Efectul tratamentului cu laser desensibilizant asupra

rezistenței bond a coroanelor metalice complete: un studiu

comparativ in vitro

Abstract

Hipersensibilitatea dentinoasă este o plâ ngere foarte frecventă a pacienților supuși

restaură rii coroanei și a punților pe dinții vitali. Dintre numeroșii agenți
desensibilizatori utilizați pentru a contracara această problemă , desensibilizarea
tratamentului cu laser apare ca una dintre cele mai de succes modalită ți de tratament.
Cu toate acestea, modifică rile dentinale aduse de aplicarea cu laser desensibilizant ar
putea afecta rezistența legă turii cimenturilor de lut.

Materiale și metode:

Pentru studiu au fost selectați 48 de prim premolari maxilari proaspeți, care au fost
intacte și similare din punct de vedere morfologic. Specimenele au fost împă rțite în două
grupe, un grup de control netratat și un grup desensibilizant tratat cu laser, care au fost
expuse la Erbiu, Crom: Ytriu, Seleniu, Galiu, Laser Granat la potență de 0,5 W timp de 15
s. Fiecare dintre cele două grupuri de mai sus au fost din nou împă rțite aleatoriu în două
subgrupe, pe care coroanele metalice furnir complet, care au fost fabricate la comandă
au fost luted folosind sticlă -ionomer și ră șină luting ciment, respectiv. Rezistența la
tracțiune a cimenturilor de lustruire a fost evaluată cu ajutorul unei mașini universale de
testare. Analiza statistică a valorilor a fost efectuată utilizâ nd testul descriptiv,
independent al eșantioanelor și testul ANOVA bidirecțional.

Rezultatele:

Rezistența legă turii la tracțiune a coroanelor pe specimene tratate cu laser

desensibilizant folosind ciment de ră șină autoadeziv a ară tat o creștere marginală a
rezistenței legă turii, deși nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic.

Concluzie:

Cimenturile din ră șină autoadezive ar putea fi recomandate ca agent de lustruire ales

pentru desensibilizarea dinților de bont tratați cu laser, deoarece au ară tat o rezistență
mai bună a legă turii.
Introducere

Una dintre situațiile frecvente cu care se confruntă pacienții supuși pregă tirii și
cimentă rii dinților pe dintele vital pentru restaurarea coroanei și a punților este
hipersensibilitatea dentinală . 

Fenomenul de hipersensibilitate dentinoasă este cel mai bine explicat de teoria

hidrodinamică Brannstroms, care afirmă că "atunci câ nd sunt expuși, tubulii dentinali
sunt stimulați de schimbă rile de temperatură sau de presiunea osmotică care duce la
deplasarea fluidului tubular". Această mișcare fluidă este transmisă fibrelor nervoase
din pulpă , provocâ nd o stimulare care este interpretată ca durere sau
hipersensibilitate." Dinții vitali care sunt pregă tiți pentru restaură ri prezintă riscul de a
dezvolta hipersensibilitate, deoarece un numă r mare de tubuli sunt expuși în timpul
pregă tirii dintelui.

Câ nd dinții sunt pregă tiți pentru coroane complete, aproximativ 1,2-1,5 mm din
structura dintelui este îndepă rtată pentru a asigura conturul adecvat al coroanei și
clearance-ul ocluzal adecvat.  Richardson et al. a raportat că aproximativ 1-2 milioane de
tubuli dentinali sunt expuși în timpul unei pregă tiri medii a dinților pentru o coroană
posterioară .  Deshidratarea și că ldura de frecare generată de preparat crește, de
asemenea, șansele de hipersensibilitate. 

În timpul procedurii de cimentare a coroanei, cimentul este forțat în tubulii dentinali

brevetați înainte de setarea agentului de lut și deplasează o cantitate egală de lichid
dențin, ceea ce duce la presiune hidrostatică excesivă și iritații rezultate ale țesuturilor
pulpare. Stratul de frotiu evident după prepararea dinților s-a dovedit a fi ineficient
împotriva iritației agentului de lustruire. Înainte de cimentarea protezei finale, dentina
poate deveni încă sensibilă ca urmare a microleakage-ului restaură rii temporare și a
formă rii rezultate a subproduselor bacteriene. 

Oxalații, agenții de lipire a ră șinii și formulă rile care conțin fluorură de sodiu sau ioni de
potasiu au fost documentate că au proprietă ți desensibilizante prin blocarea tubulilor
dentinali.  Cu toate acestea, efectele acestor agenți sunt limitate, iar hipersensibilitatea
se poate repeta în viitor.  Sensibilitatea dinților după cimentarea coroanelor, prin
urmare, este o problemă pertinentă .

Utilizarea tratamentului cu laser desensibilizant cu potență scă zută de mică putere

înainte de cimentarea coroanelor s-a dovedit a oclude tubulii dentinali expuși și a
ameliora hipersensibilitatea pentru perioade mai lungi decâ t orice alți agenți
desensibilizanti, iar această procedură crește în popularitate în întreaga lume.  Acest
lucru a fost dovedit de Sipahi et al. că aplicarea tratamentului cu laser desensibilizant cu
potență scă zută de mică putere are un efect asupra rezistenței la tracțiune a coroanelor
de furnir complet luted cu ciment de sticlă -ionomer. Cu toate acestea, efectul
tratamentului de desensibilizare cu laser asupra retenției coroanei, atunci câ nd se
utilizează cimenturi de ră șină , nu a fost documentat. Acest lucru este important, datorită
popularită ții în creștere a acestor cimenturi datorită proprietă ților lor fizice și mecanice
mai bune.

Prin urmare, scopul acestui studiu a fost de a evalua, evalua și compara efectul
tratamentului cu laser desensibilizant asupra rezistenței legă turii cimentului de ră șină
autoadeziv cu cimentul de lut din sticlă -ionomer.

Materiale și metode

Proaspă t extrași 48 de premolari de aproximativ aceeași anatomie selectate pentru

studiu. Dinții au fost montați într-un braț metalic umplut cu compus de impresie înmuiat
cu ajutorul unui topograf, astfel încâ t să permită montarea specimenului paralel cu axa
sa lungă . Pregă tirea dinților tuturor probelor este planificată . Pentru a aduce
standardizarea în pregă tirea dinților, era obligatoriu ca toate specimenele să aibă o
conică uniformă , o lungime uniformă și o lă țime uniformă . Pentru a obține conic uniform
pentru preparare a fost fabricată o clemă special concepută , care a reușit să fixeze o
piesă de mâ nă cu rotor de aer de mare viteză la topograf. Jig-ul metalic cu specimenele
de dinți montate a fost fixat pe masa de topografie menținâ nd paralelismul cu podeaua
înainte de începerea pregă tirii. Un bur de diamant conic cu capă t rotund a fost folosit
pentru a pregă ti suprafața ocluzală a premolarilor, la o adâ ncime de 1 mm sub canelura
centrală (Figura 1). Reducerea axială a dinților se face pâ nă la o adâ ncime uniformă de
1,5 mm cu ajutorul burului de diamant tă iat în adâ ncime și a burului de șanfren conic.

Figura 1

Pregă tirea coroanei folosind topograf.

Suprafața preparatelor astfel obținute a fost calculată utilizâ nd o formulă pentru conul
trunchiat12, care este descrisă mai jos:
Zona trunchiată a conului Ac = 3.141 × L (r1 + r2) mm2

Suprafață plană A0 = 3.141 × r22milimetru2

Suprafața preparatului At = Ac + A0 milimetru2

UNc - Suprafata suprafetei axiale

UN0 - Suprafata de suprafata ocluzala (plana)

UNt - Suprafata totala

L - Lungimea suprafeței pregă tite, suprafața axială

r1 - Raza bazei dintelui preparat, adică în regiunea cervicală

r2 - Raza dintelui preparat la capă tul ocluzal

Au fost selectate numai eșantioanele cu o suprafață care se potrivește îndeaproape. Cele

48 de exemplare astfel selectate au fost apoi distribuite aleatoriu în diferite grupuri,
după cum urmează (Figura 2).

Figura 2

Distribuția eșantioanelor.

Fabricarea coroanei metalice complete a furnirului

Impresiile despre toate cele 48 de probe preparate au fost facute pe o tava speciala
folosind tehnica de spalare a chitului folosind material de impresie polivinil siloxan.
Impresiile au fost apoi turnate în piatră de tip IV pentru a obține master exprimate în
urma procedurii de impresie specimenele au fost stocate în soluție salină izotonică .
Modele de ceară au fost realizate cu tip I inlay ceară . O buclă cu diametrul de
aproximativ 5 mm a fost apoi atașată pe suprafețele ocluzale ale modelelor folosind
ceară de molid de 0,8 mm grosime. Această buclă în coroana metalică turnată a fost de a
angaja un câ rlig în timpul testelor de retenție pe mașina de testare universală . Modelul
de ceară și matrițele au fost apoi atribuite numere corespunză toare probelor pregă tite
respectiv, astfel încâ t fiecare turnare să poată fi identificată la dintele receptor respectiv.

Modelele au fost sprued, a investit și turnare fă cut folosind nichel-crom aliaj. După
turnare și sablare (Figura 3) molizii au fost tă iați și fiecare turnare tă iată , terminată și
examinată sub mă rire pentru orice neregularitate a suprafeței interne. Potrivirea
restaură rilor finalizate a fost verificată asupra preparatelor înainte de cimentare.

Figura 3

Coroane turnate.

Tratamentul de suprafață al dinților (Aplicarea laserului

desensibilizant)

Înainte de cimentarea coroanelor metalice furnir complet, suprafețele dentare pregă tite
din cele 24 de probe de dinți, grupate pentru tratamentul cu laser, au fost tratate cu
Erbiu, Crom: Ytriu, Seleniu, Galiu, Granat, Granat (Er,Cr: YSGG) laser la potență de 0,5 W
pentru 15 s fă ră pulverizare cu aer sau apă (Figura 4).
Figura 4

Aplicarea cu laser.

După aplicarea cu laser, unele dintre probe au fost examinate sub microscopie
electronică de scanare a mediului (E-SEM) pentru obliterarea tubulilor dentinali (Figura
5).

Figura 5

Microscopie electronică de scanare a mediului.

Cimentarea coroanelor

Cimentarea coroanelor s-a fă cut conform instrucțiunilor producă torului și a fost

efectuată de un singur operator pentru a preveni variația interoperatorului. La o oră
după procedura de cimentare, toate probele au fost depozitate într-o soluție salină
izotonică timp de 24 de ore înainte de testare.
Testarea retenției

Testarea de retenție a tuturor probelor a fost efectuată pe mașina de testare universală

automată INSTRON.

Rezultatele

Probele după depozitarea în soluție salină izotonică timp de 24 de ore, rezistența la

tracțiune a fiecă rui eșantion din studiu au fost testate într-o mașină de testare
universală .

Analiza statistică a fost fă cută cu ajutorul statisticilor descriptive, a probelor

independente t-test și a analizei ANOVA bidirecționale folosind SPSS (versiunea 16.0) și
a software-ului Minitab (versiunea 11.0) pentru windows (Tabele11--3,3, Graficul 1).

Tabelul 1
Valorile medii ale rezistenței la tracțiune pentru cimentul de lustruire a ionomerului de
sticlă pe eșantioane cu și fă ră aplicare cu laser.

Tabelul 2
Valorile medii ale rezistenței la tracțiune pentru cimentul de lutire a ră șinii autoadezive
pe eșantioane cu și fă ră aplicare cu laser.
Tabelul 3
Rezultatele analizei ANOVA 2-Way pentru rezistența medie a legă turii la tracțiune a
grupurilor de control și experimentale cu ionomer de sticlă și ciment de ră șină
autoadezivă .

Graficul 1

Rezultatele analizei ANOVA cu 2 că i pentru rezistența medie a legă turii de tracțiune a

grupurilor de control și a grupurilor experimentale cu ionomer de sticlă și ciment de
lutire din ră șină autoadezivă .
Discuție

Hipersensibilitatea dentinoasă este o plâ ngere veche cu care se confruntă pacienții în

timpul cimentă rii restaură rilor coroanei și punților pe dinții bontului vital.Brannstrom
în teoria sa hidrodinamică a afirmat că , atunci câ nd tubulii dentinali sunt expuși în dinți
vitali, aceștia sunt stimulați de schimbă rile de temperatură sau presiunea osmotică care
duc la deplasarea fluidului tubular. Această mișcare fluidă este transmisă fibrelor
nervoase din pulpă , provocâ nd stimulare care este interpretată ca durere sau
hipersensibilitate. Cimenturile folosite in timpul lutirii protezei aduc acesti stimuli,
rezultand hipersensibilitate postcementare. 

Multe metode încercate și testate sunt disponibile în prezent ca agenți de desensibilizare

a dentinei, printre care oxalații, agenții de lipire a ră șinii și formulă rile care conțin
fluorură de sodiu sau fluorură de potasiu sunt mai frecvent utilizate.  Cu toate acestea,
efectele acestor agenți sunt temporare care conduc la recurență . 

Odată cu apariția laserelor în stomatologie, desensibilizarea tratamentului cu laser a

câ știgat în popularitate ca un mijloc eficient de combatere a hipersensibilită ții dentinale.
Utilizarea laserelor pentru tratarea hipersensibilită ții dentinale a fost încercată pentru
prima dată de Harper et al. în 1992. 

"Mecanismul precis de ablație a țesuturilor dure cu laserul Er,Cr:YSGG ră mâ ne neclar.

Una dintre teoriile prezentate sugerează că atunci câ nd laserul interacționează cu
țesutul dentinal este absorbit de apă și hidroxiapatită . Laserul încă lzește apa fă câ nd-o să
devină abur. Această expansiune în timpul schimbă rii stă rii apei provoacă cră parea
țesutului dentinal. Pe mă sură ce aburul se extinde, acesta forțează , de asemenea,
materialul cră pat departe de zona de ablație. Deoarece această reacție se întâ mplă într-
un ritm rapid, este explozivă în natură și, prin urmare, este numită "microexplozie".  Ca
urmare a acestei micro explozii, resturile dentinale similare cu un strat de frotiu se
formează pe suprafața dentinei, acolo prin blocarea tubulilor dentinați expuși. Aplicarea
cu laser duce, de asemenea, la scă derea diametrului și a dimensiunii tubulilor dentinali
prin micșorarea acestuia." 

Un studiu E-SEM realizat pentru a înțelege efectul de ocluding tubule al tratamentului cu

laser desensibilizant pe suprafețele dentinei pregă tite de Sipahi et al. a observat că
aplicarea laserului desensibilizant la potența de 0,5 W fă ră aer și apă se poate face
pentru a reduce hipersensibilitatea dinților bontului pregă tit în protetică .  Conform
acestui studiu, desensibilizarea aplică rii laserului determină blocarea și reducerea
dimensiunii tubulilor dentinali brevetați prin depunerea resturilor dentințiale create de
micro-explozie. Aceste observații pot ridica întrebă ri cu privire la efectul aplică rii cu
laser desensibilizant asupra rezistenței legă turii cimenturilor de lut utilizate în mod
obișnuit, și anume: cimenturi de sticlă -ionomer și ră șină pentru dentina tratată . Sipahi et
al. au observat, de asemenea, că rezistența la tracțiune a cimentului de lutare sticlă -
ionomer la dintele bont a scă zut cu 15% după aplicarea cu laser. Cu toate acestea, nu
există multe studii disponibile în prezent cu privire la rezistența legă turii cimenturilor
de ră șină autoadezive la desensibilizarea dinților tratați cu laser. Este imperativ să se
înțeleagă rezistența de legă tură a cimentului de ră șină autoadeziv la dinții iradiați cu
 laser, deoarece aceste cimenturi câ știgă în popularitate ca agent de lutare datorită
proprietă ților lor mecanice și fizice îmbună tă țite. Prin urmare, acest studiu a fost fă cut
pentru a evalua și a compara rezistența legă turii la tracțiune a coroanelor luted cu
ionomer de sticlă și cimenturi de ră șină cu dintele de bont pregă tit iradiat cu laser și
grupul de control.

În limitele acestui studiu, s-a constatat că tratamentul cu laser pe dentină a scă zut
semnificativ rezistența la tracțiune a coroanelor luted cu cimenturi de sticlă -ionomer. Cu
toate acestea, rezistența obligațiunilor cimentului de ră șină autoadezivă a ră mas
neafectată cu o creștere marginală a rezistenței, nu a fost semnificativă din punct de
vedere statistic. Rezultatele prezentului studiu cu ciment de sticlă -ionomer sunt
concomitente cu concluziile unui studiu anterior realizat de Sipahi et al. 

Mecanismul de aderență a cimentului sticlă -ionomer la suprafața dentinală se realizează

printr-o legă tură ionică între lanțurile poliacide încă rcate negativ ale matricei ionomer și
calciul încă rcat pozitiv pe suprafața dintelui. Acești poliacide formează , de asemenea,
legă turi de hidrogen și suferă un schimb de ioni în colagenul și componentele
anorganice ale structurii dentare, în special ionii de calciu, carboxilat și fosfat de pe
suprafața dintelui.  Formarea de resturi dentinal formate în timpul aplică rii cu laser,
astfel cum se observă în imaginea SEM în acest studiu, probabil, ar fi interferat cu robia
chimică menționată mai sus a cimentului sticlă -ionomer cu suprafața dentinală expusă ,
ceea ce ar duce la pierderea rezistenței legă turii. Deshidratarea fibrilelor de colagen
datorită aplică rii cu laser poate fi, de asemenea, un alt motiv, ceea ce duce la scă derea
rezistenței legă turii din cauza legă turilor slabe de hidrogen și a schimbului slab de ioni
din colagenul dentinal. 

Rezistența la lipire a probelor cu cimenturi de ră șină autoadezive ră mase neafectate sau

care prezintă o creștere marginală a rezistenței legă turii se poate datora urmă toarelor
motive.

 Capacitatea cimentului de ră șină de a decalcifica parțial stratul de frotiu și dentina care

duce la formarea de etichete de ră șină scurtă în tubulii dentinali ră mași după aplicarea
cu laser. 
 Robie chimică îmbună tă țită datorită ionilor de calciu crescuți pe suprafața dentinală în
timpul aplică rii cu laser 20 , ceea ce a dus la reacții îmbună tă țite de chelare. 

Observațiile de mai sus sunt în conformitate cu studiul realizat de Yazier et al. cu privire
la efectul Erbium: Ytriu, aluminiu, granat și neodim: Ytriu, aluminiu, granat parametrii
de tratament de hipersensibilitate cu laser granat pe rezistența legă turii de forfecare a
adezivilor auto-etch.  Mecanismul exact din spatele puterii obligațiunii care nu este
afectată sau care are o creștere marginală trebuie studiat și interpretat în continuare.

Imaginile E-SEM ale probelor iradiate cu laser din acest studiu au ară tat că un strat de
frotiu dentinal a fost produs datorită microexploziei în timpul aplică rii cu laser, care a
șters tubulii dentinali brevetați. Unele dintre tubulii dentinali au ară tat, de asemenea,
constricție în dimensiune din cauza contracție. Aceste constată ri ar putea fi motivul
pentru care aplicarea cu laser aduce despre desensibilizare. Câ teva micro-fisuri au fost
 gă site în unele dintre probe; posibil din cauza unei creșteri accidentale a duratei
expunerii la laser.  Care reiterează faptul că trebuie să fii judicios în timp ce manipulezi
și folosești tehnologii precum laserul pentru a fi un instrument eficient în stomatologie.

Din observația și discuția postulate din acest studiu, se poate concluziona că cimentul de
ră șină autoadeziv ar trebui să fie un mediu de lut preferat cimentului de sticlă -ionomer,
pentru bonturi, care a fost supus unui tratament cu laser desensibilizant.

Mecanismul posibil de desensibilizare a dentinei adus de tratamentul cu laser ar putea fi,

de asemenea, studiat și înțeles din imaginile E-SEM ale probelor utilizate pentru studiu.

Concluzie

În limitele acestui studiu in vitro s-au tras urmă toarele concluzii:

1. Cimentul de lut din sticlă -ionomer a ară tat o reducere semnificativă statistic a valorilor
rezistenței legă turii la tracțiune după desensibilizarea tratamentului cu laser la 0,5 W
pentru o durată de 15 s pentru dinții pregă tiți în comparație cu grupul de control.
2. Rezistența la tracțiune a cimentului de luțare din ră șină autoadezivă a ară tat o creștere
marginală a valorilor după desensibilizarea aplică rii cu laser, care nu a fost semnificativă
din punct de vedere statistic.
3. Deoarece combinația dintre laserul Er,Cr:YSGG pentru desensibilizarea dentinei și
cimentul autoadeziv din ră șină pentru coroana de lut a ară tat o creștere marginală a
valorilor rezistenței legă turii după aplicarea cu laser, aceste coroane ar putea fi
recomandate pentru lustruirea coroanelor în bonturile tratate cu laser.
4. Scanarea studiului microscopic electronic a ară tat că aplicarea laserului Er,Cr:YSGG la o
putere de 0,5 W timp de 15 s la suprafața dentinală expusă a dus la obliterarea tubilor
dentinali și formarea unui strat de frotiu format din resturi dentinale, care descrie,
eventual, proprietatea desensibilizantă a laserelor.