SPAŢIUL ROMÂNESC ÎNTRE DIPLOMAŢIE ŞI CONFLICT ÎN EVUL

MEDIU.
SECOLELE XIV-XV

Cadrul general

În secolele XIV- XVI statutul internaţional al Ţărilor Române este determinat de doi factori:
• raporturile dintre marile puteri vecine;
• obiectivele politice externe româneşti.

Mijloacele folosite de domnii români au fost:

– militare până la 1600;
– diplomatice şi militare după 1600.

Statutul politico-juridic Ţările Române:

- au făcut parte, conform dreptului islamic, din „Casa Păcii” (țările prietene Imperiului
Otoman);
- se aflau la extremitatea direcţiei strategice de înaintare spre Roma.

La baza raporturilor româno-turceşti au stat Capitulaţiile care prevedeau respectarea autonomiei

Ţărilor Române, care astfel îşi păstrau instituţiile, principele era domn pământean ales de boieri.

Obligaţiile Ţărilor Române:

 plata tributului;
 daruri pentru reconfirmarea domniei;
 produse (cereale, turme de oi, lemn).
 sprijinirea Porţii cu soldaţi şi salahori în perioada campaniilor militare.

Obligaţiile Imperiului Otoman:

 recunoaşterea autonomiei Principatelor
 turcii nu aveau voie să staţioneze la nordul Dunării;
 turcii nu aveau voie să ridice moschei în aceste zone.

Obiectivele ale politicii externe ale Ţărilor Române:

 lupta pentru menţinerea independenţei politice şi a autonomiei;
 apărarea teritoriului şi a hotarelor ţării;
 prin implicarea în lupta antiotomană ţările române s-au integrat ca un factor important în
cruciadele târzii;
 stoparea tendinţelor expansioniste ale Ungariei şi Poloniei.

Mircea cel Bătrân (1386 – 1418) – domn al Țării Românești

● După înfrângerea armatelor creștine la Kossovopolje (1389), Mircea este interesat de

crearea unui bloc antiotoman românesc, de unde și relațiile strânse cu domnii Moldovei, Petru I
și Alexandru cel Bun. Alianța cu Petru I se datora și îngrijorării legate de intenția regelui
Ungariei, Sigismund de Luxemburg, de a impune dominația maghiară asupra ambelor țări
române.
Soluția propusă de Petru a fost încheierea unei alianțe cu Polonia lui Wladyslav Iagello.
La 10 decembrie 1389, la Radom (în vecinătatea Varșoviei), s-a încheiat de pe poziții de
egalitate tratatul dintre Mircea cel Bătrân și Wladyslav Iagello.
● Relațiile lui Mircea cu Ungaria s-au modificat ulterior datorită creșterii amenințării
otomane pentru ambele state.
La 7 martie 1395, la Brașov, Mircea încheia împreună cu Sigismund de Luxemburg
primul tratat de alianță anti-otomană din SE Europei medievale. Tratatul era încheiat de pe
poziții egale.
● Din păcate, participarea lui Sigismund la lupta antiotomană s-a limitat doar la ocuparea
cetății Turnu în 1395. Astfel, Mircea a fost nevoit să apeleze la oastea cea mare a țării (circa 40
000 de oșteni), cu care a reușit să obțină victoria uriașă de la Rovine (mai 1395).
● O mare parte a boierimii profită de slăbirea forțelor domnului și impun pe tron un rival,
Vlad Uzurpatorul. Acesta accepta plata tributului față de turci, care în schimb recunoșteau
autonomia Țării Românești. În plus, Vlad se recunoaște și vasal al regelui Poloniei.
● Mircea este invitat să se alăture cruciadei anti-otomane a lui Sigismund de
Luxemburg, dar acțiunile celui din urmă (lui Mircea nu i s-a îngăduit până la urmă să dea
primul atac) a dus la înfrângerea oștilor creștine la Nicopole (1396).
● În aceste condiții, forțele politice interne îl abandonează pe Vlad Uzurpatorul, iar
Mircea revine pe tron în iarna 1396-1397.
● Fără sprijinul lui Sigismund de Luxemburg, Mircea reușea să redobândească în 1397 și
cetatea Turnu, ocupată de turci cu un an înainte.
● După înfrângerea dezastruoasă a otomanilor la Ankara (1402) și capturarea lui Baiazid
de către căpetenia mongolă Timur Lenk, Mircea s-a implicat în luptele pentru tronul otoman,
susținând pe rând doi fii ai lui Baiazid: Musa, respectiv Mustafa. A câștigat însă Mehmet I.

Alexandru cel Bun (1400-1432)- domn al Moldovei

● A încheiat în 1402 o înțelegere cu Wladyslav Iagello al Poloniei, recunoscându-i

suzeranitatea. Motivul: nevoia de a se pune la adăpost de pretențiile Ungariei, care dorea să
controleze orașul comercial Chilia, ce unea Europa Occidentală și Centrală de Marea Neagră.
● Primejdia reprezentată de cei doi vecini puternici, Ungaria și Polonia, reiese din
încheierea tratatului de la Lublau (1412), când cei doi regi își împărțeau Moldova în cazul
neparticipării lui Alexandru la o expediție anti-otomană plăcuită la acel moment. Tratatul nu a
mai fost aplicat pentru că domnul Moldovei și-a respectat obligațiile vasalice față de regele
Poloniei:
Ex: În 1410, conform datoriei de vasal, Alexandru trimite trupe în sprijinul lui Iagello,
care obține o importantă victorie împotriva cavalerilor teutoni sprijiniți de regele maghiar
Sigismund de Luxemburg, la Grünwald.

Iancu de Hunedoara (1441-1456) – voievod al Transilvaniei, iar din 1444- guvernator al

Ungariei

● A fost profund interesat de lupta anti-otomană, în acest scop acționând pe două planuri:
 a. formarea unui bloc românesc- în acest scop a sprijinit urcarea pe tron în Moldova a lui
Petru al II-lea, respectiv Vlad Dracul și Vlad Țepeș în Țara Românească (chiar în 1456, anul
morții sale).
b. organizarea de campanii ofensive împotriva otomanilor, în acest scop dând dovadă de
mari calități de general ( a comandat oști formate din diverse naționalități: români, unguri, sârbi,
polonezi etc.)
● În 1442 a respins un atac otoman asupra Transilvaniei, după care i-a atacat pe turci în
Țara Românească, obținând o strălucită victorie pe râul Ialomița;
● A urmat Campania cea Lungă (1443-1444) la dus de Dunărea, un șir de succes care l-
a obligat pe sultan să ceară pacea în condiții foarte avantajoase pentru Ungaria, al cărei
guvernator Iancu devine în 1444, după eșecul în fața turcilor la Varna, bătălie în care moare
regele maghiar;
● În 1453, otomanii conduși de Mehmet al II-lea cuceresc Constantinopolul. Ținta
următoare a fost Belgradul, un punct crucial în drumul spre Roma;
● În 1456, oastea condusă de Iancu de Hunedoara a obținut o victorie extrem de
importantă la Belgrad, oprind pentru un secol înaintarea turcilor spre centrul Europei.

Vlad Țepeș (1448, 1456-1462, 1476)- domn al Țării Românești

● Principala sa domnie a fost posibilă datorită sprijinului dat de turci pentru a urca pe
tron. Condiția era plata tributului.
● În 1459 Vlad nu mai plătea tributul, motivul fiind proiectul anti-otoman al lui
Matei Corvin, regele Ungariei, pe care papa era dispus să-l susțină cu 100 000 de ducați.
● Turcii au încercat să oprească alianța lui Vlad cu Ungaria, chemându-l în acest scop pe
Vlad la Constantinopol prin intermediul diacului Porții, grecul Catavolinos.În plus, Hamza Pașa
din Vidin a primit ordin să-l prindă pe domnul român cu orice chip. Ambele planuri au fost
dejucate de Vlad, rezulatul fiind celebra pădure de țepe de la Giurgiu, urmată de expediția lui
Vlad la sudul Dunării (1461-1462), sfârșită cu 20 000 de morți în rândul turcilor.
● Mehmet al II-lea a replicat cu o expediție de pedepsire. Știind că are nevoie de ajutor,
Vlad a apelat la aliatul său, Matei Corvin al Ungariei, într-o scrisoare în care îi spune că turcii
reprezintă un pericol pentru toți creștinii, nu doar pentru Țara Românească. Deși l-a asigurat că-i
va veni în ajutor, Matei Corvin nu s-a ținut de cuvânt.
● Tactica folosită de Vlad în fața unei armate turcești extrem de numeroase a fost cea a
pământului pârjolit, care a provocat pierderi însemnate invadatorilor. În noaptea de 17 iunie
1462, Vlad a condus un atac de noapte surprinzător asupra taberei turcilor (care se îndreptau spre
Târgoviște), provocând o panică uriașă în rândul acestora.
Deși nu și-a atins obiectivul (suprimarea lui Mehmet al II-lea), Vlad a reușit să producă
pierderi grele turcilor, care s-au retras în totală dezordine.
● Vlad nu s-a putut bucura de succes, datorită trădării boierilor care l-au susținut pe
fratele său, Radu cel Frumos, pentru a ocupa tronul, preferând soluția supunerii țării față de turci
în locul celei reprezentată de Vlad, care, în viziunea lor, distrugea țara doar pentru a păstra
independența.
● Vlad s-a retras în Transilvania, sperând la sprijin din partea lui Matei Corvin, dar acesta
a preferat să asculte acuzațiile de trădare la adresa sa, pe baza unor documente măsluite, și să-l
întemnițeze la Buda aproape 13 ani. Revenit pe tron în 1476, cu sprijinul lui Ștefan cel Mare,
Vlad a fost asasinat de boieri.
 Ștefan cel Mare (1457-1504)- domn al Moldovei

!!!● Politica externă a Moldovei în timpul său a ținut cont de interesele divergente
ale marilor puteri din zonă (Polonia, Ungaria, Imp. Otoman), Ștefan având grijă să nu aibă
doi dușmani puternici deodată.
● Încă de la începutul domniei, Ștefan a profitat de faptul că regele Poloniei, Cazimir al
IV-lea era prins în luptele cu teutonii și l-a determinat să aleagă pacea și înțelegerea cu Moldova.
Astfel, în 1459, la Overchelăuți, Cazimir al IV-lea îl recunoștea pe Ștefan ca domn,
în timp ce Ștefan îi recunoștea suzeranitatea și păstrarea (temporară) a Hotinului, în
schimbul izgonirii lui Petru Aron (unchiul și rivalul lui Ștefan).
Hotinul revenea la Moldova în 1462, când lui Ștefan i s-au recunoscut și drepturile asupra
Chiliei.
● Stăpânirea Chiliei a determinat reacția Ungariei lui Matei Corvin, replica fiind
materializată în bătălia de la Baia (1467), un eșec pentru maghiari.
● Relațiile cu Ungaria s-au îmbunătățit ulterior: în 1475, Moldova și Ungaria încheiau un
tratat de alianță, prin care lui Ștefan i se ofereau două cetăți în Transilvania (Cicei și Cetatea de
Baltă), unde să se refugieze în caz de nevoie.
● Conștient de pericolul otoman, Ștefan a căutat să creeze un bloc românesc, sprijinind
diverși domni favorabili ideii în Țara Românească; însă, de fiecare dată, domnul sprijinit se
închina otomanilor, sub presiunea propriilor boieri.
Aceste acțiuni ale lui Ștefan și refuzul său de a plăti tributul l-au determinat pe Mehmet al
II-lea să intervină. Rezultatul a fost celebra bătălie de la Podu Înalt-Vaslui (10 ianuarie 1475),
una din cele mai faimoase victorii românești medievale.
!!!● La câteva zile după victorie, Ștefan a trimis o scrisoarea către principii creștini,
în care cerea ajutor în vederea respingerii ripostei otomane și în care afirma apartenența
Moldovei la civilizația europeană.
● Replica turcilor (ajutați de tătari) a fost înfrângerea lui Ștefan la Războieni (Valea
Albă) în 1476.
● În 1484, turcii au cucerit în doar câteva zile Chilia și Cetatea Albă, silindu-l pe
Ștefan să depună în 1485 jurământ de vasalitate regelelui Poloniei, Cazimir al IV-lea, la
Colomeea, în speranța că va fi ajutat de polonezi.
● După o serie de încercări nereușite de a recupera Chilia, Ștefan încheie pacea cu turcii
și acceptă plata tributului n 1487.
● În relațiile cu Polonia, Ștefan redeschide problema Pocuției (primită de Moldova ca
garanție pentru un împrumut acordat Poloniei), pe care o ocupă în 1490. Totodată, Ștefan
stabilește contacte cu adversari ai Poloniei (ex. Ivan al III-lea, cneazul Moscovei).
În 1497, noul rege al Poloniei, Ioan Albert, invadează Moldova, dar a fost înfrânt
zdrobitor la Codrii Cosminului. Rezultatul a fost un nou tratat între Moldova și Polonia la
Hârlău (1499), care consfințea situația Moldovei ca stat independent (se elimina orice
formă de vasalitate față de polonezi).