tăia
circuitele entuziasmului.”( Pleșu, Andrei: Despre inimă și alte
eseuri, Editura Humanitas, București, 2017, pag,39)
Plecând de la tema inimii, unde se vorbește în acest roman
epistolar despre melancolie? Darul ambivalent al melancoliei.
De aici, fac trimitere către starea tipic romantică a
melancolicilor de tip eminescian care aveau nevoie de acest
Așadar, anul acesta când se vor împlini 90 de ani de la
nașterea scriitorului Pompiliu Marcea în urma demersurilor
întreprinse de Fundația Culturală Pompiliu Marcea – condusă
de nepoții criticului Ion Marcea, Mircea și Constantin Ganea,
elevii au putut fi premiați cu diplome, bani și reviste intitulate
În imagine, domnul profesor Eugen Velican
alături de cele trei eleve premiate de la
Școala Gimnazială Nr. 1 Albeni
sentiment ca de ,,alma
mater”. Melancolia
năștea noi capodopere
apreciate de cei care se
regăseau în rândurile
lecturate, indiferent
dacă erau poezie sau
proză. Din sentimentul
de melancolie rezultă și
motivul ulterior al
cristalizării în jurul ființei
iubite:,,Ne place să
împodobim cu mii de Prof. Elena- Ștefania Pânișoară -
haruri o femeie de a Școala Gimnazială Nr.1 Albeni și
cărei dragoste suntem Școala Gimnazială
siguri, ne place destul
Constantin Săvoiu, Tg-Jiu
de mult să ne descriem
amănunțit toată
fericirea, Asta înseamnă a exagera un bun superb, picat acum
din cer, pe care nu-l cunoaștem și de a cărei posesiune suntem
siguri.” Și de aici, Stendhal anunță metafora numită cristalizare ,
prin care explică subtil nașterea sentimentului erotic. La minele
de sare din Salzburg ,,se aruncă în adâncurile părăsite ale minei
o creangă de carpen desfrunzită de iarnă; după două sau trei
luni, creanga scoasă ,,acoperită în întregime de cristale
strălucitoare: cele mai mici crenguțe, cele subțiri cât laba de
pițigoi, sunt împodobite cu diamante mobile și orbitoare; și nu
mai poți recunoaște creaga primitivă.” (Stendhal, ,,De l ´ amour”,
Harvard University, 1959, pag .30).
În această operă apărută în 1836, aș sublinia faptul că se
realizează o fiziologie a iubirii , anticipată și de către J.W.Goethe
prin romanul său epistolar: 15 august. E sigur că nimic pe lume
nu e mai trebuincios omului decât iubirea. Am simţit asta la Lotte,
am văzut că nu i-ar plăcea să mă piardă, iar copiii îşi închipuie
că eu am să mă întorc mereu, în fiecare dimineaţă. (pag 26)
Facem o paralelă în litaratura universală și vom găsi astfel
de reflexii ale cristalizării și în romanul ,,Roșu și negru”: Julien
Sorel își concentrează întreaga existență în jurul doamnei de
Renal, pe care o idolatrizează. Are și o stare de generozitate, de
noblețe sufletească, una care îi îngăduie să împodobească la
nesfârșit obiectul pasiunii sale. Toate virtuțile sunt împrumutate
ființei iubite: ,,Într-un cuvânt, e de ajuns să te gândești la o
perfecțiune și s-o vezi în ființa iubită.”
Dezgustat și ostracizat de focarul lumesc, Werther deplânge
fragilitatea și limitarea ființei omenești (die Begrenzung). Aceste
două laturi labile ale existenței umane imprimă vieții sale un
caracter oniric . Motivul acesta este preluat și de Mihai Eminescu
în ,,Geniu pustiu” ori în ,,Cezara”.
În final, aș dori să vă reamintesc, dragi elevi, care anul
acesta terminați liceul: Urmați-vă calea și dorințele voastre!
Ascultați această ,,voce a inimii”, deoarece este esențial ca după
finalizarea facultății să simțiți că vă face plăcere cu adevărat să
mergeți la serviciul ales.
Foaie de suflet pentru Pompiliu Marcea pentru eseurile trimise.
Cele trei eleve mărturiseau că au fost extrem de bucuroase
pentru premiile obținute:
Vasile Popescu Sorana- clasa a VII- a - locul al II- lea – 200 Lei
Gorăcel Anemona- Andreea – clasa a VIII-a – mențiune – 50 Lei
Sgurescu Mihaela- Adriana- clasa a VIII-a mențiune- 50 Lei
Tot aceste eleve talentate participante în numeroase rânduri
la diferite concursuri județene și naționale, afirmau că au fost
impresionate de pătrunzătoarele cuvinte ale domnului profesor
Eugen Velican, un distins om de cultură și cel care a reprezentat
și reprezintă un model rafinat de predare și inteligență pentru
elevul domniei sale-Voicu Teodor. Elevele au reținut îndeosebi
dorința domnului profesor ca tinerii să revină la anumite valori
să își caute modele în spațiul educației, devenit în ultima
perioadă unul precar. Fetele au fost fericite să se afle într-un
amfiteatru prestigios alături de oameni de cultură- trebuie
amintite și alte două persoane marcante care au fost prezente
– domnul profesor Ion Trancău și domnul vicepreședinte al
Consiliului Județean Gorj – Gheorghe Nichifor – erudit și
valoros istoric.

Docuță
Elena-Loredana
Găinuşa cu ouăle de aur
A fost odată o fetiţă,
Numai zâmbet si guriţă Mică, precum
o frăguţă, Ochi negri, tare drăguţă.
Cârn năsuc şi păr bălai,
Soare blând în zi de mai,
Mireasmă şi pas glumeţ
Aduna în şorţuleţ.
La amiază, într-o zi,
Micuţa-n frunze găsi,
O găinuşă rănită,
Fără vlagă, părăsită.
De îndată a luat-o,
Rana i-a şi vindecat-o.
Din văzduh Zâna cea Bună,
Cu un coşuleţ în mână,
Îi spuse fetiţei blânde,
Cu dulci şi calde cuvinte:
„Pentru milă şi-ndurare,
Găinuşa- ncontinuare,
Îţi va dărui, ia minte,
Numai ouă aurite“.
Peste-un timp, în toi de vară,
Pentru-a nu ştiu câta oară,
Doi sărmani cerură roade
Fetiţei-cireşe coapte.
Ea degrabă spuse „nu“,
Trişti erau, flămânzi de-acum,
Căci grija şi sărăcia
Le umbrea copilăria.
Vai! Ce faptă negândită,
Găinuşa-i necăjită,
Că nu există-ndurare
Şi nici milă sau iertare.
Când s-a dus fetiţa-n şură,
Mirarea-i fu pe măsură:
Ouăle mult aurite
Erau în alb zugrăvite,
Numai bune de mâncat,
Ce păcat! Vai ce păcat!
Pe obrăjor lacrimi multe
Cădeau ca frunzele tăcute,
Într-o clipă gândul bun,
Îşi croi agale drum,
Iar păpuşa preferată,
Frumoasă şi adorată,
Cu volane şi fundiţe,
Ia dat-o tristei fetiţe.
Coş cu fructe-fel de fel,
Ea i-a dus la băieţel.
Cu fulgi de nea în alai,
Îngeri ce par fără grai,
Cu brăduţ-daruri o mie,
Om de zăpadă-feerie,
Cu copii pe la ferestre,
Zâna Bună iar sosește.
Găinuşa supărată
Este iarăşi fermecată,
Ouăle -odată sparte,
Sunt de aur ferecate.
Pe năsuc un fulg de nea,
Pe când încet se topea,
M-a-ntrebat: Copile drag,
Povestea ţi-a fost pe plac?“
l M u r m u r u l J i l ţu l u i
Docuță Elena-Loredana scrie o foarte bună poezie pentru copii, cu multă sensibilitate și
cu aplicație, cu o tehnică specială, cu un mesaj încărcat de semnificații și care se
adresează acestei vârste miraculoase, paradisiace. Modelul doamnei Docuță Elena-
Loredana pare să fie “Elena Farago”, autoare a unora dintre cele mai valoroase poezii
pentru copii din literature noastră.
Pagini amintite și clipe uitate
Iertare
Suflet de copil, mă iartă,
Căci nu ştii ce-i plâns şi ceartă,
Prin jocul tău îmi spui subtil,
Că eşti doar un copil.
La taină cu luna
De cum soarele-a apus,
Luna sus pe cer s-a dus,
E micuţă şi zglobie,
Parcă-ar fi o farfurie.
Am luat de mână pe Buna,
Să stăm de vorba cu luna,
Şi cu ale ei surate,
Steluţele minunate.
Ea mi-a spus că de pe cer,
Totu-i mic -bob de piper,
Doar inima de copil
Luceşte ca un fitil.
Vrajă
Picioruşe de broscuţă,
Ochişori de şoricel,
Vreau ca toţi copiii-ndată,
Să vorbească-ncetinel.
Cu mânuţe pe genunchi,
Spate drept, guriţă-nchisă,
Să ştie întreaga lume,
Că suntem la Grădiniţă.
O lume de vis
În ograda casei mele,
Cresc frumos şi vieţuiesc,
Un curcan şi-o căţeluşă,
Mi-e drag tare să-i privesc.
Mai aproape,în prim-plan,
Văcuţa, proaspăt mămică,
Îşi hrăneşte puiul care
Bea lăpticul fără frică.
Am uitat să mă prezint:
Sunt Olguţa cea cuminte,
Care-adesea povesteşte,
Cântă şi deloc nu minte.
O! lume dragă de vis,
Clipe de copilărie,
Eşti toată de nedescris,
Doar zâmbet şi bucurie.
O trainică prietenie
Vecini, în camera de zi,
Tare frumoşi, fără egal,
Ea-porcuşor de Guineea,
El-ţanţoş papagal,
Învăţară, mai cu seamă,
Cum e cu prietenia,
Libertatea şi respectul,
Gingăşia şi mândria.
După mic-dejun sau cină,
Dânsul trece la vecina,
Cucăie pe-un colţ de pâine,
Pe oboseală dând vina.
Iar când meiul nu-i mai place,
Colivia părăseşte
Şi-n acvariul cu foroaşte
Din pătrunjel se serveşte.
Morcovul e mai gustos,
Şi mai plin de vitamine,
Când e ros ori ciocănit,
Între-amici, cum se cuvine.
Din această lume dragă,
Fără umbră de mânie,
Înţelegem cum se-ncheagă,
O trainică prietenie.
Prâslea cel voinic
Am 5 anişori, sunt mic?
Eu mă cred tare voinic!
Pe mâini, pe gât şi pe faţă
Prof. unv.dr. Ovidiu Ghidirmic
Mă spăl dis-de-dimineaţă,
Fără pic de ajutor,
Vesel, repede, cu spor.
Vai! dar cum m-am încălţat?
Dreptu-n stângul am băgat.
Ha! Ha! Ha! nu e nimic,
Eu sunt Prâslea cel voinic!
Să vorbim politicos
Să vorbim politicos-
Nu e lucru de prisos,
„Mulţumesc“,
„Te rog frumos“,
Sunt cuvinte de folos.
De ai fi un vrăjitor,
Le-ai folosi cu mult spor,
Orice vrajă ţi-ar ieşi,
De frumos tu vei vorbi.
Înainte să vorbim
Trebuie să ne gândim:
Nici prea tare, nici prea-ncet,
Căci aşa e înţelept.
Vorbim clar şi fără gesturi,
Nu ne tragem de şireturi!
Cu mâinile-n buzunare?
Nu e voie! Nu ştii oare?
Cuvintele din imaginaţie,
Le folosim cu graţie.
Nu minţim şi nu certăm
Pe cei cu care discutăm.
De cineva ne întreabă
Răspundem, dar nu în grabă,
Iar atunci vorbim puţin
Ca să nu îl plictisim!
Dar nici în doi peri nu-i bine
Căci zgârciţi noi vom fi mâine.
Nici prea repede, ori rar,
Vorba dulce e un dar!
Vorbim la apropiaţi,
La părinţi, surori şi fraţi,
Oamenii necunoscuţi
Nu e bine să-i saluţi.
Reţetă
În cartea de bucate,
A dragii mele bunici,
Am găsit azi o reţetă-
Pentru copiii cuminţi.
Şi printre ingrediente,
O vorbă bună am aflat,
Cuvinte magice şi sfaturi,
De micuţu-i supărat.
Se ia o vorbă dulce
Şi un copil educat,
Nici prea tare, nici prea-ncet,
Se modelează, separat.
Se curăţă de grabă,
Gesturi, minciuni şi ceartă,
Stratul de plictiseală,
Se-nlătură îndată.
Politeţea şi iertarea
l
Amândouă se unesc,
Cuvinte magice se presară:
„Te rog frumos!“,
„Mulţumesc!“
Şoricelul
Şoricelul-micul hoţ,
Face în dulap negoţ,
Cu brânzică şi smochine,
Şi se ospătează bine.
Dar clientul său fidel,
Este chiar un motănel.
Pentru el fură salam,
Peşte crud şi parmezan.
Când Miţi e supărat,
Lui Chiţ-Chiţ dă ultimat:
Vrea burtica-n mare grabă,
Ca un paşă să şi-o facă.
Şoricelul e sătul,
Şi-ar pleca la Istambul,
Auzit-a el se pare,
C-acolo-i negoţu-n floare.
Însă ghemul de blăniţă,
Lipsit de recunoştinţă,
Fie soare, fie ger,
Vrea comerţ şi-n frigider.
Pisicuța
Vă-ntrebaţi adesea oare:
Cum şi ce e o pisică?
Ghemotoc de blană moale,
De şoricei fără frică.
Maidaneză sau de rasă,
Pofticioasă e din fire,
Toată ziua ar sta în casă,
Sfârr! sfârr! sfârr! fără ruşine.
Vrea la mic-dejun lăptic,
Urdă dulce şi cu peşte,
Cu smântână pe botic,
La prânz şi cină gândeşte.
Ar vrea ca amic de joacă,
Zi de zi un şoricel,
Şi când jocul ar fi gata,
Să-l mănânce ca prim-fel.
Numai franjuri e perdeaua,
Pernuţa-i zdrenţuită,
Aţi ghicit, Pisi-beleaua,
Vrea să fie pedepsită?
Doar de căţei să se teamă,
Ştie bine, din bunici,
Docuță Elena-Loredana
Prof Șc. Gim. Săcelu
Un lucru de luat în seamă:
Părinţii lor n-au fost amici!
De vorbă cu lacrima
Pe când mă aflam departe,
Eu-pribeag cu al meu gând,
Şi o lacrimă stingheră
Îmi cade-n palmă suspinând.
Las totul - doar pentru-o clipă,
Şi fără a mai gândi.
Mâna lacrimă ridică,
Ochiu-ncepe a o privi.
La a sufletului poartă
Ea începe a bătea,
Îi deschid, dar să socoată:
De este sau nu a mea?
Căci eu lacrimile toate,
În mare le-am aruncat,
Iar marea de lacrimi plină,
Deîndată am secat.
Fără pic de şovăire,
Lacrima dreptul îşi cere,
Nu din marea cea de lacrimi,
Ci din marea de durere.
Şi mă-ntreabă: nu ştii oare?
Că-n al tău suflet pustiu
Ard ca tăciunele-n vatră,
Să mă sting? Nici eu nu ştiu.
Căci mi-aduci durere multă,
Şi atunci eu prind putere,
Ce-i o lacrimă-ntr-o viaţă?
Nu e nicicând o avere.
Cocoşul şi pisica
O pisică şi-un cocoş
Se tot ceartă sus pe coş,
Şi n-a-nceput bine cearta
Că în curte-i toată ceata:
Zeci de păsări şi motani
Ce nu s-au văzut de ani,
Cu privirile pe coş
Zgomotoşi şi curioşi.
Un „miorlau“ şi-un „cucurigu“
Măriră şi mai mult ringul,
Iar apoi mâţa vicleană
Spuse, aşa, cu îndoială:
„Măi cocoş, ce ai cu mine?
Nu ţi-e bine, ce-i cu tine?“
„Nu face acum pe hoaţa
Că o să iţi tai mustaţa!
Ştii tu dragii puişori
Ce se jucau printre flori?
I-ai mâncat, ghem rău de blană,
Plânsul nu le-ai luat în seama?
„Sunt bătrână, vai de ei!
Şi-am crezut că-s şoricei.“
„De ai să mai minţi o dată
Vei rămâne fără coadă!
Galben şi cu cenuşiu
Nu-i tot una, de eu ştiu“.
Cocoşelul amărât,
În ogradă a coborât,
Şi pe-al său prieten bun
L-a rugat ceva acum.
Azorică a-nţeles
Şi la treabă a şi mers,
Un „miorlau“ şi-un „mârâit“
Toată ceata a-ngrozit.
Doar cocoşul bate tare
Din aripi ca de urare:
„Nu îţi fie Miţi, frică
El crede că eşti: Pisică“.
Bietul hoinar
35

Fi tot timpul cel mai bun
De când am primit invitația de a scrie acest articol, mă tot gandesc cum aș putea să încep, ce să vă povestesc,
cum să îi dau viață acestuia. Chiar dacă domeniul meu profesional nu are legatură cu literatura, voi încerca să mă
apropii cât mai mult de esența pe care mi-aș dori să o transmit cititorului.
De ce copiii crescuți la țară sunt esențe tari
ținute în sticluțe mici?
De foarte multe ori copiii născuți și crescuți la
țară devin oameni cu perspective, ambiții și idea-
luri. Oameni puternici! Ne-am întrebat vreodată
de ce se întâmplă acest lucru? Să fie oare din
cauza faptului că se nasc în familii modeste care
deși nu pot să le ofere prea multe lucruri materi-
ale le ofera educație, îi învață ce înseamnă res-
ponsabilitatea și le arată cum să privească spre
viitor cu speranță?
Educația vizează activitatea de formare-dez-
voltare a personalității umane, de aceea este
foarte important ca baza să fie solidă. La forma-
rea acesteia un rol cheie îl au părinții, dar totoda-
tă educatorul, învățătorul și mai apoi profesorii.
Responsabilitatea este considerată o valoa-
re și o calitate a umanității , fiind o caracteristică
pozitivă a oamenilor, prin care aceștia sunt capa-
bili să se angajeze și să acționeze într-un mod cât
mai corect.
Speranța, prin definiție, este un sentiment de
încredere că totul va fi bine în ceea ce privește o
acțiune, o dorință sau o reușită. Omul are nevoie
de speranță pentru a depăși momentele în care
totul pare a fi pierdut. Ea este cea care ne face să
știm că atunci când afară este ceață și întunecat,
deasupra norilor pufoși soarele stăpânește uni-
versul.
Având cunoștință despre aceste trei lucruri,
omul poate îndrăzni să viseze, dobândind astfel
cea mai puternică armă în aș depăși limitele. Oa-
menilor le pot fi luate multe lucruri, dar nu și
dreptul de a visa!
Pentru orice lucru construit cea mai impor-
tantă este baza, la fel se întamplă și în drumul
oamenilor „ mici” care ajung oameni „mari”. La
acest început de drum se află doi oameni cu nu-
mele de PĂRINȚI, mai exact MAMA și TATA . Poate
nu toți părinții sunt „cei mai buni”, poate nu toți
au știut cum să se descurce cu toată treaba asta
de a fi părinte care cu siguranță este una din cele
mai mari responsabilități, poate că nu au fost
mereu așa cum ți-ai fi dorit să fie, poate că nu ai
putut să le spui mereu chiar totul…dar indiferent
ce prostii ai făcut, cât de urât te-ai purtat, ei te-au
36
l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
iertat și te-au primit cu brațele deschise. Te-au
învățat ce e bine și, deși nu i-ai ascultat mereu și
ai făcut tot cum ai crezut tu că este bine, au știut
cum să te înțeleagă. Chiar dacă ai făcut un million
de prostii, cele două suflete nu au încetat nicioda-
tă să te iubească. Oare nu pe genele mamei atâr-
nă orele noastre de nesomn, atunci când suntem
chinuiți de o răceală grea sau orologiul bate la o
oră târzie iar patul nostru este încă gol? Părinții
spun că vom cunoaște cum funcționează dragos-
tea lor și de ce este atât de puternică doar atunci
când vom deveni și noi părinți. Rămânem îndato-
rați lor pentru că din toate plăcerile acestei lumi,
ei au ales să trudească pentru liniștea somnului
nostru.
Copilaria la țară își are farmecul și parfumul
ei. Încă de mici, copiii sunt învățați și deprinși cu
munca. Cu picioarele goale, desculți, aceștia fug
printre ghimpi, pietre sau chiar mărăcini făcân-
du-și datoria la păzitul animalelor – în cazul meu
la cele 50-60 de curci pe care le avea mama în
fiecare an. La cei 8-9 ani acesta era jobul meu, de
a merge cu curcile în fiecare după-amiază. Aveam
tură de câte o săptămână, următoarele două
aparținând celor doi frați ai mei. Ce usurare!
Coliba construită din nuele și acoperită cu
frunze în care mă adăposteam când ploaia mă lua
pe nepregătite la “muncă” este imaginea pură a
copilăriei, de aceasta fiind responsabili cei doi
“colegi de muncă”. Copiii de țărani știu să mun-
cească și nu se tem de acest lucru, îl fac chiar cu
plăcere. Ei știu că prin muncă și ambiție vor ajun-
ge unde își doresc, nu au frica de a pierde și nici-
odată nu se mulțumesc cu puțin…în sensul bun
al cuvântului. Aleg să fie tot timpul pe locul cel
mai înalt al podiumului din dorința de a fi cea mai
bună variantă a lor.
ZBORUL
După ce baza a fost foarte bine consolidată
urmează ridicarea clădirii. Acesta este momentul
în care pasărea își ia zborul din cuib și începe să
își urmeze visul.
Micul nostru om de la sat ajunge în inima ora-
șului, unde clădirile sunt imense, drumurile aglo-
merate, liniștea este transformată în gălăgie, dar
asta nu îl sperie, ba chiar îl entuziasmează. Își dă
seama de faptul că schimbarea începe să apară
în viața lui, așa că trebuie să știe să o accepte.
Ajunge să locuiască într-un cămin unde va sta în
aceeași camera cu mai multe persoane. Acest lu-
cru îi oferă prilejul de a socializa, de a învăța ce
este compromisul și de a accepta oamenii așa
cum sunt ei în diferite perioade și stări emoționa-
le, cum ar fi: depresia, inhibarea, fericirea. Viața
de cămin îl maturizează, îl ajută să devină inde-
pendent, îi oferă o experiență multiculturală fiind
înconjurat de oameni din diferite culturi.
Căminul presupune reguli scrise de care se
ocupă administrația, dar în urma acestora vin și
regulile nescrise care apar de obicei la nivel de
cameră, unde fiecăruia îi revin anumite sarcini.
Norme morale ale căminului:
spațiul “meu” devine spațiul “nostru” ;
ziua de pachet este motiv de sărbătoare
pentru toată camera;
nu îți distrage colegul când învață, pentru
că va veni și rândul tău;
vizitatorii colegului/colegei sunt automat și
vizitatorii tăi;
nu contează dacă ai de pregătit teme pentru
ziua de mâine, invitațiile la petreceri nu se refuză
niciodată.
Așadar, viața de student nu va fi nicidecum
ușoară, dar este o etapă importantă în dezvolta-
rea personală pe parcursul căreia vă veți forma
deprinderi dintre cele mai variate ce vă vor folosi
atât în viața profesională cât și în cea personală.
Pe cât este de fascinantă, pe atât este de im-
previzibilă. Trebuie să știi ce să alegi
din ea, să nu te lași influențat și să nu
uiți care este obiectivul tău. Prietenii
sunt familia pe care ti-o alegi.
Într-o lume în care relațiile superfi-
ciale sunt din ce în ce mai dese, priete-
nia adevărată este mai rară dar și mai
adâncă.
Prietenia înseamnă încredere, sin-
ceritate, o legătură de suflet, care nu
poate fi desființată de nimeni și de ni-
mic. Este clar că nu trebuie teoretizată,
CIORTAN LUMINIȚA –
Farmacist rezident, Timișoara
ea se trăiește și-atât. Pentru a lega o relație de
prietenie nu este suficientă bunăvoința. Nu-i de
ajuns să-ți dorești un prieten, trebuie să faci un
efort, să devii tu însuși prietenul cuiva.
Prietenii adevărați sunt persoanele care te în-
țeleg și rezonează cu tine, cei față de care nu este
nevoie să porți măști sociale sau să joci anumite
roluri. Tot ei sunt cei care se bucură pentru reuși-
tele tale, sunt preocupați pentru starea ta de bine
și te susțin atunci când ai dificultăți. Când greul te
apasă, prietenii te susțin și te încurajază să mergi
mai departe. Uneori strigă prezent pentru tine la
orele de curs la care nu poți ajunge, alteori te aju-
tă să te ridici din propria cenușă, să renaști. Fie-
care om merită să aibă parte de cel puțin un pri-
eten adevărat în viața lui. Eu sunt o norocoasă din
acest punct de vedere, pentru asta pot să spun
doar atât -MULTUMESC DRAGELOR!
DEPĂȘEȘTE-ȚI LIMITELE!
Fiecare persoană are câte o listă de temeri
care o împiedică să își atingă obiectivele, acea
voce interioară care îi pune sub semnul întrebării
capacitățile și talentele. Acest pesimism care îți
încetinește evoluția trebuie depășit. În primul
rând uită de emoțiile negative și prejudecăți. Să
nu îți fie teamă de provocări sau de eventualele
eșecuri. Aplică tot ce ai învățat din realizările sau
greșelile tale în noile proiecte din prezent.
Dorește-ți mai mult de la tine și bucură-te de
tot ce te înconjoară. Acționează! Dă-ți voie să fii
eroul propriei vieți. Nu uita că în momentul în care
iei o decizie ești influențat de factorii actuali din
viața ta, așa că nu trebuie niciodată să regreți lu-
crurile pe care le-ai făcut deja , cu siguranță la
momentul respectiv așa ai considerat ca este
bine.
Dragă cititorule, îți doresc ca în fiecare zi să fii
motorul de pornire al copiilor tăi, bucuria soțului \
soției, căldura părinților și nu în ultimul rând zâm-
betul prietenilor tăi.

Pentru antropologul,
ecologistul şi biologul britanic
Gregory Bateson (n. 1904),
considerat precursor al mo-
delului comunicaţional repre-
zentat de Şcoala de la Palo
Alto (California, SUA), lumea
este văzută ca o vastă reţea
Prof. Bușe Sorina – de interacţiuni, cu mecanis-
Liceul de Muzica și Arte Plastice Tg-Jiu me extrem de complexe de
reglare a acestor inter-rela-
ţionări, dominante fiind me-
reu principiile cauzalităţii.
Şcoala de la Palo Alto va esenţializa teza – totul este comunicare! –, înţe-
legând prin aceasta o filosofie generală a relaţiei omului cu mediul unde trăieş-
te, deoarece „ştiinţa, arta sau practicile cotidiene nu sunt decât sectoare con-
ţinute în comunicarea care le înglobează”, iar procesul comunicării „va
reflecta întregul joc al raţiunii şi al activităţilor ei.”
Paul Watzlawick, Janet Beavin, Don Jackson, trei importanţi membrii ai
Colegiului invizibil al Şcolii de la Palo Alto, s-au asociat în elaborarea unei lu-
crări fundamentale a domeniului, şi anume: O logică a comunicării, în care sunt
date explicaţiile cuvenite şi pe înţelesul tuturor, conform cărora fiecare ins
uman participă activ la procesul comunicaţional, se află la originea sau este
ţinta acestuia.
Imposibilitatea de a nu comunica. Prima axiomă a şcolii californiene
este destul de concisă şi de clară: comunicarea este inevitabilă, prin care sunt
integrate, practic, sferei comunicaţionale atât acţiunile intenţionate, cât şi cele
neintenţionate.
În viziunea lui Paul Watzlawick, în comunicarea umană, există o proprieta-
te fundamentală a comportamentului și de cele mai multe ori este trecută cu
vederea: comportamentul nu posedă un contrariu. Cu alte cuvinte, nu există
noncomportament sau individul nu poate să nu se comporte. Activitatea și in-
activitatea, cuvintele și tăcerea au toate valoare de mesaj, adică îi influențează
pe ceilalți, iar acești ceilalți, la rândul lor, nu pot să nu răspundă la aceste co-
municări, și astfel comunică și ei. Imposibilitatea de a nu comunica e un feno-
men care prezintă un interes mai mult decât teoretic, este parte integrantă a
dilemei schizofrenice deoarece schizofrenicul încearcă să nu comunice. Dar
deoarece și tăcerea, nonsensul, imobilitatea, tăcerea posturală sau oricare altă
formă de negare reprezintă în sine o comunicare, schizofrenicul este pus în
fața sarcinii imposibile de a nega că el comunică. Una dintre axiomele metaco-
municaționale importante ale pragmaticii este : nimeni nu poate să comunice.
Conținutul comunicării și nivelurile de relații din cadrul ei. Cea de-a
doua axiomă a comunicării umane menționează : „Comunicarea se desfăşoară
la două niveluri: intenţional şi relaţional, cel de-al doilea ne oferă indicaţii de
interpretare a conţinutului celui dintâi.” Aceasta înseamnă că orice formă de
comunicare am analiza, putem observa două aspecte importante : unul legat
de conţinut, iar cel de-al doilea este reprezentat de relaţionarea propriu-zisă,
acesta din urmă cuprinzându-l şi pe primul, fiind, prin aceasta, „o metacomu-
nicare.”
Se pare că o relație este cu atât mai spontană și mai sănătoasă cu cât
dimensiunea de relație a comunicării se eclipsează în culise iar relațiile mala-
dive sunt caracterizate de o luptă constantă pentru definirea relației, în care
conținutul comunicării devine din ce în ce mai puțin important. Dimensiunea
relațională a comunicării, faptul de a fi comunicare despre comunicare, cadrul
conceptual, limbajul pe care, cel ce analizează comunicarea, trebuie să-l adop-
te când comunică despre comunicare, reprezintă metacomunicarea. O altă
axiomă a comunicării susține: orice comunicare posedă un aspect de conținut
și unul de relație, ultimul clasificând statutul primului și, de aceea , fiind meta-
comunicare.
Punctuația seriei de evenimente.Axioma a treia stipulează: „Comunica-
rea este un proces continuu, ce nu poate fi tratat în termeni de cauză-efect sau
stimul-răspuns”, în cadrul căruia se reliefează interacţiunile şi schimburile de
mesaje între „comunicatori”, ca un şir continuu de informaţii, fără însă ca
acestea să creeze neapărat „un statut de dependenţă.”
O altă caracteristică fundamentală a comunicării investigată, de către spe-
cialiști, este cea a interacțiunii, schimbului de mesaje, între cei ce comunică.
Participanții la interacțiune vor introduce ceea ce Whorf, Bateson și Jackson au
numit ” punctuația unei serii de evenimente”. O altă axiomă metacomunicațio-
nală, propusă de specialiști, este : natura relației depinde de punctuația șiruri-
lor comunicaționale dintre comunicanți.
Comunicare analogică și digitală. În axioma a patra ni se arată astfel :
„Comunicarea îmbracă fie o formă digitală, fie una analogică.” Termenii utilizaţi
sunt preluaţi din domeniul ciberneticii. Cercetătorii au constatat că doar în pro-
cesul de comunicare umană se realizează cele două tipologii, fiinţa omenească
l M u r m u r u l J i l ţu l u i
Axiomele comunicării
fiind „singurul gen de organism capabil să utilizeze cele două moduri de comu-
nicare”, care „nu există paralel sau complementar: ele pot să coexiste şi să se
completeze în orice mesaj. După toate probabilităţile, conţinutul (informaţia) se
transmite digital şi relaţia analogic. Comunicarea analogică poate fi pusă în
legătură, mai ușor, cu lucrurile la care se referă. Comunicarea analogică își are
rădăcinile în perioadele mai vechi ale evoluției și de aceea are o rază de acțiu-
ne mai mare decât modalitatea digitală de comunicare verbală, care este mult
mai recentă și mai abstractă. La o întrebare precum ” Ce este comunicarea
analogică?”, putem răspunde că ea constă practic în toată comunicarea non-
verbală. Termenul este înșelător, deoarece adesea e aplicat doar mișcărilor
corporale, adică unui comportament chinestezic. Termenul de comunicare ana-
logică trebuie să acopere postura , gesticulația, expresia facială, inflexiunea
vocală, frazarea, ritmul și cadența cuvintelor însele, ca și altă manifestare non-
verbală de care e capabil organismul. Omul este singurul organism care folo-
sește atât comunicarea digitală, cât și pe cea analogică. Omul comunică digital
și de aceea majoritatea realizărilor civilizației, dacă nu toate, ar fi de neconce-
put fără evoluția unui limbaj uman digital. Animalul nu pricepe sensul cuvinte-
lor, ci abundenta comunicare analogică din paralel cu vorbirea. Relația nu apa-
re doar între animale ori oameni și animale, ci în multe alte zone ale vieții
omenești, precum curtarea, dragostea, ajutorul, lupta și când avem de-a face
cu copii mici sau cu pacienții cu tulburări psihice grave. Copiii, nebunii și ani-
malele au fost întotdeauna considerați ca având o capacitate mai bună de a
intui sinceritatea sau nesinceritatea atitudinilor omenești, este ușor să declari
ceva verbal, dar este greu să transpui minciuna pe tărâm analogic. Ființele
omenești comunică atât digital, cât și analogic. Limbajul digital posedă o sinta-
xă logică extrem de complexă și puternică, dar îi lipsește o semantică în dome-
niul relației, în vreme ce limbajul analogic dispune de o semantică, dar nu are
o sintaxă adecvată pentru definirea univocă a naturii relației.
Dacă oferim un cadou, este indubitabil o comunicare analogică iar în func-
ție de felul în care receptorul vede relația cu cel care dăruiește, poate să o
considere ca pe un semn de afecțiune, ca pe o mită sau ca pe o restituire. Ne
putem întreba: care este sensul digital al palorii, tremuratului, sudorii și bâlbâ-
ielii unui interogat? Specialiștii ne vorbesc despre proba vinovăției sale dar și
despre comportamentul unui nevinovat care trece prin coșmarul că este sus-
pectat de o crimă și care realizează că teama sa poate fi interpretată ca vino-
văție.
Interacțiunea simetrică și interacțiunea complementară. Cea de-a
cincea axiomă a comunicării a rămas „încremenită” în formularea: „Orice pro-
ces de comunicare este simetric sau complementar, dacă el se întemeiază,
respectiv, pe egalitate sau diferenţă.” Interacțiunea simetrică și complementa-
ră pot fi descrise drept relații bazate fie pe egalitate, fie pe diferență. Interacți-
unea simetrică este, așadar, caracterizată de egalitate și de minimizarea dife-
rențelor, în vreme ce interacțiunea complementară se bazează pe maximizarea
diferențelor. Relația de complementaritate poate fi determinată de contextul
social sau cultural, ca în cazurile mamei și copilului, doctorului și pacientului
sau profesorului și elevului, în care comportamentele pot fi diferite, dar concor-
dante și se stimulează reciproc.
Ultima axiomă evidențiată de specialiști este: Toate schimburile comunica-
ționale sunt fie simetrice, fie complementare, după cum sunt bazate pe egali-
tate sau diferență.
După părerea specialiștilor, simetria și complementaritatea din comunica-
re nu sunt prin ele însele ” bune” sau ” rele”, ” normale” sau ” anormale”. Cele
două concepte se referă pur și simplu la două categorii fundamentale în care
poate fi încadrat orice schimb din comunicare. Ambele îndeplinesc roluri im-
portante și se poate conchide că ambele trebuie să fie prezente, într-o alterna-
re reciprocă sau în sfere diferite; fiecare tipar îl poate stabiliza pe celălalt când
unul dintre ele scapă de sub control, este necesar ca ambii parteneri să se
raporteze la celălalt simetric în unele domenii, respectiv complementar în alte-
le. Într-o relație simetrică sănătoasă, partenerii sunt capabili să se accepte așa
l
cum sunt, ceea ce conduce la respect mutual și la încredere în respectul celui-
lalt, ceea ce e o confirmare reciprocă reală a sinelui fiecăruia; când o relație
simetrică se destramă, observăm respingerea sinelui celuilalt. În relațiile com-
plementare putem găsi aceeași confirmare pozitivă sănătoasă a fiecărui mem-
bru. Patologiile relațiilor de complementaritate tind să conducă la infirmări mai
des decât la respingerea sinelui celuilalt. Psihanaliza califică relațiile comple-
mentare drept sadomasochiste și le consideră ca pe o legătură mai mult sau
mai puțin întâmplătoare între doi indivizi ale căror caractere strâmb croite se
potrivesc.
A şasea axiomă conţine un enunţ extrem de concis: „Comunicarea este
ireversibilă.”
În sfârşit, în cea de-a şaptea axiomă se afirmă: „Comunicarea presupune
procese de ajustare şi acomodare.”
Axiomele menționate sunt ipoteze, conturate destul de informal și sunt mai
degrabă preliminare decât exhaustive, sunt destul de eterogene una față de
cealaltă, căci exploatează observații extrem de diferite despre fenomenele de
comunicare. Le unesc importanța lor pragmatică care se bazează pe faptul că
se referă la aspecte interpersonale. Oricum, importanţa teoriei, în ansamblul ei,
nici nu mai poate fi pusă astăzi la îndoială: ea rezidă, în primul rând, din apre-
cierea procesului comunicaţional ca fiind „o activitate colectivă, condusă de
reguli învăţate inconştient” şi, apoi, din sublinierea repetată a adoptării unei
„gramatici a comunicării”.
Proprietățile sistemelor de interacțiuni. Pentru Laing și Berne, ceea ce
marchează individul, ceea ce el reține, sunt relații, contextul interacțional fiind
cel care imprimă forme în psihism. Specialiștii evidențiază că aceste forme
marchează individul, adultul încearcă să refolosească relațiile, amprenta lor din
copilărie. O importantă descoperire a noii psihologii este ideea că grupurile,
familiile, instituțiile ”bolnave” sunt ansambluri ce funcționează după reguli ri-
gide, de care membrii acestora sunt profund atașați și care fac totul să le per-
petueze.
Constructivismul școlii de la Palo Alto pleacă de la noțiunile de punctare și
cadraj. Watzlawick, șeful școlii de la Palo Alto, precizează următoarele: ” Oprin-
du-ne la un singur comportament al unui individ, el poate fi calificat drept
bolnav, patologic, în timp ce același comportament plasat în contextul interac-
țiunilor cu ceilalți membri ai grupului din care acel individ face parte nu mai
apare ca fiind patologic, ci adaptat.” Noțiunea de ” recadraj” este, de aseme-
nea, fundamentală pentru studiul schimbării comportamentului. Pentru a mo-
difica o conduită trebuie în mod esențial modificat sistemul în care aceasta se
desfășoară. Dar sistemul este greu de prins întrucât, în general, e vorba de
mediul familial în care subiectul și-a petrecut copilăria. Una dintre strategiile de
schimbare constă în schimbarea contextului sau în modificarea percepției con-
textului de către subiect și aceasta este esența tehnicii recadrajului. Pentru
Școala de la Palo Alto totul se reduce la studiul situației de interacțiune. Jac-
kson menționa că ” specificul perspectivei interacționale este susținerea fap-
tului că natura umană și ordinea socială sunt rezultate ale comunicării adică
simptomele, mecanismele de apărare, structura caracterului și personalitatea
drept termeni care descriu interacțiuni tipice ale individului ca răspunsuri la un
context interpersonal particular.” D. Jackson, studiind din 1965 familia și inter-
acțiunile din cadrul ei, a constatat că ” familia este un sistem care se conduce
după niște reguli. Membrii săi se comportă, unii față de alții repetitiv și organi-
zat, acest tip de structurare a comportamentelor putând fi izolat ca un principiu
direct al vieții de familie”.
Observația clinică ne arată că familiile patologice par incapabile să gă-
sească comportamente noi în stare să rupă cercurile vicioase în care funcțio-
nează și sunt incapabile, de asemenea, să genereze noi reguli de comporta-
ment.
Comunicarea paradoxală. Noțiunea de comunicare paradoxală, susțin
specialiștii, este foarte importantă deoarece ea se află în centrul concepției
despre relația patologică și intervenția terapeutică. Noua psihologie încearcă
să identifice o situație fundamentală a copilului propice dublei constrângeri
care are loc între copil și mediul său social, este o etapă de tranziție iar proble-
ma esențială a copilului este de a trece de la o situație de dependență infantilă
normală la o situație de dependență matură. Familia, tatăl sau mama pot să nu
acționeze coerent și să perturbe definitiv relațiile copilului și o dată ajuns adult,
să-l determine pe acesta să caute reproducerea unor astfel de relații cu mediul
său. S-a susținut că prescripția comportamentului are la bază concepția ” con-
structivistă” a viziunilor asupra lumii, aceasta încercând să determine subiectul
să acționeze ca și cum el ar trăi și ar acționa într-o realitate diferită de cea pe
care deja și-a construit-o, subiectul contribuie la construirea unei alte realități
și deci va avea o altă conduită. După Watzlawick, se constată că această con-
cepție a tratării ”simptomatice” ( numai a simptomului ) a bolii este de necon-
ciliat cu modelul teoretic psihanalitic. Noua psihologie susținea ca ea vindecă
prin schimbarea conduitei subiectului, ea fiind însoțită și de o reconstrucție a
reprezentării de ansamblu a relațiilor în care bolnavul se află.
37

Începuturi de carieră didactică la Mătăsari
Toamna anului 1981 m-a adus în Gorj, la Șco-
ala Generală cu clasele I- VIII din Mătăsari.Veneam
de la câmpie, mai precis din Teleorman, după
primii trei ani de carieră didactică ca profesor
suplinitor de fizică și educație fizică. Deși termi-
nasem Liceul Pedagogic din Turnu Măgurele în
anul 1978, nefiind posturi libere de învățători, pri-
misem repartiție guvernamentală pe catedra de
fizică și educație fizică, la școala din satul natal,
Dudu, până la apariția unui post liber de învățători.
Cum șanse să pot profesa ca învățător nu se între-
vedeau prea repede în comuna natală, după ce
am obținut gradul didactic definitiv în învățământ,
am pornit spre Gorj, unde lucra soțul meu. Aflase
că există posturi libere de profesor la școala din
Mătăsari și la școala din Brădet. Astfel, în septem-
brie 1981,eu, Dorina Radu, am ajuns să predau
matematică elevilor din Mătăsari, avându-l ca di-
rector pe cel mai bun dintre directorii întâlniți în
această viață de dascăl, pe regretatul profesor de
fizică, distinsul om, Dădălău Ion. Domnul director a
fost prima persoană care mi-a acordat încredere
și m-a susținut în obținerea postului de profesor
suplinitor de matematică, m-a încurajat și mi-a
deschis drumul frumos al educației gorjene. Am
fost bine primită în școală de toți colegii, fie profe-
sori, fie învățători, am fost solicitată să particip la
anumite acțiuni și m-am implicat în toate activi-
tățile școlii. În această școală, am cunoscut oame-
ni deosebiți, cu mare iubire de profesie , prietenoși
și realiști. Am fost surprinsă să întâlnesc aici multe
familii cu tradiție în școală, învățători și profesori
cu greutate în educația mătăsărenilor, localnici
gospodari care și-au educat și format elevii și pe
propriii copii să devină dascăli mai târziu în satul
natal. Pot începe cu familia Dădălău Dumitru și
Dădălău Floarea, Dădălău Ion și Dădălău Luminița,
Panfiloiu Constantin și Panfiloiu Gica, Dădălău
Nicolae și Dădălău Mioara, Stoichițoiu Pavel și
Stoichițoiu Maria, Draga Gheorghe și Draga Elena,
Ciobanu Dorel și Ciobanu Ileana .
Primul an în Gorj a fost destul de greu pentru
mine. Făceam naveta de la Târgu Jiu pe un drum
greu cu multe urcușuri, cu mașini de muncitori
dimineața și cu autobuzul de la ora 14 : 00, la în-
toarcere. Fiind o navetă obositoare am luat hotărâ-
rea să ne mutăm în Mătăsari, în primăvara anului
1982, într-un apartament cu două camere, la eta-
jul II. Nu eram obișnuită cu zona minieră, cu miro-
sul de cărbuni și praful ridicat de utilajele și benzi-
le transportoare pe care le vedeam de la fereastră
și care trosneau în depertare cu cărbunele pe ca-
re-l transportau. Am încercat să mă focusez pe
profesia de dascăl , să-i fac pe elevii mei să iu-
bească matematica și șă învețe cu simț de răs-
pundere. Îmi plăcea și îmi place și acum matema-
tica! Mă descurcam destul de bine, iar dacă
întâmpinam ceva care mă solicita mai mult, ape-
lam la sora mea, care era profesor de matematică
în Pitești. Eram susținută și în școală de doamna
profesoară, Dădălău Floarea( Cicel), profesor de
matematică, cu experiență, care m-a ajutat să mă
obișnuiesc cu predarea matematicii, să devin pu-
ternică și să-mi spun punctul de vedere. Pot spune
că a fost mentorul meu în școala de la Mătăsari
cât timp am predat matematică.
38
l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Îmi amintesc cu nostalgie de cercurile peda-
gogice de matematică la care mergeam împreună
prin școlile din județ, eu necunoscând localitățile
și zonele respective, de modul cum mă prezenta
colegilor de matematică și de vorbele frumoase cu
care mă sfătuia. M-am apropiat foarte mult de
dumneaei, de toți membrii familiei Dădălău, am
legat o frumoasă prietenie pe care o întreținem pe
mai departe.
În acea perioadă, clasele de elevi erau nume-
roase, cu câte 30 , până la 40 de elevi. Era destul
de greu să lucrezi cu atâția elevi! Într-o oră de cla-
să, nu puteai să-i vezi pe toți elevii, să-i întrebi
ceva, sau să le dai posibiltatea să vină la tablă.
Mulți dintre ei rămâneau cu goluri în bagajul de
informații. Oricât ai fi vrut să-i ajuți , timpul de la
clasă nu-ți permitea. Elevii claselor la care am
predat matematica s-au descurcat destul de bine
și mulți dintre ei au reușit să se afirme la concur-
surile scolare de atunci, olimpiadele. După doi ani,
populația din Mătăsari a crescut; veneau tot mai
multe familii din țară care să muncească la carieră
sau în mină și să fie împreună. A crescut astfel
numărul copiilor cuprinși în învățământul preșco-
lar. Fiind mai mulți elevi înscriși pentru clasa I,
s-au creat două clase, iar eu neavând clasă, am
reușit să trec la învățământul primar, să predau ca
învățător la clasa I, la parter.
Pentru mine a fost o nouă pagină deschisă în
cariera mea de dascăl. Am pornit la drum cu 41 de
prichindei mici și năzdrăvani. Să lucrezi cu un
efectiv foarte numeros, cu copii din toate catego-
riile sociale, unii energici, alții retrași, unii mai cu-
minți, iar alții la polul opus era destul de dificil, mai
ales cu copiii de 7 ani. Aveam în clasă și copii de
etnie maghiară, romi, care nu prea cooperau , nu
erau sprijiniți de nimeni acasă și care nu se prea
descurcau la clasă. Era ceva firesc să te trezești
că ai luat de la ei păduchi, dacă te apropiai prea
mult de căpșorul lor și mai aveai și părul lung!
M-am speriat de ceea ce mă aștepta, dar am mers
mai departe! Cu toate acestea,am avut ocazia să
fiu învățătoarea unor copii buni, harnici și isteți –
Alina Cornaciu, Alina Dascălu
Ani Dădălău, Eliza T.,Ceaușescu Octavian, Mari
M.etc. Am reușit să realizez cu ei activități deose-
bite, să organizăm serbări la Căminul Cultural, să
ne cunoaștem împrejurimile și chiar să mergem în
excursii. Cu ei am amintiri frumoase la Monumen-
tul eroilor din fața scolii, la serbările școlare sau la
emoționantele activități pionierești. Mulți dintre
elevii din această serie s-au realizat,am informații
de la ei și sunt mândră că am printre ei și profe-
Prof. Inv. Radu Dorina - Școala
sori. A urmat a doua serie . Ne-am mutat în localul
Gimnazială Nr.1 Rovinari
nou, actualul Colegiu Tehnologic. Perioada de în-
ceput în noul local a fost cu multă muncă, organi-
turi de ceapă și usturoi, câțiva pomi și căpsuni. În
zare și curățenie ca atunci când te muți în casă
spatele blocului, la gradină, copiii noștri se jucau
nouă. Era destul de frumos localul, cu săli de clasă
în voie și erau cei mai buni prieteni. La Mătăsari
mari și luminoase, cu intrări largi în curtea școlii și
am aflat pentru prima dată de pițărăi, am văzut
în școală, cu mobilier nou, adecvat actului educa-
cum se merge în pițărăi și chiar am trimis-o și pe
tiv. O parte dintre colegi au rămas în localul vechi,
fiica mea la colindat cu ceata, alături de fiicele do-
câte o clasă pe fiecare paralelă, iar celelalte clase
amnei Cicel. Mărturisesc că mi-a fost teamă că nu
au avut parte de un nou local de școală. Împreună
se descurcă, dar a avut pe lângă ea învățăcei buni.
cu colegii mei de la învățământul primar, am reușit
Încântarea de pe chipul ei când a ajuns la mine, a
să formăm o echipă puternică, serioasă și munci-
fost suficientă pentru a-mi da seama cât de mult
toare.
i-a plăcut! Domnul doctor Ciobanu îi lua pe copii
Aici, alături de colegii mei, Dădălău Ileana,
și-i plimba la Croici, să stea mai mult în natură.
Udriște Maria, Draga Gheorghe, Ciobanu Dorel,
Mi-am îmbogățit vocabularul cu regionalismele
Buruiană Viorica, Știrbu Maria, Știrbu Vasile, Po-
zonei. Am învățat șă fiu de-a gorjului deoarece aici
pescu Ion, Catrinescu Cornelia, Popescu Ileana,
trăiam .
am avut una dintre cele mai frumoase perioade în
Stabilitatea pe post am dobândit-o mai tărziu,
învățământ.În fiecare an, se mai alăturau colegi
când la mișcarea cadrelor didactice, statutul meu
noi, colectivului nostru. În acea perioadă, activită-
de învățător suplinitor s-a schimbat în învățător
țile pionierești erau la loc de cinste, bine pregătite
titular la Școala Primară Runcurel. Am reușit
și emoționante pentru copii. Cred că fiecare copil
această mișcare cu susținerea domnului prof. Tică
ajuns pionier, își amintește cu drag de acel mo-
Dădălău, care a insistat să-mi pregătesc urgent
ment al primirii cravatei de pionier. A fi pionier, nu
dosarul de transfer și să-l depun la înspectorat în
a fost ceva urât pentru elevii de atunci, nu a adus
primăvara anului 1988.
minusuri în educația lor, din contră, cred că îi mo-
A fost șansa mea și nu am ratat-o, chiar dacă
tiva să fie mai buni, mai harnici, ordonați și mai
timpul era scurt, mijloacele de transport la Teleor-
darnici. Îmi amintesc că am reușit să merg cu
man erau puține și grele. Deși școala de la Run-
această serie de elevi, viitorii pionieri ,în excursie
curel era mai departe și nu aveai cu ce să ajungi
la Târgu- Jiu, la Coloana fără de sfârșit și acolo au
acolo, doar dacă aveai mașina personală, am fost
primit cravata de pionier. Momentul a fost destul
norocoasă șă nu fiu nevoită să ajung la post, am
de plăcut și emoționant pentru ei.
rămas în continuare cu elevii mei la Mătăsari. Pot
Sunt convinsă că elevii mei din acea perioadă:
spune, că ultima serie a fost deosebită, cu elevi
Oae Marilena – prof. de religie, Dădălău Adela-
unul și unul, elevi cu care lucrai lejer , cu așteptări
avocat,Ciobanu Adrian- medic stomatolog, Udriște
mari și de perspectivă.
Cristian- inginer, Dădălău Nicușor-inginer, Bololoi
Revoluția însă, a făcut să pot să-mi iau tran-
Adrian- economist, Aristică Porodan, Banculea Iri-
sferul la Școala Gimnazială Nr. 1 Rovinari, unde
nel, Drăgulin, Irina, Nicolița, Rudi și mulți alții, își
lucra soțul meu, navetist de aproape șase ani. Așa
amintesc de acele momente frumoase și de tot
am reușit să ne stabilim domiciliul la Rovinari,
ceea ce am realizat cu mare drag împreună. Am
chiar dacă Andreea, fiica noastră , ne-a reproșat
pregătit serbări frumoase cu elevii, de Ziua eroilor
un an de zile că am luat-o de lângă prietenii ei, că
depuneam coroane de flori la monumentul din fața
la Mătăsari era mult mai bine, că la Rovinari nu era
școlii alături de soldați, marcam toate momentele
nimic frumos!
istorice, traditionale, dar și cele îndrăgite de șco-
Începând cu anul 1990 am început o nouă
lari. Tot în acea perioadă a anilor 1982- 1989,
etapă, după nouă ani frumoși petrecuți la Mătă-
exista Moș Gerilă la școală, iar Moș Crăciun acasă,
sari, printre oameni frumoși la suflet și buni, etapa
Moș pe care îl sărbătoream cum se cuvine, cân-
Rovinari care durează și astăzi. Deși la origini sunt
tam și ne distram.
teleormăneancă, petrecând cea mai mare parte
În tot acest timp, mi-am îmbogățit orizontul
din viață printre gorjeni, am ajuns să spun că sunt
cultural gorjenesc, am ajuns să cunosc oameni
mai mult olteancă, ca și bunica mea dinspre tată,-
noi, minunați cu care am împărtășit bucurii și am
să știu mai multe despre Gorj , să am prieteni de
învățat să fim părinți buni pentru copiii noștri. Am
suflet aici, să fiu implicată în multe activități și să
foarte multe amintiri frumoase din acea perioadă
mă simt acasă în Gorj. Am ajuns să iubesc aceste
și nu pot să nu amintesc de grădina din spatele
meleaguri, să le promovez și să spun cu inima de-
blocului, unde împreună cu colegele mele, Lorica
schisă că sunt teleolteancă.
Ciobanu și Maria Udriste, cultivam legume , stra-
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Stenograma discuțiilor la ultima întâlnire Ceaușescu - Gorbaciov din 4 decembrie 1989

Gorbaciov, către Ceaușescu: „Veți mai trăi până pe 9 ianuarie”

În 4 decembrie 1989 a avut loc ultima întâlnire între Nicolae Ceaușescu, președintele și secretarul general al Partidului Comunist Român și Mihail Sergheevici Gorbaciov, primul secretar al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, omul care avea să
semneze înlăturarea dictatorului român de la putere peste câteva săptămâni. Întâlnirea a avut loc la Moscova, Gorbaciov convocând toți liderii țărilor comuniste pentru a-i informa despre discuțiile pe care le-a avut la Malta cu președintele SUA, George W.
Bush. Întâlnirea de la Malta fusese în 2-3 decembrie 1989, iar acolo se hotărâse ca URSS să aibă mână liberă în schimbarea regimurilor comuniste din Europa de Est.
Nicolae Ceaușescu rămăsese singurul lider care nu fusese atins de valul de prestroika. Era speriat. Căuta să obțină răspunsuri de la Mihail Gorbaciov, venise cu speranța că nu i se va întâmpla nimic. Știa că urmează ceva împotriva lui, dar nu știa ce.
Avea să afle peste numai câteva săptămâni de la ultima întâlnire cu Mihail Gorbaciov.
Discuția dintre liderii celor două țări a avut loc la finalul unei întâlniri mai ample a liderilor țărilor din Pactul de la Varșovia, la care liderul PCUS a prezentat informații detaliate despre discuțiile sale cu președintele SUA George W. Bush (Sr.) în Malta pe
2-3 decembrie. Unul dintre principalele subiecte de discuție dintre Gorbaciov și Bush a fost situația din țările din Europa de Est, unde în toamna anului 1989 trecerea de la dictaturile comuniste la formele de guvernare bazate pe pluralism politic s-a acce-
lerat brusc – RDG s-a alăturat Poloniei și Ungariei, care a evoluat treptat spre noul model, Bulgaria și Cehoslovacia, unde în octombrie-noiembrie are loc un lanț de revoluții de catifea într-o reacție în lanț.
Puternic speriat de ceea ce se întâmplă în alte ţări ale Europei de Est, Ceauşescu, care până la începutul lunii decembrie a rămas „ultimul dintre mohicani”, care s-a remarcat puternic pe fondul conducătorilor noului apel, a acordat o mare atenţie în-
tâlnirea cu Gorbaciov și a insistat cu fermitate să țină o conversație bilaterală. După ce a primit o scrisoare de la Comitetul Central al PCUS prin care îl invita la o ședință de informare cu privire la rezultatele viitoarelor contacte dintre M. Gorbaciov și
George W. Bush, liderul român, într-o scrisoare de răspuns din 27 noiembrie, a afirmat că, dacă conversația sa separată cu Gorbaciov nu a fost planificată, România s-ar putea mulțumi cu trimiterea la Moscova a ministrului adjunct de externe.
În aceeași scrisoare, s-a exprimat nemulțumirea față de intențiile părții sovietice de a discuta cu americanii din Malta schimbările din Europa de Est
Ceauşescu se temea clar că Moscova şi Washingtonul vor conveni să facă presiuni asupra României pentru a schimba regimul din acea ţară. El a scris că la viitoarea întâlnire sovieto-americană „este imposibil să discutăm, sub nicio formă, situația
din țările socialiste”; problemele apărute în unele țări pot fi luate în considerare doar în cadrul unei întâlniri a liderilor acestor țări. Dacă o astfel de discuție va avea loc în timpul negocierilor dintre Gorbaciov și Bush, „aceasta va fi privită de toate popoa-
rele ca ingerință în treburile interne ale acestor țări”. Referindu-se la rolul activ al Statelor Unite în „politica anticomunistă de destabilizare a situației din țările socialiste”, N. Ceaușescu și-a propus să ceară cu toată hotărârea „încetarea oricărei politici de
amestec în treburile interne ale altor state. „. Gorbaciov, aflat într-o relație foarte grea cu liderul român, nu i-a acceptat metodele și s-a ciocnit în repetate rânduri cu acesta, amintit ulterior în detaliu despre ultima sa întâlnire cu Ceaușescu. Cu puțin timp
înainte de plecarea lui Ceaușescu la Moscova, în perioada 20-24 noiembrie, în plină „revoluție de catifea” din Cehoslovacia, a avut loc la București ultimul, al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român. O serie de partide „fraterne” (Partidul Comunist
Italian, Partidul Socialist Ungar, format în octombrie 1989 după scindarea HSWP etc.), care au criticat dur regimul Ceaușescu, au boicotat sfidător congresul PCR. Dar PCUS și-a trimis delegația la București, condusă de V.I. Vorotnikov, care mai târziu i-a
raportat lui Gorbaciov în detaliu despre impresiile lui sumbre. În propriile sale memorii V.I. Vorotnikov a amintit: „Lauda lui N. Ceauşescu este incredibilă. Apariția lui în sală, orice vorbă a stârnit aplauze furtunoase, scandări, aplauze. Ne-am sculat în pi-
cioare de zeci de ori. Raportul de sinteză al lui N. Ceauşescu – vreo cinci ore, cu două pauze… Discursul final al lui N. Ceauşescu. El s-a înecat literalmente cu patosul lui. Pierdut într-un țipăt. Aruncându-și mâinile – un semnal de a se ridica, a ridicat vocea
și mai mult. Și tot așa – pentru mai mult de o oră. A fost o rușine și tristețe să fiu martor la această farsă”. Presa românească a prezentat congresul finalizat ca „un congres al marilor victorii, triumful socialismului, manifestarea deplină a independenței și
suveranității României”. Cu toate acestea, în ciuda tuturor retoricii oficiale, caracterul isteric al discursului lui Ceaușescu la congres a scos la iveală temerile sale cu privire la ceea ce se întâmplă în tabăra sovietică și, prin urmare, perspectivele propriei
sale guvernări. În efortul de a obține sprijinul unei opinii publice cât mai largi, liderul comunist român nu s-a dat deoparte să joace cartea naționalistă în modul său obișnuit, atingând, printre altele, nedreptățile comise de vecinul său de est față de România
în problema basarabeană. Dar efectul dorit nu a funcționat, nu mai era 1968, creditul de încredere al poporului român în guvernul lor era complet epuizat. Manifestarea independenței în relațiile cu Moscova, în condițiile așteptărilor din ce în ce mai nerăb-
dătoare în societate pentru schimbări și interesul pentru Perestroika lui Gorbaciov, nu putea provoca altceva decât iritare.

STENOGRAMA DISCUȚIILOR
La întâlnire au participat tovarăşii Constantin Dăscălescu,
prim-ministru al Guvernului Republicii Socialiste România, şi N.I.
Rîjkov, preşedintele Consiliului de Miniştri al URSS.
M.S. Gorbaciov: Tovarăşe Ceauşescu, în primul rând aş dori
să vă felicit în numele conducerii noastre pentu încheierea cu suc-
ces a Congresului dumneavoastră. Eu cred că dumneavoastră
sunteţi satisfăcut de rezultatele Congresului. În societatea dum-
neavoastră, în rândul comuniştilor români, după câte mi-au po-
vestit tovarăşii noştri, reacţia este bună la hotărârile Congresului.
În numele meu şi al conducerii sovietice, vă adresez dum-
neavoastră şi întregii conduceri de partid un salut cordial şi cele
mai bune urări de succes în înfăptuirea hotărârilor Congresului.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Eu aş dori să vă mulţumesc pentru
salutul adresat şi, la rândul meu, aş dori să vă adresez şi eu, în
numele conducerii noastre de partid, al meu personal, dumnea-
voastră şi conducerii sovietice, un salut călduros. Desigur, sunt
bucuros că am convenit să avem o întâlnire, deşi este nevoie de o
întâlnire mai lungă.
M.S. Gorbaciov: Vom căuta timp şi pentru aceasta.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Sunt foarte multe probleme de dis-
cutat. Vă mulţumesc pentru felicitările adresate în legătură cu în-
cheierea Congresului. Într-adevăr, a fost un Congres bun şi s-a
încheiat cu rezultate bune. Acum trebuie să lucrăm pentru a reali-
za în practică cele hotărâte de Congres.
M.S.Gorbaciov:Întotdeauna, după un mare eveniment de
acest fel, mai ales după un congres, avem în faţă sarcini foarte
mari. Totdeauna este aşa. La noi situaţia necesită o atenţie foarte
mare. Noi aşa o şi abordăm. Preocuparea noastră principală este
să ne descotorosim de elementele care au îngreunat dezvoltarea
noastră. Desigur, noi suntem ataşaţi opţiunii noastre şi nu putem fi
de acord cu încercările care se fac de a aprecia drumul pe care noi
l-am parcurs până acum ca un drum de greşeli şi speranţe neîm-
plinite. Este un proces complex şi o astfel de cotitură în lume, cum
este revoluţia noastră, nu se poate aprecia numai prin „alb şi ne-
gru”, chiar dacă judecăm după criterii mari, istorice, şi fără să
exagerăm. Eu cred că nu putem să admitem din punctul de vede-
re al adevărului şi al moralei, să se subaprecieze ceea ce au făcut
generaţiile premergătoare. Ei au trăit, şi-au sacrificat sănătatea,
viaţa, însăşi şi s-au bucurat, cu toate că au fost şi drame. De ace-
ea noi dorim, prin perestroika noastră să acumulăm tot ceea ce
este bun şi să deschidem perspectivele societăţii. Bineînţeles că
procesul acesta este complex, dar noi sperăm totuşi la un succes
şi ştim că nu va fi un succes rapid. Tov. Nicolae Ceauşescu: La
Congresul nostru noi am avut – nu mult, dar am avut – un pasaj
special despre Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie şi despre
marile realizări ale popoarelor sovietice. Totuşi, ceea ce au realizat
popoarele sovietice în istorie nu poate fi şters şi nu poate fi uitat.
M.S. Gorbaciov: Acesta ar fi un altfel de neadevăr, încă şi
mai prost decât cele care se spun.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur că într-o asemenea activitate
grandioasă au fost şi lipsuri, şi greşeli, şi abuzuri, dar istoria nu
reţine niciodată decât ceea ce asigură mersul înainte.
Eu salut ceea ce aţi spus dumneavoastră tovarăşe Gorbaciov,
cu privire la necesitatea de a pune într-adevăr, cu putere în evi-
denţă, ceea ce s-a realizat în construcţia socialismului, pentru că
în acest fel popoarele sovietice vor fi şi mai mult mobilizate în re-
alizarea noilor obiective. Sigur, trebuie să perfecţionăm continuu
organizarea societăţii, metodele economice, tot ceea ce trebuie să
asigure construcţia mai bună a socialismului.
M.S. Gorbaciov: Eu cred că aceasta este o remarcă foarte
consistentă, pentru că noi deseori am întârziat în rezolvarea mul-
tor probleme care erau coapte.
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Însă să ştiţi că ceea ce se face
acum, peste 10 ani tot va fi învechit, dacă nu vom avea permanent
în vedere ceea ce este nou.
M.S. Gorbaciov: Categoric.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Esenţialul este să realizăm socia-
lismul ca să asigure o viaţă mai bună oamenilor şi materială şi
spirituală.
M.S. Gorbaciov: Îl rog pe tovarăşul Stoica să vă traducă ulti-
mul articol pe care l-am scris în legătură cu ideile socialismului şi
perestroika. Acolo sunt expuse toate aceste lucruri.
Tov. Nicolae Ceauşescu: M-am uitat prin el şi am o traduce-
re scurtă.
M.S. Gorbaciov: Dar din extrase nu iese totul foarte clar.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Mă gândesc să vă şi răspund.
M.S. Gorbaciov: Foarte bine.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Însă putem face aşa: două delega-
ţii ale partidelor noastre – dacă vom găsi şi pe alţii ar  fi bine, dar
acum este greu să elaboreze un material mai general despre so-
cialism şi perspectivele lui.
M.S. Gorbaciov: Nu sunt împotrivă.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să ştiţi că multe partide cer şi aş-
teaptă acest lucru şi sigur, ar saluta dacă Uniunea Sovietică ar lua
parte activă la această activitate.
M.S. Gorbaciov: Foarte bine.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, nu formele vechi – noi le-am
criticat, ştiţi bine – dar totuşi, toată lumea acordă importanţă Uni-
unii Sovietice. Mă refer la mişcarea comunistă şi la forţele progre-
siste.
M.S. Gorbaciov: Bine. Să dăm această sarcină secţiilor ide-
ologice şi internaţionale şi să înceapă să lucreze – probabil mai
întâi la nivel ştinţific şi pe urmă la nivel politic.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Pe urmă, îl vedem împreună.Pen-
tru că suntem la problemele acestea, hai să începem cu problema
unei întâlniri a partidelor comuniste şi muncitoreşti. Desigur, nu
vreau acum să luăm o hotărâre, însă să ştiţi că foarte multe parti-
de au ridicat această problemă. De aceea noi am şi înscris în ho-
tărârea noastră că vom acţiona în această direcţie. Am putea face
un grup de iniţiativă.
M.S. Gorbaciov: Eu am gândit puţin altfel.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să înceapă să lucreze.
M.S. Gorbaciov: Eu sunt mai mult pentru ideea pe care aţi
propus-o în scrisoare. Totuşi, ar trebui ca noi în cadrul ţărilor soci-
aliste să avem o dezbatere pe această tematică. Cum putem să
ieşim la o întâlnire mai largă fără să precizăm poziţia în probleme-
le noastre?
Tov. Nicolae Ceauşescu: Aceasta necesită un timp mai lung
de pregătire. Însăşi creearea acestui grup ar avea o influenţă mare
şi pentru ţările socialiste, să ştiţi, şi nimeni nu este pentru o con-
ferinţă unde să se spună aşa sau aşa. Deci ar fi foarte bine, totuşi,
ca un grup de iniţiativă să fie format şi să înceapă să lucreze.
Acesta ar fi şi un ajutor pentru ţările socialiste.
M.S. Gorbaciov: Noi înţelegem astfel: Comitetul Central al
Partidului Comunist Român să facă un sondaj de opinie, pentru că
acum nu este prea prielnic momentul. A fost cândva o aosemenea
atitudine prielnică, un asemenea spirit favorabil unei consfătuiri,
dar pe urmă a început un proces de regândire a locului şi rolului
partidelor şi acum există o astfel de dorinţă – fiecare doreşte să-şi
facă ordine în casa proprie.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Vreau să vă spun deschis: a fost un
timp când noi am fost împotriva unor asemenea conferinţe.
M.S. Gorbaciov: Acum alţii sunt împotrivă.
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Dar nouă ni s-au adresat multe
partide şi tocmai pentru că este o situaţie foarte grea în mişcarea
comunistă, avem răspunderea să facem ceva, chiar dacă vor veni
un număr nu prea mare de partide.
Ştiţi ce a spus Lenin în 1903?
M.S. Gorbaciov: Nu ştiu!
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Oricât
de puţini am fi, tot trebuie să ridicăm
steagul. Oamenii au nevoie să vadă că
se acţionează în direcţia creşterii influ-
enţei socialismului şi întăririi mişcării
revoluţionare.
M.S. Gorbaciov: Eu am gândit că
ceea ce facem noi în direcţia reînnoirii
socialismului, creşte gradul de interes
pentru dezvoltarea socialismului.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu este
acum timp să discutăm problema
aceasta. Sunt lucruri bune, sunt şi lu-
cruri care nu sunt prea bune şi dacă ar
trebui să ne aşezăm acum să discutăm
această problemă ne-ar trebui un timp
lung. Sunt însă şi lucruri bune.
M.S. Gorbaciov: Avem într-adevăr timp puţin. Dar să ne gân-
dim la această problemă.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Eu nu aş dori să realizăm un grup
de iniţiativă fără Partidul Comunist al Uniunii Sovietice.
M.S. Gorbaciov:  Chiar invers ar fi mai bine.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Cred că nu ar fi bine.
M.S. Gorbaciov: Chiar egalitatea în drepturi pune în evidenţă
acest lucru.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Este adevărat, dar totuşi eu consi-
der că Partidul Comunist al Uniunii Sovietice nu trebuie să rămână
în afara unei asemenea acţiuni. Însă, aşa cum am spus, nu cred că
trebuie să hotărâm acum asupra acestei probleme. Eu vă rog însă
să reflectaţi asupra ei.
M.S. Gorbaciov: Ne gândim şi vă dăm un răspuns.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Este o problemă care se pune şi
trebuie să-i dăm un răspuns. Se pun astăzi multe probleme şi
oamenii simt nevoia unor răspunsuri. În fond, lumea gândeşte aşa:
de ce se pot întâlni social-democraţii, liberalii, democrat-creşti-
nii…
M.S. Gorbaciov: Conservatorii…
Tov. Nicolae Ceauşescu: Da, şi conservatorii. Şi atunci par-
tidele comuniste de ce nu se pot întâlni.
M.S. Gorbaciov: Pentru că tovarăşul Ceauşescu şi Berlingu-
er au fost împotrivă cândva.
Tov. Nicolae Ceauşescu: În anumită formă da, şi istoria a
demonstrat că am avut dreptate.
M.S. Gorbaciov: Şi eu am fost întotdeauna contra, dar de
mine nu a depins mare lucru atunci.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Deci să începem să lucrăm un ma-
terial comun şi dacă vor fi alte partide de acord cu el, foarte bine.
Am înţeles că aici aţi fost de acord.
M.S. Gorbaciov: Să ne gîndim şi să vă dăm un raspuns.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Bine.
Şi acum trecem la problemele bilaterale? Sau hai să termi-
năm cu cele mai generale. Noi suntem foarte preocupaţi de ce se
întâmplă în câteva ţări socialiste din Europa. Înţelegem perfecţio-
narea, înnoirea, însă nu de aceasta vreau să vorbesc acum, dar
forma în care se acţionează pune foarte serios în pericol nu numai
socialismul ci şi existenţa partidelor comuniste din ţările respecti-
ve. Dacă se lasă să se continue acest curs, se va ajunge la o situ-
aţie foarte gravă. Oricum, nu se poate spune că în aceste ţări so-
cialismul nu a realizat nimic. Cred că Uniunea Sovietică, mă refer
la Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, poate să aibă în această
privinţă un anumit rol – nu pe cale militară – pentru a ajuta la o
mai bună orientare, aşa cum aţi început astăzi să vorbiţi de o ori-
entare mai bună a acestor ţări şi partide. Sigur, o întâlnire care va
avea loc între ţările socialiste şi partidele noastre va ajuta, dar
cred că în orice caz trebuie reflectat foarte serios la felul în care se
acţionează în unele ţări.
M.S. Gorbaciov: Aici este întrebarea: cum să se acţioneze, şi
una mai importantă – cum să nu se acţioneze.
Cine a împiedicat Cehoslovacia şi Republica Democrată Ger-
mană – ţări care aveau un nivel de dezvoltare economică şi soci-
ală destul de ridicat, care aveau condiţii de viaţă aşa de bune – să
înceapă la timp procesele lor de modernizare în cursul cărora să
ţină seama de momentele noi care au apărut în dezvoltarea socie-
tăţii? Dacă ar fi făcut acest lucru la timpul respectiv s-ar fi desfă-
şurat cu totul altfel evenimentele de astăzi.
La fel şi la noi, în Uniunea Sovietică – dacă noi ne-am fi ocu-
pat de progresul tehnico-ştiinţific şi de dezvoltarea economică la
timpul respectiv, altfel ar fi fost evenimentele care le trăim astăzi.
S-a vorbit mult la vremea aceea, în plenare şi congrese, despre
revoluţia tehnico-ştinţifică şi despre dezvoltarea ţării noastre şi
până la urmă totul a fost lăsat la o parte. Şi acum stă un raport
pentru Comitetul Central privind revoluţia tehnico-ştiinţifică din
1973 şi iată că acum, după 15 ani, începem să realizăm ceea ce
trebuia să facem atunci. Cred că noi am pierdut mult din prestigiul
nostru datorită faptului că nu am acţionat la timp.
Tov. Nicoale Ceauşescu: Şi aceasta este adevărat.
M.S. Gorbaciov: Indiferent că ne plac sau nu ne plac meto-
dele tovarăşului Ceauşescu, noi ştim că în România s-au făcut
multe şi în mod obiectiv fiecare îşi alege metodele sale pe calea
progresului şi a construcţiei socialiste. Deci, cam aceasta este.
Iată situaţia prietenului nostru comun tovarăşul Honecker.
Noi avem o simpatie reciprocă, dar în ultimul timp nici dânsul nu
a vrut să mai vorbească cu mine, nici eu nu am mai vorbit cu
dânsul. Şi totuşi eu i-am spus: tovarăşe Honecker este treaba ta
să iei hotărâri, noi nu hotărâm nimic în locul tău, nici nu propunem
să iei măsurile noastre, nici altceva. De altfel, ştiu că m-aţi criticat
împreună…
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu, nu v-am criticat. Dimpotrivă,
am discutat că ar fi bine să ne întâlnim mai iute să discutăm cum
să lucrăm mai bine.
M.S. Gorbaciov: Sincer vorbind pentru tovarăşul Honecker
eu am mari emoţii.
Tov: Nicolae Ceauşescu: Şi îmi pare foarte rău şi cred că ar
trebui – de aceea am spus-o şi public – să se facă ceva pentru că
nu se poate admite aşa ceva. Inclusiv faţă de tovarăşul Jivkov.
M.S. Gorbaciov: În ce-l priveşte pe tovarăşul Jivkov, probabil
că totul va fi mai normal. Nu ştiu care este situaţia acolo. Desigur,
pe parcursul anilor s-au mai acumulat unele lucruri. Dacă acolo nu

39

Stenograma discuțiilor la ultima întâlnire Ceaușescu - Gorbaciov din 4 decembrie 1989
� urmare din pag. 40
sunt nişte abuzuri grave, frapante, atunci se va re-
zolva mai bine. Nu se poate face totuşi aşa în politi-
că. Noi încercăm la nivelul conducerii politice să ne
ocupăm de probleme politice nu să intrăm şi să ve-
dem cine a făcut şi ce a făcut. Dumneavoastră ştiţi
că există în societate forţe care ridică mereu aceas-
tă problemă şi care răscolesc tot timpul societatea.
Ce să facem? Dumneavoastră spuneţi că vă preo-
cupă aceste probleme, dar ce să facem?
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să discutăm cum să
soluţionăm problemele.
M.S. Gorbaciov: În R.D. Germană au discutat
şi deja i-au exclus din partid.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Am văzut, dar deja
acolo lucrează de acum influenţele din afară, din
Republica Federală Germania.
M.S. Gorbaciov:  Milos Jakes este prietenul
meu mai vechi. I-am spus: dumneavoastră aveţi o
ţară bună, un popor calificat, bine organizat, bine
educat, trebuie să faceţi schimbări mai repede, mai
repede, altfel veţi fi învinşi şi veţi ajunge într-o situa-
ţie ca la noi, să rezolvaţi problemele sub tropăitul
picioarelor. Jakes m-a ascultat şi apoi a spus: atunci
mai bine să aştept eu până vin ceilalţi la putere în
Uniunea Sovietică. A aşteptat şi iată ce s-a întâmplat.
Acestea sunt două ţări cu o situaţie prosperă, cele
mai bogate, în afară de noi, bineînţeles, pentru că noi
suntem cei mai bogaţi. Tov. Nicolae Ceauşescu: În-
cepând din 1968 noi am spus: hai să ne apucăm să
dezvoltăm economia, pentru că altfel n-o să ne ajute
nimeni. Şi am lucrat în această direcţie.
M.S. Gorbaciov: Aţi făcut mult.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Până în 1984 nu am
primit un litru de petrol din Uniunea Sovietică.
M.S. Gorbaciov:  Pentru ce aveaţi nevoie?
Aveaţi petrolul dumneavoastră. Aceasta este o pro-
blemă clară, deja.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Eu am vrut numai să
reamintesc.
M.S. Gorbaciov: Totuşi aţi făcut multe.
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Am lucrat şi am
adus şi îmbunăţiri în dezvoltarea societăţii şi a eco-
nomiei. Ceea ce faceţi dumneavoastră acum am
încercat şi noi la un moment dat. Am creat atuci
aşa-zişii mandatari, şi după un an de zile am văzut
că se îmbogăţesc şi am lichidat complet această
situaţie.
M.S. Gorbaciov: Aşa o perspectivă ne preve-
deţi şi nouă?
Tov. Nicolae Ceauşescu: În orice caz, ca să se
îmbogăţească unii prin speculă, aceasta nu este o
perspectivă, ştiţi şi dumneavoastră acest lucru des-
tul de bine. Am introdus şi autoconducerea, şi noul
mecanism economic şi consiliile de conducere.
M.S. Gorbaciov: Când vă ascult, mă gândesc
că dumneavoastră într-un an aveţi timp să vizitaţi
fiecare judeţ.
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Chiar fiecare judeţ
nu.
M.S. Gorbaciov: Dar spuneţi, într-o ţară aşa de
mare ca a noastră, cum putem noi să conducem în
acelaşi fel ca dumneavoastră? Noi trebuie să ne
gândim la alte metode.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Şi noi avem autono-
mie, însă una este autonomia în republici şi chiar în
regiuni şi judeţe, şi alta este autonomia întreprinde-
rilor. Oricum, o orientare generală şi un control gene-
ral este obligatoriu chiar pentru Uniunea Sovietică.
M.S. Gorbaciov:  Tovarăşe Ceauşescu, noi
suntem pentru un centru puternic, însă îl gândim
puţin altfel.
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Trebuie neapărat.
Însă republicile trebuie să aibă multă autonomie şi
judeţele la fel. Noi mergem până în comune acum.
Sigur, suntem o ţară mai mică.
M.S. Gorbaciov: Nu este mică, este mijlocie.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Dar, în orice caz, nu
se poate ca întreprinderile, chiar la nivel republican,
să nu fie sub o îndrumare unitară, sigur, cu multă
autonomie, cu multe drepturi. Cu vreo 20 de ani în
urmă le-am dat şi noi drepturi foarte multe şi primul
lucru pe care l-au făcut a fost să ia credite şi să facă
tot felul de investiţii neeconomice. Atunci noi le-am
restrâns drepturile şi am gândit că trebuie să ţinem
în mână anumite lucruri, deoarece pentru România
11 miliarde de dolari datorie în 1980 constituia o
situaţie foarte grea. De altfel trebuie să vă spun că
în discuţiile pe care le-am avut atunci cu Brejnev, el
mi-a spus de câteva ori: nu te duce să faci datorii.
De câteva ori mi-a atras atenţia asupra acestui lucru,
însă am greşit, că am dat multe drepturi întreprinde-
rilor şi toţi s-au apucat şi au sus că dacă avem drep-
turi, atunci să luăm credite din străinătate.
M.S. Gorbaciov: Guvernul este de vină!
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Tovarăşul Dăscă-
40
l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
lescu nu era atunci prim-ministru.
Tov. Constantin Dăscălescu: Eu am venit la
plată!
Tov. Nicolae Ceauşescu: Însă după aceea am
luat măsuri şi am oprit această situaţie reuşind să
plătim datoria.
M.S. Gorbaciov:  Desigur, noi nu vrem să fie
rău, noi vrem să fie bine.
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Sigur, toată lumea
vrea acest lucru, însă Uniunea Sovietică are multe
posibilităţi şi poate depăşi uşor greutăţile pe care le
are. Ea poate să fie o putere economică socialistă
model.
M.S. Gorbaciov: Tocmai aceasta vrem să fa-
cem. Probabil sunt ambiţii prea mari, dar dorim să
facem acest lucru. Probabil că în generaţia noastră
nu vom reuşi să facem totul, dar putem şi noi să
facem multe. Principalul este ca acum să punem
bazele, să determinăm direcţiile în mod corect.
Tov. Nicolae Ceauşescu: În câţiva ani Uniunea
Sovietică poate să depăşească greutăţile pe care le
are, în primul rând pentru că are totuşi o forţă eco-
nomică puternică.
M.S. Gorbaciov: Aşa este.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Dumneavoastră cri-
ticaţi ştiinţa, dar aveţi o ştiinţă puternică.
M.S. Gorbaciov: Categoric.
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Greşeala a fost că
s-a pus un prea mare accent pe la-
tura militară şi s-au neglijat celelalte
domenii.
M.S. Gorbaciov: Corect.
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Si-
gur, a fost şi situaţia internaţională
de aşa natură. Dar aveţi o ştiinţă
puternică, foarte puternică, şi poate
uşor să soluţioneze orice problemă.
Pe urmă, totuşi, şi celelalte ţări soci-
aliste sunt ele mai mici, dar pot să
conclucreze în acest domeniu.
M.S. Gorbaciov:  În general,
dacă luăm ţările socialiste din Euro-
pa, cu toate problemele pe care le au, sunt ţări mo-
derne totuşi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: S-au produs aceste
schimbări. Să fie oprite şi să se meargă înainte.
M.S. Gorbaciov: Ne gândim şi noi. Probabil că
aplicăm puţin alte metode, dar aceasta este proble-
ma fiecăruia. Important este să întărim socialismul
şi în rest este treaba fiecăruia. Sunt ritmuri diferite,
sunt forme diferite. Desigur, noi trebuie să ţinem
seama de mărimea populaţiei, de diferenţele dintre
republici, de nivelul lor de dezvoltare. Aţi menţionat
complexul militar industrial mare care există la noi.
Acum trebuie să ducem o astfel de politică structu-
rală care să ne permită să întoarcem acest complet
mai mult spre nevoile omului. Aceasta este ceea ce
facem în prezent. Complexul  de apărare lucrează
acum mai bine în direcţia aceasta. Înainte a opus
rezistenţă, dar acum lucrează în direcţia aceasta, şi
sunt chiar interesaţi să o facă.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Însă trebuie păstrat,
sigur, îmbunătăţit.
M.S. Gorbaciov:  Nu numai păstrat, tovarăşe
Ceauşescu!
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Când am spus că
trebuie păstrat, am înţeles că tot ceea ce este nece-
sar trebuie păstrat.
M.S. Gorbaciov: Categoric.
Care sunt problemele bilaterale pe care doriţi
să le abordaţi?
Tov. Nicolae Ceauşescu: În primul rând, cele
economice. Sigur, primii-miniştrii nu au avut timp să
se întâlnească.
M.S. Gorbaciov: Atunci să se întâlnească.
N.I.Rîjkov: Pe 9 ianuarie 1990 ne întâlnim.
Tov. Constantin Dăscălescu: Aceasta este o
întâlnire în cadrul C.A.E.R, dar noi dorim o întâlnire
bilaterală.
M.S. Gorbaciov: Veţi mai trăi până la 9 ianua-
rie! Totuşi, ce probleme vă preocupă, ce vă îngrijo-
rează?
Tov. Nicolae Ceauşescu: Mi se pare că noi am
discutat multe probleme din acestea, dar ar trebui
ca primii-miniştri să se întâlnească să pună la punct
problemele discutate. Trebuie deja să ne gândim la
cincinalul viitor.
M.S. Gorbaciov: Mi se pare că deja s-au ocu-
pat de aceste probleme.
Tov. Constantin Dăscălescu:  Numai pentru
anul 1990.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Sigur, unele discuţii
sunt. Noi considerăm că putem realmente să reali-
zăm o colaborare mai bună. Aceasta ar fi prima
problemă.
Sigur, nu am de gând acum să încep să intru în
amănunte. Pentru că ne-ar trebui prea mult timp. Nu
putem discuta mai mult acum, însă dacă am conve-
ni ca să se întâlnească totuşi primii-miniştrii, ar fi un
lucru foarte bun. În România timpul este bun acum.
Tov. Constantin Dăscălescu:  Am trimis şi
scrisori în sensul acesta – este a patra scrisoare de
invitare. Tot acum am scris tovarăşului Rîjkov.
N.I. Rîjkov: A fost un climat complicat.
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Este adevărat, dar
s-ar putea găsi timp pentru o întâlnire. În acest ca-
dru se poate discuta problema cooperării în produc-
ţie, a specializării, inclusiv participarea la realizarea
unor obiective.
De ce pun aceste probleme? Mai cu seamă
pentru că în ţările din C.A.E.R. acum sunt multe dis-
cuţii şi bilateral putem soluţiona mai repede proble-
mele. Unii îşi pun multe speranţe că vor veni ameri-
canii cu miliardele lor să-i investească la ei. Sigur,
vor trage concluzii singuri. Este treaba fiecăruia, dar
oricum până când clarificăm multe lucruri putem să
soluţionăm bilateral destule probleme. Nu intru
acum în amănunte, doar le-am reamintit.
M.S. Gorbaciov: Poate că guvernul român ar
putea expune propunerile sale, preocupările sale
pentru perspectiva imediată, adică, ce aşteaptă de
la Uniunea Sovietică. Tovarăşul Dăscălescu să scrie
numai resursele şi atît.
Tov. Constantin Dăscălescu: Tovarăşe Ceau-
şescu, este bine ceea ce spune tovarăşul Gorbaciov.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să ştiţi că nu avem
intenţia să soluţionăm problema materiilor prime
numai cu Uniunea Societică. Noi lucrăm mult cu
ţările în curs de dezvoltare şi vrem să accentuăm
această tendinţă. Avem acum posibilitatea să le
acordăm chiar şi ceva credite. De altfel, acum avem
de încasat 2,7 miliarde dolari de la aceste ţări.
M.S. Gorbaciov: Într-un an?
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Nu, acestea sunt
creditele acordate de România mai multor ţări în
curs de dezvoltare.
Tov. Constantin Dăscălescu: Anul acesta au
ajuns la scadenţă aproape o jumătate miliard dolari.
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Vrem să participăm mai
activ la dezvoltarea acestor ţări şi în cadrul acesta
ne asigurăm şi unele materii prime.
M.S. Gorbaciov: Atunci să ne gîndim care ar
trebui să fie problemele noastre.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Din Uniunea Sovieti-
că importăm 5 milioane de tone petrol, începând din
1984 iar din alte ţări importăm 15 milioane, aşa că
nu avem de gând acum să rezolvăm problema nu-
mai cu Uniunea Sovietică.
M.S. Gorbaciov: Şi cât extrageţi dumneavoas-
tră din România?
Tov. Nicolae Ceauşescu: Numai vreo 10 mili-
oane de tone, pentru că nu mai avem rezerve.
M.S. Gorbaciov:  Dar cândva extrăgeaţi vreo
22 milioane tone?
Tov. Nicolae Ceauşescu: Nu, am avut vreo 15
milioane, dar pentru o perioadă scurtă şi mai de
mult. Nu mai găsim rezerve. Vrem să mergem acum
la 10 mii de metri adâncime.
M.S. Gorbaciov: Şi la noi scade extracţia.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Sunt multe domenii
în care putem colabora. De exemplu, putem colabo-
ra în domeniul energetic, pe bază de tehnologii noi.
M.S. Gorbaciov: Eu aş fi interesat, cres că şi
tovarăşul Rîjkov, să ne gândim asupra concepţiei de
colaborare, să nu facem numai comerţ pur şi simplu.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi, de exemplu, din
Uniunea Sovietică luăm vreo 7 milioane tone mine-
reu de fier. Din alte părţi luăm 12 milioane de tone,
aşa că nu ne-am gândit şi nici nu ne gândim să
mergem numai la materii prime cu Uniunea Sovieti-
că. Noi importăm cărbune cocsificabil din Statele
Unite ale Americii, iar cu câţiva ani în urmă am şi
investit 100 de milioane acolo – suntem deci propri-
etari.
M.S. Gorbaciov: Acolo sunt mai mult proprie-
tăţi japoneze.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Japonezii merg aşa,
pe scară largă. Deci, noi vrem să avem o discuţie,
pentru că suntem interesaţi să participăm. De
exemplu, am fost informaţi zilele acestea că aveţi în
vedere să deschideţi două bazine de cărbune cocsi-
ficabil la Lvov şi Harkov. Vrem să mergem în Mongo-
lia, împreună – de altfel se discută de mult proble-
ma aceasta pentru că şi Uniunea Sovietică vrea să
participe. Am investit în China în cărbune cocsifica-
bil. Aşa că nu dorim nimic să cerem, ca să spun aşa,
ca ajutor din partea Uniunii Sovietice, noi vrem să
conlucrăm.
M.S. Gorbaciov: Nu poate fi vorba de ajutor.
Dumneavoastră trebuie să ne ajutaţi pe noi.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Vrem să conlucrăm
pe principii economice – aceasta este intenţia noas-
tră.
M.S. Gorbaciov:  Să se gândească tovarăşul
Dăscălescu la propunerile de care am vorbit.
Tov. Constantin Dăscălescu: Îl aştept pe to-
varăşul Rîjkov în România.
N.I. Rîjkov: Îmi cer scuze, tovarăşe Gorbaciov.
Cu tovarăşul Dăscălescu mă voi întâlni şi vom dis-
cuta ce probleme avem în relaţiile noastre bilatera-
le, inclusiv pentru cincinalul viitor. Nu sunt împotrivă
şi probabil că va trebui să discutăm specializarea,
cooperarea în producţie şi toate celelalte, dar vreau
să spun că – şi aceasta nu se referă numai la Româ-
nia, ci în general – pe data de 15 decembrie noi vom
prezenta un raport în Sovietul Suprem asupra pro-
gramului guvernamental de însănătoşire a econo-
miei, asupra mersului în continuare
al reformei economice. Noi am pre-
gătit documentele respective, dum-
neavoastră cunoaşteţi, noi le-am
predat tuturor deputaţilor pentru
dezbatere. Când am pregătit toate
aceste lucruri am pornit de la ideea
că avem nevoie ca începând din
1991 să trecem la relaţii economice
pe o cu totul altă bază, adică să tre-
cem la comerţ şi nu la schimburi de
mărfuri. De aceea, pe 9 ianuarie,
când va avea loc întâlnirea şefilor de
guvern, noi vom pune această pro-
blemă şi ştiu că multe ţări susţin acest lucru, ca în-
cepând din 1991 să trecem la preţurile mondiale şi
la decontările în valută convertibilă.
Noi înţelegem că peste noapte nu se poate
face acest lucru, probabil că va mai trebui să treacă
1-2 ani. Aceasta nu înseamnă că nu vom avea acor-
duri de lungă durată, acorduri, privind unele mărfuri,
dar altă soluţie nu avem. Nici la noi şi nici în alte ţări
reforma nu este compatibilă cu sistemul de comerţ
existent între ţările noastre. De aceea trebuie să vă
gândiţi şi dumneavoastră la acest lucru.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Eu înţeleg ce spuneţi
dumneavoastră. În fond noi facem schimb tot în de-
vize convertibile. Am ales rubla convertibilă ca mo-
nedă de schimb, dar noi nu facem schimb de măr-
furi. Sigur, urmărim să realizăm un echilibru al
balanţelor, dar aceasta se întâmplă în toată lumea.
Noi şi cu Statele Unite ale Americii, spre exemplu,
socotim în dolari, dar importăm direct mărfuri.
M.S. Gorbaciov: Dacă ne gândim să ne înca-
drăm în mod organic în economia mondială, atunci
trebuie să folosim metodele corespunzătoare aces-
tor situaţii. Multe ţări, Cehoslovacia, Polonia şi chiar
Bulgaria, au pus problema de a se trece la preţurile
mondiale, adică la preţuri de devize convertibile.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Foarte bine. Şi acum
schimburile se fac, în bună parte, la preţuri mondia-
le. Noi considerăm că problema aceasta trebuie să
o discutăm foarte serios. Noi cu chinezii, de exem-
plu, facem schimburi în franci elveţieni.
N.I. Rîjkov: Şi noi la fel.
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Însă asigurăm pe
baza aceasta, totuşi, echilibrul balanţei – numai cal-
culul este pe monedă străină. Cred că pentru Uniu-
nea Sovietică nu este chiar aşa de convenabil să
meargă la dolar în loc de rublă – dar sigur, este o
problemă a Uniunii Sovietice.
M.S. Gorbaciov: Noi dorim ca în acest context
să intre şi procesul de însănătoşire a finanţelor şi
reforma preţurilor, să ajungem mai iute la converti-
bilitatea rublei. Principalul este să intrăm în relaţiile
economice mondiale, altfel nu avem bază de com-
paraţie.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Este o problemă de
discutat, care trebuie discutată mult.
M.S. Gorbaciov: Deci noi ieşim cu o aseme-
nea propunere şi vă rugăm şi pe dumneavoastră să
vă gândiţi până la 9 ianuarie şi să vă spuneţi punctul
de vedere.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Noi nu considerăm
că este cel mai bine să se treacă acum la aceasta.
M.S. Gorbaciov: De ce?
N.I. Rîjkov: Anul 1990 se va desfăşura ca şi
până acum, dar ne gândim să trecem la aceasta din
1991.
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Nu este vorba de
1990. Mă gândesc la activitatea cincinalului viitor.
M.S. Gorbaciov: De ce?
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Pentru că aceasta
nu va întări de loc economic ţărilor socialiste şi a
Uniunii Sovietice.
M.S. Gorbaciov: De ce?
Tov. Nicolae Ceauşescu: Să ştiţi că pentru noi
nu este o problemă prea mare, pentru că şi acum,
cu China şi cu celelalte ţări, avem deja 60 la sută din
schimburi calculate pe devize convertibile.
M.S. Gorbaciov: Eu vă spun aşa: aici nu este
vorba de un calcul îngust. Pur şi simplu trebuie să
facem ordine şi probabil că vom fi datori, dar trebu-
ie să trecem la acest sistem. Trebuie să dăm posibi-
litatea ramurii energetice să câştige valută şi să
facă investiţii. Aceasta este acum ramura cea mai
înapoiată, dar nu este vorba numai de ramura ener-
getică, ci în general, întreprinderile noastre trebuie
să se compare cu sistemul mondial şi atunci vor
simţi situaţia reală şi vor înţelege că trebuie să se
descurce. Cât putem noi să le mai împingem înain-
te, cât putem să le împingem de la spate cu basto-
nul?
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Nu cu bastonul, ci
trebuie aşezată activitatea pe principii economice.
M.S. Gorbaciov: Tovarăşe Ceauşescu, noi vor-
bim acum aşa, dar peste un an, doi sau trei – tova-
răşul Rîjkov precizează că este nevoie de doi ani –
s-ar putea folosi şi credite pentru reechilibrare în
momente de tranziţie. Dar trebuie să începem nea-
părat.
N.I. Rîjkov: Noi considerăm că trebuie să adu-
năm economiştii noştri cu economiştii români, să
stea împreună, să facă calcule şi să vadă care este
bilanţul, dacă trecem la acest sistem. În orice caz,
este ceva complicat.
M.S. Gorbaciov: Avem ce să discutăm şi în ce
priveşte abordările, dar şi în ce priveşte problemele
concrete.
Tov. Constantin Dăscălescu: Concret este că
îl aştept pe tovarăşul Rîjkov să vină în România. La
Sofia nu putem discuta bilateral.
N.I. Rîjkov: Nu pot veni decât după întâlnirea
de la Sofia. În primul trimestru al anului vitor, de
exemplu pot să vin.
Tov. Constantin Dăscălescu: La sfârşitul lunii
ianuarie?
M.S. Gorbaciov: Ianuarie cade complet, pen-
tru că vom avea congresele muncitorilor şi ţăranilor,
plenara Comitetului Cental, vom pune în dezbatere
programul de dezvoltare pentru Congresul PCUS,
care se apropie, program pe care îl vom discuta şi la
plenară şi în dezbateri publice. De aceea, ianuarie
cade complet.
Tov. Constantin Dăscălescu:  Atunci în luna
februarie?
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Urmează să vedeţi
împreună.
M.S. Gorbaciov: Deci, tovarăşe Ceauşescu să
continuăm să menţinem legăturile noastre. Eu pre-
ţuiesc foarte mult că noi facem un schimb de opinii
în ce priveşte colaborarea noastră. Sincer vorbind
preţuim cum se cuvine acest lucru.
Tov. Constantin Dăscălescu: Am o rugăminte
pentru tovarăşul Rîjkov, în legătură cu gazele natu-
rale.
Tov. Nicolae Ceauşescu: Problema gazelor nu
este una de perspectivă, ci este legată de situaţia de
acum.
Tov. Constantin Dăscălescu; În cadrul livrări-
lor curente s-a întâmplat ceva la dumneavoastră,
pentru că de câteva zile, primim cu 7 milioane m.c.
pe zi mai puţin şi ni s-a spus că este vorba de câte-
va zile. Vă rog să analizaţi această problemă.
M.S. Gorbaciov: La fel se întâmplă înfiecare
an, mereu este câte ceva în plus.
Tov. Constantin Dăscălescu: Nu este în plus,
ci în minus.
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Noi ce ştire dăm
despre întâlnirea noastră bilaterală?
M.S. Gorbaciov: Daţi dumneavoastră o ştire şi
dăm şi noi una. Este aici un text scurt.
Tov. Nicolae Ceauşescu:  Poate că partea
aceasta bilaterală ar trebui s-o dezvoltăm mai mult.
Să spunem că a avut loc un schimb de păreri
privind dezvoltarea colaborării între ţările noastre.
Trebuie să facem un aliniat separat în legătură cu
partea bilaterală.
M.S. Gorbaciov: Foarte bine. Să vorbim des-
pre situaţia actuală a relaţiilor şi despre perspecti-
vele lor.
Tov. Nicolae Ceauşescu: De acord.
T.C.D.

Muzica și versurile: Tudor Gheorghe, Corul și Orchestra Naționale Radio, Orchestrator și Dirijor: Marius Hristescu. Concerte
susținute la Sala Palatului București și în Țară.
Pune, tată, steag la poartă
Patriotismul... nu-i...
brățară sau papion... sau pălărie...
să-l porți sau nu,
să ți se pară că-ți vine sau nu-ți vine ție. Iartă-mă, iartă-mă că am murit,
Te naști cu el, ți-e-n datul sorții,
n-ai cum să-l lepezi după* tine,
îl porți ca pe o cămașă-a morții,
nu-l cumperi de la curți străine.
Și de vândut, n-ai cum să-l vinzi
pe un fel de suferință crestată dureros
pe grinzi de suflet vechi și de credinți.
Aud și văd, citesc, și tac,
cuprins de o silă ancestrală,
plâng de rușine că am fost dac
și c-am ajuns acum zăbală
în gura știrbă a nu știu cui
care molfăie mândria
și-mi bate lacrimile-n cui,
și-mi răstignește poezia.
 
Pune, tată, steag la poartă,
iartă-mă, iartă-mă că am murit,
știu că mama mai așteaptă
și mai știu că într-un ceas a albit,
 
Ce lumina lină .. ne îndulcește moartea
celor ce am căzut în București,
Părul maicii mele luminând și partea
nevăzutelor cărări cerești
 
Trec colinde-n astă seară,
Leru-i ler, flori de măr, leru-i ler,
Noi cu ochii plânși spre țară
tremurăm la o poartă de cer.
 
Ce lumină lină ne-ndulcește moartea
celor ce am căzut în București,
Degeaba
Părul maicii mele luminândTot degeaba
și partea
nevăzutelor cărări cerești.
 
O fărâmă de colindă...
Muzica și versurile: Tudor Gheorghe, Corul și Orchestra Naționale Radio, Orchestrator
du-o,
și Doamne,
Dirijor: Mariuspân-la îngeri, până sus,
Hristescu.
Într-o noapte ea s-aprindă
Concerte susținute
candela acelor celas-au
Saladus
Palatului
... București și în Țară
 
Ce lumină lină ne-ndulcește moartea
l M u r m u r u l J i l ţu l u i
celor ce am căzut în București,
Părul maicii mele luminând și partea
nevăzutelor cărări cerești.
 
Pune, tată, steag la poartă,
Știu că mama mai așteaptă
Și mai știu că într-un ceas a albit.
 
Ce lumină lină ne-ndulcește moartea
celor ce am căzut în București,
Părul maicii mele luminând și partea
nevăzutelor cărări cerești.
Colind de fost parlamentar
N-am fost mult, dar cât am fost,
Trece vremea, trece,
Sigur mi-am făcut un rost,
Trece vremea, trece,
Și mi-e teamă că n-apuc,
Trece vremea, trece,
Să mă bucur că mă duc,
Trece vremea, trece
Și dacă m-aș duce-n sus,
Trece vremea, trece,
Nu m-aș plânge că m-am dus,
Trece vremea, trece,
Dar mi-o fi drumu-napoi,
Trece vremea, trece,
Și mă-ntorc iar printre voi,
Trece vremea trece.
C-am uitat cum e să n-ai,
Trece vremea, trece,
Bani de-o bere și să stai,
Trece vremea, trece,
La o coadă cât un veac,
Degeaba
Trece vremea, trece,30
Pentru-o mână de spanac,
Trece vremea, trece,
M-am cam dezvățat să fiu,
Trece vremea, trece,
Om normal și nu mai știu,
Trece vremea, trece,
Cum era când așteptam,
Trece vremea, trece,
Troleibuzul și-njuram,
Trece vremea, trece.
Oricum, e ca terminat,
Trece vremea, trece,
Amărâtul de mandat,
Trece vremea, trece,
Și mă voi întoarce, dar,
Trece vremea, trece,
Ca un fost parlamentar,
Trece vremea, trece,
Care s-a-ngrijit să-și ia,
Trece vremea, trece,
Partea lui, din partea ta.
La fereastra cu gutuie
La fereastra cu gutuie,
Flori şi trandafiri,
Amintirea e şi nu e,
Flori şi trandafiri,
Dacă e, de mâini mă prinde,
Flori şi trandafiri,
Şi m-aruncă-ntre colinde,
Flori şi trandafiri.
 
Şi mă ninge, şi mă-ngheaţă,
Flori şi trandafiri,
Şi mă-nvăluie-ntr-o ceaţă,
Flori şi trandafiri,
Ca-ntr-un abur de lumină,
Flori şi trandafiri,
Şi mă uit-aşa-n grădină.
Flori şi trandafiri.
 
Arde focu-n paie ude,
Nimeni, nimeni nu m-aude,
Arde focu-n paie ude,
Nimeni, nimeni nu m-aude.
 
Ninge ca o deşteptare
Flori şi trandafiri,
Peste lume cu iertare,
Flori şi trandafiri,
Numai peste noi s-abate,
Flori şi trandafiri,
Un miros de răutate,
Flori şi trandafiri.
l
 
O zăpadă ca o zgură,
Flori şi trandafiri,
Ce ne minte şi ne fură,
Flori şi trandafiri,
Tot ce e şi tot ce nu e,
Flori şi trandafiri,
Şi fereastra cu gutuie.
Flori şi trandafiri.
 
Arde focu-n paie ude,
Nimeni, nimeni nu m-aude…
Degeaba 30.
Pesimist
Se pare că ne-am rătăcit de tot
Şi nu mai ştim pe unde e ieşirea,
Cu sângele neînchegat pe bot
Hiene-aşteaptă să ne pierdem
firea.
Şi noi parcă mai licărim un pic,
Parcă mai scânteiem o nerăbda-
re
Şi ne-încropim din arce de nimic
Şi ne-împlinim în semne de-n-
trebare.
Mai goica niciodată,străvezii,
Prin noitrec azi luminile durerii.
Iar rugăciunile ne sunt târzii,
Şi prea departe ziua învierii.
Alunecând pe flori de irişi beţi,
Înmiresmăm cu moarte dimineaţa
În care răsăritul altei vieţi
Nu risipeşte negura şi ceaţa.
Cântecul străinătăţii
Rătăcesc pe căi străine,
De cătunu-mi depărtat,
Îmi trec viața în suspine,
Pâinea-n lacrimi mi-am udat.
Fie pâinea cât de rea,
Tot mai bine în ţara mea!
 
Ah! În ţara mea frumoasă
Am lăsat tată iubit,
Am lăsat maică duioasă,
Ce de plânsuri a albit.
Vezi o culme muntenească
Ş-o căsuță dedesubt?
Este casa părințească,
Unde laptele am l-supt.
Cu străini am stat la masă,
Şi cu ei m-am ospătat;
Dar gândind la mine acasă,
Lacrimi râuri am vărsat.
Cine ţara îşi iubește,
Nu dă lumea pentru ea;
Oh! Atunci inima-mi crește.
Când gândesc a o vedea!
Fericiți câți sunt aproape
De căminul părințesc!
D-oi muri, voi să mă-ngroape
În pământul românesc.
Fie piatra cât de grea,
Tot mai bine în ţara mea!
Colindul celui fără de țară
Orice-ai fi și unde te-ai tot duce,
Cât ai fi de rău și cât de bun,
Că mai crezi sau nu mai crezi în cruce,
Cel mai greu îți este de Crăciun.
 
Când se strâng străinii pe la case
Și lumini se-aprind în pomii lor,
Ți se face frigul frig în oase
Și de-acasă ți se face dor.
 
Refren x2:
Bate vântul bate dinspre țară,
Suflă-n răni cu sare și pelin,
Bate vântul și te-nchide-afară,
Rudele în vizită nu vin.
 Mori aici și nimeni nu te-aude,
Dar visează tot ce-ți este pe plac,
Că te bărbierești și pleci la rude
Și găsești pe masă cozonac.
 
Din puținul lor ai tăi vor face
Tot ce pot să fie fericiți,
Să trăiască-n liniște și-n pace,
Să mai râdă, să mai bea un șpriț.
Refren x2
Unde ai fi și orice-ai fi bătrâne,
Dacă dorul șalele ți-a frânt,
Și din dor atât îți mai rămâne
Să te-așezi cu fața la pământ.
 
Și să plângi când alții-n sărbătoare
Hohotesc de parcă te-ar sfida
Și să-ți plângi durerea ta cea mare
Și să plângi de dor de țara ta.
În limba ta
Aaaa aaaa
Aaaaaaaa
Aaaa
 
În aceași limbă toată lumea plânge
În aceași limbă râde un pământ
Și doar într-o limbă
Durerea poți s-o mângâi
Si bucuria
S-o preschimbi în cânt
În limba ta ți-e dor de mamă
Și vinul e mai vin
Și doar în limba ta poți râde singur
Și doar în limba ta te poți opri din plâns
Aaaa aaaa
Aaaaaaaa
Aaaa
Și când nu poți plânge
Și nici râde și nici cânta
Pe-al tău pământ
Cu tot ceru-n față
Tu taci atunci
Taci tot în limba ta
În limba ta ți-e dor de mamă
Și vinul e mai vin
Și prânzul e mai prânz
Și doar în limba ta poți râde singur
Și doar în limba ta te poți opri din plâns
Aaaa aaaa
Aaaaaaaa
Aaaa
41

Manifestul Patriei
Țară-avem și noi sub soare,
Și-o râvnesc dușmani destui,
Dar prin vremi asupritoare
N-am lăsat-o nimănui.
E bogată, zici! vezi bine,
E bogată, căci în ea
Multe inimi sunt, străine,
Și-i frumoasă, că-i a mea.
 
Dacă-i mică, nu-i de-ocară,
Căci viteji în ea mai sânt,
Și-apoi și la noi în țară
Crește fierul din pământ:
Când voim, îl știm culege,
Știm cum să izbim cu el
Când dușmani lipsiți de lege
Vin spre noi cu gând mișel.
Colind pentru
parlamentari
Trei parlamentari
Dintre cei mai mari
S-au trezit în zori
Pe la cântători
Pe ochi s-au spălat
Şi s-au pieptănat
Şi s-au pregătit
De călătorit
Drumul va fi greu
Pân-la Dumnezeu
Unde-au fost chemaţi
Să fie-ntrebaţi
Cine, cum şi când
I-a văzut plângând
Cine i-a-ntristat
Şi i-au lăcrimat
Cine i-a-ntrebat
Cum s-au îngrăşat
Într-un an de zile
Cu-aşa multe kile
Cei parlamentari
Dintre cei mai mari
Mulţi s-au vorovit
42
l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Să colinde în seara asta minunată, leru-i ler,
Dar li-i gura arsă si li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler.
Criza
N-avem ape minerale
N-avem gheaţă nici hartie
N-avem varză de sarmale
Dar avem democraţie.
Bişniţari şi primari
În aceeaşi berărie
Se tocmesc schimbând dolarii
De când e democraţie.
Lumea pare ca se-ntoarce
Viaţa pare ca re-nvie
E-o părere ca se-ntoarce
Firul de democraţie.
Duritate-n exprimare
Râs strident şi mârlănie
S-a dus dracu orice candoare
De când e democraţie.
Doamne ţine-mă cuminte
  Dar li-i gura arsă și li-s ochii-n lacrimi,leru-i ler Ia-mi lucirea de mânie
Vor fi multe țări pe lume Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler. Dintre cântec şi cuvinte
Mai vestite la războii   Vreau aici democraţie
Vor fi neamuri mai cu nume, Gazdelor creștine, să-i primiti în casă, leru-i ler ,
Câte n-au ajuns la noi. Și cum se cuvine să-i poftiți la masă, leru-i ler, Că sunt singur şi mă bate
Dar noi știm ce ne-nvățară Ni-i trimite sfântul să ne-ncerce mila, leru-i ler, Plânset vechi de ciocârlie
Cei ce-au fost, și când rostim Domnii mari de astăzi să-și deschidă vila,leru-i ler. Dintr-o parte într-altă parte
Vorba sfântă neam și țară   Şi tac în democraţie.
Noi, străine, tresărim. Șovăielnic pasu, mâinile plăpânde, leru-i ler,
  Tremurat li-i glasu,nu știu să colinde, leru-i ler, De ruşine şi de frică
Țară-avem și noi sub soare, Dacă stau la poartă și nu zic nimica, leru-i ler, Pustnic vechi într-o chilie
O râvnesc dușmani destui, Domnilor de astăzi să v-apuce frica. leru-i ler. Care Doamne nu mai pică
Dar prin vremi asupritoare   De când e democraţie?
N-am lăsat-o nimănui. Mută-i întrebarea ce răsună afară, leru-i ler,
Am murit degeaba, ce-ați făcut din țară, leru-i ler, Dar de cât aşa părinte
Vin colindătorii Tot în frig si-n foame, tot cu mâini întinse leru-i ler, Năclăit de pesimism
Pe la porti străine, ce ne stau închise. leru-i ler. Scoate-mă din necuvinte (bis ultima strofă)
Vin colindătorii, cum veneau odată, leru-i ler   Dă-mă-n totalitarism...!
Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler Vin colindătorii cum veneau odată, leru-i ler,
PĂPUȘARUL
Păpuşaru’ a hotărât: tu acolo, el aici,
Lăsaţi liberi hoţii mari, arestaţi hoţii cei mici.
Puneţi şefi oameni pătaţi, şantajabili mai ales.
Fac ce trebuie, când vrem și putem să-i schimbăm des.
Nu-ndrăznesc să zică „nu”!
Iar de zic, le-arăți un pic coada mâții din dulap
Și-ai să vezi cum tac chitic!
Fiţi atenţi la procurori, căutaţi veleitari,
Caractere de nimic, oameni mici ce se vor mari.
N-am nevoie de deştepţi! Mediocri, cât mai mulţi!
Proştii care-i promovăm sunt mai buni decât cei culţi.
Ei nu-ntreabă, nu gândesc, fac ce vrem și e de-ajuns!
N-are sens să-i bănuiesc c-ar avea vreun gând ascuns…
Cei mai buni sunt cei lipsiţi de cultură şi talent.
Guralivii cu tupeu să ajungă-n Parlament!
Cumpărați, că nu sunt scumpi, câțiva jurnaliști… de top!
Care spun că e senin, când afară e potop!
În Guvern, incompetenți, e de-ajuns să fie… trei.
Da’ bătuți în cap de tot, să putem conta pe ei!
Secretari de stat mai mulţi, p-ăşti’ am să-i aleg chiar eu,
Mă pricep la proşti cu ştaif mai bine ca Dumnezeu.
Şeful statului? Lăsaţi să-l aleagă cum or vrea…
Ăștia de-i tot aiurim c-o bere şi-o acadea!
Iar când se vor fi aşezat lucrurile cum le vrem,
Ştergem tot ce-a fost mai bun… şi-ncepem să guvernăm!
Au consfătuit Maturizare Refren:
Nu mai lăcrimează nici un sfânt
Când o fi să fie Căror sfinti şi căror Dumnezei Şi s-a şters vopseaua din icoane. Au făcut copiii noştri dinţi
Domnului să-i spuie Mieii-şi varsă sângele-n cuţite? Seceta domneşte pe pământ Muşcă din bunici şi din părinţi
Cine i-a-ntrebat Pentru care flori de brebenei Iar şopârlele se cred iguane. Muşcă din văzduh şi din pământ
Cine i-a-ntristat Cucii plâng cu glasuri răguşite? Seceta domneşte pe pământ Muşcă şi din morţii din mormânt.
Că s-au îngrăşat Pentru care flori de brebenei Iar şopârlele se cred iguane. T.C.D
Cu-aşa multe kile Cucii plâng cu glasuri răguşite?
Ei doar să răspundă
Să nu comenteze Refren:
Să răspundă-n cor Au făcut copiii noştri dinţi
Că e mai uşor Muşcă din bunici şi din părinţi
Muşcă din văzduh şi din pământ
íi de ne-au ales Muşcă şi din morţii din mormânt.
Ne ceartă prea des
Nu e săptămână Pentru care dimineţi târzii
Să nu dea din mână Cade ceaţa care mă-mpresoară?
A ameninţare Care sfert de lacrimi viorii
Doamne parcă-s fiare Amăgeşte dorul şi-l omoară?
Când noi mieluşei Care sfert de lacrimi viorii
Ne uităm la ei Amăgeşte dorul şi-l omoară?
Lacrime ne pică
Şi mâncăm de frică Refren:
Ca-ntr-un vechi poem Au făcut copiii noştri dinţi
Plângem şi mâncăm Muşcă din bunici şi din părinţi
Şi fără să vrem Muşcă din văzduh şi din pământ
Doamne ne-ngrăşăm. Muşcă şi din morţii din mormânt.

750 de ani de la prima atestare documentară a Salinei Turda
Salina Turda a fost atestată documentar în anul 1271 într-un docu-
ment emis în cetatea Buda, prin care regele Ungariei, Ştefan al V-lea,
dăruia ocna de sare de la Turda, scoasă de sub orice autoritate regală
sau voievodală, capitelului Bisericii Transilvaniei.  creșterea în importanță a zăcămintelor de la Ocna Dej și Ocna Mureș,
Din punct de vedere instituțional, exploatarea sării a fost reglemen-
tată de către cămările de sare, cea mai importantă din Transilvania, fiind
cea de la Turda. Această instituție era condusă de un comite, care dato-
rită acestei funcții devine un personaj important al Transilvaniei. Casa
Cămării de Sare se păstrează și azi, locația acesteia fiind clădirea actu-
alului muzeu de istorie din Turda.
Din cei 51 de comiți identificați ai Casei Cămării de Sare de la Turda,
cel mai reprezentativ a fost Pogány Miklós, care a trăit în sec. XV. Acesta
a fost unul dintre colaboratorii importanți ai lui Iancu de Hunedoara, îm-
preună cu care a participat la campaniile antiotomane din anul 1442,
respectiv la bătăliile de la Poarta de Fier a Transilvaniei şi bătălia de pe
râul Ialomița.  într-un parc subteran unic.  etaje cu liftul sau pe scările de lemn. Deși necesită un mic efort fizic
Situat în partea de nord-est a orașului Turda, zăcământul de sare cu
o grosime medie de 250 de metri a fost exploatat sistematic, inițial prin
lucrări de suprafață, iar mai târziu – în subteran. Se presupune că lucră-
rile au debutat la Turda în perioada ocupației romane în Dacia, când
orașul purta denumirea latină de Potaissa, cea mai bună dovadă în acest
sens fiind existența unor galerii de exploatare piramidale, despărțite prin
împletituri de nuiele, redescoperite în anul 1862. Începând cu Retrage-
rea Aureliană din anul 271 și până în jurul anului 1000, sigura dovadă
care ar putea atesta continuarea extracției de sare o reprezintă dezvol-
tarea unui cartier meșteșugăresc pe Dealul Zânelor, populația locală
având cel mai probabil nevoie de aceste resurse în vederea consumului
intern, dar și al unor posibile schimburi.
Perioada de glorie a exploatărilor de la Turda
După o scurtă stagnare în dezvoltare, instaurarea puterii habsburgi-
ce, la începutul secolului al XVII-lea, determină o creștere a tuturor ra-
murilor industriei extractive, cărora le este acordată o importanță deose-
bită. La Turda, camerele de exploatare ce utilizau procedee rudimentare
sunt abandonate treptat, deschizându-se noi zone de exploatare. Actua-
la salină își are originile în jurul anului 1690, când sunt săpate puțurile
din cupola camerei „Terezia” și, la scurt timp, cele ale minei „Sf. Anton”,
perimetru în care activitatea de exploatare va continua pentru aproxima-
tiv 240 de ani. În anul 1867, mineralogul Johann Fridwaldsky afirma cu
privire la exploatările de sare de la Turda că „aceste ocne sunt vrednice
de cea mai mare admirație și curiozitate”, fiind ”atât de vestite încât
aproape că nu au egal în întregul răsărit”. Același autor face o descriere
detaliată a sistemului în care fusese construită ocna, a unei saline mult
mai mari și mai vechi, aflată în conservare începând cu anul 1762 pentru
a evita surparea, precum și a procedeelor utilizate în vederea exploată-
rii:ferirea zăcământului de infiltrările de apă, extragerea sării cu ajutorul
crivacului, acționat prin forța cailor, alături de situația locuitorilor din Tur-
da, angrenați în activitățile de tăiere a sării.  secțiunea de 6,5mp. Prin aceste puțuri se făcea atât intrarea tăietorilor
Declinul activităților de exploatare a sării de la Turda
Salina de la Turda resimte, începând cu anul 1840, concurența pu-
ternică exercitată de către salina de la Ocna Mureș, ajungând să fie de-
pășită de aceasta în importanță la nivelul Transilvaniei și devenind trep-
tat o rezervă. În 1862, exploatarea sării în puțul Anton este sistată, iar
transportul sării către suprafață devine din ce în ce mai dificil, din cauza
pantei abrupte. Astfel, este construită galeria de transport denumită
„Franz Josef”, cu o lungime de aproape un kilometru, ce conecta intră-
rile puțurilor din Valea Sărată cu depozitele din zona Turda Nouă. Conco-
mitent, s-au realizat modernizări și lărgiri, fiind adăugate două camere
laterale: „Rudolf” și „Ghizela”, asupra cărora se concentrează extracția.
În ciuda acestor eforturi de revigorare a activităților de exploatare a sării,
l M u r m u r u l J i l ţu l u i
dotările învechite și tehnologia de extracție cu un randament scăzut, ră-
masă neschimbată față de secolele anterioare, alături de condițiile grele
de muncă și salariile mici, ce impuneau dese mișcări de protest, și de
duc la punctul culminant, reprezentat prin închiderea minei în anul 1932.
Renașterea Salinei Turda
Deși accesul vizitatorilor a fost permis în anumite intevale din peri-
oada comunistă, mina nu a fost utilizată la adevărata sa valoare. Renaș-
terea sa are loc abia în anul 2008, când salina intră într-un amplu proces
de reamenajare, fiind reintrodusă în circuitul turistic în ianuarie 2010,
constituind, prin expunerea utilajelor folosite în trecut la exploatarea și
transportul sării, un adevărat muzeu al mineritului în sare, dincolo de una
dintre cele mai moderne baze turistice și de tratament din Transilvania.
Proiectul de reamenajare a Salinei Turda a însemnat transformarea sa
Vizita Salinei Turda începe cu o coborâre pe trepte a
unei galerii descendente.
Galeria cu trepte a fost săpată abia în anii 1987-1988 pentru a faci-
lita accesul turiștilor. Are 45m lungime și o diferență de nivel de 15m cu
un număr 107 trepte. Continuând turul turistic ajungem în galeria orizon-
tală – Francz Joseph. Prin această galerie se face accesul și dinspre in-
trarea veche (din orașul Turda, strada Salinelor). În perioada exploatării
sării, prin această galerie se evacua sarea obținută din exploatare. Din
galeria Francz Joseph veți vedea indicatoarele ce duc spre Balconul Mi-
nei Iosef. Exploatarea sării în Mina Iosef a început în anul 1740. Numele
i-a fost dat în onoarea împăratului Iosef al II-lea. Legătura între suprafa-
ță și camera de exploatare se realiza prin intermediul a două puțuri cu
în mină cât și aerajul și evacuarea sării din subteran. Vatra minei se gă-
sește la adâncimea de 115m față de suprafața terenului și 80m sub ni-
velul galeriei de transport. Forma camerei și lipsa comunicațiilor majore
cu alte lucrări miniere fac ca în această mină să se producă o intensă
reverberare a sunetului, motiv pentru care mina Iosif a primit denumirea
turistică de ”Sala ecourilor”. La balconul situat în partea superioară a
Sălii Ecourilor puteți face câteva vocalize. Continuând turul salinei, de la
balconul minei Iosif ajungem în sala crivacului, utilaj folosit la extracția
sării din vatra minei. Crivacul din lemn din mină a fost montat în anul
1881 și este singurul utilaj de acest tip din salinele din Europa care se
păstrează încă pe locația originală. Pentru acționarea mașinii se foloseau
caii, fiecare braț al crivacului având 1 sau 2 cai. Înainte ca salina să fie
dotată cu instalație electrică, singura sursă de lumină în mină erau tor-
l
țele. Ieșind din sala crivacului ajungem în sala puțului de extracție a Mi-
nei Rudolf. Camera tehnică în care vă aflați adăpostește un puț care face
legătura între exploatarea minieră și galeria de transport Francz Joseph.
Cablul de extracție era centrat pe mijlocul puțului și era legat la crivacul
prin care se asigura tracțiunea. Vasele de extracție erau sub forma unor
saci mari confecționați din piele de bovină. Din sala puțului de extracție,
bulgării de sare erau încărcați în vagonete și transportați pentru depozi-
tare în Turda. Transportul se realiza pe cale ferată îngustă cu vagonete
trase de cai.
Mina Rudolf este cu siguranță punctul culmitant al vizitei din Salina
Turda. Din galeria de mină Francz Joseph ajungem în partea superioară
a Minei Rudolf. Balcoanele de lemn care se desfășoară sub tavan oferă
o perspectivă extraordinară asupra întregului gol subteran. 80m sub cota
de călcare a balcoanelor se văd turiștii care se plimbă printre amenajă-
rile de jos. Pentru a ajunge jos aveți două alternative: coborâți cele 13
suținut, noi vă sugerăm să coborâți pe scări. Veți avea mai mult timp
pentru a admira mina din mai multe perspective. Este important de știut
că la fiecare etaj al scărilor se vede sculptat în stâncă anul în care a fost
exploatat orizontul respectiv.
Înainte de a coborâ scările nu uitați să vă plimbați pe balcoanele
care sunt construite pe de-a lungul minei Rudolf. La capătul opus al
balcoanelor se mai găsește un pachet de trepte pe care se poate coborâ
la baza minei Rudolf. Atât de-a lungul pereților cât și de-a lungul tavanu-
lui se vede stratificația de sare. Din tavan atârnă interesante stalactite de
sare dar și frumoasele candelabre cu care a fost dotată mina.
Istoric Mina Rudolf: lucrările de deschidere încep după anul 1853, în
paralel cu lucrările de deschidere a minei Gizela și cu cele ale galeriei de
transport Franzc Joseph. Numele minei a fost dat în cinstea prințului
Rudolf al Austriei. Mina Rudolf prezintă o cameră de exploatare de tip
paralelipipedic. Pentru creșterea capacității de preluare a presiunii roci-
lor din tavanul camerei de exploatare, secțiunea transversală în zona de
tava a camerei este una trapezoidală. Sarea era exploată prin tăierea
blocurilor din vatra camerei (din pardoseală).
Lungimea vetrei de exploatare este de 85m iar lățimea de 50m.
Exploatarea sării în mina Rudolf a încetat în anul 1932 când salina
de la Turda a fost definitiv închisă pentru exploatare.
În cadrul amenajărilor realizate, spațiul destinat turiștilor a fost dotat
cu: o roată panoramică; wteren minigolf; wtenis de masă; wpistă de
bowling; wmasă biliard; wteren de sport; wamfiteatru; wplimbare cu bar-
ca pe lac. Continuând plimbarea prin mina Rudolf, dacă coborâți încă un
pachet de trepte, veți ajunge la un podeț care face trecerea din mina
Rudolf către debarcaderul din camera de exploatare a Minei Terezia.
Mina Terezia este cea mai veche lucrare din ansamblul minier Tur-
da. Este o cameră de exploatare de tip conic. Exploatarea sării s-a reali-
zat în perioada 1690 – 1880. Tăierea blocurilor de sare s-a făcut din
vatra minei. Vatra minei este situată la 112m față de suprafața terenului.
Diametrul vetrei este de 75m. Vatra minei este inundată de un lac cu
adâncime maximă de 8m. Lacul s-a creat prin acumularea în mină a
apelor de infiltrație. Salinitatea lacului este de 260g/l.
Urcând cu liftul sau pe scări cele 13 etaje, traseul turistic vă duce la
balconul din tavanul minei Terezia. Se poate vedea de sus amenajarea
turistică a lacului. De la balcon urcăm pe ”scara bogaților” în zona căre-
ia este amenajat un altar dar și un mic muzeu.
Turul se apropie de sfârșit când ajungem din nou în galeria orizonta-
lă Francz Joseph. În cadrul ansamblului turistic există și un centru bal-
near de recuperare. Ieșirea din mină se poate face prin același loc prin
care ați intrat.
A consemnat Andrei Dima – student la Universitatea
Politehnica Timișoara
43
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Singura elevă de la un liceu din mediul rural cu media 10 la Bacalaureat,

S-a pregătit singură acasă

Cristina Lupu, absolventă al Liceul Tehnic Mătăsari, din ju-
deţul Gorj, a reuşit o performanţă istorică pentru unitatea de
învăţământ: este prima absolventă care a reuşit să obţină 10
pe linie la examenul de Bacalaureat.
Cristina este singura absolventă de la un liceu aflat în me-
diul rural din România care a reuşit să obţină media maximă
la această sesiune a examenului de Bacalaureat. Tânăra din
comuna Mătăsari s-a pregătit singură, acasă, pentru exame-
nul de Bacalaureat, fără să urmeze meditaţii. Ea ne-a explicat
cum a reuşit să înveţe de 10 la Limba şi Literatura Română,
Istorie şi Geografie. „Am început să mă pregătesc pentru
Bacalaureat din februarie. Mi-am făcut schiţe, mi-am sinteti-
zat materialul într-un mod în care pot să înţeleg mai bine, am
colorat cu diverse markere ca să reţin cât mai bine datele im-
portante. Am citit materia zilnic până la un moment dat când o
ştiam foarte bine. Am rezolvat, apoi, testele de antrenament
din care am învăţat cel mai mult. Cele de anul trecut au fost
publicate pe Internet. Nu am avut niciun ajutor. Nu am consi-
derat că am nevoie. La Istorie au fost multe subiecte pe care
le-am întâlnit în testele de antrenament. De asta consider că
cel mai bun mod de pregătire pentru Bacalaureat este rezolva-
rea testelor“, a povestit tânăra pentru „Adevărul”. Cristina
şi-a organizat foarte bine timpul, astfel că a putut să se întâl-
nească seara cu prietenii: „Nu stăteam foarte mult să învăţ.
Seara ieşeam cu prietenii. Mă trezeam dimineaţa, foarte de-
vreme, citeam informaţia timp de 25 de minute, nu încercam
să o memorez, ci să o înţeleg, după care luam o pauză de 5
minute, iar apoi începea din nou să învăţ. Am observat că,
dacă mă apucam seara să citesc, timpul mă presa. Aşa, dimi-
neaţa observam că ajungeam la ora 12.00 şi parcurgeam o
mare parte din materie, iar până seara mai este mult timp“.
Cristina a reuşit să obţină note de peste 9,50 la Simularea
Bacalaureatului, iar media generală din ultimul an de liceu a
fost de 9,91. „Nu cred că a fost o surpriză pentru profesori să
primesc numai note de 10, deoarece la clasă lucra foarte mult
şi vedeau nivelul fiecăruia. Am fost sunată şi felicitată d mulţi
profesori. Eu nu sunt obişnuită cu astfel de atenţie“, spune
tânăra. Cristina provine dintr-o familie simplă: tatăl ei lucrea-
ză ca şofer, iar mama este casnică. Vrea să urmeze Faculta-
tea de Medicină Cristina a terminat profilul filologie, dar se
gândeşte să urmeze Medicina. Nu se teme de examenele la
Biologie, Fizică sau Chimie, cu toate că nu prea a studiat aces-
te discipline la liceu. „Am ales să merg la Facultatea de medi-
cină. Voi aplica la mai multe universităţi din ţară. Nu va fi foar-
te dificil, pentru că mă împăcam bine cu fizica şi cu chimia, cu
toate că trebuie să o iau de la zero, dar cred că pot să reuşesc.
La Biologie am intenţia să mă pregătesc singură, iar la Chimie,
dacă este nevoie, aş putea să urmez câteva şedinţe de medi-
taţie. Am parcurs o serie de teste de la examenele de admitere
de la Medicină şi nu cred că ar fi o problemă să reuşesc să fiu
admisă“, spune Cristina. „Nu face parte dintr-o familie înstă-
rită“ Vasile Iliescu, profesor de matematică şi director al Lice-
ului Tehnic Mătăsari, a spus că performanţa obţinută de Cris-
tina este istorică. „Este o performanţă remarcabilă. Este
singura medie de 10 obţinută până în prezent de către un elev
al Colegiul Tehnic Mătăsari. Face parte dintr-o notă ascenden-
tă a rezultatelor obţinute în acest an de către elevii liceului
nostru. Au fost rezultate peste aşteptări. Promovabilitatea pe
seria curentă a fost de peste 70%. Este în principal, meritul
Cristinei, dar cred că şi cadrele didactice au avut un aport la
rezultatul deosebit pe care l-a obţinut. Nu face parte dintr-o
familie înstărită, dar chiar şi în felul acesta se pot obţine rezul-
tate deosebite. Ne gândim că rezultate de 10 la toate discipli-
nele nu au fost obţinute de absolvenţi de la licee importante
din judeţul Gorj“, a declarat profesorul.

Cristina Lupu a obținut singura medie de 10 ERASMUS

din istoria liceului din Gorj la bacalaureat:
”Știam că pot reuși”
Cristina Lupu este o elevă de la Colegiul Tehnic Mătăsari, o comună din
județul Gorj. Aceasta a obținut singura medie de 10 din istoria liceului la
examenul de bacalaureat. Fata a reușit această performanță unică din isto-
ria liceului fără nicio oră de meditație.
”În istoria unității de învățământ, din ultimele două decenii cel puțin,
niciun elev nu a mai obținut media 10! Cristina Lupu este unicul elev de 10
pe linie la bacalaureat! Este în principal meritul ei, dar și al profesorilor care
au îndrumat-o”, a spus directorul  Colegiului Tehnic Mătăsari,  profesorul
Vasile Iliescu.
Cristina a demonstrat că orice este posibil dacă există voință și va ră-
mâne în istoria liceului ca singurul - sau cel puțin primul - elev cu media 10
la bacalaureat. ”Mă așteptam pentru că am aspirat la media 10 încă de
când am început clasa a 12-a mi am impus acest mindset. Am început să
mă pregătesc din februarie, singură, acasă. Am considerat că nu am nevo-
ie de meditații, știam că pot reuși și singură și se pare, că am reușit. Am
descoperit un mod mai ușor, cel puțin pentru mine, de a reține informațiile
și mi-am organizat timpul într-un mod eficace.
Am avut emoții, deși știam că într-un final, va fi totul bine. În ceea ce
priveste subiectele, au fost, cred eu, accesibile pentru mine. Încă de când
am fost mică am participat la multe olimpiade și concursuri didactice, eram
familiarizată cu această atmosferă de bac”, a spus Cristina Lupu.
Cristina vrea să meargă la facultatea de medicină, cu toate că la liceu a
ales profilul uman, Cristina Lupu vrea să meargă la facultatea de medicină
și spune că mereu au pasionat-o chimia și fizica.
”La școală întotdeauna am avut rezultate foarte bune, am avut profe-
sori excepționali și foarte bine pregătiți care și-au dat stăruința, au depus
eforturi ca toți să promovăm, și mai mult de atât, ne-au îndrumat și pașii în
viață cu sfaturi demne de urmat. Le mulțumesc tuturor în egală măsură.
Paradoxal, zic eu, o să urmez facultatea de medicină având în vedere că
în școala generală mă pasionau și chimia și fizica, chiar dacă am ales pro-
filul uman. Mă consider un om echilibrat, modest și sârguincios, care întot-
deauna când își propune ceva, obține”, a mai spus Cristina.
Cristina a fost felicitată de director și de reprezentanții liceului, direc-
torul Colegiului Tehnic Mătăsari a felicitat-o pe Cristina Lupu și spune că
este meritul ei, dar și al profesorilor care au îndrumat-o.
”Este în principal meritul ei, dar și al profesorilor care au îndrumat-o și
al familiei ei! Ne bucurăm pentru rezultatele foarte bune ale elevilor noștri,
ne onorează și ne dau responsabilitate, curaj și speranța că vom continua
pe acest trend ascendant. Avem cea mai bună rată de promovabilitate din
ultimii 10 ani. Îi felicit pe toți și le doresc mult succes în continuare!”, a spus
directorul liceului.
”FELICITĂRI din toată inima LUPU CRISTINA VICTORIA pentru nota 10
obținută la examenul de bacalaureat, o performanță unică în istoria Cole-
giului Tehnic Mătăsari. Felicitări tuturor absolvenților care au promovat
acest prim examen al vieții. Felicitări domnilor Profesori care i-au îndrumat
cât și părinților care le-au acordat sprijinul zilnic. MULT SUCCES ÎN CONTI-
NUARE!”, a fost mesajul celorlalți reprezentanți ai Colegiului Tehnic Mătă-
sari.
Elevi de la Liceul Mătăsari, specializați în Polonia și Portugalia
14 elevi de la Liceul Mă-
tăsari au fost participat la
un stagiu de specializare în
Polonia, în cadrul unui pro-
iect Erasmus+ finanțate din
fondurile europene.
S-a derulat în perioada:
13.09.2021-01.10.2021 în
localitatea Wroclaw - Polonia
având titlul:  UN PLUS PEN-
TRU TINERII DIN GORJ PRIN
MOBILITATE ERASMUS+ nr.
2019-1RO01-KA116-061780
și a  vizat efectuare stagiului
de pregătire  practică de către
14 elevi din clasa a XII-a B,
specializarea mecanică, la un partener tehnic specializat,
anume :JapanTech – Wroclaw, precum și dezvoltarea abilită-
ților lingvistice și culturale prin vizitarea unor numeroase
obiective turistice din   regiunea Silezia și  Cracovia. De ase-
menea,cu această ocazie,  a fost vizitat și Complexul de lagă-
re de concentrare și exterminare: Auschwitz-Birkenau.  În
aceste vizite culturale, elevii au fost  însoțiți de domnii profe-
sori, Iliescu Gabriela și Luță Antonie Adrian“, se arată într-un
comunicat de presă.
Peste 20 de elevi se vor specializa în Portugalia
În perioada următoare, peste 20 de elevi ai Liceului Mătă-
sari vor participa la o acțiune de perfecționare în Portugalia.
Al doilea proiect ce se va desfășura la finele acestui an, în
perioada: 29.11.2021-17.12.2021 cu titlul: MAI BUNI, MAI
BINE PREGĂTIȚI PENTRU PIAȚA MUNCII PRIN ERASMUS+ nr.
2020-1-RO01-KA116-078517, are ca drept scop, susținerea
unui stagiu de pregătire practică pentru un număr de 21 de
elevi de la clasa a XI-a A, specializarea tehnician în activități
economice, la diferiți agenți economici de profil din Lisabona
– Portugalia, astfel timp de trei săptămâni elevii noștri își vor
dezvoltat abilitățile practice în domeniul economic specific
comerțului,  pro­fesorii însoțitori fiind: Purdescu Claudiu, Oae
Marilena si Săceanu Petre
Obiectivele principale ale acestor proiecte îl reprezintă re-
ducerea abandonului școlar, familiarizarea cu modul de lucru
și cultura organizațională de la nivel european, creșterea nive-
Elevi de la Liceul Matasari,
specializati in Portugalia
lului de utilizare a limbilor străine și a  gradului de comunicare
în mediu profesional european. și nu în ultimul rând, creșterea
susținută  a procentului de inserție profesională a absolvenți-
lor proveniți astăzi dintr-un mediul social defavorabil, afectat
de o puternică restructurare economică și ocupațională. În
acest sens, obținerea de mai bune competențe si experiențe
de lucru internațional, dezvoltarea cooperării europene în do-
meniul educației si formarii profesionale, reprezintă principa-
lele ținte  strategice în ceea ce privește  creșterea prestigiului 
Liceului Mătăsari“, se mai arată în comunicatul Liceului Mătă-
sari.
Coordonatorul acestor proiecte este profesorul Rodica
Danciu. Aceasta a anunțat că liceul a mai obținut și o finanța-
re de 26.500 euro pentru finanțarea unui proiect care se va
derula în parteneriat cu Rivensco Consulting Ltd. din Cipru,
având  ca obiectiv dezvoltarea profesională a cadrelor didac-
tice ce predau discipline tehnologice, precum și a tutorilor de
practică.
In perioada 27.11.2021-18.12.2021, elevii clasei a XI- a A,
profil servicii, specializarea Tehnician în activități economice,
au participat in cadrul Proiectului nr. 2020-1-RO01-
KA116-078517, din componenta Programului Erasmus+ , Ac-
țiunea-cheie 1 - Mobilitatea persoanelor în scopul învățării, cu
titlul „Mai buni, mai pregătiți pentru piața muncii prin Eras-
mus+” . Elevii au fost insotiti de profesorii: Săceanu Petre,
Purdescu Claudiu Mihail si Oae Marilena. Domnul prof. Sa-
ceanu Petre va prezinta in clipul de mai jos cateva imagini din
activitatile proiectului.

44

31 august - Ziua Limbii Romane
Ziua Limbii Române. Se predă în 43 de ţări şi
este una dintre limbile în care se oficiază slujbe pe
Muntele Athos. 31 august a fost legiferată ca zi festi-
vă în 2013, pentru a atrage atenţia asupra importanţei
păstrării calităţii limbii române şi pentru a-i sprijini pe
românii din afara graniţelor să-şi păstreze cultura şi
identitatea naţională.
Peste 28 de milioane de oameni din toată lumea
vorbesc româneşte. Limba română se predă în şcoli
din 43 de ţări şi este vorbită oficial în 20 de state în
care există comunităţi mari de români. Este, de ase-
menea, limbă oficială sau administrativă în Uniunea
Latină şi în Uniunea Europeană. Româna este şi una
dintre cele cinci limbi în care se oficiază servicii religi-
oase pe Muntele Athos.
Metodele moderne de comunicare, în care se folo-
sesc excesiv prescurtări, dar şi unele emisiuni de tele-
viziune sau filme, cu exprimare incorectă, deteriorează
calitatea limbii române vorbite de populaţie. Cele mai
mari probleme sunt la copii, care preiau cu uşurinţă
toate greşelile pe care le aud şi care trebuie mereu
corectaţi, fenomen care îngreunează munca profesori-
lor. Şi în Republica Moldova se sărbătoreşte, astăzi,
Ziua Limbii Române, care a devenit limbă de stat în
2013. Este limbă oficială şi limbă maternă pentru trei
sferturi din populaţie, iar în provincia autonomă Voivo-
dina din Serbia, limba română este una dintre cele
şase limbi oficiale.
Limba română reprezintă, prin istoria şi harta sa,
prin unitatea lingvistică a comunităţilor istorice de ro-
mâni, atât un argument ştiinţific de netăgăduit, cât şi
un instrument de promovare a latinității poporului ro-
mân. Un subiect constant în dezbaterile actuale privind
educarea tinerelor generaţii se referă la prezervarea şi
perpetuarea în rândul acestora a elementelor profilului
identitar, în primul rând a limbii, istoriei şi culturii, la
conştientizarea importanţei acestor elemente în for-
marea morală şi intelectuală a tinerilor. Ministerul Afa-
cerilor Externe consideră o prioritate sprijinirea studiu-
lui limbii române în comunitățile românești și
promovarea limbii române, inclusiv a statutului său de
limbă oficială a Uniunii Europene, în rândul cetățenilor
altor state, îndeosebi pentru tinerii, din ce în ce mai
numeroşi, care se îndreaptă către traducerea literaturii
române sau activează în cadrul instituţiilor europene.
De ce e limba română așa o limbă unică. Emil
Cioran zicea, mai în glumă - mai în serios:
“...Ca să treci de la limba română la limba france-
ză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un con-
tract.” Nu că vrem noi, românii obișnuiți, ci c-o admiră
de la înălțimea propriilor studii chiar lingviștii și istoricii
străini, cărora nu le putem reproșa subiectivitatea.
Așadar, să auzim 11 motive, care saltă limba de
baștină a lui Brâncuși pe podiumul “pietrelor” rare ale
omenirii.
1. Română este singura, din grupul de limbi roma-
nice, care a supraviețuit în părțile acestea ale Europei.
500 de ani de la Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung
„Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung“ (1521) este
cel mai vechi document păstrat scris în limba română. Ea a
fost găsită de Nicolae Iorga, la începutul secolului nostru, în
Arhivele Braşovului. Documentul original pe hârtie, cu pe-
cete aplicată pe verso, se referă la mişcările militare ale
Otomanilor la Dunăre şi trecerea lui Mohammed-Beg prin
Ţara Românească. El conţine un secret de mare importan-
ţă, avertizându-l pe Johannes Benkner, judele Braşovului,
despre o invazie a turcilor asupra Ardealului şi Ţării Româ-
neşti ce tocmai se pregătea la sudul Dunării. O copie auten-
tică a documentului se află şi în Muzeu Tiparului din Târgo-
vişte, ală­turi de alte “nestemate” ale scriiturii româneşti
- „Liturghier” (1508), „Octoih” (1510) şi „Evanghelier”
(1512) - primele cărţi bisericeşti tipărite la Târgovişte de
călugărul Macarie în vremea domnitorului Radu cel Mare
sau „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodo-
sie”, una dintre cele mai vechi capodopere ale literaturii
vechi.   caractere chirilice, datând cel mai probabil din 29-30 iunie
Textul scrisorii.    „Mudromu I plemenitomu, I cistitomu
I bogom darovanomu jupan Hanăş Bengner ot Braşov mno-
go zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole. (= Preaînţeleptului şi
cinstitului, şi de Dumnezeu dăruitului jupân Hanăş Bengner
din Braşov multă sănătate din partea lui Neacşu din Câm-
pulung, n. n.).   I pak (=şi iarăşi) dau ştire domnie tale za
(=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au
eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre
Dunăre.   I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la
Nicopole de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au
trecut ciale corăbii ce ştii şi domniia ta pre Dunăre în sus.   I
pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin să fie
de ajutor în corăbii. I pak să ştii cumu se-au prins neşte
meşter(i) den Ţarigrad cum vor treace ceale corăbii la locul
cela strimtul ce ştii şi domniia ta.   I pak spui domniie tale
de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt
megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul
sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i va fi voia, pren Ţeara
Rumânească, iară el să treacă.   I pak să ştii domniia ta că
are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet beg,
mai vârtos de domniile voastre.   I pak spui domniietale ca
mai marele miu, de ce am înţeles şi eu. Eu spui domniieta-
l M u r m u r u l J i l ţu l u i
Rămâne un mister: cum de s-a întâmplat așa, în con-
dițiile în care pe-aici au trecut valuri peste valuri de
barbari, cu ale lor limbi slavice (din estul Eurasiei) sau
uralice (din nordul Eurasiei). Altfel spus, popoare cuce-
ritoare cu graiuri “bolovănoase”, puternice, care-au
îngenuncheat limba latină pe oriunde au trecut. Mai
puțin la noi.
2. Româna-i veche de 1700 de ani. Și că-i veche
n-ar fi cine știe ce motiv de lauri, dar e veche în acel
fel în care, de-am călători în timp în Țara Românească
acum 600 de ani, nu ne-ar fi chiar atât de deosebit de
greu să înțelegem ce le spunea unul ca Mircea cel Bă-
trân ostașilor săi. Poate vă pare de la sine înțeles, dar
adevărul e că foarte puține limbi din lume și-au păstrat
“trunchiul” întreg. Limba lui Shakespeare sau cea a lui
Napoleon nu se pot lăuda cu așa o stare de conserva-
re.
3. Dintre limbile latine, doar româna are articolul
hotărât “enclitic”, adică atașat la sfârșitul substantivu-
lui. Spunem “fata”, “băia-
tul”, “tabloul”, și nu “la fi-
lle”, “le garçon”, “le
tableau”, cum ar fi în
franceză. Chestia asta ne
conferă o melodicitate in-
trinsecă-n grai, plus o
concizie-n exprimare.
Practic, ne e de-ajuns un
singur cuvânt, ca să ne
facem înțeleși atunci,
când ne referim la un
obiect sau la o ființă anu-
me. Ei, majoritatea po-
poarelor au nevoie de două cuvinte pentru asta.
4. “Se scrie cum se aude.” Se scrie cum se aude,
dar vine la pachet cu sute de particularități de pronun-
ție pe care noi, români fiind, le punem în aplicare ușor,
natural, fără să le pritocim. N-avem nevoie de manualul
de fonetică la capul patului, pentru ca organul din cavi-
tatea bucală să se miște într-un fel când rostim “cea-
pă”, și în alt fel când rostim “ea”. Chiar dacă grupul de
vocale e același. Pentru vorbitorii de arabă, de pildă,
regula asta se învață cu creionul sub limbă – sunt din-
tre cei cărora le vine greu.
5. Lingviștii spun că, cel mai și cel mai bine, româ-
na s-ar asemăna cu dalmata, din care istoria păstrea-
ză doar câteva sute de cuvinte și propoziții. Problema
cu dalmata e că nu mai circulă. Sunt 0 vorbitori de
dalmată pe Terra în acest moment, și probabil c-așa
vor rămâne până la finalul veacurilor. Dalmata a fost
declarată limbă moartă pe 10 iunie 1898. Este data
decesului ultimului ei vorbitor, croatul Tuone Udaina,
care o stăpânea parțial. Înainte să moară, Udaina a
mărturisit, că limba îi e familiară încă din mica copilă-
rie, că și-i amintește “ca prin vis” pe părinții lui con-
versând, uneori, în această limbă.
6. Româna e limba cu al treilea cel mai lung cu-
le iară domniiata eşti înţelept şi aceste cuvinte să ţii dom-
niiata la tine, să nu ştie umin mulţi, şi domniile vostre să vă
păziţi cum ştiţi mai bine.   I bog te veselit. Amin.”(=Şi Dum-
nezeu să te bucure. Amin)   (Apud Hurmuzachi – Iorga. Do-
cumente, XI, 843) Sursa: foaienationala.ro     Românească şi Transilvania, intențiile acestora nefiindu-i
Scrisoarea a fost trimisă de Neacşu de la Câmpulung
către Hans Benkner, judeţul (primarul, primul magistrat,
Burgermeisterul) cetăţii Braşovului. Neacşu este cunoscut
din timpul domniei lui Vlad cel Tânăr (1510-1512) pe când
făcea negoţ cu mărfuri turceşti şi avea oameni (printre alţii
chiar pe ginerele său, Negre, pomenit în textul scrisorii)
anume de le petreceau din sudul Dunării prin Ţara Româ-
nească şi de aici în oraşele din Transilvania. Aşa s-ar expli-
ca legatura lui cu junele Braşovului, care şi-l făcuse cores-
pondent informator în legătură cu manevrele armatelor
turceşti.  „Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung“ este cel
mai vechi document cunoscut, scris în limba română cu
1521. Documentul a fost găsit de arhivarul Friedrich Wil-
helm Stenner, în 1894, în arhivele orașului Braşov, fiind ul-
terior redescoperit și valorificat de către marele istoric Ni-
colae Iorga. Acest text marchează trecerea de la limba
slavonă, considerată sacră și folosită anterior în redactarea
documentelor cu caracter oficial sau bisericesc, la limba
vernaculară, cea română. Scrisoarea lui Neacșu are un ca-
racter informal, oral, incluzând numeroase elemente de
sorginte slavonă. Introducerea și încheierea constau în for-
mulări slavone specifice vremii, existând și sintagme pre-
cum ”I pak” la începutul propozițiilor, însemnând ”și iarăși/
din nou”, evidențiind caracterul compozit al limbii folosite
în epocă, nefiind riguros structurată gramatical și deose-
bindu-se considerabil de româna modernă.
Totuși, elementul profund latin al limbii folosite de Ne-
acșu ne oferă suficientă claritate asupra textului. Conform
lingviștilor, fondul latin reprezintă 92,31% din text, iar din
cele 112 unităţi ale acestuia, 67 de cuvinte de origine latină
pot fi regăsite în alte 7 limbi neolatine.
Avertisment privind invazia otomanilor la Sud de
Dunăre. Documentul se referă la mișcările de trupe ale
otomanilor de la Sud de Dunăre şi apropierea lui Moham-
l
vânt din Europa. “PNEUMONOULTRAMICROSCOPICSI-
LICOVOLCANICONIOZĂ”, 44 de litere. Definește o boa-
lă de plămâni care se face prin inhalarea prafului de
siliciu vulcanic. Interesant e, că boala nu prea se face,
deci nici cuvântul nu se folosește.
7. Limba română e intrată în patrimoniul UNESCO,
aidoma Barierei de Corali din Australia, Marelui Zid
Chinezesc ori Statuii Libertății. Româna a intrat în pa-
trimoniul imaterial al lumii prin două cuvinte. E vorba
de “dor” și “doină”, două cuvinte intraductibile, con-
cluzionează UNESCO. “Dor” și “doină” se comportă
mai degrabă ca niște diamante roz, decât ca niște ală-
turări de sunete – exprimă emoții, într-atât de specifi-
ce culturii noastre, încât traducerea lor în alte “glasuri”
ar fi o contrafacere. Nu mai e nevoie să precizăm, că
tot ele trec drept cele mai bogate în sens substantive
din română.
8. Alt aspect unic în lume, româna “dirijează” cu-
vintele latine după regulile balcanice. Vocabularul e,
vorba vine, “italienesc”,
dar rânduielile gramati-
cale sunt de tip slav. Apar
și coabitări între cele
două registre, latin și
slav. Concret, cazurile
dativ și genitiv au aceeași
formă (ca-n latină), tim-
pul viitor și perfect se
formează după o regulă
hibrid între latină și slavă,
dar infinitivul se evită (ca-
n limbile slave).
9. Nicio altă limbă nu
folosește atâtea zicători și expresii. Româna e printre
puținele limbi în care “câinii latră și ursul merge”. E
limba cu cele mai absurde imagini proverbiale, dar și
limba în care proverbele, deși tot un fel de metafore,
sunt considerate limbaj accesibil, limbaj “pe înțelesul
tuturor”. Proverbele astea, spun specialiștii, exprimă
cea mai intimă preocupare a poporului român – sensul
să fie bogat, dar fraza să fie scurtă. Să spui mult în
foarte puține cuvinte (la asta se referea și Alecsandri în
celebra “românul s-a născut poet”). Cu titlu de curio-
zitate, cele mai numeroase zicători autohtone au ca
subiect înțelepciunea – aproximativ 25% din totalul
frazelor-proverb.
10. La fel de luxuriantă se dovedește româna și-n
ceea ce privește numărul de cuvinte. Președintele
Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, ne dă de înțeles
că româna-i între primele 8 limbi ale lumii. Ultima edi-
ție a “Marelui Dicționar al Limbii Române” adună
170.000 de cuvinte. Asta-n condițiile în care autorii au
lăsat de-o parte diminutivele, și alea vreo 30.000.
11. La cât de veche e pe teritoriul european, ro-
mâna ar trebui să aibă dialecte in interior, teritorial –
adică limba locuitorilor din Banat, de pildă, să fie
mult-diferită de cea a locuitorilor din Maramureș (vezi
med-Beg (unul din apropiații lui Soliman al II-lea Magnifi-
cul) de Ţara Românească. Neacșu îl avertizează pe Johan-
nes Benkner, judele (primarul) Braşovului, de faptul că turcii
pregătesc o armată redutabilă cu care ar putea invada Ţara
clare pe deplin, însă putând avea repercusiuni asupra
”orânduielilor” politico-administrative din regiune, afectând
și schimburile comerciale dintre munteni și transilvăneni.
Neacşu Lupu  era un boier și negustor înstărit ce făcea ne-
goţ cu mărfuri turceşti şi avea numeroși colaboratori (prin-
tre alţii pe ginerele său, Negre, pomenit în scrisoare) de
ambele părți ale Dunării, implicați în comerț și aflați la cu-
rent cu activitatea autorităților otomane. Astfel, putem pre-
supune că pentru junele Braşovului, corespondența cu Ne-
acșu era deosebit de valoroasă, informațiile privind
manevrele armatelor turceşti putând fi decisive în perspec-
tiva unei confruntări, oferind timp cetății pentru a-și pregă-
ti apărarea. Totodată, caracterul textului ne indică faptul că
pe cei doi îi lega o relație mai veche, bazată pe un evident
respect reciproc, scrisoarea fiind doar una dintr-o serie, dar
singura care nu s-a pierdut pe parcursul secolelor, păstrând
un loc deosebit în istoriografia românească.
Conținutul scrisorii lui Neacşu din Câmpulung
„Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darova-
nomu jupan Hanăş (Hannes/Johannes/Hans) Bengner ot
Braşov mnogo zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole.
(= Preaînţeleptului şi cinstitului, şi de Dumnezeu dăru-
itului jupân Hanăş Bengner din Braşov multă sănătate din
partea lui Neacşu din Câmpulung).
I pak (=şi iarăşi) dau ştire domnie tale za (=despre)
lucrul turcilor, cum am auzit eu că împăratul au eşit den
Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre.
I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la Nicopo-
le de miie me-au spus că au văzut cu ochii lor că au trecut
ciale corăbii ce ştii şi domniia ta pre Dunăre în sus.
I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin
să fie de ajutor în corăbii.
I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter(i) den Ţa-
rigrad cum vor treace ceale corăbii la locul cela strimtul ce
ştii şi domniia ta.
triada spaniolă-bască-catalană din Spania). Și totuși,
nu-i cazul limbii române, în “curtea” căreia există gra-
iuri și regionalisme, însă nu dialecte. Filologi ca Ale-
xandru Philippide și Alf Lombard susțin că, iarăși, din
punctul ăsta de vedere, româna e un fenomen fără
precedent în lume…
Care limbă e cea mai vorbită în lume? Câte per-
soane vorbesc româna? Dar „moldoveneasca”?
Aproximativ 473 de limbi, dintre care 182 doar din
America, sunt în pericol să dispară în viitor, se arată în
cea de-a 16 ediţie a „Ethnologue – Languages of the
World”, editat de M. Paul Lewis. 
Totuşi, acest lucru nu reprezintă o problemă atât
de gravă, în condiţiile în care, în prezent, pe glob se
vorbesc peste 6800 de limbi.
Potrivit statisticii publicate în volumul SIL Interna-
tional - o organizaţie internaţională nonprofit, cea mai
vorbită limbă din lume de către nativi este chineza, cu
aproximativ 1,2 miliarde de persoane care o folosesc.
Aceasta este limba oficială nu numai în Republica Po-
pulară Chineză, dar şi în Taiwan şi Singapore. De ase-
menea, chineza, incluzând toate dialectele sale (man-
darina, cantoneza, taivaneza ş.a.), este vorbită şi de
comunităţile din alte 28 de ţări. Totodată, chineza se
află printre cele şase limbi oficiale ale ONU.
Pe locul al doilea se află  spaniola. Următoarea
clasată, cu 328 milioane de vorbitori nativi, este limba
engleză. Pe locul al patrulea în topul celor mai vorbite
limbi, este araba.
Următoarea în clasament este limba hindi. Ben-
galeza, limba oficială în Bangladesh, este limba ma-
ternă pentru 181 milioane de persoane. De asemenea,
bengaleza este vorbită de comunităţile din Canada,
India, Malawi, Nepal, Arabia Saudită, Singapore, Emi-
ratele Arabe Unite, Marea Britanie şi SUA. Pe locul al
şaptelea se află portugheza, limbă nativă pentru 178
milioane de persoane Limba rusă este vorbită în 33 de
ţări, de 144 milioane de persoane.
Japoneza, limba maternă pentru 122 milioane de
persoane, se află pe locul al nouălea în clasament. Pe
poziţia a zecea este limba germană, al cărei număr
de vorbitori este de 90,3 milioane de persoane. Top 20
este completat de limba javaneză (84,6 milioane), lim-
ba lahnda (78,3 milioane), telugu (69,8 milioane), viet-
nameză (68,6 milioane), limba marathi (68,1 milioa-
ne), franceză (67,8 milioane), coreeană (66,3 milioane),
tamila (65,7 milioane), italiană (61,7 milioane) şi limba
urdu (60,6 milioane). Limbi vorbite de 60-40 milioa-
ne de persoane: urdu, turca, gujarati, poloneza. Limbi
vorbite de 40-20 milioane de persoane: malaeza,
bhojpuri, awadhi, ucraineana, malayalam, kannada,
maithili, sunda, burmese, oriya, persana, marwari, lim-
ba punjanbă, filipeneza, hausa, tagalog, româna (lo-
cul 40 în Top 100), indoneziana, olandeza, sindhi,
thailandeza, pushto, limba uzbecă, rajasthani. În Asia,
80.000.000 de oameni vorbesc limba română.
I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum
am auzit de boiari ce sunt megiiaş(i) şi de generemiiu Ne-
gre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe
io-i va fi voia, pren Ţeara Rumânească, iară el să treacă.
I pak să ştii domniia ta că are frică mare şi Băsărab de
acel lotru de Mahamet beg, mai vârtos de domniile voastre.
I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am
înţeles şi eu. Eu spui domniietale iară domniiata eşti înţe-
lept şi aceste cuvinte să ţii domniiata la tine, să nu ştie
umin mulţi, şi domniile vostre să vă păziţi cum ştiţi mai
bine.
I bog te veselit. Amin.”(=Şi Dumnezeu să te bucure.
Amin)
Prevestea o perioadă grea pentru Țările Române
Scrisoarea prevestea o perioadă dificilă pentru Țările
Române, prezența otomană devenind din ce în ce mai apă-
sătoare, iar ambițiile Înaltei Porți, ce viza chiar cucerirea
Vienei, se vor răsfrânge asupra domnitorilor români, nevoiți
să plătească un tribut din ce în ce mai consistent. În acest
sens, cronicarul moldovean Miron Costin avea să noteze un
secol și jumătate mai târziu: „Ce sosiră aceste cumplite
vremi de acmu, de nu stăm de scrisori, ce de griji şi de
suspinuri.”
O.C.
45

De vrei să fii nemuritor
Nicolae Ceaușescu a fost, mai degrabă, cel căruia i se scriau poezii și în niciun caz cel care le compunea sau scria.  Asta e ceea ce credem cei mai mulți dintre noi, dar se pare că lucrurile n-au stat chiar așa. A aș-
ternut și dictatorul câteva rânduri pe hârtie și sunt mai interesante decât crezi. Sigur, în esență sunt banale, dar la acea vreme, ele aveau o semnificație specială pentru „întâiul fiu al poporului”. Să se fi ascuns în fostul
sediu al Comitetului Central și un „întâi poet al țării”. în vremea în care majoritatea poemelor îi erau lui dedicate? Nici chiar așa, mai ales dacă ne uităm la greșelile de ortografie. Printre documentele azvârlite de armată
în camioane după Revoluție, s-a aflat și această poezie așternută pe trei coli de hârtie care, se pare că a fost dedicată României. Evident, nu era o poezie de dragoste pentru Elena Ceaușescu, ci mai degrabă o odă închi-
nată României și bogățiilor sale. Atât de fascinat era Ceaușescu de țara noastră. De-a lungul celor cinci strofe, dictatorul n-a folosit decât un singur semn de punctuație, și anume punctul pus la finalul primei strofe.
Transcriem aici poezia exact așa cum a
fost ea redactată de dictator:
De vreii să fii nemuritor
Poete scrie pentru ţară
Vers simplu dar cutezător
În el mândria de popor tresară.
Scrie de daci şi de romani
De munţi de râuri şi câmpii
De muncitori şi de ţărani
De cântecul voios de ciocârlii
Scrie de ce ni (sic! – n.r.) drag de ce iubim
De eşti poet şi de partid să scrii
Prin el în ţară liber azi trăim
Scrie cât mai frumos aşa cum ştii
Să scrii că noi muncim din greu
Că totul nu-i aşa cum vrem
Dar mergem înainte tot mereu
Noi făurim uniţi tot ce avem
În tricolor avem simbol deplin
Albastru cer cu stele şi senin
Galben din holdele bogate aurii
Roşu ca sângele vărsat în bătălii
In arhivele comunismului a fost descoperita,
recent, o poezie scrisa de  Nicolae Ceausescu. In
cele cinci strofe ale acesteia, fostul dictator nu a
folosit niciun semn de punctuatie, cu exceptia unui
punct, pus la sfarsitul primei strofe. Poeziei ii lip-
sesc, de asemenea, si titlul si semnatura.
Nicolae Ceausescu a cerut, dupa ce a venit la
putere, sa-i fie dactilografiate si pastrate toate noti-
tele pe care le scria cu diverse ocazii.
El nota, din prezidiile adunarilor, diverse idei
spuse de vorbitori sau puncte pe care urma sa le
atinga in concluziile de la final. Cu alte ocazii facea
calcule legate de costuri sau productie. Poezia des-
coperita de jurnalisti a fost gasita intr-un dosar al
PCR din ultimii ani de putere, alaturi de un discurs
din '70, care continea corecturi facute de mana.
Dupa fuga lui Ceausescu, Armata a pus stapanire
pe arhivele partidului, pe care le-a pastrat in depo-
zitele militare. Asa a supravietuit poezia scrisa de
fostul dictator. In poem, Ceausescu nu a respectat
nici punctuatia, nici ortografia. Nici macar nu a scris
toate literele cuvintelor, asa ca unele pasaje sunt
ilizibile. Poezia nu a fost scrisa in intregime de pri-
ma data. A scris primele trei stofe, cu o cerneala
mai deschisa la culoare, dupa care a completat
"opera" cu inca doua strofe, cu o cerneala de cu-
loare mai inchisa, facand si o corectura asupra
randurilor scrise initial.
Scriu aceste rânduri cu multă emoție și nos-
talgie, dar și cu recunoștință pentru tot ce am în-
vățat și descoperit în cei cinci ani petrecuți la Co-
legiul Tehnic Mătăsari.
Sunt absolventă a Facultății de Drept (1998-
2002). Visul meu a fost să devin profesor,să le in-
suflu copiilor valori si cunoștințe care să le fie de
folos in viață. Primul meu an în învățământ a fost
provocator, deoarece am debutat ca profesor ne-
calificat, dar cu timpul, cu multă voință și ambiție
m-am perfecționat,urmând cursurile Facultătii de
Istorie din cadrul Universității ”Spiru Ha-
ret”(2003-2007).
Fiind de loc din Mătăsari, mi-am dorit să lu-
crez într-o școală din zonă, iar acest lucru s-a în-
tâmplat în anul 2002, atunci când am început
activitatea la Colegiul Tehnic Mătăsari, unde di-
rector era pe atunci domnul profesor Dumitru
Dădălău, un om și un cadru didactic de excepție.
Am găsit în domnia sa un real sprijin și un mentor.
Țin minte cât de bucuros a fost la aflarea rezulta-
telor obținute de mine la Olimpiada de Socio-U-
mane, specializarea Psihologie, faza pe județ.
Mi-a dat încredere și m-a făcut să mă simt apre-
ciată, să lupt mai mult pentru visul meu.
De-a lungul celor cinci ani petrecuți la Mătă-
sari, m-am implicat activ în realizarea de activi-
tăți metodice în cadrul anumitor manifestări
specifice. Una dintre acestea era dedicată fiilor
Jilțului, un eveniment-spectacol realizat și gândit
cu mult suflet și dăruire de domnul profesor Dă-
dălău. Îl intrigau incompetența, indolența, ires-
ponsabilitatea, dar aprecia competența acolo
unde exista. Stilul său unic de a manageria lucru-
rile și de a comunica,direct, franc,uneori dur, dar
niciodată nesincer m-au făcut să-l apreciez. Sub
46
l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Nici vorba de talent literar, insa poezia ar fi fost
inclusa, cel mai probabil, cu ajustari, in manualele
scolare. In acelasi carnetel in care erau scrise ver-
surile, Ceausescu a mai notat si o serie de reflectii
despre "arta revolutionara" si "umanismul socia-
list", precum "Umanismul nu este o notiune abs-
tracta. El capata diferite intelesuri corespunzator
etapelor istorico-sociale de dezvoltare", "Fericirea
personala nu se poate realiza ignorand bunastarea
si fericirea generala", "Literatura si arta realist-re-
volutionara trebuie sa transmita nu numai anumite
realitati, ci sa prezinte realitatile in contextul soci-
al-istoric, si in acelasi timp, in perspectiva transfor-
marii continuu revolutionara a vietii", dar si "A fi
revolutionar in arta inseamna sa realizezi o arta
realist-revolutionara, care sa aiba un rol activ in
transformarea societatii si a omenirii, a omului in-
susi". Preocupările culturale ale lui Nicolae Ceau-
șescu nu sunt povești. Sunt cunoscute relațiile de
amiciție pe care le-a avut cu scriitori ai epocii, spri-
jinul de care au beneficiat oamenii de cultură  —
dar și de libertatea creației de care s-au bucurat
aceștia după 1965. Ceaușescu a citit în manuscris
"Delirul", o carte periculoasă în conjunctura politică
de atunci, a povestit în repetate rânduri un cu-
noscut jurnalist , membru al grupului de presă
al fostului președinte, iar discuțiile sale cu
membrii Uniunii Scriitorilor uimeau  — "Ceau-
șescu nu vorbea aiurea, era pregătit, nu se fă-
cea de râs, chiar avea grijă să fie de folos Uniu-
nii". Acum câțiva ani, Lavinia Betea, o
cercetătoare care a făcut carieră și bani publi-
când cărți de interviuri cu personalități comu-
niste și diverse lucrări documentate și ciudat
interpretate despre perioada dinainte de 1989,
a anunțat descoperirea unei poezii scrisă de
Nicolae Ceaușescu.
"Poezia nu are nici titlu, nici semnătură",se
scria in presa, precizându-se că "după grafie şi
fondul documentar de arhivare în care s-a găsit, e
în mod categoric creaţia celui care-a condus Ro-
mânia, dictatorial, aproape un sfert de secol".
Poezia se pare că aparține într-adevăr lui Ni-
colae Ceaușescu, în ultimii patru ani neexistând
contestații. Se consideră că scrisul este al fostului
președinte.
"Poezia nu e deloc rea, are forță — și, ce să
mai vorbim, nu putem avea pretenții de la cineva
care scrie așa, din plăcere, când și când  — așa
cum am avea de la un poet sau scriitor care asta
face, prin vocație și profesie".
Nu aceeași este părerea altor jurnalisti care
comentează; "Despre aptitudini literare, nici vor-
bă", completând cu o ipoteză lipsită de orice funda-
ment — "Dacă autorul şi-ar fi transmis,,poemul"
Incursiune în caruselul amintirilor
masca rigurozității și a durității aparente, se as-
cundea un om deosebit, care știa să asculte și
să-ți fie aproape. Am descoperit un om sensibil,
bun și care era mereau acolo când aveai nevoie.
Era un manager excelent, un om ambițios și rar se
întâmpla să nu obțină ce-și dorea. S-a implicat
foarte mult în promovarea liceului, prin deșfășura-
rea de activități variate,cu ocazia unor zile impor-
tante,șia pus bazele Muzeului Murmurului Jilțu-
lui,unul din cele mai frumoase obiective turistice
din zonă.Alături de dumnealui a stat mereu soția
acestuia,Floarea,cadru didactic la același liceu.
Mi-o amintesc ca o persoană deosebită,un om cu
un suflet mare liceu. În cei peste treizeci de ani de
muncă,Floarea Dădălău,Cicel cum era cunoscută
a demonstrat cele mai alese calităţi de dascăl,
coleg, de cetăţean. Dispune de o viguroasă pregă-
tire profesională, reuşind performanţe cu elevii
săi. I-am admirat mult și au fost sursă de inspira-
ție dar am găsit în dânșii,mai presus de orice,doi
oameni deosebiți gata să ajute si sa te sprijine la
nevoie. Începuturile mele la Colegiul Tehnic Mătă-
sari au constituit formarea mea ca dascăl și ca om
integrat în misiunea de formare și modelare a
noilor generații.M-am bucurat de suportul moral
al colegilor,am apreciat seriozitatea și responsa-
bilitatea în toate activitățile deprinse atat la nivel
școlar cât și la cel extrașcolar. Nu am neglijat de-
loc pregătirea mea profesională,astfel încât în
perioada 2012-2015 am urmat cursurile Facultă-
ții de Științe din Petroșani,urmată de un master în
Resurse Umane. După plecarea de la Mătăsari,-
pașii vieții m-au purtat spre alte școli. Între anii
2010-2012 am lucrat la Colegiul Mihai Viteazul
din Bumbești-Jiu și la Liceul Tehnologic Turceni
iar în perioada 2012 -2018 mi-am deșfăsurat ac-
diriguitorilor propagandei, intra urgent în manualele
şcolare". Poezia, descoperită în manuscris, conține
greșeli de ortografie și de punctuație; dar, aseme-
nea erori se găsesc în manuscrisele tuturor scriito-
rilor, ba chiar și în articolele ziarelor sau revistelor,
cu toate că trec pe sub ochii corectorilor.
Printre curiozităţile oferite de arhivele comu-
nismului, se găseşte şi un efort liric de-al lui Nico-
lae Ceauşescu:o poezie scrisă olograf de fostul
dictator. Dovada unei, , multilateralităţi genia-
le“-s-ar fi conchis, altădată, în cronicile literare. Pe
parcursul celor cinci strofe, nu a folosit absolut ni-
ciun semn de punctuaţie, cu excepţia unui singur
punct, pus la finalul primei strofe.
Poezia nu are nici titlu, nici semnătură. Dar
după grafie şi fondul documentar de arhivare în
care am găsit-o, e în mod categoric creaţia celui
care-a condus România, dictatorial, aproape un
sfert de secol. Imediat după venirea la putere,
Ceauşescu a cerut să-i fie păstrate şi dactilografia-
te notiţele făcute la diverse reuniuni. Din prezidiile
adunărilor, pe când vorbitorii cuvântau conform re-
giei şi scenariului prestabilit, Ceauşescu scria, în
carneţel, , , punctele” de atins în, , concluzii”. Alteori
făcea înmulţiri şi împărţiri pe baza cifrelor de plan,
costuri şi producţie. Sau nota propoziţii diverse.
Acestora din urmă li se conferea calitatea de cuge-
tări, ,,rodul unei gândiri revoluţionare”. Poezia
identificata, dimpreună cu câteva panseuri şi co-
recturi de mână pe textul unui discurs din anii ’70
s-au, , rătăcit“ într-un dosar al Cancelariei CC al
PCR din ultimii ani de putere. Istoria aventuroasă a
acestor dosare a început la câteva ceasuri după
fuga lui Ceauşescu. În după-amiaza zilei de 22 de-
cembrie 1989, Armata s-a făcut stăpâna arhivei
partidului. Documentele au fost azvârlite în camioa-
nele sale şi zăvorâte sine die în depozitele militare.
Abia după câţiva ani, au început a fi slobozite, trep-
tat, în circuitul cercetării prin Arhivele Naţionale. Cu
multe şi însemnate lipsuri. Din dosarele unor im-
portante şedinţe ale nucleului de decizie lipsesc,
bunăoară, stenogramele. Adică strict-secretele:dis-
cuţiile lămuritoare privind cauzele, contextul şi
tivitatea la Colegiul Tehnic Traian Vuia din Târgu
Jiu, Colegiul Tehnic Nr.2, Liceul Energetic Nr.1
Targu Jiu, Școala Gimnazială ”Ecaterina Teodoro-
iu”, între 2018 – 2019 la Colegiul Tehnic Motru și
Școala Gimnazială ”Voievod Litovoi”, 2019 –
2020 Liceul Tehnologic Bârsești, 2020 – 2021 Li-
ceul Tehnologic Bâlteni și Colegiul Național ”Spiru
Haret” .M-am implicat și am participat la toate
activitățile desfășurate: simpozioane,lecții deschi-
se,concursuri școlare. Din anul 2003 și până în
prezent fac parte din Corpul experților electorali
din România unde am fost desemnată la toate
alegerile (prezidențiale, parlamentare și locale),
iar în anul 2016 am fost desemnată președintă de
circumscripție la alegerile locale si tot în acea pe-
rioadă am fost desemnată de ISJ Gorj să susțin în
cadrul cercului pedagogic din data de 18 mai
2016, la Colegiul Auto Traian Vuia Tg-Jiu o lecție
demonstrativă pe disciplina cultură civică – ”Ale-
gerile și votul”unde elevii au interpretat variate
roluri, au fost instruiți să joace roluri de „politicieni
de ocazie”, să creeze mesaje electorale, să contu-
reze „portrete ale liderilor politici şi panouri elec-
torale”.Am creat prezentări în power point a unor
concursuri istorice. Am participat la simpozioane,
respectiv Universitatea din Petroşani – Facultatea
de Mine, AL XIII-LEA SIMPOZION NAŢIONAL STU-
DENŢESC „GEOECOLOGIA”, unde am obţinut
menţiune, am participat în cadrul Universităţii din
Petroşani – Facultatea de Ştiinţe la SIMPOZIONUL
NAŢIONAL STUDENŢESC „STUDENT, ȘTIINTĂ, SO-
CIETATE” ediţia a XIII-a, secţiunea MARKETING,
MANAGEMENT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ, Im-
plementarea de proiecte educaţionale interdisci-
plinare, cu tematica diversificată, Prezentarea de
lecţii demonstrative şi referate în cadrul Catedrei
efectele reale ale deciziilor, precum şi informările
făcute celorlalţi de Ceauşescu asupra întâlnirilor
sale bilaterale cu şefi de partide şi state.  În poezia
scrisă de mână, Ceauşescu nu respecta ortografia şi
punctuaţia. Nu reuşise să le înveţe în şcoala prima-
ră. Se poate observa că, pe parcursul celor cinci
strofe, nu a folosit absolut niciun semn de punctua-
ţie, cu excepţia unui singur punct, pus la finalul pri-
mei strofe. N-avea răbdare nici să scrie toate litere-
le cuvintelor. Astfel că multe pasaje sunt aproape
ilizibile, după cum se observă şi din facsimilele ală-
turate. Poezia pare să nu fi fost scrisă dintr-odată.
Mai întâi a scris primele trei strofe, cu o cerneală
ceva mai deschisă la culoare. Ulterior, cu o cernea-
lă ceva mai închisă, a operat o corectură la ceea ce
compusese deja, după care a mai produs două
strofe. Despre aptitudini literare, nici vorbă. Dar
dacă autorul şi-ar fi transmis, , poemul” diriguitori-
lor propagandei, intra urgent în manualele şcolare.
Cu mici ajustări, n-ar fi distonat de creaţiile, , anga-
jante” semnate de unii poeţi consacraţi. În plus,
Ceauşescu acumulase şi aici experienţă, ,,adap-
tând” versurile de la ,,Trei culori…” ca să devină
imn,, mobilizator”.
În acelaşi carneţel cu ver-
surile, Ceauşescu a mai notat şi
reflecţii (propriu-zis lozinci) des-
pre, , arta revoluţionară” şi, ,
umanismul socialist”. Acestea au
fost însă şi dactilografiate.
,,Umanismul nu este o noţiune
abstractă, a scris el. El capătă
diferite înţelesuri corespunzător
etapelor istorico-sociale de dez-
voltare”;, , Fericirea personală nu
se poate realiza ignorând bunăs-
tarea şi fericirea generală.”;, Literatura şi arta rea-
list-revoluţionară trebuie să transmită nu numai
anumite realităţi ci să prezinte realităţile în contex-
tul social-istoric, şi în acelaşi timp, în perspectiva
transformării continuu revoluţionară a vieţii”;, ,A fi
revoluţionar în artă înseamnă să realizezi o artă re-
alist-revoluţionară, care să aibă un rol activ în
transformarea societăţii şi a omenirii, a omului în-
suşi”. Ş.a.m.d. Prin astfel de aserţiuni, repetate
public stereotip, Ceauşescu şi-a arogat statutul de
filosof al contemporaneităţii. De, , gânditor revoluţi-
onar”, în terminologia epocii. Aceasta era şi repre-
zentarea sa asupra filosofiei.
De altfel, la începutul anilor ’70, intenţionase
să desfiinţeze specialitatea aceasta din curricula
universitară. Pe motiv că nu putem avea două filo-
zofii:una predată în învăţământul superior de partid
şi alta în cel de stat. Îl vor fi temperat atunci decizi-
onali mai avizaţi asupra istoriei şi rosturilor, , iubirii
ariei curriculare- Om şi Societate. Am realizat stu-
dii de caz (pe reconversie şi perfecţionare profesi-
onală) în cadrul masterului de resurse umane din
acest an, master pe care l-am absolvit cu media
10, cu bursă de studiu la fel ca și Facultatea de
Științe, cu specializarea Management.
În 22 februarie 2017 am participat la Simpo-
zionul judeţean "Dragobetele -zeul iubirii la ro-
mani", cu tema DRAGOBETELE ÎN ŢESĂTURILE
DIN VOITESTII DIN VALE, BĂLĂNEŞTI, GORJ. Am
participat în 14 ianuarie 2017 la un seminar de
informare a tinerilor numit ”Primul Vot” unde le-
am explicat elevilor cum se desfăşoară procesul
de vot în România. Am coordonat activitatea Cen-
tenarului ”Perpetuum istoric românesc-100 de
ani de la Marea Unire”,desfășurat la Colegiul Teh-
nic Motru,în decembrie 2018, unde am implicat
elevii în diverse activități tematice, iar in anul
2019, la Școala Gimnazială ”Voievod Litovoi” am
realizat o piesă de teatru cu elevii claselor a VII-a
și a VIII-a, cu tema ”Marea Unire”.
Cu anii fericirea a venit cunoscându-l pe Cla-
udiu. Un bărbat de care m-am îndrăgostit și ală-
turi de care am decis să îmi trăiesc viața. El îmi
este alături în momentele grele, dar și frumoase
din viața mea. Are o pasiune legată de foto-video,
iar atunci când vorbește despre asta, se observă
sclipirea și bucuria din ochii lui. Am decis să-i fiu
și eu alături și să-l susțin în tot ceea ce face. Ştiu
că nu putem edifica în vânt, că fără cei şapte ani
de - acasă, şcoala nu poate face prea multe, că
fără primele învăţăminte şi fără primele exemple
oferite în familie, fără o legatură strânsă între
familie şi şcoală actul educaţional este incomplet.
Trăim într-o lume în continuă schimbare , bul-
versată iată de un an de pandemie, de lecţii on
Nicolae Ceaușescu
de înţelepciune”, avertizându-l asupra interpretări-
lor gafei sale în afara ţării. A menţinut-o ca specia-
lizare universitară, dar, în cuplaj cu istoria. Dar din
1976 şi până în 1989, secţia filosofie-istorie a figu-
rat în planul cifrelor de şcolarizare cu cei mai puţini
studenţi:câte 75 anual, repartizaţi, egal, în centrele
Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iaşi. Alăturăm acestor re-
memorări şi o surprinzătoare observaţie privind le-
xicul lui Ceauşescu. Aplicând metoda analizei de
conţinut a discursului, printre alte particularităţi ale,
, limbii de lemn” în, , varianta Ceauşescu”, s-a con-
statat că liderul comunist se servea de doar 450-
500 de cuvinte în comunicarea publică.Într-un ca-
pitol din lucrarea, , Psihologie politică. Individ, lider,
mulţime în regimul comunist”, s-a analizat stilul
discursiv în contextul general al comunicării verba-
le. Vocabularul activ al limbii române conţine 120-
125.000 de cuvinte. Circa 1.500 dintre ele sunt
fundamentale. În limba maternă, un adult se expri-
mă, în general, prin 4-5.000 de cuvinte. Dar, , poe-
tul” şi, , gânditorul” Ceauşescu se adresa publicului
printr-un vocabular de zece ori mai redus decât cel
obişnuit. Nicolae Ceaușescu avea veleități artistice!
Mare a fost mirarea celor care au descoperit poezia
scrisă de fostul lider comunist. Și mai mare a fost
surprinderea când au văzut ce detaliu scurt și cu-
prinzător se afla între rândurile create cu atenție de
soțul Elenei Ceaușescu? Cum au sunat cele cinci
catrene scrise de acesta și care este detaliul de-
soperit recent? Nicolae Ceaușescu a avut timp,
când nu se gândea la țară și popor, să demonstreze
că scriitorii vremii pot fi întrecuți și de cei care nu
sunt în domeniul artei. Fostul lider comunist a
scris  și el o poezie, desigur că tot despre partid,
doar nu de iubiri și ploi târzii. Cu toate astea, pe
lângă mirarea versurilor cu rimă împerecheată și de
muzicalitatea decentă a celor scrise, un detaliu a
surprins mai tare. Poezia a fost extrasă dintr-un do-
sar al Cancelariei CC al PCR din anii ultimi pe care
i-a mai avut Nicolae Ceaușescu la putere. Acesta,
cum era de așteptat, a dat dovadă de multă neștiin-
ță. Având doar patru clase la purtător…este de în-
țeles că a avut zeci de greșeli gramaticale și un
singur semn de punctuație, un punct, pus la finele
primei strofe. Din păcate, de neînțeles și extrem de
contrastant cu titulatura pe care acesta o ocupa pe
atunci. Primele trei strofe erau redactate cu o cer-
neală închisă la culoare, iar ultimele două cu o cer-
neală mai deschisă, semn că nu scria des, astfel că
nu avea la îndemână ceea ce i-ar fi trebuit. Ce a
vrut să spună, de fapt, poetul, cu acel un singur
punct din prima strofă? Multe ar fi simbolurile pe
care le-ar putea găsi cei ce o citesc. T.C.
Prof. Popescu-Bibanu Vasilica-
Loredana Colegiul Național
”Spiru Haret” Târgu Jiu
line, de restricţii de tot felul, de ameninţare şi de
teamă.Copiii noştri resimt toate acestea cu priso-
sinţă,de aceea grija noastră spre ei se indreaptă,
fie că suntem dascăli, fie că suntem părinţi.Nu
este simplu să le creăm un climat de armonie,
sigurantă, confort material şi spiritual,linişte şi
echilibru în casă şi la şcoală. După ce răul va fi
trecut ei trebuie să reintre în normalitate mai pu-
ternici ca oricând. Închei acest articol prin a adu-
ce mulțumiri domnului profesor Dumitru Dădălău
pentru încrederea și sprijinul acordat în perioada
cât am fost profesor al Colegiului Mătăsari.
Un om cu un caracter puternic,o vastă expe-
riență și multă dăruire pentru școală,care a scris
pagini importante în istoria liceului si a contribuit
esențial la dezvoltarea acestuia.
„Un profesor își pune amprenta asupra
eternității, el nu poate ști niciodată cât de de-
parte ajunge influența lui.„Henry Brooks
Adams
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

Mitocanul român
În prima
Nicolae Manolescu jumătate a se-
colului XIX, un
text ca cel care urmează se numea fiziologie. Un fel de portret
generic, cu alte cuvinte. Mitocanul român de acum două veacuri
continuă să fie un subiect de actualitate, care merită din plin
o fiziologie. Trăsăturile caracteristice ale mitocanului sunt date
chiar de bogata sinonimie a cuvântului.
Înainte de toate, mitocanul este un individ prost-crescut.
Altădată se vorbea de cei șapte ani de acasă. Odată cu grădini-
ța evoluată din zilele noastre și cu clasa pregătitoare, ne rămân
doar trei sau patru ani de pedagogie strict familială. Ea ar trebui
să constea în educarea de către părinți a câtorva deprinderi
absolut necesare dezvoltării firești a copilului. La nivelul lui de
înțelegere, desigur. Copilul trebuie învățat să nu mintă, să-și
respecte părinții și, în general, pe adulți, să urmeze anumite
reguli de igienă. „Nu vorbi cu necunoscuți“, i se recomandă
adesea copilului. „Dă bună ziua!“ sau „Răspunde la bună
ziua!“. Și așa mai departe. Partea proastă este că aproximativ
15% dintre copiii din România actuală sunt crescuți de bunici,
părinții fiind plecați la slujbă de dimineața până seara sau în
străinătate cu lunile. Bunicii sunt de obicei nu numai prea îngă-
duitori, dar și prea puțin capabili să înțeleagă exigențele tineri-
lor. O uriașă prăpastie se cască astăzi între generații. Fapt cu-
noscut tuturor pedagogilor, dar nu neapărat tuturor părinților și,
cu atât mai puțin, bunicilor. Așadar, pe cei șapte ani de acasă nu
se mai poate conta. Proasta creștere devine o trăsătură carac-
teristică multora din cetățenii țării. Mitocănia nu mai e apanajul
unei singure categorii, e o trăsătură cvasi universală: oameni
simpli, țărani sau orășeni, intelectuali, politicieni. Deosebirea
constă în faptul că nu toți mitocanii au posibilitatea să-și expu-
nă public mitocănia. Există așadar mitocani între ei și mitocani
REFLECȚII
pentru toți.
Mitocanul de la baza societății, cel fără pretenții, aș zice, se
vede în comportamentul lui în familie sau în societate: râgâie
satisfăcut după ce mănâncă, se scobește în nas, vorbește tare,
bate cu pumnul în masă ca să-și impresioneze nevasta și copi-
ii. La feminin, mitocanul e țața tradițională, mahalagioaica, cața
din piață sau de la televiziune. Mitocanul intelectual e semidoc-
tul clasic, categoric în opinii, sigur că știe chiar și ce nu știe,
inapt pentru dialog, iliberal în convingeri, crezându-se patriot
fiindcă se bate cu pumnul în piept, uzând de simbolurile națio-
nale ca de bunuri proprii, ahtiat după funcții și bani, petrecân-
du-și vacanțele în locuri exotice.
Mitocanul român e în general iubitor de vorbe goale. Fap-
tele nu sunt domeniul lui de preferință. Adoră să țină discursuri
la televiziune, chiar dacă nu are nimic de spus sau chiar dacă
ceea ce spune este perfect idiot. Cel mai rău nu stă atât cu re-
torica, cât cu gramatica și cu ortografia (când își pune pe blog
inepțiile). Până și în aceste condiții, în care discursul e totul,
iubirea de patrie a mitocanului nu cuprinde și limba națională.
Ideologic mercenar, n-are nicio treabă cu ideologicul. Carența
ideilor e la fel de mare precum carența verbală. Singurul lucru
care îi reușește din când în când este să înjure și să insulte. Dar
fără brumă de talent, trivial, murdar, josnic. Mitocanul e peste
toate un mincinos, fără noblețea unui mitoman adevărat, acesta
putând fi un artist. Mitocanul este un caz ilustrativ pentru pato-
logia societății noastre actuale.
Am și eu obsesia mea, pe care o știți de ceva vreme: la
originea a tot și a toate, mitocănia inclusiv, este proasta crește-
re, din cauza școlii precare și a unei pedagogii familiale insufi-
ciente. Ehei, unde sunt cei șapte ani de acasă? Dar primii patru
de la primară? De toți, pare a se fi ales praful și pulberea.
Mitocanul român pare să fie etern și fascinant.
... o spune ...
ANDREI PLESU !!!
"Neologismele...
Secretarele nu-şi mai spun decât manager assistant.
Cizmarii sunt designeri.
Mă aşteptam să fie vorba de crize de aclimatizare şi Andrei Plesu
de micile noastre snobisme de cetăţeni ai unei ţări mici,
dar vioaie. Nici gând.
S-a ajuns la un nou limbaj de lemn, neologistic, întrebuinţat pe la posturi de radio şi de televiziune, iar
cuvinte româneşti cât se poate de utile sunt înlocuite prosteşte de persoane care stau prost şi cu vocabu-
larul limbii române, şi cu gramatica ei.
Tot soiul de absolvenţi şi absolvente de Spiru Haret, cărora li se adaugă politicieni inepţi şi comentatori
care par să-şi fi luat doctoratul la un sprit, înainte de a lua notă de trecere la română în liceu se dau în
bărcile neologismelor, cu dezinvoltura prostului fudul.
Potrivit lor, nu mai avem prilejuri, avem doar oportunităţi.
Nu mai suntem hotărâţi să facem ceva, ci determinaţi.
Nu mai realizăm, ci implementăm.
Nu ne mai ducem într-un loc, ci într-o locaţie.
Nu mai luăm în considerare, fiindcă anvizajăm.
Nu mai consimţim, ci achiesăm. Serviciul de întreţinere a devenit mentenanţă.
Ceva care ţi se pare obligatoriu e un must !!!
Nu mai avem speranţe, deoarece am trecut la expectaţiuni.
Nu ne mai concentrăm, pentru că ne focusăm.
Şi nu mai aşteptăm un răspuns, ci un feed back.
Nu mai avem frizeri si croitorese, avem hair stilisti si creatoare de fashion.
Cu alte cuvinte, deţinem o oportunitate pe care suntem determinaţi să o implementăm într-o locaţie pe
care am anvizajat-o, achiesând la o mentenanţă care e un must şi asupra căreia ne focusăm inexpectaţi-
unea unui feed-back pozitiv.
Altfel, când ies din rol, îi auzi cu câte un neaoş şi superior "Hai să-mi bag ..." sau cu concluzia absolut
academica : "Un c ... t !!!"

fragment
Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie
Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate sa cade să cin-
stești și să lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare și bun și
milostiv și ziditorul nostru cel înțelept, și zioa și noaptea și
în tot ceasul și în tot locul. Și să foarte cuvine să-l slăvești
și să-l mărești neîncetat, cu glas necurmat și cu cântări
nepărăsite, ca pre cela ce ne-au facut si ne-au scos din-
tunérec la lumină și den neființă în ființă. O, câta iaste de
multă mila ta, Doamne, și gândul și cugetul tău, care ai spre
noi oamenii! O, mare taină și minunată! O, cine va putea
spune toate puterile tale și lauda slavei tale! Dumnezeu,
pentru mila sa cea multa, lăcui întru noi oamenii și să arătă
noao. Dumnezeu fu în ceriu și om pre pamântu și în-
tr-amândoao desăvârșit. Și pre om și-l făcu fiiu iubit și moș-
tean împărățiii sale. O, mare iaste taina înțelepciunii tale
Doamne, care fu spre noi oamenii! Ni dar să mărim pre
Dumnezeul nostru și să strigăm dinpreună cu David, zi-
când: „Chiuiți lui Dumnezeu, tot pamântul, slujiți lui Dum-
nezeu în veselie, intrați înaintea lui cu bucurie si cu veselie
si cu curăție. Să știți că acela ne-au făcut, iar nu noi, și
acela iaste Dumnezeul nostru și noi suntem oamenii lui și
oile pășunii lui. Intrați prin poarta lui în ispovedanie, în cur-
țile lui, în cântări, mărturisiți-vă lui și lăudați numele lui, că
iaste bun și milostiv Domnul și sfânt Dumnezeul nostru. Că
iaste mila lui cea mare cu noi în véci, și bunătatea lui cea
multă“. Și den nimic ne-au făcut de suntem și făcu toate
puterile céle far’ de trupuri.
Dar pentru ce? Numai ca să lăudăm numele lui, cel ce
ne-au făcut, Domnul domnilor și Dumnezeul dumnezeilor.
Adusu-ne-au în arătarea și în slava numelui său cel sfânt,
ca să-l proslăvească îngerii în ceriurile céle de sus cu nu-
mele sfintei și a începătoarei de viață troiță. Așijderea au
tocmit și firea ființii noastre ceii omenești și ne-au dat min-
te și cuvântu și suflet îmbrăcate în trup, și ne-au înfrumu-
sețat cu chip și cu podoabă și ne-au tocmit cu toate dichi-
sile céle bune și ne-au alcătuit trupul cu toate mădularile:
cu gură, cu urechi, cu picioare, cu ochi și cu mâini, ca acés-
tea toate să le întindem și să le lărgim în lauda lui Dumne-
zeu, iar nu spre lucruri spurcate și scârnave și făr’ de lége,
carile nu să cad. Drept acéia, să cinstim și să slăvim pre
ziditorul nostru și să-i mulțămim ca celuia ce ne-au făcut și
ne-au cinstit. Trup ne-au dat, ca cu dânsul să slujim Dum-
nezeului celui putérnic și bun și întru nimica să nu lăsăm
soarta diavolului, vrăjmașului lui Dumnezeu și pierzătoriul
sufletelor noastre, să nu-l lăsăm să ne stăpânească el, ci
totdeauna să rugăm pre Dumnezeul cel milostiv, pentru că
a lui făptură și zidire suntem. Gură ne-au dat ca să o desfa-
cem și să o deschidem și cu mare glas să lăudăm mărirea
și putérea lui, iar nu în cuvinte spurcate și în vorbe scârna-
ve, care nu să cad, nici să cuvin, de care apoi vom da și
seamă la zioa cea mare și înfricoșată a judecății, la a doao
venire a lui Dumnezeu. Ochi ne-au dat ca să-i rădicăm în
sus și să vedem slava lui Dumnezeu, cu a căruia poruncă
să făcură toate, că „acela zise și fură, acela porunci și să
zidiră“ ceriul, văzduhul, soarile, luna, stélile și altile toate
câte suntu văzute și nevăzute și să mulțămim lui Dumne-
zeu, făcătoriul si dătătoriul tuturor. Limbă ne-au dat ca să
slăvim și să trimitem laudă în sus neîncetat numelui său
celui sfânt, iar nu să o întoarcem spre bârféle și spre cuvin-
te deșarte, nici spre patimile céle drăcești, care sunt trupu-
lui cu dulceață, iar sufletului cu nevoie și cu muncă, nici să
grăiești céle ce sunt spre ațițarea pohtelor trupești. Că și
apostolul zice: „Vorbele céle réle strică și putrezescu năra-
vurile céle bune”. Urechile ni le-au făcut în cap ca cu dân-
sele să ascultăm și să auzim cuvintele lui Dumnezeu și să
păzim toată légea și să facem voia lui. Mâini ne-au dat ca
să le lărgim și să le întindem spre înălțimea ceriului și să
dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate făpturile sale și să le
lungim spre mila lui. Picioarile ne-au dat, iar nu ca altor di-
hănii, care sântu mute și necuvântătoare și umblă pre pă-
mântu după cum le iaste firea și voia lor și
orîncătro vor să să întoarcă, într-acolo să
pornescu și mergu. Ci noao să cade să pășim
și să călcăm dreptu spre céle cerești și cu
trupul, și cu capul, ca nu cumva să ne lune-
căm în lucrurile céle trupești și lumești și
putrede și trecătoare, ci să umblăm pre căile
céle nevinovate, cum zice fericitul David:
„Fericiți cei nevinovați, carei umblă în légea
Domnului!“ Și să pășim și să stăm spre pri-
veghiarea cea de toată noaptea și mai ales la
zilile céle mari și la praznicile céle dumne-
zeești și în toate zilile vieții noastre. Să păziți
precum iaste légea și obicéiul și să vă feriți
de toate răotățile și scârnăviile și spurcăciu-
nile și să vă rugați lui Dumnezeu cu frică și cu
cutremur, ca să să milostivească spre voi. Și lui Hristos să
faceți rugăciuni de mulțămire, cu cântări pentru toate céle
ce ne-au dat, cu rugă curată și cu trup și cu suflet neschim-
bat și neclătit. În sfintile și dumnezeieștile bisérici, așijderea
sa aduceți lui Dumnezeu jirtvă făr’ de sângile și să vă pri-
ceștuiți sfintelor și celor făr’ de moarte dumnezeieștilor
taini ale lui Hristos, care cu adevărat suntu trupul și sânge
fiiului lui Dumnezeu, ca deaca vă veți priceștui cu sfântul lui
trup și sângele, să împărățiți cu dânsul întru împărățiia lui
cea netrecătoare și viața de veci, precum sângur Domnul
Hristos au zis: „Cela ce va mânca trupul mieu și va bea
sângele mieu, fiind vrédnic, aceluia eu îi voiu dărui viața de
véci”. Vezi mila lui Dumnezeu, vezi dragostea lui cu carea
au iubit pre noi! Vezi darul lui cu care ne-au dăruit! Cât
iaste de multă mulțimea milelor tale, Doamne! Că au urcat
firea noastră cea omenească mai deasupra decât toate pu-
terile céle cerești. Dumnezeu s-au înălțat și au șezut pre
scaunul mărirei puterilor sale. Iar alte făpturi câte suntu
supt ceriu și lucrurile ale lui Dumnezeu, toate suntu tocmite
și rânduite în treaba și în slujba neamului omenescu: soari-
le, luna, stélile, vâzduhul, vântul, ploile, pământul și marea
și toate câte-s într-însa. Iar pre omul făcu-l viețuitoriu și
împărat și biruitor tuturor faptelor sale câte sunt supt cer, și
încă nu numai atâta; ci-l făcu soț și moștean și iubit fiiu și-l
dărui de fu Dumnezeu și biruitor împărățiii sale cei cerești,
cum iaste scris și zice: „Fiți sfinți, cum suntu și eu sfânt, fiți
dumnezei, cum suntu și eu Dumnezeu!“ Și iară mai zice:
„Eu ziș: toți sunteți Dumnezeu și fiți fiii Celui de Sus, iară voi
muriți ca oamenii și ca unul din domni cădeți”. Iar domnii în
ce chip cad de la Domnul și Dumnezeul lor? Cad unii din
credință, iară alții din fapte. Deacii ei mor. Ca oamenii carii
suntu suptu stăpâni, cu trupurile mor domnilor și împărați-
lor pământești, iară cu sufletele ei mor lui Dumnezeu, dacă
îi ajunge amarnica moarte și suntu nepocăiți de păcatile lor.
Că măcar deși zice că „nu iaste după moarte plângere, nici
în iad tânguială și vaete” iar cu adevărat iaste, și acolo sun-
tu țipétile céle cu nevoe și suspinile
și gémetile céle gréle și oftările céle
amară. Că acolo lăcuescu în munci-
le céle groaznice și fără sfârșit și în
focul nestinsu totdeauna să află,
avându plângere necurmată și ne-
mângâiată, și nici de un folos le
iaste.
Dreptu acéia, iubitul mieu fiiu,
să fii milostiv tuturor oamenilor și
tuturor gloatelor, care ți le va da
Dumnezeu pre mâna ta, pentru
care însuși Domnul Dumnezeul
nostru și mântuitorul Iisus Hristos
ș-au vărsat sfântul sânge al său. Și
să nu omori pre niminea făr’ de ju-
decată dreaptă și făr’ de ispovedanie, ca să nu fii și tu jun-
ghiat fără de milă, ca noatenii și ca mieii; că sângile omului
nu iaste ca sângile vitelor sau ca altor fieri sau ca al păsă-
rilor, ci iaste într-alt chip, sânge ales și curățit cu sfântul
sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, care l-au vărsat pre
cruce în cetatea Ierusalimului, în zilile lui Pilat de la Pont. Ca
nu cumva, pentru pripa, să moară ție cu trupul, iar lui Dum-
nezeu cu sufletul. Că și noi însine carii suntem, măcară
domni, măcară bogați, măcară săraci, tot greșim lui Dum-
nezeu și suntem vinovați și vom să stăm toți dinpreună la
înfricoșata judecată a lui Hristos. Că însuși Hristos pentru
sufletile noastre de bună voie a sa s-au dat spre moarte, ca
pre noi pre toți să ne facă fiii lui Dumnezeu.
Pilda: Eu ziș: „Toți suntem dumnezei și fiii celui de
sus”. Tâlcul: Zise Domnul: „Ca un bun, pre toți i-am făcut
împărați și domni și putérnici, iară ei se-au întorsu în lucruri
réle și deșarte”. Pilda: „Iar voi muriți ca oamenii”. Tâlcul:
„Iar voi cugetându céle pământești, periți”. Pilda: „Și ca
unul din domni cădeți”. Tâlcul: „Și satana era domnul înge-
rilor, iară pentru trufia lui căzu”. Așijderea și fieștece domnu
semeț și nemilostiv va cădea și nu să va scula. Iar de să va
tâmpla domnului să cază, iară apoi el să va întoarce și ca
plânge de căderea sa cu toată inima, are Dumnezeu putére
să-l rădice; că Dumnezeu iaste judecătorul, și a lui iaste
judecata. Cum iaste zis: „Domnul va judeca marginile pă-
mântului, ca un drept ce iaste, și va da putére împăraților
noștri, și va înălța cornul unsului său”. Dreptu acéia, „să nu
să laude înțeleptul cu înțelepciunea sa, nici putérnicul cu
putérea sa, nici bogatul cu bogăția sa. Ci de acéstea să să
laude cel ce să lăuda”, măcară de ar fi împărat, măcară
domnu, măcar biruitor, „tot să cunoască pre Dumnezeu,
care l-au făcut, și cu frica și cu cutremur să facă judecată
pre pământu”. „Faceți pace și rugă cu toți, că fără de acés-
tea niminea nu va putea vedea pre Dumnezeu”. Vezi iubitul
mieu, pre împăratul cel mare, care ne-au iubit și ne-au fă-
cut și pre noi împărați pre pământu, ca și pre sine, și-i iaste
voia să fim și în cer; și daca vom vrea noi, vom fi, numai să
facem bine și vom fi împărați și vom împărăți în véci. Însă
împărățiile și domniile céste după pământu suntu în mâna
și voia lui Dumnezeu, și în nevoințile noastre céle bune se-
au dat. Iară împărățiia cea cerească încă iaste în voia noas-
tră și ne-o va da Dumnezeu, numai de vom vrea. Dară cu-
noști care iaste împăratul cel mare și putérnic? Acela iaste
împăratu împăraților și domnu domnilor și Dumnezeul
dumnezeilor, carele biruiaște vii și morții și au făcut toți ve-
cii. Pentru acéia dă slavă celui ce te-au rădicat din pămân-
tu și te-au făcut lui fiiu și ceriurilor împărat, șii noroadelor și
oamenilor biruitor mai mare și poruncitoriu, și te-au pus
domnu pre pământu, să judeci oamenilor pe direptate și
săracilor în judecată, cum zice și prorocul grăind: „Doamne,
dă judecata ta împăratului și direptatea ta fiiului împăratu-
lui”. Dară de ce împărat grăiaște prorocul? Grăiaște de îm-
păratul Hristos. Cunoști că „tot darul cel desăvârșit pogoară
de sus, de la tatăl” și pre împărat, și pre domnu, și pre
preot, și pre tot omul carele iaste al lui Dumnezeu.
Drept acéia să cade fiiului împăratului, carile iaste fiiu
lui Dumnezeu, să judece dreptu, că și judecata a lui Dum-
nezeu iaste, iară alt a nimănui. Și vă plecați suptu putérnica
mâna lui Dumnezeu, cum zice apostolul, ca făcătoriului și
împăratului vieții și al veacului nostru, cu toată frica și cu-
tremurul, ca într-o vréme să vă înalțe și să trăiți mult pre
pământu bun. Acum pricepeți, împăraților, și vă învățați, toți
cei ce judecați pământul, lucrați Domnului cu frică și vă
bucurați cu cutremur, primiți învățături, ca să nu să mânie
cândva Domnul spre voi și să pieriți din calea dreptului,
când se va ațița de pripă urgiia lui. Mâniiați-vă și nu greșiți
de céle ce gândiți întru inimile voastre, în paturile voastre
vă umiliți. Și iară mai zice prorocul: „ție iaste lăsat săracul,
și méserului tu îi fii ajutoriu”. Că și fiiul lui Dumnezeu săracu
fu trimis în lume, cum iaste scris. Iar ție ți-au dat Dumnezeu
împărăția într-această lume scurtă.

47
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

Ani de liceu 1990-1994

În toamna anului 1990 după o serie de
întâmplări pe care atunci le-am considerat
nu tocmai favorabile, făceam primii pasi
pe poarta Liceului Mătăsari pentru a-mi
ocupa locul în prima bancă din clasă, La-
boratorul de chimie, clasa a IX-a, clasa de
fete, dirigintă fiindu-mi doamna profesoară
Necsulescu Elisabeta.
Emoțiile erau arat de mari , iar inima
îmi bătea cu putere în corpul micuț ce mă
însoțea în prima zi de liceu.Cămașă alba
impecabila, sarafanul negru, parul lung și
negru, strâns la spate într-o coada, îmi
descriu imaginea unei eleve de liceu din
perioada imediat următoare Revoluției din
1989. Acum după 32 de ani de la acest
moment retrăiesc acele momente, îmi
apar în fața ochilor în imagini alb negru și
uneori colorate, toți anii de liceu. Plini de
emoții, de toate felurile, unele mai intense
decât altele.Cu emoția tezelor și testelor
uneori neanunțate, cu scosul la tablă și cu
ascultatul în fața clasei.
Silitoare de fel și ambițioasă, plină de
un curaj nativ, am abordat școala cu serio-
zitate și responsabiliate, invațând tot ce se
preda la școală, indiferent de materie, la
nivelul meu de înțelegere din acea perioa-
dă bineînțeles, având parte de profesori
buni și dedicați, toată aceasta călătorie și
felul cum am parcurs-o având să-mi ofere
mai târziu o temelie puternică peste care
eu am tot construit, șlefuit și reconstruit.
Liceul mi-a pus baza peste ce aveam
să contruiesc ulterior, am urmat facultatea
de profil economic, sustinandu-mi licență
în cadrul ASE București, masterul absolvit
a fost Dreptul Afacerilor, apoi cursuri de
calificare și de perfecționare în profesia
mea de baza ca expert contabil ce sunt.
Educația mea continuă și acum, bineînțe-
les la alt nivel, conștient și asumat, doar
ce am absolvit în anul ce tocmai s-a înche-
iat cu rezultate maxime, un ProgramPost-
universitar de Drept Fiscal din cadrul Aca-
demiei de studii Economice-Facultatea de
Drept și un program de Expert în Legisla-
ția Muncii. Eu în fiecare an învăț câte ceva
nou, particip la cursuri de educație formală
sau nonformală, atât pe plan profesional
cât și personal. Setea de cunoaștere,curi-
ozitatea și energia cu care mă avânt să
deslușesc din tainele Universului și să-mi
însușesc informații, mă țin mereu în ener-
gia acelui elev de liceu silitor și responsa-
bil. Dau filmul înapoi și mă trezesc în loca-
ELENA BULUT - Expert contabil, Expert contabil Judiciar pe lista Ministerului de Justiție ,
Expert legislația muncii, Lichidator, Consilier proprietate intelectuala , Antreprenor, București
litatea Mătăsari, Județul Gorj, pentru unii
poate neinsemnată, pentru mine de abia
acum o văd diferit.
Aș vrea să o văd colorat însă imaginile
alb negru și gri îmi acaparează tot ecranul
minții. Cu blocurile gri și pline de praful
cărbunelui proaspăt scos din adâncurile
pământului, traversam localitatea de la un
cap la altul în fiecare zi de liceu.Stau bine
și analizez, clădirea liceului fiind cea mai
impozantă clădire ce îmi iese în evidenta,
așezată strategic, cu geamuri multe și
mari, cu o curte în care au pășit mii de
elevi de-a lungul existenței, cu o sală de
sport unde intram în ciorapi dacă nu
aveam echipa-
mentul la mine,
cu holuri lungi
pe unde lăsam
emoțiile să ne
iasă după orele
încărcate une-
ori.
Îmi apar ima-
gini cu excava-
toare masive și
brațe lungi, cu
benzi transpor-
tatoare de căr-
bune, simbolis-
tic acum îmi zic ,
doamne câte
straturi au săpat
până au ajuns
să descopere
aurul negru, ex-
cavatorul fiin-
du-mi unealtă în acest tablou. Liceul Mătă-
sari era înconjurat de dealuri și păduri,
terenuri agricole muncite de părinți și de
noi, copil fiind, îmi aduc aminte că doar
cartea îmi era salvare , când nu îmi do-
ream să merg cu sapa în spinare, rânduri-
le de porumb ce trebuiau muncite, mi se
păreau fară de sfârșit, iar soarele mă do-
gorea de dimineață până la asfiintit, parcă
pusese ochii doar pe mine. Jilțul curgea
uneori cu ape tulburi de la praful de cărbu-
ne, pădurea foșnea de ziceai că își jelește
copacii tăiați, iar grădinile pline de flori din
gospodăriile oamenilor mă duc acum cu
gândul că acolo își vărsase Dumnezeu
toate culorile. Sau era o formă de echili-
bru, estompând prin culori vii, negrul căr-
bunelui scos din adâncuri.
Un alt simbol ce îmi apare în derularea
filmului anilor de liceu, e flacăra aprinsă,
dincolo de benzile transportatore, cum
urci coasta spre Măna Minerului de la Bră-
det. Ceea ce îmi spune că ea arde mereu
atâta timp cât în adâncuri exista energia
ce o susține. E focul speranței că dincolo
de tot și toate ce au trecut și trec peste noi,
exista în străfundurile noastre un gram de
speranță.De ne agățam de acea energie
și zilnic o alimentăm ea vă arde mereu
până va găsi forța de a ieși la suprafață.
Simbolistic vorbind, cred că singura șansă
a vremurilor ce le trăim este doar educa-
ția, iar acum avem la îndemăna toate re-
sursele necesare pentru a progresa.Tre-
buie doar să ne dorim.
Gorjul se remarca pentru mine cu nume
puternice precum Ecaterina Teodoroiu
sau Tudor Vladimirescu, personaje mar-
cante ce au fixat pe harta României, acest
județ. Zona era plină de resurse de toate
felurile, termocentralele de la Turceni și
Rovinari prelucrând resursa cea mai im-
portanta, cărbunele, susținând o țară în-
treagă cu energie. Drumul ce ducea spre
Mănăstirea Tismana plin pe de o parte și
de alta de castani impozanți, te călăuzea
și parcă iți șoptea că e nevoie să iți dai
praful de pe spate și toate poverile cărate,
te pregăteau să intri pe un tărâm mirific,
rar mai găsind altul cu atâta însemnătate.
Câtă încărcătură poarta aceste melea-
guri, observ abia acum când îmi derulez
filmul anilor de liceu.
Curajul m-a însoțit mereu pe drumul
parcurs de mine de-a lungul timpului, eu
port numele bunicii mele din partea tatălui
, Elena Terheci, o femeie la fel de puterni-
că și plină de curaj ce încânta sufletele din
acea perioada cu cântece din folclorul po-
pular, fiind și autoarea unor versuri, pre-
cum:
“Trenul cu vagoane multe
Duce cărbune de frunte
Cu vagoane de-ale mari
De la mina Mătăsari
Cu vagoanele domnești
De la mina Drăgotești.”
Ea descriind în versuri localitatea de
unde s-a extras și încă se mai extrage au-
rul negru din adâncuri,
producător de Energie
și Lumina.
Cât de frumos re-
marc acum aceasta
metaforă. Cărbunele
negru, scos cu efort,
sudoare și sacrificii, din
fundul pământului, el
se transfomra în Ener-
gie și Lumina. Până și
numele de Elena în-
seamnă Lumină, oare
e coincidență?
Șlefuind mereu la
mine pe tot parcursul
meu profesional, am
ajuns să sap în adân-
curile mele și dincolo
de rolurile mele de ex-
pert, mi-am descoperit
un suflet sensibil și fru-
mos care reușește să vadă frumusețea
într-o piatra, îi simte energia acelei pietre,
deoarece este creată tot de marele uni-
vers, dar reușește să vadă frumusețea
dincolo de măștile afișate de oameni, al
sufletelor lor pure și uneori uitate și îndu-
rerate, acoperite de negrul praf al cărbu-
nelui. În călătoria mea profesioanlă și
personală în ultimul timp am alocat meta-
forelor și simbolurilor, cuvintelor folosite și
iarăși filmul mă duce în timpul orelor de
școală și dau altă însemnătate orelor de
romană cu tot ce au insmnat ele.Atunci
am învățat la nivel mental tot ce se preda,
literatură și gramatică, după zeci de ani
am reluat partea de gramatică, deoarece
învăț acum că metaforele,comparațiile ,
adjectivele și sinonimile, pot da alta în-
semnătate vieții mele Și am învățat să le
folosesc intru înfrumusețarea vieții mele
zilnice, am învățat și învăț mereu , zilnic
aloc un timp pentru acest proces. Simbo-
listica mă fascinează, deoarece poate
prinde multe forme.
“Cuvintele de nu ar fi,
Culorile de nu ar exista,
Cum ne-am întâlni pe stradă ?
Cum noi ne-am îmbrățișa?”
Tot așa am învățat că eu pot să repictez
tabloul vieții mele și să îmi folosesc cu în-
credere și responsabiliate cele mai fru-
moase cuvinte, despre bine și frumos în
orice context. E un antrenament pe care îl
practic de câțiva ani.Îmi antrenez gânduri-
le și emoțiile .Și asta mi-a schimbat per-
spectiva asupra vieții, total și fară cale de
întors.
“Lumea ta, e pictura ta,
Alege panza cea mai buna,
Și culori cât mai frumoase
Ele să ți reflecte tie,
Sufletul pe panza vie.”
Sunt aici și acum datorită parcursului
meu pe toate planurile, și doresc să mulțu-
mesc profesorilor de excepție pe care
i-am întâlnit, ei și-au lăsat amprenta asu-
pra mea. Domnului profesor de romană
Dădălau Dumitru,în mod special, deoare-
ce după 32 ani a dat întâmplător peste
versurile mele, iar faptul că la fiecare oră
de română mă provoca, poate nu a fost
întâmplător.Poate a văzut în mine Lumina
ce avea să iasă la suprafață ândva. In
clasa a-XI-a de liceu m-am indragostit pri-
ma dată, de un elev de la clasa a –XII-a B,
zidurile liceului crezand eu că imi ascunde
emotiile si trairile.Pănă cand domnul pro-
fesor de romană a aflat….Atunci am primit
cadou de la acel baiat un stilou, oare avea
să reprezinte mai tarziu un simbol?
Aș putea numi acest capitol “Stiloul”!

Stiloul
PROFESOR Doru Ţogoe - Director al Şcolii
Generale de 8 ani Raci, Comuna Negomir,
Judeţul Gorj:Domnule Profesor, ideea tipăririi unei
reviste a liceului Mătăsari este genială, cinste
dumneavoastră în coordonarea activităţii acesteia,
mă bucur mult că numărul de început are un
conţinut bogat în care contribuţia elevilor este
majoră, .Dezvoltarea temelor tratate în cuprins şi
conţinutul lor ştiinţific este lăudabil. Aş dori ca în
numerele viitoare să scrie mai mult elevii şi să
solicitaţi anumite materiale şi de la colaboratorii de
la şcolile anexate liceului Mătăsari. Încă o dată
apreciez în modul sincer efortul pe care l-aţi făcut
pentru a da viaţă ideii ce v-a frământat de mult
timp. Urez revistei “Murmurul Jilţului” să dăinuie ani
mulţi, să cuprindă în paginile sale gândurile şi ideile
elevilor şi a dascălilor de pe Valea Jilţului.
PROFESOR Ana Goşea - Director, Şcoala
Corobăi Domnule profesor, ştiut este că lucrurile
bune şi frumoase nu au nevoie să fie lăudate. Se
recomandă singure. Am constatat acest lucru citind
primul număr al revistei liceului Mătăsari, revistă
apărută prin grija dumneavoastră. Vă mulţumesc
că ne-aţi considerat printre prietenii
dumneavoastră, şi ai liceului dumneavoastră şi ne-
aţi trimis numărul inaugural. Nu fac risipă de
amabilităţi dar m-am bucurat. Nu e puţin lucru, nu e
uşor să realizezi apariţia unei reviste aşa că
aplaudăm ideea, apreciem efortul şi priceperea şi
vă felicităm sincer pe dumneavoastră, pe cei care
v-au fost alături şi au făcut posibilă realizarea ideii
dumneavoastră, precum şi pe elevii
dumneavoastră, autorii conţinutului revistei.
Prezentarea grafică, după părerea mea
excepţională, conţinutul bogat şi variat au făcut ca
primul număr al revistei să deschidă larg porţile
pentru următoarele. Izvorăsc dintre paginile
“Murmurul Jilţului” sentimente puternice, gânduri
profunde, frământări lăuntrice - uneori insuficiente
fondate şi nu prea lămurite, precum problema
tinerilor singuratici. Nu am în faţă revista - am
împrumutat-o şi nu mi-a fost încă restituită - dar am
păstrat în minte faptul că am citit acolo câteva
poezii cum demult n-am citit, nici prin revistele
consacrate, în care publică autori ce şi-au căpătat
deja numele de poeţi. În dialogul imaginar înjghebat
cu liceenii care au reuşit să-şi exprime ceea ce
gândesc şi ceea ce simt în versuri, fie în proza
bună, le-am zis şi eu, precum MARELE DOMN într-
ale scrisului, Mihail Sadoveanu, “Brava, băieţi!”.
Repet: felicitări, domnule profesor, şi să ne picure
cât mai des în minte şi în suflet “Murmurul Jilţului”
dumneavoastră. La mulţi ani!
Draga noastră dragă. Dacă aș fi citit ieri,,Ani de liceu "mi-aș fi zis că merge
și așa. E un articol muncit, scris la comandă, într-un timp dat, niște aduceri amin-
te care chiar dacă erau scrise în București de o personalitate, nu aveau sarea și
piperul necesar, culoarea plăcută și gustul ieșit din sufletul autoarei. Așadar, pia-
tra trebuie să o șlefuiești ca Brâncuși, să strălucească, să o faci să cânte și să o
asculți până uiți de tine. Dacă în acești ani de liceu ai fi scris cu pană de gâscă
și ai fi ținut cont de gramatică și de figurile de stil care se învață în gimnaziu, ar
fi un articol care aduce a apă de colonie. Stiloul despre care îmi crescu inima azi
este esență de parfum pe care aș vrea să o folosesc cu plăcere ca să întoarcă lumea
capul după mine, chiar dacă nu are ochi ca să mă vadă. Revista este un act de
cultură, apare într-un tiraj, timp de 25 ani, într-o mie de exemplare și dacă ar
citi-o numai o sută de persoane tot ar rămâne în arhive, biblioteci sau chiar în
casele peste care vor da urmașii celor care nu au avut
timp să o citească. Revin la discuția anterioară și suge-
rez doar, ca din cele 2 articole să eliminăm repetițiile și
să iese un material în final în care judecătorii, experții
experților să rămână cu gura căscată, să aplaude de bu-
curie încât sa-i minuneze și pe turci. Anii de liceu cu
emoții la română....au trecut. Noi pentru viitor ne pre-
gătim și-l populăm cu solul fericirii. Cu satisfacție de
nedescris că am reușit să comunicăm după atâta amar de
vreme, rămâi în sufletul nostru cea mai dintre cele mai.
Aștept orice îmi trimiți, chiar dacă am fost bolnav de
punctualitate. Să nu te sperii,să nu mă critici și să mă
faci mai fericit decât sunt acum. Cu considerație, D.D.

48

General bg.(rtr) dr. Ion VULPE
Puncte de vedere ale unor personalități din mediul academic și politic, românești și maghiare, legate de aniversarea a o sută de ani
de la semnarea Tratatului de la Trianon. Trianonul are pentru români şi unguri semnificaţii antagonice la fel cum fusese, cu mai mult de
jumătate de secol înainte şi relaţia dintre Kossuth şi Avram Iancu. Pe de altă parte, este pentru prima dată când autoritățile de la Bucu-
rești și de la Budapesta admit pe față că momentul are conotații diferite în cele două țări. Dacă pentru Ungaria reprezintă un moment
de doliu național, deoarece țara a pierdut două treimi din teritoriu, pentru România este motiv de bucurie, deoarece actul adoptat în
1920 a recunoscut unirea din 1918 a Transilvaniei cu România. Tratatul are o importanță majoră pentru Europa și multe națiuni confir-
mate după Trianon, însă în anul 2020 s-a marcat prea puțin acest Tratat și consecințele lui, care dăinue și astăzi.
I. Puncte de vedere românești
Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop referindu-se la
aniversarea a o sută de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon,
spunea că manifestările dedicate acestui eveniment se corelează,
în general, cu acelea ale țărilor și popoarelor eliberate la 1918 de
sub dominația austro-ungară. Este bine ca aceste acțiuni se referă
la recunoașterea internațională ale deciziilor popoarelor, la noua ar-
hitectură europeană de după Marele Război, care nu este decizia
Marilor Puteri; marile puteri nu au făcut decât să recunoască actele
popoarelor eliberate. Aceste popoare din vecinătatea României au
învățat să nu fie la remorca ofensivei ungare, să nu răspundă mereu
și punctual provocărilor venite de la Budapesta. Partea ungară ur-
mărește să se întâmple tocmai acest lucru și, din păcate, mulți ro-
mâni cad în această capcană. Tot referindu-se la acest
eveniment, Președintele Academiei României remarca
faptul că argumentele principale ale Ungariei împotriva Tri-
anonului erau bazate, la 1920, pe dreptul istoric, pe dreptul
sabiei, pe „misiunea civilizatoare a maghiarilor în Bazinul
Carpatic”. De altminteri, în anumite documente orchestra-
te de cercuri oficiale ale Budapestei, se iterează și astăzi
ideea rasistă că, la 1920, marile puteri occidentale au dat
Transilvania, „perla Regatului Ungariei” pe mâna „necivili-
zatei Românii balcanice”.
Argumentele României, Slovaciei, Croației etc. se cen-
trează pe etnia majorității populației, pe decizia majorității
populației, pe dreptul popoarelor de a-și hotărî singure
soarta (dreptul popoarelor la autodeterminare, susținut și
impus de SUA președintelui Woodrow Wilson). Prin urmare,
este vorba despre două viziuni complet diferite. În dreptul
internațional, nici la 1919-1920 și nici acum, argumentele
Ungariei nu au validate, nu fac parte din arsenalul demo-
crației și nu au fost recunoscute de către comunitatea in-
ternațională. Poziția Ungariei este singulară, izolată, pe
când poziția României este împărtășită de mai mulți actori
în cadrul configurației internaționale. Deciziile de recunoaștere a
noilor state și a celor întregite la 1918 au fost revalidate (în mare
măsură) după Al Doilea Război Mondial, apoi la Conferința de la
Helsinki (1975) și apoi după căderea Cortinei de Fier. Pentru noi,
pentru români, este dureros că au rămas în vigoare urmările Pactu-
lui Ribbentrop-Molotov (încheiat la 23 august 1939), care, deși a
fost denunțat, produce, în continuare, efecte. Dar acest fapt grav nu
are legătură cu Trianonul. Granița de vest a României cu Ungaria, cu
excepția episodului din 1940-1944 (petrecută în timpul unui regim
totalitar fascist, condamnat de toate instanțele internaționale), a ră-
mas de un secol neschimbată, fiind considerată expresia relațiilor
democratice și a principiilor internaționale de conviețuire pașnică.
Din analiza elaborată de profesorul Dan Dungaciu în cadrul Labora-
torului pentru Analiza Războiului Informaţional şi Comunicare Stra-
tegică (LARICS) iniţiat de Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Inter-
naţionale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române, se arată că
denumirea programului – „Planul Károly Kós” – reprezintă o provo-
care greu de trecut cu vederea de către partea română, de vreme ce
programul este aşezat astfel în mod deschis sub egida aşa-numitu-
l M u r m u r u l J i l ţu l u i
lui „transilvanism” în a cărui configurare arhitectul Károly Kós
(1883-1977) a jucat un rol hotărâtor, apărut în contextul Unirii Tran-
silvaniei cu România, ca ideologie destinată nu numai menţinerii
identităţii culturale specifice a maghiarilor din Transilvania, ci şi –
mai ales – promovării unei identităţi specific transilvănene, pe cât
de comună tuturor locuitorilor provinciei (maghiari, dar şi români ori
germani), pe atât de diferită de cea a restului României. În măsura
în care lucrurile stau astfel, profesorul Dungaciu are dreptate atunci
când formulează concluzia de o gravitate extremă, potrivit căreia
acest program constituie „o cărămidă solidă în efortul de desuvera-
nizare a României în Transilvania și revitalizarea «transilvanismu-
lui», așa cum a fost gândit în realitate de inițiatorii acestuia: «calea
spiritului ungar în Transilvania trianonică»”, s-ar părea ca diploma-
ţia românească ar fi trebuit să respingă de la bun început, fără dis-
cuții, documentul respectiv și, pe cale de consecință, a acțiunilor
care derivă din acesta.
Manifestările organizate de maghiari cu ocazia zilei de 4 iunie,
când a fost semnat în 1920 Tratatul de la Trianon, a provoacat dis-
cuţii aprinse și în mediile politice româneşti. Eurodeputata Corina
Creţu dezavua în termeni energici comemorarea Tratatului de la
Trianon pe care o întreprind ungurii din Transilvania: „Manifestări
precum aşa zisa comemorare, cu panglici de doliu, a semnării Tra-
tatului de la Trianon şi arborarea ostentativă a aşa numitului drapel
secuiesc dăunează convieţurii inter-etnice”.
II. Puncte de vedere maghiare
Referitor la încheierea Tratatului de pace de la Trianon, poziția
Ungariei a fost exprimată fără dubii în timpul vizitei efectuate la
București de ministrul de externe ungar, Szijjártó Péter: ”Pentru Un-
garia, Trianonul înseamnă o mare supărare. Două treimi din teritoriu
a pierdut Ungaria și trecem cu mare supărare peste acest moment,
dar aceasta nu trebuie să influențeze relațiile bilaterale.” Vicepremi-
erul maghiar, Semjen Zsolt, prezent la Centrul European de Studii
CovasnaHarghita la de-a 28-a ediţii a Universităţii Libere de Vară şi
Taberei Studenţeşti Balvanyos a opinat că atelie-
rele ştiinţifice trebuie să beneficieze de tot spriji-
nul de stat pentru ca, în conformitate cu realităţile
istorice, să poată scrie istoria maghiarimii din
primul război mondial ruptă în Trianon şi imperiile
străine, pentru că dacă o scriu cei care s-au con-
fruntat şi se confruntă cu noi, atunci nu se va ieşi
cu bine. În ceea ce priveşte Trianonul, vicepremi-
erul maghiar consideră firesc ca naţiunea ma-
ghiară să-şi trăiască durerea, deoarece a fost
distrusă viaţa a milioane de oameni, dar trebuie
să fie mândră pentru că a supravieţuit ciuntirii
brutale. El și-a exprimat convingerea că decizia
de la Trianon este doar în parte consecinţa pier-
derii războiului mondial, cel puţin la fel de impor-
tant este că o bandă de trădători antinaţională a
distrus la Budapesta statalitatea ungară, autoa-
părarea ungară şi a dezarmat conştient armata
ungară. Conform opiniei vicepremierului, primul
război mondial pierdut de puterile centrale a avut
consecinţe teritoriale, dar nu era necesar ca ma-
l
ghiarimea să fie afecta-
tă de o asemenea pier-
dere demografică şi teritorială brutală, acest lucru este dovedit de
exemplul Turciei. Dacă la Budapesta există o putere antinaţională,
atunci problema maghiarimii universale va avea întotdeauna de su-
ferit. Primarul oraşului Sfântu Gheorghe declara în preajma aniver-
sării Trianonului: „Pentru noi, ziua de 4 iunie este zi de doliu. Comu-
nitatea maghiară s-a culcat seara în Ungaria, iar dimineaţa s-a
trezit că era deja în România”. Cu altă ocazie, președintele UDMR,
Kelemen Hunor, declara că în ultimii o sută de ani, elita bucureştea-
nă s-a străduit în continuu să distrugă economia, cultura şi spiritul
Transilvaniei. Iar toate acestea s-au îndreptat și sunt îndreptate nu
numai împotriva maghiarilor ci şi a transilvanismului. Istoricul Zaho-
ran Csaba, membru al echipei de lucru Trianon 100, a declarat că
aceasta nu este o organizaţie de propagandă sau activi-
tate revizionistă și care nu intenţionează să submineze
programele centenare din România. Este un grup de lucru
alcătuit din istorici, istorici de artă şi sociologi, care func-
ţionează în cadrul Institutului de Istorie al Academiei Un-
gare de Ştiinţe şi studiază problematica trianoniană. El
declară că echipa de lucru Trianon 100 se ocupă de Tri-
anon ca de o tematică mai extinsă, axându-se pe patru
piloni mai mari: contextul internaţional al Trianonului, pră-
buşirea şi raporturile sociale ungare de pe vremea re-
spectivă, consolidarea sistemului de pace, respectiv
posteritatea şi memoriile. Prima tematică include cerce-
tarea rolului îndeplinit de marile puteri - cum sunt Japo-
nia şi Statele Unite, cărora nu li s-a acordat prea mare
atenţie până acum. Cercetarea circumstanţelor prăbuşirii
şi a societăţii ungare abordează tema, pe de o parte, din
considerentul istoriei militare, pe de altă parte, din punc-
tul de vedere al istoriei sociale. Cât de reală era, de exem-
plu, apărarea cu armele a patriei în mijlocul prăbuşirii
militare a Monarhiei şi al haosului general din toamna
anului 1918, fiind abordate inclusiv problemele de ordin social şi
economic.
Zahoran Csaba consideră că dacă, la Trianon, ar fi fost trasate
hotare mai corecte din punct de vedere etnic - de exemplu, în Tran-
silvania -, protecţia minorităţilor ar fi fost asigurată într-un mod cu
adevărat eficient, adică prin autonomii teritoriale şi individuale,
tema respectivă ar fi mai puţin sensibilă, traumatizantă. Conştiinţa
naţională maghiară ar fi acceptat mai uşor faptul că Maramureşul,
Munţii Tatra şi Fatra nu mai aparţin statului ungar. La stabilrea gra-
nițelor Ungariei au fost cedate localități importante cum sunt, de
exemplu, Oradea, Subotica şi Kosice, oraşul Komarom a fost rupt în
două, iar despre autonomia Ținutului Secuiesc elita română nici nu
vrea să audă. De asemenea, maghiarii ajunşi în situaţie minoritară
sunt nevoiţi să poarte o luptă crâncenă, permanentă pentru menţi-
nerea propriei identităţi, pentru dăinuirea lor sub formă de comuni-
tate, pentru drepturi fundamentale, cum sunt utilizarea limbii sau
învăţământul în limba maternă. În opinia sa, această stare de frus-
trare ţine în viaţă şi în prezent Trianonul şi nu iredentismul maghiar
iremediabil şi conştiinţa de superioritate, cum susţin naţionaliştii din
vecinătate. La întrebarea unui reporter, dacă Tratatul de la Trianon
constituie o traumă pentru maghiari, istoricul Balázs Ablonczy spu-
ne că „Despre acest lucru se discută în cadrul istoriei maghiare şi,
în sens mai larg, în cadrul sociologiei, unii vorbesc mai degrabă
despre nevroză şi evită rebiologizarea istoriei. Un lucru este cert:
Trianonul este foarte prezent în gândirea publică maghiară, în timp
ce amintirea lui păleşte şi cunoştinţele obiective sunt relativ puţine.
În acelaşi timp, aproximativ 28-30% dintre locuitorii Ungariei de as-
tăzi au ascendenţi proveniţi din teritoriile rupte din Ungaria. Cercu-
rile lor, dar şi alte cercuri prezintă o sensibilitate crescută în ce pri-
veşte această temă”. Adăugăm o concluzie privind marcarea
istorică a aniversării semnării Tratatului Trianon: guvernul maghiar a
alocat din 2018 un buget de 5 milioane de euro pentru promovarea
”acestei nedreptăți istorice făcute poporului maghiar”, pentru con-
ferințe, articole științifice naționale și externe, lucrări culturale, acți-
uni publice, efectul obținut fiind redus pe fundalul pandemiei și unei
anumite stări conflictuale între Ungaria și Uniunea Europeană. Ro-
mânia a făcut foarte puțin să se audă și opinia sa doar prin două
conferințe la Roma și Paris a președintelui Academiei, o reuniune
parlamentară la Bruxelles și câteva articole în reviste de specialita-
te și pe internet.
49

Scriitori români care au murit în sărăcie
Spirite neliniștite, marii scriitori se implicau adesea în lupte politice sau iubiri imposibile care le măcinau sănătatea fizică și mintală. Preocupați mai degrabă de hrana sufletului, uitau
deseori să se ocupe de latura pragmatică a vieții. Din această cauză, minți strălucitoare apuneau în deznădejde, sărăcie și mizerie.
În ziua de 29 noiembrie 1852, NICO-
LAE BĂLCESCU (primul istoric român mo-
dern) va fi găsit fără viață, într-o cameră
modestă a unui hotel din Palermo. Avea
33 de ani (n.29 iunie, 1819, București) și
suferea de mulți ani de tuberculoză, boală
considerată pe atunci, de nevindecat. Ni-
ciun prieten nu catadicsește să i se alătu-
re, dând curs epistolelor sale, prin care îi
chema să-l viziteze. Fiecare se scuză ,
motivând că are treburi presante și impor-
tante, fie prin Țara Românească, fie prin
Moldova, fie prin diverse colțuri ale Euro-
pei. Luxița (marea sa iubire), cu care con-
cepuse un fiu (Bonifaciu), îi răspunde prin-
tr-o scrisoare mai curând convențională,
în care se definește pe sine drept "priete-
na" ta , Bălcescu fiind pentru ea, un foarte
bun "prieten". O formulă elegantă pentru
a concedia pe cineva, din propria-ți exis-
Panait Istrati
Cunoscut drept acest Maxim Gorki
din Balcani, autorul celebrului roman
Ciulinii Bărăganului a fost un personaj
controversat de-a lungul vieții sale.
Contestat ca valoare de insuși Nicolae
Iorga, în 1921, sărac și bolnav, încear-
că să se sinucidă la Nisa, dar a fost
salvat și încurajat să scrie. Deși opera
lui Istrati, scrisă în limbile franceză și
română, a fost cunoscută în vremurile
respective, acesta a murit sărac, sin-
gur și bolnav de tuberculoză, la sana-
toriul Filaret.
“Viața lui Panait Istrati – spunea un
critic literar – s-a caracterizat printr-o
instalare în instabilitate și, până către
1922, anul în care se apucă serios de
scris, regula existenței lui a constat în-
tr-o foarte previzibilă imprevizibilitate”
Alexandru D. Xenopol
Deși istoric apreciat în țară și în
străinătate, cu multe distincții pentru
scrierile sale științifice despre istoria
românilor, acesta a murit sărac. În ulti-
mii ani ai vieții a trăit în condiții materi-
ale precare, fiind paralizat și afazic. El
și soția sa au apelat de multe ori la
ajutorul autorităților, inclusiv pentru ali-
mente. Parlamentul i-a aprobat acor-
darea unei pensii exact în ziua în care
a decedat.
Grigore Alexandrescu
Ofițer de carieră, în anul 1837, din
cauza unor scrieri a fost demis și în-
temnițat. A ocupat apoi funcții mărun-
te, mai ales din cauza alienării mintale
din ultimii săi 25 de ani din viață. A
murit sărac la București. Vasile Alec-
50
l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
tența. Cineva care devine, dintr-o dată- in-
util și stânjenitor. Omul care a scris 31 de
cărți și a studiat mii de documente arhi-
vistice, cunoscătorul minuțios al evoluției
tacticilor militare românești, cercetătorul
prob al istoriei instituțiilor și al relațiilor
sociale din Țara Românească și Moldova,
biograful profesionist și inspirat al lui Mi-
hai Viteazul, va fi
înmormântat în-
tr-o groapă co- Nicolae Bălcescu
mună din Paler-
mo, iar osemintele nu îi vor fi restituite
pământului natal. De fapt, nu vor mai pu-
tea fi niciodată identificate. Ultima tentati-
vă în acest sens, datează din anul 1977,
când o expediție plecată din România a
sperat să-i afle scheletul. Fără succes. Ni-
colae Bălcescu a fost un spirit superior, un
revoluționar luminat , care a trăit exclusiv
sandri deplângea nepăsarea față de
cel mai de seamă fabulist roman. A
fost ultimul fabulist autentic din litera-
tura română, scriind  40 de fabule, în
care adevărul era mascat, din cauza
cenzurii autorităților.
Andrei Mureșanu
În 1861 este pensionat, dar pensia
nu îi ajunge să își întrețină familia. Un
an mai târziu își tipărește poeziile în-
tr-un volum. Cărțile se vând greu și nu
îl ajută financiar. Societatea „Astra” îi
acordă un premiu de 50 de galbeni.
Autorul versurilor imnului României,  dar și din străinătate. Deoarece starea
„Deșteaptă-te române!”, moare bolnav
și în mizerie.
Dimitrie Bolintineanu
În 1870, călătorind la Paris, poetul
se îmbolnăvește și nu mai poate munci.
Bolnav psihic din cauza mizeriei și sără-
ciei, acesta este internat în spitalul Pan-
telimon unde încetează din viață în
1872. În condica de evidență a pacienți-
lor este notat „Dimitrie Bolintineanu,
fost ministru de Culte, intrat fără haine”.
pentru idealul de emancipare al poporului
român. Nu a fost un șovin, dovadă fiind
dorința sa de apropiere a românilor și ma-
ghiarilor, în anii tulburi ai perioadei 1848-
1849. Credea sincer că doar alături, ma-
ghiarii și românii își vor atinge scopurile
naționale, uniți împotriva oricărei formule
despotice. Nu concepea lașitatea, prima-
tul interesului
personal, asu-
pra intereselor
fundamentale
ale patriei. Un om cu un dezvoltat cult al
prieteniei, un istoric care își înțelegea vo-
cația, în strânsă corelație cu comanda-
mentele naționale ale timpului său. Dra-
matică este încercarea lui de a-și revedea
mama, cu puțin timp înainte de a pleca
Dincolo. Autoritățile momentului nu i-au
permis acest lucru. Bălcescu îl impresio-
Alexandru Macedonski
Anii războiului au fost grei pentru
poet și familia sa, existând zile când nu
putea cumpăra nici pâinea cea de toa-
te zilele. Cel care visase toată viaţa
bogăţii feerice, de nabab, nu avea de
lăsat moştenire decât un maldăr de
manuscrise, ce urma să fie vândut la
licitaţie şi un plic cu câteva sute de lei.
Alexandru Macedonski a fost ex-
centric până la capăt. După ce s-a de-
clarat împotriva tuturor canoanelor,
împotriva celor mai importanți „capi ai
literaturii” din vremea lui, Alecsandri,
Eminescu, Caragiale, a susținut în câ-
teva prelegeri faptul că omul are pute-
rea de a învinge moartea. În ultimele
sale secunde de viață, poetul cere
trandafiri, dar fiul său Nikita negăsind
trandafiri, îi aduce să inhaleze parfum
de trandafiri.
Veronica Micle
Poate cea mai cunoscută iubită din
literatura română, poeta Veronica Micle
a avut și ea parte de un sfârșit trist, în
uitare și singurătate. Marea iubire a lui
Mihai Eminescu a dus o viața tumul-
toasă, presărată de căteva lansări de
versuri. În anii 1864 și 1865 Veronica
participă, în calitate de martor, la pro-
cesul intentat de câțiva membri ai fac-
țiunii politice liberale lui Titu Maio-
rescu. Rămasă văduvă în 1879, se fac
demersuri pentru a i se asigura o pen-
nase prima dată pe Ion Ghica, atunci când
(elev fiind), nu se lăsase umilit în disputa
cu un ins net superior lui ca forță fizică,
preferând să i se opună agresorului, chiar
dacă șansele sale de reușită erau aproape
nule. Concomitent cu această trăsătură de
caracter, Ghica va remarca în timp, pasiu-
nea mistuitoare a noului său prieten pen-
tru istoria românilor, dorința de a cerceta
documente vechi, studii și lucrări care îl
vor ajuta mai târziu, să-și formeze o cultu-
ră impresionantă, care a fost amplificată
de un indiscutabil talent publicistico-lite-
rar. Idealismul lui Bălcescu , patriotismul
său lipsit de orice calcul obscur, l-au
transformat într-un adevărat model, pen-
tru mulți tineri entuziaști, care credeau ca
și el, că un popor (în speță- cel român),
pentru a se putea ridica din condiția politi-
că mediocră în care se afla , trebuia să-și
sie de urmaș, însă nu se aprobă. La 3
august 1889 moare la Mănăstirea Vă-
ratec din cauza unei congestii cerebra-
le în urma otrăvirii cu arsenic. În ciuda
surselor vremii care afirma că s-ar fi
sinucis, a fost înhumată religios lângă
bisericuța Sf. Ioan de la Văratec.
Ioan Slavici
Slavici a fost un jurnalist renumit.
În urma articolelor sale a fost închis de
cinci ori, atât în Austro-Ungaria, ca pre-
supus naționalist român, cât și în Ro-
mânia, ca presupus spion austro-un-
gar. Autorul romanelor Mara și Moara
cu Noroc, este arestat, întemnițat și
eliberat în 1916. Trei ani mai târziu, a
fost din nou  arestat și condamnat la 5
ani de închisoare. A fost ajutat financi-
ar de revistele și gazetele vremurilor,
însă oboseala și boala l-au împins, în
1925, să se refugieze la fiica sa, în
Panciu, unde s-a și stins din viață în
același an.
Ion Creangă
Din postul de diacon, dascăl, insti-
tutor și scriitor, Creangă nu a avut veni-
turi considerabile. Marele scriitor a
moştenit de la mama sa epilepsia, o
boală ce i-a dat mari bătăi de cap în
ultimii ani de viaţă. Ion Creangă ame-
ţea des şi chiar cădea pur şi simplu din
picioare ba acasă, ba la şcoală sau
chiar în oraş. Starea sa gravă de sănă-
tate îl facea pe scriitor să îşi ia concedii
medicale de câteva luni, iar uneori
afle izvorul regenerator în episoadele lu-
minoase, conținute în istoria-i proprie.
Bălcescu transformase istoria națională
într-un fel de referențial moral, fără de
care emanciparea efectivă a conaționali-
lor săi, ar fi fost imposibilă.
acestea se întindeau şi pe durata unui
an de zile. Cum nu se sinchisea să slă-
bească, aşa cum l-au sfătuit medicii şi
continua să mănânce mult şi să bea
din belşug, corpul său devenise mult
prea slăbit. Creangă a suferit un atac
de inimă puternic, iar multă lume a
crezut că scriitorul a decedat. Unele
ziare din Bucureşti chiar au dat ştiri
cum că Ion Creangă ar fi trecut la cele
veşnice. În ultimii trei ani de viaţă, sta-
rea de sănătate a lui Ion Creangă deve-
nise atât de gravă, încă nici nu mai
putea să scrie. Sfârşitul scriitorului a
venit  în 1889, la Iași. În ziua de 31 de-
cembrie a acelui an, Creangă a ieşit din
casă şi a mers până la tutungeria din
strada Goliei 51, unde era fratele său
Zahei. Acolo, scriitorul a suferit o criză
de epilesie şi un atac de apoplexie, că-
zând ca secerat la pământ.
Mihai Eminescu
În iunie 1883, Eminescu a dat pri-
mele semne de alienare mintală și a
fost internat în sanatoriu. Timp de șase
ani, a avut crize care au dus la interna-
rea sa în diferite spitale din România,
de sănătate nu i-a mai permis să scrie,
acesta a avut parte de susținere finan-
ciară din partea prietenilor.
Mihai Eminescu a murit pe 15 iunie
1889, în Casa de sănătate a medicului
Alexandru Şuţu, de pe strada Plantelor
din Bucureşti. Oficial, cauza morţii a
fost sifilisul, maladie de care poetul ar
fi suferit în ultimii șase ani de viaţă. Dar
specialiştii spun că Mihai Eminescu nu
a murit din cauza sifilisului. Este posibil
ca inima sa să nu fi rezistat tratamen-
tului cu mercur, afecţiunii bipolare de
care suferea şi fumatului. Este foarte
probabil ca Mihai Eminescu să fi murit
în urma unui infarct
Ultima dorinţă a geniului care scri-
sese ”Luceafărul” sau ”Odă în metru
antic” a fost un banal pahar cu lapte,
pe care medicul de serviciu il strecura-
se prin vizeta metalică a ”celulei” în
care şi-a petrecut ultimele ore din via-
ţă. Eminescu i-ar fi şoptit celui care i-a
făcut această favoare:  ”Sunt năruit”.
R.H.G.

Paşi cätre mine
Era intr-o seară frumoasă de toamnă, o zi de vi-
neri dintr-un octombrie, in care am ales să merg la un
curs.Altfel de curs, fața de cele frecventate de mine.
Mă văd și acum in rochia verde și pantofii cu
toc, cu ușoare emoții, imi amintesc că nu spusesem
nici la birou și nici acasă la ce fel de curs m-am in-
scris, mi -am comandat rapid un taxi ce avea să mă
ducă spre locație.
Acolo era Horia, profesorul meu.
II găsisem postarea pe internet și ceva din interi-
orul meu mă pusese să mă inscriu.
In sala erau vreo 25 de suflete așezate pe scau-
nele organizate in formă de semicerc.
Am radiografiat rapid imaginea sălii și mi-am sa-
lutat ușor colegii.
Cursul incepuse. S-a prezentat Horia, apoi ne-a
pus și pe noi să ne prezentăm. M-a impresionat cu
parcursul lui profesional.
Au urmat colegii mei ce se prezentau atât de fru-
mos, unii se știau, alții il știau pe Horia, toți dispuneau
de fel de fel abilitați și talente, precum pictură, desen,
muzică, scris, vorbit in public ( și la TV), psihoterapeuți
. transă.
Toți mi se păreau foarte relaxați. Era atâta creati-
vitate la un loc acolo, incât m-am intrebat rapid ce
caut eu acolo .
Cred că a fost prima dată in viața mea, când am
simțit ca toate diplomele și specializarile mele si nu
sunt puține deloc, nu se potriveau ambientului.
Eu nu știam să desenez, să pictez, să scriu, să
cant, eu...eram expert contabil. Noroc ca Horia "m-a
citit" rapid și a gestionat frumos situația, parca il aud
și acum:" sigur ești și tu creativă".
Gânduri de seară
Ce frumoși și buni ar fi toți oamenii...
Dacă, in fiecare seară, inainte de culcare, și-ar
rememora intâmplările zilei și apoi ar analiza cu
atenție ce a fost bun și ce a fost rău in tot ce au
făcut.
Involuntar, incerci atunci in fiecare zi din nou să
te indrepți și, dupa o vreme, bineințeles că pro-
gresele vor fi insemnate .
Oricine se poate folosi de metoda asta, nu costă
nimic și este cu siguranță foarte folositoare.
Practicați observarea, aplicați recunoștința!
Notați-vă intr-un jurnal progresul timp de o
lună, două, trei..., iar după un timp te asigur că
ești alt OM.
Dar, deja ai trecut peste postare, e de scris, nu
ai caiet poate, nu te ridici acum să iți iei un pix,
te ințeleg, te apuci ca omul la inceput de lună.
Și uite așa amâni să lucrezi cu tine, să incepi de
undeva.
Totul incepe cu un prim pas.
Chiar dacă e greșit.
Universul dacă te vede că faci un pas, chiar in
altă direcție, iți va reconfigura traseul. Face asta
până și o aplicație de o folosești in trafic.
Nu iți fie teamă!
Dumnezeu iți va scoate oameni in cale, fară ca
tu să știi, iar ei te vor indruma și iți vor arăta
drumul ce il ai de făcut.
Tu fă primul pas, restul ii faci cu Dumnezeu ală-
turi de tine!
Poate te ajută să imi scrii, poate ai nevoie de un
imbold!
Poate ai nevoie de susținere, cine să știe mai
bine?
Tu, doar tu!
Dacă eu aș fi lângă tine, ai face acel PAS?
Bucuria de a fi
"...Oamenii nu recunosc minunea pe care o
constituie viaţa însăşi, globul acesta pămân-
tesc care se învârteşte în haos şi îi poartă în
mersul lui prin veacuri.
Ceea ce le lipseşte oamenilor din vremea
l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Terheci Elena – Expert contabil la Evident Consulting S.R.L. ,
fondator la Seline Design București
Un sentiment intens mă cuprinsese și mă gân- tipurile de emoții. La nivelul acela eram.
deam cum e posibil să nimeresc cu oamenii respec- Bine că totul se putea invața și totul se putea
tivi in grupă. scrie și... rescrie. Știu că am plâns mult și din suflet
Nu puteau să fie și ei oameni normali, cu joburi pe parcursul acestui curs, care a durat mulți ani.A
normale...dar se pare că toți erau oameni normali, fost nevoie să desfac robinetul sufletului și să elibe-
aveam să aflu mai tărziu că aveau și alte roluri. rez.Mult.
Aveam să aflu mai târziu că oamenii nu se cu- Cică să fii vulnerabil inseamnă că ești puternic,
nosc intâmplător, ci doar cei pe care subconștientul ii ori puternică mă știam deja.
cunoscuse deja. Cum să fii și puternic și sensibil in același timp?
O floare nu știam să desenez și imi plăceau atât Cursul s-a intins pe parcursul a multor ani, deoarece
de mult florile. Un cântec nu puteam să cânt și imi nu m-am putut opri la primul nivel.
plăcea atât de mult muzica. Insă declicul meu a inceput cu intrebarea:
O poezie sau poveste nu puteam să scriu și imi "Cine sunt ?" -Sunt cea care a fost la biserică in fiecare zi și
plăcea atât de mult să citesc. Dar nici nu incercasem Poate unii dintre voi stiți povestea de mai jos, iar le-a dat de pomană celor sărmani.
vreodată. in cazul in care nu o știți, o redau: -Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine ești tu.
Cred ca abia atunci m -am intrebat prima dată, "O femeie aflată in comă era pe punctul de a In mod evident, ea nu a trecut de examen, căci a
oare eu de ce nu am ales partea asta creativă. muri. Dintr-o dată, ea se simți ridicată la cer și s-a fost trimisa inapoi pe pamant. Când s-a trezit din
Aveam să aflu mai târziu că și creativitatea se trezit in fața Scaunului Judecații de Apoi. comă, femeia s-a decis să afle cine este.
poate manifesta in multe feluri. -Cine ești? a intrebat-o o Voce. Și astfel intreaga ei viața s-a schimbat."
După introducerea in cursul ce urma să-l parcurg -Sunt soția primarului, a raspuns ea. Așa a inceput călatoria mea acum câțiva ani.
in vreo șapte luni, povestindu-ne despre emoții, gân- -Nu te-am intrebat a cui soție ești, ci cine ești tu. Cine sunt eu... eu mă descopăr in fiecare zi.
duri, cuvinte și acțiuni, profesorul ne-a și băgat in -Sunt mama a patru copii. Dar tu...
-Nu te-am intrebat a cui mama ești, ci cine ești Cine ești, te-ai intrebat vreoadată?
Cu jocuri, roluri, muzică terapeutică și multe im- tu. Mergi cu gândul ăsta la culcare și vezi ce raspun-
brațișări, cam așa a fost primă seară. -Sunt invațatoare. suri iți trec prin minte.
Nu cunoșteam pe nimeni acolo și după cum era și -Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci cine ești tu. Și toata săptămâna observă -te cine ești in diferi-
firesc imi treceau mii de gânduri prin cap, cine sunt ... tele roluri, cum acționezi, cum răspunzi, cum te mani-
eu și ce caut acolo. Și dialogul a continuat in același fel. Orice ar fi fești.
Totuși logica mea bună, setea de cunoaștere a răspuns femeia, cuvintele ei nu pareau să răspundă la Și fii, te rog, atent la mesaje, sincronicități sau
ceva nou, dincolo de ce invațasem o viața intreagă, intrebarea: "Cine esti tu? coincidențe.
m-au transpus rapid intr -o elevă curioasă, mi se pă- -Sunt creștină. P.s Profesorul era Horia Radu, iar cursul era
rea ca avea sens tot ce ne spunea acolo. -Nu te-am intrebat care este relația ta, ci cine ești NLP (Programarea Neuro-Lingvistică)
Eu imi luam notițe, subliniam și puneam cu liniuțe tu.
noastră e dimensiunea cosmică, sentimentul Să-i multumești ca ți-a mai dat o nouă zi, Parfumul lor cel mai fin,
acesta al aventurii spiritului, dincolo de reali- Să asculți foșnetul frunzelor, Să iți indrepte pașii spre divin.
tatea aparentă. ciripitul păsărilor De unde vii și unde pleci
Oamenii actuali nu au antene pentru a pă- Și acolo in liniștea aceea multă, Pe ale pământești poteci,
trunde în realitatea adevărată, în singura re- Acolo să te gasești pe tine din nou Sufletul să iți fie floare,
alitate care contează. Și vei deveni Alege-ți tu o culoare!
Se lasă amăgiţi de aparenţe şi se opresc la Ce-ai fost cândva iară...
ele. Șevalet
Nu merg mai departe. Oglinda
Pentru că îi împiedică această stupidă nevoie Când te văd pe tine,
de securitate care taie aripile aventurii şi De fapt, eu pe mine mă privesc
care ferecă spiritul în închisoarea conformis- Te observ cu uimire,
mului. Si uneori mă minunez.
Întotdeauna, ceea ce m-a susţinut a fost bu- De nu știi ce sunt acelea, poate e chiar și Uneori mi-e bine,
curia. mai bine. Privindu-te pe tine,
În cele mai grele împrejurări ale vieţii, am Nu gândi pe bucațele, că tu ești din praf de
stele, In afară nu-i nimic,
ştiut s-o găsesc în drumul meu. Doar ce tu ai zămislit,
Mergeam cântând. Gândește-te per ansamblu, că ești tot una cu
ele. De nu-ți place ce tu vezi,
Ştiam că ceea ce trebuie să se întâmple se Treci la muncă, să creezi.
va întâmpla. De ințelegi cine-ți e Sursa
Și care e rolul tău aici, Nu poți sta in stare Zen
Şi nimic nu mă oprea. Vrând să-ți apară liniștea,
N-ai mai consuma resursa,
Pe lucruri inutile și bunuri materiale, Toți pe cei care-i admiri,
Mai bine investește timp și spațiu, Au muncit, de sunt așa.
In starile esențiale. Au muncit la interior
Si reflectă-n exterior,
Rămâi fără niciun scop, Dacă vrei să vezi frumos
Fără obiective, Iți observ bucuria, Treci la treabă, nu sta jos.
Fără să alegi Iubirea și energia. Deschide geamul, aerisește
Și observă cum apare liniștea. Uneori nu-mi place Elibereaza tot ce ție iti prisosește,
Golește-te de tot ce nu iți mai e necesar Nici mie ce vad mereu, Aruncă, schimbă, improspatează,
Și pe un spațiu curat incepe să construiești. Doar că acum eu stiu, Ce nu ai incă, tu crează
Cu altă energie, din altă energie. Unde am de lucru, Acesta nu e job de o zi,
Din simplitate și măreție. Cu mine, la al meu Eu. Aici ai de muncă căt vei trăi.
Pe acest sentiment al minunii pe care o re- Crează frumusețe, dacă asta vrei să vezi. Pot să observ structura cuvintelor rostite, Și de nu-ți place ce ai creat,
prezintă viaţa, al bucuriei, e clădită toată Crează bogație, dacă asta vrei să ai. Convingeri limitative și deloc productive, Intră din nou să faci curat
opera mea." Crează mereu, Așa am invățat să mă autoobserv, Iartă tot, iubește tot,
Șterge și reconstruiește, Sunt lucruri ce se invață, nimic nu este greu. Sufletul se schimbă pe loc.
Spațiul dintre gânduri Sufetul să iți vibreze de fericire și bucurie. Ne oglindim mereu in cel din fața noastră, Și uite așa, tu intr-o zi,
Creator de gânduri frumoase și uneori poe- Insă lecția cea mai mare, e tema de acasă, Vei fi mândru de ce ai creat,
zie, Oprește-te! Ce faci tu cu cele oglindite azi, Că asta-i menirea ta,
Unele vi le spun vouă, altele sunt doar pentru Atât trebuie să faci. De nu imbunătățești, mereu tu o să cazi. De când in suflet ai schimbat.
mine, Să te oprești și să privești iar firul de iarbă, Fii un pic atentă și -n liniște observă, In lume să faci frumos,
Insă de priviti atenți, Să vezi floarea, să-i miroși parfumul Oglinda cum să-ți fie, cum te oglindești, Lumina să reflectezi,
Le puteți citi direct, Să te inchini la Soare Fă o practică din asta, pe un termen lung Altora sa fii model,
De pe chip sau chiar prin vorbe, Uneori e mai bine, să nu mai vorbești. In timp ce-n suflet tu pictezi.
Atitudini de moment. Și după un timp, cu muncă interioară La culori nu fi zgârcit,
In liniștea dintre gânduri e secretul cel mai Prinde un pic curaj și uită-te afară. Sau la alte accesorii,
mare, Lentila ți-e curată, tu prin ea privești, La sfârșit de drum vei ști,
De veți sta mai mult aici, veti găsi alinare. O sa vezi iubire in toți cei ii intâlnești. Că ele ți-au fost bucurii.
Aici e toată iubirea, aș zice poate chiar și Atâta frumusețe, acum observi, nu mai gră- Lumea ta, e pictura ta,
raiul, iești! Alege pânza cea mai bună,
Dar cine sunt eu ca să zic, și-mi desfac evan- Și culori cât mai frumoase
taiul. Din suflet să iți crească flori Ele să-ți reflecte ție,
Starile esențiale nu sunt chiar pentru oricine, De multe feluri și culori, Sufletul in pânză vie.
51
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
NICOLAE TITULESCU – unul din cei mai inteligenţi şi mai
talentaţi diplomaţi ai Europei 140 de ani de la naștere
Motto: „Viaţa mea a fost o luptă continuă în scopul de a croi pentru
România un loc în viaţa lumii, apărându-I, totodată, interesele naţiona-
le” – Nicolae Titulescu
Joi, 4 martie, marcăm 140 de ani de la naşterea lui Nicolae Titulescu,
remarcabil om politic, jurist şi profesor, cel mai mare diplomat român din isto-
rie, fost ministru de externe al ţării în mai multe mandate şi singurul preşedin-
te al Ligii Naţiunilor reales pentru două mandate consecutive. Una din perso-
nalităţile de prim rang pe care România le-a dat, Titulescu a fost un om
dedicat ţării sale, în pofida ostilităţii cu care a fost tratat, a izolării politice,
punând la dipoziţie un fantastic univers de idei şi acţiune politică, care au
depăşit de multe ori graniţele verosimilului. Orator de calibru, desăvârșit ca-
racter şi diplomat de talie internaţională, Titulescu a fost un om al păcii, care
a militat în favoarea relaţiilor cordiale cu vecinii dar şi a restabilirii relaţiilor cu
Uniunea Sovietică – deşii unii i-au reproşat ca nepotrivită apropierea sa de
vecinul de la Est – , cu condiţia protejării graniţelor României. Tot lui i se da-
torează lansarea conceptului Europei Unite prin abordarea comună, cultu-
ral-spirituală, însă personalitatea sa avea să fie izolată după alierea Români-
ei cu Germania, în anii interbelici, fiind constrâns să renunţe la cariera
diplomatică şi să ia calea exilului. Pentru toate realizările sale excepţionale,
Titulescu a rămas un model demn de urmat, pentru întregi generaţii care
aveau să-i succeadă, şi un reper de marcă al României în diplomaţia interna-
ţională, fiind considerat de mulţi istorici drept cea mai importantă personalita-
te internaţională din perioada interbelică.
TITULESCU SI IORGA
  Nicolae Titulescu s-a născut la 4 martie 1882, la Craiova, în familia
avocatului Ion Titulescu şi a Mariei Urdăreanu, care i-a lăsat drept moştenire
o mică moşie ca mijloc de existenţă.
Ion Titulescu a fost, pe rând, prefect al judeţului Dolj, preşedintele Curţii
de Apel din Craiova şi deputat în Parlament sub guvernul lui Ion C. Brătianu.
Nicolae şi-a petrecut copilăria la moşia tatălui său, în Tituleşti, Olt.
A urmat cursurile şcolii primare la pensionul „Jules Javet” din Craiova, iar
examenele anuale le-a susţinut la Şcoala primară Obedeanu.
A absolvit liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova – actualul Colegiu „Carol
I”, ale cărui cursuri le-a parcurs în perioada 1893-1900, fiind primul premiant
de onoare al instituţiei, şi a obţinut o bursă la Paris, unde a absolvit, în mod
strălucit, Facultatea de Drept, fiind îndrumat de renumiţii jurişti Marcel Planiol
şi Charles Lyon-Caën. În anul 1903 obține premiul „Ernest Beaumont” la un
concurs organizat la toate Facultățile de Drept din Franța, cu lucrarea intitu-
lată „Efectele actelor cu titlu gratuit, consimțite sub regimul comunității, fie de
către femeia singură fie de către cei doi soți în profitul copilului din prima
căsătorie, al unui copil comun sau unui al treilea”.
În ianuarie 1905, Titulescu a devenit doctor în drept civil al aceleiaşi in-
stituţii de învăţământ superior, sub îndrumarea profesorului Charles Lyon-
Caën, cu teza „La theorie des droites éventuels”.
În această perioadă este iniţiat în francmasonerie într-o lojă masonică
din capitala Franţei şi îşi aprofundează cunoştinţele de limbi străine, ajun-
gând să vorbească la perfecţie franceza, engleza, germana şi italiana. În
anul 1905 se întoarce în ţară, unde se înscrie în barou, iar în 23 martie 1905
este numit profesor de drept civil la Universitatea din Iaşi, la catedra condusă
de eminentul jurist Dimitrie Alexandrescu.
Apar, în această perioadă, primele idei reformatoare ale lui Titulescu
asupra învăţământului juridic din ţara noastră, materializate în lucrările „Ob-
servaţiuni asupra reorganisării facultăţilor de drept” şi „Cum trebuie să înţele-
gem educaţiunea juridică”, dar şi în „Programul analitic al Cursului de Drept
civil pentru anul I”, predat din anul 1905 la Facultatea de Drept din Iaşi. Pro-
fesorul Titulescu milita pentru eliminarea metodelor învechite de predare a
cursurilor, pentru realizarea unor prelegeri atractive, pentru stabilirea unor
principii ale eticii profesionale, şi solicita renunţarea la considerarea textului
de lege ca obiect exclusiv al cursurilor şi punerea accentului pe latura econo-
mică a ştiinţelor juridice.
De asemenea, se remarcă prin abordarea progresistă a prevederilor Co-
dului Civil, dar propune şi introducerea unor noţiuni de sociologie, care, con-
form celor propuse de Titulescu, ar aduce aceste specializări la nivelul ridicat
al facultăţilor similare din străinătate.
La 29 aprilie 1907 se căsătoreşte cu Ecaterina (Catherine, sau Caterina)
Burcă, originară din Roşiorii de Vede, fiica unui proprietar din Tituleştii de Olt,
cei doi formând, se spune, unul dintre cele mai cunoscute, ambițioase și
elegante cupluri ale Europei începutului de secol XX. În întreaga carieră po-
litică a soţului, Caterina a știut, cu delicatețe și fermitate, să-și susțină din
umbră ambițiosul soț, l-a încurajat mereu, era prima care îi asculta discursu-
rile celebre, opere oratorice pe care și astăzi încă le mai studiază în școală
pasionații de istorie.
La 13 aprilie 1909, Titulescu obţine docenţa Facultăţii de Drept din Iaşi,
în urma unei hotărâri semnate de ministrul Educaţiei, Spiru Haret, apoi este
transferat la catedra de drept civil de la Universitatea din Bucureşti.
Titulescu era şi un susţinător înverşunat al micilor proprietăţi, un exem-
plu în acest sens fiind lucrările în care acesta susţine ideea despăgubirilor
pentru pagubele aduse moşierilor de răscoalele din anul 1907.
52
sprijinul şi intervenţia sa directă. Demersurile sale au determinat deschiderea
de noi legaţii ale României în Argentina, Chile, Mexic,  Peru şi Uruguay.
Între anii 1929 – 1933, în perioada marii crize economice, când s-a pro-
movat în România politica intervenţiei masive a capitalului străin şi a împru-
muturilor de pe piaţa externă, Titulescu a încercat, fără succes, să contribuie
la ameliorarea situaţiei economice a României. În toamna anului 1930 este
ales preşedinte al Societăţii Naţiunilor, aproape în unanimitate, iar în anul
următor a fost ales pentru a doua oară în această funcţie, un lucru care nu
era conform uzanţelor. În anul 1931 este însărcinat cu formarea guvernului,
însă soluţiile sale nefiind bine primite, renunţă şi se întoarce la Londra.
Devine, apoi, din nou, ministru de externe, post în care a activat până în
anul 1936, când a fost demis de către forţe care nu agreau politica sa de
pace şi ideea apropierii de toate ţările vecine. În anul 1932, la Conferinţa in-
ternaţională a dezarmării, în contextul pericolului fascismului şi al extinderii
I.G. Duca, Iuliu Maniu, Nicolae Titulescu războiului în Europa, şi mai ales după ieşirea Germaniei din Liga Naţiunilor,
– 14 aprilie 1931, Bucureşti Titulescu suprindea prin aderarea la propunerea pentru definirea agresorului,
făcută de ministrul sovietic de externe, Litvinov, la care se raliază apoi şi
Devine un renumit avocat, în urma studierii aprofundate a dosarelor şi a statele Micii Înţelegeri, proces finalizat prin semnarea actului de la Londra,
pledoariilor extrem de convingătoare din faţa tribunalelor din ţară dar şi din din iulie 1933, urmată de recunoaşterea statului sovietic şi reluarea legături-
străinătate. lor diplomatice cu U.R.S.S. În mai 1934, în urma unei înţelegeri între Titu-
Intră în politică, în anul 1909, fiind membru al Partidului Conservator-De- lescu şi Litvinov, este recunoscută suveranitatea României, urmată de sem-
mocrat condus de Take lonescu, unde se arată un adept al reformelor socia- narea, la 9 iunie 1934, a actului de reluare a relaţiilor diplomatice întrerupte
le şi economice, în remarcabilele sale discursuri, susţinute atât din calitate de unilateral de către cealaltă parte la 31 decembrie 1917. La 16 mai 1935 se
deputat (din 1912) cât şi de avocat, militând pentru ideea corelării între dez- semneaza pactul de asistenţă prin care U.R.S.S. şi Cehoslovacia se angajau
voltarea statului şi mersul evenimentelor sociale şi politice. Din perspectivă să-si acorde ajutor reciproc în cazul unei agresiuni, la care România şi-a dat
socială, pledează pentru împroprietărirea ţăranilor, iar din punct de vedere al adeziunea, prin intermediul lui Titulescu. În acelaşi an, realismul gândirii lui
sistemului electoral, susţine introducerea votului universal. Titulescu şi activitatea sa prodigioasă în slujba păcii, au determinat Consiliul
A fost loial convingerilor sale, și dând curs trăirilor, se angajează ca un profesoral al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Iaşi să adopte, la 7 februarie,
înfocat susținător al românilor ardeleni. Cuvintele rostite în discursul său, in- hotărârea de a-l recomanda pe Nicolae Titulescu la Premiul Nobel pentru
titulat sugestiv, „Inima României”, ținut la Ploiești în mai 1915, surprind esen- Pace pe anul 1935, şi cu sprijinul altor personalităţi politice ale vremii, dar, se
ța convingerilor sale: „România nu poate fi întreagă fără Ardeal… Ardealul e pare, anumite jocuri de culise au împiedicat concretizarea în acest fel a unei
leagănul care i-a ocrotit copilăria, e școala care i-a făurit neamul, e farmecul recunoaşteri de largă expresie naţională şi internaţională. În anul 1935 devi-
care i-a susținut viața. …Ardealul e românime în restriște, e întărirea care ne membru titular al Academiei Române, iar în iulie 1935, cu toată rezistenţa
depărtează vrăjmașul, e viața care cheamă viața…Ne trebuie Ardealul. Nu lui Carol al II-lea, Titulescu începe tratativele pentru încheierea unui pact de
putem fără el”. Este numit ministru de finanţe în guvernul Averescu, în 1917, asistenţă mutuală româno-sovietic, dupa modelul celor franco-sovietic şi al
pledând pentru reforma fiscală, cu caracter naţional, pentru toate provinciile celui ceho-sovietic, tratative continuate şi pe parcursul anului următor. În
româneşti, şi cu repartizarea sarcinilor fiscale după principile echităţii şi creş- acest context, forţele de dreapta din ţară înteţesc atacurile la adresa lui Titu-
terii impozitelor directe. În vara anului 1918, pleacă la Paris, unde activează lescu, finalizate cu înlăturarea acestuia din funcţie, la 29 august 1936, în
ca membru al Consiliului Naţional Român, înfiinţat de el alături de mari per- momentul în care se găsea în străinătate. Carol al II-lea s-a aliniat astfel
sonalităţi române, precum Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, sau presiunilor cercurilor pro-naziste, legionare dar şi externe, şi, după ce îl înde-
părtează din toate funcţiile oficiale, îl obligă să se exileze, Titulescu stabilin-
Constantin Mille. Scopul organizaţiei era acela de a propaga în opinia publică
du-se mai întâi în Elveţia, apoi în Franţa. Pe mai departe, cariera lui Titulescu
internaţională dreptul poporului român la unitatea naţională, comitetul fiind
avea să se circumscrie dragostei de ţară, convingerilor sale pacifiste, contra-
recunoscut oficial de guvernele puterilor aliate ca organ plenipotenţiar al na-
carării încercărilor revizioniste venite din partea Germaniei sau Ungariei.
ţiunii române. Remarcabilele eforturi ale acestor patrioți nu au fost zadarnice,
Înlăturarea lui Titulescu a arătat de fapt anvergura duşmanilor politicii
fiindcă în 1918 se formează România Mare. La temelia acesteia, alături de
sale externe, care se situau pe o poziţie contrară intereselor reale ale ţării.
regele Ferdinand, regina Maria, Ion I.C. Brătianu, Iuliu Maniu ș.a. stă la loc
Însă Titulescu continua să acumuleze dovezi de simpatie, din ţară şi străină-
de cinste și numele craioveanului Nicolae Titulescu. Primeşte prima sa misi-
tate, iar instalarea dictaturii fasciste în România, îl izolează în uitare.
une diplomatică, fiind delegat la Conferinţa de Pace de la Paris, şi unul dintre
Participantii la semnarea pactului Mica Antanta de la Geneva: Nico-
mediatorii de pace după Primul Război Mondial.
lae Titulescu, Edward Benes si Bosco Jeftic, ministrii de externe ai Ro-
A semnat, la 4 martie 1920, tratatul de pace cu Ungaria, la Trianon, prin
maniei, Bulgariei si Sebiei.
care s-a recunoscut Unirea Transilvaniei cu România. Şi tot în anul 1920,
devine delegat permanent la sesiunile Adunării Societăţii Naţiunilor – înfiinţa-
tă în urma Conferinţei de Pace din 25 ianuarie 1919, un precursor al Orga-
nizaţiei Naţiunilor Unite de astăzi – şi la lucrările majorităţii sesiunilor Consi-
liului Ligii Naţiunilor, poziţii ocupate până în anul 1936.
Începând cu anul 1922, Titulescu se dedică exclusiv politicii externe a
ţării, din calitatea de diplomat şi ministru de externe. A fost trimis extraordinar
şi ministru plenipotenţiar al României la Londra (1921 – 1927; 1928 – 1932),
devenind punctul cardinal al politicii externe a României. A stăruit pentru pu-
nerea în practică şi păstrarea prevederilor tratatelor internaţionale sau bilate-
rale de pace, iar cu prilejul conferinţei anglo-sovietice din 1924, şi-a exprimat
opţiunea pentru reglementarea relaţiilor cu U.R.S.S. A călătorit foarte mult în
străinătate, mai ales la Paris şi Roma, unde a luat contact cu cele mai impor-
tante personalităţi politice europene, la Praga şi Belgrad a făcut posibile înţe-
legerile dintre statele sud-est europene şi a participat la pregătirea pactului
Titulescu a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al universităţilor
Briand-Kellog, prin care războiul a fost scos în afara legii, acord la care ţara
din Atena şi Bratislava, a fost preşedinte al Academiei Diplomatice Internaţi-
noastră a aderat fără întârziere. Trebuie spus că Titulescu dovedea, în dis-
onale şi preşedinte de onoare al Comitetului Român al Conferinţei universale
cursul său, un talent oratoric, dublat de stăpânirea noţiunilor, care determi-
pentru pace. În Testamentul său redactat la 5 ianuarie 1940, la Saint Moritz,
nau auditoriul să îl asculte mereu cu maxim interes, aceste calităţi făcându-l
în Elveţia, Titulescu arăta: „În ce mă priveşte, cum m-am considerat totdeau-
extrem de apreciat în toate forurile internaţionale. Titulescu a dovedit, de
na ca un soldat al teritoriilor alipite României între 1918 şi 1920, doresc să fiu
asemenea, un talent anticipativ de excepţie al evenimentelor, aducând în
îngropat la Braşov, într-un loc ceva mai la o parte. Prietenii mei din Ardeal vor
discuţie idei care, peste ani, aveau să se dovedească de o mare acurateţe şi
şti să găsească un loc potrivit dorinţei mele. Take Ionescu sus la Sinaia şi eu
pertinenţă. Dar Titulescu s-a remarcat şi prin iubirea pentru pământul natal,
la picioarele lui, jos la Braşov, pentru repauzul etern, este felul cel mai con-
perspectivă din care a judecat şi a propus soluţii pentru rezolvarea unor mo-
venabil şi doresc ca locuitorii Braşovului să accepte rugămintea mea.“
mente importante pentru interesele româneşti pe plan mondial.
Stabilit la Cannes, departe de ţara pe care a reprezentat-o ani la rând cu
Marele diplomat a lansat idei extrem de originale, atât din poziţia de mi-
demnitate şi strălucire, Titulescu trece la cele veşnice, după o lungă suferin-
nistru de externe al României sau ca preşedinte al Ligii Naţiunilor, cum sunt
ță, la 14 martie 1941, la Hotelul Carlton, fiind înmormântat pe 24 martie, în
colaborarea efectivă a popoarelor pe plan economic şi politic prin acorduri,
cimitirul Bisericii ortodoxe ruse „Sf. Mihail“ din acelaşi oraş, în pofida dorinţei
principiul indivizibilităţii păcii prin coalizarea tuturor ţărilor dornice de pace,
sale testamentare, regimul politic al vremii nefiind de acord cu înhumarea sa
sub un scop unic, solidarizarea împotriva oricărui act de agresiune, condam-
în ţară. După mai bine de 50 de ani de la trecerea sa la Domnul, în 14 martie
narea primului război mondial şi a oricărei politici revanşarde, reglementări
1992, rămăşiţele sale pâmânteşti au fost aduse în ţară şi înhumate în curtea
internaţionale ca modalitate de menţinere a păcii. Titulescu era adeptul unor
Bisericii „Sfântul Nicolae” din Şcheii Braşovului, conform dorinţei testamenta-
înţelegeri regionale, fiind unul din ctitorii Micii Antante şi a Înţelegerii Balcani-
re exprese a marelui om politic. Ulterior, de la Marsilia au fost aduse şi ose-
ce, însă se opunea ideilor privind crearea de forţe suprastatale.
mintele soţiei,  Ecaterina Titulescu, acestea fiind depuse în acelaşi mormânt
A avut curajul să spună lucrurilor pe nume, mai ales la Liga Naţiunilor, în
din Şchei. Trebuie spus că, deşi a arătat anumite limite politice şi ideologice,
privinţa primejdiei fasciste şi hitleriste, reprezentată în Europa de regimurile
de înţeles în condiţiile poziţiei sale sociale, a educaţiei sale spirituale, a me-
lui Mussolini şi Hitler, sau de ideile Partidului Comunist Român.
diului social şi condiţillor concrete ale epocii în care a trăit, Titulescu s-a do-
A manifestat un tact aparte în relaţiile bilaterale, un exemplu fiind relaţia
vedit strălucit prin modalitatea de abordare a numeroase probleme ale vieţii
noastră cu Uniunea Sovietică, alături de care a dus, în mai multe împrejurări,
politice româneşti, mai ales în spiritul patriotismului său remarcabil, al realis-
o politică comună de securitate colectivă.
mului şi lucidităţii sale de excepţie, izbutind în numeroase demersuri şi în
În anii 1927-1928 şi 1932-1936, Titulescu a fost numit ministru al aface-
primul rând din perspectivă diplomatică, arătând o gândire înaintată, răspun-
rilor externe. A contribuit la dezvoltarea relaţiilor bilaterale cu ţările lumii, fiind
zând unor largi interese din ţară şi străinătate.
de menţionat, spre exemplu, cele cu ţările Americii Latine, materializate prin
V.G.S.
deschiderea de legaţii, prima fiind cea de la Rio de Janeiro, în anul 1928, cu
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Grama Stelian Ovidiu - profesor de Religie la Liceul Auto „Traian Vuia” din Târgu – Jiu și preot slujitor la
Parohia Bârsești de lângă Târgu – Jiu

Tineretul și încercările lui în contextul lumii contemporane

Am ales să tratez subiectul despre TI-
NERET, deoarece am și această misiune
de a lucra cu copiii, și observ că bagajul cu
care aceștia vin din familie este decisiv în
lungul drum al evoluției copilului de la cla-
sele primare până la cele liceale, de la for-
marea elevului ca individ de bază al socie-
tății și până la devenirea la rândul său ca
părinte și cap al familiei! Tot acest parcurs
al copilului până la devenirea lui de Om
matur și responsabil este influențat de o
multitudine de factori care își pun amprenta
asupra sufletului acestuia. Acești factori
sunt de ordin genetici, economici, materiali,
dar și educativi și spirituali. Se observă
foarte ușor începutul educației pe care co-
pilul o primește în primii ani ai vieții în sânul
familiei sale. Pentru ca copilul să aibă un
drum cu urcușuri și rezultate foarte bune pe
tot parcursul vieții ar trebui să existe o
strânsă colaborare între familie și școală,
între familie și societate, între familie și ce-
lelalte instituții ale statului și, nu în ultimul
rând, între familie și Biserică pentru buna
dezvoltare a omului din punct de vedere
sufletesc și spiritual.
Astăzi, destul de multe familii se înte-
meiază la o vârstă înaintată, 30 de ani, sau
chiar peste 35 de ani, pentru că tinerii cu
studii încearcă să-și rânduiască, mai întâi
viața din punct de vedere al carierei, apoi
pe cel al locuinței și abia apoi după ce au
trăit mult timp în libertinaj și excese, hotă-
răsc întemeierea familiei și venirea pe lume
a copiilor, care se rezumă la unul sau cel
mult doi copii. Poate, de multe ori, nu este
neapărat un planning familial ci este rezul-
tatul unei vieți duse haotic!, sau rezultatul
unor dorințe, pretenții și aspirații prea mari
de la viată! Aceștia, la o vârstă înaintată, nu
mai au nici nervi și nici tăria de a se ocupa
așa cum se cuvine de creșterea și buna
educație a copiilor! De multe ori pasează
responsabilitatea în grija bunicilor, a tehno-
logiei: adică a televizorului, tabletei și tele-
fonului mobil unde nu toți părinții controlea-
ză ceea ce urmăresc copiii pe acestea; și în
cele din urmă, sunt plasați în responsabili-
tatea dascălilor, iar aceștia nu mai au pâr-
ghiile necesare de a modela și forma oa-
meni și caractere, pentru că, copiii deja au
căzut pradă formării, limbajului și trăirilor
din lumea virtuală a netului!, iar informația
și formarea venite din partea profesorului,
pare nesemnificativă în comparație cu ten-
tațiile oferite de aceste surse, care nu sunt
supuse unor filtre educative! Destul de mul-
ți elevi nu mai acordă însemnătatea și prio-
ritatea școlii care i se cuvine, poate și din
prisma societății, care nu se mai clădește
pe principii, pe competențe, pe meritocrație
și pregătire profesională! Ei observă că și
dacă ești bine pregătit nu reușești în deme-
rsul profesional dacă nu ești susținut de
persoane sus-puse sau chiar susținut de
vreun partid politic aflat la putere! De ase-
menea, finalitatea școlii nu corespunde cu
integrarea lor în câmpul muncii din econo-
mia socială și atunci tinerii noștri tratează
cu indiferență școala și normele de com-
portament moral. Se remarcă foarte multe
incidente de comportament inadecvat al
elevilor atât în școli cât și în societate: feno-
menul de bullying - batjocoriri între elevi,
bătăi între elevi în școală și în afara aceste-
ia, profesori amenințați și loviți de elevi sau
părinți ce trag profesorii la răspundere pen-
tru notele acordate copiilor lor. Toate aces-
tea survin ca efect al needucației la vârsta
corespunzătoare fiecărei eta-
pe. Foarte mulți tineri așteap-
tă să încheie ciclurile de șco-
larizare pentru a pleca în
străinătate, atrași de mirajul
câștigului mai mare ca în
țară, unde sunt apreciați pen-
tru munca depusă și răsplătiți
ca atare, unde întâlnesc o
rânduială bine organizată în
orice domeniu și unde consi-
deră că dau un sens existen-
ței lor pământești. La aceste
neajunsuri, venite din partea
tinerilor, se adaugă acelea
ale celor care foarte de tim-
puriu abandonează școala,
cu sau fără întemeierea unei
familii, dau naștere la copii, fără a se asigu-
ra că pot oferi acestora un mediu prielnic
pentru creșterea și dezvoltarea materială
și spirituală! Se mulțumesc cu puținul pe
care îl câștigă lucrând ca zilieri, atunci când
există și unde există, cu ajutorul social ve-
nit de la primărie și cu alocația venită de pe
urma copiilor. Se cunoaște faptul că sun-
tem țara de pe primul loc din Europa cu
cele mai multe nașteri din rândul minorelor.
Copiii care dau naștere la copii, nu știm
dacă nu cumva îi condamnă la o existență
în multe și mari lipsuri!, dar aici condam-
năm păcatul și nu păcătosul! În cele din
urmă, mulți copii ajung să fie lăsați de către
părinți în grija bunicilor,
unchilor, mătușilor sau
chiar a fraților mai mari,
plecând peste granițele
țării pentru un cîștig mai
bun și pentru asigura-
rea traiului sau a unui
trai mai decent, dar lip-
sându-i de dragostea
părintească, de sprijinul
și îndrumarea acestora,
creându-se oarecum o
relație de distanțare, de
reproșuri sau lucruri ne-
spuse și ascunse. Copi-
ii și tinerii rămân singuri
în fața încercărilor, ne-
ghidați de nimeni, poate
puși de multe ori în situ-
ația să se descurce sin-
guri, să facă lucruri mult mai mature decât
cele pentru vârsta lor, să-și fie lor și frate și
mamă și tată și poate în cele din urmă să
se piardă cu totul. Ei trebuie să lupte tot
timpul vieții lor, iar lupta aceasta începe
chiar din copilărie, de la vârsta de zece ani,
căci de la această vârstă începem să dăm
socoteală pentru păcatele ce le săvârșim,
și asta o arată lămurit copiii mâncați de
urși, pedepsiți astfel pentru că și-au bătut
joc de profetul Elisei. “Copilul n-are nevoie
de aur, ci de un bun și priceput pedagog
care să-l formeze ”. În sufletul copiilor tre-
buie însămânțate virtuți înalte, căci copilul
este străin de invidie, de slavă deșartă, de
dragoste de întâietate și are cea mai mare
calitate, nevinovăția, curăția, smerenia. Nu
e nevoie numai de bărbăție și de pricepere,
ci și de această virtute, de smerenie și de
nevinovăție. De-am avea cele mai mari vir-
tuți, dacă ne lipsesc virtuțile acestea, mân-
tuirea noastră șchioapătă. Copilul, cînd
este mic, tremură, se teme și are respect
de părinte și de cuvintele lui și de tot ceea
ce face el. Copilului îi sunt necesare anumi-
te reguli pe care să nu le întreacă: să nu
ocărască, să nu hulească, să nu se jure, să
nu înjure și să nu se bată! Când încalcă din
aceste reguli, trebuie pedepsit, uneori prin-
tr-o privire aspră și severă, alteori prin cu-
vinte usturătoare, iar alteori prin cuvinte de
mustrare. Ideea despre bătaie o voi expu-
ne pe cea a Sfântului Ioan Gură de Aur: “Pe
copil, nu-l bate mereu și fără socoteală, ca
să nu-l obișnuiești astfel. Dacă se va obiș-
nui să fie educat numai prin bătaie, va învă-
ța să dispretuiască bătaia. Iar dacă a învă-
țat să disprețuiască bătaia, s-a stricat totul.
Dimpotrivă, să se teamă de bătaie, dar să
n-o primească. Să fie mișcat biciul, dar să
nu cadă pe spatele copilului. Amenințările
să nu meargă până la faptă. Dar să nu
creadă că se reduc numai la amenințări
cuvintele tale. Amenințarea atunci este
bună, când i se dă crezare că va trece în
faptă. Căci, dacă cel care a greșit îți află
gândul, va disprețui amenințarea. Dimpotri-
vă, să se aștepte să fie pedepsit, dar să
nu-l pedepsești, ca să nu se stingă teama
de pedeapsă, ci teama să rămână ca un
foc plin de putere ce arde toți spinii sau ca
o cazma ascuțită ce sapă până în adânc.
Când vei vedea că teama are bune rezulta-
te, fii blând. Firea omenească are nevoie și
de îngăduință”. Chiar dacă părinții sunt ală-
turi de copii, timpul petrecut cu aceștia și
îndeletnicirile săvârșite cu aceștia sunt
foarte importante, de aceea este bine copi-
ii să fie antrenați în activități care să le dez-
volte imaginația și deprinderile bune și va-
loroase precum jocul, cititul, povestitul și
interacționarea. Exemplul nostru prin tot
ceea ce facem este hotărâtor pentru edu-
cația copiilor, dacă noi vom petrece cea
mai mare parte a timpului liber în fața tele-
vizorului, a tabletei sau butonând telefonul
mobil, va fi greu să-i împiedicăm pe copii să
facă același lucru. Dacă nu vom reuși să ne
adunăm sufletește și să-i scoatem puțin pe
tineri din realitatea lor virtuală, atunci vom
avea doar marionete care se plimbă, mă-
nâncă și dorm, dar care nu mai au nici o
dorință de a face ceva cu viața lor. Dacă
tinerii de azi sunt iras-
cibili se datorează fap-
tului că ei se comportă
energetic și doresc să
schimbe lumea, de
aceea par furioși sau li
se pare că li s-a făcut o
nedreptate ori sunt
obișnuiți să primească
tot ce-și doresc imedi-
at. O problemă des în-
tâlnită este acea că nu
ne pregătim copiii să ia
propriile decizii și tin-
dem să-i ocrotim mai
mult decât este cazul.
Ei în felul acesta devin
frustrați, dar și mai ne-
pregătiți pentru a sta
pe propriile picioare.
Mulți tineri simt nevoia să glumească, să
vorbească orice, să fie “dezinhibați”. Însă
această “dezinhibare” verbală i-a transfor-
mat pe mulți tineri în ființe vulgare, cu un
limbaj necioplit, agramați, care mai mult
zgârie auzul celor care-i ascultă decât îi
bucură. Ar trebui să ne facem timp pentru
a-l dedica lor, căci numai așa le vom putea
asigura o dezvoltare mentală normală. Al-
tfel, indiferent câte lucruri sau posibilități
materiale ar avea, vor ajunge să cerceteze
tot mai des psihologul sau psihiatrul, vor
recurge la o terapie medicamentoasă, iar,
în final, vom fi nevoiți să acceptam o seamă
de inabilități mentale, de tulburări psihice
sau neurologice și că copilul este incapabil
să se descurce singur în viață.
Atunci când ne aflăm cu ochii lipiți de
ecran, procesul gândirii este mult îngreu-
nat, se consumă mult mai multă energie
nervoasă și există riscul epuizării mai rapi-
de a creierului. Prin urmare, televizorul și
calculatorul constituie un important factor
de stres pentru creierul uman. Pe parcursul
folosirii televizorului sau computerului,
ecranul acestora, inhibă activitatea emisfe-
rei stângi, a cortexului prefrontal. Jocurile
de pe calculator nu fac decât să determine
jucătorului reacții automate, să îl “animali-
zeze” sau să îl “robotizeze”, pe când scopul
educației este să îl facă să gândească, să
ia decizii. De asemenea, dependența de
internet este o problemă foarte mare, mai
ales în ceea ce privește expunerea adoles-
cenților față de persoanele străine. La
această provocare părinții pot discuta cu
adolescenții și să-i ajute să înțeleagă lucru-
rile despre siguranța lor atunci când navi-
ghează pe internet.
De multe ori tinerii cad pradă anturaju-
lui, ajung să consume alcool sau droguri, și
de aici la depresie și alte boli sau chiar pier-
derea vieții. Dar în spatele acestor pericole
stau aspecte emoționale, interioare. În ast-
fel de momente trebuie să intervenim pen-
tru a-i ajuta, ai sprijini, ai asculta. Trebuie
să știm cum să vorbim cu un adolescent, să
îl facem să se simtă iubit, încurajat și re-
compensat după fiecare reușită, și cel mai
important este să discutăm despre orice
subiect ce îl neliniștește. De multe ori apar
conflicte între părinți și tineri bazate pe ne-
înțelegerea opiniilor, conversații contradic-
torii, lucru care duce la eternul „conflict în-
tre generații” și de multe ori tinerii aleg să
se refugieze în diverse vicii ce le pun viața
în pericol.
Pubertatea este o perioadă importantă
din viața tinerilor. Ea nu înseamnă doar
modificări fizice și sexuale, ci și modificări
cognitive și emoționale. Adolescenții încep
să simtă o serie de emoții. Majoritatea se
simt neînțeleși, dar dacă adolescenții simt
că gândurile și sentimentele lor sunt înțele-
se și acceptate de părinții pot duce spre o
relație apropiată și constructivă. Atunci
când părintele respectă opinia sau decizia
adolescentului, crește încrederea de sine
și stima de sine. Abilitatea celor mai mulți
tineri de a dezvolta o stimă de sine pozitivă
este influențată de viața de familie și, în
special, de critica părinților. Când respectul
devine o virtute reciprocă, aceasta va ajuta
la dezvoltarea unei legături puternice între
părinte și copil. Încrederea este fundamen-
tul oricărei relații. Copilul trebuie ajutat să-
și construiască încrederea în sine, de ace-
ea trebuie încurajat să participe la
activitățile pe care el le alege (nu cele alese
de părinte). Este important să fie lăudat
atunci când o merită, deoarece părinții ac-
centuează lucrurile pe care copilul nu le
face bine. Adolescentul trebuie încurajat să
participe la luarea deciziilor
în familie și să se implice în
rezolvarea problemelor fa-
miliale alături de părinți.
Este importantă acceptarea
adolescentului așa cum
este el și așa cum gândește
el! Să-i fie acordată atenția
atunci când vrea să vor-
bească, să fie ascultat la
ceea ce spune și să i se
accepte punctul de vedere.
Tonul vocii părintelui să nu
ducă discuția la ceartă, să
nu-l batjocorească pe ado-
lescent în privința ideilor
expuse și să nu uite că și el
ca părinte are propriile nevoi și limitări. Să
nu uităm că nu este nici un tânăr fără pro-
bleme! Dacă îți iubești copilul încearcă să-i
dai o educație bună și arată-i prin exemple
aceasta, pentru că învățaturile bune întipă-
rite din vârstă fragedă nu le va înlătura ni-
meni. Mai întâi trebuie învățat respectul și
superioritatea părintelui.
Mulți părinți aleg să-și crească copiii
libertini, fără restricții și fără reguli. Se con-
sideră părinți moderni. Personal, cred că
este bine o alternare între libertate și auto-
ritate. Eu am expus o formă mai autoritară
(așa cum am primit-o și eu de la părinții
mei), venită și prin forma de educație teolo-
gică primită în școala de specialitate absol-
vită. Sunt voci care acuză Biserica și com-
portarea oamenilor predicată în sânul
Bisericii, învechită, demodată și depășită.
S-au schimbat domnitori și regimuri, s-au
succedat vremuri și timpuri, s-au inovat idei
și descoperiri, însă, omul în esența sa a
rămas același, nu s-a schimbat cu nimic.
Așa că, în educația și creșterea copiilor pu-
tem aplica și metodele celor mai vechi pe-
dagogi. Iar pedagogul desăvârșit a fost Ii-
sus Hristos, care despre copii a spus să-i
lăsăm să vină la El și că a unora ca aceștia
este Împărăția lui Dumnezeu. „Ca aceștia”
(copiii), adică și noi ceilalți trebuie să fim
asemenea lor la suflet, curați, buni, fără in-
vidie, fără a purta dușmănie, fără a fi avari,
egoiști, etc, pentru a putea intra și a moște-
ni Împărăția lui Dumnezeu, reprezintă sim-
plitatea și puritatea absolută! Deci, și părin-
ții trebuie să se reîntoarcă la starea din
copilărie!
Rolul reformei în educația românească
nu este acela de a înlătura din materie, adi-
că din conținut și nici invocarea confortului
emoțional al copilului, ci determinarea unor
trasee cognitive științific planificate cu re-
zultate vizibile.
Închei cuvintele mele, printr-un gând
izvorât în Sfântul Altar al bisericii din Bâr-
sești, acolo unde slujesc și ca preot, căci
dacă vrem să creștem ca popor, trebuie să
creștem în educație, în schimbarea noastră
a fiecăruia în mai bine. Vom avea un viitor
mai frumos, mai luminos, dacă vom căuta
modele demne de urmat pentru noi și pen-
tru copiii noștri, dacă noi înșine vom repre-
zenta modele de familie și în familia noas-
tră și dacă vom lua parte așa cum se
cuvine la creșterea copiilor noștri. Copiii
trebuie crescuți în dragoste, în dragostea
față de ceilalți semeni, în dragostea față de
frați și de părinți, în dragostea față de neam
și patrie, față de glia strămoșească și față
de Dumnezeu! În dragostea față de tot cei
românesc stă toată identitatea noastră și
speranța că tot ce este bun și valoros nu
dispare cu trecerea veacurilor!
A scris acest articol, subsemnatul,
Grama Stelian Ovidiu, cu gândul la timpul
trecut, când am ajuns pe plaiuri mătăsăre-
ne, poate nu întâmplător, ci dintr-un plan al
lui Dumnezeu, urmînd cursurile Liceului
Tehnic Mătăsari între anii 1994 – 1998,
unde cum ar putea spune unii, într-o școală
ce nu era în centru târgului și fără prea
mare renume am întâlnit profesori mari cu
nume și renume ce au modelat generații de
suflete, ce s-au răspândit în care mai de
care zări, asemenea Apostolilor spre a se-
măna sămânța învățăturii lor și a dascălilor
lor. Am urmat cursurile Facultății de Teolo-
gie Ortodoxă din cadrul Universității din
Craiova. Din anul 2007 activez în învăță-
mânt ca profesor de Religie, actualmente
titular la Liceul Auto „Traian Vuia” din Târ-
gu – Jiu. Sunt căsătorit, am două fiice, iar
din anul 2016 îmi împart timpul și spre
misiunea de preot slujitor la Parohia Bâr-
sești de lângă Târgu – Jiu, în speranța că
punem piatră peste piatră la zidirea sufle-
tească a enoriașilor, la dăinuirea credin-
ței, obiceiurilor și tradițiilor strămoșești.
Cu mult respect și considerație domnului
profesor Dumitru Dădălău, mentorul re-
vistei „Murmurul Jilțului” la a cărei prime
apariții și lansări am fost martor, fiind
elev.

53
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

Vița merge mai departe

Mă numesc Ionel POPESCU, am 26 de ani, am ab-
solvit Facultatea de Mecanică din cadrul Universității
Politehnica din Timișoara,profilul Mecatronicăși Robo-
tică, specializarea Mecatronică. De asemenea am ab-
solvit în cadrul aceleiași facultăți, studii de master cu
profilul Ergoinginerie în Mecatroni-
că.
Sunt Inginer Mecanicșiîn pre-
zent îmi desfașor activitatea în ca-
drul departamentului de cercetare
și dezvoltare al companiei HUF
GROUP ROMÂNIA ca și Inginer Me-
canic Proiectant.
Povestea mea începe pe data
de 11 ianuarie 1996, data în care
m-am născut.
Un copil mic, doi parinți tineri și
fericiți, doi bunici iubitori, pe scurt o
familie unită și extrem de frumoasă.
Până la vârsta de aproape trei ani,
am avut parte de acea familie fru-
moasăși perfectă, cand într-o zi ge-
roasă de decembrie, timpul s-a
oprit în loc și nimic nu mai avea să
fie la fel.
5 decembrie 1998, ajunul lui Moș Nicolae,o zi în
care toți copiii așteptau cu nerabdare să deschidă ca-
dourile, noi însă am primit cea mai teribilă veste, tatal
meu decedase într-un accident de munca.
La numai 27 de ani, mama mea primise cea mai
grea sentință posibilă, să rămână văduvă cu un copil
de numai 3 ani și cu doi parinți în vârstă de care tre-
buia sa aibă grijă. Dar nu s-a lăsat, și-a dat seama de
câtă nevoie am eu de ea, s-a ridicat, s-a ambiționat și
s-a ocupat de creșterea, de educația mea și de toată
afecțiunea de care eu aveam nevoie.
Zilele au trecut și ne apropiam cu pași repezi de
începerea școlii. Astfel la data de 15 septembrie 2002,
împreuna cu mama mea ne aflam în fața Colegiului
Tehnic Matasari, printre mulțimea de copii și parinți
care mai de care mai emoționați de începerea unei noi
etape în viața noastră, aceea de elev.
Pe tot parcursul activitații mele ca elev, am întâlnit
Ionel POPESCU - inginer proiectant mecanic la Huf Group Timișoara
foarte multe cadre didactice, care mai de care mai în-
țelepte și dornice să ne călăuzească pașii prin viață, și
așa, zi după zi, lună după lună, an după an, am ajuns
în clasa a IIX-a.
Finalul gimnaziului aducea cu sine emoție, știam
că se încheie un capitol din via-
ța mea, dar eram convins că
urmează săînceapa unul și mai
frumos, în care aveam să imi
aleg un viitor, adică liceul.
La vremea respectivă,îmi
aduc aminte că foarte multe
persoane mă sfătuiau să aleg
un liceu din municipiul Târgu
Jiu, dar am refuzat cu desăvâr-
șire având încredere în mine și
în cadrele didactice din Cole-
giul Tehnic Mătăsari, și am luat
decizia de a continua cu liceul
în cadrul aceleiași unități de
învățământ, la profilul econo-
mic. Îmi aduc aminte de vorbe-
le mele la vremea respectivă “
Cine vrea săînvețe, v-a învăța
indiferent ce liceu va urma!”
Astfel am început liceul, o perioada minunată din
care am extrem de multe amintiri frumoase, cu priete-
nii care s-au legat pe viață. Dar timpul trecea repede și
se apropia examenul maturității, bacalaureatul. In vara
lui 2014 am absolvit bacalaureatul cu brio, moment în
care mi-am dat seama că am încheiat un capitol din
viață, acela de elev. După finalizarea examenului de
bacalaureat, a urmat înscrierea la facultate, un mo-
ment în care realizezi că viitorul tău depinde de tine și
decizile pe care le iei atunci.
Pasionat fiind de autovehicule, de roboți și de cum
funcționează, am luat decizia de a urma Facultatea de
Mecanică din Timișoara, profil Mecatronicăși Robotică.
Dupa o vară nemaipomenită, după finalizarea lice-
ului cu brio și asteptarea cu nerabdare a începerii unui
nou capitol în viața mea, acela de student, a venit și
septembrie 2014, ziua în care am început cursurile. În
cea mai frumoasă perioadă din viața mea, în studenție,
timpul trecea prea repede. Simțeam libertatea care Pe data de 10
ți-o oferea facultatea , viața de cămin, colegi noi, prie- august 2019, ce tre-
teni noi. Sesiune după sesiune, ajung in anul III de buia a fi o zi de sâm-
facultate, unde am făcut parte dintr-un concurs orga- bătă liniștită, am pri-
nizat de facultatea de Mecanicăîn parteneriat cu Con- mit a doua palmă a
tinental Automotive Timișoara. Un concurs în care eu și vieții mele. A fost
echipa mea, am reușit să câștigăm locul II. În urma ziua în care mi-am
concursului, am avut oportunitatea de a debuta în in- pierdut cea mai dra-
dustria automotive în cadrul unui program de intern- gă ființă a mea, cea mai apropiată persoană, o perso-
ship plătit oferit de Continental Automotive Timisoara. ană care a încercat să țină loc și de mamă și de tată,
Acest internship mi-a oferitprimiipașiîncariera mea de pe mama mea. A fostziuaîn care eu am încetatsă
inginer ce aveasăurmeze. În vara anului 2018 a fost un maifiucopil. La 23 de ani, am rămas fără ambii părinți,
momentimportant din viața mea, în care toatămunca- responsabil de tot ce fac, de toate decizii pe care le
șitoatăstrădania mea de până atunciprindeacontur, a iau, fară a mai avea șansa de a primi un sfat părintesc.
fostziuaîn care am devenitinginer. Imi aducaminte mo- Dar am avut o mamă puternică, care m-a învățat
mentul în care am îmbrăcat roba de absolvire și mi- ce este viața, cu bune cu rele, mi-a transmis tot ce a
am spus însinea mea:”Am reusit”. A fost o zi superbă, știut și cum a putut mai bine, și m-a învățat că orice
cu mult soare, toți oamenii dragi îmi erau alături, care s-ar întampla “Viața merge mai departe”. Și asa este,
se bucurau pentru reușita mea, dar în special mama, viața merge mai departe, greu, timpul este singurul
care radia de mândrie și de medicament pentru suflet,
fericire. Era o mama împlinită, m-am axat pe carierăși în
mândră, care în acel moment prezent sunt inginer proiec-
uitase de toate probleme vie- tant mecanic în cadrul depar-
ții și de toate grijile pe care le tamentului de cercetare si
avea. dezvoltaredin cadrul HUF
La scurt timp după absol- GROUP ROMANIA. În tot
virea facultății, nu au întârziat acesttimp, chiar din anul I de
să apară rezultatele. Mi s-a facultate am cunoscut o fată
oferit un post de inginer în ca- cu care sunt înprezent, alătu-
drul echipei unde activam pe ri de eaam petrecutmomen-
poziția de internship.Astfel la tefrumoase, dar mi-a fostală-
vârsta de douăzecișiunu de turișiîncelemaigrelemomente
ani am devenitinginerproiec- ale vieții, și cu care împartfie-
tantmecanicîncadrul Conti- care moment al vieții. Poziția
nental Automotive Timișoara. pe care o ocupîncadrulcom-
După ce mi-am pierdut paniei, îmioferăposibilitatea
ultimul bunic în ianuarie de a lucraînregim de tele-
2018, eu împreună cu mama mea, am rămas ultimii muncă, faptce m-a ajutatsă pot petrecetimpacasă, în-
membri ai familiei POPESCU, moment de asemenea Mătăsari, undemăașteaptă casa parinteascășiunde vin
foarte dificil, eu eram înTimișoara, iar ea era singură în mereu cu drag. Fiecare persoană din viața noastră,
Mătăsari, cu două joburi și cu toată gospodaria pe părinți, bunici,profesori, colegi de birou, evenimente
umerii ei, fapt ce a făcut să fim maiuniți și mai apropi- din viață,toate fac parte din noi, și ne fac ceeace sun-
ați. tem azi.

De la inginerie... la frumusețe
Mă numesc Săftău Gabriel Laurențiu,
am 31 de ani și sunt născut în județul
Gorj, comuna Mătăsari. Aș dori să vă
spun povestea vieții mele începând din
anul 2006, când terminam clasa a VIII-a
și începeam clasa a IX-a. Pot spune că
mă consider un om norocos atunci când
vine vorba de examenele importante ale
vieții mele.
Pentru "capacitate", primul examen
important din viața mea, am avut norocul
să învăț, chiar cu o seară înainte, exact
basmul care mi-a picat la Limba și litera-
tura română. Astfel, am reușit să iau exa-
menul la una dintre materiile care mi se
părea atunci cea mai grea. Din neferici-
re,dezamăgirea și-a făcut apariția, când
am aflat peste câteva zile că nu am prins
un loc la liceul dorit. A trebuit atunci să
merg lașcoala profesională. Timp de un
an de zile am urmat cursurile școlii profe-
sionale din Mătăsari. După acest an, pe-
trecut cu niște colegi și cuniște profesori
minunați, am dat examene pentru a intra
la liceu, la Colegiul Tehnic Mătăsari, la
profilul care mi-a plăcut de mic, mate-
matică-informatică. Bucuria a fost mare
când am aflat că am fost admis, însă în
același timp m-amsperiat când am auzit
că la Limba și literatura română voi avea
cel mai strict profesor din școală. Nu voi
putea uita niciodată o întâmplare din tim-
pul orei de literatură, pe care o redau pe
scurt: studiind la clasă romanul ”Ion”, al
lui Liviu Rebreanu, domnul profesor Du-
mitru Dădălău mi-a adresat o întrebare:
”- De ce s-a spânzurat Ana? ", iar eu,
fiind speriat și nepregătit, am răspuns cu
gura tremurândă: ”- De bec, domnule
profesor!”, replică ce a trebuit să rămână
Săftău Gabriel Laurențiu – Inginer / agent de vânzări Eternal Beauty
scrisă pe tablă timp de trei ani. Pot spune
însă că au fost momente foarte frumoase
și de neuitat în timpul liceului, cele mai
multe datorate tocmai acelui ”cel mai
strict profesor”. Nu voi uita niciodată Săr-
bătoarea Fiilor Jilțului, când mergeam cu
torțele cu foc prin localitate, apoi aveam
petrecere cu tot felul de soliști, foc de ta-
bără, momente care în clipa de față nu
mai există.
Anii au trecut repede și am ajuns în
clasa a XII-a, moment în care mi s-a în-
tâmplat același lucru ca și în clasa a
VIII-a. Cu o seară înainte am învățat
tocmai basmul care mi-a picat și la
examenul maturității la Limba și lite-
ratura română. Pot să vă spun că unul
dintre cele mai fericite momente din
viața mea s-a petrecut atunci când
am aflat că am luat toate examenele
de la bacalaureat. Am început apoi să
mă pregătesc intens pentru o nouă
etapă, facultatea.
Am ales să mă înscriu la Faculta-
tea din Petroșani, la inginerie, dome-
niul de Electromecanică, specializa-
rea Instrumentație și achiziție de
date. Momentele grele abia de acum
încolo începeau. Veneam dintr-o fa-
milie simplă, cu venituri mici, care nu își
permitea să mă țină la facultate, așa că a
trebuit să lucrez și să merg și la cursuri,
în paralel.
Primul meu joob a fost de vânzător la
un magazin alimentar, care se afla la 11
km de Petroșani. Când lucram de dimine-
ață, plecamde la ora 5:00 și mă întorce-
am la ora 15:00, însă problema era când
lucram în schimbul de după-amiază,
când mergeam cu microbuzul, la ora
14:00, iarla întoarcere mergeam pe jos 3
ore pentru a nu plăti taxiul, ca să pot păs-
ta banii pentru traiul de zi cu zi șipentru
plata căminului. Cu toate acestea, au fost
și momente foarte frumoase în timpul fa-
cultății, căci nu degeaba se spune că anii
de studenție sunt cei mai frumoși din
viața unui tânăr. Am terminat cu greu
această perioadă, însă cum spuneam
încă de la început, mă consider o perso-
ană norocoasă și ambițioasă. În timpul
acela, am cunoscut și o fată, despre care
credeam atunci că este jumătatea mea,
am locuit împreună, însă trist a fost că
după câțiva ani împreună, am ales să
mergem pe drumuri diferite. Am hotărât
să trec la următoarea etapă din viața
mea: m-am înscris la școala de șoferi,
am luat permisul și am decis să părăsesc
orașul în care am făcut facultatea și să
merg într-un oraș cu oportunități mult
mai mari, în Timișoara. Mi-am făcut curaj
și mi-am depus CV-ul la una dintrecele
mai mari firme din Banat, ”Continental
Automative”.Am fost 113 care ne-am de-
pus CV-ul, din care am fost 20 acceptați
pentru proba de interviu și la final au
rămas doar 4 dintre noi, printre care și
eu. Am prins un post destul de interesant,
de tehnician construcție linii SMT, pe care
am rămas 2 ani.
După 2 ani de muncă și devotament,
am candidat pentru cea mai respectată
echipă din această firmă, pe postul de
suport tehnician analiză. Cu mare fericire,
am aflat că am fost acceptat și am intrat
într-o echipă în care am avut norocul
și satisfacția de a învăța multe lucruri
care urmau să mă facă omul care
sunt astăzi.Pe acest post am stat
timp de 3 ani.
Dar...spre uimirea mea și a celor
din jurul meu, am ales să fac o
schimbare radicală acum un an de
zile: să plec de la una dintre cele mai
mari firme de automotive din Timișo-
ara la cea mai mare firmă din dome-
niul frumuseții din România. Am ac-
ceptat să reprezint ”Eternal Beauty”
pentru două județe, realizând că mă
pricep și la cu totul altceva, lucru care
avea să mi se demonstreze prin fap-
tul că în 10 luni de activitate la aceas-
tă firmă, am ieșit pe primul loc lună de
lună, ca procent de vânzări. Mulți m-au
judecat că am ales să plec de la o firmă
cu stabilitate la o firmă la care totul
depinde de vânzări. Însă vreau să știți că
nu doar banii sau meseria sunt importan-
te în viață. De multe ori, avem nevoie de
libertatea de a trăi în liniște, de libertatea
de a lua propriile decizii, de șansa de a
comunica și de a cunoaște tot felul de
oameni. Așa că alegeți ce vă face să vă
simțiți împliniți! Trăiți fiecare clipă la ma-
ximum! Vă mulțumesc pentru că m-ați
ascultat și vă doresc viață lungă, sănăto-
asă și fericită, așa cum vă doriți fiecare!
Sper din tot sufletul ca cei din gene-
rația mea să nu uite cine au fost și cine
sunt la ora actuală. Să nu uităm că am
avut șansa să ne formăm în unul dintre
cele mai dotate licee din acea perioadă.
Mulți nu aveau internet sau TV acasă,
însă în acest liceu exista televiziune și
internet în fiecare clasă.
Cu această ocazie, vreau să-i mulțu-
mesc fostului director al Colegiului Tehnic
Mătăsari, prof. Dumitru Dădălău, pentru
devotamentul demonstrat față de co-
mună, față de noi, toți elevii, față de
acest colegiu, pentru oportunitățile pe
care ni le-a oferit. Să nu uităm că am avut
parte de respect și de apreciere, chiar
dacă eram doar elevi. Cu drag vă doresc
sănătate, d-voastră și soției d-voastră,
doamnei profesoare, Floarea Dădălău.
Vreau să le mulțumesc fostului diri-
ginte, Purdescu Claudiu, și fostei dirigin-
te, Tomescu Diana, pentru că au fost ală-
turi de noi și ne-au considerat copiii
dumnealor. Datorită acestor persoane,
mulți dintre noi suntem unde suntem
acum. Vă mulțumesc tuturor!
Cu drag, al dumneavoastră elev,
Săftău Gabriel Laurențiu.

54

ORIENTĂRI EUROPENE ÎN DOMENIUL EDUCAŢIEI
Proiectul ,,C.A.S.T.: Construirea comunităţii, sensibliza-
rea şi incluziunea socială prin intermediul teatrului forum”
(C.A.S.T: Community Building Awareness raising and Social
inclusion through forum Theatre”) este un proiect co-finanţat
de Uniunea Europeană, de tipul Erasmus+ − Acţiune Cheie 1
− derulat de organizaţia nonguvernamentală K.A.N.E, din
Kalamata, Grecia, în parteneriat cu alte organizaţii non-guver-
namentale şi institituţii de învăţământ din ţări europene pre-
cum Grecia, Cipru, Italia, Olanda, Croaţia, Franţa, Spania,
Bulgaria, România, Germania, Lituania: Europski Dom Sla-
vonsky Brod (Croaţia); Baltijas Regionalis Fonds (Lituania),
Şcoala Gimnazială ,,Grigore Geamănu” Turcineşti (România),
Şcoala Gimnazială Sîmbotin Schela (România), Liceul Teoretic
,,Gheorghe Şincai” Cluj- Napoca (România), Younet (Italia),
Centro Xuvenil Albertal (Spania), Loesje E.V. (Germania), Gre-
en Association (Bulgaria), Social Development for Youth (Cip-
ru), Rock Solid Foundation (Olanda).
Proiectul s-a derulat între 5-10 noiembrie 2018 în fru-
mosul oraş Kalamata situat în peninsula Peloponez din sudul
Greciei, fiind susţinut de Agentia Naţională pentru programe
comunitare din Grecia şi de organizaţia non-guvernamentală
K.A.N.E din Kalamata, iniţiatoarea acestui proiect, activă în
domeniul educaţional şi al formării tinerilor, coordonatoarea,
printre altele, şi a unui festival pentru tinerii din localitate. În
principal, proiectul european a avut o abordare pedagogică şi
s-a bucurat de un real succes în rândul participanţilor, aceştia
promovând schimburi de bune practici utilizate atât în edu-
caţia formală, cât şi în educaţia nonformală. Câteva dintre
obiectivele proiectului au fost următoarele: dezvoltarea, în
rândul participanţilor, a celor opt competenţe-cheie promova-
te de Comisia Europeană; familiarizarea participanţilor cu
metoda teatrului forum, ca metoda inovativă de predare-în-
văţare care să-i sensibilizeze pe tineri faţă de problemele
globale; formarea de competenţe în a implementa diverse
activităţi pentru tinerii cu oportunităţi reduse care să contri-
buie la integrarea socio-profesională a acestora de mai tar-
ziu; sensibilizarea participanţilor, în legătură cu nevoile tineri-
lor care provin din medii defavorizate şi cu provocările lumii
contemporane; promovarea unui mediu de învăţare activ,
ideal în rândul elevilor care studiază limbi străine, pentru des-
chiderea interculturală, pentru promovarea unor valori euro-
pene şi pentru crearea spiritului comunitar; transferul de
bune practici şi al inovarii, în special în domeniul lucrului cu
tinerii provenind din medii dezavantajate.
Sesiunile de formare susţinute de traineri europeni cu o
vastă experienţa profesională – Filaretos Vourkos (Grecia) şi
Sara Andrade (Portugalia) – au avut, în principal, un caracter
participativ, derulându-se în raport cu nevoile specifice ale
instituţiilor de învăţământ şi ale organizaţiilor implicate. Di-
versitatea în rândul participanţilor a fost considerată o resur-
să pentru schimbul de experienţă şi pentru transferul de
competenţe, iar o atenţie specială a fost acordată dimensiunii
interculturale a proiectului − în acest sens, organizatorii au
considerat oportună vizita la Centrul de Tineret din Kalamata
pentru prezentarea unor mâncăruri şi dansuri tradiţionale cu
specific cultural.
Nu au fost decât câteva sesiuni teoretice de formare,
cele mai multe fiind practice, bazate pe învăţarea expe-
renţială şi axate, în special, pe utilizarea teatrului forum, ca
metoda inovativă de predare-învăţare. Metoda a fost promo-
Amintiri din copilărie, amintiri din Mătăsari…
Copilăria este cadoul pe care ți-l face viața (Ho-
rațiu Mălăele). A mea copilărie s-a întâmplat la Mătă-
sari, un orășel gri și mohorât lipsit chiar și de condițiile
de bază ale unui trai decent cum ar fi apa caldă si
căldura. Parinții mei lucrau în zonăși au ales să locuim
aici pentru a nu face naveta la Târgu-Jiuși pentru a fi
aproape de noi,de copii.
Îmi amintesc destul de puține lucruri din perioada
aceea, am petrecut aici doar primiiani de viața și de
școală, dar aceste câteva amintiri sunt minunate si ma
umplu de dor. Îmi amintesc că era greu, cei care lo-
cuiam la bloc eram nevoiți să improvizăm tot felulde
soluții, pompe de apă improvizate la parterul scărilor
l M u r m u r u l J i l ţu l u i
Pof. Popescu Mihaela - Liceul Teoretic ,,Eugen Lovinescu” din București
vată pentru prima dată în 1973 de regizorul brazilian Augusto
Boal, acesta considerând-o eficientă pentru identificarea de
către tineri a strategiilor optime de a schimba lumea. În gene-
ral, teatrul forum are o durată de aproximativ 10-15 minute,
tensiunea din cadrul scenelor crescând gradual în intensitate
pănă la un punct culminant când actorii ,,îngheaţă pe scenă”:
este momentul când persoana din public înlocuieşte actorul
din piesă, iar ceilalţi actori improvizează, ţinând cont de ca-
racteristicile principale ale personajelor lor şi de noua situaţie
creată. Fireşte, se urmăreşte schimbarea cursului acţiunii în-
tr-unul pozitiv care poate ajuta fiecare personaj să ia o decizie
şi să îl dezvolte pe plan personal. Un eveniment inedit din
cadrul sesiunilor de formare l-a constituit derularea teatrului
forum la centrul cultural Phaos din Kalamata, avându-i drept
actori pe participanţii la curs. Spre uimirea actorilor, teatrul
forum a stârnit puternic interesul şi implicarea spectatorilor,
acesta primind aprecieri favorabile. Subiectul a stârnit, de
asemenea, controverse şi noi perspective asupra problemei
expuse. Desigur, discuţiile cu alţi profesori români despre
metoda teatrului forum au evidenţiat ca aceasta nu este ex-
trem de cunoscută la noi în ţară, însă o simplă căutare pe
internet evidenţiază un proiect co-finanţat de Uniunea Euro-
peană derulat de Colegiul Naţional ,,Garabet Ibrăileanu" Iaşi
din România în perioada 2014-2016 – coordonator proiect,
Oana Vulpe. Proiectul a avut un impact semnificativ la nive-
lul publicului local, format din părinţi, profesori, oficiali, invi-
taţi la evenimente, presă, acesta concretizându-se în cunoaş-
terea şi în sensibilizarea faţă de problemele şi interesele
tinerilor şi ale educaţiei, în general; în deschiderea către un
dialog constructiv cu aceştia şi în căutarea participativă a
unor soluţii eficiente pentru problemele dezbătute. Rezultate-
le proiectului au fost următoarele: realizarea cercetării ”Stu-
diu privind interesele adolescenţilor”, în urma căreia a rezul-
tat o carte, un model de cercetare sociologică şi o bază de
date cu răspunsurile celor 200 de elevi la chestionarele apli-
cate; crearea a 15 piese de teatru forum prezentate la 2 mini-
festivaluri; crearea unui ghid metodologic, a unei pagini de
Facebook şi a alteia de TwinSpace; realizarea de seminarii
(”Interesele adolescenţilor – o analiză europeană comparati-
vă” ), de conferinţe (”Teatru forum- metodă didactică non-
formală în context european”) şi de simpozioane; desfăşura-
rea a 3 cursuri de formare pentru profesori; crearea a 15
filme şi a 15 scenarii, transpuse pe CD-uri, pentru a fi ulterior
incluse în Ghidul metodologic. Aşadar, deşi abundă în ele-
mente de originalitate, conceptul de teatru forum începe să
prindă contur şi în sistemul educaţional românesc, proiectul
co-finanţat european Erasmus+ “C.A.S.T: Community Buil-
ding, Awareness raising and Social inclusion through forum
Theatre”, fiind un alt exemplu pentru dezvoltarea dimensiunii
europene a educaţiei şi pentru întărirea coeziunii la nivel eu-
ropean. Îmi exprim încrederea că o eventuală diseminare a
proiectului la nivel
judeţean, regio-
nal, internaţional
va contribui, fie şi
indirect, la creşte-
rea calităţii servi-
ciilor educaţiona-
le oferite, la
sensibilizarea ti-
Hentiu Anca (Fuiorea) – Economist Specialist Resurse Umane, Timișoara
de bloc, sobe cu cărbune în apartamente, etc., iar pe
geam vedeam mereu același peisaj mohorat, jilțul veș-
nic murdar și carierele de cărbune
care împrăștiau în jur un praf infer-
nal.
Da…..așa arăta Mătăsari cu
23 de ani în urmă….
Și totuși pentru mine a fost un
loc minunat pentru că pentru mine
a însemnat “copilăria”, perioada
aia în care nu-ți faci griji pentru
nimic și în care nu-ți trebuie mult-
ca să fiifericit și să te bucuri de
viață. Pentru mine Mătăsari înse-
amnă primii ani de școală cu do-
amna mea învățătoare - doamna
Udriste, prima sală de clasă unde
îmi amintesc că eram foarte con-
trariată de mirosul de motorină, prima uniformă purta-
tă,înseamnă primul meu coleg de bancă, prima priete-
nie adevarată, prima coroniță pentru premiul I, prima
mea doamnă dirigintă - doamna Dădălău (Cicel), pri-
ma poezie publicatăîn prima revistă a școlii.
Dar cel mai frumos lucru la Mătăsari pe lângă to-
ate astea au fost oamenii. Am întâlnit oameni frumoși,
implicați, care știau să fie fericiți deși le lipseau multe.
l
nerilor în raport cu problemele societăţii actuale, la deschide-
rea lor interculturală şi la integrarea socio-profesională a
acestora de mai târziu.
Un vis de veacuri împlinit
In contextul educaţiei moderne, şcoala, familia şi comu-
nitatea trebuie să constituie pilonii de rezistenţă ce asigură
formarea personalităţii eleviilor şi integrarea acestora pe plan
social, ca cetăţeni activi, capabili să-şi asume decizii şi res-
ponsabilităţi. In acest sens, rolul cadrelor didactice nu trebuie
să implice doar educaţia oferită prin procesul instructiv-edu-
cativ, ci şi colaborarea eficientă cu familia şi cu membrii co-
munităţii prin organizarea unor proiecte şi activitati extracur-
riculare, având drept scop formarea unor comportamente
pozitive în randul elevilor − în concordanţă cu tendinţele dez-
voltării durabile a societăţii. Proiectul educativ extracurricular
,,100 de ani România − Un vis de veacuri implinit”, desfăşu-
rat în data de 29 noiembrie 2018, la Şcoala Gimnazială ,,Gri-
gore Geamănu”, Turcineşti Gorj, se doreşte a fi un exemplu în
această privinţă, bucurându-se de un real succes în rândul
profesorilor, elevilor şi membrilor comunităţii locale. Proiectul
a fost coordonat de doamna profesoară Popescu Mihaela, în
colaborare cu consilierul educativ, doamna profesoară Buzu-
loiu Alina şi cu doamna profesoară, diriginte, Orbeţu Cristina.
La baza acestuia s-a aflat dorinţa doamnei director, profesor
Roşulescu Cecilia, a diriginţilor şi a tuturor învăţătorilor şcolii
de a contribui la formarea unor cetăţeni activi, definiţi prin
sentimente de patriotism şi prin comportamente sociale pozi-
tive . Activităţile au avut în vedere derularea scenetei ,,1 De-
cembrie 1918 − Un vis de aur împlinit”, la care au participat
elevii claselor V-VII din cadrul şcolii; realizarea de fotografii,
de filmuleţe, de postere, de desene şi de colaje având ca
temă cei 100 de ani de la Marea Unire; organizarea expoziţiei
tematice ,,România în zi de sărbătoare” cu lucrarile elevilor,
dedicate Zilei Naţionale a României, interpretarea de cântece
patriotice (,,Noi suntem români”, ,,Treceţi batalioane române
Carpaţii”) din care să reiasă dragostea pentru ţară a elevilor
şcolii noastre. În cadrul acestor activităţi, elevii claselor V-VII
(Cornoiu Miruna, Zanfir Catia, Hortopan Mădălina, Bejan Ama-
lia, Gheorghiţoiu Andreea, Antohi Andrada etc.) s-au remarcat
prin interpretarea rolurilor din cadrul scenetei ,,1 Decembrie
1918 − Un vis de aur implinit”. Sceneta a adus în prim plan
date istorice importante, cu privire la Marea Unire de la 1
Decembrie 1918 şi a fost primită cu entuziasm de membrii
audienţei: părinţi, elevi, profesori, reprezentanţi ai Primăriei.
Posterele, desenele, colajele şi fotografiile realizate de elevii
şcolii au fost ilustrative pentru sentimentele de dragoste şi de
patriotism nutrite faţă de ţară. Acestea au primit aprecieri
pozitive din partea audienței o mare parte, fiind utilizate în
cadrul expoziţiei tematice ,,România în zi de sărbătoare”.
Cântecele patritotice „Noi suntem români” şi ,,Treceţi bata-
lioane române
Carpaţii!” au fost
interpretate cu
entuziasm de ele-
vii şcolii noastre,
frumos costumaţi
pentru celebrarea
celor 100 de ani
de la Marea Uni-
Vecini buni cu care ne ajutam întotdeauna, prieteni cu
care ne vizitam periodic, petreceri care începeau de la
o invitație la cafea, distracția
din parcurile din spatele școlii
si grădiniței mereu în alerta să
nu ne prindă cineva, alergarea
în scările blocurilor netermina-
te ce păstrau aceeași nuanță
de gri dar care pentru noi erau
adevărate parcuride distracție
……astea înseamnă pentru
mine Mătăsari.
Colectivul domnilor profe-
sori care mereu încercau să ne
ridice cât mai sus, ne pregăte-
au pentru mai mult și pentru
mai bine. Îmi amintesc și acum
cât s-a luptat domnul profesor
Dădălău să scoată prima revistă a școlii, să fim cu un
pas in fața altora, să fim mai buni. Nu sunt deloc sur-
prinsă că revista este încă publicată după atâta vreme
cunoscând determinarea domnului profesor Dădălău.
Unii dintre acești oameni implicați și-au pus am-
prenta asupra mea, datorită doamnei profesoare Lu-
minița Dădălău am ajuns să citesc tone de cărți și
săîmi placă poezia și oamenii iar datorită doamnei di-
re. Cu privire la activităţile
desfăşurate, doamna pro-
fesoară, consilier educa-
tiv, profesor Buzuloiu Ali-
na, i-a felicitat pe elevi
pentru implicare şi pentru
entuziasmul de care au
dat dovadă cu ocazia Zilei
Naţionale a României. De
asemenea, doamna di-
rector, profesor Roşulescu
Cecilia a punctat că activităţile din cadrul proiectului propus
s-au înscris, prin tematica abordată, în cadrul celorlalte acti-
vităţi derulate în cadrul şcolii de către profesori, învăţători şi
educatori, cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la Marea
Unire.
Desigur, după activităţile de diseminare desfăşurate, atât
în cadrul instituţiei, cât si prin promovarea proiectului la di-
verse simpozioane şi conferinţe din ţară, proiectul educativ-
-extracurricular derulat s-a dorit a fi continuat şi promovat în
fiecarea an, chiar dacă sub o altă formă. Echipa proiectului a
considerat că acesta răspunde recomandărilor din Raportul
către UNESCO al Comisiei internaţionale pentru educaţie în
secolul al XXI- lea, potrivit căruia, un pilon fundamental al
educaţiei este a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi. Proiec-
tul a fost, de asemenea, ilustrativ pentru integrarea jocurilor
de rol şi a interpretării muzicale în cadrul unor activităţi inte-
ractive, acestea contribuind la dezvoltarea abilităţilor necesa-
re secolului XXI ale elevilor: creativitate, abilităţi de comuni-
care şi de colaborare, capacitate de adaptare, respon­sabilitate,
spirit de echipă. La activităţile propuse au participat elevii
claselor gimnaziale din cadrul şcolii, toţi implicându-se activ,
manifestând interes, spirit de iniţiativă şi de competiţie în re-
alizarea sarcinilor de lucru.
Propun, mai jos, o serie de activităţi pentru diverse ma-
nifestări culturale, ilustrative pentru valorificarea toleranţei, a
cetăţeniei democratice şi a educaţiei interculturale în şcoli:
invitarea în mediul educativ a unor persoane din exterior,
aparţinând unor medii sociale şi culturi diferite; utilizarea bi-
bliotecilor, a centrelor de documentare şi de informare, dotate
cu lucrări care să răspundă obiectivelor educaţiei intercultu-
rale; folosirea de reviste care pot să suplinească materialul
pedagogic; participarea la evenimente culturale şi la sărbăto-
ri locale; vizitarea de muzee şi de expoziţii; antrenarea elevi-
lor în activităţi muzicale organizarea de întâlniri între persoa-
ne de culturi diferite, prilej de stabilire a unor noi relaţii de
prietenie; realizarea unei corespondenţe şcolare între elevi
prin schimburi de desene, de CD-uri audio sau video; colabo-
rarea cu asociaţii locale sau internaţionale, ale căror obiective
sunt în stransă legatură cu educaţia interculturală.
În încheire, consider că valoarea educaţiei creşte într-un
context în care implementarea unor proiecte educative extra-
curriculare la nivelul şcolii devine prilej de manifestare a ce-
tăţeniei democratice, a diversităţii şi a toleranţei faţă de cei-
lalţi. Proiectul educativ extracurricular desfăşurat la Şcoala
Gimnazială ,,Grigore Geamănu”, Turcineşti, Gorj este un
exemplu în acest sens şi îmi exprim încrederea că acesta va
constitui un punct de reper şi pentru alte proiecte de acest
tip, realizate de diverse cadre didactice în viitorul apropiat.
riginte reușesc
astăzi să-mi ajut
copilul la temele
primite la mate-
matică. Mi-am
dus copilul la
Mătăsariși la
Dragotești. Am
vrut sa vadă locurile unde a copilarit mama lui și unde
a lucrat bunicul său.Am mers mânată de dor și încar-
cată de emoții. Aveam un nod în gât. Am găsit un Mă-
tăsari schimbat în bine, mai frumos, modernizat iar
școala pare acum din altă lume. M-am bucurat mult de
tot și sunt tare mândră, vreau să transmit felicitări
domnului profesor Dădălău pentru ceea ce a reușit să
realizeze în școală.
Am plecat din Mătăsari cu 23 de ani în urmă.
Acum locuiesc într-un oraș mare, frumos și colorat, nu
ne mai lipsește nimic, dar emoția și bucuria nu mai
sunt la fel iar oamenii din jurul meu par mereu ocupați,
pe fugă….
Iubesc orașul în care locuiescdar nu voi putea uita
niciodată leaganul din spatele școliiunde alergam cu
Leo și unde eram copii fericiți fără nicio grijă!
Dacă păstrezi copilaria cu tine, nu vei îmbatrâni
niciodată (Tom Stoppard).
55
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Amintiri, amintiri...
Primul impactcu oamenii: mi-a
lăsat o impresie deosebită ospitali-
tatea lor, dorința lor de a ajuta, de a
sfătui, de a nu fi singur. Nici o se-
cundă nu au fost indiferenți la trăi-
rile mele.
Al doilea impact a fost isteți-
,,Meseria de profesor este o mare
mea. Am întâlnit oameni inteligenți și
și frumoasă profesiune,care nu sea-
fără o greșeală gramaticală cu 0 cla-
mănă cu nicio alta,o meserie care nu
se, elevi inteligenți și dornici de învă-
se părăsește seara odată cu hainele
țătură astfel încât, aveai încredere că
de lucru.O meserie aspră și plăcu-
dacă stai cu spatele la tablă ei lu-
tă,exigentă și liberă,o meserie în
crează corect un exercițiu de mate-
care mediocritatea nu este permi-
matică până la final.
să,unde pregătirea excepțională este
Profesoratul nu este una din ace-
abia satisfăcătoare,o meserie care
le meserii pe care le practici pentru
epuizează și înviorează,care te dis-
bani sau faimă,chiar dacă un peda-
persează și exaltă,o meserie în care
gog înnăscut nu este dat uitării de
a ști nu înseamnă nimic fără emo-
generații întregi,datorită respectului
ție,în care dragostea este sterilă fără
său pentru meserie.Pentru meseria
forța spirituală,o meserie când apă-
de dascăl,nimeni nu te învață să fii
sătoare,când implacabilă,ingrată și
profesor. Această deprindere se do-
plină de farmec.”
bândește pe parcursul anilor de
Cât adevăr în aceste cuvinte...
școală, când simți nevoia să-ți ajuți
La șase ani știam că vreau să fiu
un coleg, dacă solicită ajutorul; când
profesor de matematică.
îți analizezi dascălul în anumite situ-
De ce?
ații și ești curios cum descurcă anu-
Să-i învăț și pe alții ceea ce știu
mite probleme ale colegilor de clasă;
eu.Profesor și atât!Nu s-a clintit
când îi admiri inteligența
această dorință niciodată,poate și
atunci când dă sfaturi uti-
datorită dascălilor pe care i-am avut
le necesare pentru viitor
și cărora le port recunoștință și as-
și mai ales când desco-
tăzi.
peri cât este de bun la
Dacă mă gândesc,parcă ieri era 1
toate.
septembrie 1985 când am pornit din
Pe parcursul activită-
Teleorman, la drum spre Gorj, cu ruc-
ții mele am încercat să
sacul în spate, la post. Eram reparti-
îndrum fiecare elev în
zată la Școala Mătăsari ca profesor
parte în vederea formării
de matematică! Fără experiență, în
sale intelectuale și spiri-
locuri noi. Cât de frumos am fost im-
tuale și să-i insuflu dra-
presionată de peisaj. Mătăsari, o lo-
gostea pentru adevărul
calitate care se preconiza a deveni
științific, pentru studiu,
un orășel, împărțită în localnici și
pentru corectitudine, toa-
foarte multe familii detașate din toa-
te acestea ducând către
te colțurile țării, având preocupare
matematică. Și nu numai
principală mineritul.
atât, am încercat să-i în-
La populația școlară a acestor fa-
curajez să-și valorifice
milii s-au adăugat și foarte mulți
potențialul genetic și să
elevi dornici să-și completeze studii-
cultive calitățile cu care
le, elevi liceeni și așa au apărut și
l-a înzestrat natura. Pen-
navetiștii din satele învecinate. Deci,
tru că în Mătăsari am în-
în afară de școala satului, care ori-
tâlnit și elevi foarte talentați la muzi-
cum avea clase paralele, s-a con-
că, desen am încercat să-i învăț să
struit și cea nouă, 1-12, deosebit de
fie ei înșiși.
frumoasă și spațioasă care în timp a
Întotdeauna au avut ca sprijin fa-
devenit colegiu. Și aceasta a devenit
milia, deși unele erau destul de nu-
Școala 1 unde am funcționat doi ani.
meroase, părinții aveau timp pentru
Deoarece s-au reorganizat clasele
fiecare în parte, cu seriozitate și res-
am fost detașată la Școala 2, unde
pect pentru ceea ce le-a dăruit viața.
era nevoie de profesor de matemati-
Și nu era ușoară viața de la mină,
că și eu fiind ultima venită, a fost ne-
indiferent că era miner, inginer, con-
cesar.
tabil sau director!
56
În desele mele călătorii
Gorj-Teleorman și retur mă
simțeam permanent în excur-
sie și admiram cu profund
respect coloșii industriali fă-
cuți cu măiestrie de mâna
omului. Erau adevărate opere
de artă și trebuia o pricepere
și hărnicie deosebite să faci în
spațiu din cărămidă hiperbole
perfecte.
Și unii copii din ziua de azi
se întreabă la ce le trebuie
matematica. La butonat tele-
foanele în niciun caz. Și cum
soarta are grijă să le așeze pe
toate, am ajuns și director la
această Școală. Am fost în-
tr-un colectiv de cadre didac-
tice bine pregătit profesional,
unit, cu dorința de a face ceva pentru
copii și școală și așa am rămas până
la final.
Mereu am lucrat în echipă, ne-
am sfătuit ca lucrurile să meargă pe
făgașul normal. Am dăruit din inimă
toate cunoștințele noastre generației
tinere, iar mulțumirile au venit peste
ani, când întâlnind foști elevi și-au
scos respectuos șapca, chiar dacă
era de profesor, inginer, polițist sau
muncitor. Tot timpul am încercat să
îmbin utilul cu plăcutul, iar elevii
aveau nevoie să evadeze uneori din
localitate și astfel le-am organizat
excursii frumoase, deoarece împre-
jurimile sunt de vis. Am menționat
acest lucru deoarece la nevoile copi-
ilor s-au aliniat și reprezentanții mi-
Prof. Domol Georgeta - Școala Gimnazială Comani Draganesti-Olt
nei și carierei. Am avut permanent
sprijin de la domnii directori cu
transport gratuit și multe alte spon-
sorizări pentru premii și diverse con-
cursuri școlare. Am observat că
atunci când dorești să construiești cu
adevărat ceva, te trezești susținut
din toate părțile.Tot timpul am apre-
ciat acest lucru și mai ales faptul că
am fost propus director, deși nu eram
din zonă. Asta înseamnă
că activitatea mea a fost
cât de cât remarcată po-
zitiv și oamenii au avut
încredere în mine.
Am avut în toate acti-
vitățile susținerea per-
manentă a conducerii
Școlii nr. 1 și în toate de-
ciziile importante ne-am
consultat cu domnul di-
rector. Am păstrat mereu
o relație frumoasă și cu
colectivul de cadre di-
dactice de la această
școală, mai ales că este
și liceu, un ciclu de urmat
de elevii claselor a VI-
II-a,cu specializare în do-
meniul minier, meserie
specifică zonei în care
locuiesc.
Este frumos, că peste ani, când
derulezi pelicula filmului vieții, ai
doar amintiri frumoase, realizări și
asta înseamnă că greșelile au fost
nesemnificative sau n-au fost, chiar
dacă nu au fost realizări cu răsunet.
Mi-am ales meseria de profesor
tocmai pentru a da dovadă de iscu-
sință, talent, răbdare și multă dăruire,
făcând o pasiune pentru munca cu
copiii, dar și pentru munca în echipă
alături de ceilalți colegi și totodată
oameni de la care poți învăța conti-
nuu, oameni cu experiență, la fel de
dornici ca și mine să împărtășească
ceea ce știu cu dragoste dar și cu
autoritate în același timp.
Mătăsari, zonă cu un pitoresc
aparte, localitate cu mari aspirații
pentru prosperitate, cu oameni din
diverse pături sociale și de pretutin-
deni din țară este o localitate deose-
bită din toate punctele de vedere și
printre atâtea caractere au izvorât
foarte multe realizări. Oamenii au ști-
ut permanent să se plieze după
schimbările vremurilor, astfel încât
s-au adaptat destul de ușor. Vreau să
cred că am contribuit și noi, dascălii,
din plin la formarea multor caractere
frumoase ale oamenilor de azi.
Sunt multe de spus despre locuri,
oameni, fapte și uneori ai impresia că
nu știi cu ce să începi și ce să poves-
tești mai întâi. Oricum, mulțumesc
vieții că cea mai frumoasă perioadă
de timp am petrecut-o în Gorj.
Între numeroasele profesii, după
părerea mea, cea mai nobilă și mai
umană este predarea, posibilitatea
de a da căldura inimii tale altor oa-
meni, de a transfera cunoștințele tale
generației mai tinere.
Profesorul trebuie să aibă autori-
tate cu elevii săi, să fie un exemplu
pe care să-l urmeze.
Chiar dacă interesul față de învă-
țătură a scăzut enorm, educația este
și va rămâne o prioritate pentru orice
societate care își planifică viitorul și
de aceea profesorii sunt esențiali
pentru a îndruma fiecare elev în par-
te în vederea formării sale ca oameni
de nădejde.
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Din comoara de aur a folclorului nostru
Privighetoarea Gorjului:
„În viaţă, nu am ştiut decât să
cânt şi să-mi îngrop copiii“
Vă las cântecele mele Dorul vreau iau cu mine Fă-mă tânăr cum eram!
Uite-te lume la mine Radacinile-l tin bine, (x2 bis) Fă-mă tânăr cum eram!
lume draga lume Dorul vreau sa-l bag in casa Refren:
ia uitati-va la mine Radacinile nu-l lasa... Când eram în vremea mea, Cu floricele mărunte. Refren:
lume draga lume Zburam ca o rândunea! (bis x2) Neicuța să nu mă uite. Ține hora, dă-i bătaie și n-o lăsa să se-nmoaie!
la costum cu floricele As voi sa-l bag in tinda, Hai-Hai…! Și zburam din creangă-n creangă, Neicuța să nu mă uite. Și la stânga și la dreapta, nu lăsa să plece fata!
lume draga lume Ramurile-i dau de grinda, (x2 bis) Nimeni n-avea ce să-mi facă, Refren: Hop, una, ș-aide doua, ș-aide trei să dam bătăi!
marama cu gaurele Nimeni n-avea ce să-mi facă! I-aș semăna micșunele. Hop, una, ș-aide doua, ș-aide trei să dam bătăi!
lume draga mea Gilortule apa buna Hai-Hai…! Și zburam din creangă-n creangă, Să calce neica pe ele. Hei…Auauu…
la ochisori si gurita Gilortule apa buna Nimeni n-avea ce să-mi facă, Floricele mai mărunte. Nu lăsa hora să rupă, joacă fata și-o sărută!
lume draga lume Maria Lataretu Nimeni n-avea ce să-mi facă! Neicuța să nu mă uite. Sărut-o de două ori, c-are cămașă cu flori.
la camasa cu altita Refren: Nu te-am uitat mândruliță. Cusută cu mâna ei, joac-o bine, măi Matei!
lume draga mea I. Foaie verde si-o aluna Doar un hoț de vânător, Deseară viu pe uliță. Joac-o bine, măi Matei, și strig-o ca pe la noi!
Gilortule apa buna Smulse trei fire de păr! Deseară viu pe uliță. Refren:
ca maine ma duc din tine Apa buna de baut Și facu de’un lățișor! Nu semăna micșunele. I-auzi una, i-auzi două, i-auzi 49!
lume draga lume Eu nu pot sa te mai uit Și facu de’un lățișor! Că mi-s dragi coadele tale. Jucați sârba ca la Gorj, să se-audă pâna-n Dolj!
stiu ca nu va pare bine Hai-Hai…! Eu mă coborâi din zbor Că mi-s dragi coadele tale. Sârba ca-n Oltenia, să se ducă pomina!
lume draga lume II. Nici pe tine neiculita Să beau apă din izvor. Hop, una, ș-aide doua, ș-aide trei să dam bătăi!
Refren:
va las voua cantecul Cand veneai sa-ti dau gurita Mă lua lațul de picior, măi! (bis x2) Hop, una, ș-aide doua, ș-aide trei să dam bătăi!
Părul tău miroase-a floare.
lume draga lume Pe malu' Gilortului Refren: Hei, hei…Auauu…
Când te vede neica – moare.
inima si sufletul Noi ne-am sarutat intai De picior și după cap
Gura miroase-a fragă.
lume draga mea Și nu mai putui să scap! Lie, Ciocârlie
Nu te-aș da pe lumea-ntreagă.
III. Si-apoi cand m-am maritat Dar cine pui cu vânătorul –
N-a putut neica să vie. Lie, ciocârlie!
va las cantecile mele Gilorule te-am lasat Mândrulița mea cu dorul.
C-a pus haracii la vie. Ce ți-a venit ție,
lume draga lume Lasa-i casa si zavoi C-a pus haracii la vie. De cânți pe câmpie?
sa va petreceti cu ele Lasa-i campu' cu trifoi Murgule coamă frumoasă
Vino și tu, dacă vrei.
lume draga mea Lasa-i si pe neicuta Murgule coamă frumoasă, Să legăm via cu tei.
Sa se insoare cu alta Venii iar la tine-acasă. Să legăm via cu tei.
ma usuc ca frunza vant Cine te-a scos din coșar, măi? Refren:
lume draga lume Radu mamii, Radule Cât am fost eu militar. Să legăm și dragostea.
cand cade jos pe pamant Foaie verde-a bobului, Grăunte cine ți-a dat, măi? Nimenea să nu ne-o ia.
lume draga lume Prin pădurea bradului. Cine te-a mai adăpat? Să legăm și dragostea.
o ploua si-o bate vantul Trecea mama Radului, La iarbă cine te-a dat, măi? Nimenea să nu ne-o ia.
lume draga lume Trecea mama Radului, Radu mamii, Radule! Cine te-a mai teselat, măi?
se amesteca cu pamantul Din ochi negrii lăcrimând Bine că veniși voinice, Dulce-i dragostea pe fân cosit
lume draga mea Şi de Radu întrebând, Radu mamii, Radule! Să mă mai duci pe colnice,
Dulce-i dragostea pe fân cosit.
o sufla vantul pe toata N-aţi văzut pe Radu mamii? Că de când tu ai plecat, măi!
Când e seara după asfințit.
lume draga lume L-am văzut la crâşma stanii, Stau în grajd tot supărat, măi!.
Când soarele arde cum e focul.
parca n-a fost niciodata Unde-şi beau drumeţii banii! Pune, măi, voinice șaua!
Eu cu neica să ne găsim locul.
lume draga mea Şi haiducii gologanii, Radu mamii, Radule! Și caută poteceaua. Singură pe lan,
Când soarele arde cum e focul.
Unde-şi beau drumeţii banii Pe unde te duceam odată, Fără ciocârlan!
Eu cu neica să ne găsim locul.
Au pornit olteni la coasă Şi haiducii gologanii, Radu mamii, Radule! Te-aștepta mândra la poartă. Singură pe lan,
Leagănă-mă, neică și mă culcă.
Și-au pornit olteni la coasă. Radu bea şi chefuia, Acum te știe-n armată Fără ciocârlan!
Sa ne-apuce zorile pe luncă.
Și-au rămas oltencele să secere grânele. Potera mi-l urmărea. Și ține poarta-ncuiată. Mie mi-a venit,
Și să stăm pe floare de cicoare.
Toate-mi seceră la grâu. Radu bea şi chefuieşte, Dai murgule cu piciorul! De anul trecut –
Să ne-apuce zorile cu soare.
Cu poalele prinse-n brâu. Potera mi-l urmăreşte, Radu mamii, Radule! Sparge-i la poartă zăvorul! De anul trecut,
Și să stăm pe floare de cicoare.
Du-te soro la izvor. Radu bea şi chefuieşte, Să mă duc, s-o iau în brațe, Cuibul mi-am făcut.
Să ne-apuce zorile cu soare.
Să ne-aduci apă-n ulcior. Potera mi-l urmăreşte, Radu mamii, Radule! Să mi-o sărut cu dulceață. Sub brazdă de lut.
I-auzi dragă neii, cum ne-ngână!
Du-te la izvor pe luncă. Dă-te Radule legat, Să mă duc, s-o iau în brațe, Cuibul mi-am făcut.
Și eu mă uit neicuță la lună.
Să vezi oltenii cum lucră. Ori vrei să mori împuşcat? Să mi-o sărut cu dulceață. Sub brazdă de lut.
Mai stai, neică și nu te culca.
Fă-le soro semn cu mâna. Nu-s femeie cu năframă, Sărută-mă și spune-mi ceva. …
Să vie la noi încoa. Să mă dau de bună seamă, Radu mamii, Nu vine, neica, nu vine Plugul n-a știut!
Spune-mi, neicuță că mă iubești.
Puiule dacă ți-e dor. Radule! Nu vine, neica, nu vine, Alta-n sat ca mine nu găsești! Cuibul mi-a stârnit –
Pune-ți coasa pe răzor. Şi-s voinic cu fruntea lată, Că nu-i mai e dor de mine. Spune-mi, neiculiță vorbe multe! Cuibul mi-a stârnit,
Pune-ți coasa pe căpiță. Nu mă dau pe voi o ceată, Radu mamii, Radule! Că nu-i mai e dor de mine. Horile pe luncă să le-asculte. Puii mi-au murit…
Și vino să-ți dau guriță. Nu-s femeie cu năframă, Nu mai vine pe uliță, Mai stai, neică și nu te culca. Puii mi-au murit.
Că mâine avem sărbătoare. Să mă dau de bună seamă, Radu mamii, Că nu-i dor de guriță. Să mă satur de gurița ta. Cuibul mi-a stârnit,
Să facem o horă mare. Radule! Că nu-i dor de guriță. Sărută-mă, neică uite-așa. Puii mi-au murit…
Să jucăm și să cântăm. Şi-s voinic cu fruntea lată, Refren: Să mă satur de gurița ta. Și mi-am pus în gând!
Cu toți să ne bucurăm. Nu mă dau pe voi o ceată, Radu mamii, Radule! Degeaba mă uit afară. Ca să zbor în vânt –
Că nu vine-n astă seară. Joacă hora-n poieniță Ca să zbor în vânt,
La Tismana-n-tr-o gradina Pupa-ți-aș coama Bălan Degeaba întrebai luna. Să dau de pământ,
Ce se-aude măi neicuță, joacă hora-n poieniță!
Foaie verde de-o sulfina (bis) Hai-Hai…! Foaie Verde magheran, Că nu l-a văzut nici ea. Să mor mai curând.
Hai, neică și noi la joc, să nu ne lăsăm deloc!
La Tismana-n-tr-o gradina, Pupați-aș coama bălan, Să știu c-ar veni neicuța. Să dau de pământ,
Hai, neicuță și noi doi, să jucăm ca pe la noi.
Mi-a prins dorul radacina (bis)... Fă-mă tânăr cum eram! I-aș pardosi potecuța. Să mor mai curând.
Să jucăm hora pe loc, să nu ne lăsăm deloc.
Hai-Hai…! Pupați-aș coama bălan, I-aș pardosi potecuța.

57
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Din comoara de aur a folclorului nostru
Maria Tănase – Pasărea Măiastră a muzicii româneşti
Constantin Brâncuşi: ”Când te ascult cum le zici, Marie, aş fi
în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o
Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înţelegi? Vezi, tu,
Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul
prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre,
mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tân-
guitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nţelegi?”

Marioara de la Gorj
Foaie verde-a bobului
Foaie verde-a bobului
Lung ii drumu' Gorjului
Da-i mai lung a dorului
Ca la Gorj te duci si vi
Doru n-are capatai
Marioara di la Gorj
Marioara di la Gorj
Ia la neica vreo doi zloti
Si nu te iubi cu toti
Ia la neica vreo doi zloti
Si nu te iubi cu toti
Tine-ti neica plata ta, mai
Tine-ti neica plata ta, mai
Mie-mi place dragostea
Si cand il pup pe neica
Mie-mi place dragostea
Si cand il pup pe neica
Marita cu ochi ca mura
Marita cu ochi ca mura
Pupa-ti-ar neicuta gura
Pupa-ti-ar neicuta gura
Pe mine ma mustra lumea
Ca te pup-n toata ziua
Pe mine ma mustra lumea
Ca te pup-n toata ziua
Si eu nu te vaz cu luna
Si eu nu te vaz cu luna
Marita cu ochi ca mura
Pupa-ti-ar neicuta gura
Lung îi drumul Gorjului
Foie verde-a bobului
Foie verde-a bobului
Lung ii drumul Gorjului
Da-i mai lung al dorului
Ca la Gorj te duci si vii
Dorul n-are capatai
Marioara de la Gorj
Marioara de la Gorj
Ia la neica vreo doi zloti
Si nu te iubi cu toti
Ia la neica vreo doi zloti
Si nu te iubi cu toti
Sine-ti neica plata ta, mai
Sine-ti neica plata ta, mai
Mie-mi place dragostea
Si cand il pup pe neica
Mie-mi place dragostea
Si cand il pup pe neica
Marita cu ochi ca mura
Marita cu ochi ca mura
Pupa-ti-ar neicuta gura
Pupa-ti-ar neicuta gura
Pe mine ma mustra lumea
Ca te pup in toata ziua
Pe mine ma mustra lumea
Ca te pup in toata ziua
Si eu nu te vaz cu luna
Si eu nu te vaz cu luna
Marita cu ochi ca mura
Pupati-ar neicuta gura
Pana cand nu te iubeam
Pâna când nu te iubeam.
Dorule, dorule.
Unde ma culcam dormeam.
Dorule, dorule.
Dar de-acum ca te iubesc.
Dorule, dorule.
Nu pot sa ma odihnesc.
Dorule, dorule.
Ies din casa sa ma duc.
Dorule, dorule.
Nu stiu încotro s-apuc.
Dorule, dorule.
Saraca inima mea.
Dorule, dorule.
Te ating nu se mai ia.
Dorule, dorule.
Butelcuța mea
Hăi-hăi! Mama mea când m-a făcut,
butelcuța me’!
Mi-o legat sticla de gât, butelcuța
me’!
Și mi-o zis cu jurământ, butelcuța
me’!
Să n-o desfac de la gât, butelcuța
mea, ha-ha!
Hăi-hăi! Fir-ai dracu de primar,
butelcuța me’!
C-ai pus pe uliță pari, butelcuța mea!
Seara când mă-ntorc spre casă,
butelcuța me’!
Parcă ar fi oameni prin ceață,
butelcuța mea, ha-ha!
Hăi-hăi! Mă opresc și le vorbesc,
butelcuța me’!
Cu câte-o dușcă-i cinstesc, butelcuța
mea!
Și zău nu-I păcatul meu, butelcuța
me’!
Mă poftește, beu și eu, butelcuța
mea, ha-ha!
Hăi-hăi! Mama mea când m-a făcut,
butelcuța me’!
Mi-o legat sticla de gât, butelcuța
me’!
Și mi-o zis cu jurământ, butelcuța
me’!
Să n-o desfac de la gât, butelcuța
me’!
Să n-o desfac de la gât, butelcuța
me’!
Până m-o băga-n pământ, butelcuța
me’! Hăi-hăi!
Trenule, mașină mică
Foaie verde și-o sipică.
Foaie verde și-o sipică.
Trenule, mașină mică,
Unde-l duci pe Ionică?
Mărioara lui nenicu’ măi-măi!
Trenule, mașină mică,
Unde-l duci pe Ionică?
Mărioara lui nenicu’ măi-măi!
Tu mi-l duci și-l ocolești.
Tu mi-l duci și-l ocolești.
Din Craiova la Pitești
Și-l dai jos la București.
Mărioara lui nenicu’ măi-măi!
Din Craiova la Pitești
Și-l dai jos la București.
Mărioara lui nenicu’ măi-măi!
Trenule n-ai avea parte!
Trenule n-ai avea parte!
De șuruburile toate
Și de șina de sub roate,
Mărioara lui nenicu’ măi-măi!
C-ai dus pe neica departe,
C-ai dus pe neica departe!
Mărioara lui nenicu’ măi-măi!
Trenule, de când l-ai dus.
Trenule, de când l-ai dus.
Eu într-una am tot plans.
Eu într-una am tot plans!
Mărioara lui nenicu’ măi-măi!
Trenule, de când l-ai luat,
Eu într-una am oftat!
Mărioara lui nenicu’ măi-măi!
Și iar verde de-o sipică,
Trenule, mașină mică!
Unde-l duci pe Ionică?
Unde-l duci pe Ionică?
Mărioara lui nenicu’ măi-măi!
Că-l tot duci și-l ocolești
Din Craiova la Pitești.
Mărioara lui nenicu’ măi-măi!
Că-l tot duci și-l ocolești
Din Craiova la Pitești.
Mărioara lui nenicu’ măi-măi!
Și-l dai jos la București.
Și-l dai jos la București.
Mărioara lui nenicu’ măi-măi!
Dodă, dodă
Dragu-mi-i unde-am intrat, dodă,
dodă!
Și cu cin’ m-am adunat, dodă,
dodă! (bis x2)
Păhăruțu’acest de vin, dodă, dodă!
Nu știu, Doamne, cui să-nchin! Dodă,
dodă! (bis x2)
Păi, văd aci un om frumos, dodă,
dodă!
Închina-i-aș bucuros, dodă, dodă! (bis
x2)
Că ăst pahar de oi be, dodă, dodă!
Știu că n-a fi moartea me, dodă,
dodă! (bis x2)
Că și moartea de mi-a fi, dodă, dodă!
Tot aș bea vreo două trei, dodă,
dodă! (bis x2)
Pe aici stau, îl dau în sus, dodă, dodă!
Că mi-i drag cine l-o pus, dodă,
dodă! (bis x2)
Că mi-i drag cine l-o pus, dodă, dodă!
Și pe cine l-o adus, dodă, dodă! (bis
x2)
Dragu-mi-i unde-am venit, dodă,
dodă!
Și cu cin’ m-am întâlnit, dodă, dodă!
Dragu-mi-i unde-am intrat, dodă,
dodă!
Și cu cin’ m-am adunat, dodă, dodă!
Leliţă cârciumăreasă
Leliță cârciumăreasă,
Leliță cârciumăreasă.
Ce te ții așa măreață –
Ce te ții așa măreață?
Că și eu mi-s precupet
Și tot nu mă țiu măreț!
Foaie verde de-avrămeasă,
Foaie verde de-avrămeasă!
Leliță cârciumăreasă,
N-ai o fată mai frumoasă?
Să ne servească la masă,
Să ne servească la masă!
Ba am fată și flăcau,
Ba am fată și flăcau!
Dar mai bine servesc eu,
C-ai fost liubovnicul meu!
Dar mai bine servesc eu,
C-ai fost liubovnicul meu!
Și de-i vedea că mă-mbăt,
Și de-i vedea că mă-mbăt!
Să nu-mi dai drumu’ să plec,
Să nu-mi dai drumu’ să plec!
Să-mi așterni și să mă culci,
Tot în fundul pivniții!
La canaua bâțăind,
La canaua bâțăind!
S-aud cepul scârțâind,
Și vinu’-n vadră curgând!
Eu cu dumneata de gât,
Să te pup, să te sărut!

58

* POEME * POEME * POEME * POEME *
To a m na
De ce te grăbeşti toamnă unde te duci?
E verde-n sfârşit la semafor,
Ş-apoi e greu cu atâtea garduri mari să urci
Să ajungi la ultimul ogor.
E atâta îmbulzeala prin oraşul murdar,
Vremea îşi tot schimbă meandrele-n decor
Noaptea stau doar vile-ndragostite lângă felinar
Închise ca la puscărie toate cu zăvor.
De ce te grăbești toamnă? În zadar mai speri...!
La bogați să primești pomană doar-n silă
Se vaită ca ultimi milogi de ți se face milă
Când ai vrea la ei ceva să ceri.
Du-te toamnă pe tărâmul nu stiu cui,
Ia cu tine lumea asta desfrânată
Cu tot cu nemultumiți, avari și nesătui
Pe vecie-n lanțuri condamnată.
Pământul-nost cel sfânt
Chiar dacă azi numai răsună nici un bucium,
Iarsatele-s pustiirămasedoargrijiilebătrâne,
Se zvârcoleşteţaracuprinsădoar de zbucium,
Ne răstignimlacrimileîntr-un colt de pâine…
Numaiplecaţi din ţarăfraţiromâni,
Chiardacăviaţa-I dulceşiamară,
Oriunde-n lume mereu sunteţi străini,
Veniţi acasă că pădurea e mai rară.
Hai să ne luăm obcinele-napoi,
Să scoatem iarăşi plugurile să are,
Şi poate atunci din ceriuri o să vină ploi,
Şi de la Domnulneasemuitămilăşi-ndurare…
Chiar dacă azi e greu să fi părinte,
Pericolul e fiară ce stă mereu la pândă,
Pământul-nostcelsfânt cu morţii din morminte,
E tot ceavemşisufletulce nu pot să-l vândă.
O sunaceasuldeșteptător din datini ?
Ne-or colindastrabuniicu colinde
Și vom stârpi și gloata de haini
Dar repedepana nu ne-orvinde.
Degeaba
Degeaba arde focul lumi, aprinse ruguri,
Vatra strămoșescă nu mai este sfântă,
Azi doar cu sentiințe și ură ne-spământă,
Și ne rup mlădițe și ne sfâșie muguri.
Degeaba aștepți ziua să vie învierea,
Ajunge nepăsarea și toată dezbinarea,
Să bem toții cupa amară ca și fierea
Să dăm crez și auz căci a sunat chemarea.
Hai fraților sa ne luăm țara-napoi...!
Că se vinde pământul fărâmă cu fărâmă,
Flămânzi, milogi, lași și goi
Stăm pe canapea și țara se dărâmă.
Scoală-te popor ce dormi viața de apoi,
Și hai să rupem lanțul ce ne strânge,
Iar s-au cuibărit clanul de ciocoi
Care o să ne sugă până la sânge...!
Sclavi ne-am învățat ca sa-ndurăm,
Și să pupăm măinile occidentale,
Tragediile mereu repede uităm
Cei ce ne conduc niște haimanale.
Politruci fără carte, profitori și mincinoși
Până ajung acolo sus il vand și pe Dumnezeu
Latră toată ziulica,vând gogoși și iar gogoși
Ș-apoi sus pe ciolanel patru ani e tot al meu.
Degeaba atâta ostenealăși prostie deopotrivă
Atât tumult și zgomot și multă flecăreală
Când viața este o corabie pe valuri-n derivă
Pe o mare fără ape doar imensă văicăreală.
Amurg
Ce linişte absurdă se clatină pe amurg,
De veacuri se tot tânguie căderiile sub cer,,
Aud cum se prelinge o lacrimă de ger
Pe pleopele închise dezastre mereu curg.
Meandrele stârnite din palori murdare,
Ascunse-n dedesubturi de uneltiri şi baluri,
Beţia contopită din urzeala atâtor idealuri,
l M u r m u r u l J i l ţu l u i
Porniri prea şovăielnice meschine şi barbare.
Din inerţia clipei secunda se divide,
Cu traiectori preafalse trasate arbitrar,
Rotiri fară sprijin desprinse din reflexele avide,
In jocul fără miză și clipa cea secundă
Și-a pus înstrăinarea se vinde fără preț,
Iar calea cea străină se uită cu dispreț,
Al lumii glas se stinge,iar golul ne afundă.
Dar vai de noi încâtușați-n războiul nevăzut
Când legiutorul doar binele imparte
Doar cifre fără număr la fiecare-n parte,
Exterminarea rasei umane a început...!
O ...! ai să vezi tu câte sunt pregătite-n lege
Și toate îți sunt puse mai sus pe piedestal,
Cuprinse într-o noua eră fără libertate și ideal
Iar tu umil și prins nu ai dreptul la alege...!
Îndemn
Prietene drag n-ai să găseşti-n aceste rânduri
Decât un îndemn venit din frământate gânduri,
Și când ești doborât de tot ce e mai greu,
Să nu pierzi nădejdea-n Dumnezeu,
Să te ridici din haos să zbori cu ata aripă,
Și furtuna vieții se șterge-n într-o clipă
Ca o ploaie de vară, un zâmbet cald divin pe buze,
Într-o dimineaţă de primavera casăteamuze
N-aisăgăseşticomori,niciaurnicispoială
Decâtr un lung şir de visuri, tăcere şi linişte abisală
Ascute ochii minții și citește printre cuvinte,
Separăgrâul de neghinășiiaaminte
Nu am şlefuit cum ploaiaşlefuieşte-n stâncă
Şinici nu am pătruns-n mareaceaadâncă
Sunt versuri izvorâte din dorul părintesc de vatră
Şi sufletul îl înobileză îl mişcă şi îl saltă
N-am pus nici mirodenii să fie maipicante
Nu arată nici goliciunea ieftină de bacante
Sunt doar amestec de iluzii şi delicii
Pe care viaţa le oferă în amalgam de vicii
Suntdoar un călător la margine de cerşilume,
Nu ştiupe care valşicecautanume
Suntrăvăşit de toamneşi-n viuînprimăveri
Şi plin de nostalgia al zilelor de ieri
Căutător de rămăşiţe pe un tărâm nefast
Lacrimă de curcubeu pe al amurgurilor contrast
Și nu așteptceva la margine de drum
Mă farmecă aievea al vremuriilor parfum
Și chiar dacă minuni nu se mai arată
Mai plâng după zăpeziile de altădată...!
Nocturne
Sunetul morții cuprinse se intreg universul
purtau doliu și stelele și versul,
și cerul şi pămîntul plîngeau impreună
și ploaia se varsă din nori și furtună,
secunda se oprise să bată pe perete
si nici foame nu este nici purere sete
Iar fiinţa zboară atît de uşoară
și-a lăsat-n unghere greutatea murdară
iar sufletul zburdalnic se prinde de cer
mai aproape mai departe de ce este efemer
pluteşte cu fluturi prin amurgul de zări
purtat de vânturi peste pământuri şi mări.
Odaia de mult şi-a luat zborul
prin zări despuiate se duce cu norul
cu fluturii amiezise tânguie floarea
mai aproape de neant ne încearcă uitarea
prin unghere de colb misterul se ascunde
prin cotloanele lumii neştiute pătrunde.
Delir
Singur stau la o fereastră albă,veche la uitata cetățuie,
Cea pierdută-n zări de ceață ale cerului albastru
Pe o coamă de alb nour unde se adapă astru
Si visez la a mea grădină
unde-i toamnă galbenă ca o gutuie.
O, cum mi se așterne visul și prind aripi pe un cal măiastru
l
Și pe o scară fără trepte urc abisul ce ma suie,
Unde e Golgota mea să-mi duc crucea si-n cuie
Să-mi pun toata a mea cădere ce arată un dezastru.
In luna lui mai
“Sapă fântânare sapă
Până ai da stele-n apă”
Și am săpat și-n lung și-n lat
Și de stele nu am dat
Și-am săpat și-n lat și-n lung
Și la stele nu ajung
Și-am săpat și-n jos și-n sus
Și la stele n-am ajuns
Și am săpat si-n sus și-n jos
Doar pământ-ntunecos
Dar la loc uitat ascuns
Unde e de nepătruns
E din veacul tănuit
Am găsit zidul cel neisprăvit
Zidul ce nu s-a zidit
Pe un picior de plai
Pe o gura de rai
In luna lui mai.
Decembrie
Te uită decembrie frântură de clipe si timp,
Cu fulgi de zăpadă dintr-o altă poveste,
Te uita decembrie un alt anotimp
Ce a fost candva și nu mai este...!
Unde ești tu mamă să mai faci tu focul ?
Pâinea cea crescută și coaptă pe vatră,
Unde sunteți frați ca să facem jocul ?
Să sărim pe trepte făcute din piatră.
Rugă
Doamne, armă asupra diavolului
Crucea Ta o ai dat nouă,
că se îngrozeşte şi se cutremură,
nesuferind a căutaspreputereaei,
cămorţii a sculatşimoartea o a surpat,
pentruaceasta ne închinăm
Îngropării Tale şiÎnvierii.
Îndură-te de mine împărate al slavei,
Şi iartă-mă că te răstignesc mereu
De sufletu-mi prea rece, de a mea cădere
Te ţin închis în colivia întunericului meu.
Îndură-te de mine şi de a mea neputinţă
Mântuitorule,şi nu mă lăsa să petrec-n zadar
Şi-n dimineaţa vieţii pe tine te voi lăuda
Şi-n inimă şi-n fiinţa voi face sfânt altar.
Şi pune peste mine iubirea ta cea sfântă
Şi de la mine smulge a răului sămânţă
Şi nu lăsa nici mintea mea să cadă-n ispită
Şi lasă ca să cadă din ceriuri duh de biruinţă.
Cuminţenia pământului
Gând înaripat ca un Phoenix te întremi,ca o flacără,
Teaprinzica o stea subtăcerinecunoscute,cosmice
Ca un diamantînmocirlăscapără,
Şisufletul se adapă cu pornirijosnice.
Cât de cuminte te aşezi într-un ungher al minţii
Ş-apoi porunceşti ca un rege pe un jilț de nouri
Te cobori din ceriuri cum coboară sfinți
Și apari din ceață lină din ecouri.
Mie redă-mă
Mai daţi-mi o picătură de apă vie,
DUMITRU BOCEANU –
Economist București
În acest aprig suiş,
Pe un picior de plai-nstrăinat pe vecie,
Chiar dacă din umbră se uită pieziş.
Mai daţi-mi fugare din goană, căpestre
Să uneltesc cu omul din lună,
Cu vise mai albe muşcate cu dinţi de campestre,
Banchize violete căzute prin lagună.
Mai daţi-mi unelte din neolitic,lemn
Să sap dupa moarte-n ulcioare de lut,
Să pun peste vreme mioriticul semn,
Un viu pergament din anticul scut.
Mai daţi-mi un gând vremelnic-n dar,
Săcutrier o margine de prăpastieadâncă,
La porţile lumi, imperii făr’ de hotar
Mai pot să mişc munţi, de vreau mai pot încă?
Dar vai din abisulgrotescal ființei
Se aude un vuietsovăielniccecheamă
Nemurireacredinței,
Mie redă-mă
Al toamnei
Al toamneiveştedglas,
Pune întunericpefaclă,
Iarclipamaipune un pas,
Mai aproape de raclă.
Înnopateauităriicecurmă,
Misterul din neantceascunde,
Cu abisulcăderii din urmă,
Încotro ne îndreptăm ?Şiunde ?
Repetabilă cădere
Cad frunzele fiinţe pe pământuri sacre,
Se aşează liniştite pe glie,
Secunda mai bate din aripi simulacre,
Iar ogorul se teme de atâta veşnicie.
Cad oameni frunze peste bolnave anotimpuri,
Ca nişte păsări ostenite de atâta toamnă,
’Ngenunchiaţi aşteaptă să bată-n rastimpuri,
Ceasornicul cu limbile mute condamnă.
Cad lacrimi de neputinţă, se revoltă fiinţa,
Iar clopotul a tăcut prea devreme,
Tu iartă-mă mamă cuprins de neputinţa,
De glasul cel dintâi ce arde peste vreme.
În pumn eu vreau lumină ca să-mi arate drumul,
Să pot să mă înalţ mereu din repetabila cădere,
Să vreau să pun acolo unde a mistuit tot scrumul,
Un colţ de adevăr dând vieţi sens să spere.
Chemarea cuvântului
Te chem cuvânt să-mi fi înger de taină
Şi am să te-mbrac în strai de ales veşmânt,
Nici molia nu o să roadă a poeziei haină,
Muguri de lumină cresc peste noi peste pământ.
Am să pun cununi de stele din Ninive nepereche,
Sacru piedestral din Indii chiar la fiecare pas,
Din izvoarele curate, seva limbi sfinte veche,
Dând atâta strălucire preamăritul rege Midas.
Şi veşnicia...
Şi veşnicia se pierde-n risipă,
Petrepte de cer de a valma,
Mai pune o grimasă-n pripă,
Cu masca pe faţă, străină e palma.
Cât de departe e veşnicul de ieri!
Şi nostalgia se contopeşteireal,
Caîntr-un jocîn care trebuiesăoferi
Un giuvaer cu sidefsi aur din opal.
59
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

Ionela Postelnicu - Asistent Financiar
D-le Director, din toată inima va doresc Paste
fericit ! Dumnezeu sa va dea multă sănătate, liniste si
fericire d-voastra si familiei dumneavoastra ! Sunteti
la apogeul carierei si v-ati văzut visul transformat în
realitate ... Puțini au aceasta șansă, motiv care ma
face sa cred ca sunteti un om binecuvântat de Dum-
nezeu ! Ce poate fi mai frumos in existența noastra,
decât certitudinea sentimentului că pe masura ce
linistiti ne îndreptăm către apusul vieții noastre, ne-
am îndeplinit misiunea pe acest pământ ! Am cunos-
cut multe persoane in existența mea, dar la fel cum
nalizare prin denigrarea istoriei nationale, cred ca
d-voastra ati fost ultimul cadru didactic, director de
colegiu, care mai aprindeati făclii pe 24 ianuarie de
Ziua Unirii Principatelor Române, incercand in acest
fel sa revigorati spiritul national intr-o comunitate a
statului român. Domnule Director, pentru mine, sun-
teti ,,ultimul dintre romani". Dumnezeu sa va binecu-
vanteze ! Pe masura ce fiecare dintre noi ne îndrep-
tăm linistiti spre apusul vieții noastre... Domnule
Director, va iubesc si vă doresc multă sănătate ! Maine,
noi doi, defilam cu torțe...

Povestea mea… i-am cunoscut, pe multi i-am si uitat... Dumneavoas- A fost odată ca în povesti. Și ca la stadion sau Golumbeanu Teodor
tra rămâneți în sufletul meu si chiar dacă destinul seara la 22.30 când ningea și te duceai la Dan Do-
ne-a ,,aruncat" prin lume după bunul sau plac, n-am breci pe jos,dar cred că îți furase costumul lui mos

După 20 de ani!
Încep cu titlul unui articol al acestei reviste, Murmurul Jil-
țului, nr 20 din Octombrie 2001, ‘’ Colegiul Național Tehnologic
Mătăsari, un mic paradis în mijlocul infernului’’, titlu care mi-a
rămas întipărit în minte, deoarece, pe vremea aceea, am avut
plăcerea de a fi redactor șef al acestei reviste. Pe vremea ace-
ea, ‘’Paradisul din mijlocul infernului’’, era baza formării Oa-
menilor care suntem azi. Deși au trecut 20 de ani de când am
pășit în aceasta scoală ca și eleva, îmi aduc aminte cu plăcere
și acum și povestesc cu drag copiilor mei despre cum era
scoala mea. Povestea mea are rădăcini în acele meleaguri să-
race, în mijlocul infernului, precum spunea titlul articolului
menționat mai sus, unde majoritatea oamenilor trăiau din mi-
nerit, dar unde am copilărit, unde am mers la școală și unde
am trăit cei mai frumoși ani ai copilăriei și o mare parte a
adolescentei mele. In Septembrie 1992 începeam școala…
Doamne! De abia așteptam sa vina ziua sa fiu și eu la scoală!
O vedeam pe vecina și prietena mea Alina Popescu, mai mare
ca mine cu un an, cum venea fericită de la scoală în fiecare zi
și voința mea creștea. Primul an de școală! Cum sa-l uit? Cum
aș putea să uit bunătatea și înțelepciunea Doamnei Învățătoa-
re, Ionica Dădălău? Am luat premiul al II-lea în clasa I.A fost
bine, însa în clasa a II-a am luat tot premiul al II-lea cu media
9.97. Țin minte că am plâns și i-am promis mamei mele că o
să iau numai premiul I. Așa a fost, indrumata de doamna învă-
țătoare, care în clasa a treia a chemat-o pe mama la scoală, să
îi explice metoda de trei simpla, (eu nu o înțelegeam deloc).
Anii au trecut și am ajuns la gimnaziu sub aripa Doamnei Gri-
vei, doamna diriginta.
In timp ce scriu acest articol, mă năpădesc amintirile și
mă pierd printre rânduri. Sărbătoarea Fiilor Jilțului!!!! Corul
școlii îndrumat de doamna noastră de istorie, Doamna Zizi!!
Focul de tabăra!!! Prima discoteca in aer liber la scoală!!
Doamne cât era de frumos!! Timpul a trecut și am ajuns să
susțin examenul de admitere în clasa a IX-a, de care am fost
terifiata. La matematică mi-a fost cel mai greu, însă totul e
bine când se termină cu bine, și așa a fost și în cazul meu. Am
reușit să intru la profilul pe care mi-l doream, mate-info, avân-
du-l ca diriginte pe domnul profesor de fizică, Domnul Toma,
profesorul de limba și literatura română, Domnul Dumitru Dă-
dălău, directorul școlii pe atunci și unul dintre profesorii care
îmi inspirau teamă și respect în același timp, iar la matematică
pe Doamna Cicel. Doamne!! La fiecare lucrare de control la
limba română, aveam niște emoții…! Nu știu să fi luat vreoda-
tă o nota mai mare de 7 la limba română, pentru ca zicea
dânsul ‘’10 e nota profesorului’’. Însa dânsul a avut încredere
în mine, în capacitatea mea de a învață, și datorită dânsului
am participat la olimpiade școlare, am devenit redactor șef la
Revista Școlii, și am devenit Președinta Comitetului de Elevi în
clasa a X-a.
Nu o să uit niciodată cât de mândră a fost mama de mine,
când la Sărbătoarea Fiilor Jilțului eu am fost prezentă pe scenă
lângă Domnul Director, și am vorbit în numele elevilor, când
am fost plimbată în Carul de Sărbătoare în costum popular,
când am avut ora deschisa la limba engleza, mari emoții!
Și într-o zi, în clasa a X a, aproape de sfârșit, îmi spune
Domnul Profesor de română, "Ionelo n-ai avut timp să înveți că
te-ai plimbat cu al lui Cheormi pe stradă’’ și cam așa a fost.
Din păcate, mi-am dezamăgit profesorii care credeau în mine,
și pe mama, când, după ce am terminat clasa a X a, am plecat
în Portugalia cu, "al lui Cheormi’’, cu cel care mi-a devenit soț
și tată al copiilor mei. DIn fericire,acum sunt o femeie implini-
ta,fericita alaturi de familia mea frumoasa. Fetița mea, a avut
ocazia să învețe în școală mea timp de doi ani, în clasa Doam-
nei Învățătoare Claudia Pamfiloiu, și o spun cu mâna pe inimă:
se învață carte, in comparatie cu Portugalia sau Anglia. Acum
eu și familia mea suntem în Anglia, dar ne întoarcem cu bucu-
rie de două ori pe an în Mătăsari, la meleagurile acelea sărace
în care am crescut, la familia noastră rămasă acolo, la nepoții
care învață la aceeași școală la care am învățat eu și surorile
mele. Nu pot decât să mulțumesc tuturor domnilor profesori
care mi-au călăuzit pașii pe parcursul acelor frumoși ani, dar
in special acestui om minunat, Dumitru Dădălău, profesorul de
română, care m-a învățat ce este respectul și mi-a arătat ce
înseamnă intelectualitatea.
sa va uit niciodată ! Si ca sa argumentez impresia
mea, dati-mi voie să fac un scurt periplu în istorie :
Inaintea prăbușirii definitive a Imperiului Roman de
Apus, in anul 451 d.Hr., generalul roman Flavius Ae-
tius, obține ultima mare victorie romana in Campiile
Catalaunice, izgonindu-i pe hunii lui Attila din Galia.
Pentru acest motiv, a fost supranumit ,,ultimul dintre
romani." In vremurile pe care le traim, de desnatio-
Adeline Stani
Acum 4 ani eram pe scena casei de
cultura, un alt absolvent al Colegiului Teh-
nic Matasari. In cei opt ani petrecuti acolo,
sub indrumarea domnilor profesori, am
reprezentat scoala la numeroase olimpia-
de, concursuri si activitati extracurriculare.
Faptul ca veneam dintr-un oras mic, ca nu
am investit niciodata in pregatiri suplimen-
tare, sau ca CTM nu era perceput ca un li-
ceu de renume nu m-a descurajat in niciun
fel; din contra, am perceput asta ca pe o
oportunitate de a ma afirma. Astfel, nu de
putine ori, CTM a fost premiat si remarcat
in judet, datorita muncii mele si a colegilor
mei. Suna ca si cum mi-am petrecut toti
anii de liceu in biblioteca alaturi de doam-
na Doina, pe care mi-o amintesc cu drag;
dar nu a fost cazul. Mi-am dezvoltat pasiu-
nea pentru citit abia la 22 de ani, pana
atunci ma plictiseam teribil doar trecand
succint prin introducerea unei carti. Asa
cum imi spunea mereu domnul Luta, eram
adesea superficiala si nu am reusit nicio-
data sa-mi descopar vocatia sau sa-mi
aprofundez cunostintele intr-un domeniu
anume. Imi amintesc cum doamna Iulia
mentiona mereu cate o noua carte citita si
imi doream sa-mi poata placea si mie la fel
de mult. Acum inteleg faptul ca o carte po-
trivita la momentul potrivit poate influenta
destine.
Ii multumesc domnului Dadalau, care
m-a invitat sa scriu cateva randuri pentru
Murmurul Jiltului. Ma simt onorata ca s-a
gandit la mine ca la un om de succes. Tre-
buie sa mentionez, totusi, ca imi este foar-
te greu sa pun laolalta un text atat de lung,
intrucat am tendinta de a-mi exprima gan-
durile in fraze succinte. In timpul ultimei
noastre conversatii telefonice, l-am intre-
bat soptit “Domnule Dadalau, de ce le era
tuturor teama de dumneavoastra in li-
ceu?”. Mi-a raspuns “Pentru ca eram un
om serios si corect”. Asta m-a inspirat oa-
recum in scrierea acestui articol. Mi-am
dat seama ca, personal, nu am simtit nici-
odata teama fata de dumnealui si ca dom-
nul Dadalau si-a mentinut mereu o statura
demna si o sobrietate caracteristice statu-
tului de indrumator al tinerelor generatii.
Aflata acum intr-o pozitie de lider la randul
meu, inteleg exigenta, perfectionismul si
inabordabilitatea dansului. Am ales sa im-
partasesc in cele ce urmeaza cateva inva-
taturi desprinse din experienta mea din
anii de liceu si din putinii ani de viata. Nu
pentru ca m-as considera per se un om
gerila. Amintiri plăcute de la planificarile materiei
educație cetateneasca, nu te-ai ținut de cuvânt să
mă aperi ca avocat în procesele cu Gandila și Sa-
ceanu pe motiv că ai terminat liceul la construcții.
Atenționare severă voi publica în revistă mesajul ca
eu sunt ultimul roman și dacă nu mai trimiți informa-
ții turistice din Vâlcea voi publica toate învățăturile
publicate pe fb. Mai am și alte informații pe care mi
atotstiutor, dar ma consider un om intelept
si integru.
Imediat dupa liceu, am venit in Lon-
dra, desi asteptarile tuturor erau sa devin
fie avocat, fie profesor, sau orice altceva
intr-un domeniu considerat respectabil.
Iata-ma la 18 ani, un copil intr-o lume ne-
cunoscuta, dezorientata si in urma celor
din generatia mea, care erau deja in primul
an de facultate. Tot din Londra scriu acum,
din micul meu apartament (mic e mult
spus, realist ar fi cutie de chibrituri). Ce nu
lipseste din el niciodata sunt pacea, panto-
fii cu toc si florile proaspete, albe sau rosii.
Fiecare isi mobileaza casa asa cum crede
de cuviinta. Realizez acum, la 23 de ani, ca
nu exista nimic mai superb si mai util unui
tanar decat inocenta si ignoranta specifice
varstei, care te imping sa profiti la maxi-
mum de o lume plina de oportunitati. Cred
ca daca cineva ar fi tinut socoteala tuturor
datilor in care am spus “Nu stiu”,“Ce in-
seamna asta?” sau “Cum se face asta?”,
cu siguranta manuscrisul s-ar fi putut de-
rula de la Croici pana la Matasari si inapoi.
Timp de trei ani, am studiat si am lucrat
spre a-mi construi o cariera, ajungand ca,
odata cu absolvirea facultatii, sa am si
functia pe care mi-am dorit-o si pe care
majoritatea oamenilor o obtin la o varsta
mult mai inaintata. Am devenit Manager la
20 de ani si, gandind in retrospectiva, nu
Audentus fortuna iuvat
pot concepe cum mi s-a putut oferi atata
incredere si sprijin din partea superiorilor
mei. Stiu, totusi, ce m-a ajutat sa avansez
atat de rapid. Exact ca in liceu, mi-am pas-
trat mereu unicitatea. Mi-am exprimat me-
reu intr-un mod diplomatic punctul de ve-
dere si nu am facut niciodata compromisuri
care mi-ar fi putut afecta intr-un fel sau
altul integritatea. Nu am avut niciun com-
plex de inferioritate. Ati fi surprinsi sa aflati
ca exista foarte multi prosti in pozitii de
putere, lucru pe care l-am observat rapid
si care m-a ajutat sa nu ma las niciodata
intimidata. Prin prosti inteleg oameni frus-
trati, incoerenti, sau fara vreo lumina anu-
me. Oameni incapabili de a inspira, de a
motiva sau de a aduce pace intr-o situatie
conflictuala. Oameni care accepta ade-
varuri general valabile si urmeaza multi-
mea. Sunt la tot pasul.
Dragi colegi, nu exista nimic, nimic
mai inaltator decat a fi diferit. “Spiritul
omului de geniu” inseamna a contesta, a
explora si a trai mai presus de mediocrita-
te. E foarte greu in liceu sa rezisti presiunii
de a copia tiparele comportamentale im-
puse de trenduri si de mediul in care te-ai
nascut si crescut, Inteleg. Ca o mica contri-
butie adusa societatii, din tot ceea ce am
acumulat pana la varsta de 23 de prima-
veri, ofer in cele ce urmeaza un decalog
pentru urmatoarele generatii de elevi care
se vor perinda pe coridoarele Colegiului
Tehnic Matasari:Sa nu fi rau. Toata copila-
le-ai dat pe care le las în așteptare. Sărutări de mâi-
ni doamnei cu care veneai la sindrofiile din Matasari
și noapte bună.
Vă mulțumesc din suflet !! Da, pentru mine, sun-
teti ,,ultimul dintre romani" ! Anul viitor, înainte de
Paște, vrem sa venim definitiv acasă si atunci vom
tine legatura permanent... Va dorim multă sănătate și
sărutări de mâini doamnei Cicel !
ria mea am auzit in familie zicala “Cel mai
usor este sa fii rau, sa fii bun e greu.” In-
trand in campul muncii si invartindu-ma in
diverse cercuri sociale, am cunoscut nu-
meroase tipologii de oameni. Am fost pusa
in postura de a face un bine altora si am
facut-o. M-am lovit, insa, de multe ori de
zicala populara “Cand esti bun esti luat de
prost”. Mi-am dorit mereu sa avansez din
punct de vedere social si financiar ca sa
pot da mai departe. Pe alocuri am reusit
sa-mi folosesc influenta pentru a-i ajuta pe
altii. De cele mai multe ori am primit ca
raspuns nerecunostinta. Am cunoscut si
oameni de-a dreptul malitiosi, infatuati si
frustrati. Toxicitatea emanata de astfel de
oameni e atat de puternica incat poate
provoca traume si depresii celor cu stima
de sine scazuta. Nu fiti rai. In aceeasi ma-
sura am cunoscut oameni absolut minuna-
ti pe care i-am observat construind echipe
de succes cu o lejeritate inimaginabila.
Bunatatea e molipsitoare, iar atunci cand
emani seninatate si onestitate, toti cei din
jurul tau te vor urma in a imparti din
preaplinul tau de bunătate. Dupa cum spu-
nea Doamna Alina in timpul orelor de diri-
gentie, “Peste zece ani nu va veti mai
aminti nimic din Moara cu noroc, dar im-
portant este sa fiti oameni”.
Sa nu fi manipulator. Exprima-ti me-
reu intentiile direct, fara ascunzisuri. Tine
minte ca minciuna prin
omisiune este conside-
rata tot minciuna. Orice
bun material sau avan-
taj dobandit alterand
adevarul si hiperbolizand beneficiile unei
situatii nu numai ca va disparea din pose-
sia ta, dar va avea si repercusiuni asupra
imaginii tale.
Sa fii diplomat. Uneori “Cine spune
multe, spune mai putin decat cel ce tace”.
De multe ori trecem prin situatii in care ne-
am dori sa rabufnim, crezand ca insultele
si un ton al vocii mai dur ne vor da un
avantaj intr-un conflict. De cele mai multe
ori, insa, vorba dulce mult aduce. Odata
rostite, cuvintele nu mai pot fi retrase, si
nici sentimentele pe care le-au provocat.
Diplomatia este o arta, iar cei care o stapa-
nesc au cu adevarat superputeri. Nu este
atat despre a-ti mari sansele de succes,
cat este despre a nu-ti provoca prejudicii.
Sa fii generos. Sa oferi mereu mai
mult decat primesti. Nu e semn de slabi-
ciune. Iubire, atentie, bunuri materiale, cu-
vinte de apreciere. Sa nu fi ignorant. Traim
intr-o lume imensa, in care convietuiesc
sute de culturi. Mii de scriitori s-au perin-
dat pe strazile oraselor si si-au pus inspi-
ratia primita in legaturi de foi. O multitudi-
ne de ziaristi lucreaza zi si noapte pentru a
publica toata noutatile de pe glob. A te in-
chide intr-o bula a ta, a crede ca viata e
ideala si ca nu exista nimic si nimeni din-
colo de strada pe care locuiesti este cel
mai mare defavor pe care ti-l poti face.
Camil Petrescu a spus “Cata luciditate,
atata drama”. Nimic mai adevarat. Atunci
cand alegi sa nu fi ignorant, incepi sa ob-
servi toate problemele lumii. Dar acesta
este si primul pas spre a le rezolva.
Sa fii loial prietenilor tai si principiilor
tale. Nu te schimba dupa cum bate vantul.
Pretuieste oamenii care ti-au fost alaturi in
momentele grele.
Sa inspiri. Oamenii speciali au “Setea
de absolut, de adevar si echitate, de justitie
si dragoste” (Camil Petrescu). Aceasta con-
tinua cautare a eului ideal inspira speranta
oamenilor resemnati deja cu o existenta
mediocra. Fii un exemplu, arata-le tuturor
ca pot deveni mai buni, mai drepti, mai iu-
bitori, mai fericiti. Pune pasiune in tot ceea
ce faci, ii vei inspira pe altii sa faca la fel. O
societate fara oameni inspirationali va su-
pravietui, dar nu va prospera niciodata.
Sa fii modest. Indiferent de ce vei rea-
liza sau de ce bunuri materiale vei doban-
di, aminteste-ti mereu ca toate sunt tem-
porare. O stare de euforie, o perioada in
care ai mai multi bani decat iti sunt nece-
sari, o zi in care toate iti merg bine; toate
acestea sunt predispuse la a se termina.
Exista posibilitatea sa le poti trai din nou,
dar este doar o posibilitate. Daca nu stii sa
gestionezi succesul, atunci cand vei alune-
ca catusi de putin in abis, nu va mai fi ni-
meni in jurul tau sa te aduca la suprafata.
Sa mergi la scoala. Numeroase opere
literare vorbesc despre importanta educa-
tiei in formarea tinerilor. In Amintiri din co-
pilarie, Ion Creanga o portretizeaza pe
Smaranda ca pe o fire superioara sotului
ei, prin prisma provenientei dintr-o familie
de eruditi. Despre Stefan a Petrii spune ca
e “harnic si gospodar, dar dispretuieste
invatatura”. Studiind, ne largim orizontul,
ne castigam dreptul la opinie si la a contri-
bui la viata sociala. A putea merge la scoa-
la este un privilegiu, indiferent de varsta.
Toata viata trebuie sa continuam sa asimi-
lam informatii, si sa aratam recunostinta
mentorilor nostri.
Sa fii fericit. Constantin Noica a scris
“Oamenii te iarta daca faci crime. Dar nu te
iarta daca esti fericit”. Dintre toate emotiile
pe care le poti trai, fericirea este cea mai
abstracta si dificil de gestionat, mai ales in
adolescenta. Atunci cand realizam ca feri-
cirea absoluta vine si pleaca, incepem sa
traim o viata melancolica si incetam sa ne
bucuram de micile placeri. De asemenea,
atunci cand ne bucuram de o realizare, pot
exista oameni care ne ridiculizeaza sau ne
minimizeaza reusitele, ceea ce involuntar
ne face mai rezervati. Nu va puneti limita
fericirii, traiti fiecare clipa la intensitate
maxima si nu prejudiciati fericirea altora,
oricat vi s-ar parea de nesemnificativa sau
nefondata.
In incheiere, as dori sa le multu-
mesc tuturor cadrelor didactice ale Co-
legiului Tehnic Matasari pentru pasiu-
nea pe care au dovedit-o pe parcursul
atator decenii in a indruma generatiile
din fata dumnealor. Indiferent in ce tara
ne-am afla acum fiecare dintre noi,
dumneavoastră va datoram mare parte
din ceea ce suntem si ce am reușit sa
realizam.

60

Ruga unui orb
Cu chipul blând şi palid
Şi ochii plini de lacrimi,
Un om ruga fierbinte
Pe bunul Dumnezeu:
“Oh,Doamne! redă-mi lumina
Cu care m-am născut,
Să-mi revăd iarăşi satul
În care am copilărit,
Cu câmpul plin de roade
Şi macii daţi în floare.
Iar drumul viilor
Gătit de sărbătoare,
Iar toamnele târzii,
Să văd, pe deal, pădurea
Prin care-am colindat,
Pe văi şi pe coline,
Acolo unde-am stat.
S-ascult cum cucul cântă
Şi turtureaua-l cheamă,
În tril, privighetoarea
La dragoaste-l îndeamnă.
Să văd cum primăvara
Din muguri dă iar frunză
Şi cum zboară pe afară,
Prin flori, o buburuză
Iar pomii din livezi
Cu flori multicolore
Şi frunze mici şi verzi
Cum strălucesc în soare
Ca mărgăritare.
Să vezi şi să nu crezi
C-ai văzut odată,
Atunci, mai de demult
Şi acum e întuneric,
Nu vezi pe unde mergi.
Dar ruga n-o ascultă
Nici bunul Dumnezeu,
Aşa a fost blestemul,
Să nu mai văd nici eu.
Iartă-mă
Dacă am greşit în lumea asta
Tu, Doamne, să mă ierţi!
Iar când voi fi în faţa Ta,
Atunci să mă cerţi!
Dacă am făcut rău sau am duşmănit
Pe cei din jurul meu,
Să-mi dai pedeapsa ce o merit
Că nu-mi va fi greu
Să stau în faţa Ta,smerit,
Pedeapsa s-o primesc.
Că din pământ m-ai plămădit
Şi aici ca să trăiesc
Atât cât tu ai hotărât,
Cum scrie-n cartea vieţii.
Să mă reîntorc tot în pământ
Ca orişice drumeţ,
Doar suntem călători pe aici
Şi nu ştim niciodată
Când se stinge un licurici
Şi viaţa ne e luată.
Acuma, Doamne,să mă ierţi
Dacă am păcătuit,
Te rog,acolo,să mă cerţi
Dar am şi chinuit…
Când somn şi linişte n-aveam,
La Tine eu mereu gândeam
Şi mă rugam să nu mă cerţi
De toate să mă ierţi.
Că viaţă tu mi-ai dat
Şi îngerii Tăi m-au vegheat,
Când nu mergeam pe drumul meu
l M u r m u r u l J i l ţu l u i l
Şi noaptea când dormeam şi eu, Durerea nu mă lasă, Dar amintirile desfac iar firul vieţii
Somnul să-mi fie liniştit. Să stau unde-am rămas. Ducându-mă pe unde-am mers
Prin minte îmi trec gânduri În faptul dimineţii
Doi bătrâni Neclare, fără sens, Ce ani eu am cules
Dimineaţa,în zori, Visez departe,codrii Mai răi dar şi mai buni
Doi bătrânei Cu verdele imens În acest univers,
Stau în poarta casei Şi sufăr în tăcere, Iar lacrimile amare
Şi privesc pe drum,la vale, La nimeni nu am spus. Le-am şters cum am putut El nu observă viaţa,
Să vadă dacă vin copiii lor, Doar caut mângâiere Sub razele de soare Nu ştie să asculte.
La casa părintească. La timpul ce s-a dus, Cu gândul dus departe Orologiul dimineaţa,
Bătrâna,cu mâna streaşină la ochi, Feştila lumânării În noaptea-n adormit Timpul e posac şi pleacă-ntruna,
Îi spune bătrânului: Începe a se topi. Ca timpul mă desparte, Prin arborii dezveliţi adie vântul,
Uite, îi văd că vin! În pragul înserării, De tot ce am iubit. La soare s-a închis cunună
Bătrânul tresară şi se uită Că timpul nu veni, La cumpăna nopţii Iar păsările au încetat cu ciripitul.
Spunând: “Nu văd nimica... Tresare iar,din visare. Cu flori am numărat
Tu ai visat!” La geam mi s-a părut, Erau cincizeci şi patru, S-a stins o stea
O mângâiere pe corp A fost o adiere Unele erau mai ofilite S-a stins o stea
De la blânda sa bătrână De vânt ce a trecut. Dar tot erau frumoase Pe cerul infinit
Şi îi spune: “Lasă, azi nu pot să vină În cameră e rece Aşa au fost trăite Dar a rămas un vis
Poate or să vină mâine…” Cu toate că afară-i soare Sub zilele însorite, Pe care l-am trăit
“De ce ? - răspunde blând bătrânul- Şi ziua nu mai trece, Vor străluci voioase. Demult, demult, cândva…
Că viaţa eu le-am dat, A fost aşa de mare, Mă uit şi-acum pe cer
Din trupul meu şi-al tău Aştept pe cea de mâine Ce este viaţa ? Dar n-o mai văd strălucind,
Şi i-am ţinut la piept.” Să aducă alinarea. E un drum ce nu-l cunoaştem, S-a stins într-un abis…
Seara se lăsă pe furiş, Cu ascunzişuri multe Oh! Steaua mea
Bătrânii,trişti,intrară-n casă Crângul Şi plin de mister, De ce nu mai apari?
Şi s-au aşezat la masa E greu să străbaţi crângul, Nu ştim nici unde se-ntrerupe. Să stau, să te privesc
La care stăteau odată toţi De unde a apărut? În fiecare noapte,
Copiii şi nepoţii. De pe pământ? Din cer ? Că tu îmi luminai
Dar nu pot mânca Nu ştim, doar presupunem Iubirea pe-nserate.
Şi se privesc în faţă, Cu mintea ce-o avem. Credeam mereu în tine,
Se ridică de la masă Atâta cât gândim, Că n-ai să te mai stingi
Şi merg spre pat ca să se culce. Nu ştim să descifrăm Şi candela luminii
Dar nu pot dormi... Nici biblia,nici ştiinţa. În noapte s-o aprinzi,
Bătrâna îşi vede aievea copiii săi mici, Privim în jurul nostru Să-mi lumineze drumul
Cum alergau,râzând,prin curte. Şi tot gândind aiurea, Aşa cum am jurat
Dar,în uşa casei, li se pare Nu înţelegem nimica, În prima dimineaţă,
Că bate cineva. Vedem cum trece ziua. În locul cu verdeaţă.
Tresar! Şi ne trezim în noapte, Dar anii au trecut
Se duc ca să deschidă. Privind la constelaţii, Şi tu nu te-ai ivit,
În prag nu-i nimenea, Distingem carul mare, carul mic Pe unde tu ai mers
Doar vântul nopţii care bate Un drum când nu există, Şi cloşca ce-şi cheamă puii Acuma e pustiu,
Prin crengile de pomi Te duci numai cu gândul Care s-au rătăcit. Nimic nu mai e viu.
Ce-au fost sădiţi cândva, În lumea aceasta tristă. O seceră ce taie spice
Când acasă mai erau copiii lor… Din crâng alegi o floare Din lanul de argint Mărturisire
Afară,cerul e-nnorat, De ghiocel pribeag Iar Calea Lactee Mărturisesc că mi-a plăcut bună
Stelele s-au stins demult, Ce caută un soare Cu drumul infinit. cuviinţă
Bătrânii trişti şi zgribuliţi De care-i este drag. Şi tot privind spre Univers Şi să – mi respect cuvântul dat
Privesc în jur. Şi-i ofilită din vreme, Ca un copil ce n-a înţeles Şi nu am avut căinţa
Vorbesc în şoapte: Din crâng nu a ieşit Acum ce-l înconjoară. Atunci când am iertat.
“Copiii noştri nu mai vin…” C-are în el blesteme Tristeţea mă apasă Ca toate aceste trăiri
Ce nu le-ar fi dorit. Că nu am descifrat Sunt omeneşti,
Să-mi aprinzi Şi aşteptând o rază Nici cum ne naştem Venite din vremuri,
Să-mi aprinzi o lumânare Din a cerului lumină, Şi când o să murim. Şi generaţii strămoşeşti.
Şi să mă tămâi când poţi, Încet se înserează Mergem pe un drum aiurea, Mărturisesc că mi-a plăcut pădurea
Numai în zi de sărbătoare Că toate în juru-i pier. Să nu ne rătăcim, În cele patru anotimpuri
Şi în zori de dimineţi. Iar crângul se îndeseşte, Trecând din treaptă-n treaptă, A fost şi meseria mea şi firea.
Să nu plângi, că n-are rost, Din el dând alţi lăstari, Una se pierde din vreme.
Viaţă veşnică n-avem, Unul se vestejeşte Dar toţi parcurgem drumul
Toate trec, aşa am fost, Şi alţii cresc mai mari. De care toţi ne temem
Un călător ce eram. Aşa este şi lumea, Şi unde ne va duce
Visul meu l-am împlinit Cu crânguri şi lăstari. Acolo va fi o cruce,
Ca să stau aici un pic Ce-n timp va putrezi
Şi să trec în infinit, Visul Şi noi nu vom mai fi.
Unde sunt aşa de mic. Anii trec în loc nu-I poţi opri, Rămânem doar o amintire
Ca o floare pe Pământ Chiar dacă eu aş vrea Trăită în trecut,
Dar din când în când să spuneţi Ca mâine nu ştiu ce vezi Cu tot ce-am făcut. Am observat la arbori,
Şi de mine un cuvânt, Pe unde paşii m-ar purta, Din muguri cum dă frunza
Când acasă voi vă strângeţi. Rămâne apoi în urma mea Viaţa Iar în toamna cum îngălbeneşte,
Să cinstiţi pe cei de Sus, Un pom ce l-am sădit cândva Drumul vieţii nu ştii pe unde duce Cum prin iarbă merge buburuză
Care dintre voi s-au dus, Ce mă va feri la vreme rea, Şi unde se opreşte, Când tot se veştejeşte
Poate ei nu au dorit În al meu asfinţit. Enigma nimeni nu poate s-o dezlege, Mărturisesc că mi-a plăcut natura
Dar timpul le-a venit… Am stat în loc şi număr, Sămânţa nu toată încolţeşte. Până la orizont departe,
În zori,de dimineaţă, Nu–mi vine ca să cred Şi mai rămâne-n câmp Şi am iubit cultura
Pe la prânz sau către seară, Argint eu am în păr Şi putrezeşte. Cu multă pietate
Toţi,pe acelaşi drum,plecară. Că anii trec nu-I văd Se prinde în Univers,de unde a plecat, Mi-a plăcut ce e moral,
Regretaţi au fost un pic, Îi simt atunci când merg. Că drumul vieţii a fost scurt,aici la se- Dreptatea şi curajul,
După aceea,îi uitară Şi o cută între între sprâncene, mănat. Şi tot ce-i ideal,
Parcă n-ar fi fost nimic… Crescu, nu pot s-o şterg. Nu ştie nimeni drumul Ca să-ţi păstrezi cuvântul.
Iar lacrimi mari pe gene, Ce ocolişuri are, Dar tot ce mi-a rămas acum
Durere sufletească S-au pus ca o perdea Îl duce numai pasul Am amintirile ce le-am trăit,
Tristeţea mă apasă De ce? Că nu am blesteme, În nesfârşita zare. Fiind un bătrân pe drum
La fiecare pas, Să sufăr nu aş vrea. Să-i facă gânduri multe,
61
 l M u r m u r u l J i l ţu l u i l

Arde focu-n paie ude, nimeni, nimeni nu

m-aude. Unde sunt ce nu mai sunt?

Obiectele de inventar din cele nouă

ateliere, obținute prin transfer cu
aprobarea Direcției de Patrimoniu din
M.E.N. în 7 ianuarie 2000 de la Liceele
,,Tudor Vladimirescu”, Peștișani, Șco-
lile Gimnaziale din Târgu-Jiu, Nr. 2, 3,
4, 6, 8, 11, zece mașini de cusut, w
2.500 de exponate din Muzeul Jilțului,
intrate în evidența M.E.N., wdocumen-
tele, cărțile și revistele tipărite, instru-
mentele muzicale din sediul FUNDAȚI-
EI și EDITURII RENE, stabilit prin
Hotărârea Tribunalului Gorj, Nr.24 din
28 februarie 1995 și aprobare I.S.J.
Gorj, Nr. 1123/2 .X.1997, w2.800 de vo-
lume din cabinetul de limba română,
donate de elevi, wbanda școală, wtri-
buna sportivă, wscena, wbazinul de
combustibil de 60 to. al Centralei ter-
mice, wgardurile metalice de la Cole-
giu și Școala 2, wscheletul metalic al
acoperișului dintre sala de sport și
Colegiu, wobiectele de fier pentru joa-
ca copiilor din grădiniță, wstația de
amplificare și difuzoarele cinemato-
grafului dotat cu 53 de bănci de 4m
lungime aduse la Săcelu, Târgu-Căr-
bunești, Dobrița, w30 de bănci din cur-
tea școlii, wparcul de tei dintre sala de
sport și Centrala termică, wlivada de
pomi fructiferi din curtea grădiniței,
wușile, wtocurile, wferestrele de lemn,
*băncile cu schelet metalic din podul
Colegiului și al grădiniței, *obiectele
de inventar din internat, *tablourile
absolvenților, w expoziția ,,Brâncuși”
cumpărată din fondurile părinților, fi-
ind vernisată și la Tokio.

62

Sâc, sâc, sâc, dușmanilor!
Petrică Mâțu Stoian
Doamne duşmanilor mei
1.Frunză verde mărgărit,
Plecai pe drum să mă plimb,
Să văd duşmanii ce zic,
Se uita ca după lup
Frunză verde mărgărit,
Plecai pe drum să mă plimb,
Să văd duşmanii ce zic,
Se uita ca după lup
Refren: Nu ştiu ce le-oi fi făcut,
De mă urăsc aşa mult,
La masa lor n-am şezut,
Paharul nu le-am băut
La masa lor n-am şezut,
Paharul nu le-am băut
2.M-apucai să fac o casă,
Cu cărămidă ne arsă,
Casă mică de sărac,
Mare n-am cu ce să-mi fac
M-apucai să-mi fac o casă,
Şi duşmanii nu mă lasă,
Casă mică de sărac,
Mare n-am cu ce să-mi fac
Refren:Făcui casa pân la pod,
Şi duşmanii nu mai pot,
Am să mi-o termin de tot,
Poate-oi vedea vreunul mort
Am să mi-o termin de tot,
Poate-oi vedea vreunul mort
3. Doamne duşmanilor mei,
Dă le doamne ce vor ei,
Şi noroc şi sănătate,
Să poartă grija să-mi poarte
Doamne duşmanilor mei,
Dă le doamne ce vor ei,
Şi noroc şi sănătate,
Să poartă grija să-mi poarte
Refren:Dă-le ce vor pe pământ,
Mie putere să cânt,
Să mă vadă fericit,
Să mă vadă fericit
Eu să-mi cânt cântecele,
Să le plătesc vorbele,
Dă-le ce vor pe pământ,
Mie putere să cânt,
Să mă vadă fericit,
Să mă vadă fericit
Eu să-mi cânt cântecele,
Să le plătesc vorbele.
Nelu Ploiesteanu
Ce-aveti cu mine, dusmani?
Toata viata v-am dat bani,
V-am dat bani si meserie
Si tot purtati dusmanie!
Ce-aveti cu mine, dusmani?
Toata viata v-am dat bani,
V-am dat bani si meserie
Si tot purtati dusmanie!
Niculina Stoican
Dușmanii au înnebunit
I.Daca mă făcui că mor
Şi-n tot satul dădui zvon
La toţi era sărbătoare
Doar la mine, jale mare
Daca mă făcui că mor
Şi-n tot satul dădui zvon
La toţi era sărbătoare
Doar la mine, jale mare
Refren :
Dar sâc, sâc, că n-am murit
Duşmanii au înnebunit
Nu mă văd ei mort pe mine
Că Dumnezeu mă mai ţine
Şi na, na, na că n-am murit
Duşmanii au înnebunit
Nu mă văd ei mort pe mine
Că mai pot şi trăiesc bine
II.Duşmanilor ce aţi gândit
Şi ce plan v-aţi fi făcut
Ca atunci când de rău am dat
Voi de mai rău mi-aţi rugat
Duşmanilor ce aţi gândit
Şi ce plan v-aţi fi făcut
Ca atunci când de rău am dat
Voi de mai rău mi-aţi rugat
Refren:
Dar sâc, sâc, că n-am murit
Duşmanii au înnebunit
Nu mă vad ei mort pe mine
Că Dumnezeu mă mai ţine
Şi na, na, na că n-am murit
Duşmanii au înnebunit
Nu mă văd ei mort pe mine
Că mai pot şi trăiesc bine
III. Duşmanilor duşmănei
Parcă mie milă de voi
Că aşa a vrut soarta
Să fiţi toţi la mâna mea
Duşmanilor duşmănei
Parcă mie milă de voi
Că aşa a vrut soarta
Să fiţi toţi la mâna mea
Refren :
sâc, sâc, sâc, că n-am murit
Duşmanii au înnebunit
Nu mă văd ei mort pe mine
Că Dumnezeu mă mai ţine
Şi na, na, na că n-am murit
Duşmanii au înnebunit
Nu mă văd ei mort pe mine
Că mai pot şi trăiesc bine
Ce aveți cu mine dusmani
Lumea rea, ce-o avea?
Se tine de casa mea!
Lumea rea, ce-o avea?
Face numai vorba mea!
Da'-i o vorba, spun batranii
Nu mor caii cand vor cainii!
Nu mor caii cand vor cainii,
Nici cainii cand vor stapanii!
Lumea rea, ce-o avea?
Se tine de casa mea!
Lumea rea, ce-o avea?
Face numai vorba mea!
Noroc si am speranta!
Ma descurc prea bine-n viata,
l M u r m u r u l J i l ţu l u i
Fir-ati ai dracu dusmani
Fir-ati ai dracu dusmani
Ca nu dau pe voi doi bani
Ca pe unde tai eu lemne
Voi n-adunati nici surcele
Domnu' la mine sporeste
La dusmani praful s-alege
Ca pe unde tai eu lemne
Voi n-adunati nici surcele
Domnu' la mine sporeste
La dusmani praful s-alege
Ai mei dusmani de-ar putea
Carnea-n cantar mi-ar punea
Te rog Doamne-ajuta-le
Dale praf si pulbere
Si lasa-i sa patimeasca
La ce-au facut sa gandeasca
Te rog Doamne-ajuta-le
Dale praf si pulbere
Si lasa-i sa patimeasca
Dupa suflet sa plateasca
Tine-ma Doamne tot sus
Sa fac la dusmani ce-am zis
Sa le fac bine nu rau
Sa vada ce om sunt eu
Si la a lor dusmanie
Sa le-ntorc cu omenie
Sa le fac bine nu rau
Sa vada ce om sunt eu
Si la a lor dusmanie
Sa le-ntorc cu omenie
Mi-e drag lume sa traiesc
Cu-al meu copil ma mandresc
Cine mi-e drag ma iubeste
Traiesc lume-mparateste
Dusmanii nu au decat
Sa-si puna lantul de gat
Cine mi-e drag ma iubeste
Traiesc lume-mparateste
Dusmanii nu au decat
Sa-si puna lantul de gat
Ca om si ca meserie
Asta toti dusmanii o stie...
Lumea rea, ce-o avea?
Se tine de casa mea!
Lumea rea, ce-o avea?
Face numai vorba mea!
Dumnezeule ceresc,
Da-mi putere sa traiesc!
Doar vreo douazeci de ani, mai,
Sa le-arat eu la dusmani!
Lumea rea, ce-o avea?
Se tine de casa mea!
Lumea rea, ce-o avea?
Face numaï vorba mea!
Maria Dragomiroiu
Doamne, la dușmanii mei
Doamne la dusmanii mei
Da-le Doamne ce vor ei
Da-le car cu patru boi
Si-o multime de nevoi
Da-le car cu patru roate
Ia-le pofta de la toate
Ca eu nu ii dusmanesc
Ca toata lumea muncesc
Din cat am la altu' dau
Ca-n pamant nimic nu iau
Stau in loc si ma gandesc
Pentru ce ma dusmanesc
Boii nu le-am dezjugat
Caii nu le-am dezhamat
Nici pragu' nu le-am calcat
Nici la masa nu le-am stat
Ei pe unde se intalnesc
Numai de rau ma vorbesc
Ma dusmanesc pentr-o ata
Ca eu ma descurc in viata
Voi, voi, voi, copiii mei
Sa va mai ganditi si voi
C-o veni vremea d-apoi
Sa ne mai tineti si voi
Cum este sa ai copii
Doar o mama poate sti
Ei nu stiu ca poate n-ai
Vor mereu sa le tot dai
Ei nu stiu o fi, n-o fi
Vor mereu sa le tot pui
Faca Doamne lumea
Ca sa mai am cui canta
Mai lungeste-mi Doamne anii
Ca sa ma-mpac cu dusmanii
Ca nu-i om ca sa se nasca
In lume sa nu greseasca
Fa Doamne ca oamenii
Sa se aibe ca fratii
Ca pamantu-i asa mare
E loc pentru fiecare
Vladuta Lupau
l
Nicolae Furdui Iancu
Frații Petreuș
Doamne la dușmanii mei Vai săraci
duşmani
Doamne, la dușmanii mei,
Doamne, la dușmanii mei
Vai săraci duşmani
Dă-le, Doamne, ce vreu ei, Mulţi şi-or pierde ciucuri
Dă-le, Doamne, ce vreu ei.
  Codrule, codrule drag
Dă-le bani, dă-le de toate, Pe podul Satmarului
Dă-le, Doamne, boală-n cioan-
te, șai lai la.
  De doru’ Ardealului
Dă-le bani, dă-le noroc, Codrule, codrule drag
Dă-le bani, dă-le noroc,
Și la vârful căsii foc, Suie duşmani pe deal
Și la vârful căsii foc. Să să uite în Ardeal
Dă-le bani, dă-le tihneală,
Codrule, codrule drag
Și la vârful căsii pală, șai lai la.
Să vă daţi de pe cal jos
Dușmanii de-or avea rând,
Dușmanii de-or avea rând, Că Ardealu’ nu-i a vost
Codrule, codrule drag
M-ar face moară de vânt,
M-ar face moară de vânt.
  Vrutor ei să poruncească
Și m-ar măcina pă rând, Iar în Ţara Romanesca
Și m-ar măcina pă rând, măi, șai
lai la. Codrule, codrule drag
  Poruncească în ţara lor
Dușmanii, de-ar avea vreme,
Dușmanii, de-ar avea vreme,
Cătră mine-ar tăie lemne, Asta îi a romanilor
Cătră mine-ar tăie lemne, Codrule, codrule drag
 
Da' ei tăt ar tăie flori, Poruncească în ţara lor
Că eu am frați și surori, măi, șai Asta îi a romanìlor
lai la.
Codrule, codrule drag
 
Taie cătră-al lor grumaz,
Taie cătră-al lor grumaz,
Că eu am surori și frați,
Că eu am surori și frați,
Că eu am frați și surori
Și nu m-or lăsa să mor, măi, șai
lai la.
La dușmani bine le pare,
La dușmani bine le pare
Când am câte-o supărare,
Când am câte-o supărare.
Nu le pară-așe de bine
Că și lor rându' le vine! șai lai la
Nu le pară-așe de bine
Că și lor rându' le vine! șai lai la
Dusmanii mei
Poa’ sa fie cat de multi
Le le le asta sunt dusmanii Dar de ei sa nu asculti
mei
Le le le numai vorba ii de ei Le le le asta sunt dusmanii
Le le le doar povesti si vor- mei
ba lunga Le le le numai vorba ii de ei
Ca si mine n-o sa ajunga Le le le doar povesti si vor-
ba lunga
Daca n-ai dusmani nu-i Ca si mine n-o sa ajunga
bine Le le le asta sunt dusmanii
Nu stie nimeni de tine mei
Poa’ sa fie cat de multi Le le le numai vorba ii de ei
Dar de ei sa nu asculti Le le le doar povesti si vor-
Daca n-ai dusmani nu-i ba lunga
bine Ca si mine n-o sa ajunga
Nu stie nimeni de tine
63
M u r m u r u l J i l þu l u i Nr. 94-97
Colegiul Tehnic
Colegiul Tehnic Mătăsari
Mătăsari
Strada Principală, nr. 75, loc. Mătăsari, jud. Gorj
Strada Principală, nr. 75, loc. Mătăsari, jud. Gorj Liceul Mătăsari
NR.1 / MARTIE, 2021 Strada Principală, nr. 203, loc. Mătăsari, jud. Gorj
NR.1 / MARTIE, 2021
Revistă cultural-științifică
Revistă semestrială
cultural-științifică NR. 2 / DECEMBRIE, 2021
semestrială
E-mail: Revistă cultural-științifică
E-mail:
cenaclulaurulnegru@yahoo.com semestrială
cenaclulaurulnegru@yahoo.com
aurulnegru.ro E-mail:
aurulnegru.ro cenaclulaurulnegru@yahoo.com
ISSN 2784 – 0109 aurulnegru.ro
ISSN 2784
ISSN-L 2784– –0109
0107 ISSN 2784 – 0109
ISSN-L 2784 – 0107 ISSN-L 2784 – 0107

AURUL NEGRU
NEGRU A U R U L N E G R U.
AURUL Colectivul de redacţie:
Colectivul de redacţie:
Colectivul de redacţie: Director: Purdescu Monica
Redactor sef: Cățăgoi Laura Anca
Redactor coordonator secțiune elevi:
Roman Anca
Director: Purdescu Monica Redactor coordonator secțiune elevi: Redactor șef adjunct: Dobromirescu Alin Redactori secțiune elevi:
Director:
Redactor sef:Purdescu Monica
Cățăgoi Laura Anca Redactor coordonator
Roman Ancasecțiune elevi: Secretar: Purdescu Claudiu Călescu Alexandra, Enăștescu Denisa, Olaru
Redactor
Redactor șef sef: Cățăgoi
adjunct: Laura AncaAlin
Dobromirescu Roman
Redactori Anca elevi:
secțiune Tehnoredactare: Negomireanu Claudiu Mădălina, Cârciu Marelisa
Redactor șef adjunct:
Secretar: Dobromirescu
Purdescu Claudiu Alin Redactori secțiune
Călescu Alexandra, Enăștescuelevi:
Denisa, Olaru Grafică: Purcel Ion
Secretar: Purdescu
Tehnoredactare: Claudiu
Negomireanu Claudiu Călescu Alexandra, Enăștescu
Mădălina, Cârciu Denisa, Olaru
Marelisa Redactori secțiune profesori: Iliescu Vasile,
Luță Antonie Adrian, Udriștioiu Aneta,
Tehnoredactare:
Grafică:Negomireanu
Purcel Ion Claudiu Mădălina, Cârciu Marelisa Iliescu Gabriela, Dobromirescu Daniela
Grafică:
Redactori Purcelprofesori:
secțiune Ion Secțiune profesori: Secțiune elevi:
Redactori
Iliescu Vasile,secțiune profesori:
Luță Antonie Adrian, Tematica ediției Eseu.
Iliescu Vasile,
Udriștioiu LuțăCocină
Aneta, Antonie Adrian,
Daniela, De la creație la știință Creație.
Udriștioiu Aneta, Cocină
Dobromirescu Daniela,
Daniela Diverse. Curiozități.
Dobromirescu Daniela
Secțiune profesori: Secțiune elevi:
Secțiune
Tematica profesori:
ediției Secțiune elevi:
Eseu. Colectivul de redacție, proprietarii site-ului sau colaboratorii logistici nu pot fi trași la
De la creațieediției
Tematica la știință Eseu.
Creație. răspundere pentru încălcarea drepturilor de autor, orice articol reprezentând creația și contribuția
De la creație la știință
Diverse. Creație.
Curiozități. proprie a autorilor la procesul educațional.
Diverse. Curiozități.
Colectivul de redacție, proprietarii site-ului sau colaboratorii logistici nu pot fi trași la răspundere
Colectivul de redacție,
pentru încălcarea proprietarii
drepturilor site-ului
de autor, oricesau colaboratorii
articol logistici
reprezentând nu pot
creația și fi trași la răspundere
contribuția proprie a
pentru încălcarea
autorilor drepturilor
la procesul de autor, orice articol reprezentând creația și contribuția proprie a
educațional.
autorilor la procesul educațional.

CUPRINS
Secțiune profesori
CUPRINS
Tematica ediției I : Femeia ieri și azi
Secțiune profesori
Arhetipul feminin – Cățăgoi Laura Anca ……………………………………………………… 4
Antroponime feminine – Luță Antonie Adrian …………………………………………………7 Tematica ediției a II-a : Sărbătorile de iarnă
George Sand – Roman Anca Ramona …………………………………………………………. 9 Sărbătorile de rit vechi și respectarea calendarului Iulian neîndreptat – Constantin Nicolovici. 3
Nașterea Domnului, Crăciunul – simboluri, tradiții și obiceiuri – Constantin Nicolovici .......... 5
Vocația femeii creștine – Nicolovici Cristian ………………………………………………… 10 Plugușorul – Cățăgoi Laura Anca ................................................................................................. 7
Unsprezece femei uimitoare în istoria matematicii – Iliescu Vasile ………………………………... 12
Otilia Ciotău, prima femeie din România care a escaladat Everestul – Jugănaru Florina ….… 14 De la creație la știință
Femeia modernă – Bălescu Claudia Mariana …………………………………………………. 15 Mircea Eliade – romancier, novelist – Purdescu Monica .......................................................... 10
Metode moderne de fixare a cunostintelor – Popescu Adriana Gabriela .................................... 13
Femeia, esența vieții - Țuncu Liliana ………………………………………………………… 17 What Teens Need from Schools – Iliescu Gabriela ...................................................................... 15
Femeia, inima familiei – Popescu Maria ……………………………………………………… 18 Începutul scrierii – Tărtăria – Cățăgoi Laura Anca .................................................................... 18
Colonizarea greacă – Purdescu Claudiu ..................................................................................... 20

De la creație la știință Diverse.

Modernismul. Eugen Lovinescu – Purdescu Monica ………………………………….….…….19
Metode moderne în studiul literaturii române – Purdescu Monica ………………….…….……21
Învățarea fizicii prin investigația de tip inductiv – Udriștioiu Aneta ……………………….... 23
Simbolul șarpelui – Cățăgoi Laura Anca ………………………………………………...…… 26
Bicentenar Revoluția lui Tudor Vladimirescu – erou al națiunii române– Purdescu Claudiu ... 29
Educația – arta de a șlefui viitorul – Dobromirescu Daniela ………………………………...... 31
Plan de acțiune pentru integrarea copiilor cu dizabilități – Roman Anca …………………….. 33
Dispozitiv pentru verificarea echipamentelor de aprindere prin scânteie – Purcel Ion ………. 35
Poezie – Negomireanu Dumitru Alin ………………………………………………………….. 39
Diverse.
Starea de pace a mintii, adusa de lumina di... – Ceaușescu Elena …………………………….. 40
Proiect educațional desfășurat în parteneriat ”Arhetipul feminin”………………………….…. 41
Calea către excelență – Ceaușescu Elena ................................................................................... 25
Secțiune elevi
Eseu.
Moș Crăciun și Crăciunul – Ciortan Patricia .............................................................................. 26
Creație.
Despre copilărie... (Daria Staniloiu, Marian Lambu, Soraya Nebancea, Sebastian Bâzoi
Nicolovici, Denisa Iordăchescu) ……………………………………………............................. 28
Curiozități.
Despre cărți... – M Zoican Marian Daniel .................................................................................. 32
Universul – Mogoșanu Mario ...................................................................................................... 33

Secțiune elevi
Eseu.
Femeia în conceptul politic – Enăștescu Denisa ……………………………………………… 42
Creație.
De Ajun – Brînzan Renato Constantin …………………………………..……………………. 43
Curiozități.
Despre astronomie – Butaru Elena Simona ………………………………..………………..... 45

COLECTIVUL DE REDACÞIE : REDACÞIA: PRE-PRESS

PALIŢĂ GRIGORE CONTANTIN (redactor ºef) & TIPAR:
FUNDAÞIA „MURMURUL JILÞULUI„
SCURTU VALENTIN (primredactor ºef) S.C. TIPOGRAFIA
EDITURA ”RENE”
ALIN DOBROMIRESCU (redactor ºef adjunct)
COLEGIUL NAÞIONAL TEHNOLOGIC PROD COM S.R.L.
GORDUZA RENE ( secretar de redacţie)
MÃTÃSARI - GORJ Târgu-Jiu
DIMA ELENA, BOULEANU ALEXANDRA, CEAUŞESCU COSMINA,
Tel/Fax. 0253 - 376.351, 0253 - 376.883;
PURCEL FLAVIUS, CEAUŞESCU ION, POPESCU MUGUREL (redactori) 3 ISSN 1583 - 2287
Tel. 0253-212.991
Tehnoredactare computerizată : MARIANA JDEICĂ

64