PAROXISME VEGETATIVE

Atacul de panica este o manifestare paroxistica a anxietatii, autolimitata in timp. Durata sa este de

aproximativ 20 de minute, de la debut si pana la scaderea in intensitate a simptomelor.

In cursul atacului de panica, frica sau disconfortul sunt insotite de cel putin patru dintre urmatoarele
simptome, care apar de o maniera abrupta si ating intensitatea maxima in mai putin de 10 minute:
 batai puternice/neregulate/rapide ale inimii
 senzatie de dificultate/incapacitate de a respira
 senzatie de sufocare
 durere sau disconfort toracic
 transpiratii
 tremuraturi/contractii localizate ale muschilor
 greata/jena abdominala
 ameteli/senzatie de instabilitate/senzatie de lesin/cap vid
 senzatie de irealitate/modificarea perceptiei propriei persoane
 frica de a-si pierde controlul/ a innebuni
 frica de a muri
 furnicaturi
 frisoane sau valuri de caldura

Atac de panica simptome

Pentru ca o perioada distincta de frica si disconfort sa fie diagnosticata drept atac de panica este
nevoie ca 4 sau mai multe dintre urmatoarele 13 simptome sa apara brusc si sa escaladeze in
intensitate in decurs de 10 minute:

 Palpitatii, batai puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac

 Transpiratii
 Tremur sau trepidatie
 Senzatii de scurtare a respiratiei sau de strangulare
 Senzatie de sufocare
 Durere sau disconfort precordial
 Greata sau detresa abdominala
 Senzatie de ameteala, dezechilibru, vertij sau lesin
 Derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detasare de sine insusi)
 Frica de pierdere a controlului sau de a nu innebuni
 Frica de moarte
 Parestezii (senzatii de amorteala sau de furnicaturi)
 Frisoane sau valuri de caldura

Clasificarea atacurilor de panica

In functie de contextul in care apar, atacurile de panica se clasifica astfel: atacuri de panica
inopinate, atacuri de panica circumscrise situational si atacuri de panica predispuse situational.

 Atacurile de panica inopinate apar spontan, in diverse situatii si circumstante, fara sa fie in

legatura cu un anumit context sau cu un anumit factor declansator. In cazul acestui tip de
atac de panica este dificil pentru persoana sa anticipeze momentul cand atacul de panica va
 surveni, ceea ce duce la o stare de permanenta tensiune si de teama. Dat fiind ca atacurile de
panica apar aleator, se poate ajunge la a se evita o gama larga de activitati care constituiau
rutina de viata a persoanei. In lipsa unei interventii de specialitate se poate instala
sentimentul de neajutorare in fata acestei situatii.
 Atacurile de panica circumscrise situational sunt cele care sunt in legatura cu anumite
contexte de viata. Persoana stie ca intr-o anumita situatie atacul de panica apare invariabil.
De exemplu in cazul arahnofobiei, persoana stie ca in momentul vederii unui paianjen atacul
de panica se instaleaza.
 Atacurile de panica predispuse situational se refera la aparitia atacurilor de panica in
legatura cu anumite situatii de viata, diferenta dintre acest tip de atac de panica si tipul
circumscris situational fiind aceea ca in acest caz atacurile de panica nu survin fara exceptie
in situatia respectiva. Acest lucru inseamna ca uneori atunci cand vorbeste in public, de
exemplu, persoana poate avea un atac de panica, in timp ce alte ori se poate sa vorbeasca in
public fara ca atacul de panica sa fie prezent.
 

Existenta unei clasificari a atacurilor de panica nu inseamna ca o persoana sufera doar de un tip de
atac de panica. Exista posibilitatea ca doua sau chiar toate cele 3 tipuri de atac de panica sa fie
prezente la o singura persoana. De exemplu, persoana stie ca de fiecare data cand vede un paianjen
are atac de panica (circumscris situational), ca uneori atunci cand vorbeste in public are atac de
panica (predispus situational) si ca alte dati atacul de panica apare „din senin”, in situatii in care nu
a mai aparut inainte (inopinat).
 
In cazul persoanelor anxioase, nevoia de a controla mediul si evenimentele de viata este una foarte
crescuta, sentimentul de incapacitate de a controla un anumit context determinand o senzatie
puternica de teama si disconfort. In ceea ce priveste atacurile de panica, sentimentul de absenta
a controlului este generalizat, fiind generat de incapacitatea de a determina momentul cand pierderea
stapanirii asupra propriei persoane (atacul de panica) intervine. Framantarile permanente, teama de
nebunie sau de moarte si atacurile de panica in sine pot determina in timp o scadere a stimei de sine,
sentimentul de neputinta si in cele din urma chiar depresie.

Atacul de panica singular nu este un diagnostic in sine.

Paroxisme ale anxietatii pot aparea in oricare dintre tulburarile anxioase, fie ca ele
sunt fobii, tulburare obsesiv-compulsiva sau tulburare anxioasa generalizata, dar nu sunt
caracteristice.

Doar tulburarea de panica evolueaza cu atacuri de panica repetate, dintre care cel putin unul este
urmat, timp de minimum o luna, de unul sau mai multe dintre urmatoarele simptome:
 frica persistenta ca vor urma si alte atacuri
 ingrijorari privind implicatiile sau consecintele atacului (ex. pierderea controlului, un infarct
miocardic, evolutia spre o boala psihica grava)
 o modificare semnificativa a comportamentului in legatura cu atacurile (evitarea situatiilor in
care s-au produs atacuri de panica, masuri de asigurare de ex. nu merge neinsotit pe strada,
consulta repetat medicul etc.).
Factori de risc

Legatura de cauzalitate intre stres si atacurile de panica a fost dovedita stiintific. Teoretic orice
persoana are un „prag” dincolo de care stresul poate declansa un atac de panica dar el este diferit de
la individ la individ.
Vulnerabilitatea individuala la stres poate situa pragul de panica mai jos - ceea ce inseamna ca un
nivel de stres mai mic poate declasa un atac de panica - sau mai sus, persoana fiind mai putin
predispusa la paroxisme de anxietate.
Vulnerabilitatea crescuta este atribuita prezentei unor factori de risc de natura genetica, biologica
sau psihologica.

Factorii de risc genetici pot fi identificati prin prezenta tulburarilor anxioase la rudele de sange ale
persoanelor care au tulburare de panica.Acestia sunt stabili in timp.

Factorii de risc biologici sunt reprezentati de dezechilibre ale metabolismului unor substante din
creier, ca de exemplu serotonina. Acestea pot fi influentate prin tratamente medicamentoase, care
restabilesc balanta metabolica.

Factorii de risc psihologici se refera la evenimente stresante majore, recente sau datand din
perioada dezvoltarii psiho-afective (decesul cuiva apropiat, separare, abandon, pierderea slujbei
etc.). Pana la 80% dintre pacienti pot identifica un astfel de eveniment intr-un interval de 6 luni,
premergator debutului tulburarii de panica.

Concluzia este ca tulburarea de panica poate aparea la indivizi cu vulnerabilitate crescuta, in

conditii de stres.

Stresul cotidian poate avea un efect cumulativ, nesesizat adesea de persoanele care sufera atacuri de
panica. Asteptarea tuturor este ca atacul de panica sa apara dupa stresorul major si nu la distanta in
timp (ex. 6 luni). Consecinta este ca simptomele fizice ale atacului de panica, mentionate mai sus,
conduc mai degraba la ideea ca ar fi vorba de o boala fizica si persoana face investigatii medicale
apeland la internist, la cardiolog si nu sunt putini cei care ajung la camerele de garda ale spitalelor
cu atac de panica, convinsi ca vor face un atac de cord. Trec cel putin luni de zile, uneori ani, pana
cand persoanele in cauza primesc un ajutor specializat, de la un psihiatru sau psiholog. Cand trece
atat timp si tulburarea de panica nu se rezolva, poate aparea o tulburare asociata: agorafobia. Mai
exact teama de a iesi in spatii deschise, de a merge cu mijloace de transport in comun, de a face
cumparaturi in magazine mari si aglomerate de teama ca acele simptome vor reveni si vor avea
consecinte catastrofale („voi cadea pe strada si voi muri”, „imi voi pierde controlul in public” etc.).

Strategiile pacientului

Atacurile de panica determina persoanele afectate sa adopte doua strategii:

 Evita locurile in care crede ca este posibil sa faca un atac de panica.
 Isi ia masuri de asigurare ca atacul nu se va produce sau ca nu va trece singur prin aceasta
experienta.

Exemplele sunt multiple: poarta medicamente in geanta, ia calciu pentru ca foarte frecvent atacul de
panica este atribuit, in mod eronat, unei scaderi a calcemiei, merge pe strada insotit, nu pleaca la
drumuri lungi pentru a avea acces oricand la un serviciu de urgenta, etc.

Aceste strategii reusesc sa scada anxietatea pe termen scurt, dar pe termen lung ele sunt
contraproductive: limiteaza enorm viata individului, ajung sa intretina atacurile de panica si in timp
nici nu mai au efectul scontat.

Tratament

Atacurile de panica dispun de doua optiuni terapeutice:

 medicamente
 psihoterapie, in special tehnici cognitiv-comportamentale.

Factorii care determina optiunea terapeutica pentru medicamente, psihoterapie sau combinatia

lor sunt mai multi:
 impactul tulburarii asupra functionarii individului in sferele principale ale existentei sale (familie,
serviciu/scoala, viata sociala)
 vechimea tulburarii
 existenta unei incarcaturi genetice sugestive pentru anxietate
 optiunea pacientului.

Pacientului i se prezinta optiunile terapeutice cu avantajele si dezavantajele lor, iar decizia finala ii
apartine.

Medicatia

Medicamentele folosite in tulburarea de panica sunt:

1. Anxiolitice
Pe piata sunt multe produse: Diazepam, Alprazolam (Xanax), Clonazepam (Rivotril), Bromazepam
(Lexotan sau Calmepam), Medazepam (Rudotel) pentru a le enumera doar pe cele mai cunoscute.

Cateva recomandari in legatura cu aceste medicamente sunt utile:

 nu se recomanda utilizarea „la nevoie”. Administrarea lor intr-o schema terapeutica stabilita de
specialist creste efectul pozitiv al medicamentului si scade riscul reactiilor adverse.
 ideal ar fi ca administrarea anxioliticelor sa nu dureze mai mult de o luna pentru ca toate au
potential de dependenta. Ele se administreaza la inceputul tratamentului, in cazul in care
prioritatea individului este o usurare rapida a simptomelor (pentru ca are examen, isi pierde
slujba etc.)
 nu se intrerup brusc. Cand e vorba de doze mai mari de anxiolitic si in mod special cand e vorba
de Alprazolam, intreruperea brusca poate creste anxietatea pana la atac de panica.

2. Antidepresive cu efect anxiolitic

Sunt inhibitori ai recaptarii de serotonina mai mult sau mai putin selectivi: Fluoxetina (Fluoxetin,
Prozac), Paroxetina (Seroxat), Sertralina (Zoloft), Citalopram (Cipralex), Clomipramina (Anafranil).

Aceste medicamente asigura un efect anxiolitic „de fond” in sensul ca este durabil, dar nu atat de
rapid ca al anxioliticelor. Nu au risc de dependenta si nu este necesara cresterea dozelor pentru a
mentine efectul. Un alt efect pozitiv ar fi ca pot preveni/trata o depresie secundara anxietatii.
Tratamentul nu este „pe viata” ci de ordinul lunilor, iar primele efecte sunt sesizate cam in 7-10 zile
de la inceputul tratamentului (cu exceptia Anafranilului).

De mentionat, in legatura cu ambele categorii de medicamente, este faptul ca, la intreruperea

tratamentului, rata de recadere este de 80-90% in absenta psihoterapiei.

Psihoterapia comportamental-cognitiva

Psihoterapia comportamental-cognitiva pentru atacurile de panica este o abordare terapeutica

moderna, cu o eficacitate comparabila cu a medicamentelor care are, in plus, o componenta de
prevenire a recaderilor ce reduce semnificativ acest risc si nu prezinta contraindicatii.

Abordarea cognitiv-comportamentala se bazeaza pe colaborarea dintre psihoterapeut si pacient

in atingerea obiectivelor terapeutice. Ea poate fi intensiva (cateva sedinte/saptamana cu durata
variabila in functie de obiectivul propus) sau standard (sedinte saptamanale cu durata cuprinsa intre
45 min si o ora), ambele completate de teme pentru acasa. Rolul temelor pentru acasa este acela de
a asigura continuitatea efectului intre sedinte si consolidarea rezultatelor obtinute.

Tehnicile cognitive cuprind o componenta de psihoeducatie in care i se explica pacientului

mecanismele de declansare si intretinere a anxietatii, o componenta de restructurare cognitiva in care
este abordata perceptia distorsionata a „pericolului”, se evidentiaza tiparele de gandire eronate sau
irationale si se inlocuiesc cu altele rationale. O parte de antrenament consta in rezolvarea structurata
a problemelor, prin identificarea surselor de stres din viata acestuia, gasirea unor solutii alternative,
implementarea si verificarea acestora in viata de zi cu zi. In finalul terapiei se discuta strategiile de
prevenire a recaderilor.

Tehnicile comportamentale se adreseaza strategiilor contraproductive pe termen lung, care

perpetueaza tulburarea de panica (evitarea si masurile de asigurare). Tehnica principala este
expunerea la situatiile pe care pacientul le evita, fara a lua masurile de asigurare obisnuite, pana
cand anxietatea scade. In timp, prin repetarea expunerii, anxietatea dispare. Alte tehnici de
diminuare a anxietatatii sunt controlul respiratiei, asociat cu expunerea in imaginatie la simptomele
de panica si meditatia sau relaxarea musculara progresiva Jacobson.

Durata terapiei este variabila in functie de vechimea tulburarii si complicatiile ei. Numarul mediu
de sedinte pentru o tulburare de panica avand un debut recent si nicio complicatie este de 8-10.