Costin CLIT, Schitul Brazi Și Metoacele Sale În Prima Jumătate A Secolului Al XIX-lea

Cercetare – Proiectare – Conservare – Restaurare

COLEGIUL ȘTIINȚIFIC

Răzvan Theodorescu, Ioan Opriș,
Tereza Sinigalia, Daniel Vișan

Lucrare apărută cu sprijinul financiar
al Primăriei Municipiului Iași
și al Muzeului Municipal „Regina Maria” – Iași

DTP și copertă: Leonard Lunguleac

Întreaga responsabilitate pentru conținutul
științific al textelor publicate aparține autorilor.

ISSN 1844‐9042
MONUMENTUL
XXIII
Lucrările Simpozionului Internațional
Monumentul – Tradiție și viitor
Ediția a XXIII‐a, Iași, 2021
Volum coordonat de
Lucian‐Valeriu LEFTER, Aurica ICHIM
și Alexandru GOREA

Editura Doxologia
Iași, 2022

IN MEMORIAM
SORIN IFTIMI (1965‐2021)
Cuprins
Monumentul – troiță la răscruce (IPS TEOFAN) ..................................... 9
I. Monumentele și istoria lor
Observații și precizări privind ciclul Faptelor Arhanghelului Mihail

de la biserica „Sfântul Nicolae” din Bălinești după
restaurarea picturilor din pronaos (Emil DRAGNEV) ............. 13
Schitul Brazi și metoacele sale în prima jumătate
a secolului al XIX-lea (Costin CLIT) ............................................ 39
Din necropolele Botoșanilor: efigii în marmură şi bronz de la
cumpăna veacurilor XIX-XX (Ioan IAȚCU) ............................... 139
Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Muntenii de Sus,
județul Vaslui (Andrei CREȚU) ................................................... 163
O veche farmacie ieșeană (document din 1820)
(Ștefan S. GOROVEI)...................................................................... 187
Fostul Colegiu Reformat Kún din Orăștie (Cătălina BULBOREA,
Ioana ZBRANCA, Arina NIȚULESCU, Ana JANTEA) ............... 197
Centrul Militar Județean Vaslui. Un monument istoric
mai puțin studiat (Laurențiu CHIRIAC) ..................................... 217
De la Palatele de Justiție din perioada dualismului austro-ungar
la Curțile de Apel ale Transilvaniei de astăzi
(Alina-Mihaela BUTNARU -RADU)............................................. 229
Castelul Foișor din Sinaia. Ctitoria și reședința regelui
Carol al II-lea al României (Narcis Dorin ION).......................... 247
Inaugurarea casei memoriale Gheorghe Gheorghiu-Dej
din Bârlad (1951) (Alin SPÂNU) ................................................. 295
II. Cercetare, proiectare, restaurare
Restaurarea mobilierului din lemn de la Biserica Evanghelică

din Bistrița (Alexandrina MUSTEA) ......................................... 313
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Căușeni,
Republica Moldova. Intervenții de conservare și restaurare
a picturii murale (Carmen Cecilia SOLOMONEA) ..................... 335
Cercetarea „Bisericii lui Cujbă” din Poiana cu Cetate în vederea
consolidării, restaurării și punerii în valoare
(Nicoleta VORNICU, Cristina BIBIRE, Alexandru VIȘAN,
Sorina GALEARSCHI, Daniel VIȘAN, Cristina ANDREI) .......... 361
Catedrala veche romano - catolică ,,Adormirea Maicii Domnului”
din Iași. Restaurare, consolidare și integrare turistică
(Ioan SASU, Constantin FIRTEA) ................................................. 375
Unele considerații privind cărțile din secolul al XIX-lea, aparținând
Muzeului Memorial „Alexandru Ioan Cuza”
de la Ruginoasa (Elena MAFTEI) ................................................ 397
Restaurarea Crucii Eroilor de pe Muntele Caraiman
(Ion GIURCĂ, Dumitru Codrin MUNTEANU) ........................... 411
III. Varia.
Un protagonist redescoperit al stilului neoromânesc:

Geniale Fabbro, maistru constructor (Paolo TOMASELLA)..... 443
Evocarea arhitectei Virginia Andreescu-Haret (1894-1962)
(Sidonia TEODORESCU)................................................................ 453
Urbanismul contemporan și peisajul cultural al oraşului Iaşi
(Maria URMĂ)................................................................................. 477
IV. Monumentul – Tradiție și viitor.

Ediția a XXIII-a, 30 septembrie - 2 octombrie, 2021.
Momente ale simpozionului
Fotografii de Constantin Bortică .............................................................. 495

Schitul Brazi și metoacele sale
în prima jumătate a secolului al XIX-lea

Costin CLIT*
Situat pe malul pârâului Hăulita, la poalele dealului Neicu, la
aproximativ 1 km spre sud‐vest de orașul Panciu, Schitul Brazi,
învăluit în legendă, a constituit obiectul cercetării istoricilor1,
concretizat în diverse studii și lucrări repertoriate de harnicul Viorel
Iancu în al său volum Așezămintele monahale din Județul Vrancea, tipărit
la editura Bogdania din Focșani în 2018, un important instrument de
lucru ce facilitează munca noastră. Prin studiul de față dorim să ne
aducem o modestă contribuție la deslușirea trecutului Schitului Brazi
și a metoacelor sale, bazată pe cercetarea numeroaselor documente
care se păstrează în Arhive, fără a le epuiza.
Raportul paharnicului Costache Sion, revizor, adresat
Departamentului averilor bisericești la 31 mai 1845 atestă Schitul
Brazi împreună cu metoacele sale, anume Mărul cu Părul,
Trotușanul, Sfântul Ioan, cu 104 viețuitori, 4 biserici mari și 3
paraclise „în care să săvârșăsc dumnezeeștile slujbe de obștie”. La
Trotușanu și Sfântul Ioan viețuiau 40 de monahii „bătrâne, sărace”,
iar la Mărul cu Părul 30 „bătrâni monahi stricați, trupurile slabe, care
nu au nici o închipuire de viață, căci de cătră răp(o)s(atul) ctitor
ieroshimonahul Dimitrie pentru țânirea acestor 3 mitoace să
regularisâsă atât pentru cele de trebuință în bisărică, cât și a hranii
părinților” terenul din jurul metoacelor2.
* Colegiul Național „Cuza Vodă” – Huși, România.
1 Preot Grigore Popescu, Gion D. Ionescu, Schitul Brazi, Buzău, Editura
Episcopiei Buzăului, 1991.
2 Arhivele Naționale Iași, Fond Ministerul Cultelor și Instrucțiunii
Publice‐Moldova, dosar 103/1845, f. 1r‐1v.
40
O descrierea a Schitului Brazi și a metoacelor sale este realizată
de Ilarion la 29 mai 1846. Schitul Brazi deținea o biserică mare cu
hramul Sfântul Gheorghe și era situat în apropierea târgușorului
Panciu, înconjurat de sate, fiind destinat „pentru norodul de
prenpregiur”, căruia i se adaugă trei paraclise cu hramurile
Schimbarea la Față, Învierea și Intrarea în Biserică a Maicii
Domnului. Ctitorul a rânduit la biserica mare trei preoți, doi psalți și
doi paraclisieri, iar la paraclise câte doi preoți, doi diaconi și un
„paraclesiarh”. Schitul Sfântul Ioan, cu 14 bătrâni călugări, era
deservit de doi preoți, doi dascăli și un paraclisier; schitul Sfântul
Nicolae de la Trotușanu cu 20 de monahii, cu doi preoți, doi dascăli și
un paraclisier; schitul Adormirea Precistei de la Măru cu Părul, cu 28
de călugări, cu doi preoți, doi dascăli și un paraclisier3.
Catagrafia din 1849 ne indică 29 de viețuitori la Schitul Brazi,
iar la metoace: 32 la Mărul cu Părul (purtător de grijă: Antonie), 27
monahii bătrâne la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul
(ieromonahul Inochentie, duhovnic și purtător de grijă) și 9 monahii
bătrâne la Trotușanu (ieromonahul Iosăf, duhovnic și purtător de
grijă). În catagrafie sunt redate numele monahilor și monahiilor4. La
13 ianuarie 1849 sunt atestați 122 de viețuitori – 63 monahi și 59
monahii – în schitul Brazi și metoacele sale5.
Jalba din ianuarie 1851 menționează 75 de monahi, la care se
adaugă 50 de monahii la schitul Trotușanul și metocul Sfântul Ioan6.

Schitul Brazi – zidiri și rezidiri
Dimitrie, ctitorul Schitului Brazi, îi indică începutul construirii
din temelie la 12 mai 1807 în condica întocmită la 4 mai 1835 cu
prilejul afierosirii lăcașului la Mitropolia Moldovei7. În „Capete alesă
3 Ibidem, f. 36r‐38v.
4 Ibidem, f. 110r‐110v.; respective 112‐112v.
5 Ibidem, f. 128r‐128v.
6 Ibidem, f. 282.
7 Biblioteca Academiei Române, Documente istorice, CMXXVI („Condică
de pe scrisorile părților de moșie ce are sf(â)ntul schit de la Brazi din Crucea de
41
din petrecerea înpreună cu fratele Sofronie Străoneanul ...”, Dimitrie
arată construirea bisericii cu hramul Sfântul Marele Mucenic
Gheorghe „la locul vechi de țintirim” și așază sfințirea ei la 8
noiembrie 18078. Pe marginea pietrii pisaniei vechii biserici ce
amintește restaurarea din 1890 este inscripționat și următorul text:
„Scris de monah Ieronim Bohoș. Temelia bis(ericii) Brazi, pusă în
1807”9. Protopopul Vasile primește blagoslovenia episcopului
Romanului la 14 iunie 1808 pentru sfințirea bisericii ridicată la
„Cruce, în cinstea Marelui Mucenic Gheorghie” de către Dosithei,
nacealnicul Schitului Pralea, cu condiția gătirii „cu toate cele
trebuincioasă”10.
Se pare că înzestrarea bisericii va mai dura, așa explicându‐se
apelul din 1 octombrie 1808 al ieromonahului Dosithei, nacealnicul
Schitului Pralea, în vederea strângerii milelor / produselor necesare
prin intermediul ieromonahului Calistru, necesare la sfințirea
„sf(â)ntul schit de la Crucea de Gios, din ținutul acesta al Putnii,
unde să prăznuește hramul Sf(â)ntului slăvitului marelui mucenic
Gheorghie, purtătoriul de biruințe”11. Se păstrează un pomelnic al
ctitorilor din 21 noiembrie 182512.
Dorința lui Dositei era de a‐și închina Schitul Brazi „undeva”,
pentru ca la 7 octombrie 1814 Antonie, egumenul Mănăstirii
Bogdana, să‐i sugereze închinarea la Bogdana ca un „fiiu adevărat al
acei sf(i)nte mănăstiri născut prin d(u)hovnicească naștere întru
acelaș lăcaș”. Schitișorul era ridicat prin osteneala lui Dositei, iar în
vechime „au fost făcut tot de aceiaș(i) ctitori de care și mănăstirea
Gios din ținutul Putnii, unde iaste hramul Sf(â)ntului Marelui Mucenic
Gheorghie, Purtătoriul de biruințe”).
8 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXI/2.
9 Victor Brătulescu, Acte, note și însemnări despre biserica fostului schit Brazi
de lângă Panciu, în „Glasul bisericii”, Revista oficială a Sfintei Mitropolii a
Ungrovlahiei, Anul XXIV, nr. 3‐4, martie‐aprilie 1965, 322‐323 (este menționată
și punerea temeliei bisericii la 12 mai 1807 de către autori).
10 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVIII/28.
11 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXV/1.
42
<Bogdana> iaste făcută, după cum se véde în diiata mitropolitului
Theodosie”. Nu știm motivele refuzului lui Dositei de a închina
schitișorul la Bogdana, menționat de Antonie, care îl îndeamnă să‐l
închine mai degrabă la mitropolie decât la episcopia Romanului13.
Dositei amenajează în jurul bisericii chilii și construiește
clopotniță din piatră, înzestrează schitul cu moșii, vii și obține
numeroase danii. Statornicirea vieții monahale va fi însoțită și de
împresurările suferite din partea megieșilor cu care Dositei se va
judeca, obținând de la egumenul Mănăstirii Bogdana pentru
susținerea demersului său în instanțele de judecată documentele
părților de moșii și actul de danie al proin mitropolitului Theodosie
din 14 octombrie 169114. După câștigarea judecăților avute de Dositei
cu megieșii, Mănăstirea Bogdana rămâne în continuare în stăpânirea
lor. Dositei prin cercetarea documentelor amintite conștientizează
dreptul de stăpânire al Schitului Brazi și merge pe calea judecății cu
monahul Antonie, egumenul Mănăstirii Bogdana, dobândind partea
de moșie din hotarul Crucii și părțile din Șoldești și Burdujești de pe
Zăbrăuț la 10 ianuarie 182115.
Episcopul Romanului își manifestă acordul la 23 septembrie
1826 pentru mutarea bisericii vechi la Schitul Dumbrăvița „la vremea
ce însămnezi” și construirea unui lăcaș nou cu condiția înștiințării
începutului zidirii16. La 27 noiembrie 1829, Dimitrie desemnează
„diadoh și deplin stăpânitori” pe ucenicul său Sofronie cu
însărcinarea ridicării, începând cu anul 1830, „de pe temeliia făcută”
a bisericii mănăstirii cu hramul Sfântul Gheorghe „în țintirimul
13 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVIII/3.
14 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, XXXIV/17; CDM, IV, p.
315‐316, nr. 1407; publicat recent de Costin Clit, Sfântul Teodosie de la Brazi.
Documente inedite, în „Horeb”. Revistă anuală de spiritualitate și actualitate
editată de Episcopia Hușilor, Huși, Editura Horeb, Numărul 3, 2021, p. 296‐298.
16 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXII/15.
43
Sf(â)ntului Schit Brazii, precum din vechi acest hram s‐au urma”.
Rânduirea lui Sofronie va fi imediat abandonată17.
Ieroshimonahul Dimitrie, egumenul Schitului Brazi, avea
adunat materialul necesar construirii bisericii din piatră anterior
datei de 16 iunie 1833 și primește la 19 iunie 1833 învoirea și
blagoslovenia mitropolitului Veniamin Costachi pentru începerea
lucrărilor, la care participă și robii mitropoliei, așa cum este cazul lui
Dumitru herarul, scutit de dajde și havalele18.
Planul bisericii, semnat de starețul Dimitrie și Șerban Goranda,
datează din 2 iulie 183319 și a fost întocmit odată cu încheierea
contractului. Șerban Gornada își asuma obligația construirii bisericii
mănăstirii „cu cuviincioasă așăzare și temelnică”, împodobirea
interioară și exterioară cu trei turnuri, cu locuri de amvon și cafas,
temelia din pământ, acoperișul de șindrilă. Starețul se obliga să
asigure salahorii, cheresteaua, cărămida și varul. Costurile lucrărilor
de construcție se ridicau la 4800 de lei, 4 chile făină de porumb, 50 de
vedre de vin și două de rachiu, 50 de ocă de crap, patru coți și
jumătate de postav și patru vedre de brânză. Lucrările urmau a
începe la 20 iulie 183320.
Dimitrie nota la 27 iulie 1834 „răsuflarea” planului amintit,
pierderea arvunii de 400 de lei și finalizarea bisericii cu alt meșter21,
anume arhimandritul Ioan Craos/Craus cu care a încheiat un contract
la 21 februarie 1834 „ca să facă mănăstirea de piiatră i cărămidă” pe
temelie de pământ, cu o înălțime de trei stânjeni și jumătate,
lungimea de de opt stânjeni, lățimea de patru stânjeni, conform
planului prezentat de antreprenor. Se adaugă turnul „frumos” din
mijlocul bisericii, două amvoane pentru citit Sfânta Evanghelie și
Apostolul, „ușițele” la Sfântul Altar, tinda din cafas, scările necesare,
două uși la biserică cu stâlpii de piatră în față, acoperișul din șindrilă,
17 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXX/1.
18 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVIII/25, 26.
19 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, XIX/5.
44
acoperirea și tencuirea băștii ce era zidită „despre Oltariu”,

pardoseala cu lespezi sau scânduri, pridvorul zidit în fața bisericii cu
scările aferente. Asigurarea salahorilor și a materialelor de
construcție revenea mănăstirii. Prețul lucrărilor crește la 8000 de lei,
la care se adaugă patru chile făină de porumb, 80 de vedre de vin,
„pentru rânduiala mâncării va pune dum(nea)lui bucătari și pentru
dum(nea)lui și pentru chetrari, cum a voi. Asăminea și udătură”22.
Construcția bisericii începută la 11 aprilie 1834 a durat 70 de
zile. În cursul anului 1835, când mănăstirea a fost vizitată de către
domnul Mihail Sturdza (la 6 iunie)23 s‐a executat catapeteasma pe
mușama, sfintele icoane „formalnice” pe lemn, stranele, Sfântul
Pristol din cărămidă, Sfânta Masă din piatră cioplită, dar s‐a înfăptuit
și înzestrarea cu veșmintele preoțești și cărțile de cult necesare.
Săpatul catepetesmei de lemn și zugrăvirea bisericii care ar fi durat
doi sau trei ani, la care se adaugă starea sănătății lui Dimitrie, l‐au
determinat să ceară la 6 ianuarie 1836 învoirea și blagoslovenia
mitropolitului și episcopului de Roman pentru sfințirea noului lăcaș
după tipicul de la Chișinău („cu o sfeștanie și sfințit antimis”) și
trimiterea Sfântului Antimis. Marea sfințire urma să fie săvârșită
după gătirea catapetesmei și zugrăvirea bisericii24. Blagoslovenia
mitropolitului Veniamin Costachi pentru confecționarea catapetes‐
mei de mușama și a icoanelor de lemn ce urmau să fie atașate în
viitor la proiectata catapeteasmă de lemn survine la 13 mai 183525.
Sfințirea după tipicul cel nou a fost săvârșită la 5 februarie 1836 cu
binecuvântarea episcopului de Roman, păstrându‐se vechiul antimis
până la trimiterea unuia nou26.
Starețul Dimitrie invită la 9 iunie 1835 pe Iordache Calson,
Gherghe a lui Moale, Enache Mocan, Solomon Penu și Neculai a lui
23 Preot Grigore Popescu, Gion D. Ionescu, op. cit., p. 19.
24 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXIX/13, f. 1‐1v.
26 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXII/31; Preot
Grigore Popescu, Gion D. Ionescu, op. cit., p. 19.
45
Costandin după ce le‐a achitat datoria către Tudurache Căvac,

asumată de cei amintiți pentru producerea a 30000 de cărămizi, fiind
rânduiți „de 5 ani de zile și n‐aț(i) urmat după zapis”. Lucrarea
cărămizilor era stabilită la Schitul Brazi27.
Pictura va fi executată în anii 1837 și 1838 de către faimosul
pictor de biserici Nicolae Teodorescu (1786, Focșani‐d. 1880),28 văzut
de unii drept un meșteșugar rutinat, inovator și lipsit de cultură
artistică29. Eclesiarhul Theofilact prin răspunsul dat din Buzău
starețului Dimitrie de la Brazi la 21 mai 1837 îl considera pe zugravul
Nicolae ca venit din Moldova și cunoscut „de toți în Valahia în
meșteșugul zugrăvii și statornic la orice tocmeală făr(ă) de
sminteală”30. Nicolae Teodorescu ar fi primit 8000 de lei pentru
lucrarea executată31.
Groaznicul cutremur din 11 ianuarie 183832 afectează și Schitul
Brazi: căderea turlei din mijlocul bisericii, crăparea boltelor, stricarea
a multe zidiri, căderea zidului paraclisului, fisurarea gravă a
clopotniței cu cele șase clopote și alte stricăciuni33. Căderea cărămi‐
zilor în interior și distrugerea policandrului fac imposibilă săvârșirea
slujbelor. Starețul Dimitrie a construit în vara anului 1837 o casă de
rugăciune „pusnicească” unde urma să citească cu 3‐4 frați cele „șap‐
te laude”, pentru care cere binecuvântarea episcopului Romanului,
apoi la 29 ianuarie 1838 a mitropolitului ca să fie săvârșită „și
d(u)mnezăiasca sf(â)nta jertvă până să vor pune la cale bisericile ca să
28 Preot Grigore Popescu, Gion D. Ionescu, op. cit., p. 19; Pr. Gabriel
Cocora, Episcopia Buzăului, o vatră de spiritualitate și simțire românească, Buzău,
1986, p. 363‐364.
29 Ion Frunzetti, Arta românească în secolul al XIX‐lea, București, Editura
Meridiane, 1991.
30 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVII/2.
31 Preot Grigore Popescu, Gion D. Ionescu, op. cit., p. 42, nota nr. 59.
32 A se vedea despre cutremur și ziarul „România”, București, nr. 11 din
13 ianuarie 1838, p. 1; „Albina românească”, Iași, din 13 ianuarie 1838, p. 1.
33 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXV/19; Preot
Grigore Popescu, Gion D. Ionescu, op. cit., p. 20.
46
vie în starea lor”34. Casa de rugăciuni, amenajată se pare sub
clopotniță, „unde era ca o peșteră”, era zugrăvită și avea
catapeteasmă35. Veniamin Costachi își manifestă la 3 februarie 1838
mâhnirea pentru pagubele suferite și sugerează demolarea turnului
afectat și înlocuirea cu o boltă36.
Episcopul Romanului eliberează la 18 iunie 1838 cartea și
condica de milostenie cerute de starețul Dimitrie la 8 iunie „spre a să
aduna agiutoriu la meremeturile” Schitului Brazi, învoind și botezul
catolicilor Ianul, Ioan, soției și a doi copii, solicitat de aceștia37.
Biserica schitului Brazi cu hramul Sfântul Gheorghe era potrivit
catagrafiei din 1847 „în mărime de 7 stâ(n)j(e)ni, 4 palmi, 5 parmace
din fundul altariului și până în fundul pridvorului, 3 stânjăni, o
palmă curmezâș prin mijlocul bisăricii”, cu 5 ferestre „însă 2 la
bisărică și una în oltar di 7 ½ palmi lungimea și 4 ½ curmezîș, 2 în
oltar de 5 palmi, 2 parmace lungimea și trii pol palmi curmezâș, toati
cu giamuri di steclă și gratii di fer”. Înălțimea bisericii era de 4
stânjeni și 4 palme, „boltită cu cărămidă, cu‐n turnu la mijloc, însă
turnu(l) stricat de cutremur înfundat cu scânduri și dres, coperit cu
tiniche, cu trii cruci mari de fer poleite cu aur și trup(ul) bisăricii
coperit cu draniță, pe gios pardosită cu dulapi de brad, cu o scară cu
parmaclâcuri pe undi să sui în cafas cu parmaclâc dinainti boit
pardosât cu dulapi de brad tot sub bolta bisăricii cu pereții boiți cu
doă ferești, nălțâmea di 5 palme, 2 parmace și 3 ½ curmezâș, cu gratii
de fer și giamuri de steclă; Sfânt(ul) Pristol stâlp zâdit di cărămidă,
masa deasupra di piiatră groasă de 3 parmaci, lățâmea într‐o parte 3
palme, 7 parmace și întru alta trei palme și 5 parmace, cu trei
înbrăcăminte pi Sf(ânta) Masă, una di pânză albă, una di adamască di
bumbac cu flori și alta deasupra di tulpan cu flori, un Sf(ânt) antemis,
una Sf(ântă) Evanghelie mică de la Neamțu, ferecată cu argint, cu
34 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXIX/17.
37 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVII/3; Arhivele
Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVIII/60.
47
plasă albastră și cruce ferecată cu argint și cu scaune ...”.
Catapeteasma era „săpată, poleită, zugrăvită frumos, Răstignirea
deasupra, cu opt icoane în rându(l) Răstignirii, 12 Apostoli la
rându(l) lor și cu Maica Domnului, 12 Apostoli al doilea rândcu
Domn(ul) Hristos și Maica Domnului și Sf(ântul) Ioan Botezător(ul),
12 praznice înpărătești și cu Cina de taină la mijloc și didisupt
deasupra cveril(o)r mahrama Domnului Hristos și patru fiiară cu cu
flori poleite di pus candilile, 4 icoane înpărătești Domn(ul) Hristos,
Maica Domnului, Sfânt(ul) Gheorghe hram(ul) bisăricii den a dreapta
și Sf(â)n(tul) Neculaiu, cverile înpărătești săpate, frumos zugrăvite, 6
iconițe poleite precum și cverile din a dreapta și din a stânga
zugrăviți Sf(inții) Voevozi, săpate, poleite și la toate 6 icoanile
înpărătești zugrăvite și poleite istorii, stâlpii săpați, zugrăviți, poleiți,
2 anvoane săpate și zugrăvite câti cu 5 chipuri ... ”38.

Alte construcții
In interiorul Schitului Brazi exista o cișmea, luată drept model
în zidirea uneia noi la „poar(ta) schitului din gios de pod” în zapisul
de „tocmală” încheiat la 30 august 1841 de starețul Dimitrie cu Ispas
și tovarășul său, care se obligau la suportarea cheltuielilor, „cu toate
orice a trebui la cișme, lucru bun și cinstit”. „Iar tocmala ne‐au fost ca
să le dau eu bani gata doao mii de lei, din care să cumpere var,
cărămidă, olane, oloi, piiatra, țevea și orice a trebui, cu mâncarea
dumilorsale i salahurii cu toate ale sale”. Zapisul face referire și la
„bașca cerdacului”, ale cărei costuri se ridică la 200 de lei, cu obligația
starețului de a pune la dispoziție „salahuri și de mâncare și ce a
trebui”39. Ieroshimonahul Dimitrie se tocmise la 13 iulie 1842 la
construirea cerdacului „undi au fostu Sfântul Gheorghii vechi” cu un
Petre dulgerul, etichetat mai târziu cu apelativul „minciună,
înșelătoriul” pentru nerespectarea înțelegerii. „Și cerdacul să fii în 8
stâlpi și căptușit pi di lături cu scânduri fețuiti, și cu trei ferești buni,

Publice ‐ Moldova, dosar 112/1847‐1859, f. 4.
48
după cum le ceri, și uși bună. Ieră după cerire sfinții sali să‐i facimu și
sus tavanu bunu, curat și săce(a)cu înpregiur, și șândilit bini”. Costul
manoperei se ridica la 100 de lei. Martorul participant la încheierea
zapisului „frumos și fără nici un folos” este invitat la 23 iunie 1842 de
către Dimitrie la returnarea arvunii dată lui Petre, care se pare că‐și
făcea veacul la construirea cramei „Sturzii”40.

Nacealnicii Schitului Brazi
Ieroshimonahul Dimitrie (1807‐26 septembrie 1826; 25 noiembrie
1828‐15 august 1842)41
A fost fiul lui Nicolae, moldovean, și al Evdochiei (ardeleancă),
din satul Ilișești, ținutul Suceava42. Un moș al său, Măjărdac, a cerut
cinul călugăriei pe patul de moarte la 5 decembrie 1812 (primește
numele Theodosie), iar fratele acestuia, ieromonahul Gheorghie
moare la 20 decembrie 1824 și este înmormântat la Schitul Brazi43.
Se crede că la început s‐a numit Dositei și își avea metania la
mănăstirea Bogdana, unde a fost secretar și stareț între 1821 și 182344.
Dositei (Dositheu) a fost rânduit de episcopul Gherasim Clipa al
Romanului la 10 februarie 1806 „vechil nacealniciei” la Schitul
Buciumii de la ținutul Bacăului45, iar la 28 august 1807 nacealnic la
Schitul Pralea46, „ci esti pi hotarul moșii Popenii”47, sub ascultarea
Mănăstirii Bogdana, realitate dovedită și de tocmeala din 14
septembrie 1801 dintre preotul Simion și Ioasaf egumenul în vederea
săvârșirii slujbelor48. Ca vechil, obține blagoslovenia episcopului
41 A se vedea Protos. Glicherie Lovin, Monăstirea Bogdana din județul
Bacău, Chișinău, Tipografia Eparhială „Cartea Românească”, 1926, p. 14‐18,
44 Preot Grigore Popescu, Gion D. Ionescu, op. cit., p. 11; Vezi și Arhivele
Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVIII/3.
47 Biblioteca Academiei Române, Documente istorice, DCCCLVII/46.
49
Gherasim (martie 1803‐15 martie 1826) și transformă Schitul Buciumi
în unul de monahii, aduse de la Trotușanu, pentru ca în septembrie
1838 să‐și manifeste părerea de rău la episcopul Meletie, din cauza
vieții imorale a petrecătoarelor de acolo49. La 1809, schitul era de
monahi50.
Traiul la schitul Pralea nu era unul facil. Ioasaf, egumenul
Mănăstirii Bogdana, însărcinat de episcopul Romanului cu darea
sămii veniturilor și cheltuielile lăcașului amintit, temător de tâlharii
din zonă, îl informa pe Gherontie, nacealnicul de la Pralea, de
împosibilitatea deplasării și îi cerea la 28 martie 1802 ca împreună cu
iconomul Manoliță – sameșul – să se prezinte la Bogdana, unde
afirma că „mă tem, că șed tot în turn de frica tâlharilor”. Ioasaf
deținea „izvod până la un ban de unde ce am luat și unde ce am
dat”51. O trăsătură a lăcașului de la Pralea constă în desele schimbări
ale nacealniclor (șapte în perioada 1798‐1806 – dintre care amintim pe
Nifon, Mihail, Gherontie, Parthenie)52. După „vremea răzmiriții”, dar
înainte de 1806, „din turburările vrémilor nu numai sf(ântul) schit
contenise D(u)mnezeștile slujbe ... iar acum cu blagosloveniia
preaosfinției sale chir Gherasim Romanul s‐au strâns câți(va) părinți
la numitul schit, nevolnicindu‐ne a întemeiia de obștie
49 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVIII/61;

Ieroshimonahul Dimitrie evalua averea „schitișorului” Buciumi în septembrie
1838: „moșie nu are decât țintirimu(l) și vro trii pogoane de vie și în mijlocul
moșii Mănăstirii Bogdanii, care și lemne de foc și arătură și fânați n‐au aiurea,
decât ce li să dă de igumenul Bogdani(i), căci și bisericuța aceia de la Buciumi s‐
au fost făcut de un igumen Isaiia de la Bogdana”; Biserica Schitului Buciumi a
fost ridicată la 1750 de ieromonahul Isaia, fondatorul lăcașului monahal. („i se
zicea Urucea, apoi Runcu și în urmă Buciumii”); a se Protosinghelul Glicherie
Lovin, starețul monăstirei Bogdana, op. cit., p. 46‐47.
50 Constantin N. Tomescu, Biserica din Principatele române la 1808‐1812.
Mărturii și documente, Ediție îngrijită și note: pr. Eugen Drăgoi, Galați, Editura
Partener, 2010, p. 110.
50
D(u)mnezăieștile slujbe”53. Se pare că Dosithei l‐a înlocuit ca

nacealnic pe Partenie (Parthenie) atestat documentar la 27 ianuarie
180654.
Dosithei, aflat în judecată cu „împregiurașii moșiei schitului”,
avea nevoie de actele doveditoare stăpânirii, pentru care intervine
episcopul Gherasim la 19 iulie 1809 spre a‐i fi înmânate
ieromonahului Serafim copiile lor trecute într‐un perilipsis55. Izvodul
zapiselor și scrisorilor schitului semnat de Dosithei înregistrează
actul de danie al răzeșilor din Popeni de la 6 decembrie 1755, cartea
domnească de întăritură a Poienii Pralei din 22 august 1756 de la
Constantin Mihail Cehan Racoviță, cartea de scutire a șase oameni
străini din 25 martie 1772 și ispisocul domnului Grigorie al III‐lea
Ghica din 20 iunie 177756.
La 1 octombrie 1808, Dosithei, nacealnicul Schitului Pralea,
apela la mila creștinilor necesară sfințirii schitului de la Crucea de
Jos, fiind destinat cu strângerea milelor ieromonahul Calistru57, iar în
1809 îl întâlnim pe Dosithei la același lăcaș monahal, dar și ca
povățuitor al schiturilor Trotușanu58 și Buciumi59. Documentele din
1813 îl atestă nacealnic al schitului de la Cruce și vechil al Mănăstirii
Bogdana60.
La 21 iulie 1819, se găsea nacealnic la schitul Brazi, când i se
atribuie suma de 500 de lei din banii peciurilor episcopale adunați de
iconomul Apostul din Focșani, necesară cheltuielilor acareturilor pe
56 Biblioteca Academiei Române, Documente istorice, DCCCLVII/55; vezi
și Nicolae Stoicescu, Repertoriul, p. 690, nota 82.
58 Constantin N. Tomescu, op. cit., p. 113‐114.
59 Ibidem, p. 110.
60 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVI/3; La 4 mai 1813
dădea cu bezmen lui Gavril Cojan din Fitionești un vad de chiuă la Poenița
Irinii pe Zăbrăuț, iar lui Chirița Chiper la 24 iunie 1813 la Rășchitoare pe
Zăbrăuț.
51
care le făcea la viile episcopiei61, iar la 2 octombrie 1819 i se cerea de
la Episcopia Romanului săvârșirea pomenirii cu sobor de ieromonahi
sau preoți a arhidiaconului Gherasim, răpus la 6 septembrie de
„năprasnica boală a ciumii fără de veste”62.
Dositei poartă corespondență cu diverși egumeni. De pildă,
arhimandritul Manasie, egumenul Mănăstirii Pângărați, îi trimite la
26 septembrie 1819 o scrisoare, însoțită de o putină de brânză, prin
care‐i cere ajutorul la culesul viilor și în problema Ivănceștilor.
Justifică lipsa corespondenței cu Dositei prin plecarea ierarhului de la
Roman la Iași și „vremea boalei ciume”63. Ineficiența economică a
unui lot de viță de vie și incendiul petrecut („primejduire arderii ci s‐
au întâmplat”) determină renunțarea arhimandritului Manasie în
favoarea Mitropoliei, de unde nu primise un răspuns, urmată de
propunerea lucrării viei făcută la 11 martie 1820 lui Dositei,
nacealnicul Schitului Brazi64. Numele arhimandritului Manasie
lipsește în lucrările dedicate Mănăstirii Pângărați65.
În aprilie 1821, Dositei va fi atestat documentar ca egumen al
Mănăstirii Bogdana. Antonie, proegumenul Mănăstirii Bogdana și
epistatul tipografiei îi predă mănăstirea la 20 aprilie 1821 împreună
cu averea mișcătoare și nemișcătoare. Dositei era însărcinat cu
preluarea hârtiei necesare tipografiei mitropoliei trimisă de Antonie
de la Brașov și asigurarea transporutului cu carele la Iași66.
Conform unor autori, după tunderea în schimnicie întâmplată
la schitul Lapoșul pe Trotuș, în timpul răzmeriței din 1821, își ia
numele Dimitrie67, folosit și anterior. Documentele cercetate ne indică
62 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXIV/2.
65 Ieromonah Vasile Bîrzu, Mănăstirea Pângărați – monografie – Studiu
istoriografic și aghilogic, Mănăstirea Pângărați, 2004; A se vedea și ediția revăzută
și adăugită, Sibiu, Editura Astra Museum, 2016.
52
folosirea numelui Dositei și după 1821. În urma intervenției din 4
ianuarie 1822 a ieromonahului Dositei, egumenul Mănăstirii
Bogdana, Episcopia Romanului învoiește la 26 ianuarie slujirea
preotului Andrei Furtună la biserica Sfântul Dimitrie din Focșani68.
Mai mult, ieromonahul Damaschin căuta la 6 august 1817 bunătatea
starețului Dimitrie de la Brazi pentru a‐și asigura liniștea
sufletească69.
La cerere, Dositei (Dimitrie în document) este eliberat din
egumenia Mănăstirii Bogdana și înlocuit la 23 aprilie 1823 de
mitropolitul Veniamin Costachi cu Iustin, arhidiaconul Episcopiei
Romanului70. Prețuit de ctitorii bisericii din nou zidită în satul Valea
Seacă, ținutul Bacăului, nacealnicul Dimitrie de la Brazi, va fi trimis
la 29 august 1823 de către episcopul Romanului să săvârșească
sfințirea lăcașului împreună cu protopopul Radu de la Cașin71. Prin
diata din 4 aprilie 1825, păhărniceasa Smaranda Similache (mai târziu
monahia Sofia) desemnează ca epitrop pe Dosoftei de la Brazi și
dănuiește suma de 5312 lei, ce urma să fie recuperată de la datornici:
Neculai Băcalbașa din Focșani, Ianole Grecul din Bălca, Dumitru
Brașovanu din Agiudul Nou, Gherghi Curelea din Focșani și banul
Nicolae Tuduri pentru construirea bisericii din zid, „fiind de lemnu”.
Dănuitoarea va fi înmormântată la Schitul Brazi72.
Ieroschimonahul Dimitrie se găsea la 7 iunie 1823 la Schitul
Brazi, unde primește o scrisoare de la arhidiaconul Iustin73. A fost și
vechil al bisericii Sfântul Dimitrie din Focșani, metohul mănăstirii
Agapia (atestat la 19 iunie 1833)74. Starețul de la Brazi va lua în
îngrijirea sa și Schitul Sihastru cu plata embaticului din cauza
disputelor cu ucenicul său Sofronie, pe care îl administrează până în
68 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXI/1.
69 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXIII/4.
74 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVIII/25
53
august 1835, când ctitorii așează ca vechil pe Ilarion75. A murit la 15
august 184276.
S‐a dovedit a fi un bun gospodar, minuțios în anchetele pe care
le efectua asupra celor care greșeau pentru aflarea adevărului,
dovedindu‐se a fi iertător77. Îi revine meritul descoperirii rămășițelor
pământești ale proin mitropolitului Teodosie și redactării
însemnărilor privitoare la ele78. Înclinat spre asceză, elaborează la 15
decembrie 1832 șase „ponturi” pentru sine sub titlul „Așezare, pază
tare că se pierde suflet mare. Cum să cade schivnicilor a păzi, adecă pentru
hrana vieții și băutura”, din care îl reproducem pe ultimul: „Strae bune
și așternuturi moi a nu căuta, ci sucmani groș(i) și așterrnut vârtos”.
Ispitit fiind, mai ales de alcool, Dimitrie își nota cu tristețe începând
cu 30 aprilie 1833 neurmarea tipicului îmbrățișat79.
Ieroshimonahul Dimitrie a fost preocupat de înzestrarea
lăcașului cu cărțile de cult necesare. Astfel, la 28 august 1832 achita
vechilului Miron prin monahul Leonte suma de 11 galbeni pentru
Mineele primite80.
Monahii jăluitori din 1850 îl aminteau pe Dimitrie statornicit
nacealnic „pe un curs de vreme aproape de patruzeci ani”, perioadă
în care schitul ajunge într‐o stare înfloritoare, „întemeindu‐l cu tot
feliul de zidiri ... înzăstrându‐l cu cele mai multe lucruri ale pojâjiei
gospodăriei”: vase, buți, poloboace, căzi (peste 100 de bucăți), trei
75 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXII/3, f. 1‐1v.;
respectiv LXXII/2.
76Arhivele Naționale Iași, Fond Ministerul Cultelor și Instrucțiunii
Publice ‐ Moldova, dosar 112/1847‐1859, p. 12.
77 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăsstirea Brazi, LXX/19; a se vedea
cazul ierodiaconilor Misail, Gherasim, Chesarie și a monahului Isaia care la 15
iulie 1839 mărturiseau după o greoaie și minuțioasă anchetă pătrunderea în beci
cu cheile duhovnicului Ilarion și sustragerea unei cantități de vin și rachiu,
consumată în chilia celui din urmă.
78 Arhid. Prof. Ioan Ivan, Mănăstirea Brazi‐Panciu și trecutul ei istoric,
Editura Buzăului și Vrancei, 2005, p. 81.
79 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVIII/40, f. 1.
54
„căldări” de aramă pentru rachiu, alte 20 de căldări și tingiri din
aramă, „herării”, așternuturi în toate chiliile și arhondarice, ală căror
inventar nu era cunoscut, vase, farfurii, „alămuri” și altele. La
moartea sa, chiliile se aflau în cea mai bună stare „cu uși, cu bro(a)ști,
cu ge(a)muri, cu divanuri ..., și cu așternuturi înbrăcate”, a lăsat
hambare, coșăre, crame și case în vii, garduri bune81.
Pe lângă jalbele viețuitorilor adresate Mitropoliei și
Departamentului averilor bisericesc după 1845, intervin și ctitorii
schitului la 30 ianuarie 1851 pe lângă mitropolit, potrivit cărora
schitul Brazi „au fost alcătuit și înzăstrat de adormițâi noștii strămoși
întru o mică încăpere cu o bisăricuță de lemn, care și aceia au fostu
arsă în vremia unii prăzi și năvăliri de tătari, ci au urmat în acele
vremi de atunci, după care apoi rămâind numai locul și povestire că
au fost oarecând schit, iar acum aproape trecuți ca 50 de ani
deșteptându‐ne noi urmașâi și strănepoțâi bătrânilor ci dănuisă la
zisul schit părți de moșâoare, vii și altile, îndemnați pe de o parte de
dovezile hârtiilor de dănuiri ci încă s‐au găsât păstrate pentru
drepturile acestui schit iar pe de alta de pustiirea schitului, precum și
de râvna ce după Dumnezău a sfântului lăcaș cu contenirea
dumnezăeștil(o)r slujbe și a pomenirilor ci ceria a să urma pentru
ctitori, care ne‐au făcut a gândi că vom fi dătători de samă la dreptul
giudecătoriu de va rămâne schitul pentru totdiauna ruinat. După
care apoi sfătuindu‐ne ni‐am și apucat al doile de zidire și
întemeieria acestui schit chiar din câmp, având stăruitoriu și
ostenitoriu pe răp(o)s(atul) ershimonah Dimitrii, care au fost și
nacealnic pără la moartia sa”. Sunt amintite ostenelile, dările, ajutorul
în bani și părți de moșie, vii, argintării, acareturi, afierosite schitului
Brazi. Redăm și numele celor care se considerau ctitori la 1851:
comisul Costandin Gâță, căminarul Scărlat Bontăș, comisul
Todorachi Gâță, serdarul Teohari Apostoliu, serdarul Manoil
Apostoliu, pitarul Tănăsachi Petrovici, Hristodor Apostoliu,

Publice‐Moldova, dosar 103/1845, f. 244.
55
Costache Ghindar, Andreiu Bodescu, Hristea Ioan, Costandin Gațu,

Iancu Tatul, Iosip Bute, Manolache Popa, Neculai Bute, Neculai
Zbucină, Mitache Neculcea, Iosâp Telu, Vasâle Ivan, Tudorache
Croitoriu, Ioan Bodescu, Iordache Tudurii, Vasâle Steclar, Ioan
Spiridon, Ivan Pălade, Neculai Pălade, Iordache Beșleaga, Dumitru
Bucioagă, Gheorghe Fotache, Ivan Pălade, Gheorghe Beșleaga,
Dumitru Panciu, Costandin Manole, Lupu Vintilă, Ștefan Pulbere,
State Neculcea, Șărban Gheorghiu, Costandin Simioan, Vasâlachi
Gâță, ianache Gheorghiu, Toadir Munteanul, Neculcea Roșcu, Vasâle
Mihaiu și Niță Agiudianu82. Unii din cei amintiți au avut de‐a lungul
timpului numeroase pricini de rezolvat cu schitul, așa cum este cazul
căminarului Scarlat Bontăș la 7 septembrie 183183.
Ieroshimonahul Dimitrie cumpără de la Costandin Stroia și
răzeșii de Fitionești „o sumă de stânjăni pământ din hotarul Burduja,
însă 500 stânj(eni) în lungime din apa Zăbrăuțului Mare” spre
drumul Dealului Mare „și 800 stânjăni curmeziș”, cu prețul de 12000
de lei, zapisul întocmit păstrându‐se între documentele schitului, care
nu a intrat în stăpânire la vremea decesului nacealnicului, iar răzeșii
îl stăpâneau și la 1847. În același trup de pământ se găsea și o pădure
exploatată de răzeși „fără cruțare”. Serdarul Iancu Pavlov solicită
intervenția Departamentului averilor bisercești pe lângă vânzătorii
pământului ce recunoșteau tranzacția săvârșită, de care este
însărcinat cu cercetarea pricinii la 18 decembrie 184784. Se pare că în
realitate existau zapise din anii 1840 și 184185. Stăpânirea schitului
asupra părților din Burduja, alese și stâlpite, este îngreunată de
interesele privighetorului de ocol și necesită apelul la intervenția
stărostiei de Putna la 1 septembrie 184886, după ce la 22 august 1848
invocase „înbulzirea trebil(o)r atingătoare pentru îndestularea
82 Ibidem, f. 273‐273v; respectiv 284‐284v.
Publice‐Moldova, dosar 103/1845, f. 70‐71v.; respectiv f. 74.
85 Ibidem, f. 72.
86 Ibidem, f. 81‐81v.
56
oștil(o)rrusăști”87. Printre megieșii locului amintim răzeșii din

Străoanii de Sus, Străoanii de Jos, Muncelu și paharnicul Șerban
Bontăș88.
O sursă importantă de venit o constituie închirierea imobilelor
deținute. Astfel, serdarul Pavel Dimitriu închiria la 26 octombrie 1841
pe trei ani beciul și dugheana schitului din Focșani, pe Ulița Mare, cu
1400 de lei anual.
Boala, slăbiciunea și dorința vieții liniștite ‐ poate și alcoolul ‐
ale ieromonahului Dimitrie determină rânduirea unor noi nacealnici
de către mitropolitul Veniamin Costachi.
Ieromonahul Silvestru Dumbrăvițanul (31 mai 182689‐24
septembrie 1826).
Proinegumenul Dimitrie beneficia în urma poruncii
mitropolitului din 31 mai 1826 de purtarea de grijă din partea noului
nacealnic și obținea dreptul deținerii a doi poslușnici90, rolul său fiind
determinant în bunul mers al viețuirii monahale și menținerea
superiorilor lăcașului. La intervenția sa, mitropolitul Veniamin
Costachi îl schimbă pe Silvestru cu Isaia la 24 septembrie 1826 și îi
cere predarea sămii veniturilor și cheltuielilor pe două luni91.
Dimitrie sugera la 19 septembrie 1826 ca Silvestru după predarea
sămilor „să rămâe slobod să‐și caute de slujbele Schitului
Dumbrăvița și trebile viilor Sf(intei) Mitropolii”92.
Ieromonahul Isaia (24 septembrie 1826‐ante 25 noiembrie 1828).
Ieromonahului Silvestru îi urmează ieromonahul Isaia, cu
metania la Schitul Brazi, care servise ca iconom al Mănăstirii
Bogdana, în timpul egumeniei lui Dositei „în vremea turburării”93,
urmând a sta „supt povățuirea cuvioșiei sale ieroschimonah
87 Ibidem, f. 84.
88 Ibidem, f. 89‐89v.
57
Dimitrie”. Pe cartea de nacealnicie este însemnată data decesului

ieromonahului Isaia, „numit la urmă Ioan ieroshimonah din shimă”:
25 noiembrie 182894.
După moartea ieroshimonahului Dimitrie, nacealnicul schitului
Brazi, a fost întocmită o catagrafie de către arhimandritul Theofilact,
egumenul mănăstirii Bogdana, preluată de către noul nacealnic
Manuil (1842‐1844) și predată apoi protosinghelului Costandie de
serdarul Iancu Pavlov, revizorul Departamentului95.
Protosinghelul Costandie (1844‐1845) preia averea schitului Brazi
prin catagrafia întocmită în 1844, când este rânduit nacealnic și
posesor96 iar la 25 ianuarie 1845 adeverește recepționarea în sama sa a
29 șervete, 6 prosoape, documentele moșiilor „casăi”97.
Din jalba protosinghelului adresată Departamentului averilor
bisericești la 29 iulie 1846 aflăm despre licitarea părților de moșii
asupra spătarului Teodorachi, directorul mitropoliei, la primirea
contractului de jăluitor, pe a cărui nume s‐au „prefăcut” ulterior, cu
condiția ca în timpul posesiei să fie și nacealnic schitului „fără de cari
posăsorul acestora oricini ar fi pătimește greu”. Durata în care a
deținut calitatea de nacealnic depășește un an de zile, „iar acum <29
iulie 1846> di vreo giumătate di an mă văd dipărtat din aceasta” în
urma clevetirilor unui vrăjmaș – Ilarion – în fața episcopului
Romanului și a mitropolitului țării98.
Paharnicul Costache Sion primea la 26 iunie 1845 de la
protosinghelul Manoil, fostul nacealnic al schitului Brazi, acareturile,
averea și zestrea lăcașului pentru a le preda protosinghelului
Costandie, noul nacealnic, conform catagrafiei întocmite de
arhimandritul Teofilact, excepție făcând pânza și vinul rămas din
timpul ieroshimonahului Dimitrie, întrebuințate cu diverse prilejuri
96 Ibidem, f. 166.
97 Ibidem, f. 15.
98 Ibidem, f. 40.
58
chiar de Manoil. Sunt trecute în catagrafia realizată și „lucrurile
sporite”: Sfânta Masă îmbrăcată, o candilă din argint la iconostas, o
perdea la dvera mare, două stihare diaconești verzi, o poală cu fir la
analog, doi prapuri, cinci cărți pentru schitul Trotușanu, trei vaci cu
viței, patru care, două pluguri de lemn, un coșăr nou, un grajd din
lemn podit și 350 de leațuri99. În unele lucrări este arătat că
protosinghelul Costandie cere eliberarea din rânduiala de nacealnic
la 4 octombrie 1844100. La 17 decembrie 1845, Costandie menționa
retragerea sa ca nacealnic de către mitropolit și rânduirea
înlocuitorului – ieroshimonahul Antonie, care pretinde posesia
părților de moșie „ci eu le‐am luate prin mezat cu formalnic contract”
încheiat pe o perioadă de cinci ani. Costandie contractase
împrumuturi și plătise „câștiul” Sfântului Dimitrie cu 20 de zile mai
înainte de sorocul fixat prin protosinghelul Varnava, egumenul
mănăstirii Pângărați, cerând și chitanța obișnuită101.
Ieroshimonahul Antonie (atestat la 8 septembrie 1845‐decembrie
1845). Vizita domnului Mihail Sturdza din timpul starețului Dimitrie,
„când v‐ați melostivit a făgădui că la înpregiurări, precum altor sfinte
lăcași faceți bine, și de aice să năzuim la milostivire înălțimei
voastre”, este amintită în jalba din 8 septembrie 1845 în care sunt
menționate alături de schitul Brazi și cele trei schituri metoace cu 80
de suflete, afară de slugi, afectate de arendarea moșiilor și obligația
posesorului de a le da „20 chile păpușoi și șăse chilegrâu și altă
nemică”, ce se dovedesc a fi neîndestulătoare viețuirii. Părțile de
moșie amintite se găseau în posesia starețului ce le‐a oferit ajutorul
necesar. „Acum și acesta vroește a ne lăsa din pricina lipsăi”. Jalba
este semnată de ieroshimonahul Antonie, nacealnic, ieroshimonahul
Sofronie, duhovnic, Serafim ieroschimonah, ieromonahul Inochentie,
monahii Gherasim și Inochentie102.
99 Ibidem, f. 4‐4v.
100 Arhid. Prof. Ioan Ivan, op. cit., p. 88.
59
Ieromonahul Ilarion (decembrie 1845103‐9 octombrie 1849), preot

de mir, „neregulat și neispitit în viiața monahicească”, aflat în
dispută cu nacealnicul Costandie104.
Cișmeaua schitului, problematică din 1845, necesita reparații la
20 februarie 1846, când este informat departamentul. Lipsa de apă a
lăcașului era acută. Încă de la 25 februarie 1845, ieromonahul Ilarion
l‐a împrumutat cu zece galbeni pe protosinghelul Costandie,
posesorul părților de moșii ale Schitului Brazi, pe care la rândul său îi
obținuse de la un negustor „din târgușorul nostru”. Ilarion arată în
jalbă grădina de legume și cele trei case de lângă schit, una a surorii
fostului stareț Dimitrie (ctitorul), „prescorniță”, înlăturată de acolo și
aflată „în nespusă nevoi”, iar celelalte două destinate argaților, toate
ocupate la data jalbei de către chelarii viilor, „lăsând casile de pre la
vii în râsipiri”. Ilarion mai adaugă oprirea schitului la folosirea
ceairului cu pomi Chetreanul sau a pădurii. Departamentul intervine
la 28 martie 1846 în pricinile arătate pe lângă protosinghelul
Costandie, posesorul moșiilor, mitropolit și stărostia Putnei105. Ilarion
suportă costul meremetisirii cișmelelor de la schiturile Brazi (și un
acoperământ) și Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Preface
în 1846 acoperișurile paraclisului cu hramul Schimbarea la Față și a
unui rând de chilii (două), rămânând paraclisul cu hramul Intrarea în
Biserică și alt rând de chilii în număr de șase (a se vedea jalba din 12
ianuarie 1849 prin care Ilarion cere restituirea banilor de posesorul
Ghiță Langa)106. Ilarion evalua la 24 iulie 1849 cheltuielile suportate la
suma de 1442 de lei107, ca și căminarul Petre (Petrache) Cleanti,
revizorul Departamentului averilor bisericești, la 27 septembrie
1849108. Costul cișmelelor s‐a ridicat la suma de 1115 lei „ostenelile
sali din tinereți”, iar a paraclisului și chiliilor la 1363, proveniți din
103 Ibidem, f. 34v.
104 Ibidem, f. 187.
105 Ibidem, f. 9‐10v.; respectiv 24‐25v.
106 Ibidem, f. 107‐107v.; respectiv f. 193‐195.
107 Ibidem, f. 194.
108 Ibidem, f. 208.
60
economiile sale și împrumuturile contractate la credincioși109. Un

izvod al cheltuielilor făcute a fost întocmit de Ilarion la 13 ianuarie
1849110.
La 22 iulie 1849, Ilarion arată în jalba sa existența a două
paraclise dezvelite și a unui rând de chilii aflat „într‐un acoperământ
cu un paraclis cu totul dezvălite în cari plouă pi păreți, au început a
să dărâma”. Smetul (devizul) a fost întocmit 21 iulie 1849 de serdarul
Iancu Pavlov și alți boieri pentru câteva chilii și paraclisul cu hramul
Intrarea în Biserică111.
Ioniță Chetreanu din târgul Panciu primise în 1838 de la
ieroshimonahul Dimitrie în posesie un loc „sterpu cu plată de de
bezman” de 250 de lei anual112.
Constandie nu se consideră la 11 aprilie 1846 „călcătoriu
condițiilor condractului”, lăsându în pace grădina, iar ceairul
Chetreanul din grădina de legume nu ar fi fost cultivat niciodată,
fiind „țarină și fânaț”. Al doilea ceair cu cele trei case nu este
considerat grădină de legume113. Posesorul nu era dator conform
contractului încheiat se dea pe sama nacealnicului schitului Brazi
ceairul Chetreanu și cel „înpreunat cu viile”, iar conform punctului
16 se lăsa doar livada și grădina de legume, „iar nu zici pentru
livezili și grădinili, căci pi moșiia acestui schit sint mai multe livezi și
grădini”. Cedarea livezilor și grădinililor l‐ar fi pus pe posesor în
situația neachitării câștiului datorat114. Via Chetreanului (cinci
pogoane), livada și fânațul vor ajunge la 1848 în stăpânirea
neguțitorului din târgul Panciu, Manolache Apopii (Popa), epitropul
orfanilor lui Ioniță Chetreanu, care ar fi fi luat locul cu embatic – 250
de lei anual ‐ de la ieroshimonahul Dimitrie115. Ioniță Chetreanu
109 Ibidem, f. 109‐109v.
110 Ibidem, f. 113‐113v.
111 Ibidem, f. 193‐193v; respectiv f. 229.
112 Iibidem, f.190.
113 Ibidem, f. 23‐23v.; respectiv f. 26.
114 Ibidem, f. 32‐32v; respectiv f. 59.
115 Ibidem, f. 86‐88v.
61
luase cu bezmen o parte din locul schitului Brazi încă din timpul
ieroshimonahului Dimitrie, nacealnicul lăcașului monahal, unde a
ridicat o moară cu două pietre, nelucrătoare din cauza poziției
locului, și o crâșmă în apropierea drumului Șușiței, însă ar fi renunțat
la achitarea obligațiiilor sale116. Cuantumul cheltuielilor făcute cu
ridicarea morii, săditul viilor și a tuturor îmbunătățirilor făcute este
evaluat la peste 40000 de lei117. Via Chetreanului era cerută în posesie
la sfârșitul anului 1848 și începutul lui 1849 de către clucerul Neculai
Românescu118.
Presupusele nedreptăți suferite de schitul Brazi din partea
protosinghelului Costandie sunt urmate de rânduirea unei comisii de
către stărostia Putnei, căreia pârâtul nu i se supune. Dintre faptele
posesorului sunt enumerate prin jalba din 29 mai 1846 a lui Ilarion:
prihănirea cercetării paharnicului Costache Sion din 26 noiembrie
1845 că ar fi luat 36 merțe pâine și venitul morii pe trei luni, stăpânită
„cu de la sine samavolnicii”, datoria de zece galbeni, „culesul”a 50
vedre de vin „din poamă tămâioasă” din via jăluitorului pe care o
avea cu bezmen de la schit, dar și o firtă de vie „de poamă coarnă”,
grădina de la moară, refuzul predării produselor cuvenite schitului,
catagrafia întocmită de arhimandritul Teofilact, egumenul mănăstirii
Bogdana, din care lipseau o serie de obiecte, întrebuințarea în interes
propriu a grădinii de legume, sustragerea documentelor moșiei,
bătaia aplicată argatului trimis cu un car cu patru boi să aducă sarea
„de la groapa ocnii”, însoțită de confiscarea și înlocuirea a doi boi119.
Situația slujitorilor de la schit, paraclise și metoace lasă de dorit,
stare care determină intervenția nacealnicului Ilarion la 29 mai 1846
pe lângă Departamentul averilor bisericești în vederea alcătuirii unei
comisii formată din boieri localnici, anume paharnicul Șărban Bontăș,
sulgerul Tudorachi Gâță și Enache Ghindar120.
116 Ibidem, f. 159.
117 Ibidem, f. 188.
118 Ibidem, f. 160.
119 Ibidem, f. 34‐34v.
120 Ibidem, f. 36. v.
62
O nouă jalbă a ieromonahului Ilarion îndreptată împotriva lui

Costandie datează din 29 octombrie 1846 în care amintește învoiala
din 29 mai 1845 în privința morii pentru care trebuia să dea
posesorului anual câte șase chile porumb și 40 de lei pogonul de vie.
Moara ar fi fost stăpânită de posesor încă trei luni după încheierea
învoielii, pentru care Ilarion cere „a i să da venitul prevăzut de șasă
merță pâine după analogon de 24 merță pe an, precum și 50 vedre
vin”121.
Neîndeplinirea obligațiilor posesorului față de Schitul Brazi va
fi urmată de noi jalbe ale lui Ilarion în cursul anului 1847, cum ar fi
cea din 13 aprilie, urmată de rapoartele privighetorului ocolului
Zăbrăuți din 16 mai și a stărostiei din 19 mai 1847, semnat de sameșul
Grigore122.
Răzeșii din Movilița, Fitionești și Mănăstioara, ținutul Putna, în
mijlocul cărora avea și Schitul Brazi danii și cumpărături, se
considerau la 28 iulie 1847 asupriți de către protosinghelul Costandie,
arendașul lor, care le‐a dat în posesie la rândul său lui Athanasie
Cumioglu pe o durată de 3 ani, ce urma să fie înlocuit la 1849 cu Ioan
Langa, priveghetorul ocolului Zăbrăuți, împosesuire ce era sinonimă
cu sărăcia. Răzeșii solicitau Departamentului averilor bisericești
anularea contractului încheiat de Costandie și Ioan Langa, asumarea
de către jăluitori sau negustorul cu care s‐au înțeles deja cu același
preț123. Iancu Pavlov, în trecere prin satul Mănăstioara de pe Zăbrăuț,
cercetează la 1850 vadul unde Costachi Bontăș a avut o morișcă,
pretins de negustorul Gheorghe Naimaiar. Orfanii lui Costachi
Bontăș, răpus de holeră la 1848, construise o moară, bazați pe
stăpânirea vadului și a „unui locu de dughiană pe care este clădită și
binaoa, alăturia vadului la Puțuri”, dar și pe actele doveditoarea de
plata anuală a bezmenului în valoare de 60 de lei124.
121 Ibidem, f. 44‐46v.
122 Ibidem, f. 62‐63.
123 Ibidem, f. 65; respectiv 80.
124 Ibidem, f. 250‐251.
63
Contractul de posesie ajunge în 1847 pe seama serdarului Ghiță
Langa, arendaș „și pe târgul Panciu/sau Cruce de Gios”, care îl
cedează fiului său Ioan Langa, fără respectarea condițiilor de cel din
urmă, cum ar fi darea „pâinii ... pătimind bieții părinți petrecători în
schit mare lipsă chiar de hrana zilnică, umblând cu cerutul și
înprumutări”. Serdarul Iancu Pavlov găsește în pădurea Moșinoaele
a mitropoliei „fabrică de poloboace și de căzi de fag” lucrate de
pădurari în colaborare cu privighetorul Ioan Langa125.
Preocupat de starea materială a schitului și îndestularea
monahilor și monahiilor, ieromonahul Ilarion înaintează numeroase
jalbe mitropolitului Meletie Lefter și locțiitorului de mitropolit
Meletie Stavropoleos Burdujanul. În 13 ianuarie 1849 se plângea din
nou de obijduirile suferite din partea serdarului Ghiță Langa,
posesorul moșiei schitului Brazi, care nu respecta condițiile
contractului de arendare: asigurarea unor cantități de produse
agricole, iernatul a 12 capete de vite, lipsa imașului, cauze ale
îndatorării nacealnicului la diverși creditori cu dobânzi mari. Ilarion
nu a putut îndeplini porunca locțiitorului din 1 noiembrie 1848 /
primită la 21 decembrie /, considerându‐se nevrednic „a o urma, din
pricină, că, las a zâci că am fost țânut de neputință trupească, dar încă
și vremile înprotivitoare au fost și sânt, nifiind drumul nici de
căruț(ă), nici de sanii, și a triia iasti că eu cutremurându‐mă mă și
îngrozăsc a‐mi puni mânule pre ace ladă, ci iasti pecetluită de
sfințâia sa protosânghelul Costandii, fiind că la făptura ei iasti
îndestul de mari, și numai o peceti ari foarte gingaș(ă) și slabă, cari de
cumva să va strica în mergirea drumului lesni voi pute supus
prihănirii ...”. Lada respectivă era păstrată cu pază severă în
veșmântărie126 și adăpostea documentele Schitului Brazi. Verificată în
prezența soborului și a târgoveților din Panciu – starostele de
negustori, a unui cilen și alte „fețe”, lada este trimisă
125 Ibidem, f. 66‐66v; respectiv 79; Se păstrează o „însămnare de pădurea
ci s‐au tăet di la Moșinoaele a Sv(intei) Mitropolii după arătare păduraril(o)rîn
anul trecut 1846” (f. 68).
126 Ibidem, f. 119‐120.
64
Departamentului la 4 mai 1849 (actul justificator este semnat de

ieromonahul Ilarion, nacealnicul schitului, Antonie ieroshimonah,
Nichifor ieroshimonah, Nicodim ieromonah, Isaia ieromonah,
Galaction ierodiacon, ierodiaconul Irodlechenu, Costandin Simion,
cilenul târgului, Neculai Grigoriul, Manolachi Popa).
Spătarul Teodor Vasiliu, chezășul protosinghelului Costandie,
posesor aflat în imposibilitatea achitării banilor câștiului Sfântului
Dimitrie (50 pol galbeni), cerea la 15 februarie 1849 Departamentului
averilor bisericești o poruncă pentru ispravnicii ținuturilor Putna și
Covurlui ca să supună vânzării prin licitație produsele și vitele de pe
părțile de moșie arendate „și neagiunsul îl voi răspunde eu”,
solicitând totodată și publicarea arendării într‐un termen de 20 de
zile127. În intervenția din 21 februarie 1849, Costandie se consideră
nevinovat de problemele ivite, unele create chiar de către
Departament, și amintește părțile din Galați și o crâșma din Focșani
arendate de el la niște creditori sudiți pe 5 ani. Remarcăm răpirea de
către megieșii părții din Galați (Șendreni) la data împosesuirii lui
Costandie (ante 1845) a 30 de fălci, suprafață ce se ridică în 1849 la
peste 150 de fălci 128.
Darea în posesie a părților de moșie a Schitului Brazi prin a
treia strigare stabilită la 17 martie 1848, urma să fie făcută la
mitropolie în Iași în prezența membrilor Comitetului Central:
logofătul Costache Mavrocordat, vornicii Lascăr Cantacuzino,
Iordache Balș, Vasile Beldiman, Teodorache Ghica, Dimitrie Bran, a
postelnicilor Grigorie Codreanu, Ioniță Coroiu și Costache Negruți129.
Contractul de arendă a fost asumat de medelnicerul Gheorghe
Zaharia la 17 martie 1849 pentru perioada cuprinsă între 23 aprilie
1849 și 26 aprilie 1850130.
Nacealnicul Ilarion mărturisea în 1849 boala de care era
cuprins. În aceste condiții semna fără o lectură prealabilă un act
127 Ibidem, f. 139‐140v.
128 Ibidem, f. 142‐142v.
129 Ibidem, f. 145.
130 Ibidem, f. 146‐148v.; Și următoarele.
65
redactat de ieromonahul Isaia la cererea serdarului Iancu Pavlov, „o
mărturisâre neadevărată în priivința viilor cu livada și locul numit a
Chetreanului” prin care se urmărea „a disființa pe clironomii
pomenitul(u)i Chetrean”131, realitate contestată de altfel. În raportul
său din 24 iulie 1849, serdarul Iancu Pavlov arată trecerea viei
Chetreanului (cinci pogoane) la noul posesor, piedicile puse de
nacealnicul Ilarion, deconspirarea celor „ci pentru mituire de bani au
uneltit o asămine schevorie spre a prăda acest sfânt lăcaș de dreaptă
averea sa”, identificarea și cercetarea documentelor doveditoare, cum
ar fi înscrisul protosinghelului Costandie din 17 ianuarie 1845 dat
răposatuluilui Enache Mihalce (Cornici), cooperarea dintre
ieromonahul Ilarion și acolisitorul Manolachi Apopii pentru
păgubirea lăcașului, jalbele nacealnicului către stărostia Putnei,
patimile lui Ilarion provocatoare de scandal („bețiea”) pe seama
căruia se afla îngrijirea Schitului Brazi și a metoacelor Sfântul Ioan,
Trotușanu și Moșinoaiele (Măru cu Păru)132.
Spiritul gospodăresc și duhovnicesc al ieromonahului Ilarion va
fi pus sub semnul îndoielii de obștea schitului la 4 august 1849 prin
jalba adresată Departamentului averilor bisericești: „nu numai că
schitul au venit în ce mai pro(a)stă stare încât nici un schit nu să
găsăști întru o asămine pozâții ... toate acareturili i zidirile atât din
lăuntru cât și din afară fiind bune s‐au dărăpănat și s‐au stricat cu
totul, dar che(a)r zăstre(a) schitului și avere(a) agonisită de cei mai
înainte năce(a)lnici, cu nepăsare au lăsat a să sfaterisî și a să rupe ori
de cine au vrut”. Monahii se văd „lipsiți de sufleteștile povățuiri și de
hrana dohovnice(a)scă, încât che(a)r la noi s‐au înplinet cuvântul
Scripturii, toți ne‐(a)m abătut înpreună, netrebnici ne‐(a)m făcut”. I se
impută de obște: întrebuințarea produselor rezultate din posesia
moșiei schitului în folosul său personal și a venitului bisericii –
sărindare, milostenii ‐, neîngrijirea orânduelilor slujbelor la schit și
biserici, refuzul primirii străinilor și neospitalitatea față de musafiri,
131 Ibidem, f. 165; respectiv f. 184.
132 Ibidem, f. 181‐181v.
66
refuzul daniilor – vii, părți de moșii, acarete ‐ creștinilor și bolnavilor
care și‐au găsit adăpost în timpul holerei din 1848 la schit, unde s‐au
înregistrat și decese din cauza bolii și pretenția comercializarii lor și
donarea sumelor de bani 133.
Disputele dintre nacealnic și monahi constituie obiectul
cercetării din septembrie 1849 a comisei însărcinate, din care făcea
parte și reprezentantul mitropoliei Varnava. Comisia constată:
provocarea unor tulburări de către nacealnic în unire cu paharnicul
Șerban Bontăș, ultimul împreună cu cinci țigani s‐au deplasat la
Schitul Brazi, iar călugării „unindu‐să au sărit di au luat buțile cu cari
țiganii venisă și i‐au dat afară pi poartă” (se pare că doi dintre
călugări au fost izgoniți), primirea produselor de la posesor conform
contractului, fără a fi folosite în interese particulare de Ilarion, dar „la
cele trii schituri cu nimica nu înpărtășăști după datorie”, folosirea
milelor de către nacealnic și ieromonahul Isaia, negată de primul cu o
condică doveditoare a cheltuielilor pentru obținerea îmbrăcămintei și
altor produse în valoare de 13881 de lei (monahii au iscălit pentru
primirea hainelor și lefilor aferente), starea proastă a acareturilor,
heiurilor și gardului din jurul schitului („pornite spre dărâmari,
precum un rând de chilii din rândul bisericii sânt și nelăcuite din
pricină că să află cu totul de primejdii”) (a se vedea raportul
căminarului Petre Cleanti din 27 septembrie 1849)134. Socotindu‐se
nevinovat, ieromonahul Ilarion refuză la 24 septembrie 1849 să
plătească căminarului Petre (Petrache) Cleanti costul drumului fixat
la suma de 270 de lei135.
Ilarion va fi înlăturat de la administrația schitului la 9
octombrie 1849. Prezența în documentele vremii este legată mai ales
de recuperarea sumei de 1442 de lei folosită la repararea acoperișului
paraclisului Schimbarea la Față și a două chilii, dintre care amintim
pe cele din 4 mai 1850, semnat de secretarul statului A. Sturza136, 24
133 Ibidem, f. 187‐187v.
134 Ibidem, f. 203‐203v; respectiv 219.
135 Ibidem, f. 210.
136 Ibidem, f. 252‐253v.
67
octombrie 1850 (jalba serdarului Teohari Emanoil, creditorul schitului
Brazi, în care nu‐i pomenește numele137, se va adresa și domnului
Grigore Alexandru Ghica la 22 ianuarie 1851, amintind datoria de
2000 de lei)138, 30 octombrie 1850139. Raportul din 17 februarie 1853
amintește pe răposatul Ilarion140.
Arhimandritul Ermoghen (9 octombrie 1849‐ianuarie 1853).
Numirea sa este adusă la cunoștința Departamentului averilor
bisericești de către locțiitorul de mitropolit Mardarie Apamias la 9
octombrie 1849141. Sofronie Miclescu, ales mitropolit la 10 februarie
1851, îl reînnoiește ca nacealnic la 13 martie 1852 pe baza garanției
arhimandritului Varnava, egumenul mănăstirii Pângărați, și îl
recomandă Departamentului142, despre care îl înștiințează pe serdarul
Iancu Pavlov la 17 aprilie 1852143.
Starea schitului era una dezastruoasă în percepția monahilor
jeluitori de la 18 februarie 1850 – ieromonahii Nicodem, Gherasim,
Nichifor, Isaia, Irodion ierodiacon, monahii Pantelimon și Ghenadie:
„cele din afară acareturi, adică hambare, coșăre, să află cu totul
stricate și dărăpănate, și toate ogrăzile viil(o)r să află în desăvârșit
stricate, viile paragini, crămile, unele căzute, iar altele fără de
acareturi, precum și casăli de pe la vii tot asăminea iar gardurile nu
să află de feli, care și aceste la răposarea fostul(u)i nacealnic au rămas
în ce mai bună stare”. Monahii cereau mitropolitului rânduirea unui
reprezentant în vederea efectuării cercetărilor aferente și
descoperirea vinovaților – nacealnici sau posesori ‐, vinovați de
distrugerea zestrei și averii schitului Brazi. Nemulțumirii monahilor
se adaugă și cea a ctitorilor viețuitori. Se cerea intervenția pe lângă
arhimandritul Teofilact, egumenul Mănăstirii Bogdana, pentru a
137 Ibidem, f. 268.
138 Ibidem, f. 270‐270v.
139 Ibidem, f. 269.
140 Ibidem, f. 310v.
141 Ibidem, f. 201.
142 Ibidem, f. 290.
143 Ibidem, f. 291‐291v.
68
pune la dispoziție catagrafia făcută chiar de el la moartea
nacealnicului Dimitrie144.
Monahii și monahiile schitului Brazi și din metoacele Sfântul
Ioan, Moșinoaiele (Mărul cu Părul) și Trotușanul se plângeau în
august 1850 de „lipsa și nevoile” pătimite din partea clucerului Ioan
Langa, posesorul moșiei pe încă cinci ani, cerând Departamentului
chiar decizia radicală a desființării „petrecirii viețurii monahilor de la
acestea sfinte și dumnezăești casă, la care din copilării fiind adunați
și pe unde ne sânt metaniile, am trăit cu toată îndestularea până la
1847, când dum(nea)lor boerii Lăngulești ca de năprasnă au căzut”.
Legăturile dintre protosinghelul Costandie și familia Langa și
păstoria nacealnicului Ilarion „om slab de duh și de toată înzăstrarea
unui deștept bărbat” au contribuit la decadența schitului, pierderea
bunurilor materiale, pustiirea acareturilor de la viile schitului –
crame, case – și altele. Posesorii nu‐și îndeplineau condițiile
contractelor de arendare, recurgând la falsificarea actelor contabile.
În metoace viețuiau „80 oameni, monahi și monahiile, care pentru a
lor înlesnire din vreme în vreme s‐au sâlit a‐ș(i) face câte o grădină,
livijoară sau o curăturică pin pregiurul fieștecăruia schit”, luate de
către Departament și date în arendă clucerului Ioan Langa ce „ne‐au
strâmtorat într‐atâta încât au pus stăpânire până și pe ogrăzâle
mitoacil(o)r”. Schitului Brazi i‐au fost lăsate numai grădina și livada.
Jeluitorii se plângeau de corecțiile fizice și schingiuirile aplicate de
posesor145.
Relațiile dintre monahii schitului Brazi și locuitorii din zonă
sunt marcate și de incidente, cum ar fi cel relatat de vornicul I.
Pruncu, starostele ținutului Putna, prin raportul din 22 mai 1852:
„Monahii schitului Brazii, luându‐și de la sine dispoziții de
administrații pricinuesc lăcuitorilor bătăi și alti nicuviință ...
ieromonahul Gavriil, iconomul acelui schit au bătut pe un lăcuitor
Toadir spatarul din satul Răpide” din cauza evacuării casei lăcașului
144 Ibidem, f. 244‐244v.
145 Ibidem, f. 254‐255v.; respectiv f. 263‐263v.
69
monahal, condiționată de chiriaș la plata sobei amenajate în locuința
respectivă146. Departamentul averilor bisericești face cunoscut cazul
mitropolitului la 2 iunie 1852147.
Ermoghen, nacealnicul schitului și vechilul asupra părții de
moșie Șendreni din Valahia, unde se deplasează în vara anului 1852
„pentru dezbaterea ei”, este implicat și în zidirea sfântului lăcaș de la
schitul Horaița „prin stăruința me”, ale cărui lucrări le
supraveghează personal. În timpul lipsei de la schitul Brazi
însărcinează ca purtător de grijă („locotenent”) aici pe ieromonahul
Gavriil, care comite o serie de presupuse abuzuri: tăierea lemnelor
din „puțina” pădure de lângă schit „cu de la sine putere”, risipirea
chiliilor vechi înregistrate în catagrafia încredințată nacealnicului,
furtul a șapte cai în cârdășie cu alți trei călugări și deplasarea lor în
Iași „pe la bariera Păcurari”, aduse la cunoștința Departamentului la
28 octombrie 1852148. Îl identificăm cu probabilitate pe Ermoghen de
la Brazi cu Hermoghen/Ermoghen Buhuș, ucenicul arhimandritului
Irinarh Roset (1771‐1859), starețul schitului Horaița până pe la 1836
(?)149, a cărui prim ucenic ar fi fost și „pe care l‐a urmat de la
Mănăstirea Neamțului venind și el la Horaița”150. Ermoghen Buhuș,
după unele voci, ar fi fost hirotonit preot și hirotesit arhimandrit la
1848 și ar fi amenajat construcția de la Horaița „din piatră ... pe
fundațiile bisericii de la 1812, ridicată de părintele Irinarh, pe locul
viziunii stâlpului de foc ... trăind o revelație divină”. În tabloul votiv
din biserica mare alături de Ermoghen este reprezentat și
arhimandritul Irinarh Buhuș151. Edificiul monastirii Horaița va fi
146 Ibidem, f. 292‐292v.
147 Ibidem, f. 293‐294v.
148 Ibidem, f. 295‐295v.
149 Prof. Dr. Gheorghe Macarie, Protosinghel Partenie Petric, Mănăstirea
Horaița – repere în istoria și viața ei spirituală –, Tipărită cu binecuvântarea I.P.S.
Daniel Mitropolitul Moldovei și Sucevei, Iași, Trinitas, Editura Mitropoliei
Moldovei și Bucovinei, 1997, p. 5.
150 Ibidem, p. 6.
151 Fănică A. Ungureanu‐Racoviță, Mănăstirea Horaița, Iași, Editura Alfa,
2008, p. 26.
70
sfințit la 1 octombrie 1867 de mitropolitul Calinic Miclescu al

Moldovei iar paraclisul Sfântul Nicolae, construit între 1850 și 1852,
la 1852 de către arhimandritul Varnava, egumenul mănăstirii
Pângărați152. Ermoghen se găsea viețuitor la schitul Horaița la 6 iunie
1853, conform lui Iancu Pavlov, revizorul Departamentului averilor
bisericești153.
Monahii acuzați se plâng Departamentului averilor bisericești
la 29 octombrie 1852 de nacealnicul Ermoghen care „toati le‐au lăsat
în părăsâre și dărăpănare, umblând numai după ali sali interesuri”
le‐a luat viețuitorilor banii, lucrurile, chiar vitele și a inoculat o stare
de teamă în sânul obștii pentru a nu se adresa cu jalbe forurilor
superioare, „iar acum ca la deznădăjduiri viind am făcut gătiri cu trii
cai și îndată sâmțind ne‐au îndosât acei cai, și ... am luat tot caii casăi
și i‐am pus la trăsura casăi și am alergat drept în capitalii, ca la o
vistierii a dreptățil(o)r”. Cu ajutorul administrației din Iași și prin
„polițienești măsuri au pus asupră‐ni donos de furtișag”. Ermoghen
le‐ar fi mărturisit jeluitorilor „că la trădarea zestrii are să‐i lasă la
Horaiță și schitul Brazâi să‐i lasă păgubaș precum au urmat și la
Ilarion și ceilalți”154.
Tăierea lemnelor din pădure s‐a făcut cu știrea nacealnicului
Ermoghen fiind necesare la iazul morii din Răpedea, constatare ce
aparține privighetorului ocolului Zăbrăuț și revizorului Iancu
Pavlov, expusă în raportul din 3 februarie 1853155. O altă anchetă s‐a
desfășurat la 26 ianuarie 1853 de către arhimandriții Antonie
Bogdănianul și Gherasim Deleanu, însărcinați de mitropolit, alături
de serdarul Iancu Pavlov, constatându‐se folosirea produselor și
banilor de viețuitorii schitului. În raportul din 17 februarie 1853,
serdarul Iancu Pavlov notează: „precuvioșiea sa arhimandritul
Ermoghen, în urmare respectabilil(o)r ofiții a înalt prea sfințitului
152 Prof. Dr. Gheorghe Macarie, Protosinghel Partenie Petric, op. cit, p. 5.
154 Ibidem, f. 304.
155 Ibidem, f. 308.
71
mitropolit, fiind depărtat din nacealniciia zisului schit, întru de față
stăruința iscălitului au trădat după catagrafie toată zăstria și averea
casii în priimiria ieromonahului Iosif, vremelnic însărcinat de cătră
comisie întru aceasta”156.
Cercetarea pricinii dintre fostul nacealnic Ermoghen și
ieromonahul Gavriil, locotenentul primului va fi reluată la 17
februarie 1853 de serdarul Iancu Pavlov, pitarul Tanasachi Petrovici,
privighetorul ocolului Zăbrăuți, din partea stărostiei ținutului Putna,
arhimandriții Antonie Bogdăneanul și Gherasim Delianu,
reprezentanții mitropolitului. Ancheta dezvăluie tăierea a 60 de
„gărniță de stejar din apărătura de lângă schit, însă nu în vreun
particular al său folos, ce nevoit spre apărare acaretului casii, adică
spre abatirea pârăului Răpede care în furiea pornirii lui din
cumplitile ploi urmate în vara anului contenit, fără un asămine
sprijân amerința rumperea și ruinare cu disăvârșire a morii schitului,
ace rămasă de răp(o)satul Ilarion”. Raportul ne oferă informații și
despre chiliile cele mai vechi „clădite cu trei rânduri”, cele de sus
„pornindu‐să spre cădere”. Situația chiliilor a fost determinantă în
decizia reparării de către iermonahul Gavriil, prima măsură fiind
procurarea cherestelei, păstrată la data anchetei. Va fi lămurit și
furtul a patru cai de „făcătorii de rele” „din driapta avere a casii”,
recuperați de la Ermoghen157.
Ermoghen a contribuit la îmbunătățirea inventarului schitului
Brazi cu: două feloane de stofă, un epitrahil, două procovețe, un
văzduh (danii), o icoană mare Maica Domnului cu salbă de 17
sorcoveți poleiți cu aur și un galben mare (dania unui boier), o
perdea albă cusută cu peteală la icoana amintită, o perdea de barez
(?), 20 de cărți, șase Minee de Neamț (dăruite de ieroshimonah Ilarion
la moartea sa), un Pidalion (Pravila cea mare), o tingire de aramă de
mijloc pentru bucate, două coase, sape, cazmale, cercuri de fier
pentru care și căruță, farfurii albe, fierăstrău cu coardă, sfredele,
156 Ibidem, f. 309.
72
răzuș mare și mic, scoabă de rotărie cu două „fiiară”, pahare de
cristal pentru dulceață, cești de cafea cu farfurioarele lor, linguriță
de alamă, covoare, perini de perete, saltele, „cultuce cu puf” și lână,
mindire, plapume, o condică veche „trecute într‐însa copiere
documentel(o)r”, o Evanghelie de București „nu tocmai nouă” (în total
118 bucăți). „Aceste de mai sus prisosuri anume arătate, înpreună cu
ciialaltă zăstre cuprinsă în catagrafiea dumn(ea)lui sard(a)r(ul) Iancu
Pavlov revezorul cinstitului Departament al averilor bisericești și al
învățăturilor publice, afară de lipsuri, li‐am trădat sfinții sali
ieromonahului Iosif însărcinat întru aceasta de cătră cinstita
comisii”158
Ieromonahul Iosif (ianuarie ‐10 februarie1853)
Se păstrează catagrafia obiectelor găsite lipsă la 5 februarie 1853
din cea întocmită de serdarul Iancu Pavlov, revizorul
Departamentului și predată arhimandritului Iosif. Dintre obiectele ce
lipsesc, amintim: două discosuri, două zvezde și două lingurițe de
cositor de la două Sfinte potire, alt discos de cositor, o copie de fier,
un Ceaslov tipărit la Iași, „o carte a Înfricoșatului județ”, „o Pravilă a
pământului, alcătuită de dum(nea)lui boerul Andronachi Donici”
(Adunarea cuprinzătoare în scurt de pravilele cărților împărătești, 1814),
Floarea darului, Faptele Apostolilor (în limba greacă) – din schit; o pânză
și testemel de pe Sfânta Masă – paraclisul Învierea Domnului; trei
topoare, o lingură de rotărie și o căldărușă de aramă mică de
aghiazmă – din bașcă; doi cai, patru vaci mari, două vândute și două
moarte în iarna anului 1849, patru viței; și alte obiecte: geamuri,
pânzeturi159.
Arhimandritul Ermoghin își asumă la 1 februarie 1853
rezolvarea problemei celor patru cai de la schitul Brazi, lăsându‐și
doi cai de la trăsură „spre a nu rămâne casa” fără niciunul, urmând
ca „după două săptămâni di la data aceștiea mă îndatoresc a triimite
la schit doi cai buni ca cei pi care i‐au avut schitul iar când nu voi fi
158 Iibdem, f. 314‐314v.
73
următoriu cu triimitiria cailor la schit la timpul hotărât, atunci schitul
rămâne în drept prin locul competent a lua însuș caii miei, fără a‐m(i)
rămâni cuvânt de apărare”160.
Duhovnicul Galaction (10 februarie 1853‐19 noiembrie 1854)
Mitropolitul Sofronie Miclescu înștiințează Departamentul
averilor bisericești la 10 februarie 1853 de numirea duhovnicului
Galaction ca nacealnic al schitului Brazi în vederea preluării averii
lăcașului161, cu a cărei predare este numit serdarul Iancu Pavlov la 19
februarie162.
Prin jalba din 15 martie 1854, Galaction arată „starea ce nevoeșă
a schitului Brazii și” a celor atârnate de el, cerând și „despovărarea
de sarcina ocârmurii”, la care renunță în urma poruncii și îndemnul
mitropolitului Sofronie Miclescu, cu făgăduința intervenției la
Departament pentru a „pune la cale atât pentru reperațiile neapărat
trebuitoare ... mai ales la Brazi, pentru hrana și mâncarea, ceva
lefușoară pentru nacealnic, pentru slujitorii preuți, diaconi și
cântăreți ... și pentru vro doi argați macar”, aflați în imposibilitatea
săvârșirii slujbelor și muncilor aferente. Departamentul nu face
altceva decât să ofere schitului câteva pogoane de vie și să scadă
cantitatea produselor pe care le primea schitul: de la 400 de vedre de
vin la 200. Chiliile și acaretele schitului erau în stare de ruină, deși s‐
au întocmit de către Departament „smeturi peste smeturi”. Posesorii
moșiilor schitului plăteau anual câte 1500 de lei și „ceva” produse,
care împărțite „în 4 părți pe 4 schituri” nu satisfăceau nevoile
curente. „Schitul Trotușanul, acum deodată s‐au mângâet de cătră
Departament, dar celelante trei schituri pătimescu nevoe”. La toate
acestea se adaugă starea precară a sănătății ce l‐a slăbit pe Galaction
și neputința de „a purta sarcena nacealniciei”. Galaction sugerează în
jalba sa intrarea lăcașelor în grija Departamentului până la numirea
noului nacealnic în vederea asigurării hranei și îngrijirii vitelor „ca să
160 Iibidem, f. 319‐319v.
161 Ibidem, f. 316.
162 Ibidem, f. 317‐317v.
74
nu să rătăcească sau să moară de foame, căci până acum eu
nacealnicu le‐am fost văcari și hrănitori”163.
Sofronie Miclescu aduce la cunoștința Departamentului la 19
noiembrie 1854 eliberarea din egumenia schiturilor Brazi și
Mușinoaele, ținutul Putna, a duhovnicului Galaction, în urma cererii
acestuia din 9 octombrie 1854 și rânduirea în loc a ieromonahului
Gherontie, cu metania „de acolo”164.
Ieromonahul Gherontie (19 noiembrie 1854)
Odată cu înștiințarea din 19 noiembrie 1854, mitropolitul cere
desemnarea revizorului și a vechilului fostului egumen pentru a
asista la predarea averii și regularea celor „de cuviință, atât pentru
reperațiele ce neapărat să cere de a să face la aceste schituri a căror
avere să încăsuește la Departament, cât și pentru hrana și
înbrăcăminte subsestenții viețuitorilor din ele după cum fondatorii
au lăsat‐o cu scopu de a se ține în bună rândueală starea
schiturilor”165. Mai este menționată pentru anul 1854 numirea
ieromonahului Irodion ca nacealnic166.

Paraclisele Schitului Brazi

Paraclisul Schimbarea la față a Domnului (Preobrajenie)
Lucrările de construcție ale paraclisului erau finalizate la 18
septembrie 1826, când ieroschimonahul Dimitrie, nacealnicul
Schitului Brazi cere blagoslovenia ierarhului de la Roman pentru
sfințirea lăcașului, acordată la 23 septembrie 1826167 și nu la 20
septembrie, așa cum apare în unele lucrări. Paraclisul era situat între
clopotniță și chiliile de „gios”168, în ograda schitului, unde la 26

Publice‐Moldova, dosar 174/1854, f. 2‐2v.; respectiv f. 5.
164 Ibidem, f. 1.
165 Ibidem, f.1.
166 Viorel Iancu, op. cit., p. 169.
75
octombrie 1836 va fi instalat ieroshimonahul Sofronie cu ucenicii lui:
monahii Isaia (dascăl) și Gherasim (paraeclesiarh și citeț),
schimonahul Theodosie (chelar și bucătar) și un alt ieromonah la
Sfântul Jertfelnic, ce urma a fi găsit. Schitul Brazi le asigură suma de
600 de lei, anual două chile de porumb și două de grâu, un pogon și
jumătate de vie cu cramă. Chilile, obiectele casnice și zestrea
bisericuței urmau a fi date prin izvod169.

Paraclisul Intrarea în Biserică (Vovidenia)
Paraclisele cu hramurile Schimbarea la față și Intrarea în
Biserică sunt atestate la 27 noiembrie 1829170. Mica bisericuță paraclis
era amplasată în ograda schitului. Ieroshimonahul Dositei,
„nestatornic” este înlocuit în aprilie 1836 cu ieroshimonahul Vasilie,
ieromonahul Damaschin și monahul Teofilact, „frați după trup”, ce
urmau să primească ca ajutor suma de 600 de lei, două pogoane de
vie, o chilă de grâu, trei de porumb, chilii și alte obiecte „înpreună cu
averea bisericii”171.
Starețul Dimitrie hotărăște la 30 martie 1841 alocarea sumei de
800 de lei și așezarea personalului deservent al paraclisului:
ieromonahul povățuitor (200 de lei), un dascăl (150 de lei), un
eclesiarh (130 de lei) și un paraeclesiarh (100 de lei). Costul
lumânărilor și untdelemnului era estimat la o sută de lei anual, la
care se adaugă cheltuiala oaspeților (130 de lei). Slujitorii paraclisului
mai primeau două pogoane de vie, stabilindu‐se și modul împărțirii
sărindarelor: o parte pentru biserica mare, o parte pentru paraclis și a
treia parte slujitorilor de aici.

Paraclisul cu hramul Învierea
76
Meletie, Episcopul Romanului, încuviințează la 31 ianuarie 1838
slujirea Sfintei Liturghii în paraclisul de sub clopotnița veche cu
hramul Sfintei Învieri în urma distrugerilor provocate de cutremur172.
Tunderea în monahism înainte de 7 septembrie 1831 a banului
Nicolae Tuduri de către ieroschimonahul Dimitrie, fără înștiințarea
forurilor bisericești, va fi urmată de iertarea mitropolitului Veniamin
Costachi și învoirea acordată noului monah de a „face alt paraclis și a
fi petrecători la acest schit”173. Nu avem informații despre
concretizarea ridicării acestuia174.

Metoacele Schitului Brazi

Schitul Sfântul Ioan
Prin contractul din 26 octombrie 1827, ieroshimonahul Dimitrie
arendează Aniței, jupâneasa răposatului Costandin Bacalbașa, lui
Alexandru și Gheorghe, crâșma, beciul și dugheana din Focșani în
dreptul Bisericii Domnești, apoi viile, locul sterp, pometul, crama,
căsuța și șopronul de la ocolul Jariștea (11 pogoane) pe un termen de
trei ani cu 1000 de lei anual. Viile aparțineau la 14 ianuarie 1838
metocului Sfântul Ioan175.
Bătrân și bolnav, salvat de la moarte prin rugăciunile
binefăcătorului Dimitrie, problematicul ieroschimonah Sofronie
acceptă la 3 martie 1830 să ia sub îngrijire metohul Sfântul Ioan,
sarcină pe care o îndeplinește până în 1832. Sofronie își avea casa în
satul Străoani unde a fost căsătorit, a avut doi băieți și două fete, cu
metania la Mănăstirea Mera, tuns în monahism de vlădica Grigorie
Erinopoleos, se întoarce în sat, unde cu concursul protoiereului ține o
crâșmă. La îndemnul lui Dimitrie merge la Schitul Pralea de pe
Căiuțul cel Mare, apoi vine la Brazi, unde și‐a mutat casa,
174 A se vedea și informațiile oferite despre două paraclise la Arhid. Prof.
Ioan Ivan, Mănăstirea Brazi, p. 48‐52.
77
transformată în chilie, iar mama sa a fost călugărită cu numele
Efrosina și va fi înmormântată aici. Așezarea sa a durat vreo 2‐3 ani
după care se retrage la Străoani cu copii lui, revine la Brazi ca
iconom, apoi fuge la Mănăstirea Mera și de aici la schiturile Lepșa și
Sihastru, unde intră în conflict cu nacealnicul Samoil și trimite
diverse jalbe defăimătoare autorităților în drept. Intrat în dizgrația
episcopului Gherasim al Romanului și cercetat chiar de
ieroschimonahul Dimitrie care îl salvează de la „surghiun”, Sofronie
revine la Schitul Brazi împreună cu monahul Theofan, unde cere și
obține o altă chilie, o curătură și fânaț pe Șușița, postul de dascăl cu
leafă în biserică, 7 pogoane de vie cu nămală (10 lei pogonul anual).
După ce se îmbolnăvește, renunță la cele obținute și își alege viața de
schivnic. Promite suma de 500 de lei ca ajutor schitului, din care
reușește să achite 70 de lei. În lipsa starețului Dimitrie, plecat la
Focșani, Sofronie își cumpără un cojoc și o pereche de ciubote cu
banii schitului după care fuge la Sihastru, „zavistind petrecerea
schitului” și a nacealnicului Iosaf „până l‐au gătit”. Dragostea lui
Dimitrie, desemnarea lui Sofronie drept clironom al ocrotitorului de
la Brazi, prădarea chiliei de la Sihastru de către tâlhari și frica care l‐a
cuprins, eșecul înlăturării ieromonahului Filaret, nacealnicul de la
Sihastru, pentru a‐l înlocui, îl determină să revină la Brazi cu patru
ucenici, unde este desemnat ca iconom, primește o chilie și o parte a
venitului din sărindare, fără a avea putere deplină. Reușește să
ademenească 12 scutelnici ai Schitului Sihastru pe care îi așează în
chiliile de la Trotușanu, le asigură 10 pogoane de pădure tăiată
pentru iernat, le dă bani, pentru ca în primavară să fugă cu toții. Ca
îngrijitor al metohului Sfântul Ioan, Sofronie își continua uneltirile iar
după depunerea paretisisului „cu adânc meșteșug” deposedează
lăcașul de bunurile sale („păpușoi, grâu, legumi, lemne, tescovină și
altele”) pe care le trimite la Domnești. Cu cerere către episcopul
Romanului din partea polcovnicului Ghițul, ginerele său, încearcă să‐
l inducă în eroare cu propunerea construirii Schitului Sihastru din
piatră. Bun prieten cu „muscalii” și preotul lor, slujește cu acesta la
metoh fără știrea starețului Dimitrie. Reîntors la Sihastru continua
78
disputa cu nacealnicul Filaret și construiește o trapezărie a cărei

costuri s‐a ridicat la 3000 de lei. Lucrările de construcție a bisericii din
zid de la Sihastru sunt stopate. Starețul de la Brazi va lua în îngrijirea
sa cu plata embaticului și Schitul Sihastru pentru a pune capăt
abuzurilor comise de Sofronie, cel care a trecut la tunderea în
monahism fără știrea ierarhului de la Roman. Cu toate acestea,
Dimitrie îl așează ca vechil pe Sofronie la Sihastru, calitate în care a
tuns în monahism doi țigani de la Mănăstirea Secu, unul cu nevastă
și copii, apoi iconom la Brazi, de unde pleacă în Țara Românească la
Schitul Dălhăuți. Revine și cere Schitul Sihastru la 1 ianuarie 1836.
Raporturile dintre ieroshimonahul Dimitrie și ucenicul său Sofronie
devin tot mai încordate din cauza nesăbuințelor celui din urmă176.
Episcopul Meletie nu admite la 21 octombrie 1838 petrecerea la
schit a ieroshimonahului Antonie și a monahilor Theodosie și Isaia,
trecuți în condica Brazilor, iar la metoh sunt acceptate bătrânele
călugărițe înregistrate177. Ieroschimonahul Dimitrie avea sub
privegherea sa la 22 noiembrie 1838 Schitul Brazi și metocul Sfântul
Ioan, dată la care Meletie Lefter consimte așezarea ieroschimonahului
Antonie, a cumnatului și fraților săi la metoc și permutarea
bătrânelor călugărițe la „schitișorul” Trotușanu178.
Ieromonahul Inochentie, slujitor și duhovnic, se plângea în
octombrie 1846 de „obijduirile” pricinuite de protosinghelul
Costandie, posesorul moșiei, prin preluarea cantității de 500 de vedre
de vin din via primită în 1839 de la fostul egumen Dimitrie în
suprafață de 5,5 pogoane179. Duhovnicul schitului la 1847 era
Nicodim180.

176 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXI/2, capitolul 8.
Publice‐Moldova, dosar 103/1845, f. 42‐43.
180 Ibidem, f. 66v.
79
Schitul Trotușanu cu hramul Sfântul Nicolae
Potrivit unui izvod din 1803 al schiturilor din ținutul Putnei,
ocoalele de sus, la Schitul Trotușan, „ce să numește a Bogdanii, cărțile
sânt toate, numai ce lipsăște Ivanghelie, Ceaslov, veșmintele proaste de
cit, Sfintele vasă vechi, nepardosită, proastă în lăuntru, săracă de tot
și hramu(l) bisericii Sfântul Nicolai”181.
Schitul, cu hramul Sfântul Nicolae, era unul de monahi și avea
la 1809 statutul de metoh al Mănăstirii Bogdana. Purtător de grijă era
Dositeu (Dosithei), nacealnicul Schitului Pralea. Numărul
viețuitorilor se ridica la trei în 1809: ieromonahul Vitalie, monahii
Nichifor și Iorest182.
Episcopia Romanului trimite protoiereului ținutului Putna –
Vasile – la 1 august 1815 jalba a trei călugărițe îndepărtate de la
Schitul Scânteia, prin care cereau așezarea la Schitul Trotușanu.
Protoiereul urma să cerceteze dorința monahiilor de la Scânteia,
arătate în jalbă cu voința de statornicire, urmând ulterior să‐și aleagă
stareța „mai vrâstnică și sporită în deprinderea vieții călugărești”.
Episcopia trasează sarcina protoiereului cu rânduirea preotului de la
bisericile din vecinătate în vederea săvârșirii slujbelor religioase, apoi
hirotonirea unui cleric slujitor183. Nu știm situația schitului la 1815.
Mai existau viețuitori? S‐au așezat monahiile respective la
Trotușanu? Rămâne ca documentele să vorbească în viitor.
Biserica Schitului Trotușanu a fost pustiită în „vremea trecutei
răzvrătiri” de la 1821, iar prin efortul ieromonahului Dimitrie,
nacealnicul Schitului Brazi, s‐a „început a să face întocmire bésericii
de la acel” lăcaș monahal. Cererea nacealnicului de înlocuire a
monahilor cu monahii din 17 martie 1826 va fi acceptată de episcopul
Romanului la 30 martie cu condiția de a viețui și petrece călugărițe
„numai acele ce vor fi în vârsta bătrânețâl(o)r, iar nu și tinere”,
Biblioteca Academiei Române, Documente istorice, DCCCLVII/44.
181
Constantin N. Tomescu, Biserica din Principatele române la 1808‐1812.

182
Mărturii și documente, p. 114.
80
lăsându‐le libertatea desemnării unei povățuitoare adeverită de

protopopul ținutal, urmată de acordarea cății de nacealnicie184.
Ieroschimonahul Dimitrie a luat și hotărât o bucată de loc pe
părțile de moșie numite „Schitul Trotușanul”, prin mijlocul cărora
trecea apa Zăbrăuțului, cu boierul hotarnic banul Nicolae Tudori la
24 iunie 1828, „după părțile din siliște a Trotușanului care i s‐au
cuvenit după dreptele scrisori a mitropolitului Theodosie Barboschi”,
care a păstorit între aprilie 1605 și 23 februarie 1608. Părțile de moșie
respective a ajuns în proprietatea Mănăstirii Bogdana iar Dimitrie le
recuperează cu o cheltuială de 3000 de lei. În acest loc proin
mitropolitul Theodosie a dorit ridicarea unei mănăstiri. Dimitrie se
adresează mitropolitului Veniamin Costachi la 5 iulie 1836 pentru
obținerea binecuvântării necesară ridicării unei biserici cu hramul
Adormirea Maicii Domnului, supusă Schitului Brazi, chiar dacă „s‐au
și stâns râvna monahicească, dar din o mie, unul bun tot să va plini
ceata”185.
Ieroshimonahul Dimitrie raportează episcopului Meletie al
Romanului la 14 iunie 1839 „proasta stare a Schitului Buciumi din
țân(u)t(ul) Bacăului” și propune mutarea monahiilor de acolo și de la
metocul Sfântul Ioan la schitișorul Trotușanu. La 20 iunie 1839,
Meletie acordă blagoslovenia statornicirii la Trotușanu a călugărițelor
de la Buciumi sub supravegherea ieroshimonahului Dimitrie, în
condițiile trecerii moșiei schitului în stăpânirea mănăstirii Bogdana și
a transformării în biserică de mir186. Mutarea călugărițelor va fi
condiționată la 2 septembrie 1839 de pregătirea chiliilor la Trotușanu
(„agiutoriu la facerea”) și acordarea locului de hrană, vie și pădure.
Episcopul Meletie acceptă totodată cererea monahiilor „ca pe încetul
să să tragă la Trotușanu spre a‐ș(i) putea strânge și cele ce vor fi
având la Buciumi”, punând în discuție și morișca construită în apa
Cașinului. Nu va fi încuviințată acordarea cărții de nacealnicie
monahiei Magdalina decât în urma analizei de după „statornicirea
81
lor la Schitul Trotușanu”187. Episcopul Romanului amână la 22

noiembrie 1838 cercetarea situației de la Buciumi „din pricina vremii
de iarnă”, urmând ca ieroschimonahul Dimitrie să raporteze situația
de acolo până în primăvara anului 1839188. În fine, mutarea
călugărițelor de la Buciumi la Trotușanul s‐a petrecut în primăvara
anului 1840, așa cum ne dezvăluie scrisoarea din 23 februarie 1840 a
iconomului Ioan, protoiereul ținutului Bacău, trimisă egumenului
Dimitrie în care amintește și situația morii de pe apa Cașinului,
„prefăcută” cu cheltuiala monahiilor sau a boilor cumpărați de ele189.
Faptele monahiilor de la Schitul Scânteia urmau să stea în
analiza episcopului Meletie Lefter Brandaburul la 21 octombrie 1838
pentru a pune la cale îndreptarea lor și refuză cererea de renunțare a
ieroshimonahilor Dimitrie și Vasilie la activitatea duhovnicească
încredințată pentru lăcașul monahal amintit, urmând să se ocupe de
ameliorarea necuviințelor de acolo și informarea ierarhului „spre a
nu rămânea fără cuvenita îndreptare, căci nu cei sănătoși, ci acei
bolnavi au trebuință de doftor”190. Meletie Brandaburul, episcopul
Romanului între 1826 și 1844, nu acceptă la 19 iunie 1840 trecerea
monahiilor de la Schitul Buciumi la Schitul Scânteia și se pronunță
pentru continuarea traiului la metocul Sfântul Ioan a monahiilor care
se temeau de mutarea la Schitul Trotușanu191. Dimitrie își continuă
activitatea de duhovnic la Scânteea și după 22 noiembrie 1838, când
Meletie Lefter hotărăște căutarea de către călugărițe a unui înlocuitor
189Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVII/14.
190 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVII/6; Dimitrie își
exprimă dorința de renunțare în septembrie 1838, evocând faptele imorale ale
monahiilor: „sânt vro câteva maice acolo care petrec cu desfrânare și cu
zburdăciune, încât nici de staréța numitului schit nu scultă nici o țin în samă de
stareță, dar nici de mine nu bagă samă și umblă în voile lor p(r)in târgul
Focșanii, p(r)in sate și nu să stâmpără” sau statutul lăcașului: „că‐i schit
boi(e)resc și să mestecă la toate și nu să pot povățui cum se cuvine” (Arhivele
Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVIII/61).
82
a ieroschimonahului Vasilie, mutarea călugărițelor de la Schitul

Sfântul Ioan la „schitișorul” Trotușanu sub povățuirea starețului de
la Brazi și strămutarea călugărilor de la Trotușanu la Schitul Brazi192.
În fine, la 9 iunie 1839 este învoit duhovnicul Zaharia la Schitul
Scânteia sub supravegherea ieroshimonahului Dimitrie193.
După retragerea în viața monahală din 1840 a preotului Ioan
Bâlcanul și prezviterei Marina cu binecuvântarea episcopului Meletie
și viețuirea lor timp de un an de zile la schitul Brazi, ieroshimonahul
Dimitrie decide la 20 februarie 1841 mutarea prezviterei la schitul
Trotușanu pe Zăbrăuți după gătirea chiliei194.
Situat în hotarul moșiei Șoldești a schitului Brazi, schitul este
transformat în unul de monahii cu blagoslovenia episcopului de
Roman Meletie care a desemnat‐o înainte de 1 aprilie 1841 pe maica
Magdalena, fosta stareță de la schitul Buciumi, ce primește ca ajutor
hliza de moșie din jur pe care era ridicat lăcașul monahal, „de la
petrile hotară ce sânt dreptu fântânile Trotușanului pe curmeziș din
hotar în hotar lungul marginea de la fântâni până în matca apii
Cherezna, pe care cu poiana schitului și cu pădurea cu tot ... iar
dumnealui coconu Ioniță Carp stolnicul are să urméze după
condractul ce i s‐au dat de la schit de la apa Zăbrăuțului până la
fântânile Trotușanului iar nu mai jos”195.
Schivnica Maria, nacealnica schitului Trotușan, înaintează o jalbă
la 20 iulie 1849 sedarului Iancu Pavlov, revizorul Departamentului
averilor bisericești, în care se expune situația monahiilor cauzată de
neprimirea cotelor de produse prevăzute în contractul de arendare
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVII/7.
192
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVII/8.
193
194 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, XXIII/3.
Publice‐Moldova, dosar 103/1845, f. 2‐2v.; „s‐au alcătuit a fi de petrecere de
maice cu lăcuința cu blagosloveniia preaosfințitului episcop de Roman chirio
chir Melétie”
83
„stând schitul di cinci ani di zile lipsit di toate, vețuind b(i)etili maici
numai cu cât au putut agonisi”196.
Biserica schitului Trotușanu ajunge în „ce mai proastă stare și în
neputință de a să servi în ea sfintele rugăciuni, fără a amerința
primejdie de ruinare”. Stareța Athanasia, „plină de zel” inițiază
zidirea unei alte biserici din nou din propriul venit și ajutorul
credincioșilor creștini197. Cu blagoslovenia mitropolitului Sofronie
Miclescu este eliberată o condică de milostenie, probabil în 1852,
„pentru din nou zâdirea bisăricii a Sv(â)n(tului) Ierarhu Necolai din
schitul Trotușan”. Stareța Athanasia, „povățâitoare” schitului, începe
imediat adunarea materialului necesar lucrărilor de construcție.
Lucrătorii, plătiți mai mult de stareță din banii personali, au executat
100000 de cărămizi „nearsă”. Stareța intervine la 28 iulie 1852 pe
lângă Departamentul averilor bisericești în vederea obținerii lem‐
nului necesar arderii cărămizilor amintite din pădurea schitului198.
Departamentul solicită la 4 septembrie 1852 stărostiei Putnei și
serdarului Iancu Pavlov verificarea numărului cărămizilor executate
de lucrători și în cazul confirmării să „însămneză la un locu ce ar fi
mai cu apropiere de schit o parte de pădure”199.
Serdarul Iancu Pavlov dispune la 6 septembrie 1852 chihaiei de
pădurari să pună la dispoziție o jumătate de falce de pădure.
Mecanismul greoi administrativ și întârzierea dispoziției amintite o
determină pe stareță/ocârmuitoare, care „neputând ... lăsa cărămida
de a să strica” cumpără 120 de care cu lemne necesare arderii din
veniturile personale „în nădejde că d. revizorul îmi va slobozi o parti
di pădure a căreia întindiri să fie de‐agiunsu spre acoperire
trebuinții”. Stareța cere la 23 noiembrie 1853 Departamentului
196 Ibidem, f. 182.
Publice‐Moldova, dosar 65/1852, f. 15; respectiv f. 18‐18v. (adresa mitropolitului
Sofronie Miclescu din 10 martie 1858 către prințul caimacam Niciolae
Vogoride).
199 Iibdem, f. 4‐4v.
84
eliberarea a încă trei fălci de pădure spre recuperarea măcar a două
părți din banii cheltuiți și folosirea lor la zidirea bisericii. Cere
totodată lemnul necesar îngrădirii schitului „căci se află în câmpu,
pentru care îngrăditură ceri trebuința de una mii pari și doăzeci mii
nuele”200. Dispoziția Departamentului către serdarul Iancu Pavlov în
această chestiune survine abia la 15 ianuarie 1853, căruia i se cere
deplasarea la schit și întocmirea unui raport cuprinzător de
observațiile asupra necesităților lăcașului201.
Biserica era zidită din cărămidă și acoperită pe o jumătate din
suprafață la 27 februarie 1858 „și acum stă așa” din cauza
falimentului negustorilor brașoveni din Focșani la care stareța își
păstra banii cu dobândă. Prin jalba din 27 februarie solicită
Departamentului „să iconomisască din avutul schitului Brazâi ci‐i un
trup cu acesta și să dei măcar doă sute galbini cu care nădăjduesc cu
disăvârșire a pregăti acest sfânt lăcaș ci s‐au zâdit spre slava lui
Dumnezău”. Schiturile Brazi și Trotușanu erau închinate mitropoliei.
Suma era solicitată de la Casa clerului202. Referatul din 4 martie 1858
ne lămurește asupra ajutorului financiar acordat „în trecut” unor
lăcașe de Casa clerului. În 1853 s‐a oferit un ajutor de 100 de galbeni
mănăstirii „Hutureanu din eparhiea Haldeea de la Anatoliea”, în
1855 s‐au construit cu suportul financiar (500 de galbeni) al Casei
clerului „niște case în dosul mitropoliei care servesc de mitoc
Schitului românesc din Muntele Atos” iar în 1857 s‐au acordat 150 de
galbeni bisericilor și orașului Brussa afectate de cutremur.
Departamentul se adresează mitropolitului ca să hotărască asupra
cererii stareței Athanasia de la Trotușanu203.
Stareța apelează la 3 martie 1858 la milostivirea caimacamului
Nicolae Vogoride „că am pornit a faci bisărica de la schitul Trotușan,
megieșită di moșia Domnești a a ecsălenției voastre, și totdeauna v‐
ați milostivit asupra noastră”, rămasă nefinalizată din nenoricirea
200 Iibdem, f. 6‐6v.
201 Ibidem, f. 7‐8.
202 Ibidem, f. 11.
203 Ibidem, f. 11v.‐12v; respectiv f. 22.
85
falimentului negustorilor brașoveni la care își ținea banii „pentru

cheltuiala casii lui Dumnezău”, cerând sprijinirea cu lemnul necesar
„din acele noă funii di la Păunești și cu ci va lăsa inima di monedă
pentru săvârșiria sfintii bisărici”. Rezoluția din 4 martie 1858
glăsuiește: „Departamentul cultului va face legiuita lucrare”204.
Mitropolitul Sofronie Miclescu își dă acceptul la eliberarea sumei de
200 de galbeni necesară schitului Trotușanu205, pentru care intervine
și Departamentul la prințul caimacam cu anaforaoa din 10 martie
1858206. La rândul său, mitropolitul intervine pe lângă caimacam în
aceeași zi și obține aprobarea prin rezoluția din 12 martie 1858207.
Departamentul transmite Sămeșiei clerului în martie 1858 eliberarea
sumei amintite stareței schitului Trotușanu208.
C. Cristodul Cerchez, șeful secției a II‐a, referează la 26 iulie
1858, „spre știință și dezlegare”: „Nefiind însă nici o știință despre
întrebuințarea făcută acelor bani și starea în care s‐ar afla zidirea acei
biserici ...”, cerându‐se în 1859 informații prefecturii de Putna „dacă
starița Schitului Turtușanul au pregătit biserica”209. Subprefectul
districtului Putna descoperă la fața locului „că biserica este gata în
totul pe dinafară, catapitiazma este de lemnu nezugrăvită și
nepoliită, strana din mijlocul bisericii aseminia, fără icoane mari,
stranili, cafasu, ușile și fereștile earăși nezugrăvite, ear biserica este
sfințită și slujăște în ea” (conform adresei prefecturii de Putna din 5
mai 1859)210.
O condică de milostenie pentru monahiile de la schitul
Trotușanu, prezentată de monahul Chesarie Ceșmegiu de la schitul
Bulucul, va fi oprită la Ministerul Cultelor și al Instrucției Publice la 6
204 Iibidem, f. 13.
205 Ibidem, f. 14.
206 Ibidem, f. 15‐15v.
207 Ibidem, f. 18.
208 Ibidem, f. 19.
209 Ibidem, f. 24‐24v.
210 Iibdem, f. 26.
86
iunie 1860211, solicitându‐se stareței la 12 iunie 1860 „esactă socotială
despre întrebuințarea banilor adunați până acum ca pentru acel schit
de cătră monahul Chesarie din Schitul Bulucul cu condica ce au fost
întrebuințată”212. Ministerul cere la 12 iunie 1860 mitropolitului
aplicarea măsurilor spirituale „pentru a nu se mai purta pe viitoru de
asemene condici prin țară, mai ales pentru m(ănăs)tiri și schituri a
cărora averi se administrează de cătră acest Ministeriu”213. Stareța
primește adresa Ministerului abia la 26 iunie 1860.

Schitul Mărul cu Părul (Mușinoaiele), comuna Filionești, județul
Vrancea214
Episcopul Meletie Lefter, în urma intervenției starețului
Dimitrie de la Brazi, scrie la 18 iunie 1838 protoiereului ținutului
Putna să sfințească locul ales pentru „facerea beséricii la Fundul
Zăbrăuțului”215, în Poiana Mărul cu Părul „la codru întreg” în hotarul
Șoldeștilor, după ce inițiatorul prin numeroase judecăți a scos spațiul
amintit de sub împresurarea răzeșilor, favorabil vieții monahale fiind
unul „pusnicesc și departe de lume în toate părțile cale de 4 ceasuri
cel mai aproape”216. Ieroshimonahul Sofronie a fost desemnat la 5
iulie 1838 de către starețul de la Brazi să‐și asume „râdicarea
sf(â)ntului lăcaș, ce iaste a să face din temelie” cu hramul Adormirea
Maicii Domnului, căruia îi este destinată o bucată de loc din hotarul
Șoldeștilor. Dimitrie miza și pe ajutorul credincioșilor din zonă la
înfăptuirea proiectului său și oferă din parte‐i suma de 1000 de lei, o
chilă de porumb, una de secară, cinci pogoane de vie la Diocheți, „cu
211 Ibidem, f. 28.
212 Iibdem, f. 29.
213 Ibidem, f. 30‐30v.
214 Constantin Bobulescu, Schiță istorică asupra satelor Crucea de Sus, Crucea
de Jos, cu bisericile lor cum și asupra schiturilor Brazii și Moșinoaele din jud. Putna,
editată de preotul T. Antohe, parohul bisericii Nicolae Șelari din București,
București, Tipografia Națională – Jean Ionescu,1926.
215 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVII/3 și 4.
87
căsoae”, două căzi, 2 poloboace, o bute, zece stupi „de sămânță”, un
car cu doi boi, catapeteasma pe mușama, icoanele împărătești, un
policandru, două rânduri de veșminte, o căruță cu doi cai telegari, un
argat și un vizitiu. Sofronie urma să‐și stăpânească viile, crama și
prisaca fără plata embaticului în condițiile viețuirii la „munte”, dar
sub ascultarea Schitului Brazi217.
Ieroschimonahul Dimitrie însărcinase pe Dosithei ieroschi‐
monah și Serafim monah încă de la 6 ianuarie 1839 cu purtarea
condicii de milostenie, întărită cu sigiliul Episcopiei Romanului, și
îndeamnă susținerea demersului de către toți creștinii „partea
bisericească și politicească”218. Ieroshimonahul Sofronie solicita la 27
mai 1839 „stăpânirea facerii biserici(i) pe Zăbrăuțu la Poiana Măru cu
Păru”, dată la care era însărcinat „părintele Zaharie”219. Cutremurul
petrecut în 11 ianuarie 1838 și pagubele aduse bisericii schitului Brazi
întârzie lucrările de construcție. Începerea temeliei bisericii cu
hramul Adormirea Maicii Domnului datează din iulie 1839220,
menționată în scrisoarea din 25 iulie către ieromonahul Sofronie221. Se
solicită ajutorul mitropolitului prin iertarea de dajde a robilor ce
urmau să lucreze ca și în cazul lui Dumitru herari. Ieroschimonahul
Dimitrie, proestosul de la Brazi, intervine la 6 august 1839 în vederea
obținerii acceptului mitropolitului pentru așezarea monahilor aici222.
Biserica schitului a fost ridicată între 1839 și 1841223. Contractul
de construcție al lăcașului a fost încheiat de starețul Dimitrie și Ion
stolerul (calfa, dulgherul) din satul Căiuțul, ținutul Bacăului la 14
decembrie 1839, lucrările propriu‐zise urmând a fi începute la
219 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXX/18; Documentul
are la început data 1838 iulie 6, iar la sfârșit 1839 mai 27, notată și pe verso.
223 Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic, p. 576; Viorel Iancu,
Așezămintele monahale din Județul Vrancea, p. 195.
88
duminica Tomii, deci în duminica a doua după Paști (primăvara

anului 1840). Biserica a fost construită din lemn pe „apa Zăbrăuțului
la Moș(i)noi la Poiana cu Măru cu Păru”, cu o lungime de 9 stânjeni și
jumătate, lățimea temeliei de 3 stânjeni și înălțimea de 2 stânjeni și
jumătate, cu acoperământul ca la Mănăstirea Bogdana. Contractul
include „turnul” central, pardosit cu dulapi din brad, cu o cruce în
vârf și altele 4 pe biserică, 5 ferestre, 2 uși. Prețul lucrărilor s‐a ridicat
la suma de 1500 de lei, 2 chile de făină, 50 ocă de pește, 20 vedre de
vin. Arvuna primită a fost de 300 de lei. Printre cei care au validat
contractul se numără și participanții la ridicarea lăcașului:
„lucrătorii” Ioniță Hâncu, Ivan Rusu, Vasâle Pintilei și Necula
Chircu. Construcția bisericii era finalizată la 30 septembrie 1841 când
Ion calfa își primește restul de bani datorat, la care se adaugă peste
contract 500 de lei și hrana necesară224. La 8 noiembrie 1840, starețul
Dimitrie ceruse blagoslovenia ierarhului pentru slujirea Sfintei
Liturghii și trimiterea antimisului „până la vremea când a voi
milostivul D(u)mnezău ca să s(e) și sfințască”, în condițiile mutătii de
la Brazi a 16 călugări în chiliile construite „fiind locul depărtat de
lume în toate părțile”225.
Polcovnicul Dițu (Ghiță) Langa, aflat în trecere pe la moșia
Mărul cu Părul, „văzând că să face un schit di părinți, undi s‐au
pornit și temeliia sfintii bisărici, pornită de zâdu, și din temelii în
susu să să facă di lemnu”, făgăduiește la 17 ianuarie 1840 suportarea
cheltuielilor fabricării a 60000 de cărămizi226.
Monahul Nicodem adeverește la 13 iunie 1840 primirea a 40 de
dulapi și 20 lătunoaie pentru schitul „ot Poiana Mărul cu Părul”227.
Starețul Antonie cere la 17 iunie 1840 vătafului Gheorghe 30 de
dulapi și 20 lătunoaie228.
226 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, XXXV/14.
227 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXIII/4.
228 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXIII/5.
89
Episcopul Meletie Lefter Brandaburul permite la 10 august 1841
„lucrare(a) d(u)mnezăeștilor slujbe prin stropirea bisăricei mai întâiu
cu apă sfințită și celelalte după orânduială”, trimițând totodată și
Sfântul Antimis, urmând a se săvârși de ierarh „sfințire(a) mare” cu
prilejul venirii sale pe aceste meleaguri229. Se păstrează o listă a
sumelor de bani din 12 noiembrie 1841 date la „sfințirea bisericii
Măru cu Păru bacșișuri la părinți”: ieromonahul Gherasim,
ierosiaconul Chesarie, Isaia eclesiarhul, monahul Manoil (psalt),
fratele Procope și alții (apare și un Lupu jidov, probabil un
negustor)230.
Înainte de 11 aprilie 1846, ieromonahul Antonie, duhovnicul
schitului Mărul cu Părul, temător și îndemnat într‐o noapte de Isachi
călugărul iscălește împreună cu alți monahi o jalbă îndreptată
împotriva protosinghelului Costandie, nacealnicul lăcașului, fără a‐i
cunoaște cuprinsul. Cercetarea privighetorului ocolui Zăbrăuți,
contestată de mitropolitul Meletie Lefter la 1 mai 1846231, dovedește
alianța călugărului Isachi cu Ilarion, nacealnicul de la Brazi, „ca să
facă răzvrătire întri acei călugări și între protosinghelui Costandie”.
Isachi și tovarășii săi s‐au mutat la Brazi și nu s‐au supus cercetării
privghetorului232, a cărui raport a fost înaintat de stărostia Putnei
către Departamentul bisericesc la 15 aprilie 1846233. Costandie se
plângea la 11 aprilie 1846 de zavistia întreținută de Ilarion la schitul
unde era rânduit proistos234. Stărostia Putnei prin vornicul I. Pruncu
își va asuma la 17 iunie 1846 obligația neamestecului „în pricinile
dintre călugări, ci îi va îndrepta la chiriiarhul țării”235.
232 Ibidem, f. 22.
233 Ibidem, f. 20.
234 Ibidem, f. 23v.
235 Ibidem, f. 33.
90
Numărul viețuitorilor schitului aflat în îngrijirea protosin‐

ghelului Costandie se ridică la 27 în 29 iulie 1846, în timp ce la schitul
Brazi erau 7 călugări. Schitul Mărul cu Părul deținea 30 de vite mari,
10 oi, la care se adugă și cele ale călugărițelor de la Trotușanu pe care
Costandie le‐a „vărat și iernat”236.

Școala
Episcopul Meletie învoiește la 9 iunie 1839 învățarea copiilor de
către ieroschimonahul Theoctist de la Schitul Sihastru în condițiile
asigurării chiliei „de șădere” și supravegherea starețului Dimitrie „ca
nu din adunarea copiil(o)r acolo la schit să urmeză vreo
nerânduială”237. Irina din târgușorul Căiuți a fost îndatorată înainte
de 7 mai 1842 soțul ei Toadir Botezatu, răposat la data amintită, să
plătească la mănăstire o jumătate de sărindar și să‐și dea copilul
„cărturariu” la starețul Dimitrie pentru a învăța238.
Alicsandru, legătorul de cărți din satul Negulești, ocolul
Berheci, ținutul Tecuci, primește la 4 decembrie 1838 învoirea
practicării meșteșugului în toate așezările urbane și rurale, în biserici
și mănăstiri239.
Un ieromonah Dosithei, venit la Brazi de la Schitul Lipova,
nestatornic cu viețuirea, merge la Ierusalim și la Sfântul Munte, după
care revine la 31 iulie 1838 și se obligă să viețuiască „până la sfârșitul
meu ca unul ce sânt făcut schevnivnic și ucinic al părintelui
Demitrii”240.

236 Ibidem, f. 40v.
237 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVII/8; Preot Grigore
Popescu, Gion D. Ionescu, op. cit., p. 164 (indică eronat data de 2 mai 1839);
Viorel Iancu, Așezămintele monahale din Județul Vrancea, p. 164 (amintește ca
dascăl pe un ieromonah de la Schitul Sfântul Nicolae Sitaru (sic!) din județul
Ilfov).
238 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXIII/19.
91
ABSTRACT
Located on the banks of the Hăulita stream, at the foot of the Neicu hill,
approximately 1 km southwest of the city of Panciu, the Brazi hermitage, shrouded in
legend, the foundation of the former Metropolitan Teodosie, canonized by the Romanian
Orthodox Church, was the object of historiansʹ research. The present study captures the
evolution of the hermitage rebuilt by Hieromonk Dimitrie in 1807, but also of the
hermitages in the historical area of Putna under his command. Hieromonk Dimitrie, a
monk by vocation, proved to be a good householder, thorough in the investigations he
carried out on those who wronged in order to learn the truth, proving to be forgiving,
inclined to asceticism, concerned with endowing monastic places with books of worship
necessary and supportive of the school
Keywords: hermitages, saints, foundation, monastic life, constructions, school,
Orthodoxy

ANEXĂ
DOCUMENTE

1. 1778 (7286) martie 5
Adecă eu, Costandin Chiperiu sin Caosteș de Fitionești, dat‐am acestu
zapis la mâna sfinții sale părintelui eg(u)men(u)lui Sarafim de Bogdana, pe cum
se știe că me‐(a)u dat un vadu de mo(a)ră al mănăstiri(i) ce este la Zăbrăuț,
vadul de la țimtirim, și se dau mănăstiri(i) câte 8 lei pe an. Vadul se‐l țin 10 ani,
și cându s‐a plini anul se dau banii cu mulțemit, iar de s‐ar tâmpla se fac vre(o)
smi(n)teală sau cheltu(ială), să fie dispre mine.
Și cându s‐au făcut acestu zapis s‐au tânplat și marturii.
=zsÌpq <7286/1778> mar<tye> eÆ <5>.
Eu, Ion Leche, martoru.
Eu, dascalul Ion, mar(tor).
Eu, Costantin Chiperiu p(latnic) și cu feciorii mei Păladie, Chirița.

<Pe verso>: 7286/1778 martie 15; N. 1; Făr(ă) dată; Un zapis de moară la
....; Schitul Brazi, Pachet 76, al Mitropoliei 134.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVI/1. Original,
difolio.

2. 1797 iuli(e) 21
92
Adecă eu, Costand(i)n Hărăbor din satul Fitioneștii, adeverez cu acest
adevăratși încredințat zapisul mieu la mâna sfinții sale părintelui egumenul de
la Sfânta Măn(ă)stire Bogdana, precum să să știe că mi‐au dat un vad de moară
ce iaste drept pe moșiia măn(ă)stiri(i) pe apa Zăbrăuțului în gura Văii Răle, în
zăce ani. Și eu să am a da pe tot anul câte opt lei după tocmală.
Iară înplinindu‐să acei zăce să am deosăbită tocmală cu eguemnul ce va fi
într‐ace vreme. Și pentru mai adevărată credința mi‐am pus mai gios degetul și
numele.
1797 iul(i)e 21 d<0>ni.
Eu, Costand(i)n Hărăbor pl(atnic).

<Pe verso‐oul filei a doua>: 1797 iuli(e) 21; 53 ani; Zapisul lui Costand(i)n
Hărăbor ot Fitionești de un vad de maoră; N. 2; 1797 iul(ie) 21; No. 2; Schitul
Brazi, Pachet 76, al Mitropoliei 134.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVI/2. Original,
difolio.

3. 1798 iunie 17
No. 639.
+ Iacov, cu mila lui D(u)mn(e)zeu, arhiepiscop și mitro(polit) Moldaviei.
Viind înnaintea noastră acest de D(u)mnz(e)u temător bărbat, anume
monahul Dosothei de la Sv(â)nta Mănăstirea Bogdana, cu multă cucernicie au
cerut darul preoției, pre carele după căzuta cercetare ce i s‐au făcut și după
încredințarea din mărturiia duhovnicescului său părinte chir Inochentie,
duhovnic mitr(opoliei), aflându‐l vrednic l‐am povelit învrednicindu‐l întâi
stepenii citețului și apoi diacon(u)lui. Pe urmă l‐am hirotonisit ierodiacon și
ieromonah desăvârșit.
Drept aceia iată că‐l și rânduim la cuvioșie ta chir Ioasafe, egumen a
numitii măn(ă)stiri Bogdanii, ca să‐l pui să slujască la biserică toate cele ce să
cuvin unui ieromonah după hotărârea sv(i)ntelor canoane cu mare privighiere
și luarea aminte, unde la ace sfântă măn(ă)stire iaste îndatorit a‐ș(i) petrece
toată viiața sa, păzând orânduiala ieromonahii și postrigul călugării. Iar vrând a
eși de acolo făr(ă) știre și blagoslovenie noastră, rămâne argos.
1798 iuni(e) 17.
Iacov mitropolit Moldavii.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVIII/1. Original.

93
4. 1806 februarie 10
Gherasim, cu mila lui Dumnezeu episcop Romanului.
Facem știre prin această carte a episcopiei noastre pentru Schitul
Buciumii din ținutul Bacăului a eparhiei noastre, că iată rânduim acolo vechil
nacealniciei pe cuviosul între ieromonahi Dositheu ca să aibă întru a sa purtare
de grijă toate averile schitului aceluia din nuntru și de afară, mișcătoare și
stătătoare, silitoriu fiind cu toată luarea aminte a le spori și a le aduce întru cea
mai folositoare stare spre îndestularea schitului: și pentru a să păzi slujbele
sfintei biserici în vremile cuviincioase, după neapărarea datoriei sale să urmeze
purtând grijă și celor trebuincioase în biserică dintr‐ale schitului după putință a
le înplini. Și priveghind neîncetat și asupra petrecerii părinților ce vor fi la
schitul acela, dându‐le însuș pildă la a petrece viață după rânduiala și podvigul
călugăresc, și pentru carii nu‐ș vor păzi datoriile sau să vor arăta nesupuși sau
vor eși din schit fără știre și blagoslovenie, are de la noi voe și putere a‐i izgoni
de la schit.
Drept aceasta atât cuvioșiilor voastre părinți călugări cât și altor
poslușnici a schitului poruncim să daț(i) rânduitului vechil a nacealniciei toată
cinstea, supunerea și ascultarea întru toate câte va porunci și va învăța întru ale
schitului trebuințe, căci carii nu vor urma poruncii noastre și carii nu vor înplini
ale lor datorii, să vor canonisi de cătră noi.
1806 fevruarii 10.
Gherasim episcop Romanului <m.p.>.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVIII/2. Original.

5. 1807 august 28
Gherasim, cu mila lui Dumnezeu Episcop Romanului.
Facem știre prin această carte a episcopiei noastre pentru cuviosul între
ieromonahi Dositheu, că iată socotind l‐am rânduit nacealnic Schitului Pralea1
din ținutul Putnii a eparhiei noastre, dându‐i în sama și purtarea sa de grijă
toate ale schitului aceluia, dinăuntru și denafară, mișcătoare și stătătoare, ca
întâi să aibă purtare de grijă și neadormită priveghere atât pentru a să urma
slujbele bisericeștiîn vremile de trebuință, cât și pentru cuvioasa podoabă a
bisericii a o înplini după putință, și pentru toate lucrurile schitului cu tot chipul
de silință să iconomisască a le aduce întru cea mai bună și folositoare stare spre
îndestularea schitului.
Așijderea și asupra vieții părinților ce vor fi acolo adunați, cu îndestulă
priveghere să fie, dând însuș pildă fieștecăruia înspre a petrece viață curată și
întru desăvârșită unire după cea aliasă datorie a vieții călugărești.
94
Drept aceasta, atât cuvioșiilor voastre părinți călugări, cât și altor slugi a
schitului ce vor fi, poruncim să dați nacealnicului toată cinstea, supunerea și
ascultarea întru cele ce va porunci și va învăța la trebuințele și folosul schitului,
și nici unul din cuvioșiia voastră părinți de acolo să nu îndrăzniți a merge la
schit, / măcar ori cu ce trebuință / fără știrea și blagosloveniiarânduitului
nacealnic, căci carii nu vor urma poruncii noastre și nu vor înplini ale lor
datorii, să vor canonisi de cătră noi.
1807 avgust 28.
Gherasim Episcop Romanului.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVIII/27. Original,
difolio.
_________________________
1 Literele p,a r,scrise îngroșat peste cele inițiale cu altă cerneală

6. 1808 iunie 14
Cucernice prot(opoa)pe Vasilie de la țin(u)t(ul) Putnii a eparhiei noastre,
blagoslovenie.
Scrisoarea cucerniciei tale de la 9 a lunei aceștia s‐au luat și s‐au văzut
toate cele scrisă. Deci pentru biserica ce au făcut la Cruce în cinstea Marelui
Mucenic Gheorghie, Dosithei, nacealnicul de la Schitul Pralea, de iaste gătită cu
toate cele trebuincioasă, îți dăm blagoslovenie ca după buna rânduiala a
tipicului târnosaniei urmând, să să sfințască, săvârșind însuși Sfânta Leturghie,
și apoi să slujască și preoții ei neapărat.
Și fii blagoslovit.
1808 iunie 14.
Episcop Romanului.

<Pe versoul filei a doua>: Cucernicului prot(opop) Vasilii de la țin(utul)
Putnii a eparhiei noastre, cu blagoslovenie; No 28. 1808 iunie 14. Pachet 78, al
Mitropoliei 135.

difolio.
7. 1808 octombrie 1
Fiind că cu agiutoriul a tot puternicului D(u)mnezău, acum din nou s‐au
săvârșit sf(â)ntul schit de la Crucea de Gios, din ținutul acesta al Putnii, unde să
prăznuește hramul Sf(â)ntului slăvitului marelui mucenic Gheorghie,
purtătoriul de biruințe, făcând acum gătire pentru cele cătră sfințire, și după
95
neagiunsul celor trebuincioasă înlăuntrul sf(i)ntei biserici, cum și cheltuiala

prăznuirii sfințirii neavându‐o de agiuns, cugetat‐am după D(u)mnezău a
întinde mâinile cătră bunii îndurători, pravoslavnicii creștini, pre care vă rog cu
umilință ca fiește carele din cât îi va fi puterea și prin cât vă va năstăvi D(u)hul
Sf(â)nt să daț(i) agiutori, că înmiită plată veț(i) dobândi de la D(o)mnul nostru
I(isu)s H(risto)s în zioa judecății că însuș sfinție sa fericește pre cei milostivi,
zicând fericiț(i) cei milostivi, că aceia să vor milui, vă veț(i) face și ctitori la acest
sf(â)nt lăcaș. Iar spre această slujbă s‐au rânduit pe fratele nostru ieromonah
Calistru, carele iaste statornicit aice la acest sf(â)nt lăcaș și fieștecare iubitori de
H(risto)s ce va voi a face milă să să scrie și la pomelnic ca un adevărat ctitor
întru vecinica pomenire. Iar Mântuitoriul nostru D(u)mnezău îl va scrie în
cartea vieții unde să află toț(i) drepții. Și cine cu va avea va fi priimit, ori vin, ori
pâine, ori ceară și ori cu ce și rugători sint cătră înpăratul ceriului ca să fie bine
priimite ca jărtvele lui Avel întru jertvelnicul cel mai presus de ceriuri. Amin.
1808 oct(omvrie) 1 d(ă)n(i).
Dosithei ieromonah, nacealnic Sf(â)ntului schit Pralii.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXV/1. Original.

8. 1813 mai 4
Adecă eu, Gavriil Cojan ot satul Fitioneștii de pe Zăbrăuț, adeverez cu
acest încredințat zapis al meu ce am dat la mâna sfinții sale părintelui Dosithei
ieromonah, nacealnicul sf(â)ntul schit de la Cruce i vechil Sfintei Mănăstiri
Bogdan(e)i, precum să să știe că am făcut așezare cu sfinție sa ca să țin un vad
de chio ce are mănăstirea pe Zăbrăuț la Poinița Irinii, însă cu poiniță cu tot.
Și tocmala ne‐au fost să dau zăce lei pe an bezmen, care bani să am a‐i da
totdeauna toamna la luna oct(omvrie) 14 fără nici o sminteală, și așa să fiu
volnic a ținé acest vad cât voi trăi eu, urmând după tocmal. Și iarăș de n‐aș
urma eu așezării și aș pune alte pricini, atuncea să aibă voe părinții egumeni de
la numita mănăstire ca să mă lipsască din stăpânirea vadului.
Și pentru mai adevărata credință mi‐am pus numele și degetul.
1813 luna mai 4.
96
Eu, Gavriil Cojan, adeverez platnic.
<Pe verso>: Zapis pe 2 vaduri de chio ot Zăbrăuț pe moșie Bogdan(e)i,
care vaduri să țin cu bezmen câte zăce lei pe an, precum scrie într‐însul. Let
1813 ‐1824; 1813 mai 4; N. 3; No 3. Schitul Brazi, Pachet 75, al Mitropoliei 133.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVI/3, nr. 1. Original.

9. 1813 iunie 24
Adecă eu, Chirița Chiperiu ot satul Fitionești, dat‐am adevărat și
încredințat zapisul meu la mâna sfinții sale părintelui Dosithei, vechilul
Măn(ă)stirii Bogdan(e)i, precum să s(e) știe că asăminea și eu având un vad de
chio pe moșie mănăstirii la Rășchitoare, tot în apa Zăbrăuțului, pe care vad eu
am făcut chio și eram așezat, câte trii lei să dau pe an bezmen. Iar sfinție sa
vrând să mă scoață din vad să‐l dea altora cu preț mai sus, m‐am rugat sfințiile
ca să nu mă strămute din vad.
Și am făcut așezare ca să dau câte zăce lei pe an bezmenul pe acel vad,
care bani să am a‐i da totdeauna toamna la luna oct(omvrie) 14, fără nici o
sminteală, și aceasta păzindu‐să să fiu odihnit cu vadul.
Și pentru încredințaré mi‐am pus numele și degetul.
1813 iun(ie) 24.
Eu, Chirița Chiperi, adeverez, platnic.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVI/3, nr. 2. Original.

10. 1814 octombrie 7
Cu cea în H(risto)s frățască și d(u)hovnicească dragoste mă închin
sf(inției) tale cinstite părinte Dosithee.

După cinstite scrisori ci‐a(m) priimit de la sf(inția) ta, pre care cetindu‐le
prea m‐am bucurat pentru întregimea sănătății sf(inției) tale, pre caré rog pre
milostivul D(u)mnezeu ca să o păzească și de acum înnainte mai presus de
toată vătămarea.
Am văzut și céle scrise pentru schitul sf(inției) tale de la Brazi că voești a‐
l închina undeva. La aceasta eu socotesc că datoriia fiilor iaste să ajute pe părinți
la vrémea când să află lipsiți. Așadar și sf(inția) ta ca unul ce ești fiiu adevărat al
acei sf(i)nte mănăstiri născut prin d(u)hovnicească naștere întru acelaș lăcaș,
după dreptate s‐ar cădea ca din ostenélele sf(inției) tale să înpărtășești mai întâi
pre maica sf(inției) tale și apoi pe streini. Iar deacă din pricinile ce li scrii te‐ai
înpuținat și nu te lasă inima ca să‐l închini la acea mănăstire acest schitișor ce
97
iaste făcut cu drepte ostenélile sf(inției) tale (deși din véchiu au fost făcut tot de
aceiaș(i) ctitori de care și mănăstirea iaste făcută, după cum se véde în diiata
mitropolitului Theodosie), apoi eu te îndemn ca decât la episcopie să‐l închini,
mai bine la sf(â)nta mitropolie, unde și mănăstirea iaste închinată. Și în sfârșit
cum te va povățui Sf(â)ntul Duh și Sf(â)ntul Marele Mucenic Gheorghie.
Cinstite părinte poftesc dragoste(a) sf(inției) tale ca viind cumnatul mieu
acolo să binevoești a‐i da o însemnare pentru tot bezmenul ce să strânge de la
târgoveți și prea mult mă vei îndatori a‐ți sluji și eu la céle ce mă vei socoti
vrednic.
Pentru carte(a) domnească iată că scoțindu‐o o am trimis prin
dum(nea)lui, și pentru altele ce va avea trebuință a te întreba poftesc la toate să‐
l povățuești ca cel ce știi bine toate ale mănăstirii, iubindu‐l întocma ca pre însuș
fratele sf(inției) tale, și dum(nea)lui încă prin ceia ce‐i va da mâna va sluji
sf(inției) tale.
Pentru hanul post. Hangerleului că s‐au vândut m‐am înștiințat, dar fiind
că pe mănăstire n‐au întrebat, eu oi să pornesc judecată, căci după dreptate ce
are mănăstirea atât cu neluarea bezmănului de trei ani, cum și cu protimisirea,
socotesc că voi putea a‐l răscumpăra prin judecată. Sf(inția) ta poftesc să le spui
cumpărătorilor să‐ș(i) cée banii de la vânzătoriu, fiind lucru cu pricină, că pe
urmă să nu fie căiți, și dum(nea)lui spat(arul) Dibollu î‐ș(i) va întreba prin
judecată cu mănăstirea, căci gata sânt a sta ori la ce judecată să strice acea
vânzare caré iaste peste rânduiala pravililor locului. Și să nu socotească
orișicine ar fi că nu să va putea strica această vânzare, fiind făcută peste
obiceiurile pământului și a pravililor înpărătești.
1814 oct(om)v(rie) 7.
Pre lângă aceast(a) eu rămâiu, fiind totdeauna,
Al sf(inției) tale în H(risto)s frate și spre a sluji gata.
Antonie igumen M(ănă)st(irii) Bogdanii <m.p.>.

<Pe verso‐ul filei a doua>: Cinst(it) sfinției sale părintelui Dosithei
nacealnicul sf(â)ntului schit de la Brazi, cu cea în H(risto)s frățască și
d(u)hovnicească dragoste; Carte de la păr(intele) Antonnie igum(en) Mănăstirii
Bogdani(i) ce trimite răspuns pentru schitul de la Brazi deaca nu voesc ca să‐l
închin la mănăstire, să‐l închin unde voesc.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVIII/3. Original,
difolio.

98

11. 1815 august 1
Cucernice proto(ieru) Vasilie de la țin(u)t(ul) Putnii a Eparhiei noastre,
blagoslovenie.
Din jaloba ce ți să trimite vei înțălege cu îndestulare cererea ce ni‐au făcut
maicile călugărițe Varahiia, Elisaveta și Manasia, care s‐au depărtat de la
Schitul Scânteia dintr‐acel ți(nu)t.
Pentru care îți scriem ca de iaste cererea aceastaș și din partea celoralalte
ce să arată că ar fi întru acestaș voință de a să statornici la Schitul Trotușanul
într‐acelaș țin(u)t, să aibă voe a să statornici acolo, și după înpăcarea ce vor avea
între sine, alegându‐ș(i) pe una care va fi mai vrâstnică și sporită în deprinderea
vieții călugărești pentru a le fi stareță, după cererea ce ne vor face, având și a
nace(a)lniciei tale înștiințare, să va rândui.
Iar pentru trebuința sfintelor slujbe la biserica schitului aceluia, vei
rândui cucerniciia ta vreun preot de la o biserică din cele mai cu apropiere de
schit ca să m(e)argă în vremi de trebuință și să săvârșască slujbele până când să
va găsi vreun cliric ca să să hirotonisască pentru a fi slujitoriu statornic acolo.
1815 avgust 1.
Episcop Romanului.

<Pe verso‐ul filei a doua>: 1815 afg(u)st 1; No 1. Schitul Brazi, Pachet 74, al
Mitropoliei 132.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXIV/1. Original,
difolio.

12. 1817 august 6
Ci(ns)tite părinte stareți.
Bunătățile sf(inției) voastre sânt mărturisâte de cătră toți de opște mai
ales asupra acel(o)r ce vă fericesc și vă laudă, chiemându‐mă și eu unul din
aceia. Fac arătare sf(inției) voastre pentru neliniștirea ce iaste în sufletul meu și
să făptuește nu numai de cătră bălaurul cel slobozit din adânc, dară și de cătră
organile ce prin oamini atârnă. Știe D(u)mn(e)zeu inima me, adevărul spus
sf(inției) voastre că eu n‐am venit aice pentru nici un sfârșit alt decât numai să
trăesc viață mai liniștită și cu dragoste d(u)hovnicească.
Dară acum vezi că să lucrează din protivă dorinții mele, cât și întru însuș
lucrurile cele d(u)hovnicești cursă mai supțire au ascuns vrăjmașul.
99
Eu cu sufletească smerenie rog pre sf(inția) voastră ca cu fireasca
bunătate ce aveți să binevoești a‐mi da răvaș cu pacinică slobozire ca să‐mi pot
căuta loc spre dorința ce am de liniștire. Pentru care va rămâne vecinică
pomenire la tot neamul.
Sf(inției) voastre.
Damaschin ieromonah <m.p.>.
1817
av(gust) 6.

<Pe verso‐ul filei a doua>: 1817 avg(u)st 6; Cinst(it) sf(inției) sale
părintelui Dimitrie, starețu(l) al Sf(ân)tu(lu)i Schit de la Brazi cu fiiască
smerenieieromonahul Damaschin .

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXIII/4. Original,
difolio.

13. 1819 iulie 21
Cuvioși(ii) tale ieromonahe Dosithei, naceal(ni)c Schitului Brazii al
Eparhiei noastre, blagoslovenie.
După înștiințarea cuvioș(iei) tale ce ne‐ai făcut că în cheltuelile
acareturilor ce faci la viile episcopiei spre a ajunge lucrul în săvârșire după
plăcerea noastră, îți mai trebuesc încă cinci sute lei.
Iată că am făcut rânduială cătră cucernicul iconom Apostul din Focșani ca
din banii peciurilor episcopiei să‐ț(i) numere acei 500 lei, pre carii priimindu‐i
vei da sinetul cuvioș(iei) tale spre a să putea scădea la samă. Iar cuvioș(ie) ta
silești‐te de adă lucrurile în săvârșire, acesta spre răspuns. Fii blagoslovit.
1819 iuli(e) 21.
Episcop Romanului.
Vei face un tahmet de cât vin poate eși dintr‐amândoaă ogrăzile, osăbit
din poama Busuioacă, și să ne înștiințăzi și de vița ce s‐au pus în anul acela de
s‐au prins.

<Pe verso>: 1819 iuli(e) 21/iulie; Cuviosului ieromonah și nacealnic
schitului de la Brazi Dositei, cu blagoslovenie; N. 3. Schitul Brazi, Pachet 75, al
Mitropoliei 133.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXV/3. Original

14. 1819 septembrie 26
100
Cu duhovnicească dragoste mă (î)nchin sfin(te) părinte Dositeiu.
Nu lipsăiu a cerceta pentru ce mult mie dorită sănătate sfin(ției tale), ca
aflându‐să după dorința sufletului meu, să râdicu mulțămitoare rugăciuni cătră
cel necuprinsu de mintea zidirilor. Cu venirea lui Petrachi la culesul viilor nu
am lipsit iarăș a da supărare sfin(ției tale) ca să fie ajutat de cătră sfin(ția ta) la
cele ce‐ș(i) va trece prin putință. Scrisori nu ț‐am trimis, că nu am în pricina
Ivănceștilor, fiind la Episcopiia Romanului, și fi(i)nd preaosfin(țitul) la Eș(i) și
vremea boalei ciume, pentru aceia nici am scris, nici am putut să mergu.
Mă rog dar sfin(țite), fă arătare cinstitii stărostii să nu dee sfârșit pricinii,
că mănăstire(a) are bune scrisori și la iarnă mergând la Eș(i) voi porni jalobă în
pricina înpresurăturilor, că la toate judecățile câte după vremi au avut
mănăstirea cu megieșii tot i‐au rămas. Și acum nădăjduescu că Sfântul Marele
Mucenicu și Izvorâtorul de Mir Dimitrie nu‐ș(i) va lăsa dreptul său, ale căruia
sfin ....... să ne păzască de toate năpădirile văzuților și a nevăzuților vrăjmaș(i)
în nesfârșiț(i) ani. Amin.
Iar eu rămâi al sfin(ției tale) duhovnicescî în H(risto)s frate.
Manasie arhimandrit <m.p.>.
(1)819 sept(emvrie) 26.

O putină de brânză mă rog să priimeștii.

<Pe verso‐ul filei a doua>: Cinst(it) sfin. părintelui Dositeu igumen ot
Brazi, preaiubitului meu meu în H(risto)s frate, cu duhovnice(a)scă dragoste;
Carte de la igumenul de măn(ă)stirea Pangaraț(i). 1819 sept(emvrie) 29; Am
priimit.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXV/5. Original,

difolio.

101
15. 1819 octombrie 2
Cuvioș(iei) tale ieroshimonahe Dositei de la Schitul Brazii al eparhiei
noastre, blagoslovenie.
Fiind că năprasnica boală a ciumii fără de veste, la 6 a lunii săpt(em)v(rie)
au săcerat viața arhid(iaconului) nostru Gherasim, scriem cuvioș(iei) tale ca la
16 a lui oct(om)v(rie), curgătoarea lună, să faci pomenire pentru săvârșitul cu
sobor de ieromonahi / sau preoți / cu colivă, colac și cu luminări după
rânduială, și înștiințându‐ne cheltui(a)la ce vei face, ți să va plăti aceasta, și fii
blagoslovit.
1819 oct(omvrie) 2.
Episcop Roman(u)lui.

Vei da și un sărindar pentru săvârșitul la beserică și ți să va plăti.

<Pe verso‐ul filei a doua>: 1819 oc(tom)vr(ie) 2; Cuvioș(iei) sale
ieroshimonah Dositei, nac(ealni)c Schitului Brazii al Eparhiei noastre, cu
blagoslovenie. Brazii; Această deșchidere va fi una pentru alta; N. 2. Schitul
Brazi, Pachet 74, al Mitropoliei 132.

difolio.

16. 1821 ianuarie 10
Să face știre cu această a noastră carte precum să fie știut că cuvioșie sa
ieromonahul Dosithei, carele au făcut din temelie biserica Schitului Brazii din
Cruce(a) de Gios, de la ținutul Putnii, la carele să cinstește și să prăznuește
hramul hramul Sf(â)ntului Slăvitului Marelui Mucenic Gheorghie Făcătoriul de
Minuni Purtător de Biruință1 cu chilii înpregiur și cu clopotniță de piiatră, și l‐
au înzăstrat cu părți de moșii și cu vii, cu cea de la cuvioșie sa osteneală și
cheltuială, osăbit de alte părți care prin osirdiia cuvioșii sale s‐au dat danie de
cătră făcătorii de bine, ne‐au arătat o scrisoare de danie a fericitului întru
pomenire proin mitropolit Theodosie din anii =zsÌ <7200 / 1691> wct<omvrye>
dÆy <14>, prin care arată că au îndatorit pre duhovnicescul său fiu carele s‐au
suit și la treapta arhieriei chir Lavrentie ca să facă pe moșiile Zăbrăuțul schit,
afierosind la la acest schit atât moșiile de pe Zăbrăuț, Șoldeștii și Burdușeștii cu
toate moșiile, și părți de moșie ce‐au avut pomenitul mitropolit, cumpărături și
danii la ținutul Putnii, supt legătură de înfricoșat blestem ca nimene, nici din cei
politicești, nici din cei bisericești, să nu îndrăznească a strica această danie și
102
afierosire, deosăbind însă partea de moșie a Mănăstirii Bogdani(i) unde să afla
și ctitor și șezători, numindu‐o Sirbii de Gios, a triia parte de sat.
Care numit(ul) arhiereu Lavrentie înplinind îndatorirea starețului său,
pomenitului proin mitropolit cu facerea bisericii la locul Acela și cu afierosirea
celor rânduite, după vremi, din pricina multor răzvrătiri și turburări ce au fost
întru această țară în vremile de demult, pustiindu‐să acest schit încât cu totul s‐
au râsipit. Și numitul mai sus ieromonah au făcut biserica ce să pomenește mai
sus.
Mănăstirea Bogdana aflând scrisoarea această de danie în scrisorile
mănăstirii și schitul nefiind, au pus stăpânire pe părțile mai sus numite a
schitului și stăpânindu‐le până în vremea aceasta.
Acum, dar cuvioșiia sa ieromonahul Dosithei după ce au întemeiat
schitul precum să arată și s‐au statornicit înlăuntru cu lăcuință de părinți și cu
rânduială călugărească, viind în pricină de supărare de cătră răzăș(i) părțile de
sus numite i s‐au trimis de cătră igumenul măn(ă)stirii Bogdanii scrisorile
acelor părți înpreună cu daniia, poftindu‐l ca pre unul ce l‐au știut fii și al
mănăstirii Bogdanii, ca să stea în giudecată și să le dezbată din înpresurare.
Și după dreptățile din cuprinderea scrisorilor câștigând giudecată au
rămas Mănăstirea Bogdanii stăpânind aceste părți ca și mai nainte, decât
scrisorile părților numite rămâind la cuvioșiia sa, și cercetându‐le cu luare
aminte au cunoscut că s‐ar cuvini să le stăpânească schitul iar nu Mănăstirea
Bogdana.
Deci, dar după această mai sus pomenită danie cerând la noi giudecată și
punere la cale după dreptate s‐au înfățâșat înnaintea noastră cuvioșiia sa cu
igumenul Mănăstirii Bogdanii cuvioșie sa monah(u)l Antonie, căruia cerându‐i‐
se ca să arate vreo dovadă în pricina aceasta, ne‐au arătat că măn(ă)stirea nu are
nici o scrisoare cu care să stea înprotiva aceștii danii a pomenitului mitropolit.
Drept aceia cunoscând și noi că dreptul iaste a schitului mai sus numit,
hotărâm ca părțile de moșie ce‐au stăpânit până acum Mănăstirea Bogdana,
adecă partea din hotarul Crucii, ce iaste lângă schit, și părțile de pe Zăbrăuț din
hotarul Șoldeștii și Burdujești, de astăzi înnainte și în veci, cu tot venitul lor, să
rămâe în nestrămutata stăpânire a Schitului Brazii, fără a fi puternică
Mănăstirea Bogdana cu cuvântul stăpânirii ca să le tragă vreodată iarăș la
stăpânirea Mănăstirii Bogdani(i), dându‐să schitului și această carte de
giudecată cu a noastră iscălitură.
În Iaș(i) 1821 ghenari 10.

<Pe verso>: 1821 ghenar 10; care era atuncea; 30. 1821 ian(uarie) 10; No 30.
Schitul Brazi, Pachet 78, al Mitropoliei 135.
103

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVIII/30. Original.
_________________________
1 Scris deasupra cu altă cerneală.

17. 1821 aprilie
Cuvioșiei tale chir Dositheiu igum(e)n Monastirii Bogdanii blagoslovenie
îți trimitem.
Cuvioșie sa chir Antonie epistatul tipografiei mitropoliei și proegum(e)n
acei monastiri viind acum acolo înpreună cu cumnatul cuvioșiei sali pentru ca
să‐ți încredințăză monastirea cu toate ale ei averi mișcătoare și nemișcătoare, îți
scriem ca liniștit, fără nici un fel de supărare, să priimești aceli ce le va da cu
izvod iscălit de cuvioșie sa fără a da cât de puțină pricină de supărare ori
cuvioșiei sale sau cumnatului cuvioșiei sale, decât pentru nemulțămirile ce pot
să urmeză din partea cuvioșiei tale pentru monastire, la câte ceva ne vei
înștiința pe noi, și după venirea aicea a lui chir Antonie să va pune la cale de
cătră noi.
Osăbit dacă întâmplarea va urma ca să nu să poată râdica cumnatul
cuvioșiei sale acum din pricina turburărilor ce urmiază, va rămâné acolea în
monastirepân(ă) să vor liniști vremile și nu vei avea despre dum(nea)lui nici un
fel supărare.
Iar cuvioșie sa chir Antonie având a treci de acolea la Brașov pentru
cumpărarea hârtiei ce trebuie la tipografie, la întoarcerea sa făcându‐ți stire că
au adus hârtie la margine, să te îngrijăști ca cu carăle monastirii să o râdici de
acolo și să o trimiți aice în mitropolie ca să nu să mai îngreueză cheltuială cu
chirie.
Aceasta și fii blagoslovit.
1821 apr(ilie) 20.
Veniamin mitropolit Moldaviei <m.p.>.

Fiind că după nedejdea ce avem ca să râdicăm de la cămara ocnilor o
poliță de doă mii lei ni s‐au dat răspunsu că acum cămara nu iaste în stare de a
răspunde această poliță, îndatorim pi cuvioșiia ta ca să faci toate chipurile ca
din banii embaticului să împlinești suma aceasta sau de nu să va pute deplin,
măcar una mie lei să‐i faci ca să poată înplini această trebuință, carile iaste de
mare folos. Smintială să nu să facă.

104
<Pe verso‐ul filei a doua>: Cuvioșii sali chir Dosithei igumenu Sfintii
Monastiri Bogdana, cu arhierească blagoslovenie.

difolio.

18. 1821 noiembrie 9
Eu Costantin preotul Neștiutul din Igești am făcut diiată până ce me‐au
fost mințile întregi și câștigând prin darul milostivului D(u)mnezău cinul
călugării am împărțit cele ce am precum arată, unele sfintei mănăstiri a
Sf(â)ntului Gheorghe de la Brazi, iar altile la nepoț(i) și la cine m‐au lăsat inima
cum arată.
1821 noem(brie) 9.

Viia de la Țifești doao pogoane și o hirtă și căsoae, am dat danie căsoae și
șapte hirte vie Sf(â)ntului Gheorghe.
O jumătate de pogon de vie am dat‐o lui Simion nepotu‐meu și o cadă tot
lui, iar via de la Cruce ce am cumpărat‐o de la (...)1 un pogon și giumătate și
căsoae să să vânză și să mă grijască. Iar giumătate de pogon ce am cumpărat‐o
de la baba Zanfira am dat‐o Sandii și Marii, nepoatelor mele.
Iar casa de la Igeștiși lavada2 casii până în gârlă le‐am dat lui Mihai
nepotu‐meu. Și trii pogoane de loc care le‐am cumpărat de la Pricoche le‐am dat
tot lui Mihai. Iar trii răzăoară din gârlă și până în hotarul Catargiului, din gârlă
și până în Șușița le‐am dat Despini(i) și lui Toderaș, iar din Șușița până în hotar
le‐am dat Marii și Sandii, nepoatelor melel. Iar un răzor careiaste de la vale de
moșia logofătului Manolache și pre de la deal preotul Gheorghe, le‐am dat lui
Costandin hinu‐meu, fecior Roșcăi, dându‐i și scrisorile la mână.
Iar din furca casii care am dat lui Mihai spre Putna am dat Anii surorii
mele Ana.
Din cele mișcătoare.
Iar o vacă lui Ștefan Iacob cu mânzat, una Despii soru‐mea, o mânzată
Anii soru‐mea, iar una să să tae la grijan(ia) mea și un mânzat, Și o vacă cu vițel
o dau fină‐mea Marii a preotului Iancul.
Iar stupii sint de toț(i) șaptezăci.
40 Patruzăci dau Sf(â)ntului Gheorghie.
4 Patru lui Costandin și Oprii.
2 Doi preotului Iancul.
2 Doi părintelui Pătrășcan.
2 Doi părintelui Iordache.
105
1 Unul lui Mihai.
1 Unul Despii.
1 Unul lui Neculai.
1 Unul preotesii Ioanei văduve ot Oleșești.
1 Unul preotului Sandu de la Oleșești.
1 Unul lui Toader Galeri.
1 Unul lui Simion nepotu‐mieu.
1 Unul Anii.
56
Iar datorie iaste aceasta după cum mai gios arată.
Lei Par(ale)
8050 Adecă opt sute cincizeci de lei sint la cuconul Grigoraș cu
zapis.
100 La Șoarece cu zapis.
100 Adecă o sută de lei la Anton cu zapis.
300 Adecă trii sute lei la Vâlcul cu zapis. și Moisi cioclul
Neagul lui Lefter ot
Slobozie.
Lei Par(ale) Tot datorie.
30 Ioniță Chitari cu zapis.
20 Adecă doaozăci lei la Negoiță cu țidulă.
40 Adecă patruzăci lei la Neculai Godinac, Țifești.
20 La Pascu la Țifești. / 50 l(ei) Iordache Agafiței ot Satu Nou3.
30 La Ion Chirița.
100 Adecă o sută lei la Neagul Crâstian.
1704 La Ioan Crâstiian s‐au luat 2 boi.
16 La Voicul. S‐au dat babei Anei3.
119
1898 Șapte chile păp(u)șoi și chila câte 115 lei.
Sint la Șerbești la Andronache Popa și la tovarășii lui.
Ceară, adecă doao ocă la Sf(â)ntul Gheorghe când m‐a îngropa și doao
ocă ca să dea la biserică la Igești. Iar din celelante câte sint să înpartă nepoții
păpușoi. Iar calul l‐am dat părintelui Iosaf care m‐au călugărit.
Dintr‐acești bani ce mai sus să scrie să să scoată și să să plătească 20
sărindare pe la sfintele măn(ă)stiri.
120 Să să scoată și să să dea la biserica Adormirii Maicii Domnului la
Igești, cum și toate datoriile le‐am încredințat câte sint adevărate le‐am dat
106
Sf(â)ntului Gheorghe la mâna părintelui Dosithei ca să mă grijască și să‐m(i)
facă obicinuitele soro(a)ci iar din alte neamuri să n‐aibă voe a să scula, ci
precum am înpărțit să fie în pace.
Și când am făcut această diiată am chemat pre părinți și pre nepoț(i) și
alții care s‐au tâmplat și au iscălit.
Costandin preotul Neștiutul.
Iosaf ieromonah.
Pătrășcan preotul.
Iordachi preot.
Manolache Popa am fost față.
Eu, Toader Avoinăi, față.
Eu, Anton Muntean, față.
Eu, Toader Avoicăi, față.
Eu, Mihai, nepot, față.
Eu, Simion, nepotul lui, față.
Eu, Despa, față.
Eu, Ana, față.
Iancul preotul, întâmplându‐mă, am scris diiata cu zisa numitului
ermonah Casiian.
Această copie s‐au scos întocma de pe cea adevărată diiată și s‐au
încredințat cu pecétea Sf(â)ntului Schit Brazii și cu a mea iscălitură.
Anul 1821 noem(vrie) 16.
Dosithei igumen <m.p.>.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, XX/1. Original, sigiliul

Schitului Brazi.
_________________________
107
1 Spațiu gol.
2 livada.
3 Altă cerneală și alt scris.
4 Încercuit.
5 Scris peste cifra 16.

Cuvioasă ieromonahe Dosithee, igumene a Mănăstirii Bogdanii,
blagoslovenie!
S‐au priimit scrisoarea însămnată de la 4 a următoarii luni și s‐au văzut
cerere ce faci pentru preotul Andrei Furtună ca să fie slujitoriu la bisărica
Sfântului Dimitrie din Focșani, cărue i să dă voia și blagosloveniia noastră a
urma ale preoției la ace bisărică.
1822 ghenar 26.
A cuvioșii tale părinte blagoslovitor.
Episcop Roman(u)lui.

<Pe verso‐ul filei a doua>: Cuvioșii sale ieromonahului Dosithee,
igumenului a Mănăstirii Bogdana, cu blagoslovenie; 1822 ghenar 26; No 1;
Schitul Brazi, Pach. 71, al Mitropoliei 129.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXI/1. Original, difolio.

20. 1823 martie 23
Arhieriască blagoslovenie trimitem cuvioșiei tale.
După cerirea în scris ce ai făcut cătră noi ca să te ertăm de însărcinarea
ocârmuirii Măn(ă)stirii Bogdanii la cari ești rânduit igum(e)n, iată acum prin
alegirea ce am făcut, găsindu‐să râvnitor spre aceasta cuvioșie sa chir Iustin
arhidiaconul Sfintei Episcopii Romanului, prin osăbită rânduială biséricească l‐
am făcut igum(e)n Măn(ă)stirii Bogdanii în locul cuvioșiei tale.
Drept aceia viind cuvioșie sa acolo, îi vei face după rânduială priimirea și
așăzarea în strana igumeniască, și după țărămonie aceasta îi vei încredința
măn(ă)stirea cu toate ale ei averi mișcătoare și nemișcătoare din lăuntru și de pe
afară după cum li‐ai priimit și cuvioșie ta. Pentru care făcând doao izvoade de
toată averea ce ai priimit și ai mai adaos într‐acești doi ani trecuți pe carii nici
embatic nu ai dat, însămnând deosăbit adaosul făcut de cuvioșie ta tot într‐
aceleaș(i) izvoade ce le vei face mai gios, unul iscălit de cuvioșie sa și adeverit și
de cuvioșie ta îl vei trimite aice la mitropolie înpreună cu cel trimis de aice ca să
stea întru păstrare, iar celalalt cu iscălitura cuvioșiei tali îl vei încredința cu
108
zăstrea măn(ă)stirii în sama și purtarea de griji a rânduitului igum(e)n chir
Iustin.
(1)823 mart(ie) 23.
Al cuvioșiei tale părinti sufletesc.

<Pe verso‐ul filei a doua>: Cuvioșiei sali chir Dimitrie ieroshimonah de la
Măn(ă)stirea Bogdana, cu arhieriască blagoslovenie.

difolio.
21. 1825 apr(ilie) 4
Fiind că această opștească datorii supt care omeneasca făptură cu prea
înalta poruncă a cerescului înpărat este îndatorit a răsplăti cu săvârșirea vieții
întru care această covârșire evanghelicească încuvântătoare, a fi gata fieștecare
în duhovnicească și politicească datorie că însuși mai înnainte desăvârșirea
vieții méle cei nehotărâtă, care ca unu fur fără de veste să apropie, mai întâiu la
temeiul sufletului năzuind, m‐am ispoveduit duhovnicului mieu, înpărtășindu‐
mă Sfintele Tainea Domnului nostru I(isus) H(isto)s, spre vredniciia căruia
sufletești lucruri.
Mă rog cu smerenie tuturor fraților creșteni, dușmani și preeteni, rudilor
și celor mai de apropae, cătră care cu cuvânt s‐au fapta, cu voe sau fără de voe,
voi fi greșit și voi fi mâhnit, să mă erte și Dumnezeu să‐i erte pe toți ca pe niști
frați creștini în numele Domnului.
Iar pentur grija sufletului mieu, am rugat pe sfințiia sa părintele
Dosofteiu de la Braz(i) ca să‐mi fii deplinu epitrop întru toate purtările de grijă,
căruia am făcut și danie 5312 lei, adică cinci mii trei suti doisprăzăci lei, însă nu
bani în nahtul, ci de la acești mai gios însămnați datornici pe care i‐am
împrumutat cu bani cu sâneturi, adică 2000 de lei de la Neculai Băcalbașa din
Focșani cu sânet, 1960 lei de la Ianole Grecu ot Bălca cu sânet, 500 lei de la
Dumitru Brașovanu ot Agiudu Nou, 1000 lei de la Gherghi Curelea ot Focșani,
300 lei dumnealui banu(l) Neculai Tudorii cu sânet, 152 lei tij la dumnealui cu
sânet.
Pentru acești bani neplătindu numiții datornici, rog pe dumnealor boerii
drăgători de țân(u)t, că arătându‐să sfințiia sa părintele Dosofteiu să să
înlesnească de a să înplini banii de mai susu, fiind că i‐am afierosât pentru
sfânta mănăstire de la Braz(i) ca să să facă păreții de zâdiu, fiind de lemnu.
Iar pentru grijile méle cele după obiceiu pentru sufletul mieu și pentru
îngroparea mea, iarăș pe sfințiia sa părintele Dosofteiu am rugat de s‐au
109
însărcinat într‐acestaș(i) chip, murind eu, să aibă a mă duce și a mă îngropa
acolo.
Am lăsat și 900 lei bani în naht și cinsprăzăci ocă ceară, din care bani să să
plătească doăzăci de sărindari, și ceial(al)ți bani să fii pentru îngroparea și grijile
cuviincioasă, și după trecirea di cinci ani di zile să să dizgroapi oasăle méle și
prohodindu‐le iarăși să le îngroape. Iar nepoți și nepoati ci am n‐au să să
înpărtășască dintr‐acești bani nimică, pentru că datoriia creștinească mi‐am
făcut‐o mai denainte de am agiutat casa răposatului fiiului mieu și am înzăstrat
și pe nepoatele cele ci s‐au căsătorit spre ușurarea casăi fiiului mieu.
Drept aceia această diiată cari am lăsat‐o sfinții sale părintelui Dosofteiu
ca ninea1 din neamurile méle să nu îndrăznească a o strica, că ori care să vor
ispiti a strica, să fii neertat de Domnul Dumnezeu în veci. Iar cei ce vor fi spre
agiutoriul înlesnirii, Domnul să‐i miluiască și să‐i erte de toati păcatile sale.
(1)825 apr(ilie) 4.
Smaranda Similachi păh(ă)r(niceasă).
Neculai Tudori banu, mart(o)r <m.p.>.

De față făcându‐să diiata aceasta și înnainte me, m‐au rugat de am
încredințat‐o cu însuș a me iscălitură.
Alexandru Balș post(elnic) <m.p.>.

Măcar că prin diiată să cuprinde că bani gata rămânu 900 lei, însă cu
greșală, că sânt numai 800 lei, adică opt sute lei. Drept aci(a)sta prin condeiul
dum(i)salii banului Niculaiu Tuduri am iscălit, puind și pecete.
Smăranda Sămilachi pah(a)r(ni)ce(a)s(ă).

Aciastă diiată am am scris‐o eu cu zâsa dumisale păh(ă)r(nicesei)
Smaranda din Sămilichioai, și m‐am iscălit de mart(o)r.
Costachi Zăgănescu <m.p.>.
110

<Pe verso‐ul filei a doua>: Diiata maicăi Sofiia shimonahie Similache
paharniceas(ă) îngropată la schit la Brazi. 1835 mai.

difolio.
_________________________
1 Așa în text; „nimea”.

22. 1825 noiembrie 21
Pomelnicul cel mare a fericiților ctitori la Sf(â)ntul Schit Brazi, Ținut(ul)
Putnii.
1825 noem(vrie) 21, s‐au scris.

+ Dimitrie ieroshimonah, Gheorghie Ioan preot, Mariia și fii lor.
ieroshimonah, Sava shimonah, Paisie Grigore preot, Costandin, sanda,
monah, Magdalina monahiia, Vasile, Manasiia monahiia, Gheorghe,
Theodosie monah, Necolae, Evdochiia, Silimon și tot (neamul).
Vasile și tot neamul.
Venedict protosinghel, Isaiia Gheorghe, Mariia, Sofronie ieromonah
arhimandrit, Lazar preotul, Manasiia și tot (neamul).
monahiia, Safta, Gavriil, cu tot
neamul.
Anastasiia monahiia, Enache, Miron shimonah, Isaiia er(o)monah și
Gheorghe, Ioan, Savin, Iordache, tot (neamul.)
Mihalce, Sandu, Pălade, Spiridon, Ioniche monah, Dometiian
Chiril, Stanciul, Marie, Costandin, cu er(o)monah.
tot neamul.
Roman, Magdalina monahiia, Ștefan, Therapont monah, Gherman monah și
Iana, Andronache, Ioana și tot neamul. tot(neamul.)
Bancul, Chița, Pavel, Ilinca și tot
(neamul).
Varlam ieromonah, Elisaveta Diiaconul Toader, Iftimiia monahiia,
shimonahiia, Mihail monah, Dumitraș Vasile, Armeniia, fiii lor și tot neamul.
preot, Tănasă, Mariia, Pavel, Fotache și
tot neamul.
Sofronie ieroshimonah, Efrosina Gheorghe protoerei, Stefanida și tot
monahie, Pintilie, Mariia prezvitera și neam(ul).
tot (neamul).
111
Vasile preot, Safta preoteasa, erei Gherasim monah, Tănasă, Mariia,
Grigore, Ursache preot, Vasile preot, Radul, Mariia, Sanda, Ion, Pavel și tot
Ileana și tot (neamul). (neamul.)
+ Sofiia shimonahiia, Stamatin, Gavriil, Samoil monah, erei Gheorghe, Ana
Păuna, Tofana, Vasile, Ioana, Toma și mon(a)hiia, Gherasim er(o)monah,
tot (neamul). monah Sava și tot (neamul).
Anghelache protoerei, Antonie monah. Ioan, Grigore, Ilie, Safta, Agapie,
Mariia și fii lor și tot neamul.
Căsiian ieromonah, Ioan, Tudosă, Iordache, Anița cu fii lor, Costanda,
Mariia, Despa, Ana și tot neamul. Avramie monahiia, Vasile, Irina și tot
(neamul).
Varnava ieromonah cu tot neamul. Ioan, Elena cu fii lor, erei Ioan, Ioana,
Neculcea, Tudosiica și fii lor și tot
(neamul).
Anghelache protoerei, Gheroniia Costandin, Mariia, Anița și fii lor.
monahiia, Ioan, Manole, Dimitrie, cu Trifan, Ioana și fii lor și tot neamul.
tot neamul. Postolache, Rada, Elade și fii lor și tot
Sosana monahiia și tot neamul. (neamul).
Sofiia shimonahiia, Grigore, Enache, Costandin, Mariia și fii lor. Toader,
Rina, Ileana, Necolae și tot (neamul). Mariia.
Iosif, Ecaterina, și fii lor cu tot
neam(ul).
Costea, Mariia cu fii lor și tot
neam(ul).
Silvestru monah, Vasile preot, Ioan,
Toader, Chelsiia, Catrina și tot
(neamul).
Isaiia monah, Safta, Neculai, Pavel,
Andronache, Irina, Pavel și tot
neam(ul).
Theodosie shimonah, Mariia, Marina,
Mariia, Ioniță, Marie și tot (neamul).
Ioan shimonah, Iachim, Gheorghe,
Ilinca, Vasilca, Lupu și tot neamul.

<Pe verso‐ul filei a doua>: 1825 noemvr(ie) 21. Pomelnic, ctitorilor
Schitul(u)i Brazi; 1825 noe(mbrie) 21; No 31. Schitul Brazi, Pachet 78, al
Mitropoliei 135.
112

difolio.

23. 1826 martie 30
Cuvioșii tale ieroshimonahe Dimitrie, nacealnice al Schitului Brazii din
țânutul Putnii, al eparhii noastre, blagoslovenie!
S‐au priimit scrisoarea însămnată din 17 a curgătoarii luni, prin care faci
cerere pentru Schitul Trotușanu de la acel țân(u)t, la care au fost petrecând mai
înnainte monahi, ca să s(e) de voe a să aduna acolo monahie, și că prin
sârguința cuvioșii tale s‐au început a să face întocmire bésericii de la acel schit,
ce s‐au fost pustiit din vremea trecutei răzvrătiri, și a să aduce înplinire cele ce
lipsăsc.
Să scrie dar cuvioșii tale, că să dă voe a să aduna și a petrece acolo
monahie, însă numai acele ce vor fi în vârsta bătrânețâl(o)r, iar nu și tinere, din
care nici pe una să nu să priimască. Și după ce să vor aduna câteva din acele de
vârstă, alegându‐ș(i) iale pre care o vor socoti vrednică a le fi povățuitoare, pre
aceia cu scriso(a)re din partea lor, cuprinzătoare că o cer de povățuitoare,
adeverindu‐să și de cătră cucerniciea sa protopopul țân(u)t(ului) să o triimită ca
să să înfățoșăză înnainte noastră și să să dée cartea noastră de nacealnicie după
rânduială pentru un preot ce faci cerere a să rândui ca să fie slujitoriu la
besérica din schit, s‐au scris protopopului ca din satele megieșite, unde vor vor
fi doi sau mai mulți preoți, carele să va pute înpăca, să s(e) rânduiască a fi
slujitor la besérica de la acel schit.
1826 mart(ie) 30.
Episcop Romanului.
N. 60.
S‐au trec(u)t.

<Pe verso‐ul filei a doua>: Cuvioșii sale ieroshimonahului Dimitrie,
nace(alnic) Schitului Brazii, din țân(u)t(ul) Putnii, al eparhii noastre cu
blagoslovenie; 1826 mart(ie) 30; No 9. Schitul Brazi, Pachet 74, al Mitropoliei 132.
difolio, filigran.

24. 1826 septembrie 23
Cuvioșiei tale ieroshimonahe Dimitrie, nacealnice al Schitului Brazii din
țân(u)tu(l) Putnii al eparhiei noastre, blagoslovenie!
113
S‐au priimit înștiințarea ce ai triimis însămnată din 18 a curgătoarii luni și
s‐au văzut cele cuprinse pentru paraclisul nou ce s‐ar fi gătit acole la schit cu
toate cele de trebuință și faci cerere a să da voe de a să sfinți.
Pentru care scriim și dăm voe și blagoslovenie cuvioșii tale ca urmând
după rânduiala tipicului târnosaniei și sfințindu‐să să săvârșăști însuți și
D(u)mnezeiasca Liturghie, după care vor urma a sluji neapărat și preoții de
acolo.
Pentru bisérica ace veche de a să muta la Schitul Dumbrăvița să dă voe a
să râdica de acolo la vremea ce însămnezi, iar de a să da voe să să râdice o altă
besérică din nou în locul acei vechi, când va fi adunată materiia trebuincioasă,
atuncea înștiințând să va da voe a să începe zidirea.
Pentru monahiile de la Schitul Scânteia ce înștiințăzi cererea ce fac, s‐au
scris cucerniciei sale iconomului Apostol cele de cuviință.
Sfințitul Antimis s‐au dat în mâna aducătoriului scrisorii triimis de acolo
înadins ieromonah.
1826 săpt(embrie) 23.
M(eletie) episcop Romanului <m.p.>.
No 77.
S‐au trecut.

<Pe verso‐ul filei a doua>: 1826 sept(em)vr(ie) 23; Cuvioșii sale
ieroschimonahului Dimitrie, nacealnic Schitului Brazii din țin(u)t(ul) Putnii al
eparhii noastre cu blagoslovenie.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXII/15. Original,
difolio.

25. <1827 noiembrie 17>
Să să știe părinții ce sint îngropaț(i) la schit la Brazi de la râdicarea
schitului. Anul 1807 – 18071.

Cei călugăriț(i) aici și îngropaț(i) aici. Morți
Morți Călugăriț(i) aiurea și îngropaț(i) aici.
Avramie Apostu Popa, vornic Ioil ermonah om strein.
monah din Cruce. duhovnic
Antonie Butucariul. Veniamin ot Trotușanul.
monah ermonah
Elisei monah ot Bâlca, holtei. Dionisie monah Drumea.
114
Gherasim ot Străoani, ce‐l Mina monah Drumea.

monah chema Gheorghe
Vrânce(a)n.
Pahomie Pavăl Azavapii. Therapont Dascal
monah monah
Gavriil monah Ioniță Amanoloai. Athanasă monah La Bogdana.
Parthenie popa Petrea ot Ursoi. Iona monah La Bogdana.
ermonah,
duhovnic
Vitalie popa Vasile Harțune Theodosie La Bogdana.
ermonah, ot Ciolănești. ieroshimonah
duhovnic.
Gherasim popa Grigore Gaghea Isaiia ermonah La Bogdana.
ermonah ot Țifești.
Gherman Gheorghe holtei ot Serafim ermonah ot Bogdănești.
monah Câmpuri.
Vasilie Amvrosie din Țifești. Lavrentie ot Filipești.
shimonah ermonah
Pavel Bodea ot Crucea de Pahomie monah La Bogdana.
shimonah Sus.
Nifon monah ot Crucea de Sus, Tarasie monah La Bogdana.
Nistor.
Isaiia monah Ion Amarii ot Athanasie monah La Focșani.
Străoani.
Miron din Cucueț(i). Nictarie monah La Trotușan.
shimonah
Căsiian popa Costandin Pahomie monah La Pralea.
ermonah Neștiut ot Igești.
Dometiian rus, om strein. Magdalina La Cașin.
ermonah monahie
Mihail monah fecior maicăi Damaschin La Fitionești.
Elisavetii ot Străoani. monah
Theofan popa Toader Bodea ot Luchian monah La Vizantiia.
ermonah Panciul.
Morți Costandie ot Țifești.
ermonah
Maicile Iftimie monahie Dorofteiu monah di la Râșca.
Magdalina a lui Roman. Monahiile
monahie
115
Manasie ot Crucea de Sus. Sofiia Fitionești.

monahie schimonahiia
Athanasie soacra Costii. Salomiia ot tam.
monahie
Serafima streină.
monahie
Anastasie Rustoae
monahie2
Efrosina mama lui Sofron(i)e
monahie ieroshimonahul ot
Străoani.
Salomie ot Surae.
shimonahie
Athanasie a lui Vasile Ochincă.
monahie
Athanasiia ot Răcoasa.
monahie
Serafima Butoae.
monahie

<Pe fila 2>: 1807; făr(ă) an; Pomelnic de cei îngropaț(i) la Schitul Brazi.
<Pe verso‐ul filei a doua>: 1827 noem(vrie) 17; Izvozăle trebuitoare.
Însămnări fel de fel.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVIII/26, nr. 2.
Original.
_________________________
1Așa în document.
2 Monahia Anastasia (Anița Rustea, soția lui Ioan Rustea) își redacta actul
de danie la 9 aprilie 1817; Arhivele Naționale Iași, Manuscrisul nr. 592 (Condica
Mănăstirii Brazi), f. 66.

26. <1827 noiembrie 17>
Pomelnicul lui Toader Crăciun.
Vii.
Toader, Catrina, Costantin, Ion, Gavrălă.
Morți.
Crăciun, Marie, Safta, Chiriec, Petre.

116
Pomelnicul. Ion Ignat, Stul, Păuneța (?).
Vii.
Ion, Nastasie, Paraschiva, Tănasie, Ilie, Marie, Safta, Sanda, Aftinie,
Arvinte.

Pomelnicul lui Panaite Crucenesu 724 (?) maiu 22.
Vii.
Panaite, Paraschiva, Iona, Smaranda.
Morții.
Ion, Stoiana, Dumitrașcu preot, Gherghina preote(asa).
Vii.
Anița, Marie, Eordache, Pavăl, Iona, Lazar, Alicsandra, Ion, Ile(a)na.
Morții.
Zoița, Ștefan, Apostul, Măriuța, Pantileimon.

Pomelnicul lui Gheorghi Vintilă, târgul Panciul.
Vii.
Gheorghie, Dochița, Andreiu, Lupul, Ile(a)na, Ion, Catrina, Gheorghie,
Sanda, Marie, Marie, Marie.
Morții.
Vintilă, Ștefana, Catrina, Vasile, Marie, Toader preot, Salomie, Ion preot,
Agapie, Stan.
Vii.
Ilii, Petru, Vasile, Stana, Mariia.
Vii.
Stan, Ioana, Mari(a), Vasi(l)ca, Vasile, Ion, Ileana, Dimitr(i)e.

<Pe fila 2>: 1807; făr(ă) an; Pomelnic de cei îngropaț(i) la Schitul Brazi.
<Pe verso‐ul filei a doua>: 1827 noem(vrie) 17; Izvozăle trebuitoare.
Însămnări fel de fel.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVIII/26, nr. 1.
Original.

117
27. 1832 decembrie 15
Așezare, pază tare că se pierde suflet mare.
Cum să cade schivnicilor a păzi, adecă pentru hrana vieții și băutura.

Ponturi
1. Dimineața luând Sf(â)nta Anaforă să o mănânci îndată, iar
bogorodina să o ții păstrată pân(ă) la vremea mesii și atunci cu cinste
înnaintea altor bucate să să mânânce.
2. Peste tot anul macar și în zioa de paști odată în zi masa după toate
cercările.
3. Vin, abea numai simbătă și duminica peste tot anulși la cele 12
praznice înpărătești, iar la alte zile nicicum, una ocă în zi de praznic.
4. Pravila chili nicicum să nu treacă cu vederea, mai vârtos acele șapte
laude obicinuite.
5. De avere multă de vii, de moșii cu totul depărtându‐te și nu să cade
călugărului schivnic a‐ș(i) băga mintea în avuții, ci a‐ș(i) poronci
mintea în ceriu.
6. Strae bune și așternuturi moi a nu căuta, ci sucmani groș(i) și
așterrnut vârtos.

Aceste șasă ponturi s‐au lămurit a le păzi fără nici îndoială înpreună și cu
mărturisanie, adecă ori și cu înpărtășirea, căci s‐au apropiet vremea săcerișului
și vom plânge cu amar zilele și ceasurile ce le‐am petrecut în zădar tot lungind
de azi, mâine și tot așa ne amăgim. Iată tipic lămurit.
1832 decemvr(ie) 15.
Dimitrie stareț și păcătos.
<Pe verso>: 1832 dec(em)v(rie) 15; Schitul Brazi, Pach(et) 78, al
Mitrop(oliei) 135.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVIII/40, f. 1. Original

28. 1833 aprilie 30
După tipicul arătat n‐am urmat.
Ci până la paști am păzit și nu toate deplin și până la Sf(â)ntul Gheorghie
tot am mers cum am mers, apoi din adunări și din rău obicei m‐am pornit abea
și n‐am cruțat, ci tot de rând o săptămână întreagă, și am cunoscut mare
sminteală atât la suflet, cât și la trup, pierzind toată bărbăție, liniștea și
luminarea, încât și somnul s‐au depărtat de la mine și visuri înfiorate.
118
Rugăciunea n‐am păzit și am băut și noaptea vin șiu rachiu, încât am
cunoscut că s‐au depărtat de la mine darul Sf(â)ntului Duh, și am rămas pustii
și plin de întuneric.
Vai mie, că beție iaste păcat de moarte întru toate scripturile și vine
sfârșitul vieții, și de ne vom afla așa, apoi vai de ceasul în care te‐ai născut
suflete ticăite.
Deci, dar ca să putem scăpa de frica aceia, trebue a părăsi băuturile de tot
și a plini făgăduințele de astăzi înnainte. Amin.
1833 apr(ilie) 30.
Dimitrie starețu, cel nevrednic <m.p.>.
Și tot n‐am urmat pân(ă) la luna mai 25. Apoi iarăș(i) întăresc.
Dimitrie <m.p.>
Și iar am șchiopătat tot rânduri, când sus puțin, și apoi de tot gios, pân(ă)
astăzi, vineri, săpt(embrie) 1, nu mai gust pe vin i rachiu pân(ă) la oct(omvrie)
26. Amin.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVIII/40, f. 1v.
Original.
29. 1833 iunie 19
Cuvioșiei tale ieroshimonahe Dimitrie, nacealnic Schitului Brazii,
blagoslovenie.
Priimind scrisoare(a) cuvioșiei tale din 16 a lunii curgătoare, am văzut
cele însămnate și cerire ce ne face, că având materialu(l) gata pentru facere
bisericii de piiatră să ai blagoslovenie pentru începere(a) lucrului. Deci ai și de
la noi toată voe și blagoslovenie pentru începere(a) lucrului.
Iată alăturăm scrisoare(a) noastră spre a nu fi supărat de dajde robul
mitropoliei Dumitru herariul, fecioru(l) Paraschevii vadana pe câtă vreme să va
lucra beserica, dupre cerire ce ai făcut.
De vechilâcul besericii Sfântului Dimitrie din Focșani ce iaste metoh a
Monastirii Agapia, să nu te lepizi încă până nu mă voiu corespondarisi cu
cuvioasa stariță. Despre care ți să va triimite povățuire de urmare ce trebue să
păzești.
1833 iuni(e) 19.
Aceasta și fii blagoslovit.

Mulțămesc pentru penele de păon și păstrăvi.

119
<Pe verso‐ul filei a doua>: Carte de la Sf(â)nta Mitropolie pentru voe și
blagoslovenie a începe zidirea sf(i)ntei biserici la Brazi. V(ă) let 1833 iun(ie) 19;
1833 iuni(e) 19.

difolio.

30. 1833 iunie 19
Fiind că pe Dumitru herariul, robul mitropoliei noastre, s‐au ertat de
dajdie pe vreme cât să va lucra beserica din Schitul Brazii. Pentru aceia
poruncim ca pre pomenitul Dumitru să nu să supere de acum înnainte cu cerire
de dajdie sau orice alte havalele vor mai fi pe ciialalți robi, cu hotărâre însă că
numai pe vreme ce să va lucra beserica pomenite. Iar gătindu‐se va fi supus
întru toate ca și ceialalți robi ai mitropoliei.
Aceasta poruncim.

<Pe verso‐ul filei a doua>: Carte de la Dumitru herari, robu(l) Sf(intei)
Mitropolii, ca să nu să supere de dajde nici de havalele. 183(3) iun(ie) 19.
difolio.

120
31. 1833 iulie 2

<Pe verso>: Planul bisericii la schit la Braz(i). 1833 iuli(e) 2; Acest plan au
rămas răsuflat că n‐au urmat Șerban Goranda și am pierdut și arvoana 400 lei și
cu alt meșter am isprăvit sf(ânta) biserică. 1834 iul(ie) 27.
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, XIX/5. Original.

121
32. 1833 iulie 2
Condract
Iscălitul mai jos încredințiz cu a me iscălitură la cinstită mâna sfinții sali
părintelui Dimitrii, starețu(l) sfântului schit de la Mănăstire(a) Brazilor, precum
să fie știut că cu bună priimire alcătuire între noi, m‐am tocmit ca să‐i zidescu
di(n) nou o sfântă mănăstire cu cuviincioasă așăzare și temelnică, încât și
înpodobire(a) éi pi dinafară, înlăuntru, și cu trii turnur(i), după planu(l) ci s‐au
și arătat di față, întărit cu iscălitur(i) dintr‐amândoo părțile, și lăsând locur(i) di
aanvon și di căfas. La care alcătuire(a) no(a)stră între noi, așa ne‐(a)u fost: să o
facem din pământ temeliia, și pără ci voi găti‐o zidire(a) toată pi căzuta
rânduială înălțimi(i), încât și legăturile să am a le așăza tot éu, precum și
învălitoare să o am tot eu a o acoperi trupul și turnurile cu șindilă sau cu ci bine
a vroi sfințiia sa. Însă aceste di sus numite a le lucra eu numai meșteșugul și cu
zidarii mei, iară hereste(a)o și salahorii, cărămida, varul, toate ali sfinții sale,
făcându‐mi‐le teslim.
Și tocmala au fostu între noi ca să‐mi răspunză sfințiia sa 4800, adică
patru mii și opt sute de lei ban, 4 chile di făină di păpășoi, 50 di vedre di vin, 2
vedre di rachiu, 50 di ocă di pește crapu ciortan1, 4 coți pol di postav bun, 4
vedre di brânză di oi. Și aceste să‐mi fiie pentru ali mâncări(i) într‐ace(a)stă
lucrare și ceia ci îm(i) va mai trebu(i) di ali mâncării să‐m(i) cumpăr eu, iară
sfin(ț)ia sa să‐m(i) dei celi rânduiti materii și salahori, nemistic(ân)du‐lă (?)
meșterii mei. Iară avându sfințiia sa aceste toate, și eu nu voiu fi următor,
atunce să fiu în răspundere ci va face sfințiia sa asupră‐m(i). Și la începere(a)
lucrului să mă aflu cu oamenii mei într‐ace(a)stă lună iulii 20 de zile, și ciia ci va
rămâne lucrare, va rămânea pi vara viito(a)re, și să am a mă sili di a fi lucru bun
și plăcut cu toate rânduiala lui.
Și pentru a me siguranție m‐am iscălit, poftind pi scriitor di me‐(a)m pus
numele și degetu(l), neștiind carte.
1833 iulii 2.
Eu, Șirban Goranda, următor.
Și am scris cu zisa numitului di sus. (...) <m.p.>.

Lei Par(ale)
400 ‐ Adică patru sute de lei am priimit arvuna înnainte. Eu
Șirban Goranda.

<Pe verso‐ul filei a doua>: No. 3 6; Zapis pentru facerea bisericii la schit la
Braz(i) cu Șerban Goranda. 1833 iuli(e) 2; Acest zapis au rămas răsuflat, căci n‐
122
au mai adaos a veni Goranda și arvoana am pierdut 400 lei. D(u)mnezău să‐i
plătească lui Șerban Goranda, și cu alt meșter am isprăvit. 1834 iul(e) 27.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, XIX/6. Original, difolio.
_________________________
1 ciortán (ciortáni), s. m. – Crap (Cyprinus carpio); se numește așa cînd are
o greutate medie de 500 la 2000 grame. Tc. çortan „țipar” prin

intermediul sb. čortan „crap mic” (DAR). – Der. ciortănică, s. f. (crap de mărime
medie); ciortocrap, s. m. (crap mare); cf. https://dexonline.net/definitie‐ciortan
(accesat în 24.03.2022).

33. 1834 februarie 21
Contract
Dimitrie ieroshimonah, stareț Sf(â)ntului Schit Brazii din Crucea de Gios,
țânutul Putnii, adeverez cu acest zapis al meu ce am dat la mâna dum(i)sale
arhimandritul Ioan Craos, spre a fi știut că m‐am tocmit și m‐am așezat cu
dum(nea)lui ca să facă mănăstirea de piiatră i cărămidă aici la schit, zidită din
temelie din pământ și până în sfârșit, cu toată buna rânduială. Însă de pe
temelie socotită înălțimea de trii pol stânjini gospod, iar lungimea ei pe pământ
de opt stânjini, și lățimea patru stânjini, după planul ce au înfățoșat
dum(nea)lui aici. Și în mijlocul bisericii să facă turn frumos și doao anvoane de
cetit Evangheliia și Apostolu, cu ușițele în Oltariu, și în tindă cafas, și cu scările
lor. Iar la biserică să facă doao uși cu stâlpii de piiatră ce sint față. Asămine, să
fie îndatorit dum(nea)lui ca să acoperă biserica și trula <turla – n.n.> cu șindilă
măruntă cu tot șarlgul ei, cum și bașca despre Oltariu ce iaste zidită, să o copere
și să o tencuiască înpreună cu biserica, cum și pardosala bisericii pe gios să o
facă ori cu lespizi, ori cu scânduri, cum noi om voi; și dinaintea ușii bisericii
pridvor zidit și scările lui, silinndu‐să dum(nea)lui în tot chipul a face lucru
bun, cinstit și plăcut tuturor, având a sta de rând la lucru cu chetrarii
dum(i)sale, iar salahorii a noștri, cum și toate meteriile.
Și tocmala ne‐au fost ca să‐i dau de la schit opt mii lei bani gata și un
postav, iar pentru hrana și băutura dum(i)sale și a chetrarilor i s‐au dat patru
chile păp(u)șoi făină măcinată gata, și optzăci vedre vin, și pentru rânduiala
mâncării va pune dum(nea)lui bucătari și pentru dum(nea)lui și pentru chetrari,
cum a voi. Asăminea și udătură.
După care urmare de așezare făcând și dum(nea)lui asăminea zapis din
partea sa au dat la schit, am dat și eu acest zapis la mâna dum(i)sale adeverit cu
pecetea sf(â)ntului schit și a mea iscălitură.
1834 fev(ruarie) 21.
123
Dimitrie ieroshimonah starețu ot Brazi <m.p.>.

Lei par(ale) Banii ce s‐au dat la dum(nea)lui Ioan Craos.
1000 Adecă una mie lei i s‐au dat acum la tocmală.
1834 fev(ruarie) 21.
Dimitrie starețu <m.p.>.

<Pe verso‐ul filei a doua>: Contract pentru zidirea bisericii la schit la
Braz(i), după care întocma s‐au urmat cu agiutorul lui D(u)mnezău. 1834 iul(e)
17. Au luat sfârșit.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, XIX/7. Original, difolio.

34. 1836 ianuarie 6
Preosfințite și milostive stăpâne.
Cu plecate metanii sărut prea sfinte mâinile preaosfințiilor voastre și fac
înștiințare că cu agiutoriul milostivului D(u)mnezeu s‐au săvârșit și cele de
trebuință în biserica ce s‐au zidit din nou la Schitul Brazii, adecă în anul trecut
s‐au zidit sf(â)nta biserică, iară în vara aceasta s‐au zugrăvit catapiteazma pe
mușama, iar sf(intele) icoane pe lemn formalnice și altele ce mai trebuesc s‐au
făcut, precum și stranele, după dezlegarea și cerirea ce am făcut la mila
preaosf(inției) v(oastre) din primăvara trecută.
Și fiind că eu am tocmit și altă catapiteazmă a să săpa de lemn, dar să face
plelungire1 până doi sau și trii ani cu săpatul și cu zugrăvitul aceiia, apoi așa am
socotit ca după această gătire să să facă un început. Adecă să am voe și
blagosloveniea să sfinți după tipicul acel nou de la Chișinău cu o sfeștanie și
sfințit antimis de la sf(â)nta episcopie și să începem a a sluji Sf(â)nta Liturghie
după deosăbită voe și blagoslovenie ce voi lua de la arhiereul eparhii. Și după
ceialaltă gătire de‐a voi milostivul D(u)mnezău ca să agiungem cu viiață s‐a
putea săvârși și ceialaltă mai mare sfințire.
Dar eu foarte mult mulțămesc atotstăpânitoriului înpărat că m‐au răbdat
a fi viu și pân(ă) acum.
De aceasta mă rog prea milostive stăpâne ca să am voe și blagoslovenie a
plini dorirea mea și va fi spre pomenire.
124
1836 ghen(ar) 6.
Al preaosf(inției) v(oastre) prea plecată slugă.
Dimitrie ieroshimonah proestos ot Brazi <m.p.>.

<Notă marginală>: Această scrisoare s‐au făcut alta asăminea și s‐au
trimis la sf(înta) mitropolie.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXIX/13, f. 1. Concept.
_________________________
1 Așa în text.

35. 1836 ianuarie 6
Preaosfințite și milostive stăpâne.
Cu prea plecate metanii căzind sărut prea sfinte mâinile preaosfințiilor
voastre și fac înștiințare că biserica din Schitul Brazii s‐au gătit de zidit din anul
trecut 1834 cu tot șartul ei și acum în vara trecută 1835 s‐au gătit și cele
dinlăuntrul ei, adecă catapiteazma s‐au zugrăvit pe mușama iar sfintele icoane
s‐au zugrăvit pe lemn formalnice și altele următoare toate s‐au gătit, cum și
stranele în biserică. Sf(â)ntul Prestol zidit de cărămidă, Sf(â)nta Masă de piiatră
cioplită, cărțile bisericești toate și sf(i)ntele veșminte toate.
Pentru aceia fiind că catapiteazma am mai pornit a face și alta săpată de
lemn dar să prelungește cu săpatul și zugrăvitul ei peste doi sau trii ani și
ceasul sfârșitului îl aștept din zi în zi, și cât am trait foarte mult mulțămesc
atotțiitoriului.
Și mă rog prea milostive stăpâne ca să am voe și blagoslovenie a face un
început, adecă a să sfinți după tipicul de Chișinău cu o sfeștanie și după toată
urmarea acelui tipic să ni să trimită și sfințit antimis de la sf(â)nta episcopie și să
slujim Sf(â)nta Liturghie.
După care voind milostivul D(u)mnezău a mai agiunge gătirea aceia,
apoi s‐a putea săvârși și acea mai mare sfințire.
De aceasta mă rog preoasfințite stăpâne ca să am voe și blagoslovenie
fiind și prin știrea preaosf(inției) sale părinte(elui) mitropolitul cerirea aceasta.
Anul 1836 ghen(ar) 6.
Dimitrie ieroshimon(a)h proestos ot Brazi <m.p.>.

Trii galbini am trimis peșcheșu sf(intei) episcopii.

<Notă marginală>: Această scrisoare prefăcându‐o s‐a trimis asăminea la
sf(ânta) episcopie.
125

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXIX/13, f. 1v. Concept.

36. 1836 februarie 5, Iași
Cuvioșiei tale ieroschimonahe Dimitrie, nacealnice Schitului Brazii din
ținutul Putnii, blagoslovenie.

S‐au luat înștiințarea cuvioșiei tale din 6 a trecutei luni ghen(a)r acum la 2
curgătoarei luni și s‐au văzut cele ce înștiințăzi pentru gătirea beséricii noă de la
acel schit, cum și cererea ce faci să pozvolim a să sfinți.
Deci prin aceasta dăm voe și blagoslovenie a să sfinți după tipicul nou
precum cuvioșiia ta însămnezi după care va urma și D(u)mnezăiasca Liturghie,
iar Sfințitul Antimis poate sluji și acel vechi dacă este încă bun, până să va
triimite altul nou, nefiind acum potrivit ocazion.
No 11.
1836
fevr(uarie) 5.
Iașii.

<Pe verso‐ul filei a doua>: 1836 fevr(uarie) 5; Cuvioșiei sale
ieroschimonahului Dimitrie, nacealnicul Schitului Brazii din țân(u)t(ul) Putnii,
blagoslovenie; No 11; 1836 febr(uarie) 5; N. 31; Schitul Brazi, Pachet 72, al
Mitropoliei 130.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXII/31. Original,
difolio.
37. 1836 iulie 5
Înalt preaosfințite și mult milostive stăpâne.
Cu cele până la pământ prea plecate metanii sărut prea sfinte mâinile
preaosfințiilor voastre și din adâncul inimii cu a sufletului umilință cu toate
simțirime căzind mă rog ca să te milostivești și încă odată bătrâneasca mea
rugăciune să nu să treacă cu vederea.
Pe părțile de moșie ce sint încredințate Sf(â)ntului Schit Brazii din partea
Sfintei Mitropolii numite Schitul Trotușanul, pe care și imbatic plătescla Sf(â)nta
Mitropolie pe tot anul cinci sute lei, să află la codru o bucată de loc carele l‐am
luat eu în anul trecut 1828 iun(ie) 24 prin boeri hotarnic, adecă banul Necolai
Tudori, după părțile din siliște a Trotușanului care i s‐au cuvenit după dreptele
scrisori a mitropolitului Theodosie Barboschi; care părți mainainte nu era când
126
au intrat la mâna mea din partea Sf(intei) Monastiri Bogdana și cu a mea
cheltuială peste trii mii lei abea le‐am lămurit și de atuncea să stăpânesc cu
pace. Pe care parte de loc iaste codrul mereu și poeni de fânaț, depărtat de lume
trii și patru ceasuri bune și în mijlocul acestui loc sint niște poeni și apă
curgătoare numită Zăbrăuțul, pe care părți însă și răposatul proin mitropolit
Theodosie arată prin zapisul vânzătorilor acelor părți cum că va să facă sf(â)ntă
mănăstire.
Acum după atâta vreme, atâta m‐am aprins eu cu râvnă încât zioa și
noapte nu încetez a cugeta ca să mă apuc să fac acolo o sf(â)ntă biserică supusă
Schitului Brazii, unde și Schitul Brazii iaste supus Sfintei Mitropolii și ale mele
toate după moartea mea, că măcar de s‐au și stâns râvna monahicească, dar din
o mie, unul bun tot să va plini ceata.
Și așa au zis însuș D(o)mnul: iată eu ncu voi sint până în sfârșitul
veacului. Amin.
Cu lacrămi mă rog ca să am voe și blagoslovenie a începe sf(â)nta biserică
și a o săvârși cu agiutoriul celui prea înalt D(u)mnezău întru cinstea Adormirii
Prea curatei pururea Fecioarii Marii, Maicii s(fin)ț(iei) sale, și va rămânea
vecinica pomenire.
1836 iul(ie) 5.
Prea plecată slugă Dimitrie ieroshimon(a)h ot Braz(i).
Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXIX/14. Original.

38. 1837 mai 21, Buzău
Cu cea în pre frățască dragoste mă închin sfinții tale.
Cu cinste fac cunoscut sfinții tale la întrebarea ce‐mi faci pentru amândoi
zugravi, asupra dumisale d(umnealui) Nicolae ce este trecut aici din Moldaviia,
fiind știut de toți în Valahia în meșteșugul zugrăvii și statornic la orice tocmeală
făr(ă) de sminteală.
Pentru care nu lipsesc a încunoștiința sf(inției) (tale) și tot deodată mă rog
a fi ertat fiindcă nu am avut vreme a vă descri mai mult de sale bune purtări,
fiind că (...) la o sfințire de biserică.
Sânt al sfinții tale în Hr(isto)s frate.
Theofilact eclesiarh <m.p.>.
Anul 1837.
Luna maiu 21.
Buzău.

<Pe verso‐ul primei file>: Trebuitoare la Focșani. / 1838 iun(ie) 17.
<Pe fila a doua>: Pe țigani(i) danie la Brazi.
127
<Pe verso‐ul filei a doua>: 1837 mai 21; Cinstit sfinții sale părintel(u)i
domnul(u)i domn Dimitrie ieroshimonah și stareț al Mănăstiri(i) Brazil(o)r, cu
plecăciune; Pentru zugravu(l) Necolae / 1837 mai.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVII/2. Original

Înalt preaosfințite și milostive stăpâne.
Cu prea plecate metanii sărut prea sfinte mâinile preaosfințiilor v(oastre).
Făcând înștiințare că din întâmplarea cutremurului ce din slobozirea lui
D(u)mnezeu pentru păcatele noastre au urmat pe aici, s‐au stricat și la schit la
Braz(i) foarte tare. Întâi că turnul din din mijlocul bisericii s‐au dărmat de p(r)in
ferești și au și curs cărămiz(i) în biserică cât au sfărmat și policandru(l) de
ispravă și nu putem sluji în sf(â)nta biserică de frică că numai cât stă aninat în
legături, iar păreții bisericii și boltele prea puțin s‐au crăpat, și socotim a să da
de tot gios acea trulă1 și să facem numai boltă.
Sobe, 28 părechi au căzut la pământ, p(r)in chilii numai 8 părechi sobe au
rămas întregi și acelea crăpate. Și clopodnița2 cu clopotele s‐au crăpat foarte rău,
și alte pagube.
Și tocma când eram în scopos de a mă liniști și eu, că destul am tot
ciocănit 30 de ani, acum iarăș voi fi silit a cugeta ca să mă apuc de a le tocmi. Și
acum îmi vine tare greu, întâi că am îmbătrânit și am slăbit, al doilia și
cheltuiala s‐au sfârșit și pentru toate am rămas nădăjduind la mila lui
D(u)mnezău și la blagosloveniia preaosfințiilor v(oastre) ca să ne umbrească.
Deosăbit că în vara trecută am fost alcătuit o casă de rugăciune
pusnicească cu toate cele trebuitoare întocma ca ca biserica, ca să am de cetit
acele șapte laude cu trii patru frați, și am făcut rugăminte preaosfinții sale
părintelui episcopului de Roman ca să ne dea voe și blagoslovenie ca să slujim
și d(u)mnezăiasca sf(â)nta jertvă până să vor pune la cale bisericile ca să vie în
starea lor, de care mă rog milostive stăpâni ca să ni să plinească cerirea și să nu
mai pentru mine și cu cei trebuitori la săvârșirea Sf(i)n(telor) Taine. Că alți
părinți mergu și la alte biserici la mitoh, căci în anu(l) acesta abea să vor aduna
materiia trebuitoare și precum a fi mila preaosf(inției) v(oastre).
1838 ghen(ar) 29.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXIX/17. Original.
_________________________
1 turlă.
2 clopotnița.
128
40. 1838 iunie 18, Roman
No. 19
Cucernice protoerei a ținutului Putnii.
După cererea cuvioșiei sale nacealnicului Schitului Brazii de a să face
besérică la Fundul Zăbrăuțului de la acel țân(u)t scriim cucerniciei tale că prin
acesta dăm voe și blagoslovenie ca făcându‐să alegirea și sfințirea locului după
rânduială să să înciapă și zidirea beséricii, care când să va găti cu toate cele de
trebuință, atuncea ne vei înștiința.
1838.
iuni(e) 18.
Roman

<Pe verso‐ul filei a doua>: 1838 iuni(e) 18; Cucernicului protoerei a
țânutului Putnii; No 19.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVII/4. Original,
difolio.

41. 1839 iunie 20, Roman
Cuvioșiei tale ieroshimonahe Dimitrie, nacealnice Schitului Brazii,
blagoslovenie.
S‐au văzut înștiințarea cuv(ioșiei) tale din 14 a curgătoarei luni pentru
proasta stare a schitului Buciumi din țân(u)t(ul) Bacăului, cum și socotința
cuv(ioșiei) tale pentru călugărițele ce până acum să găsăsc petrecătoare acolo la
Buciumi de a să muta și a să așăza cu petrecirea la schitișorul Trotușanu,
înpreună cu călugărițile de la metohu Sf(ntulu)i Ioan. La care să răspunde că
dacă moșiia pe care să află numitul schit Buciumii au trecut acum în stăpânirea
M(ănăstiri)i Bogdana și schitul rămâind în mijlocul satului s‐au pricinuit atâtea
nerânduele, precum însămnezi, va rămânea dar acel schit besérică de mir și
puținul loc ce are pinpregiur pentru slujitorii preoți ce să vor așăza de stăpânul
moșiei iar călugărițele ce‐au fost pân(ă) acum acolo, cum și bătrânile din
pre(a)jma Brazil(o)r, dăm voe și blagoslovenie de a să statornici la numitul
schitișor Trotușanu supt privigherea însă și purtarea de grijă a cuv(ioșiei) tale.
Căci întru aceasta s‐au scris și protoiereului de țân(u)t(ul) Bacăului cele de
cuviință, și fii blagoslovit.
1839 iuni(e) 20.
Roman.
M(eletie) ep(iscop) Roman(u)lui <m.p.>.
129
Monahul Nechifor să întoarce iarăș acolo să petriacă.

<Pe verso‐ul filei a doua>: 1839 iuni(e) 20; No 9; Cuvioșiei sale
ieroshimonahului Dimitrie, nacealnicul Schitului Brazii, cu blagoslovenie; No
25.

difolio.

Zapis.
Adică eu Ion stoleriul din satul Căiuțului, țânutul Bacăului, ocolu(l)
Trotușului, încrédințăz cu acest crédincios zapis al meu ci dau la la mâna sfințâi
sale părintélui Dimitrii ot Mănăstirea Brazilor spré a fi știut că m‐am tocmit cu
sfințâia sa ca să‐i fac o sfântă biserică di izno(a)vă dé lemn pi apa Zăbrăuțului la
Moș(i)noi la Poiana cu Măru cu Păru; Adică tot lemnul cât va ceri trébuința
péntru biserică ari să‐l sco(a)tă cu chéltuiala sfințâi sale, făcut din topor și tésle,
marisât la téméliia bisăricii, iar eu dinpréună cu o(a)menii mei am să stau pi
lucru dé la început pără la istoviri. Adică bisărica am să o facu dé 9 stânjăni pol
lungul și 3 stânjăni lărgimea témelii. Iar păréțâi 2 stânjăni pol nantul dé lemn
durat cupérémântul șâtranca ca la M(ă)n(ăstirea) Bogdana, și cu un turnu în
mijlocu(l) bisăricii, pardosât cu dulapi de brad, și la trupul bisăricii cu 4 cruci, și
una în vârvul turnului. La po(a)la bisăricii tăban săceac, iar gius tăban dé
scânduri și cu 5 feréști péntru lumina bisăricii cu doo uș(i) cu ușorii lor să o
dau di verigă. Iar catapiteazma și strănile înlăuntru nu am a le faci într‐această
tocmală, rămân pi socoteala sfințâi sali.
Și cu hotărâtă tocmală 1500 lei, adică una mii cinci suti lei bani, și 2 chile
făină, și 50 ocă péști mărunt, 20 vedré vin, și altă sănătate dé la Dumnezău. Cari
bani am priimit acum înnainte 300 lei, ca și eu să‐i înpărțăscu pi la o(a)menii ci
i‐am tocmit cu luna, cari mai gius să vor iscăle, iar cusuru banelor ari a mi‐i da
sfințâia sa în trii vadéle, adică la începutulu lucrului 500 lei cu acesti trii suti
arvuna, și când mă voiu apuca di învălit 500 lei și 500 lei la istoviri.
Dar începutul sfintii bisărici cu agiutoriu lui Dumnezău să să înceapă la
duminica a Ftomii, și di rând am să urmez cu lucru(l) necontenit pără la
istovirea lucrului, iar când dinpotrivă nu voiu fi următoriu după glăsuirea
zapisului mai sus, apoi orici chéltuiala să va tâmpla to(a)té să fii déspré mini
îndoiti, iar péntru că voiu urma întocmai după glăsuirea zapisului mai sus me‐
am pus numili și dégitul dinpréună și cu chézășii méi, întărit și pécetea
130
târgului. Totoda(tă) am poftit și pi d(umnealu)i posesoru(l) moșâi Căiuțu de au
încrédințat‐o ca să să crează.
1839 déecémvr(ie) 14 zâle.
No.
Eu, Ion Stoleriu, următoriu după zapis.
Eu, Ioniță Hâncu, lucrătoriu cu luna.
Eu, Ivan Rusu, lucrătoriu cu luna.
Eu, Vasâle Pintilei, lucrătoriu.
Eu, Necula Chircu, lucrătoriu și chézăș unul péntu altul.
Eu, Neculaiu Râpanu, chézăș péntru acesti mai sus numiți.
Eu, Ion Burnachi, chézăș.
Eu, Vasâle Munteanu, chézăș.
Eu, Neculaiu Băsărabă, chézăș.
Eu, Vasâle Ariton pasnec, chézăș.
Eu, vornecu(l) Ion Chiriiac ot sat Căiuțu cu sătenii mei chézăș.
Preot Gheorghi Petra ot Căuțu <m.p.>.
Ivancea staroste dé neguțitori ot Căiuțu, chézîș.
Eu, Dacalu Dumitru.
Arhipu chezașu.
Fiindcă înnaintea me s‐au încredințat di cătră vornicu(l), pentru aceasta s‐
au încredințat și de cătră mine.
1839 dechemvr(ie) 15.
Ionică Langa <m.p.>.
Să s(e) știe că isprăvind tot lucrul după zapis numitul Ion calfa i s‐au și
plătit toți banii, încă i‐am mai dat mai mult peste zapis cinci sute lei și pâine i
altele, slavă celui dintru înălțime carele au agiutat de s‐au dat sfârșit.
1841 săpt(emvrie) 30.
Dimitrie starețu <m.p.>.
<Pe verso‐ul filei a doua>: Zapis de la Ion dulgheriul ot Căiuți pentru
facerea bisericii de pe Zăbrăuțu la Poiana Mărul cu Părul. / 1839 dec(e)m(vrie)
14.

difolio.

131
43. <1840>

<Dimensiunile din interiorul primului plan din partea superioară>:
3 stânjini curmeziș, 4 stânjini din strană în strană.
Un stânjin lungime pe pământ.
<Nota marginală la primul plan din partea superioară>:
Doi stânjini pol înălțime de la temelie și până la costorovi.
Pruba.
<Dimensiune din al doilea plan din partea inferioară>:
Un stânjin gospod/gospod.
<Un calcul>:
132
Lei Par(ale)
800 –
80 2 chile.
30 1 vad(ră) rachiu.
20 20 ocă pește.
50 100 ocă racole.
20 carne.
1000 fac

<Pe fila a doua>:

N. 25
1840.
Să s(e) știe.
ghen(arie) 12 de gioi s‐au dat căldarea la Lupu Sima al doilea rând să
facă rachiu câte un leu pe zi cu noapte.
m(i)ercuri.
18 lei are să mai dea din vechi.
10 lei tij pe 10 zile.
28
9: 20: pe 5 ocă rachiu adus.
10 20 au mai dat.
20 fac.
8 au mai rămas să dea Lupu Sima pe căldare. 1840 ghen(arie) 26.
fev(ruarie) 3 simbătă, iarăș au luat căldarea Lupu.
28 20 pe 15 ocă rachiu.
S‐au scăzut.
4: 20 are să mai dea Lupu.

<Pe verso‐ul filei a doua>:
mai 18
5 polu făin(ă) (?).
1 irmilic 16.
Cercarea.

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXIX/25. Original,
difolio.

133
44. 1840 ianuarie 6
Înalt preaosfințite și milostive stăpâne.
Cu prea plecate metanii sărut prea sfinte mâinile preaosfințiilor v(oastre)
și fac înștiințare ca din anul trecut 1838, când am fost luat voe și blagoslovenie
de a face a sf(â)ntă biserică pe moșiia Schitului Brazii la codru, în vara trecut au
și început a face sf(â)nta biserică, făcând și un rând de chiliila țintirim.
Dar fiind că acel loc iaste departe de lume în toate părțile și fiind
îndămână de cele trebuincioasă, mai ales lemne de‐agiuns, pârău cu pește, vad
de moară, și poeni de fânați și altele trebuitoare, și aici la Braz(i) m‐am și cercat
eu a ținea părinți mai mulți, dar locul nu m‐au agiutat: întâi lipsa lemnelor, al
doile și la lume.
De aceia spre mai bun temei de petrecere de părinți așa am socotit cu
sfatul a toți părinților ce petrec în umbra acestui sf(â)nt lăcaș ca să fie acea
sf(â)ntă biserică de petrecere monahicească până în veci, că de să și vede
scăzută și înpuținată râvna monahicească, dat tot din o mie unul poate să fie
unsul D(o)mnului.
De aceia și eu spre mângâerea bătrânețélor mele sint doritori ca să
săvârșesc acest sf(â)nt lăcaș întru cinstea și prăznuirea hramului Prea Curatii
Maicii lui D(u)mnezău Pururea Fecioarii Mariei a cinstitei ei Adormiri.
Pentru care cu lacrămi mă rog preamilostive stăpâne ca să vă milostiviți
și să‐m(i) dați voe și blagoslovenie a face cu întemeere acest sf(â)nt și
d(u)mnezăesc lăcaș spre vecinica pomenire, însă nu cu vreo despărțire de
Schitul Brazii, nici de scaunul Sf(i)ntei Mitropolii a Moldavii, ci cu onire.
Pentru care am și găsit pe acest părinte anume Antonie ieroshimonah tot
de aicea de la Braz(i) a fi acolo statornicit prin osăbită scrisoare de la schit pe
care o am alăturat, și mă rog ca să să încredințeză de la scaunul Sf(i)ntei
Mitropolii.
1840 ghen(ar) 6.
Prea plecat rob.
Dimitrie ieroshimonah ot Braz(i) <m.p.>.

Biblioteca Academiei Române, Documente istorice, MXCII/63. În
Documentele Mitropoliei Moldovei. Volum I. Scrisori și corespondență diplomatică.
1793 – 1853. Dăruit de I.P.S.S. Iosif Naniescu, Mitropolitul Moldovei, la 10 mai
1901. Original.

45. 1840 februarie 23, Bacău
Cu plecată închinăciune sărut dreapta sf. părinte ieroshimonahe Dimitrie.
134
Cu cinste priimind scrisoarea sf(inției) din 19 a aceștii luni, am înțăles
cele cuprinsă pentru monahiile ce au petrecut la fostul Schit Buciumii din acest
țân(u)t al Bacăului, asupra căriia cu cinste răspund sf(inției) v(oastre) că chip a
mai pute viețui la Buciumi călugăriță nu cred, căci preaosfințitul stăpân prin
poruncile de supt No. 37 și 52 hotărâtor me‐au poroncit că după înștiințarea
sf(inției) v(oastre) și îndatorirea cu care te‐a înbrăcat că le vei priimi la
schitișorul Trotușan, avându‐le supt privegherea și purtarea de grijă a sf(inției)
v(oastre) numai decât în această primăvară să le râdici de la Buciumi și să le
trimiț(i) acolo cu toate ale lor, iar biserica să rămâi de mir.
Di aceasta și zic călugării că preosfinția sa îș va anerisi hotărârea ce au
dat di doă ori întru aceasta. Și dar nu rămâne decât sf(inției) v(oastre) cum veți
putea să le daț(i) cuviosul agiutor a le statornici acolo la Trotușanul precum
întâiu v‐aț(i) înbrăcat cu aceasta, că în alt feliu vor putea umplea lumea.
Și de ar și da ele jalobă preaosfinției sale iar nu cred că vor fi priimite, căci
și eu am raportuit preaosfinției sale potrivit cu înștiințarea ce a‐ț(i) făcut sf(inția)
v(oastră). De aceia contra înștiințare nu vor mai putea face, ce iar sf(inția)
v(oastră) precum întâi a‐ț(i) pornit lucrul, săvârșiți‐l cum veți socoti.
Iar cât privește a sta întru agiutor pen(tru) mo(a)ra de pe apa Cașânului
ce s‐au fost prefăcut cu cheltuiala călugăriților și boi(i) ce ele au cumpărat cu
banii lor, la aceasta bucuros voi stărui precât voi putea mai vârtos că sânt și
poroncit întru aceasta di preaosfinția sa ca ori să rămâi mo(a)ra tot a
călugăriților, ori să li să plătească banii ci au cheltuit la préfacerea ei dacă să va
putea și aceasta.
Și cu aceste sânt a sf(inției) v(oastre) în H(risto)s mai mic frate și plecat.
Ioan icon(o)m protoiereu <m.p.>.
1840
fevr(uarie) 23.
Bacăul.

<Pe verso‐ul filei a doua>: Prea cinstit sfinției sale părintilui
ieroshimonahul chir Dimitrie, igumenul Sf(intei) Mon(astiri) Brazii din
țân(u)t(ul) Putnii, cu plecăciune; Primită mart(ie) 3 / 1840; 1840 fevr(uarie) 23.

difolio.

135
Cuvioșiei sali ieroschimonahului Dimitrie, nace(a)lnic Schitului Brazâi,
arhierească blagoslovenie.
S‐au priimit înștiințare cuvioșâi tali din 14 a lunii trecută noemvr(ie) prin
care faci cunoscut că s‐au gătit bisărica începută încă din vara anului trecut și s‐
au făcut chilii în țintirimul ei, undi cer a să tragi cu lăcuința unii din monahii
schitului. La cari să răspundi cuvioșâi tali că învoim cerire(a) monahilor carii
voesc a să muta la ace bisărică din vremi ci precum să arată în înștiințare ei nu
să trag acolo decât pentru înlesnire lemnilor di foc și pentru liniște ci pot ave
acolo mai mult decât la schit, și mai vârtos fiind că și metohul acesta este ca și
schitul închinat tot la mitropolie.
Veniamin mitropolit <m.p.>.
Secție 1.
N. 1593.
1840 dechemvr(ie) 3.

<Pe verso‐ul filei a doua>: Pentru de a să muta părinți di la Braz(i)la
schitul nou pe Zăbrăuți la Poiana Mărul cu Părul s‐au dat voe de la sf(â)nta
mitropolie; 1840 noemvr(ie); Schitul Brazii, pach(etul) 67, a Mitropolii 125; N.
1595; Cuvioșâei sale ieroschimonahului Dimitrie, nacealnic Schitului Brazii; 840
dec(em)vr(ie) 3; No 15.

difolio

136
Ilustrații

Sigiliul Schitului Brazi ( 1 noiembrie 1827)
Sigiliul Schitului Brazi (13 ianuarie 1849)

137
Planul moșiei Schitului Brazi (Arhivele Naționale Iași, Fond Schitul Brazi, LXIX/23)

Mănăstirea Brazi pe la 1900. Zonă de ruine
(Biblioteca Academiei Române, FI 213025)

Costin CLIT, Schitul Brazi Și Metoacele Sale În Prima Jumătate A Secolului Al XIX-lea

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Costin CLIT, Schitul Brazi Și Metoacele Sale În Prima Jumătate A Secolului Al XIX-lea

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Monumentul – troiță la răscruce (IPS TEOFAN) ..................................... 9

I. Monumentele și istoria lor

Observații și precizări privind ciclul Faptelor Arhanghelului Mihail

II. Cercetare, proiectare, restaurare

Restaurarea mobilierului din lemn de la Biserica Evanghelică

Un protagonist redescoperit al stilului neoromânesc:

IV. Monumentul – Tradiție și viitor.

Fotograﬁi de Constantin Bortică .............................................................. 495

acoperirea și tencuirea băștii ce era zidită „despre Oltariu”,

26 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXII/31; Preot

Costandin după ce le‐a achitat datoria către Tudurache Căvac,

37 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXVII/3; Arhivele

38 Arhivele Naționale Iași, Fond Ministerul Cultelor și Instrucțiunii

49 Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVIII/61;

D(u)mnezăieștile slujbe”53. Se pare că Dosithei l‐a înlocuit ca

65 Ieromonah Vasile Bîrzu, Mănăstirea Pângărați – monografie – Studiu

81 Arhivele Naționale Iași, Fond Ministerul Cultelor și Instrucțiunii

Costache Ghindar, Andreiu Bodescu, Hristea Ioan, Costandin Gațu,

oștil(o)rrusăști”87. Printre megieșii locului amintim răzeșii din

Dimitrie”. Pe cartea de nacealnicie este însemnată data decesului

Ieromonahul Ilarion (decembrie 1845103‐9 octombrie 1849), preot

economiile sale și împrumuturile contractate la credincioși109. Un

O nouă jalbă a ieromonahului Ilarion îndreptată împotriva lui

Departamentului la 4 mai 1849 (actul justificator este semnat de

149 Prof. Dr. Gheorghe Macarie, Protosinghel Partenie Petric, Mănăstirea

151 Fănică A. Ungureanu‐Racoviță, Mănăstirea Horaița, Iași, Editura Alfa,

sfințit la 1 octombrie 1867 de mitropolitul Calinic Miclescu al

163 Arhivele Naționale Iași, Fond Ministerul Cultelor și Instrucțiunii

disputa cu nacealnicul Filaret și construiește o trapezărie a cărei

179Arhivele Naționale Iași, Fond Ministerul Cultelor și Instrucțiunii

Constantin N. Tomescu, Biserica din Principatele române la 1808‐1812.

lăsându‐le libertatea desemnării unei povățuitoare adeverită de

lor la Schitul Trotușanu”187. Episcopul Romanului amână la 22

a ieroschimonahului Vasilie, mutarea călugărițelor de la Schitul

195Arhivele Naționale Iași, Fond Ministerul Cultelor și Instrucțiunii

falimentului negustorilor brașoveni la care își ținea banii „pentru

223 Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic, p. 576; Viorel Iancu,

duminica Tomii, deci în duminica a doua după Paști (primăvara

Numărul viețuitorilor schitului aflat în îngrijirea protosin‐

neagiunsul celor trebuincioasă înlăuntrul sf(i)ntei biserici, cum și cheltuiala

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXV/5. Original,

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, XX/1. Original, sigiliul

Arhivele Naționale Iași, Fond Mănăstirea Brazi, LXXVIII/31. Original,

Gherasim ot Străoani, ce‐l Mina monah Drumea.

Manasie ot Crucea de Sus. Sofiia Fitionești.

o greutate medie de 500 la 2000 grame. Tc. çortan „țipar” prin

Sigiliul Schitului Brazi (13 ianuarie 1849)

S-ar putea să vă placă și