Terorismul Principala caracteristic a terorismului este intimidarea prin violen, mijloacele folosite fiind extrem de variate, incluznd rpirea

de persoane, luarea de ostatici, asasinatul, execuiile sumare, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea cilor ferate sau a unor instalaii industriale ori a mijloacelor de telecomunicaii, ruperea unor diguri, otrvirea apei potabile (a rurilor, fntnilor sau rezervoarelor de ap), producerea unor boli contaginoase, executarea de bombardamente etc. Terorismul La metodele tradiionale s-au mai adugat i noi forme, cum ar fi atentatele contra efilor de state, atacurile misiunilor diplomatice i a diplomailor, atentate mpotriva personalitilor politice sau a unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor instituii publice sau ntreprinderi comerciale, a avioanelor, a forelor de ordine .a. n raport cu scopurile pe care i le propun autorii actelor de terorism, precum i de obiectul sau urmrile unor asemenea acte, terorismul poate s constituie o infraciune de drept comun cnd prin aceasta se urmrete realizarea unui avantaj material ori cu titlu personal, cum ar fi executarea de fonduri sau rzbunarea, dar poate lua i forma unei crime politice, cnd urmrete s complice sau s determine ruperea relaiilor dintre state, s nlture anumii lideri politici, inclusiv efi de state, devenii indezirabili unor cercuri politice, s influeneze prin intimidare politica general a unor state sau poziia pe care acestea urmeaz s o adopte n soluionarea unor probleme concrete, s impun o doctrin politic ori o anumit form de organizare a statului, n aceast ultim categorie ncadrndu-se i terorismul de stat, constnd n acte de violen i agresiune exercitat de un guvern sau de o for politic conductoare ntr-un stat mpotriva membrilor propriei societi, dar i, n anumite cazuri, mpotriva micrilor de eliberare naional a unor popoare subjugate. Terorismul Necesitatea elaborrii unei Convenii internaionale pentru universalizarea reprimrii terorismului a fost abordat, n 1926, la iniiativa Romniei n cadrul Societii Naiunilor. Iar un proiect al Conveniei pentru instituirea unei Curi penale internaionale mpotriva terorismului a fost elaborat de eminentul jurist romn Vespasian V. Pella n 1935 i prezentat Societii Naiunilor. Statele pri la Convenia pentru prevenirea i reprimarea terorismului din 1937 se angajau s previn i s reprime activitile de acest gen, s-i dea reciproc concursul n acest sens, astfel, se reafirm principiul de drept internaional dup care este de datoria oricrui stat s se abin el nsui de la orice fapt destinat a favoriza activitile teroriste ndreptate mpotriva altui stat i s mpiedice actele prin care acesta se manifest. Terorismul a fost una din problemele aflate frecvent pe ordinea de zi a Adunrii Generale a ONU care a adoptat n acest sens Rezoluia 303 (XXVII) din 18 decembrie 1972 prin care se recomand adoptarea de urgen a unor msuri de combatere a terorismului, intensificarea cooperrii internaionale n acest domeniu. Cu regret, pn n prezent, nu s-a reuit s se realizeze o reglementare internaional multilateral care s se refere i s incrimineze n mod expres actele de terorism.

Rezumat referat Terorismul

Terorismul Notiunea de terrorism este cunoscuta omenirii de la inceputul istoriei, dar in istorie acest termen a aparut dupa revolutia franceza din 1789. In secolul XX terorismul international savarsit in timp de pace a luat o amploare deosebita. Principala caracteristica a terorismului este intimidarea prin violenta, mijloacele folosite fiind extrem de variate, incluzand rapirea de persoane, luarea de ostatici, asasinatul, executiile sumare, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea cailor ferate sau a unor instalatii industriale ori a mijloacelor de telecomunicatii, ruperea unor diguri, otravirea apei potabile (a raurilor, fantanilor sau rezervoarelor de apa), producerea unor boli contaginoase, executarea de bombardamente etc. La metodele "traditionale" s-au mai adaugat si noi forme, cum ar fi atentatele contra sefilor de state, atacurile misiunilor diplomatice si a diplomatilor, atentate impotriva personalitatilor politice sau a unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor institutii publice sau intreprinderi comerciale, a avioanelor, a fortelor de ordine s.a.

In raport cu scopurile pe care si le propun autorii actelor de terorism, precum si de obiectul sau urmarile unor asemenea acte, terorismul poate sa constituie o infractiune de drept comun cand prin aceasta se urmareste realizarea unui avantaj material ori cu titlu personal, cum ar fi executarea de fonduri sau razbunarea, dar poate lua si forma unei crime politice, cand urmareste sa complice sau sa determine ruperea relatiilor dintre state, sa inlature anumiti lideri politici, inclusiv sefi de state, deveniti indezirabili unor cercuri politice, sa influenteze prin intimidare politica generala a unor state sau pozitia pe care acestea urmeaza sa o adopte in solutionarea unor probleme concrete, sa impuna o doctrina politica ori o anumita forma de organizare a statului, in aceasta ultima categorie incadrandu-se si terorismul de stat, constand in acte de violenta si agresiune exercitata de un guvern sau de o forta politica conducatoare intr-un stat impotriva membrilor propriei societati, dar si, in anumite cazuri, impotriva miscarilor de eliberare nationala a unor popoare subjugate. Necesitatea elaborarii unei Conventii internationale pentru universalizarea reprimarii terorismului a fost abordata, in 1926, la initiativa Romaniei in cadrul Societatii Natiunilor.
INTRODUCERE(DESPRE TERORISM IN GENERAL) Notiunea de terrorism este cunoscuta omenirii de la inceputul istoriei, dar in istorie acest termen a aparut dupa revolutia franceza din 1789. In secolul XX terorismul international savarsit in timp de pace a luat o amploare deosebita. Principala caracteristica a terorismului este intimidarea prin violenta, mijloacele folosite fiind extrem de variate, incluzand rapirea de persoane, luarea de ostatici, asasinatul, executiile sumare, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea cailor ferate sau a unor instalatii industriale ori a mijloacelor de telecomunicatii, ruperea unor diguri, otravirea apei potabile (a raurilor, fantanilor sau rezervoarelor de apa), producerea unor boli contaginoase, executarea de bombardamente etc. La metodele traditionale s-au mai adaugat si noi forme, cum ar fi atentatele contra sefilor de state, atacurile misiunilor diplomatice si a diplomatilor, atentate impotriva personalitatilor politice sau a unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor institutii publice sau intreprinderi comerciale, a avioanelor, a fortelor de ordine s.a. In raport cu scopurile pe care si le propun autorii actelor de terorism, precum si de obiectul sau urmarile unor asemenea acte, terorismul poate sa constituie o infractiune de drept comun cand prin aceasta se urmareste realizarea unui avantaj material ori cu titlu personal, cum ar fi executarea de fonduri sau razbunarea, dar poate lua si forma unei crime politice, cand urmareste sa complice sau sa determine ruperea relatiilor dintre state, sa inlature anumiti lideri politici, inclusiv sefi de state, deveniti indezirabili unor cercuri politice, sa influenteze prin intimidare politica generala a unor state sau pozitia pe care acestea urmeaza sa o adopte in solutionarea unor probleme concrete, sa impuna o doctrina politica ori o anumita forma de organizare a statului, in aceasta ultima categorie incadrandu-se si terorismul de stat, constand in acte de violenta si agresiune exercitata de un guvern sau de o forta politica conducatoare intr-un stat impotriva membrilor propriei societati, dar si, in anumite cazuri, impotriva miscarilor de eliberare nationala a unor popoare subjugate. Necesitatea elaborarii unei Conventii internationale pentru universalizarea reprimarii terorismului a fost abordata, in 1926, la initiativa Romaniei in cadrul Societatii Natiunilor. Iar un proiect al Conventiei pentru instituirea unei Curti penale internationale impotriva terorismului a fost elaborat de eminentul jurist roman Vespasian V. Pella in 1935 si prezentat Societatii Natiunilor. Statele parti la Conventia pentru prevenirea si reprimarea terorismului din 1937 se angajau sa previna si sa reprime activitatile de acest gen, sa-si dea reciproc concursul in acest sens, astfel, se reafirma principiul de drept international dupa care este de datoria oricarui stat sa se abtina el insusi de la orice fapt destinat a favoriza activitatile teroriste indreptate impotriva altui stat si sa impiedice actele prin care acesta se manifesta. Terorismul a fost una din problemele aflate frecvent pe ordinea de zi a Adunarii Generale a ONU care a adoptat in acest sens Rezolutia 303 (XXVII) din 18 decembrie 1972 prin care se recomanda adoptarea de urgenta a unor masuri de combatere a terorismului, intensificarea cooperarii internationale in acest domeniu. Cu regret, pana in prezent, nu s-a reusit sa se realizeze o reglementare internationala multilaterala care sa se refere si sa incrimineze in mod expres actele de terorism. E de mentionat totusi succesele obtinute in plan regional, in acest domeniu, adoptarea in cadrul Organizatiei Statelor Americane, la 2 februarie 1971,la Waschington, aConventiei pentru prevenirea sau reprimarea actelor de terorism care iau forma delictelor contra persoanelor ca si a extorcarilor conexe acestor delicte, daca asemenea acte au repercusiuni internationale, intrata in vigoare in 1977 si adoptarea Conventiei europene asupra terorismului la 10 noiembrie in cadrul Consiliului Europei. In legatura cu combaterea si incriminarea

terorismului, la momentul dat, pot fi invocate de asemenea urmatoarele conventii internationale: Conventia cu privire la prevenirea si reprimarea infractiunilor comise contra persoanelor ce se bucura de protectie internationala, inclusiv agentii diplomatici, adoptata de Adunarea Generala prin Rezolutia 3166 (XXVIII) din 14 decembrie 1973, Conventia internationala impotriva luarii de ostateci, adoptata la 17 decembrie 1979 de Adunarea Generala la Haga din 10 decembrie 1970, privind reprimarea capturarii ilicite de aeronave si prin Conventia privind reprimarea actelor ilicite indreptate impotriva securitatii aviatiei civile semnata la 23 septembrie 1971, la Montreal.Actele de terorism savarsite impotriva lui Aldo Moro in Italia, sau cele savarsite de Brigazile Rosii, Mafia, sau cel impotriva lui Olaf Palme in Suedia s.a. au fost calificate ca infractiuni de drept comun. Pe cand actele de terorism comise la Jocurile Olimpice din 1974, desfasurate in R.F.Germana, sau atacurile de la New Yorck si Wachington din 11 septembrie 2001 sunt calificate ca infractiuni internationale. Calificare unui act de terorism international are loc numai atunci, cand, autorul sau victima sa nu fie cetateni ai statului pe teritoriul caruia s-a comis actul,sau ca autorul sa fi refugiat dupa comiterea actului pe teritoriul altui stat si, ca prin actul comis, sa se afecteze interesele mai multor state. Una din formele de terorism care se detaseaza prin frecventa sa si mai cu seama prin consecintele sale asupra raporturilor interstatale este terorismul politic .In ziarul Iuridicescaia gazeta nr.9 din 1991 se scria, ca in prezent in lume actioneaza peste 500 de organizatii si grupari teroriste de diferite orientari. In ultimii 10 ani de ele au fost savarsite 6500 de acte de terorism international, in urma carora au cazut victime peste 5000 de persoane, iar numarul ranitilor fiind de peste 12000 de persoane. In prezent, raspunderea internationala este o institutie unanim recunoscuta fiind angajata nu numai in cazul declansarii unui razboi de agresiune ci si in situatiile de recurgere la represalii, interventie militara. Cu prilejul dezbaterilor asupra principiilor de la Nurnberg, cat si in timpul elaborarii conventiei cu privire la prevenirea si reprimarea crimei de genocid s-a discutat problema crearii unei instante penale internationale cu caracter permanent. Prin Rezolutia 260 A/III din 9 decembrie 1948 Adunarea Generala a ONU a cerut Comisiei de drept international sa-si dea avizul asupra oportunitatii si posibilitatii crearii unui organ judiciar international care sa judece persoanele vinovate de comiterea crimei de genocid sau de alte crime, care ar intra in competenta sa potrivit conventiilor internationale. In cea de-a doua sesiune a sa din 1950 Comisia de drept international si-a dat avizul favorabil, considerand ca este oportun si posibil crearea unui asemenea organ. In decembrie 1950, Adunarea Generala a ONU a creat prin Rezolutia 489/V, un comitet special, denumit "Comitetul de la Geneva" alcatuit din reprezentanti a 17 state membre cu misiunea de a elabora propuneri, referitoare la crearea unei Curti penale internationale permanente, precum si statutul ei. In iunie 1992 la cea de-a VII sesiune a Adunarii Generale a ONU a dezbatut proiectul de statut al Curtii. Conform rezolutiei 687/VII a Adunarii Generale a ONU din 1953 a fost creat un nou Comitet,"Comitetul 1953", care a prezentat un proiect de statut al Curtii revizuit ce prevedea: crearea unei Curti penale internationale pe baza unei Conventii; Curtea urma sa aiba un caracter permanent si autonom si o competenta materiala (de a judeca crime internationale) si personala (jurisdictia se aplica persoanelor fizice din diferite state, deci Curtea nu se putea sesiza ex-officia); Curtea era investita cu puterea de a aplica pedepse; functia de avizare era incredintata unei comisii desemnata ad-hoc pentru fiecare caz in parte, care era compusa din 15 membri prezenti din statele parti la statut; pe langa Curte era prevazut si un "Comitet de gratiere" alcatuit din cinci membri.Proiectul de statut mai prevede si crearea de fiecare stat a unor tribunale speciale pentru judecarea crimelor internationale.Mai apoi, ideea crearii Curtii internationale penale a fost abandonata, deoarece o serie de state i-au adus critici serioase, considerand statutul Comisiei de drept international drept un pas inapoi fata de tribunalul de la Nurnberg, iar pe de alta parte, pentru ca din punct de vedere procedural, problema a fost conexata cu cea a proiectului de Cod a crimelor contra pacii si omenirii si cu definitia agresiunii. Pana la 1989 aceasta problema nu a mai figurat pe ordinea de prioritati a Natiunilor Unite.In urma actelor de cruzime si bestialitatile savarsite de toate partile combatante in conflictul care l-au opus sarbii, croatii si musulmanii de pe teritoriul fostei Iugoslavii dupa 1991 a determinat Consiliul de Securitate a ONU sa creeze "Un tribunal international pentru a judeca persoanele prezumate responsabile de violarile grave ale dreptului international umanitar comise pe teritoriul fostei Iugoslavii dupa 1991", Rezolutia 827 din 25 mai 1993(Crearea tribunalului international special pentru fosta Iugoslavie in Haga). Un an, mai tarziu la 1995, Consiliul de Securitate a extins jurisdictia Tribunalului astfel incat sa acopere si genocidul din Rwanda (Crearea tribunalului international special pentru Rwanda in Arusa). Acest tribunal este primul organism judiciar international de acest fel, creat dupa infiintarea, la incheierea celui de-al doilea razboi mondial, a tribunalelor de la Nurnberg si Tokio, pentru crime de razboi. In 1996 a fost instituita comisia pentru fondarea Tribunalului Penal International. Intre 15 iunie si 17 iulie 1998 a avut loc Conferinta de la Roma a Statelor, prin care a fost adoptat Statutul de la Roma a Curtii Penale Internationale. Prin semnarea Statutului de la Roma comunitatea mondiala a luat decizia privind crearea Curtii Penale Internationale permanente , care are ca scop - ancheta, retinerea,invinuirea si daca e dovedita vina, pedepsirea criminalilor de razboi, vinovati de comiterea crimelor grave impotriva drepturilor omului, - cu ajutorul acestui instrument va fi pus capat nepedepsirii crimelor de razboi. Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite Cofi Anan a numit semnarea Statutului de la Roma Dar al sperantei pentru generatiile viitoare si un enorm progres in calea universalizarii drepturilor omului

si a sistemului de drept, Posibilitatea, pe care a avut-o candva umanitatea, de a termina cu cultura nepedepsirii a devenit reala ca niciodata. Nu avem dreptul sa nu ne folosim de ea.Preambulul Statutului de la Roma aminteste, ca in ultimii o suta de ani milioane de copii, femei si barbati au devenit victimele unor atrocitati incredibile, care au zguduit constiinta umanitatii. Aceste grave crime prezinta un pericol pentru pacea, securitatea si bunastarea generala si ca cele mai serioase crime, ce trezesc ingrijorarea intregii comunitati, nu trebuie sa ramana nepedepsite. De competenta Curtii Penale Internationale tin urmatoarele crime: genocidul (art.6 al Statutului de la Roma) - actiunile savarsite cu intentia de nimicire partiala sau completa a unui oarecare grup national, etnic, rasial sau religios ca atare; Crimele contra umanitatii (art.7) - actiunile savarsite in cadrul atacurilor in masa sau sistematice asupra oricaror persoane civile, daca asemenea atacuri se savarsesc in mod intentionat; Crime de razboi (art.8) - incalcarea grava a Conventiilor de la Geneva de la 12 august 1949 atat in conflictele interne, cat si cele externe; agresiunea .Judecatii i-a fost atribuit un organ de invinuire, care e in drept sa initieze ancheta si sa efectueze procedura pe dosar, fara sanctiunile unui stat sau altui stat sau ale Consiliului Securitatii ONU - in cazurile, cand crima este savarsita pe teritoriul statului ce a ratificat Statutul de la Roma Actele de terorism reprezinta diferite actiuni de violenta, prin care persoane sau grupuri de persoane: atenteaza la viata si la integntatea corporala sau bunurile unor demnitari, personalitati politice, a membrilor de familie ai acestora; savarsesc asemenea acte, impotriva unor grupari politice, organizatii sociale, institutii, grupuri de persoane reunite, in mod organizat sau aflate, in mod intamplator, in locuri sau localuri publice sau private. Daca asemenea acte sunt indreptate contra ordinii internationale, atunci ele pun in pericol relatiile internationale, constituie o amenintare directa impotriva pacii, pot crea tensiuni si inrautati relatiile dintre state, produc instabilitate intr-o anumita zona geografica ori situatii de confruntari si-n orice caz, prejudiciaza climatul international. Scopul urmarit, prin aceste acte, este sa atraga atentia lumii asupra existentei teroristilor si 147 obiectivelor lor ori sa traga foloase materiale (asasinate si rapiri de persoane in vederea rascumpararii, incendieri si distrugeri etc.). In perioada care a trecut, au fost comise actiuni teroriste, indreptate impotriva sefilor de stat, de guvern sau a altor oameni politici, institutii ori impotriva unor grupuri de persoane refugiate pe teritoriul unor state straine; daca asemenea actiuni sunt savarsite cu ajutorul, incuviintarea sau stiinta altor state, aceste acte constituie terorism de stat. Conducerile statelor care practica terorismul, poarta o grava raspundere, nu numai pentru victimele pe care le fac si pentru consecintele care se pot declansa, dar se fac vinovate si de violarea dreptului intemational. Juristii considera ca actiunile teroriste sunt indreptate impotriva ordinii juridice interne din statele respective, dar ele constituie, in ace-lasi timp, si o infractiune internationala. In fata unui asemenea pericol care, in secolul nostru a devenit un adevarat flagel, statele au luat o atitudine neta de respingere si hotararea de a-1 reprima, colaborand intre ele in acest scop. Mijlocul principal de combatere, la nivel international, a terorismului il constituie numeroasele conventii incheiate si documente adoptate in acest scop. Prin Conventia pentru prevenirea si reprimarea terorismului (Geneva, 1937, adoptata in urma atentatului ucigas de la, Marsilia), statele s-au angajat sa pedepseasca persoanele vinovate pentru: atentatele impotriva sefilor de stat si a altor persoane care ocupa functii in stat; faptele care pun in pericol mai multe vieti omenesti; acte diversioniste asupra bunurilor private si de stat; pastrarea sau aprovizionarea cu arme si alte mijloace teroriste; falsificarea si introducerea de pasapoarte si alte documente false; pregatirea de acte teroriste s.a. Dupa cel de al doilea razboi mondial, terorismul a cunoscut o extindere si o agravare, mai ales, din cauza tentei politice care i s-a dat si a implicarii unor state in asemenea actiuni. Drept urmare, au fost adoptate un numar de conventii, dintre care unele se refera la combaterea terorismului practicat contra sefilor de stat si a altor persoane oficiale, altele pentru a asigura securitatea in domeniul navigatiei aeriene si a navigatiei maritime. In acest sens: -Conventia asupra prevenirii si pedepsirii crimelor impotriva persoanelor protejate pe plan international, inclusiv agentii diplomatici (adoptata de Adunarea generala O.N.U., in 1973). Statele-parti sunt

tinute sa incrimineze, in dreptul lor intern, comiterea, cu intentie, a urmatoarelor fapte: uciderea, rapirea sau alt act asupra persoanei sau libertatii unei persoane protejate pe plan international; un atac violent asupra sediului oficial, locuintei private sau mijloacelor de transport ale unei persoane protejate pe plan international, de natura sa puna in pericol persoana sau libertatea sa s.a2. -Conventia impotriva luarii de ostatici (adoptata la O.N.U. in 1979) prevede ca, cel care sechestreaza o persoana sau o retine si o ameninta sa o omoare, o va rani sau continua sa o retina pentru a constrange un stat, o organizatie internationala, o persoana fizica sau morala, sa indeplineasca un act ori sa se abtina de la acesta, ca o conditie a punerii in libertate a ostaticului, comite infractiunea de luare de ostatici (art. 1). Statele sunt obligate sa pedepseasca asemenea infractiuni, corespunzator gravitatii lor. Statul, pe teritoriul caruia, se afla prezumtivul infractor, il va retine si va lua masuri pentru urmarirea si finalizarea procedurilor penale impotriva lui; daca nu-1 extradeaza, este obligat sa-1 supuna urmaririi penale si sa-1 judece, ca pentru o infractiune cu caracter grav (art. 8). - Conventia internationala impotriva recrutarii, folosirii, finantarii si instruirii de mercenari (adoptata in cadrul O.N.U., in 1989) defineste infractiunea ca, fiind fapta de a recruta, folosi, finanta sau instrui mercenari care participa direct la ostilitati sau la acte planuite de violenta. Statele vor sanctiona asemenea infractiuni si vor coopera intre ele, pentru prevenirea si pedepsirea lor. - Conventia privind securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat (New York, 1994) a fost adoptata din cauza atacurilor deliberate impotriva personalului si din preocuparea statelor de a asigura securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat. In conformitate cu prevederile acestei conventii, statele parti vor lua toate masurile necesare, pentru a asigura securitatea personalului Natiunilor Unite si a celui asociat, vor adopta masurile necesare pentru a-l proteja, in cazul in care acesta se va afla desfasurat pe teritoriul lor, impotriva urmatoarelor infractiuni, comise in mod intentionat: crima, rapire sau orice atac asupra persoanei sau libertatii vreunui membru al personalului Natiunilor Unite sau al personalului asociat; atac violent asupra localurilor oficiale, resedintei personale sau mijloacelor de transport ale unui membru al acestora, de natura a-i periclita persoana, sau libertatea sa; amenintarea cu efectuarea unui astfel de atac, pentru a constrange o persoana fizica sau juridica de a realiza,sau de a se abtine de la realizarea unui act oarecare; incercarea de a comite un astfel de atac, precum si participarea in calitate de complice, organizarea sau ordonarea comiterii unui asemenea atac. Asemenea actiune este considerata, de catre fiecare stat parte, ca o infractiune in raport cu propria sa legislatie interna, fiecare stat pedepsind, in mod adecvat, aceste infractiuni, cu luarea in considerare a gravitatii lor (art. 9). Sunt prevazute si regulile, dupa care fiecare isi determina competentele sale asupra acestor infractiuni (art. 10), precum si masuri pentru asigurarea urmaririi penale sau a extradarii autorilor prezumtivi (art. 13-15) Pentru asigurarea securitatii in domeniul aviatiei civile, au fost adoptate: - Conventia referitoare la infractiuni si la anumite alte acte savarsite la bordul aeronavelor (Tokio, 1963), prin care se prevede obligatia statelor de a pedepsi infractiunile, precum si alte acte care pun in pericol securitatea aeronavelor sau a persoanelor si bunurilor aflate la bord, ordinea si disciplina pe o nava, aflata in zbor sau pe suprafata marii libere sau altei zone care nu face parte din teritoriul unui stat; competent sa sanctioneze asemenea fapte este statul de inmatriculare a navei.

Globalizarea - terorismul
trimis la data: 2010-10-24 de catre: Gorgoi Ramona Nicoleta Raporteaza o eroare

Am ales sa abordez aceasta tema in urma sesizarii situatiei in care , cu predominanta, ne sunt prezentate efectele pozitive ale termenului. Conceptul de globalizare presupune diverse si complexe procese de raportare la spatiul geografic, la dezvoltarea economica etc.Practic, globalizarea inseamna dominatie, libertate si dependenta, uniformitate si miscari libere de bunuri materiale, oameni si idei la scara mondiala, americanizare sau , de ce nu , occidentalizare. Toate acestea derulandu- se in acelasi timp implica automat o reordonare a timpului si a distantei.
Referate similare:

Terorismul Terorismul international Narcoterorismul Istoria terorismului

Nota: 5.85

Nivel: Facultate Dimensiune: 17 kb Downloads: 158

Preview referat Globalizarea - terorismul Globalizarea totala, daca pot exagera dimensiunea fenomenului, ar insemna ca trasaturile locale se confunda cu cele mondiale; lumea intreaga s-ar regasi in fiecare localitate si, concomitent, fiecare localitate, regiune sau natiune se va regasi pe intreg globul. Dupa fraza enuntata mai sus, deducem ca beneficiile sunt strans legate de dezavantajele globalizarii. Pe cale de consecinta, o crestere in diversitate duce la un nou tip de conflicte: cele de nivel local nu se mai leaga de probleme locale, ci privesc din ce in ce mai mult problemele sociale din lumea intreaga. Mai exact: populatia locala si guvernele nu mai detin controlul asupra deciziilor cheie care le vor modela vietile. Astfel suntem dintr-o data expusi unor amenintari ce provin din mediul exterior, totodata avand datoria si responsabilitatea de a eradica eventualele amenintari globale. Desi termenul de globalizare se refera, mai concret, la imbunatatirea relatiilor globale, integrare si interdependenta in aria economica, sociala, tehnologica, culturala, politica, informatica si nu in ultimul rand ecologica, nimeni nu trateaza cu raspundere corespunzatoare procesele conexe precum globalizarea crimei organizate sau a terorismului. Proiectul are scopul de a evidentia necesitatea unui plan de securitate care sa se poate ridica la nivelul amenintarilor vehiculate in acest spatiu fara bariere care ingaduie , uneori chiar incurajand, propagarea unei stari de nesiguranta la nivel mondial. Motivatia mea rezida in chiar perceperea gresita sau partial corecta a opiniei publice in ceea ce priveste uniformizarea la scara mondiala, mai exact la partea cu realizarea integrarii internationale pe palierul militar sau de securitate. Indraznesc sa introduc o digresiune pentru a contura o reactie vizavi de riscurile complexului proces aflat in desfasurare. Secretarul general al ONU, Kofi Annan, sublinia faptul ca globalizarea reprezinta o sursa de provocari pentru umanitate, sugerand o organizare mondiala capabila sa faca fata provocarilor. Revenind acum sa punctez citeva caracteristici esentiale ce fac referire cu precadere la subiectul proiectului. In primul rand trebuie retinut faptul ca fluxul rapid, care uneori genereaza discrepante, de bunuri, servicii, persoane, idei, informatii, tehnologie, armament si actiuni criminale, constituie un palier al globalizarii. Preview referat Terorismul

La conferinta de presa de la Londra, din 20 noiembrie 2003, presedintete Americii si primul ministru englez s-au aratat mai hotarati ca oricand sa lupte impotriva terorismului international, oriunde este nevoie, pentru eradicarea lui. . Inca o data afirmam ca, in confruntarea cu aceasta amenintare, nu exista cale de intoarcere, compromis sau ezitare, declara Tony Blair, adaugand: Vom raspunde la teroare cu o si mai mare sete de a invinge teroarea, iar la discordie, cu toleranta si libertate. Concluzia apartinea presedintelui G.W. Bush: Teroristii vor sa intimideze si sa demoralizeze natiunile libere, dar nu vor avea succes. Este, poate, destul de greu de inteles care sunt pornirile unui atac terorist. De ce sa vrei sa omori? De ce sa vrei sa distrugi ceea ce omenirea a creat? De ce sa vrei sa distrugi o civilizatie, o lume, poate chiat intreaga planeta? Iata intrebari pe care, dupa septembrie 2001, si le pun tot mai des analistii politici, medicii psihiatri, psihologii si de ce nu? chiar simplii oameni care nu pot sa inteleaga care sunt adevaratele porniri ale tuturor actelor de terorism la care asista, neputinciosi. Se pare ca ar fi vorba de actiunea unei gene inca destul de putin studiate, inca destul de putin cunoscute, asa numita gena a agresivitatii . 11 septembrie, 2001 zi de doliu international Dupa cum toata lumea stie, pe 11 septembrie 2001, o mare nenorocire a lovit exact in mijlocul inimii Statelor Unite ale Americii. Oare, putea cineva sa prevada asa ceva? Atunci, intr-o zi care a intrat in istoria moderna a Americii, s-a prabusit simbolul orasului New York; este vorba despre Turnurile Gemene care s-au prabusit, facand zeci de mii de victime. A fost daramat un simbol care trebuia maculat, in numele unui crez, invocat de o mana de fanatici si de cei interesati sa profite de gesturile lor sinucigase. Pentru nemuritorii din turnurile devenite amintire, sensul libertatii n-a fost incrancenarea. Nici actul scelerat datorat unei minti bolnave. Stenogramele ultimelor convorbiri telefonice probeaza luciditatea victimelor. Dorinta lor de a trai si uimirea in fata impacabilei sorti. Apoi TACEREA. America si-a plans compatriotii. Si nu s-a resemnat. Acesta este adevaratul sens al Libertatii. Cateva catrene de-ale lui Nostradamus, fac referire la Cel de-al treilea razboi sau la Multe nenorociri asupra Marelui Oras. Iata un exemplu al modului in care Nostradamus obisnuia sa ascunda ceea ce avea de spus in spatele unor cuvinte caudate: Cand armele si documentele vor fi inchise intr-un peste, Un barbat va iesi din el Care va porni razboi. Flota sa va veni De departe, de pe cealalta parte a marii,()

Traficul ilicit de droguri si terorismul In ultimii ani, flagelul drogurilor reprezint fenomenul cel mai complex, profund i tragic al lumii contemporane, n condiiile n care, anual, miliarde de dolari i sute de mii de oameni sunt angrenai n acest mariaj al morii numit Traficul i consumul ilicit de droguri. n perspectiva anilor viitori, amploarea acestui fenomen este deosebit de ngrijortoare i datorit faptului c nu exist o statistic clar i precis a produciei, traficului, consumului i numrului celor decedai din cauza drogurilor. Traficul ilicit de droguri si terorismul
Referate similare:

Terorismul Influenta drogurilor asupra adolescentilor Droguri Drogurile Despre Droguri

Nota: 8.61

Nivel: Facultate Dimensiune: 638 kb Downloads: 19 Referat Premium

Preview referat Traficul ilicit de droguri si terorismul Traficul ilicit de droguri si terorismul Criminalitatea creat de droguri, prin consecinele sale de ordin social, economic, medical, cultural i politic cauzeaz prejudicii considerabile nu numai intereselor de stat, dar i celor ale societii, ale multor persoane particulare, atenteaz la viaa i sntatea cetenilor, influeneaz n mod demoralizator asupra contiinei i comportamentului oamenilor. ngrijorarea specialitilor n materie (medici, psihologi, sociologi, profesori, ziariti, funcionari din diferite organisme statale, specialiti cooptai n organizaii neguvernamentale) este alimentat, n primul rnd, de mondializarea crescnd a acestei problematici i de tergerea, tot mai rapid, a distinciei, existente ntr-o recent anterioritate, ntre rile productoare, consumatoare i de tranzit. Un exemplu elocvent, din acest punct de vedere, l constituie escaladarea problematicii n Romnia ncepnd cu anul 1990, cnd traficul ilicit i abuzul de droguri au surclasat toate pronosticurile specialitilor, astfel c dintr-o ar de tranzit a devenit una consumatoare de droguri. Traficul ilicit de droguri si terorismul Alarma social nscut din proliferarea, fr precedent, a drogurilor conduce la ideea, deloc mulumitoare, c strategiile de lupt adoptate mpotriva acestui fenomen, n general vorbind, de ctre comunitatea mondial i de Guvernul Romniei, n special, s-au dovedit a fi ineficiente. n prezent, traficul ilicit de droguri este o activitate criminal foarte lucrativ, cu caracter supranaional, care acioneaz n conformitate cu legile economiei de pia, avnd drept scop imediat alimentarea centrelor de consum i, ca finalitate, obinerea unor enorme beneficii, ceea ce presupune,n mod justificat, interesul statului de a-i orienta, n mod ct mai eficient, propria politic n lupta antidrog, pentru aprarea sntii propriilor ceteni i salvarea valorilor socio-morale. Traficul ilicit de droguri si terorismul ns, fiecare stat (ba chiar colectivitile sociale din interiorul unei ri) are anumite particulariti, create de aezarea geografic, de tradiii, religie, cultur i nu n ultimul rnd, de diversitatea i disponibilitatea drogurilor, la un anumit moment dat. Aceste specificiti trebuie corelate cu calitatea msurilor preventive i punitive luate de organele statale cu asemenea atribuiuni. Iat de ce la orientarea politicii noastre, trebuie s se ia n consideraie profilultraficului ilicit de droguri existent pe teritoriul Romniei n raport cu numeroi ali factori. Or, acest lucru presupune, n primul rnd, o atent i complex analiz i concretizare a celor trei vectori care constituie structura fenomenului aflat n discuie i anume: drogul individul societatea Traficul Capitolul 2. ilicit DROGURILE de TERMENI, droguri NOTIUNI I si CRITERII DE terorismul CLASIFICARE

Rigurozitatea tiintific i dorina de evitare a unor inadvertene ne impun ca, in debutul prezentei lucrari, sa facem o prezentare a principalilor termeni de specialitate cu care vom opera i sa explicitam notiunile folosite n legatur cu acetia, in conditiile in care, cu referire la heroina, cocaina, Ecstasy i alii compui cu efecte asemanatoare asupra organismului uman, utilizarea unor termeni precum droguri, stupefiante, substante psihotrope i substane narcotice poate sa genereze confuzii in anumite situatii. Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, (ed. 1996), prin termenul "drog" se intelege o "substanta de origine vegetala, animal a sau minerala care se intrebuinteaza la prepararea unor medicamente i ca stupefiant", termenul "stupefiant" definete o "substan medicamentoasa care inhiba centrii nervoi, provocand o stare de inertie fizica i psihica i care, folosita mult timp, duce la obinuinta i la necesitatea unor doze crescande; substana care, prin folosire repetata, da natere fenomenului de obinuin", termenul "psihotrop, -" se refera la un "medicament cu actiune asupra psihicului", iar termenul "narcotic, -" se refera la o "substan, medicament, care provoac narcoza - stare caracterizat prin pierderea cunotintei, relaxare muscular, diminuarea sensibilitii i a reflexelor, provocat artificial prin aciunea substantelor narcotice asupra centrilor nervoi, n special in interveniile chirurgicale". Definiiile acestor termeni, care n majoritatea situatiilor sunt folosii ca fiind sinonimi, au un caracter general, dar

nu cuprinzator pentru clasa de compui chimici ce face obiectul acestei lucrari, cum de altfel, se va constata din cele ce urmeaz. Primele incercari de abordare unitara la nivel international a domeniului traficului i consumului de droguri - atat in ceea ce privete tenninologia, ct i politica fa de aceste fenomene - dateaza de la inceputul secolului al XX-lea. Astfel, Conferinta de la Shanghai, din 1909, care a reunit treisprezece delegatii ale unor tari implicate activ in comertul cu opiu (SUA, China, Marea Britanie, Franta, Gennania, Italia, Olanda, Portugalia, Austro-Ungaria, Rusia, Japonia, Siam i Persia) i a vizat stabilirea unor criterii privind aceasta activitate. Ulterior, in cadrul Conferintei de la Haga din 1912, au fost stabilite noi reguli privind comertul cu opiu, morfina, cocaina i codeina, fiind acreditata i acceptata ideea necesitatii unui control al utilizarii acestor sub stante in scop medical. La initiativa Societatii Natiunilor (predecesoarea Organizatiei Natiunilor Unite), in anul 1925, are loc Conferinta de la Geneva, in cadrul careia se stabilesc noi reguli privind comeul i utilizarea opiului i a substantelor anterior amintite (printre care, pentru prima data, au fost incluse cannabisul i heroina) i se pun bazele unui "Comitet central permanent" ce urma sa se ocupe cu supravegherea punerii in practica a noilor reguli stabilite. Ulterior, in perioada 1931 - 1953, au avut loc, la nivel international, ase conferine ce au vizat traficul i consumul de droguri, in cadrul acestora incercandu-se abordarea unitara a controlului i a eradicarii fenomenului. Rezultatele acestor demersuri au constituit baza Conventiei Unice Asupra Stupefiantelor, adoptata in data de 30 martie 1961 la New York i modificat prin Protocolul din 1972, care constituie temelia sistemului de control i prohibitie a stupefiantelor. In acest context au fast definiti, pentru prima data, o serie de termeni unanimi acceptati referitori la domeniul vizat. Conventia Natiunilor Unite Asupra Substantelor Psihotrope de la Viena din ailul 1971, largete cadrul institutional privind domeniul i impune o serie de constrangeri administrative legate de comerul i traficul ilicit cu substantele vizate. Conventia Contra Traficului Ilicit de Stupefiante i Substante Psihotrope din 1988, desfaurata sub egida Natiunilor Unite, vine sa intareasca cadrul institutional in domeniu, adaptandu-l la mutatiile survenite. Tot pe aceasta linie a fast adoptat i Regulamentul Nr. 3677 al Consiliului Uniunii Europene din 1990, cu privire la masurile ce vor fi luate pentru impiedicarea deturnarii anumitor substante (precursori chimici) pentru f'abricarea ilicita a stupefiantelor i substantelor psihotrope. In fapt, acestea sunt doar cateva dintre cele mai importante momente ale evolutiilor inregistrate la nivel international pe linia stabilirii unui limbaj comun, mai ales in plan juridic, cu privire la fenomenul traficului i consumului de droguri, deciziile astfel adoptate fiind transpuse in plan legislativ i administrativ de majoritatea tarilor, in conformitate cu specificul i interesele locale i regionale. Cu toate acestea nu se poate vorbi de o terminologie unanim acceptata privind substantele supuse controlului international ce au legatura cu traficul i consumul de droguri, motiv pentru care, in prezenta lucrare, tinand cont i de notiunile ncetenite in limba romana de-a lungul timpului, vom opera cu urmatorii termeni: - drogul - substanta supusa controlului international, sintetizata sau extras prin diverse procedee din produse naturale, cu scopul de a fi utilizat, in afara cadrului medical, in vederea determinarii, in mod voluntar i contient, a unor stri temporare de placere ce au la baza mutatii produse la nivelul functiilor organismului uman; termenul include, practic, toate stupefiantele i substantele psihotrope definite conform Conventiei Unice Asupra Stupefiantelor, adoptat n anul1961 i modificata prin Protocolul din 1972 i Conventia Natiunilor Unite Asupra Substantelor Psihotrope din anu11971; - precursorii chimici - sub stante chimice supuse controlului international, utilizate in mod frecvent in ... Terorismul Principala caracteristic a terorismului este intimidarea prin violen, mijloacele folosite fiind extrem de variate, incluznd rpirea de persoane, luarea de ostatici, asasinatul, execuiile sumare, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea cilor ferate sau a unor instalaii industriale ori a mijloacelor de telecomunicaii, ruperea unor diguri, otrvirea apei potabile (a rurilor, fntnilor sau rezervoarelor de ap), producerea unor boli contaginoase, executarea de bombardamente etc. Terorismul La metodele tradiionale s-au mai adugat i noi forme, cum ar fi atentatele contra efilor de state, atacurile misiunilor diplomatice i a diplomailor, atentate mpotriva personalitilor politice sau a unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor instituii publice sau ntreprinderi comerciale, a avioanelor, a forelor de ordine .a. n raport cu scopurile pe care i le propun autorii actelor de terorism, precum i de obiectul sau urmrile unor asemenea acte, terorismul poate s constituie o infraciune de drept comun cnd prin aceasta se urmrete realizarea unui avantaj material ori cu titlu personal, cum ar fi executarea de fonduri sau rzbunarea, dar poate lua i forma unei crime politice, cnd urmrete s complice sau s determine ruperea relaiilor dintre state, s nlture anumii lideri politici, inclusiv efi de state, devenii indezirabili unor cercuri politice, s influeneze prin intimidare

politica general a unor state sau poziia pe care acestea urmeaz s o adopte n soluionarea unor probleme concrete, s impun o doctrin politic ori o anumit form de organizare a statului, n aceast ultim categorie ncadrndu-se i terorismul de stat, constnd n acte de violen i agresiune exercitat de un guvern sau de o for politic conductoare ntr-un stat mpotriva membrilor propriei societi, dar i, n anumite cazuri, mpotriva micrilor de eliberare naional a unor popoare subjugate. Terorismul Necesitatea elaborrii unei Convenii internaionale pentru universalizarea reprimrii terorismului a fost abordat, n 1926, la iniiativa Romniei n cadrul Societii Naiunilor. Iar un proiect al Conveniei pentru instituirea unei Curi penale internaionale mpotriva terorismului a fost elaborat de eminentul jurist romn Vespasian V. Pella n 1935 i prezentat Societii Naiunilor. Statele pri la Convenia pentru prevenirea i reprimarea terorismului din 1937 se angajau s previn i s reprime activitile de acest gen, s-i dea reciproc concursul n acest sens, astfel, se reafirm principiul de drept internaional dup care este de datoria oricrui stat s se abin el nsui de la orice fapt destinat a favoriza activitile teroriste ndreptate mpotriva altui stat i s mpiedice actele prin care acesta se manifest. Terorismul a fost una din problemele aflate frecvent pe ordinea de zi a Adunrii Generale a ONU care a adoptat n acest sens Rezoluia 303 (XXVII) din 18 decembrie 1972 prin care se recomand adoptarea de urgen a unor msuri de combatere a terorismului, intensificarea cooperrii internaionale n acest domeniu. Cu regret, pn n prezent, nu s-a reuit s se realizeze o reglementare internaional multilateral care s se refere i s incrimineze n mod expres actele de terorism.

Terorismul este n mod esenial o tactic, o form de lupt destinat atingerii unor scopuri politice. Terorismul poate fi nscris n categoria conflictelor de mic intensitate i descris ca un rzboi purtat la limita minim a spectrului violenei, rzboi n care conotaiile politice, economice i sociale joac un rol mai important dect n cazul celui clasic, purtat de puterea militar convenional.
definiie de Frank Carluci (2001) Adugat de Simona Enache Omul se distinge de celelalte vieti deoarece utilizeaz el teroarea nu doar pentru a slbi sau distruge moralul adversarului, ci pentru a submina ordinea social i a obine, astfel, atingerea unor obiective cu caracter politic. [ Bodunescu-Flagelul terorismului internaional, Ed. Militar, Bucureti, 1978, pag 195] Dei societatea se afl la momentul actual ntr-un proces de tranziie, sunt lucruri care vor rmne probabil ntotdeauna neschimbate. Att crima ct i pedeapsa cu moartea sau pedeapsa capital, cum mai este numit, au existat nc din cele mai vechi timpuri. Terorismul este astzi o grav ameninare a pcii i nelegerii ntre popoare! Este una dintre cele mai grave infraciuni ce pune n pericol sigurana i viaa cetenilor folosind violena ilegal mpotriva ordinii de drept.

Prezenta lucrare va ncerca s rspund la urmtoarele ntrebri: ncalc fenomenul terorist , prin natura sa criminal, drepturile omului? Ce ar putea face statul pentru a nltura acest fenomen i implicit riscurile la care sunt supui cetenii? Pentru a afla rspunsul, voi analiza fenomenul terorist, vzut ca un important factor destabilizator al societii. Dac delictele luate n considerare de dreptul penal reprezint o parte dintre violrile normelor de connduit, alte infraciuni a cror repartiie nu se stabilete n faa tribunalului pun n discuie ordinea public i coeziunea social ntr-un mod la fel de amenintor. Acesta este motivul pentru care crima poate fi inclus ntr-un concept care o nglobeaz i o depete: deviana.. [Albert Ogien, 2002, Sociologia devianei, Iai: Polirom, pag 23] E. Durkheim este cel care pune bazele sociologiei devianei, i aduce argumente foarte bune din mai multe lucrri etnografice, constatnd prezena crimei n toate societile. El consider crima ca fiind ceva normal deoarece este imposibil o societate n care ar lipsi. Aceast teorie este contrazis de Tarde, care nu consider crima un fenomen normal al vieii sociale. Criminalul este individul care svrete infraciunea cu un grad ridicat de pericol social, n special omorul, considerat de Tarde un parazit n cadrul societii, i un inadaptat. n cazul criminalului n serie, crimele se repet cu o frecven mai mare sau mai mic, i continu, pn cnd asasinul este prins, sau pn la moarte acestuia, i de aceea multe ri prefer s aplice pedepseasc capital. Aceast pedeaps a existat nc din cele mai vechi timpuri, dar n epoca modern, este cosiderat a fi specific doar rilor nedemocratice, deoarece Bisrica se opune aplicrii acesteia. n Europa nu mai exist ri n care s opereze pedeapsa capital legal i acest lucru se datoreaz legislaiei Uniunii Europene. Spre exemplu, Turcia a fost obligat s renune la acest tip de pedeaps, lucru necesar pentru aderarea la Uniunea Europeana. Pedeapsa cu moartea a fost legal n Europa doar n statele totalitare. De aceea, dupa trecerea la statele de tip democratic, acestea au hotrt abolirea pedepsei capitale, ultima ar comunist care a renunat la ea fiind

Polonia n 1999, care poate oricnd sa o reintroduc, deoarece nu are specificat aa ceva n Constituie. n ara noastr, pedeapsa cu moartea are o istorie ndelungat. Este consemnat doar interzicerea pedepsei cu moartea nu i prima pedeaps cu moartea, de aceea putem deduce c a existat i la noi n ar, nc din Evul Mediu. Prima dat a fost interzis n Constituia din 1866, interdicia fiind meninut pn n 1938, cnd a fost reintrodus. Legea Fundamental din 1938, de natura dictatorial, a fost mijlocul prin care a fost introdus Dictatura Regal a lui Carol al II-lea. Dup instaurarea regimului comunist la putere, acetia abolesc aceast constituie, considerat a fi de natur fascist, dar menin pedeapsa capital printr-o lege special. Un alt fapt interesant este c n 1957 a fost introdus pedeapsa capital pentru o pagub economic mai mare de 100.000 de lei. O alt parte deoesbit de interesant este c regimul comunist nu avea stipulat n mod explicit n legislatie pedeapsa cu moartea pentru infraciunile politice. Prin Decretul Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990, pedeapsa capital a fost abolita, atunci cnd s-a hotrt aplicarea sanciunii de nchisoare pe via. Din acest motiv, s-a considerat c Romnia a mai facut un pas spre democraie. Criminalii n serie sunt considerai incapabili de a mai fi reabilitai, lucru care ar trebui n mod normal s oblige statul la aplicarea pedeapsei capitale. ns, de cele mai multe ori acetia ajung n inchisoare, dup ce au fost descoperii i judecai, dar muli rman afar pe strzi continund s omoare oameni nevinovai. n primul rnd, din punct de vedere economic, este mult mai eficient eliminarea unui infractor periculos din societate dect ncarcerarea acestuia. n nchisoare, acel infractor consum foarte muli bani ct i hran. Astfel, pe lng faptul c acel om a fcut un ru societii, provoac n continuare ru, aceasta trebuind s cheltuie cu el bani, bani pe care societatea nu i-i va recupera niciodat (n cazul celor care sunt nchii pe viat, acetia sunt inutili, ei fiind pn la sfritul vieii n grija societii).

Din punct de vedere psihologic, pedeapsa cu moartea ar trebui s descurajeze comiterea infraciunilor. O pedeaps capital este mult mai nfricotoare dect o pedeaps cu nchisoarea (fie i pe via). Din pcate ns, exist nenumrate cazuri de evadri (n cazul pedepsei cu nchisoarea pe via), iar n astfel de cazuri evadatul tie c oricum o pedeaps mai mare de att nu exist. De asemenea, acetia, dac nu sunt binesupravegheai, pot comite crime mpotriva altor deinui n nchisori. Cei care susin pedeapa capital consider c infractorii deosebit de periculoi trebuie eliminai definitiv din societate, ei fcnd ru chiar i n nchisoare. Indiferent de motivaie, forme sau manifestri, actele de terorism sunt considerate ca fiind de natur criminal. i mai mult dect att, teroritii sunt etichetai drept criminali n serie. Ca realitate social, fenomenul terorist face parte din acea categorie de criminalitate ce cuprinde fapte constnd n svrirea unor acte de violen sau de ameninare cu violena, menite s induc o stare de panic n rndul opiniei publice, n scopul satisfacerii unor revendicri etnice, politice, ideologice, sociale, religioase ori de alt natur. [Valerian Cioclei, 2007, Manual de criminologie, Bucureti-C.H. Beck, pag. 191] Prezena unor scopuri politice este cea care difereniaz terorismul de celelalte acte criminale astfel, grupurile sau indivizii ce comit aceste acte teroriste urmresc rsturnarea regimurilor politice n cele mai multe cazuri pentru a distruge ordinea public, pentru a dezorganiza societatea. Terorismul este un fenomen negativ, o aciune inuman premeditat, deseori sinuciga, ce contribuie ntotdeauna la amplificarea nelinitii i durerii comunitilor. Fenomenul terorist contemporan poate fi analizat din mai multe puncte de vedere. Muli specialiti consider c dimensiunile regionale i globale ale terorismului internaional mpreun cu instrumentele tehnice avansate sunt corelate cu procesele complexe de globalizare. Pe plan internaional, dinamica schimbrilor politice, economice i militare este rapid i imprevizibil.

De-a lungul istoriei, nici poporul romn nu a scpat de actele teroriste ndreptate mpotriva unor personaliti precum Mihai Viteaazul, Tudor Vladimirescu, Armand Clinescu sau Nicolae Iorga. Chiar dac actele teroriste sunt ndreptate ctre un anumit stat, cetenii de pretutindeni au de suferit! Terorismul are caracter transnaional dac vizeaz marile orae ale lumii unde se afl ntr-un procent ridicat oameni de diferite naionaliti deoarece devine n mod indirect o lovitur global i implicit presupune i o rspundere global. n mod clar, prin aceste acte teroriste sunt grav afectate drepturile omului. Astfel, eforturile naionale i internaionale de combatere a terorismului trebuie s respecte drepturile omului i libertile fundamentale, dispoziiile legii i, unde este cazul, dreptul umanitar. Violena nu trebuie s fie ndreptat niciodat mpotriva civililor, sub pretextul combaterii terorismului. Actelor teroriste nu trebuie s li se rspund prin nclcarea drepturilor omului, iar lupta mpotriva terorismului trebuie s se desfaoare n conformitate cu dreptul internaional privind drepturile omului aa cum este acesta stabilit de instrumentele internaionale relevante. Drepturile omului, aa cum sunt ele definite in aceste instrumente internaionale, se aplica tuturor persoanelor, inclusiv celor care au comis sau sunt suspectate ca au comis acte teroriste. [Ghidul privind abordarea comun mpotriva terorismului, pag 1] Indiferent de motivaie sau scopuri, sunt drepturi care niciodat nu pot fi nclcate: dreptul la via, dreptul la libertatea de gndire, dreptul de a nu fi supus torturii sau pedepselor crude etc. Ceteanul trebuie s se simt ntotdeauna aprat de instituiile statului, care sunt obligate s intervin n situaia nclcrii drepturilor sale. Pentru ca acest lucru s se concretizeze, ceteanul trebuie s fie informat cu privire la mijloacele pe care le are la dispoziie pentru nlturarea cauzelor i efectelor nerespectrii dispoziiilor legale. Deoarece n perioada modern fenomenul terorist a suportat o cretere constant, nu este exclus ca i n statul romn s aib loc acest fenomen terorist.

De aceea trebuie luate n considerare msurile de combatere i prevenire a terorismului i informarea corect a cetenilor privind drepturile omului. i pentru acest lucru, din anul 2000, Romnia este parte la acorduri i convenii cu privire la cooperarea n lupta mpotriva terorismului i a altor infraciuni grave. Conform Eurobarometrului 66 valorile considerate de romni ca fiind cele mai importante sunt drepturile omului, pacea i respectarea vieii umane. Valorile importante pentru viaa personal a romnilor Dac cetenii romni ar fi inta actelor teroriste le-ar fi nclcate drepturile iar statul ar trebui s ia msuri n aceast privin? Este nchisoarea pe via suficient pentru pedepsirea teroritilor? La aceste ntrebri romnii sunt de prere c infracionalitatea ar trebui pedepsit mai sever. 89% dintre romni consider c exist prea mult toleran astzi, infractorii ar trebui pedepsii mai drastic. Totodat sunt de prere c statul ar trebui s preuiasc viaa cetenilor si i s pedepseasc orice nclcare a acestui drept de o manier ferm si pe msur. Doar astfel, statul ar arta c ar respecta cel mai de pre lucru al cetenilor acestuia: viaa. Biserica este cea care s-a opus constant pedepsei capitale, deoarece consider c viaa a fost dat omului de Dumnezeu, si doar Dumnezeu poate s ia viaa cuiva. Astfel, n cazul n care un stat ar avea n legislaie pedeapsa capital, acesta ar fi Dumnezeul acelei regiuni de pe Pmnt, att timp ct are drept de via asupra oamenilor care-l locuiesc. De asemenea, se consider c acel om, n nchisoare, poate regreta, existnd destule cazuri n care criminali periculoi-au gsit calea credinei n nchisoare. Lucrul acesta este privit ns cu scepticism de susintorii pedepsei capitale, acetia susinnd c Biserica, mai ales cea Catolic, n-ar avea dreptul s se pronune n aceast privin att timp ct ar avea pe contiin atia eretici ai Evului Mediu. Marele dezavantaj al pedepsei cu moartea l constituie riscul condamnrii unor persoane nevinovate. La momentul actual aproape nicio ar european nu mai

are n legislaie acest tip de pedeaps. ntr-adevr statul nu are dreptul s ia viaa unui individ, ns teroritii au dreptul s ia viaa mai multor indivizi? Din punctul meu de vedere, indiferent de pedeapsa aplicat teroritilor, indiferent de statul victim, pentru a reui n combaterea terorismului, pentru a oferi cetenilor dreptul natural la via, la siguran, pentru a putea tri n pace, exist o singur soluie: eliminarea cauzelor ce genereaz acest puternic i periculos fenomen. Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege [Constituia Romniei, art. 3] i nimeni nu poate schimba acest lucru!
INTRODUCERE(DESPRE TERORISM IN GENERAL) Notiunea de terrorism este cunoscuta omenirii de la inceputul istoriei, dar in istorie acest termen a aparut dupa revolutia franceza din 1789. In secolul XX terorismul international savarsit in timp de pace a luat o amploare deosebita. Principala caracteristica a terorismului este intimidarea prin violenta, mijloacele folosite fiind extrem de variate, incluzand rapirea de persoane, luarea de ostatici, asasinatul, executiile sumare, producerea de explozii, distrugerea unor edificii publice, sabotarea cailor ferate sau a unor instalatii industriale ori a mijloacelor de telecomunicatii, ruperea unor diguri, otravirea apei potabile (a raurilor, fantanilor sau rezervoarelor de apa), producerea unor boli contaginoase, executarea de bombardamente etc. La metodele traditionale s-au mai adaugat si noi forme, cum ar fi atentatele contra sefilor de state, atacurile misiunilor diplomatice si a diplomatilor, atentate impotriva personalitatilor politice sau a unor persoane particulare cunoscute pentru opiniile lor, atacarea unor institutii publice sau intreprinderi comerciale, a avioanelor, a fortelor de ordine s.a. In raport cu scopurile pe care si le propun autorii actelor de terorism, precum si de obiectul sau urmarile unor asemenea acte, terorismul poate sa constituie o infractiune de drept comun cand prin aceasta se urmareste realizarea unui avantaj material ori cu titlu personal, cum ar fi executarea de fonduri sau razbunarea, dar poate lua si forma unei crime politice, cand urmareste sa complice sau sa determine ruperea relatiilor dintre state, sa inlature anumiti lideri politici, inclusiv sefi de state, deveniti indezirabili unor cercuri politice, sa influenteze prin intimidare politica generala a unor state sau pozitia pe care acestea urmeaza sa o adopte in solutionarea unor probleme concrete, sa impuna o doctrina politica ori o anumita forma de organizare a statului, in aceasta ultima categorie incadrandu-se si terorismul de stat, constand in acte de violenta si agresiune exercitata de un guvern sau de o forta politica conducatoare intr-un stat impotriva membrilor propriei societati, dar si, in anumite cazuri, impotriva miscarilor de eliberare nationala a unor popoare subjugate. Necesitatea elaborarii unei Conventii internationale pentru universalizarea reprimarii terorismului a fost abordata, in 1926, la initiativa Romaniei in cadrul Societatii Natiunilor. Iar un proiect al Conventiei pentru instituirea unei Curti penale internationale impotriva terorismului a fost elaborat de eminentul jurist roman Vespasian V. Pella in 1935 si prezentat Societatii Natiunilor. Statele parti la Conventia pentru prevenirea si reprimarea terorismului din 1937 se angajau sa previna si sa reprime activitatile de acest gen, sa-si dea reciproc concursul in acest sens, astfel, se reafirma principiul de drept international dupa care este de datoria oricarui stat sa se abtina el insusi de la orice fapt destinat a favoriza activitatile teroriste indreptate impotriva altui stat si sa impiedice actele prin care acesta se manifesta. Terorismul a fost una din problemele aflate frecvent pe ordinea de zi a Adunarii Generale a ONU care a adoptat in acest sens Rezolutia 303 (XXVII) din 18 decembrie 1972 prin care se recomanda adoptarea de urgenta a unor masuri de combatere a terorismului, intensificarea cooperarii internationale in acest domeniu. Cu regret, pana in prezent, nu s-a reusit sa se realizeze o reglementare internationala multilaterala care sa se refere si sa incrimineze in mod expres actele de terorism. E de mentionat totusi succesele obtinute in plan regional, in acest domeniu, adoptarea in cadrul Organizatiei Statelor Americane, la 2 februarie 1971,la Waschington, aConventiei pentru prevenirea sau reprimarea actelor de terorism care iau forma delictelor contra persoanelor ca si a extorcarilor conexe acestor delicte, daca asemenea acte au repercusiuni internationale, intrata in vigoare in 1977 si adoptarea Conventiei europene asupra terorismului la 10 noiembrie in cadrul Consiliului Europei. In legatura cu combaterea si incriminarea terorismului, la momentul dat, pot fi invocate de asemenea urmatoarele conventii internationale:

Conventia cu privire la prevenirea si reprimarea infractiunilor comise contra persoanelor ce se bucura de protectie internationala, inclusiv agentii diplomatici, adoptata de Adunarea Generala prin Rezolutia 3166 (XXVIII) din 14 decembrie 1973, Conventia internationala impotriva luarii de ostateci, adoptata la 17 decembrie 1979 de Adunarea Generala la Haga din 10 decembrie 1970, privind reprimarea capturarii ilicite de aeronave si prin Conventia privind reprimarea actelor ilicite indreptate impotriva securitatii aviatiei civile semnata la 23 septembrie 1971, la Montreal.Actele de terorism savarsite impotriva lui Aldo Moro in Italia, sau cele savarsite de Brigazile Rosii, Mafia, sau cel impotriva lui Olaf Palme in Suedia s.a. au fost calificate ca infractiuni de drept comun. Pe cand actele de terorism comise la Jocurile Olimpice din 1974, desfasurate in R.F.Germana, sau atacurile de la New Yorck si Wachington din 11 septembrie 2001 sunt calificate ca infractiuni internationale. Calificare unui act de terorism international are loc numai atunci, cand, autorul sau victima sa nu fie cetateni ai statului pe teritoriul caruia s-a comis actul,sau ca autorul sa fi refugiat dupa comiterea actului pe teritoriul altui stat si, ca prin actul comis, sa se afecteze interesele mai multor state. Una din formele de terorism care se detaseaza prin frecventa sa si mai cu seama prin consecintele sale asupra raporturilor interstatale este terorismul politic .In ziarul Iuridicescaia gazeta nr.9 din 1991 se scria, ca in prezent in lume actioneaza peste 500 de organizatii si grupari teroriste de diferite orientari. In ultimii 10 ani de ele au fost savarsite 6500 de acte de terorism international, in urma carora au cazut victime peste 5000 de persoane, iar numarul ranitilor fiind de peste 12000 de persoane. In prezent, raspunderea internationala este o institutie unanim recunoscuta fiind angajata nu numai in cazul declansarii unui razboi de agresiune ci si in situatiile de recurgere la represalii, interventie militara. Cu prilejul dezbaterilor asupra principiilor de la Nurnberg, cat si in timpul elaborarii conventiei cu privire la prevenirea si reprimarea crimei de genocid s-a discutat problema crearii unei instante penale internationale cu caracter permanent. Prin Rezolutia 260 A/III din 9 decembrie 1948 Adunarea Generala a ONU a cerut Comisiei de drept international sa-si dea avizul asupra oportunitatii si posibilitatii crearii unui organ judiciar international care sa judece persoanele vinovate de comiterea crimei de genocid sau de alte crime, care ar intra in competenta sa potrivit conventiilor internationale. In cea de-a doua sesiune a sa din 1950 Comisia de drept international si-a dat avizul favorabil, considerand ca este oportun si posibil crearea unui asemenea organ. In decembrie 1950, Adunarea Generala a ONU a creat prin Rezolutia 489/V, un comitet special, denumit "Comitetul de la Geneva" alcatuit din reprezentanti a 17 state membre cu misiunea de a elabora propuneri, referitoare la crearea unei Curti penale internationale permanente, precum si statutul ei. In iunie 1992 la cea de-a VII sesiune a Adunarii Generale a ONU a dezbatut proiectul de statut al Curtii. Conform rezolutiei 687/VII a Adunarii Generale a ONU din 1953 a fost creat un nou Comitet,"Comitetul 1953", care a prezentat un proiect de statut al Curtii revizuit ce prevedea: crearea unei Curti penale internationale pe baza unei Conventii; Curtea urma sa aiba un caracter permanent si autonom si o competenta materiala (de a judeca crime internationale) si personala (jurisdictia se aplica persoanelor fizice din diferite state, deci Curtea nu se putea sesiza ex-officia); Curtea era investita cu puterea de a aplica pedepse; functia de avizare era incredintata unei comisii desemnata ad-hoc pentru fiecare caz in parte, care era compusa din 15 membri prezenti din statele parti la statut; pe langa Curte era prevazut si un "Comitet de gratiere" alcatuit din cinci membri.Proiectul de statut mai prevede si crearea de fiecare stat a unor tribunale speciale pentru judecarea crimelor internationale.Mai apoi, ideea crearii Curtii internationale penale a fost abandonata, deoarece o serie de state i-au adus critici serioase, considerand statutul Comisiei de drept international drept un pas inapoi fata de tribunalul de la Nurnberg, iar pe de alta parte, pentru ca din punct de vedere procedural, problema a fost conexata cu cea a proiectului de Cod a crimelor contra pacii si omenirii si cu definitia agresiunii. Pana la 1989 aceasta problema nu a mai figurat pe ordinea de prioritati a Natiunilor Unite.In urma actelor de cruzime si bestialitatile savarsite de toate partile combatante in conflictul care l-au opus sarbii, croatii si musulmanii de pe teritoriul fostei Iugoslavii dupa 1991 a determinat Consiliul de Securitate a ONU sa creeze "Un tribunal international pentru a judeca persoanele prezumate responsabile de violarile grave ale dreptului international umanitar comise pe teritoriul fostei Iugoslavii dupa 1991", Rezolutia 827 din 25 mai 1993(Crearea tribunalului international special pentru fosta Iugoslavie in Haga). Un an, mai tarziu la 1995, Consiliul de Securitate a extins jurisdictia Tribunalului astfel incat sa acopere si genocidul din Rwanda (Crearea tribunalului international special pentru Rwanda in Arusa). Acest tribunal este primul organism judiciar international de acest fel, creat dupa infiintarea, la incheierea celui de-al doilea razboi mondial, a tribunalelor de la Nurnberg si Tokio, pentru crime de razboi. In 1996 a fost instituita comisia pentru fondarea Tribunalului Penal International. Intre 15 iunie si 17 iulie 1998 a avut loc Conferinta de la Roma a Statelor, prin care a fost adoptat Statutul de la Roma a Curtii Penale Internationale. Prin semnarea Statutului de la Roma comunitatea mondiala a luat decizia privind crearea Curtii Penale Internationale permanente , care are ca scop - ancheta, retinerea,invinuirea si daca e dovedita vina, pedepsirea criminalilor de razboi, vinovati de comiterea crimelor grave impotriva drepturilor omului, - cu ajutorul acestui instrument va fi pus capat nepedepsirii crimelor de razboi. Secretarul General al Organizatiei Natiunilor Unite Cofi Anan a numit semnarea Statutului de la Roma Dar al sperantei pentru generatiile viitoare si un enorm progres in calea universalizarii drepturilor omului si a sistemului de drept, Posibilitatea, pe care a avut-o candva umanitatea, de a termina cu cultura

nepedepsirii a devenit reala ca niciodata. Nu avem dreptul sa nu ne folosim de ea.Preambulul Statutului de la Roma aminteste, ca in ultimii o suta de ani milioane de copii, femei si barbati au devenit victimele unor atrocitati incredibile, care au zguduit constiinta umanitatii. Aceste grave crime prezinta un pericol pentru pacea, securitatea si bunastarea generala si ca cele mai serioase crime, ce trezesc ingrijorarea intregii comunitati, nu trebuie sa ramana nepedepsite. De competenta Curtii Penale Internationale tin urmatoarele crime: genocidul (art.6 al Statutului de la Roma) - actiunile savarsite cu intentia de nimicire partiala sau completa a unui oarecare grup national, etnic, rasial sau religios ca atare; Crimele contra umanitatii (art.7) - actiunile savarsite in cadrul atacurilor in masa sau sistematice asupra oricaror persoane civile, daca asemenea atacuri se savarsesc in mod intentionat; Crime de razboi (art.8) - incalcarea grava a Conventiilor de la Geneva de la 12 august 1949 atat in conflictele interne, cat si cele externe; agresiunea .Judecatii i-a fost atribuit un organ de invinuire, care e in drept sa initieze ancheta si sa efectueze procedura pe dosar, fara sanctiunile unui stat sau altui stat sau ale Consiliului Securitatii ONU - in cazurile, cand crima este savarsita pe teritoriul statului ce a ratificat Statutul de la Roma

Terorismul ca ameninare mereu actual

dr.Nicolae DOLGHIN Ultimele luni au fost dominate de aciunile coaliiei mpotriva regimului de la Bagdad i de evoluiile politice internaionale din jurul Irakului. Pe bun dreptate, deoarece o astfel de criz nu credem c a mai existat n istoria ONU i NATO. S-a creat astfel impresia c operaiile antiteroriste la nivel global nu mai constituie o prioritate a comunitii mondiale deoarece nici noua coaliie n-a mai avut reprezentativitatea celei antiteroriste i nici nu s-a cutat o legtur convingtoare ntre terorism i fostul regim Saddam. Din fericire, dezbaterile legate de intervenia americano-englez nu au afectat pn acum eficiena operaiilor antiteroriste i nici coeziunea coaliiei constituite dup 11 septembrie 2001. Probabil c cel mai bun argument l constituie succesele mpotriva terorismului, obinute n Afghanistan i n alte zone ale lumii, aproximativ n aceeai perioad n care se derulau evenimentele legate de Irak. Este un lucru care inspir ncredere pentru viitor deoarece terorismul va rmne una din principalele ameninri pentru stabilitatea lumii, iar lupta mpotriva sa nu va avea succes dect prin eforturi comune, multidimensionale, ale tuturor statelor lumii. Este greu de crezut c fenomenul va putea fi stins vreodat definitiv, precum un rzboi obinuit, ori o epidemie grav. Raporturile nvingtor-nvins vor avea alt natur, iar spaiul i timpul n care ele se manifest se vor exprima n indicatori mult mai relativi i delicai. nvingtorul va avea statut de nvingtor pentru o situaie concret, cu instrumente adecvate pentru ea i se va afla n aceast poziie pn la apariia altei situaii n care posibilii teroriti vor folosi mijloace i procedee inedite, imposibil de supus controlului internaional, precum mijloacele de susinere a violenei armate, de exemplu. Mai mult, istoria recent ne ofer i generoase exemple de filosofii i atitudini teroriste care au avut finalitile ori consecinele politice urmrite de atentatori, chiar dac lumea democratic refuz dialogul cu ei. Nu trebuie s facem eforturi de memorie pentru a ne reaminti c, nu cu prea mult timp n urm, OEP era asociat cu terorismul de ctre actori politici care astzi poart cu ea dialoguri ct se poate de consistente. Tot manevrnd ntre suspiciunea de terorism i dialogul politic, OEP se afl acum mai aproape dect oricnd de obiectivul su strategic - crearea unui stat palestinian. De asemenea, este greu de crezut c organizatorii atentatelor de la 11 septembrie i-au nchipuit c vor reui s distrug SUA ori s le provoace o criz major, cel puin. Nu-i putem bnui c au fost att de rupi de realitate. n afar de uciderea unor oameni nevinovai i de cteva disfuncionaliti economice i financiare nu au reuit altceva. Totui, la nivel global au provocat accelerarea unor procese ale

cror prime victime par a fi aceleai ONU i NATO. Ce ne face s credem c nu acestea au fost obiectivele politice urmrite de organizaia Al-Qaeda care, pe-acolo pe unde este ascuns, i freac satisfcut minile? Intransigena comunitii internaionale fa de reelele teroriste i infrastructura lor, msurile adoptate la nivel global, spectrul impunerii unor sanciuni grave, inclusiv de natur militar, mpotriva statelor bnuite c ar ncuraja terorismul i vor etala rezultatele imediate n diminuarea pe termen scurt a frecvenei, ariei de rspndire a aciunilor teroriste i consecinelor acestora. Pe termen lung, ns, ameninarea rmne, cu forme de manifestare mult mai perfide, dar i cu consecine greu de bnuit pentru c nsi societatea n care trim ofer oportuniti multiple. Globalizarea este una dintre ele. Este un proces n care circulaia oamenilor, ideilor, informaiilor, serviciilor, bunurilor i finanelor se produce cu viteze nemaintlnite, contribuind hotrtor la integrarea economic i rspndirea prosperitii. A favorizat ridicarea calitii vieii, diseminarea naltelor tehnologii i promovarea libertilor omului, fcnd accesibile alternative optimiste la realiti existente. Globalizarea dispune de potenialul necesar unei lumi mai bune i fr ndoial integrarea ntr-o economie mondial i deschiderea ctre alte culturi asigur cele mai directe ci spre securitate global i pace mondial. Este suficient s analizm contribuia altor valuri din istorie ale globalizrii la progresul omenirii. Exist istorici care afirm c, probabil, secolul al XIX-lea a fost unul mult mai globalizat pentru simplul motiv c nu existau paapoarte. n mod sigur ns secolul al XIX-lea a fost unul care a revoluionat terorismul. Totui, n lumea real de astzi continu s existe destule bariere n circulaia forei de munc i capitalului, n desfurarea comerului liber, suficiente inegaliti n standardele de via i accesul la realizrile tiinei. Dar mai ales exist peste 1,2 miliarde oameni care triesc cu mai puin de 1 USD pe zi. Sunt realiti care demonstreaz c globalizarea are i aspecte negative, c exist state i comuniti sociale asupra crora se rsfrng i alte efecte: costuri ridicate ale transformrilor economice rapide, pierderea controlului local asupra politicilor economice, dispariia unor ntregi sisteme industriale, dezechilibrri ale unor comuniti tradiionale .a. Desigur, nici prile luminate nici cele ntunecate ale globalizrii nu genereaz n mod inevitabil terorism, ns cu certitudine creeaz i menin condiii favorabile nu doar pentru aciuni teroriste individuale, ci chiar pentru elaborarea i susinerea unor strategii pentru operaii teroriste destabilizatoare. Oportunitile oferite de globalizare permit proiecia acestor strategii oriunde n lume, asigurarea resurselor, logisticii i conducerii fr eforturi deosebite. Nu mai este cazul s amintim c pe Internet se poate afla aproape totul despre aproape orice i acest lucru a fost exploatat de teroriti, dar Internet-ul nu mai poate fi scos din viaa noastr, deoarece ar nsemna un uria pas napoi. Pe site-ul unei organizaii teroriste modul n care a fost prezentat unul din membrii si marcani exprim sugestiv rolul globalizrii pentru terorism: "Nscut n Frana, a nvat n Anglia, a fost nmormntat n Cecenia". Efectele nedorite nu fac dect s scoat n eviden inepuizabilele surse pentru securitate ale globalizrii. Orice ncercare de limitare a lor nu ar nsemna dect un triumf al terorismului. Dar i a-i ignora realitile prii mai puin luminoase, a nu identifica i aplica soluiile eficiente pentru ngrdirea folosirii avantajelor globalizrii n scopuri teroriste nu ar

reprezenta altceva dect o perpetuare a acestei ameninri. Vulnerabilitatea societii moderne la atacuri este un paradox al zilelor noastre, lesne transformabil n oportuniti pentru aciuni teroriste neanticipate. Combinarea capacitii n cretere a grupurilor mici de oameni de a distruge cu accentuarea inevitabil a sensibilitilor sistemelor economice i tehnologice poate avea efecte devastatoare mai ales pentru statele cu un nalt nivel al dezvoltrii. Capacitatea n cretere a grupurilor mici de a distruge este generat de progresul n cascad n domeniul comunicaiilor i procesrii informaiilor, de posibilitile cvasiinfinite de folosire a tehnologiilor i materialelor pe care le considerm "panice" n scopuri distructive, de creterea preciziei i forei distructive a armelor, dar mai ales de spiritul de autosacrificiu al membrilor micilor grupuri. Practic, aciunile teroriste de la 11 septembrie au reprezentat o finalitate nsumat a acestor factori. Sistemelor economice i tehnologice ale societii moderne le sunt specifice multe puncte sensibile care le sporesc vulnerabilitatea. Cu ct sistemele sunt mai avansate, cu att numrul acestora tinde s devin egal cu cel al componentelor sistemelor. Realitatea lor este completat de accentuarea complexitii interconexiunilor dintre sisteme i de intensificarea concentrrii doar n anumite zone geografice a bogiei, elitei tiinifice, infrastructurii, 3 informaiilor etc., percepute tot mai evident ca zone de prosperitate. Acest lucru face ca eventuale aciuni teroriste n asemenea zone s produc efecte mult mai profunde dect cele vizibile imediat. Ne putem nchipui ce ar nsemna pentru o societate nalt tehnologizat efectele distructive asupra unor obiective informaionale ori energetice, de a cror stare depind attea altele. Asemenea puncte nodale sunt numeroase i nu sunt greu de identificat. Marea provocare rmne, totui, rspunsul la ntrebarea cum vor putea fi ele protejate fr a afecta dezvoltarea economic i tehnologic i fr a duce ctre izolaionism. n sfrit, neadaptarea legislaiilor naionale i internaionale la natura n schimbare a ameninrii teroriste constituie o alt circumstan care favorizeaz perpetuarea terorismului. Semnificativ este faptul c nu exist nc o definiie general acceptat a terorismului, care s poat fi folosit ca baz juridic pentru dezvoltri ulterioare i reglementri internaionale. ncurajator rmne ns faptul c dup 11 septembrie, cnd comunitatea internaional a realizat cu uluire ct este de vulnerabil la ameninarea terorist, s-a reuit depirea rapid a tuturor petelor albe din legislaia internaional fr complicaiile birocratice obinuite. Practic, SUA au constituit n doar cteva zile coaliia global mpotriva terorismului, lumea nelegnd c se afl n faa unei lupte ndelungate i cu multe necunoscute. Este dificil de ntocmit un inventar al tuturor problemelor ce ar urma s fie rezolvate prin norme de drept internaional, dar desigur, nu ar putea fi evitate cele legate de circulaia oamenilor i banilor, raporturile dintre securitate i democraie, accesul la informaii i tehnologii, reglementrile juridice referitoare la folosirea forei mpotriva terorismului, natura i legile rzboiului antiterorist, culegerea informaiilor despre terorism, instituiile abilitate i competenele lor .a. Puine vor fi domeniile neatinse i nu trebuie s ne facem iluzii c reglementrile vor fi operate curnd i cu uurin. Mai ales acum cnd se vorbete att despre viitorul ONU care, cel puin prin Carta sa, asigura principiile pentru reglementri internaionale. Cu toate acestea, n faa unei ameninri att de perfide, abordarea colectiv pragmatic a tuturor problemelor terorismului, altfel spus, cooperarea, rmne singura cale de inere a sa sub control.

Un asemenea model de abordare a fost oferit lumii imediat dup 11 septembrie. n baza Articolului 51 al Cartei ONU care reglementeaz dreptul la autoaprare, Consiliul Atlanticului de Nord a invocat Articolul 5 al Tratatului de la Washington deoarece unul din membrii alianei a fost victima unui atac armat din exterior. Organizaia Statelor Americane a invocat un articol asemntor al Tratatului de la Rio, Australia altul din Tratatul ANZUS. Rusia, China, India i-au oferit sprijinul invocnd aceeai Cart ONU. Romnia, asumndu-i obligaiile ce-i revin din parteneriatul cu SUA, a pus imediat la dispoziia coaliiei fore militare, infrastructur i dreptul de survol afirmndu-i totodat deplinul sprijin politic. Din pcate, aceast mobilizare exemplar, n care prin consens s-au gsit soluii la probleme inedite, a reuit dup ce rul fusese fcut, a fost o reacie. Dar terorismul constituie acel tip de ameninare n care eforturile comunitii internaionale trebuie ndreptate n primul rnd asupra descurajrii i, n acest scop, orice contribuie este important, orice stat poate juca rol decisiv. Doar astfel se va putea diminua considerabil probabilitatea svririi aciunilor teroriste, ori reduce consecinele lor. Probabil, mecanismele de realizare a securitii prin cooperare vor avea un rol decisiv n descurajarea aciunilor teroriste. Aa cum securitatea prin cooperare este un proces la nivel mondial ale crui obiective pot fi atinse numai cu condiia ca state ori grupuri de state s nu se simt ameninate, tot aa succesul cooperrii antiteroriste este posibil dac popoare, ori comuniti etnice, sociale, religioase nu o simt ndreptat mpotriva lor. Fr prea multe eforturi ne putem imagina cum ar fi fost interpretate ntr-o bun parte a lumii aciunile coaliiei antiteroriste dac statele musulmane ar fi refuzat s participe la ea i ct destabilizare ar fi putut provoca o asemenea atitudine. 4 Cooperarea rmne singurul instrument care face posibil depirea rapid a unor momente delicate cum ar fi cele referitoare la folosirea forei n aciunile antiteroriste i care ntotdeauna va nate dezbateri politice. O rapid analiz a aciunilor teroriste de anvergur va releva c rareori s-a recurs de dou ori la acelai plan de aciune. Putem presupune c, n viitor, terorismul, caracterizat ndeosebi prin neanticipare, nu va mai oferi argumente tot att de convingtoare pentru a justifica recurgerea la for cum a fost cazul la 11 septembrie. ntro asemenea situaie doar prin eforturi colective direcionate se va putea rspunde imediat, fr riscul de a amna la nesfrit aflarea rspunsurilor la ntrebri de genul: n ce condiii un stat poate reaciona cu fora armat la terorism? mpotriva cui? Cum? Cnd? Care va fi intensitatea reaciei? Dac atunci cnd este vorba despre terorismul intern rspunsurile la aceste ntrebri se gsesc lesne n legislaia fiecrui stat, n cazul terorismului internaional lucrurile sunt mai complicate, rspunsurile fiind mai curnd negociate. Tot n acest mod se vor putea oferi rspunsuri la ntrebrile legate de participarea armatelor la operaiile antiteroriste. De regul, competenele legate de acest domeniu sunt atribuite n toate statele democratice poliiei i serviciilor speciale. Au intrat deja n discursul obinuit afirmaiile c armatele vor fi implicate numai atunci cnd instituiile amintite sunt depite. Numai c toate problemele legate de participarea armatelor la operaiile antiteroriste trebuie bine normate n legile naionale i reglementrile internaionale. Nu tim dac o eventual aciune terorist din viitor va ntruni n mod convingtor caracteristicile unei agresiuni, aa cum s-a ntmplat la 11 septembrie. Evidena agresiunii n acel caz, legturile nedisimulate dintre terorism i regimul taliban aflat la conducerea unui stat au facilitat depirea rapid, fr complicaii procedurale, a detaliilor legate de folosirea portavioanelor, aviaiei strategice, artileriei i tancurilor. Ce se va ntmpla dac din punctul de vedere al legilor naionale i dreptului internaional lucrurile nu vor fi att de clare? Armatele se adapteaz la evoluiile mediului de

securitate, i creeaz cele mai potrivite structuri pentru a reaciona adecvat la noile riscuri i ameninri, inclusiv la terorism. Dar exist nc multe probleme care din punct de vedere juridic nu sunt lmurite, n special cele legate de intensitatea ripostei. Clarificrile vor fi posibile tot prin cooperare i se impun din cel puin dou motive. Primul: cvasitotalitatea armatelor lumii se afl n profunde procese de transformare i de pregtire pentru ndeplinirea de misiuni noi, inclusiv mpotriva terorismului, dar operaionalizarea structurilor armatelor pentru a le ndeplini trebuie corect motivat i reglementat juridic. Al doilea: prezena unor armate n anumite zone ale lumii nu trebuie s creeze sentimentul ameninrii n statele limitrofe, iar n cazul aciunilor interne, folosirea armatei s nu fie perceput ca o limitare a practicilor democratice. Fornd puin lucrurile, am putea considera c teroritii vor interpreta drept victorie a lor implicarea armatelor n aciunile antiteroriste, chiar dac le vom numi rzboaie antiteroriste. Acest lucru ar putea s-i ncurajeze. Iat de ce, pentru a nu le oferi asemenea satisfacii, momentul, regulile de aciune, durata i intensitatea folosirii structurilor armatelor n asemenea cazuri trebuie s fie clare i s nu ofere posibilitatea altor interpretri. n sfrit, doar cooperarea real asigur succesul aciunilor de combatere a cauzelor care genereaz terorismul, a surselor i resurselor acestuia, a mecanismelor societii moderne care permit organizarea aciunilor teroriste. n lumea real a diversitilor, cum a fost ea ntotdeauna, i nu avem motive s credem c va fi vreodat altfel, este relativ uor s motivezi folosirea violenei accentund diferenele. Exist totui n toate civilizaiile valori comune. Una dintre acestea ar fi dorina individului de a tri n securitate, oriunde s-ar afla. Acesta ar putea constitui premisa pentru coagularea cooperrii globale mpotriva terorismului. V mulumesc.