Sunteți pe pagina 1din 5

„Sărbătoarea Abecedarului”

1.: Dragi bunici, iubiţi părinţi, noi, nepoţii şi fiii dumneavoastră, elevi în clasa I A, v-am invitat aici să
ne vedeţi după un an şcolar la Sărbătoarea Abecedarului.
- Bine aţi venit la sărbătoarea noastră!

Cântec: Iată suntem gata

2. : Vrem, dar, astăzi împreună 3. Iată că din viaţa noastră


Să sărbătorim Înc-un an a mai trecut
Prima noastră bucurie Ne privim şi fără voie,
Căci şi noi muncim. Observăm c-am mai crescut.

4 : Suntem tare bucuroşi 5 : Taine nu mai are,


C-a sosit momentul Primul prag către lumină
Învăţând sârguincios L-am trecut toţi bucuroşi,
Să ştim alfabetul. Cea mai frumoasă amintire,
Ne va fi uşor de-acum Pe care o păstrăm cu drag,
În continuare E ziua-n care întâia oară
Pentru noi abecedarul. Noi am păşit al şcolii prag.

6: Când treceam pe lângă şcoală, 7. Pe urmă, zi de zi am mers la şcoală,


Mama deseori spunea: Atâtea lucruri noi am învăţat
- Ai să-nveţi şi tu aicea Ne-am întrecut cu timpul care zboară
Într-o zi fetiţa mea! Şi iată: abecedarul noi l-am terminat.
- Când? – o întrebam pe mama,
Curioasă foarte tare.
Ea mă mângâia, zâmbindu-mi:
- Într-o zi … când vei mare.

Cântec: „Ora-i de plecat la şcoală”

8: Parcă mai ieri păşeam pe poarta şcolii 9: Şi-n jurul nostru ne uitam miraţi,
Cu paşi neştiutori şi cu sfială, Căci eram cei mai mici dintre copii
Alături de-o armată de copii Şi-abia de ne-am găsit şi noi un loc
Veniţi şi ei întâi şi-ntâi la şcoală. Printre atâţia prichindei zglobii.

10: O doamnă a citit apoi o listă 11: Şi-aici, pe bănci, ce credeţi? Era darul
Cu cei ce astăzi sunt colegii mei Frumoase cărţi, cum noi nici n-am visat
Şi tot trăgând cu ochiul după mama Şi-n grabă-am răsfoit abecedarul,
M-am dus şi eu în clasă după ei. Atât de nou şi-atât de colorat.

12: M-a învăţat abecedarul 13: Ştiu să scriu cuvântul - mama


Să citesc, să scriu frumos, Căci mereu îl port în gând
Am dezlegat aceste taine Şi din câte-am scris vreodată
Şi acum sunt bucuros. Acesta-mi pare cel mai scump cuvânt.

Cântec: Lângă leagăn

14: Scriu cuvinte, propoziţii 15. Şi-am să-nvăţ şi mai departe,


Şi scriu texte complicate Ca să fiu un bun şcolar,
Ştiu să scriu după dictare Toate tainele din carte
Ştiu să scriu şi după carte. Ca pe cele din abecedar.
16: Dragul meu abecedar, 17. Atâtea semne, parcă fără rost:
Prima carte de şcolar! Ovale, zale, bice, bastonele
Cărticica mea de drag Priveam nedumerit la ele.
Cu ferestre şi cerdac Acum le stăpânesc pe fiecare;
Şi cu foşnet de copac… Prietene îmi sunt şi le iubesc.
Îţi aminteşti? La început
Ce greu a fost?

18. Un pom în clasă am sădit 19: O literă, mică sau mare


Prin munca noastră, iată-l creşte! Le-am strâns tot floare lângă floare!
Şi zi de zi l-am înflorit Azi, pomul nostru-abecedar
Şi ram cu ram, azi ne rodeşte. E plin cu rod de sărbătoare.

20: Aţi aflat? Abecedarul tot l-am terminat 21: Ne-a fost greu?
Şi de-acum tot şcolarul e om învăţat Da! Ştim prea bine
Literele toate, de acum Că n-a fost uşor!
Ne vor fi prietene pe al vieţii drum. Scrisul şi cititul, doar
Nu se prin din zbor.
Cântec: „Dragi părinţi noi alfabetul”
TOŢI: - Ei, cine să fie?
Abecedarul: Bună ziua, dragi prieteni!
TOŢI: - Bună ziua, prietene Abecedar!
Abecedarul: - Vă mai amintiţi de prima zi de şcoală? TOŢI: - Da, da!
Abecedarul: Eraţi voioşi şi prea nerăbdători
Să dezlegaţi mai iute taina slovei,
Să nu mai fiţi neştiutori
În meşteşugul scrisului şi-al vorbei.
V-aţi străduit cu toţii. Pot să spun
Că-n clasa voastră am lucrat cu drag
Chiar de-a sosit şi clipa despărţirii,
Eu cred că rău nu-i pare nimănui
Căci pentru voi eu nu mai am secrete:
Sunt azi la îndemâna orişicui.
TOŢI: - Aşa e, aşa e!
Abecedarul: Eu socot că este timpul să vedem ce-aţi învăţat.
22: Ştim poveşti, poezii, jocuri, ghicitori şi snoave.
Ba-ţi putem aduce-n dar
Tot ce e-n abecedar.
Abecedarul: Bravo! Bravo! Dar … ia staţi!
Nu cumva vă lăudaţi?
TOŢI: Nu, nu!
Abecedarul: Ei, atunci eu vă ascult!
23: Ne-am luptat cu abecedarul
Ca nişte voinici,
Dar acum, ce bucurie!
Literele mari şi mici
Le cunoaştem toţi prea bine.

Cântec:Azi am să cânt singurică. Asta-s eu şi sunt voinică, Multe lucruri m-au uimit.
Cine-a zis că eu sunt mică? Când la şcoală am venit, Silitoare eu am fost.
Clasa-ntâi am terminat, Nu-mi mi ziceţi că sunt mică. Să mă laud n-are rost,
Lucruri multe-am învăţat: Ştiu acum ca să citesc, Dar vă spun că bucuroasă-s
Ştiu cuvinte, propoziţii Şi-ncă multe lucruri bune Ca şi mama!
Vă daţi seama! Vă daţi seama!
24: Multe ştiu c-am învăţat,
Zi de zi am adunat. 25: Haideţi să vă spun povestea
Altele vin mai departe Cu un tren de mari păpuşi
Dacă vreau să învăţ carte Cu vagoane, o splendoare
Mult succes şi vouă-acum Ce prin clase-s trase-ncet
Şi spor în toate! De-o locomotivă, care se numeşte Alfabet.

26. Atenţie! Sosesc literele alfabetului! 27. „A” e litera dintâi,


Iat-acum, ce bucurie! Pentru carte căpătâi
Literele mari şi mici Aţă, ac, alune, aer
Le cunoaştem toţi prea bine Multe vorbe-ncep cu ea.
Şi vom arăta,
La ce-i bună fiecare
Hai, litera A!

Cântec: A, a, a! Acum e vară, da! Păsărele ciripesc, Şcolarii scriu şi citesc. A, a, a! Acum e vară, da!

28. Eu sunt litera „Ă”! 29. Sunt Ă din a!


Sunt soră cu litera A, Şi nu de mult am căpătat cinste
Dar rar mă veţi afla Un loc de seamă-n unele cuvinte.
La începutul vorbelor. Că mă mai cert cu î din i, e drept,
Eu stau la mijloc sau mai des Dar pân-la urmă ne-mpăcăm în alfabet
La urma lor. Şi cu mândrie tuturor vă spun:
Dar, staţi, că mai am o soră, iată! Cu ine scrieţi şi cuvântul drag: român!

30. Sunt litera B! 31. Cărţi, creioane şi caiete,


Mă vedeţi? Eu nu sunt mică, Clasă, călimară, crete,
Sunt o literă…voinică; Spuneţi, care bun şcolar
Cu mine-ncep a scrie Ca să scrie astea toate
Şi belşug şi bucurie S-ar putea gândi măcar,
Şi mai începe…ia să văd, ghiceşti? Să mă lase la o parte.
Numele Capitalei…Bucureşti!

32. După C urmează D, adică eu! 33. După D urmează E


Am tăiat un măr în două Care-i ca un pieptene,
Şi ce credeţi c-am aflat? Pot să scriu acum cu el:
Jumătăţile-amândouă „Ene e elev model.”
Într-un D s-au preschimbat.
Îl descopăr în cuvinte:
Doină, dulce, dar, doi, dinte.

Cântec: Eu sunt numai un copilaş

34. Şi pe F l-am învăţat,


În caiet l-am desenat,
El cu E se înrudeşte,
Doar un dinte îi lipseşte.
Pot citi de-acum: fetiţă,
Fir, foc, foarfece, furculiţă.

Abecedarul: Bravo, copii! Aţi spus literele-o parte,


Dar să mergem mai departe
Să ne spuneţi tot concret, ce urmează-n alfabet.
35. Eu, litera G! Cum arăt? 36. Am venit să mă prezint
Undiţă după figură Şi în horă să mă prind,
Ţine-un peştişor în gură! Litera H mă numesc
Eu cu G am scris aseară: Şi la horă vă poftesc.
Gamă, greieraş şi gară.

Cântec: „Când primăvara va veni”

37. Eu sunt I, precum vedeţi, 38. Eu sunt Î din i, să ştiţi


Poate sunt cam îndrăzneţ În întreceri mă găsiţi,
Însă am un vis măreţ, Însă acum mă cam tem
Vreau să fiu inventator C-am pierdut prea mult teren,
Şi de-aceea-nvăţ de zor. Întrecându-mă, aşa,
Cu surata â din a.

39. I să fie? N-aţi ghicit, 40. L mereu tot vrea să spună


Are-un capăt îndoit! Că e cel dintâi din Lună.
Îl asemenea cu-n baston Chiar dacă-l găseşti mata
Înălţat înspre plafon Şi-n lămâie şi-n lalea!
În cuvinte are-un loc:
Jucărie, cojoc, joc.

41. Aşezate cum se cere- Cântec: Cine vă iubeşte

Vârf la vârf – două echere,


Este M, de bună seamă,
De la muzică, mână, mamă.

42. Din trei linii am făcut 43. „O” e litera mai plină
Un „N”, însă l-am pierdut Parcă-i roată de maşină!
Printre nuci şi jucării, „O” e chipul oului,
Noi şi noi năzdrăvănii! Şi e gras de felul lui.
Vreţi să-l scoateţi voi, copii?

44. „P” e i cu pălărie; 45. „R” este un P cu frac.


Pentru cine o citeşte Roabă, rană, raţă, rac
P-i pisică, pară peşte. Ramă, râu şi-alte cuvinte
Îl pun pe R înainte.
Abecedarul: Voi ştiţi să jucaţi Alunelul?

46. „S” e-n sală, sere, soare; 47. Trecem, copii, mai departe,
Chiar şi doamna învăţătoare Pentru că, la noi în carte
Când un „s” lung ea şopteşte Lângă s, „Ş” şade bine:
Repede ne potoleşte! Şapte, şoricel, şarade.
Ascultaţi-mă pe mine: sss!
Este bine?
Toţi: nu e bine! Nu e bine!

48. Două linii precum vezi 49. „Ţ” e litera vioară,


Dacă ştii să le aşezi Care spune cu drag: ţară!
Ai în faţă „T” din ton Sau zice la o adică
De la tren şi telefon. „Hai şi tu la Ţăndărică!”
Dar vezi că îţi poate spune
Taci şi-ascultă-mă pe mine!
50. „U” e foarte curios, 51. Mai avem un colţ de stea
E un „n” întors pe dos, Însă nu-i la fel ca „A”.
Urs, urare, uriaş, Litera cu vârfu-n jos
Univers, umor, unchiaş: Este „V”. Scrieţi frumos!
Ca să-i placă: Ura! Ura! Ura!

52. Forfecuţa de pe foaie 53. Ultima din alfabet


Nici nu-nţeapă, nici nu taie! Este chiar litera”Z-et”
Este „X” şi dacă ştii Zar, ziare, zăpuşeală,
Litera aşa s-o scrii, Acum, în final de şcoală
Ai să fii de-aici-nainte O vorbă să vă mai zic
Dat exemplu la copii: Înainte de plecare:
Ce deştept şi ce cuminte! Să-mi trimiteţi fiecare
O scrisoare într-un plic,
Să văd cum aţi învăţat
Alfabetul prezentat.
Abecedarul: Şi-acum, spuneţi-mi, copii, ce e alfabetul oare?
Şir de puişori în soare?
Stolul alb de porumbei?
Sau, pe câmp, turmă de miei?
Licurici sunt ori mărgele
Literele subţirele?
Ce e alfabetul? Ce e?

54. Alfabetul e o floare 55. Ia priviţi! Numerele înşirate


Cu petale de consoane şi vocale Parcă-s nişte nestemate
E un spic… cu multe ace… Hai copii să-nvăţăm
Ce-n litere se desface. Cum să numărăm.
Acesta este alfabetul!
Putem spune, aşadar:
Rămâi cu bine Abecedar! (toţi)

Cântec: „Numărăm până la trei”

Abecedarul: De munca voastră, dragi copii, Şi pentru că un an întreg


Azi mulţumit mă socotesc Noi am muncit cu hărnicie
Succese mari şi bucurii Odată cu sosirea verii
În viitor eu vă doresc. Vacanţa aşteptăm să vie.

56. Mame, taţi, fraţi, verişori!


Nu am fost şovăitori!
Poate ne trimiteţi flori!
Am trecut, încet-încet,
De la A, până la Z,
Prin întregul Alfabet-
Fără chin şi pauze.
Merităm aplauze.

Cântec: Ceasul sună de plecare, La revedere