CARACTERIZAREA LUI ION

Liviu Rebreanu, prin romanele sale, se inscrie in perioada interbelica, o

perioada de efervescenta culturala cand s-au manifestat doua orietnari literare:
modernismul, teoretizat de Eugen Lovinescu in revista ,,Sburatorul’’ si
traditionalismul ilustrat de Nechifor Crainic in revista ,,Gandirea’’. Liviu
Rebreanu raspunde cerintelor modernismului lovinescian, de sincronizare a
literaturii romane cu literatura universala, prin faptul ca are caracter obiectiv,
prezentand viata in complexitatea ei sociala si psihologica. O opera
reprezentativa este romanul ,,Ion’’ , reprezentand primul roman al lui Liviu
Rebreanu, si totodata primul roman interbelic din literatura romana.
Numarul mare de personaje puse in miscare in roman creeaza impresia unei
lumi care are toate datele realitatii: actantii sunt surprinsi in procesul lor de
construire, majoritatea avand biografii credibile. Ion al Glanetasului este
personajul asuprea caruia se focalizeaza actiunea, idee identificata din titlu.
Deoarece el se caracterizeaza prin dorinta de a avea pamant, se afla in centrul
tuturor conflictelor. Statutul personajului poate fi stabilit din mai multe
perspective. Statutul social il incadreaza in randul celor care nu au o situatie
materiala buna. El este numit ,,sarantoc’’, motiv pentru care este ,,hot’’, caci
umbla dupa fata unui ,,bocotan’’. Din punct de vedere psihologic, Ion reprezinta
un caracter slab, supus obsesiilor, caci actioneaza instinctual in dorinta de a avea
cat mai mult pamant. La inceputul romanului, i se face un portret favorabil.
Ulterior, faptele sale marcheaza trepdele dezumanizarii.Sub aspect moral,
personajul se afla in afara sferei etice impuse de societatea traditionala a satului
ardelean de la inceputul secolului XX. Ion este imoral, pentru ca recurge la
gesturi necinstite spre a-si atinge scopul: o lasa pe Ana insarcinata, facand-o de
ras in fata satului, apoi impingand-o la spanzuratoare.
Romanul urmareste alternativ aspecte din viata taranilor, dar si din lumea
intelectualilor din universul rural.
O secventa semnificativa este sarutarea pamantului. Aceasta constituie
scena-cheie a operei. Ion a primit zestrea Anei, si se duce sa vada glia. Posesia
pamantului ii da posibilitatea de a cunoaste o viata noua, aceea de ,,bocotan’’.
Pamantul este element universal, apare in tri ipostaze similare celor trei praguri
ale vietii. Ipostaza de mama, de iubita si stihie. Prin urmare, pamantul ii da
viata, il face sa cunoasca fericirea, dar il duce si la moarte.
O alta secventa semnificativa este moartea lui Ion care prezinta
evenimentele din dubla perspectiva: cea a naratorului omniscient si cea a
protagonistului. Moartea este personificata prin Thanatos si reprezentata de cifra
13. Actiunile umane, precum venirea acasa a lui George spre a-l pandi pe Ion,
loviturile cu sapa aplicate cu ura, isi gasesc corespondentul in manifestarile
naturii. Latratul cainelui anticipeaza eliberarea sufletului de trup, oracaitul
broastelor marcheaza evolutia actiunii si cresterea tensiunii, ,,fulgerul orbitor’’
anunta pedeapsa aplicata imporalitatii in sat. Natura, care s-a manifestat ca
vreme rea (,,ploua marunt’’) isi schimba chipul dupa trecerea lui Ion dincolo
(,,ploaia statu’’).Moartea lui Ion scoate satul din declin.
Titlul este sintetic si reda conditia de personaj eponim al eroului. Este
semnificativ pentru intentia autorului de a face din Ion tipul generic al
taranului ardelean, sugerarea evolutiei lui spre atipic, ca personaj puternic
individualizat.
Romanul respecta principiile compozitionale. Principiul cronologic este
sustinut de tehnica inlantuirii evenimentelor si de tehnica insertiei. Principiul
circularitatii este marcat prin simetria incipitului cu finalul care se realizeaza
prin cateva simboluri (drumul, crucea, satul) si prin aspectul temporal
(duminica). Incipitul surprinde cadrul unei lumi existente in care naratiunea pare
a fi o continuare a vietii insesi, cuprinde elemente de decor, drumul este descris
prin aspecte topografice (Cluj, Bistrita), crucea anticipeaza un spatiu uman
degradat spiritual, iar satul are drept caracteristica nemiscarea, linistea. Finalul
realizeaza deschiderea catre lumea cititorului, caci sugereaza posibilitatea de a
continua actiunea si in lumea reala. Este inchis, propunand o rezolvare a
conflictului, reda motivul literar al crucii.
In concluzie, romanul ,,Ion’’ reflecta in mod realizt imaginea satului
ardelenesc de la inceputul secolului XX. De asemenea, acest roman aduce in
prim-plan un personaj memorabil dar supus destinului tragic. Prin arta narativa,
prin arta construirii personajelor si prin stilul anticalofil, romanul lui Liviu
Rebreanu isi demonstreaza virtutiile de sinteza estetica, construind o izbanda a
prozei romanesti junimiste.