Istorie

STATUL MEDIEVAL ȚARA ROMÂNEASCĂ

1. HARTA

Statele medievale românești sunt cele în care au trăit și evoluat  populații românești în

decursul Evului mediu.
2. Cine a întemeiat Țara Românească
Pe la 1310, Basarab I avea să devină domnitor atestat al întregului teritoriu al Țării Române ști.
Basarab a refuzat să mai plătească tribut Ungariei și s-a confruntat cu regele acesteia,  Carol
Robert de Anjou. Acesta din urmă a hotărât lichidarea statului muntean (pe care îl considera o
piedică în calea expansiunii sale spre Marea Neagră) și a strâns o armată pentru a-l readuce pe
voievod sub autoritatea sa. Deși inițial Basarab s-a retras din cetatea de scaun, el a strâns o
oaste și l-a surprins pe regele maghiar la întoarcerea acestuia în țară, între 9–12 noiembrie 1330,
la Posada, distrugându-i aproape total armata, însuși regele scăpând după ce și-a schimbat
hainele cu unul din supușii săi. Domnia lui Basarab I a durat până în 1352, el numindu-se Mare
Voievod și Domn.
Bătălia de la Posada a constituit războiul de independen ță a Țării Române ști.
3. Sursă istorică:
O tradiție românească consemnează că Valahia a fost întemeiată de un oarecare  Radu Negru,
venit din regiunea Făgărașului în anii 1290, după traversarea Carpaților Meridionali „cu mulțime
noroade”. Jean W. Sedlar scrie că „mai credibilă” este comunicarea că anumi ți boieri români din
văile Oltului și Argeșului au ales ca lider pe cineva dintre ei, un anumit Basarab.
A fost voievodul Basarab I (c. 1310–1352) cel care a rupt-o cu Regatul Ungariei și a refuzat să
accepte suzeranitatea regelui. Basarab I a primit susținere internațională și recunoa șterea
autonomiei Valahiei datorită marii sale victorii militare împotriva regelui Carol Robert de
Anjou (1301–1342) la Posada pe 12 noiembrie 1330. Scaunul mitropolitan al Valahiei, subordonat
direct Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, a fost înființat în timpul domniei fiului lui
Basarab I, Nicolae Alexandru (1352–1364). Primele monede de argint și bronz au fost bătute în
Valahia în 1365.
4. Conducători reprezentativi:
- În timpul domniei fiului și succesorului lui  Basarab I, Nicolae Alexandru, puterea și stabilitatea au
fost consolidate pe plan intern, și au fost men ținute rela ții importante cu  Imperiul Bizantin, cu țarul
Vidinului și cu Serbia. 
- Odată cu moartea lui Nicolae Alexandru la 16 noiembrie 1364, a urcat fiul său la tron, Vladislav
I Vlaicu. A consolidat legăturile cu patriarhia din Constantinopol, înfiin țând a doua mitropolie,
în Oltenia. A luat o serie de măsuri care au dus la înflorirea vie ții economice a țării.  A fost primul
ctitor al mănăstirilor Tismana și Cotmeana.
- Fratele său, Radu I a preluat tronul în 1374 și a urmat aceeași politică.
- Fiu al fostului domnitor Radu și fratele lui  Dan I , Mircea cel Bătrân a stăpânit un vast teritoriu, pe
care îl organiza, după principiul centralizării, sub autoritatea domniei stabilite în cetatea Arge șului.
S-a autoproclamat " Io (titlul medieval purtat în Moldova și în Țară Românească), mare voievod și
domn singur stăpânitor și al părților peste mun ți, încă și spre păr țile tătăre ști, her țeg al Amla șului
și Făgărașului, domn al Banatului Severinului și pe amândouă păr țile peste toată Dobrogea, încă
până la Marea cea Mare și singur stăpânitor al cetă ții Darstor" -un document din 23
noiembrie 1406. După moartea lui Mircea cel Bătrân, a izbucnit o criză internă în Țară
Românească și o lungă și permanentă dispută între pretenden ții la tron, succesorii domnitorului
fiind dezavantajați de creșterea amenințării otomane și de lipsa sprijinului intern.
- Astfel, a urmat la tron Mihail I, fiul lui Mircea.
- Vlad Țepeș l-a înlocuit pe Vladislav al II-lea. Vlad Țepeș a fost asasinat într-o bătălie cu turcii la
sfârșitul lunii decembrie 1476 și decapitat. Capul său, înfipt în țeapă, a fost adus drept trofeu în
față sultanului.
5. Țări vecine și influența lor
În vremea formării sale, voievodatul se mărginea spre nord-vest peste Carpații Meridionali și o
parte din Carpații Orientali cu Regatul Ungariei; spre sud, peste Dunăre, cu țaratele bulgare de
la Vidin și Tărnovo; iar la est, tot peste  Dunăre, cu Despotatul Dobrogei, și cu Marea Neagră la
nordul gurilor Dunării. Ulterior, peste Dunăre, la sud și la est, s-a învecinat cu  Imperiul
Otoman după ce acesta a cucerit respectivele ținuturi. Frontierele au cunoscut fluctua ții, voievozii
Țării Românești deținând sporadic și teritorii la nord de Carpa ți (cum ar fi Țara Făgăra șului și
Amlașul, fără a le încorpora însă Țării Române ști). Între 1390 și 1422  Mircea cel Bătrân și fiii
săi, Mihail I și Radu Praznaglava, au stăpânit și Despotatul Dobrogei, a cărui frontieră sudică a
fost deplasată spre nord în acest răstimp de cuceririle otomane, din zona Varnei până în
zona Constanței. După 1422 întreaga Dobroge a trecut în stăpânirea otomanilor până în 1878,
împreună cu cetățile Turnu și Giurgiu, și mai târziu Brăila cu zona înconjurătoare, deținute până la
1829. Frontiera nord-estică a rămas nedefinită atâta timp cât a fost în desfă șurare procesul de
constituire a voievodatelor românești din spațiul extracarpatic, pe baza cnezatelor anterioare
vasale ale Ungariei.
6. De ce am ales să prezint Țara Românească
Țara Românească a fost pe teritoriul Munteniei de azi. Acesta este pământul pe care m-am
născut și am considerat important de amintit conducătorii care, prin luptele și politicile lor, au făcut
ca aceste teritorii să fie românești și nu de alte na ționalită ți. Poate că mergând în străinătate și
vorbind de țara de unde provin, mulți ne confundă cu Bulgaria, dar când pomenesc de țara lui
Vlad Țepeș zis și Vlad Dracul, toată lumea știe de isprăvile lui și cât era de neînfricat.