Giovanni Boccaccio

Boccaccio se nate n anul 1313 (iunie sau iulie), probabil n Certaldo/Toscana, posibil ns i n Florena, ca fiu natural al negustorului Florentin Boccaccio di Chellino i al unei femei de origine modest, al crei nume nu se cunoate. Dup primii ani de coal la Florena, este trimis de tatl su n 1327 la Napoli s fac practic n comer, activitate la care renun pentru a studia Dreptul canonic i limbile clasice. n acei ani Boccaccio studiaz n special clasicii latini, precum i literatura de curte francez i italian, i scrie primele sale opere: Filocolo(13361338), Filostrato (1335), Teseida (1339-1341), Caccia di Diana (1334-1338). Boccaccio era primit la curtea regelui Robert d'Anjou, regele oraului Napoli, unde o cunoate pe Maria de Conti d'Anjou, fiic nelegitim a regelui, cu care are relaii amoroase i care apare ca Fiammetta n multe din creaiile sale literare. n 1341 trebuie s se ntoarc la Florena tatl su trecea printr-o perioad de dificulti financiare n urma falimentului bncii Bardi i primete o funcie diplomatic din partea conducerii oraului, printre care la curtea lui Ostasios da Polenta n Ravenna (1346) i pe lngFrancesco Ordelaffi n Forli (1348). Compune noi opere poetice i n proz: Ninfale d'Ameto sau Commedia delle Ninfe fiorentine (13411342),Elegia di madonna Fiammetta (1343 1344), Ninfale fiesolano (13441346). n 1350 se ntlnete pentru prima dat cu Francesco Petrarca, dup ce mai nainte i scrisese epistola n limba latin "Mavatores Miles"(1339). De Petrarca l leag o trainic prietenie pn la moartea acestuia n 1374. mpreun se angajeaz n traducerea autorilor antichitii clasice, astfel, la ndemnul su, Leontino Pilato traduce n limba latin epopeele lui Homer. Petrarca l ajut s ias dintr-o criz religioas, ndrumndu-l ctre cultura literar de tip umanist. Operele trzii ale lui Boccaccio vor fi scrise numai n limba latin, printre acestea"Genealogia deorum gentilium", un mare tratat de mitologie greco-roman, care pentru dou secole rmne cartea cea mai citit pe aceast tem. ntre timp (1348-1353), dup teribila epidemie de cium care a devastat Europa n anul 1348, lucreeaz la opera sa major, "Il Decamerone", care va circula n manuscrise i va fi tiprit pentru prima dat abia n 1470.

Ultima perioad a vieii

n anul 1351 este numit n administraia oraului Milano iar n 1359 nfiineaz prima catedr de limb greac la "Studio Fiorentino". ntre timp scrie"Trattatello in laude di Dante" (1357). Dup cltorii ntreprinse la Napoli i Veneia, se ntoarce la Florena, unde n 1373 primete o funcie de docent la "Universitatea Florentin" pentru a face comentarii asupra operei lui Dante. Starea sntii lui se nrutete i la 21 decembrie 1375 moare n vila lui de laCertado.

1/2

Decameronul Giovanni Boccaccio

Decameronul contine o suta de nuvele, probabil concepute in anii sederii sale la Napoli, la indemnul cert al Mariei dAquino. Si lui Boccaccio I s-a parut oportun sa le incadreze impreuna intr-o cornisa, care le acorda o unitate de simetrie exterioara, cum o spune el insusi in prezentarea Decameronului, ca aceste o suta de povesti ori basme, ori parabole sau istorioare, cum veti vrea sa le numiti, istoritite in zece zile de catre o preacinstita ceata de sapte doamne si trei tineri, in vremea ciumii In care unele placute si dureroase si altele fericite se vor vedea, intamplate in timpurile moderne sau in cele vechi. Boccaccio imagineaza ca aceste zece personae (toate tinere) se intalnesc in biserica Santa Maria Novella din Florenta (in 1348) in timp ce ciuma se abatuse catastrofala peste oras, umpland casele si strazile de cadavre si de sufletele de teroare. Iubind viata si dorind-o cu atat mai mult in mijlocul unor asemenea nelinisti si terori, acesti tineri se retrag intr-o vila fiesolana, hotarati sa petreaca acolo cateva zile, in mijlocul dansurilor, al jocurilor si al placutelor conversatii. In fiecare zi aleg cate un rege sau o regina si in fiecare dupa-amiaza (exceptie vinerea si sambata dedicate postului) se aseaza intr-o livada pentru a spune fiecare cate o poveste care sa intre intr-o tema generica, indicate de catre rege sau regina, in afara de prima si a noua zi, cand teme nu sunt indicate, ci se lasa deplina libertate de alegere. Decameronul a fost scris ca un omagiu pentru femei, iar o parabola aflata in introducerea grupului de nuvele din ziua a IV-a arata cum un tanar pustnic venit pentru prima oara din solitudini intr-un oras, vazand femeile, le-a considerat ca pe fiintele cele mai minunate si mai demne de a fi vazute de lume. Pentru cucerirea lor si a iubirii au loc in Decameron cele mai extraordinare aventuri, in care protagonisti sunt reprezentanti ai tuturor structurilor sociale, negustori, nobili, tarani, calugari, tot atatia inflacarati indragostiti. Intotdeauna a descris cu cea mai mare placere triumful iubirii ce incununa lungul sir de intamplari prin care trec unii indragostiti. Opera lui Giovanni Boccaccio, neobosit explorator al sufletului uman, precursor prin aceasta Renasterii (epoca descoperirii lumii si a omului), poate sa fie considerata fara dubiu ca o vasta comedie umana. Putem sa observam in sfarsit ca in cazul lui intalnim aceeasi experienta, facuta cu alte mijloace literare, a lui Dante si Petrarca, dar cu aceeasi tendinta si rezultate: a pune in valoare omul si viata. De aceea este atat de iubit si citit Decameronul in care se oglindeste vie marea umanitate, libera cugetare, aspiratia spre libertate deplina, setea de viata a unui mare creator si artist.

2/2