Carte Logică

Cuprins
I. Noþiuni introductive
A. Definirea logicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
B. Importanþa elementelor de logicã pentru cunoaºtere,
comunicare ºi argumentare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Exerciþii ºi activitãþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
II. Despre argumentare

A. Ce este argumentarea? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
B. Cum recunoaºtem o argumentare?* . . . . . . . . . . . 14
C. Structura argumentãrii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
III. Elemente de logicã formalã.

Analiza logicã a argumentãrii
A. Definiþia. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
• Caracterizare generalã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
• Tipuri de definiþii* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24
• Corectitudinea în definire . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28
B. Clasificarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
• Tipuri de clasificare* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
• Corectitudinea în clasificare . . . . . . . . . . . . . . . . 32
C. Termenii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
• Raportul intensiune-extensiune . . . . . . . . . . . . . 35
• Clasificarea termenilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
• Raporturi între termeni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
D. Propoziþii categorice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
• Definirea propoziþiilor categorice. . . . . . . . . . . . 41
• Clasificarea propoziþiilor categorice. . . . . . . . . . 41
• Raporturi între propoziþii categorice . . . . . . . . . 44
• Inferenþe imediate cu propoziþii categorice . . . . 46
• Diagrame Venn pentru propoziþii categorice* . . . 48
• Unele probleme privind traducerea propoziþiilor
limbajului natural în propoziþii categorice . . . . . 52
E. Silogismul* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
• Figuri ºi moduri silogistice. . . . . . . . . . . . . . . . . 55
• Validitatea silogismelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
Metoda verificãrii prin legile silogismului. . . 56
Metoda reducerii la moduri valide . . . . . . . . . 59
Metoda diagramelor Venn . . . . . . . . . . . . . . . 61
• Rolul figurilor silogistice în argumentare. . . . . . 62
F. Propoziþii compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
• Caracterizarea propoziþiilor compuse . . . . . . . . . 67
• Tautologii remarcabile* . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
• Determinarea validitãþii în cazul inferenþelor cu
propoziþii compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
Exerciþii ºi activitãþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
IV. Evaluarea argumentãrii

A. Raþionamente corecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
• Raþionamentul deductiv. Demonstraþia . . . . . . . 83
• Raþionamentul inductiv. Analogia . . . . . . . . . . . 86
Metode de cercetare inductivã a relaþiei
dintre fenomene. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
Analogia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
B. Raþionamente eronate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
• Erori de argumentare. Sofismele . . . . . . . . . . . . 91
• Eliminarea erorilor de argumentare . . . . . . . . . . 95
V. Argumentare ºi contraargumentare
A. Critica argumentelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
B. Construirea unei poziþii alternative . . . . . . . . . . . . 104
C. Argumente ºi contraargumente în comunicare . . . 106
D. Persuasiune ºi manipulare* . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
VI. Teme de proiecte.

Activitãþi de consolidare ºi argumentare
• Teme de proiecte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
• Sã analizãm împreunã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
• Sã rezolvãm enigme logice . . . . . . . . . . . . . . . . 116
OBSERVAÞII
a) Subcapitolele marcate cu * se studiazã doar în clasele cu 2 ore/sãptãmânã.
b) Informaþiile cuprinse în rubricile Info-logic au caracter facultativ.
c) Exerciþiile asociate fiecãrui subcapitol se aflã la sfârºitul capitolului respectiv, pentru a lãsa
libertatea utilizatorului manualului de a decide singur când este adecvatã introducerea lor
în lecþie.
D espre II
argumentare
A. Ce este argumentarea?
Cele mai frecvente situaþii pentru noi sunt acelea în care

cineva – un prieten, un necunoscut, o reclamã, o carte – încearcã
TERMENI-CHEIE sã ne convingã de adevãrul, utilitatea, frumuseþea unei idei, unui
produs, unei decizii. Toate aceste situaþii implicã argumentarea.
• argumentare Noi gândim mai tot timpul, mai bine sau mai puþin bine.
De cele mai multe ori ne ºi comunicãm gândurile unii altora.
• premisã Uneori cei cu care vorbim ne cred, acceptã ce le spunem, fãrã
a ne solicita sã ne susþinem opinia. Se presupune astfel cã am
• concluzie fost clari în exprimare ºi cã interlocutorii noºtri au aceleaºi con-
vingeri ca noi. Alteori însã, cei cu care vorbim nu sunt convinºi
cã avem dreptate. Ei ne întreabã de ce susþinem acel lucru
sau ne spun direct „nu cred“. Într-o asemenea situaþie (ºi în
Socrate (469–399 î.Cr.), multe altele de acelaºi fel) trebuie sã aducem în discuþie ºi alte
filozof grec idei pentru a ne susþine punctul de vedere. Trebuie sã argu-
nãscut la Atena, mentãm, adicã sã ne probãm cumva punctele de vedere.
preocupat Sã presupunem cã citim o carte sau cã vedem un film. Per-
de arta argumentãrii sonajele vor face constant acelaºi lucru ca noi: vor susþine
diferite puncte de vedere, aducând argumente – mai bune
sau mai puþin bune – în sprijinul lor.
Ca sã ºtim ce este ºi cum recunoaºtem faptul cã avem de
a face cu o argumentare, trebuie sã analizãm parcursul gândirii
noastre ºi sã vedem care sunt elementele ei constitutive.
Ca sã ºtim dacã argumentarea noastrã este corectã, va
trebui sã analizãm câteva tipuri de argumentare ºi sã vedem
care sunt condiþiile corectitudinii lor.
Lucrurile par simple atunci când ideea de susþinut se deta-
ºeazã cu claritate, iar premisele de la care pleacã argumentarea
sunt evident adevãrate ºi clare pentru toþi cei care aflã despre
respectiva argumentare.
DESPRE ARGUMENTARE 13
De exemplu, dacã spunem: Info-logic
Logica bivalentã
Voi lua mai multã vitamina C pentru cã am fãcut gripã,
presupune cã propo-
ziþiile sunt sau ade-
ideea pe care o susþinem este cã „voi lua mai multã vitamina C“.
vãrate sau false,
Premisele noastre sunt:
neexistând a treia
Am fãcut gripã, ºi o alta, nerostitã, dar presupusã,
valoare de adevãr.
Vitamina C este un bun remediu pentru gripã, luatã în
Dacã se admite cã
cantitãþi mai mari decât necesarul zilnic în condiþii normale.
existã ºi alte propo-
ziþii decât adevãrate
Dacã spunem însã
sau false, se ajunge
la logica polivalentã.
Trebuie sã vinã iarna pentru cã acum este toamnã,
Aristotel aratã cã
despre unele propo-
argumentarea nu va fi tot atât de simplã ca în cazul precedent.
ziþii nu se poate
Existã, fireºte, o ordine în care se succedã anotimpurile, cunos-
spune acum dacã sunt
cutã de toatã lumea. Dacã suntem întrebaþi de ce vine iarna,
adevãrate sau false,
nu vom putea însã folosi drept argument satisfãcãtor aceastã
de exemplu „mâine
ordine. Iarna nu vine pentru cã acum este toamnã. Argumen-
va fi o bãtãlie navalã“.
tarea noastrã va trebui sã fie legatã de miºcarea de revoluþie
Asemenea propoziþii
a Pãmântului în jurul Soarelui ºi de înclinaþia razelor solare
au fost numite
în raport cu Pãmântul. Argumentarea va fi în aceastã situaþie
de el contingente.
mai complexã.
În 1920
Jan Lukasievicz
Ce este, aºadar, argumentarea?
construieºte primul
sistem de logicã
polivalentã. El
Argumentarea este un demers prin care justi- foloseºte valorile:
ficãm o afirmaþie pe care o facem, încercând sã adevãrat, fals, posibil.
convingem cã avem dreptate. Este procesul de jus-
tificare logicã a unei propoziþii pe care vrem sã o
susþinem.
Argumentarea va implica:
• o dimensiune logicã, formalã, ce presupune corectitu-
dinea procedurii, dar ºi
• o dimensiune psihologicã, ce presupune cã ceea ce spu- DICÞIONAR
nem ºi felul în care argumentãm pot influenþa poziþia cuiva,
dincolo de natura argumentelor. a argu me nt a:
Manualul va trata în principal probleme legate de aspectele • a susþine
logice ale argumentãrii: structurã, tipologie, validitate, critica
argumentãrilor, lãsând un spaþiu restrâns persuasiunii ºi ma- • a dovedi
nipulãrii în argumentare.
• a întãri
16 DESPRE ARGUMENTARE
C. Structura argumentãrii
DICÞIONAR
in fe re nþ ã: Într-o argumentare sunt prezente mai multe elemente logice.
• o idee de susþinut, care este concluzia acestui demers,
• operaþie logicã prin • temeiurile aduse pentru a o susþine, sau premisele pe
care, dintr-un set de baza cãrora concluzia este susþinutã.
propoziþii iniþiale, Pentru a simplifica prezentarea vom considera cã ordinea
numite ºi premise, se apariþiei elementelor unei argumentãri este dinspre premise
derivã o altã propoziþie, spre concluzie, chiar dacã multe texte nu sunt construite în
denumitã concluzie; aceastã manierã.
a) Propoziþiile-premisã pot fi explicite sau nu. Uneori
validitate: sunt ºi ele argumentate în acelaºi text, fãcând mai dificilã
munca de înþelegere a acestuia. În general, propoziþiile pot
• acea proprietate a fi de mai multe feluri. Iatã câteva exemple mai des întâlnite:
unei inferenþe conform • Propoziþii cognitive, care transmit o informaþie; ele
cãreia din premise sunt corect construite atunci când semnificaþia transmisã
adevãrate rezultã este clarã, fãrã echivoc. De exemplu, spunem:
cu ne ce sit ate tot o „Bunicul era una dintre persoanele cãrora le plãcea acel
concluzie ad ev ãra tã. tren.“
Se înþelege foarte clar ceea ce vrem sã spunem. Dacã afir-
mãm însã cã:
„Andrei i-a fãcut cu mâna bunicului din tren“, nu putem
înþelege cu claritate cine era în tren, Andrei sau bunicul? Ase-
menea propoziþii sunt ambigue, adicã existã cel puþin douã
moduri în care pot fi înþelese.
Propoziþiile cognitive sunt adevãrate sau false. Uneori nu
putem stabili imediat care este valoarea de adevãr a unei pro-
Atenþie! Dacã în poziþii. Aceasta nu înseamnã însã cã ea nu are valoare de adevãr.
cazul unei inferenþe
avem atât premi- • Propoziþii de valoare, care exprimã o apreciere. ªi ele
sele, cât ºi concluzia au valoare de adevãr, nefiind foarte diferite de propoziþiile
adevãrate, nu cognitive. Un exemplu de asemenea propoziþie ar fi: „Laura
înseamnã automat Badea este o sportivã foarte bunã.“
cã inferenþa este Aprecierile cuprinse în asemenea propoziþii pot fi pozitive
validã. Validitatea sau negative. Ele exprimã de multe ori puncte de vedere per-
presupune imposi- sonale. Acestea sunt subiective atunci când sunt rezultatul unor
bilitatea ca din stãri ºi reacþii personale sau sunt obiective atunci când se
premise adevãrate referã la stãri care nu depind de nimic din ceea ce gândeºte,
sã deducem o crede sau simte o persoanã. De exemplu, dacã cineva spune:
concluzie falsã. „Aceastã prãjiturã este foarte dulce“, în anumite condiþii este
Dacã se întâmplã o afirmaþie subiectivã, este o impresie a acelei persoane. În
acest lucru, infe- alte condiþii s-ar putea ca prãjitura respectivã sã fie realmente
renþa respectivã foarte dulce, fapt care poate fi cunoscut ºi constatat în acelaºi
este eronatã, mod de cãtre oricine.
incorectã din punct • Propoziþiile morale exprimã ºi ele aprecieri cu privire
de vedere logic. la ceea ce se cuvine, ceea ce este bine sau este rãu. În cazul
lor trebuie stabilit cât se poate de clar ce anume se înþelege
prin „bine“ sau „rãu“, pentru a evita formularea unor propoziþii
vagi. De exemplu, propoziþia „Nu este bine sã-þi minþi pãrinþii“ Într-o argumentare
este o propoziþie moralã. Ea trebuie pusã într-un anumit context validã pot avea
pentru a înþelege despre ce este vorba. Dacã ne referim la o rol de premise
situaþie în care am încãlcat vreo prevedere a regulamentului numai propoziþiile
ºcolar ºi o ascundem pãrinþilor, vom avea un anumit sens al care au valoare
lui „nu este bine“. Dacã însã pãrinþii au anumite probleme ºi de adevãr.
nu le mai spunem cu toate detaliile anumite lucruri (cel puþin
un timp), atunci „nu este bine sã minþi“ va însemna altceva.
Ideea nu este cã suntem îndreptãþiþi uneori sã ne minþim pãrinþii,
ci cã propoziþia datã este vagã, fiind necesar sã precizãm
suplimentar la ce anume ne referim: ce este o minciunã, ce
înseamnã „bine“ în acest caz.
• Propoziþiile interogative, de tipul „Te duci la ora de lo-
gicã astãzi?“, nu au valoare de adevãr. Pentru a putea figura
drept premise într-o argumentare ele trebuie transformate în
propoziþii cognitive sau de valoare, în funcþie de situaþie. De
exemplu: „Alina a întrebat dacã Irina se duce la ora de logicã
astãzi.“
• Propoziþiile pragmatice exprimã un ordin („ªterge
tabla!“), o normã („Trebuie sã fim punctuali“), o recomandare
(„Ar fi indicat sã nu mai vorbiþi toþi în acelaºi timp“) sau o rugã- Titu Maiorescu
minte („Dã-mi, te rog, un telefon la ora prânzului“). Asemenea (1840–1917) publicã în
propoziþii nu pot fi considerate nici adevãrate, nici false. ªi în 1876 un manual, Logica,
cazul lor trebuie sã fie clarificate presupoziþiile care le stau în care susþine
la bazã ºi contextele în care funcþioneazã. Dacã ordinul „ªterge cã „Logica… produce
tabla!“ este dat de un elev fãrã autoritate unui alt elev, scund o agerime mai mare
ºi care nu este de serviciu în acea zi, ordinul nu va fi realizabil. a argumentãrii, ordine
în gândire ºi uºurinþa
b) Concluzia unei argumentãri este o propoziþie declarativã, de a descoperi
cu valoare de adevãr. Aºa cum am vãzut deja, concluzia poate ºi dovedi eroarea
ocupa orice loc în text. Fiecare element al concluziei trebuie în concluziunile false“.
sã fie susþinut de premise. Dacã nu este astfel înseamnã ori cã
propoziþia respectivã nu este concluzia textului, ori cã nu sunt
date în text toate premisele necesare.
Revenind la problema argumentãrii, vom spune cã aceasta

este constituitã din mai multe propoziþii declarative care pot
fi adevãrate sau false, unele dintre ele având rol de premise,
iar una, rol de concluzie.
În funcþie de modul în care apar aceste elemente, am putea
vorbi de cel puþin trei structuri posibile ale unei argumentãri,
ºi anume:
1. O premisã ºi o concluzie; de exemplu: „ªi-a luat umbrela

pentru cã afarã plouã.“
2. Douã sau mai multe premise ºi o concluzie; de exemplu:
„Toate persoanele care fac zilnic gimnasticã pierd din greutate
ºi de la o vreme Mihai face zilnic gimnasticã. Din aceastã cauzã

el a slãbit.“
3. Argumente care susþin o concluzie intermediarã, con-
cluzie care devine apoi premisã pentru concluzia finalã. De
exemplu, cineva spune:
Dacã vrei sã te simþi mai bine, îþi recomand sã mãnânci
biscuiþii X ºi sã faci gimnasticã dimineaþa, pentru cã cerealele
sunt alimente necesare organismului ºi biscuiþii X conþin cereale
ºi pentru cã toate persoanele care fac zilnic gimnasticã au
mai puþine probleme de sãnãtate, iar tu ai asemenea probleme.
Structura acestei argumentãri ar fi:
Premisa 1: Sã mãnânci biscuiþii X.
Argument care susþine ca o concluzie intermediarã pre-
Info-logic misa 1:
Cerealele sunt alimente necesare organismului.
Paradoxul Biscuiþii X au cereale în compoziþia lor.
antropofagilor Premisa 2: Sã faci gimnasticã dimineaþa.
Un cãlãtor a nimerit Argument care susþine ca o concluzie intermediarã pre-
printre antropofagi, misa 2:
care i-au permis Toate persoanele care fac gimnasticã dimineaþa au mai
sã spunã o propoziþie puþine probleme de sãnãtate.
ºi i-au promis cã dacã Tu ai probleme de sãnãtate.
propoziþia va fi Concluzia: Te vei simþi mai bine.
adevãratã îl vor fierbe
de viu, iar dacã Sã mai luãm un exemplu:
propoziþia va fi falsã Comitetul de Miniºtri ai Consiliului Europei recomandã
îl vor arde de viu. guvernelor statelor membre sã ia mãsuri speciale privind vio-
Cãlãtorul a spus: lenþa în familie (Recomandarea Nr. R (85)4, din martie 1985).
mã veþi arde de viu.
Mãsurile propuse sunt justificate prin mai multe premise,
Întrebarea este ce vor
precum:
decide antropofagii sã 1. familia este unitatea de bazã a societãþilor democratice;
facã în aceste condiþii. 2. apãrarea familiei implicã protejarea tuturor membrilor
ei împotriva oricãrei forme de violenþã;
3. formele de violenþã în familie au o frecvenþã mare;
4. violenþa afecteazã în mod special copiii, pe de o parte,
ºi femeile, pe de altã parte;
5. copiii au dreptul la o protecþie specialã din partea so-
cietãþii;
6. egalitatea între soþi este prevãzutã în Codul civil;
7. femeile sunt supuse unor inegalitãþi de facto, chiar dacã
legislaþia prevede drepturi egale;
8. multe date aratã cã sunt numeroase cazurile de maltratare
a copiilor în familie;
9. existã recomandãri anterioare referitoare la protecþia mi-
norilor în familie.
Aceste premise pot fi grupate astfel încât sã întemeieze
ideea cã femeile ºi copiii sunt cel mai adesea victimele vio-
lenþei în familie. Ele ar fi concluzii intermediare care devin
premise pentru concluzia finalã. Le-am putea grupa astfel:
• 4, 5, 8, 9 duc la concluzia cã minorii au nevoie de pro-
tecþie suplimentarã;
• 4, 6, 7 duc la concluzia cã femeile au nevoie de protecþie
suplimentarã;
• 1, 2, 3 ºi concluziile intermediare referitoare la copii ºi
femei duc spre concluzia cã este necesarã formularea unor
noi recomandãri referitoare la violenþa în familie.
Structurile argumentative pot fi aºadar mai simple, atunci

când susþinem idei simple referitoare la fapte asupra cãrora
cãdem repede de acord, ºi mai complexe, cu momente inter-
mediare de argumentare a unor idei ce urmeazã sã devinã ele
însele premise ale unui raþionament.
Important pentru noi este sã alegem de fiecare datã argumentarea potrivitã.

Sã nu aducem multe argumente ºi justificãri acolo unde nu este necesar. Îi vom
plictisi pe cei care ne ascultã ºi ne vom irosi energia. Dar nici sã nu economisim
argumentele atunci când aprecierile ºi ideile noastre reclamã argumente care trebuie
susþinute ºi ele cu alte argumente.
c) Mâine va ploua pentru cã ................ .

E xerciþii ºi a ctivitãþi d) 3+2=12 este greºit pentru cã .......... .
Discutaþi pe perechi ºi apoi cu toatã clasa:
A • care este ideea susþinutã în fiecare caz;
• care este argumentul asociat;
1. Fiind date urmãtoarele enunþuri: • ce presupoziþii sunt implicate în fiecare
a) Boul nu este mamifer. El nu naºte pui situaþie.
vii. Vaca naºte viþei.
b) Autobuzele merg atât de încet, încât 3. Pentru fiecare dintre propoziþiile subli-
mai repede ajungi pe jos. niate care urmeazã sunt sugerate câteva argu-
c) Eºti un rãufãcãtor pentru cã numai mente posibile.
rãufãcãtorii poartã mascã aºa ca tine. Lucraþi pe perechi, alegând pentru fiecare
d) Trebuie sã te îmbraci mai gros pentru dintre propoziþiile date argumentul potrivit.
cã afarã este polei. Argumentaþi-vã opþiunea explicând de ce
• Sã se separe în fiecare caz concluzia de aþi ales propoziþia respectivã ºi nu alta.
argumentele aduse. Formulaþi un argument mai bun decât cel
• Sã se evidenþieze presupoziþiile care stau ales.
la baza fiecãrei argumentãri.
• Discutaþi împreunã soluþiile voastre, a) Donatorii de sânge trebuie sã fie plãtiþi.
arãtând cum aþi judecat. — Serviciile de recoltare ºi pãstrare sunt
scumpe.
2. Completaþi în caiete enunþurile urmã- — Numãrul donatorilor de sânge este în
toare: scãdere.
a) ......................... deoarece nu i-a plãcut. — Donatorii de sânge vor sã-i ajute pe cei
b) ............ pentru cã aºa a spus mama ei. bolnavi.
b) Un regim vegetarian face bine sãnãtãþii. b) Dar pe cât timp studiul principal al
— Regimurile vegetariene conþin anumite unei ºcoale rurale sau primare e limba româ-
vitamine importante. neascã, ea este totodatã organul prin care
— Regimurile vegetariene nu conþin grã- neamul îºi cunoaºte fiinþa sa proprie, organul
simi animale, care duc la multe îmbolnãviri. prin care acest neam moºteneºte avutul inte-
— Regimurile vegetariene nu conþin un- lectual ºi istoric al strãmoºilor lui. (Timpul,
turã de peºte. 17 septembrie 1881)
c) Bolnavii care primesc sânge trebuie
sã-l plãteascã.
— Donatorii de sânge se aºteaptã sã pri- B
meascã bani pentru sângele donat.
— Serviciile de recoltare ºi pãstrare sunt 1. Pentru fiecare dintre fragmentele urmã-
scumpe. toare stabiliþi dacã este sau nu o argumentare.
— Banii primiþi de spital prin sistemul asi- Pentru cele care sunt argumentãri, separaþi
gurãrilor medicale nu sunt suficienþi. concluzia de premisele ei.
d) Unele tipuri de gumã de mestecat fac
rãu dinþilor. a) Fiinþele umane învaþã mai mult în pri-
— Unele tipuri de gumã de mestecat con- mii cinci ani de viaþã decât în tot restul vieþii
þin zahãr, care favorizeazã producerea cariilor. ºi de aceea ºcoala ar trebui sã înceapã mai
— Unele tipuri de gumã de mestecat sunt devreme.
b) Cu ocazia adoptãrii reformei agrare,
îndulcite cu sorbitol, care neutralizeazã acizii.
domnitorul Alexandru Ioan Cuza afirma,
— Unele tipuri de gumã de mestecat au un
adresându-se þãranilor:
parfum foarte plãcut.
Claca este desfiinþatã pentru deapururea
Discutaþi cu clasa ºi arãtaþi care au fost
ºi de astãzi voi sunteþi proprietari liberi pe
variantele alese de fiecare pereche. Prezentaþi
locurile supuse stãpânirii voastre.
argumentele suplimentare formulate de voi c) Declaraþia P.N.R. de la Oradea (1918)
ºi alegeþi-l, în fiecare caz, pe cel mai bun. afirma:
Pe temeiul dreptului firesc cã fiecare na-
4. Urmãriþi presa vorbitã ºi scrisã timp þiune poate hotãrî liber de soarta ei… na-
de o sãptãmânã ºi selectaþi exemple de argu- þiunea românã din Ungaria ºi Ardeal doreºte
mentãri. acum sã se foloseascã de acest drept ºi re-
Discutaþi împreunã exemplele date, arã- clamã pentru ea dreptul… sã hotãrascã sin-
tând în fiecare situaþie: gurã aºezarea ei printre naþiunile libere.
• care este concluzia ºi care sunt premi-
sele;
• dacã ºi de ce sunt exemple pe care le-au C
ales mai mulþi elevi.
1. Lucraþi pe perechi ºi stabiliþi care dintre
5. Formaþi grupe de câte patru elevi. Co- urmãtoarele propoziþii ar putea fi admise
mentaþi urmãtoarele fragmente din scrierile într-o argumentare bunã ºi care nu.
politice ale lui Mihai Eminescu, încercând sã a) Avem brânzã de vacã grasã.
rãspundeþi la întrebarea: b) Vindem cremã de picioare cu cãpºuni.
Ce argumente se pot formula pentru a c) Trebuie sã foloseºti burete de baie cu
susþine aceste concluzii? plasã.
d) Mã doare îngrozitor capul.
a) Studiile clasice cresc spiritul ºi carac- e) Medicamentele ieftine sunt eficiente.
terul tinerimii. (Timpul, 6 septembrie 1881) f) Când vine trenul?
g) Pe aici nu este voie sã traversaþi. nemotivat de la ºcoalã sunt în situaþia de a
h) Nu rupeþi florile ºi nu cãlcaþi pe iarbã. nu-ºi face datoria. Înþelege deci cã elevii
i) Recunoaºte cã aceastã mâncare este care lipsesc nemotivat de la ºcoalã trebuie
cea mai bunã. pedepsiþi, iar tu eºti o persoanã cu multe
j) Logica este o disciplinã stranie, dar absenþe nemotivate. Concluzia este evidentã.
interesantã. b) În prezent cererea de cursuri de uti-
• Prezentaþi clasei argumentele pe care lizare a computerului este în creºtere. Foarte
le-aþi avut în vedere când aþi fãcut selecþia. mulþi elevi ºtiu sã foloseascã computerul.
• Construiþi ºi voi exemple asemãnãtoare Multe societãþi comerciale considerã cã ar
pentru fiecare situaþie întâlnitã ºi prezentaþi-le trebui sã continue pregãtirea în domeniu a
colegilor. angajaþilor lor.
c) Pentru a reduce numãrul accidentelor
2. Formaþi grupe de câte patru elevi ºi rutiere s-ar putea reduce limita vitezei pe
stabiliþi structura argumentãrii pentru urmã- ºosea ºi în localitãþi, simultan cu mãrirea
toarele texte: amenzilor pentru depãºirea vitezei admise.
a) Dacã plouã, atunci trebuie sã-þi iei • Formaþi grupe de câte patru elevi. Sta-
umbrela. biliþi dacã textele date sunt argumentãri sau
b) Dacã este ora 12, atunci trebuie sã bei nu. Pentru cele care sunt, arãtaþi care este
apã. structura argumentãrii. Prezentaþi concluziile
c) Pisica aceasta are coloanã vertebralã voastre întregii clase, arãtând cum aþi judecat.
pentru cã este mamifer. • Aþi dat toþi acelaºi rãspuns? De ce
d) Ai plãtit amendã pentru cã nu ai avut credeþi cã a fost aºa?
bilet.
e) Pantofii nu sunt hrãnitori pentru cã nu
sunt alimente.
• Prezentaþi colegilor observaþiile voastre.
Discutaþi împreunã comentariile care au fost
fãcute de toate grupele. De ce sunt acestea
importante?
3. Analizaþi conþinuturile urmãtoarelor

reclame:
a) Dacã o durere de gât este ultimul lucru
de care ai nevoie, atunci ai nevoie de medi-
camentul nostru.
b) Pentru cã ai încredere în anul care vine,
ºi pentru cã ºtii sã te bucuri de fiecare zi ºi
pentru cã tu eºti tu, îþi urãm la mulþi ani!
c) Fii sincer ºi recunoaºte cã cea mai
interesantã petrecere este totdeauna urmãtoa-
rea. Te invit la urmãtoarea petrecere.
• Discutaþi fiecare caz.
• Credeþi cã aceste reclame ar fi convin-
gãtoare?
4. Fiind date urmãtoarele pasaje:

a) De obicei toþi cei care nu-ºi fac datoria
trebuie pedepsiþi, iar elevii care lipsesc
34 ELEMENTE DE LOGICÃ FORMALÃ
C. Termenii
TERMENI-CHEIE
Caracterizare generalã
• cuvânt
Termenul este folosit adeseori ca însemnând fie „cuvânt“,
• noþiune fie „noþiune“, fie „obiect“. În expresii de genul „termen
• obiect medical“, de exemplu, trebuie sã înþelegem cã „termen“ stã
pentru componenta sa lingvisticã, expresia ca atare citindu-se
„cuvânt care face parte din vocabularul medicinii“. Sau,
printr-o expresie de tipul „termen impar“, ce poate apãrea
într-un anumit context matematic, trebuie înþeles cã „termen“
vizeazã o anumitã clasã de obiecte matematice, respectiv
Este de remarcat numerele impare. Aici termen este confundat cu „noþiunea“
faptul cã prin sau „conceptul“ de numãr impar, adicã ceea ce se înþelege
„cuvânt“ trebuie prin „numãr nedivizibil cu 2“. Tot într-un context matematic,
sã se înþeleagã într-o formulare de tipul „valoarea funcþiei este un termen
aici nu numai real pozitiv“, prin „termen“ trebuie sã se înþeleagã „numãr“,
cuvinte singulare, respectiv, în acest context, „un numãr real pozitiv“, care este
ci ºi combinaþii de un obiect matematic ideal.
astfel de cuvinte,
adicã expresii Toate aceste moduri de utilizare a „termenului“ ne indicã
lingvistice (ce faptul cã
uneori pot fi chiar a) un termen are o anumitã expresie lingvisticã;
propoziþii întregi)
ce pot exprima un b) exprimã un anumit conþinut sau înþeles;
anumit termen. c) se aplicã anumitor obiecte, adicã are o sferã.
De exemplu,
termeni în sensul Astfel putem preciza acum cã un termen are trei compo-
precizat mai sus nente logico-semantice:
nu sunt exprimaþi
• „cuvântul“ sau componenta lingvisticã;
doar de cuvinte
de genul „scaun“,
• „noþiunea“ sau componenta cognitivã;
„numãr“, „mãr“, • „obiectul“ sau componenta ontologicã.
„roºu“, ci ºi de
expresii precum:
„profesorul de Un termen este un cuvânt sau un ansamblu de
logicã“, „preºedin- cuvinte care exprimã o noþiune ºi care se referã la
tele celei mai largi unul sau mai multe obiecte, reale sau ideale.
democraþii“,
„regele României
care a domnit între Prin modul în care un termen este utilizat ºi în funcþie de
1914 ºi 1927“, contextul respectiv, prin „termen“ vom înþelege una dintre
„cel mai lung componentele precizate mai înainte. În planul limbajului, unui
fluviu din lume“, termen îi corespunde expresia lingvisticã a acestuia, ºi anume
„Albert Einstein“ etc. cuvântul ca atare. În plan mental, termenul are un anumit
sens, adicã ceea ce se înþelege prin „concept“ sau „noþiune“.
ELEMENTE DE LOGICÃ FORMALÃ 35
În planul realitãþii termenul desemneazã un anumit obiect sau
o clasã de obiecte, care reprezintã „referinþa“ termenului în Obiectul nu trebuie
cauzã. înþeles ca fiind
ªtim din caracterizarea definiþiilor cã un termen poate fi întotdeauna un
definit atât intensional, cât ºi extensional. Spunem cã o defi- lucru real ºi
niþie intensionalã vizeazã înþelesul (noþiunea) unui termen, în concret, cãci refe-
rinþa unui termen
vreme ce o definiþie extensionalã are în vedere referinþa (obiec-
poate fi un numãr,
tul) termenului în cauzã.
o clasã, o proprie-
tate, adicã
Intensiunea unui termen este formatã din ansamblul de obiecte abstracte
proprietãþi care alcãtuiesc noþiunea exprimatã de termenul sau ideale.
respectiv, reprezentând „înþelesul“ acelui termen, adicã noþiunea
ca atare.
Extensiunea unui termen reprezintã mulþimea obiectelor
la care termenul se poate aplica cu sens, adicã „referinþa“
termenului.
Vom spune cã obiectele care alcãtuiesc „extensiunea“ unui

termen sunt desemnate sau denotate de termenul respectiv.
Proprietãþile care alcãtuiesc „intensiunea“ unui termen sunt
conotate de acel termen. Acest raport fundamental intensi-
une—extensiune poate fi regãsit în diferite contexte logice sub
mai multe denumiri. Astfel de perechi echivalente raportului
mai sus menþionat sunt: • Perechi de
termeni cu formã
Intensiune Extensiune lingvisticã diferitã,
dar cu acelaºi
conotaþie denotaþie înþeles:
a) zãpadã/nea,
conþinut sferã burlac/bãrbat
sens referinþã necãsãtorit;
b) zãpadã/snow,
burlac/bachelor.
• Termeni cu
Raportul intensiune–extensiune înþelesuri diferite,
dar cu aceeaºi
Dacã un termen T1 include din punct de vedere intensional referinþã:
un alt termen T2, atunci din punct de vedere extensional T1 a) „triunghi cu
este inclus în T2, reciproca fiind de asemenea adevãratã. Altfel douã laturi
spus, dacã Int(T2) ⊂ Int(T1), atunci Ext(T1) ⊂ Ext(T2), ºi egale“, „triunghi
invers. Genul include specia în extensiune, iar specia include cu douã un-
caracteristicile genului în intensiunea sa. Acest fapt reprezintã ghiuri egale“;
„legea variaþiei inverse a extensiunii în relaþie cu intensiunea“: b) „fiinþe cu
mãrimea extensiunii variazã invers cu mãrimea intensiunii. rinichi“, „fiinþe
Dacã mãrim extensiunea unei termen, intensiunea acestuia va cu ficat“.
scãdea, ºi invers. De exemplu, în cazul seriei „animal—animal
domestic—animal domestic de tracþiune“ putem spune cã

intensiunea termenului este în creºtere, caracterizarea acestuia
dobândind noi determinaþii, în timp ce extensiunea sa este în
scãdere. Termenul „animal“ desemneazã mai mulþi indivizi
decât cel de „animal domestic“, care la rândul sãu desemneazã
mai mulþi decât „animal domestic de tracþiune“, dar intensiunea
termenului „animal“ este mai micã decât intensiunea
termenului „animal domestic“, care la rândul ei este mai micã
decât a termenului „animal domestic de tracþiune“.
Clasificarea termenilor
Termenii pot fi clasificaþi atât din punct de vedere extensio-

nal, cât ºi intensional. Operaþia de clasificare a termenilor îºi
va dovedi utilitatea în studiul ulterior al propoziþiilor categorice
ºi al argumentãrii.
Din punct de vedere intensional termenii vor putea fi cla-

sificaþi în:
Trebuie sã fim
totuºi foarte atenþi, 1. Termeni absoluþi ºi termeni relativi
întrucât forma Spunem despre un termen cã este absolut dacã exprimã
logicã nu cores- proprietãþi ale unor obiecte, putând fi înþeles în mod indepen-
punde întotdeauna
dent de alþi termeni. Exemple de astfel de termeni absoluþi:
celei lingvistice.
animal, carte, numãr, scriitor, minge.
Astfel, termeni pre-
cum incontestabil Prin contrast, termenii relativi exprimã o relaþie ce se
(cert), incoruptibil stabileºte între anumiþi termeni, aceºtia nemaimanifestând
(cinstit), indispen- acea independenþã caracteristicã termenilor absoluþi. Perechi
sabil (obligatoriu), de astfel de termeni relativi sunt: pãrinte—copil, soþ—soþie,
inevitabil (sigur) ºi gen—specie, bun—rãu, rece—cald, legal—ilegal º.a.
aºa mai departe,
ce sugereazã o 2. Termeni pozitivi ºi termeni negativi
formã negativã
sub raport lingvis- Un termen poate fi caracterizat drept pozitiv sau negativ
tic, sunt în fond în funcþie de faptul dacã acesta indicã prezenþa sau absenþa
termeni pozitivi din unei proprietãþi. Exemple de termeni pozitivi: coerent, prie-
punct de vedere tenos, moral etc.; prin diferite procedee lingvistice (de exemplu
logic. Important în printr-o prefixare negativã de genul a-, anti-, ne-, non-, in-),
acest caz este înþe- aceºtia pot fi transformaþi în termeni negativi: incoerent,
lesul termenului, neprietenos, imoral.
respectiv noþiunea
asociatã acestuia,
ºi nu forma 3. Termeni simpli ºi termeni compuºi
sa lingvisticã. În funcþie de posibilitatea logicã de a construi unii termeni
cu ajutorul altora în cadrul unui anumit sistem, vom spune cã
aceºtia sunt fie simpli, fie compuºi. De exemplu, în cadrul
unei teorii, noþiunile primare sunt considerate a fi termeni
simpli în cadrul acelui sistem, iar noþiunile derivate, definite
ºi introduse cu ajutorul celor primare, vor constitui termeni
compuºi. Un exemplu de astfel de teorie este geometria eucli-
dianã, unde termenii compuºi precum „unghi“, „poligon“,
„bisectoare“, „medianã“ sunt introduºi prin intermediul unor
termeni simpli precum „punct“, „dreaptã“, „plan“ etc.
Din punct de vedere extensional termenii pot fi: Basorelief medieval

reprezentând
1. Termeni vizi ºi termeni nevizi cvadratura cercului.
Spunem despre un termen cã este vid dacã extensiunea
acestuia, clasa obiectelor denotate de el, nu cuprinde nici un
element. Dacã extensiunea cuprinde cel puþin un element,
termenul va fi considerat drept nevid. Exemple de termeni
vizi: „împãratul Statelor Unite“, „cvadratura cercului“, „cel
mai mare numãr natural“, „Zeus“ etc. Astfel de termeni nu
desemneazã nici un obiect real.
2. Termeni singulari ºi termeni generali

În funcþie de numãrul de elemente care intrã în extensiunea
unui termen, acesta poate fi caracterizat ca individual sau ge-
neral. Termenii individuali sunt aceia care desemneazã obiecte
singulare, extensiunea lor având un singur element. Astfel de
termeni sunt numele proprii: Titu Maiorescu, Europa, Polul
Nord etc., sau expresii de tipul: „satelitul natural al Pãmân- Info-logic
tului“, „sistemul nostru solar“, „profesorul de filozofie al lui Cvadratura cercului
Alexandru Macedon“ (Aristotel). Exemple de termeni gene- este o celebrã
rali, cei a cãror extensiune cuprinde cel puþin douã elemente, problemã apãrutã
sunt: „ocean“, „mamifer“, „monedã“, „preºedinte“, „cal“ etc. în antichitate:
construirea unui
pãtrat de aceeaºi
3. Termeni colectivi ºi termeni distributivi suprafaþã cu a unui
cerc dat.
ªtim cã un termen denotã o anumitã mulþime de obiecte, În geometria
adicã tocmai extensiunea sa. Dacã o proprietate ce se enunþã euclidianã aceastã
despre un obiect se enunþã ºi despre fiecare componentã a problemã nu are
acestuia vom spune cã termenul care desemneazã obiectul soluþie. Prin exten-
respectiv este distributiv. Astfel de termeni distributivi sunt: siune, expresia
„mamifer“, „carte“, „elev“, „pom“. Termenii care denotã a ajuns sã se aplice
mulþimi de obiecte a cãror proprietate nu se conservã prin oricãrei probleme
trecerea de la întreg la parte sunt colectivi, de exemplu termeni insolubile.
care denotã colecþii de obiecte precum „pãdure“, „armatã“,
„clasã“, „echipã“ . Spunând despre „clasa a IX-a B“ cã este

gãlãgioasã, nu afirmãm în fapt cã orice elev care o compune
DICÞIONAR
este gãlãgios, deci o proprietate a întregului nu devine ºi
un iv er s de di sc ur s: proprietate a pãrþilor lui componente.
• mulþimea termenilor
sau clasa obiectelor 4. Termeni vagi ºi termeni preciºi
avute în vedere Termenii pot fi caracterizaþi drept preciºi sau vagi în funcþie
într-un anum it context. de faptul dacã se poate spune sau nu în mod univoc cã un
obiect aparþine extensiunii termenului respectiv. În cazul unor
termeni precum „înþelept“, „rãu“, „adolescent“, „patriot“ este
greu sã ne pronunþãm dacã anumiþi indivizi aparþin sau nu
mulþimii determinate de ei, drept care vor fi desemnaþi ca
vagi sau impreciºi. În schimb, termeni precum „triunghi“,
„anorganic“ sunt preciºi, în sensul cã putem sã ne pronunþãm
în mod clar ºi univoc dacã un obiect aparþine extensiunii unui
astfel de termen.
Raporturi între termeni
Fie doi termeni X ºi Y (mai departe prin „X“ ºi „Y“ se au

în vedere mulþimile de obiecte pe care aceºtia le denotã, adicã
extensiunile celor doi termeni). Sub aspect extensional, sau din
punctul de vedere al sferelor lor, putem avea douã tipuri de
raporturi între termeni: de concordanþã sau de opoziþie. Rapor-
turile dintre termeni pot fi reprezentate prin aºa-numitele
diagrame de tip Euler.
1. Raportul de concordanþã presupune cã mulþimile de

obiecte denotate de cei doi termeni trebuie sã aibã în comun
cel puþin un element (X ∩ Y ≠ Ø). Sã vedem mai pe larg ce
presupune acest lucru ºi de câte feluri poate fi acest raport:
a) Raport de identitate (X=Y / X ⊆ Y ºi Y ⊆ X ). Acest
tip de raport se stabileºte între doi termeni atunci când exten-
X Y siunile acestora coincid, altfel spus, când cei doi termeni se
aplicã aceloraºi obiecte. Exemple sunt termenii ce exprimã
identitate
sinonimii perfecte, de genul „nea“, „omãt“ ºi „zãpadã“, sau
„I.L. Caragiale“ ºi „autorul piesei O scrisoare pierdutã“, sau
„numãr impar“ ºi „numãr nedivizibil cu 2“ etc.
Y b) Raport de incluziune (X ⊂ Y ºi Y ⊄ X). Acest tip de
raport apare atunci când extensiunea unui termen este inclusã
X strict în extensiunea altui termen. Raportul de incluziune se
stabileºte între termeni ca „triunghi“ ºi „poligon“, „poet“ ºi
incluziune „scriitor“, „pisicã“ ºi „felinã“, „albinã“ ºi „insectã“ etc. Trebuie
remarcat cã incluziunea stã la baza relaþiei între gen ºi specie,
întrucât extensiunea speciei va fi întotdeauna cuprinsã în exten-
siunea genului. Sub raport intensional, datoritã relaþiei inten-
siune—extensiune, lucrurile se inverseazã, astfel cã intensiunea
genului va fi cuprinsã în intensiunea speciei. Totodatã spunem
cã specia este subordonatã genului, iar genul este supraordonat
speciei.
c) Raport de intersectare (X ⊄ Y ºi Y ⊄ X). Apare când
extensiunile termenilor au elemente comune, fãrã însã ca vreo
extensiune sã fie cuprinsã strict în cealaltã. Exemple de termeni
ce stau în astfel de raport sunt perechi de tipul: „animal am- X Y
fibiu“ ºi „mamifer“, „matematician“ ºi „ciclist“, „minge“ ºi intersectare
„sferã“ etc.
2. În cazul raportului de opoziþie trebuie ca între mulþimile

denotate de termenul respectiv sã nu existe nici un element
comun (X ∩ Y = Ø). Acest tip de raport poate fi la rândul sãu
de douã feluri: de contradicþie sau de contrarietate.
a) Raportul de contradicþie. Spunem cã doi termeni se aflã
în raport de contradicþie atunci când orice obiect am alege X Y
din universul de discurs, acesta trebuie sã se gãseascã numai
contradicþie
în extensiunea unuia dintre termenii în cauzã. Exemple de
termeni contradictorii: organic—anorganic, unicelular—plurice-
lular, solubil—insolubil etc.
În cazul termenilor
Alegând drept „univers de discurs“ mulþimea animalelor, contradictorii spu-
vom spune cã perechea de noþiuni contradictorii vertebrat—ne- nem cã termenul Y
vertebrat va acoperi în totalitate acest univers. Orice element este complemen-
al acestei mulþimi, adicã orice animal, se gãseºte în una dintre tarul termenului X
extensiunile celor doi termeni, ºi numai în una dintre ele. Astfel, sau cã Y = non-X.
un animal este fie vertebrat, fie nevertebrat, a treia posibilitate Acest tip de raport
stã la baza clasifi-
fiind exclusã. cãrilor dihotomice.
b) Raportul de contrarietate. Spunem cã doi termeni se aflã
în raport de contrarietate atunci când, alegând un obiect dintr-un
anumit univers de discurs, acesta nu aparþine simultan exten-
siunilor celor doi termeni, dar existã posibilitatea sã nu facã
parte din nici una dintre extensiunile celor doi termeni. Reu-
niunea extensiunilor celor doi termeni nu epuizeazã universul
de discurs. Exemple de termeni contrari: verde—albastru,
munte—câmpie, triunghi—cerc, tigru—leu etc. Raportul de
contrarietate stã la baza clasificãrilor politomice. X Y Z
De exemplu, alegem clasa felinelor drept univers de discurs;
dacã X simbolizeazã subclasa leilor ºi Y pe cea a tigrilor, contrarietate
atunci nici un animal nu va face parte atât din extensiunea
lui X, cât ºi din a lui Y, dar reuniunea celor douã extensiuni
(suma indivizilor celor douã clase) nu epuizeazã universul de

Imaginile care discurs (clasa felinelor), existând posibilitatea a cel puþin unei
însoþesc cele patru a treia subclase de feline, Z, de exemplu mulþimea jaguarilor,
tipuri de propoziþii care la rândul ei se aflã în raport de contrarietate cu primele
categorice standard douã, intersecþia celor trei subclase fiind mulþimea vidã.
sunt cunoscute
în logicã drept Rolul pe care îl au „termenii“ în argumentare este foarte
„diagrame Euler“, important. Ceea ce se are în vedere în cazul unei argumentãri
denumite astfel este convingerea unui public în legãturã cu o temã pusã în dis-
dupã numele
cuþie. Alegerea ºi folosirea anumitor cuvinte, cu un mai mare
matematicianului
elveþian Leonhard impact afectiv, joacã un rol important în persuadarea publi-
Euler (1707–1783). cului. ªtim cã putem folosi termeni cu aceeaºi extensiune, dar
Acestea reprezintã care diferã sub raport intensional. Acelaºi lucru poate fi spus
intersecþia a douã în mai multe feluri. De exemplu, la „închisoare“ ne putem
cercuri care simbo- referi cu ajutorul unor termeni de genul „instituþie de reabilitare
lizeazã extensiunile socialã“, indicând o poziþie favorabilã, sau prin termeni precum
termenilor subiect „loc de torturã“, „spaþiu de exterminare“, expresii ce atestã o
ºi predicat. Haºu- poziþie defavorabilã. Iatã ºi alte exemple:
rarea unei regiuni
din aceste figuri
geometrice, precum Atitudine favorabilã Atitudine defavorabilã
în cazul propo- (pro) (contra)
ziþiilor particulare,
reprezintã mulþimea modificarea liniei frontului retragere
de obiecte despre funcþionar public birocrat
care se susþine agent de informaþii spion
ceva prin propo- privatizarea unei întreprinderi vânzarea unei întreprinderi
ziþia în cauzã. conducere unicã ºi centralizatã dictaturã
D. Propoziþii (categorice)
Mai înainte am vãzut ce se înþelege prin termen din punct

TERMENI-CHEIE de vedere logic ºi de câte feluri este acesta. În cele ce urmeazã
vom vedea cum se combinã termenii, formând „propoziþii
• structura
categorice“, ºi ce raporturi se stabilesc între astfel de propoziþii.
propoziþiilor
Propoziþiile categorice reprezintã forma cea mai simplã
• propoziþii de sub care se poate afirma sau nega existenþa unei relaþii între
predicaþie doi termeni, dupã schema subiect—predicat (S—P). În continuare
vom analiza propoziþiile de predicaþie, arãtând de câte feluri
• inferenþe sunt, în ce raporturi se aflã unele faþã de altele ºi ce fel de
inferenþe se pot stabili pe baza acestor raporturi logice.
Definirea propoziþiilor categorice
Numele acestui tip de propoziþii vine de la verbul grecesc

kategorein, care înseamnã „a predica“, drept pentru care mai
sunt întâlnite în cadrul logicii tradiþionale ºi sub numele de
propoziþii de predicaþie. Vom caracteriza propoziþia categoricã
drept orice propoziþie în care un termen se enunþã sau se
neagã despre un alt termen. De exemplu, dacã spunem cã
„Merele sunt gustoase“, avem de-a face cu o propoziþie catego-
ricã, în care termenul „merele“ joacã rol de subiect logic, iar
termenul „gustoase“ joacã rol de predicat logic. Pe lângã subiect
ºi predicat, într-o astfel de propoziþie apare ºi un al treilea
element, anume copula „este“ sau „sunt“, prin intermediul
cãreia se face predicaþia. Predicaþia se poate realiza însã ºi
fãrã ajutorul copulei, de exemplu în propoziþia: „Toate mami-
ferele nasc pui vii“. DICÞIONAR
Sã revenim însã la exemplul de propoziþie dat mai sus ºi
sã observãm cã acesteia îi lipseºte totuºi un element foarte pred ic at lo gi c:
important, ºi anume un înþeles clar ºi univoc. Prin „Merele sunt
gustoase“ (1) putem înþelege fie „Toate merele sunt gustoase“ • în propoziþii cate-
(1’), fie „Unele mere sunt gustoase“ (1’’). Cele douã formulãri gorice, termenul care
au sensuri diferite, iar pentru ca o propoziþie de predicaþie sã se predicã despre
nu lase loc unor astfel de confuzii trebuie sã fie precizat în mod ceva ºi care
se gãseºte
clar ºi distinct cuantificatorul ce-i determinã sensul. Structura dupã
standard a unei propoziþii categorice trebuie de aceea sã con-
co pu lã;
þinã patru elemente: subiect logic, predicat logic, copulã ºi
cuantificator.
su bi ec t lo gi c:
• în propoziþii catego-
rice, termenul despre
Clasificarea propoziþiilor categorice care se predicã ceva
Cuantificatorul unei propoziþii categorice aratã cât de ºi care se gãseºte între
mult din clasa subiectului este inclusã ori este exclusã din cuantificator ºi copulã.
clasa predicatului. Astfel de particule lingvistice ce joacã rol
de cuantificator sunt: toþi/toate, unii/unele, câþiva/câteva,
unul/una, anumiþi/anumite, mai mult de unul/una, nici unul/una,
majoritatea etc. Din punct de vedere logic aceste expresii ale
limbii naturale pot fi reduse la patru situaþii fundamentale,
reprezentând formele standard ale propoziþiilor categorice.
Relaþiile între cei doi termeni de mai înainte („mãr“ ºi „gus-
tos“) vor fi redate prin urmãtoarele propoziþii categorice:
• Toate merele sunt gustoase. (universalã afirmativã)
• Nici un mãr nu este gustos. (universalã negativã)
• Unele mere sunt gustoase. (particularã afirmativã)
• Unele mere nu sunt gustoase. (particularã negativã)
În cele patru „situaþii logice“ de mai sus termenul „mãr“
joacã rolul de subiect, iar termenul „gustos“ pe cel de predicat.
Denumirile din paranteze redau numele sub care acestea sunt
cunoscute în logicã. Trebuie însã adãugat cã pe lângã propoziþii

DICÞIONAR universale („Toþi...“, „Nici un...“) ºi particulare („Unii...“)
putem întâlni ºi propoziþii singulare, introduse prin
co pu lã : cuantificatori de tipul „(numai) unul/una“ sau prin apel la
termeni singulari de tipul „acest mãr roºu“, „câinele nostru“,
• verbul „a fi“ care „Grivei“ etc. Din punct de vedere logic, în contextul logicii
face legãtura între termenilor, aceste propoziþii sunt în genere asimilate celor
subiect ºi predicat în universale, fiind tratate în consecinþã.
propoziþiile categorice; Propoziþiile categorice pot fi deci clasificate în patru tipuri
fundamentale. Încã din evul mediu timpuriu acestora le-au
cu an tif ic at or : fost asociate ca simboluri primele patru vocale ale alfabetului
latin: a, e, i ºi o. Tradiþia mai spune cã acestea au fost dis-
• în logica tradiþio- tribuite celor patru tipuri de propoziþii categorice dupã primele
nalã, operator logic douã vocale ale cuvintelor latine „affirmo“ ºi „nego“. Aceste
prin intermediul cãruia vocale redau deopotrivã calitatea, respectiv faptul de a fi
se precizeazã canti- afirmativã sau negativã, ºi cantitatea unei propoziþii, sau
tatea ºi ca lit ate a un ei caracteristica de a fi universalã ori particularã. Prin combi-
propoziþii categor ice . narea acestora vom obþine tocmai cele patru tipuri de propo-
ziþii categorice standard:
Propoziþii categorice Simbol Cantitate Calitate

Toþi S sunt P SaP universalã afirmativã
Nici un S nu este P SeP universalã negativã
Unii S sunt P SiP particularã afirmativã
Unii S nu sunt P SoP particularã negativã
Cantitatea ºi calitatea sunt douã caracteristici fundamentale

ale propoziþiilor, care influenþeazã distribuirea termenilor, o
caracteristicã importantã a termenilor subiect ºi predicat. Vom
spune cã un termen este distribuit dacã propoziþia în care apare
ia în considerare întreaga extensiune a termenului în cauzã; în
caz contrar vom spune cã acesta este nedistribuit. Cu alte cu-
vinte, un termen este distribuit când propoziþia categoricã pre-
cizeazã întreaga clasã de obiecte pe care acesta o denotã, adicã
dacã propoziþia atribuie o proprietate tuturor elementelor sale.
Sã luãm pe rând toate cele patru tipuri de propoziþii ºi sã
vedem dacã subiectul ºi predicatul acestora sunt distribuite sau
nu. Vom nota prin S ºi P mulþimile de obiecte denotate de su-
biect, respectiv de predicat, ºi-i vom asocia fiecãreia diagrama
Euler corespunzãtoare.
P
• În cazul universalei afirmative (a) se afirmã cã „Toþi S
sunt P“, ceea ce înseamnã cã orice element din S este de ase-
S menea element al lui P, sau toþi membrii clasei S au proprie-
tatea de a fi ºi membri ai clasei P, fapt pentru care putem
SaP spune cã în acest caz subiectul este distribuit. Nu acelaºi lucru
se întâmplã cu predicatul. Atenþie, din faptul cã toate elemen-
tele clasei S se regãsesc printre elementele clasei P putem
deduce cã unele elemente ale lui P sunt ºi elemente ale lui S,
însã acest lucru nu reprezintã o proprietate a tuturor elemen-
telor lui P, aºa cum am fi avut nevoie pentru a spune cã predi-
catul este distribuit. Prin urmare în cazul universalei afirmative
doar subiectul este distribuit, în vreme ce predicatul rãmâne
nedistribuit.
• Sã considerãm cazul universalei negative (e), în care se
spune cã „Nici un S nu este P“. Aceasta înseamnã cã nici un
element al lui S nu este ºi element al lui P, ceea ce atrage S P
dupã sine ºi faptul cã nici un element al lui P nu este element
al lui S, deci intersecþia lor este mulþimea vidã. În acest caz
putem afirma ceva atât despre toate obiectele denotate de SeP
subiect, în raport cu predicatul, cât ºi despre toate obiectele
denotate de predicat, în raport cu subiectul. Prin urmare în
cazul universalei negative atât predicatul, cât ºi subiectul sunt
distribuiþi.
• Fie acum cazul particularei pozitive (i), „Unii S sunt P“.
Aceasta ne spune cã existã cel puþin un element al lui S care
aparþine ºi lui P, fapt din care deducem cã cele douã mulþimi S P
au în comun cel puþin un element, deci ºi cel puþin un element
al lui P este element al mulþimii S. Este evident cã în acest
caz nu vom putea deduce nimic în legãturã cu toate elementele Si P
lui S sau ale lui P. Prin urmare, în cazul particularei afirmative
nici subiectul, nici predicatul nu sunt distribuiþi.
• În ultimul caz, cel al particularei negative (o), se spune
cã „Unii S nu sunt P“, adicã existã cel puþin un element al mul-
þimii S care nu aparþine ºi mulþimii P. Astfel, nu vom putea S P
afirma nimic despre toþi membrii lui S în raport cu P, drept
pentru care subiectul este nedistribuit. În ceea ce priveºte pre-
dicatul, lucrurile stau însã altfel. Prin faptul cã acest element SoP
al lui S nu este în P, putem spune cã toatã mulþimea P este sepa-
ratã de acest element, deci cã toate elementele sale au proprie-
tatea de a fi diferite de unul (sau mai multe) din elementele
lui S. Prin urmare în cazul particularei negative predicatul va
fi distribuit.
Putem sintetiza totul cu ajutorul urmãtorului tabel, în care
„+“ înseamnã distribuit, iar „_“ înseamnã nedistribuit:
a e i o
subiectul + + _ _
predicatul _ + _ +
Din tabel reiese cã subiectul este distribuit în universale,

iar predicatul în negative.
Distributivitatea termenilor, aºa cum vom vedea, constituie

o proprietate fundamentalã, mai ales în cazul inferenþelor me-
diate ale propoziþiilor categorice, ºi anume în cazul silogismului.
Una dintre legile care stau la baza inferenþelor este cea a distri-
buirii termenilor: în cazul unei inferenþe, un termen poate apãrea
ca distribuit în concluzie numai dacã este distribuit în cel puþin
una dintre premise.
Raporturi între propoziþii categorice

Cele patru tipuri fundamentale de propoziþii categorice
stau unele faþã de celelalte în diferite raporturi logice. Studiul
acestora se poate sintetiza într-o manierã mnemotehnicã prin
construirea unui pãtrat în ale cãrui vârfuri vom plasa propozi-
þiile categorice studiate mai înainte. Aceastã figurã este cunos-
cutã în logica tradiþionalã drept „pãtratul logic“ sau „pãtratul
lui Boethius“, dupã numele inventatorului acestuia, filozoful
roman Anicius Manlius Severinus Boethius (480—524). Pãtratul
îºi dovedeºte utilitatea prin înfãþiºarea clarã a raporturilor în
care se aflã cele patru tipuri de propoziþii categorice.
SaP contrarietate Se P
e
co
cþi
subalternare
subalternare
nt
di
ra
ra
di
nt
cþ
co
ie
Si P subcontrarietate SoP
Observãm din desen cã între „vârfurile“ sale se stabilesc

patru tipuri de raporturi: contradicþie, contrarietate, subcon-
trarietate ºi subalternare. Sã vedem ce reprezintã aceste rapor-
turi ºi ce se poate deduce din ele.
• Raportul de contradicþie. Douã propoziþii se aflã în raport

de contradicþie dacã nu pot fi împreunã nici false, nici ade-
vãrate; adevãrul uneia dintre ele atrage dupã sine falsitatea
contradictoriei sale, ºi invers. Acesta este cazul raporturilor
dintre SaP ºi SoP ºi dintre SeP ºi SiP. Se observã cã se aflã
în raport de contradicþie propoziþii ce diferã atât din punct de
vedere calitativ, cât ºi cantitativ. Astfel, din adevãrul propoziþiei
„Toate pisicile sunt feline“ putem deduce falsitatea propoziþiei
„Unele pisici nu sunt feline“, dupã cum din falsitatea
propoziþiei „Nici o pasãre nu cântã“ putem deduce adevãrul
contradictoriei acesteia, propoziþia „Unele pãsãri cântã“.
• Raportul de contrarietate. Douã propoziþii se aflã în raport
de contrarietate dacã nu pot fi simultan adevãrate, dar pot fi
simultan false. Acest raport îl regãsim între propoziþiile uni-
versale SaP ºi SeP. Adevãrul uneia dintre acestea implicã fal-
sitatea contrarei sale, însã din faptul cã una dintre ele este falsã
nu putem deduce nimic în legãturã cu cealaltã. Din adevãrul
propoziþiei „Toate pisicile sunt feline“ putem deduce falsitatea
propoziþiei „Nici o pisicã nu este felinã“, însã din falsitatea
propoziþiei „Toate pãsãrile zboarã“ nu putem deduce adevãrul
propoziþiei „Nici o pasãre nu zboarã“. Douã propoziþii contrare
pot fi ambele false: „Toþi oamenii mãnâncã carne“ ºi „Nici
un om nu mãnâncã carne“.
• Raportul de subcontrarietate. Douã propoziþii se aflã în
raport de subcontrarietate dacã nu pot fi simultan false, adicã Kurt Gödel (1906–1978),
cel puþin una dintre ele este adevãratã, posibil chiar ambele. logician american,
Acest raport îl regãsim între propoziþiile particulare SiP ºi SoP. nãscut în Cehoslovacia.
Falsitatea uneia implicã adevãrul subcontrarei sale, dar din A demonstrat o serie
faptul cã una dintre ele este adevãratã nu putem deduce nimic de teoreme, care îi ºi
în legãturã cu cealaltã. Din falsitatea propoziþiei „Unii peºti poartã numele, cu
cântã“, putem deduce adevãrul subcontrarei sale „Unii peºti importante repercusiuni
nu cântã“, însã din adevãrul propoziþiei „Unele maºini nu au în logica matematicã.
patru roþi“ nu putem deduce falsitatea propoziþiei „Unele maºini
au patru roþi“. Un caz în care ambele sunt simultan adevãrate
este de exemplu „Unele pãsãri zboarã“ ºi „Unele pãsãri nu
zboarã“.
• Raportul de subalternare. Acest raport apare în cazul
propoziþiilor de aceeaºi calitate, deci atât între SaP ºi SiP, cât
ºi între SeP ºi SoP. În aceste cazuri, din adevãrul universalei
putem deduce adevãrul particularei, iar din falsitatea parti-
cularei putem deduce falsitatea universalei, însã din falsitatea
universalei nu decurge nimic cu privire la particularã, iar din
adevãrul particularei nu decurge nimic legat de universalã.
Astfel, din adevãrul universalei afirmative „Toate mamiferele
au inimã“ putem deduce ca fiind adevãratã ºi particulara afir-
mativã corespunzãtoare acesteia, „Unele mamifere au inimã“.
Invers, din adevãrul unei particulare afirmative de tipul „Unele
mamifere au copite“ nu putem deduce ca fiind adevãratã uni-
versala afirmativã corespunzãtoare acesteia, „Toate mamiferele
au copite“.
În concluzie putem sistematiza rezultatele sub forma unui
tabel, în care, cunoscând valoarea de adevãr a propoziþiei cate-
gorice din prima coloanã, putem vedea ce alte valori de adevãr
ale propoziþiilor corespunzãtoare acesteia putem cunoaºte în
urma raporturilor prezentate mai sus. În cazul în care apare
semnul „xxx“, înseamnã cã nu putem deduce nimic cu certi-
tudine privitor la valoarea de adevãr a acelei propoziþii.
SaP: adevãratã SeP: falsã SiP: adevãratã SoP: falsã

SaP: falsã SeP: xxx SiP: xxx SoP: adevãratã
SeP: adevãratã SaP: falsã SiP: falsã SoP: adevãratã
SeP: falsã SaP: xxx SiP: adevãratã SoP: xxx
SiP: adevãratã SaP: xxx SeP: falsã SoP: xxx
SiP: falsã SaP: falsã SeP: adevãratã SoP: adevãratã
SoP: adevãratã SaP: falsã SeP: xxx SiP: xxx
SoP: falsã SaP: adevãratã SeP: falsã SiP: adevãratã
Trebuie sã spunem cã pãtratul lui Boethius nu ne este de

folos în cazul propoziþiilor care afirmã existenþa unor entitãþi
ce nu existã în mod real. Cazuri exemplare sunt constituite de
termeni a cãror referinþã este reprezentatã de diferite animale
mitologice: centauri, sirene, unicorni etc. De exemplu, fie
propoziþia „Toþi centaurii au trup de cal“. Cum centaurii nu
au existenþã realã, înseamnã cã propoziþia în cauzã este falsã.
În virtutea relaþiei de contradicþie, aceasta ne îndreptãþeºte sã
afirmãm drept adevãratã particulara negativã corespunzãtoare,
respectiv „Unii centauri nu au trup de cal“. Dar aceastã ultimã
propoziþie afirmã existenþa a cel puþin un centaur, fapt ce
contrazice realitatea. Dacã totuºi am considera universala
afirmativã „Toþi centaurii au trup de cal“ ca fiind adevãratã,
în sensul în care exprimã o definiþie nominalã, atunci prin
relaþia de subalternare deducem ºi adevãrul propoziþiei „Unii
centauri au trup de cal“. Din nou însã se deduce existenþa a
cel puþin un centaur, ceea ce contrazice realitatea.
Inferenþe imediate cu propoziþiile categorice
Am vãzut în ce raporturi logice se aflã cele patru propoziþii

categorice fundamentale ºi ce putem deduce în legãturã cu
valoarea de adevãr a celorlalte propoziþii în cazul în care ºtim
valoarea de adevãr a uneia. Acum vom merge mai departe în
aceastã direcþie, încercând sã vedem ce putem deduce dintr-o
propoziþie categoricã dacã schimbãm fie locul termenilor, fie
cantitatea sau calitatea sa. Raþionamentele în care avem o pre-
misã ºi o concluzie poartã numele de inferenþe imediate. O
condiþie fundamentalã a validitãþii acestora este respectarea
legii distribuirii termenilor: un termen poate apãrea distribuit
în concluzie numai dacã este distribuit ºi în premisã.
• Conversiunea este operaþia logicã prin care dintr-o propo-
ziþie categoricã se obþine o altã propoziþie categoricã în care
subiectul propoziþiei iniþiale devine predicatul ei, iar predicatul
propoziþiei iniþiale devine subiectul ei. Cu alte cuvinte, prin in-
versarea rolurilor termenilor, dacã premisa este de forma S—P,
concluzia, denumitã ºi „conversa“ premisei, este de forma P—S.
Aceastã operaþie pãstreazã neschimbatã calitatea judecãþilor.
Aplicând aceastã operaþie, observãm cã sunt valide urmãtoarele
conversiuni: c PeS
SeP →
c PiS
SiP →
Trebuie remarcat cã putem avea ºi SaP → c PiS, inferenþã
care se mai numeºte ºi „conversiune prin limitare“ sau „con-
versiune prin accident“, tocmai pentru a sublinia cã în acest
caz nu mai avem o echivalenþã logicã, ci doar o trecere unidi-
recþionalã de la premisã la concluzie. Dacã prin conversiunea
conversei se ajunge la propoziþia iniþialã, în cazul conversei David Hilbert
prin limitare nu putem aplica dubla conversie pentru a obþine (1862–1943),
din nou propoziþia iniþialã. matematician ºi logician
• Obversiunea este operaþia logicã prin care dintr-o propo- german, nãscut în
ziþie categoricã se obþine o altã propoziþie categoricã, de cali- Königsberg. Contribuþiile
tate opusã, al cãrei predicat este contradictoriul predicatului sale din domeniul
din prima propoziþie. Dacã premisa este de forma S—P, con- geometriei sunt
cluzia, care se mai numeºte ºi „obversa“ premisei, este de considerate drept cele
—
forma S—P, fiind echivalentã cu prima. Obversiunea pãstreazã mai importante de
neschimbatã în concluzie cantitatea propoziþiei—premisã. dupã Euclid.
—
SaP o→ SeP
—
SeP o→ SaP
—
SiP o→ SoP
o —
SoP → SiP
• Contrapoziþia este operaþia logicã prin care dintr-o propo-
ziþie categoricã se obþine o altã propoziþie categoricã, de aceeaºi
calitate, al cãrei predicat este contradictoriul subiectului din
prima propoziþie ºi al cãrei subiect este contradictoriul predica-
tului din prima propoziþie. Astfel, dacã premisa este de forma
S—P, concluzia, ce poartã numele de „contrapusa“ premisei,
— —
este de forma P—S. Aplicând legea distribuirii termenilor,
observãm cã sunt valide doar urmãtoarele contrapoziþii:
— —
SaP → co P
aS
— —
SoP → co P oS
Ca ºi în cazul conversiunii, trebuie spus cã este posibilã ºi
— —
contrapoziþia SeP→PoS, operaþie care se mai numeºte „contra-
poziþie prin limitare“ sau „contrapoziþie prin accident“, pentru
a sublinia cã în acest caz nu mai avem o echivalenþã logicã, ci
doar o trecere unidirecþionalã de la premisã la concluzie. Astfel,
dacã prin contrapoziþia contrapusei vom ajunge la propoziþia
iniþialã, în cazul contrapusei prin limitare nu putem aplica
aceastã dublã contrapoziþie pentru a obþine propoziþia iniþialã.
Trebuie adãugat cã dacã negãm doar predicatul, dupã care

schimbãm rolul termenilor, obþinem o propoziþie de calitate
opusã, numitã contrapusã parþialã.
SaP → PeS
cop —
SoP → PiS
cop —
Avem de asemenea ca validã ºi o contrapusã parþialã prin

limitare:
SeP → PiS
cop —
În concluzie, putem adopta diferite strategii pentru a obþine

o anumitã concluzie a unui raþionament. Important este sã nu
încãlcãm legea distribuirii termenilor ºi sã nu uitãm urmãtoarele:
— prin conversiune se înlocuiesc subiectul ºi predicatul între
ele;
— prin obversiune se schimbã calitatea propoziþiei ºi se
înlocuieºte termenul predicat cu contradictoriul sãu;
— prin contrapoziþie se înlocuieºte subiectul cu contradic-
toriul predicatului ºi predicatul cu contradictoriul subiectului.
Diagramele Venn pentru propoziþiile categorice*
În secolul al XIX-lea logicianul John Venn propunea o

nouã modalitate de reprezentare prin figuri a celor patru tipuri
fundamentale de propoziþii categorice. Aceste figuri se numesc
diagrame Venn, iar metoda sa prin care se testeazã validitatea
unei inferenþe în care apar propoziþii categorice poartã numele
de metoda Venn.
O „diagramã Venn“ este o figurã în care apar douã sau mai
multe cercuri intersectate, astfel încât, luate câte douã, cercurile
figurii respective reprezintã extensiunea celor doi termeni ai
unei propoziþii categorice, respectiv subiectul ºi predicatul. Sã
luãm acum fiecare din cele patru tipuri fundamentale de propo-
ziþii categorice ºi sã vedem cum pot fi acestea reprezentate prin
diagrame Venn. Ideea de bazã a unei astfel de reprezentãri este
cã, având în genere doi termeni ºi un univers de discurs, vor
rezulta patru tipuri de „regiuni“, ºi anume:
—
1. SP, acele elemente care sunt S, dar nu ºi P;
2. SP, acele elemente care sunt atât S, cât ºi P;
—
3. SP, acele elemente care sunt P, dar nu ºi S;
——
4. S P, acele elemente care nu sunt nici S, dar nici P.
Prin reprezentarea intersecþiei a douã cercuri, vom avea
delimitate patru „zone“, pe care le vom identifica prin „regi-
unile“ mai sus menþionate. Haºurarea uneia din zone înseamnã
cã mulþimea denotatã de aceasta este vidã. Dacã o mulþime
are cel puþin un element, o marcãm prin plasarea unui „×“ în
zona respectivã.
Sã revedem acum cu ajutorul diagramelor Venn inferenþele Toþi S sunt P
imediate studiate mai înainte. Din reprezentãrile corespun-
zãtoare ale acestora reiese validitatea inferenþelor în cauzã, – –
SP SP SP
respectiv ce fel de concluzii suntem îndreptãþiþi sã tragem.
Se observã astfel cã primele douã conversiuni sunt valide
–
din punct de vedere logic, în vreme ce ultimele douã sunt SP =0
nevalide.
Se remarcã faptul cã n-am putea totuºi converti nici prin Nici un S nu este P
limitare pe SaP în PiS, informaþia acestei operaþii logice
negãsindu-se în reprezentarea Venn a figurilor în cauzã. În fapt, – –
nici o inferenþã validã prin care se deduce o particularã dintr-o SP SP SP
universalã nu poate fi regãsitã ca validã prin reprezentarea cu
diagrame Venn. Explicaþia este simplã: prin haºurarea unei SP=0
regiuni (cazul universalei) nu putem regãsi vreun „×“ (necesar
pentru recunoaºterea unei particulare). Acest lucru poate fi Unii S sunt P
îndreptat prin ceea ce se cheamã „adoptarea unei supoziþii
existenþiale“. Astfel, din „Toþi S sunt P“ ar rezulta cã existã – –
un element al lui S care este P. În mod asemãnãtor, din „Nici SP SP SP
×
un S nu este P“ rezultã cã existã un element al lui S care nu
este P. Reprezentarea graficã corespunzãtoare se face prin SP ≠0
plasarea unui „×“ rond U în regiunea respectivã. De aceastã
supoziþie existenþialã vom avea nevoie ori de câte ori testãm Unii S nu sunt P
validitatea unei inferenþe cu propoziþii categorice în care premi-
sele sunt doar propoziþii universale, concluzia fiind particularã. ×
– –
De remarcat cã în urma adoptãrii acestei supoziþii raporturile SP SP SP
logice din cadrul pãtratului lui Boethius pot fi puse în evidenþã
–
cu ajutorul diagramelor Venn, fapt care nu putea fi realizat fãrã SP ≠ 0
aceastã supoziþie.
S P S P
×
×
SaP contrarietate Se P
e
co
cþi
subalternare
subalternare
nt
di
ra
tra
di
n
cþ
co
ie
Si P subcontrarietate SoP
×
×
S P S P
De asemenea o inferenþã precum „Toate mamiferele sunt

vertebrate“ → „Unele mamifere nu sunt nevertebrate“ apare,
astfel reprezentatã, drept validã.
–
Toþi S sunt P Unii S nu sunt P
– SP S–P – –
SP SP SP SP
× ×
Conversiunea
– – – – – – – –
SP SP SP SP SP SP SP SP SP SP SP SP
× ×
Nici un S nu este P Unii S sunt P Toþi S sunt P Unii S nu sunt P
– – – – – – – –
×
×
Nici un P nu este S Unii P sunt S Toþi P sunt S Unii P nu sunt S
Diagramele fiind identice, toate cele patru obversiuni vor

exprima inferenþe valide.
Obversiunea
Toþi S sunt P Nici un S nu este P Unii S sunt P Unii S nu sunt P

×
– – – – – – – –
× ×
– – – –
Nici un S nu este P Toþi S sunt P Unii S nu sunt P Unii S sunt P
×
– – – – – – – –
×
Contrapoziþia
– –
Toþi S sunt P Toþi P sunt S
– – – –
SP SP SP SP SP SP
– –
Unii S nu sunt P Unii P nu sunt S
– – – –
SP SP SP SP SP SP
× ×
Sã testãm în continuare validitatea a douã inferenþe cu

ajutorul metodei diagramelor Venn. Fie de exemplu raþiona-
mentul: „Unele automobile nu sunt maºini echipate cu motoare
Diesel, deci este fals cã unele maºini Diesel nu sunt automo-
bile.“ Notãm „automobile“ cu „A“ ºi „maºini echipate cu mo-
toare Diesel“ cu „D“. Raþionamentul poate fi reprezentat în
modul urmãtor:
A D
Unii A nu sunt D ×
A D
Este fals cã „Unii D nu sunt A“
Raþionamentul este nevalid, deoarece diagrama concluziei

nu este implicatã logic de diagrama premisei. Fie acum raþio-
namentul „Cum toate insectele (I) sunt animale nedãunãtoare
—
(D), rezultã cã este fals cã unele animale dãunãtoare sunt
insecte“. Diagramele corespunzãtoare acestui raþionament vor
arãta în felul urmãtor:
I D
Toþi I sunt non-D
I D
Este fals cã unii D sunt I
Premisa afirmã cã toate elementele mulþimii I (clasa insec-

telor) sunt diferite de mulþimea elementelor lui D (clasa anima-
lelor dãunãtoare), fapt pentru care vom haºura intersecþia lor,
reprezentând astfel faptul cã aceasta este vidã. În cazul con-
cluziei, se presupune existenþa unui element comun celor douã
mulþimi („Unii D sunt I“) însã cum aceasta este negatã, vom
haºura ºi de aceastã datã zona de intersecþie. Cum diagrama
concluziei este implicatã de diagrama premisei, argumentul
este valid. Adicã, presupunând premisa adevãratã, concluzia
nu poate fi ºi ea decât adevãratã.
Unele probleme privind traducerea propoziþiilor

limbajului natural în propoziþii categorice
Se cuvine sã observãm cã în cazul unei propoziþii cate-

gorice forma logicã poate diferi de cea gramaticalã. Din punct
de vedere gramatical cuantificatorii logici fac parte din subiect,
în timp ce din punct de vedere logic aceºtia vor fi trataþi în
mod diferit. Asemãnãtor, din punct de vedere gramatical copula
este asimilatã predicatului propoziþiei, în timp ce din perspec-
tivã logicã acestea reprezintã elemente distincte. Tot referitor
la raportul limbaj natural—limbaj formal mai trebuie adãugat
cã limba românã, ca de altfel toate limbile naturale, oferã o
mare varietate de posibilitãþi pentru a exprima un acelaºi gând.
Astfel, expresii predicative de felul: „A iubi înseamnã a suferi“,
„Iubirea este suferinþã“, „Cel ce iubeºte suferã“, „Oricine va
iubi va suferi“, „Nu existã iubire fãrã suferinþã“ etc. se reduc
mai mult sau mai puþin la aceeaºi propoziþie categoricã stan-
dard: „Toþi cei care iubesc sunt oameni care suferã“. Se poate
lesne observa cã oricare dintre aceste propoziþii poate fi
analizatã într-o manierã logicã dupã schema subiect—predicat.
Printr-o asemenea încercare de traducere a unui enunþ din
limba naturalã în limbajul logicii termenilor, se încearcã elimi-
narea ambiguitãþilor ºi neclaritãþilor inerente oricãrei formulãri
dintr-un limbaj natural. Deºi puþine enunþuri dintr-un astfel de
limbaj sunt de gãsit într-una din formele standard ale propo-
ziþiilor categorice, foarte multe pot fi traduse într-o astfel de
formã. Traducerea trebuie sã conserve înþelesul propoziþiei ini-
þiale, modificãrile privind nu atât conþinutul acesteia, cât forma
sa lingvisticã. Important este ca prin traducere sã aparã explicit
cele patru elemente ale unei propoziþii categorice: cuantifica-
torul, termenul subiect, copula ºi termenul predicat. Iatã câteva
probleme:
1) Propoziþiile singulare. Astfel de propoziþii sunt cele care
se referã la o anumitã persoanã, la un anumit loc, la un anumit
lucru etc. Acest tip de propoziþii este în genere asimilat celor
universale, considerându-se cã termenul subiect are ca exten-
siune o mulþime cu un singur element. De exemplu „Aristotel Bertrand Russell
este muritor“ se traduce prin „Toate persoanele identice cu (1872–1970), filozof
Aristotel sunt persoane muritoare“. Deoarece în aceastã situaþie ºi logician britanic
este doar o singurã persoanã, rezultã cã termenul „persoanele care a studiat ºi predat
identice cu Aristotel“ denotã mulþimea care îl are pe Aristotel la Cambridge.
Dupã Russell, „logica
drept unic element.
este tinereþea mate-
2) Absenþa cuantificatorilor. Multe enunþuri din limba natu- maticii, iar matematica
ralã nu au cuantificatori formulaþi în mod explicit. Aceºtia pot vârsta maturã a logicii“.
fi introduºi doar în mãsura în care înþelesul propoziþiei rã-
mâne neschimbat. De exemplu, „Existã tigri la grãdina zoolo-
gicã“ devine „Unii tigri sunt animale de la grãdina zoologicã“,
„Jaguarul este mamifer“ se traduce prin „Toþi jaguarii sunt
mamifere“.
3) Cuantificatori nonstandard. Pe lângã cuantificatorii stan-
dard „toþi“, „nici unul“ ºi „unii“, limba naturalã mai face apel
la o multitudine de alþi cuantori, precum: „mulþi“, „majoritatea“,
„câþiva“, „relativ puþini“, „oricine“ etc. Aceºtia pot fi „standar-
dizaþi“, de exemplu, în felul urmãtor: „Orice persoanã majorã
a împlinit 18 ani“ devine „Toate persoanele majore sunt per-
soane care au împlinit 18 ani“; „Relativ mulþi muncitori au
participat astãzi la grevã“ se traduce prin „Unii muncitori sunt
persoane care au fãcut grevã astãzi“.
4) Enunþuri condiþionale, de tipul „Dacã..., atunci...“. Dacã
antecedentul ºi consecventul unei enunþ condiþional au în vedere
acelaºi lucru, enunþul poate fi tradus într-o propoziþie cate-
goricã standard dacã se referã la aceleaºi obiecte. De exemplu,
„Dacã este o lãcustã, atunci e insectã“ se traduce prin „Toate
lãcustele sunt insecte“; „Dacã un animal are opt picioare, atunci
nu este mamifer“ revine la a spune cã „Nici un animal cu opt
picioare nu este mamifer“.
5) Enunþuri exclusive. Enunþurile în care gãsim expresii
de tipul „doar“, „numai“, „nici unul cu excepþia...“ etc. se
numesc „enunþuri exclusive“. Încercarea de a le traduce în

Nimic nu e propoziþii categorice ne conduce de cele mai multe ori la con-
mai frumos decât fundarea termenului subiect cu cel predicat. Aceste confuzii
adevãrul, pot fi înlãturate dacã vom traduce mai întâi enunþul exclusiv
nici mai adevãrat în unul condiþional, pentru ca apoi sã-i dãm o formã categoricã.
decât frumosul. De exemplu, enunþul „Doar persoanele autorizate au acces la
CARAGIALE cabina pilotului“ revine la a spune cã „Dacã o persoanã are
acces la cabina pilotului, atunci aceasta este o persoanã auto-
rizatã“. Astfel traducerea corectã într-o propoziþie categoricã
va fi: „Toate persoanele care au acces la cabina pilotului sunt
persoane autorizate“. Observãm astfel cã expresii de genul
„numai“, „doar“, plasate la începutul unui enunþ, când acesta
este tradus într-o propoziþie categoricã, implicã inversarea
ordinii termenilor.
6) Enunþuri exceptive. Formulãri de tipul „Toþi cu excepþia
S sunt P“, ori „Toate în afarã de S sunt P“ etc. se numesc
„enunþuri exceptive“. Acestea nu pot fi traduse printr-o singurã
propoziþie categoricã, ci printr-o pereche de astfel de propoziþii.
De exemplu „Toþi cu excepþia profesorilor au intrat în grevã“
se traduce prin conjuncþia de propoziþii categorice „Nici un
profesor nu a intrat în grevã“ ºi „Toþi non-profesorii au intrat
în grevã“. Mai trebuie adãugat cã expresii de tipul „nici unul
cu excepþia“ aparþine enunþurilor exclusive ºi nu celor excep-
tive; „nici unul cu excepþia“ este sinonim cu „doar“ sau cu
„numai“.
E. Silogismul*
Caracterizare generalã
În sens larg, prin silogism se înþelege orice fel de inferenþã

TERMENI-CHEIE cu douã premise ºi o concluzie. În continuare vom analiza doar
silogismul categoric, respectiv acel silogism ale cãrui premise
• silogism ºi concluzie sunt de forma unor propoziþii categorice. Un exem-
plu clasic de silogism categoric este urmãtorul:
• termen mediu
Toþi oamenii sunt muritori (1) OaM
• premisã majorã Toþi grecii sunt oameni (2) GaO
• premisã minorã Toþi grecii sunt muritori (3) GaM
• mod silogistic Observãm cã în propoziþiile categorice ale silogismului de

mai sus apar trei termeni:
• figurã silogisticã a) „oameni“ (O), denumit în silogisticã termen mediu; apare
în ambele premise, dar nu apare în concluzie; termenul mediu
este un termen de legãturã, prin intermediul cãruia se pun în
relaþie ceilalþi doi termeni ai silogismului;
b) „muritori“ (M), denumit termen major; joacã rolul de
predicat al concluziei; premisa care îl conþine se numeºte
premisã majorã;
c) „greci“ (G), denumit termen minor; joacã rolul de subiect
al concluziei; premisa care îl conþine se numeºte premisã
minorã.
Denumirile de „termen mediu“, „termen major“ ºi „termen
minor“ apar deja la cel care a tratat primul despre astfel de
raþionamente categorice, ºi anume la Aristotel, în Analiticile
prime. Ultimii doi termeni mai sunt numiþi ºi termeni extremi.
Silogismul este acea inferenþã în care din douã

propoziþii categorice care au un termen comun se
deduce drept concluzie o altã propoziþie categoricã,
ai cãrei termeni sunt termenii necomuni ai
premiselor. Info-logic
Silogismul este con-
siderat de Aristotel
Raþionamentele de tipul silogismului se mai numesc ºi infe- „o vorbire prin care,
renþe mediate, spre deosebire de cele „imediate“, în care aveam ceva fiind dat,
doar o premisã ºi o concluzie. Aceastã denumire aratã cã legã- altceva decât datul
tura dintre subiectul ºi predicatul concluziei este „mediatã“ de urmeazã cu necesitate
un al treilea element, respectiv „termenul mediu“. din ceea ce a fost
dat“. Este de remarcat
cã, astfel definit,
Figuri ºi moduri silogistice silogismul reprezintã,
în mod general, toate
Silogismele pot fi de mai multe feluri, fiind în genere cla- inferenþele deductive
sificate dupã „figurã“ ºi „mod“. În funcþie de poziþia terme- valide, nu doar
nilor în premise, se disting patru figuri silogistice: pe cele categorice.
Figura I II III IV
Premisa majorã M–P P–M M–P P–M
Premisa minorã S–M S–M M–S M–S
Concluzia S—P S—P S—P S—P
Dupã cum se vede din tabelul figurilor silogistice, spunem

cã silogismele sunt de:
• figura I, dacã termenul mediu este subiect în majorã ºi
predicat în minorã;
• figura a II-a, dacã termenul mediu este predicat atât în
minorã, cât ºi în majorã;
• figura a III-a, dacã termenul mediu este subiect atât în

minorã, cât ºi în majorã;
• figura a IV-a, dacã termenul mediu este predicat în majorã
ºi subiect în minorã.
În funcþie de calitatea ºi cantitatea premiselor ºi concluziei,
silogismele se împart în mai multe moduri silogistice. De pildã,
spunem cã un silogism este de modul eio dacã majora lui este
o universalã negativã (e), minora este particularã afirmativã (i),
iar concluzia o particularã negativã (o). Dacã în plus vom
spune cã avem un silogism de forma eao-3, vom înþelege prin
acest lucru cã silogismul în cauzã este de figura a III-a ºi de
modul eao. În acest fel putem determina în mod univoc forma
logicã a oricãrui silogism.
Din moment ce propoziþiile categorice sunt de patru feluri,
iar un silogism conþine trei astfel de propoziþii, rezultã cã în
fiecare figurã sunt posibile 64 de moduri silogistice (4 × 4 × 4
= 64). Cum sunt patru figuri diferite, rezultã cã vor exista 256
de forme posibile de silogisme categorice (4 × 64 = 256).
Validitatea silogismelor
Problema fundamentalã a silogisticii este sã determine care

dintre cele 256 de forme silogistice posibile constituie inferenþe
valide. Validitatea unui silogism poate fi în genere testatã în
trei moduri diferite:
DICÞIONAR — prin verificarea respectãrii legilor silogismului;
— prin reducerea la unele moduri valide;
co nd iþi e su fic ie nt ã: — prin metoda diagramelor Venn.
• „A“ este condiþie
suficientã a lui „B“ I. METODA VERIFICÃRII PRIN LEGILE SILOGISMULUI
dacã ºi numai dacã
existenþa lui „A“ Aceastã metodã constã în formularea unor cerinþe pe care
garanteazã prin ea silogismele trebuie sã le satisfacã pentru a putea fi considerate
însãºi existenþa valide. Cerinþele în cauzã vor fi formulate sub forma unor
lui „B“; legi ale silogismului valid, a cãror satisfacere este necesarã ºi
suficientã pentru a garanta validitatea silogismelor în cauzã.
co nd iþi e ne ce sa rã : Un rol aparte în cadrul acestor legi joacã ideea de distribuire
a termenilor.
• „A“ este condiþia
necesarã a lui „B“ Legile silogismului sunt de douã feluri:
dacã ºi numai dacã • legi generale, pe care trebuie sã le satisfacã orice silogism
„B“ nu poate exista valid;
fãrã „A“. • legi speciale, ce caracterizeazã fiecare figurã silogisticã
în parte.
Legile generale ale silogismului sunt:
Legile silogismului
1. Termenul mediu trebuie sã fie distribuit în cel puþin constituie condiþii
una dintre premise. necesare ale
Dacã termenul mediu nu ar fi distribuit în nici una dintre validitãþii acestuia,
premise, atunci fiecare dintre termenii extremi ar fi legat doar reprezentând
cu o parte indeterminatã din extensiunea termenului mediu. totodatã ºi norme
Ar exista în acest caz posibilitatea ca cele douã pãrþi din exten- ale unei
siunea mediului corespondente extremilor sã nu coincidã, me- argumentãri
diul nerealizând o legãturã determinatã între extremi, aºa cum silogistice corecte.
ar fi necesar pentru o inferenþã validã (ar fi posibile situaþii în
care din premise adevãrate sã tragem o concluzie falsã).
2. Dacã un termen este distribuit în concluzie, atunci tre-
buie sã fie distribuit ºi în premisa în care apare.
Aceastã cerinþã reprezintã legea distribuirii termenilor, lege
care vizeazã toate inferenþele cu propoziþii categorice. În caz
contrar, legat de inferenþele mediate, am avea de-a face cu
eroarea extinderii ilicite a unuia dintre termenii extremi.
3. Cel puþin una dintre premise trebuie sã fie afirmativã.
Nu existã silogism valid cu ambele premise negative,
deoarece dacã extensiunea mediului are elemente necomune
cu extensiunile extremilor, sunt posibile mai multe raporturi
între extensiunile celor doi termeni extremi. Ca ºi în cazul
legii 1, înseamnã cã nu se va impune cu necesitate o anumitã
concluzie, deci silogismul ar fi nevalid.
4. Dacã ambele premise sunt afirmative, atunci concluzia
este tot afirmativã.
În cazul în care am avea o concluzie negativã, s-ar deduce
cã existã elemente necomune ale extensiunilor termenilor
extremi. Dar acest lucru nu poate fi dedus din douã premise
afirmative, care ne informeazã despre partea comunã a exten-
siunilor termenilor extremi cu termenul mediu. Din faptul cã
douã mulþimi au fiecare elemente în comun cu o altã mulþime
nu putem trage cu necesitate concluzia cã cele douã mulþimi
au elemente necomune.
5. Dacã una dintre premise este negativã, atunci con-
cluzia este tot negativã.
În cazul în care concluzia ar fi afirmativã, s-ar deduce cã
existã elemente comune ale extensiunilor termenilor extremi.
Dar acest lucru nu poate fi dedus dacã avem o premisã nega-
tivã, cãci în acest caz unul dintre termenii extremi are elemente
necomune cu termenul mediu. Din faptul cã o primã mulþime
are elemente comune cu o a doua ºi cã a doua are elemente
necomune cu o a treia, nu putem trage cu necesitate concluzia
cã prima ºi a treia au elemente comune.
6. Cel puþin o premisã trebuie sã fie universalã.

DICÞIONAR Nu existã silogism valid cu ambele premise particulare,
întrucât în acest caz am încãlca una dintre legile precedente.
mn em ot eh ni cã : Sunt trei cazuri posibile pentru ambele premise particulare:
• dacã ambele premise sunt afirmative, ar rezulta cã terme-
• (din grecescul nul mediu nu ar fi distribuit în nici una dintre premise, încãl-
„mneme“ = memorie) cându-se astfel legea 1;
ansamblu de procedee • dacã ambele premise sunt negative, s-ar încãlca legea 3;
care uºureazã memo- • dacã una dintre premise este afirmativã ºi alta este nega-
rarea ºi reproducerea tivã, vom avea doar un singur termen distribuit în premise,
unor cunoºtinþe. care, în virtutea legii 1, trebuie sã fie termenul mediu; dar con-
form legii 5, concluzia va fi negativã, deci termenul major este
Info-logic în ea distribuit, ceea ce ar încãlca legea 2.
Denumirile mne- 7. Dacã o premisã este particularã, atunci concluzia este
motehnice ale modu- tot particularã.
rilor valide indicã Conform legii 6, am avea o premisã universalã ºi una parti-
prin intermediul cularã. Sã presupunem cã avem concluzia universalã. Sunt
consoanelor ce apar trei cazuri posibile din punct de vedere al calitãþii premiselor:
în ele cum ºi la ce • dacã ambele premise ar fi negative, s-ar încãlca legea 3;
mod perfect se reduce
• dacã ambele premise ar fi afirmative, conform legii 4,
respectivul mod.
atunci concluzia ar fi universalã afirmativã, deci minorul este
Astfel, consoana
iniþialã a unui mod distribuit. Dar cum ambele premise sunt premise afirmative,
indicã modul la care dintre care una este particularã, rezultã cã doar un termen este
se reduce, fiind distribuit, respectiv termenul mediu, pentru a nu încãlca legea 1.
aceeaºi ca a modului Se încalcã însã legea 2, întrucât minorul este distribuit în con-
perfect. De exemplu, cluzie, dar nu ºi în premisã. Rezultã cã presupoziþia este falsã;
Baroco, Bocardo ºi • dacã una dintre premise este negativã ºi alta afirmativã,
Bramantip se reduc la atunci în premise vom avea doi termeni distribuiþi. Unul, con-
Barbara. De asemenea form legii 1, este chiar termenul mediu. Conform legii 5, con-
consoana „s“ indicã cluzia va fi negativã, în cazul nostru chiar universal negativã.
faptul cã trebuie con- Dar într-o astfel de concluzie vor fi distribuiþi atât minorul cât
vertitã simplu propo- ºi majorul, încãlcându-se astfel legea 2. Rezultã cã presupo-
ziþia desemnatã de ziþia este falsã. Prin urmare în nici un caz concluzia nu poate
vocala pe care aceasta fi universalã.
o urmeazã, dupã cum
consoana „p“ indicã o Dacã luãm în considerare aºezarea termenilor în fiecare
conversiune prin figurã în parte, vom avea ºi câteva condiþii de validitate speci-
accident. Consoana fice fiecãrei figuri silogistice (vezi exerciþiul E 2).
„m“ indicã schimbarea În urma verificãrii respectãrii acestor legi, putem selecta
(„mutarea“) locurilor silogismele valide, care sunt în numãr de doar 24, respectiv câte
celor douã premise, 6 în fiecare figurã. În continuare vom prezenta aceste silogisme
iar „c“ din interiorul valide, amintind denumirea lor latinã, utilizatã în logica medie-
numelor aratã cã valã mai ales din raþiuni mnemotehnice. Cum vom vedea în
este nevoie de o cazul urmãtoarei metode de testare a validitãþii, unele dintre
reducere indirectã.
consoanele folosite în aceste denumiri reprezintã indicii utile
pentru reducerea unora la alte forme silogistice valide:
Figura I II III IV
Moduri Barbara Cesare Disamis Camenes
principale Celarent Camestres Datisi Dimaris
Darii Festino Bocardo Fresison
Ferio Baroco Ferison Fesapo
Darapti Bramantip
Felapton
Moduri Barbari Camestrop Camenop

subalterne Celaront Cesaro
În aceste denumiri silogistice vocalele reprezintã tocmai

modul silogismului respectiv. De exemplu, Cesare desemneazã
silogismul de forma eae-2, iar Fesapo pe cel de forma eao-4.
II. METODA REDUCERII LA MODURI VALIDE
Aceastã metodã (de sorginte aristotelicã) presupune ca

bazã de plecare un numãr mic de scheme silogistice acceptate
drept valide în mod evident, validitatea celorlalte silogisme
fiind dedusã din acestea. Silogismele asumate ca valide sunt
silogismele figurii I, care au fost considerate de Aristotel
moduri „perfecte“, în virtutea unor caracteristici mai speciale
în raport cu celelalte moduri. Într-adevãr, în figura I:
• termenii extremi au acelaºi rol logic, atât în premise, cât
ºi în concluzie;
• sunt posibile concluzii de toate cele patru tipuri; DICÞIONAR
• numai aici pot fi valide silogismele de modul aaa.
Reducerea celorlalte moduri la cele perfecte se poate realiza mo d su ba lte rn :
în douã feluri distincte:
• mod silogistic valid,
a) Metoda reducerii directe. Pentru a arãta cã un silogism cu premise universale
este valid, îl vom raporta la un mod perfect al figurii I. Dacã, ºi concluzie particu-
aplicând conversiunea sau schimbarea rolului termenilor ex- larã, prezent într-o fi-
tremi, vom obþine cã: a) din premisele modului „imperfect“ gurã în care apare un
se deduc logic premisele modului perfect ºi b) concluziile
mod valid cu aceleaºi
celor douã moduri sunt fie identice, fie din concluzia modului
perfect se deduce concluzia celui imperfect, atunci vom putea premise, dar cu
spune cã am „redus“ silogismul în cauzã la unul perfect, deci concluzie universalã;
cã este valid.
Fie, de exemplu, modul Disamis (iai-3). Schema logicã mo d pr in ci pa l:
ce îi corespunde este:
MiP
• mod silogistic valid
MaS ca re nu e subaltern.
SiP
O posibilitate de a aduce termenul mediu în poziþia carac-

teristicã figurii I ar fi convertirea minorei, dar în acest caz
am obþine din ea SiM, din care împreunã cu MiP nu am putea
obþine nimic, ambele fiind particulare. Mai rãmâne posibilitatea
sã convertim majora, obþinând astfel PiM. Avem astfel:
PiM
MaS
SiP
Prin inversarea premiselor ºi, respectiv, a rolului termenilor
extremi în concluzie (operaþie care este corectã, deoarece
particulara afirmativã se converteºte) obþinem un mod din
figura I în care în concluzie S este enunþat despre P:
MaS
PiM
PiS
Convertind concluzia acestui silogism, vom obþine o con-
Info-logic
cluzie echivalentã din punct de vedere logic, respectiv SiP,
În argumentare rezultând chiar un mod „perfect“, respectiv Darii (aii-1).
putem întâlni uneori
unele forme speciale Apare însã acum întrebarea legitimã: cum vom putea sã
de raþionamente reducem moduri precum Baroco (aoo-2) sau Bocardo (oao-3),
silogistice: dacã propoziþiile particulare negative (o) nu se convertesc?
• Polisilogismul repre- Ne-ar rãmâne sã convertim premisa universal-afirmativã (a).
zintã un raþionament Am obþine însã douã premise particulare, din care nu putem
a cãrui schemã infe- sã tragem nici o concluzie. În aceste cazuri nu vom putea aplica
renþialã corespunde metoda reducerii directe, drept pentru care vom face apel la
unui ºir de silogisme o altã metodã, ºi anume la:
(categorice), în care
concluzia unui b) Metoda reducerii indirecte (reducerea la absurd). Aceasta
silogism constituie decurge astfel: presupunem cã silogismul în cauzã este nevalid,
una dintre premisele dupã care, prin intermediul unor relaþii ºi procedee logice, arã-
silogismului urmãtor. tãm cã se ajunge la o contradicþie, drept pentru care ipoteza
• Entimema este acel iniþialã trebuie respinsã ca fiind falsã. Dacã presupunerea ini-
raþionament a cãrui þialã este falsã, rezultã cã negaþia ei aste adevãratã, deci cã silo-
schemã inferenþialã gismul în cauzã este valid.
corespunde unui Sã luãm ca exemplu modul Bocardo. Presupunem deci cã
silogism (categoric), acest mod este nevalid, ceea ce înseamnã cã premisele sale,
din care lipseºte respectiv MoP ºi MaS, sunt adevãrate, iar concluzia, SoP,
fie o premisã, este falsã. Din falsitatea concluziei, în virtutea raportului de
fie chiar concluzia. contradicþie logicã, vom deduce cã SaP este adevãratã. Din
• Soritul reprezintã presupoziþia iniþialã rezultã cã pot fi adevãrate împreunã MoP,
o formã de polisi- MaS ºi SaP. Din ultimele douã, considerând pe „S“ termen
logism entimematic, mediu ºi pe SaP premisã majorã, vom obþine, cu ajutorul
adicã un polisilogism modului perfect Barbara (aaa-1), cã MaP este de asemenea
ale cãrui concluzii adevãratã. În concluzie avem ca adevãrate atât pe MoP, cât
intermediare lipsesc. ºi pe MaP, fapt ce reprezintã o contradicþie logicã. Prin urmare
presupoziþia iniþialã este falsã, deci modul oao-3 este valid.
III. METODA DIAGRAMELOR VENN
Aceastã metodã a fost prezentatã în cadrul verificãrii validi-

tãþii inferenþelor imediate. În cazul inferenþelor mediate, res-
pectiv al silogismului, modul de aplicare a acesteia este identic.
Vom spune cã un silogism este valid dacã în urma reprezen-
tãrii premiselor regãsim reprezentatã pe diagramã ºi concluzia.
În caz contrar, silogismul este nevalid.
Reamintim cã haºurarea unei regiuni din diagramã repre-
zintã faptul cã mulþimea corespunzãtoare regiunii este vidã,
iar plasarea unui „×“ în cadrul unei regiuni simbolizeazã cã
respectiva mulþime nu este vidã. Vom lua în continuare câteva
silogisme, de diferite figuri ºi moduri, le vom da schema infe-
renþialã, dupã care le vom construi diagramele Venn cores-
punzãtoare. M P
1. eae-2 Nici un P nu este M
Toþi S sunt M
Nici un S nu este P
S
Concluzia afirmã cã regiunea de intersecþie a lui S cu P este
vidã, ceea ce se regãseºte reprezentat pe diagramã; silogismul
este deci valid.
M P
2. eae-3 Nici un M nu este P
Toþi M sunt S
Nici un S nu este P
S
ªi în acest caz concluzia afirmã cã regiunea de intersecþie
a lui S cu P este vidã, fapt ce nu apare decât parþial reprezentat
pe diagramã; silogismul este deci nevalid.
Precizãm cã în cazul în care silogismul are o premisã
particularã, reprezentarea lui cu ajutorul diagramelor Venn
începe cu premisa universalã. Apoi, dacã „×“-ul trebuie plasat
într-o regiune care constã din douã domenii, dintre care nici
unul nu a fost haºurat, îl vom plasa chiar pe linia ce desparte
cele douã domenii.
M 1 P
3. iai-1 Unii M sunt P ×
Toþi S sunt M 2
Unii S sunt P
S
Cu toate cã am reprezentat mai întâi premisa minorã, care
este singura premisã universalã a silogismului în cauzã, rãmân
douã regiuni (notate cu 1 ºi 2 pe desen) unde putem sã plasãm
„×“-ul corespunzãtor reprezentãrii premisei majore. În acest
caz vom plasa „×“-ul pe linia dintre cele douã regiuni, fiind
posibil sã aparã în oricare dintre acestea. Concluzia ne spune
cã existã un „×“ în zona de intersecþie a lui S cu P. Repre-

zentarea redã acest lucru drept posibil, însã nu putem spune
cu necesitate cã lucrurile stau aºa. În acest caz silogismul este
nevalid.
Trebuie precizat cã modurile cu premise universale ºi con-
cluzie particularã nu apar drept valide prin metoda Venn.
Acest fapt se explicã foarte simplu, deoarece prin haºurarea
corespunzãtoare reprezentãrii celor douã premise universale
nu avem cum sã obþinem un „×“. În aceste cazuri este nevoie
în plus de presupoziþia cã extensiunea este nevidã (vezi tabelul
cu modurile corespunzãtoare valide), reprezentatã prin plasarea
unui „×“ rond (U) în regiunea corespunzãtoare. Situaþia este
similarã cu cea a aplicãrii metodei Venn de testare a validitãþii
unei inferenþe imediate în cazul trecerii de la o universalã la
o particularã.
M P
4. eao-3 Nici un M nu este P
U Toþi M sunt S
Unii S nu sunt P
S Vom plasa „×“-ul rond în regiunea nehaºuratã a lui M,
admiþând astfel presupoziþia cã existã cel puþin un element în
extensiunea lui M. Acest lucru ne ajutã sã spunem cã silogis-
mul este valid, întrucât concluzia se regãseºte reprezentatã în
diagrama corespunzãtoare. Se poate uºor observa cã fãrã pre-
supoziþia existenþialã silogismul ar fi reprezentat drept nevalid
în diagrama Venn corespunzãtoare.
Rolul figurilor silogistice în argumentare
În funcþie de particularitãþile fiecãrei figuri silogistice, aces-

tea prezintã anumite roluri caracteristice în argumentare.
— În figura I majora este întotdeauna universalã, iar rolul
specific unei universale este sã formuleze regularitãþi, fapt
pentru care aceastã figurã poate fi caracterizatã ca fiind cu
precãdere „demonstrativã“. Modurile acestei figuri (toate
„perfecte“) sunt poate cele mai întâlnite în argumentare, tocmai
datoritã evidenþei validitãþii acestora. Mai trebuie spus cã aceasta
este singura figurã în care se poate obþine o concluzie univer-
salã afirmativã SaP, prin subsumarea lui S unei specii M a
genului P.
— Datoritã faptului cã în figura a II-a toate concluziile sunt
negative, aceastã figurã poate fi caracterizatã drept o figurã
„de respingere“ a unui caz. Cum majora este întotdeauna uni-
versalã, argumentarea se desfãºoarã în cazul acestei figuri dupã
schema: regularitate—negarea rezultatului—respingerea cazului.
Prezentaþi clasei rezultatele grupei voastre

E xerciþii ºi a ctivitãþi ºi susþineþi-vã punctele de vedere cu argu-
mente.
2. Lucraþi pe perechi ºi rezolvaþi urmãtoa-

A rele sarcini:
• Construiþi definiþii enumerative pentru
1. Formaþi grupe de câte patru elevi ºi urmãtorii termeni: continent, punct cardinal,
stabiliþi care dintre urmãtoarele expresii sunt picturã, metal, felinã.
definiþii corecte ºi care nu: • Construiþi definiþii prin gen proxim ºi
• Incorect este ceea ce nu este corect. diferenþã specificã pentru urmãtorii termeni:
• Oamenii sunt animale bipede fãrã pene. vãduv, avion, hexagon, ciocan, lapte. Com-
• Muzica este matematica sentimentului. paraþi în clasã definiþiile obþinute ºi stabiliþi
• Prin crimã se înþelege uciderea intenþio- care sunt cele mai bune.
natã a unei fiinþe umane. • Definiþi în mod alternativ, atât inten-
• „Ocean“ se referã la Atlantic, Indian, sional, cât ºi extensional, urmãtorii termeni:
Pacific ºi Arctic. triunghi, pasãre, culoare, carte, tablã.
• O reginã este o femeie care conduce. • Construiþi definiþii operaþionale pentru
• „Poligam“ înseamnã cãsãtorit de mai urmãtorii termeni: fluorescent, alcalin, schi-
multe ori. zofrenic.
• „Neofit“ înseamnã începãtor.
• Cireºul este acel pom care produce cireºe. 3. Formaþi grupe de câte patru elevi ºi daþi
• „Faþadã“ înseamnã faþã. exemple de formulãri în care:
• „Opac“ înseamnã lipsit de transparenþã • cuvinte ale limbii române pot fi carac-
sau care reflectã lumina solarã. terizate drept vagi;
• Copac este ceva precum bradul, arþarul, • cuvinte ale limbii române pot fi carac-
stejarul, salcia sau salcâmul. terizate drept ambigue.
• Triunghi înseamnã: 5 Arãtaþi clasei de ce le-aþi ales ºi cum tre-
• „Camion“ reprezintã o maºinã mai mare buie lucrat cu ele.
folositã la transportul mãrfurilor.
• Un triunghi este „echilateral“ doar dacã 4. Urmãriþi ziarele timp de o sãptãmânã ºi
are toate laturile egale. încercaþi sã gãsiþi exemple de definiþii per-
• „Compoziþie muzicalã“ reprezintã ceva suasive. Precizaþi ce ar trebui schimbat pentru
de genul unei tocate, simfonii, sonate ori al ca acestea sã devinã obiective.
unui concert.
• € reprezintã un animal raþional. 5. Urmãrindu-vã activitatea de învãþare,
• Desert este ceva de genul: îngheþatã, plã- reþineþi din conþinuturile altor discipline exem-
cintã, dulceaþã, fructe, prãjiturã. ple de definiþii corecte ºi nu tocmai corecte.
• O substanþã este opacã în cazul în care Arãtaþi în fiecare caz de ce le consideraþi astfel.
nu permite trecerea luminii. Colecþionaþi-le în Dosarul erorilor logice.
• z înseamnã cã fumatul este interzis.
6. Formaþi grupe de câte patru elevi ºi
Discutaþi în grup ºi construiþi un punct de analizaþi urmãtoarele definiþii greºite în
vedere comun pentru urmãtoarele probleme: lumina regulilor de definire învãþate. Pre-
a) Ce reguli încalcã definiþiile care nu cizaþi, în fiecare caz, ce reguli au fost încãl-
sunt corecte? cate. Reformulaþi expresiile în cauzã pentru
b) De ce tip sunt definiþiile care nu sunt a fi definiþii corecte. Prezentaþi clasei rezul-
corecte? tatele obþinute, comparând rãspunsurile date.
a) Logica reprezintã studiul argumentelor, r) oameni: femei, bãrbaþi, copii;
incluzând ºi definiþiile. s) ambarcaþiuni: cu vâsle, cu pânze, cu
b) Vioara este un instrument muzical cu aburi, cu motoare Diesel;
coarde, la care se cântã cu ajutorul unui arcuº. t) oameni: copii, bãtrâni, adolescenþi,
c) O substanþã organicã este o substanþã maturi;
care nu este anorganicã. u) animale: care zboarã, care înoatã, care
d) Vinul este acea bãuturã alcoolicã ce aleargã.
se face din struguri. • Stabiliþi pentru fiecare caz dacã sunt
e) Sculptura reprezintã îndepãrtarea sur- corecte sau nu.
plusului unei bucãþi de marmurã. • În cazul clasificãrilor corecte, precizaþi
f) Raþional este caracteristica principalã de ce tip sunt.
a unei persoane dotate cu raþiune. • În cazul celor incorecte, arãtaþi ce reguli
g) „Sac de dormit“ reprezintã un sac unde au fost încãlcate ºi reformulaþi-le, eliminând
se doarme. erorile de clasificare.
h) Stiloul este un instrument de scris pe • Prezentaþi clasei pe rând rezultatele obþi-
hârtie. nute, rãspunzând întrebãrilor puse de colegi.
i) Semaforul este un dispozitiv pentru aver-
tizarea pietonilor. 2. Lucrând pe perechi, analizaþi urmã-
j) Definiþia este expresia lingvisticã a unei toarele clase de obiecte:
operaþii logice. a) lichid, gaz, plasmã, solid;
b) alb, gri, negru;
c) munte, deal, câmpie;
B d) audio, video;
e) prieten, duºman;
1. Formaþi grupe de câte patru elevi ºi f) sãlbatice, domestice, captive;
alegeþi câte trei dintre clasificãrile urmãtoare: g) implicite, explicite;
a) oameni: africani, americani, asiatici, h) de uscat, de apã;
australieni, europeni, caucazieni; i) sub 5 m, între 5 m ºi 10 m, peste 10 m;
b) primate: urangutani, gorile, oameni, j) subsonice, supersonice.
cimpanzei;
c) matematicã: geometrie, analizã mate- • Stabiliþi pentru fiecare caz în parte dacã
maticã, geometrie analiticã, algebrã; clasificarea este corectã sau nu.
d) reptile: broaºte, ºopârle, ºerpi, crocodili; • Indicaþi pentru fiecare exemplu univer-
e) copac: coroanã, tulpinã, rãdãcini; sul de discurs ºi tipul de clasificare.
f) plante: carnivore, ierbivore; • Prezentaþi clasei punctele voastre de
g) animale: carnivore, omnivore, ierbivore; vedere.
h) familie: pãrinþi, copii, bunici;
i) ºtiinþe: matematicã, fizicã, chimie, bio-
logie, astrologie, astrofizicã, astronomie; C
j) arbori: copaci, pomi;
k) triunghi: dreptunghic, echilateral, isos- 1. Lucrând pe perechi, stabiliþi care din
cel, scalen; urmãtoarele cuvinte sau grupuri de cuvinte
l) animale: terestre, acvatice, amfibii; reprezintã „termeni“ în sens logic: maºinã,
m) feline: pisicã, leu, jaguar, leopard, carte, termen, gen feminin, întru, prepoziþie,
ghepard, râs, tigru, puma; clasã, a se îmbrãca, roºu, Marin Preda, iute,
n) animale: vertebrate, nevertebrate; diafan, noþiune, punct cardinal, împãratul
o) cãrþi: cartonate, necartonate; actual al Chinei.
p) maºini: scumpe, ieftine, acceptabile; Argumentaþi-vã punctele de vedere.
2. Lucraþi individual, precizând din punct b) Unii termeni au intensiunea vidã.

de vedere intensional urmãtorii termeni ºi c) Toate cuvintele au intensiune ºi exten-
numind anumite caracteristici pe care aceºtia siune.
le posedã: car, Venus din Milo, cel mai mare d) Unii termeni au extensiunea vidã.
numãr prim, retor, elev, frumos. e) Pe mãsurã ce creºte intensiunea unui
• Construiþi exemple asemãnãtoare ºi ofe- termen, va creºte ºi extensiunea sa.
riþi-le colegilor spre rezolvare. • Construiþi alte douã asemenea propoziþii
ºi discutaþi-le împreunã cu toatã clasa.
ordonaþi urmãtorii termeni în serii crescã- 5. Precizaþi din punct de vedere exten-
toare din punct de vedere intensional: sional în ce raport se aflã urmãtorii termeni:
a) persoanã, pictor, artist plastic, Leonardo matematician ºi francez, gorilã ºi primate,
da Vinci, pictor italian; student ºi ciclist, soldat ºi ostaº, sus ºi jos,
b) animal, cangur, mamifer, marsupial, canibal ºi antropofag, violet ºi câine, ade-
mamifer australian;
vãrat ºi fals, roºu ºi verde.
c) pãtrat, poligon, figurã geometricã planã,
dreptunghi, paralelogram, figurã geometricã;
• Construiþi, lucrând individual, alte trei
d) conducãtor, împãrat roman, om, împã- exemple.
rat, Traian;
e) animal vertebrat, mamifer, felinã sud- 6. Formaþi grupe de câte patru elevi ºi
americanã, animal, jaguar, felinã, animal alegeþi doi termeni oarecare. Stabiliþi, pentru
carnivor. fiecare, exemple de termeni împreunã cu
• Construiþi serii de termeni ce pot fi ca- care sã ilustreze toate tipurile de raporturi
racterizaþi drept crescãtori sub aspect exten- studiate.
sional ºi discutaþi cu toatã clasa. Prezentaþi colegilor exemplele voastre,
susþinându-vã punctul de vedere.
4. Lucraþi pe perechi, rãspunzând prin Oferiþi, în fiecare caz, detalii referitoare
„adevãrat“ sau „fals“ în cazul urmãtoarelor la universul de discurs în care se stabileºte
afirmaþii: raportul descris de voi.
a) „Licornã“ ºi „inorog“ au aceeaºi ex- Pentru mai multã claritate folosiþi un tabel
tensiune. de tipul urmãtor:
Termenul Raport de Raport de Raport de Raport de Raport de

ales identitate incluziune intersectare contradicþie contrarietate
Comparaþi cu ceilalþi colegi rãspunsurile

D date de voi, argumentându-vã punctul de
vedere.
1. Sã se rezolve urmãtoarele sarcini: a) Omul a ajuns pe Lunã.
• aduceþi fiecare dintre urmãtoarele pro- b) Unele furnici sunt roºii.
poziþii la o formã standard; c) Toþi politicienii mint.
• identificaþi elementele componente ale d) Delfinul este un animal inteligent.
fiecãreia; e) Unele avioane nu pot fi detectate prin
• arãtaþi tipul propoziþiei în cauzã; radar.
• precizaþi dacã termenii subiect ºi pre- f) Unele probleme sunt grele.
dicat sunt distribuiþi sau nu. g) În unele ierni nu a nins.
h) Toate substanþele organice provin din a) Nici o felinã nu latrã.
sãruri minerale. b) Unele feline latrã.
i) Unele insecte sunt foarte greu de ob- c) Toate felinele latrã.
servat. d) Unele feline nu latrã.
j) Existã maºini nefolosite.
2. Formaþi grupe de câte patru elevi ºi alegeþi-vã una dintre urmãtoarele inferenþe:
alegeþi câte douã dintre urmãtoarele aforisme a) Majoritatea persoanelor care cred în
ºi proverbe: OZN-uri nu sunt oameni de ºtiinþã. Astfel,
a) Orice carte are cuprins. este fals cã nici un om de ºtiinþã nu crede în
b) Nu toþi oamenii sãraci sunt ºi leneºi. OZN-uri.
c) Nu tot ce zboarã se mãnâncã. b) Toþi munþii sunt forme de relief, deci
d) O casã fãrã copil este un mormânt. este fals cã toate formele de relief sunt
e) Omul beat e ca un câine turbat. munþi.
f) Este bine ceea ce sfârºeºte cu bine. c) Este fals cã unele vaci sunt sãlbatice,
g) Nu existã pãdure fãrã uscãturi. prin urmare nu toate vacile sunt domestice.
h) Cine munceºte uneori greºeºte. d) Dacã este fals cã nu toate ziarele spun
i) Nimeni nu este perfect. adevãrul, atunci nici un ziar nu spune min-
j) Cei care se iubesc se tachineazã. ciuni.
Stabiliþi pentru fiecare afirmaþie: e) Dacã toate faptele bune ar fi rãsplãtite,
• cum se traduce într-o propoziþie cate- atunci toate faptele rele ar rãmâne nerãs-
goricã; plãtite.
• ce alte propoziþii s-ar mai putea susþine Stabiliþi împreunã:
pe baza ei, presupunând cã este adevãratã; • care este forma standard corectã;
• obversa, conversa ºi contrapusa ei. • ce operaþii cuprinde (obversã, conversã,
Prezentaþi pe rând rãspunsurile voastre, contrapusã);
arãtând cum aþi judecat. • dacã este o inferenþã validã.
Prezentaþi pe rând rezultatele voastre, rãs-
3. Lucrând pe perechi, verificaþi validi- punzând la întrebãrile colegilor.
tatea urmãtoarelor raþionamente:
a) Dacã nici o reptilã nu zboarã, atunci
nici un animal care zboarã nu este reptilã. E
b) Dacã toþi oamenii sãraci sunt leneºi,
atunci toþi oamenii bogaþi sunt harnici. 1. Rãspundeþi individual la urmãtoarele
c) Cum numai unii sportivi sunt medaliaþi, întrebãri, justificându-vã rãspunsul:
atunci numai unii medaliaþi sunt sportivi. a) Dacã ordinea premiselor determinã în
d) Atâta timp cât orice lege este bunã, parte figura silogismului, schimbarea ordinii
atunci ºi orice lucru bun este legal. acestora afecteazã cumva validitatea sa?
e) Dacã unele cristale sunt anorganice, b) Dacã reprezentând premisele unui silo-
atunci unele substanþe organice sunt cristale. gism cu ajutorul diagramelor Venn avem
Verificaþi dacã aþi dat toþi aceleaºi rãs- reprezentatã ºi concluzia acestuia, este silo-
punsuri, arãtând cum aþi judecat. gismul în cauzã valid?
c) De ce tip este premisa minorã a unui
4. Considerând pe rând fiecare dintre silogism valid dacã termenul mediu este
urmãtoarele propoziþii ca fiind adevãratã, apoi predicat în premisa majorã?
falsã, arãtaþi ce puteþi afirma despre valoarea e) Uneori, prin reprezentarea Venn a unei
de adevãr a celorlalte trei propoziþii. Folo- premise particulare a unui silogism, suntem
siþi-vã de pãtratul lui Boethius. nevoiþi sã plasãm un „×“ pe linia ce desparte
douã regiuni. De ce nu se pune câte un „×“ eae-1, eae-2, eae-3, eae-4, eio-1, eio-2,
în fiecare dintre aceste regiuni? eio-3, eio-4, aai-1, aai-2, aai-3 ºi aai-4.
f) Se poate testa validitatea modului Cela- Comparaþi rãspunsurile date ºi corectaþi
rent prin metoda reducerii? eventualele greºeli.
g) Putem avea concluzii universale în
cazul a douã silogisme ce au o premisã co- 5. Formaþi grupe de câte patru elevi ºi
munã, celelalte aflându-se în raport de con- alegeþi unul dintre urmãtoarele silogisme:
tradicþie? Camestres, Ferison, Bramantip, Festino,
Datisi, Camenop, Baroco, Darapti ºi Dimaris.
2. Formaþi grupe de câte patru elevi ºi • Demonstraþi validitatea silogismului ales.
alegeþi una dintre urmãtoarele legi speciale • Prezentaþi pe rând clasei demonstraþiile
ale silogismelor: voastre, comentând-o pe fiecare în parte.
a) Legile figurii I:
Minora trebuie sã fie afirmativã. 6. Formaþi grupe de câte patru elevi ºi
Majora trebuie sã fie universalã. alegeþi unul dintre urmãtoarele silogisme:
b) Legile figurii a II-a: eae-1, eae-2, eae-3, eae-4, aei-1, aeo-1,
O premisã trebuie sã fie negativã. aeo-3, eoo-4, iai-3, eao-2, eao-3, eio-1 ºi aoe-4.
Majora trebuie sã fie universalã. • Testaþi validitatea silogismului ales cu
c) Legile figurii a III-a: ajutorul diagramelor Venn.
Minora trebuie sã fie afirmativã. • Prezentaþi pe rând clasei demonstraþiile
Concluzia trebuie sã fie particularã. voastre, comentând-o pe fiecare în parte.
d) Legile figurii a IV-a:
Dacã majora este afirmativã, atunci 7. Lucrând în perechi, stabiliþi dacã urmã-
minora este universalã. toarele silogisme sunt valide:
Dacã o premisã este negativã, atunci a) Nici un peºte nu zboarã
majora este universalã. Toþi pãstrãvii sunt peºti
Dacã minora este afirmativã, atunci Nici un pãstrãv nu zboarã
concluzia este particularã. b) Nici un pom nu este albastru
• Construiþi o demonstraþie pentru legea Toþi pomii sunt verzi
aleasã, având în vedere respectarea celor Tot ce este verde este ºi albastru
ºapte legi generale ale silogismului valid. c) Unele rachete explodeazã
• Prezentaþi clasei rezolvarea voastrã ºi Toate bombele explodeazã
comparaþi argumentãrile construite. Alegeþi Unele rachete nu sunt bombe
argumentele cele mai clare ºi reþineþi-le în d) Toate manualele sunt folositoare
caiete. Toate manualele sunt cãrþi
• Construiþi un exemplu de respectare ºi Toate cãrþile sunt folositoare
unul de încãlcare a legilor silogismului. e) Nici un paznic nu doarme bine
Cei ce nu dorm bine se îmbolnãvesc
3. Precizaþi ce legi sunt încãlcate în cazul repede
urmãtoarelor silogisme: Unii dintre cei ce se îmbolnãvesc
eoi-1, eeo-2, aio-3, eee-4, aao-1, aoe-2, repede nu sunt paznici
aaa-3, eai-4, aeo-1, ieo-2, ieo-3 ºi eai-4. • Comparaþi rãspunsurile date.
Discutaþi cu colegul de bancã, verificân- • Justificaþi poziþiile singulare.
du-vã argumentarea.
8. Se dau urmãtoarele enunþuri:
4. Verificaþi validitatea urmãtoarelor silo- a) Dacã termenul minor este predicat în
gisme, urmãrind respectarea legilor silogis- premisã, concluzia nu poate fi o propoziþie
mului: universal-afirmativã.
b) Dacã concluzia unui silogism valid este d) {[(p ∨ q) → (r ∨ s)] & [r → (s & t)]
universalã, termenul mediu nu poate fi dis- & [(t ∨ u) → v]} → (p → v)
tribuit decât o datã. e) {[p → (q ∨ r)] & [q → (s ∨ t)] &
c) Nu existã silogism valid cu majorã parti- [r → (u ∨ s)] & [(u ∨ t) → s]}
cular afirmativã ºi minorã universal negativã. → (p → s)
• Sã se arate dacã sunt adevãrate sau nu. • Comparaþi rãspunsurile obþinute, arã-
• Prezentaþi clasei rãspunsurile voastre, tând cum aþi judecat.
comparând punctele de vedere susþinute.
9. Formaþi grupe de câte patru elevi. Se verificaþi validitatea urmãtoarelor argumente:
dau urmãtoarele propoziþii categorice: a) Dacã Dumnezeu nu poate preveni rãul,
a) Nici un mamifer nu se înmulþeºte prin înseamnã cã nu e atotputernic. Iar dacã îl
ouã. poate preveni, însã nu o face, înseamnã cã
b) Toate picturile au autori. nu este pe deplin bun. Or, Dumnezeu e atât
c) Unele feline prind ºoareci. atotputernic, cât ºi pe deplin bun. Prin urmare,
d) Unii politicieni nu sunt oameni de rãul nu existã.
încredere. b) „Viaþa fericitã este, se pare, cea con-
• Sã se construiascã o argumentare silo- formã cu virtutea. Or, conformã cu virtutea
gisticã pentru fiecare dintre ele. este o viaþã ce presupune eforturi serioase ºi
• Prezentaþi clasei rãspunsurile voastre, nu una petrecutã în joc. ªi trebuie sã spunem
analizând corectitudinea lor. cã lucrurile serioase sunt superioare celor ve-
sele ºi amuzante, iar activitatea cea mai seri-
oasã aparþine totdeauna pãrþii celei mai elevate
F din om ºi omului cel mai elevat. Prin urmare,
activitatea a ceea ce este mai elevat este ea
1. Lucrând individual, pe baza tabelelor însãºi superioarã ºi deci cea mai aptã sã aducã
de adevãr, stabiliþi care dintre urmãtoarele fericirea.“ (Aristotel, Etica Nicomahicã)
formule propoziþionale reprezintã legi logice: c) „Douã propoziþii sunt coerente atunci
a) (p → q) → p când ambele pot fi adevãrate, ºi sunt incoe-
b) p → (q → p) rente atunci când una dintre ele trebuie sã fie
c) p → (p → q) falsã. Dar pentru a ºti dacã douã propoziþii
d) ¬p → (q → q) pot fi împreunã adevãrate, trebuie sã cunoaº-
e) (p & ¬p) → q tem unele adevãruri, precum legea contradic-
f) (¬p → p) → p (consequentia mirabilis) þiei. De exemplu, propoziþiile: «Acest pom
g) [p → (q → p)] → q nu este fag» ºi «Acest pom este fag» nu
h) (p → q) → [(p → ¬q) → ¬p] sunt coerente, în virtutea legii contradicþiei.
i) p → [(p → q) → q] Dar dacã am pune însãºi legea contradicþiei
j) ¬p → (p → q) la testul coerenþei, am gãsi cã presupunând-o
falsã totul ar fi incoerent cu orice altceva.
2. Lucrând individual, arãtaþi dacã infe- Prin urmare, legile logicii furnizeazã schele-
renþele corespunzãtoare urmãtoarelor formule tul ori cadrul în care se aplicã testul coerenþei,
sunt valide sau nu: dar ele însele nu pot fi demonstrate prin acest
a) {[(p ∨ q) → (r ∨ s)] & [(r ∨ t) → s]} test.“ (Bertrand Russell, Problemele filozofiei)
→ (p → s) d) „Întrucât Dumnezeu este fiinþa absolut
b) {{(p & q) → [r → (s & t)]} & [(q ∨ u) infinitã, din ale cãrei atribute care exprimã
→ (r & ¬s] & (p → q)}→ ¬p esenþa substanþei nu poate fi negat nici unul,
c) {[(p & q) ∨ (r & s)] & [q → (t & u)] ci existã în mod necesar…, dacã ar exista
& [s → (m & n)]} → (u ∨ n) vreo substanþã în afarã de Dumnezeu ea ar
trebui sã fie explicatã prin vreun atribut al d) Sub aceleaºi condiþii de la punctul c),
lui Dumnezeu; astfel ar exista douã substanþe sã presupunem cã A ºi B fac acum urmã-
cu acelaºi atribut – ceea ce … este absurd; toarele afirmaþii:
prin urmare nu poate sã existe nici o sub- A: „B este valet.“
stanþã în afara lui Dumnezeu ºi deci, de ase- C: „A ºi C sunt de acelaºi tip.“
menea, nici nu poate fi conceputã.“ (Spinoza, Putem determina ce este C? Dacã da, ce
Etica) este acesta, iar dacã nu, de ce nu?
e) „Vedem cã în lume cauzele eficiente e) Fie trei oameni, A, B ºi C, fiecare
se înlãnþuiesc unele de altele; dar nu vedem dintre aceºtia fiind fie cavaler, fie valet, fie
– ºi aceasta este imposibil – ca o cauzã sã normal (normalii spun uneori adevãrul, alteori
fie propria sa cauzã: în acest caz ea ar fi mint). Cei trei sunt cercetaþi în legãturã cu
anterioarã existenþei sale, ceea ce este con- o crimã, ºtiindu-se faptul cã respectiva crimã
tradictoriu. Nu putem pe de altã parte sã ne fusese înfãptuitã doar de unul, ºi anume de
urcãm din cauzã în cauzã, indefinit; cãci singurul cavaler dintre ei. Ceilalþi doi erau
într-o serie progresivã de cauze subordonate, fie valeþi, fie normali. Cei trei inculpaþi fac
prima produce pe cele intermediare ºi cele urmãtoarele afirmaþii:
intermediare produc pe ultima; însã dacã A: „Sunt nevinovat.“
ridicaþi cauza, ridicaþi ºi efectul; deci fãrã B: „Aceastã afirmaþie este adevãratã.“
cauza primã, nu ar exista nici cauze interme- C: „B nu este normal.“
diare, nici cauza ultimã. Dar, dacã s-ar pre- Cine este vinovat?
supune un numãr infinit de cauze eficiente, f) A, aflat pe o insulã ºi care este fie ca-
noi n-am avea cauze prime ºi, în consecinþã, valer, fie valet, face urmãtoarea afirmaþie:
nici un efect ultim, cum nu am avea un ter- A: „Existã o comoarã pe insulã, dacã ºi
men mijlociu, intermediar. Deci trebuie ad- numai dacã sunt cavaler.“
misã o primã cauzã eficientã ºi pe aceasta • Putem determina ce este A?
o numim Dumnezeu.“ (Toma din Aquino, • Putem determina dacã pe insulã existã
Summa Theologiae) o comoarã?
4. Logicianul englez Raymond Smullyan 5. Trei persoane (Ioan, Mihai ºi Sandu)

a formulat câteva probleme cu cavaleri ºi sunt investigate ca suspecte în cazul unui
valeþi, considerând cã în timp ce cavalerii furt. Fiecare declarã:
spun numai adevãrul, valeþii spun numai min- a) Ioan: „Mihai este vinovat, însã Sandu
ciuni. Rezolvaþi problemele succesiv, lucrând este nevinovat.“
pe perechi. Prezentaþi clasei concluziile voas- b) Mihai: „Dacã Ioan este vinovat, atunci
tre, comparând modurile de rezolvare. ºi Sandu este vinovat.“
a) Fie doi oameni, A ºi B, fiecare dintre c) Sandu: „Eu nu sunt vinovat, dar cel
aceºtia fiind sau cavaler, sau valet. A spune: puþin unul dintre ceilalþi este vinovat.“
„Cel puþin unul dintre noi este valet.“ Ce Determinaþi:
sunt A ºi B? • dacã cele trei declaraþii pot fi adevãrate
b) Sub aceleaºi condiþii de la punctul a), împreunã;
sã presupunem cã A va spune acum: „Dacã • dacã nu cumva una dintre cele trei decla-
B este cavaler, atunci eu sunt valet.“ Ce sunt raþii decurge logic din alta;
A ºi B? • care dintre cele trei declaraþii e minci-
c) Fie trei oameni, A, B ºi C. Fiecare noasã, dacã toþi cei trei suspecþi sunt vinovaþi;
dintre aceºtia este fie cavaler, fie valet. A ºi • care dintre cei trei suspecþi este vinovat,
B fac urmãtoarele afirmaþii: dacã toate cele trei declaraþii sunt adevãrate.
A: „Toþi suntem valeþi.“
B: „Doar unul dintre noi este cavaler.“
Ce sunt A, B ºi C?
EvaluareaIV
argumentãrii
A. Raþionamente corecte
În capitolul precedent am studiat mai multe tipuri de raþio-
namente deductive: inferenþe imediate, silogismul, inferenþe TERMENI-CHEIE
valide cu propoziþii compuse etc. Trãsãtura comunã a acestor
inferenþe este cã pot fi caracterizate ca valide sau nevalide. • analogie
• deducþie
Prin validitate înþelegem acea proprietate a unei
inferenþe în virtutea cãreia din premise adevãrate • demonstraþie
este imposibil sã se tragã o concluzie falsã.
• inducþie
Astfel, este corect sã spunem despre un raþionament cã are
proprietatea de a fi valid sau nevalid, dar despre premisele ºi
concluzia unui raþionament nu putem spune cã sunt valide
sau nu, ci cã pot fi adevãrate sau false. În practica argumentãrii
întâlnim însã destul de des ºi raþionamente care nu pot fi carac-
terizate în mod adecvat ca fiind valide sau nevalide, ci, mai
corect, drept probabile sau mai puþin probabile, în funcþie de
gradul de plauzibilitate pe care îl au. Acestea constituie ceea
ce se numeºte clasa raþionamentelor inductive.
Raþionamentul deductiv. Demonstraþia

Vom numi „raþionament deductiv“ acel raþionament care
poate fi caracterizat drept valid sau nevalid. În cazul unui
raþionament deductiv valid este imposibil sã afirmi premisele
ºi sã negi concluzia fãrã sã ajungi la o contradicþie logicã. Sã
ne amintim cã definiþia datã de Aristotel silogismului acoperã
în fond toate inferenþele deductive valide: „Un discurs în care
anumite lucruri fiind enunþate, altceva decât ceea ce s-a enunþat
decurge cu necesitate din cele enunþate.“
84 EVALUAREA ARGUMENTÃRII
Tot Aristotel (în Topica) spunea cã un raþionament repre-

DICÞIONAR zintã o demonstraþie când este obþinut din premise adevãrate
ºi prime (axiome) sau din premise a cãror cunoaºtere derivã
apodictic din premise adevãrate ºi prime. Aºadar prin demonstraþie a
unei propoziþii P, înþelegem un raþionament ale cãrui premise
• termen ce provine sunt adevãrate ºi care are drept concluzie pe P. Ca în cazul
din logica aristotelicã oricãrui raþionament, o demonstraþie este validã dacã ºi infe-
ce indicã modalitatea renþa corespunzãtoare acesteia este validã. În cadrul unui
unei propoziþii. O pro- sistem formal (S), spunem cã demonstraþia unei propoziþii P
poziþie este apodicticã în sistemul S reprezintã un ºir P1... Pn de formule din S, astfel
dacã afirmã ceva încât orice Pi (i între 1 ºi n) este sau axiomã, sau teoremã a
sistemului S. Orice teoremã a fost la rândul ei dedusã mai
cu necesitate; înainte din axiome sau din alte teoreme pe baza regulilor de
consistent inferenþã ale sistemului S, adicã orice teoremã are la rândul
ei o demonstraþie în cadrul sistemului.
• sp un em de sp re o Sã presupunem cã ni se cere sã demonstrãm care este aria
mulþime de propoziþii unui dreptunghi. A demonstra acest lucru înseamnã ca pe baza
cã este consistentã, altor rezultate matematice, cunoscute ca adevãrate, ºi cu aju-
dacã nu ad mi te torul unor reguli de deducþie sã obþinem un raþionament valid
(ce poate apãrea ºi sub forma unui ºir de raþionamente valide)
contradicþii logice
a cãrui concluzie sã fie tocmai teza în cauzã, respectiv cã
între ele, respectiv valoarea ariei în cauzã este a × b, unde a ºi b reprezintã
dacã din acestea nu lungimile laturilor dreptunghiului.
se poate deduce atât Mai întâi vom desena un dreptunghi notat cu ABCD.
o propoziþie, cât Observãm cã aria acestuia este egalã cu suma ariilor a
ºi negaþia acesteia. douã triunghiuri dreptunghice, respectiv cã A(ABCD) =
A(ABC) + A(ACD). Considerãm drept un rezultat deja
demonstrat (teoremã) faptul cã aria unui triunghi dreptunghic
este semiprodusul (lungimii) catetelor, deci vom avea cã
A(ABCD) = 1/2(AB × BC + AD × DC). Din faptul cã ABCD
A B
este dreptunghi deducem cã laturile sale opuse sunt congruente,
deci cã AB ≡ DC = a ºi AD ≡ BC = b. Ca urmare vom avea
A(ABCD) = 1/2(a × b + b × a) = 1/2(2ab) = a × b. Acest
rezultat constituie tocmai teza demonstraþiei, altfel spus,
concluzia pe care am obþinut-o. Fundamentul demonstraþiei
D C îl constituie acele definiþii, axiome ºi teoreme de care ne folo-
sim pe parcursul demonstraþiei. În cazul nostru ar fi definiþia
dreptunghiului, a ariei unui triunghi etc. Dupã cum s-a vãzut,
nu am fãcut apel în mod explicit la vreo axiomã anume, însã,
de exemplu, fãrã respectarea axiomei paralelelor (postulatul
lui Euclid), sistemul nostru nu ar mai fi fost o geometrie eucli-
dianã ºi multe alte lucruri ar fi stat altfel. Vom spune astfel
cã fundamentul oricãrei demonstraþii cuprinde implicit baza
axiomaticã a sistemului în cadrul cãruia se desfãºoarã definiþia.
Un alt element important al unei demonstraþii este procedeul
definiþiei, adicã acele inferenþe valide ce apar în cadrul de-
monstraþiei.
EVALUAREA ARGUMENTÃRII 85
În cazul nostru putem recunoaºte:
• silogisme: Elementele
Aria unui triunghi dreptunghic este semiprodusul (lungimii) demonstraþiei:
ipotenuzelor sale – teza de
ABC este un triunghi dreptunghic demonstrat
Aria lui ABC este semiprodusul (lungimii) catetelor sale – fundamentul
• raþionamente tranzitive de relaþie: demonstraþiei
A(ABC) = 1/2(AB×BC) – procedeul
AB = a demonstraþiei
BC = b – sistemul
demonstrativ
A(ABC) = 1/2 (a×b)
Demonstraþiile deductive sunt de douã tipuri:
• demonstraþii directe, atunci când adevãrul tezei de de-
monstrat este dedus din adevãrul propoziþiilor fundamentului;
• demonstraþii indirecte, atunci când adevãrul tezei este
dedus din falsitatea contradictoriei tezei, care la rândul ei a fost
dedusã din adevãrul propoziþiilor fundamentului; astfel de
demonstraþii fac apel la procedeul reducerii la absurd, ca în
cazul metodei reducerii indirecte, ca mecanism de testare a
validitãþii unui silogism (vezi p. 60).
Orice demonstraþie se desfãºoarã în cadrul unui sistem.
Acesta constituie sistemul demonstrativ în care se deduce teza
ºi cuprinde urmãtoarele elemente: termeni primari (nedefiniþi),
definiþii, axiome ºi reguli de deducþie. În cazul de mai sus sis-
temul demonstrativ este constituit de sistemul axiomatic al
geometriei euclidiene, iar o parte a acestui sistem plus unele
teoreme constituie fundamentul unei demonstraþii particulare
pe care o realizãm.
Regulile de validitate a demonstraþiei:
1. Teza trebuie sã fie o propoziþie formulatã în mod
clar ºi precis.
O tezã vagã sau ambiguã, al cãrei înþeles nu poate fi stabilit
în mod univoc, nu poate fi demonstratã, pentru simplul motiv Pentru ca o
cã nu se poate determina ce trebuie demonstrat. demonstraþie sã fie
2. Teza trebuie sã rãmânã aceeaºi pe tot parcursul validã, trebuie sã
demonstraþiei. satisfacã anumite
Schimbarea tezei pe parcursul demonstraþiei este o eroare reguli. Acestea
logicã destul de frecventã, cunoscutã sub denumirea de sofis- vizeazã toate cele
mul ignoratio elenchi. În urma substituirii tezei, nu aceasta este patru elemente ale
demonstratã, deci demonstraþia în cauzã este nevalidã. demonstraþiei, iar
3. Fundamentul trebuie sã conþinã numai propoziþii încãlcarea unei
adevãrate. reguli atrage dupã
În cazul în care fundamentul conþine cel puþin o propoziþie sine producerea
falsã, înseamnã cã una dintre premisele inferenþei caracteristice de erori logice,
demonstraþiei în cauzã ar fi la rândul ei falsã. În acest caz nu numite ºi sofisme.
am mai putea sã ne pronunþãm cu certitudine asupra valorii
Info-logic de adevãr a tezei, întrucât aceasta poate fi atât falsã, cât ºi ade-
vãratã. Altfel spus, în cazul unei inferenþe valide, din adevãr
„Noi învãþãm sau decurge numai adevãrul, însã din fals decurge orice. În ultimul
prin inducþie, sau caz, demonstraþia ar deveni probabilã, pierzându-se astfel
prin demonstraþie; caracterul apodictic al unei astfel de inferenþe.
cunoaºterea nu poate 4. Fundamentul sã fie raþiune suficientã pentru tezã.
fi dobânditã altfel; Aceastã regulã afirmã cã pentru demonstrarea tezei nu avem
într-adevãr, nevoie de alte elemente în afarã de cele din fundament. Regula
demonstraþia mai spune ºi cã fundamentul trebuie sã poatã fi demonstrabil
porneºte de independent de tezã, adicã nu trebuie sã fie dedus fãcându-se apel
la general, inducþia la teza în cauzã. În cazul în care fundamentul presupune la rân-
de la particular.“ dul sãu adevãrul tezei, va rezulta un cerc vicios al raþionamentului
(Aristotel, în cauzã, eroare logicã ce poartã numele de petitio principii.
Analiticele Secunde) 5. Prin procedeul logic folosit trebuie ca teza sã rezulte
cu necesitate din fundament.
Altfel spus, inferenþele logice folosite în cadrul demonstrãrii
tezei trebuie sã fie valide ºi sã fie recunoscute ca atare în sis-
temul demonstrativ ales.
6. Sistemul demonstrativ trebuie sã fie consistent.
Dacã sistemul demonstrativ ar fi inconsistent am putea sã
deducem atât o propoziþie, cât ºi negaþia acesteia, respectiv atât
teza, cât ºi contradictoria acesteia.
Raþionamentul inductiv. Analogia

Problema cea mai importantã care apare în legãturã cu raþio-
namentele inductive vizeazã temeiurile pentru care concluzia
are un anumit grad de probabilitate. Faptul cã inferarea concluziei
nu este certã, ci comportã un grad mai mic sau mai mare de plau-
zibilitate, poate avea în genere douã cauze:
1. pe de o parte, premisele nu conþin suficiente informaþii
pentru a fundamenta concluzia;
2. pe de altã parte, operaþia logicã efectuatã nu permite
inferarea cu necesitate a concluziei din premise.
În cazul raþionamentului inductiv, numit ºi „amplificator“,
apare ceva nou, adicã se sporeºte cunoaºterea, respectiv se
amplificã experienþa. Prin inducþie, de cele mai multe ori,
D IC ÞIO NA R trecem de la afirmaþiile despre cazuri particulare la o lege sau
un principiu general. Putem spune cã inducþia este caracterizatã
cauzalitate în genere de douã procedee: amplificarea ºi generalizarea.
Un exemplu de inducþie poate fi:
• acea relaþie între Mihai a fost ieri la film & Mihai îmi este prieten
douã evenimente sau George a fost ieri la film & George îmi este prieten
stãri de lucruri care Silvia a fost ieri la film & Silvia îmi este prietenã
constã în determinarea Angela a fost ieri la film & Angela îmi este prietenã
ºi pr od uc ere a un eia Toþi prietenii mei au fost ieri la film
de cãtre ceala ltã . În acest caz, din diverse instanþe particulare am obþinut o
generalizare a unei situaþii. Cum concluzia „spune“ mai mult
decât premisele, avem de-a face ºi cu un proces de amplificare Info-logic
a acestora. De exemplu, dacã spun mai departe cã „Radu îmi
este ºi el prieten“, pot sã deduc pe baza concluziei obþinute • deduco = verb latin
cã a fost ºi el ieri la film, informaþie care nu pare sã fie cu- cu sensul de a trage
prinsã în cadrul premiselor inducþiei de mai sus. În schimb, (în jos), a scoate, a
dacã precizez cã îi consider prieteni doar pe cei patru enumeraþi (con)duce; „deduco
în premise, pot spune cã în acest caz inferenþa este validã. legionis ex hibernis“
înseamnã a scoate
Fundamentele logicii inductive au fost puse de cãtre filo-
legiunile din tabãra
zoful Francis Bacon. Acesta a sistematizat metodele inductive, de iarnã.
pentru prima oarã, în lucrarea sa Novum Organon. În concepþia • induco = verb latin
lui, cercetarea ºtiinþificã trebuie sã cuprindã mai multe ele- cu sensul de a
mente metodologice: colectarea faptelor ºi a observaþiilor, (intro)duce, a aduce;
gruparea ºi clasificarea acestora ºi tragerea unei concluzii ge- „induco exercitum in
nerale prin inducþie. Pentru colectarea faptelor ºi a observaþiilor Macedoniam“
Bacon recomandã utilizarea tabelelor din dreapta: înseamnã a duce
armata în Macedonia.
Þinând cont de aceste tabele ºi de cele patru figuri silogis-
tice, John S. Mill a încercat sã construiascã patru metode
experimentale inductive. Aºa au apãrut cele patru metode • tabula presentiae
experimentale fundamentate pe relaþia de cauzalitate. Acestea (consemnarea
au în concepþia autorului lor ºi o valoare euristicã, ºi una de- cazurilor în care
monstrativã: ne pot ajuta la descoperirea cauzei (respectiv efec- proprietatea apare)
tului) unui fenomen sau la demonstrarea cã o aºa-zisã cauzã • tabula absentiae
(consemnarea
este sau nu cauzã. Se poate spune cã descoperirea ºi explicarea cazurilor în care
cauzelor anumitor fenomene reprezintã obiectivul fundamental proprietatea lipseºte)
al oricãrei cercetãri de tip inductiv. O inducþie de tip ºtiinþific • tabula graduum
încearcã sã obþinã rezultate prin care putem determina con- (consemnarea variaþiei
cluzii de tipul „A este cauza lui a“, unde a reprezintã feno- intensitãþii proprietãþii)
menul supus cercetãrii ºtiinþifice.
I. Metode de cercetare inductivã a relaþiei cauzale dintre

fenomene
1. Metoda concordanþei (adveniente causa, advenit effectus).
Dacã douã sau mai multe circumstanþe ale unui anumit fenomen
au comunã numai o caracteristicã (a) ºi în toate circumstanþele
rãmâne constant un singur parametru (A), aceastã carac-
teristicã, singura ce apare în toate situaþiile în care este studiat
fenomenul, este cauza (sau efectul) menþinerii fenomenului la
acel parametru.
Un exemplu de aplicare a acestei metode îl poate constitui
observaþia cã ori de câte ori plouã avem parte ºi de nori, de ABC… a b c…
unde se poate induce cã norii produc ploaia. Aceasta ar consti- ADE… a d e…
tui o concluzie plauzibilã care în parte este chiar adevãratã. ACE… a c e…
Concluzia nu este certã, pentru cã nu ori de câte ori sunt nori A … a
pe cer se întâmplã ºi sã plouã, ceea ce ne face sã credem cã
norii sunt doar o condiþie necesarã, dar nu ºi suficientã, pentru

producerea ploii.
2. Metoda diferenþei (sublata causa, tollitur effectus). Dacã
o circumstanþã (A) în care un fenomen este prezent ºi o alta
în care este absent au aceleaºi caracteristici, afarã de una (a),
care apare în primul caz ºi dispare în al doilea, atunci aceastã
caracteristicã este cauza (efectul) sau o parte indispensabilã
ABCD … abcd a cauzei fenomenului.
BCD … bcd Un exemplu clasic de aplicare a metodei diferenþei îl consti-
tuie experimentul lui Darwin conform cãruia un lot de trifoi
A … a
înflorit a fost lãsat liber, iar un altul a fost izolat, în sensul cã
albinele nu au avut acces la florile respective. Rezultatul a fost
decisiv: în primul caz au rezultat o mulþime de seminþe, iar în
cel de-al doilea nu s-a obþinut nici una. Se putea astfel lesne
determina cã albinele au un rol hotãrâtor în înmulþirea acestei
plante.
Metoda diferenþei este opusã metodei concordanþei, în sen-
sul cã în primul caz fenomenul variazã doar sub aspectul unui
parametru, pe când în cel de-al doilea un singur parametru este
þinut în mod constant sub observaþie de la un caz la altul.
3. Metoda variaþiilor concomitente (variante causa, variatur
effectus). Dacã prin analiza comparatã a mai multor circumstanþe
ale unui anumit fenomen variazã una dintre caracteristicile
acestuia, c, în funcþie de un anumit parametru C, atunci se con-
chide existenþa unei concordanþe între c ºi C, respectiv a unei
relaþii cauzale. Important în cazul acestei metode este sã se
înregistreze o variaþie simultanã a celor douã, în sensul cã dacã
intensitatea unui element scade, atunci ºi ce-l de-al doilea tre-
buie sã fie înregistrat ca diminuându-se, dupã cum creºterea
A B C1 D E … abc1de valorii parametrului respectiv trebuie sã fie însoþitã în mod co-
A B C2 D E … abc2de respunzãtor de o creºtere a intensitãþii caracteristicii.
A B C3 D E … abc3de Un exemplu de cercetare prin metoda variaþiilor concomi-
tente îl constituie observarea faptului cã în cazul broaºtelor þes-
C … c toase, dacã temperatura incubaþiei ouãlor creºte peste valoarea
temperaturii medii a zonei în care au fost depuse, se vor dez-
volta un numãr mai mare de femele. În schimb, pe mãsurã ce
temperatura incubaþiei scade în raport cu temperatura medie,
creºte numãrul de masculi. Pe baza acestei observaþii se poate
spune cã existã o relaþie cauzalã între temperaturã ºi determi-
narea sexului viitoarei broaºte þestoase, deºi aceastã legãturã
nu este una necesarã, existând ºi alte cauze ce determinã va-
riaþia sexelor.
4. Metoda rãmãºiþelor (manente causa, permanet effectus).
Dacã în cazul unui fenomen li s-a asociat deja majoritãþii para-
metrilor sãi o anumitã caracteristicã printr-o relaþie cauzalã,
atunci restului parametrilor (C) rãmaºi li se vor asocia în mod
cauzal restul de caracteristici (c) rãmase neasociate.
Un exemplu clasic de aplicare a metodei rãmãºiþelor (sau A B C D E … abcde
reziduurilor) este postularea existenþei unei noi planete în A este cauza lui a
cadrul sistemului nostru solar, întrucât altfel nu se puteau
B este cauza lui b
explica unele fenomene. Acesta este cazul planetei Neptun. În
1846 U.J.J. Le Verrier ºi J.C. Adams au calculat cu precizie, D este cauza lui d
în mod independent, orbita unui nou corp ceresc în cadrul E este cauza lui e
sistemului nostru solar, planetã ce a fost ulterior descoperitã C este cauza lui c
de cãtre astronomul german J.G. Galle, în acelaºi an, fiind
numitã planeta Neptun.
Aceste metode prezintã câteva caracteristici generale, dintre

care semnalãm:
• Ca în cazul oricãrei metode inductive, concluzia la care
se ajunge are un anumit grad de probabilitate. Folosirea a
douã sau mai multe metode de cercetare asupra aceluiaºi feno-
men creºte gradul de probabilitate al concluziei cercetãrii. Un
exemplu de astfel de tratare este utilizarea simultanã a primelor
douã metode în ceea ce s-ar putea numi „metoda combinatã
a concordanþei ºi diferenþei“.
• Oricare dintre aceste metode poate fi folositã ºi în sens
negativ, respectiv, fiecare dintre caracteristicile eliminate nu
constituie cauze ale variaþiei parametrilor unui anumit feno-
men, drept pentru care se pot elimina astfel ipoteze false sau
inadecvate în ce priveºte fenomenul în cauzã. Excluderea unor
false explicaþii ºi rezultate are un rol foarte important în cadrul
cercetãrii ºtiinþifice, deoarece dacã nu putem spune cã în cazul
unui experiment un rezultat pozitiv valideazã o teorie, ci doar
o confirmã, un rezultat negativ o invalideazã, deci are caracter
necesar.
• Toate cele patru metode de cercetare inductivã au la bazã
observaþia ºi experimentul, fiind caracteristice unei activitãþi
de examinare a anumitor fenomene, fie cã acestea se desfã-
ºoarã în mod natural, fie cã sunt studiate în laborator.
II. Analogia
Unul dintre raþionamentele inductive cele mai întâlnite este
cel bazat pe relaþia de analogie. Raþionamentul prin analogie
constã în presupoziþia cã dacã douã lucruri (obiecte, fenomene
etc.) se aseamãnã în anumite privinþe, atunci este probabil sã
prezinte asemãnãri ºi în alte privinþe. Evident, asemenea infe-
renþe nu sunt valide ca deducþii. Totuºi, ele se pot dovedi uneori
utile în practica raþionãrii ºi argumentãrii, motiv pentru care
chiar sunt foarte prezente atât în viaþa de zi cu zi, cât ºi în acti-
vitãþile ºtiinþifice. Orice asemãnare sau similitudine între douã
elemente ne determinã sã credem cã dacã unul dintre ele are
o proprietate, atunci foarte probabil o va avea ºi celãlalt. Raþio-
namentul prin analogie poate fi caracterizat drept o inferenþã
inductivã prin care se deduce ceva în legãturã cu un obiect sau
TEME DE PROIECTE 119
— În poziþia A este sau jocul „La trântã“, rudenie a lui Cosmin cu fiecare din cele cinci
sau cel în care trebuie sã opreºti un vulcan persoane, cât a costat fiecare dar ºi din ce
sã erupã. staþiune a fost cumpãrat, corelând urmã-
— Dintre ele, jocul care nu este în poziþia toarele informaþii:
A este în E. — Cerceii nu au fost al doilea dar cum-
— Jocul produs de firma Alter S.R.L. este pãrat ºi nu au fost pentru veriºoara lui
sau în poziþia A sau în poziþia E ºi nu se Cosmin.
cheamã nici „Curent electric“, nici „Schim- — Darul pentru Cristina a costat cu exact
bare de macaz“. 60 000 de lei mai mult dacât darul cumpãrat
— Într-unul din aceste ultime douã jocuri la Costineºti.
se cere sã prinzi o gheonoaie. — Suma preþurilor darurilor pentru Alina
— Jocul „La trântã“ este la stânga jocului ºi pentru veriºoara lui Cosmin este exact
„Curent electric“. dublul costului darului pentru bunica. Bunica
— Jocul produs de firma Helicora S.R.L. nu a primit obiectul cumpãrat la Mamaia.
este imediat în stânga jocului „Schimbare — Bluza ºi tricoul au fost darul cumpãrat
de macaz“, care la rândul lui este imediat la la Neptun ºi primul dintre obiectele cumpã-
stânga jocului în care trebuie sã ajuþi un voie- rate (nu neapãrat în aceastã ordine).
vod sã-ºi recapete tronul. — Bluza a costat cu exact 30 000 de lei
mai puþin decât darul pentru mama lui
9. Ieri Cosmin s-a întors acasã din va- Cosmin.
canþa petrecutã anul acesta singur la mare. — Ana ºi soþia lui Cosmin nu au primit
El a adus pentru Camelia ºi pentru alte patru obiecte de îmbrãcãminte.
rude de gen feminin câte un dar. Fiecare — Darul care a costat 180 000 de lei nu a
dintre cele cinci persoane a primit un obiect fost cumpãrat ultimul ºi a fost cumpãrat dupã
anume, diferit de al celorlalte. darul luat la Saturn.
Cât a fost pe litoral, Cosmin a mers prin — Bluza nu a costat 120 000 de lei ºi nu
mai multe staþiuni cumpãrând darurile din a fost cumpãratã din Saturn.
cinci localitãþi diferite, printre care ºi Eforie. — Darul pentru Dana a fost cumpãrat
Darurile au costat, respectiv, 100 000, imediat înainte de albumul de fotografii ºi
120 000, 150 000, 180 000 ºi 240 000 de lei. imediat dupã darul care a costat 240 000 de lei.
Determinaþi ordinea în care au fost cum- — Darul Cristinei a fost cumpãrat imediat
pãrate cele cinci daruri, care este relaþia de înaintea tricoului.
Rãspunsuri
u Conductor: Ionescu. Gina Balaci, luni, lângã stadion; Ioana

Niþã, marþi, pe alee; Ciprian Camil, miercuri,
Ion Ciobanu: ºacal; Vasile Ionescu: lângã cafenea; Tudor Rila, joi, în faþa blo-
iguanã; Tudor Popescu: tigru; Alin Mun- cului; Sanda Soare, vineri, în parc.
teanu: cobrã.
Ion, Vama Veche – va lucra în Po-
Ž Ioana Carol, papagal; Ion Vlãdescu, goanele la Orthos S.R.L.;
raþa; Radu Roman, sticlete; Camelia Neagu, Sanda, Schitu – va lucra în Râmnicu-
lebãda; Tudor Stoian, mierlã. Sãrat la Vladimex;
120 TEME DE PROIECTE
Tudor, Mangalia – va lucra în Mizil la de macaz“, produs de Roca; trebuie sã prinzi

C.T. Tool.; o gheonoaie; C – „Curent electric“, produs
Oana, Neptun – va lucra la Pãtârlagele de Huma; trebuie sã ajuþi un voievod sã-ºi
la Roca S.R.L. recapete tronul; D – „Gruia Spaþial“, produs
de Orthos; trebuie sã strângi monede de aur;
‘ Vasile Stamate – 12 goluri, case- E – „Stejar urgenþã“, produs de Alter,
tofon; David Negru – 7 goluri, bicicletã; trebuie sã lupþi cu un vulcan.
Ion Bobei – 10 goluri, aparat de radio; Ilie
Cazan – 4 goluri, televizor; Mihai ” Camelia, bunica, a primit bluzã, cum-
ªtefãnescu – 9 goluri, video. pãratã prima de la Eforie cu 150 000 de lei.
’ Marin, fiul, nãscut în februarie, îi plac Oana, soþia, a primit poºetã, cumpãratã a
programele muzicale; Eva, bunica, nãscutã doua de la Saturn cu 240 000 de lei. Dana,
în martie, îi plac programele culturale; Sandu, veriºoara, a primit tricoul, cumpãrat al treilea
tatãl, nãscut în iulie, îi plac programele spor- de la Neptun cu 120 000 de lei. Alina, mama,
tive; Ioana, fiica, nãscutã în septembrie, îi a primit albumul de fotografii, cumpãrat al
plac filmele; Mona, mama, nãscutã în octom- patrulea de la Costineºti cu 180 000 de lei.
brie, îi plac ºtirile. Ana, sora, a primit cerceii, cumpãraþi ultimii
de la Mamaia cu 100 000 de lei.
“ A – „La trântã“, produs de Helicora;
trebuie sã urci un munte; B – „Schimbare

Carte Logică

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte Logică

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

II. Despre argumentare

III. Elemente de logicã formalã.

IV. Evaluarea argumentãrii

VI. Teme de proiecte.

Cele mai frecvente situaþii pentru noi sunt acelea în care

Revenind la problema argumentãrii, vom spune cã aceasta

1. O premisã ºi o concluzie; de exemplu: „ªi-a luat umbrela

ºi de la o vreme Mihai face zilnic gimnasticã. Din aceastã cauzã

Structurile argumentative pot fi aºadar mai simple, atunci

Important pentru noi este sã alegem de fiecare datã argumentarea potrivitã.

c) Mâine va ploua pentru cã ................ .

3. Analizaþi conþinuturile urmãtoarelor

4. Fiind date urmãtoarele pasaje:

Vom spune cã obiectele care alcãtuiesc „extensiunea“ unui

domestic—animal domestic de tracþiune“ putem spune cã

Termenii pot fi clasificaþi atât din punct de vedere extensio-

Din punct de vedere intensional termenii vor putea fi cla-

Din punct de vedere extensional termenii pot fi: Basorelief medieval

2. Termeni singulari ºi termeni generali

„clasã“, „echipã“ . Spunând despre „clasa a IX-a B“ cã este

Raporturi între termeni

Fie doi termeni X ºi Y (mai departe prin „X“ ºi „Y“ se au

1. Raportul de concordanþã presupune cã mulþimile de

2. În cazul raportului de opoziþie trebuie ca între mulþimile

(suma indivizilor celor douã clase) nu epuizeazã universul de

Mai înainte am vãzut ce se înþelege prin termen din punct

Numele acestui tip de propoziþii vine de la verbul grecesc

cunoscute în logicã. Trebuie însã adãugat cã pe lângã propoziþii

Propoziþii categorice Simbol Cantitate Calitate

Cantitatea ºi calitatea sunt douã caracteristici fundamentale

Din tabel reiese cã subiectul este distribuit în universale,

Distributivitatea termenilor, aºa cum vom vedea, constituie

Raporturi între propoziþii categorice

Observãm din desen cã între „vârfurile“ sale se stabilesc

• Raportul de contradicþie. Douã propoziþii se aflã în raport

SaP: adevãratã SeP: falsã SiP: adevãratã SoP: falsã

Trebuie sã spunem cã pãtratul lui Boethius nu ne este de

Inferenþe imediate cu propoziþiile categorice

Am vãzut în ce raporturi logice se aflã cele patru propoziþii

Trebuie adãugat cã dacã negãm doar predicatul, dupã care

Avem de asemenea ca validã ºi o contrapusã parþialã prin

În concluzie, putem adopta diferite strategii pentru a obþine

Diagramele Venn pentru propoziþiile categorice*

În secolul al XIX-lea logicianul John Venn propunea o

De asemenea o inferenþã precum „Toate mamiferele sunt

Nici un S nu este P Unii S sunt P Toþi S sunt P Unii S nu sunt P

Nici un P nu este S Unii P sunt S Toþi P sunt S Unii P nu sunt S

Diagramele fiind identice, toate cele patru obversiuni vor

Toþi S sunt P Nici un S nu este P Unii S sunt P Unii S nu sunt P

Sã testãm în continuare validitatea a douã inferenþe cu

Este fals cã „Unii D nu sunt A“

Raþionamentul este nevalid, deoarece diagrama concluziei

Toþi I sunt non-D

Este fals cã unii D sunt I

Premisa afirmã cã toate elementele mulþimii I (clasa insec-

Unele probleme privind traducerea propoziþiilor

Se cuvine sã observãm cã în cazul unei propoziþii cate-

numesc „enunþuri exclusive“. Încercarea de a le traduce în

În sens larg, prin silogism se înþelege orice fel de inferenþã

• mod silogistic Observãm cã în propoziþiile categorice ale silogismului de

Silogismul este acea inferenþã în care din douã

Dupã cum se vede din tabelul figurilor silogistice, spunem

u Conductor: Ionescu. Gina Balaci, luni, lângã stadion; Ioana