Studiu+de+Caz v3

BEȘA MIHAELA
FODOR ADINA-CLAUDIA
PETRIN IULIA-VICTORIA
TOMA ALEXANDRA
VĂRGATU VERONICA DANIELA
PREVENIREA
BULLYINGULUI ȘI
CYBERBULLYINGULUI
ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Tel. 0770975783
E-mail: editura.eduland@gmail.com
Site: www.digital-learning.ro
BEȘA MIHAELA, FODOR ADINA-CLAUDIA, SPATAR NICOLETA,
TOMA ALEXANDRA, VĂRGATU VERONICA DANIELA
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI
CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR
(studii de specialitate)
ISBN 978-606-9630-90-7
Redactor: Voichițoniu Iacob
Tehnoredactor: Semionov Constantin
Editura EduLand
București, 2021
CUPRINS
STUDIU DE SPECIALITATE................................................................................................................ 29
ACS Melinda
PENSULA MAGICĂ .......................................................................................................................... 31
Agache Ionela
CLIMATUL ȘCOLAR ȘI EXPUNEREA LA BULLYING ............................................................................. 32
Liliana Airinei
FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU FENOMENUL DE BULLYING.................................................................................. 37
Amarii Ionela
PREVENIERA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ȘI EXTRAȘCOLAR ......... 39
Andra Daniela
STUDIU DE CAZ – BULLYING ȘCOLAR ............................................................................................... 42
Andraș Alina Elena
AGRESIVITATEA ȘI COMBATEREA BULLYING-ULUI LA GRĂDINIȚĂ ................................................... 47
Marina Antoaneta
MĂSURI DE PREVENIRE ȘI ERADICARE A BULLYING-ULUI LA CLASE DE LICEU................................... 50
Antochi Elena Amalia
SE POATE ÎNTÂMPLA ORICUI, ORIUNDE .......................................................................................... 53
Angela Apetrei
ACTIVITĂȚI PRACTICE DE PREVENIRE A BULLYINGULUI ................................................................... 55
Apetrei Lucia-Mihaela
PROIECT DE INTERVENŢIE PENTRU DEZVOLTAREA STIMEI DE SINE.................................................. 59
Simona Apostol
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR .................................... 65
Ana Maria Apostolie
SOLUŢIONAREA UNEI SITUAŢII CONFLICTUALE ............................................................................... 68
Ardelean Amalia-Loredana
-ABUZUL FIZIC ȘI VERBAL- ............................................................................................................... 71
Ardelean Anda
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................... 73
Argint Daniela
2
– EVALUARE INIȚIALĂ - CLR ............................................................................................................ 76
Avasiloaei Ana-Maria
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR .................................... 79
Avram Dănuța-Maria
STUDIU DE CAZ: BULLYINGUL ASUPRA UNEI FETE DE CLASA A V-A .................................................. 83
Băcescu Elena - Adina
DEZVOLTAREA ATITUDINILOR DE COMBATERE A BULLYINGULUI ÎN ȘCOLI – STUDIU DE CAZ ........... 85
Baciu Elena
COMBATEREA FORMELOR DE MANIFESTARE A BULLYINGULUI ÎN ȘCOALĂ - STUDIU DE CAZ ........... 87
Baciu Florin
STUDIU DE CAZ: .............................................................................................................................. 89
ACTIVITĂȚI DIDACTICE PENTRU PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN ȘCOLI ............................................ 89
Badea Elena
STUDIU DE CAZ: COPIII SUNT MAI VIOLENŢI ................................................................................... 91
Prof.înv.primar Badea Mirela
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................... 96
Bamiopol Laura Emilia
ÎNCEPUTURILE BULLYING-ULUI ...................................................................................................... 99
Banu Emilia Cristina
STUDIU CU PRIVIRE LA GRADUL DE VIOLENȚĂ IDENTIFICAT ÎN CADRUL ȘCOLII ȘI REACȚIILE ELEVILOR
ÎN TIMPUL UNUI CONFLICT ........................................................................................................... 101
Bar Andreea
BULLYING ȘI CIBERBULLYING
ÎN CADRUL UNITĂȚII ȘCOLARE ...................................................................................................... 105
Barb Pușa Elena
PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR .......................................................................... 107
Barbu-Savin Cristina
Barbu-Savin Octavian
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 111
Bartus Éva Tünde
ÎNCEPUTURILE BULLYING-ULUI ..................................................................................................... 114
Băbăscu Melania
3
PREVENIREA ȘI COMBATEREA VIOLENȚEI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ....................................................... 117
Bădescu Oana-Marilena
STUDIU DE CAZ BULLYING ............................................................................................................ 120
Bădiță Elena-Adelina
EXEMPLE DE BUNE PRACTICI PENTRU INTERVENȚIA ÎN SITUAȚII DE BULLYING ÎN CLASĂ............... 122
Bădulescu Constanța Margareta
BULLYING-UL ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR – STUDIU.................................................................. 125
Băican Ana-Maria
STUDIU DE CAZ - BULLYING .......................................................................................................... 127
Bălașa Flori
STUDIU PRIVIND PREDAREA ŞI ÎNVĂŢAREA MATEMATICII ............................................................ 132
Bălănoiu Georgiana-Maria
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 135
Bălean Cristian
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR .................................. 139
Bălu Mihaela
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 143
Bărzoiu Eugenia-Violeta
BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL ASUPRA PSIHICULUI ELEVILOR................................................ 146
Băltescu Florina
STUDIU DE CAZ: VIOLENȚA ȘCOLARĂ ............................................................................................ 149
Bâlbâe Cezarina
STUDIU DE SPECIALITATE.............................................................................................................. 151
Bîrsan Daniela
Bîrsan Daniela
FENOMENUL DE BULLYIND ÎN ȘCOALĂ.......................................................................................... 155
Bârsan Georgiana-Viorica
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 159
Beciu Rodica 159
DESPRE BULLYING ȘI DREPTURIȘE COPILULUI LA ORELE DE EDUCAȚIE JURIDICĂ ........................... 162
Costela Bejan
STUDIU DE CAZ: COPIII SUNT MAI VIOLENȚI ................................................................................. 165
Bejerea Maria
4
BULLYING-UL, IDENTIFICARE, CUANTIFICARE ȘI PREVENIRE .......................................................... 169
Bejinariu Mărioara Cocuța
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 171
Benchea Oana Roxana Irina
BULLYING-UL ȘI CYBERBULLYING-UL ............................................................................................. 173
Berinde Cristina – Maria
CYBERBULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR ........................................................................................ 178
Beșa Mihaela
BULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR– CAUZE ȘI MĂSURI DE PREVENIRE ............................................. 182
Bica Laura-Nicoleta
FENOMENUL DE BULLYING ÎNTRE ELEVI........................................................................................ 185
Anca Florina Bivol
BULLYING-UL ÎN MEDIUL PREŞCOLAR ........................................................................................... 187
Bîrlan Roxana Luiza
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 189
Blândul Florentina Adriana
STUDIU DE SPECIALITATE- BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR........................ 193
Blezniuc Amalia Camelia
Bobei Alina Georgiana
STUDIU DE SPECIALITATE – PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL
ȘCOLAR ........................................................................................................................................ 200
Bocan Elisabeta
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 203
Bodea Floare
INSTRUMENTE PENTRU PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN ȘCOALĂ .................................................. 208
Bodnar Veronica
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA PROCESELOR PSIHICE
ALE ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAR (STUDIU DE CAZ) ..................................................................... 213
Bodnariu Mariuta
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 215
Adriana Bodog
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 217
Boerescu Emilia
5
DEZVOLTAREA LA COPII A ABILITĂȚILOR DE CITIRE ....................................................................... 219
Bogasievici Mariana
ÎNCEPUTURILE BULLYING-ULUI - STUDIU DE CAZ .......................................................................... 222
Boian Aurelia-Cornelia
BULLYING-UL CA FORMĂ DE VIOLENȚĂ ÎN ȘCOALĂ ....................................................................... 225
Boian Mircea-Vasile
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 229
Bonciu Tănțica
STUDIU DE SPECIALITATE: BULLYING ............................................................................................ 232
Boru Adriana
BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR ................................................................ 235
Botezatu Luminița
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 238
Bouroș Oana-Otilia
STOP BULLYING ............................................................................................................................ 242
Brăileanu Florinela Alina
STUDIU PRIVIND PERCEPŢIA FENOMENULUI DE VIOLENŢĂ , BULLYING ȘI CYBERBULLYING ÎN ŞCOALĂ
.................................................................................................................................................... 244
Briciu Olguța 244
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 247
Briglezan Loredana
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 249
Brînză Gabriel Marius
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 252
Brînză Veronica
CUM PREVENIM BULLYING-UL ÎN ȘCOALĂ? - EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI .......................................... 255
Bruda Anca
CONSIDERAȚII ASUPRA ABORDĂRII FENOMENULUI BULLYING ÎN CÂTEVA MANUALE DE EDUCAȚIE
SOCIALĂ –GÂNDIRE CRITICĂ ȘI DREPTURILE COPILULUI ................................................................ 257
Buda Lavinia 257
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 260
Buliga Nicoleta Georgeta
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 264
Bunna Lenuța Maria
6
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 266
Bondici Noémi Judit
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 268
Bunescu Elena-Alexandra
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 272
Bunescu Mihaela
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 276
Bunescu Viorela
CAZ DE VIOLENȚĂ DIN PARTEA UNUI PROFESOR .......................................................................... 279
Bunta Carmen
STUDIU DE CAZ- ANALIZĂ ASUPRA FENOMENULUI VIOLENȚEI ȘCOLARE ....................................... 283
Butucaru Lavinia-Oana
Butean Monica
Ileana Cristina Buth
VIOLENȚA ÎN MEDIUL ȘCOLAR ...................................................................................................... 291
Caliniuc Adriana
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 294
Cambera Aaurelia-Tereza
STUDIU DE CAZ – CYBERBULLYING ................................................................................................ 300
Cantu Daniela
ROLUL PROFESORULUI ÎN PREVENIREA AGRESIUNILOR DIN MEDIUL ȘCOLAR ............................... 302
Catană Marius-Ionuț
INTERVENȚII ACTIVE ÎN ȘCOALĂ PENTRU PREVENIREA DIFERITELOR FORME DE AGRESIUNE......... 304
Catană Raluca-Ionela
STUDIU DE CAZ: PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ................................................. 307
Larisa-Ioana Cați
STUDIU DE CAZ- BULLYING ȘI CYBERBULLYING ............................................................................. 310
Căpinaru Ilona-Mihaela
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 313
Cășuneanu Păunescu Lavinia Tamara
ÎNTINDE MÂNA PENTRU COOPERARE ........................................................................................... 315
Cernat Monica-Cristina
7
Chipăilă Florica
BULLYING-UL PREZENT TOT MAI DES ÎN VIAȚA DE ȘCOLAR ........................................................... 321
Chircă Diana-Lenuța
STUDIU DE SPECIALITATE-TULBURĂRI DE COMPORTAMENT ÎN ȘCOALĂ ....................................... 323
Chirică Raluca-Iuliana
VIOLENȚA ÎN RÂNDUL COPIILOR PREȘCOLARI ............................................................................... 326
Chirila-Patrascu Mirela-Mihaela
STUDIU DE CAZ DESPRE HĂRȚUIREA CIBERNETICĂ – CYBERBULLYING ........................................... 327
Camelia Cioacă
UTOPIA ANTIEROISMULUI ȘI EROISMUL ANTIUTOPIEI ÎN UN OM NOROCOS DE OCTAVIAN PALER 331
Ciobîcă Alina Delia
PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR PENTRU ELEVII CU DIZABILITĂȚI ........................ 333
Ciorea Liana
ATITUDINI ȘI COMPORTAMENTE AGRESIVE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE MASĂ FAȚĂ DE COPII CU C.E.S.
.................................................................................................................................................... 335
Ciubotaru Adriana
AGRESIUNEA VERBALĂ ASUPRA UNUI ELEV AFLAT ÎN PLASAMENT FAMILIAL ............................... 339
Ciupăgeanu Anișoara
SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA STILULUI ............................................................................................... 340
Cîmpeanu Paula
ÎNCEPUTURILE BULLYING-ULUI – STUDIU DE CAZ .......................................................................... 342
Cîrstea Alexandrina Adelina
INSTRUMENTE PENTRU PREVENIREA BULLYING-ULUI LA ȘCOALĂ ................................................. 344
COCA ECATERINA
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 347
Codrea Simona – Viorica
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 351
Cojocaru Doina –Florentina
CONSECINȚELE CYBERBULLYINGULUI POT FI PÂNĂ LA CELE MAI DRAMATICE ............................... 356
Coman Adriana
BULLYINGULȘI CYBERBULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR. PREVENIRE .............................................. 360
Coman Mihaela
8
PUTEM OARE OPRI BULLYINGUL? ................................................................................................. 364
Comănoaia Eugenia
STUDIU – FENOMENUL BULLYING ................................................................................................. 368
Constantin Carmen
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 370
Constantin Lăcrămioara
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 372
Corbei Emilia
STUDIU DE CAZ - CYBERBULLYING ................................................................................................ 373
Corcodel Elena - Cristina
STUDIU DE CAZ
PRIVIND GESTIONAREA UNUI COMPORTAMENT REACTIV, AGRESIV, INADAPTAT ȘCOLAR ............ 375
Cosma Cornelia
BULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR .................................................................................................. 377
Costan Mihaela
STUDIU DE CAZ: PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ........ 379
Costea Lucia
Covaciu Gabriela – Norica
VIOLENȚA, FENOMEN DEVIANT .................................................................................................... 388
Cozma Viorica
PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR. EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ ........................... 392
Crăciun Daniela
CUM AFECTEAZĂ BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL, ÎN MEDIUL ȘCOLAR .................................... 396
Cristea Iuliana
BULLINGUL DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGIEI CLINICE ..................................................................... 398
Crișan Cristina Mariana
CYBERBULLYING PE REȚELELE DE SOCIALIZARE ............................................................................. 402
Csiki Levente
PROBĂ DE EVALUARE SUMATIVĂ ................................................................................................ 404
Cuibar Liliana
Cumpăratu Mihaela
9
CYBERBULLYINGUL - CÂTEVA ÎNTREBĂRI DESPRE HĂRȚUIREA CIBERNETICĂ ................................ 410
Curculescu Marioara
STUDIU DE CAZ PENTRU UN COPIL CARE PREZINTĂ COMPORTAMENTUL TIPIC AL INDIVIDULUI CU
ANTIPATIE FAȚĂ DE ȘCOALĂ ......................................................................................................... 413
Curic Adina
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 416
Damian Monica
ŞI CUVINTELE DOR... ..................................................................................................................... 418
David Elena Eugenia
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 422
Dăneasa Aurelia Mihaela
BULLYINGUL ÎN ȘCOALĂ ............................................................................................................... 425
Dărăban Dorina Violeta
STUDIU DE CAZ PRIVIND BULLYINGUL ȘCOLAR ............................................................................. 428
Diana Elena Dăteșan
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 432
Deac Ionela - Maria
STIMULAREA IMAGINAȚIEI, A SENSIBILITĂȚII, FANTEZIEI ȘI CREATIVITĂȚII MUZICALE .................. 434
Dihoru Iulica
GARANTAREA ACCESULUI LA EDUCAȚIE PRIN INTERMEDIUL EDUCAȚIEI INTERCULTURALE ........... 436
Dihoru Isabela Mihaela
Dinica Gabriela
BULLYING ..................................................................................................................................... 443
Dîrle Diana Maria
BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR ................................................................ 446
Dogaru Georgeta- Paula
PREVENȚIA CYBERBULLYINGULUI ................................................................................................. 449
Dorolți Ioana
Dorolți Gabriel
STUDIU DE SPECIALITATE- BULLYING ÎN ȘCOALA TA ...................................................................... 453
Dosoftei Raluca Gabriela
UN EXEMPLU CLASIC DE BULLYING DE GRĂDINIȚĂ - STUDIU DE CAZ ............................................. 456
Dragne Elena Cornelia
10
BULLYING-STUDIU DE CAZ ............................................................................................................ 458
Dragne Raluca
STUDIU DE CAZ – BULLYING .......................................................................................................... 460
Cristina Drăgan
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 464
Drăghiță Rodica
CERCETARE PEDAGOGICĂ PRIVIND PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN
MEDIUL ȘCOLAR ........................................................................................................................... 467
Drugău Maria Diana
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 470
Duminică Daniela
PERFORMANTELE SPORTIVE SUPERIOARE, EDUCAREA COPIILOR SUPRADOTAȚI ........................... 474
Dumitru Carmen Oana
FENOMENUL BULLYING, O AMENINȚARE LA ADRESA CPIILOR NOȘTRI .......................................... 477
Stela Dumitru
RAPORTUL DINTRE PUTERE ȘI SLĂBICIUNE ................................................................................... 480
Mirela Dumitru-Savin
STUDIU DE CAZ – BULLYING ÎN MEDIUL ȘCOLAR ........................................................................... 482
Enache Claudia
BULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR .................................................................................................. 485
Ene Nicoleta
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERRBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ................................ 487
Faur Eva-Monica
DESPRE BULLYING ȘI CYBERBULLYING LA ORA DE DIRIGENȚIE ...................................................... 489
Chisacof Monika
CÂT ȘI CUM FOLOSIM REȚELELE DE SOCIALIZARE? ........................................................................ 491
Eva Fenechiu
AGRESIVITATEA LA DEFICIENTUL MINTAL ..................................................................................... 494
Ficuț Adriana Elena
Focșa Liliana
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 503
Fodor Adina Claudia
11
ACTIVITATE DIDACTICĂ PENTRU PREVENIREA BULLYNGULUI ÎN ȘCOALĂ ...................................... 507
Fodor Ramona Monica
SOLUŢIONAREA UNEI SITUAŢII CONFLICTUALE ............................................................................. 509
Forțu Mirela Luminița
PREVENIREA BULLYING-ULUI ȘI A CYBERBULLYING-ULUI .............................................................. 512
Fulea Cătălina-Cristina
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 516
Gălățan Cristina – Andreea
ASERTIVITATEA ÎNLĂTURĂ COMPORTAMENTUL AGRESIV ............................................................ 520
Gălățănu Loredana
BULLYING-UL ÎN VIAȚA MICILOR ȘCOLARI ..................................................................................... 523
Gălbinașu Gheorghița
CYBERBULLYING ........................................................................................................................... 527
Georgescu Claudia-Iulia
PREVENIREA FENOMENULUI BULLYING ASUPRA COPIILOR CU CERINȚE EDUCAȚIONALE SPECIALE ÎN
MEDIUL GRĂDINIȚEI ..................................................................................................................... 529
Gheorghe Carmen Elena
Gheorghe Giulia-Mihaela
PREVENIREA FENOMENULUI BULLYING ASUPRA COPIILOR CU CERINȚE EDUCAȚIONALE SPECIALE ÎN
MEDIUL GRĂDINIȚEI ..................................................................................................................... 532
GHEORGHE CARMEN ELENA
GHEORGHE GIULIA-MIHAELA
Gherghina Madalina 535
ANALIZA FENOMENULUI DE ENCULTURAȚIE/INCULTURAȚIE
ÎN ȘCOALĂ .................................................................................................................................... 539
Ghibirdic Andreea
PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ............................................................ 541
Ghilea Fănica
BULLYING-UL LA GRĂDINIȚĂ......................................................................................................... 543
Ghiuro Natalia
VIOLENȚA ASCUNDE SUFERINȚE INTERIOARE ............................................................................... 546
Giuraniuc Gabriela-Doina
12
STUDIU BULLYING ........................................................................................................................ 548
Giurgiu Florentina
Suciu Petronela
STRATEGII DE COMBATERE A CYBERBULLYING-ULUI ÎN RÂNDUL ELEVILOR ................................... 554
Gîlă Catrinela Felicia
Jurubiță Mirela
EFECTELE BULLYINGULUI .............................................................................................................. 559
Grad Maria
COMPORTAMENT VIOLENT .......................................................................................................... 562
Grangure Daniela
BULLYINGUL ÎN RÂNDUL TINERILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA ................................................... 565
Girigan Dana Natia
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI CYBERBULLYING ........................................................................... 567
Grigor Anuța
JOCUL DIDACTIC – METODĂ DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII PREȘCOLARILOR ............................. 570
Gabriela Guceanu
BULLYING ÎN MEDIILE EDUCAȚIONALE .......................................................................................... 572
Guceanu Gabriela Ioana
BULLYINGUL ÎN GRĂDINIȚĂ .......................................................................................................... 574
Gug Maria-Claudia
STOP BULLYING! ........................................................................................................................... 576
Gula Mihaela Laura
CONFLICTUL ÎN CLASĂ .................................................................................................................. 579
Halac Iuliana Alina
„PREVENIM BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL!” ......................................................................... 581
Halați Maria Carolina
Ady Gyongyver
Brătian Ionela
Moldovan Ion Dănuț
PUZZLE - BULLYING ...................................................................................................................... 585
Corina Hărduț
FETIȚA „ABANDONATĂ” ............................................................................................................... 587
Hemen Gabriela-Ioana
13
CUM GESTIONĂM UN CAZ DE BULLYING LA ȘCOALĂ? ................................................................... 589
Herlea Ancuța-Alexandra
REPUTAȚIA ONLINE ÎN CONTEXTUL CYBERBULLYING-UL ............................................................... 592
Hîrjea Camelia - Mirela
BULLYING - NU ÎN CLASA MEA! CREAREA UNOR MEDII DE ÎNVĂȚARE SIGURE PENTRU ELEVI ........ 594
Hoffmann-Bronț
Vioica-Cornelia
BULLYING ȘI CYBERBULLYING, STUDIU DE CAZ.............................................................................. 599
Hojda Vasile
STUDIU DE CAZ-BULLYING ÎN MEDIUL ȘCOLAR............................................................................. 602
Horga Cristina Diana
VIOLENȚA DISTRUGE, PRIETENIA CONSTRUIEȘTE! ......................................................................... 605
Hreniuc Daniela
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 607
Hurdea Liliana
PREVENIREA BULLYING-ULUI LA NIVELUL PREȘCOLAR .................................................................. 609
Iacob Anamaria
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 611
Iacob Roxana-Elena
Iancu Daniela
PROFILUL UNUI PREȘCOLAR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT ................................................ 616
Ibănescu Corina-Andreea
VIOLENŢA ÎN MEDIUL ŞCOLAR ...................................................................................................... 618
Ichim Nadia-Aglaia
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 623
Alina Ilaș
PROFILUL UNUI PREȘCOLAR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT ................................................ 627
Ilie Denisa Elena
SĂ EXMATRICULĂM VIOLENŢA ..................................................................................................... 629
Violeta Ion
BULLYINGUL – STUDIU DE CAZ ...................................................................................................... 634
Ionescu Angelica
14
STUDIU PRIVIND VIOLENȚA ÎN ȘCOALĂ ......................................................................................... 636
Ionescu Violeta
ÎNCEPUTURILE BULLYINGULUI – STUDIU DE CAZ ........................................................................... 638
Ionică Maria Janina
INFLUENȚA BULLYING-ULUI ÎN VIAȚA ȘCOLARILOR ....................................................................... 640
Ioniță Alina – Elena
STUDIU DE SPECIALITATE PRIVIND MODALITĂȚILE DE EVITARE A EDUCAȚIEI VIOLENTE ȘI A
TRAUMELOR PSIHICE PENTRU COPII ............................................................................................. 643
Ioniţă Titiana – Carmen
CĂLĂTOREȘTE, ÎNVAȚĂ, MUNCEȘTE ÎN SIGURANȚĂ! ..................................................................... 648
Iordache Anca
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 649
Iordache Mariana
Irimia Andreea Cătălina
BULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR – STRATEGII DE INTERVENȚIE LA CLASĂ ..................................... 654
Irimia Mioara
BULLYING ȘI CYBERBULLYING ÎN MEDIUL ȘCOLAR ........................................................................ 656
Loredana Marilena Irimiciuc
ALEGE SĂ TE OPUI BULLYING-ULUI! .............................................................................................. 658
Isăchioaia Dumitra
INFLUENȚA FACTORILOR INTRAPERSONALI ASUPRA COMPORTAMENTULUI DE BULLYING LA ELEVII
CU C.E.S. ....................................................................................................................................... 661
Istrate Loredana
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 665
Iurea Daniela
PREVENTION OF BULLYING AND CYBERBULLYING IN THE SCHOOL ENVIRONMENT ....................... 668
Ivan Emilia Madalina
BULLYING-UL ȘI CYBERBULLYING-UL - FENOMENE ÎNTÂLNITE ÎN RÂNDUL ELEVILOR ..................... 670
Ivanciu Constanța Claudia
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 672
Ivaşcu Elena-Gabriela
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 675
Jilavu Gabriela
15
BULLYING-UL – CONTEXTUL SOCIAL AL VICTIMELOR ȘI AL AGRESORILOR ...................................... 680
Ioana-Maria Junc
PROBLEME COMPORTAMENTALE, INTEGRAREA ÎN COLECTIVITATE, AGRESIVITATE ...................... 682
Kanya Julia
PLAN DE REZILIENȚĂ – BULLYING ................................................................................................ 687
Lambru Viorica
STUDIU DE CAZ ........................................................................................................................... 691
Lazăr Mihaela
WIE KANN MAN BULLYING IM UNTERRICHT THEMATISIEREN? ..................................................... 693
Dana Lăscoiu-Martin
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 695
Lemnaru Cristina
ANTREPRENORIAT ÎN EDUCAȚIE: „COPII PENTRU COPII!”.............................................................. 697
Lespezanu Margareta
INFLUENȚA EDUCAȚIEI RELIGIOASE ASUPRA DEZVOLTĂRII COPILULUI DE CICLUL PRIMAR ............ 699
Lihor Alemănuța-Sorina
Logofătu Ramona Cameli
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 706
Adriana-Livia Lucaciu
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 711
Lucăcel Valeria
,,STOP INTIMIDARE, START COOPERARE” ..................................................................................... 713
Lucuș Crina
INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL ............................................................. 715
Lungu Elena Corina
CYBERBULLINGUL ȘI REȚELELE DE SOCIALIZARE ÎN MEDIUL ȘCOLAR.............................................. 719
Lungu Gabriela
Lungu Laura – Cristina
BULLYINGUL CA MANIFESTARE A AGRESIVITĂȚII .......................................................................... 726
MAGHIARI HELGA
CYBERBULLYINGUL, UN FENOMEN PERICULOS ÎN LUMEA ONLINE ................................................ 730
Magyarosi Laszlo-Zoltan
16
STUDIU DE CAZ: PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ........ 733
Anda Mihaela Manea
COPIII CU PROBLEME DE SĂNĂTATE- VICTIME SIGURE ALE BULLYING-ULUI? ................................. 737
Marcu Daniela Elena
FORME DE MANIFESTARE A BULLYING-ULUI ȘI PREVENIREA ACESTUIA LA ȘCOLARUL DE VÂRSTĂ
MICĂ ............................................................................................................................................ 739
Marinescu Alexandra Mădălina
BULLYING-UL LA CELE MAI FRAGEDE VÂRSTE ............................................................................... 742
Matei Camelia
INTEGRAREA TUTUROR COPIILOR LA ȘCOALĂ PRIN UTILIZAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE ........ 745
Mateș Ionela Cristina
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 748
Mărușter Monica
METODE DE INTERVENȚIE ÎN PREVENIREA BULLYINGULUI ............................................................ 749
Mihai Andreea Cristina
STRATEGII PENTRU O CLASĂ FĂRĂ BULLYING ............................................................................... 751
Mihali Maria
MODALITĂȚI DE PREVENIRE A BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ................................................ 753
Mihăilescu Alina
BULLYING-UL ȘI CYBERBULLYING-UL ............................................................................................. 756
Mihăilescu Ana
METODE DE PREVENIRE A CYBERBULLYINGULUI ........................................................................... 759
Lavinia Mihăilescu
FENOMENUL DE BULLYING ŞCOLAR - STUDIU DE CAZ ................................................................... 761
Mihăiţă Corina
MARIA -VICTIMĂ A BULLYING-ULUI EMOȚIONAL .......................................................................... 763
Mitrache Elena Cristina
STUDIU PRIVIND PERCEPŢIA FENOMENULUI DE VIOLENŢĂ ŞI BULLYING ÎN MEDIUL ŞCOLAR........ 764
Mînzicu Simona Valentina
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 766
Mîrtîcu Alina
BULLYING ȘI CYBERBULLYING ÎN MEDIUL ȘCOLAR LICEAL ............................................................. 769
Moca Mihaela
17
STUDIU DE CAZ: BULLYING SAU VIOLENȚĂ ÎN MEDIUL ȘCOLAR ..................................................... 772
Mogoș Georgiana
BULLYINGUL ȘI... CANCELARIA ...................................................................................................... 776
Moga Mihaela
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 779
PRIVIND AMELIORAREA REZULTATELOR LA ÎNVĂȚĂTURĂ ȘI A TULBURĂRILOR COMPORTAMENTALE
.................................................................................................................................................... 779
Moise Ionela Mariana
STUDIU DE CAZ – MANIFESTĂRI CARACTERISTICE COMPORTAMENTULUI OPOZANT ..................... 783
Moncea Elena
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYNGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ................................... 788
Moraru Bianca Delia
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI................................................................. 793
Moraru Mirela Elena
EDUCAȚIA RAȚIONAL-EMOTIVĂ ȘI COMPORTAMENTALĂ ÎN SPRIJINUL REDUCERII FENOMENULUI DE
BULLYING ..................................................................................................................................... 795
Moșuțiu Ioana
PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN ȘCOALĂ........................................................................................ 798
Munteanu Mariana
BULLYING-UL, CYBERBULLYING-UL ȘI VIOLENȚA ÎN ȘCOLI ............................................................. 801
Murea Ioana
PREVENIREA BULLYING-ULUI ȘI A CYBERBULLYING-ULUI ÎN MEDIUL ȘCOALR ................................ 803
Murgășanu Ștefania Iulia
COMBATEREA BULLYING-ULUI LA ADOLESCENȚII DIN MEDIUL ȘCOLAR. STUDIU DE CAZ ............... 807
Mustață Nicoleta
STUDIU DE SPECIALITATE – PREVENIREA ȘI COMBATEREA BULLYING-ULUI ÎN ȘCOALĂ.................. 810
Năstasă Nadia-Alina
BULLYINGUL ȘCOLAR .................................................................................................................... 812
Neacşu Alina Marilena
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOALR .................................. 814
Neagoe Elena
STUDIU DE CAZ: COPII VIOLENȚI ................................................................................................... 817
Neagoe Tatiana
18
DINAMICA BULLYING-ULUI ȘI A VICTIMIZĂRII ÎN LICEU ................................................................. 821
Neagoie Mihaela-Denisa
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 825
Neagu Cristina Elena
PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR.......................................................................... 827
Negrea Tamara Roxana
STUDIU DE CAZ DESPRE MINCIUNĂ .............................................................................................. 831
Negreţ Mihaela-Carmen
PROGRAM DE PREVENȚIE A BULLYINGULUI LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ ........................................... 833
Nicolae Georgiana-Cristina
Nilă Cristina
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 840
Oncea Maria
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 843
Oncea Maria
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 846
Ondu Oana Danusia
STUDIU DE SPECIALITATE: „SUNT ELEV, CE ȘTIU DESPRE BULLYING!” ............................................ 849
Oniu Aida
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ................................ 852
Onofrei Mihaela –Oltița
BULLYING ..................................................................................................................................... 855
Onu Ana Dorina
O ȘCOALĂ FĂRĂ BULLYING ........................................................................................................... 860
Oprescu Eugenia
JOCURI PENTRU COMBATEREA FENOMENULUI DE BULLYING ÎN MEDIUL ȘCOLAR ........................ 863
Oprescu Mircea Adi
ANTI-BULLYING ............................................................................................................................ 866
Panțiru Elena Daniela
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 869
Pascar Gabriela
19
INSTRUMENTE PENTRU IDENTIFICAREA TIMPURIE ȘI INTERVENȚIA ADECVATĂ ÎN CAZURI DE
BULLYING ..................................................................................................................................... 872
Pascu Luminița-Mihaela
TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT – STUDIU DE CAZ .................................................................. 876
Patrichi Ana-Raluca
BULLYING-ULUI LA ADOLESCENȚII DIN MEDIUL ȘCOLAR ............................................................... 879
Mihaela Patrichi
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 885
Pădeanu Luciana
Mladin Ionuț
PREVENIREA BULLYING-ULUI ........................................................................................................ 889
Paun Georgiana Alexandra
VIOLENCE IS NOT THE ANSWER .................................................................................................... 891
Păvăloiu Simona Florentina
COPIII SUNT MAI VIOLENȚI ........................................................................................................... 893
Pârvan Anca-Nicoleta
BULLYING-UL ................................................................................................................................ 897
Pele Dorina-Cătălina
CYBERBULLYING-UL ÎN RÂNDUL ELEVILOR .................................................................................... 899
Pelin Elena- Cosmina
PREVENIREA BULLTING-ULUI ȘI CYBERBULLYING-ULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ................................... 901
Penciu Oana Ruxandra
Pesecan Daniela
VREAU SĂ ZÂMBESC DIN NOU – STUDIU DE CAZ ........................................................................... 908
Petrache Aurica
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 910
Pertea Cristina-Adriana
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 913
Victoria Iulia Petrin 913
STUDIU DE SPECIALITATE – PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ................................ 915
Petriș Flavia
FENOMENUL DE VIOLENȚĂ ȘI BULLYING ÎN MEDIUL ŞCOLAR ........................................................ 919
Petrița Mihaela Glencora
20
STOP VIOLENŢA ! ....................................................................................................................... 923
Petruse Carla
STUDIU DE CAZ POVESTEA CRINEI ................................................................................................ 926
Claudia Pîrvulescu
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 927
Polgar Melinda-Eva
STUDIU DE CAZ ASUPRA FENOMENULUI DE BULLYING ................................................................. 931
Pop Anca
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 933
Pop Daniela-Florentina
STUDIU DE SPECIALITATE – FENOMENUL DE BULLYING ȘI EFECTELE SALE ..................................... 937
Pop Nicoleta Mirela
STUDIU DE CAZ 2 ....................................................................................................................... 942
Popa Corina
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 950
Popa Cornelia
LECTURA ȘI JOCUL DE ROL- MODALITĂȚI DE COMBATERE A BULLYINGULUI ÎN ȘCOALĂ ................ 954
Popa Gabriela
STUDIU DE SPECIALITATE DESPRE FENOMENUL BULLYINGULUI .................................................... 957
Popa Irina Mariana
NOI AMENINȚĂRI ÎN MEDIUL ȘCOLAR CONTEMPORAN,................................................................ 960
BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL ............................................................................................... 960
Monica Popa
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 966
Popa Valentina
REDUCEREA VIOLENȚEI ÎN ȘCOALĂ – O UTOPIE?! .......................................................................... 968
Popența Laura Luciana
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 971
Popescu Anca Mihaela
Popescu Cornelia-Ionela
SPUN ,,NU!,” VIOLENȚEI ............................................................................................................... 977
Popescu Ioana Georgiana
21
STUDIU DE CAZ BULLYING - (BULLYING MANIFESTAT ÎN MOD REPETAT) ....................................... 979
Popescu Nicoleta
STUDIU DE CAZ: PREVENIREA CAZURILOR DE BULLYING ÎN ȘCOALĂ PRIN MANAGEMENTUL CLASEI
DE ELEVI ....................................................................................................................................... 980
Potinteu Anca Cecilia
PLAN DE INTERVENȚIE ÎN CAZ DE CRIZĂ EDUCAȚIONALĂ .............................................................. 984
Prelipcean Otilia-Elena
STUDIU DE CAZ- CYBERBULLYING ................................................................................................. 986
Priescu Ana-Maria-Georgiana
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 988
Adrian Prodea
CE IMPACT ARE BULLYING-UL ASUPRA VIEȚII COPILULUI? ............................................................ 990
Prorociuc Codrin
Prorociuc Alina Elena
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 992
EVALUARE ȘI INTERVENȚIE ........................................................................................................... 992
Puiu Violeta AnaMaria
BULLYING – STUDIU DE CAZ .......................................................................................................... 997
Pușcaș Iuliana
STUDIU DE CAZ ............................................................................................................................. 999
Pușcașu Mihaela
PREVENIREA BULLYNG-ULUI ÎN ȘCOLI ......................................................................................... 1002
Pușcașu Mirela-Simona
ȘCOALA ȘI FAMILIA PARTENERI ÎN COMBATEREA BULLYINGULUI ............................................... 1006
Radu Camelia
STUDIU DE CAZ ........................................................................................................................... 1008
Radu Ionela Oana
ELEVI CAER SE EXPRIMĂ VULGAR ............................................................................................... 1010
Rițișan Călina Dochia
CAZ DE STUDIU- PREVENIREA BULLYING IN MEDIUL SCOLAR ...................................................... 1013
Roman Mihaela Laura
DISLEXIE NU BULLYING ............................................................................................................... 1015
Lucia-Cerasela Roșu
22
CÂND AUTORUL UNUI ACT DE BULLYING POATE FI ȘI UN ELEV CU NEVOI SPECIALE .................... 1020
Ludmila Rotăraș-Donea
INADAPTAREA ŞCOLARĂ............................................................................................................. 1022
Lucia-Marusia Rotzheim
BULLYINGUL. CONȘTIENTIZARE ȘI PREVENȚIE ............................................................................. 1026
Rusan Monica
SCURTE CONSIDERAȚII PRIVIND CYBERBULLYINGUL ȘI REȚELELE DE SOCIALIZARE....................... 1029
Rusu Cristina
BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL ÎN CICLUL PRIMAR ................................................................ 1031
Rusz Delia Corina
MĂSURI DE PREVENIRE A BULLYINGULUI ȘI CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR................ 1033
Sabău Olga
STUDIU DE CAZ ........................................................................................................................... 1037
Safta Mariana Alina
DEZVOLTAREA COMPETENȚEI EMOȚIONALE LA VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ .................................... 1039
Samoilă Diana Carmen
STUDIU DE CAZ – PREVENIREA ȘI DETERMINAREA CAZURILOR DE BULLYING .............................. 1042
Sandu Doina
Popa Claudia
STUDIU DE CAZ ........................................................................................................................... 1044
Sandu Roxana Nicoleta
STUDIU DE CAZ – STUDIU DE SPECIALITATE ................................................................................ 1045
Sălvan Olimpia Elena
STUDIU PRIVIND MODALITĂȚILE DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A MĂSURILOR
EXISTENTE ÎMPOTRIVA BULLYING-ULUI ...................................................................................... 1052
Schintee Carmen
TIPURI DE CYBERBULLYING. ........................................................................................................ 1054
Schintee Gheorghe
STUDIU DE SPECIALITATE (BULLYING) ......................................................................................... 1056
Schipor Nicoleta
PLAN DE INTERVENȚIE ÎN SITUAȚIE DE CRIZĂ EDUCAȚIONALĂ .................................................... 1058
Scridonesi Felicia
STUDIU DE CAZ PRIVIND GESTIONAREA UNEI SITUAŢII DE CRIZĂ ................................................ 1061
Similache Ioana Jeni
23
MODALITĂȚI DE COMBATERE ȘI PREVENIRE A BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR...................... 1066
Sîrbu Mihaela
STUDIU DE CAZ BULLYNG ........................................................................................................... 1068
Spătaru Mirela Gabriela
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ȘI-N FAMILIE ........... 1069
Stan Gabriela
STUDIU DE CAZ ........................................................................................................................... 1073
Stănică Silvia Justiniana
STOP BULLYINGULUI ÎN ȘCOLI ..................................................................................................... 1076
Stănilă Ionela-Lavinia
BULLYING-STUDIU DE CAZ .......................................................................................................... 1085
Stoiculescu Simona Raluca
BULLYING ................................................................................................................................... 1086
Stratulat Natalia
STUDIU DE SPECIALITATE............................................................................................................ 1090
Suba Julianna Monica
Szakács Beáta Ottilia
STUDIU DE CAZ. BULLYING VERBAL ............................................................................................ 1094
Serețan Ionela Adriana
STUDIU DE CAZ-BULLYING-UL ÎN MEDIUL ȘCOLAR ...................................................................... 1098
Șimon Maria
IDENTIFICAREA ROLURILOR ÎNTR-O SITUAŢIE DE BULLYING ........................................................ 1100
Șofron Alina
PROIECTUL EDUCAŢIONAL .......................................................................................................... 1101
Tacu-Popa Anica
STOP BULLYING-ULUI! ................................................................................................................ 1104
Tănasă Corina
FENOMENUL BULLYINGULUI ÎN CICLUL PRIMAR ......................................................................... 1107
Ileana Tănase
ȘI EI SUNT AI NOȘTRI, SĂ-I PRIMIM AȘADAR!.............................................................................. 1110
Temeș Carmen Viorica
BULLYING-UL ÎN GRĂDINIȚE ....................................................................................................... 1113
Teodorescu Daniela
24
PROIECT DIDACTIC ...................................................................................................................... 1115
Timofte Mihai
STUDIU DE SPECIALITATE PRIVIND BULLYINGUL ȘCOLAR– CONCEPTE ŞI ABORDARI .................... 1120
Tocaciu Diana Mădălina
TIPURI DE BULLYING ÎN ȘCOLI, SOLUȚII ȘI ETAPE DE INTERVENȚIE .............................................. 1123
Tocaciu Florina Ancuța
THE IMPACT OF CYBERBULLYING ON CHILDREN.......................................................................... 1127
Tocilianu Diana – Laura
STRATEGIES OF COMMUNICATION THROUGH UTTERANCE ......................................................... 1128
Tocilianu Diana – Laura
STUDIU DE CAZ ........................................................................................................................... 1130
Toia Viorica
BULLYING-UL – CE ÎNSEAMNĂ ȘI CUM SE ÎNTÂMPLĂ?................................................................. 1137
Alexandra Toma
METODE ȘI STRATEGII DE PREVENȚIE A BULLYING-ULUI PENTRU CADRE DIDACTICE ȘI PĂRINȚI .. 1140
Anișoara Vâlceanu
SPECTATORUL– CUM POATE AJUTA ÎN CAZURILE DE BULLYING?................................................. 1143
Ionela Andrău
BULLYING ȘI VIOLENȚA ÎN ȘCOLI ................................................................................................. 1146
Alina Georgiana Farcaș
ACTIVITĂȚI PENTRU PREVENȚIA ȘI COMBATEREA BULLYING-ULUI ÎN ȘCOLI ................................ 1149
Brigitte Michael Sima
RIDICĂ-TE ȘI FĂ O DIFERENȚĂ! .................................................................................................... 1152
Claudia Gabriela Semerian
BULLYNGUL ȘI CAUZELE ACESTUIA .............................................................................................. 1155
Mariana MozA
IDENTIFICAREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ............................ 1157
Ana Grecu
BULLING- STUDIU DE CAZ ........................................................................................................... 1161
Nicoleta Elena Briciu
MODALITĂȚI DE A EVITA BULLYING-UL PENTRU COPIII CU SINDROM DOWN .............................. 1164
Adelina Nicoraș
BULLYING-UL SAU AGRESIVITATEA COPIILOR.............................................................................. 1167
Ioana – Cecilia Apătean
25
BULLYING-UL, O NORMALITATE FALSĂ ....................................................................................... 1169
Adrian-Romeo Apătean
ROLUL PROFESORULUI ÎN PREVENIREA BULLYING-ULUI .............................................................. 1170
Monica Șipoș
JOCUL DE ROL CA METODĂ DE PREVENȚIE A BULLYING-ULUI ...................................................... 1173
Nicoleta Elena Borz
DESPRE BULLYING ȘI PLANURILE DE ACȚIUNE ............................................................................. 1176
Ionela Lavinia Pascu
COMBATEREA BULLYING-ULUI PRIN CREȘTEREA STIMEI DE SINE ................................................ 1179
Grațiana Budea
ASPECTE ESENȚIALE ALE BULLYING-ULUI .................................................................................... 1182
Ramona-Adela Avram
BULLYING - STUDIU DE SPECIALITATE ......................................................................................... 1185
Tomegea Simona
AGRESIVITATEA-FORMĂ DE MANIFESTARE A BULLYING-ULUI..................................................... 1187
Tothazan Ioana Corina
REZOLVAREA UNUI CONFLICT ................................................................................................... 1190
Totoian Monica
PREVENIREA BULLYING-ULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR .......................................................................... 1195
Trandafir Mihaela
BULLYING ȘI CYBERBULLYING ..................................................................................................... 1198
Trandafir Silvia Georgiana
PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR........................................................................ 1200
Trăneci Daniela
STUDIU DE CAZ ........................................................................................................................... 1203
Trif Anca Luminița
BULLYINGUL ṢI CYBERBULLYINGUL ÎN MEDIUL ṢCOLAR .............................................................. 1207
Tudosie Florina
COMPORTAMENT DE TIP BULLYING............................................................................................ 1210
Turcu Carmen Alina
Turcu Constantin
Ungureanu Lidia-Lăcrimioara
26
STUDIU DE CAZ ........................................................................................................................... 1216
Daniela Urse
STUDIU DE CAZ ........................................................................................................................... 1219
Elena Ursu
O MÂNGÂIERE ŞI O VORBĂ ......................................................................................................... 1224
Ursu Marcela Iudita
VIOLENȚA ȘCOLARĂ- BULLYING-UL ȘI VIOLENȚA ÎN MEDIUL ON-LINE CYBERBULLYING-UL ......... 1225
Vancea Alina
PREVENIREA BULLYING-ULUI ȘI A CYBERBULLYING-ULUI ............................................................ 1229
Varga Aliz-Patricia
STUDIU DE CAZ ........................................................................................................................... 1232
Vărgatu Loredana Elena
BULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR ................................................................................................ 1234
VărgatuVeronica Daniela
STOP VIOLENȚEI ÎN ȘCOLI! .......................................................................................................... 1238
Vasileniuc Maria
PREVENIREA FENOMENULUI DE BULLYING ÎN MEDIUL ȘCOLAR .................................................. 1240
Vasluianu Sorina Elena
Vasluianu Bogdan
Văduva Luiza Adela
BULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR ................................................................................................ 1244
VărgatuVeronica Daniela
STUDIU DE CAZ ........................................................................................................................... 1248
Vereș Simina
PREVENIREA BULLYINGULUI LA PRESCOLARI .............................................................................. 1251
Vieru Maria
ÎMPREUNĂ OPRIM BULLYING-UL ȘI CYBERBULLYING-UL ............................................................. 1254
Vlaciu Marina-Simona
BULLYING-UL ȘI CYBERBULLYING LA ȘCOALĂ ............................................................................ 1255
Voicea Elena Mădălina
COPIII TREBUIE TRATAȚI CU RESPECT! ........................................................................................ 1259
Voina Anca
27
PROGRAM EDUCAȚIONAL .......................................................................................................... 1262
Carmen Voinea Mitru
STUDIU DE CAZ-CARACTERIZARE PSIHO-PEDAGOGICĂ ................................................................ 1268
Vulc Elena Mihaela
STUDIU PRIVIND PERCEPŢIA FENOMENULUI DE CYBERBULLYING/HĂRȚUIRE

CIBERNETICĂ.....................................................................................................................1272
Luchian Adeline-Daniela
Tănaase Camelia
ÉTUDE DE CAS..................................................................................................................1279
Munteanu Anamaria
28
STUDIU DE SPECIALITATE
ACS Melinda
Școala Profesională „George Coșbuc” Medieșu Aurit
Prezentarea cazului
Fetița B.A. a venit la noi la gradiniță și a fost diagnosticată cu întârzierea achizițiilor de limbaj.
Are o stare de sănătate relativ bună, având unele probleme cu căile respiratorii. Are unele tulburări de
comportament în sensul că este mai violentă și uneori foarte nervoasă. Nu se integrează în
colectivitate, dar nici la programul grădiniței. Este luată ultima de la grădiniță, deoarece mama are un
program foarte încărcat. Copilul are minime reprezentări despre mediul înconjurător corespunzatoare
vârstei și nu are capacitatea de a observa sistematic; volumul limbajului este sărac, se exprimă greoi,
are tulburări de pronunție în cazuri concrete, atenția este slab dezvoltată.
Din cauza problemelor de exprimare nu se socializează cu colegii de grupă. În cadrul
activităților comune din cauza problemelor de exprimare copiii din grupă râd de ea, că nu știe să
pronunțe corect toate sunetele și nici în activitățile liber alese refuză prezența sa în joc.
În mediul preșcolar acesta este un semn de bullying pe care dacă nu eliminăm la început, când
vor deveni școlari această situație se va agrava.
În această situație B.A. este victima, iar colegii de grupă sunt agresorii.
Evaluarea cazului
Pentru a afla mai multe informații am discutat cu mama fetiței și am folosit ca metode:
convorbirea, observația și un test .
Date despre familie
B.A. are o situație materială foarte redusă. Locuiește cu ambii părinți.Tatăl nu lucrează și
consumă băuturi alcolice, iar mama este femeie de serviciu la un restaurant.
Natura problemelor: de relaționale, de adaptare, atenție sporită.
Plan de intervenție
Fetița a fost diagnosticată cu întârzierea achizițiilor de limbaj, nu se poate adapta la programul
prelungit, are probleme de orientare în spațiu dar și de exprimare. Are o exprimare greoaie și un
vocabular redus de cunoștințe. Are uneori crize de nesiguranță și refuză să coopereze.
- terapie cognitivǎ, terapie de limbă și comunicare și terapie psihomotrică.
-consilierea familiei (mama), supravegherea copilului, colaborare cu factorii implicaţi;
Metode, mijloace şi procedee: Jocuri, convorbiri, memorizări, exerciții.
Forme de organizare: Fetița a lucrat individual, dar și pe grupe și frontal. Ea a fost încurajată
permanent prin aprecieri verbale și stimulente.
Resurse umane implicate: educatoarea, profesor logoped, medic de familie.
Rezultate obținute:
Intervenţia educatoarei în cadrul grǎdiniţei:
Educatoarea îi acordă mai multă atenţie decât celorlalţi copii, încercând să- l integreze în
colectivul grupei prin antrenarea lui în diferite activităţi. De asemeni îl duce pe S. la şedinte de
consiliere cu psihologul grădiniţei.
Strategii centrate pe copil:
- procedee de lucru simple, cu grad mic de dificultate;
- valorificarea maximǎ a jocurilor;
- stimularea corespunzătoare a senzaţiilor şi percepţiilor;
Monitorizarea efectelor si măsuri reglatorii
Programul de schimbare a fost pe parcursul a 6 luni prin care s-a urmărit stimularea dezvoltării
atitudinilor pozitive ale părinţilor de a fii alături de copil, de cerinţele speciale ale copilului,
29
urmărindu-se adaptarea preșcolarului la programul grădiniței.
Evaluarea periodica: exerciții de numărare, de formare de mulțimi, fișe de lucru; jocuri
didactice, exercitiții de mișcare, desene, picture, modelaj, audiții muzicale.
Obiective realizate: să formuleze propoziții, să știe singularul și pluralul substantivelor, să
memorizeze, să rețină idei principale din povești, să numere crescător și descrescător, să recunoască
forme geometrice, să deseneze tema data, să aibă o ținută corespunzatoare, să execute mișcări date.
Feed-back
În urma aplicării acestui program s-a observat o ameliorare a comportamentului B.A., o
implicare activă în grădiniță, o reacţie de colaborare din partea familiei cu şcoala în sensul obţinerii
unor rezultate bune şcolare / extraşcolare.
Diseminarea rezultatelor.
Schimbarea comportamentului copilului, de a nu se izola de grup, încredere în sine, acceptarea
celorlalţi copii.
Metode cu impact ridicat:
- pozitiv.-jocul, explicatia, povestirea, exercitiul si fisa de lucru
- negative: unele jocuri, povestirea
Dificultăți întâmpinate: Probleme de exprimare, dificultăți de povestire, la numărat
descrescător, la desenat, are nevoie de sprijin, la memorizare.
Recomandări particulare: Să își îmbunătățească limbajul cu achiziții fundamentale, să
participle la jocuri și exerciții privind noțiunile de științe, om și societate și educație plastică.
Concluzii
Rolul și modul de implicare a părinților în program: părinții refuză să colaboreze, mama
muncește toată ziua la un restaurant, iar tata nu se implică deloc. Fetița are o situație modestă financiar.
Grădinița este sprijinul și mediul favorabil.
30
PENSULA MAGICĂ
Agache Ionela
Școala Profesională Specială ,,Emil Gârleanu” Galați
Jocul poate fi făcut după ce copiii au învățat toate literele alfabetului. Jocul se adresează
tuturor copiilor, la el putând participa atât cei slabi cât și cei timizi. Iar pentru copiii cu un autocontrol
excesiv, va fi o ocazie perfectă de a simți cum este să fii flexibil. Este un joc cu ajutorul căruia copilul
își dezvoltă imaginația, spiritul de echipă, disciplina.
Material necesar:
Un bol în care sunt bilețele. Pe fiecare bilețel este scris un cuvânt.
Nota!
Bilețelele pot fi scrise de copii. Fiecare copil poate scrie câte un cuvânt pe un bilet.
Reguli și mod de joc!

Pe rând, fiecare copil extrage câte un bilet din bol.
Citește cuvântul de pe bilet, fără însă să-l vada ceilalți colegi. Apoi alege să scrie în aer cu o
pensulă imaginară acel cuvânt. Pentru a fi mai complex jocul, cuvântul poate fi și desenat în aer sau
mimat.
Colegii urmează să ghicească cuvîntul scris, desenat sau mimat de colegul lor.
,,Pensula magică,, poate fi ținută cu mâna, cu gura ori cu piciorul. Colegii pot stabili cum va fi
ținută pensula.
Copiii sunt încurajați , ca în cazul scrisului, să facă litere uriașe.
Jocul se termină când nu mai sunt bilețele în bol.
Câștigă cel care ghicește cele mai multe cuvinte.
Scopul jocului:
Este o metodă de verificare a nivelului de însușire de către elevi a literelor. Porcesul de
învățare și de fixare a cunoștințelor se va face cu voie bună și cu plăcere. Învățarea îl are în centrul ei
pe elev. Jocul fiind o metodă prin care acesta este atras de școală dezvoltându-i, în același timp,
scpiritul de echipă, imaginația, gândirea. Copiii sunt încurajați să se miște liber,chiar dacă la început
vor fi timizi și nesiguri.
Bibliografie:
-Heidi Gerard Kaduson , ,,101 Tehnici favorite ale terapiei prin joc” Editura Trei, 2020
-Magdalena Dumitrana --Educarea limbajului în învăţământul preşcolar, volumul I—
Comunicarea orală
31
CLIMATUL ȘCOLAR ȘI EXPUNEREA LA BULLYING
Liliana Airinei
Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu” Piatra-Neamț
Introducere
Bullying-ul la școală este un fenomen care are loc la nivel mondial, deși ratele de prevalență
variază substanțial de la o țară la alta. Deși sondajele aplicate elevilor indică faptul că apariția bullying-
ului a scăzut de-a lungul timpului în mai multe țări, aceasta continuă să fie o problemă gravă, având de
obicei consecințe grave pentru individ. Bullying-ul are efecte negative asupra bunăstării atât a
victimelor, cât și a agresorilor, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung . În consecință, expunerea la
hărțuire a fost legată de rezultate negative asupra sănătății mintale. În plus, hărțuirea este dăunătoare
nu numai celor care sunt implicați direct ca victime și/sau făptuitori, ci și altor persoane din grupul de
egali. De exemplu, s-a dovedit că apariția hărțuirii în clasa școlii este asociată cu o înrăutățire a
sănătății subiective a clasei în ansamblu.
Deși au fost efectuate o serie de studii despre climatul școlar și asocierile sale cu hărțuirea,
cercetările privind hărțuirea s-au concentrat în mare măsură pe factorii de risc și consecințele la nivel
individual. Dar, deoarece bullying-ul are loc într-un context, adesea școala, este important să găsim
factori la nivel de clasă și școală care sunt asociați cu comportamentul de hărțuire și victimizarea
elevilor. Relativ puține studii au abordat această problemă folosind un design pe mai multe niveluri și
au fost necesare mai multe cercetări care aplică un cadru pe mai multe niveluri . În special, este nevoie
de studii care să examineze efectele climatului școlar asupra agresiunii, deoarece acesta este un factor
care poate fi de fapt schimbat de către educatori și administratori . Într-adevăr, studiile anterioare au
arătat variații semnificative în ceea ce privește hărțuirea între clasele școlare, precum și între școli .
Obiectivul studiului actual este de a analiza asocierile dintre climatul școlar, măsurat prin
evaluările elevilor agregate la nivelul clasei, și expunerea la bullying, măsurată la nivel individual. Ne
concentrăm pe nivelul clasei, deoarece este probabil să varieze între clasele din aceeași școală
climatul, inclusiv comportamentul profesorului,.
Bullying în rândul copiilor de școală

Bullying-ul a fost definit astfel: „O persoană este hărțuită atunci când este expusă, în mod
repetat și în timp, la acțiuni negative din partea uneia sau a mai multor alte persoane”. Deși cercetătorii
au definit și operaționalizat hărțuirea în mod diferit, trei elemente care reapar sunt repetiția, răul și
puterea inegală. Există, de asemenea, diferite forme de agresiune. Se diferențiază între bullying fizic,
comportamental, verbal și relațional. Bullying-ul fizic implică lovirea și alte tipuri de acțiuni fizice.
Hărțuirea comportamentală implică faptul că ceva rău este făcut intenționat, dar fără vătămare fizică
directă (de exemplu, furtul de la cineva, ținerea de nas când cineva se apropie). Hărțuirea verbală se
referă, de exemplu, la repetarea de remarci denigratorii sau provocatoare. Bullying-ul relațional (numit
și bullying social) implică ignorarea în mod deliberat a cuiva sau îndepărtarea atunci când persoana
respectivă se apropie. În plus, o formă mai recentă este hărțuirea cibernetică, care include, de exemplu,
răspândirea zvonurilor despre o persoană prin internet sau prin telefoane mobile . O altă diviziune
folosită în mod obișnuit este cea dintre bullying direct și indirect. Bullying-ul direct se referă la
expresii de agresiune fizică, cum ar fi lovirea și lovirea cu piciorul, dar și agresiunea verbală, cum ar fi
tachinarea, insultele și amenințările. Hărțuirea indirectă include manipulări ale relațiilor sociale care
rănesc sau exclud alți indivizi, de exemplu, bârfirea, răspândirea de zvonuri, ignorarea altora în mod
intenționat și influențarea altora să tachineze sau să rănească fizic pe cineva. Implicarea elevilor în
situații de agresiune poate avea loc mai degrabă de-a lungul unui continuum, ca bătăuși (pe o bază mai
mult sau mai puțin frecventă), victime, victime ale agresiunii sau trecători. Unii observatori
32
încurajează și întăresc bătăușii (mai mult sau mai puțin activ), în timp ce alții apără victimele .
Majoritatea sunt totuși trecători, iar o strategie de intervenție împotriva agresiunii poate fi
transformarea celor implicaţi din trecători în apărători.
Caracteristici la nivel individual asociate cu expunerea la bullying

S-a demonstrat că atât factorii demografici, cât și psihosociali sunt legați de riscul copiilor de a
fi hărțuiți. Multe studii raportează că băieții agresează mai mult decât fetele . Băieții sunt mai
susceptibili de a fi victime ale agresiunii directe decât fetele, în timp ce proporțiile băieților și fetelor
care sunt expuși la agresiune indirectă sunt destul de asemănătoare. Acest lucru implică faptul că, în
general, băieții sunt mai des victimele (orice tip de) hărțuire decât fetele . În ceea ce privește vârsta, s-
a dovedit că adolescenții mai tineri sunt mai implicați în bullying decât adolescenții mai în vârstă. Cu
toate acestea, în timp ce studiile anterioare au raportat o scădere a hărțuirii odată cu vârsta, cercetările
empirice ulterioare au arătat că, în timp ce hărțuirea fizică scade odată cu vârsta, alte forme cresc. Mai
multe studii au arătat asocieri între statutul socio economic inferior și implicarea în bullying. În ceea ce
privește contextul migrației și expunerea la bullying, constatările din studiile anterioare sunt
inconsecvente.
Deși caracteristicile specifice aspectului au puțin de-a face cu riscul de a fi agresat, unele
trăsături sunt adesea găsite în rândul victimelor. Copiii care sunt expuși la bullying sunt mai predispuși
decât alții să aibă abilități sociale scăzute, să sufere de probleme de interiorizare și externalizare și să
aibă o stimă de sine scăzută. Legăturile cauzale, totuși, nu sunt întotdeauna clare, deoarece, de
exemplu, abilitățile sociale slabe și problemele de interiorizare pot fi atât cauzele, cât și consecințele
faptului de a fi agresat. Într-adevăr, studiile au arătat că sănătatea mintală adversă precede și urmează
experiența de a fi agresat.
Aspecte ale climatului școlar asociate cu expunerea la hărțuire

O revizuire recentă a factorilor contextuali la clasă și a școlii și a agresiunii a arătat că
caracteristicile demografice și structurale, cum ar fi compoziția socioeconomică sau etnică a elevilor,
nu au fost în mod constant legate de agresiune. Cu toate acestea, factorii contextuali de la egal la egal,
cum ar fi ierarhiile de statut și normele de grup și relațiile profesor-elev, precum și atitudinile de
dezaprobare ale profesorilor față de agresiune au fost legați de frecvența agresiunii Aceste constatări
susțin ideea că climatul școlar este important.
Conceptul de climat școlar a fost definit ca fiind credințele, valorile și atitudinile colective care
predomină în școală și care sunt (re)produse prin interacțiunile sociale dintre elevi, profesori și alt
personal școlar . Măsurile climatului școlar includ percepțiile elevilor cu privire la relațiile dintre elevi,
relațiile elev-profesor, corectitudinea, ordinea și disciplina, implicarea părinților, partajarea resurselor
și motivația de realizare . S-a demonstrat că diferite aspecte ale climatului școlar sunt asociate cu
apariția bullying-ului. Bullying-ul a fost mai puțin răspândit în școlile caracterizate printr-un astfel de
climat, adică în cazul în care elevii evaluează că „structura” la școală este bună (cu întrebări despre, de
exemplu, regulile școlare corecte și dacă regulile sunt aplicate), și în cazul în care elevii raportează un
nivel ridicat de sprijin școlar (de exemplu, că adulții de la școală îi susțin și respectă elevii și că elevii
sunt dispuși să ceară ajutor adulților atunci când sunt hărțuiți). Folosind date longitudinale s-a arătat că
un climat școlar pozitiv – în care elevii experimentează școala ca pe un loc bun pentru a fi, unde
regulile sunt corecte și unde elevii sunt tratați cu respect – a prezis mai puține victimizări și săvârșiri.
Hărțuirea a fost mai puțin frecventă în școlile caracterizate prin politici clare și echitabile pentru
combaterea violenței, relații de sprijin cu profesorii și participarea elevilor la luarea deciziilor și la
proiectarea măsurilor preventive pentru combaterea violenței școlare. Mai mult, cercetările au arătat că
în școlile cu un climat disciplinar bun (adică, caracterizate prin reguli clare și corecte și unde elevii se
comportă bine), elevii au fost mai puțin susceptibili de a fi hărțuiți decât în școlile cu un climat
33
disciplinar slab. De asemenea, un climat școlar de susținere a prezis mai puține acte de agresiune și
convingerile normative în rândul elevilor conform cărora bullying-ul este acceptabil au fost asociate cu
mai multe comiteri. Există, de asemenea, cercetări care indică faptul că o prevalență ridicată a
agresiunii este asociată cu o cultură profesională slabă, măsurată folosind evaluările profesorilor
privind conducerea, cooperarea și consensul la școală. În plus, atitudinile profesorilor și
comportamentul real în legătură cu hărțuirea pot fi legate de apariția agresiunii în școli. Un studiu
american a demonstrat că raportările cadrelor didactice și ale personalului de angajament ridicat în
prevenirea agresiunii și a relațiilor pozitive profesor-elev au fost asociate cu mai puțină victimizare de
la egal la egal, așa cum au raportat elevii. În sălile de clasă și școlile în care elevii au perceput că
profesorii lor aveau atitudini dezaprobatoare față de agresiune, victimizarea de la egal la egal a fost
mai puțin frecventă.
Scopul studiului
Scopul prezentului studiu este de a analiza asocierea dintre climatul școlar, așa cum este
perceput la nivelul clasei școlare, și apariția bullying-ului la nivel individual, în rândul elevilor din
clasa a 9-a (cu vârsta cuprinsă între 15-16 ani). Emitem ipoteza că se vor observa rate mai scăzute de
agresiune în clasele în care elevii percep regulile școlii ca fiind clare, în care elevii participă la luarea
deciziilor, în care profesorii îi laudă pe elevi și în care profesorii reacționează împotriva agresiunii
atunci când are loc.
Metodă
Date
Datele au fost obţinute dintr-un liceu tehnologic dintr-un oraş din judeţul Neamţ. Chestionarele
au fost aplicate unui eșantion de elevi din clasa a 9-a a . Chestionarul acoperă, de asemenea, subiecte
precum relațiile sociale, sănătatea, mediul social și situația școlară percepută în ansamblu.
Pentru studiul de față, am reunit datele pentru elevii de clasa a IX-a (cu vârste între 15 și 16
ani) din sondajele din 2020.Non-răspunsul extern (în mare parte din cauza absenței studenților în
timpul zilei sondajului) a fost estimat la 19% până la 22% pentru acești ani de sondaj. Pentru a face
măsurile la nivel de clasă ale climatului școlar mai fiabile, clasele școlare foarte mici (< 5 elevi care au
răspuns;) precum și clasele foarte mari (> 25 elevi care au răspuns;) au fost omise din analize. Clasele
mici au fost excluse din cauza faptului că măsurile la nivel de clasă pot fi afectate substanțial de
răspunsul unui elev individual și, prin urmare, nu reflectă în mod corespunzător percepția clasei în
ansamblu. Clasele școlare mari au fost omise, deoarece, în practică, este puțin probabil să constituie
unități distincte și clare în sensul tradițional. Astfel, clasele de aceste dimensiuni raportate sunt
probabil împărțite în subgrupe (cu profesori diferiți) în cadrul școlii actuale. În plus, persoanele cu
non-răspuns intern la oricare dintre variabilele utilizate în analize (adică cei cu informații lipsă despre
expunerea la hărțuire și/sau oricare dintre variabilele climatului școlar și/sau oricare dintre variabilele
de control) au fost excluse . Acest lucru a dus la un eșantion de studiu de 64 elevi repartizați pe 4 de
clase .
Măsurători
Variabilă dependentă
Expunerea la bullying a fost măsurată prin întrebarea „Cât de des ați fost hărțuit sau hărțuită la
școală în acest an?” Cei care au răspuns „Nu am fost agresat” sau „S-a întâmplat ocazional” au fost
clasificați ca nefiind victime ale agresiunii, iar cei care au răspuns „de 2 sau 3 ori pe lună”,
„Aproximativ o dată pe săptămână” sau „de mai multe ori”. o săptămână” au fost codificați ca fiind
expuși la agresiune. Cei care au răspuns „Nu știu” au fost excluși din analiză. În studiul de față, cei
care într-o altă întrebare au raportat că au fost hărțuiți de profesori, dar nu de colegi, nu au fost
clasificați ca fiind expuși la bullying.
34
Variabile independente (nivel de clasă)
Aspectele climatului școlar au fost măsurate folosind evaluări pe o serie de declarații.
Alternativele de răspuns au fost: „Descrie foarte slab”, „Descrie destul de prost”, „Descrie destul de
bine” și „Descrie foarte bine. Variabilele climatului școlar au fost agregate la media nivelului lor de
clasă și măsurate în procente. Distribuțiile de clasă au fost ulterior împărțite pentru a sorta clasele în
categorii de valori scăzute, intermediare și ridicate pentru fiecare variabilă contextuală a climatului
școlar al clasei.
Claritatea regulilor școlare a fost surprinsă de declarația „Sunt la curent cu reglementările care
se aplică la această școală”. Participarea elevilor la decizii a fost măsurată prin afirmația „Elevii iau
parte la luarea deciziilor asupra lucrurilor care sunt importante pentru noi”. Profesorii laudă elevii a
fost măsurat prin afirmația „Profesorii laudă elevii care fac ceva bun la școală”. Adulții intervin
împotriva agresiunii a fost măsurat prin afirmația „Adulții intervin dacă cineva este hărțuit sau
agresat”.
Variabile de control
Un număr de variabile la nivel individual au fost incluse ca variabile de control.
Genul are valoarea de băiat sau de fată.
Tipul de familie a fost construit ca o variabilă inactivă care măsoară dacă elevul locuiește sau
nu împreună cu mama și tatăl său în aceeași gospodărie (creată din întrebarea „Cu ce persoane
locuiți?” cu o listă de răspunsuri care nu se exclud reciproc. ).
Educația părinților a fost construită din întrebarea „Care este cea mai înaltă educație pe care o
au părinții tăi?” cu următoarele alternative de răspuns care trebuie bifate separat pentru mamă și tată:
„Școala obligatorie (max. 9 ani la școală)”, „Școala secundară”, „Universitate” și „Nu știu”. Din cauza
numărului destul de mare de elevi care au răspuns „Nu știu” sau au omis întrebarea (aproximativ 30%
pentru fiecare părinte), codificarea acestei variabile s-a bazat pe dacă elevul a bifat căsuța
„Universitate” pentru mamă și⁄sau tatăl.
Șomajul părinților a fost creat de la întrebarea „Ce fac părinții tăi?” cu următoarele categorii de
răspuns (neexcluzându-se reciproc) pentru mamă și tată, respectiv: „Lucrează cu normă întreagă”, „Se
lucrează cu normă parțială”, „Studii”, „În concediu/concediu pentru creșterea copilului”, „Șomer”,
„Altele”, „Nu știu”. Cei care au bifat că mama și/sau tatăl sunt șomeri au fost catalogați ca „Cel puțin
un părinte șomer”.
Contextul migrației a fost măsurat prin întrebarea: „De cât timp locuiți în Suedia?” cu
alternative de răspuns „Toată viața mea”, „10 ani sau mai mult”, „5–9 ani” și „Mai puțin de 5 ani”.
Variabila a fost codificată într-o variabilă inactivă care măsoară dacă respondentul a trăit sau nu în
Suedia toată viața.
Anul anchetei (2020) a fost inclus ca variabilă de control.
Rezultate
Statisticile descriptive ale eșantionului de studiu sunt prezentate în Tabelul 1. Variabilele la
nivel de clasă demonstrează că percepțiile asupra diferitelor aspecte ale climatului școlar variază între
clasele școlare. De exemplu, proporția elevilor care au răspuns că sunt la curent cu regulile la școală
variază între 52% și 100%, iar proporția elevilor care au susținut că elevii participă la decizii variază
între 0% și 95,2%.
Proporțiile elevilor care au raportat că au fost hărțuiți variază între 3,0% şi 4,9%. Pentru toate
variabilele climatului școlar, există gradienți cu expunerea la bullying în direcțiile așteptate. Cu cât
este mai mare proporția de elevi care indică faptul că cunosc regulile școlii, că elevii participă la
decizii, că profesorii îi laudă pe elevi și că adulții intervin împotriva agresiunii, cu atât este mai mică
proporția de elevi care raportează că au fost agresați.
Discuţie
35
Prezentul studiu a investigat asocierile dintre aspectele climatului școlar, măsurate prin
evaluările elevilor la nivelul clasei, și expunerea la bullying, măsurată la nivel individual. Toate
aspectele de climat școlar studiate au fost asociate semnificativ cu hărțuirea în direcțiile așteptate. În
special, proporții mari de elevi care au raportat că sunt la curent cu reglementările la școală și că adulții
intervin împotriva agresiunii au fost legate de o prevalență mai scăzută a agresiunii. Astfel, a avea
reguli școlare ferme și limite clare pentru ceea ce este acceptabil și ceea ce nu este, ar părea a fi benefic
pentru climatul social din școală. Mai mult, rezultatul că bullying-ul a fost mai puțin frecvent în
mediile școlare în care elevii participă la luarea deciziilor (deși această asociere a fost atenuată și
nesemnificativă în modelul final) este în conformitate cu cercetările anterioare. Faptul că atitudinea
profesorilor au fost legate de apariția bullying-ului în rândul colegilor indică importanța profesorilor și
a altor categorii de personal școlar în modelarea climatului social. Relațiile pozitive dintre profesori și
elevi, de exemplu, în ceea ce privește laudele elevilor, stabilesc standarde și pentru relațiile sociale
între elevi. O proporție mare de elevi care au afirmat că profesorii le laudă elevilor a fost legată de mai
puțină agresiune. O constatare mai solidă a fost că hărțuirea a fost mai puțin frecventă în sălile de
clasă, unde o proporție mai mare de elevi au susținut că adulții intervin împotriva agresiunii. Acest
lucru este în conformitate cu cercetările anterioare care demonstrează că atitudinile profesorilor față de
agresiune, precum și angajamentul lor de a o combate și comportamentul real în acest scop, sunt legate
de apariția agresiunii.
Aspectele de climat școlar studiate au reprezentat doar o parte limitată a variației la nivel de
clasă în ceea ce privește hărțuirea, dar pentru o parte mai substanțială a variației la nivel de școală. Este
posibil ca măsurile noastre de climat școlar să surprindă aspecte care pătrund în întreaga școală,
afectând astfel toate clasele în mod similar. Alți factori la nivel de clasă decât cei investigați aici, în
special procesele de la egal la egal, inclusiv ierarhiile de statut și normele de grup, sunt, de asemenea,
probabil să afecteze apariția hărțuirii .
Concluzii
Studiul de față a arătat, că mai multe aspecte pozitive ale climatului școlar măsurate la nivel de
clasă – în special claritatea regulilor și adulții care intervin împotriva agresiunii – au fost asociate cu o
prevalență mai scăzută a agresiunii. Descoperirile sugerează că eforturile către un climat școlar
caracterizat prin reguli transparente și dezaprobarea clară a hărțuirii poate contribui la reducerea
agresiunii. Sunt necesare cercetări suplimentare asupra modului în care caracteristicile contextuale ale
școlii, cum ar fi climatul școlar și culturile profesionale, sunt legate de hărțuirea la nivel individual.
Bibliografie
Arseneault, L., Bowes, L., & Shakoor, S. (2010). Bullying victimization in youths and mental
health problems: “Much ado about nothing”? Psychological Medicine, 40, 717–
729. [Crossref], [PubMed], [Web of Science ®], [Google Scholar]
Card, N. A., & Hodges, E. V. E. (2008). Peer victimization among schoolchildren:
Correlations, causes, consequences, and considerations in assessment and intervention. School
Psychology Quarterly, 23, 451–461. [Crossref], [Web of Science ®], [Google Scholar]
Ertesvåg S. K., & Roland, E. (2015). Professional cultures and rates of bullying. School
Effectiveness and School Improvement, 26, 195–214. [Taylor & Francis Online], [Web of Science
®], [Google Scholar]
Guerra, N. G., Williams, K. R., & Sadek, S. (2011). Understanding bullying and victimization
during childhood and adolescence: A mixed methods study. Child Development, 82, 295–
310. [Crossref], [PubMed], [Web of Science ®], [Google Scholar]
36
FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU FENOMENUL DE BULLYING
Amarii Ionela
Școala gimnazială Muncelu de Sus
Subiectul: X, 14 ani, este elev în clasa a VIII-a, mediu rural

Prezentarea cazului: X are 14 ani și este elev în clasa a VIII-a. Este cunoscut atât de către colegi, cât
și de către profesori ca un copil puțin sociabil, chiar marginalizat, a cărui situație la învățătură s-a
înrăutățit de la an la an. În clasa a V-a a fost considerat drept un elev mediocru, în a VI-a slab, iar
acum, în clasa a VIII-a, problemele la învățătură, cât și cele disciplinare s-au accentuat.
Istoricul evoluției problemei: Tatăl lui X este plecat in afara tarii la munca ,fiind divortat de mama
copilului.In prezent elevul X este in grija bunicilor batrani si neputinciosi.
Comportamentul elevului: În aceste condiții, X aproape că a renunțat să mai vină la școală. Atunci
când vine la școală, activitățile și sarcinile realizate în clasă îi sunt complet străine. Elevul nu participă
la oră deloc, nu vine niciodată cu temele făcute, nu reușește să țină pasul cu ceilalți, neterminând fișa
de lucru și nefiind niciodată atent. De multe ori refuză să scrie sau chiar să iasă la tablă atunci când
este solicitat de către profesori, manifestând de cele mai multe ori un comportament destul de violent.
De curand s-a integrat intr-un grup de alti elevi cu comportamente deviante si chiar a inceput sa
agreseze colegii de scoala, sa-i imbrancesca , sa le ceara bani, « drept taxa » de trecere pe langa clasa
lui .
Dialog cu elevul: Într-o zi, doamna directorl-a chemat pe X în birou pentru a sta de vorbă cu el, în
speranța că va remedia măcar o parte din problemele copilului. X aproape că nu a răspuns întrebărilor
adresate, fiind mai tot timpul tăcut și ținând capul plecat, aceasta atitudine avand-o doar n prezenta
directorului. Totuși din câteva frânturi de vorbe și din ceea ce au povestit colegii doamna director a
înțeles povestea lui X.
Propunerea unei soluții:
Metode și strategii: Încercarea dirigintelui și a altor profesori de a discuta cu tatal copilului
,inclusiv cu bunicii în vederea îmbunătățirii condițiilor de viață ale acestuia. De asemenea, copilul
trebuie încurajat atât de colegi, cât și de profesori să participe la ore, să-și facă temele și să rezolve
sarcinile de lucru care i se dau (sarcini care, pentru început, trebuie să aibă un grad de dificultate mai
redus). În egală măsură i se vor da anumite responsabilități (să șteargă tabla, să aibă grijă de cretă, să
mențină curățenia în clasă, să se implice în diverse sarcini atractive, cu scopul de a-i stârni interesul).
Profesorii trebuie să manifeste pentru acest copil o atenție deosebită în timpul orelor de curs, ajutându-
l să rezolve problemele, să termine fișele de lucru sau să răspundă la întrebări.
Un rol important îl au ședințele de consiliere, ședințe la care se recomandă și prezența unuia dintre
părinți, măcar o dată pe lună. În egală măsură dirigintele își va lua responsabilitatea de a merge
săptămânal acasă la X, pentru a purta discuții atât cu el, cât și cu părinții acestuia.
Identificarea cauzelor care au generat problema :
Cauzele care au determinat problema sunt următoarele: • Venitul scăzut al părinţilor determinat
de salariile mici din ţară ; • Plecarea părinţilor din ţară ; • Comunicarea mai deficitară cu părinţii dar si
cu bunicii, de multe ori acestia nu fac fata situatiei in care se afla elevul nostru ei fiind batrani,
Identificarea factorilor de menţinere a problemei sunt următorii :
Incapacitatea părinţilor de a se întoarce în ţară ,deoarece nu au strâns îndeajuns de mulţi bani pentru a
asigura un trai decent familiei lor ; Lipsa de comunicare a elevului cu familia,colegii,prietenii şi
profesorii săi.
Planul de acţiune :
a)Obiectiv de lungă durată :Aducerea performanţelor şcolare ale elevului la acelaşi nivel cu
cele de dinaintea plecării părinţilor lui
37
b) Obiective specifice
c) Activităţi
O1:Descoperirea părerii elevului legată de motivelor care i-au determinat pe părinţii lui să plece din
ţară
•Purtarea unor discuţii legate cu elevul legate de ceea ce el crede că a determinat despartirea părinţilor
lui
O2: Aflarea sentimentelor elevului legate de separarea părinţilor săi.
Ȋncercarea de a afla prin discuţii cu elevul sentimentele sale legate de plecarea părinţilor Purtarea unor
discuţii cu prietenii şi colegii mai apropiaţi de elev pentru a afla mai multe amănunte legate de plecarea
părinţilor acestuia ,contactarea părinţilor pentru a se putea afla părerea lor despre situaţia şcolară mai
slabă a elevului Chemarea bunicilor la şcoală(vizitarea bunicilor elevului,în cazul în care aceştia nu se
pot deplasa la şcoală) pentru a se afla felul în care elevul studiază acasă,timpul pe care îl acordă
studiului Implicarea elevului în mai multe activităţi şcolare de grup .Distribuirea unor teme de grup
Aplicarea unor chestionare pentru a se putea observa înclinaţia elevului spre anumite domenii,tipuri de
activităţi .
O3: Ȋmbunătăţirea situaţiei şcolare a elevului pentru a putea observa dacă se descurca la fel de bine
precum în cazul temelor de grup O4:Menţinerea situaţiei şcolare bune a elevulu.
Alternarea temelor de grup cu cele individuale Observarea activităţii elevului la celelalte discipline.
Modalităţi de evaluare :.Obiective la nivelul şcolii :O1:Descoperirea motivelor care au stat la baza
înrăutăţirii situaţiei şcolare a elevului; O2:Implicarea profesorilor în găsirea unor soluţii pentru a
îmbunătăţi situaţia şcolară a elevului; O3: Ajutarea elevului să depăşească momentul plecării părinţilor
lui; O4: Convingerea bunicilor şi părinţilor să îl motiveze pozitiv pe acesta pentru a-şi îmbunătăţi
notele. O5:Ȋmbunătăţirea notelor elevului.
Dezbateri cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru a aduce performanţele şcolare ale elevului la
acelaşi nivel cu cel de dinainte de plecarea părinţilor lui în străinătate§ Analiza diferenţei dintre notele
elevului de dinainte de plecarea părinţilor săi şi cele de după plecarea lor §Acţiuni de conştientizare
Ȋncercarea de a-l face să conştientizeze§ Ȋncercarea de a-l face să conştientizeze sacrificiile făcute de
părinţii săi pentru el § Purtarea unor discuţii cu privire la motivele care au determinat scăderea notelor
sale § Ȋncercarea de a-l atrage într-un grup care să aibă un efect pozitiv asupra lui § Urmărirea
gradului de implicare a elevului în activităţi extraşcolare .
Efectul pe care acţiunile lor îl au faţă asupra colegului lor§ Comportamentul lor faţă de acesta §
Concluzii
Violenta in institutiile de invatamant este o expresie a violentei din
societate. Cand violenta se produce in scoala, ea conduce si la alte
consecinte :alturi de prejudicii, victimizare, uneori moarte,violenta
din scoala reduce sansele copiilor de a-sidezvolta personalitatea pe
deplin si de a dobandi o educatie de calitate.
38
PREVENIERA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ȘI
EXTRAȘCOLAR
Andra Daniela
Liceul Tehnologic „Aurel Vlaicu” Arad
Bullyingul este un comportament ostil de excludere, umilire, intimidare, terorizare, luare în

derâdere a cuiva, în mod repetat şi intenţionat, ca modalitate de a câştiga putere asupra altei persoane;
Este o formă de violenţă concretizată în:
apelarea numelui într-un anumit fel;
excluderea din activităţi;
discriminarea;
nerespectarea drepturilor;
abuzul de orice tip;
agresivitate verbală sau scrisă;
Persoanele care provoacă „bullying” sunt cele care:
nu primesc suficientă atenţie;
doresc să iasă astfel în evidenţă;
doresc să braveze şi acţionează în consecinţă;
au fost ele însele hărţuite fie de colegi, fie de familie;
provin din familii care folosesc pedeapsa corporală pentru a disciplina.
Agresorii:
caută să intimideze/agreseze pe ceilalţi doar când profesorii sau alţi adulţi nu sunt atenţi.
caută să intimideze/agreseze alţi copii numai atunci când au audienţă –sunt priviţi de „prietenii”
lor;
„Atacă” numai după ce au găsit slăbiciunile „victimelor” lor
Forme de manifestare
Verbal: amenințare, tachinare, poreclire, bătaie de joc, șantaj, zvonuri, minciuni
Fizic: lovire, împingere, pocnire, ciupire
Emoțional: excludere intenționată, manipulare, ridiculizare
Cyberbullying-agresiune on-line, hărțuire pe sms, facebook, instagram, bloguri.
Cybergrooming-contacte virtuale, abuz
Misogism cibernetic-minciuni și acuzații false, fals profil de identitate
Idei pentru a face față bullyingului:
Ignoră-i pe cei care agresează!
Nici nu te uita la ei!
Prefă-te că nu îi auzi!
Nu te enerva!
Nu le arăta că te-ai supărat!
Nu plânge!
Pleacă!
Du-te undeva unde este prezent un adult!
Vorbeşte cu acest adult sau cu oricine altcineva despre asta!
Scrie pe ceva să nu uiţi niciun detaliu când povesteşti cuiva!
Răspunde-le ferm celor care agresează!
„Cyberbullying” (Hărțuirea online) este atunci când tu, preadolescent/ă sau adolescent/ă, ești
luat/ă în derâdere, amenințat/ă, hărțuit/ă, umilit/ă, jenat/ă sau devii ținta agresiunii unui alt copil,
39
preadolescent/ă sau adolescent/ă, prin utilizarea internetului, tehnologiilor interactive și digitale sau a
telefoanelor mobile.
Evitaţi distribuirea online a datelor cu caracter personal (adresa de domiciliu, şcoala
frecventată, numele părinţilor, profesia părinţilor)!
Protejaţi-vă datele sensibile (fotografii personale, coduri de acces, numere telefon etc.) pentru a
evita cea mai comună fraudă cibernetică (mesajele de tip phishing şi spam)!
Vorbiţi cu prietenii voştri şi cereţi-le permisiunea înainte de a posta fotografii în care apar şi ei.
Totodată, prietenii voştri ar trebui să vă ceară permisiunea înainte de a posta fotografii cu voi!
Creați parole complexe, care să conţină majuscule, litere mici, numere şi simboluri!
Nu dezvăluiţi nimănui parolele dumneavoastră!
Verificaţi mereu setările privind confidenţialitatea din reţelele sociale şi alegeţi cele mai bune
soluţii pentru a fi cât mai securizaţi!
Introduceţi periodic numele vostru pe principalele motoare de căutare și vizualizaţi rezultatele -
dacă există ceva ce vă nemulţumeşte, încercaţi să eliminaţi iar dacă nu reuşiţi, cereţi ajutorul unei
persoane de încredere!
Renunţați la obiceiul de a posta şi împărtăşi orice, tuturor. Acest obicei este periculos şi poate
atrage după sine riscuri şi consecinţe indezirabile.
Dacă nu doriţi ca toată lumea să ştie totul despre voi, atunci nu postaţi totul pe internet, nici
măcar pe chat-urile personale.
Închiderea unui cont personal sau ștergerea profilului de pe o reţea de socializare poate fi
dificilă, dar decât să renunţaţi, mai bine cereţi ajutorul unei persoane care vă poate sprijini.
Respectaţi-vă prietenii virtuali aşa cum respectaţi prietenii reali, mai ales că, de multe ori, este
vorba despre aceleaşi persoane.
Dacă sunteţi victim fenomenului cyberbulling, amintiţi-vă să păstraţi toate probele pe care le
aveţi în acest sens.
Blocaţi-i pe cei care vă incomodează, iar dacă este posibil, raportaţi-I administratorului siteului
sau reţelei de socializare.
Discutaţi problemele voastre cu personae de încredere! Păstrând totul pentru voi nu rezolvă
lucrurile.
Nu vă „răzbunaţi” replicând în acelaşi mod cu cel care vă incomodează, deoarece situaţia va
degenera şi se va înrăutăţi.
Evitaţi să postaţi imagini personale şi intime şi amintiţi-vă că puteţi fi înregistrat sau fotografiat
cu uşurinţă dacă se foloseşte webcam în mod abuziv. O îmbrăţişare inocentă poate fi folosită în foarte
multe modalităţi.
Relaţiile sentimentale nu justifică sexting-ul, iar dacă totuşi decideţi „să o faceţi”, vă asumaţi
riscul de a fi „expuşi” dacă şi atunci când relaţia se destramă.
Nu aveţi încredere necondiţionată în sentimentele pe care o persoană cunoscută în mediul
online vi le declanşează, există riscul să rămâneţi dezamăgit.
Dacă o situaţie creată pe internet vă pune într-un context neplăcut sau presupune să faceţi
alegeri pe care nu aţi dori să le faceţi, discutaţi cu persoanele apropiate în care aveţi încredere.
Dacă un amic/amică din mediul virtual vă propune o întâlnire şi doriţi să mergeţi, evitaţi
locurile retrase, mergeţi însoţit/însoţită şi anunţaţi o persoană cunoscută cu privire la locul în care
mergeţi.
Dacă suspectaţi că un prieten/prietenă se comport ciudat, se izolează şi este
dependent/dependentă de telefon, încercaţi să discutaţi cu el/ea şi să aflaţi ce i se întâmplă.
Acţionaţi cu prudenţă când navigaţi pe internet, la fel cum procedaţi şi în societate. Oferiţi
adresa dumneavostră unei persoane pe care o întâlniţi pe stradă?
Evitaţi să divulgaţi în mediul online datele dumneavoastră personale sau pe cele ale prietenilor,
prin date personale înţelegând nu doar numele sau adresa, ci şi locurile pe care le frecventaţi sau
40
fotografiile dumneavostră
Când sunteţi pe chat online fiţi la fel de prudenţi ca şi când sunteţi abordat de un neconoscut pe
stradă, chiar dacă chat-ul vă oferă un amplu sentiment de siguranţă pornind de la premisa că nu vă
vede nimeni.
Persoanele pe care le cunoaşteţi pe chat pot fi foarte diferite de ceea ce spun ele că sunt. În alte
tipuri de comunicare (faţă în faţă, telefonică) aveţi la dispoziţie mult mai multe informaţii concrete
despre interlocutorul dumneavostră decât prin chat.
Dacă cineva vă jigneşte, în public sau în privat, blocaţi-i profilul şi raportaţi-l administratorului
siteului/ reţelei de socializare.
Discutaţi cu persoanele în care aveţi încredere dacă cineva vă deranjează pe chat.
Nu răspundeţi jignitor ofenselor aduse în mediul online, astfel nu îi acordaţi satisfacţie
agresorului.
Dacă în timp ce navigaţi se deschid pagini ciudate, ieşiţi repede de pe acel site şi/sau închideţi
pagina.
Nu deschideţi bannerele foarte colorate, luminoase, atractive sau pe cele care vă promit
câştiguri imediate, trimiterea de sms-uri gratuite.
Nu trimiteţi material sau informaţii personale sau importante amicilor voştri virtuali pentru că
nu puteţi şti niciodată ce vor face cu ele.
Internetul înseamnă o lume întreagă. Nu puteţi controla ceea ce aţi postat la un moment dat
(gânduri, fotografii, filme), dar nu uitaţi că ceea ce aţi postat rămâne în posesia întregii lumi virtuale.
Alegeţi o altă activitate în locul navigării îndelungate pe internet.
Cyberbulling-ul este pedepsit prin lege!
Dacă ești victima cyberbullying-ului, vorbește despre asta cu cine te simți tu cel mai confortabil
și vinovații vor fi pedepsiți conform legii.
Bibliografie
Călineci, Marcela, Claudia și colab., Valori comportamentale și reducerea violenței în școală,
București, Educația 2000+, 2009.
Jigău. M și colab., Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală, Ghid practic pentru directori
şi cadre didactice, ISE, 2006.
Neamţu, C. Devianţa şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2003;
Roşan, A., Comportamentul violent – screening şi strategii de intervenţie, Ed. Alma Mater,
Cluj – Napoca, 2009.
41
STUDIU DE CAZ – BULLYING ȘCOLAR
Andraș Alina Elena

Școala Gimnazială Nr. 9 „Nicolae Orghidan” Brașov
Date biografice despre elev:

Nume și prenume: I.I.
Data nașterii: 15.08.2002
Genul: masculin
Vârsta: 9 ani
Clasa: a III-a
Domiciliul: mediul urban
Rangul între frați: al doilea născut
Situația școlară:
Rezultate la învățătură: slabe la aproape toate materiile
Starea disciplinară: comportament agresiv, care se manifestă sub forma bullyingului
Situația socială:
Nivel socio-economic sub mediu, care asigură traiul pentru 2 adulți și 3 copii: o soră de 12 ani
și o soră mai mică, de 7 ani, mama fiind însărcinată cu al patrulea copil
Condiții materiale: locuiesc în chirie
Nivelul cultural, valorile de bază ale familiei: părinții nu valorizează școala, copilul cel mare
fiind însărcinat de cele mai multe ori să aibă grijă de frați
Date de identificare a părinților:
Mama copilului: studii medii, casnică
Tatăl copilului: studii medii, muncitor
Date relevante privind comportamentul părinților în familia de origine:

Tatăl copilului provine dintr-o familie în care tatăl său comanda în casă, fiind lipsit de
sensibilitate. Acest lucru îl determină pe acesta să repete conflictele pe care nu a reușit să le rezolve cu
familia de origine. A fugit de acasă la o vârstă fragedă, fiind bătut de către tată. Mama nu l-a apărat
niciodată, comportamentul violent manifestându-se și față de aceasta.
Astfel, tatăl copilului nu manifestă considerație și respect față de femei, el având 2 fete, băiatul
asistând de multe ori la scene în care tatăl le umilește, le lovește și le desconsideră pe acestea.
Conflictele dese dintre părinți îl destabilizează pe băiat, care adoptă un comportament de
agresor la școală, bazat pe intimidare, agresivitate verbal și atitudinală.
Istoricul cazului:
I.I. este caracterizat de către învățătoare ca un copil problemă, care mereu caută cearta,
conflictul cu colegii, cu copiii din școală. Este așezat în ultima bancă, deoarece lucrează foarte greoi,
încet și mereu deranjează colegii, fiind dezordonat, haotic și leneș.
În clasă nu are niciun prieten, colegilor fiindu-le frică de el, fiind cunoscut în cartier ca un copil
problematic. Din cauză că este respins, copilul îi jignește în mod frecvent, îi umilește atunci când
greșesc, amenințându-i de multe ori cu bătaia dacă nu îi dă temele sau mâncarea.
Părinții sunt chemați des la școală, dar de cele mai multe ori nu răspund la telefon și nu se
prezintă nici la ședințele cu părinții.
Rivalitatea dintre frați determină un permanent conflict de interese, copiii neavând spațiul lor
42
personal în casă, având acces la același calculator și la un sinur televizor. De multe ori, băiatul le strică
jucăriile fetelor, ceea ce duce la conflicte care se lasă de multe ori că bătaie și cu amenințări.
Recomandări în vederea stabilizării emoționale a copilului:

Intervenţia la nivelul clasei de elevi: se propune ca întreaga clasă să parcurgă un program de
reglare emoţională şi comportamentală, constând în opt şedinţe de consiliere de grup) în cadrul căruia
toţii elevii să înveţe să-şi controleze emoţiile ce apar în situaţii diverse şi să-şi modifice
comportamentele indezirabile.
Intervenţie individualizată, centrată pe copil, care presupune includerea copilului într-un
program de consiliere psihologică individuală având ca scop creşterea stimei de sine şi învăţarea unor
abilităţi emoţionale şi sociale care să-i asigure formarea unor relaţii sociale funcţionale cu ceilalţi copii
şi adulţi din viaţa lui, facilitarea interacţiunilor pozitive, în aşa fel încât să-i permită împlinirea
propriilor nevoi, dar şi respectarea nevoilor celorlalţi.
Consilierea părinţilor având ca scop: identificarea stilului parental pe care îl practică, învăţarea
unor tehnici de comunicare asertivă, a unor strategii de disciplinare pozitivă.
Studiu de caz
Problema :
Eleva Mara Ionescu din clasa a V-a prezintă un comportament neadecvat față de unii colegi de
clasă, respectiv gesturi de intimidare realizate doar alaturi de un grup de 4-5 colegi. Una din victimele
sale, eleva Ioana Popescu, a reclamat dirigintei urmatoarele comportamente deranjante.
Aproape de fiecare data cand raspunde corect la ora este numită tocilară de către Alexandra și
grupul său de sustinători.
Este ridiculizată pentru faptul ca nu chiulește de la anumite ore și nu participă la întâlnirile se
seară cu grupul, este considerate o tocilara care nu știe să se distreze.
Părinții Marei Ionescu au spus că aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări
repetate și plânge zilnic din această cauza și mai mult, are zile în care refuză să meargă la școală din
cauza intimidărilor la care este supusă.
A fost sesizată și atitudinea ignorantă a cadrelor didactice față de acest fenomen, care nu se
implică absolut deloc când un episod de genul se petrece in preajma lor.
Obiective :
- determinarea cauzelor;
- eliminarea cauzelor;
- propunerea unui proiect educativ de intervenție.
ETAPE
ABORDAREA CAZULUI
Prezentarea cazului- situația actuală

Probleme la învățătură;
Nevoia de a provoca suferință prin intimidare, alături de un grup de susținători.
Procucarea și sistematizarea informațiilor;

Analiza activității școlare:
note medii la majoritatea obiectelor;
43
nu-și îndeplinește sarcinile școlare decât cu mare greutate;
nu participă foarte activ la ore și chiulește des;
manifestă interes la limba și literatura română, muzică, dans și manifestă dezinteres la
matematică.
2. Observații psihopedagogice:
Inteligență - corespunzătoare vârstei
Gândire – concretă;
Limbajul scris/oral - destul de bogat în semnificații;
Memoria - corespunzatoare varstei;
Imaginația - în general de tip reproductiv ;
Atenția - capacitate medie de concentrare;
Voința - lipsește, evită să ia decizii majore, este nehotărâtă, nu are răbdare, se încadrează în
tiparul grupului din care face parte;
Motivția - de tip extrinsic;
Deprinderi verbale, senzoriale, motrice - normale, corespunzătoare vârstei;
Deprinderi de gândire și perceptive - corespunzatoare varstei.
Afectivitate - prezintă dezechilibre afective majore, oscilează între dispoziții afective pozitive
și negative în perioade foarte scurte de timp, este hiperemotivă chiar dacă se străduiește să nu o arate.
Caracter - pozitiv, destul de combativă, cooperantă dacă are interes și dezinteresată de școală
pentru că nu are un stil de muncă corespunzător, este împrăștiată, învață în salturi pe de rost și
întotdeauna pe ultima sută de metri.
3. Probleme medicale
Eleva prezintă o dezvoltare psihosomatică normală pentru vârsta ei.
4. Relații sociale
Familie - relații deosebit de încordate între părinți, care au culminat cu un foarte recent divorț.
Tatăl este deosebit de agresiv cu toți membrii familiei, în special cu soția, este foarte autoritar,
cu un temperament predominant coleric și nu realizează nici un fel de venit deoarece de peste 10 ani
nu a binevoit să-și caute un loc de muncă, a trait din salariul soției.
Mama este un ,,fac totum’’ în familie, de la asigurarea siguranței financiare, la creșterea și
educarea copiilor.
ISTORICUL EVOLUȚIEI PROBLEMEI
Problemele au apărut odată cu intrarea în clasa a V-a datorită dezinteresului față de școală, a
unor probleme medicale și a numărului mare de absențe eleva repetă anul școlar. Fiind noua în clasă se
integrează greu, nefăcând față obligațiilor, începe să mintă în legătură cu situația ei familială afirmând
că nu are mamă, și este crescută de mama vitregă, numai tatăl se ocupă de ea etc.
DESCOPERIREA CAUZELOR
Conflictualitatea familiei, tensiunile în relațiile dintre părinsubminează nevoia de protecție și de
siguranță a fetei;
Starea dată suprapusă peste structura astenică a fetei face ca aceasta să fie predispusă la eșec
școlar;
Răsturnarea sistemului de valori al tinerei duce la criza de identitate;
Impunerea unui traseu în viață care este departe dorințele și posibilitățile tinerei și care satisface
frustrările și neîmplinirile mamei conduce la dezorientare și eșec școlar;
Lipsa de comunicare și autoritarismul exesiv, agresivitatea produc grave dezechilibre
44
emoționale.
ELABORAREA STRATEGIILOR DE ACȚIUNE
Se acționează la nivel personal prin:

- creșterea încrederii în forțele proprii - stimularea motivației pentru învățare
- modificarea atitudinii elevei față de învățătură;
- modificarea atitudinii elevei față de colegi și relațiile cu aceștia;
- ședințe de consiliere;
- modificarea sistemului de valori a elevei prin aplicarea testelor de determinare a
intereselor și valorilor;
Se acționează la nivelul clasei de elevi:

- înlesnirea integrării în grup;
- solicitarea elevei pentru realizarea unor activități de grup;
- participarea la activități extrașcolare și excursii, programe distractive.
LUAREA ȘI SUSȚINEREA HOTĂRÂRII
elaborarea unui proiect educativ de intervenție;

formularea de prognoze privind evoluția ulterioară a elevei.
PROIECT DE INTERVENȚIE
SCOP:
depășirea crizei de identitate de către elevă;
intensificarea colaborării cu familia;
stimularea pentru învățare a fetei.
OBIECTIVE:
conștientizarea de către părinți a responsabilitățiilor care le revin în educarea copiilor lor;
conștientizarea de către părinți că fiica lor este adultă și ca poate lua singură decizii;
modificarea atitudinilor comportamentale ale părinților în raport cu copiii lor pentru o mai mare
deschidere față de aceștia, pentru stimularea gandirii positive.
PROGNOZA EVOLUȚIEI ULTERIOARE A ELEVEI
Starea pedagogică:
Intensificarea interesului pentru școală;
Promovarea examenului de bacalaureat;
Intrarea la facultate.
Starea intelectuală:
crește rezistența la efort intellectual;
Se va optimiza capacitatea de concentrare a atenției;
Starea de sănătate:
Se va dezvolta normal.
45
Prognoza dezvoltării personalității:
dezvoltarea încrederii în sine;
dezolvarea crizei de identitate;
câștigarea respectului față de sine;
Relații sociale:
Va relationa pozitiv cu colegii, se va integra în colectiv;
Va fi acceptată în colectiv pentru realizarea srcinilor de echipă.
Relații familiale:
se vor detensiona și imbunătăți relațiile dintre părinți;
se vor modifica relațiile tinerei cu ambii părinți, care vor renunța la comportamentul autoritarist
în favoarea unei atitudini ferme dar flexibile;
părinții vor învăța modalitățile cele mai bune de abordare și soluționare a situațiilor de criză.
46
AGRESIVITATEA ȘI COMBATEREA BULLYING-ULUI LA GRĂDINIȚĂ
Marina Antoaneta
Grădinița ,,Dumbrava Minunată” Fieni
Agresivitatea sau hărțuirea în școală și chiar în grădiniță este o problema cu care se confruntă
tot mai des educatorii, și bineînțeles părinții, fie că este vorba de copilul agresiv sau de copilul care
devine ținta agresivității.
Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil, de excludere, de luare în derâdere a
cuiva, de umilire. Pentru a fi considerat bullying, comportamentul trebuie să fie repetitiv, agresiv și să
fie orientat către un copil care este mai mic, mai slab sau care are probleme de sănătate.
Bullying-ul înglobează o serie de comportamente agresive prin intermediul cărora un copil
încearcă să obţină unele beneficii: apreciere, atenţie din partea celorlalţi colegi sau chiar bunuri
materiale.
De cele mai multe ori apar conflictele pasagere între doi copii, ce sunt soluționate fără urmări
pe termen lung, agresivitatea colectivă, exercitată sub forma unei intimidări constante a unui grup
asupra unui singur copil, poate avea urmări mult mai grave pe termen lung.
Dezvoltarea emoțională a copilului este amenințată de actele de violență, intimidare,
marginalizare a acestor copii. Cel mai adesea devin victime ale bullying-ului copiii timizi, sensibili,
care au probleme de comunicare.
Ca educator, pentru a putea gestiona eficient aceste acte de bullying, trebuie să implicăm
familia, o colaborare gradiniță- familie fiind cheia unei reușite, prin încearcarea de a înțelege copilul și
circumstanțele în care s-au petrecut lucrurile neplăcute care, în mod sigur, îl afectează profund.
Uneori implicarea directă a părinților, cum ar fi discuția cu parintii copiilor care îl necăjesc pe
copilul tău, poate fi productivă și poate duce la rezultate pozitive. De cele mai multe ori acest lucru
rămâne însă un ideal, pentru ca cearta dintre copii se prelungește adesea în disputele dintre adulți,
fiecare având tendința de a-și apăra propriul copil.
Formele de manifestare ale bullying-ului:
- bullying fizic - sunt luate în derâdere caracteristici legate de înălțime, greutate, culoarea
părului etc.;
- bullying verbal (etichetarea, minciuna, satirizarea etc);
- social (dizabilitate, etnie, tip de familie etc.).
Strategii pentru o bună gestionare a situațiilor de bullying:
Dacă ai un copil care agreseză:
- acordă importanţă motivelor pentru care copilul recurge la acest fenomen;
- oferă-i un mediu sigur și prietenos acasă;
- îmbunătățește relațiile cu adulții, fără agresare fizică și verbală;
- încurajează comportamentele pozitive;
- acordă-i atenție și inițiază jocuri la care să participe toți membrii familiei;
- încurajează-l să-și exprime sentimentele și frustrările;
-împreună cu părinții găsește soluții pentru rezolvarea unor probleme care se ivesc în relațiile
cu ceilalți copii din grupă.
Dacă ai un copil care este agresat:
- învață-l să ignore comportamentul de agresare
- învață-l să solicite sprijin din partea unui adult
- explică-i că nu trebuie să copieze comportamentul agresorului său să arate că-i este teamă
- spune-i să nu ceară ajutorul celorlalți colegi ca să-și facă dreptate
- inițiază jocuri în care copilul învață ce să spună în situaţia respectivă și să se comporte diferit.
47
-vorbește deschis despre subiect- arată-i copilului că îi oferi sprijin necondiționat și că ești
capabil să faci tot ce îți stă în putință pentru a rezolva problema
- îndepărtează cauza- încurajează-ti copilul să evite conflictele prin ignorare sau prin lăsarea
acasă a obiectului care generează conflictele.
-încurajează relațiile de prietenie- încurajează-ți copilul să petreacă mai mult timp cu prietenii
decât singur atunci când este la școală sau în spații publice. Astfel va putea face față cu brio unor
eventuale provocări din partea micilor agresori, pentru că nu se va mai simți singur în fața tuturor.
-caută soluții cu calm și învață-l și pe cel mic să facă la fel.
Copiii și adolescenții care sunt victime ale hărțuielii (bullying), umilire și agresiuni verbale,
suferă modificări ale structurii creierului și au probleme cu anxietatea și depresia. Un nou studiu a
relevat faptul că adolescenții și copiii care se confruntă cu hărțuiala, umilire și agresiuni verbale, au
modificată structura creierului, precum și probleme cu anxietatea și depresia. Mai mult, copiii care au
fost bătuți și agresați, au avut schimbări structurale în nucleul caudat, contribuind la dezvoltarea
comportamentelor legate de anxietate și a procesării emoționale.
Activități desfășurate la nivel preșcolar pentru combaterea bullying-ului:
„Tehnici de calmare și autocontrol” – ateliere de lucru cu cadrele didactice.Activitatea constă
în participarea cadrelor didactice la un atelier în două etape:
1.”Tehnici de calmare și autocontrol prin posturi de yoga pentru copii”, atelier condus de un instructor
specializat în yoga pentru copii;
2. “Strategii de gestionare a emoțiilor puternice și creare a unei atmosfere pozitive în grupul de
copii”, atelier condus de unul dintre cadrele didactice din grădiniţă;
II. „Cutia cu emoţii” – implicarea copiilor într-un program zilnic de jocuri și activități
liniștitoare în cadrul întâlnirii de dimineață, timp de două săptămâni, pe baza strategiilor deprinse de
cadrele didactice în timpul atelierului de gestionare a trăirilor emoționale puternice și crearea unei
atmosfere pozitive în grupul de copii. Jocurile vor fi integrate de cadrele didactice în activitatea
curentă.
Activitatea pornește de la prezentarea zilnică a unei cutii în care se află câte un tip de materiale
diferite de la o zi la alta, cu ajutorul cărora vor exersa un joc sau vor realiza un produs care să îi ajute
să se autoregleze atunci când simt diferite stări precum oboseală, furie, nervozitate etc. Copiii vor fi
încurajați să dezvolte jocurile propuse cu idei proprii folosindu-se de materialele prezentate. Copiii
sunt astfel încurajați să își exprime emoțiile și să caute soluții pentru eliberarea acestora în moduri
pașnice și inovatoare.
III. „Yogajoc” – implicarea copiilor într-un program zilnic de posturi de yoga pentru copii, în
cadrul întâlnirii de dimineață, timp de două săptămâni, pe baza tehnicilor deprinse de cadrele didactice
în timpul atelierului de calmare și autocontrol prin posturi de yoga.
IV. „Patrula de ajutor” – formarea unei echipe de câte doi-trei copii pe zi care are următoarele
responsabilități: oferă soluții pozitive comportamentelor inadecvate ale colegilor în timpul pauzelor de
joacă, a jocului liber din clasă sau afară, oferă ajutor celor care au dificultăți în diferite contexte
precum îmbrăcat, sarcini de lucru din timpul activităților zilnice etc. Toți ceilalți copii sunt încurajați
să anunțe și să ceară ajutorul patrulei la nevoie.
V. „Copii liniștiți, părinți fericiți” – atelier de lucru în echipe părinte-copil, în care se
exersează jocuri și tehnici de calmare și intervenție pozitivă pentru reglarea unor comportamente cu
potențial de bullying, pe baza tehnicilor și jocurilor de calmare și autocontrol exersate anterior și
adaptate de cadrele didactice pentru lucrul în echipă.
VI. „Colţul de relaxare” – amenajarea în spațiul grupei/clasei a unui colț antistress cu postere
și obiecte realizate în timpul activităților din proiect, în care copiii care simt nevoia unui moment de
detensionare se pot retrage ca să se simtă în siguranță și să își poată regla stările de emoție;
VII. „Stop Bullying!”- realizarea unui poster cu un mesaj şi imagini antibullying de către
fiecare grupă sau clasă implicată în proiect şi amenajarea unei expoziţii cu acestea. Participanţii la
48
proiect vor vota pentru posterul preferat, iar afişul câştigător va fi distribuit şi afişat în toate clasele şi
unităţile de învăţământ implicate, dar şi în altele.
49
MĂSURI DE PREVENIRE ȘI ERADICARE A BULLYING-ULUI LA CLASE DE LICEU
Antochi Elena Amalia

Liceul Teologic Episcop Melchisedec
În societatea actuală ne confruntăm din ce în ce mai des cu fenomene de violență, fie

verbală, fie fizică. Din păcate, realitatea zilelor noastre aduce în prim plan, din cauza expunerii intense
a tinerilor la mijloacele media și a popularizării excesive a unor non-valori, dezvoltări
comportamentale de neacceptat într-o societate guvernată de decență și toleranță. Etichetarea unui fapt
sau a unei acțiuni ca fiind violente, atrage după sine emiterea unei judecăți de valoare asupra acelui act.
Dar, judecata corespunde unor norme sociale ce sunt ancorate și în strânsă legătură cu valorile
culturale ale societății respective. Bineînțeles, valorile grupului de referință sunt cele care determină
nuanțele și aspectele specifice fiecărei situații. Astfel, ceea ce este perceput ca fiind un act de violență
verbală de către o persoană, poate fi catalogat de o altă persoană ca fiind doar o modalitate de tachinare
camaradească.
De aceea teoretizarea și definirea clară a unor concepte este extrem de importantă pentru a
construi un sistem de referință unic, cel care să poată acoperi cazuri și situații diferite. În ultimii ani
toți participanții activi din sistemul de învățământ au încercat să aducă în prim plan acest aspect, în
primul rând prin conștientizarea activă a existenței acestui fenomen, apoi prin stabilirea unui cadru
unitar de acțiune și apoi prin implementarea unor soluții.
În mediul școlar putem întâlni două tipuri de violență: violența obiectivă, cel mai adesea
fizică, ce ar trebui să fie de competența organelor penale, dar și o violență subiectivă, ce ține mai mult
de atitudine, acea violență ce afectează cel mai mult climatul școlar, pentru că nu lasă semne, dar are
cele mai perverse și de neșters urmări.
La nivelul școlii ne-am confruntat cu diferite conflicte de natură subiectivă, conflicte
generate de atitudini ostile între elevi, urmate de compartament disprețuitor, cuvinte jignitoare,
sfidătoare ce au avut consecința izolării unor elevi față de restul colectivului. Incidența acestor
manifestări nu a fost îngrijorătoare, dar cu siguranță chiar și răul cel mai mic trebuie tratat pentru a
putea evita escaladarea unor conflicte.
În urma discuțiilor purtate atât între profesori, cât și în urma discuțiilor purtate de către
diriginți cu elevii implicați în asemenea conflicte, s-a ajuns la concluzia că, de fapt, elevii percep în
mod diferit noțiunea de bullying- violența verbală, minimalizând-o, sau percepând-o total diferit de la
individ la individ.
Analizând această situație am considerat imperios necesar realizarea unui chestionar ce va
stabili dacă elevii noștri percep în mod asemănător care sunt modalitățile de a agresa verbal sau fizic
un coleg. Chestionarul cuprinde și întrebări ce fac referință la situații întâlnite în școală, dacă au fost
asemenea cazuri, dacă sunt frecvente, unele întrebări vizând chiar și o minimă încercare de a găsi
corespondent în viața lor de zi cu zi a unor astfel de comportamente, pentru a încerca să găsim cauza,
sursa acestui tip de comportament, dacă ar fi fost cazul. Am distribuit chestionarul tuturor elevilor de
liceu, anume 180 de elevi. Chestionarul nu a fost obligatoriu și dacă se dorea, el putea fi completat
anonim, tocmai din dorința de a primi răspunsuri cât mai sincere, care să reflecte cu adevărat realitatea
din liceul nostru.
Obiectivele realizării și distribuirii acestui chestionar sunt:
a) conștientizarea fenomenului de bullying și a diferitelor aspecte ce însoțesc acest fenomen în
cadrul liceului nostru;
b) identificarea aspectelor de violență întâlnite în rândul elevilor și descoperirea cauzelor ce au
dus la acest tip de comportament;
c) construirea unor strategii de prevenire și eradicarea unor astfel de comportamente;
50
d) urmărirea evoluției planului de remediere comportamentală.
În urma aplicării chestionarului se evidențiază urmatoarele aspecte:
1.)80% dintre elevi înțeleg pe deplin care sunt comportamentele abuzive în toate formele și
aspectele ce derivă din acestea.
2.) din păcate, aproape 60% din cei care au răspuns la intrebările chestionarului au fost fie
agresori, fie victime de-a lungul perioadei de scoală.
În urma interpretării răspunsurilor chestionarului am identificat următoarele tipuri de
comportament violent, cel mai adesea ocazional: - în școala noastră au loc comportamente de tip
bullying, cum ar fi atacuri verbale sau intimidări de tip verbal, mai ales față de elevii juniori, aflați în
clasa a IX-a. Acest tip de comportament este practicat de către elevii mai mari. Elevii mai buni la
învățătură sau preferații profesorilor sunt ținta preferată a celor care aplică un comportament neadecvat
la nivel de atacuri verbale, injurii sau intimidări. Acest tip de comportament a fost sesizat ca fiind
nepotrivit, doar de către cei aflați în situația de victimă, nu și de către cei care au aplicat un astfel de
comportament, adică agresorii. Nici un respondent nu a identificat cazuri de violență fizică în cadrul
școlii.
Atât în urma chestionarului, cât și în urma discuțiilor individuale sau de grup purtate de
către profesorii diriginți cu elevii, s-au creionat câteva dintre cauzele practicării unui astfel de
comporatment în rândul elevilor. Influența mediului familial și al grupului social sunt în cea mai mare
proporție cauzele unui comportament deviant, dar mediul școlar are un rol extrem de important în
stabilirea și definirea unei personalități în formare. Din păcate, profesorii nu pot interveni în dinamica
mediului familial, dar pot crea premizele unui mediu școlar plăcut, armonios unde fiecare elev se poate
regăsi. Cel mai adesea vom regăsi comportamente agresive la adolescenții care nu reușesc să comunice
activ cu semenii lor, care nu se regăsesc ca fiind participanți activi în colectivul clasei din care fac
parte. Pentru a reduce acest gol, această neîmplinire, adolescenții aleg să creeze la rândul lor, un gol, o
nefericire în alții. De obicei aleg victime mai slabe decât ei, fie emoțional, fie din punct de vedere fizic.
Un astfel de comportament îi conferă agresorului senzația că nu este singur în suferința sa.
În strategia de eradicare a acestui tip de comportament rolul cel mai mare trebuie atribuit
prevenirii unui tip de comportament agresiv. Prevenția preliminară se bazează pe dezvoltarea și
construirea unei atitudini pozitive canalizată înspre fiecare copil, încurajarea lui în construirea
încrederii în sine, în propriile capacități de a soluționa cu calm și responsabilitate orice obstacol.
Toate cadrele didactice trebuie să înțeleagă faptul că școala reprezintă un post de observație
privilegiat în parcursul dezvoltării intelectuale și afective a copilului. În acest caz, profesorul este
actorul principal în prevenția secundară, observând și identificând la timp un compartament de victimă
sau agresor, ambele posturi generând suferință. Profesorul este persoana matură, cel care poate
identifica și decide ce măsuri se pot lua, fie prin intervenție directă, fie apelând la psihologul școlar,
asistentul social sau alte autorități competente.
La nivelul școlii am agreat adoptarea unor măsuri concrete de acțiune.La nivel personal se
dorește dezvoltarea încrederii în forțele proprii ale elevilor prin discuții individuale cu dirigintele sau
cu colegii de clasă mai puternici, mai bine orientați in hățișul social al relaționării cu astfel de colegi
predispuși să fie victimă sau agresor-înbunătățirea relațiilor între toți elevii unei clase, practicând în
timpul orelor de diriginție activități de team building, menite să sudeze mai bine colectivul-implicarea
întregului colectiv de elevi în activități extrașcolare, proiecte și programe educative(corul liceului,
Asociația Ator, diferite programe de voluntariat).
Este de dorit încurajarea practicării de activități de petrecere a timpului liber împreună, de
socializare de grup, unde fiecare să aibă șansa să îi fie recunoscute calități, trăsături de caracter și în
afara orelor de curs. Ideal ar fi ca aceste activități să fie integrate și la scara largă, în cadrul întregului
liceu.
La nivelul școlii am organizat un Comitet de criză, alcătuit din profesori, elevi și
reprezentanți ai părinților ce vor analiza eventualele situații și conflicte transmise de către elevi, părinți
51
sau profesori pe o adresă de mail special creată pentru sesizarea acestui tip de probleme.
52
SE POATE ÎNTÂMPLA ORICUI, ORIUNDE
Angela Apetrei
Colegiul Național „Ion Neculce” București
Petru este elev în clasa a III-a la o școală „de centru”, din Capitală, o școală în care zumzăie de
copii veseli, împliniți, cărora nu le lipsește nimic. Nici acasă, nici la școală. Așadar, copiii care
frecventează aceasta școală au o educație aleasă, părinți preocupați de dezvoltarea copiilor, atenți la
cursurile extrașcolare făcute etc.
Încă din clasa pregătitoare, Petru a dorit să participe la programul After Scool, împreună cu
majoritatea colegilor săi. Nu a reușit decaâ în clasa a II-a. Totul era așa cum își dorea: făcea lecțiile
acolo, în timpul liber se juca, se înțelegea cu toți colegii, era integrat corespunzător, prieten de joaca și
coechipier de nădejde. Problemele au apărut din senin, la începutul clasei a III-a, când unii colegi au
început să-i stâlcească numele: să-l poreclească. La început a crezut ca e ceva de moment, dar va
trece. Glumele se repetau, Petru devenea din ce în ce mai deranjat, iar comportamentul colegilor îl face
pe Petru nesigur, timid, reacționează încet la ore, adesea nu răspunde, fapt ce atrage scăderea
randamentului școlar.
Cunoscând problemele, părinții îl încurajează să fie „mai bărbat”, să nu se lase intimidat, să se
implice în jocuri că așa mai fac unii. Petru se înarmează mereu cu răbdare, dar problemele continuă:
este exclus si din jocurile colegilor, care continuă să-l poreclească și să-l evite. Punctul culminant
pentru Petru a fost când, într-o zi de toamna, copiii au găsit în curte o râmă. Din dorința de a face pe
lac colegilor sau de a demostra că nu are frică de nimic, Petru atinge rama care i se prinde de deget.
Dând din mâini cu putere, Petru izbește râma de pământ. Întreaga clasa începe să țipe și să-l certe
pentru că a ucis-o. De atunci Petru plânge mereu după ce pleacă de la After și nu știe dacă ar mai
trebui meargă la After sau chiar la școala. Nu sșie unde a greșit și ce i-a determinat pe colegi să-și
schimbe atitudinea față de el.
Cazul de mai sus se propune la clasă spre analiza, interpretare si rezolvare.
Elevii vor fi împărțiți în trei grupe: grupa martorilor, grupa agresorilor și grupa victimei.
Fiecare grupă va completa tabelul primit, pe care îl vor prezenta cu rezultatele identificate.
Probleme discutate Rezultat
1 Comportamente de tip
. bullying identificate
2 Cauzele comportamentului
53
. de tip bullying
3 Efectele comportamentelor
.
4 Solutii propuse/
. Rezolvarea situatiei
54
ACTIVITĂȚI PRACTICE DE PREVENIRE A BULLYINGULUI
Apetrei Lucia-Mihaela
Școala Gimnazială „Elena Cuza” din Piatra Neamț
Copiii sunt buni, sunt drepți, sunt sinceri. Ei trăiesc intens prezentul. Pentru ei totul se
întâmplă acum, nu mai târziu, nu mâine, nu mai ai răbdare puțin...acum și doar acum. Din moment ce
nu i se satisfac așteptările devine nesigur și viitorul i se pare tulbure și fără reușită. Apoi, privind în jur
găsește salvarea în a irita, cicăli, deranja pe cineva, doar ce, nu vrea să fie singurul cu viitorul distrus.
Îl alege pe cel mai ”slab de înger”, și are un simț al puterii bine dezvoltat, din dorința de a domina pe
cineva, a-i deveni superior. Știe să facă aceste lucruri folosindu-se de instrumentele învățate de-a
lungul existenței sale. E o matematică: cel mai mare îl înțeapă întotdeauna pe cel mai mic.Acesta nu
este bullying. Acestea sunt rădăcinile bullyingului, inițierea, cu alte cuvinte. Ca învățător, nu ne oprim
la clasele primare, observăm evoluția copiilor și în clasele de gimnaziu. Avem destule șanse să
întâlnim și cazuri concrete de bullying și la ciclul primar. Noi, la rândul nostru am trecut o dată sau de
mai multe ori prin situații de disconfort social în timpul școlarității noastre și știm cum este și cât de
greu ne-am căpătat mai apoi încrederea în noi.
Ca învățător am observat cât de importante sunt activitățile de dezvoltare personală. Nu
trebuie să ne gândim la activități ce durează mult. Repet, mă refer aici la mugurii bullyingului. În
câteva minute, prezentate bine și punctată clar și bine ținta,o activitate poate avea efectul de a răsturna
atitudinile răutăcioase și estompa impulsul distrugător al copiilor. Cu siguranță că ei vor memora
activitatea în sine, și, pe viitor, o vor aplica acasă sau în grupul de prieteni. Vor reflecta fără doar și
poate asupra ei. Am pornit de la premiza că, copiii copie, repetă, imită comportamentele celor din jur,
mai ales ale ”popularilor” din dorința de a fi apreciați și a crește în ochii anturajului. Și unde este mai
cool a te exprima decât la școală, în pauze, în ore, în fața unui auditoriu minunat!
Vă propun două activități aplicate la clasă. Prima dintre ele, intitulată Cuvinte
parfumate sigilate, am realizat-o în prima zi de școală ca activitate de deschidere a anului școlar
pandemic 2021-2022 la clasa a II-a pe care o îndrum. Cea de-a doua activitate, intitulată Nuca
încuiată, am realizat-o la o oră de dezvolare personală, oră fixată luni prima oră ca deschidere a
săptămânii.
Cuvinte parfumate sigilate

Obiective Ajută elevii să conțientizeze valoarea unor cuvinte Reflec
Timp 10-15 minute ții
alocat
Vârsta 7-13 ani
55
Instrumen Creioane parfumate
tele necesare Plicuri
Bucăți de hârtie colorată
Emoticoane autocolante pentru sigilii
Pașii de Elevii vor fi inițiați într-o discuție liberă despre
urmat cuvinte magice versus cuvinte neplăcute
Vor primi creioanele parfumate și își pot imagina ce
cuvânt merită să fie scris pentru prima dată cu un astfel de
instrument
Vor scrie la destinatar Sfârșit de an școlar – iunie
2022
Vor semna la expeditor fiecare cu numele său
Pe bucățile de hârtie vor scrie în secret cuvintele ce
vor să le sigileze și pentru că vor fi introduse în plic timp de
un an școlar, le vor alege pe acelea care nu vor să le
folosească prea mult sau deloc în anul școlar în curs
Se pot folosi și expresii neplăcute auzite de-a lungul
vacanței mari în grupul de prieteni sau în familie
Pentru că urmează a fi sigilat, au voie să se exprime
cum simt și cât mai sincer
Aceste plicuri nu vor fi deschise decât în prezența lor
și nu vor fi citite de învățător, nici în fața colegilor
Se păstrează intimitatea fiecăruia
Chiar dacă unii dintre ei sunt nerăbdători să le
citească, vor fi sfătuiți să aibă răbdare până în iunie anul
viitor
Sfaturi Căutați să aveți o exprimare cât mai simplă în timpul
pentru sarcinii. Insistați pe explicarea cuvintelor sigilat, secret,
organizatori răbdarea de a nu citi acum cuvintele la care s-au gândit că
merită închise.
Surse Nu pot spune că am avut vreo sursă de inspirație. Am
gândit că din moment ce începe școala, elevii vin cu un
vocabular bogat în expresii și cuvinte ”la modă” din mediul
de joacă.
56
Nuca încuiată
Obiective Ajută elevii să ajungă la un adevăr fără multe pagube Reflec
Timp 10-15 minute ții
alocat
Vârsta 7-13 ani
Instrumen Nuci de diferite marimi
tele necesare Ciocan
Jumătate de coală de hârtie
Creioane colorate și stilou
Imagine sugestivă
Pași de Elevii vor fi inițiați într-o discuție legată de consumul
urmat de nuci și dacă au avut ocazia să spargă nuci
Cum ajungi să ai un miez întreg dintr-o nucă?
Se prezintă imaginea sugestivă
57
Vor desena pe o jumătate de coală de hârtie o nucă și-
și vor exprima ce sentiment este încuiat în interiorul ei și
doresc să îl scoată la iveală fără a-l deteriora foarte tare
Vor scrie cu stiloul adevărul ce vor să iasă la iveală
Nu sunt obligați să îl citească de față cu colegii
Sfaturi Se va explica expresia nucă încuiată = nucă greu de
pentru spart
organizatori
Surse Experiența personală – nucile încuiate au miezul mai
dulce
Activitățile au fost aplicate la clasă în ideea de a discuta despre cuvinte potrivite vârstei
lor și sentimente sau trăiri ce le au dar nu și le pot explica sau le ascund. Ca feedback, am avut surpriza
să le realizeze cu părinții lor acasă. Am promis că nu desigilez plicurile și doar cu permisiunea lor vom
face acest lucru într-un atelier de lucru cu părinții. Nuca încuiată a fost atașată la mini revista realizată
de ei la clasă, alături de alte activități din orele de comunicare în limba română și matematică și
explorarea mediului.
58
PROIECT DE INTERVENŢIE PENTRU DEZVOLTAREA STIMEI DE SINE
Profesor Învățământ Preșcolar, Simona Apostol

Grădinița P.P.Nr. 2, Pașcani
1.Definirea problemei: SCAUNUL ÎN CARE TE SIMŢI BINE

2.Descrierea problemei :
Stima de sine (respectiv, felul în care cineva se simte în raport cu el însuşi) influenţează felul
în care o persoană acţionează şi reacţionează în situaţii de conflict. Să presupunem că doi elevi tocmai
au luat o notă proastă la o lucrare şi că ei cred despre ei că nu sunt buni de nimic. Dacă vor fi implicaţi
într-o situaţie conflictuală, probabil că se vor purta cu totul altfel decât în situaţia în care ar fi luat o
notă bună şi s-ar fi simţit bine în pielea lor.
3.Factori de formare şi dezvoltare a problemei:
existenţa unei atitudini negative faţă de sine;
conflictul intrapersonal;
4.Factori de menţinere şi de activare a problemei:
suprageneralizarea care blochează dezvoltarea personală şi limitează alternativele;lipsa unor scopuri
realiste;
teama de a-ţi exprima sincer gândurile şi sentimentele;
lipsa comunicării în rezolvarea de probleme.
PLANUL DE INTERVENŢIE
Obiectiv de lungă durată:

Elevii să-şi dezvolte o stimă de sine pozitivă
Obiective specifice:
să definească conceptul de stimă de sine;
să lege conceptul de stimă de sine de propria persoană;
să-şi dezvolte capacitatea de a lua decizii responsabile şi de a face faţă presiunii grupului ;
să explice în ce fel este legată stima de sine de conflicte ;
să-şi dezvolte şi să exerseze o comunicare empatică.
Materiale
Un scaun aşezat în faţa clasei; fişa de lucru a elevilor “Scaunul în care te simţi bine”
Activitate
1. Înainte de a începe activitatea :
-se decupează cele şase descrieri diferite din fişa de lucru a elevilor;
-se aşază un scaun în faţa clasei;
-se scriu pe tablă întrebările pentru discuţii (propruse la sfârşitul lecţiei).
2. Se cere elevilor să arate ce cred ei că este stima de sine. Se explică că aceasta se referă la felul în
care ne raportăm la noi înşine. De exemplu, când suntem mulţumiţi şi mândri de noi, avem o stimă de
sine pozitivă, ridicată. Dacă avem impresia că suntem nişte rataţi, lipsiţi de valoare, avem o stimă de
sine negativă, scăzută. Cei mai mulţi dintre noi
avem şi perioade când stima de sine este ridicată, dar şi perioade când stima de sine este scăzută. Unii
oameni au o imagine de sine mai ridicată decât alţii. Iată şi o veste bună pentru cineva care are o stimă
de sine scăzută: nivelul stimei de sine poate să se schimbe!
3. Se distribuie în mod aleator elevilor descrierile de pe fişă.
4. Se cere elevilor cu numerele “1” şi “2” să meargă în faţa clasei şi se explică clasei că fiecare elev
59
posedă pe bucata lui de hârtie o descriere a unei persoane. Elevii care au primit hârtiile vor simula că
sunt persoanele descrise acolo.
5. Se cere fiecărui elev să citească cu voce tare descrierea de pe bucata de hârtie.
6. Se cere elevilor să arate în cazul fiecărei descrieri dacă este vorba despre cineva cu nivel ridicat sau
scăzut al stimei de sine. Se discută care sunt motivele pentru care ei gândesc că o persoană are o stimă
de sine pozitivă, ridicată sau, din contră, au o stimă
de sine negativă, scăzută. De exemplu, elevii pot fi întrebaţi ce i-a determinat să gândească astfel.
7. Se comunică elevilor “1” şi “2”că tocmai au intrat în clasă. Fiecare este foarte obosit şi ar vrea să se
aşeze, dar în clasă nu este decât un scaun. Jucând rolul personajelor pe care le interpretează (respectiv,
simulând modul în care persoana pe care o interpretează ar reacţiona în acea situaţie), elevii”1” şi “2”
vor trebui să se certe pentru cine are dreptul să stea pe scaun. (Li se atrage atenţia că nu au voie să se
îmbrâncească sau să se lovească.)
8. Se repetă procedura (paşii 5-8) cu elevii”3” şi “4”, apoi cu elevii “5” şi “6”.
9. Se împarte colectivul de elevi în grupe de 4-6 elevi şi li se cere să discute întrebările scrise pe tablă.
10. Se cere câte unui reprezentant al fiecărei grupe să împărtăşească clasei răspunsurile grupei
respective.
În timpul activităţii şi al discuţiei, se subliniază de către profesorul consilier importanţa stimei de sine
în dezvoltarea personală. Este foarte sănătos să credem despre noi că suntem persoane bune, unice. Se
are în vedere ca elevii să nu tragă concluzia că este rău să ai o mare doză de stimă de sine, pe când a
avea doar puţină stimă de sine este bine.
Întrebări pentru discuţii (vor fi scrise pe tablă înainte de începerea activităţii)
•Cum sunt descrişi elevii în cadrul activităţii, în comparaţie cu elevii din şcoală?
•Ce este stima de sine? Cum diferă stima de sine de îngâmfare?
•Cum acţionează oamenii care au un nivel ridicat al stimei de sine?
•Cum vor acţiona oare oamenii cu o stimă de sine negativă, scăzută în cadrul unui conflict?
•Credeţi că un bătăuş are o stimă de sine scăzută sau ridicată? De ce?
•Ce se întâmplă când doi oameni, având fiecare o stimă de sine ridicată, ajung într-o situaţie de
conflict? Oare cum vor proceda ei în mod tipic pentru a rezolva conflictul?
•Ce se întâmplă când doi oameni, având fiecare o stimă de sine scăzută, ajung într-o situaţie de
conflict? Oare cum vor proceda ei în mod tipic pentru a rezolva conflictul?
•Cum ar putea cineva cu o stimă de sine scăzută să se simtă important(ă) sau deosebit(ă)?
•Ce fel de lucruri faci ca să fii mulţumit(ă) de tine?
FIŞA DE LUCRU A ELEVULUI
Elevul “1”- Eu am o soră. Ea e supărată pe mine şi mi-a spus că sunt prost. Şi eu cred că sunt prost,
dar nu spun asta celorlalţi. Părinţii îmi spun că nu mă străduiesc prea tare la şcoală. Dar zău că mă
străduiesc, probabil însă, nu destul. Tocmai am aflat că am luat o notă proastă la lucrarea de la
matematică. Nu mă simt prea fericit în aceste momente.
Elevul “2” – Eu am o soră. Ea crede că sunt foarte deştept. Şi eu cred despre mine că sunt deştept.
învăţ sârguincios şi sunt mândru de mine, chiar dacă nu iau note foarte mari. Ştiu că am depus
întotdeauna tot efortul de care eram capabil. Părinţii mei sunt bucuroşi că învăţ atât de mult. Am luat
astăzi o notă bună la istorie.
Elevul “3”- Sunt cel mai bun fotbalist din echipă. Fratele meu s-a însurat ieri şi întreaga familie este
60
extreme de fericită. Profesoara mi-a spus că sunt un elev foarte bun. Săptămâna trecută am câştigat
un premiu pentru desenele mele frumoase.
Elevul “4”- Îmi place să citesc şi săptămâna trecută am avut destul timp pentru a lectura cartea mea
preferată. Mă înţeleg foarte bine cu cel mai bun prieten al meu. Am luat o notă proastă la matematică,
dar îmi dau seama că pur şi simplu nu am talent pentru această materie. Deşi am luat o notă proastă,
sunt în continuare mulţumit de mine.
Elevul “5”- Fiecare râde de mine. Prietenii îmi spun că le pasă de mine, dar nu cred că le place cu
adevărat de mine – nu le place chiar deloc. Părinţii mei mă întreabă întruna de ce nu iau note la fel de
bune ca sora mea mai mare. Mă străduiesc cât pot, dar chiar dacă iau note bune , ele nu sunt la fel de
mari ca ale surorii mele. Cred că nu sunt bun de nimic.
Elevul”6”- Săptămâna trecută am câştigat un premiu pentru că sunt cel mai arătos băiat din întrega
clasă. Eu însă nu cred că arăt bine. Cred că sunt urât. Părinţii îmi spun întruna cât sunt de deştept.
Deşi am rezultate bune la şcoală, nu primesc niciodată cele mai bune note din clasă. Prietenii îmi
spun că ar vrea să fie ca mine, dar eu nu-mi dau seama de ce ar vrea ei acest lucru.
EVALUARE
Se aplică elevilor chestionarul « Emoţiile şi stima de sine »
Când mă simt… Cred despre mine…
Bucuros ……………….
Supărat ……………….
Nervos ……………….
Încântat ……………….
Nemulţumit ………………..
Izolat ………………..
Mi-e frică ………………..
61
- Arăţi îngrozitor
- Iar ai dat-o în bară
- Ti-am spus eu că se va întâmpla aşa
- Ştiam eu că nu eşti în stare să faci asta
- Pur si simplu nu o să reuşeşti
- Eşti total inutil
- Nu pot să mă bazez pe tine
- Nu trebuie să faci greşeli.
62
Oglindă, oglinjoară…
63
Cum te vezi?
_________________
_________________
________________
Cum te văd ceilalţi?

_______________________
_______________________
_______________________
Cum ai vrea să fii văzut?

_______________________
________________________
_________________________
64
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Ana Maria Apostolie

Școala Gimnazială Găgești, Vrancea
Bullyingul este în general caracterizat ca un comportament agresiv, intenționat, menit să

provoace suferință și care implică întotdeauna un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă
și se manifestă repetitiv, regulat, într-un grup de copii.
Spre deosebire de comportamentele de violență, care apar spontan între copii, urmare a trăirii
unor emoții intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și dispar de îndată ce intensitatea trăirilor
emoționale se diminuează, iar situațiile punctuale sunt rezolvate, comportamentele de bullying nu
dispar de la sine.
Bullyingul este o problemă relațională care solicită întotdeauna o soluție și schimbări
semnificative la nivelul relațiilor dintre copii și în dinamica grupului. Pentru eliminarea
comportamentelor de bullying este necesară o intervenție directă din partea adulților, în contextul în
care acestea apar, cel mai adesea în mediul școlar.
Bullyingul are fețe ascunse și se manifestă sub forma a numeroase comportamente, a căror
intenție este să provoace suferință. Există lovituri care se văd, răni care pot fi pansate, dar există și
lovituri insinuante, răni care nu știu să strige după ajutor.
Bullyingul fizic. Cea mai evidentă formă de bullying este cea fizică, care include, dar nu se
limitează la, comportamente de tip: lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugerea/ deposedarea de
obiecte personale. Deși intensitatea acestor comportamente nu este de neglijat, ceea ce rănește cu
precădere copilul vizat de astfel de comportamente este repetitivitatea, frecvența cu care ele se
manifestă, precum și faptul că sunt realizate cel mai adesea departe de prezența unui adult cu rol de
protecție (cadru didactic, părinte).
Bullyingul verbal. Bullyingul verbal, care include, dar nu se limitează la, comportamente
repetate de tip: poreclire, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut
homofob sau rasist este o modalitate prin care foarte mulți copii experimentează puterea cuvintelor de
a genera suferință.
Bullyingul social. Comportamentele de bullying social, adesea ascunse, greu de identificat/
recunoscut, realizate cu scopul de a distruge reputația socială a unui copil și de a-l plasa într-o situație
de umilință publică, includ dar nu se limitează la: minciună și/sau răspândire de zvonuri
negative/umilitoare, realizarea de farse cu obiectivul de a umili/crea situații stânjenitoare, încurajarea
excluderii/izolării sociale, bârfa, umilirea publică a cuiva.
Cyberbullying. Tehnologia a adus cu sine cyberbullyingul. Ascuns sau evident, acesta se referă
la orice comportament de bullying mediat de tehnologie, identificat în spațiul de social media, website-
uri, mesagerie etc.; include, dar nu se limitează la, comportamente repetate de tip: mailuri, postări,
mesaje, imagini, filme cu conținut abuziv/jignitor/ofensator; excluderea deliberată a unui copil în
spațiul online; spargerea de parole ale unor conturi personale (de e-mail, FB etc.). Este o formă
deosebit de dăunătoare de bullying, care se diferențiază prin viteza de propagare a informațiilor
negative și posibilitățile limitate ale victimei de a controla situația.
Pentru Salvați Copiii reprezintă o prioritate promovarea accentuată în grădinițe și școli a
măsurilor de prevenire și combatere a bullyingului și cyberbullyingului, dat fiind faptul că agresiunea
are repercusiuni negative asupra securității psiho-emoționale a copiilor, cu atât mai mult cu cât are loc
într-un mediu în care copilul se așteaptă să fie protejat de un adult, așa cum se întâmplă la școală.
Principalele nevoi emoționale ale copilului care nu pot fi satisfăcute într-un mediu social
afectat de bullying sunt: nevoia de apartenență la grup și nevoia de a fi acceptat. Aceste două nevoi
umane fundamentale au un impact major asupra dezvoltării psihice armonioase. Din nefericire,
65
fenomenul social de bullying are ca principale particularități excluderea victimei din grupul de egali și
intoleranța față de anumite aspecte ce definesc copilul ca fiind o persoană umană unică (aspect fizic,
apartenența la un grup etnic etc.)
Experții au atras atenția asupra faptului că bullyingul afectează negativ, din punct de vedere
psihologic, întreaga grupă/clasă de copii, nu doar victimele și agresorii. Principala problemă de
sănătate mintală, consecință a bullyingului, este considerată a fi depresia, victimele prezentând un risc
mare pentru ideația suicidară. În general, copiii victime prezintă o stimă de sine scăzută și un concept
de sine negativ (nu se consideră suficient de buni). Ei se simt adesea anxioși, rușinați și chiar vinovați
pentru ceea ce li s-a întâmplat. Relațiile lor de prietenie sunt adesea afectate din cauza unei frici sporite
de a avea încredere în semenii lor.
Copiii care acționează ca agresori sunt expuși la riscuri mai mari de comportament antisocial și
delincvent, ca adolescenți și tineri, și la implicarea în comiterea de infracțiuni penale, ca adulți.
În prezent, odată cu folosirea pe scară largă a dispozitivelor mobile conectate la internet,
bullyingul capătă noi forme. Conform studiilor realizate de către Salvați Copiii, 5 din 10 copii cu
vârste cuprinse între 12 și 17 ani au fost hărțuiți în mediul online. Spre deosebire de situațiile clasice
de bullying, în care comportamentele de hărțuire se întâmplă față în față, iar victima are posibilitatea
de a-și identifica agresorul și de a ști cui să atribuie comportamentul agresiv, în mediul online acest
lucru, de multe ori, nu este posibil.
În plus, dacă în realitate, în dimensiunea offline, comportamentul de bullying se oprește la un
moment dat iar situația umilitoare sau agresivă se încheie, hărțuirea online pare să fie fără sfârșit – ne
urmărește în camera proprie, pe tableta personală, pe laptopul din sufrageria familiei. Spre deosebire
de alte forme de bullying, cyberbullyingul are un caracter permanent și anonim, care face ca impactul
său negativ să fie uriaș.
Pentru a veni în ajutorul copiilor expuși fenomenelor de bullying și cyberbullying, Salvați
Copiii România, desfășoară, o serie de campanii și proiecte menite să crească gradul de conștientizare
cu privire la această problematică și să prevină și să combată aceste fenomene atât în rândul copiilor
preșcolari, cât și în cadrul școlilor și liceelor.
Totuși, nu orice comportament violent este bullying, așa cum nu orice glumă din mediul virtual
devine cyberbullying. Iată când știm că avem de-a face cu un agresor în mediul online:
Trimite mesaje răutăcioase sau amenințătoare prin mijloace digitale și în mod repetat, eventual
sub identitate falsă sau ascunsă;
Jignirile și agresiunile se repetă, cu intenția clară de a produce suferință cuiva în fața unui
public cât mai numeros;
Răspândește zvonuri în mediul virtual, mesaje de discreditare sau dezvăluie secrete neplăcute,
astfel încât reputația unei persoane este afectată;
Ridiculizează o persoană în spații virtuale (website, blog, conturi de rețele sociale);
Sparge conturi de e-mail și folosește identitatea contului spart pentru a trimite materiale de
amenințare sau care provoacă suferință;
Începe discuții online în care persoanele sunt manipulate pentru a dezvălui informații
personale, care ulterior sunt transmise mai departe;
Trimite mai departe fotografii compromițătoare fără acordul persoanei.
Spre deosebire de alte forme de bullying, cel din mediul online are de multe ori un caracter
anonim, care face ca impactul său negativ să fie uriaș. Mesajele de cyberbullying pot invada fiecare
colțișor de viață intimă, prin dispozitivele care ne însoțesc – telefon, tabletă, laptop, smartwatch. În
situațiile clasice de bullying, comportamentele de hărțuire se întâmplă față în față, iar victima știe cine
este agresorul.
La rândul lor, protejați de anonimat, copiii agresori nu au ocazia să vadă imediat suferința pe
care comportamentul lor îl produce în viața celorlalți copii – copiii victimă. Acest lucru face ca
hărțuirea să se producă în afara empatiei, a regretului și a compasiunii pe care adeseori copiii le simt
66
atunci când își dau seama că și-au rănit un coleg.
Nici copiii martori, care asistă voluntar sau un la un comportament de cyberbullying nu vor
considera neapărat că fac ceva rău sau că devin parte a problemei, atunci când printr-un banal like sau
share contribuie la rostogolirea unui mesaj de hărțuire.
Cât despre copiii victime, aceștia trăiesc un sentiment intens de însingurare, teamă, tristețe,
uneori disperare ce vine din neputința de a ieși din această situație.
Ca orice formă de bullying, și cyberbullyingul este direct corelat cu tulburări de sănătate
mentală în rândul copiilor. Dacă ne referim specific la copiii victime, ne putem aștepta la:
Depresii sau tulburări de anxietate - sentimente acute de tristețe, însingurare, teamă și
îngrijorare;
Dificultăți de somn și alimentație - somn puțin și agitat, dificultăți de trezire dimineața, înainte
de a pleca la școală; pierderea poftei de mâncare sau dimpotrivă, mâncat compulsiv;
Pierderea interesului față de activitățile preferate (joacă, citit, plimbări, ieșiri cu prietenii etc.);
Probleme de sănătate (dureri de cap, febră, greață, dureri de stomac);
Scăderea nejustificată a rezultatelor școlare, alături de absenteism sau chiar refuzul de a merge
la școală.
Este fundamental să recunoaștem că nevoile de statut, putere, control și atenție sunt universal
umane; satisfacerea lor reprezintă o premisă a sănătății și dezvoltării fiecăruia dintre noi. Însă, în
contexte în care nu este facilitată satisfacerea lor prin inițiative, atitudini și comportamente pozitive,
sănătoase, apar alte categorii de răspunsuri, adeseori agresive, din care nimeni nu are, în esență, de
câștigat.
Câtă vreme școala și educatorii săi nu vor găsi modalități pozitive și sănătoase prin care să
permită copiilor să se afirme, să participe, să exprime păreri, să aibă inițiative sociale, să le valideze
progresul și contribuția, chiar sau mai ales atunci când copiii se comportă imperfect, aceștia vor găsi
oricând alternative care, deși sunt de risc, îi ajută să se simtă puternici, văzuți, auziți, în control.
Este momentul să înțelegem că o sancțiune punctuală, o notă scăzută la purtare, o mustrare în
fața clasei sau amenințarea cu exmatricularea sunt departe de a fi eficiente în lupta cu bullyingul,
pentru că, nu doar că nu împlinesc nevoile de atenție, putere și statut ale elevilor, dar le frustrează
suplimentar, în detrimentul dezvoltării complete și armonioase a acestora.
67
SOLUŢIONAREA UNEI SITUAŢII CONFLICTUALE
Ardelean Amalia-Loredana
Liceul de Arte „Ionel Perlea”, Slobozia, Ialomița
Situaţia conflictuală: Elevul M.A. din clasa a IV-a agresează zilnic, verbal şi fizic, în drum
spre şcoală, pe colega lui A.A.
Părţile implicate: cei doi elevi, părinţii elevilor, profesorul pentru învățământ primar,
managerul unităţii şcolare, responsabilul Comisiei privind Prevenirea şi Combaterea Violenţei în
Mediul Şcolar, profesorul consilier.
Tipul de conflict: interpersonal, disfuncţional, acut, între elevi.
Forma de manifestare a conflictului: agresiuni active fizice directe (lovirea unui coleg),
agresiuni active verbale directe (înjură, ameninţă)
Cauzele conflictului: elevul M.A. îşi manifestă frustrările acumulate din cauza situaţiei
familiale (părinți divorțați) într-un mod agresiv asupra unei colege (despre care ştie că nu se poate
apăra)
Informaţiile suport:
HARTA CONFLICTULUI
PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT RESPONSABILUL COMISIEI

PRIMAR DE COMBATEREA VIOLENŢEI
NEVOI TEMERI
NEVOI TEMERI 1.Diminuar 1.Diminuar
1.Siguranţa 1.Absenţe ea şi combaterea ea posibilităţilor
copiilor în afara şi sau întârzieri la violenţei în afara de a rezolva
în incinta şcolii ore şi în incinta şcolii conflictul
2.Asigurar 2.Stări
ea educării conflictuale 2.Apariţia
copiilor în condiţii 3.Reducere altor stări
optime a posibilităţii de a conflictuale
3.Desfăşur ajuta la
area dezvoltarea
corespunzătoare a cognitivă, afectivă
propriilor activităţi şi psihică a elevei
4.Lipsa de
dorinţă din partea
elevului de
participa la
rezolvarea
conflictului
5.Apariția
unor conflicte
între părinții
copiilor implicați
ELEVA A.A. ELEVUL M.A.
68
NEVOI TEMERI NEVOI TEMERI
1.Respecta 1. 1.Afirmare 1.Sancţion
rea personalităţii şi Continuarea a pentru statusul în area în cadrul
individualităţii agresării fizice şi clasă, în fața şcolii
sale verbale din partea băieților 2.Reacţia
2. elevului M.A. 3. Să se părinților
Protejarea 2. Nu va simtă important
împotriva oricăror ajunge în deplină
forme de violenţă securitate la şcoală
3.
Asigurarea
securităţii în drum
spre şcoală şi în
incinta ei
PĂRINŢII ELEVEI A.A. PĂRINŢII ELEVULUI M.A.
NEVOI TEMERI NEVOI TEMERI
1.Siguranţa 1.Continua 1. Accesul 1.
fetiţei în afara şi rea agresiunilor la educaţie Continuarea
în incinta şcolii. fizice şi verbale. 2. comportamentului
2.Asigurar 2.Reducere Dobândirea neadecvat.
ea educării a posibilităţii de a firească a 2. Stări
propriului copil în se dezvolta în cunoştinţelor şi conflictuale cu fiul
condiţii optime. condiţii optime priceperilor său, cu părinţii
cognitiv, afectiv, 3. copiilor agresaţi
psihic Schimbarea 3.
atitudinii fiului Corigenţa sau
repetenţia
4.Stări
conflictuale între
ei, accentuate de
divorț
MANAGERUL UNITĂŢII
ŞCOLARE
NEVOI TEMERI
1.Siguranţa 1.Afectarea
copiilor în afara şi prestigiului unităţii
în incinta şcolii şcolare
2.Asigurar 2. Stări
ea educării conflictuale
copiilor în condiţii 3.Neatinge
optime rea obiectivelor
3.Desfăşur propuse în Planul
area de Dezvoltare
corespunzătoare a Instituţională.
propriilor activităţi
4.
Diminuarea şi
combaterea
69
violenţei în afara
şi în incinta şcolii.
Strategia de rezolvare a conflictului: Medierea conflictului de către un membru al Comisiei

privind Prevenirea şi Combaterea Violenţei în Mediul Şcolar (profesorul consilier).
Soluţii de rezolvare a conflictului:
Informarea şi implicarea părinţilor în rezolvarea conflictului;
Discuţii individuale şi în grup cu cei implicaţi în conflict;
Abordarea în cadrul unor activități extrașcolare, în cadrul ședințelor cu părinții a unor teme
legate de violenţă;
Implicarea elevului M.A. în activităţi extraşcolare şi responsabilizarea lui;
Monitorizarea comportamentului elevului M.A.;
Crearea unei comunităţi educaţionale în care elevii se sprijină unii pe alţii.
Planul de acțiune
Contactarea consilierului şcolar, a părinţilor şi a celorlalți profesori ai clasei.
Includerea în cadrul unui program de consiliere individuală și de grup.
Aplicarea de metode şi tehnici psihometrice necesare conturării profilului psihologic şi
evaluării tabloului comportamental al cazului:
observaţia, în special cea direcţionată;
chestionarele de colectare a informaţiilor referitoare la problemele subiectului;
interviul structurat pe explorarea anumitor aspecte comportamentale;
teste de personalitate şi temperament, chestionarele de interese şi de opinie, baterii generale de
aptitudini, exerciţiile de clarificare a valorilor;
probele de stabilire a coeficientului de stres şi a gradului de socializare;
Adaptarea strategiilor didactice în sprijinirea elevilor implicați în conflict.
Includerea elevului M.A. în diverse activităţi extraşcolare, altele decât cele pe care le
desfăşoară deja, în cadrul cărora elevul are iniţiative, îşi manifestă creativitatea de care dispune şi îşi
pune în valoare aptitudile sale speciale.
Atitudine suportivă din partea profesorilor clasei, prin încurajarea și întărirea comportamentelor
așteptate.
Monitorizarea permanentă de către consilierul școlar, de către părinți și profesorii de la clasă.
70
STUDIU DE CAZ
-ABUZUL FIZIC ȘI VERBAL-
Ardelean Anda
Școala Gimnazială Valcău de Jos
PREZENTAREA CAZULUI:
M. are 1O ani ,este în clasa a V-a..De 2 luni de când a sosit din altă școală a avut o
acomodare rapidă și s-a observat faptul ca este un copil hiperactiv. În schimb, s-a identificat o reacție
nepotrivită față de anumite gesturi (apropierea prea mult de el, voce ridicată, pedepse).
DESCRIEREA PROPRIU-ZISĂ:
Este un copil care necesită foarte mare atenție.Este energic și pentru aceasta trebuie să
aibă întotdeauna o preocupare, chiar și în timpul orelor.. Într-o zi, diriginta clasei a observat că ceva nu
este în regulă cu el pentru că este prea speriat. Avea tendința de autoaparare( ca și cum se asteaptă să
fie lovit) la orice greșeală săvârșită. Aceasta l-a găsit pe elevul M. plângând. Elevul M. i-a povestit că
un coleg l-a numit “gras” și “prost” și că l-a lovit peste cap cu o carte și că asta nu era prima dată.
Colegii lui au confirmat acest lucru.
INTERVENȚIE:
Diriginta a stat mai întâi de vorbă cu celălalt elev despre această situație. Acesta a
motivat că nu îl suportă pe noul coleg.
Diriginta a prezentat cazul colectivului de profesori fără a numi persoanele în cauză
pentru a găsi soluții. Sugestia a fost să urmarească în continuare comportamentul copiilor și să discute
atât cu ei cât și cu părinții. Diriginta i-a propus doamnei director să prezinte cazul pentru a fi luat în
evidență de către consilierul școlii, iar aceasta a asigurat-o că situația se va îndrepta. La aflarea
veștilor, părinții elevului au fost foarte supărați și au amenințat că vor depune o sesizare la
inspectoratul școlar. Cu greu au fost convinși de către doamna director să renunțe la acestă idee,
asigurându –i că a fost o greșeală și așa ceva nu se va mai întâmpla.
Astfel, s-a discutat mai intâi cu fiecare în parte, apoi împreună și le-au fost prezentate
măsurile de monitorizare care s-au luat asupra lor. Elevul agresor a fost monitorizat până la finalul
semestrului, a avut și o mustrare scrisă , iar pentru că nu a fost la prima abatere , a avut și propunerea
scăderii notei la purtare , doar dacă o să mai aibă abateri.
STABILIREA ECHIPEI CARE PARTICIPĂ LA SOLUŢIONAREA PROBLEMEI

Consilierul şcolar
Directorul
Diriginta clasei
Psihologul școlar
Modalitățile de soluţionare a conflictului, venite atât din partea elevului, cât şi din partea
71
profesorului, au fost:
-Cererea de scuze elevului
-Mustrarea verbală și scrisă pentru elevul agresor
- Participarea la ședințe de consiliere
-Aducerea la cunoştinţa părinţilor elevului a faptelor acestuia
-Implicarea elevului în activităţi suplimentare la nivelul şcolii, la solicitările cadrelor didactice
STABILIREA LOCULUI DE DESFĂŞURARE

- Sala de clasă cu învățătorul itinerant în parteneriat
- Cabinetul psihopedagogic
Monitorizare
ALEGEREA MODALITATILOR SPECIFICE:
Metode:
Observaţia elevilor.
Analiza cazului;
Jocul de rol;
Jocul de masă şi cu reguli
Poveştile terapeutice;
CONCLUZII:
În urma discuțiilor avute cu elevii în cadrul lectoratelor programate în care și ceilalți

profesori și-au exprimat opinia despre bătaie, că aceasta nu aduce niciodată rezultate pozitive, elevul
și-a îndreptat conduita și a învățat sa fie atent la ore.
72
STUDIU DE CAZ
Argint Daniela
Liceul cu Program Sportiv, Tg-Jiu
Fenomenul bullying și cyberbullying– agresivitatea juvenila în școală și familie
Internetul a devenit parte a societăţii umane. Este prezent în fiecare zi, în viaţa a peste 2
miliarde de indivizi de pe această planetă. Este un mediu eminamente social, în care oamenii trăiesc,
relaţionează, construiesc sisteme de comunicare, îşi exprimă sentimente, aderă la principii, la grupuri,
învaţă, se schimbă şi produc schimbări.
Internetul are o caracteristică distinctă: construcţia lui este una de natură artificială. Are reguli
pe care puţini le cunosc, iar şi mai puţini le înţeleg. În plus, în ultimii ani asistăm la o explozie a
activităţii site-urilor de socializare ca Facebook, Twitter ori LinkedIn. Acestea permit utilizatorilor să
creeze profiluri online şi să facă publice informaţii personale într-un sistem la care au acces zeci de
milioane de oameni. Lumea se schimbă.
Pentru prima data în istoria umanităţii, viteza de transmitere a datelor şi informaţiilor, precum
şi cea de absorbţie a acestora de către un singur individ au atins cote la care nimeni nu se gândea în
urmă cu 20-30 de ani.
Un studio realizat de una dintre cele mai mari companii de profil din lume, GO-Gulf.com,
relevă date uimitoare. Într-o singură lună, omenirea petrece online 35 de miliarde de ore. Adică, 3,995
de ani. Fiecare intrare pe Internet, fiecare pătrundere a unui individ în mediul online aduce cu sine şi
un transport de informaţii din lumea de afară în spaţiul virtual. Documente încărcate, opinii exprimate
pe forumuri, bloguri, în reţelele de socializare.
Poze, articole, studii, dar şi emoţii, trăiri se adună într-un ocean imens de date. Este ca şi cum
întreaga conştiinţă umană şi-a găsit un loc de depozitare la care are acces instant oricine. Pentru mulţi
dintre indivizii erei digitale reţelele domină viaţa. Şi nu numai că o domină, dar o modelează,
inventează şi construiesc o nouă societate, cu reguli noi, cu beneficii, dar şi cu efecte perverse noi.
Conectarea se realizează oriunde – la şcoală, la locul de muncă, acasă – printr-o multitudine de
instrumente: calculatorul, telefonul, IPAD-ul, IPHONE-ul.
Cele mai multe organizaţii au devenit, la rândul lor, dependente de comunicare prin intermediul
Internetului. Când acesta cade, organizaţia pur şi simplu nu mai funcţionează.
Bullying şi Cyberbullying – delimitări conceptuale
Bullying-ul este un comportament agresiv intenţionat ce implică un dezechilibru de putere
(Nansel, Overpeck, Pilla, Simmons, Morton & Schimdt, 2001). Uneori acest dezechilibru este generat
de diferenţele în ceea ce priveşte forţa fizică între copii, dar cel mai des este alimentat de diferenţele în
ceea ce priveşte statusul social la nivelul grupului (fie că e dobândit prin forţele proprii, fie că e
transferat de la părinţi). Şi tocmai pentru că există această inegalitate de forţe, victimei îi este extrem
de dificil să se apere. Mai mult, agresiunea nu este singulară în timp, ci se caracterizează prin repetiţie.
Din păcate, de cele mai multe ori, situaţiile de bullying sunt dificil de depistat. Ca şi în alte cazuri de
violenţă, care implică dezechilibru de forţe (violul, violenţa domestică), victima ascunde agresiunea fie
de teamă, fie de ruşine. Copiii agresaţi sau cei care sunt martorii unei agresiuni NU VORBESC despre
asta.
Fenomenul de bullying este prezent la toate categoriile de vârstă şi în aproape toate mediile
sociale, dar se manifestă în special în rândul copiilor. Bullying poate schimba şi influenţa definitiv
dezvoltarea psihologică şi emoţională a copilului.
Comportamentul violent a fost și este un subiect minuțios analizat datorită efectelor negative pe
care acesta le are pentru persoana care manifestă comportamentul – agresorul - dar si pentru persoanele
73
din jur, care sunt martori ai agresivității sau chiar victimele acesteia. La nivel individual mulți oameni
au foarte des impulsuri și gânduri agresive. Cel mai importnt factor în acest sens este gestionarea
temeinică a acestor impulsuri. Efectele agresivității afectează toate domeniile vieții sociale: relații
interpersonale, statut social, stimă de sine, autopercepția și percepția celorlați. Evoluția societății
umane a pozitionat violența ca un comportament indezirabil, încercând descurajarea continuă a
acestuia.
Totuși, cazurile de violență rămân o constantă în societate, fiind ]n final o formă de exprimare
care semnalează anumite disfuncții.
Centrul Național pentru Statistici ale Educației din Statele Unite ale Americii – Washington
arată că în 2010-2011 rata actelor agresive raportate a crescut cu 35%.
În funcție de apartenența de gen, indicii statistici arată că fetele au scoruri mai scăzute decât
băieții în ceea ce privește agresivitatea. În toate studiile se regăsesc un număr mare de școli care
înregistrează anual incidente de violență în rândul elevilor. În 2003, s-a constatat cea mai mare rată a
actelor violente - de 89%. În 2011, 28% dintre elevii cu vârsta cuprinsă între 12–18 au mărturisit ca au
fost victime ale glumelor colegilor lor, au primit porecle și au fost insultați. 18% din elevi au raportat
că au devenit subiecţi ai zvonurilor, 6% au spus că au fost excluși în mod intenționat din grup, 5% au
raportat că au fost amenințați și un procent de 3% au recunoscut că au fost puși de alții să facă lucruri
pe care nu doreau să le facă.
Centrul Naţional de Statistică şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei confirmă că 28 % dintre elevi
au raportat ca au fost victimele bullying-ului iar 9% au fost victimele cyberbullying-ului.
În România, bullying-ul e mai mult subiect de presă. Asociaţia Telefonul Copilului a oferit o
serie de date legate de acest fenomen în Romania raportat la cazurile sesizate la nivelul apelurilor
telefonice preluate. Mai exact, în ghidul electronic Împreună putem combate fenomenul BULLYING
în 2 paşi publicat online pe site-ul Asociaţiei: „În perioada octombrie 2011 - octombrie 2013, Asociaţia
Telefonul Copilului a înregistrat un număr de 2.907 de cazuri de bullying în România. Conform
informaţiilor obţinute prin intermediul Telefonului Copilului 116 111, fenomenul bullying este asociat
următoarelor forme: bullying fizic – 45.72%, bullying verbal – 22.86%, bullying emoţional – 15.24%,
bullying relaţional – 14.28%, bullying online – 1.90%. Printre efectele fenomenului bullying s-au
înregistrat: depresii şi tulburări de comportament (33.15%), excludere şi dificultate în relaţionare
(29.78%), gânduri suicidale (15.17%), frică şi anxietate (12.92%), criză de identitate (4.49%) şi criză
de singurătate (4.49%). Victimele fenomenului bullying au fost în principal adolescenţi (fete 12-17 ani
– 28.58%, băieţi 12-17 ani – 57.14%), dar şi preadolescenţi (fete 8-11 ani – 6.67%, băieţi 8-11 ani –
7.61%).” Transpunerea agresiunii în mediu virtual determină transformarea fenomenului în
cyberbullying. Bullying-ul îşi păstrează esenţa, însă modul în care se desfăşoară, instrumentele prin
care se propagă, efectele sunt particularizate „digital”. Robert S.Tokunaga defineşte cyberbullying-ul
drept „folosirea tehnologiei şi a mediului online de indivizi sau grupuri de indivizi care, în mod repetat
şi ostil, trimit mesaje agresive cu intenţia de a umili şi a face rău altor persoane” . N.Willard susţine că
cyberbullying-ul înseamnă „să trimiţi sau să postezi texte ori imagini cu caracter defăimător folosind
Internetul sau alte canale electronice de comunicare” . Sameer Hinduja şi Justin W.Patchin au
identificat 5 trăsături distincte care fac diferenţa dintre bullying-ul tradiţional şi cel din spaţiul digital:
anonimatul şi pseudonimele; dezinhibiţia; dezindividualizarea; lipsa controlului şi supervizării;
viralitatea. Formele pe care le poate lua cyberbullying-ul sunt modelate după însuşirile mediului
digital.
Dispare complet agresiunea fizică, însă sunt exacerbate celelalte aspecte prin: răspândirea de
zvonuri; flaming – comentarii instigatoare; postări de poze şi materiale video; capturile, comentariile şi
mesajele; furtul de identitate; cyberstalking (o formă de hărţuire electronică care se manifestă prin
transmiterea de mesaje cu caracter jignitor şi cu scopul de a face rău); divulgarea discuţiilor private.
SITUAŢIA FAMILIALĂ, RELAŢII ÎN CADRUL FAMILIE ŞI OPINII
PRIVIND EDUCAŢIA COPIILOR
74
Chiar dacă studiul de faţă are ca principal obiectiv descrierea fenomenului bullying-ului, în
demersul de cercetare am decis să includem o serie de itemi referitori la situaţia familială (tipul
gospodăriei, dimensiunea acesteia, acoperirea necesităţilorde consum etc.), calitatea mediului familial,
opinii cu privire la educaţia copiilor, practici parentale.
Motivaţia acestui fapt ţine de necesitatea analizei acestor comportamente / a cauzelor lor, în
relaţia cu un număr cât mai mare de factori ce contribuie / afectează traseul de viaţă / socializarea
copiilor. Datele obţinute sunt prezentate succint mai jos, unde a fost posibil fiind făcute referiri la alte
studii similar desfășurate de Organizaţia Salvaţi Copiii, urmând ca în capitolul dedicat bullying-ului să
fie analizate în relaţie cu o serie de comportamente asimilate acestui fenomen.
Situaţia familială – opiniile copiilor
Analizând structura gospodăriei, la nivelul eșantionului de copii, observăm că numărul mediu
de copii pe familie este de 1.68, similar cu cel de la nivelul populației1, valoarea modală2 este de 1, la
fel și valoarea mediană3. Numărul minim de copii pe gospodărie, în cazul populației studiate, este de
1, iar numărul maxim de 9.
Procentual, 50% din gospodăriile din eșantionul de față au un copil în întreținere, 38.9% doi
copii, 7.1% trei copii iar 4% mai mult de patru copii.
Vârsta medie a copiilor care au răspuns la chestionare este de 14.3 ani, valoarea modală de 12
ani și cea mediană de 14. Din perspectiva tipul de studii urmate 47.2% dintre copii care au participat la
studiu sunt elevi de gimnaziu,iar 52.8% sunt în ciclul liceal.
Majoritatea copiilor care au răspuns la chestionare afirmă că locuiesc cu ambii părinți (72.7%).
În cazul celorlalți respondenți, datele pot fi sintetizate astfel:
• 11% sunt în îngrijirea unui părinte, ca urmare a divorțului / despărțirii acestora (8.6%
sunt în îngrijirea mamei, iar 2.4% în îngrijirea tatălui);
• 5.4% locuiesc cu mama, tatăl fiind plecat la muncă în străinătate, 2.8% locuiesc cu
altcineva (bunici, rude,alte persoane adulte), ambii părinţi fiind plecaţi la muncă în străinătate, iar 2.5%
locuiesc cu tatăl, mama fiind plecată la muncă în străinătate;
• 2.4% sunt în îngrijirea unui părinte, ca urmare a decesului celuilalt;
• 3.2% afirmă că locuiesc cu altcineva (persoane înrudite sau nu) din diverse motive.
Merită remarcată în acest caz dimensiunea migrației în străinătate, care afectează aproximativ
11% dintre gospodăriile cu copii de vârstă între 10 și 18 ani, în aproape 8% din cazuri fiind plecat un
părinte, iar în aproximativ 3% ambii părinți. În mod evident (nefiind cazul eșantionului de față),
gospodăriile cu copii mai mici de 10 ani și cele fără copii nu sunt incluse în această cifră.
Majoritatea copiilor (85%) apreciază că situația financiară a gospodăriei / familiei din care
provin este similară cu cea a prietenilor / colegilor. Urmărind evoluția în timp a acestui indicator,
observăm ca aceste date sunt similare cu cele oferite de alte studii desfășurate de Organizația Salvați
Copiii4 . Din perspectiva variabilelor socio-demografice analizate, respondenții de gen masculin
afirmă într-o măsură semnificativ statistic mai ridicată că situația financiară a familiei este mai bună
decât cea a majorității celor de vârsta lor, c2 (2) = 11.34, p < .05.
BIBLIOGRAFIE
1.https://ultrapsihologie.ro/2015/04/07/hartuirea-cibernetica/
2.https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/93-
3.102_Cyberbullying%20%E2%80%93%20violenta%20in%20era%20digitala.pdf
4.https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files
Numele și prenumele elevului: ....................................................... Data: ...........................
75
– EVALUARE INIȚIALĂ - CLR
Clasa a II-a
Avasiloaei Ana-Maria
Școala Gimnazială „Titu Maiorescu”, Iași
Ascultă cu atenție și scrie după dictare:
76
Dictare:
Se întâmplă uneori ca Tomuț să scâncească în timpul somnului, alteori să dea din lăbuțe
de parcă ar fugi cine știe unde.
Copiii mă întreabă:
- De ce latră Tomuț? Că doar a adormit!
- Fiindcă visează, le răspunde băiatul.
- Ce anume visează?
- Vise de câine. Oamenii au alte vise.
- Foarte interesant! Exclamă copiii.
S-au adunat grămadă în jurul lui Tomuț și îl privesc cum doarme.
(”Visele lui Tomuț” – Evgheni Cearușin)
a) Scrie cuvinte cu sens asemănător pentru: b) Scrie cuvinte cu sens opus pentru:
latră închiși
fuge adunat
privesc merge
Alintă cuvintele:
ochi oameni băiat
5) Alcătuiește o propoziție în care cuvântul somn să aibă alt înțeles decât în text.
6) Ordonează cuvintele pentru a forma o propoziție.Transcrie pe spațiul de mai jos:
fluturi, alerga, Tomuleț, libelule, a, prinse, după, și.
7) Găsește alte ”rude” din familia cuvântului „oameni” și scrie-le mai jos:
77
BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE
Anul școlar 2021 – 2022

Disciplina: CLR
Obiective:
să scrie corect după dictare, cu respectarea liniaturii, alineatelor și a semnelor de punctuație;
să formuleze răspunsuri corecte și complete la întrebări date;
să elaboreze o întrebare corectă plecând de la un răspuns dat;
să despartă corect în silabe cuvinte date;
să identifice cuvintele cu înțeles asemănător/ opus pentru cuvinte date;
să formuleze corect propoziții care să demonstreze omonimia cuvântului dat (somn);
să scrie corect diminutivele (cuvintele „alintate”) cuvintelor date;
să ordoneze corect într-o propoziție cuvinte scrise amestecat;
SOLUŢII CORECTE
I Răspuns corect I Răspuns corect
tem tem
1 Se întâmplă uneori ca Tomuț 4 latră = hămăie, fuge=
să scâncească în timpul somnului, .a. aleargă, privesc=se uită
alteori să dea din lăbuțe de parcă ar fugi închiși/deschiși,
cine știe unde. adunat/împrăștiat,
4 merge/stă
Copiii mă întreabă: .b. ochi=ochișori,
- De ce latră Tomuț? Că doar a oameni=omuleți,
4
adormit! .c. băiat=băiețel
- Fiindcă visează, le răspunde
băiatul.
- Ce anume visează?
- Vise de câine. Oamenii au alte
vise.
- Foarte interesant! Exclamă
copiii.
S-au adunat grămadă în jurul
lui Tomuț și îl privesc cum doarme.
2 Personajele textului sunt: Tomuț, 5 În text – „în timpul
.a. copiii și băiatul. . somnului”
Ce face Tomuț în timpul Alt înțeles: Tata a
somnului?
2 pescuit un somn mare.
.b.
3 în-tâm-pla 6 Propoziția
. în-chiși . reconstituită:
ex-cla-mă Tomuleț prinse a
alerga după fluturi și libelule.
78
Avram Dănuța-Maria
Grădinița cu Program Prelungit Nr. 18 Buzău
Bullying-ul în școli reprezintă o problemă internațională, o amenințare gravă la adresa

dezvoltării sănătoase a agresorului și a victimelor acestuia. Manifestarea acestei forme de agresiune în
rândul copiilor de vârstă școlară poate avea consecințe negative pe termen scurt și lung (care se pot
manifesta chiar și la vârsta adultă), afectând bunăstarea fizică, psihologică și socială atât a agresorilor
cât și a victimelor agresiunii. Școala, prin rolul său important în dezvoltarea copiilor și tinerilor,
împreună cu familia și societatea, trebuie să aibă în vedere monitorizarea permanentă și accesul la cele
mai bune modalități de prevenire, identificare și intervenție în combaterea acestui fenomen, în scopul
menținerii unui nivel optim de bunăstare pentru copii.
Interesul pentru studierea fenomenului bullying în şcoală a condus la necesitatea definirii
acestuia. În diverse studii au fost formulate diferite definiții ale acestui fenomen cu scopul de a descrie
cât mai exact comportamentul de tip bullying. Olweus este considerat un pionier în studiile
referitoare la comportamentul de tip „bullying”.
Mai mult, comportamentul de tip „bullying” poate să se manifeste fără nicio provocare, iar
acțiunile negative pot fi realizate prin contact fizic, cuvinte, gesturi obscene sau excludere intenționată
dintr-un grup. Comportamentele de „bullying” implică un alt tip de agresivitate decât cel manifestat ca
răspuns la anumite emoţii de disconfort (ex. când suntem furioşi sau ne este frică). Agresivitatea
manifestată prin comportamentele de „bullying” (de intimidare, hărţuire, umilire) este proactivă,
deoarece nu implică factori emoţionali. Ea are un rol instrumental şi reprezintă o încercare de a obţine
ceva prin metode coercitive, prin intimidare, sarcasm, nepăsarea faţă de starea celuilalt, fiind asociată
cu aşteptări de succes ale comportamentului agresiv. Agresivitatea reactivă e un comportament agresiv
însoţit de furie ca răspuns la o provocare sau frustrare şi este asociată cu atribuiri ostile în cea ce
priveşte intenţiile celorlalţi (Crick şi Dodge, 1996).
Crearea unui mediu fizic și emoțional sigur necesită un efort coordonat al profesorilor, familiei
și comunității pentru a arăta copiilor noștri cum să rezolve problemele ferm și corect, indiferent de
forma agresiunii (fizică, verbală, psihică).
Violenţa în şcoală o întâlnim la tot pasul şi nu neapărat în
formele ei extreme (comportamente agresive care pun în pericol viaţa altor persoane), ci într-o
formă mascată, cu care elevii şi, uneori, profesorii şi părinţii, ajung să se obişnuiască şi să o accepte ca
făcând parte din viaţa de şcoală.
Abuzul fizic asupra copilului, în familia de proveniență este asociat semnificativ cu
comportamente de tip bullying între copii în școală. Analizând relația dintre practicile parentale și
diferitele forme de abuz în familia de proveniență, s-a observat o dublă asociere a abuzului în
familie, atât cu statutul de agresor, cât și cu cel de victimă. Copiii care afirmă că au fost loviți cu palma
sau urecheați de părinți spun într-o măsură semnificativ mai ridicată că au exclus din grup, au umilit
sau agresat fizic un alt copil. În același timp, s-a remarcat o creștere semnificativă a situațiilor în care
un copil devine victimă a hărțuirii repetate între egali (excludere din grup, umilire sau violență fizică),
dacă este victima unei forme de abuz în familia de proveniență.
Având la bază formele comportamentului de tip „bullying” prezentate de Olweus (1993) şi de
Rigby (1996), Limber (2002) realizează un model de clasificare a formelor comune de bullying
întâlnite la elevi.
Forme verbale ale comportamentului de tip bullying: tachinarea, provocarea, jignirea,
sarcasmul (bullying direct) şi bârfa (bullying indirect).
Forme fizice ale comportamentului de tip bullying: lovirea, îmbrâncirea, distrugerea sau furtul
79
obiectelor personale (direct bullying) şi convingerea unui prieten să atace pe cineva în locul tău
(bullying indirect).
Forme non-verbale/non-fizice ale comportamentului de tip bullying: amenințarea, gesturi
obscene (bullying direct) şi excluderea altora dintr-un grup, manipularea prieteniilor, e-mail-uri
amenințătoare (bullying indirect).
O altă clasificare ce se poate realiza, în funcție de mediul de manifestare al bullying-ului, este:
bullying verbal, social, fizic și ciberbullying.
Cyberbullying-ul apare atunci când se utilizează noile tehnologii cum ar fi mesageria sau chat-
ul, mesaje text, e-mail și rețele sociale sau forumuri. Este similar cu agresiunea offline, dar poate fi și
anonimă, poate ajunge la publicul larg și materialul trimis sau încărcat poate fi dificil de eliminat. Cei
mai mulți oameni care utilizează cyberbullying-ul sunt și agresori în afara mediului online.
Conform Organizației Salvați Copiii, la nivel european, România se situează pe locul 3 în
clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unui raport al Organizației
Mondiale a Sănătății, cu 17% dintre copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alți elevi cel
puțin de trei ori în luna anterioară, procentajul celor de 13, respective 15 ani fiind de 23%.
În 2016, Salvați Copiii România a lansat primul studiu național cu privire la fenomenul de
bullying în școlile românești1, în vederea unei mai bune înțelegeri a motivelor care stau la baza
acestor comportamente de violență între copii și a dimensiunii acestui fenomen în contextul
educațional din România. Cercetarea a urmărit modul în care copiii și părinții percep bullying-ul,
atitudinile și comportamentele acestora în diferite contexte sociale (la școală, în grupul de prieteni, în
mediul online), precum și măsurarea incidenței cazurilor de bullying în aceste situații. Au fost vizate
diferitele tipuri de comportamente asociate bullying-ului, printre care se numără excluderea din grup,
umilirea, distrugerea lucrurilor altcuiva sau violența fizică. S-a urmărit, de asemenea, determinarea
profilului social al actorilor implicați în astfel de situații.
Studiul a scos în evidență un nivel îngrijorător al prezenței diferitelor comportamente asociate
bullying-ului în școli și arată nevoia unei schimbări de abordare a dinamicii relaționale în contextul
școlii.
Studiile arată că există o serie de diferenţe de gen privind modul de manifestarea al
comportamentelor de bullying. În mod clar, băieţii recurg într-o mai mare măsură la comportamente de
intimidare fizică decât fetele. În plus, un procent relativ mare de fete - aproximativ 50% - susţin că
sunt victimele comportamentelor de intimidare şi hărţuire, manifestate de băieţi.
Deşi bullying-ul este o problemă mai mare în rândul băieţilor, există o serie de comportamente
de intimidare care se manifestă cu precădere în rândul fetelor. Intimidarea prin forţă fizică este mai
puţin comună în rândul fetelor. Ele folosesc de obicei moduri mult mai subtile si indirecte ale hărţuirii,
cum ar fi excludere cuiva din grup, răspândirea de zvonuri şi manipularea relaţiilor de prietenie. Astfel
de forme de agresivitate pot fi cu siguranţă la fel de dăunătoare şi stresante, ca formele directe şi
deschise ale atacurilor iniţiate de băieţi.
De asemenea, bullying-ul în şcoli reprezintă o problemă relaţionată cu vârsta copiilor şi până
nu demult adulţii (părinţi şi profesori) priveau acestă problemă cu o atitudine relaxază de tipul „aşa
sunt copiii” sau „copiii sunt copii”. Tachinarea, poreclirea sunt comportamente circumscrise
fenomenului de bullying, care de cele mai multe ori, trec neobservate, considerându-se că fac parte
dintr- o rutină de fiecare zi. În realitate, aceste forme uşoare reprezintă stadiile incipiente ale formelor
mai grave. Cazurile de violenţă din şcoală – incluzând şi formele extreme de atac armat înregistrate în
şcolile americane– relevă consecinţele grave şi uneori mortale ale comportamentului de tip bullying.
Îngrijorător este că 25% din profesori nu văd nimic în neregulă cu comportamentele de
hărţuire, tachinare sau umilire dintre elevi, și în consecinţă intervin doar în 4 % din cazurile de
agresiune (Cohn & Canter, 2003). Mai mult de 60% dintre elevi spun adesea că intervenţia adulţilor
este rară și nefolositoare, și se tem că spunând adulţilor vor fi și mai hărţuiţi pe viitor (Cohn & Canter,
2003)
80
Cercetările psihologice au găsit mai multe mituri asociate comportamentelor de tip bullying:
elevii care manifestă comportamente de intimidare, hârţuire, tachinare, umilire fac parte din grupul
celor lipsiţi de popularitate. Studiul condus de Philip Rodkin şi colegii săi (2000) pe un eşention de
elevi din clasele a IV-a până la a VI-a a arătat că băieţii care se implicau cel mai frecvent în
comportamente de bullying erau printre cei mai populari din şcoală (conform percepţiei colegilor şi
profesorilor lor).
Elevii care manifestă comportamente de tip bullying ascund un nivel crescut de anxietate şi
nesiguranţă, ei folosind hărţuirea, intimidarea, tachinarea ca mijloc de compensarea a unei stime de
sine scăzute. Folosind o serie de metode diferite, Olweus
concluzionează că nu există niciun suport pentru un astfel de punct de vedere. Cei mai mulţi
dintre copiii care manifestă comportamente de tip bullying au arătat un nivel al stimei de sine
corespunzător mediei sau chiar mai mare.
Oamenii de ştiinţă au arătat că martorii (cei care observă) prin comportamentul pasiv (faptul
că asistă fără să facă ceva, pentru a schimba situaţia) contribuie la menţinerea comportamentului
agresorului. Pe de altă parte, anumite mecanisme de grup, cum ar fi cel de contagiune socială şi de
diluare a responsabilităţii în grup, au fost identificate ca fiind factori facilitatori în situaţiile în care mai
mulţi elevi au luat parte la agresiune.
Din fericire, există și situații în care copiii iau atitudine; aceștia îl consolează pe copilul agresat
și, uneori, vin în apărarea acestuia.
Cum afectează bullying-ul sentimentele copilului?

Se simte vinovat ca și cum este vina lui;
Lipsit de speranță și fără ieșire din acea situație;
Singur, ca și cum nimeni nu este acolo să îl ajute;
Simte că nu se potrivește unui grup “cool”;
Deprimat și exclus de prieteni și alte grupuri de persoane;
Nu se simte în siguranță și îi este frică;
Confuz și stresat, mereu cu teama de a nu ști ce să facă în anumite situații și întrebându-se ce
se va întâmpla cu el când se va întâlni cu o astfel de situație;
Rușinat de ceea ce i se întâmplă.
Un copil care este victimă a bullying-ului are nevoie de sprijinul adulţilor din jurul lui. Cu
ajutorul nostru, copiii învaţă cum să facă faţă comportamentelor de tachinare, poreclire sau a altor
forme mult mai grave. Fiecare copil are nevoie să primească mesajul că aceste tipuri de comportamente
sunt inacceptabile. Deoarece bullying-ul apare de obicei în comunităţile de copii, acest mesaj trebuie să
fie promovat şi întărit atât la şcoală, cât şi acasă. Pentru că bullying-ul afectează pe toţi elevii din
grup, nu se reduce doar la copilul care agresează şi la victimă și este important să îi învăţăm pe copii
ce să facă dacă sunt martorii unui asemenea eveniment. Martorii bullying-ului, care sunt de obicei
ceilalţi copii, de multe ori se simt în secret uşuraţi că nu sunt ei ţinta bullying-ului şi tind să evite
agresorul, nefiind dispuşi să intervină în apărarea copilului agresat. Bullying-ul creează o atmosferă de
intimidare, frică şi tăcere printre copii.
Paşi în gestionarea comportamentului de tip bullying
Bullying-ul nu poate fi întotdeauna prevenit, iar noi nu putem controla ceea ce spun sau fac
ceilalţi. Ce putem face într-o astfel de situaţie este să îl învăţăm pe copii cum să îşi controleze propriile
reacţii, deoarece multor copii le lipsesc abilităţile sociale necesare pentru a face faţă glumelor,
etichetărilor şi farselor colegilor lor. În momentul în care ei plâng sau se înfurie, nu fac decât să îşi
încurajeze colegii în a continua.
Învăţaţi copilul prin joc de rol să se pună în situaţia respectivă sau să o privească diferit.
Copilul poate să îşi spună: „chiar dacă nu îmi place cum mă porecleşte pot să fac faţă acestei
situaţii “; poate să îşi pună întrebări care să verifice valoarea de adevăr a celor spuse pe seama sa:
81
„este adevărat ce spune … despre mine?” (de cele mai multe ori se dovedeşte că nu); poate să se
gândească la calităţile sale care contravin remarcilor negative făcute la adresa sa.
Învăţaţi copilul prin joc de rol să se comporte diferit:
Să ignore agresorul - să se comporte ca şi cum celălalt este invizibil şi să acţioneze ca şi cum
nimic nu s-a întâmplat. (Manifestarea furiei sau izbucnirea în plâns adesea accelerează
comportamentele de tachinare). Ignorarea NU este o metodă bună în situaţii în care cineva tachinează
de foarte mult timp şi foloseşte comportamente de bullying cu scopul de a-l intimida). Dacă este
posibil, este recomandat să plece din situaţie.
Transmiterea de mesaje la persoana I - acest tip de mesaj asertiv este o metodă bună de
exprimare a propriilor emoţii: „Sunt trist/nu-mi place când faci glume pe seama ochelarilor mei, aş
prefera să încetezi”. Exersarea acestei tehnici presupune stabilirea contactului vizual şi folosirea unei
ton ferm. Această tehnică funcţionează când este folosită într-un cadru controlat, în care există un
adult, există nişte reguli, etc. (cum ar fi în clasă, la şcoală).
Folosirea ei în recreaţie sau în curtea şcolii poate să ducă la agravarea situaţiei (copilul care
agresează face şi mai rău, deoarece a observat că ceea ce face el produce o emoţie sau a obţinut ceea ce
şi-a dorit).
Răspunsul paradoxal. Această tehnică învaţă copilul cum să-şi schimbe modul în care vede
sau înţelege cuvintele pe care celălalt le spune la adresa sa. Astfel, el poate să schimbe cuvintele pe
care le folosește agresorul în complimente. De exemplu, un copil face glume pe seama sa că poartă
ochelari şi spune „aragaz cu 4 ochi”. În această situaţie, poate să răspundă politicos: „Mulțumesc că ai
remarcat că am ochelari!” (copilul care a făcut remarca nepotrivită este de regulă confuz, când nu
primeşte reacţia obişnuită de furie sau de frustrare). Un alt tip de răspuns paradoxal este exprimarea
acordului faţă de aspectele la care se referă cel ce agresează. De exemplu, răspunsul adecvat la adresa
unui agresor care spune „Ai aşa de mulţi pistrui!” ar putea fi „Este adevărat, am o mulţime de pistrui!”.
Acordul cu aspectele semnalate elimină dorinţa de a ţine ascuns pistruii, lasă agresorul fără replică,
deoarece conflictul este blocat.
Răspunsul cu un compliment este un alt tip de reacţie care descurajează agresiunea. De
exemplu, dacă cineva râde de modul în care copilul aleargă, acesta ar putea răspunde cu un compliment
„Tu eşti un bun alergător!”. Umorul este un alt tip eficient de reacţie, deoarece este total diferit de
răspunsul aşteptat şi subliniază faptul că nu există un punct vulnerabil care să fi fost atins. În plus,
râsul poate să schimbe o situaţie cu potenţial de rănire, într-una comică.
Pentru situaţiile în care comportamentul de bullying se menţine şi nimic nu pare să
funcţioneze, copiii au nevoie să solicite ajutorul unui adult.
Bullying-ul nu este un fenomen apărut de ieri de azi, ci a existat dintotdeauna. Atât timp cât
există cineva cu o personalitate mai slabă, acel cineva va fi subiect al glumelor şi tachinărilor colegilor.
Primul pas în reducerea comportamentelor de bullying este să le recunoaştem şi să facem ceva
pentru stoparea lor (ex. să semnaleze prietenilor, cadrelor didactice, părinţilor atunci când nu ştiu sau
nu reuşesc să facă faţă singuri).
Cu toții ne dorim școli în care relațiile de colaborare, colegialitate și prietenie primează. În
fond, vorbim despre locul în care copiii obțin deprinderi esențiale și dezvoltă relațiile definitorii pentru
viitorul lor.
82
STUDIU DE CAZ: BULLYINGUL ASUPRA UNEI FETE DE CLASA A V-A
Băcescu Elena - Adina

Liceul Teoretic ,,Nicolae Iorga” Nehoiu
Problema:Roberta, o elevă de clasa a V-a, este exclusă din grupul fetelor din clasă.
Descrierea problemei:
Tipologia problemei: Bullying în cadrul grupului fetelor din clasa a V-a.
Actorii implicați: Sara, Roberta, Sofia, celelalte fete din clasă, profesorul diriginte, consilierul
psihopedagog, părinții.
Contextul apariției:la școală, în clasa a V-a.
Descrierea situației: Sara și Roberta sunt cele mai bune prietene încă de la grădiniță. În clasa a
V-a, au colegi noi și ajung să își facă prieteni noi. Totul merge bine, dar, în noiembrie, Sara îi spune
Robertei enunțuri, precum: ,,Nu mai ești prietena mea cea mai bună!” sau ,,Nu poți merge cu mine la
magazin!” Roberta se simte rănită, dar decide să se concentreze asupra altor fete din clasă. Într-o zi de
decembrie, Roberta intră în clasă și observă că nicio fată nu mai vorbește cu ea. Când Sofiei i se face
milă de Roberta și vrea să o salute, Sara reacționează imediat: ,,Dacă vorbești cu ea, nu mai faci parte
din grupul nostru!” (al fetelor cool...).
Care sunt motivele pentru care considerăm această situație o problemă?
Roberta e foarte tristă și ia note proaste, iar mama ei este foarte îngrijorată, pentru că nu știe
motivul.
Profesorul diriginte vede tristețea Robertei, află ce spun fetele despre ea și observă că e o
situație clară de bullying.
Posibile riscuri: Roberta riscăsă acumuleze multe goluri, își pierde credibilitatea în fața
profesorilor, poate intra în depresie, mai ales din cauza faptului că părinții sunt despărțiți și singurul ei
refugiu este școala și prietenii de la școală.
Intervenție:
Profesorul diriginte acționează inspirat și îi oferă Robertei un nou statut în cadrul Clubului de
lectură: organizarea unei activități despre distopie alături de o elevă foarte conștiincioasă și cunoscută
în școală, Ștefania. S-a format, astfel, o pereche nouă cu o fată cu un statut social și o fată vulnerabilă
la bullying. Astfe, Roberta a lepădat ușor stigmatul, ba chiar a putut să se bucure de un oarecare nivel
de succes social. Pentru ea, această experiență a transformat-o în ceea ce privește satisfacția, succesul
școlar și încrederea în sine.
Părinții Robertei au participat, alături de Roberta, la o consiliere din partea consilierului
83
psihopedagog.
Colegele Robertei au fost solicitate, în cadrul Clubului de lectură, să interpreteze un joc de rol.
Surpriză! Au jucat rolul unei fete supuse unui șir de respingeri și nedreptăți dintr-un tărâm distopic.
Astfel, au fost puse în situația Robertei.
Rezultate:
Roberta a căpătat încredere în ea, a luat note bune, s-a implicat în activități extrașcolare și a
acceptat scuzele fetelor.
Colegele Robertei și-au cerut scuze, au reintegrat-o pe Roberta, iar Sara a devenit din nou, cea
mai bună prietenă.
Părinții și profesorul diriginte s-au liniștit...
84
DEZVOLTAREA ATITUDINILOR DE COMBATERE A BULLYINGULUI ÎN ȘCOLI –
STUDIU DE CAZ
Baciu Elena
Școala Gimnazială „George Călinescu” Onești
Obiectivele Definirea termenului de Reflecții

bullying pornind de la cunoștințele
elevilor.
Cunoașterea formelor de
bullying.
Sublinierea consecințelor
negative ale bullyingului asupra
dezvoltării socio- emoționale a
elevilor.
Măsuri de stopare a
fenomenelor de bullying.
Formarea de atitudini de
combatere a bullyingului.
Timp alocat 50 minute
Vârsta 11 – 15 ani
Instrumentele Flipchart, videoproiector,
necesare markere
Pașii necesari Elevii sunt împărțiți în 5
grupe.
Fiecare grupă va încerca să
definească termenul de bullying
după ce vor citi scrisori ale copiilor
care au fost afectați de acest
fenomen.
Elevii vor fi încurajați să
identifice forme de bullying în clasă
și în școală.
Elevii vor viziona filmul Stop
Bullying-ului
https://youtu.be/nLjt6Pk14bc
Elevii dezbat atitudinile
elevilor și dirigintelui din acest film.
Joc de rol- cele cinci grupe
vor experimenta pe rând rolul de
apărător- agresor- victimă- suporter -
spectator
Concluzii Elevii vor completa un
chestionar despre bullying.
Profesorul va centraliza răspunsurile
și pe baza lor va elabora un plan de
85
măsuri de combatere a bullyingului în
școală.
Fiecare grupă va crea un afiș
cu atitudini de combatere a
bullyingului în școală.
Sursa Studii de caz preluate de la

Asociația Telefonul Copilului -
Asociaţia Telefonul Copilului 2014-
Ghid pentru profesori
filmul Stop Bullying-ului
https://youtu.be/nLjt6Pk14bc
Programe de prevenire a
bullyingului ale Salvați Copii
România ( www.salvațicopii.ro)
86
COMBATEREA FORMELOR DE MANIFESTARE A BULLYINGULUI ÎN ȘCOALĂ -
STUDIU DE CAZ
Baciu Florin
Școala Gimnazială Coțofănești
Obiectivele: 1. Cunoașterea formelor de manifestare a bullyingului în școală.

2. Sporirea nivelului de conștientizare a efectelor negative a acestui fenomen.
3. Dezvoltarea comportamentelor de combatere a acestui fenomen.
4. Formarea deprinderilor de luare a deciziilor în situații problemă.
Timp alocat:50 minute
Vârsta: 11- 15 ani
Instrumente necesare: coli de hârtie, markere, flipchart, videoproiector, laptop
Pașii necesari:
Elevii primesc chestionarul: EȘTI DE ACORD?
Elevii vor scrie pe flipchart cuvinte spuse de colegi care i-au rănit.
Pe o foaie de carton elevii vor scrie persoanele și asociațiile pe care le-ar căuta să îi ajute într-o
situație de bullying.
Elevii sunt încurajați să raporteze o situație de bullying, să comunice imediat cu un adult.
Sunt prezentate exemple de bullying trăite de copiii de vârsta lor analizate de asociația Salvați
Copii România
Rezultatele activității elevilor sunt afișate în clasă.
Surse: Salvați Copii România ( www.salvațicopii.ro), © Asociația Telefonul Copilului
Chestionar EȘTI DE ACORD?
Este distractiv să fii șeful copiilor din jur.
Da Nu Uneo
ri
2. Este în regulă să profiți de pe urma copiilor care nu sunt la fel de puternici ca tine
Da Nu Uneo
ri
3. Unii copii merită să fie umiliți sau porecliți.
Da Nu Uneo
ri
4. Cei care îi domină pe ceilalți copii merită respect.
Da Nu Uneo
ri
5. Nu este treaba ta când alți copii sunt aleși iar alții sunt lăsați în afara grupului.
87
Da Nu Uneo
ri
6. Este nevoie de curaj să iei partea unui copil care a fost umilit sau exclus.
Da Nu Uneo
ri
Cuvinte care dor și rănesc:

Ești cel mai prost din clasă, de asta stai în ultima bancă.
Dacă nu îmi dai temele în fiecare zi, o să – ți rup toate caietele.
Ești cel mai nașpa din clasă.
Dacă vrei să te primim în grupul nostru trebuie să plătești.
„Uite, plouă! Nu te duci să faci baie?”
„Prietene, uită-te pe cer, îți pleacă familia în străinătate”
88
STUDIU DE CAZ:
ACTIVITĂȚI DIDACTICE PENTRU PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN ȘCOLI
Badea Elena
Școala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Corbu
PROBLEMA:
Bullyingul este un comportament ostil între două sau mai multe persoane, intenționat, repetat
de-a lungul timpului, care implică un dezechilibru de putere. Poate imbrăca oricare dintre formele de
mai jos sau poate fi o combinație a acestor manifestări:
verbale: țipete, porecle, sarcasm, insulte, jigniri;
fizice: palme, lovituri, îmbrânciri, bătăi, dostrugerea bunurilor materiale;
relaționale: intimidare, denigrare, izolare, amenințare, manipulare, răspândire de zvonuri cu
caracter denigrator;
cyberbullying: trimiterea unui mesaj sau a unei imagini pe telefon sau internet pentru a denigra
imaginea unei persoane;
mobbing: agresiune verbală și emoțională a unui grup față de individ;
sociale: excludere din grup, izolare socială, insulte cu privire la statutul social.
OBIECTIVE:
Sporirea nivelului de conștientizare și dezvoltarea comportamentelor de căutare a ajutorului în

situații problemă.
De multe ori copiii nu se pot concentra la ore pentru că au alte preocupări legate de eventualele
neînțelegeri provocate de colegi în pauze. Acest lucru conduce la scăderea rezultatelor școlare și mai
târziu a imaginii personale.
Le-am propus elevilor mei să vizioneze scurtmetrajul animat “LOU”.
După vizionare fiecare copil s-a gândit la o situație asemănătoare cu a copiilor din filmuleț. Pe
o coală de hârtie și-au desenat portretul, iar în jurul lui au scris nume pe persoane, asociații, instituții,
organizații, la care ar putea apela pentru a cere ajutor.
Împreună am creat o hartă a ajutorului, care a fost afișată în sala de clasă.
Copiii au discutat despre alegerile făcute și despre siguranța ajutorului primit de către cei
numiți.
89
CONCLUZII:
Majoritatea elevilor s-au gândit să ceară ajutorul familiei, mamei, în general, bunicilor, fraților,
prietenilor, poliției, învățătoarei, directorului.
Copiii au înțeles că pentru a ieși din anumite situații trebuie să ceară ajutor și vor primi
sprijunul părinților și al profesorilor de la școală.
90
STUDIU DE CAZ: COPIII SUNT MAI VIOLENŢI
Prof.înv.primar Badea Mirela

Școala Gimnazială Mihail Kogălniceanu Buzău
PROBLEMA
În societatea actuală ne confruntăm tot mai des cu fenomene de violenţă. A califica un fapt ca
violent, înseamnă a emite o judecată de valoare asupra acelui fapt. Judecata corespunde unor norme
sociale determinate de cultura unei societăţi, dar ea se face şi în funcţie de valorile grupului de
apartenenţă; în acelaşi timp, ceea ce este resimţit ca violenţă de un copil de la o anumită unitate
şcolară, poate trece neobservat în ochii copiilor din altă unitate. Important este faptul că violenţa
verbală nu este percepută în aceeaşi manieră de copii şi de carele didactice; copiii o minimalizează, în
timp ce cadrele didactice o supraevaluează.
În mediul şcolar întâlnim două tipuri de violenţă;
violenţele obiective, care sunt de ordinul penalului( crime şi delicte) şi asupra cărora se poate
interveni frontal; Poliţia şi Justiţia sunt obligate în acest caz să colaboreze direct cu instituţiile şcolare;
violenţele subiective, care sunt violenţe mai subtile, de atitudine, şi care afectează climatul
şcolar. Sunt incluse aici atitudinile ostile, dispreţul, umilirea, jignirea, sfidarea, lipsa de politeţe,
absenţa de la ore, refuzul de a răspunde la ore şi de a participa la activităţi sau ceea ce unii numesc
atitudini antişcolare. O formă de violenţă extrem de răspândită în mediile şcolare este violenţa verbală
(bullying-ul) adică atacurile verbale, cât şi intimidările (presiunea fizică) exercitate prin ameninţări,
injurii, umilinţe.
OBIECTIVE
determinarea cauzelor;
eliminarea cauzelor;
determinarea expectanţelor.
PREZENTAREA CAZULUI – SITUAŢIA ACTUALĂ
Copiii au probleme la învăţătură; absenteismul şcolar este întâlnit tot mai des; rata abandonului
şcolar creşte; relaţiile conflictuale dintre colegi se amplifică - în unele cazuri violenţa elevilor se
răsfrânge şi asupra celor apropiaţi, a părinţilor şi a profesorilor.
PROCURAREA ŞI SISTEMATIZAREA INFORMAŢIILOR

Analiza activităţii şcolare
Rezultatele şcolare ale copiilor observaţi sunt tot mai slabe;nu îşi îndeplinesc sarcinile şcolare
decât cu mare dificultate;
Copiii sunt atraşi de activităţile unor grupuri defavorizate în detrimentul şcolii şi al familiei;
Violenţa devine „o soluţie” universal valabilă pentru orice problemă întâlnită.
Relaţii sociale
Familie – relaţiile dintre părinţi sunt încordate, se întâlnesc cazuri de violenţă domestică, divorţ,
decesul unuia dintre părinţi;
Tatăl este violent, autoritar, coleric, consumă alcool, nu are loc de muncă stabil şi uneori are
aventuri extraconjugale;
Mama este depăşită de problemele financiare, de activităţile casnice, de educaţia copiilor,
afectată de probleme de sănătate, hiperemotivă, blazată;
Fraţii mai mari fac parte din grupuri de adolescenţi rebeli, puterea imitaţiei afectează mult fraţii
mai mici;
Grupul de prieteni are un comportament similar, apartenenţa / neapartenenţa la grup poate
afecta siguranţa copilului, comportamentele violente sunt încurajate şi apreciate;
91
Colegii de clasă au o situaţie financiară mai bună ceea ce declanşează sentimentul de invidie,
de neputinţa în a-l egala pe celălalt, îi evită din cauza violenţelor verbale şi fizice pe care le manifestă.
Influenţa mediului familial

Mediul familial reprezintă cea mai importantă sursă a agresivităţii copiilor. Mulţi dintre copiii
care prezintă un profil agresiv provin din familii dezorganizate, au experienţa divorţului părinţilor şi
trăiesc în familii monoparentale. Echilibrul familial este perturbat şi de criza locurilor de muncă, de
somajul ce-i atinge pe foarte mulţi părinţi. Părinţii sunt confruntaţi cu numeroase dificultăţi materiale,
dar şi psihologice pentru că au sentimentul devalorizării, al eşecului. În aceste condiţii, ei nu mai sunt
sau sunt mai puţin disponibili pentru copiii lor.
Pe acest fundal apar noi probleme familiale foarte grave care-i afectează profund pe copii:
violenţa intrafamilială, consumul de alcool, abuzarea copilului, neglijenţa, la care se adaugă şi
importante carenţe educaţionale – lipsa de dialog, de afecţiune, inconstanţa în cerinţele formulate faţă
de copil (treceri de la o extremă la alta, de la o permisivitate exagerată la restricţii foarte dure),
utilizarea mijloacelor violente de sancţionare a copilului pe motiv ca bataia-i ruptă din rai.
Sunt şi părinţi – şi nu puţini – care privilegiază în mod exagerat relaţia afectivă în detrimentul
rolului educativ pe care ar trebui să-l aibă în raporturile cu copiii lor: nu le impun nici un fel de
interdicţii, de reguli, emit puţine exigenţe şi caută să evite conflictele. Această absenţă cvasitotală a
constrângerilor (în afara şcolii) îl va determina pe copil să adopte în clasă comportamente de refuz a
exigenţelor cadrelor didactice.
Influenţa mediului social

Mediul social conţine numeroase surse de influenţă de natură să inducă, să stimuleze şi să
întreţină violenţa şcolară: situaţia economică, slăbiciunea mecanismelor de control social, inegalităţile
sociale, criza valorilor morale, mass-media, disfuncţionalităţi la nivelul factorilor responsabili cu
educaţia copiilor, lipsa de cooperare a instituţiilor implicate în educaţie.
Conjunctura economică şi socială provoacă anumite confuzii în rândul copiilor, care încep să se
îndoiască de eficacitatea şcolii, de utilitatea ştiinţei. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât constată că
şcoala nu îi asigură inserţia profesională. Valorile tradiţionale vehiculate în şcoală – munca, meritul,
efortul – cunosc o eroziune vizibilă.
Un mediu social în criză (criza locurilor de muncă, criza familiei, criza valorilor) afectează
profund dezvoltarea personalităţii copilului).
Influenţa mediului şcolar

De multe ori comunicarea este lateralizată, existând cadre didactice care monopolizează
comunicarea, iar copilul rămâne doar un receptor pasiv. Comunicarea între copii în cadrul unor grupuri
de lucru este destul de restrânsă, iar opiniile lor cu privire la viaţa clasei sunt prea puţin luate în
considerare. Nevoia de expresie şi de comunicare este nevoie fundamentală a oricarui individ, iar
grupul şcolar este un loc privilegiat de satisfacere a acestor nevoi. Nesatisfacerea lor antrenează
inevitabil o frustrare ce se va reduce prin comportamente agresive.
Şi alte componente ale atitudinii profesorului faţă de copil pot genera situaţii conflictuale şi
comportamente violente ale acestora. Unii profesori adoptă o atitudine de ignorare dispreţuitoare a
copiilor, corelată cu tendinţa de evaluare a lor în termeni constant negativi şi depreciativi.
F Dubet spune ca indiferenţa cadrelor didactice este cea mai importantă manifestare a
92
dispreţului faţă de copii. Sunt numeroşi copiii care suferă ca urmare a acestor judecăţi negative ale
cadrului didactic, pentru că ele vin să întărească propriul lor sentiment de îndoială, de descurajare, de
lipsă de încredere în forţele proprii. Acest dispreţ, o dată interiorizat, poate antrena un ansamblu de
consecinţe în plan comportamental: lipsa de comunicare, pasivitatea la lecţie, indiferenţa sau,
dimpotrivă, perturbarea lecţiilor, dezvoltarea unor atitudini ostile, provocatoare.
De multe ori, în mod conştient,cadrul didactic introduce diferenţieri între copii şi în funcţie de
performanţa atinsă, Parkay şi Stanford evidenţiază câteva dintre aceste atitudini diferenţiatoare (1992:
349):
Acordă mai puţin timp copiilor cu realizări mai modeste:
Le acordă mai puţin timp să gândească un răspuns;
Le acordă mai puţină atenţie şi intră în relaţie cu ei mai rar;
Evită să utilizeze cu ei cele mai potrivite metode de instruire, deoarece acestea necesită mai
mult timp;
Are mai puţină răbdare cu aceşti copii:
Preferă să le ofere chiar el răspunsul sau să numească pe unul dintre copiii buni în loc să pună
întrebări ajutătoare sau să reformuleze întrebările;
Le oferă feedback-uri neglijente şi neconcludente;
Îi solicită mai rar să răspundă;
Ignoră copiii cu realizări mai modeste:
Le repartizează locuri mai depărtate de traseul său obişnuit prin clasă;
Nu acceptă şi nu utilizează ideile lor;
Interacţionează cu ei mai degrabă în particular decât în public;
Le acordă mai puţin interes:
Se poartă mai puţin prietenos cu ei, le zâmbeşte mai rar;
Stabileşte mai rar contactul din priviri cu ei;
Le acordă mai puţini indici nonverbali de sprijin, atenţie şi înţelegere;
Discriminează copiii cu realizări mai modeste:
Îi recompensează mai rar pentru succesele obţinute şi îi critică mai des pentru eşecuri;
Solicită mai rar ceva de la ei;
Această atitudine a cadrului didactic poate determina din partea copilului sustragerea de la
activităţi, indiferenţa faţă de ceea ce se întâmplă în clasă, absenteismul, refuzul de a-şi face temele,
violenţe verbale faţă de colegi şi chiar faţă de celelalte cadre didactice sau personal, comportamente
agresive.
GĂSIREA SOLUŢIILOR
Prevenirea violenţei şcolare
Pierre-Andre Doudin şi Miriam Erkohen-Markiis (2000: 11-12) vorbesc chiar de trei tipuri de
prevenţie pe care le poate desfăşura şcoala şi care se completează reciproc.
prevenţie preliminară, care se poate realiza foarte uşor de către cadrul didactic şi se referă la
dezvoltarea unei priviri pozitive asupra fiecărui copil, exprimarea încrederii în capacitatea lui de a
reuşi, valorizarea efortului lui. Toate aceste atitudini pot reduce riscurile apariţiei violenţei.
o prevenţie secundară, ce pleacă de la faptul că şcoala reprezintă un post de observaţie
privilegiat al dezvoltării intelectuale şi afective a copilului, printr-o observare atentă a acestuia, poate
repera efectele unor violenţe la care copilul a fost supus în afara mediului şcolar. Semnalând cazul
respectivilor copii profesioniştilor (psihologului şcolar, asistentului social) şi autorităţilor competente,
pot fi luate măsuri de ajutor şi de protecţie care să vizeze înlăturarea cauzelor abuzurilor şi reducerea
93
tulburărilor somatice, psihice şi comportamentale induse prin violenţă;
prevenţie terţiară, ce are în vedere sprijinul direct adus copiilor care manifestă comportamente
violente. Menţionarea unor aşteptări pozitive faţă de ei, dezvoltarea sentimentului de apartenenţă
comunitară, exprimarea preocupării faţă de situaţia pe care o au şi integrarea lor în activităţile grupului
sunt factori de protecţie ce pot fi exercitaţi în cadrul instituţiei şcolare. Prin aceste măsuri se poate
împiedica cronicizarea tulburărilor provocate de violenţa şi eventuala transmitere a lor de la o
generaţie la alta.
Măsuri concrete de acţiune
La nivel personal
dezvoltarea încrederii în forţele proprii ale copiilor;
stimularea motivaţiei pentru învăţare;
îmbunătăţirea relaţiei cu colegii;
şedinte de psihoterapie;
redefinirea sistemului propriu de valori al copiilor
La nivelul colectivului de elevi

favorizarea integrării în grup;
valorificarea potenţialului fiecărui copil;
implicarea în activităţi extraşcolare, proiecte şi programe educative
La nivelul comunităţii locale

colaborarea cu familia şi cu consilierul şcolar
implicarea copiilor în activităţi desfăşurate în colaborare cu comunitatea locală, primaria,
biblioteca, poliţia, fundaţii sau organizaţii nonguvernamentale;
REZULTATE FINALE
Creşterea încrederii în forţele proprii;

Rezolvarea crizelor de identitate;
Creşterea stimei de sine;
Integrare în colectiv şi relaţionare pozitivă cu colegii;
Colaborare în realizarea sarcinilor de echipă;
Detensionarea şi îmbunătăţirea situaţiei familiare;
Găsirea unor soluţii concrete pentru situaţiile de criză.
CONCLUZII
Violenţa în instituţiile de învăţământ este o expresie a violenţei din societate; când violenţa se
produce în şcoală, ea conduce şi la alte consecinţe: alături de prejudicii, victimizare, uneori moarte,
violenţa din şcoală reduce şansele copiilor de a-şi dezvolta personalitatea pe deplin şi de a dobândi o
educaţie de calitate.
Pentru ca şcoala să îşi asume acest rol de prevenire şi de stăpânire a fenomenului violenţei,
prima investiţie trebuie făcută în domeniul formării cadrelor didactice. Trebuie să recunoaştem că, atât
în cadrul formării iniţiale, cât şi al formării continue, atenţia este concentrată asupra lucrului cu clasele
de copii„fără probleme”
94
Se discută mult prea puţin despre modalităţile de abordare a claselor dificile; este nevoie de o
formare specifică, în măsură să permită satisfacerea cerinţelor copiilor „cu probleme”. Nu putem
aştepta pasivi ca problemele să se rezolve de la sine, cu atât mai mult cu cât, în condiţiile unui mediu
familial instabil, tensionat, conflictual, şcoala poate reprezenta pentru copil o a doua şansă.
95
STUDIU DE CAZ
Bamiopol Laura Emilia

Școala Gimnazială "Sfântul Andrei", Brăila
Elev: P. M.
Vârsta: 14 ani
Clasa: a VIII a
Nationalitate: rromă
1. Contextul problemei
Elevul face parte dintr-o clasă cu elevi care au rezultate bune la învățătură. Acesta nu
frecventează școala în mod frecvent, nu este punctual, nu aduce caietele și cărtile necesare desfășurării
orelor de curs și nici nu participă activ la oră. Acesta prezintă frecvente accese de violență verbală față
de colegii săi, este activ în creearea de situații conflictuale, perturbând activitatea didactică printr-un
comportament ostil și sfidător față de profesori.
2. Problema
Acesta deține foarte puține noțiuni de limba română, iar la celelalte materii rar reușește să ducă
la bun sfârșit sarcinile trasate de către domnii profesori. Pentru acest elev, fiecare profesor a încercat să
adapteze programa și să o simplifice. Relația cu ai săi colegi este aproape inexistentă, deoarece lipsește
mult de la școală, îi este greu să comunice cu ei, iar unii colegi refuză să interacționeze cu el. Elevul
întrerupe frecvent orele de curs, nu respectă regulile clasei și vorbește urât cu cei din jur.
3. Identificarea problemei
Elevul locuiește cu familia sa, care este destul de numeroasă. Ei locuiesc într-o cameră, dată de
stat și sunt îngrijiți de către un asistent maternal. Tatăl este plecat la muncă în străinătate, iar mama i-a
părăsit pe el și pe ceilalți patru frați ai săi cu mulți ani în urmă. Acesta ajută uneori la îndeplinirea
sarcinilor în casă, ceea ce îl face pe elev să fie obosit tot timpul, să nu dorească să se ocupe și de
sarcinile de la școală. Drept consecință, acesta este mereu obosit și de cele mai multe ori, la începutul
zilei, adoarme în timpul orelor. De aici, rezultă faptul că elevul se simte neglijat și lipsit de afecțiune.
4. Comportamentul elevului
Elevul P. M. manifestă un comportament nepăsător față de activitățile educative desfășurate la

școală, uneori este ostil și indiferent față de colegii săi, iar aceștia la rândul lor nu prezintă interes
pentru a comunica sau colabora cu el.
96
5. Scop
- integrarea elevului provenit din mediu dezavantajat;

- îmbunătățirea interacțiunii dintre elev, familia acestuia și școala;
- stimularea înclinațiilor elevului spre activitățile mai practice sau chiar sportive;
- identificarea de către profesori a celor mai importante calități pentru educarea elevului
(empatie, cunoaștere a altor culturi și răbdare).
6. Obiectivele urmărite
- identifcarea dificultăților cu care se confruntă elevul;

- alegerea unor metode și strategii de incluziune socială a elevului de naționalitate rromă;
- îmbunătățirea climatului școlar;
- schimbarea comportamentală a elevului cu scopul de a participa activ la ore.
7. Propuneri pentru rezolvarea situației elevului
- stabilirea a regulilor și aplicarea acestora în mod constant;

- antrenarea elevului în activități atât individuale cât și colective;
- stimularea și încurajarea comportamentelor adecvate, prin includerea elevului în activități
extrașcolare;
- motivarea elevului;
- recompensarea celui mai mic progres în evoluția comportamentului acestuia;
- implicarea elevului în proiecte alături de colegii săi de clasă;
- alegerea unor strategii care să rezolve, dar să și prevină viitoarele situații conflictuale.
8. Elaborarea unui plan de acțiune
În prima etapă a planului de acțiune, se urmărește includerea elevului într-un program de

consiliere școlară, pentru îmbunătățirea stimei de sine și a abilităților de comunicare în cadrul
colectivului clasei sale.
În a doua etapă a planului de acțiune, se va stabili câte o activitate, o dată la două săptămâni.
9. Modalități de rezolvare
Elevul P.M. a fost implicat în cadrul unor activități extracurriculare care fac parte din
programul educațional DIVERSE, co-finanțat prin programul Erasmus + al Uniunii Europene și care
urmărește îmbunătățirea gestionării diversității culturale în școli.
Prima activitate a fost realizată împreună cu elevii clasei din care face parte. La începutul
activității, elevii au vizionat un scurt video despre povestiri și basme din popor, identificând
elementele caracteristice ale acestora.
Utilizând o metodă inovativă de predare, prezentată în ghidul cadrului didactic al proiectului
DIVERSE, Gestionarea diversității culturale în școli, le-am explicat elevilor că urmează ca ei să
realizeze o poveste bazată pe metoda "Narațiune inovativă bazată pe obiecte". Elevii au fost rugați să
97
aducă câte un obiect care semnifică ceva pentru ei și care pot stârni amintiri. Clasa a fost împărțită în
grupe de câte 4-5 elevi și au poziționat obiectele lor împreună, pe bancă. După ce au observat obiectele
timp de 5 minute, aceștia au fost rugați să realizeze o poveste în care acestea devin personaje. Elevii au
realizat scurte povestiri foarte interesante, creative și bine realizate. Această metodă a funcționat foarte
bine în cadrul grupurilor diverse și a grupurilor sociale speciale, ajutând elevii să interacționeze și să
creeze legături.
O altă activitate a proiectului în cadrul căreia elevul P. M. a participat, a fost prezentarea unui
instrument specific metodei Storytelling digital. Utilizând o metodă inovativă de predare, le-am
explicat elevilor că urmează ca ei să realizeze o poveste digitală utilizând instrumentul SCRATCH.
Elevii au învățat cum să deschidă un proiect în Scratch, cum să adauge personaje/animale/obiecte în
proiect, modalitatea de mutare a personajelor în cadrul poveștii, au adăugat texte și sunete dialogului,
înregistrandu-și chiar și propria voce în poveste. Elevii au realizat scurte povestiri creative, această
metodă funcționând foarte bine în cadrul grupurilor diverse și grupurilor sociale speciale, ajutând
elevul să interacționeze și să creeze legături cu ai săi colegi de origine română.
Elevul a participat și în cadrul unui proiect educațional zonal numit Prevenirea abandonului
școlar. O dată pe lună, acesta s-a întâlnit cu alți elevi din școala sa (atât de origine siriană cât și de
naționalitate română) și a participat la diverse activități ale proiectului, cu scopul de a-l motiva să nu
renunțe la școală. Activitățile au fost variate tratând teme precum: Cauzele abandonului școlar,
Învățarea, o șansă sau o obligație?, Regulile unei învățări eficiente, sau Motivația pentru educație.
10. Rezultate obținute
- dezvoltarea competențelor elevului prin interacțiune și dialog;

- îmbunătățirea gestionării diversității culturale în clasă;
- conformarea la regulile de grup și participarea activă a elevului;
- creșterea stimei de sine prin recompense;
- reducerea frecvenței apariției comportamentului neadecvat
- manifestarea unui comportament respectuos față de colegii săi.
11. Evaluarea planului de intervenție
În urma intervenției pe care am avut-o în cadrul activităților desfășurate cu elevul P.M., am

constatat faptul că cel mai mare impact asupra elevului l-a avut participarea activităților sub formă de
joc. Realația dintre P.M. și colegii săi este mai bună, aceștia fiind mai toleranți unii cu ceilalți și
comunicând mai bine. Elevul a ajuns la concluzia că dialogul sincer poate rezolva orice problemă,
eliminându-se chiar și comportamentul violent față de colegii săi.
Bibliografie:
- Ulrich, Catalin,Managemntul clasei de elevi - învățarea prin cooperare, Ed. Corint, București,
2000
- Ghidul cadrului didactic al programului educațional DIVERSE, Gestionarea Diversității
Culturale În Școli, cofinanțat prin programul Erasmus+ al Uniunii Europene, 2020
98
ÎNCEPUTURILE BULLYING-ULUI
STUDIU DE CAZ
Banu Emilia Cristina

Şcoala Gimnazială „George Emil Palade” Buzău
În momentul plecării părinților la muncă în străinătate, copiii experimentează sentimente de

abandon, neajutorare și vulnerabilitate. Pentru a face față acestor sentimente, copiii reacționează în
funcție de exemplele avute în jurul lor, adică în funcție de reacțiile manifestate de persoanele adulte
atunci când acestea au trecut la rândul lor prin perioade dificile. Astfel, sunt copii care, în urma plecării
părintelui/părinților, devin retrași și evită contactele sociale, sunt copii care devin temători și ocolesc
situațiile/experiențele noi, dar, sunt și copii care deven autoritari, manifestând tendința de a-i controla
pe cei din jurul lor.
O fetiță (7 ani), ai cărei părinți au plecat la muncă în străinătate, a fost transferată la o altă
școală deoarece a ajuns în grija bunicilor care locuiau în alt cartier. După o perioadă de timp în care a
stat liniștită și retrasă, fără să interacționeze cu ceilalți copii, a început să hărțuiască colegii de clasă,
uneori persistând atât de mult încât aceștia izbucneau în lacrimi. Devenea extrem de furioasă când un
alt copil ”îndrăznea” să nu-i asculte indicațiile. În jocurile ce presupuneau asumarea diferitelor roluri,
impunea copiilor ”scenariul” său, fără să se țină cont și de preferințele acestora. Surprinzător a fost cât
de puțin protestau ceilalți copii atunci când fetița se manifesta autoritar: ”Nu, nu ești tu prințesa. Eu
sunt prințesa. Tu o să fii pisica mea.” Apoi exemplifica exact cum trebuie să se comporte pisica. După
un timp copiii au început să o evite: ”Nu vrem să ne mai jucăm cu ea. Ne înfurie. Este o fetiță rea, nu?”
Fetiței i-a fost greu să se adapteze emoțional și comportamental la noul context deoarece,
nefiind familiarizată cu persoanele în grija cărora a rămas, nu reușea să-și exprime emoțiile și
gândurile. Ce poate fi mai înspăimântător pentru o fetiță de șapte ani, decât schimbarea întregului
”univers”? Fetița experimenta sentimente ambivalente față de părinții ei care, pe de o parte, îi spuneau
că o iubesc, iar pe de altă parte, au ”abandonat-o”, lăsând-o în grija bunicilor. Ea nu putea să-și permită
libertatea de a simți furie față de părinți. Sentimentele ei normale vis-a-vis de aceștia erau complicate
de faptul că a fost pusă în situația de a se simți un copil neajutorat și vulnerabil. Astfel, nu e de mirare
că trebuie să fie fiica prințesă, iar și iar, pentru a putea restaura ceva din identitatea ei construită în
cadrul familiei, unde tata era regele, mama era regina, iar ea era prințesa. Ea încerca să restaureze
această identitate prin metode și comportamente sociale neadecvate ce au avut ca și rezultat
marginalizarea ei. Inabilitatea fetiței de a permite altor copii să posede un rol egal, a impiedicat-o să se
integreze în colectivul clasei. Această imposibilitate este consecința faptului că în momentul plecării
părinților ea a ”jucat” rolul victimei.
Jocul ”Vrăjitoarea” scotea și mai clar în evidență frica fetiței de a fi victimă în cadrul relațiilor
sociale. Chiar dacă ceilalți copii îi ofereau un model pozitiv în ceea ce privește ”așteptarea rândului”,
fetița dorea să fie mereu personajul principal care realiza vrăjile. Acest lucru nu a fost pe placul
colegilor care au respins-o, refuzând să se mai joace cu ea. Datorită faptului că nu a existat o ceartă pe
acest subiect, urmată apoi de o discuție care să clarifice motivele pentru care copiii au plecat de lângă
ea, fetița nu a putut da un sens experinței astfel încât să înțeleagă că atitudinea copiilor față de ea era o
consecință a felului în care s-a purtat cu ei. Acest lucru i-a întărit sentimentele de abandon, neajutorare
și vulnerabilitatea experimentate în momentul plecării părinților și în momentul venirii în noul
colectiv.
Astfel, se închide cercul vicios ce determină anumiți copii să-i hărțuiască pe cei din jurul lor:
comportamentele agresive, îndreptate în exterior, reduc intensitatea sentimentelor intolerabile de
vulnerabilitate și neajutorare resimțite în plan ”intern”. În cazul fetiței de mai sus este clar că toate
comportamentele negative sunt o reacție directă la faptul că părinții, prin plecarea la muncă în
99
străinătate, au ”abandonat-o”.
În astfel de situații, dacă copilul nu este în îngrijirea unei persoane disponibile emoțional, care,
pe de o parte, să înțeleagă motivele ce stau în spatele comportamentelor de hărțuire și să
acționeze/intervină asupra cauzelor (nu asupra efectelor – comportamentelor externe), iar pe de altă
parte, să fie capabil să elaboreze reguli comportamentale flexibile și clare, există riscul că acesta să
devină un ”bully”. Copilul care se percepe pe sine ca fiind slab, neajutorat, vulnerabil în anumite
domenii ale vieții (ex. relația cu părinții plecați la muncă în străinătate), va încerca să dobândească
”puterea” de a controla/domina. Raționamentul din spatele acestui deziderat inconștient al copilului
este simplu: atât timp cât îi controlez/domin pe cei din jur, aceștia nu mă vor ”răni”.
100
STUDIU CU PRIVIRE LA GRADUL DE VIOLENȚĂ IDENTIFICAT ÎN CADRUL ȘCOLII ȘI
REACȚIILE ELEVILOR ÎN TIMPUL UNUI CONFLICT
Bar Andreea
CJRAE Bihor, punct de lucru Școala Gimnazială ,,Miron Pompiliu”
Violența în mediul școlar- Bullying
Din ceea ce vedem în jurul nostru, ne confruntăm cu o creștere a violenței inclusiv în mediul
școlar, fenomen pe care specialiștii îl numesc bullying.
Ca verb, to bully înseamnă: a intimida, a speria, a domina, printre altele. „Bully” este o
persoană care își folosește puterea și tăria sa pentru a speria sau răni persoanele mai slabe (Oxford
Advanced Learners Dictionary, 2016).
Prof. Dr. Dan Olweus, un cercetător în psihologie din Norvegia este considerat pionier pe tema
bullying-ului, pe baza a aproape 40 de ani de cercetare în implementarea și evaluarea programelor de
prevenire (Hazelden Foundation, 2016). Definiția sa afirmă:
„Un elev este agresat atunci când el/ea este expus, în mod repetat în timp, unor acțiuni
negative din partea unuia sau mai multor elevi.... O acțiune negativă este situația în care o persoană
provoacă intenționat sau intenționează să provoace, durere fizică sau discomfort unei alte persoane,
prin contact fizic, cuvinte sau în alte moduri.”( Solberg ,Olweus, 1993)
Bullying-ul este una dintre cele mai complexe forme de comportament agresiv și violență. Cu
toate acestea, nu fiecare act de violență este o acțiune de bullying. Conform studiului Organizației
Mondiale a Sănătății privind comportamentul sănătos la copiii de vârstă școlară, bullying-ul apare
atunci când un elev este:
„tachinat în mod repetat într-un mod care nu îi place… Dar nu este bullying atunci când doi
elevi de putere sau autoritate similară se ceartă sau se bat. Nu este bullying nici atunci când un elev
este tachinat într-un mod prietenos și glumeț”. (Craig et al., 2009)
Bullying-ul este o îngrijorare cu privire la sănătatea publică despre care trebuie să discutăm din
nevoia de a le asigura copiilor noștri un mediu de învățare sigur, care să nu le afecteze succesul
academic. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este necesar să îi învățăm pe copii de efectele pe
termen lung pe care bullying-ul le poate cauza asupra unei persoane aflate la o vârstă fragedă și care se
înrăutățesc pe măsură ce persoana respectivă crește. Așadar, profesorii și ceilalți actori implicați în
actul educațional sunt nevoiți să ofere metode de intervenție care să facă față fenomenului și să învețe
copii să știe ce să facă în cazul în care văd sau experimentează personal acest fenomen.
Date statistice cu privire la violență în școală
101
Întrebările chestionarului au fost formulate atât în variante pozitive cât și în variante
indezirabile, în ceea ce privește comportamentele și reacțiile elevilor în situații conflictuale.
Interacțiunea cu cei din jur și modul în care o gestionăm ne ajută în adaptarea noastră la situații diverse
și ne oferă relații sănătoase. Dezvoltarea unor abilități de comunicare și de detensionare în momente de
criză pot să facă diferența între un copil echilibrat și unul care nu știe cum să-și gestioneze stările în
care trăiește emoții puternice.
Am dorit de asemenea să identificăm măsura în care în școala noastră, elevii identifică acte de
bullying și sub ce formă apare acesta cel mai frecvent. Răspunsul de 2-3 ori pe săptămână a fost ales
de către elevi în proporție de peste 50% pentru ambele afirmații, ceea ce indică faptul că lovirile și
jignirile sunt comportamente frecvente la nivel de clasă. Identificăm de asemenea, faptul că procentul
pentru răspunsul în fiecare zi este mai mare în cadrul jignirilor decât a lovirilor, cu 13% diferență.
Acest lucru indică faptul că elevii tind să inițieze bullying de tip verbal, aducând injurii colegilor, ceea
ce deseori duce, pe lângă răspunsuri asemănătoare, și întoarcerea ,,monedei “, la răspunsuri agresive
din partea celui jignit. Acestea sunt modalități prin care conflictul escaladează și necesitatea dezvoltării
unor abilități de autoreglare și de comunicare asertivă devine imperios necesară.
102
În ceea ce privește excluderea colegilor, peste 50% din răspunsuri au optat pentru varianta
aproape niciodată. Există totuși o categorie de elevi care sunt excluși în cadrul claselor. Coeziunea la
nivel de clasă se formeză treptat. În cazul claselor a V-a sunt șanse ca marea majoritate a elevilor să fi
fost colegi în clasele primare. Acest lucru poate duce la formarea unui grup în interiorul clasei alcătuit
din acei elevi care au mai fost colegi și se cunosc mai demult. O mică parte a elevilor care vin din alte
școli, pot resimți acest lucru negative, resimțind o îndepărtare din partea colegilor. Treptat, aceste
,,bisericuțe” pot fi dizolvate printr-un mangament adecvat al clasei, prin realizarea unor activități de
cunoaștere, de cooperare și de comunicare. Astfel elevii ajung să se interacționeze, să se cunoască și să
identifice care sunt aspectele care îi apropie, mai degrabă decât să se axeze pe aspecte ce țin de mediul
de proveniență.
Pe de altă parte, din perspectiva elevilor, principalul motiv al producerii actelor de violență este
invidia. Invidia vine natural la această vârstă, în condițiile în care mediul se schimbă, profesorii sunt
diverși și oferă răspunsuri diferite iar elevii sunt, mai mult sau mai puțin, încurajați să fie mai buni
decât X sau Y, comparațiile între ei fiind încurajate și în mediul familial. De asemenea, statutul socio-
economic, poate avea un impact crescut asupra comportamentului elevului și asupra modului în care
acesta se prezintă la școală. Este normal să apară o oarecare invidie în momentul în care unii elevi
arată faptul că dispun de resurse materiale prin diverse obiecte pe care le dețin, în timp ce alții nu au
posibilitatea de a le achiziționa și se simt inferiori.
Al doilea răspuns menționat este nevoia de dominare pe care unii elevi o au. Este posibil ca în
acest context, unii elevii să simtă faptul că având unii colegi aproape de ei, pot să le ceară să realizeze
unele lucruri pentru ei, de exemplu să le facă temele sau să le aducă mâncare de la chioșcul școlii.
Nevoia de dominare poate veni din nevoia de exprimare care poate acasă nu este încurajată. În mediul
școalar, elevul este singur, fără părinții care să-l controleze, astfel că încearcă să se impună el în fața
acelor elevi care sunt mai timizi, neîncrezători și supuși.
Din perspectiva elevilor, comportamentele agresive se produc mai ales în pauze și au loc de
obicei în sala de clasă. Interesându-ne de modul în care reacționează cei care sunt prezenți la o situație
103
de bullying, am inclus în chestionar și acest aspect. În proporție de 60%, elevii preferă să solicite ajutor
din partea profesorului de serviciu pentru a opri violența. Pe următoarele poziții, în proporție de 21%,
identificăm faptul că elevii aleg să intervină pentru a-i despărți pe cei aflați în conflict și intervin
pentru a-l ajuta pe cel slab. Un procent de 26,7% susțin faptul că apelează la directorul școlii, lucru
care indică siguranța pe care aceștia o resimt cu privire la ajutorul pe care directorul poate să îl ofere
într-o astfel de situație și disponibilitatea acestuia.
Promovarea unui comportament de ajutorare față de cei aflați în dificultate este esențial pentru
o bună interacțiune la nivelul școlii. Asistarea pasivă, sau inclusiv suportul oferit agresorului sunt
comportamente care amplifică conflictul și destabilizează bunul mers al activității didactice. Trebuie să
reținem că în mediul educațional, este de înțeles să apară astfel de fenomene, datorită diversității de
opinii și comportamente, însă este esențial să ajungem la un numitor comun cu privire la fenomenul
violenței, și acesta să fie zero toleranță pentru agresivitate și bullying, implicit.
Pe de altă parte, ne bucură faptul că peste 50% dintre elevi se simt în mare măsură în siguranță
în școala lor și peste 33% în foarte mare măsură. Se știe că mereu este loc de mai bine, însă bunăstarea
lor este primordial, ceea ce ne îndrumă în continuare să avem inițiativă în ceea ce privește fenomenul
de bullying și să le oferim elevilor noștri încrederea că la școală sunt în siguranță și pot cere ajutor
pentru orice situație.
Pe baza acestor răspunsuri, identificând poziția elevilor față de propriul comportament în
situații conflictuale și față de măsura în care întâlnesc violență în școala noastră, este binevenit un
program de informare, prevenire și intervenție cu privire la bullying.
Bibliografie:
Craig, K. D. (2009). The social communication model of pain. Canadian
Psychology/Psychologie canadienne, 50(1), 22.
Hornby, A. S. (1940). Oxford advanced learner’s Dictionary.
Solberg, M. E., & Olweus, D. (2003). Prevalence estimation of school bullying with the
Olweus Bully/Victim Questionnaire. Aggressive Behavior: Official Journal of the International
Society for Research on Aggression, 29(3), 239-268.
104
STUDIU DE CAZ BULLYING ȘI CIBERBULLYING
ÎN CADRUL UNITĂȚII ȘCOLARE
Barb Pușa Elena

Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” Deva
Am realizat un chestionar Bullying și ciberbullying, pe care l-am aplicat elevilor din clasa a IX-
a și a X-a, de la Liceul Tehologic Grigore Moisil Deva. La realizarea chestionarului am folosit atât
întrebări închise, cât și întrebări deschide.
Chestionarul a fost aplicat în perioada 8-10 noiembrie 2021.
Am obținut următoarele rezultate:
La prima întrebare ” Ce vârstă aveți?”, 70% au răspuns 16 ani, 40% au răspuns 15 ani.
La a doua întrebare, ”Știi ce înseamnă bullying?”, toți elevii au răspuns că știu.
La a treia întrebare, ”Știi ce înseamnă cyberbullying?”, 15% au răspuns că nu știu ce înseamnă,

dar 85% știu ce înseamnă.
La a patra întrebare ”Ai auzit de cazuri de bullying și cyberbullying în școala generală?”, toți
elevii au răspuns afirmativ.
La a cincea, ” Ai fost implicat(ă) într-un caz de bullying sau cyberbullying?”, 54% au răspuns
nu, iar 46% au răspuns da.
La a șasea întrebare, în ce calitate ați participat sau nu, 54 % nu au participat sau asistat, 31%
au participat în calitate de martor, iar 15 % în calitate de victimă.
105
La a șaptea întrebare, ”Cum ar proceda, dacă ar fi implicați într-o astfel de situație, 70 % ar
apela la familie, 10%la diriginte, 10% la prietenul/prietena cea mai bună, 10% ar lăsa lucrurile să
treacă de la sine.
La a opta întrebare, ”Care credeți că sunt factorii care duc la bullying și cyberbullying?”,
răspunsul a fost deschis. O parte din răspunsuri au constat în:
Probabil probleme familiale sau altfel de probleme ale agresorului care duc la descărcarea pe
alte persoane
Neînțelegerea nevoilor
diferența între persoane
lipsa educației
Diferite conflicte ce nu se rezolva pe o perioada lunga
dorința de a se afirma persoana respectivă, ducând astfel la violență, tachinări sau chiar la
avansuri pentru bani. Lipsa unei educații aferente, pe care părinții nu o oferă copiilor lor.
La a noua întrebare, ” Care credeți că sunt cele mai frecvente manifestări ale comportamentului
violent de tip bullying/cyberbullying, 23% consideră conflicte, discuții contradictorii, tachinări, 23%
transmiterea pe dispozitive a unor mesaje sau imagini compromițătoare, 54% violență verbală.
la ultima întrebare ”Cum considerați rolul școlii în prevenirea activităților de bullying și

cyberbullying?”, 46% au considerat foarte important, 38% important, 8% puțin important, 8% deloc
important.
În concluzie, majoritatea elevilor cunosc fenomenul de bullying, precum și cazuri petrecute în

școlile generale, partea bună este că 90% ar cere ajutorul familiei sau dirigintelui, din păcate 46% au
participat în calitate de martor sau victimă.
De semnalat așteptările lor din partea școlii, 84% consideră important și foarte important rolul
școlii în activitatea de prevenire.
106
STUDIU DE CAZ
PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Barbu-Savin Cristina
Școala Gimnazială Specială Târgoviște, Jud. Dâmbovița
PROBLEMA:
ELEV: A.G
CLASA: a VI – a
DATA NAŞTERII: 21.03.2008
ŞCOALA: Şcoala Gimnazială “Radu cel Mare” Găeşti
DOMICILIUL: Oraș Găești, Strada Artei, Nr. x, Jud. Dâmbovița
DIAGNOSTIC: Deficienta mentală, dislexo – disgrafie şi discalculie, tulburări de
comportament, conform CEOSP, Nr. XXX/03/2020, eliberat de CJRAE Dâmbovița.
RECOMANDĂRI PSIHOPEDAGOGICE:
Menţinere în învăţământul de masă cu adaptare curriculară;
Cadru didactic de sprijin;
Consiliere psihopedagogică
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ELEVULUI:
Vârsta: 13 ani;
Prezintă, conform diagnosticului din Certificatul de Orientarea Școlară și Profesională,
deficiență mentală ușoară, tulburări instrumentale: dislexo – disgrafie şi discalculie. Rezultatele școlare
sunt scăzute.
Provine dintr-o familie de etnie romă, monoparentală, tatăl decedat recent. Anturaj cu modele
negative de conduită.
SERVICII EDUCAŢIONALE DE CARE BENEFICIAZĂ ELEVUL
Programă adaptată și activităţi educative suplimentare cu profesor de sprijin;
Consiliere școlară.
DESCRIEREA PROBLEMEI
Elevul se integrează cu dificultate în colectivul de elevi, are numeroase absențe, lipsă de interes
pentru activitățile școlare.
Temperament coleric, extrovertit, în grupul de elevi vrea să fie lider.
Perturbă activitățile școlare, își șicanează colegii, încalcă regulile clasei, are dificultăți în
stabilirea și menținerea relațiilor interpersonale.
Nu se implică în activitățile școlare, nu este acceptat în grup de colegi, consideră profesorul un
adversar.
De cele mai multe ori își înjură colegii, îi menință, îi lovește.
Mama, nu răspunde la solicitările școlii, nu participă la ședințele cu părinții. De cele mai multe
ori este depășită de situație și justifică comportamentul copilului prin deficiența pe care o are acesta,
prin faptul că elevului i s-a recomandat de către medic tratament medicamentos și eliminarea factorilor
stresanți.
Colegii elevului reclamă numeroasele injurii pe care acesta le adresează, loviri, șicanări,
insulte.
STRATEGII DE INTERVENŢIE
In plan cognitiv:
Activităţi educative diferenţiate şi individualizate cu ajutorul cadrului didactic de sprijin;
Includerea elevului în activităţi de grup, atât la cabinet, cât şi la clasă;
107
Activităţi individualizate pentru corectarea dislexo-disgrafiei şi discalculiei.
Adaptarea curriculară, alcătuirea şi punerea în aplicare a planului de intervenţie personalizat
prin implicarea coordonată a tuturor factorilor educativi: profesori, cadrul didactic de sprijin,
consilierul şcolar şi părinte.
În plan comportamental:
Identificarea cauzelor care determină problemele de comportament ale elevului:
Mediul familial, considerat ca fiind cea mai importantă sursă a agresivității copiilor;
Tensiunile din familie pot fi traumatizante pentru copil. Suferinţa morală a copilului se reflectă în
conduita şcolară, determinând apatie, dezinteres faţă de învăţătură, chiar respingere faţă de şcoală sau
ostilitate;
Anturajul elevului, calitatea grupului de prieteni, modelele negative de conduită;
Mediul școlar – relațiile elevului cu profesorii și colegii, atitudinea cadrelor didactice față de
elev, care poate determina, în cele mai multe cazuri sustragerea copilului de la activități, absenteismul,
violențe verbale față de colegi sau chiar față de cadrele didactice, comportamente agresive.
Consilierea elevului și a familiei;
Stabilirea clară a regulilor și aplicarea lor;
Includerea elevului în activități care să permită afirmarea lui;
Includerea în activități extrașcolare, stimularea comportamentelor adecvate;
Stimularea motivației școlare;
Dezvoltarea empatiei;
Recompensarea progreselor în evoluția pozitivă a comportamentului.
RECOMANDĂRI:
Consilierea psihologică a elevlui și familiei.
Psihoterapie
Bibliografie:
Băban, A., (2001), “ Consiliere educaţională”, Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca;
Golu,P.,Golu,I.,(2002), “Psihologie educaţională”, Editura Ex Ponto, Constanţa;
Mitrofan,I., (coord.),(2001),“Psihopatologia, Psihoterapia şi Consilierea copilului”,
Editura SPER, Bucureşti
108
STUDIU DE CAZ
Barbu-Savin Octavian
Școala Gimnazială Specială Târgoviște, Jud. Dâmbovița
PROBLEMA:
ELEV: I.D.
CLASA: a VIII - a
DATA NAŞTERII: 06.01.2006
ŞCOALA: Şcoala Gimnazială “Radu cel Mare” Găeşti
CLASA: a VIII-a
DOMICILIUL: Centrul de Servicii Sociale Găeşti, Jud. Dâmboviţa
DIAGNOSTIC: Deficienta mentală,dislexo – disgrafie şi discalculie tulburare emoțională a
copilăriei, epilepsie, tulburări de comportament conf. CEOSP, Nr. XXX/07/2021, eliberat de CJRAE
Dâmbovița.
RECOMANDĂRI PSIHOPEDAGOGICE:
Menţinere în învăţământul de masă cu adaptare curriculară;
Cadru didactic de sprijin;
Consiliere psihopedagogică
CARACTERIZAREA GENERALĂ A ELEVULUI:
Vârsta: 15 ani;
Eleva este venită prin transfer la Şcoala Gimnazială “Radu cel Mare” Găeşti în acest an școlar.
Este însoțită la școala de către personalul Centrului de Servicii Sociale Găești.
De asemenea, eleva a fost transferată de la Centrul de Servicii Sociale Târgoviște la Centrul de
Servicii Sociale Gășeti în anul școlar 2021-2022. Familia a abandonat-o, a fost in plasament familial o
perioadă de timp. Nu se cunosc alte date despre familie.
Prezintă, conform diagnosticului din Certificatul de Orientarea Școlară și Profesională,
deficiență mentală ușoară, tulburări instrumentale: dislexo – disgrafie şi discalculie. Problemele
şcolare sunt corelate cu performanţa şcolară scăzută.
Vocabularul este bogat, adecvat vârstei.
Înţelegerea mesajului este acceptabilă, reacţionează adecvat la mesajele verbale.
Scrisul este deficitar cu frecvente omisiuni, substituiri de litere, dificultăţi în scrierea grupurilor
de litere şi a diftongilor.
Structurile psihomotrice sunt relativ bine dezvoltate: lateralitate dreaptă, schema corporală este
în mare parte formată, orientare spaţială şi temporală bună.
Atenţia şi interesul sunt inegale, implicarea în activitate se realizează cu fluctuaţii, în salturi.
Lucrează greoi, cu erori, nu se încadrează în timp. Temperamentul este interiorizat, greu adaptabil.
Referitor la conduita de grup se poate aprecia că se integrează foarte greu în colectivul clasei, nu este
în contact cu grupul, nu participă la jocuri cu ceilalţi copii, nu comunică cu colegii în pauze.
SERVICII EDUCAŢIONALE DE CARE BENEFICIAZĂ ELEVUL
Programă adaptată și activităţi educative suplimentare cu profesor de sprijin;
Consiliere școlară.
Din discuțiile cu profesorul de sprijin reiese că eleva este agresată verbal de colegi. I se aduc
insulte, atât în ce privește aspectul fizic, cât și în raport de rezultatele școlare scăzute.
În același timp, eleva își exprimă suferința in ce privește abandonul familial. Numeroasele stări
109
de rău pe care le acuză solicitând intervenția asistentei medicale, pot fi datorate, fie din nevoia de a i se
acorda atenție sau din nevoia a evada din colectivul clasei.
STRATEGII DE INTERVENŢIE
In plan cognitiv:
Activităţi educative diferenţiate şi individualizate cu ajutorul cadrului didactic de sprijin;
Includerea elevei în activităţi de grup atât la cabinet, cât şi la clasă;
Activităţi individualizate pentru corectarea dislexo-disgrafiei şi discalculiei.
Monitorizarea permanentă a progresului şcolar şi susţinere psiho-afectivă pentru creşterea
motivaţiei şcolare, a stimei de sine, a încrederii în forţele proprii.
Utilizarea strategiilor active - participative pentru dezvolatrea comunicării şi relaţionării,
depăşirea blocajelor, creşterea încrederii în sine.
Adaptarea curriculară, alcătuirea şi punerea în aplicare a planului de intervenţie personalizat
prin implicarea coordonată a tuturor factorilor educativi: profesori, cadrul didactic de sprijin,
consilierul şcolar şi reprezentanți legali.
În plan comportamental:
Consiliere școlară individuală și de grup:
Consilierea școlară individuală are ca obiective:
creșterea stimei de sine;
rezolfarea crizelor de identitate;
creșterea încrederii în forțele proprii;
îmbunătățirea relatiei cu colegii;
Consilierea școlară de grup are ca obiective:
favorizarea integrării elevei în colectivul clasei;
stimularea colaborării cu colegii și cadrele didactice;
implicarea în activități școlare școlare și extrașcolare;
educarea toleranței și acceptării la nivelul grupul de elevi.
RECOMANDĂRI:
Consiliere psihologică a elevei în Centrul de Servicii Sociale;
Psihoterapie
Bibliografie:
Băban, A., (2001), “ Consiliere educaţională”, Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca;
Golu,P.,Golu,I.,(2002), “Psihologie educaţională”, Editura Ex Ponto, Constanţa;
Mitrofan,I., (coord.),(2001),“Psihopatologia, Psihoterapia şi Consilierea copilului”, Editura
SPER, Bucureşti
110
STUDIU DE CAZ
Bartus Éva Tünde

Școala Gimnazială nr.1 Vârșolț
Problema:
Eleva D.B. din clasa a III-a B. prezintă un comportament neadecvat față de unii colegi de clasă,
respectiv gesturi de intimidare realizate doar alături de un grup de 1-2 colegi. Una din victimele sale,
eleva D. V., a reclamat dirigintelui urmatoarele comportamente deranjante:
Aproape de fiecare dată când răspunde corect la oră este numită „tocilară” de către D.B. și
grupul sau de susținători;
Este ridiculizată pentru faptul că nu vrea să fie prieten cu ei; Părinții au spus ca aceasta suferă
foarte mult din cauza acestor ridiculizări repetate și plânge zilnic din aceasta cauză; mai mult, are zile
în care refuză să meargă la școală din cauza intimidărilor la care este supusă. A fost sesizată și
atitudinea pozitivă a cadrelor didactice față de acest fenomen, care se implică când un episod de genul
se petrece în preajma lor.
Obiective:
Determinarea cauzelor;
Eliminarea cauzelor;
Propunerea unui proiect educativ de intervenţie.
Etape:
1. ABORDAREA CAZULUI
Prezentarea cazului:
Situaţia actuală:
Probleme la învăţătură;
Nevoia de a provoca suferintă prin intimidare, alături de un grup de susținători.
Procurarea şi sistematizarea informaţiilor
Analiza activităţii şcolare:
calificativele,
nu-şi îndeplineşte sarcinile şcolare decât cu mare greutate;
nu participă activ la ore;
manifestă interes la: desen, muzică, dans;
manifestă dezinteres la: matematică, limba română, limba maghiară, științe.
Observaţii psihopedagogice:
Inteligenţă – corespunzătoare vârstei;
Limbajul scris / oral – destul de bogat în semnificaţii;
Memoria – corespunzătoare vârstei;
Imaginaţia – în general de tip reproductiv;
Atenţia – capacitate scăzută de concentrare, obosește uşor;
Voinţa – lipseşte, evită să ia decizii majore, este nehotărâtă, nu are răbdare, se incadrează în
Motivaţia – de tip extrinsec;
Deprinderi verbale, senzoriale, motrice – normale, corespunzătoare vârstei;
Deprinderi de gândire şi perceptive – corespunzătoare vârstei.
Afectivitate – prezintă dezechilibre afective majore, oscilează între dispoziţii afective pozitive
şi negative în perioade foarte scurte de timp, este hiperemotivă chiar dacă se străduieşte să nu o arate;
Caracter – pozitiv, destul de combativă, cooperantă dacă are interes:
111
dezinteresată de şcoală pentru că nu are un stil de muncă corespunzător, este împrăştiată, învaţă
în salturi pe de rost şi întotdeauna pe ultima sută de metri.
are o atitudine oscilantă faţă de propria persoană şi faţă de colegi, în general sociabilă, asertivă,
dar deosebit de agresivă (verbal) dacă îi sunt lezate interesele;
Echilibrul sistemului nervos
prezintă o labilitate psihică destul de accentuată generată, în principal, de problemele personale
şi de familie:
se plictiseşte uşor, nu rezistă la stres şi nici la efort intelectual susţinut;
are o fire sociabilă, un temperament extrovertit;
nu are încredere în forţele proprii;
pentru a beneficia de compasiunea colegilor sau ca o formă de apărare, pentru a-şi proteja
propria persoană recurge la minciuni.
Probleme medicale:
Eleva este încadrată în grad de handicap
4. Relaţii sociale:
Familie – relaţii deosebit de încordate între părinţi.
Tatăl este agresiv,
Mama este „fac totu” în familie, hiperemotivă, suprasaturată de multitudinea de sarcini şi de
factori de stres cărora trebuie să le facă faţă;
Fraţi – eleva are doi fraţi mai mari, cu care se află în relaţii cordiale.
Grupul de prieteni – are puţini prieteni;
Colegii de clasă – are relaţii încordate cu colegii de clasă care au izolat-o după ce au prins-o cu
minciuni.
C. ELABORAREA STRATEGIILOR DE ACŢIUNE
a) Se acţionează la nivel personal prin:
- creşterea încrederii în forţele proprii;
- stimularea motivaţiei pentru învăţare;
- modificarea atitudinii elevei faţă de învăţătură;
- modificarea atitudinii elevei faţă de colegi şi relaţiile cu aceştia;
- şedinţe de consiliere;
b) Se acţionează la nivelul clasei de elevi:
- solicitarea elevei pentru realizarea unor activităţi de grup;
- participarea la activităţi extraşcolare : excursii, programe distractive.
c) Se acţionează la nivelul tuturor factorilor: - părinţi; - profesori; - colegi; - anturaj.
D. LUAREA ŞI SUSŢINEREA HOTĂRÂRII

1. Elaborarea unui proiect educativ de intervenţie;
2. formularea de prognoze privind evoluţia ulterioară a elevei
PROIECT EDUCATIV DE INTERVENŢIE

Scop: - intensificarea colaborării şcolii cu familia, astfel încât să se rezolve situaţiile tensionate
din familie;
Obiective: - conştientizarea de către părinţi a responsabilităţilor care le revin în educarea
copiilor lor, a necesităţii tratării diferenţiate a copiilor în funcţie de particularităţile vârstei.
conştientizarea de către părinţi a faptului că fiica lor este adultă şi că poate lua şi singură decizii
în ceea ce priveşte viaţa ei profesională şi personală, decizii de care părinţii ar trebui să ţină cont.
modificarea atitudinilor comportamentale ale părinţilor în raport cu copiii lor pentru o mai mare
112
deschidere faţă de aceştia, pentru stimularea gândirii pozitive, pentru găsirea metodelor non - agresive
de abordare şi rezolvare a situaţiilor de criză.
cunoaşterea reciprocă părinţi-educatori pentru o colaborare reală şcoalăfamilie;
modificarea atitudinii elevei pentru rezolvarea sarcinilor şcolare;
stimularea motivaţională adecvată a elevei pentru învăţare;r
realizarea unui program de activitate echilibrat, fără suprasolicitări sau eforturi în salt, cu
sarcini repartizate în funcţie de posibilităţile tinerei, cu întărirea succesului şi diminuarea eşecului.
- dezvoltarea încrederii în forţele proprii, dezvoltarea şi îmbunătăţirea imaginii de sine a elevei;
favorizarea integrării în grup prin realizarea de acţiuni comune cu colegii;
orientarea către şedinţe de consiliere pentru rezolvarea problemelor afective şi emoţionale,
precum şi a crizei de identitate.
PROGNOZA EVOLUŢIEI ULTERIOARE A ELEVEI
Starea pedagogică:
Intensificarea interesului pentru şcoală;
Va creşte rezistenţa la efort intelectual;
Se va optimiza capacitatea de concentrare a atenţiei;
Starea de sănătate se va dezvolta normal.
Prognoza dezvoltării personalităţii:
Dezvoltarea încrederii în sine;
Rezolvarea crizei de identitate;
Recâştigarea respectului faţă de sine.
Relaţii sociale:
Va relaţiona pozitiv cu colegii, se va integra în colectiv;
Va fi acceptată în colectiv pentru realizarea sarcinilor de echipă.
Relaţii familiale:
se vor detensiona şi imbunătăţi relaţiile dintre părinţi;
113
STUDIU DE CAZ
ÎNCEPUTURILE BULLYING-ULUI
Băbăscu Melania
Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir” Suceava
Bullying-ul este un proces în care un copil este expus în mod repetat acţiunilor negative,
hărțuirii şi atacurilor din partea unuia sau a câtorva copii, un comportament ostil/de excludere, de
umilire și de luare în derâdere a cuiva. Deseori un copil este tachinat, batjocorit de către colegi, care îl
etichetează într-un anumit fel. Uneori aceste tachinări se pot transforma în adevărate îmbrânceli sau în
atacuri mult mai violente, cu pericole reale pentru integritatea fizică a copilului. Pentru a explica pe
înțelesul copiilor fenomenul de bullying, puteți folosi următoarea definiție: Un copil este agresat sau
hărțuit atunci când o persoană (din același grup de vârstă sau mai mare, sau mai mic) ori un grup de
copii îi adresează lucruri/mesaje urâte sau neplăcute. Vorbim despre bullying și atunci când un băiat
sau o fată este lovit(ă) cu mâna sau cu piciorul, amenințat(ă), închis(ă) într-o încăpere, când îi sunt
trimise mesaje obscene sau atunci când nimeni nu îl/o include în activităţi ori când sunt răspândite
zvonuri/fotografii indecente. Vorbim despre bullying și în situația în care un băiat sau o fată este
tachinat(ă) în mod repetat și într-o manieră obscenă sau când îi sunt deteriorate obiectele personale.
Astfel de lucruri se pot întâmpla frecvent, iar victimei îi este dificil să se apere. Nu vorbim însă despre
bullying atunci când doi copii cu o forță aproximativ egală și poziţii egale se ceartă sau au un conflict.
”To bully”(engl.) înseamnă: a intimida, a speria, a domina. „Bully” este numită o persoană care își
folosește puterea și tăria sa pentru a speria sau răni persoanele mai slabe (Oxford Advanced Learners
Dictionary, 2016). ”Bull” înseamnă taur. Semne distincte ale bullying-ului Bullying-ul este un
comportament agresiv nedorit printre copiii de la școală care implică un dezechilibru de putere reală
sau percepută. Comportamentul este repetat sau probabil se va repeta în timp. Dacă în mod obişnuit
experiențele de bullying erau văzute inițial ca fiind forme disfuncţionale de joc între copii, astăzi
bullying-ul se identifică cu precizie prin următoarele caracteristici (Curelaru6 et al., 2009): Spre
deosebire de violență, care este întotdeauna un act scos în afara legii, în ceea ce privește bullying-ul,
nu toate statele au prevederi legale. Adeseori, bullying-ul este considerat o formă acceptată de relații
sociale, deoarece el nu presupune acte de violență marcată (arme, droguri, bătăi, etc) ci actele de
violență ce au loc în cadrul bullyingului sunt considerate de nivel scăzut (îmbrânceli, remarci
sarcastice, porecle). cu toate acestea bullying-ul este considerat cea mai frecventă formă de violență
din școală. Spre deosebire de conflict, care apare în situații în care ambele părți, de puteri egale, își
exprimă opiniile, în bullying intenția este aceea de a umili, de a răni, de a face rău, iar dezechilibrul de
putere există întotdeauna. Cele două părți aflate în conflict nu se simt în nesiguranță și conflictul
încetează, în general, când una dintre părți își dă seama că a produs suferință. Pe de altă parte, scopul
bullyingului este tocmai acela de a produce suferință iar persoana jignită este incapabilă să se apere,
să-și spună opinia și trăiește tot timpul în nesiguranță. În urma unui conflict, comportamentul celor doi
se schimbă, se reglează, se pune pe alte baze, pe când în situațiile de bullying comportamentele se
accentuează (celui nesigur îi crește nesiguranța, celui care oprimă îi crește satisfacția că face pe cineva
să sufere).
Acest studiu de caz a fost realizat în urma unor constatări la nivel de şcoală:
- absenteism şcolar nemotivat al elevului G. Mihai predominant la disciplinele: limba şi
literatura română, limba franceză ( predată de d-nul diriginte) geografie , module de specialitate
- conflictul care a apărut între elev şi profesorul - diriginte
Date familiale:
Copilul G. Mihai s-a nascut în 10 august 1991 în Suceava , judetul Suceava , este domiciliat în
localitatea Suceava str Matei Basarab, bl U20, sc C, ap23, et 6 şi este elev în clasa a IX-a .
114
Elevul este fiul lui G. George şi G. Mihaela şi locuieşte împreună cu mama lui. Mama G.
Mihaela este în vârsta de 37 ani şi lucrează ca vânzătoare la un magazin particular.
Tatăl G. George, deŞi este fără ocupatţe nu îşi face timp pentru educaţia copilului.
Elevul G. Mihai , deşi fără probleme psihice si fizice întâmpină mari greutăţi în a face faţă
cerinţelor şcolare.
Istoria problemei
Acest conflict a plecat de la nemulţumirea elevului din clasa a IX-a în legătură cu observaţiile
care i le făcea profesorul - diriginte în ceea ce priveşte absenţele nemotivate de la anumite ore,
dialogul neadecvat pe care îl avea elevul cu unii domni profesori şi ameninţările care le făcea cu
privire la viaţa dumnealor.
In clasa a IX-a starea conflictuala a fost recunoscută de ambele părţi şi s-a accentuat cu fiecare
zi ce trecea din anul scolar curent.
Domnul diriginte şi domnii profesori care au fost inplicaţi (chiar dacă în cadrul orelor de
matematica comportamentul elevului era cel adecvat) au încercat să abordeze acest conflict pe baza
relaţiilor de cooperare şi chiar negociere.
Au avut multe întâlniri cu părinţii, dar tatăl elevului avea un comportament mult mai dur decat
fiul, astfel alimenta starea de tensiune care exista ajungându-se la poliţie. Uneori nu era săptămână să
nu fie chemat un cadru al Poliţiei la şcoală. În luna ianuarie a avut loc o şedinţă la care au participat
toate cadrele didactice din Consiliu Profesoral al clasei împreună cu domnii directori.
Şedinţa a avut loc în acelaşi cadru de atmosfera tensionată creată datorită cuvintelor neadecvate
şi ameninţărilor ce le-a facut fără nici o oprelişte tatăl elevului.
Prezentarea obiectivelor planului de intervenţie şi a procesului de rezolvare a problemei
Astfel, domnul profesor de matematică, a încercat să joace rolul conciliatorului, stând de vorba
cu domnul profesor-diriginte şi în acelaşi timp cu părinţii şi elevul în cauză.
Domnul profesor de matematică a fost ascultat cu mult interes , mai ales de elev (ca de fiecare
data şi la ore) a prezentat soluţii alternative ca de exemplu:
-schimbarea atitudiniii faţă de domnii profesori cu care are conflicte
- eleminarea absenteismului de la ore
- acceptarea de a primi ajutor de la un psiholog şi consilier şcolar
- transferarea la o alta scoala pe care nu a acceptat-o din start, motivând că nu va mai avea
ocazia sa stea de vorba cu domnul de matematică.
Aceste alternative le-a acceptat ,a încercat să le şi aplice deşi nu eram convinsă că nu vor mai
apărea şi după plecarea elevului din şcoala.
In luna octombrie elevul G. Mihai a venit la şcoală pentru a revedea unii professori şi pentru a
le mulţumi pentru comunicare ape care a avut-o cu unii dintre ei în vederea depăşirii stării conflictuale
în care s-a aflat la un moment dat în viaţa de liceean.
Analiza cazului
Subiectul prezintă tulburări de comportament, perturbă permanent activităţile la care participă
încalcă frecvent regulile clasei, are dificultăţi în menţinerea şi stabilirea relaţiilor interpersonale,
lipseşte la anumite obiecte foarte mult;
Bariere în calea învăţării

- nu se implică în activităţile şcolare
- diminuarea activităţii intelectuale ca urmare a unui consum nervos rapid
- frecvenţa şcolară, de cele mai multe ori slabă generează acumularea unor lacune în învăţare.
Factorii psihosociali care au cauzat comportamentul deviant alcopilului

115
- Lipsa de timp şi afeciune a părinţilor
- Agresivitatea verbală a cuplului în prezenţa băiatului
- Agresivitatea verbală şi fizica a tatălui asupra fiului
Strategii şi intervenţii utile
- sunt importante atât identificarea cât şi intervenţia precoce
- stabilirea clară regulilor şi aplicarea lor
- antrenarea copilului în activităţi care să permită
afirmarea sa
- stimularea şi încurajarea comportamentelor adecvate,includere elevului în activităţile
extraşcolare ( activităţi sportive, centre de pictură)
Ajutor şi intervenţii ale unor persoane specializate
- consultarea psihologului, terapie psihologica cu implicarea tuturor factorilor educaţionali
(familie, cadre didactice etc.)
- consiliere individuală sau de grup, terapia prin artă
Plan de intervenţie
Scop:
- diminuarea comportamentului impulsiv şi opoziţionist manifestat în cadrul şcolii;
- stimularea inclinaţiilor elevului spre activităţile practice, plastice, sportive;
Obiective:
- formarea deprinderii de a vorbi numai în contextul temei abordate; de a răspunde doar atunci
când este întrebat
- conştientizarea de către elev a faptului că trebuie să fie prezent la şcoală la toate orele şi nu
numai la cele pe care le doreşte;
METODE SI MIJLOACE DE REALIZARE :
Contractul
realizat împreună cu elevul îl ajută să-şi monitorizeze comportamentul
elevul identifică şi conştientizează consecinţele propriului comportament
Metoda întăririlor
pentru 10 prezenţe la orele la care lipsea elevul va primi o recompensă de la părinte sau
diriginte
Regula Premark
creşterea frecvenţei la ore prin manipularea activităţii preferate dacă se implică şi răspunde şi la
orele la care de obicei lipsea va primi un bonus de ex. posibilitatea de a fi coordonatorul unei activităţi
de voluntariat
REZULTATE OBŢINUTE ÎN URMA IMPLEMENTĂRII PLANULUI DE INTERVENŢIE:
se reduce frecvenţa comportamentului neadecvat faşă de unii profesori
respectă persoanele din grup şi clasă
recompensele duc la creşterea stimei de sine
conştientizează că prin absenteism nu rezolvă nimic
are un alt comportament faşă de persoanele pe care nu le respecta cândva
Bibliografie : https://www.bullying.co.uk/general-advice/what-is-bullying/
3.Manolescu,A., « Managementul resurselor umane », ed. RA, Bucuresti, 1998.
4.Stoica-Constantin, Ana, « Conflictul interpersonal », Ed. Polirom, Iaşi, 2004
116
PREVENIREA ȘI COMBATEREA VIOLENȚEI ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Bădescu Oana-Marilena
Școala Gimnazială „Mircea Eliade” Pitești
În sistemul educațional libertatea individuală este greșit înțeleasă atât de către elevi, cât și de
către profesori și părinți și nu a avut ca efect micșorarea gradului de violență în școală, ci dimpotrivă,
pe fondul acestei libertăți greșit înțeleasă și exprimată, școala poate reprezenta o sursă a unor forme de
violență.
Dacă anterior violența școlară nu se manifesta decât ocazional, între elevi sau dinspre cadrul
didactic spre elev, acum remarcăm o violență sporită de la an la an atât între elevi, cât și, rareori,
dinspre elevi spre cadrele didactice.
Pentru a putea preîntâmpina și dezarma un comportament violent în școală trebuie mai întâi să
înțelegem conceptul de violență, să aflăm cauzele acesteia si în final sa fie concepute masurile de
combatere si prevenire.
Spre deosebire de agresivitate - care reprezintă potențialitatea ce permite dirijarea acțiunii și
ține de gândire și analiza fiind intrinsecă-, violența este acțiunea în sine, dezorganizarea brutală a
personalității sau colectivității și afectează atât individul, cât și mediul în care acesta se manifestă.
Violența nu este ereditară, dar este contagioasă.
Astfel întâlnim mai multe tipuri de violență în mediul școlar:
• Violența fizică, concretizată prin lovirea persoanelor, vătămarea fizică a acestora, deposedarea
prin forța de bunuri, etc;
• Violența economică(materială) ce se răsfrânge asupra obiectelor din jur, asupra mobilierului
școlar și a bunurilor altor persoane;
• Violența psihică ce are ca efect formarea complexelor de inferioritate la persoana agresată și
se manifestă prin verbalizare, atitudini de respingere, izolare;
Printre cauzele care determină comportamentul violent în rândul școlarilor (multiple și greu de
combătut) putem argumenta următoarele:
• Încă de la vârsta preșcolară unii copii sunt martori ai violenței domestice (fizice, psihice) și,
fiind la vârsta la care își aleg și imită modelul de comportament, copilul își va însuși inconștient actele
de violență ale adulților, le va reproduce în interacțiunea cu grădinița, grupul de prieteni sau școala,
fiind convins ca aceste atitudini sunt corecte și firești;
• Deseori, din dorința de a fi populari, de a avea ceea ce familia nu le oferă sau pur și simplu de
a se răzbuna pe colegii cu performanțe în diverse domenii, elevii apelează la teroare, deoarece nu
cunosc pedepsele legale la care pot fi supuși. Tot în ciclul primar se formează/dezvoltă dorința
copilulului de a se evidenția; nereușind performanțe la învățătură, elevul va încerca să devină lider prin
orice alte metode, apelând sau instigând la violență;
• Provenind din medii sociale diferite, în clasele primare școlarii vor avea tendința de a-i
exclude pe cei minoritari, cauzând astfel forme de violență;
• Un alt factor de risc în devierea comportamentului copilului spre violență îl constiutuie mass-
media, prin prezentarea realității ca pe un fapt banal, indiferent de gravitatea faptelor expuse și mai
ales fără a accentua consecințele acestor violențe asupra celor ce le-au provocat. Mass-media expune
acte de violență (atât în programele pentru copii, cât și în filme sau știri) în mare parte fără să
stigmatizeze aceste acte, fără a sublinia caracterul imoral al agresiunilor.
• O mare parte din vină o are aici și familia care permite contactul copilului cu televizorul,
neexplicându-i ceea ce este etic și ceea ce constituie o abatere gravă de la normele sociale și civice.
Neimplicarea familiei în dezvoltarea capacității de a discerne moralul de imoral, legalul de ilegal, are
ca urmare însușirea de către copil a unor comportamente inadecvate vârstei și deseori negative. La
117
rândul său, ajuns adult, copilul va repeta greșeala părinților.
• În apariția fenomenului violenței scolare nu sunt de neglijat managementul defectuos al
clasei, deficiențele de comunicare între cadrele didactice și elevi, neadaptarea practicilor educaționale
la o populație școlară în continuă schimbare.
Aflat în colectivitate, elevul îsi va organiza jocul și activitatea având ca suport violența văzută
și va fi influențat de aceasta.
Aceste comportamente se vor manifesta în societate cu predilecție în școală, deoarece
colectivul este mai numeros(spre deosebire de grupul de joacă), vârstele sunt relativ apropiate și apare
dorința copilului de a deveni (ca în familie) centrul atenției.
Sub eticheta violenței școlare se află o diversitate de forme de conduită: confruntarea verbală,
poreclirea, tachinarea, ironizarea, imitarea în scop denigrator, refuzul de a colabora și de a cere ajutor,
bruscarea, lovirea cu diverse obiecte, pălmuirea, împingerea, vătămarea corporală.
Prevenire si combatere:
• Cadrele didactice trebuie să observe comportamentul elevilor pentru a putea preveni
manifestările violente ale acestora prin discuții atât cu elevii în cauză, cât și cu familiile lor. Doar o
bună colaborare a familiei cu personalul didactic va reuși prevenirea/stoparea/îndreptarea unor deviații
comportamentale, deoarece cadrul legal nu permite școlii luarea unor măsuri extreme care să
determine din partea elevului respectarea drepturilor celor din jur. Școlii îi revine sarcina de a corija
abaterile, de a defini clar diferența dintre moral și imoral, deoarece copilul se va manifesta în mediul
școlar influențat de imaginile vizualizate.
• Rolul învățătorului este acela de a omogeniza colectivul, de a-i determina să-și respecte
colegii și cadrele didactice. Acest lucru se poate realiza prin dezbateri colective, prin intermediul
povestioarelor , prin acordarea de sarcini pe echipe. Școlarii trebuie învățați ce înseamnă a trăi în
societate: a te înțelege reciproc, a asculta opiniile celor din jur, a exprima problemele în cuvinte nu în
fapte, a lua decizii colective și a te supune deciziei majorității, a-și controla pornirile violente.
• La nivelul clasei este indicată elaborarea unui regulament intern. Elevii sunt cei ce negociază
regulile, și stabilesc sancțiunile în cazul abaterilor. Trebuie stabilite reguli simple ce pot fi lesne
înțelese și respectate.
• În conditiile în care situațiile de violență școlară nu pot fi rezolvate în mod direct prin
acțiunea efectivă și imediată a cadrului didactic se impune formarea unei echipe (în cadrul căreia sa fie
incluse atât cadrele didactice, cât și psihologul școlii, medicul, reprezentanți ai Poliției, pompierilor,
Primriei).
Aceasta echipă ar putea preveni și combate acte de violență prin prezentarea faptelor și
explicarea urmărilor acestora.
• O altă metodă de prevenire și combatere a violenței este elaborarea R.O.I., aducerea acestuia
la cunoștință atât elevilor, cât și părinților și respectarea sa strictă. La înscrierea copilului în școală,
părintele trebuie să semneze că este în acord deplin cu regulile școlii, reguli ce pot stabili de la
scăderea notei la purtare până la exmatricularea definitivă a elevului în cazul constatării unor fapte de
violență ce ar periclita siguranța celorlalți.
• La nivelul școlii se pot înființa grupuri de dezbateri în care să se pună în discutie dificultățile
muncii de formare a comportamentului prosocial al elevilor. Situațiile problemă expuse, de unul sau
mai mulți profesori să fie dezbătute în cadrul grupului.
• Înființarea în cadrul școlii a unui centru de consultanță cu părinții și elevii unde să se poata
depista, mediatiza și dezbate acte de violență școlară.
• Ca măsură de constatare a gradului de violență în școală este indicată supravegherea elevilor
cu ajutorul sistemelor video. Astfel se pot monitoriza: accesul în incinta școlii, comportamentul
copiilor în pauze, perturbarea activităților cadrelor didactice de către alte persone. Dacă din punct de
vedere psihic prezența camerelor video în incinta școlii descurajează manifestările violente, prevenind
astfel încălcarea regulamentului de ordine interioară, din punct de vedere practic înregistrările oferă
118
dovezi incontestabile ale faptelor comise și ajută la luarea unor măsuri imediate, nepermițând
agravarea conflictelor.
• Pentru a evita evoluția și perpetuarea violenței în mediul școlar, este necesar ca M.E.C să aibă
o bună colaborare cu mass-media (C.N.A) și să semnaleze părinților impactul pe care vizualizarea
emisiunilor necorespunzătoare vârstei îl are asupra copilului, căci sprijinul familiei este hotărâtor.
A elabora strategii, proiecte de prevenire a violenței școlare implică a ține cont de toți factorii
(temperamentali, sociali, familiali) care pot determina comportamentul violent al copilului. Școala are
un rol important în prevenirea violenței și asta, nu numai în condițiile în care sursele agresivității sunt
în mediul școlar, ci și în situația în care sursele se află în exteriorul granițelor școlii.
Bibliografie:
1. Călineci, Marcela Claudia și colab., Valori comportamentale și reducerea violenței în școală,
București, Educația 2000+, 2009
2. Ferreol, G., A Neculau, Violenţa. Aspecte psihosociale, Iaşi: Editura Polirom, 2003;
3. Neamţu, C. Devianţa şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 2003;
4. Şoitu, L., Hăvărneanu, C., Agresivitatea în şcoală, Iaşi: Editura Institutului European, 2001.
119
STUDIU DE CAZ BULLYING
Bădiță Elena-Adelina
Școala Gimnazială Bodesti
Date de identificare:N.F- gen masculin, Scoala Gimnaziala Bodesti, Barbatesti

Locuieşte împreună cu bunica si tatăl, în mediul rural .
2.Profilul:
Este slab dezvoltat din punct de vedere fizic,înălţime 1,55 m
Comunicare buna cu prietenii, cu adulţii,în special cu cadrele didactice, evită contactul vizual
mai ales în situaţii problematice.
Este mereu agitat,agitaţia psiho-motorie este dată de tulburarea hiperkinetică ,din cauza căreia
îşi menţine destul de greoi concentrarea atentiei pe o sarcină şcolară.
Ritmul vorbirii este alert, adeseori însoţit de inflexiuni ale vocii, elementele prozodice .
Volumul limbajului activ este totuşi destul de redus.
3.Funcţionarea –dezvoltarea cognitivă
Controlul furiei destul de scăzut, slabă rezistenţă la frustrare, interpretează într-un mod
favorabil lui stimuli sociali.
Memoria este deficitară datorită fluctuaţiilor de atenţie,slabei capacităţi empatice,şi lipsei
capacităţii de a lua de cele mai multe ori de a lua deciziile corecte din punct de vedere social şi
comportamental.
Starea emoţională
Slaba implicare în activitatea şcolară, din cauza retardului curricular acumulat în şcoala de
masă,a repetenţiei. Elevul are trăiri puternice la succesul şi insuccesul şcolar.
Ca urmare a programului de îmbunătăţire a stării comportamentale a fost
Îndrumat de către învățătoare spre activităţi în care îşi poate descărca furia,respective ,sportive-
fotbalul-obţinând satisfacţie la nivelul echipei Acest fapt i-a produs satisfacţii puternice şi afecte pe
măsură.
De asemenea ca o particularitate ,are capacitatea de a trece rapid de la o stare la alta din punct
de vedere emoţional.
Abilităţi sociale
Din cauza retardului psihic,verbalizează cu greutate la răspunsuri la întrebări.
Se abate frecvent de la subiectul discuţiei schimbând sarcina sau atenţia spre activităţi mai
uşoare.
Nu ştie când trebuie să termine o conversaţie şi de aceeea continuă să vorbească chiar dacă acea
conversaţie şi-a atins scopul.
Nu are capacitatea de a sesiza atunci când greşeşte decât după foarte multe lămuriri.
Încearcă să atragă atenţia asupra sa prin comportamente inadecvate social. (vociferează, ,limbaj
agresiv).
Puncte tari-ascultă sfaturile învățătoarei şi ale consilierului şcolar pe care îi acceptă,dar de cele
mai multe ori încalcă regulile şcolare.
b.Predispoziţia la factori de risc
Antecedente familiale
Elevul face parte dintr-o familie mono-parentala, predispusă la stări conflictuale,din cauza
tatălui care este foarte autoritar şi are un comportament agresiv în relaţiile cu copiii și bunica.
Din cauza stării conflictuale,climatului insecurizant,a ajuns să-şi lovească deseori colegii mai
mici ca vârstă.
De asemenea ,familia se confruntă cu probleme materiale mari,locuind în prezent în casa pe
120
care şi-au construit-o cu eforturi mari .
Elevul s-a confruntat cu mai multe acte de devianţă juvenilă.
Astfel,a participat în mod deliberat la diverse încăierări cu alţi colegi din clasa și din școală..
3.Înregistrarea datelor referitoare la comportament

Elevul are un comportament agresiv îşi intimidează colegii atât în clasă,cât şi în curtea
şcolii.Este cel care iniţează adesea bătăi,alteori participă la aceste acte de violenţă,în mod deliberat.
. Se ceartă deseori cu adulţii şi vârstnicii cu care intră în contact, atunci când aceştia încearcă
să-i impună un anumit tip de comportament.
Sfidează în mod deliberat conformarea de la regulile impuse de adulţi.
Factorii declanşatori-antecedentele
Abordează acest tip de comportament agresiv, din dorinţa de a-şi demonstra popularitatea,de a
fi diferit sau de a-şi atinge scopul. Nu-i pasă de prejudiciile pe care le aduce celor din jur.
Din cauza expunerii la acte de agresiune a dobândit acest comportament,pe care îl utilizează
deseori cu cei din jur.
Factorii de menţinere
A fost deseori convocat în Comisia de disciplină la nivel de şcoală,unde i s-au aplicat
pedepse.Întăririle pozitive au dat însă roade,în special sprijinirea pe elementele pozitive pentru
înlăturarea celor negative.
Funcţia simptomelor
Această funcţie îi determină elevului o anumită determinare.Astfel,el obţine autoritate la nivel
de grup cât şi încercarea la nivelul vârstnicilor să-i facă să-i înţeleagă felul lui de a se comporta.
4.Formularea ipotezei cazului

Din cauza procesului de relaţionare atât în familie cât şi în şcoală, a postării unei atitudini de
frondă la sarcinile şcolare,dezvoltă comportamente dezaptative-refuzul de a se implica ,slabă motivaţie
şcolară,certuri cu adulţii şi colegii.
Programul de intervenţie
Obiectivele bazate pe formularea cazului
Conştientizarea de către elev a factorilor care determină aceste comportamente dezaptative şi
înlăturarea lor;
Includerea elevului în programe comportamentale bazate pe relaţionare pozitivă cu ceilalţi elevi
şi cu adulţii;
Îmbunătăţirea comportamentului ca urmare a conştientizării aspectelor negative;
Creşterea capacităţii de control al furiei,de autocontrol ;
Recompensarea comportamentelor pozitive dobândite;
Schimbarea cogniţiilor despre diverse tipuri de relaţionare pe care el le consideră dificile;
121
EXEMPLE DE BUNE PRACTICI PENTRU INTERVENȚIA ÎN SITUAȚII DE BULLYING ÎN
CLASĂ
Bădulescu Constanța Margareta

Liceul Teoretic „Șerban Vodă” Slănic
Fenomenul „bullying” este mult mai des întâlnit decât ne-am dori să credem. Se întâmplă pe
coridoarele școlii, în curte, pe străzi și, din păcate, uneori și în sălile de clasă. Nedepistat la timp,
bullyingul poate lăsa traume și repercusiuni ireversibile asupra adaptabilității copilului în
societate.Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și
martori.
Activitățile pe care le voi prezenta pot fi integrate cu ușurință în programa școlară obișnuită.
În funcție de nevoile clasei putem alege orice activitate despre care credem că se potriveşte
elevilor noştri în funcție de vârsta lor,de capacitatea lor, de nivelul lor de conștientizare cu privire la
bullying. Puteți de asemenea să folosiți exerciții specifice când aveți de-a face cu un caz de bullying,
lipsă de politețe sau conflict pe care vreți să le discutați. Cu toate că lista nu este completă, această
selecție vă poate ajuta să planificați efectuarea unui program împotriva bullying-ului în cadrul școlii
dumneavoastră.
Activitățile interactive ajută elevii:
să-și consolideze conștiința de sine, conștiința față de ceilalți din grup și să dezvolte empatia;
să identifice tipurile de bullying, să distingă între rolurile și dinamica acestuia într-o situație;
să utilizeze deprinderi de cerere de ajutor, prevenire și intervenție pentru a gestiona situaţia;
să sprijine și să lucreze în vederea consolidăriiunui climat favorabil incluziunii și pozitiv la
nivelul întregii școli.
Climatul social al clasei poate fi eficient în înlocuirea bullying-ului cu o dinamică pozitivă și cu
clădirea unor relații. Munca elevilor în grup nu doar încurajează majoritatea pasivă să-și înceteze
atitudinea de acceptare tacită a fenomenului de bullying, ci și să susțină victimele în mod activ și să
reducă efectele violenței.
,,MÂNA MEA, REGULILE MELE”
OBIECTIVE:
Să îi implice pe elevi în discutarea și convenirea unor reguli comune de comportament în clasă
care să fie respectate mutual.
Să creeze un mediu sigur și de sprijin pentru prevenirea bullying-ului.
Explicațicopiilor de ce regulile sunt utile, spre exemplu, permiteți-le tuturor să se simtă
ascultați și în singuranță atunci când își împărtășesc gândurile și părerile, mai ales atunci când
abordează subiecte delicate;
Întrebați-i pe elevi: care sunt regulile de bază pe care ați vrea să le stabiliți și să le respectați,
pentru a vă simți în siguranță aici?
Pe o coală de hârtie, fiecare va desena conturul palmei , scriindu-și numele în mijloc. Apoi,
fiecare va scrie câte o regulă pe fiecare dintre degete pe care toată lumea trebuie să o respecte.
Toți stau pe un scaun într-un cerc și prezintă desenul lor cu cele cinci reguli.
În final, scrieți toate regulile comune pentru clasăpe un flipchart .
Puneți toate desenele și regulile grupului într-un loc vizibil în sala de clasă.
REZULTATUL AŞTEPTAT
Regulile de bază pe care le puteți folosi și/sau adapta:
1. Spirit de echipă: Toți lucrăm ca o echipă.
2. Egalitate și respect: Respectăm părerile celorlalți, chiar dacă sunt diferite de ale noastre.
122
3. Permiteți-le și celorlalți să vorbească: Ascultați cu atenție, fără a întrerupe vorbitorul.
4. Nu există întrebări greșite: Simțiți-vă liberi să puneți întrebări.
5. Nu există atacuri la persoană: Nimeni nu poate fi insultat.
7. Informațiile sunt confidențiale: Orice spuneți și împărtășiți rămâne aici.
,,TRECI ȊN CERC”
OBIECTIVE:
Să pregătească clasa pentru subiectul bullying.
Să crească nivelul de conștientizare și să consolideze empatia față de copiii care pot fi excluși
sau agresați.
Numiți un elev să părăsească clasa o vreme.
Dați instrucțiuni restului clasei în timp ce elevul este afară: elevii trebuie să se țină de mână și
să formeze un cerc închis. Odată ce elevulrevine, sarcina lor este să se țină de mâini strâns și să nu îl
lase în cerc în niciun fel, decât dacă el le cere acest lucru.
Puteţi să dați elevuluiinstrucțiunea: Acum ai sarcina de a intra în cerc, găsindu-ți propria cale!
Lăsați elevii să joace jocul o vreme, având grijă ca nimeni să nu fie rănit.
Jocul se încheie atunci când elevul reușește să intre în cerc.
Dacă elevul nu reușește să intre în cerc după câteva încercări, opriți jocul.
Invitați-i pe elevi să vorbească despre cum s-au simțit în timpul jocului.
Pentru elevul ,,intrus”:
Cum a fost pentru tine să fi exclus din grup? • La ce strategii te-ai gândit ca să intri în cerc?
Cum s-a comportat grupul? Te-a ajutat cineva din cerc? • Ce a funcționat în final? Cum te simți
acum?
Pentru elevii din grup:
Cum te-ai simțit să faci parte din grup? • Ce ai simțit pentru cineva care a fost exclus?
Cum te simți acum?
Încurajați-i pe elevi să discute similitudinile dintre sentimentele pe care le-au împărtășit și
celeale copilului care poate fi exclus și/sau agresat, discutați posibilele moduri de a acționa și de a
rezolva situația într-un mod constructiv. Numiți-le și discutați despre sentimentele pe care atât victima
cât și grupul le poate avea într-o situație reală .
,,ŞOARECELE ŞI PISICA”
OBIECTIVE:
Să înțeleagă cum se simtecel care vânează și cel care este vânat, într-un modneamenințător.
Să pregătească clasa pentru subiectul bullying.
La început, fiecare stă într-un cerc. Explicați-le elevilor că aceasta va fi o activitate fizică, în
care vor crea un labirint cu punți cu brațele lor, în timp ce doi elevi, care se vor oferi voluntari,vor juca
leapșa în labirint.
Cereți-le elevilor, care doresc să se ofere voluntari să joace rolurile vânătorului (pisica) și prăzii
(șoarecele) să vină în față.
Aliniați restul clasei în rânduri egale. Toată lumea din rânduri întinde brațele pentru a-și atinge
vârfurile degetelor cu persoanele de lângă ei pentru a crea o punte sau stă cu mâinile pe lângă corp
pentru a crea labirintul.
Faceți un semn când să înceapă jocul. Pisica și șoarecele joacă leapșa, alergând printre
perechile de elevi și pe sub punțile pe care aceștia le-au creat.
Jocul continuă până când pisica prinde șoarecele sau durează o anumită perioadă de timp (un
minut).
Apoi, pisica poate alege elevi noi pentru a strȃnge mai multe pisici (până la trei) pentru a vâna
șoarecele.
Dacă timpul o permite, pisica și șoarecele pot alege noi perechi de elevi să alerge și să se
123
vâneze până cândtoată lumea a fost într-unul din roluri.
Înainte ca jocul să înceapă, cereți-le elevilor să fie conștienți de ce simt în fiecare situație și rol
în timpul jocului. La sfârșitul jocului, puneți întrebări pentru a începe discuția despre bullying.
Ideea este să extragem cum se simt copiiii cȃnd suntizolaţi /excluşi și atacaţi (să fii vânat -
șoarece), cum se simt ȋn rolul de atacator și cum se simt cȃnd suntobservatori (pereții & punțile).
Pereții și punțile reprezintă observatorii pasivi, elevii care văd bullying-ul, dar adesea se simt fără
puterea de a face ceva legat de acesta pentru că sunt îngrijorați că li s-ar putea întâmpla şi lor ceva rău.
,,MITURI ȘI REALITĂȚIDESPRE BULLYING”
OBIECTIVE:
Să pregătească clasa pentru subiectul bullying, să conteste și să desființeze mituri.
Să întărească informațiile care sunt reale, de încredere și valide.
Împărțiți clasa în două părți cu o linie invizibilă - partea stângă este pentru mituri și ficțiune, iar
partea dreaptă pentru fapte și realitate.
Citiți prima afirmație și dați-le instrucțiuni elevilor – cei care cred că afirmația este un mit, trec
în partea stângă, iar cei care cred că este adevărat – trec în partea dreaptă.
După ce s-a discutat fiecare afirmație, explicați-le elevilor dacă afirmația este adevărată sau
este un mit.
Înțelegerea faptelor versus mituri despre agresori și victime este importantă pentru intervenție.
Problemele victimelor și agresorilor nu sunt aceleași. Victimele bullying-ului au nevoie de intervenții
care să îi ajute să-și dezvolte o imagine de sine pozitivă și care să-i învețe să nu dea vina pe propria
persoană pentru lucrurile care li se întâmplă. Agresorii trebuie să învețe strategii care să îi ajute să-și
controleze furia și tendința lor de a da vina pe alți oameni pentru problemele lor. Ceilalţi trebuie să
învețe că bullying-ul este o problemă a întregii școli, în care toată lumea este răspunzătoare.
MIT: Uneori copiii o cer.
REALITATE: Niciun copil nu cere să fie agresat. Unii copii pot acționa sau arăta într- un
anumit fel care atrage bullying-ul; sarcina noastră e să oprim agresorulși să ajutăm victima să învețe
abilitățile pentru a gestiona într-un modmai eficient situaţia prin care trece.
MIT: Bullying-ul online nu implică rănire fizică, deci acesta nu constituie o problemă.
REALITATE: De fapt, unii oameni s-au sinucis pentru că nu au văzut o cale de ieșire din
hărțuire, amenințări și abuz continuu, chiar dacă acestea au avut loc pe reţelele de socializare.
MIT: Este ușor să identifici semnele bullying-ului.
REALITATE: Nu este ușor să identifici semnele bullying-ului pentru că nu este întotdeauna
fizic și evident.
MIT: Copiii scapă de bullying când cresc.
REALITATE: Destul de des, copiii care agresează cresc și devin adulți care agresează sau care
folosesc comportamentul negativ pentru a obține ce doresc, dacă respectivul lor comportament nu a
fostoprit la timp.
MIT: Copiii și tinerii care sunt agresați vor spune unui adult aproape întotdeauna.
REALITATE: Adulții adesea nu sunt conștienți de acest fenomen. Doar 1/3 din elevii care au
fost agresați au raportat acest lucru unui adult.
MIT: Agresorii nu au prieteni.
REALITATE: Chiar dacă agresorii nu se gândesc la sentimentele altora, ei au prieteni care cred
că bullying-ul este amuzant și grozav.
124
BULLYING-UL ÎN RÂNDUL ADOLESCENȚILOR – STUDIU
Băican Ana-Maria
Liceul Tehnologic „Paul Bujor” Berești
“Sunt Ileana , am 13 ani și îmi urăsc viața! În fiecare zi trebuie să îndur să dau ochii cu colegii
mei care se uită la mine ca la o persoană venită de pe altă planetă. Încerc să mă fac cât mai mică să
stau în banca mea și să nu deranjez pe nimeni. Nimeni nu își dorește să fie în preajma mea sau să fie
prieten cu mine. Mi-aș dori să pot să fac ceva să devin invizibilă. Dar nu pot face nimic în acest sens
pentru că Ruxandra cu prietenii ei mă urmăresc peste tot și spun lucruri oribile despre mine: spun că
am haine cumpărate de la piață, că sunt tunsă cu ciobul și ca ar trebui să stea departe de mine ca nu
cumva să ia ceva de la mine. Îmi vine să întru în pământ de rușine și tot ce pot să fac este să aștept ca
spectacolul să se termine și să mă lase în pace. Prietenii ei râd și chicotesc și se fac că se țin de nas ca
să nu simtă mirosul pe care îl emană corpul meu.” (frânturi din viața unui elev)
Bullying-ul este în general caracterizat ca un comportament agresiv, intenționat, menit să
dispar de la sine.
Bullying-ul este o problemă relațională care solicită întotdeauna o soluție și schimbări
La nivel european, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost
investigat fenomenul, potrivit unul raport al Organizației Mondialea Sănătății (OMS), cu 17% dintre
copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară,
procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%.1
Separând contextele specifice de apariție a comportamentelor de bullying, 73% dintre copii

afirmă că au fost martorii unor situații de bullying în școala în care învață, 58% au asistat la situații de
bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni iar 69% în mediul online.2
Influența bullying-ului asupra elevilor este diferită. În linii generale, unii elevi devin victime
ale bullying-ului, alții agresori sau martori. Cei mai mulți elevi sunt martori ai bullying-ului, ei sunt
urmați de victime și agresori. Semnificativ însă este faptul că, o parte dintre elevi, se încadrează nu
doar într-un singur grup din cele nominalizate mai sus. Unii elevi sunt, uneori, victime și martori ai
situațiilor de bullying, alteori, și agresori.
Numeroși specialiști au evidențiat că sunt mai vulnerabili la bullying copiii cu cerințe
educaționale speciale sau cei cu probleme de sănătate, copiii care circulă dintr-o comunitate în alta
(spre școala, în autobuzele școlare), copiii cu HIV/SIDA, copiii care nu au telefoane mobile, copiii din
centrele de plasament, copiii care învață mai rău, dar și cei care învață mai bine, copiii de etnie diferită
decât marea majoritate (romi, turci etc.), copiii care aparțin unor confesiuni religioase diferite decât
cele a majorității, copiii-victime ale violenței sexuale, copiii cu orientare sexuală netradițională. S-a
specificat că un rol deosebit în dezvoltarea imaginii corecte de sine (autoapreciere adecvată, încredere
1
https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie/protectie-impotriva-violentei/prevenirea-violentei-in-scoala.
2
http://www.scolifarabullying.ro/despre.
125
în sine, abilități de relaționare) are familia. Aceasta trebuie să ajute copilul, de la vârsta mică, să facă
față diferitor probleme de relaționare, să găsească metoda constructivă de soluționare a unui conflict
etc.
Consecințele bullying-ului sunt multiple pe termen scurt și pe termen lung. Consecințele pe
termen scurt: scăderea motivației pentru a studia, absenteismul școlar, abandonul școlar, apariția
situațiilor de depresie, plecarea din instituția de învățământ. Consecințele pe termen lung: preluarea
comportamentelor agresive, formarea comportamentelor deviante, apariția unor probleme de sănătate
mintală, etc.
La nivelul instituțiilor de învățământ este necesară o intervenție complexă, sistematică și
strategică pentru că bullying-ul este un fenomen de grup și cere acțiuni, la nivel individual (victimă,
agresor), de grup (martori), de implicare a adulților (părinți, diriginți, cadre didactice, specialiști).
Toate cadrele didactice trebuie să fie informate cum se manifestă bullying-ul, cum se depistează și cum
trebuie să acționeze, care sunt metodele de prevenire. Unii specialiști sunt de părere că inclusiv
formarea și implicarea elevilor în activități de prevenire ar putea fi benefică.
Pornind de la amploarea fenomenului bullying, înregistrat la nivel internațional, se poate
aprecia că acesta reprezintă, în primul rând, sfidarea valorilor de nondiscriminare și toleranță,
încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.
Fenomenul bullying este unul complex și necesită o abordare sistemică și multidimensională.
Făcând o sinteză a mai multor studii realizate pe această temă, recomandările propuse în vederea
prevenirii și combaterii fenomenului bullying sunt:
Promovarea, la nivel național, a strategiilor de prevenire și combatere a bullying-ului, bazate pe
dovezi integrate în politicile de protecție a copilului și cele educaționale;
Implementarea politicilor educaționale și asigurarea unui mediu școlar protectiv, prin
prevenirea și combaterea violenței față de copii;
Promovarea, la nivel comunitar, a schimbării atitudinilor și practicilor părinților, familiilor,
membrilor comunității în abordarea fenomenului bullying;
Asigurarea accesului copiilor la programe de prevenire, consiliere confidențială, reclamații și
mecanisme de raportare.
Bibliografie:
http://www.scolifarabullying.ro/despre;
https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie/protectie-impotriva-violentei/prevenirea-
violentei-in-scoala;
https://www.profesorinromania.ro/2021/03/04/bullying-ul-in-scoala-cauze-efecte-si-masuri-de-
combatere-instrumente-pentru-prevenirea-bullyingului-la-scoala/;
126
STUDIU DE CAZ - BULLYING
Bălașa Flori
Colegiul Național Militar „Tudor Vladimirescu”
Problema :
Eleva A. I. din clasa a IX-a prezintă un comportament neadecvat fata de unii colegi de clasa,
respectiv gesturi de intimidare realizate doar alaturi de un grup de 4-5 colegi. Una din victimele
sale,eleva C. P.,a reclamat dirigintelui urmatoarele comportamente deranjante:
Aproape de fiecare data cand raspunde corect la ora este numita „tocilara” de catre Alexandra
si grupul sau de sustinatori;
Este ridiculizata pentru faptul ca nu fumeaza in recreatie,fiind adesea numita „o tocilara care nu
stie sa se distreze”.
Este ridiculizata pentru ca refuza sa chiuleasca de la ore alaturi de unii colegi;
Este ridiculizata pentru faptul ca nu are un prieten;
Parintii C. P. au spus ca aceasta sufera foarte mult din cauza acestor ridiculizari repetate si
plange zilnic din aceasta cauza;mai mult,are zile in care refuza sa mearga la scoala din cauza
intimidarilor la care este supusa.
A fost sesizata si atitudinea ignoranta a cadrelor didactice fata de acest fenomen,care nu se
implica absolut deloc cand un episod de genul se petrece in preajma lor.
Obiective :
ETAPE
ABORDAREA CAZULUI
Prezentarea cazului – situaţia actuală:
Nevoia de a provoca suferinta prin intimidare,alaturi de un grup de sustinatori.
nu participă foarte activ la ore şi chiuleşte des;
manifestă interes la: limba şi literatura română, muzică, dans;
manifestă dezinteres la: matematică, fizică, chimie.
Limbajul scris/oral – destul de bogat în semnificaţii;
Memoria – corespunzatoare varstei;
Atenţia – capacitate medie de concentrare, oboseşte uşor;
Voinţa – lipseşte, evită să ia decizii majore, este nehotărâtă, nu are răbdare, se incadreaza in
127
Deprinderi de gândire şi perceptive – corespunzatoare varstei.
Echilibrul sistemului nervos - eleva prezintă o labilitate psihică destul de accentuată generată,
în principal, de problemele personale şi de familie:
are o fire siciabilă, un temperament extrovertit;
pentru a beneficia de compasiunea colegilor sau ca o form[ de apărare, pentru a-şi proteja
propria persoană recurge la minciuni din cele mai ciudate.
Probleme medicale
Eleva prezintă o dezvoltare psihosomatică normală pentru vârsta ei dar are şi afecţiuni care
necesită o atenţie specială :
Afecţiuni renale care au necesitat mai multe săptămâni de spitalizare;
Afecţiuni stomatologice datorate unei lipse de calciu majore agravată de medicaţia pentru
rinichi (mai are doar patru dinţi în gură, restul sunt puşi şi are doar 19 ani);
Preosuparea excesivă pentru siluetă (are 45 de kg la 1,70 m) i-a provocat o gastrită care
evoluează spre ulcer în lipsa unei alimentaţii raţionale.
Relaţii sociale
Familie – relaţii deosebit de încordate între părinţi, care au culminat cu un foarte recent divorţ.
Tatăl este deosebit de agresiv cu toţi membrii familiei, în special cu soţia, este:
foarte autoritar, cu un temperament predominant coleric;
nu realizează nici un fel de venit deoarece de peste 12 ani nu a binevoit să-şi caute un loc de
muncă, trăind din veniturile soţiei.
Este preocupat doar de propria persoană şi de multiplele relaţii extraconjugale;
Nu are şi nu a avut decât un rol decorativ în creşterea şi educarea celor 3 copii.
Mama este „fac totum” în familie, de la asigurarea siguranţei financiare, la creşterea şi educarea
copiilor: este dezechilibrată emoţional şi afectiv, hiperemotivă, suprasaturată de multitudinea de sarcini
şi de factori de stres cărora trebuie să le facă faţă; din cauza problemelor personale, problemele
copiilor au trecut pe planul doi.
Fraţi – eleva are doi fraţi mai mici, unul de 16 şi unul de 12 ani cu care se află în relaţii
cordiale. Pe cel mai mic l-a crescut şi acesta ocupă un loc special în viaţa ei afectivă.
minciuni
Istoricul evoluţiei problemei
Istoricul problemei
Problemele au apărut odată cu intrarea în liceu şi s-au agravat la terminarea clasei a XI-a când
datorită dezinteresului faţă de şcoală, a unor probleme medicale şi a numărului mare de absenţe eleva
repetă anul şcolar. În noua clasă se integrează greu, nefăcând faţă obligaţiilor, începe să mintă în
legătură cu situaţia ei familială afirmând că „nu are mamă”, „este crescută de mamâ vitregă”, „numai
tatăl se ocupă de ea” etc.
1. Istoricul evoluţiei şcolare
- fără probleme deosebite până în clasa a XI-a pe care o repetă din motive medicale,
128
parţial, respectiv datorită indolenţei şi neadaptării şcolare(parţial).
2. Istoricul dezvoltării intelectuale
- dezvoltare intelectuală normală, corespunzătoare vârstei
3. Istoricul dezvoltării fizice
- dezvoltare psihosomatică aproximativ corespunzătoare vârstei
- fire mereu bolnăvicioasă, situaţie brusc agravată în clasa a XI-a, datorită problemelor la
rinichi.
4. Istoricul familiei
- în familie au existat întotdeauna relaţii conflictuale, o atmosferă tensionată, greu de
suportat;
- mama este cea care impune tuturor calea de urmat : „eu am bani, eu decid!”, fără a ţine
cont de aspiraţiile copiilor;
- mama şi-a dorit să devină asistentă madicală şi, nereuşind, a obligat-o pe fiica ei mai
mare să urmeze acest traseu faţă de care eleva nu simte nici un fel de atracţie.
- tatăl a lăsat copiilor posibilitatea de a-şi alege drumul în viaţă, încurajând alegerile lor.
5. Istoricul relaţiilor sociale
Eleva s-a mutat la începutul clasei a IX-a, rupând relaţiile cu fost grup de prieteni. A avut şi are
un cerc restrâns de prieteni nu întotdeauna aleşi corespunzător.
Descoperirea cauzelor
Conflictualitatea familiei, tensiunile în relaţiile dintre părinţi subminează nevoia de protecţie şi
de siguranţă a fetei;
Starea dată suprapusă peste structura astenică a fetei face ca aceasta să fie predispusă la eşec
şcolar;
Impunerea unui traseu în viaţă care este departe dorinţele şi posibilităţile tinerei şi care satisface
frustrările şi neîmplinirile mamei conduce la dezorientare şi eşec şcolar;
Lipsa de comunicare şi autoritarismul exesiv, agresivitatea produc grave dezechilibre
emoţionale.
CONFIGURAREA SITUAŢIEI
În urma discuţiilor puratate cu eleva C.P. şi cu mama acesteia s-a constatat că visul ei cel mai
mare este să urmeze o carieră în domeniul teatral către care are reale înclinaţii. De asemenea şi-ar dori
să studieze vioara.
Pentru viitorul apropiat tânăra şi-a propus:
Să nu mai lipsească de la şcoală;
Să studieze suplimentar la obiectele la care are probleme şi, aventual, să ceară ajutor din partea
colegilor;
Să se pregătească cu atenţie pentru examenul de bacalaureat;
Să-şi rezolve problemele de relaţionare cu părinţii şi colegii de clasă;
Să reuşească să intre la Facultatea de Litere; Pentru viitorul mai îndepărtat:
Să capete o bursă pentru a studia în străinătate;
Să plece în America la rude care au promis că o pot ajuta;
Să se căsătorească, să aibă familia ei, copii, casă, un servici bine remunerat;
Să continue să studieze vioara
ELABORAREA STRATEGIILOR DE ACŢIUNE
Se acţionează la nivel personal prin:

creşterea încrederii în forţele proprii;
129
modificarea atitudinii elevei faţă de învăţătură;
modificarea atitudinii elevei faţă de colegi şi relaţiile cu aceştia;
şedinţe de consiliere;
modificarea sistemului de valori a elevei prin aplicarea testelor de determinare a intereselor şi
valorilor;
Se acţionează la nivelul clasei de elevi:
înlesnirea integrării în grup;
solicitarea elevei pentru realizarea unor activităţi de grup;
participarea la activităţi extraşcolare : excursii, programe distractive.
Se acţionează la nivelul tuturor factorilor: părinţi; profesori; colegi; anturaj.
4. LUAREA ŞI SUSŢINEREA HOTĂRÂRII
Elaborarea unui proiect educativ de intervenţie;

formularea de prognoze privind evoluţia ulterioară a elevei
Scop:
intensificarea colaborării şcolii cu familia, astfel încât să se rezolve situaţiile

tensionate din familie;
stimularea motivaţiei tinerei pentru învăţare;
depăşirea de către tânără a crizei de identitate.
Obiective:
Conştientizarea de către părinţi a responsabilităţilor care le revin în educarea copiilor lor, a
necesităţii tratării diferenţiate a copiilor în funcţie de particularităţile vârstei.
Conştientizarea de către părinţi a faptului că fiica lor este adultă şi că poate lua şi singură
decizii în ceea ce priveşte viaţa ei profesională şi personală, decizii de care părinţii ar trebui să ţină
cont.
Modificarea atitudinilor comportamentale ale părinţilor în raport cu copiii lor pentru o mai
mare deschidere faţă de aceştia, pentru stimularea gândirii pozitive, pentru găsirea metodelor non-
agresive de abordare şi rezolvare a situaţiilor de criză.
Cunoaşterea reciprocă părinţi-educatori pentru o colaborare reală şcoală- familie;
Modificarea atitudinii elevei pentru rezolvarea sarcinilor şcolare;
Stimularea motivaţională adecvată a elevei pentru învăţare;
Realizarea unui program de activitate echilibrat, fără suprasolicitări sau eforturi în salt, cu
Dezvoltarea încrederii în forţele proprii, dezvoltarea şi îmbunătăţirea imaginii de sine a elevei;
Favorizarea integrării în grup prin realizarea de acţiuni comune cu colegii;
Orientarea către şedinţe de consiliere pentru rezolvarea problemelor afective şi emoţionale,
Starea pedagogică:
130
o Se va dezvolta normal.
Relaţii sociale:
Relaţii familiale:
se vor modifica relaţiile tinerei cu ambii părinţi, care vor renunţa la comportamentul autoritarist
părinţii vor învăţa modalităţile cele mai bune de abordare şi soluţionare a situaţiilor de criză
131
STUDIU PRIVIND PREDAREA ŞI ÎNVĂŢAREA MATEMATICII
-studiu de specialitate-
Bălănoiu Georgiana-Maria
Școala Gimnazială Novaci, jud. Gorj
Studiul problematicii învăţării este unul complex şi dificil. El

reprezintă o preocupare continuă pentru domeniul psihopedagogic, cunoscut
fiind faptul că regăsim acest fenomen important, în tot ceea ce înseamnă
dezvoltare umană, în toate formele educaţiei.
Tema învăţării este una de interes, nu numai pentru domeniul
educaţiei, dar şi pentru alte discipline: biologie, biochimie, psihologie,
sociologie. Iată de ce, abordarea acestui fenomen, alături de cel al predării,
este complexă, iar definiţiile sunt numeroase.
Aproape orice activitate intelectuală are la bază exercițiul-
metodă activă de formare, consolidare și perfecționare a deprinderilor. La
matematică, toate lecțiile predate folosesc ca metodă principală exercițiul, respectiv rezolvarea de
probleme. Exercițiile pot fi de antrenament sau introductive, de bază sau exerciții paralele.
În sensul ei larg, înţelegem învăţarea ca pe nevoia şi iniţiativa omului de a acumula
cunoştinţe, valori, priceperi, pentru a putea trăi într-o lume în care dinamica schimbărilor e uimitoare.
Vorbim - în acest caz - despre învăţare ca atitudine faţă de cunoaştere, faţă de viaţă, faţă de nou.
În sens restrâns, învăţarea - învăţarea şcolară mai precis - poate fi analizată din două puncte
de vedere: pe de o parte este vorba despre învăţarea ca produs şi pe de altă parte, învăţarea ca proces.
Învăţarea centrată pe elev reprezintă o abordare care presupune un stil de învăţare activ şi
integrarea programelor de învăţare în funcţie de ritmul propriu de învăţare al elevului. Elevul trebuie să
fie implicat şi responsabil pentru progresele pe care le face în ceea ce priveşte propria lui educaţie.
Pentru a avea cu adevărat elevul în centrul activităţii instructiv-educative, profesorul îndeplineşte roluri
cu mult mai nuanţate decât în şcoala tradiţională. În abordarea centrată pe elev, succesul la clasă
depinde de competenţele cadrului didactic de a crea oportunităţile optime de învăţare pentru fiecare
elev.
Astfel, în funcţie de context, profesorul acţionează mereu, dar adecvat şi adaptat nevoilor
grupului.
Procesul de digitalizare a învățământului a fost accelerat de situația impusă de pandemia
de Coronavirus. Atât școlile, cât și universitățile, au fost nevoite să își desfășoare cursurile online.
Acest lucru a reprezentat o provocare, în special pentru elevii din anii terminali, care se pregătesc
examenul de Evaluare Națională sau Bacalaureat.
Metodica învăţării şi predării matematicii are la bază un set de metode specifice, preluate
din matematică, didactică, respectiv pedagogie. Metoda didactică este aleasă de profesor, iar aplicarea
ei se realizează cu ajutorul elevilor pe parcursul orelor de studiu, având la bază o strânsă cooperare
între elev şi profesor. Profesorul de matematică cunoaşte foarte bine materia pe care o predă, înţelege
rolul acesteia în sistemul de învăţământ şi conştientizează elevii de importanţa studierii matematicii şi
rolul acesteia în dezvoltarea personalităţii individului.
În același timp, educația online oferă oamenilor șansa de a primi instruire suplimentară,
fără a renunța la locurile de muncă, dar și șansa de a se ocupa de educația și pregătirea copiilor lor,
acest lucru necesitând mai puțin timp.
Ȋnvăţământul modern pune accent pe latura formativ-educativă a metodei, metodele de
căutare şi identificare a cunoştinţelor se extind, are loc o autoeducaţie permanentă. De altfel, sunt
132
recomandate şi utilizate tot mai des metodele activ-participative, respectiv cele care solicită
componentele relaţionale ale activităţii didactice: profesor-elev, elev-elev. Eficienţa metodelor alese
este condiţionată de alegerea corectă, calitatea şi corelarea procedeelor utilizate. Astfel, profesorul de
matematică trebuie să plece de la ideea că toţi elevii pot învăţa, dar nu întotdeauna învăţarea este un
lucru uşor sau pe care elevul îl face cu plăcere. Ȋnsă, să nu uităm că matematica creează o disciplină a
muncii, dezvoltă logica şi flexibilitatea în gândire, îndrumându-i pe elevi să aibă aşteptări realiste de la
viaţă.
Metodele didactice pot fi clasificate după mai multe criterii. Din punct de vedere istoric,
avem metode tradiţionale, cum sunt expunerea, conversaţia şi exerciţiul, precum şi metode moderne,
ca problematizarea, algoritmizarea, instruirea programată şi brainstorming-ul. Din punct de vedere al
abordării problemelor, avem metode algoritmice şi metode euristice, bazate pe descoperirea proprie şi
rezolvarea de probleme, iar ţinând cont de organizarea muncii profesorului, avem metode individuale,
frontale şi pe grupuri.
Expunerea presupune prezentarea de către profesor a unor cunoştinţe noi, pe cale orală, în
scopul transmiterii unui volum mare de informaţii într-o unitate de timp bine determinată. Formele
cele mai des utilizate în cadrul predării matematicii în gimnaziu şi liceu sunt explicaţia şi prelegerea.
Explicaţia foloseşte operaţii logice variate şi mai complicate, cum ar fi inducţia, deducţia, comparaţia,
analiza, analogia, pe când prelegerea constă în expunerea de către profesor a unui volum mare de
cunoştinţe, bine organizate şi sistematizate, fiind recomandată claselor mari. Conversaţia euristică
este o altă metodă, bazată pe dialog, de descoperire dirijată, unde profesorul deţine un rol permanent,
pe când elevul este pus să facă o serie de conexiuni pentru a-şi utiliza la maxim cunoştinţele. Ȋn cadrul
lecţiilor de matematică, metoda este folosită în multe situaţii: descoperirea unor demonstraţii, enunţuri,
soluţii, interpretarea unor rezultate, exemple. Observaţia didactică presupune urmărirea atentă a unor
obiecte, figuri geometrice ş fenomene de către elevi, având un caracter euristic şi participativ, elevii
fiind tot timpul receptivi.
Descoperirea didactică este o metodă euristică, cu rol formativ deoarece dezvoltă
percepţia, reprezentarea, memoria, gândirea, limbajul elevului. Ȋn funcţie de relaţia profesor-elev,
descoperirea poate fi independentă sau dirijată.
Problematizarea sau predarea prin rezolvare de probleme este una dintre cele mai utile
metode datorită caracterului ei euristic, puternic formator şi activizator. Ea creează dificultăţi teoretice
sau practice a căror soluţionare trebuie să fie rezultatul propriei activităţi de cercetare. O altă metodă
modernă este algoritmizarea şi se bazează pe folosirea algoritmilor în actul de predare. Algoritmii
reprezintă un set de operaţii standard, cu o succesiune fixă de operaţii, propusă de logica disciplinei.
Ȋnvăţarea de tip algoritmic se poate îmbina cu învăţarea euristică, fiind apropiată de metoda
exerciţiului. Evidențiem aceste lucruri în exemplul următor.
1 0
Problemă. Se dă matricea A = ! $. Să se calculeze An şi A + A2+ …+ An, n ∊ℕ*.
1 1
Soluţie:
Pentru rezolvare vom utiliza metoda inducţiei matematice.

Observăm că:
1 0 1 0
A2 = A ∙ A = ! $, A3 = A2 ∙ A = ! $.
2 1 3 1
1 0 1 0 1 0
Presupunem că Ak = ! $ ⇒ Ak+1 = ! $ ⇒ An = ! $.
𝑘 1 𝑘+1 1 𝑛 1
1 0
Aşadar, am obţinut că An = ! $.
𝑛 1
În final,
133
1 0 1 0 1 0 𝑛 0
A + A2+ …+ An = ! $+! $+…+! $ = ,!(!#$) 𝑛- .
1 1 2 1 𝑛 1 &
Brainstorming-ul sau metoda asaltului de idei reprezintă o metodă de stimulare a
imaginaţiei, a creativităţii, având rolul de a separa procesul de producere a ideilor de cel de evaluare a
acestora. Metoda presupune acumularea a cât mai multe soluţii propuse de elevi pentru rezolvarea unei
probleme, analiza acestora şi în final alegerea variantei optime de soluţionare a acesteia.
Ȋn concluzie, procesul de predare-învăţare a devenit, conform didacticii moderne, un act de
comunicare combinat cu un efort de însuşire din partea elevului. Astfel, profesorul contribuie la
îmbunătăţirea procesului de instruire şi de formare a personalităţilor elevilor, dirijând, conducând şi
reglând continuu activitatea educativă în vederea realizării finalităţilor actului de învăţământ.
Bibliografie
1. Dan, C. T., Chiosa, S. T., Didactica matematicii, Editura Universitaria, Craiova, 2008.
2. ***Colecţia Didactica Matematică.
3. V. Romanescu, E. Pătrăşcoiu, M. Constantinescu, M. Stoichiţoiu, A. Nanu, V. Lupulescu,
A. Cîrstoiu, I. Paralescu, G. Mitescu, Matematică. Culegere de probleme pentru liceu, Editura Axioma
Teomsnic, Târgu Jiu, 2006.
134
STUDIU DE CAZ
Bălean Cristian
Colegiul Național „Diaconovici-Tietz” Reșița
Numele elevului: B. A.
Vârsta: 16 ani
Clasa: a X-a
Eleva B. A. din clasa a X-a provine dintr-o familie dezorganizată, tatăl său părăsindu-și familia.
Mama sa, nemaiputând să se descurce cu cheltuielile casei, a plecat la lucru în străinătate, B. A. și frații
acesteia rămânând în grija bunicii materne.
Deși B. A. prezintă un comportament adecvat față de colegii de clasă, câțiva colegi îi spun mai
tot timpul că este singură și că nu are cine să o crească.
B. A. i-a spus dirigintei că o deranjează următoarele comportamente nepotrivite ale colegilor:
• aproape de fiecare dată când răspunde corect la ora este numită tocilară;
• este ridiculizată pentru faptul că nu fumează în recreație, reproșându-i-se că nu știe să se
distreze;
• este ridiculizată pentru că refuză să chiulească de la ore alături de unii colegi;
• este ridiculizată pentru faptul că nu are un prieten;
Mama minorei a spus că aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări repetate și
plânge zilnic din această cauză; mai mult, are zile în care refuză să meargă la școală din cauza
intimidărilor la care este supusă.
Obiective:
• Determinarea cauzelor;
• Eliminarea cauzelor;
• Propunerea unui proiect educativ de intervenție.
ETAPE:
ABORDAREA CAZULUI
A. Prezentarea cazului – situaţia actuală:
• Probleme la învățătură;
Probleme de integrare în colectiv;
• Nevoia de a fi apreciată de colegi și de a nu mai fi etichetată.
B. Procurarea şi sistematizarea informaţiilor

• note medii la majoritatea obiectelor;
• îşi îndeplineşte sarcinile şcolare, dar manifestă interes redus;
• participă pasiv la ore şi uneori chiuleşte;
• manifestă interes la: limba şi literatura română, muzică;
• manifestă interes mai redus la: matematică, fizică.
2. Observaţii psihopedagogice:
• Inteligenţă – corespunzătoare vârstei;
135
• Gândire – concretă;
• Limbajul scris/oral – activ, dar redus în semnificaţii;
• Memoria – corespunzătoare vârstei;
• Imaginaţia – reproductivă;
• Atenţia – capacitate redusă de concentrare asupra sarcinii de lucru;
• Voinţa – manifestă interes scăzut pentru activitățile școlare și nu numai;
• Motivaţia – de tip extrinsec;
• Deprinderi de gândire şi perceptive: corespunzătoare vârstei.
• Afectivitate – prezintă dezechilibre afective majore, oscilează între dispoziţii afective pozitive
• Caracter – pozitiv, cooperantă:
interesată parțial de şcoală, cu lecțiile făcute, dar nu întotdeauna corect, citește în timpul liber;
are o atitudine oscilantă faţă de propria persoană şi faţă de unii colegi, în general sociabilă,
asertivă; apreciază foarte mult colegii care o sprijină și cadrele didactice.
necesită o atenţie specială: afecţiuni renale care au necesitat mai multe săptămâni de spitalizare.
• Familie – relaţii deosebit de încordate între părinţi, care au culminat cu un divorţ.
• Tatăl, deosebit de agresiv cu toţi membrii familiei, în special cu soţia, este:
- cât a locuit împreună cu B. A., nu realiza nici un fel de venit deoarece nu a binevoit să-şi
caute un loc de muncă, trăind din veniturile soţiei;
- este preocupat doar de propria persoană şi de multiplele relaţii extraconjugale;
- nu s-a implicat în creșterea și educarea copiilor.
Mama, cea care face totul în familie, de la asigurarea siguranţei financiare, la creşterea şi
educarea copiilor:
este dezechilibrată emoţional şi afectiv, hiperemotivă, suprasaturată de multitudinea de sarcini
şi de factori de stres cărora trebuie să le facă faţă;
din cauza problemelor personale, problemele copiilor au trecut pe planul doi.
Fraţi – eleva are doi fraţi mai mici, cu care se află în relaţii cordiale.
Colegii de clasă – are relaţii încordate cu unii colegi de clasă.
C. Istoricul evoluţiei problemei

1. Istoricul problemei
- problemele au apărut din gimnaziu și s-au agravat în clasa a X-a, când datorită dezinteresului
faţă de şcoală, a unor probleme medicale şi a numărului mare de absenţe eleva repetă anul şcolar. În
noua clasă se integrează greu, nefăcând faţă obligaţiilor, începe să mintă în legătură cu situaţia ei
familială.
- fără probleme deosebite până în clasa a X-a pe care o repetă din motive medicale, respectiv
datorită indolenţei şi neadaptării şcolare.
- dezvoltare intelectuală normală, corespunzătoare vârstei;
136
- dezvoltare psihosomatică aproximativ corespunzătoare vârstei;
- fire mereu bolnăvicioasă, situaţie brusc agravată în clasa a X-a, datorită problemelor
medicale.
- în familie au existat întotdeauna relaţii conflictuale, o atmosferă tensionată, greu de suportat;
- mama şi-a dorit să devină contabilă şi, nereuşind, a obligat-o pe fiica ei mai mare să urmeze
acest traseu faţă de care eleva nu simte nici un fel de atracţie;
- bunica maternă este cea care o sprijină pe minoră în tot ceea ce face.
- eleva s-a mutat la începutul clasei a IX-a din satul în care locuia cu bunica, în oraș, rupând
relaţiile cu fostul grup de priteni. A avut şi are un cerc restrâns de prieteni, nu întotdeauna aleşi
corespunzător.
D. Descoperirea cauzelor
şcolar;
Impunerea unui traseu în viaţă care este departe de dorinţele şi posibilităţile tinerei şi care
satisface frustrările şi neîmplinirile mamei conduce la dezorientare şi eşec şcolar;
emoţionale.
În urma discuţiilor purtate cu eleva B.A. şi cu mama acesteia s-a constatat că visul ei cel mai
mare este să urmeze o carieră în domeniul artistic deoarece îi place mult să cânte.
Pentru viitor, tânăra şi-a propus: să nu mai lipsească de la şcoală; să studieze suplimentar la
obiectele la care are probleme şi, aventual, să ceară ajutor din partea colegilor și a cadrelor didactice;
să se pregătească cu atenţie pentru examenul de bacalaureat; să-şi rezolve problemele de relaţionare cu
părinţii şi colegii de clasă; să reuşească să intre la facultate.

a) Se acţionează la nivel personal prin: creşterea încrederii în forţele proprii; stimularea
motivaţiei pentru învăţare; modificarea atitudinii elevei faţă de învăţătură; modificarea atitudinii elevei
faţă de colegii conflictuali şi relaţiile cu aceştia; şedinţe de consiliere; modificarea sistemului de valori
a elevei prin aplicarea testelor de determinare a intereselor şi valorilor.
b) Se acţionează la nivelul clasei de elevi: înlesnirea integrării în grup; solicitarea elevei pentru
realizarea unor activităţi de grup; participarea la activităţi extraşcolare: excursii, programe artistice
desfășurate cu diverse ocazii.
c) Se acţionează la nivelul tuturor factorilor: părinţi; profesori; colegi; anturaj.
LUAREA ŞI SUSŢINEREA HOTĂRÂRII

1. Elaborarea unui plan de intervenţie personalizat;
2. Formularea de prognoze privind evoluţia ulterioară a elevei
Plan de intervenţie personalizat

• Scop:
137
intensificarea colaborării şcolii cu familia, astfel încât să se rezolve situaţiile tensionate din
familie;
- stimularea motivaţiei tinerei pentru învăţare;
- depăşirea de către tânără a crizei de identitate.
Obiective:
necesităţii tratării diferenţiate a copiilor în funcţie de particularităţile vârstei chiar dacă părinții nu mai
locuiesc împreună;
- Conştientizarea de către părinţi a faptului că fiica lor este adultă şi că poate lua şi singură
cont;
- Conoaşterea reciprocă părinţi - profesori pentru o colaborare reală şcoală - familie;
- Modificarea atitudinii elevei pentru rezolvarea sarcinilor şcolare;
- Stimularea motivaţională adecvată a elevei pentru învăţare;
- Realizarea unui program de activitate echilibrat, fără suprasolicitări sau eforturi în salt, cu
sarcini repartizate în funcţie de posibilităţile tinerei, cu întărirea succesului şi diminuarea eşecului;
- Dezvoltarea încrederii în forţele proprii, dezvoltarea şi îmbunătăţirea imaginii de sine a elevei;
- Favorizarea integrării în grup prin realizarea de acţiuni comune cu colegii;
- Orientarea către şedinţe de consiliere pentru rezolvarea problemelor afective şi emoţionale,
Prognoza evoluţiei ulterioare a elevei: intensificarea interesului pentru şcoală; promovarea

examenului de bacalaureat; intrarea la facultate; va creşte rezistenţa la efort intelectual; se va optimiza
capacitatea de concentrare a atenţiei; se va dezvolta normal; dezvoltarea încrederii în sine; rezolvarea
crizei de identitate; recâştigarea respectului faţă de sine; va relaţiona pozitiv cu colegii, se va integra în
colectiv; va fi acceptată în colectiv pentru realizarea sarcinilor de echipă; se vor detensiona şi
imbunătăţi relaţiile dintre părinţi; părinţii vor învăţa modalităţile cele mai bune de abordare şi
soluţionare a situaţiilor de criză; se vor modifica relaţiile tinerei cu ambii părinţi, care vor renunţa la
comportamentul autoritarist în favoarea unei atitudini ferme dar flexibile.
138
Bălu Mihaela
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Tanacu, Vaslui
Cyber-bullying implică folosirea tehnologiilor informației și comunicațiilor, cum ar fi e-mail-

ul, telefoanele mobile, pager-ele, site-urile web defaimatoare, blog-urile (există persoane agresive care
crează până și blog-uri), cu scopul de a ataca în mod deliberat, repetat și ostil un individ sau un grup de
indivizi.
Hărțuirea cibernetică poate fi simplă în contextul în care se continuă trimiterea de e-mail-uri
unei persoane care a spus ca nu vrea să mai comunice cu expeditorul, e-mail-uri care pot conține
amenințări, remarci sexuale, incitări la ură, șicanări ale victimelor făcând din acestea subiecte ridicole
pe forumuri, precum și afișarea oricăror declarații false care au ca scop umilirea. Agresorii cibernetici
pot divulga date reale, cu caracter personal, despre victimile lor pe site-uri și forumuri sau pot publica
materiale în numele lor cu scopul de a le defaima și/sau ridiculiza. De asemenea, unii agresori pot
trimite si e-mail-uri de amenințare și hărțuire, în timp ce alții publică bârfe și instigă alte persoane la
răutate împotriva victimelor. Cu toate acestea, remarci sexuale și amenințări sunt uneori prezente în
cyber-bullying, dar nu reprezinta același lucru cu hărțuirea sexuală şi nu implică neaparat „prădători”
sexuali. Cyber-bullying este termenul folosit pentru a defini diverse forme de abuz psihologic,
asemănător cu hărțuirea convețională, dar comunicată prin internet. Cyberbullying-ul poate include: •
batjocora repetată a unei personae; • trimiterea de mesaje text obscene prin intermediul internetului; •
trimiterea de conținut obscen și ofensator prin intermediul mesageriei web pentru a intimida pe cineva;
• folosirea de conținut obscen în timpul convorbirilor online; • ridiculizarea cuiva prin crearea unui
profil sau a unui blog fals, conținând informații umilitoare; • trimiterea de amenințări; • publicarea
online a unor videoclipuri sau poze personale fără acordul persoanei în cauză. Cyberbullying-ul apare
de obicei în contextul folosirii aplicațiilor de mesagerie instante cum ar fi YahooMessenger, Skype,
MSN Messenger. El poate lua proporții și mai mari devenind public atunci când are loc pe bloguri sau
rețele sociale cum ar fi MySpace, Facebook, Hi5 sau websituri de hostare cum ar fi Youtube.
Cyber-bullying poate avea următoarele efecte:
• scăderea stimei de sine și a sentimentului de siguranță;
• sentimente de frică, supărare, rușine;
• refuzul de a se prezenta la școală;
• creșterea anxietății;
• creșterea posibilității apariției tuburărilor de stress;
• evitarea activităților de grup, retragerea de la prieteni;
• schimbări în stare de spirit, comportament, somn sau apetit;
• alimentarea prejudecăților ce țin de rasă, religie, sexualitate.
Cyber-bullying este cea mai des întâlnită problemă care ține de siguranța online. Acest tip de
hărțuire este mai des întâlnit în tările unde hărțuirea este mai obișnuită decât în tările unde internetul
are o mai largă răspândire. Acest lucru sugerează că hărțuirea online derivă din hărțuirea obișnuită.
Legat de hărțuirea online (cyber-bullying) în Europa, 5% dintre copii cu vârsta între 9 și 16 ani au
primit mesaje răutacioase sau care i-au supărat online, iar 3% au trimis astfel de mesaje altora. Două
treimi dintre cei care au primit astfel de mesaje de hărțuire au fost destul de sau foarte supărați.
Majoritatea copiilor care au primit mesaje răutăcioase sau dăunătoare au apelat la o forma de ajutor și
doar o cincime nu au spus nimănui. Aproape jumătate au folosit diverse strategii online – ștergerea
mesajelor răutăcioase sau blocarea hărțuitorului; aceasta din urmă este văzută de copii ca fiind
eficientă. Băietii, în special adolescenți, sunt mai expuși la imagini sexuale online, în timp ce fetele
139
adolescente sunt mai expuse la mesaje răutăcioase sau dăunătoare online. Totuși, fetele sunt mai
predispuse să fie supărate de riscurile pe care le experimentează.
Tehnologia determină că agresiunea să nu fie limitată la școală sau colțuri de stradă.
Cyberbullying poate apărea oriunde, chiar și la domiciliu, prin e-mail, texte, telefoane mobile, și site-
uri web de social media 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, cu potențial de sute de oameni
implicați. Pentru cei care suferă cyberbullying, efectele pot fi devastatoare, lăsându-te simți rănit,
umilit, furios, deprimat, sau chiar sinucidere. Dar nici un tip de agresiune nu trebuie să fie vreodată
tolerat.
Cyber-bullying este cea mai des întâlnită problemă care ține de siguranța online în Romania.
Acest tip de hărțuire este mai des întâlnit în tările unde hărțuirea este mai obișnuita decât în țările unde
internetul are o mai largă răspândire. Acest lucru sugerează că hărțuirea online derivă din hărțuirea
obișnuită.
Romnia este țara cu cea mai mare incidență a hărțuirilor din Europa. Studiul EU Kids Online II
arată că 41% dintre copiii români intervievați au declarat că au fost hărțuiți în vreun fel, atât online cât
și în lumea reală, iar 13% declară ca au fost hărțuiți online. Tot acelasi studiu arată că cei mai mulți
dintre cei hărțuiți au declarat ca acest lucru li s-a întâmplat pe o rețea de socializare sau prin
intermediul mesageriei instante.
Dintre părinții europeni, părinții români sunt cei care subestimează în cea mai mare măsură
expunerea copiilor lor la mesaje sexuale online („sexting”), doar 6% declarând ca acest lucru s-a
întâmplat copilului lor în ultimele 12 luni. Luând în calcul doar părinții copiilor care au primit astfel de
mesaje, 52% dintre aceștia nu au cunostință de acest lucru.
Legat de hărțuirea online (cyber-bullying) în Europa, 5% dintre copii cu vârsta intre 9 si 16 ani
au primit mesaje răutăcioase sau care i-au suparat online, iar 3% au trimis astfel de mesaje altora. Două
treimi dintre cei care au primit astfel de mesaje de hărțuire au fost destul de sau foarte suparați.
Majoritatea copiilor care au primit mesaje răutăcioase sau dăunătoare au apelat la o forma de ajutor și
doar o cincime nu au spus nimănui. Aproape jumătate au folosit diverse strategii online – stergerea
mesajelor răutăcioase sau blocarea hărțuitorului; aceasta din urmă este văzută de copii ca fiind
eficientă. Băieții, în special adolescenți, sunt mai expuși la imagini sexuale online, în timp ce fetele
adolescente sunt mai expuse la mesaje răutăcioase sau dăunătoare online. Totuși, fetele sunt mai
predispuse să fie supărate de riscurile pe care le experimentează.
Cyber-bullying, cum putem să ne ferim de el?
• Păzește-ți informațiile personale. Nu da informațiile tale nimănui online, chiar dacă vorbești
cu cineva prin mesagerie instantă sau ești pe un blog, chat room, etc.
• Niciodată să nu-ți spui parola. Nici măcar prietenilor.
• Dacă cineva îți trimite un mesaj amenințător, nu-i răspunde. Pentru o persoană rău-voitoare,
o reacție din partea ta înseamnă o victorie. Salvează mesajul și arată-l părinților.
• Niciodată să nu deschizi e-mailuri de la cineva pe care nu-l cunoști sau de la cineva care știi
că îți vrea răul.
• Nu posta nimic pe internet din ceea ce nu vrei ca alții să vadă. Odată postată pe internet o
informație poate fi preluată ușor.
• Nu trimite mesaje atunci când ești nervos sau supărat. Înainte să apeși „Send” gândește-te
cum te-ai simți tu dacă ai primi un astfel de mesaj.
• Ajută copiii care sunt hărțuiți. Nu participa la astfel de activitate și arată adulților mesajele pe
care le vezi.
Ce este programul Kiva?
140
Agresiunea la scoală este o problemă care apare aproape oriunde. Copiii care sunt
agresaţi, se confruntă cu o mulțime de probleme, atât în prezent cât și în viitor. Intimidarea este o
amenințare serioasă pentru dezvoltarea sănătoasă a copiilor. De-a lungul anilor s-au încercat diferite
moduri pentru a preveni şi reduce agresiunea.Mult timp în urmă se credea ca doar introducerea unor
reguli mai stricte e cel mai bun mod de combatere a agresiunii. Astăzi ştim că doar introducerea unor
reguli mai stricte nu ajută , combaterea agresiunii este sistemică și necesită un efort continuu. Kiva este
un program antibullying bazat pe cercetare, care a fost dezvoltat la Universitatea din Turku, Finlanda,
cu finantare de la Ministerul Educației și Culturii. Dezvoltatorii săi sunt experți care au studiat
fenomenul de agresiune și mecanismele sale de zeci de ani. Echipa este condusă de conf. univ. dr.,
profesor Christina Salmivalli si conf. univ. dr., special- cercetător Elisa Poskiparta. . Kiva este un
program bazat pe dovezi de prevenire a hărţuirii şi combatere eficientă a cazurilor de agresiune. Prima
este esențială, dar, de asemenea,și acesta din urmă este importantă, deoarece eforturile de prevenire nu
vor face să dispară agresiunea ; trebuie să fie instrumente pentru a fi utilizate atunci când un caz de
agresiune vine la lumină.
Al treilea aspect la Kiva este monitorizarea constantă a situației din școală și schimbările
care au loc în timp; acest lucru este activat de instrumente on-line incluse în Kiva. Aceste instrumente
produc feedback-ul anual pentru fiecare școală despre punerea în aplicare a programului, precum și
rezultatele obținute.
Kiva are trei unități din care Unitatea 1 și Unitatea 2 sunt în prezent disponibile în afara
granițelor Finlandei.
Unitatea 1 este conceputa pentru copii de 6-9 ani.
Unitatea 2 este potrivită pentru copii de 10-12 ani.
Unitatea 3 este menita să fie utilizată după gimnaziu.
În prezent, Unitatea 3 este disponibilă numai în Finlanda. Kiva include o cantitate vastă de
materiale pentru profesori, elevi și părinți, de exemplu manuale profesorilor, clipuri video, jocuri
online Kiva studenților, inclusiv postere, veste și ghiduri pentru părinti. Kiva nu este menit să fie un
proiect de un an, ci o parte permanentă a activității antibullying din școli.
Obiectivele centrale ale programului sunt:
• creșterea gradului de conștientizare a rolului pe care un grup îl joacă în menţinerea
agresiunii; • creșterea empatiei față de victime;
• promovarea de strategii pentru a sprijini victima și să sprijine auto-eficacitatea pentru copii de
a utiliza aceste strategii;
• creșterea abilităților copiilor pentru a face față atunci când sunt victime
Cercetările de la Universitatea din Groningen arată că agresiuniile din școlile Kiva s-au
redus mai mult de jumătate . Kiva este un proiect de învățare . Kiva crede în puterea grupului. Bullying
este un proces de grup. Kiva nu se concentrează numai pe bătăuși și victime, dar presupune că întregul
grup joacă un rol in agresiune. De exemlu, copiii bătăuşi ,agresează, cu scopul de a crește popularitatea
lor în cadrul grupului. În cazul în care întregul grup respinge agresiunea şi acţionează împotriva
bătăușilor, bătăușii se vor opri mai repede . Prin urmare, influențarea grupului este foarte importantă
pentru combaterea cu succes a agresiunii în școli și asta e ceea ce face Kiva. Kiva oferă școlilor un
program atractiv și variat pentru a lucra la formarea de grupuri pozitive.
Curriculum-ul este format din 10 de lecții care sunt studiate (în peste 20 de ore) cu profesorii
de la clasă. Elevii se angajeză în discuții, grupuri de lucru, și exerciții de rol. Se uită la scurte filme
despre agresiune. Fiecare lecție este construită în jurul unei teme centrale, iar o regulă este asociată cu
această temă; după ce lecția este predată, clasa adoptă această regulă, de regulă, de clasă. La sfârșitul
anului, toate regulile sunt combinate într-un contract, pe care toţi elevii îl semnează. Un manual-
program oferă orientări cadrelordidactice cu privire la cât mult timp ar trebui să fie dedicat fiecărei
141
teme. Școlile au flexibilitatea de a decide cum să organizeze anul școlar în jurul temelor. Manuale și
programele sunt vizate în dezvoltare, cu versiuni disponibile pentru clasele-1-3, 4-6, și 7-9. Pentru
copii de școală primară,a fost realizat un joc pe calculator antibullying pentru ca elevii să îl poată juca
în timpul și între lecțiile Kiva. Pentru elevii școlilor secundare, un mediu virtual de învățare, "Kiva
Street" a fost realizat ; pe Kiva Street, elevii pot avea acces la informaţii cu privire la agresiune dintr-o
"bibliotecă", sau pot merge la "cinema" pentru a viziona scurte filme despre agresiune.
Programul implică în mod activ şcoala şi părinții. Pentru pauză, veste speciale sunt
acordate” ajutoarelor” de teren de joacă pentru a spori vizibilitatea şi pentru a reaminti elevilor că
școala ia în serios agresiunea. Materialecare promovează mesaje antibullying sunt, de asemenea,
postate în jurul școlii. O prezentare PowerPoint a fost realizată pentru ca școlile să o poată folosi
pentru a prezenta programul personalului școlii și părinților, iar părinții primesc un ghid care include
informaţii și sfaturi despre gestionarea agresiunii
În plus față de mesajele de prevenire, echipe Kiva sunt pregătite să se ocupe de cazurile de
agresiune identificate. Echipa format din trei persoane se întâlnește cu profesorul clasei pentru a
discuta cazul identificat. Apoi unul sau doi membri ai echipei se întâlnesc cu victima (sau victimele) și
bătăușul într-o serie de sesiuni. Pregătirea profesională şi manualul oferă îndrumări cu privire la modul
de efectuare a acestor discuţii.
Kiva este acum în curs de evaluare în mai multe țări: primele studii internaționale din
Olanda, Estonia, Italia, şi Țara Galilor sunt în curs de dezvoltare, arată că Kiva este eficientă, de
asemenea şi în afara Finlandei.
Bibliografie:
Călineci, Marcela Claudia și colab., Valori comportamentale și reducerea violenței în școala,

București, Educația 2000+, 2009
Eibl-Eibesfeldt, I., Agresivitatea umană, Editura Trei, Iaşi, 1995
Jigău. M și colab., Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală, Ghid practic pentru directori şi
cadre didactice, ISE, 2006
Resurse:
http://www.bctf.ca/Education/health/ViolenceInSchools/causes.html
142
STUDIU DE CAZ
Bărzoiu Eugenia-Violeta
Grădinița Cu Program Prelungit Nr. 18, Buzău
Alexandru este elev în clasa a XII-a la un liceu de prestigiu din oraşul Buzău. În urmă cu
un an, tatăl lui Alexandru a fost detaşat cu serviciul în acest oraş, iar familia a fost nevoită să il
urmeze, chiar dacă această decizie presupunea ca fiecare să înceapă o nouă viaţă, departe de prieteni şi
de locurile dragi ale copilăriei. Nu a fost uşor pentru nici unul dintre membrii familiei să se acomodeze
cu noua situaţie, însă, lui Alexandru îi era din ce în ce mai greu: era tot timpul privit cu ochi răi de
către colegi, se simţea marginalizat atunci când nu era ales în echipa de fotbal a clasei sau nu era pe
lista invitaţilor la petreceri, comentariile răutăcioase și glumele ,,nesărate” ale colegilor de clasă parcă
nu mai încetau, cu toate încercările lui de a le câştiga simpatia. Notele foarte bune la geografie pentru
care era supranumit ,,geograful clasei” de către foştii lui colegi nu erau potrivite pentru a fi ,,de gaşcă”
în această clasă. În ultimul timp, Alexandru se simţea din ce în ce mai singur şi trist. Atunci când
venea de la şcoală, se închidea în camera lui, îşi punea căştile pe urechi şi asculta muzică. Era o
metodă potrivită pentru a nu mai auzi certurile părinţilor. Se săturase de asemenea să îl audă pe tatăl
său cum ţipă la el de fiecare dată când lua o notă slabă. Şi-ar fi dorit să le povestească despre greutăţile
pe care le întâmpină în fiecare zi la şcoală, să le ceară ajutorul, însă, discuţiile cu părinţii începeau şi se
terminau cu întrebări doar despre note. Furia şi nemulţumirea lui Alexandru erau manifestate mai ales
în timpul orelor de curs, când, cu surprindere, observase că, dacă răspunde obraznic profesorilor sau
deranjează orele, făcând pe măscăriciul, ceilalţi colegi se amuză. Începuse să creadă, în sinea lui, că
astfel reuşeşte să se impună în faţa colegilor şi chiar în faţa adulţilor. Nu reuşise să obţină această
satisfacţie acasă, în faţa părinţilor, dar iată că reuşise la şcoală. Astăzi, la ora de geografie, care nu-l
mai interesa aşa de mult, se hotărâse să îi amuze din nou pe colegi, aşa că începu să îi răspundă
obraznic doamnei profesoare, să facă gălăgie, să imite comportamentul cadrului didactic într-un mod
nepotrivit. A fost rugat să se liniştească, însă, rugăminţile profesoarei îl stimulau mai mult în sens
negativ. Ajungând la limita suportabilității, doamna profesoară s-a apropiat de Alexandru, l-a apucat
de mână, ridicându-l din bancă, cu scopul de a-l trimite la directorul școlii. Interpretând reacția
doamnei profesor ca fiind agresivă şi, neştiind cum să procedeze, a început să ţipe şi să vorbească
exact aşa cum îi vorbea tatăl său mamei, atunci când se certau. Doamna profesoară continua să îl
oblige să părăsească clasa, iar el simţea că trebuie să se răzbune pe aceasta, pe părinţii lui, pe colegi şi
începu să lovească cadrul didactic, sub ochii cuprinşi de spaimă ai colegilor. Incidentul a durat putin,
însă, suficient cât să fie înregistrat cu telefonul mobil al unui coleg ,,binevoitor”. Filmuleţul a ajuns la
televiziune, pe internet, a fost vizionat de conducerea şcolii, chiar şi de părinţii săi, iar consecinţele
faptelor sale vor fi atăt de grave, încât, gândul la ele îl înspăimântă chiar şi pe Alexandru. Acum ştie că
a rătăcit drumul şi se simte ca într-un labirint din care nu stie cum ar putea găsi calea potrivită.
Fişă de lucru
Grupa martorilor (elevilor clasei)
Faceţi parte din colectivul clasei, ați fost MARTORI la acest incident și aţi fost invitaţi la o
masă rotundă să discutaţi cazul lui Alexandru şi să identificați comportamentele de tip bullyng
manifestate de o parte dintre colegii voștri, posibilele cauze care au condus la aceste comportamente,
efectele acestor situații pe termen scurt, mediu și lung asupra colectivului clasei de elevi, precum și
modalităţile eficiente de rezolvare a acestui caz.
Fişele de lucru ale grupului vor fi prezentate de către un lider de opinie, ales de către
dumneavoastră.
1. COMPORTAMENTE DE TIP BULLYNG:
143
.....................................................................................................
2. POSIBILE CAUZE ALE COMPORTAMENTELOR DE TIP BULLYNG:
.....................................................................................................
3. EFECTELE COMPORTAMENTELOR DE TIP BULLYNG:
A) PE TERMEN SCURT:
.........................................................................................................................................
B) PE TERMEN MEDIU:
...................................................................................................................................
C) PE TERMEN LUNG:.
...................................................................................................................................
Fişă de lucru
Grupa victimei
Sunteți în situația lui Alexandru, sunteți VICTIMA acestui incident și aţi fost invitaţi la o masă
rotundă să vă susțineți punctul de vedere şi să identificați comportamentele de tip bullyng manifestate
de o parte dintre colegii voștri asupra voastră, posibilele cauze care au condus la aceste
comportamente, efectele acestor situații pe termen scurt, mediu și lung asupra voastră, ca victimă,
precum și modalităţile eficiente de rezolvare a acestui caz.
dumneavoastră.
. .....................................................................................................
. .....................................................................................................
A) PE TERMEN SCURT:
.........................................................................................................................................
B) PE TERMEN MEDIU:
...................................................................................................................................
C) PE TERMEN LUNG:
...................................................................................................................................
Fişă de lucru
Grupa agresorilor (elevii clasei care au manifestat comportamente de tip bullyng asupra lui
Alexandru )
Faceţi parte din grupul de elevi AGRESORI și aţi fost invitaţi la o masă rotundă să discutaţi
cazul lui Alexandru şi să identificați comportamentele de tip bullyng manifestate de către voi asupra
lui Alexandru, posibilele cauze care au condus la aceste comportamente, efectele acestor situații pe
termen scurt, mediu și lung asupra voastră, precum și modalităţile eficiente de rezolvare a acestui caz.
Fişele de lucru ale grupului vor fi prezentate de către un lider de opinie, ales de către dumneavoastră.
.....................................................................................................
.....................................................................................................
A) PE TERMEN SCURT:
..................................................................................................................................
144
B) PE TERMEN MEDIU:
...................................................................................................................................
C) PE TERMEN LUNG:
...................................................................................................................................
145
BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL ASUPRA PSIHICULUI ELEVILOR
Băltescu Florina
Școala Gimnazială Vedea, Teleorman
Unii psihologi atrag atenția că mulți părinți vin deja la terapie cu copii nevrotici.
Sunt diverse tulburări emoționale de care părinții trebuie să aibă grijă, a atras atenția
psihologul, care a explicat și care sunt palierele pe care adulții pot interveni pentru a-și ajuta copiii.
Sunt două paliere în care părinții ar putea să se organizeze. În primul rând, tulburările pot veni
pe fondul supraexpunerii la ecran. Totul pe fondul izolării, al emoțiilor care rămân reprimate, al
nediscutării cu prietenii. Aceste emoții explodează la un moment dat și copiii ajung în cabinet.
În al doilea rând, este fenomenul cyberbullying, care aduce multă suferință copiilor.
Dacă bullyingul era deja un fenomen evident, cyberbullying-ul este mai evident și mai
important. Poate dura mai mult, cel din spatele ecranului nu știe ce se întâmplă cu copilul pe care-l
jignește. Atunci când ar fi față în față ar putea vedea că se supără și poate s-ar opri.
Dar, agresorul virtual nu se oprește, nu vede ce se întâmplă cu celălalt. Cyberbullying-ul poate
fi făcut oriunde, nu doar de la școală, și la orice oră.
Cyberbullying-ul se manifestă prin toate discuțiile neplăcute pe care le au copiii, pe platformele
pe care intră, efectele suprapunerii la ecran, plus atacurile și jignirile, acele glumițe între copii care îi
determină pe mulți să ajungă în stări emoționale foarte adânci și să ajungă la cabinetul psihologic.
Consecințele pot fi extrem de grave.
Știm că la bullying pot fi și consecințe fatale. Unii copii pot ajunge să se confrunte cu un grad
mare de anxietate.
Este necesar să avem grijă la efectele expunerii la ecran și la cyberbullying, care vin peste
contextul în care copiii nu mai interacționează și sunt izolați. Înainte, dacă un copil avea o problemă
emoțională, vorbea cu prietenii, nu neapărat găsea o rezolvare, dar își mai vărsa din emoții într-o
prietenie.
Dacă nici relația părinte – copil nu e foarte bine pusă la punct, iar copilul nu povestește prin ce
trece, efectele izolării se vor vedea mult mai mult la copii. Pentru adulți este mai comod să spună ce
simt.
Copiii însă, dacă nu au nici prieteni, nici relația cu părinții nu este extraordinară, asta poate
duce la un grad mare de depresie, de anxietate, la tulburări comportamentale, emoționale și chiar la
consecințe dramatice.
Cyberbullyingul înseamnă bullying prin folosirea tehnologiilor digitale. Se poate întâmpla pe
rețelele de socializare, pe platformele de schimb de mesaje, platformele de jocuri și pe telefoanele
mobile. Este vorba despre un comportament repetat cu scopul de a-i speria, înfuria sau umili pe cei
vizați.
Cum se manifestă:
răspândirea minciunilor sau postarea de fotografii jenante ale cuiva pe rețelele de socializare;
transmiterea de mesaje supărătoare sau de amenințări prin platformele de schimb de mesaje;
copierea identității unei persoane și transmiterea în numele acesteia de mesaje răuvoitoare
cuiva.
Agresiunea de tip bullying față-în-față și cea în mediul online se pot petrece concomitent.
Deoarece mediul online este unul extrem de întins, mesajele postate nu au distanţe limitate
fizic: practic, orice utilizator de internet, din orice parte a globului, poate accesa acea informaţie.
Durata în timp a cyberbullying-ului este variată, în sensul în care imaginile sau mesajele umilitoare pot
rămâne pe internet sau pot fi descărcate, astfel încât evenimentul calomnierii online lasă urme ce,
practic, sunt imposibil de șters. De asemenea, mesajele de calomniere în mediul online pot avea o
146
audienţă neidentificată, potenţial infinită, astfel încât victima să nu poată şti niciodată cine sunt
martorii acelei hărţuiri.
Despre principalele cauze ce favorizează apariţia şi răspândirea fenomenului de
cyberbullying, ercetările sociologice evidenţiază cel puţin trei categorii importante de factori
favorizanţi. S-a dovedit de repetate ori că acei copii care nu se află sub o atentă supraveghere parentală
sunt mai predispuşi să devină actori ai cyberbullying-ului, fie în calitate de agresori, fie în calitate de
victime. Condiţiile de viaţă reprezintă o a doua categorie de factori favorizanţi: tot mai mulţi copii şi
adolescenţi trăiesc în familii şi cămine destrămate sau cu probleme de relaţionare de multe feluri. În al
treilea rând, reţelele media ce au facilitat interconectivitatea umană au favorizat în acelaşi timp
multiplicarea posibilităţilor de implicare în actele de cyberbullying. Copiii şi tinerii sunt încă
impresionabili şi copiază cu multă uşurinţă, aproape fără discernământ, toate comportamentele
negative şi non-valorile ce sunt promovate cu atâta generozitate în show-urile de televiziune sau în
social media.
Este recomandat ca, în cazul mesageriei electronice şi a celei instant, să se recurgă la mijloace
suplimentare de filtrare şi blocare a aplicaţiilor respective, pentru a fi protejat de corespondenţa
nedorită sau mesajele injurioase. De asemenea, ideal este a se salva mesajele, pentru a le putea folosi
ca mijloc de probă în fața organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei de judecată spun avocații.
Fenomenul de bullying, ar putea fi prevenit dacă reuşim să intervenim la nivelul cauzelor
profunde şi nu doar să penalizăm actele în sine. Din păcate, cyberbullying-ul este o realitate cu care se
confruntă tot mai mulți dintre noi, fie în calitate de victimă, fie de spectatori. Este esențial să
conștientizăm că, în orice moment, victima poate deveni copilul nostru sau chiar noi înșine.
Ce poate face reţeaua de suport (familie, prieteni, simpatizanţi) a unei victime a cyberbullying-
ului?
- paretingul digital trebuie să se regăsească cumva în fiecare familie, cu intenția de a crește
reziliența copiilor în mediul virtual și de a-i ajuta să devină buni cetățeni digitali iar pentru a le putea fi
aproape, este înțelept să-i educăm în așa fel încât să nu-i privăm de digital, ci să-i ajutăm să recunoască
ce este OK și ce nu este OK.
Bullying-ul a existat situațional și înainte de a avea acest termen stabilit. Tocmai din cauza
incidenței mari în rândul elevilor, s-a considerat că este o situație care nu mai poate fi ignorată și i s-a dat
un nume, dar încă nu are o definiție unitară. La fel și în cazul cyberbullying-ului.
Bullying-ul se caracterizează prin: intenție agresivă, disproporție de putere. Bullying-ul, într-un cuvânt,
este agresivitate,agresivitate directă sau mascată, verbală sau fizică, a unui copil sau a unui grup de copii,
manifestată sau tacită. Când această agresivitate ajunge în mediul online, ea poartă denumirea de
cyberbullying.
Cyberbullying-ul se consideră că este o formă de bullying cu consecințe chiar mai grave asupra
copiilor, ne spun specialiștii. Problemele pot apărea de la grădiniță. La grădinița și la școală, copiii pot
întâlni copii care agresează alți micuți, dar nu în joacă, ci ca un comportament suficient de constant încât
să poată fi definit ca bullyng. De cele mai multe ori, părintele nu află chiar imediat ce au loc astfel de
agresiuni, ci la un moment dat, când copilul își dă seama că nu mai poate face față, că nu poate rezolva
singur problema, că are un anume comportament. Pentru a avea un efect pe termen lung este nevoie de o
intervenție comună, în care să ia parte atât școala, cât și părinții și elevii.
Fenomenul de bullying, ar putea fi prevenit dacă reuşim să intervenim la nivelul cauzelor
profunde şi nu doar să penalizăm actele în sine. În primă etapă este indicat să căutăm cele mai bune
strategii defensive, implicând toţi factorii interesaţi și relevanţi din viaţa copiilor sau a tinerilor:
familia, acolo unde este posibil, pentru a forma şi a întări modelele comportamentale pozitive;
educatorii, pentru a dubla eforturile familiei de formare a stimei de sine; pentru a încuraja atitudinile
corecte şi responsabile; specialiştii.
Copilul trebuie să aibă încredere în el, iar părinții să-l susțină și nu trebuie să ignore situația. Sunt
anumite persoane care spun că acest aspect este bine să se regleze între copii și că e mai bine să nu
147
intervină adulții. Cei mici au nevoie de asigurarea noastră că suntem alături de ei până la soluționarea
problemei, asta și pentru faptul că poate ei au încercat deja o multitudine de variante până să se hotărască
să ne spună nouă, să ceară ajutorul.
În cazul cyberbullying-ului ar trebui ca familia să aibă câteva reguli clare în casă, pe care să le
respecte toți membrii familiei: calculatorul să fie poziționat într-un spațiu comun, să aibă un timp fix de
utilizare a lui, în concordanță cu vârsta copilului. Folositoare sunt câteva discuții adaptate vârstei, în urma
cărora copilul să facă diferența dintre informațiile cu caracter personal și cele de interes comun, ce se
întâmplă de fapt când o poză e încărcată pe net și mai ales discuții despre consecințele acțiunilor noastre.
În general, părintele trebuie să-l supravegheze pe copil atunci când vine vorba de utilizarea internetului.
Este foarte important ca părinții să creeze cât mai de timpuriu o relație de comunicare cu copilul, astfel
încât orice schimbare în comportamentul de comunicare în relația cu părintele să fie un semnal de alarmă
din timp.
Bibliografie:
• Hinduja, S. & Patchin, J. W. (2007). Offline Consequences of Online Victimization: School
Violence and Delinquency. Journal of School Violence.
• Wolak, J. Mitchell, K.J., & Finkelhor, D. (2006). Online victimization of youth: 5 years later.
Alexandria, VA: National Center for Missing & Exploited Children. Available at unh.edu
• Ybarra, M. L. & Mitchell, J. K. (2004). Online aggressor/targets, aggressors and targets: A
comparison of associated youth characteristics. Journal of Child Psychology and Psychiatry.
148
STUDIU DE CAZ: VIOLENȚA ȘCOLARĂ
Bâlbâe Cezarina
Profesor De Limba Engleză, Membru Al Grupului De Acţiune Anti-Bullying
Liceul Teoretic George Moroianu, Săcele, Jud. Brașov
La începutul anului şcolar 2021-2022, în urma desemnării Grupului de acţiune anti-bullying la

Liceul Teoretic George Moroianu, unul dintre elevii membri ai acestui grup, Robert, a decis să
realizeze şi să distribuie un chestionar în rândul celor 17 clase gimnaziale pentru a afla dacă elevii au
cunoştinţă despre fapte de violenţă petrecute în şcoală.
Chestionarul nu a vizat în mod direct fenomenul de bullying deoarece grupul îşi propune o
serie de activităţi de conştientizare asupra acestuia pe parcursul anului şcolar. Aşadar, chestionarul
creat de Robert a cuprins următoarele întrebări:
Ce tipuri de violența cunoașteți?
Care credeți că sunt tipurile de violența care se manifestă la noi în școală?
Violență verbală (jigniri, porecle, limbaj vulgar și agresiv)
Violență fizică (loviri, îmbrâncire)
Violență emoțională (șantaj, amenințări)
Altele
Ați fost martorii unei scene de violență în şcoală?
Da
Nu
Dacă da, relatați scena.
Cum credeți că ar fi bine să procedați în cazul unei scene de violență în cadrul liceului nostru?
La acest chestionar, au răspuns 48 de elevi de gimnaziu, iar răspunsurile oferie au relevant

următoarele aspecte:
Elevii sunt conştienţi că violenţa se manifestă în diferite forme, cea mai frecvent menţionată
fiind violenţa prin limbaj şi violenţa fizică
În cazul tipului de violenţă predominant în şcoală, peste 90% dintre respondenţi au menţionat
violenţa verbală
20 % dintre elevii care au răspuns au menţionat că au asistat la un act de violenţă în şcoală
Descrierile acestor evenimente cuprind sintagme precum a tras o palmă, a îmbrâncit, a
îmbrâncit, a înjurat, a jignit
În ceeea ce priveşte modul cel mai adecvat de a acţiona în cazul unei scene violente,
majoritatea elevilor ar apela la un cadru didactic, un respondent ar solicita ajutorul psihologului şcolar,
trei elevi ar interveni personal încercând să aplaneze conflictul, iar doi dintre ei ar aborda o atitudine
neutră, de retragere, fără a acţiona.
Concluzii:
Elevii de gimnaziu recunosc diferite forme de violenţă
Liceul Teoretic George Moroianu nu se confruntă cu situaţii de violenţă severă sau repetată
Elevii au incredere în cadrele didactice ale şcolii pentru rezulvarea unor situaţii conflictuale
Deşi studiul nu este unul de amploare, însă este reprezentativ pentru organizaţia din care fac
parte, concluziile care se desprind din el pot sta la baza planului de acţiune, pot reprezenta premisele
modului în care trebuie să acţionăm. Ca atare, voi lua în considerare următoarele activităţi:
Organizarea unei activităţi de informare şi formare a profesorilor, în cadrul Consiliului
149
profesoral, în ceea ce priveşte detectarea comportamentelor de tip bullying, prevenirea acestora şi
modul de acţiune când orice tip de violenţă şcolară se manifestă.
Cei doi elevi membri ai Grupului de acţiune vor realiza prezentări la nivelul claselor de
gimnaziu şi liceu pe tema violenţei şcolare în cadrul orelor de Consiliere şi orientare.
Profesorii diriginţi vor organiza cel puţin două lecţii de Consiliere şi orientare pe tema
violenţei, cu activităţi specifice grupului şi vârstei.
Lecţiile realizate (plan de lecţie, materiale folosite) vor fi stocate într-un fişier comun, astfel
încât să fie la dispoziţia tuturor colegilor.
Psihologul şcolar va monitoriza periodic comportamentele elevilor prin sesiuni de consiliere
sau intervenţie şi va propune măsuri de prevenţie sau remediere suplimentare Grupului de acţiune anti-
bullying.
150
Bîrsan Daniela
Şcoala Gimnazială ,,T. Balan’’, Gura- Humorului
Managementul clasei de elevi

Cum adaptăm managementul clasei şi modul de predare,evaluare dacă sunt în clasă copii cu
dificultăţi de acceptare a celuilalt, a unor norme şi reguli stabilite de colectivul din care fac parte ?
1).Pregătirea deciziei
Propun un fragment din textul suport ,,Unde fugim de acasă ? de M. Sorescu :
Copiii au ca sarcină prezentarea diferenţelor copiilor din clasă şi a elementelor comune ce-i ţin
laolaltă. Pentru a fi încurajată acceptarea celuilalt ca fiind diferit în colectivul clasei, am considerat că
stabilirea unui set de reguli împreună cu copiii contribuie la creearea unui climat de învăţare în care
fiecare elev să se simtă binevenit : (Participăm la lectie, Lucrăm în echipă, Ne respectăm reciproc,
Suntem punctuali, Respectăm regulile jocurilor, Suntem politicoşi într-un dialogPăstrăm ordinea şi
curăţemia).Se precizează că regulile sunt pentru toţi elevii, inclusiv profesorul.
Pentru a stabili o relaţie de respect, privilegiind aspectul relaţional, trebuie să se stabilească o
comunicare necesară creării de noi contexte comune care vor permite grupului să funcţioneze, să
evolueze.
2). Adoptarea deciziei şi a măsurilor de aplicare prin strategii coparticipative
Pe parcursul activităţilor desfăşurate am aplicat câteva metode şi tehnici interactive, precum
dezbaterea, lectura în perechi, mozaicul, jocul de rol, întreaga activitate fiind centrată pe elev.
Ce am urmărit ?
Conversaţia euristică ajută elevii să formuleze întrebări, explicaţia să înţeleagă anumite
conţinuturi, dezbaterea să-şi formeze opinii, mozaicul, să-si dezvolte sentimentul de responsabilitate,
jocul de rol ajută elevii să devină empatici, dispar ierarhiile, se creează o atmosferă de deschidere, se
exersează abilităţile de ascultare activă şi de respectare a regulilor de dialog.
3). Programul de intervenţie
Programul de intervenţie durează un semestru, la activităţi fiind invitaţi şi părinţii,
parcurgându-se următoarele conţinuturi : ,,Familia mea’’- istorie, tradiţie, credinţe, religie ;
,,Prieteni’’-relaţii între copii, prietenie, colegialitate ; ,,Percepţii despre fete, băieţi, asemănări,
deosebiri, preocupări comune ;,,,Numele meu- trăsăturile clasei, semnificaţia numelui ;,,A înţelege
lumea în care trăim, diferiţi, dar egali ;,,Îndatoriri faţă de şcoală, comunitate’’(serbări şcolare).
Părinţii pot interveni în cadrul activităţilor, prezentând albume de familie, impresii despre
îndeletnicirea fiecăruia, organizând întâlniri pe grupuri mici cu alţi părinţi, în care se observă modul de
relaţionare a copilului în cadrul grupului.
4). Aplicarea măsurilor
Elevii vor avea ocazia să-şi dea seama că şi ceilalţi sunt la fel, deşi există trăsături prin care
diferă. Suntem diferiţi, dar trăim împreună. Dacă am avea un singur fel de fructe sau un singur fel de
legume, hrana noastră ar fi foarte săracă.
Ca modalitate de evaluare, aplic un chestionar, pentru a observa atitudinea faţă de celălalt, la
nivelul clasei de elevi.
1)Mă simt responsabil/ă în cadrul grupului de elevi.
(deloc,puţin, mult, f. mult)
2)Am răbdare cu colegii mei.(deloc,puţin, mult, f. mult)
3)Îmi recunosc greşelile.
151
4) Sunt interesat/ă de problemele şi nevoile celuilalt.
5)Sunt mândru/mândră de calităţile mele.
6) Ceilalţi mi se confesează.
7)Îmi onorez promisiunile făcute faţă de colegi.
8) Îmi ajut colegii în pauze la teme.
9)Primesc ajutor din partea colegilor când îi solicit.
5) Evaluarea-după această etapă se prezintă sub forma unui album, ( la videoproiector)
momente importante din activitatea desfăşurată la clasă, ele constituind premise în planificarea viitoare
a activităţilor extracurriculare
Interpretarea chestionarului
Dimens Deloc/puţin Mult/f. mult
iunea
I1 Mă nu se implică în acceptă ca soluţie încrederea
simt problemele grupului ; în alte persoane ;
responsabil/ă în nu-şi finalizează sarcina ; ia decizii în orice situaţie;
cadrul grupului indolent/ă ;
de elevi.
I2 Am itrovertit/ă, - iniţiază comunicări în

răbdare cu intolerant; pauze;
colegii mei. evaluează negative - renunţă la etichetări ;
părerile colegilor; - manifestă comportamente
pozitive în grup ;
I3 Îmi nu acceptă negocierea; acceptă negocierea;
recunosc propria părere este cea dorinţa de adaptare a
greşelile. bună; comportamentului în mod
uneori minte ; constructiv ;
încalcă regula clasei cu
uşurinţă ;
I4 Sunt - îşi atinge scopul conştientizează rolul

interesat/ă de indiferent de sentimentelor şi gândurilor în
problemele şi părerea celorlalţi ; rezolvarea problemelor;
nevoile nu poate lega prietenii contează părerile celorlalţi;
celuilalt durabile ; îşi onorează promisiunile;
I5 Sunt indecis în exprimarea îi place să fie apreciat în

mândru/mândră părerii; cadrul grupului ;
de calităţile evaluează în mod negativ tendinţă de perfecţionare ;
mele sentimentele altora; încredere în sine ;
152
stimă de sine scăzută;
I6 solitar, nu este capabil/ă elimină blocajele ce intervin

Ceilalţi mi se de a lega prietenii; în comunicare;
confesează recurge la minciună respectă cu stricteţe regula
pentru a evita pedeapsa ; grupului ;
sarcastic ; tolerează greşelile altora ;
I7 Îmi creează disconfort şi hotărât în luarea deciziilor ;

onorez tensiuni în grup ; empatic,
promisiunile nu duce la îndeplinire renunţă la interesele personale
făcute faţă de sarcinile primite ; cu uşurunţă ;
colegi
I8 Îmi lipsit/ă de răbdare şi se ajută de limbajul corporal
ajut colegii în afecţiune faţă de celălalt ; ptr. a se face înţeles ;
pauze la teme. îşi neglijează propriile este empatic/ă cu cei din jur ;
nevoi ;
I9Prime poate fi etichetat ca fiind manifestă comportamente

sc ajutor din diferit de ceilalţi ; pozitive în grup;
partea colegilor stimă de sine scăzută ; ia decizii bune în majoritatea
când îi solicit. poate fi exemplu negativ situaţiilor ;
la nivelul clasei ; se identifică în cadrul
grupului;
nu face diferenţieri în cadrul
grupului ;
153
Bîrsan Daniela
Şcoala Gimnazială ,,Teodor Balan”, Gura-Humorului
Provocarea: Orice problemă pe care o întâmpină părinţii în activitatea de îndrumare şi control

al copilului lor, devine o problemă ce generează situaţii de stres şi cadrului didactic, mai ales în situaţia
în care copilul face trecerea de la învăţământul preşcolar la cel primar/gimnazial, sau sunt copii care
se mută de la o şcoală la alta în timpul anului şi întâmpină dificultăţi în învăţare.
1). Împreună cu părinţii stabilesc următoarea regulă: Succesul şcolar depinde în mare
măsură de abilităţile de citire.Insă, învăţarea cititului este o problemă grea şi
niciodată nu trebuie pedepsiţi copiii pantru că nu învaţă destul de repede să citească bine.
2). Stabilim prin negociere perioada de sprijin acordat: o lună
3). Ofer părinţilor următoarea listă de reguli care poate indica felul cum îşi ajută copilul să
citească.
Ne ajutăm copilul să înceapă să citească.
îi citim copilului nostru zilnic;
îl învăţăm poezii cu rimă ;
jucăm jocuri simple de cuvinte ;
copilul primeşte laude şi încurajări când recită sau cântă ;
Îi dau un exemplu bun copilului nostru.
citim de plăcere şi pentru informare ca exemplu de urmat ;
folosim dicţionare şi materiale de referinţă.
Susţin progresul înregistrat în citire de copilul meu.
îl ascult cum citeşte ;
discutăm despre felul în care citeşte;
finalizăm citirea când copilul este obosit,
ne ducem copilul la bibliotecă;
copilul citeşte cu voce tare pentru noi ;
copilul citeşte singur .
Dezvolt vocabularul copilului meu vorbind şi ascultând.
eu şi membri familiei ne găsim timp să vorbim cu el :( vorbim despre preţuri, filme vizionate
împreună, despre reţete în timp ce gătim împreună) ;
acordăm atenţie copilului când ne spune ceva, fără să intervină brusc în dialogul dintre adulţi ;
Monitorizez progresul la citit al copilului, discutând periodic cu învăţătorul.Copilul
ajunge să îmi povestească ce citeşte la şcoală.
Dacă vin copii în timpul anului şcolar sau alţii la început de an şcolar decât cei existenţi :
facem un film noilor familii despre şcoală,activităţile desfăşurate la clasă,
părinţii deja familiarizaţi implică pe cei veniţi în decorarea clasei ;
întăresc şi sensibilizez admiterea pentru copiii care provin din medii diferite ;
unde contactele iniţiale nu merg, se fac vizite la domiciliul copilului, chiar cu întreg colectivul
clasei de elevi.
154
FENOMENUL DE BULLYIND ÎN ȘCOALĂ
EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ
Bârsan Georgiana-Viorica
Grădinița cu P.P. Nr.18 Focșani
Violența în școli este una dintre cele mai vizibile forme de violență asupra copiilor.Școlile
nu pot îndeplini rolul important de învațare și socializare, dacă acestea sunt un mediu în care se
manifestă agresivitatea, intimidarea (bullying), violență.
Bullying-ul reprezintă o formă de abuz, în detrimentul stării de bine și dezvoltării sănătoase și
armonioase
a elevilor. Poate fi o formă simplă de neglijare sau se poate extinde la forme complexe de abuz
fizic, emoțional și sexual. Unii specialișți consideră problemei bullying-ul, comportamentul sau
atitudinea de „intimidare” în mod repetat și intenționat, că modalitate de a câstiga puterea asupra altei
persoane.
Bullying-ul este de fapt tot o formă de violență, care se pare că a crescut destul de mult în
ultimii ani. Au apărut incidente, mai ales la nivelul școlilor și a crescut gradul de conștientizare a
fenomenului bullying.
Se concretizează în: apelarea numelui într-un anumit fel, excluderea din activități,
discriminarea, nerespectarea drepturilor, abuzul de orice tip,agresivitatea verbală sau scrisă.
Bune practici de prevenire a bullying-ului
Problema violenței/a bullying-ului necesită în mod special, o rezolvare holistică, deoarece
cauzele acestui fenomen nu se rezumă numai la aspecte singulare. În acest context trebuie acționat la
următoarele niveluri:
· în_elegerea mecanismelor care declanșează fenomenul bullying sau al violenței;
· stilul și calitatea practicilor de gestionare a conflictelor, actelor de violență și situațiilor de
bullying;
· calitatea programelor școlare și modul de predare la clasa;
· implicarea în activita_ile de timp liber și calitatea programului extracurricular;
· formalizarea strategiilor, tehnicilor și procedurilor care fac față cel mai bineincidentelor;
· dezvoltarea de rela_ii pozitive cu ceilalți și cu sine însusi.
Exemple de bune practici:
O bună practică este un proiect din Austria în care elevii interesați au participat la cursuri
interactive de mediere a conflictelor, prin metode, cum ar fi: exercițîi de grup, joc de rol, tehnici de
prezentare, tehnici art-creative. Obiectivul principal este încurajarea elevilor în asumarea
responsabilitățîi pentru o rezolvare a conflictelor din viață lor fără violență. În tematică se
înscriu: teorie și practică despre conflicte, comunicare și întelegere, dezvoltarea abilitaților
emoționale și sociale, cum ar fi: autocunoașterea, asertivitatea, recunoașterea și exprimarea emoțiilor,
empatia și oferirea de ajutor.
Un alt proiect de succes este „Împreuna împotriva violenței”, aplicat în 22 de școli din
Viena, Austria, care a avut că obiectiv prevenirea violenței prin medierea conflictelor de către copii de
aceeași vârsta („peer conflict mediation”). Ipoteza de lucru a fost aceea că tinerii aleg violență că
metodă de rezolvare a conflictelor nu pentru că este cea mai bună, ci pentru că nu cunosc alte
alternative pentru situațiile cu care se confruntă și astfel acționeaza „cu ce le este mai ușor și mai la
îndemâna”. S-a introdus această practică educațională, deoarece s-a constatat că elevii cu aceeași
vârsta și cu aceleași interese sunt mai ușor acceptați decât adulțîi de către ceilalți elevi. Medierea
oferită de elevi este adesea, mult mai eficientă decât intervenția adulților, mesajele sunt mai bine
„recepționate” și aplicate, atunci când sunt transmise de colegii lor. Pentru pregătirea elevilor
155
mediatori se propun activități despre:autocunoaștere și intercunoaștere, experien_e de rezolvare a
conflictelor, cauze și tipuri de conflicte, experimentare și analiză a propriului stil de rezolvare a
conflictelor, exersare a
neutralitațîi și a abilitaților de ascultare activă.
În Japonia, într-o școală, în urmă constatării creșterii nivelului de violență/ bullying între
elevi și între elevi și cadre didcatice, o profesoară de desen a inițiat și implementat proiectul
„Creativitate plastică contra violenței” (de exemplu: decupaje creative de primavera sau dedicate apei,
într-o abordare transdisciplinară), prin care elevii acesteia au fost implicate în decorarea școlii și
implicit în crearea unui mediu pozitiv de învatare. Sarcina elevilor era de a desena/ picta cu acuarele,
vopsele, culori speciale perețîi, ferestrele, ușîle, dulapurile școlii din incinta și din afară acesteia, în
funcție de anotimp, subiecte, interese, aptitudini, abilități etc. în timpul activităților școlare (unde tema
sau subiectul lecției favorizau exprimarea plastică), dar și-n timpul pauzelor sau vacanțelor. Școală a
devenit astfel prietenoasă, mai
frumoasă, rezultatul muncii în echipa, împreuna a „angajaților”. Dacă inițial a fost doar un
experiment, ulterior s-a extins la nivelul tuturor copiilor și cadrelor didactice din școală.
Rezultatele au fost benefice: scăderea incidentelor de tip bullying/ violență, scăderea
numărului de absente, îmbunatațirea relațiilor interpersonale dintre elevi și cadre didactice, implicarea
parin_ilor în educația copiilor, obținerea unor performan_e academice școlare, creșterea stimei de sine,
optimizarea comunicării, negocierea conflictelor, luarea deciziilor, dezvoltarea creativitățîi,
experimentarea lucrului în echipa, promovarea imaginii școlii în comunitate și-n lume.
Un program foarte util și apreciat a fost derulat în Marea Britanie, prin implicarea
comunita_ii sportive de rugby în prevenirea combaterea violenței/ bullying-ului în școli și licee.
Programul se numește: „WAB” („Warriors Against Bullying” sau „Războinici împotriva violenței”) și
a fost implementat în 2002 – 2004, în Wigan, pentru elevii degimnaziu și de liceu, pentru a deveni
„jucători fair play” la școală și în viața cotidiană. Printre activitățîle proiectului s-au numărat: training
cu elevii care vor face parte din echipa WAB,training cu profesorii, crearea unor materiale publicitare,
competiția posterelor, discu_ii asupra unor povestiri și situațîi reale, lecțîi susținute de personalități
marcante ale echipei nationalede rugby, active sau „în rezervă”, dar foarte implicate în viața
comunitățîi educaționale.
Rezultatele au fost deosebite: au scăzut în proporție de 60% manifestările de tip bullying din
școlile și liceele implicate în program.
Tot în Marea Britanie, „Buddy Bench” („Băncile prieteniei”) constituie un alt exemplu de
bună practică pentru prevenirea și combaterea violenței/ bullying în școală.
„Băncile prieteniei”, în număr de două pâna la cinci, sau la alegere, sunt decorate de elevi, cât
mai creativ, după ce în prealabil au fost achiziționate. Acestea funcționeaza că niște „insule” ale unei
bune comunicări sau „oaze” de încredere în sine și în ceilalți pe care copiii/cadrele didactice, orice
angajat al școlii le pot „accesa”. Cum? Pur și simplu se așează pe banca, în momentul în care se
confruntă cu o problema, o dificultate sau un conflict, pentru care nu au soluțîi de rezolvare. Acesta
este un punct cheie, de fapt, prima faza în rezolvarea unui conflict, recunoașterea existenței unei
probleme. Concomitent cu amenajarea băncilor se realizează un program de formare al profesorilor și
elevilor din școală (criterii de selecție: pe baza unor scrisori de inten_ie și de recomandare sau cine
dorește, în mod voluntar, respectarea echitațîi de gen: față și băiat, a diversitațîi: minorități, cu diverse
dizabilități etc.) în medierea
conflictelor, cu un curriculum practic aplicativ: autocunoaștere, intercunoaștere, tehnici de
comunicare, tehnici de rezolvare și negociere a conflictelor, luarea deciziilor, inteligență emoționala.
Persoanele participante la programul de training devin astfel resurse în rezolvarea conflictelor și
medierea unor situațîi de violență/bullying. Impactul programului se monitorizează prin măsurarea
frecvenței actelor de violență/ bullying, numărul de participanți, gradul de satisfac_ie și de utilitate la
nivelul beneficiarilor.
156
În România a fost implementat programul 10 zile ale păcii (1-10 iunie), derulat de
Centrul Muncipal de Asistența Psihopedagogică Bucureșți în perioada 2003/ 2005. Printre Activitați
amintim:
· Lecțîi antiviolență din Ghidul „Toleranță zero pentru violență în familie”;
· Lecțîi de dirigenție și activități de consiliere școlară: stimă de sine, încrederea în sine,
· comunicarea, rezolvarea și negocierea conflictelor, luarea deciziilor, managementul
clasei, dezvoltarea carierei, dezvoltarea creativitățîi etc.
· Piese de teatru pe teme date sau la alegere
· Activitați de formare cu părințîi, cadrele didactice;
· Ateliere de lucru cu grupuri mixte formate din elevi, părinți, cadre didactice;
· Intervențîi la consiliile profesorale și ședințele cu părințîi;
· Broșuri, ghiduri antiviolența, postere, fluturașe, afișe, muzică, dans, poezie, cărți de vizită,
poveșți, povestiri;
· Concursuri, competițîi sportive;
Un program de succes implementat în Italia a fost „Perechea/ Rețeaua de amici”, că experiență

de promovare a valorilor non-violenței, prin implicarea directă a elevilor. „Amicii” sunt elevi voluntari
de aceeași vârsta sau mai mari, pregățiți în domeniul: metodelor de rezolvare a conflictelor, ascultării
active, empatiei, afirmării de sine și leadership-ului și care oferă suport în spațiul formal/ nonformal/
informal. S-a observat că relațiile interpersonal aflate în dezacord se dezamorsează, incidentele
comportamentelor agresive se diminuează, episoadele de intimidare se răresc, se dezvoltă empatia cu
victimele, se ameliorează calitatea relațiilor interpersonale în clasa, crește gradul de responsabilizare a
spectatorilor.
În urmă medierii, experiențele sunt pozitive, de tip „win – win” (câstig – câstig) pentru părțîle
aflate în conflict. Activitatea de cooperare în echipa, perechea de amici se aplică pe parcursul întregii
școlarități, pe când medierea/rezolvarea conflictelor și ascultarea intensă de către pereche este
compatibilă după 9 ani, respectiv, 11 ani. O condiție esențială pentru success este suportul acordat de
personalul care asigura în aceeași măsură proiectului, cel puțîn 2 persoane: consilier școlar, psiholog,
cadre didactice, părinți, dar este important și susținerea din partea echipei manageriale a școlii.
„Profesori susțînători” este un program implementat în Irlanda și se referă la acei
profesori, în mod special formăți, care oferă suport celorlalți colegi cu normă întreaga, pentrua asigura
dezvoltarea globală a elevilor. Concomitent s-au luat măsuri pentru promovareasigurantei fizice în
școli. Atmosfera din școală și modul în care școală este organizată pot genera violență sau nonviolență.
Un studiu realizat în Israel promovează ipoteza demonstrată conform căreia climatul școlar este un
indicator mai important pentru nivelul de violență care există într-o școală prin comparație cu factorii
externi, cum ar fi statutul socio-economic-cultural al mediului (sărăcie, criminalitate, șomaj).
La crearea mediului pozitiv din școală contribuie în mod necesar: participarea elevilor la
luarea deciziilor, existența unor libertăți și responsabilități, arhitectură și infrastructură adecvate
locațiilor școlare, aplicarea în mod coerent a regulamentelor, regulilor, acordurilor și profesorilor,
asigurarea necesităților de confort elementar (toalete, apă, săpun, utilități, căldură, apă caldă,
cantină,material didactic, conexiune Internet, etc.).
Bibliografie:
1. Calineci, M., Păcurari O., Stoicescu D., Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin
activități de mentorat, Ministerul Educa_iei, Cercetării și Inovării. Unitatea de Management a
Proiectelor cu Finan_are Externă, Bucureșți, 2009.
2. Anderson, W., Curs practic de încredere, Bucureșți, Editura Curtea Veche, 1999
3. Funda_ia Copiii Noștri și UNICEF România, Agresivitatea copiilor, Înjuraturi, lovituri,
157
bătăi,
Sugestii pentru parin_i și educatori.
4. Gittins, Chris, Reducerea violen_ei în școală, un ghid al schimbării, Copiii și violen_a,
COE,
2007
158
STUDIU DE CAZ
Beciu Rodica
Şcoala Gimnazială „Vlaicu Vodă”, Brăila
Elev: C. D.
Vârsta: 15 ani
Clasa: a VIII a
1.Contextul problemei
Elevul face parte dintr-o clasă cu copii foarte silitori și cu rezultate deosebite. Problema
majoră a acestuia este legată de accesele de violență verbală faţă de profesori și de colegii de clasă.
Este nou venit în colectivul clasei, încă de la început s-a dovedit a fi foarte activ în crearea de situaţii
conflictuale, perturbând acivitățile didactice prin comportament ostil și sfidător faţă de profesori si
colegi. În permanență atrage atenţia prin gesturi şi limbaj neadecvat, dorind să fie remarcat și să
braveze prin conduita sa. În ceea ce priveşte situaţia la învăţătură, este unul dintre cei mai inteligenţi
elevi din clasă, dar nu este constant în pregătire.
2.Problema
Starea conflictuală s-a produs la începutul anului şcolar şi s-a accentuat din ce în ce
mai mult, fiind recunoscută de profesori, elevi şi de părinți. Elevul întrerupe frecvent ora, nu respectă
regulile clasei şi vorbeşte urât cu cei din jur. Explicația rezidă din lipsa de timp şi afecţiune a părinţilor
precum și anturajul acestuia.
3.Identificarea problemei
De la vârsta de 8 ani copilul locuieşte împreună cu mama , tatăl lui a plecat în Spania. De
curând mama lui s-a mutat cu serviciul la Brăila si locuiește cu bunica din partea acesteia, fiind în
cea mai mare parte a timpului cu bunica. Rezultă faptul că C.D. se simte neglijat și lipsit de afecţiune.
Părinții încearcă să suplinească acest aspect oferindu-i sume importante de bani și necontrolându-i
programul.
Problema legată de comportamentul agresiv al acestuia a fost adusă la cunoștința dirigintelui de către
colegii de clasă, de unii părinți și profesori.
4.Ce simt personajele implicate în conflict?
C.D. manifestă un comportament teribilist, ostil față de colegii săi, iar aceștia la rândul lor
sunt furioşi şi frustraţi de situaţia respectivă.
5.Scop
diminuarea comportamentului impulsiv şi opoziţionist manifestat în cadrul şcolii;

stimularea înclinațiilor elevului spre activitățile practice, sportive;
formarea deprinderii de a vorbi numai în contextul temei abordate și să răspundă doar atunci
când este întrebat.
6.Obiectivele urmărite se referă la:
identificarea cauzelor ce au generat conflictul;

alegerea unor metode şi strategii care să rezolve, dar mai ales să prevină astfel de situaţii;
îmbunătăţirea climatului şcolar pentru a împiedica escladarea conflictului;
schimbarea comportamentală a elevului implicat în conflictul şcolar.
159
7.Propuneri pentru rezolvarea conflictului:
stabilirea clară a regulilor şi aplicarea lor;

antrenarea copilului în activităţi care să permită afirmarea sa;
stimularea şi încurajarea comportamentelor adecvate prin includerea elevului în activităţile
extraşcolare (activităţi sportive, cerc de dezbateri);
motivaţia pozitivă (formulări de tipul: „dacă vei realiza … vei obţine …”);
recompensarea celui mai mic progres în evoluţia pozitivă a comportamentului;
antrenarea părţilor în conflict în proiecte comune;
discuţii pentru aflarea surselor de manifestare agresivă cu elevul, separat de clasă, cu profesorii
din gimnaziu;
sesizarea familiei şi stabilirea unor şedinţe de consiliere în comun cu aceasta pentru
îmbunătăţirea stimei de sine;
obţinerea susţinerii din partea mamei.
8.Elaborarea unui plan de acţiune
a. Includerea elevului şi a familiei într-un program de consiliere şcolară pentru îmbunăţăţirea

stimei de sine şi a abilităţilor de comunicare în cadrul unui grup;
b. În cadrul orelor de consiliere/dirigenţie se stabileşte de exemplu câte o săptămână tematică:
săptamâna prieteniei, a voluntariatului, săptămâna,,Spune NU… astfel încât ceilalţi să nu se simtă
jigniţi”; săptămâna ,,Cel mai bun ascultător”, săptămâna ,,Vreau să-ţi exprimi părerea…” etc. La
aceste activitati sunt invitați și părinții. În cadrul acestor săptămâni tematice elevii vor învăţa să
diferenţieze comportamentele pasive şi agresive în comunicare, să conştientizeze dezavantajele
asociate acestor comportamente.
9.Modalităţi de rezolvare
Ca metode s-au aplicat:

metoda modificărilor de comportament – întărirea unui comportament se datorează
consecinţelor pozitive sau negative pe care le are; întărirea, prin confirmare, a unui comportament
pozitiv duce la repetare, iar lipsa de întărire a celor negative va determina suprimarea lor, ambele
situaţii determinând modificări comportamentale;
metoda time-out (tehnica izolării) – când elevul răspundea neîntrebat, îl ignoram şi repetam
întrebarea. În cazul în care răspundea când era întrebat, întăream acest comportament;
metoda Canter – profesorul se manifestă pozitiv în toate situaţiile, ajută elevii să
conştientizeze scopurile şi cerinţele de rezolvare şi, mai ales, normele disciplinare, de participare,
utilizând stimulările.
10.Rezultate obtinute
se reduce frecvenţa apariţiei comportamentului neadecvat;

se conformează regulilor de grup;
respectă persoanele din grup şi la şcoală şi acasă;
recompensele duc la creşterea stimei de sine;
conştientizează că întrebarea nu este numai pentru el;
11.Evaluarea planului de intervenţie

160
În urma intervenției pe care am avut-o în cadrul derulării acestui conflict am constatat că cel
mai mare impact l-a avut asupra elevilor abordarea de tip VICTORIE-VICTORIE, a reușit să inducă
fiecărui elev senzația că el este cel care a avut dreptate și fiecare a ieșit victorios.Părțile au ajuns la
concluzia că dialogul sincer şi deschis este cea mai bună cale de rezolvare a problemelor, eliminându-
se în acest fel neajunsurile provocate de cuvintele jignitoare adresate în trecut. Părinţii au început
să acorde mai mult interes educaţiei copiilor lor.
Acum, copiii sunt mult mai apropiați unii faţă de alții, relaţiile lor s-au consolidat, comunică
mai mult şi sunt mai toleranţi.
Bibliografie
Balica, M., Horga I., Fartuşnic, C.,(2012), Elevi în situaţii speciale: devianţi şi supradotaţi
(2012);
Neamţu, C., Psihopedagogia comportamentului deviant, Ed. Aramis (2002);
Ulrich, Cătălin, Managementul clasei de elevi-învăţarea prin cooperare, Ed.Corint, Bucureşti
(2000).
161
STUDIU DE CAZ
DESPRE BULLYING ȘI DREPTURIȘE COPILULUI LA ORELE DE EDUCAȚIE JURIDICĂ
Costela Bejan
Școala Gimnazială Nr. 10 Bacău
Fenomenul bullyingului a fost conștientizat de comunitatea românească în anul 2019 -moment

în care cadrul juridic național a fost amendat prin adoptarea Legii nr. 221 pentru modificarea și
completarea Legii educației naționale nr. 1/2011. Conform Legii 221/2019, Legea educației naționale a
fost completată prin introducerea definiției legale a bullyingului pe următoarele coordonate: Violența
psihologică – bullying este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice,
într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, au
drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante,
umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane și vizează
aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă,
naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul
sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acțiune sau serie de acțiuni, comportamente ce se
desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale.
În articolul 19 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului este instituit cadrul
general de protecție al copilului împotriva actelor de violență, fiind incluse în sfera de cuprindere a
acestora vătămarea, abuzul fizic sau mintal, actele de abandon sau neglijență, relele tratamente sau
exploatarea, inclusiv abuzul sexual. Comentariul General nr. 13 al Comitetului Drepturilor Copilului
avansează unele coordonate de analiză și interpretare a articolului 19 din Convenție, fiind subliniată
ideea conform căreia termenul de violență nu trebuie interpretat în niciun fel pentru a minimiza
impactul ci trebuie să includă formele non-fizice și/sau neintenționate de prejudiciu (cum ar fi, printre
altele, neglijarea și maltratarea psihologică).
Luând în considerare dimensiunea psihologică care ține de esența bullyingului, acțiunile
preventive trebuie să fie caracterizate printr-un model flexibil și dinamic, în acord cu promovarea
valorilor umane și cu respectarea drepturilor copiilor.
Acțiunile de combatere sunt precizate în art. 2 din Anexa 2 normele metodologice, fiind
sintetizate în următoarele aspecte: a) identificarea situațiilor de bullying; b) semnalarea suspiciunilor
sau a situațiilor identificate de bullying; c) colaborarea proactivă a persoanelor responsabile din
unitatea de învățământ în echipa multidisciplinară constituită pe caz pentru soluționarea acestuia; d)
analiza și soluționarea cazului; e) luarea măsurilor de prevenire a reiterării cazurilor de violență
psihologică – bullying împotriva aceleiași victime/asupra altor victime.
Discutând destul de des, atât la ora de educație socială cât și la cea de educație juridică, despre
această problematică, elevii au fost determinati să se implice în Proiectul Cetățeanul. Plecând de la
exemple clare de bullying, atât din școală, dar si din afara ei, inclusiv cyberbullying, dacă ne raportăm
la mediul on-line, elevii au tratat cu seriozitate aceste studii de caz pentru a găsi modalităti de actiune
legale si concrete pe care ar trebui sa le adopte cei ce sunt în măsură să facă acest lucru.
Descriere
Demersul întregii activități a avut la bază conceptul de politici publice. Prin metoda proiectului,
elevii au parcurs opt pași și au propus autorităților publice locale o politică publică pentru rezolvarea
unei probleme a comunității. Grupati în 6 echipe, elevii clasei au avut responsabilități diferite și au
lucrat împreună pe tot parcursul săptămânilor în care era abordată tematica proiectului. Problema
identificată de ei a fost : Lipsa măsurilor aplicate în cadrul fenomenului de bullying și cyberbullying în
școală. Clasa a VII-a B, a ales să discute despre problema bullying-ului în școală și mediul online. O
problemă sensibilă, dar atât de prezentă în viata de elev, și apoi de adult.
162
Etape și activități
Pașii parcurși au fost: identificarea problemelor comunității, selectarea unei probleme
pentru a fi studiată, culegerea de informații – (drept – text lege), elaborarea unei propuneri de politică
publică, elaborarea unui plan de acțiune, finalizarea portofoliului clasei, prezentarea publică, realizare
unei prezentări PPT, reflecții asupra experienței de învățare. Fiecare elev a avut oportunitatea de a
contribui la lucrul în grup, nu doar cu idei despre conținutul discuției, ci și cu aspecte organizatorice.
În acest sens, au fost distribuite roluri precise pentru lucrul în grup precum: moderator, responsabil cu
managementul timpul, responsabil cu notarea și prezentarea ideilor principale .
Elevii au completat platforma electronică a proiectului, au oferit feedback prin completare de
chestionare pe Google Forms și au realizat o campanie de constientizare în ceea ce priveste fenomenul
de bullying și măsurile care se impun în această situație. Proiectul a asigurat o învățare activ-
participativă, pornind de la practică spre teorie și nu invers, cum s face în mod tradițional. Metodele
moderne care au facilitat învățarea au fost: studiul de caz, învățatea prin descoperire, observația,
învățarea prin cooperare, metoda proiectului, dezbaterea, interviul, jocul de rol, reflecția etc. Profesorul
a lăsat grupului de elevi posibilitatea de gestionare a situațiilor și de realizare a alegerilor. Elevii sunt
cei care redactează documentele cercetării: act normativ, plan de acțiune, adresă oficială, declarație de
constituționalitate, afișe textul susținerii publice, PPT – ul aferent și susțin prezentarea publică.
Rezultate directe
– Platforme electronice completate, portofoliul electronic (poze, film), portofoliul pe suport
fizic (postere, fișe de lucru completate, ppt, text prezentare publică, documente redactate);
– O cercetare și un interviu, ambele realizate de elevi;
Impactul activităților
Activitățile au avut un impact pozitiv asupra elevilor, aceștia s- au implicat activ. Atmosfera
orelor a fost una benefică învățării și cooperării, ritmul orei unul foarte bun, elevii au demonstrat că
dețin cunoștințe valoroase la nivelul disciplinei, că înțeleg procedura de inițiere a unei politici publice
(pot să-și exercite dreptul la libera exprimare, exersează votul democratic, experimentează concesia).
Fiecare elev s-a simțit pus în valoare și important în desfășurarea proiectului, deoarece toate ideile au
fost analizate și dezbătute (și–au dezvoltat abilități de gândire critică și analitică). Activitatea a stimulat
dezvoltarea unor atitudini pozitive față de participarea civică, le-a dezvoltat elevilor încrederea în
propria capacitate de a contribui la schimbări în societate, dar și de a-și asuma responsabilități civice și
de a acționa în mod constructiv pentru îmbunătățirea situației din comunitatea lor.
Obiectivele educaționale ale activității
-Realizarea unei cercetări în teritoriu sau on line;
-Dezvoltarea în rândul elevilor a reflecției asupra a ceea ce descoperă și asupra interacțiunilor
pe care le au;
-Analiza unor texte de lege: Legea privind transparența decizională, acces la informațiile de
interes public etc.
-Înțelegerea de către elevi a rolului pe care–l pot avea ca cetățeni în îmbunătățirea situației din
comunitățile locale;
-Exersarea modului de redactare a unor acte, acte normative: scrisoare adresată autorităților
publice, plan de acțiune / de susținere a politicii publice propuse, hotărâre de Consiliu Local, declarație
de constituționalitate;
-Culegere de informații despre problema selectată: validarea resurselor / știri false;
-Dezvoltarea unei puternice culturi locale în rândul elevilor;
-Pregătirea, organizarea și susținerea de către elevi a unei prezentări publice;
Competențe dezvoltate elevilor
-Utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale pentru organizarea demersurilor de
cunoaştere şi explicare a unor fapte, evenimente, procese din viaţa reală;
-Aplicarea cunoştinţelor specifice ştiinţelor sociale în rezolvarea unor situaţii problemă, precum
163
şi în analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare;
-Cooperarea cu ceilalţi în rezolvarea unor probleme teoretice şi practice, în cadrul diferitelor
grupuri;
-Manifestarea unui comportament social activ şi responsabil, adecvat unei lumi în schimbare;
-Participarea la luarea deciziilor şi la rezolvarea problemelor comunităţii.
Ce am învățat? Că în cazurile de bullying putem fi martori susținători, martori neutri sau
martori care intervin. Am reținut că învățarea continuă e bine sa fie ținta fiecărui elev și adult.
Am mai învățat că un climat școlar și comunitar cald și deschis este succesul pentru o apropiere
între scoală și comunitatea locală. Încheiem prin a transmite câteva mesaje pe care le-am descoperit în
cartea ,,Minunea în 365 de zile ,, care ne-a inspirat în activităţile noastre:
„Când ai de ales între a fi corect și a fi bun, alege să fii bun!”
„Măreţia nu constă în putere, ci în dreapta folosire a puterii. E măreț cel a cărui putere
însuflețește cele mai multe inimi din puterea inimii lui”.
„Niciodată nu judeca după aparențe!”
„Faptele voastre vă sunt monumente”
„Nu poți vedea bine decât cu inima”
„Fă cât de mult bine poți, prin orice mijloace poți, în orice fel poţi, în orice moment poți și cât
de multă vreme poți!”
„Fă un pic mai mult bine decât este necesar!”
164
STUDIU DE CAZ: COPIII SUNT MAI VIOLENȚI
Bejerea Maria
Școala Gimnazială Știuca, Timiș
În societatea actuală ne confruntăm tot mai des cu fenomene de bulling. A califica un fapt ca
şcolară, poate trece neobservat în ochii copiilor din altă unitate.
În mediul școlar bullyingul este cel mai răspândit, deoarece acolo sunt cei mai mulți
factori care pot duce la apariția acestui fenomen. Persoanele care au fost supuse unui asemenea
comportament în școli, deseori ajung să piardă din interesul de a mai învăța și ajung la absenteism sau
chiar la abandon școlar
injurii, umilinţe.
OBIECTIVE


Rezultatele şcolare ale copiilor observaţi sunt tot mai slabe;nu îşi îndeplinesc sarcinile şcolare
Relaţii sociale
Familie – relaţiile dintre părinţi sunt încordate, se întâlnesc cazuri de violenţă domestică;
mai mici;
165

Uneori, cauza care a dus la bullying din partea agresorului poate fi găsită în familia acestuia.
Comportamentul lui la școală este oglinda situației în familie, acesta ajungând să reflecteze acțiunile
părinților sau bunicilor agresivi sau violenți, ei prin intermediul bullyingului celorlalți își descarcă
furia și traumele morale pe care le aduc de acasă. Putem spune că violența în familie naște agresori, ei
învață că prin intermediul sentimentului de frică ei își arată puterea față de semenii săi, ceea ce este un
act incontestabil de naștere a bullyingului

şcoala nu îi asigură inserţia profesională. Un mediu social în criză (criza locurilor de muncă, criza
familiei, criza valorilor) afectează profund dezvoltarea personalităţii copilului).

Sunt numeroşi copiii care suferă ca urmare a acestor judecăţi negative ale cadrului didactic,
pentru că ele vin să întărească propriul lor sentiment de îndoială, de descurajare, de lipsă de încredere
în forţele proprii. Acest dispreţ, o dată interiorizat, poate antrena un ansamblu de consecinţe în plan
comportamental: lipsa de comunicare, pasivitatea la lecţie, indiferenţa sau, dimpotrivă, perturbarea
lecţiilor, dezvoltarea unor atitudini ostile, provocatoare.
performanţa atinsă:
mult timp;
166
agresive.
Școala reprezintă un post de observaţie privilegiat al dezvoltării intelectuale şi afective a

copilului, printr-o observare atentă a acestuia, poate repera efectele unor violenţe la care copilul a fost
supus în afara mediului şcolar. Semnalând cazul respectivilor copii profesioniştilor (psihologului
şcolar, asistentului social) şi autorităţilor competente, pot fi luate măsuri de ajutor şi de protecţie care
să vizeze înlăturarea cauzelor abuzurilor şi reducerea tulburărilor somatice, psihice şi comportamentale
induse prin violenţă;
Menţionarea unor aşteptări pozitive faţă de ei, dezvoltarea sentimentului de apartenenţă
generaţie la alta.
La nivel personal

167
REZULTATE FINALE

CONCLUZII
168
BULLYING-UL, IDENTIFICARE, CUANTIFICARE ȘI PREVENIRE
Bejinariu Mărioara Cocuța

Colegiul Economic „Dimitrie Cantemir”, Suceava
Motivația studiului
În ultimii ani s-au înregistrat numeroase activității condamnabile de către societate ce intră în
sfera bullying-ului dar și progrese evidente în prevenirea și combaterea acestui fenomen.
Obiectivul studiului
Cunoaşterea opiniilor elevilor cu privire la bullying şi implicit identificarea şi consilierea
elevilor în vederea unei mai bune informări în legătura cu prevenirea, diminuarea și combaterea acestui
fenomen.
Ipotezele cercetării
Ipotezele de la care a pornit studiul realizat de noi au fost:
Un număr semnificativ de elevi sunt victime ale bullying-ului;
Un număr semnificativ de elevi nu ştiu nimic despre efectele bulling-ului;
Profesorii, diriginţii, colegii îi pot ajuta parţial să se informeze, însă în mare măsură fiecare
elev trebuie să găsească mijloacele proprii de informare.
Tehnica de recoltare a datelor
Împreună cu Consiliul elevilor colegiului nostru, direcțiune și cadre didactice am luat decizia
de a realiza un studiu privind bullying-ul la nivelul claselor a X-a. Astfel, au fost implicați în studiu un
număr de 318 elevi. Chestionarul a fost preluat de pe site-ul
https://www.scribd.com/document/392576421/Chestionar-bullying-docx cu link-ul de mai jos.
https://www.scribd.com/document/392576421/Chestionar-bullying-docx
Am ales această formă deoarece am considerat că a fost realizat de profesioniști în sondaje de
opinie și pentru că este o adaptare după raportul ”Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu sociologic la
nivel național” (Salvați copii, 2016) pe care la rândul nostru l-am adaptat particularităților elevilor
noștri, creat în Google forms chestionar.
În operaţiunea de recepţionare s-a realizat o verificare a chestionarelor. Cele două aspecte
urmărite au constat în integralitatea şi calitatea completării.
Transformarea datelor din răspunsurile individuale şi personalizate s-a realizat prin
codificare (valori numerice). Succesiunea de date codificate a constituit operațiunea de înregistrare.
După ce procesul de înregistrare a fost încheiat datele au fost supuse unor ajustări de
natură statistică (analiza preliminară), în scopul facilitării analizei ulterioare.
S-a realizat apoi tabularea datelor: determinarea frecvenţelor de apariţie a diferitelor
variante ale datelor cercetate.
Analiza datelor culese a reprezentat ultimul pas înaintea interpretării acestora şi
transformării lor în informaţii.
Rezultatele cercetării
Prezentarea rezultatelor finale reflectă, încă o dată, că marketingul reprezintă, totodată, ştiinţa
comunicării, dar şi profesionalism şi experienţă. Există riscuri ca, în procesarea şi sintetizarea datelor,
să se piardă o serie de informaţii, nuanţări, subtilităţi, după cum există şi reversul ca, respectând
fidelitatea răspunsurilor, să existe şi banalităţi. Oricum, o marjă de eroare există în orice cercetare şi
finalizare a acesteia. În continuare voi prezenta rezultatele chestionarului.
169
Din analiza datelor procesate şi centralizate s-a observat că răspunsurile date de fete nu diferă
mult de cele date de băieţi. Totuși observăm forme ale bullying-ului trăite și experimentate de un
număr semnificativ mare de către fete comparativ cu băieții. Predomină situațiile precum răspândirea
bârfelor, eliminarea din grup. Violența fizică se menține la 5 situații din întreg eșantionul. Datele
semnificative apar la răspunsurile date de elevii din mediul rural faţă de cei din mediul urban. Cei din
mediul rural relatează situații cu care se confruntă, precum: să fie făcut de rușine, să i se aducă injurii,
să fie eliminat din grup.
Ipotezele formulate în preliminarii au fost, în mare parte, confirmate. De asemenea, obiectivul
de la care s-a pornit - Cunoaşterea opiniilor elevilor cu privire la bullying şi implicit identificarea şi
consilierea elevilor în vederea unei mai bune informări în legătura cu prevenirea, diminuarea și
combaterea acestui fenomen a fost în mare măsură îndeplinit. De asemenea, au fost confirmate şi
ipotezele:
Ca măsuri propunem:
Ore de diriginţie tematice, discuţii individuale cu elevii, pentru a-i ajuta să înţeleagă mai bine
diferenţele dintre semeni în scopul încurajării toleranței și scăderii bullying-ului;
Atragerea elevilor în activităţi extracurriculare, care să-i ajute să înţeleagă efectele bullyng-
ului.
Implicarea elevilor în cauză în activități de consiliere;
Parteneriate cu organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale pentru realizarea de
programe comune şi de asemenea cu alte şcoli locale, regionale, naționale și internaționale.
Întâlniri de lucru, mese rotunde, conferințe cu părinții realizate prin intermediul Asociației
părinților școlii noastre.
Ore de dirigenție realizate și cu invitați specialiști în bullying.
Consiliere realizată de psihopedagogul școlar, ș.a.
170
STUDIU DE CAZ
Benchea Oana Roxana Irina

Şcoala Gimnazială „Anastasie Panu”, Huși
Subiectul: Victor
Data şi locul naşterii…………… 2008, Chișinău
Domiciliul: Iași
Şcoala/clasa: Şcoala Gimnazială nr. 132 / clasa a VII-a
Structura şi componenţa familiei:
- tipul familiei – normală
- 1 soră mai mare ( 21 ani)
Condiţii de viaţă şi de muncă ale elevei: condiţii modeste
Dezvoltarea fizică şi starea sănătăţii: este un copil normal
Descrierea cazului
Victor este în clasa a VII-a, înscris la o şcoală de stat. Ridică probleme părinţilor acasă şi
profesorilor la şcoală.
Copilul a venit în România de la varsta de 8 ani, când părinții au fost nevoiți să se mute cu
serviciul. De doi ani de zile tatăl nu mai lucrează şi îi place să bea. Din cauza aceasta sunt permanent
certuri în familie.
Mama are la dispozitie foarte puţin timp pentru fiul ei deoarece a reușit să plece la muncă în
Italia fiindcă nu se descurca cu banii, aşa că Victor a rămas în grija tatălui.
La şcoală, băiatul are probleme cu învăţătura şi disciplina. Si-a găsit un grup 3 de prieteni și
împreună șicanează persoanele vulnerabile din școală. Își alege câte o victimă de la fiecare clasă și le
cere favoruri în schimbul unor promisiuni pe care nu reușește să le onoreze.
Tata îl depreciază, îl critică, îl minimalizează constant pe copil şi refuză să îi ofere ajutor atunci
când acesta are probleme respingând frecvent copilul.
II. Obiective
Determinarea cauzelor
Eliminarea cauzelor
Determinarea expectanțelor. Propunerea unui proiect educativ de intervenție
Analiza cazului
Prezentarea cazului - situația actuală:

Subiectul încalcă frecvent regulile clasei, are dificultăţi în menţinerea şi stabilirea relaţiilor
interpersonale.
manifestări frecvente : loviri ale colegilor, injurii, ameninţări
se integrează greu în grup
probleme la învățătură
nevoia de a provoca suferință prin intimidare,alături de un grup de susținători.
Analiza activității școlare
nu se implică în activităţile şcolare
diminuarea activităţii intelectuale ca urmare a unui consum nervos rapid
frecvenţa şcolară, de cele mai multe ori slabă, generează acumularea unor lacune înînvăţare.
sarcinile şcolare le consideră ca pe o pedeapsă, profesorul fiind pentru el un adversar
Factorii psihosociali care au cauzat comportamentul copilului
171
Lipsa de timp şi afecţiune a părinţilor
Agresivitatea verbală a cuplului în prezenţa băiatului
Agresivitatea verbală şi fizică a tatălui asupra fiului
Anturajul băiatului cu modele negative de conduită
sunt importante atât identificarea cât şi intervenţia precoce
stabilirea clară a regulilor şi aplicarea lor
antrenarea copilului în activităţi care să permită afirmarea sa
stimularea şi încurajarea comportamentelor adecvate, includerea
elevului înactivităţile extraşcolare
motivaţia pozitivă (formulări de tipul: „dacă vei realiza ... vei obţine ”)
învăţat să devină empatic (să se pună în locul celui agresat)
recompensat cel mai mic progres în evoluţia pozitivă a comportamentului
consultarea psihologului, terapie psihologică cu implicarea tuturor factorilor educaţionali
consiliere individuală sau de grup, terapia prin artă.
terapie prin muncă, activităţi : desen, muzică, sport,etc
La nivel personal
dezvoltarea încrederii în forţele proprii;
îmbunătăţirea relaţia cu colegii;
integrarea elevei în grup;
valorificarea potenţialului;
implicarea în activităţi desfăşurate în colaborare cu biblioteca, poliţia etc.
VIII . Rezultate finale
I-a crescut încrederea în forţele proprii;
S-au rezolvat crizelor de identitate;
I-a crescut stima de sine;
S-a integrat în colectiv şi a început să relaţioneze cu colegii;
Colaborează cu colegii în realizarea sarcinilor de echipă;
S-a detensionat şi îmbunătăţit situaţia familiară;
172
BULLYING-UL ȘI CYBERBULLYING-UL
Berinde Cristina – Maria

Școala Profesională ,,George Coșbuc”
Medieșu Aurit
Satu Mare
Bullying-ul este folosit ca atare

și în limba română, însă acesta s-ar traduce ca
fiind un tip de hărțuire, intimidare sau agresiune, care poate avea loc fie între copii, la școală sau în
cercul de prieteni, fie între adulți, în cadrul unei relații sau la locul de muncă.
Conform Asociației Americane de Psihologie, bullying-ul este o formă de comportament
agresiv, în care o persoană provoacă, în mod intenționat și repetat, un disconfort unei alte persoane.
Acesta poate fi fie sub formă de contact fizic, cuvinte adresate sau acțiuni mai subtile. Deși fenomenul
este mai răspândit în rândul copiilor, bullying-ul poate avea loc și în cazul adulților.
Agresorul poate fi:
un alt coleg de la școală;
șeful sau un coleg de serviciu care intimidează;
partenerul care îl controlează pe celălalt;
un vecin;
un partener de afaceri;
un membru al familiei;
o altă persoană implicată într-o relație abuzivă.
Atât copiii care sunt agresați (bullied), cât și agresorii (bullies) pot dezvolta probleme serioase
și de durată, din punct de vedere emoțional. Pentru a fi considerat bullying, comportamentul trebuie să
fie agresiv și să îndeplinească anumite condiții:
Un dezechilibru al puterii: copiii care-i agresează pe alții folosindu-și puterea, cum ar fi cea
fizică, accesul la informații stânjenitoare sau popularitatea – pentru a controla sau a face rău altora.
Dezechilibrele de putere se pot schimba în timp și pot avea loc în situații diferite, chiar dacă implică
aceleași persoane;
Are loc în mod repetat: agresiunile au loc de mai multe ori;
Bullying-ul include acțiuni precum amenințarea, răspândirea zvonurilor, atacareaunei persoane
din punct de vedere fizic sau verbal și excluderea dintr-un grup. Bullying-ul din școli plasează
România pe locul 3 la nivel European în privința acestui fenomen, conform unui raport al Organizației
Mondiale a Sănătății (OMS). Mai mult, aproape 400.000 de elevi sunt amenințați cu bătaia și 220.000
sunt bătuți în mod repetat de către colegi, potrivit unui studiu efectuat la nivel național.
Tipuri de bullying:
Bullying verbal
Bullying fizic
Bullying social
Cyberbulling
Bullying-ul
poate avea loc indiferent de
context, însă copiii care sunt agresați prezintă unul sau mai mulți factori de risc:
Sunt percepuți ca fiind diferiți față de colegii lor – sunt fie supraponderali sau subponderali,
poartă ochelari sau se îmbracă diferit, sunt transferați recent la școala respectivă sau nu își pot permite
173
ceea ce au ceilalți copii;
Sunt percepuți ca fiind slabi sau incapabili de a se apăra;
Sunt depresivi, anxioși sau au o stimă de sine scăzută;
Sunt mai puțini populari decât ceilalți și au puțini prieteni.
Pe de cealaltă parte, copiii susceptibili de a-i intimida pe ceilalți (bullies) pot fi:
Cei care au putere socială mai mare, sunt preocupați de popularitatea lor și le place să domine
sau să fie responsabili în fața celorlalți;
Mai izolați, deprimați sau anxioși, au o stimă de sine scăzută, sunt mai puțin implicați la școală
și nu le pasă de sentimentele celoralți;
Mai agresivi, din cauza frustrărilor dezvoltate de-a lungul timpului;
Nu au o relație foarte apropiată cu părinții sau au probleme în familie;
Nu pot respecta regulile, văd violența ca pe un răspuns pozitiv și au prieteni careîi agresează pe
alții, la rândul lor.
Vedem, așadar, că cei care îi agresează pe ceilalți nu trebuie să fie neapărat mai puternici sau
mai mari decât cei pe care îi agresează. Dezechilibrul puterii poate proveni din mai multe surse, iar
copiii care îi intimidează pe ceilalți pot prezenta mai mult de una din aceste caracteristici.
Semne că un copil este victima bullying-ului:
Este recomandat ca părinții să fie atenți la anumite semne de avertizare care pot indica
faptul că cel mic este victima bullying-ului sau, dimpotrivă, că îi agresează pe alți copii. Recunoașterea
acestor semne este un prim pas important în luarea măsurilor împotriva bullying-ului, pentru că nu toți
copiii care sunt agresați vor solicita ajutor – ci vor suferi în tăcere și se vor lupta singuri cu agresorul.
Semne care pot apărea în cazul copiilor agresați:
Leziuni sau lovituri inexplicabile;

Haine, cărți, dispozitive tehnologice sau bijuterii pierdute sau distruse;
Dureri frecvente de cap sau de stomac, stări de rău sau mințitul cu privire la starea de sănătate;
Modificări ale obiceiurilor alimentare, cum ar fi supraalimentarea sau subalimentarea;
Tulburări de somn și coșmaruri frecvente;
Scădere a performanței școlare, pierderea interesului pentru învățare;
Pierderea bruscă a prietenilor sau izolarea socială;
Apariția unui sentiment de neputință și scăderea stimei de sine;
Manifestarea unor comportamente autodistructive, cum ar fi fugitul de acasă, autovătămarea
sau gândurile suicidare.
Efectele bullying-ului asupra copilului:
Bullying-ul are efecte negative asupra sănătății victimei și a familiei acesteia, atât pe
termen scurt, cât și pe termen lung. Pentru ca acest fenomen să fie stopat, este crucial ca persoanele să
înțeleagă cu adevărat cât de traumatizant poate fi bullying-ul. Efectele acestui fenomen pot fi:
Izolare socială;
Răni produse la nivel fizic și efectele acestora la nivel psihic: lovituri, contuzii, care contribuie
la un nivel de stres ridicat; anxietate; depresie;
Afecțiuni ale pielii, problemele cu stomacul și inima, care pot fi agravate din cauza stres-ului
resimțit atunci când un copil este agresat;
Un sistem imunitar scăzut, ulcere și alte afecțiuni cauzate de anxietate și stres;
174
Apariția unui sentiment de rușine;
Tulburări ale somnului;
Modificări ale obiceiurilor alimentare;
Scăderea stimei de sine;
Dureri de cap, de stomac, dureri musculare (pot fi simptome psihosomatice, ce nu au o cauză
medicală cunoscută);
Performanțe școlare reduse din cauza scăderii capacității de concentrare;
Copiii care sunt hărțuiți suferă atât pe plan emoțional, cât și social, pentru că le este
greu să își facă prieteni, astfel că vor avea o stimă de sine scăzută: vor începe să creadă că ceea ce se
spune despre ei este adevărat. Victimele bullying-ului pot experimenta mai multe emoții: tristețe,
mâhnire,frustrare, singurătate și izolare. Mai mult, și părinții victimelor pot experimenta un sentiment
de eșec cu privire la creșterea și îngrijirea copilului lor și pot fi copleșiți de întreaga situație.
Efectele bullying-ului asupra agresorului pot fi:
Pe termen scurt:
Performanțe școlare slabe și scăderea frecvenței la orele de curs; dificultate în menținerea

relațiilor sociale; creșterea riscului de consum abuziv de droguri și alcool.
Pe termen lung:
Riscul de a-și abuza familia și copii; manifestarea unui comportament antisocial; dificultatea de
a se integra profesional pe piața muncii.
Pentru că experiențele avute în copilărie ne modelează ca adulți, este lesne de înțeles de ce
efectele bullying-ului persistă până la vârsta adultă, influențând percepția unei persoane despre ea
însăși și despre ceilalți. Chiar dacă bullying-ul nu mai are loc, adultul poate resimți din plin
consecințele acestuia, care îi pot influența negativ viața.
Consecințele pot fi:
Depresie cronică;
Dificultatea de a stabili relații interpersonale de durată, care duce la izolare socială.
Gânduri și tentative de suicid;
Tulburări de anxietate;
Sindromul de stres post-traumatic;
Comportament autodistructiv, inclusiv auto-vătămare;
Abuz de droguri și alcool;
Riscul de a dezvolta o tulburare psihică;
Așadar, pe măsură ce copiii agresați devin adulți, ei vor continua să aibă dificultăți în resimțirea
respectului și stimei de sine, vor avea dificultăți în dezvoltarea și menținerea relațiilor cu ceilalți și vor
evita interacțiunile sociale.
De asemenea, vor dezvolta un sentiment intens de vină și vor avea cu greu încredere în
oameni, aspect care le va afecta relațiile cu ceilalți, inclusiv la locul de muncă. Ei pot începe inclusiv
să aibă convingeri incorecte cu privire la agresiunile suferite, cum ar fi să se convingă pe ei înșiși că
bullying-ul nu a fost atât de dureros precum își amintesc.
175
Anumite studii arată că bullying-ul poate cauza schimbări la nivelul creierului și astfel crește
riscul de a dezvolta tulburări psihice, având, totodată, consecințe asupra proceselor care formează
memoria.
Totuși, este important de menționat că bullying-ul are efecte și asupra agresorului,

pentru că acesta adoptă acest tip de comportament din mai multe motive. Dacă nu sunt luate măsuri de
stopare, acest tip de comportament va persista și chiar se va înrăutăți de-a lungul timpului.
Cum poate fi stopat bullying-ul. Este foarte important ca toți factorii de decizie, precum
părinții, profesorii, dar și autoritățile să coopereze pentru a înțelege fenomenul de bullying,
consecințele acestuia și pentru a găsi modalități de a-l stopa. Este nevoie ca bullying-ul să fie luat în
serios de către părinți și profesori, pentru că efectele produse sunt foarte periculoase.
În primul rând, părinții trebuie să fie foarte atenți la comportamentul copilului. Aceștia
trebuie să observe dacă este ceva în neregulă cu copilul lor și să vorbească cu el, arătându-i empatie,
sprijin și înțelegere. Mai mult, copiii care ajung să fie agresori văd acest tip de comportament în
familiile lor, la școală, pe Internet sau în mass-media. Și agresorii au nevoie de ajutor – trebuie să
înțeleagă consecințele acțiunilor lor și că le fac rău celorlalți. Tocmai de aceea, este important ca
părinții să își educe copiii și să le insufle modele pozitive de comportament. Dacă suspectați că cel mic
este victima bullying-ului, luați legătura cu profesorii pentru a găsi o soluție. În aceste situații,
psihoterapia pentru copii poate fi de folos: specialistul îl va ajuta pe micuț să își gestioneze
sentimentele, astfel încât acestea să nu aibă consecințe negative pe termen lung. În cazul în care vă
simțiți copleșit, ca părinte, de ceea ce i se întâmplă copilului, este indicată psihoterapia de familie.
Dacă fenomenul de bullying are loc în rândul adulților, la locul de muncă sau într-o
relație, primul pas pentru stoparea acestui fenomen este conștientizarea că ceea ce se întâmplă nu este
în regulă. Apoi, este recomandat ca legăturile cu agresorul să fie întrerupte, iar rănile produse,
vindecate cu ajutorul psihoterapiei. Ședințele pot avea loc fie la cabinet, fie se pot desfășura prin text.
Concluzii
Bullying-ul este un fenomen real, foarte răspândit, care afectează în mod negativ atât victima,
cât și agresorul. Tocmai de aceea, acesta nu trebuie tolerat sub nicio formă.
O activitate de informare și combatere a acestui fenomen a avut loc în școala noastră și în anul
școlar 2020-2021, consider bine venite aceste campanii și foarte utile vremurilor în care ne afăm.
176
Bibliografie:
Suport de curs prevenirea bullying-ului, 2021

Activitatea Eroii Internetului ,,e cool să fi amabil! ” ,2021
https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying
https://www.bullying.co.uk/general-advice/what-is-bullying/
https://www.clinicaoananicolau.ro/bullying/
177
CYBERBULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Beșa Mihaela
Apariția internetului marchează un moment decisiv în evoluția societății, prin revoluționarea

sistemelor informaționale, activităților și proceselor economice, dar mai ales a dimensiunii umane,
oferind o nouă perspectivă asupra mijloacelor de comunicare și de divertisment. Alături de
numeroasele avantaje și oportunități determinate de dezvoltarea internetului, există și o serie de factori
de risc care, ignorați, pot conduce la consecințe grave. Așadar, tehnologia ne aduce împreună și tot
tehnologia ne poate dezbina. Lumea internetului este una fascinantă și plină de posibilități, dar ca să te
bucuri pe deplin de toate avantajele ei este nevoie să știi care sunt riscurile și comportamentele
periculoase pentru adulți sau copii. Două dintre aceste dezavantaje majore sunt bullyingul și
cyberbullyingul.
“Bullying-ul se caracterizează prin: intenție agresivă, disproporție de putere. Bullying-ul, într-un
cuvânt, este agresivitate…agresivitate directă sau mascată, verbală sau fizică, a unui copil sau a unui grup de
copii, manifestată sau tacită. Când această agresivitate ajunge în mediul online, ea poartă denumirea de
cyberbullying. Cyberbullying-ul se consideră că este o formă de bullying cu consecințe chiar mai grave asupra
copiilor”, explică Maria Chipon, psihoterapeut și specialist în educație pentru părinți în cadrul Programului
Național Școala Familiei.
Cyberbullyingul (hărțuirea online) este atunci când tu, navigatorul pe internet, ești luat în
derâdere, amenințat, hărțuit, umilit sau devii ținta agresiunii altcuiva. Acest tip de agresiune se
manifestă mai ales între copii, este intenționat, repetat (același copil este rănit zile, săptămâni sau luni
întregi) și implică o luptă de putere. De asemenea, afectează copiii, preadolescenții sau adolescenții
implicați din punct de vedere emoțional, fizic și social.
Conform programului inițiat de Kaspersky pentru siguranța copiilor pe internet, ,,Kids safety by
Kaspersky”, există zece tipuri de cyberbullying la care mai adăugăm unul cel puțin (sextingul) și
anume:
1) Bârfa – presupune emiterea în mediul online a unor declarații publice speculative, ce pot
denigra o anumită persoană sau instiga alte persoane în a adopta un comportament restrictiv.
2) Excluderea – urmărește eliminarea din grupuri sau activități online a anumitor persoane; de
exemplu, excluderea din grupul de messenger al clasei a unui coleg, din pricina faptului că nu este
considerat suficient de bun pentru a face parte din același grup cu alții.
3) Hărțuirea – trimiterea de mesaje ofensatoare, nepoliticoase și jignitoare într-un mod abuziv;
publicarea comentariilor răutăcioase sau umilitoare cu privire la posturi, fotografii și pe chat;
manifestarea unui comportament ofensator pe site-urile de jocuri.
4) Urmărirea online – reprezintă un comportament de hărțuire intimidant, cu scopul de a aduce
conflictul în viața reală; se manifestă atunci când necunoscuții solicită întâlniri față în față
copiilor/adolescenților cunoscuți pe internet, amenințându-i fizic.
5) Întărâtarea – presupune provocarea unor persoane să acționeze agresiv, prin insultarea
implicită.
6) Comentarii – postarea de răspunsuri negative, denigrante la adresa unor fotografii, clipuri
video sau mesaje lansate de o anumită persoană pe internet.
7) Insistență abuzivă – postări sau trimiteri permanente de mesaje către anumite persoane, în
pofida refuzului lor de a comunica. (o altă formă de hărțuire)
8) Furtul de identitate – folosirea identității online a unui alt copil (prin spargerea de conturi
ale acestuia: email, rețele sociale etc.) cu scopul de a trimite sau posta un material jenant despre alți
copii; realizarea de către agresor a unui cont / profil fals (pe rețele sociale, aplicații sau website-uri) cu
178
utilizarea fotografiilor / materialelor video ale unui copil în scopuri neadecvate; profiluri create de
către agresorii pe internet ce împrumută identitatea altor persoane, spre a facilita comunicarea cu
victimele lor; sub protecția anonimatului, agresorii își amenință victimele sau, alteori, își însușesc
identitatea victimei în discuțiile cu alte persoane.
9) Înșelăciunea – folosirea de trucuri pentru a obține informațiile personale ale victimei, pe
care agresorul urmează să le facă publice.
10) Sabotarea– actul de a schimba toate detaliile de pe pagina personală a cuiva atunci când
persoana respectivă uită să restricționeze accesul; include și comunicarea în numele victimei
11) Sexting – distribuirea de materiale pornografice minorilor utlizând mijloace electronice de
comunicație.
Pentru a afla în ce măsură elevii școlii noastre au fost implicați în astfel de acțiuni, am aplicat
un chestionar pe un eșantion de 113 elevi repartizați astfel: 65 elevi din mediul rural (26 băieți, 39
fete), 48 elevi din mediul urban (23 băieți, 25 fete), 32 elevi cu vârste între 14-16 ani, 58 elevi cu
vârste între 16-18 ani și 23 elevi peste 18 ani.
Răspunsurile oferite au fost următoarele:
De la ce vârstă utilizezi internetul/ rețelele de socializare?
Ce rețele sociale/ mijloace de comunicare pe internet utilizezi?
Ți-ai făcut prieteni noi pe internet în ultima lună?

46% dintre elevi au răspuns ”da” (dintre aceștia, majoritatea sunt din mediul rural), iar 54%
au răspuns ”nu”.
Ai trimis vreodată mesaje/ imagini unor persoane pe care nu le cunoști fizic?
60,2% au răspuns negativ, iar 39.8% - pozitiv (dintre respondenți, majoritatea au fost fete).
Te-ai întâlnit vreodată fizic cu o persoană cunoscută pe internet?
56,6% au răspuns afirmativ (dintre elevii respondenți, majoritatea au fost băieți din mediul
rural), iar 43,4% au răspuns negativ.
Cine era persoana respectivă?

La acest item, 75,80% dintre elevi au răspuns că persoana în cauză era cunoștință cu amici
comuni, iar restul au menționat că a fost vorba despre rude, colegi de școală și doar 3,22% au
precizat că a fost vorba despre personae cunoscute pe internet.
179
Ai văzut imagini cu caracter sexual pe internet în ultimul an?
Ai fost jignit vreodată pe internet?

57,5% au răspuns negativ, iar 42,5%, pozitiv (majoritatea au fost băieți din mediul urban).
Cum ai fost deranjat/ jignit pe internet?
Majoritatea respondenților au menționat ca modalitate de jignire limbajul agresiv, injuriile,
comentarii răutăcioase privind aspectul fizic și 1 elev a precizat că a fost amenințat cu bătaia.
Ți-au fost solicitate de către persoane necunoscute informații personale pe internet?
65,5% - nu, 34,5% - da.
Ai oferit informații personale/ poze pe internet unor persoane necunoscute fizic la solicitarea
lor expresă?
Doar 5 persoane, adică 4,4% au răspuns afirmativ la această întrebare.
Părinții tăi îți cunosc prietenii de pe internet?
61,9% - da, iar 38,1% - nu (Nu se poate afirma că predomină o anumită categorie de părinți
care nu cunoaște anturajul copiilor pe internet.)
Te-ai confruntat vreodată cu vreo situație dintre cele menționate?
Menționează 3 modalități de evitare a cyberbullyingului.

Dintre modalitățile de evitare a cyberbullyingului cel mai des menționate de elevi, precizăm:
- să nu dezvăluim informații cu caracter personal;
- să nu distribuim imagini și videoclipuri cu noi necunoscuților;
- să evităm persoana care ne hărțuiește;
- să nu ne expunem viața în online;
- să cerem sprijinul adulților apropiați dacă apare o situație de tip bullying sau cyberbullying;
- să raportăm bullyingul rețelei de socializare pe care o folosim;
- să evităm persoanele necunoscute;
- să educăm copilul înainte de a-i fi permis accesul în mediul online;
- cel care folosește internetul să aibă o vârstă adecvată și să fie supravegheat periodic.
15. Am rugat, de asemenea, respondenții, să ne ofere un gând de final referitor la problematica
supusă dezbaterii: Cyberbullyingul. Redăm, în cele ce urmează, câteva dintre aceste gânduri:
- Ai grijă cu cine te împrietenești!
180
- Aș dori să nu mai existe atâta ură în jur.
- Aveți mare grijă pe internet!
- Bullyingul nu este o soluție în rezolvarea unor probleme.
- Ca oameni, ar trebui să ne oprim din a hărțui și din a face rău, pentru că, pe lângă faptul că
putem distruge inconștient psihicul unui om, ne distrugem și pe noi fiind toxici.
- Confidențialitatea este importantă.
- Încearcă să îți faci prieteni reali!
- Internetul te poate manipula!
- Să nu ai încredere niciodată în nimeni!
- Să ne gândim de două ori înainte de a face ceva ce putem regret!
În concluzie, abuzul de tip cyberbullying se poate întâmpla oriunde, oricând, mesajele și

imaginile de intimidare, hărțuire, denigrare de pe internet pot fi postate anonim și distribuite rapid
către un public foarte larg. De cele mai multe ori e greu, dacă nu chiar imposibil, să se descopere cine a
făcut-o, iar ștergerea mesajelor, textelor, imaginilor hărțuitoare este extrem de dificilă după ce au fost
postate sau trimise.
Elevii școlii noastre nu s-au confruntat cu situații excepționale, iar dacă acestea au apărut, într-o
formă sau alta, ei au reușit să le gestioneze și, mai ales, au învățat cum să se ferească de ele în viitor.
Fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă că nu poate controla ce fac oamenii din jur, ci doar modul
în care reacționăm noi la ceea ce fac ei. Cuvintele celorlalți au putere asupra noastră, atâta timp cât
alegem să ne lăsăm afectați. Dacă rămânem indiferenți, le vom lua sursa distracției și vom câștiga mai
mult respect.
De asemenea, este foarte important să selectăm cu grijă afirmațiile pe care le facem și
să ne împărtășim viața personală doar cu oamenii care țin la noi și ne prețuiesc. De multe ori, detaliile
personale pe care le împărtășim pot fi folosite împotriva noastră.
Doar respectându-ne valorile și principiile, respectându-i pe cei din jurul nostru și fiind
precauți în tot cee ace facem, vom reuși să evităm aceste situații neplăcute și să navigăm în siguranță
pe internet.
181
BULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR– CAUZE ȘI MĂSURI DE PREVENIRE
Bica Laura-Nicoleta
Liceul Tehnologic „Dimitrie Dima” Pitești
Bullyingul este un fenomen cu care ne confruntăm adesea nu numai în școlile din România, cât
și la nivel mondial. Acesta se referă la hărțuirea fizică sau verbală, conștientă, repetată, de tipul unui
atac fizic sau emoțional, folosindu-se cuvintele, acțiunile sau excluziunea socială. Altfel spus,
bullyingul reprezintă o faptă deliberată săvârșită de un individ sau de un grup de indivizi, care inițiază
un atac fizic sau moral la adresa cuiva. Acest fenomen implică un dezechilibru al puterii între cel puțin
două persoane, cel mai adesea copii.
Potrivit unui studiu realizat de Organizația Salvați Copiii, în anul 2016, în România, mai mult
de jumătate din elevii de la gimnaziu și liceu au fost, la un moment dat supuși bullying-ului, În
clasamentul statelor Europei, România se situează pe locul 3 la capitolul bullying, motiv pentru care
acest fenomen trebuia să intre sub incidența legii. Din fericire, în data de 22 noiembrie 2019, în
România a intrat în vigoare o nouă lege anti-bullying, care să apere demnitatea copiilor.
Efectele bullyingului pot dezastruoase în dezvoltarea copiilor, atât din punct de vedere
emoțional cât și educațional. Indiferent de rolul pe care un copil îl joacă în episoadele de bullying –
victimă, agresor sau martor – acesta poate experimenta scăderea încrederii în sine, depresia, abandonul
școlar, scăderea rezultatelor la învățătură, ajungându-se uneori și la sinucideri. În acest context, nevoia
de dimensionare a fenomenului de bullying în mediul școlar și de cunoaștere a stării de fapt, a
determinat realizarea acestui studiu de specialitate.
Ca dascăl, a fost nevoie să intervin în nenumărate rânduri pentru a stopa extinderea acestui
fenomen la nivelul clasei de elevi. Am întâlnit atât manifestări de bullying fizic (lovituri adminisytrate
victimei, bătăi, distrugerea de bunuri material), cât, mai ales, verbal (sâcâiri ostile, jigniri, insulte,
amenințări). Uneori, bullyingul poate fi provocat chiar de reușitele victimei. Din experiența lucrului cu
elevii, am observant că unii dintre cei care au fost supuși acestui gen de comportament în școală, au
ajuns să-și piardă interesul pentru învățătură sau au ajuns chiar la abandon școlar.
Analizând cauzele care conduc la acest gen de manifestări din partea elevilor, am ajuns la
concluzia că acțiunea unui elev poate reflecta gesturile părinților sau rudelor violente. Copiii care
provin din familii în care se manifestă violența domestică au învăţat acasă că a fi puternic înseamnă ca
ceilalţi să se teamă de tine. Prin intermediul bullyingului, copiii agresori își descarcă furia și traumele
de acasă. Școala este mediul perfect pentru descărcarea frustrărilor, deoarece aici copilul își poate
manifesta lupta pentru putere – el caută un individ mai slab, încearcă să-l domine și crede că așa poate
scăpa de problemele sale (scoate în evidență defectele fizice, jignește sau atribuie diverse porecle, ba
chiar lovește).
O altă cauză ar putea fi nevoia unor copii de a fi percepuţi de ceilalţi ca fiind „cool”. Ei recurg
la astfel de comportamente pentru a fi acceptaţi de cei cu o popularitate mai mare.
Pe de altă parte, fenomenul poate fi provocat și de indiferența cadrelor didactice vizavi de
manifestările agresive. Sunt cadre didactice care afirmă că ei nu se află la catedră pentru a face pe
polițiștii, pentru a interveni și a intermedia conflicte, că rolul lor este acela de a transmite cunoștințe
elevilor. În acest context, elevii vor crede că acest tip de comportament este tolerat, ba chiar că este în
sfera normalității.
Deşi este din ce în ce mai prezent în școli, fenomenul de bullying poate fi combătut prin
adoptarea unor strategii bine gândite. Pentru început, cadrele didactice trebuie să îi convingă pe elevi
să comunice orice faptă de violență fizică sau verbală care s-a exercitat asupra lor. Pentru a putea lua
măsuri, profesorii trebuie să cunoască situațiile cu care se confruntă elevii. Pentru a învăța să facă față
experiențelor neplăcute, elevii au nevoie de o îndrumare corectă și clară din partea cadrelor didactice.
182
În lipsa acestor îndrumări, consecinţele bullying-ului pot fi majore, precum:
- obiecte personale sau vestimentare pierdute sau distruse;
- schimbări în tabieturile alimentare, cum ar fi mâncatul în exces sau săritul peste mese (copiii
pot veni flămânzi de la şcoală pentru că nu şi-au mâncat pachetul);
- scăderea interesului pentru şcoală, fobie şcolară;
- sentimente de neajutorare şi scăderea stimei de sine;
- pierderea prietenilor sau evitarea situaţiilor sociale;
- coşmaruri frecvente;
- fuga de acasă, auto-mutilare sau preocupare legată de suicid.
Măsurile de prevenire a bullyingului din cadrul tuturor unităţilor şcolare ar trebui să fie în
atenția tuturor cadrelor didactice. Acestea pot interveni în diverse feluri : sprijinind agresorul, sau
victima, pot crea dialog și discuții între aceștia sau cu grupul pentru îmbunătățirea situației.
Modalitatea de intervenție a profesorului într-o situație de bullying are efecte majore asupra felului în
care elevii își vor dezvolta sentimentul de încredere și securitate în incinta unității de învățământ.
Ameliorarea comportamentelor de bullying în mediul şcolar presupune câțiva pași simpli:
1. Să recunoaștem că problema există – numai așa problema se poate rezolva, fără a se agrava.
2. Să colaborăm în rezolvarea problemei cu psihologul școlar – astfel problema nu va deveni
una de ordin personal.
3. Să descoperim cauza care a pornit bullyingul – o întrebare adresată agresorului poate scoate
la iveală adevărata problemă și cauza apariției manifestării violente.
4. Să adoptăm o atitudine obiectivă și să nu luăm partea nimănui – fiind obiectiv, putem judeca
cu mintea limpede lucrurile.
5. Să ne păstrăm calmul și atitudinea pozitivă – oricât de gravă ar fi situația, nu trebuie să ne
panicăm, creând stare de alertă, deoarece imaginea noastră are de suferit, iar încrederea pe care elevii o
au în noi ar putea să scadă.
6. Să vorbim atât cu părinții părților implicate – este necesar ca atât părinții agresorului, cât și
ai victimei, să fie înștiințați cu privire la cele întâmplate, pentru a se lua măsurile care se impun:
părinții victimei să ofere consolare și sprijin moral, iar părinții agresorului să poarte dialog constructiv
care să prevină comportamente similare în viitor și care să ducă la împăcarea cu victima.
7. Să implicăm elevii în activități extracurriculare de prevenire și combatere a formelor de
bullying.
Intervenția adecvată a cadrelor didactice trebuie să fie însoțită de acțiuni cu rol de creștere a
coeziunii grupului-clasă și a comunității școlare. Promovarea principiilor disciplinei pozitive, a
respectului, toleranței și incluziunii este un factor-cheie în îmbunătățirea interacțiunii dintre copii.
În concluzie, rolul profesorului-diriginte este major în prevenirea, identificarea și soluţionarea
situaţiilor conflictuale care apar în grupul-clasă. Colaborarea între cadrele didactice şi părinţi poate
combate acest flagel de anvergură internaţională.
După părerea mea, colaborarea între profesori și elevi este vitală în acest demers. Scandalurile
legate de agresivitatea din mediul şcolar sunt nişte exemple grăitoare despre cum acest fenomen poate
ajunge la nişte extreme nedorite. Este de datoria noastră, fie profesori, fie părinţi, să gestionăm astfel
de manifestări violente şi să reuşim să reinstaurăm climatul de linişte şi pace în mediul şcolar, dar şi în
familie.
Bibliografie și sitografie:
-https://www.kidmagia.ro/utile/scoala/bullying-ul-in-scoal-cauze-efecte-măsuri-de-
combatere-recomandate-de-specialist, accesat la data de 08.11.2021;
-http://www.listen.animusassociation.org/wp-content/uploads/2016/09/manual-rom-web.pdf,
accesat la data de 08.11.2021;
- Elena Matetovici, Şcoala nonviolenţei. Îndrumar de activităţi şcolare şi extraşcolare în
183
domeniul dezvoltării abilităţilor de viaţă ale elevilor, Editura Zeit, Brăila, 2010;
- Suport de curs Prevenirea bullyingului și cyberbullyingului în mediul școlar, București,
2021.
184
FENOMENUL DE BULLYING ÎNTRE ELEVI
Anca Florina Bivol

Școala Gimnazială, Comuna Gâdinți, Neamț
Fenomenele de bullying sunt din ce în ce mai prezente printre elevi, cadrele didactice din
majoritatea unităților de învățământ confruntându-se tot mai des cu acte de violență. În mediul școlar
se întâlnesc două tipuri de violență : violența obiectivă și violența subiectivă. Primul tip de violență
reprezintă delicte de ordinul penalului, iar în acest caz, instituțiile școlare sunt obligate să colaboreze
cu organele judiciare. Violența subiectivă include disprețul, umilirea, jignirea repetată, sfidarea. Cea
mai populară formă de violență răspândită în rândul elevilor este violența verbală, intimidare exercitată
prin injurii, amenințări și cuvinte jignitoare.
Sunt multe povești care implică fenomenul de bullying între elevi, iar una dintre acestea este
povestea Mihaelei, elevă în clasa a VII-a la o școală din Iași.
În urmă cu un an, tatăl fetei a fost nevoit să se mute la Timișoara din cauza serviciului.
Ulterior, familia l-a urmat, deși asta însemna un nou început pentru fiecare dintre ei. Mihaelei i-a fost
foarte greu să se despartă de prietenii pe care și-i făcuse din fragedă copilărie, de profesori, de locurile
unde a crescut, dar părinții i-au spus că și în noua școală își va face prieteni care vor ține locul celor
vechi.
Încă din prima săptămână de școală, Mihaela a simțit că lucrurile nu sunt atât de simple
cum au părut la prima vedere, având o stare de anxietate și de neliniște, din cauza noilor colegi care o
marginalizau. Fiind tot mai singură și mai tristă, ea le-a povestit părinților despre glumele răutăcioase
ale colegilor și despre faptul că aceștia o evită, nu doresc să o integreze în grup când au de făcut
proiecte în echipă adresându-i tot felul de jigniri. Părinții nu au luat foarte în serios spusele Mihaelei,
sugerându-i să fie mai îngăduitoare cu noii colegi, deoarece lucrurile se vor rezolva după ce se vor
cunoaște mai bine. Fata a început să aibă un comportament neadecvat în timpul orelor de curs, făcând
gălăgie și imitând gesturile cadrelor didactice pentru a-i distra pe colegii săi, răspundea obraznic
atunci când un profesor îi adresa vreo întrebare și nu se mai pregătea temeinic pentru nicio disciplină,
notele ei scăzând dramatic. Ea s-a gândit că în acest mod va atrage atenția colegilor care o vor accepta
în grupul lor.
Rezultatele școlare ale victimelor bullying-ului devin tot mai slabe, iar sarcinile școlare sunt din
ce în ce mai greu de îndeplinit, violența ajungând să fie soluția pentru rezolvarea oricărei probleme.
Neimplicarea părinților Mihaelei în situația creată la școală, influențează și mai mult comportamentul
neadecvat și stările de singurătate ale copilei, deoarece consideră că nu are nici un sprijin, nicio
persoană pe care să se bazeze și care s-o înțeleagă.
Echilibrul familiei este perturbat de criza locurilor de muncă și de situația actuală a societății,
subiecte de un interes mai ridicat pentru părinți decât neintegrarea fetei în colectivul școlar,
considerând că este doar un episod trecător.
Din fericire pentru Mihaela, dirigintele clasei a sesizat schimbarea de comportament și scăderea
randamentului școlar al elevei, interesându-se care au fost motivele ce au adus-o în această situație.
După mai multe discuții cu Mihaela, dirigintele consideră necesară o discuție și cu părinții acesteia, dar
și cu ceilalți elevi ai clasei, punându-i pe fiecare în situația Mihaelei și întrebându-i ce ar fi simțit dacă
ceilalți colegi i-ar fi marginalizat și i-ar fi jignit zilnic.
Admițând că nu s-ar fi simțit confortabil în locul Mihaelei, colegii au realizat că au greșit
și că fiecare dintre ei are dreptul la un climat școlar armonios pentru a avea rezultate foarte bune. De
asemenea, în această situație a intervenit și psihologul școlar, care a purtat discuții atât cu Mihaela, cât
și cu colegii ei, învățând astfel că e foarte simplu să arunci o vorbă în vânt fără să te gândești la
consecințe, că un cuvânt poate răni foarte tare, mai ales un suflet fragil de copil. Părinții fetei au înțeles
185
cât de important este să-i fie aproape și să-i asculte problemele, punând pe primul loc bunăstarea
sufletească a familiei și nu bunăstarea materială.
Povestea Mihaelei a avut un final fericit, deoarece toți cei implicați au realizat greșelile
făcute, însă nu toate poveștile se termină cu bine, iar, din această cauză, abandonul școlar este în
creștere, mulți elevi, victime ale bullying-ului, considerând că școala nu este un mediu sigur pentru ei.
Tema bullying-ului ar trebui abordată de către toate instituțiile școlare prin acțiuni de
conștientizare a efectelor negative și pe termen lung asupra psihicului copiilor, prin programe de
formare a cadrelor didactice care să disemineze informațiilor la nivelul fiecărei școli și să
implementeze diferite programe și proiecte educative care să ducă la micșorarea și chiar la stoparea
acestui fenomen periculos.
Școala este unul din principalii stâlpi în construirea unei educații de calitate care va
transforma copilul într-un adult responsabil .
186
BULLYING-UL ÎN MEDIUL PREŞCOLAR
STUDIU DE CAZ
Bîrlan Roxana Luiza

Gradinița cu P. P. „Căsuța Fermecată”, Craiova
Subiectul : D.T – preșcolar în grupa mare B

Vârsta : 5 ani
Familia : tata – muncitor (în vârstă de 30 de ani)
mama – casnica (în vârstă de 28 de ani)
sora – în vârstă de 8 ani
DESCRIEREA CAZULUI:
D.T. este in grupa mare la o gradinita din centrul orasului. Membrii familiei locuiesc împreună
cu bunicul din partea tatălui. Atât mama cât şi tatăl sunt muncitori constructori. După ce au rămas fără
locuri de muncă şi au terminat perioada de şomaj, părinţii au fost nevoiţi să ia o hotarare destul de
neavantajoasa fata de cei doi copii.Mama a acceptat un loc de munca, unde lucra toata ziua,iar tatal a
plecat la munca in Spania, de unde le trimite periodic bani. Copiii au fost zilnic în grija bunicului care,
după cum a declarat mama, are obiceiul să consume foarte des alcool, devenind violent verbal. Situaţia
devenind critică, mama a întrerupt serviciul rămânând acasă pentru a-şi îngriji copiii. Legătura dintre
gradinita şi familie este făcută sporadic de către mamă, atunci când reuşeşte cu greu să-şi facă timp şi,
mai ales, în urma nenumăratelor insistenţe ale educatoarei. De multe ori, educatoarea este aceea care
susţine această legătură , sunând ori de câte ori este nevoie. Problema principală a prescolarului este
situaţia nesatisfăcătoare şi comportamentul agresiv (verbal şi fizic) al copilului, manifestat faţă de
colegii de grupa.
IDENTIFICAREA CAUZELOR:
CAUZE DE ORDIN INDIVIDUAL:
- instabilitate emoţională;
- deficit de atenţie;
- stimă de sine scăzută, neîncredere;
- lipsă de afectivitate;
- lipsa de comunicare
- agresivitatea.
CAUZE FAMILIALE:
- diferenţele de tip economic;
- transferul responsabilităţii educaţiei către sora lui;
- lipsa evidentă a unui climat familial de linişte şi armonie;
CAUZE ŞCOLARE:
- frecvenţa neregulată a copilului la grădiniţă;
- lipsa de motivaţie;
- implicarea insuficientă a familiei în educaţie
CAUZE SOCIALE:
- gradul de dezvoltare al comunităţii: economic şi cultural;
- lipsa accesului la informaţii;
- lipsa exemplului în imediata lui apropiere.
IDENTIFICAREA SOLUȚIILOR PENTRU REZOLVAREA CAUZELOR
În urma observării permanente a comportamentului copilului în timpul activitatilor, dar şi pe
parcursul unor activităţi extracurriculare ( vizite, spectacole, concursuri etc); din conversaţiile cu
187
mama copilului (singura ce poate să fie abordată dintre adulţii familiei) am constat faptul că copilul
plasează părinţii cel mai aproape de el. Deşi tatăl nu i-a oferit copilului un model de conduită, totuşi,
din spusele acestuia dar şi ale mamei, acum când tatăl este departe, copilul îi duce dorul. Mama
încearcă să îndrepte comportamentul agresiv al copilului, dar lipsită de experienţă, ea însăşi trebuie
consiliată. Copilul îşi iubeşte sora mai mare, dar manifestă deseori agresivitate fizică faţă de aceasta.
Bunicul, din păcate, nu este o prezenţă binefăcătoare în viaţa copilului, starea acestuia fiind de cele mai
multe ori alterată de alcoolul consumat. Deci, din partea familiei nu prea există influenţe educative. De
multe ori, copilul nu se concentrează la sarcina de lucru atât cât este firesc pentru vârsta lui. Arată
dezinteres total pentru activitati, în schimb îşi deranjează colegii şi caută să le atragă atenţia celorlalţi.
Dacă nu reuşeşte prin vorbe urâte, apelează la violenţa fizică.
Am încercat să-l fac pe copil să înţeleagă de ce vine în fiecare zi la gradinita şi ce aşteaptă
gradinita de la el . M-am asigurat că preşcolarul meu realizează care sunt consecinţele imediate ale
comportamentului său. I-am transmis discret mesajul că nu voi renunţa în a-l sprijini, pentru că îmi
pasă de ceea ce se întâmplă cu el. Am considerat că adevarata cauză a comportamentului indezirabil
manifestat la început nu era lipsa de interes, nici uitatul , ci sentimentul neputinţei, al eşecului. I-am
oferit posibilitatea de a experimenta succesul în mod repetat şi credibil prin teme scurte. Încurajările
din partea mea cât şi din partea colegilor săi au fost numeroase şi binevenite de fiecare dată. Am
implicat copilul în activităţi cu durată scurtă şi cu obiective imediate şi, mai ales, în activităţile care îl
atrăgeau şi-i făceau plăcere.
Am observat o îmbunătăţire a situaţiei din sala de grupa şi o ameliorare a stării de disciplină a
prescolarului. În prezent, se continuă intervenţia. Din păcate, tabloul vieţii celui mic continuă să fie
punctat de conflicte între adulţii din familia lui, ceea ce-l influenţează negativ pe acesta.
În situaţia dată, adoptarea acestor soluţii propuse au fost cheia succesului intervenţiei.
Pe de altă parte, consilierea familiei în ceea ce priveşte modul şi direcţia de acţiune în
înlăturarea carenţelor copilului, a constituit, de asemenea, o punte către succesul întreprinderii,
cunoscut fiind faptul că la vârstele mici trebuie transferată focalizarea intervenţiei de la persoana
copilului către părinţi, familie. La vârsta preşcolară nu copilul trebuie consiliat, ci familia.
STABILIREA UNOR CONCLUZII:

și se manifestă repetitiv, regulat, într-un grup de copii. Spre deosebire de comportamentele de violență,
care apar spontan între copii, urmare a trăirii unor emoții intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și
dispar de îndată ce intensitatea trăirilor emoționale se diminuează, iar situațiile punctuale sunt
rezolvate, comportamentele de bullying nu dispar de la sine; este o problemă relațională care solicită
întotdeauna o soluție și schimbări semnificative la nivelul relațiilor dintre copii și în dinamica
grupului. Pentru eliminarea comportamentelor de bullying este necesară o intervenție directă din partea
adulților, a cadrelor didactice, în contextul în care acestea apar, cel mai adesea în mediul școlar
În cazul de faţă problema s-a creat din cauza unei comunicări ineficiente între copil şi părintii,
dar si din cauza deselor certuri familiare la care acesta facea de cele mai multe ori parte. O cauză, la fel
de importanta a fost si exemplul negativ al bunicului.
Prin informare, părintele a descoperit cum să găsească şi să aplice soluţia eficientă în
rezolvarea problemei ridicate de copil. Astfel a înţeles că printr-o bună comunicare cu educatoarea,
prin răbdare, înţelegere, încurajare, prin recompensare în urma efortului depus, prin neforţarea
copilului, ci trezirea dorinţei proprii de a participa la realizarea sarcinilor îşi pot ajuta copilul să treacă
peste inhibiţii şi neîncredere în sine şi să înceapă să dorească să execute acele activităţi la care
întâmpina dificultăţi.Prin aplicarea metodelor şi procedeelor pe care le-am enumerat, problema de
comunicare şi îndeplinire a sarcinilor s-a rezolvat.
188
STUDIU DE CAZ
Blândul Florentina Adriana

G. P. P. Nr. 52 – G. P. N. Nr. 17 Oradea
Problema: Elevul P.C. din clasa a IV-a prezintă deficiențe de adaptare și integrare școlară, cât
și socială, refelectate în nivelul scăzut al randamentului școlar, precum și o criză de identitate.
Obiective:
Eliminarea cauzelor
Propunerea unui proiect educativ de intervenție.
Etape:
Abordarea cazului
Prezentarea situației actuale a cazului: probleme la învățătură, relații conflictuale repetate cu
anumiți colegi din clasă / vecinii de la bloc / cu bunicul său, crize de identitate.
Procurarea și sistematizarea informațiilor:
Analizarea situației școlare: nu își îndeplinește sarcinile școlare decât cu dificultate sau refuză
să le ducă la îndeplinire, performanțe academice slabe la anumite discipline de învățământ, absența de
la cursuri în mod repetat, manifestă interes la: limba și literatura română și arte, manifestă dezinteres
la: matematică , limba modernă engleza și științe.
Analiza activităților extrașcolare: are conflicte permenente în casă cu frații mai mici și mai
ales cu bunicul, conflicte cu vecinii și copiii de la bloc, mai ales cei mai mici, fiind adesea evitat, are
un limbaj vulgar, utilizează cuvinte și expresii jignitoare, are un comportament verbal și atitudinal
agresiv.
Observații psihopedagogice:
Gândire - concretă
Memorie – în general, mecanică și de scurtă durată
Atenția – capacitate redusă de concentrare, obosește destul de ușor
Inteligență – QI=101
Imaginația – în general, de tip reproductiv
Limbaj scris / oral – în limite normale
Voința – nu are răbdare, este ușor influențabil de cei din jur, evită să ia decizii majore
Afectivitate – dezechilibrată, oscilantă între dispoziții afective pozitive și negative în perioade
foarte scurte de timp, generată de problemele personale și din familie
Caracter – pozitiv, combativ, cooperant dacă are un interes personal, dezinteres față de
sarcinile școlare pentru că îi lipsește un stil de muncă adecvat, fiind împrăștiat, învață în salturi, pe de
rost, are o atitudine oscilantă față de colegi și propria persoană, în general sociabil, dar foarte agresiv
(verbal) dacă i se face observație sau i se lezează interesele.
Personalitate – se plictisește ușor, nu rezistă la stres și nici la efort intelectual susținut, este o
fire sociabilă, un temperament extrovertit, manifestă lipsă de încredere în forțele proprii, recurge
adesea la explicații care au valoare personală, cele mai multe sunt fabulații, minciuni pentru atragerea
compasiunii colegilor, adulților sau ca formă de autoapărare.
Probleme medicale
Elevul prezintă o dezvoltare psiho-somatică nomală pentru vârsta lui, are tăieturi cicatrizate pe
antebrațe, din cauza unor ”ieșiri” violente în casă, cu bunicul lui.
Relații sociale
Familie – relații tensionate, mai ales cu bunicul, părinții fiind plecați la muncă în străinătate.
Bunicul este deosebit de agresiv cu toți membrii familiei, în special cu elevul avut în discuție, este
189
foarte autoritar, cu temperament sangvinic, alcoolic.
Bunica – se ocupă de toate treburile gospodăriei, creșterea și educarea nepoților (4) rămași în
grija ei în ultimii trei ani. Este dezechilibrată emoțional și afectiv, abuzată verbal de soț, care adesea ia
bani din casă și îi cheltuie pe băutură. Din pensie și alocațiile pentru copii, îi crește pe nepoți.
Părinții (mama și tatăl) – sunt plecați în străinătate de peste trei ani (Spania), lăsându-i pe copii
în grija bunicii, trimit rar bani acasă și îi vizitează o dată pe an (de sărbătorile de iarnă).
Frați – elevul are încă trei frați mai mici, unul de opt ani și o pereche de gemeni de șapte ani, cu
care se află în relații tensionate, mai ales cu gemenii, pe motiv că sunt ”preferații” și că el trebuie să
renunțe la foarte multe pentru frații săi.
Grupul de prieteni - are trei prieteni
Colegii de clasă – are relații tensionate cu câțiva dintre colegi, care îl ocolesc, mai ales de când
l-au prins cu minciuna și sunt agresați verbal repetitiv de acesta.
Istoricul evoluției problemei
Istoricul problemei: problemele au apărut odată cu plecarea părinților în străinătate, la
sfârșitul clasei I a elevului și a rămânerii în grija bunicilor. Are frecvente certuri – limbaj vulgar și
agresiune fizică (bătaie cu cureaua) din partea bunicului, a schimbat patru școli pe motiv de neadaptare
și absențe de la ore și limbaj agresiv, jignitor. În noua clasă se adaptează foarte greu, nefăcând față
obligațiilor școlare, colegii îl evită pe motiv de limbaj nepotrivit la adresa lor, minciuni, etc.
Istoricul evoluției școlare: a schimbat patru școli pe motiv de neadaptare, învățare în salturi,
limbaj agresiv, jignitor, multe absențe de la ore, distrugere obiecte din sala de clasă (afișe, grafice etc.).
Istoricul dezvoltării intelectuale: dezvoltarea intelectuală normală, corespunzătoare vârstei.
Istoricul dezvoltării fizice: dezvoltarea psihosomatică corespunzătoare parametrilor vârstei.
Istoricul familiei: în familie au existat relații tensionate, conflicte între tatăl și bunicul
elevului, pe motiv că nu lucrează nicăieri, probleme de alcoolism. Mama, fiind casnică, apela la
sprijinul financiar al bunicii. Părinții au plecat la muncă în străinătatate, lăsând copiii în grija bunicii
trimit rar bani acasă și îi vizitează o dată pe an de sărbătorile de iarnă.
Istoricul relațiilor sociale: elevul s-a mutat la a patra școală în decurs de patru ani (clasele II-
IV), având trei prieteni care sunt copii ai vecinilor de la blocul în care locuiește.
Conflictele în familie, deschise între bunic – tată, bunic – nepot, bunic – bunică, tensiunile
dintre membrii familiei subminează nevoia de protecție, afecțiune, securitate și de protecție a elevului.
Situația existentă suprapusă peste starea labilă a elevului face ca acesta să fie predispus la eșec școlar.
Răsturnarea sistemului de valori al elevului duce la criza de identitate. Absența unui model parental
corespunzător, lipsa de afecțiune, a unui regim școlar zilnic adecvat, atitudini agresive în limbaj și
comportament conduc la dezorientare și eșec școlar. Lipsa de comunicare, a respectului față de adulți /
covârstnici / frați mai mici, agresivitate, lipsa afecțiunii conduc la grave dezechilibre emoționale.
Configurarea situației
În urma conversației cu elevul și bunica acestuia, s-a constatat că elevul dorește să devină șofer
de camion și că ar dori să joace fotbal.
Pentru viitorul apropiat, elevul și-a propus:
Să nu mai absenteze de la școală,
Să nu agreseze verbal colegii / bunicul,
Să studieze la disciplinele unde are performanțe academice scăzute și să ceară, la nevoie,
sprijinul colegilor și al domnei învățătoare,
Să respecte programul zilnic de acasă / școală.
Pentru viitorul mai îndepărtat, elevul și-a propus:
Să aibă un comportament / limbaj potrivit în cele mai multe dintre situații (școală, familie,
190
mediul social),
Să comunice mai bine cu bunicii și frații mai mici, demonstrând grijă și respect față de aceștia,
Să își rezolve problemele de relaționare cu aparținătorii, vecinii, colegii,
Să se înscrie la cursurile unui antrenor de fotbal pentru elevi și să practice acest sport, să învețe
să conducă o mașină, când va avea vârsta legală pentru aceast fapt, pentru a deveni șofer, așa cum își
dorește.
Elaborarea strategiilor de acțiune:

a). Se va acționa la nivel personal prin: stimularea motivației pentru învățare, modificarea
atitudinii față de învățătură, modificarea atitudinii elevului față de colegi / alți copii și relațiile cu
aceștia, participare la ședința de consiliere psihologică la nivelul școlii, creșterea ncrederii în forțele
proprii, participarea la activitățile extrașcolare: fotbal.
b). Se va acționa la nivelul clasei de elevi prin: implicarea elevului pentru realizarea unor
proiecte, activități de grup, participarea la activități extrașcolare: programe educative, serbări, excursii
etc., apropierea și comunicarea asertivă cu elevul la nivelul clasei.
c). Se va acționa și la nivelul celorlați factori umani implicați: bunici, frați, colegi, prieteni.
Luarea și susținerea intervențiilor

Elaborarea unui proiect educativ de intervenție
Formularea unor prognoze privind evoluția ulterioară a elevului.
Proiect educativ de intervenție

Scop: stimularea motivației pentru învățare a elevului, depășirea de către elev a crizei de
identitate, îmbunătățirea colaborării familiei cu școala, astfel încât să se rezolve conflictele,
comportamentul verbal și atitudinal repetitiv agresiv al elevului.
Obiective:
Conștientizarea de către aparținătorii legali ai elevului (bunicii) a responsabilităților ce le revin
în educarea nepoților, lăsați în grija acestora, a necesității tratării diferențiate, corecte a copiilor în
funcție de particularitățile individuale, de vârstă,
Conștientizarea de către aparținătorii elevului a faptului că acesta are înclinații și talente pe care
să le susțină și să le încurajeze în mod corespunzător,
Modificarea atitudinilor comportamentale ale aparținătorilor adulți în raport cu nepoții / copiii
din familie pentru o mai bună comunicare, colaborare, sprijin cu aceștia pentru găsirea celor mai
potrivite metode de educare/relaționare non-agresive în vederea conviețuirii armonioase în mediul
familial,
Cunoașterea și colaborarea optimă aparținători legali – cadre didactice/psiholog școlar,
Modificarea atitudinii și raportării elevului pentru rezolvarea sarcinilor școlare și în relațiile
agresive cu colegii sau alți copii,
Stimularea adecvată a motivației elevului pentru învățare, în funcție de caracteristicile
individuale ale acestuia, în vederea succesului școlar și combaterea eșecului,
Dezvoltarea încrederii în forțele proprii, dezvoltarea și îmbunătățirea imaginii de sine a
elevului,
Integrarea eficientă în grupul de elevi, la nivelul clasei,
Participarea consecventă la ședințele de consiliere psihologică școlară a elevului împreună cu
psihologul școlar, în vederea rezolvării problemelor afective, emoționale, atitudinale,
comportamentale, precum și a crizei de identitate.
Prognoza evoluției ulterioare a elevului
Date privind intelectul: rezistența la efort intelectual va crește progresiv, optimizarea capacității
191
de concentrare a atenției.
Date despre sănătate: dezvoltare în parametri normali.
Date pedaogice: îmbunătățirea participării la orele de curs, implicarea în activități școlare și
extrașcolare, manifestarea interesului pentru învățătură, optimizarea colaborării cu colegii și cadrele
didactice care predau la clasă.
Dezvoltarea personalității: dezvoltarea încrederii în sine, rezolvarea crizei de identitate.
Relații sociale: relaționarea optimă cu colegii și integrarea în colectivul clasei, realizarea
sarcinilor în echipă prin acceptarea în colectiv.
Relații familiale: îmbunătățirea relațiilor cu bunicul, frați mai mici care se vor apropia de elev
cu afecțiune și înțelegere, aparținătorii elevului vor învăța și aplica modalități eficiente de abordare și
soluționare a situațiilor de criză apărute.
Bibliografie:
Raicu, Maria, 2014, Studii de caz la clasele primare, Editura Ars Libri
Schaffer, Jack B., Rodolfe, Emil, 2019, ICD-10-CM. Studii de caz pentru viitorii psihologi
clinicieni. Probleme psihologice și comportamentale, Editura Trei.
192
STUDIU DE SPECIALITATE- BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL ÎN MEDIUL
ȘCOLAR
Blezniuc Amalia Camelia

Liceul de Arte Plastice Timișoara
Problema: În era actuală, denumită chiar ”era tehnologiei” am ajuns să ne confruntăm tot mai
des cu diverse forme ale bullying-ului, una dintre cele mai accentuate forme fiind cyberbullyingul.
Bullyingul este definit ca fiind un comportament agresiv intenționat, care este realizat cu scopul de a
produce disconfort, neplăcere, suferință. Pentru a putea cataloga un comportament de acest fel, ca fiind
bullying, acesta trebuie să fie repetitiv, se manifestă prin tachinare, jignire, hărțuire, violență verbală,
marginalizare și poate duce până la violență fizică. În momentul în care toate acestea se manifestă prin
intermediul internetului și a dispozitivelor tehnologice, se cataloghează ca fiind cyberbullying. Un
aspect important este faptul că bullyingul nu este perceput în acelaşi fel de elevi şi de cadrele didactice.
Elevii tind să minimalizeze acest concept de bullying și efectele sale, în timp ce cadrele didactice îl
consideră o problemă gravă în mediul școlar și în societatea actuală. În mediul şcolar întâlnim cu
precădere două tipuri de bullying:
Bullyingul elev - elev - se manifestă prin tachinare, excluderea din grupuri, jignire, se repetă și
este regulat, unul dintre elevi fiind victima și celălalt fiind agresorul, între aceștia se creează un
dezechilibru de putere, agresorul având de obicei alături de el susținători implicați și ei în acest proces
de bullying.
Cyberbullyingul elev - elev - tipul de bullying cel mai dezvoltat în ultima perioadă, datorită
interacțiunii virtuale care a devenit mai puțin restricționată decât interacțiunea față în față datorită
pandemiei, se manifestă cu ajutorul dispozitivelor tehnologic, prin șantajarea victimei cu publicarea în
mediul online a diverse fotografii, mesaje private sau trucarea unor fotografii ale victimei.
Obiective: 1. Determinarea cauzelor.
2. Eliminarea cauzelor.
3. Determinarea expectanțelor.
Prezentarea cazului: Situația actuală - Elevii ajung tot mai des în perioada această să prezinte
probleme la învățătură; de asemenea absentismul școlar s-a dezvoltat chiar și în sistemul de școlarizare
online; datorită îndepărtării elevilor unul de celălalt prin lipsa de interacțiune reală din sistemul online,
temperamentul acestora s-a schimbat, aceștia dezvoltând relații conflictuale și ajungând la
cyberbullying.
Procurarea și sistematizarea informațiilor - Analiza activității școlare:
Rezultatele și situațiile elevilor supravegheați sunt mai slabe, aceștia nu își mai realizează
atribuțiile școlare decât cu dificultăți.
Elevii devin tot mai atrași de activitățile și preocupările unor grupuri defavorizate, neglijând
familia și școala.
Bullyingul și cyberbullyingul ajung a fi pentru aceștia, soluții pentru problemele întâlnite atât la
școală cât și în afara ei.
Relațiile sociale ale elevilor care practică bullyingul:
Familie - uneori poate fi vorba despre o familie monoparentală, copilul exercitând bullyingul
asupra altor colegi cu familii complete, acesta simțind nevoia să îi facă pe cei din jur să sufere la fel ca
el. Alteori poate fi vorba despre o familie în care există relații încordate și comportamente violente.
Frații / surorile mai mari - aceștia pot face parte din grupuri de adolescenți cu comportament
rebel, anarhist, frații mai mici ajungând să practice bullyingul pentru a impresiona aceste grupuri și a
se simți ca un membru al lor.
193
Grupul de prieteni - de obicei în acest grup există același comportament prin care se recurge la
bullying, toți membrii acestuia dezvoltând limbaje și acțiuni violente față de persoanele diferite de ei.
Colegii de clasă - cei care au o situație mai bună decât a agresorului, devin victimele
bullyingului și sunt persecutați. Colegii care se alătură agresorului, devin prieteni cu acesta și încep să
dezvolte același comportament.
Descoperirea cauzelor - Influența din mediul familial:
Mediul familial reflectă cea mai mare sursă a comportamentului unui elev, manifestat prin
bullying. Majoritatea elevilor care prezintă un astfel de comportament, provin din familii
dezorganizate, au fost și ei victimele bullyingului în mediul familial, au trăit experiența despărțirii
părinților sau comportamentul neadecvat al acestora, situația financiară precară, aceasta din urmă în
perioada pandemiei devenind tot mai des întâlnită datorită șomajelor. Astfel, părinții devin mai puțin
disponibili pentru copiii lor, nu le mai acordă atenția necesară sau ajutorul pentru școală. Pe baza
aceasta, apar probleme noi cu o gravitate mărită, care ajung să afecteze mult mai profund copiii, cum
ar fi consumul de alcool, neglijarea copiilor la care intervin și carențele educaționale, lipsa afecțiunii,
lipsa înțelegerii. Elevii care provin din astfel de familii caută sentimentul de răzbunare, ajungând să își
trateze colegii prin bullying, dorind să îi facă să resimtă și ei neajunsuri, să se simtă înjosiți sau
nedoriți, reflectând astfel în relația cu aceștia toate frustrările din mediul familiei.
Pe lângă aceste cazuri, mai există situații în care familia oferă suport exagerat în relația afectivă
cu copiii, lăsând la o parte rolul educativ care trebuie menținut în raportul cu aceștia, mai exact
eliminând din viața copiilor orice interdicție, orice regulă, considerând mereu propriul copil ca fiind un
exemplu, astfel transformând și relația cadrelor didactice cu acesta, elevul și chiar părinții adoptând
uneori un comportament de bullying față de profesori, când aceștia le aduc la cunoștință o problemă
legată de copil în raport cu școala, elevul ajungând astfel să submineze autoritatea acestora.
Influența din mediul social:
În majoritatea cazurilor, mediul social reprezintă sursa cea mai mare de influență asupra
elevilor prin care se induce stimularea bullyingului, a agresivității și a neînțelegerii în relațiile școlare.
Lipsa de cooperare a organelor abilitate pentru luarea măsurilor în astfel de cazuri, aduc elevii de tip
victimă, în pragul neîncrederii față de eficacitatea școlii și a cadrelor didactice, în aceste cazuri, lipsa
interesului pentru învățătură scade ceea ce duce la un declin vizibil în ceea ce privește personalul
calificat pentru angajare.
Influenţa din mediului şcolar:
În unele cazuri comunicarea devine monopolizată de către profesori, elevul ajungând să fie
doar un receptor pasiv. În cadrul unui proiect de echipă, grupul de lucru al elevilor este restrâns,
interacțiunea acestora devenind minimă în situația în care în grupul respectiv este introdus un elev
bully, echipa evitând contactul cu acesta, preluând și atribuțiile lui, pentru a nu intra în conflicte, astfel
elevul agresor fiind notat de către cadrele didactice pe o muncă nerealizată de el, colegii grupului
păstrând aparența lucrului întregului grup, de teama bullyingului. Astfel nevoia fundamentală de
comunicare și expresie a fiecărui elev, nu mai este luată în considerare în mediul școlar, acesta fiind
locul propice pentru satisfacerea acestor nevoi.
Profesorul de la clasă prin diverse strategii abordate în procesul de predare-învățare, cum ar fi
ascultarea orală, poate stârnii în rândul elevilor bully, situații conflictuale sau agresive, astfel devenind
chiar și cadrele didactice victime ale bullyingului, elevul agresor ridiculizând profesorul sau chiar
având o atitudine înjositoare față de acesta, pentru ca restul colegilor să treacă cu vederea lipsa acestuia
de informații legate de lecție, care i-au fost solicitate de către profesor.
De asemenea, există cazuri în care profesorul are o atitudine indiferentă față de elevii care
ajung să fie victime ale bullyingului, considerând a fi exagerată orice întâmplare care îi este relatată de
către copii, astfel ajungând să emită diferențieri între elevi în mod conștient, acestea fiind remarcate
prin: evitarea dialogului cu elevii victimă, acordarea unui timp redus î care aceștia pot oferii un răspuns
la o întrebare, le oferă un feedback vag și neconcludent, nu acceptă propunerile acestora legate de
194
subiectele solicitate la oră. Această atitudine a profesorilor, poate împinge elevul la sustragerea de la
activitățile clasei, de la dialogul deschis, până la absentism și chiar abandon școlar, sau transformarea
elevului victimă într-un elev agresor, reflectând și acesta asupra altor colegi frustrările proprii.
Găsirea soluțiilor - Prevenirea bullyingului și a cyberbullyingului:
Există cele 3 tipuri de prevenire a unor comportante de tip bullying cunoscute în urma studiilor
de specialitate și anume:
Prevenirea preliminară - aceasta se referă la construirea unei observări pozitive a fiecărui elev
în parte de către profesori, exprimarea verbală și prin acțiuni a încrederii dezvoltate în posibilele
reușite ale acestuia, luarea în calcul a părerilor lui, valorizarea muncii sale. Aceste atitudini ale
cadrelor didactice au demonstrat reducerea apariției bullyingului în școli și dezvoltarea unor relații mai
bune între elevi și profesori.
Prevenția secundară - acest tip de prevenție pornește de la premiza că școala constituie un rol
de observație important în dezvoltarea intelectului și afectivității elevilor, printr-o monitorizare atentă
și acțiuni pozitive, cadrele didactice și elevii pot repara efectele unor probleme din afara mediului
școlar, care și-au pus amprenta asupra unui elev care a devenit bully în urma acestora. Făcând
cunoscute aceste cazuri, instituțiilor și comisiilor abilitate, elevul agresor poate ajunge sub îndrumarea
unui psiholog școlar sau a altor autorități competente, pentru a putea fi luate măsuri de protecție pentru
copil, cu scopul redresării comportamentului, reducerea bullyingului și a impulsurilor de a reacționa
tulburând persoanele din jur.
Prevenirea terțiară - prin această prevenție se dezvoltă un sprijin față de elevii bully, realizând
diferite sarcini speciale pentru aceștia, după observarea abilităților pe care le dețin, făcându-i interesați
de diferitele sarcini oferite de către profesori, dezvoltându-le sentimente de apartenență comunitară și
oferindu-le șansa de a fi responsabili prin sarcini adecvate caracterului și temperamentului propriu.
Măsuri concrete de acțiune:
La nivelul personal se realizează stimularea motivației pentru activitățile școlare, cu accent pe
activitățile de lucru în echipă pentru îmbunătățirea și apropierea în relația colegială. Construirea
încrederii elevului în propriile forțe și capacități, realizând activități propuse de acesta și sprijinind
elevul în participarea la ședințe cu psihologul școlar.
La nivelul de colectiv al elevilor, se realizează valorificarea fiecărui copil și potențialele
acestora, aprecierea verbală, implicarea tuturor elevilor clasei în diferite activități extrașcolare pentru a
lega relații mai bune și apropiate cu fiecare în parte.
La nivelul de comunitate locală, se colaborează cu membrii familiilor elevilor prin ședințe cu
părinții și cu consilierul școlii și diferite acțiuni educative prin pare se implică familiile în viața școlară
a copiilor, cum ar fi vizita la locul de muncă a elevilor pentru cunoașterea meseriilor. de asemenea,
implicarea în proiecte educative cu comunitatea locală, reprezentanți ai poliției sau a diferitelor
organizații, pentru dezvoltarea simțului civic al elevilor și pentru conștientizarea atribuțiilor acestora în
societate.
Rezultatele finale sunt:
Dezvoltarea respectului față de sine și față de cei din jur;
Dezvoltarea simșului civic și simțului responsabilității;
Rezolvarea ieșirilor nervoase și a temperamentului negativ;
Integrarea în grupuri pozitive și îmbunătățirea relaționării cu colegii;
Buna colaborare în diferitele sarcini solicitate în școală;
Îmbunătățirea și pozitivarea relației cu familia;
Rezolvarea și stabilirea unor măsuri pentru situații de criză care pot intervenii.
Concluzie:
Bullyingul și cyberbullyingul sunt o reflexie a comportamentului din societate sau din mediul
în care trăiește un elev. Când bullyingul se realizează în mediul școlar indiferent că este vorba despre
școala fizică sau școala online, acest comportament duce inevitabil la consecințe grave, denigrare,
195
înjosire, victimizare, depresie, poate chiar la moarte. Bullyingul intervine în procesul de învățare al
elevilor, reducând pentru aceștia șansele la o educație adecvată și la o dezvoltare a personalității.
Pentru a putea prevenii și stopa bullyingul, mediul școlar trebuie să înceapă prin pregătirea
cadrelor didactice pentru acest tip de situații, în care profesorii să poată recunoaște un comportament
de tip bullying, să învețe să se apropie de elevi prin diferite abordări, după care să intervină în dialog
cu familia elevului și cu comisiile abilitate, pentru a putea dezvolta o relație cu elevul și a redresa
comportamentul acestuia, și a putea primii o nouă șansă la integrarea sa în colectiv și în societate.
196
Bobei Alina Georgiana

Scoala Gimnazială Scoarta, jud. Gorj
Problema : Eleva Alexandra din clasa a VIII-a prezintă un comportament neadecvat fata de
unii colegi de clasa,respectiv gesturi de intimidare realizate doar alaturi de un grup de 3-4 colegi.Una
din victimele sale,eleva Maria,a reclamat dirigintelui urmatoarele comportamente deranjante:
-Aproape de fiecare data cand raspunde corect la ora este numita „tocilara” de catre Alexandra si
grupul sau de sustinatori;
-Este ridiculizata pentru ca refuza sa chiuleasca de la ore alaturi de unii colegi;
Parintii Mariei au spus ca aceasta sufera foarte mult din cauza acestor ridiculizari repetate si plange
zilnic din aceasta cauza;mai mult,are zile in care refuza sa mearga la scoala din cauza intimidarilor la
care este supusa.
ETAPE
-Probleme la învăţătură;
-Nevoia de a provoca suferinta prin intimidare,alaturi de un grup de sustinatori.
B. Procurarea şi sistematizarea informaţiilor :

-note medii la majoritatea obiectelor;
-nu-şi îndeplineşte sarcinile şcolare decât cu mare greutate;
-nu participă foarte activ la ore şi chiuleşte des;
-manifestă interes la: limba şi literatura română, muzică, desen;
-manifestă dezinteres la: matematică, fizică, chimie.
- Inteligenţă – corespunzătoare vârstei;
- Gândire – concretă;
- Limbajul scris/oral – destul de bogat în semnificaţii;
- Memoria – corespunzatoare varstei;
- Atenţia – capacitate medie de concentrare, oboseşte uşor;
- Voinţa – lipseşte, evită să ia decizii majore, este nehotărâtă, nu are răbdare, se incadreaza in tiparul
grupului din care face parte;
-Deprinderi verbale, senzoriale, motrice – normale, corespunzătoare vârstei;
-Deprinderi de gândire şi perceptive – corespunzatoare varstei.
-Afectivitate – prezintă dezechilibre afective majore, oscilează între dispoziţii afective pozitive şi
negative în perioade foarte scurte de timp, este hiperemotivă chiar dacă se străduieşte să nu o arate;
-Caracter – pozitiv, destul de combativă, cooperantă dacă are interes; dezinteresată de şcoală pentru că
nu are un stil de muncă corespunzător, este împrăştiată, învaţă în salturi pe de rost şi întotdeauna pe
ultima sută de metri; are o atitudine oscilantă faţă de propria persoană şi faţă de colegi, în general
sociabilă, asertivă, dar deosebit de agresivă (verbal) dacă îi sunt lezate interesele.
3. Echilibrul sistemului nervos
Eleva prezintă o labilitate psihică destul de accentuată generată, în principal, de problemele personale
şi de familie; se plictiseşte uşor, nu rezistă la stres şi nici la efort intelectual susţinut; are o fire
sociabilă, un temperament extrovertit; nu are încredere în forţele proprii; pentru a beneficia de
197
compasiunea colegilor sau ca o formă de apărare, pentru a-şi proteja propria persoană recurge la
minciuni din cele mai ciudate.
4. Relaţii sociale
1.Familie :
- relaţii deosebit de încordate între părinţi, care au culminat cu posibilitatea unui divorţ.
-Tatăl este deosebit de agresiv cu toţi membrii familiei, în special cu soţia,fiind preocupat doar de
propria persoană ;
Fraţi – eleva are doi fraţi mai mici, cu care se află în relaţii cordiale. Pe cel mai mic l-a crescut şi
acesta ocupă un loc special în viaţa ei afectivă.
2. Grupul de prieteni :
– are puţini prieteni și are relaţii încordate cu colegii de clasă, care au izolat-o din cauza
comportamentului;
3. Istoricul evoluţiei şcolare:
-fără probleme deosebite până în clasa a VIII-a.
4. Istoricul dezvoltării intelectuale:
-dezvoltare intelectuală normală, corespunzătoare vârstei
5. Istoricul dezvoltării fizice :
-dezvoltare psihosomatică aproximativ corespunzătoare vârstei
6. Istoricul familiei :
-în familie au existat întotdeauna relaţii conflictuale, o atmosferă tensionată, greu de suportat;
-mama şi-a dorit să devină doctor şi, nereuşind, vrea să o oblige pe fată să urmeze acest traseu faţă de
care eleva nu simte nici un fel de atracţie.
-tatăl a lăsat copiilor posibilitatea de a-şi alege drumul în viaţă, încurajând alegerile lor.
-Conflictualitatea familiei, tensiunile în relaţiile dintre părinţi subminează
nevoia de protecţie şi de siguranţă a fetei;
-Starea dată suprapusă peste structura astenică a fetei face ca aceasta să fie
predispusă la eşec şcolar;
- Răsturnarea sistemului de valori al tinerei duce la criza de identitate; Impunerea unui traseu în viaţă
care este departe dorinţele şi posibilităţile tinerei şi care satisface frustrările şi neîmplinirile mamei
conduce la dezorientare şi eşec şcolar;
-Lipsa de comunicare şi autoritarismul exesiv, agresivitatea produc grave
dezechilibre emoţionale.
În urma discuţiilor puratate cu eleva şi cu mama acesteia s-a constatat că visul ei cel mai mare
este să urmeze o carieră în domeniul muzical, către care are reale înclinaţii. Pentru viitorul apropiat
tânăra şi-a propus:
-Să nu mai lipsească de la şcoală;
-Să studieze suplimentar la obiectele la care are probleme şi, aventual, să ceară ajutor din partea
colegilor;
-Să se pregătească cu atenţie pentru Evaluarea națională
-Să-şi rezolve problemele de relaţionare cu părinţii şi colegii de clasă;
ELABORAREA STRATEGIILOR DE ACŢIUNE:

a) Se va acţiona la nivel personal prin: creşterea încrederii în forţele proprii; stimularea
motivaţiei pentru învăţare; modificarea atitudinii elevei faţă de învăţătură; modificarea atitudinii
elevei faţă de colegi şi relaţiile cu aceştia; şedinţe de consiliere; modificarea sistemului de valori a
elevei prin aplicarea testelor de determinare a intereselor şi valorilor; b)Se acţionează la nivelul clasei
198
de elevi: înlesnirea integrării în grup; solicitarea elevei pentru realizarea unor activităţi de grup;
c) Se acţionează la nivelul tuturor factorilor: - părinţi; - profesori; - colegi; - anturaj.
199
STUDIU DE SPECIALITATE – PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A
CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Bocan Elisabeta
Liceul Tehnologic Pătârlagele, județul Buzău
În vederea creării şi menţinerii unui mediu sigur şi pozitiv în şcoală, unităţile de învăţământ
sunt obligate să identifice eventualele probleme/situaţii de risc, iniţiind propuneri cu privire la tipurile
de prevenire şi intervenţie necesare, pe care, după aprobarea în consiliile de administraţie, le vor
transmite inspectoratelor şcolare, în vederea avizării şi monitorizării.
Activităţile de prevenire a violenţei psihologice – bullying se realizează în funcţie de specificul
fiecărei unităţi de învăţământ, prin:
a) implementarea, la nivelul unităţii de învăţământ, a unui plan şcolar de prevenire şi combatere
a violenţei, a unor programe/proiecte/campanii cu scopul de creştere a coeziunii grupului de copii şi a
comunităţii copii-adulţi, conştientizarea consecinţelor violenţei psihologice – bullying, eliminarea
cauzelor/riscurilor/vulnerabilităţilor care ar putea determina producerea de astfel de comportamente;
b) desfăşurarea unor activităţi de informare şi conştientizare, în colaborare cu alte instituţii sau
specialişti cu competenţe în domeniu;
c) promovarea unui climat educaţional care încurajează atitudinile pozitive, nonviolente şi
suportive între membrii comunităţii de preşcolari/elevi şi adulţi, învăţarea şi exersarea empatiei, a
interacţiunilor între aceştia, de tip câştig reciproc, implicarea participării preşcolarilor/elevilor de toate
vârstele la toate deciziile care îi privesc şi promovarea acţiunilor de la egal la egal între
preşcolari/elevi;
d) promovarea relaţiilor democratice între copii şi adulţi, prin toleranţă, respect, incluziune şi
solidaritate;
e) implementarea de măsuri administrativ-organizatorice, care să contribuie la crearea unui
mediu securizant din punct de vedere fizic şi emoţional pentru copii, în unitatea de învăţământ, precum
montarea de camere de luat vederi, profesori de serviciu, asigurarea pazei spaţiilor educaţionale,
dispunerea mobilierului în clasă în scopul facilitării colaborării între copii, promovarea lucrului în
echipă, constituirea formaţiunilor de studiu;
f) formarea cadrelor didactice în sensul dezvoltării personale şi al utilizării metodelor de
disciplină pozitivă.
Fiecare unitate de învăţământ prevede în regulamentul de organizare și funcționare obiectivul
„şcoală cu toleranţă zero la violenţă”, ce va fi adus la cunoştinţa personalului didactic/didactic
auxiliar/nedidactic/elevilor/părinţilor. De asemenea, în acord cu profesorii, elevii şi părinţii acestora,
unităţile de învăţământ stabilesc, prin regulamentul de organizare și funcționare a unităţii de
învăţământ (ROF), măsurile aplicabile în cazul unui comportament inadecvat, imoral sau necolegial al
unor copii faţă de alţi copii.
În regulamentul de organizare și funcționare a unităţii de învăţământ, pentru persoanele care
interacţionează cu preşcolarii/elevii, se introduce obligativitatea unei comunicări empatice, non-
violente, aceea a adoptării unui comportament/limbaj lipsit de etichete/umilitor.
La începutul fiecărui an şcolar, instituţiile de învăţământ au responsabilitatea de a-şi întocmi
propriile strategii şi planuri de asigurare şi menţinere a unui climat şcolar adecvat educaţiei de calitate,
condiţie esenţială pentru prevenirea şi combaterea bullyingului.
Implementarea planului antibullying, la nivelul fiecărei unităţi şcolare, cuprinde:
a) activităţi de informare şi conştientizare asupra fenomenului de bullying pentru personalul
şcolii, copii şi părinţi;
200
b) măsuri de comunicare şi informare internă, la nivelul unităţii de învăţământ, cu privire la
procedurile de prevenire, identificare, raportare şi intervenţie a situaţiilor de bullying în spaţiul şcolar;
c) proceduri de intervenţie în situaţiile de violenţă psihologică – bullying;
d) responsabilizarea cadrelor didactice în scopul intervenţiei imediate în cazurile de bullying
semnalate sau identificate;
e) organizarea unor activităţi, precum concursuri, dezbateri, ş.a., în scopul încurajării
respectării valorilor şi misiunii declarate a şcolii, participarea la identificarea, medierea sau raportarea
situaţiilor de bullying;
f) atragerea părinţilor în participarea la dezbateri şi sesiuni de informare cu privire la bullying;
g) activităţi de măsurare a impactului acţiunilor cuprinse în planul antibullying şi a eficienţei
grupului de acţiune;
h) orice alt tip de activitate care are scopul de a preveni bullyingul.
Personalul didactic care interacţionează cu preşcolarii/elevii participă la cursuri, seminare,
programe de dezvoltare personală privind gestionarea emoţiilor/deprinderea abilităţilor de comunicare
nonviolentă/cunoaşterea tipurilor comportamentale ale copilului în diferitele sale etape de
dezvoltare/identificarea şi aplicarea de practici şi modalităţi sigure şi utile de prevenire şi răspuns la
bullying.
Inspectoratul şcolar, prin casele corpului didactic, asigură accesul personalului didactic/didactic
auxiliar la activităţi de formare continuă, în domeniul prevenirii, identificării şi combaterii
bullyingului, ca formă a violenţei manifestate în mediul şcolar, precum şi monitorizarea, la nivel
judeţean, a programelor/activităţilor de organizare în vederea creării a unui mediu şcolar sigur.
Pentru prevenirea consecinţelor pe termen lung a bullyingului/cyberbullyingului, unitatea de
învăţământ trebuie să aibă posibilitatea consultării prompte a unei persoane specializate în psihologia
clinică a copilului sau a psihiatriei pediatrice, în cazul în care există suspiciunea că un copil este
victimă.
Semnele evocatoare de violenţă asupra unui copil şi simptomele care pot fi observate de către
un profesionist avizat şi care pot ridica un semnal de alarmă, mai ales când nu pot fi explicate sau
justificate de către copil şi de către părinţii săi/persoana de îngrijire/reprezentantul legal, pot fi:
dificultăţi de concentrare;
scăderea randamentului şcolar, absenteism/abandon şcolar;
neglijenţă în îndeplinirea sarcinilor şi incapacitate de a respecta un program impus;
tulburări de comportament, de tipul: apatie, iritabilitate, impulsivitate, agresivitate, minciună,
fuga de acasă, furtul, consumul de alcool, de droguri, fără a se limita la acestea;
tulburări de somn, de tipul: insomnii, somnolenţă, somn agitat, coşmaruri;
tulburări de alimentaţie, de tipul: anorexie, bulimie;
Cadrul didactic/profesorul consilier şcolar din unitatea de învăţământ care a identificat situaţia
de bullying sau cyberbullying asupra copilului are responsabilitatea de a iniţia intervenţia în
reabilitarea victimei. În raport cu fiecare situaţie de violenţă asupra preşcolarului/elevului, se va
semnala, la direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivel judeţean, iar pentru
sprijin imediat, la serviciul public de asistenţă socială de la nivelul comunităţii; continuarea
verificărilor, confirmarea cazului şi implementarea obiectivelor planului de reabilitare vor fi realizate
ulterior.
Grupul de iniţiativă de la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ este coordonat de către
directorul unităţii sau, prin delegare, de personal specializat, precum: cadrul didactic, profesorul
consilier şcolar, alţi specialişti din unitatea de învăţământ care iniţiază şi derulează programe de
prevenire a bullyingului, împreună cu parteneri de la nivelul comunităţii, ONG-uri, poliţia, autorităţi
locale.
Cadrele didactice din unităţile de învăţământ au în vedere:
201
identificarea timpurie a elevilor vulnerabili la acţiuni de tip bullying;
identificarea timpurie a elevilor cu risc de dezvoltare a comportamentelor agresive, a elevilor
cu potenţial violent şi a cauzelor care pot determina manifestări de tip bullying;
valorificarea intereselor, aptitudinilor şi a capacităţii elevilor, prin diferite activităţi şcolare şi
extraşcolare, pentru a preveni manifestări problematice de tip bullying;
implicarea consiliului şcolar al elevilor în proiectarea şi derularea de activităţi de prevenire şi
reducere a manifestărilor de tip bullying;
colaborarea cu părinţii şi, după caz, cu asociaţia părinţilor din unitatea de învăţământ şi
informarea părinţilor cu privire la serviciile pe care le poate oferi şcoala în scopul prevenirii acţiunilor
de tip bullying şi ameliorării relaţiilor părinţi-copii şi copii-copii, prin consiliere psihologică,
psihoterapie, mediere, cu implicarea în astfel de activităţi a personalului specializat, din şcoală sau de
colaboratori psihologi;
colaborarea unităţii de învăţământ cu părinţii elevilor cu potenţial comportament agresiv,
implicaţi în acţiuni de tip bullying, pentru a găsi şi aplica soluţii pentru prevenirea bullyingului;
iniţierea de programe care să răspundă unor situaţii specifice unităţii de învăţământ respective,
identificarea riscurilor, în contextul concret al şcolii, care pot genera situaţii de violenţă psihologică –
bullying, cu implicarea activă a elevilor ca actori şi ca parteneri-cheie;
dezbaterea, în timpul orelor de consiliere şi dirigenţie, a situaţiilor de tip bullying şi
cyberbullying petrecute în şcoală şi încurajarea exprimării opiniei elevilor privind aceste situaţii şi
posibile căi de soluţionare, precum şi încurajarea elevilor de a participa activ la toate deciziile care îi
privesc;
derularea unor programe şi activităţi extraşcolare pe tema combaterii bullyingului: jocuri,
concursuri, expoziţii tematice, întâlniri cu specialişti care să prezinte în mod interactiv teme legate de
bullying şi cyberbullying, la care să participe elevi, cadre didactice şi părinţi;
iniţierea unor programe de sensibilizare a comunităţii privind fenomenul de bullying şcolar, cu
aportul tuturor actorilor sociali;
implicarea cadrelor didactice în campanii şi programe în domeniu, aflate în derulare la nivel
naţional.
Se organizează programe de informare a elevilor şi a cadrelor didactice, prin seminare,
conferinţe, sesiuni de formare, online şi offline, privind modalităţile adecvate de gestionare a unor
situaţii concrete de bullying şi cyberbullying, centrate pe dezvoltarea abilităţilor de inteligenţă
emoţională: încrederea în sine, controlul emoţiilor, comunicarea pozitivă, principii de relaţionare cu cei
din jur, aplanarea conflictelor, empatia, luarea de poziţie, încurajarea şi protejarea victimei,
descurajarea agresorului.
În cadrul școlii am organizat activități la orele de consiliere și dezvoltare personală pe tema
bullyngului și a cyberbullyingului, am aplicat chestionare elevilor cu scopul de a identifica situațiile de
această natură și de interveni în rezolvarea situațiilor.
Interpretarea chestionarului aplicat cu titlul ,,Studiu cu privire la fenomenul bullyingului

și a cyberbullyingului în școală,,
Analizând răspunsurile am concluzionat că elevii cunosc noțiunile de bullying/ cyberbullying,

consideră ca principal factor statutul social, majoritatea au fost victima unei agresiuni din partea
colegilor sau a părinților acestora, au fost martorii unui incident violent, cele mai frecvente cauze fiind
conflictele, discuțiile în contradictoriu și tachinările. Față de anul școlar anterior numărul de cazul de
violență bullying și/sau cyberbullying nu a crescut.
202
STUDIU DE CAZ
Bodea Floare
G. P. P. 50 - Strctură G. P. P. 44 - Oradea
Date generale despre elev:

Numele, prenumele elevului: V.M.A.
Data naşterii: 29.01 .2013
Grupa : mijlocie
Recomandarea serviciului de evaluare şi orientare şcolară şi profesională Bihor privind formele
de implicare a copilului ȋn activităţi educaţionale la nivel de grupă şi instituţie.
O totală O parţială O ocazională

Fără recomandare SEOSP
-Date privind evaluarea elevului
Sursa de Domeniul Dat Rezumatul
informare a concluziilor
Părinţi Socio- Familie organizată,
relaţional legal constituită,tata muncitor,
mama cofecţioner.
Nu sunt evidenţiate
tulburări de limbaj ȋn familie;
Singurul copil ȋn
familie
Nu este ȋn evidenţele
medicale
Cadrul Formativ- -lentoare ȋn participare
didctic educativ la ore, apatie, deranjează
activitatea, plânge, nu
comunică cu copiii, se
enervează uşor
Consilier Comportame -atenţie deficitară,
şcolar nt afectiv-emoţional instabilitate emoţională
şi stil de viaţă -deficit cognitiv, lipsa
motivaţiei de ȋnvăţare
-dificutăţi de limbaj
-Puncte forte şi necesităţile elevului
Puncte forte Necesităţi
Frecventează regulat grădiniţa Integrarea ȋn activităţi ȋn raport cu
disponibilităţile personale
Beneficiază de tratare diferenţiată Recuperarea lacunelor privind notiuni
şi/sau curriculum adaptat elementare de limbaj, Ştiinţă, om şi societate
Beneficiază de supravegherea Consilierea familiei
părinţilor
Necesită servicii de sprijin?

XDA NU
203
-Consiliere educaţională
-Curriculum adaptat
-logoped
Servicii ce urmează a fi prestate de către personalul didactic şi nondidactic
Denumirea Specialistul Data Periodicitatea/fr
serviciului care va presta/locul ȋncadrării elevului ecvenţa
ȋn srviciu
Consiliere Profesor/cons bilunar
educaţională ilier şcolar
Curriculum Prof inv preşc bilunar
adaptat
Consilierea Profesor/cons bilunar
părinţilor ilier şcolar
Logoped Profesor bilunar
logoped
-Caracteristici specifice ale copilului, asistenţă, intervenţie
Do Descriere Acţiuni Rezultatnte/compet
meniul de succintă a planificate enţe scontate
dezvoltare caracteristicii
Em Gestionare Consiliere Gestionarea trăirilor
oţional emoţională educaţională de tip emoţional;
- -menţinerea
instabilitatea motivaţiei pentru ȋnvătare
atenţiei
Psi -agitatie -observaţie -reglarea
homotor periodică comportamentului ȋn raport
-Tratare cu cerinţele educaţinale
diferenţiată-utilizarea
elementelor surpriză,
rutine, tranziţii
Co -dificultăţi -lucru individual -diminuarea
gnitiv instrumentale: şi de grup mic; frecvenţei greşelilor privind
lexice, grafice -integrare ȋn rezolvarea sarcinilor de
-deficit activitatea de tip frontal ȋnvătare
cognitiv şi de -adaptarea cerinţelor
limbaj de lucru pentru nivel mediu.
Ver -dificultăţi Frământări de -exerciţii de
bal de pronunţie limbă-planificare pronunţie prin jocuri
-dificultăţi graduală pe categorii de muzicale, jocuri exerciţiu,
de structurare a sunete jocuri de rol,
mesajuui -jocuri cu text şi -exprimarea
-tulburări cant conştientă ȋn enuţuri simple,
de limbaj (dislalie -stimularea clare şi corecte
polimorfă; participării ative prin
-dezinteres solicitarea copilului ȋn
pentru diferite sarcini de
comunicarea cu ȋnvăţare
celălalt
204
Discipline pe domenii experenţiale
Nr. crt Discipli CG CA CM
na de studiu
DLC
DŞ X
DOS
DPM X
ALA, X jocuri
extracurriculare şi activităţi
recuperatorii
Este scutit de sudierea unei discipline şcolare
DA XNU
-Adaptări
Adaptări la Adaptări Adaptări ȋn mterie de evaluare
mediu psihopedagogice
(ambientale)
Nu este cazul Adaptarea Conform standardelor educaţionale
conţinuturilor specifice vârstei, nivel minim pe domenii
ȋnvăţării specific experenţiale
domeniului
experenţial
-Necesită echipament specializat.
DA XNU
-Evaluări
Tipul Perioada Note privind data realizării
evaluării evaluării
Evaluări 15.09.2017- Consilier
iniţiale 30.09.2017 Educatoare
Evaluări Săptămânal Profesorul clesei
continue/de parcurs Bilunar Consilier şcolar
Evaluări La sfârşit de Profesorii clasei
sumative capitol
La sfârşitul
semestrului şcolar
-Activităţi de pregătire a tranziţiei elevului
Activitate Responsabil Perodicitate/data
planificată
Nu este cazul Nu este cazul Nu este cazul
-Surse de informare ȋn procesul de elaborare PIP
O SOSP Xpărinte/tutore x altele
Nume, prenume Funcţia Semnătura
O. M. Prof.nv.preşc
C. O. Prof/consilier scolar
M. C. logoped
------------------ Părinte/ aparţinător
-Plan de consultare a părinţilor, reprezentanţilor legali ȋn procesul de
elaborare/realizare/evaluare a PEI
Activităţi Data Responsabil Rezultate
205
scontate
ȋntălniri de lunar Cadrele Adaptarea
lucru cu părinţii didactice implicate ȋnvăţarii la
Analiza bilunar particularităţile
rezultatelor şcolare individuale
Director,
1.realizarea unor exerciţii de gimnastică articulatorie:
Exerciţii de mobilitate pentru maxilar si mandibulă:jocul “Mic-mare”: copilul se ghemuieste,

apoi, la ridicare, inspiră pe gură si cu voce puternică si gura larg deschisă strigă “Uraa!”; execută
miscări laterale de mandibulă stânga dreapta; exerciţii de asezare a dinţilor de sus pe buza de jos si a
dinţilor de jos pe buza de sus.
Exerciţii pentru mobilitatea buzelor: sugerea buzelor pe rând, apoi una sub alta, se fac buzele
trompă, se miscă la stânga, la dreapta, se rotesc etc.
Exerciţii pentru gimnastica limbii: lipirea limbii de cerul gurii si desprinderea ei cu zgomot;
gura usor deschisă si miscări laterale ale vârfului limbii, care va atinge alternativ colţurile buzelor;
exerciţii ritmice însoţite de silaba la, de exemplu lola, la-la.
În scopul dezvoltării unei bune motricităţi a aparatului fono-articulator, care să permită

articularea corectă a sunetelor limbii, am exersat, sub formă de joc, următoarele exerciţii:
-Sforăitul calului: vibrarea surdă a buzelor; vibrarea sonoră a buzelor: Cum porneste masina;
umflarea si baterea obrajilor cu pumnii: Broscuţa;sugerea obrajilor: Iepurasul; limba iese afară: lopata
;limba în formă de cupă, lată si îngustă.
Exerciţii pentru corectarea auzului fonematic: Chemăm pisica; Să nu speriem păsările;

Spune ca mine; Ce ai auzit?; imitarea onomatopeelor.
Jocuri-exerciţiu de emitere de sunete: Suieră ca mine, Trenul, Cine suieră mai tare? .
Exerciţii de pronunţare a sunetelor r,l,s,z,c,b, m.
Exerciţii-frământări de limbă: Rică nu stia să zică…; Un pitic asa de mic…; Uite un mos cu
un cocolos într-un cos…etc.
Jocuri didactice pentru pronunŃarea corectă a cuvintelor, denumirea obiectelor:Ce este
aceasta?; Cine trimite cadouri?;Cine a venit?;Cine face asa?.
_ Jocuri didactice ce vizează formularea de propoziţii:Spune ce face?;Completează ce
lipseste!;Ce lucrează mama?;
_ Activităţi de lectură după imagini:Familia mea; La magazin: O plimbare cu trenul etc.
-participarea la activităţi de serviciu pe o săptămână( lucrul în echipă)Si noi muncim!;
-participarea la activităţi pe subgrupe, punând accent pe munca în echipă si pe
responsabilizarea membrilor;
-Participarea , ca ajutor al educatoarei, la unele activităţi ale grupei, transmiterea de sarcini
restului grupei;
-Discuţii cu ceilalţi copii din grupă, pentru a-i face să-l înţeleagă pe V.M.A.., să nu-l evite în
jocurile lor, să nu râdă atunci când pronunţă gresit, să-l corecteze firesc , fără a-i crea disconfort
afectiv.
Pentru a-l determina pe V.M.A.. să comunice deschis si cu celelalte educatoare, l-am antrenat
206
în discuţii libere,în jocuri de stimulare a creativităţii:Jocul întrebărilor, Dacă as fi…, remarcând că
V.M.A. are o imaginaţie foarte bogată, desenând,modelând.
Apreciind orice realizare cât de mică, V.M.A. a început să se“deschidă”tot mai mult,
remarcând voinţa lui de a avea rezultate tot mai bune, perseverenta cu care lucrează , nelăsând
niciodată sarcina de lucru neterminată.V.M.A.s-aatasat foarte mult de copiii din grupă, mama lui
spunându-mi ce “scandal” face atunci când nu poate veni la grădiniţă, fiind bolnav.Treptat, luiV.M.A.
i-a dispărut nesiguranţa în răspunsuri, timiditatea, a învăţat să-şi controleze ritmul vorbirii, desfăsurând
săptămânal si terapie logopedică cu un specialist.
Concluzii
Acordând o atenţie aparte acestui copil, prin intermediul terapiei logopedice,a curriculumului
adaptat, consilierii pedagogice si implicării familiei, am reusit să facilitez integrarea funcţională a lui
V.M.A. în grupa de copii., participarea lui firească la activităţile instructiv-educative din grădiniţă
.Munca si colaborarea dintre educatoare, logoped, părinţii lui .a constituit un cerc de susţinere
afectivă, volitivă,de echilibrare si integrare a lui V.M.A. în mediul grupei, al grădiniţei, ajutându-l să-si
corecteze pronunţia, ritmul si fluenţa vorbirii, să-si construiască bazele unei imagini de sine pozitive,
bazate pe încrederea că “poate”să fie la fel ca orice copil
.
BIBLIOGRAFIE
Cocan, C.,-Psihopedagogie specială-copiii cu probleme de învăţare, curs pentru
învăţământ la distanţă, Universitatea “Transilvania”, Brasov, 2005;
***Programa activităŃilor instructiv-educative în grădiniţa de copii, Bucuresti,2002;
Băban, A.,(coordonator)-Consiliere educaţională,Editura Imprimeria Ardealului, Cluj-
Napoca, 2001;
Vrăsmas, E.,-Consilierea si educaţia părinţilor,Editura Aramis, 2002;
Vrăsmas, E.,-Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale, Editura Credis, 2000;
Băjenaru, L., -Contribuţia exerciţiului-joc la dezvoltarea limbajului,în Revista
Învăţământul prescolar,nr.1-2/2004;
Bekker,I.,Janssen,H.,-Educaţi asa!,Bucuresti, 2001.
207
INSTRUMENTE PENTRU PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN ȘCOALĂ
Bodnar Veronica
Școala Gimnazială Voitinel, Suceava
Bullying-ul este un comportament cu tentă agresivă întâlnit mai ales în rândul copiilor de vârstă
școlară, care implică un raport inegal de putere între persoanele implicate. Astfel de comportamente au
caracter repetitiv și ambii copii implicați în proces pot suferi consecințe serioase și de lungă durată.
Agresorii nu sunt neapărat mai puternici fizic decât victimele lor și acest fapt constă în mai multe surse
posibile: a fi mai popular, a fi mai puternic, a fi mai inteligent, a avea un statut social mai înalt.
Consider că violența în școală, sub toate formele ei, dar mai ales sub forma bullying-ului
constituie o încălcare a drepturilor copilului. Din punctul meu de vedere, luând contact cu fenomenul
de bullying, am observat că acei copii timizi, cuminți, retrași sunt cei mai predispuși a fi victime ale
bullying-ului, dar există și opusul acestora, și anume copii vorbăreți, deschiși, energici, care doresc
atenția tuturor colegilor și care pot fi victime pentru faptul că sunt prea implicați, “intră în sufletul
colegilor”, intervin fără a li se solicita ajutorul. Acești copii pot deveni victime, tocmai prin faptul că
prin comportamenul lor își deranjează involuntar colegii, iar aceștia îi resping, ajungând să îi
tachineze, amenințe, eticheteze, lovească.
Este îngrijorător faptul că acest fenomen poate avea urmări grave asupra sănătății copiilor,
oamenilor. Acest lucru mă determină ca în calitate de cadru didactic să fiu mai atentă la anumite
conflicte apărute între elevi, să intervin prompt dacă voi constata că acestea degenerează, ajungând la o
formă a bullying-ului.
Dacă un elev este victima bullying-ului, pentru început, se vor contacta părinții, iar dacă
situația în care se află elevul nu este deosebit de gravă, este încurajat ca el însuși să îi anunțe pe
aceștia. Însă, dacă situația este dificilă, în comunicarea cu părinții, cadrul didactic poate cere sprijinul
directorului școlii sau a consilierului școlar.
Înainte de a le prezenta situația în care se află copilul lor, se va purta o discuție cu aceștia, astfel
încât să se obțină informații în legătură cu comportamentul copilului, dacă au intervenit schimbări,
dacă au o relație deschisă cu acesta, dacă îi oferă un cadru de înțelegere și de securitate fizică și
emoțională. Se va avea grijă ca această discuție să nu îi deranjeze, să nu simtă că intervenția
profesorului este acuzatoare. În comunicarea cu părinții, este necesar ca situația să se prezinte cât mai
clar (obiectiv), dându-se dovadă de empatie. Se aduc la cunoștință informații în termeni accesibili
despre fenomenul de bullying și se sfătuiesc să comunice cu copilul lor, pentru că acesta este o victimă
a unui astfel de fenomen. Odată recunoscute semnele și fiind informați în legătură cu ceea ce se
petrece cu copilul lor, părinții împreună cu profesorul îi pot oferi sprijin acestuia. Se prezintă ceea ce s-
a făcut sau se va face în continuare, un plan de intervenție privind înlăturarea efectelor acestei situații
asupra copilului lor, care să includă și un interval de timp alocat diferitelor etape care urmează în
analizarea situației. Important este să se stabilească data următoarei întrevederi și a modalității în care
părinții sunt ținuți la curent cu acțiunile desfășurate. Se aduce la cunoștință politica instituției școlare
pe care o reprezintă cadrul didactic vis-à-vis de strategiile utilizate în aceste cazuri (demersuri, acțiuni,
sesiuni de informare).
Este foarte important ca părinții și profesorii să coopereze pentru a înțelege fenomenul de
bullying, consecințele acestuia și pentru a găsi modalități de a-l stopa. Este nevoie ca bullying-ul să fie
luat în serios de către părinți și profesori, pentru că efectele produse sunt foarte periculoase.
Părinții pot fi sfătuiți să fie foarte atenți la comportamentul copilului. Aceștia trebuie să observe
dacă este ceva în neregulă cu copilul lor și să vorbească cu el, arătându-i empatie, sprijin și înțelegere.
Dacă situația o va impune, profesorul îi poate îndruma pe părinți în alegerea de a apela la un specialist
care îl va ajuta pe copil să își gestioneze sentimentele, astfel încât acestea să nu aibă consecințe
208
negative pe termen lung. În cazul în care părinții se simt copleșiți de ceea ce i se întâmplă copilului,
este indicată psihoterapia de familie.
Un copil care este victima bullying-ului se poate simți singur, confuz, temător și totodată
vinovat pentru ceea ce i se întâmplă. O astfel de experiență are consecințe psihologice importante
putând duce în viitor la o performanță școlară scăzută, stimă de sine scăzută, anxietate și posibil și
depresie. Atunci când un copil este victima bullying-ului, s-ar putea ca acesta să nu știe cum să facă
față situației sau cui să spună despre ea. Este important ca acest copil să știe că nu e vina lui și că nu
merită să fie tratat în acest fel. Ajută ca adultul (părinte, profesor sau oricine altcineva) să-și exprime
îngrijorarea și să-și arate suportul, însă nu este suficient. Copilul trebuie să știe că nu este nimic în
neregulă în a cere ajutorul și că cea mai eficientă atitudine este cea de retragere și atenționare a unui
adult cu autoritate (câteodată copilul se teme foarte tare că dacă va spune, situația va fi și mai rea). A
spune mai departe se aplică și în cazul în care un copil este doar martor la astfel de agresiuni. Nebăgat
în seamă și neintervenit, câteodată rolul copilului se poate schimba pe parcursului unei perioade mai
mari de timp, devenind din victimă, agresor.
Pentru ca un copil să nu devină victimă, este important ca el să aibă un control al corpului, să
transmită că este stăpân pe situație. Este indicat să facă contact vizual cu un posibil agresor, ceea ce va
arăta că este încrezător, să folosească un ton ferm și puternic. Dacă un copil demonstrează că nu poate
fi deranjat, de regulă agresorul dă înapoi sau se orientează către altcineva. De asemenea, copilul
agresat poate încerca niște exerciții de respirație pentru a-l ajuta să-și controleze emoțiile negative.
Dacă lucrurile nu se pot rezolva cu altfel de tehnici simple, este recomandat să meargă la un terapeut,
care în cazul nostru este consilierul școlar. Copiii considerați victime ale bullying-ului pot decide
ulterior să comunice cu cei care îi agresează, fie să le ignore comportamentul, să învețe să se focalizeze
pe stabilirea altor relații de prietenie sau să acceseze suport în rândul colegilor sau al anumitor adulți
(profesori, părinți sau consilieri școlari).
Copilul ar trebui să cunoască și să știe cum să gestioneze acest tip de interacțiune socială sau
relaționare, pentru a face față unor eventuale forme ale bullying-ului. Copilul trebuie să știe că nu toți
oamenii vor fi drăguți cu el (sau cel puțin nu tot timpul). Viața poate fi uneori o luptă de supraviețuire,
alteori o competiție pentru un statut social mai bun, mai multă putere, mai mult control, mai mulți
bani, mai multă recunoaștere (în cadrul unui grup). De aceea, copiii trebuie învățați cum să gestioneze
aceste situații conflictuale și singuri, pe măsură ce se confruntă cu ele. La început, va fi vorba de
lucruri simple (ex. cuvinte urâte sau glume proaste din partea colegilor), dar pe măsură ce cresc, se vor
adăuga altele, până la finalul școlii putând avea practic experiență cu întreaga paletă comportamentală
de tip „bully” – ceea ce este un lucru util, cu condiția să învețe cum să combată efectele negative ale
fenomenului și cum să prevină sau să gestioneze eficient situațiile întâmpinate.
Doar prin învățarea copiilor despre existența acestui fenomen și metodele de contracarare a lui,
îi pregătim gradual, progresiv, pentru viață – de la situații simple în clasele primare, până la situații
mai complexe (sau mai grave/dure) ulterior. Trebuie doar să îi ghidăm și să îi lăsăm să își formeze
propriile experiențe, ajutându-i activ să își creeze propriul lor sistem de gestionare a acestor situații.
În momentul în care aceste probleme persistă, iar adulții (profesorii) și procedurile interne ale
instituției de învățământ nu reușesc să rezolve problema (și în foarte multe cazuri nu o pot rezolva),
singura persoană care poate opri definitiv abuzurile asupra sa este chiar victima. Este necesară
abilitarea victimei, oferirea de „putere” suplimentară victimei, sub formă de informații/educație,
precum să fie mai sigur pe el, să-și apere drepturile, să vorbească pe un ton ferm, cu încredere și
determinare, să privească agresorul în ochi, menținând o postură a corpului care să transmită faptul că
are încredere deplină în propriile forțe și că nu se teme de acesta. Cu cât încrederea în sine este mai
mare, cu atât riscul de a deveni o țintă a agresiunii scade. Realitatea arată că în majoritatea cazurilor nu
trebuie să te lupți pentru a dovedi că te poți apăra, ci trebuie doar să fii suficient de sigur pe tine, ca să
arăți/transmiți că ai fi oricând dispus să o faci (respectiv să te lupți pentru a te apăra/a-ți apăra
drepturile), fără ezitare sau teamă. O astfel de atitudine poate proteja orice copil aflat într-o situație
209
conflictuală și deseori poate evita agresiunea/atacul înainte să înceapă. Dacă teama de a fi agresat fizic
dispare, copilul va afișa în permanență și în mod natural (calm și relaxat) încrederea în sine,
comportamentul și atitudinea devenind în acel moment autentice.
De cele mai multe ori, acești copii au nevoie de suport din partea adulților prezenți în viața lor.
Poate cel mai important impact asupra copiilor îl poate avea inițial o discuție cu părinții lor, astfel încât
aceștia să ofere copiilor un cadru de înțelegere și de securitate fizică și emoțională.
Recunoașterea acestor semne este un prim pas important în luarea măsurilor împotriva
bullying-ului, pentru că nu toți copiii care sunt agresați vor solicita ajutor, ci vor suferi în tăcere și se
vor lupta singuri cu agresorul.
Copiii care sunt hărțuiți suferă atât pe plan emoțional, cât și social, pentru că le este greu să își
facă prieteni, astfel că vor avea o stimă de sine scăzută: vor începe să creadă că ceea ce se spune despre
ei este adevărat. Victimele bullying-ului pot experimenta mai multe emoții: tristețe, mâhnire, frustrare,
singurătate și izolare. Mai mult, și părinții victimelor pot experimenta un sentiment de eșec cu privire
la creșterea și îngrijirea copilului lor și pot fi copleșiți de întreaga situație. De aceea, creșterea nivelului
de conștientizare în rândul populaţiei, a consecinţelor negative pe care comportamentele de bullying le
au asupra dezvoltării psiho-sociale a copilului, indiferent de poziționarea acestuia în raport cu
fenomenul analizat (victimă, agresor, martor) este deosebit de importantă.
Este necesară dezvoltarea de programe specifice adresate copiilor cu risc din perspectiva
apariției comportamentelor de bullying, respectiv copiii victime ale abuzului și violenţei în familie și
școală, includerea în regulamentul școlar a aspectelor fundamentale pentru identificarea, recunoașterea
și intervenția precoce în situații în care sunt semnalate comportamente de bullying și afișarea publică a
acestora, creșterea nivelului de conștientizare cu privire la riscurile bullying-ului pentru protecția și
sănătatea copiilor, în rândul tuturor actorilor implicați în actul educațional: cadre didactice, personal
administrativ, părinți, elevi, elaborarea de proceduri clare pentru gestionarea corectă a situațiilor de
bullying, dezvoltarea și implementarea de activități, cu personal resursă alocat, în arii mai puțin
supravegheate din spațiul școlii, altele decât sala de clasă (ex. toalete, terenuri de sport, curtea școlii,
culoare cu colțuri etc.), cunoscute ca prezentând risc crescut pentru apariția comportamentelor de
bullying, implicarea elevilor în elaborarea de strategii și soluții pentru eliminarea comportamentelor de
bullying, în acord cu nevoile specifice, locale, ale fiecărei școli.
Proiect de lecție
Data:
Unitatea de învățământ:
Clasa: clasa a IV-a
Aria curriculară: Om și societate
Disciplina: Educație civică
Scopul: interiorizarea unor norme de conduită, manifestarea unor deprinderi de comportament
moral-civic pornind de la contextele firești de viață și de la grupurile din care fac parte elevii la această
vârstă, construirea unei școli prietenoase, care promovează egalitatea, respectul, nondiscriminarea și
incluziunea tuturor copiilor, informarea și conștientizarea asupra fenomenului de bullying.
Competențe specifice:
1.3. Explorarea unor norme morale care reglementează relațiile cu ceilalți oameni;
2.1. Explorarea unor valori morale care stau la baza relațiilor cu ceilalți oameni;
2.2. Recunoașterea unor comportamente moral-civice din viața cotidiană.
Obiective operaționale:
O1: să spună ce expresii frumoase au auzit la adresa lor/ adresate altor persoane sau ei înșiși le-
au spus altora;
O2: să spună cu ce expresii jignitoare s-au confruntat în mediul școlar și nu numai sau au auzit
la adresa altor persoane;
210
O3: să participe activ la cerințele jocurilor/ activităților pregătite;
O4: să-și spună părerea în legătură cu ceea ce au aflat/ știau despre fenomenul de bullying;
O5: să realizeze postere antibullying.
Metode și procedee: conversația, brainstorming-ul, jocul, exercițiul, problematizarea, jocul de
rol, lucrul în echipă.
Mijloace didactice: hârtie albă, hârtie colorată, carton colorat, foarfece, lipici, marker, flipchart,
PC, tablă, videoproiector/ tablă interactivă, ecusoane.
Forme de organizare:frontal, individual
Desfășurarea lecției:
Spargerea gheții – Se va realiza printr-un joc numit “Copil ca tine sunt și eu!”. Copiii primesc
o bucată de hârtie (poster) pe care trebuie să o îndoaie puțin câte puțin, în timp ce spun lucruri care li
se par lor jignitoare, dacă altcineva le-ar spune la adresa lor. Apoi sunt rugați ca în timp ce spun
cuvinte/ expresii care lor li se par frumoase, încurajatoare, să desfacă pliurile hârtiei.
- Expresii jignitoare: Du-te de aici!, Pârâciosule!, Ești rău!, Plângăciosule!, Graso!,Tocilarule!,
Prăjină!, Tu nu faci parte din grupul nostru!, Nu-mi place de tine!, Nu discut cu tine!;
- Afirmații pozitive: Ești frumoasă!, Ești amuzant!, Îmi place să mă joc cu tine!, Îți stă bine cu
bluza asta!, Ești un coleg minunat!, Ești curajos!, Stai cu noi!, Ești înțelegător!, Ești bun!, Ești
cuminte!, Ai o voce frumoasă!, Ești deșteaptă!, Ești un bun prieten!.
La finalul acestui joc și după prezentarea cadrului didactic a ceea ce reprezintă bullying-ul
(power point, filmulețe, animații), se descoperă consecințele negative ale acestuia și efectele sale
dezastruoase.
Se poartă discuții despre ce este bullying-ul (comportament de intimidare, hărțuire, umilire,
excludere, luare în derâdere a cuiva), care sunt caracteristicile bullying-ului (este intenționat (agresorul
are intenția să rănească pe cineva), este repetat (aceeași persoană este rănită mereu), există un
dezechilibru de forțe (agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și care
nu se poate apăra singură), unde se întâmplă bullying-ul (la școală, pe stradă, în parc, la locul de joacă,
în fața blocului), cum se simte cel/ cea agresat/ ă (supărat, furios, umilit, îngrijorat, temător, vinovat,
plânge, neimportant, slab), care sunt acțiunile prin care este provoacat bullying-ul (porecle, bârfe,
loviri, jigniri, tachinări, împingeri, injurii, amenințări, deposedare de lucruri), ce obțin cei care fac
bullying (putere, atenția colegilor, bunuri, popularitate), cine mai poate lua parte la bullying, pe lângă
victimă și agresor (martorii).
Li se propune un joc – exercițiu, „Scapă cine poate!”. Pe niște cartoane colorate sunt notate
diverse formule pozitive, dar și negative (ca un traseu). Copiii se deplasează pe acestea, având
posibilitatea de a le alege pe cele care doresc să pășească. Astfel, ei își descoperă anumite calități sau
defecte, dar și anumite temeri, pe care poate nu le luau chiar în serios. La finalul jocului sunt rugați să
dezbată această activitate (cum s-au simțit, de ce nu au pășit pe unele dintre cartoane, dacă au de gând
să schimbe ceva).
La următoarea activitate, copiii vor scrie pe o bucată de hârtie de culoare verde ceea ce îi face
să se simtă bine, în siguranță, apreciați, fericiți, iar pe altă bucată de hârtie de culoare roșie ceea ce îi
face să se simtă în pericol, neglijați, nefericiți. Tabla/ o coală de flipchart este împărțită în două. Într-o
parte copiii vor lipi hârtia pe care au notat ceea ce este pozitiv, iar pe cealaltă parte ceea ce este
negativ. Se poartă discuții și se caută soluții asupra celor constatate.
Se continuă cu un joc de rol – „NU Bullying-ului!” . Elevii îndeplinesc roluri de judecător,
avocați, agresor, victimă, martor, jurați. Se analizează anumite acțiuni (pregătite de către cadrul
didactic) care se încadrează în fenomenul de bullying. „Actorii” implicați, primesc câteva instrucțiuni
din partea cadrului didactic, însă se încurajează improvizația, creativitatea, originalitatea. „Sentințele”
se dau în favoarea victimei, dar se comentează și se caută soluții pentru ca agresorul să fie „educat”
antibullying. Pentru a imita o „sală de judecată”, elevii pot purta ecusoane, se poate așeza
211
mobilierul, pot purta diferite accesorii confecționate din hârtie, carton etc.
În încheierea lecției, elevii împreună cu cadrul didactic vor realiza postere, prin care vor
descuraja/ elimina bullying-ul din școala/ mediul lor și vor aduce în centrul atenției ideea de empatie,
siguranță, implicare, ajutorare.
bullying-ul = inimă rănită
„Inima oamenilor este asemenea unei bucăți de hârtie. Dacă o îndoi sau o rupi,
încercând să o lipești la loc, niciodată nu va mai fi la fel!”
212
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI ROLUL JOCULUI DIDACTIC ÎN DEZVOLTAREA
PROCESELOR PSIHICE ALE ELEVILOR DIN CICLUL PRIMAR (STUDIU DE CAZ)
Bodnariu Mariuta
Scoala Gimnaziala ,,Samson Bodnarescu,,- Galanesti
Jocul reprezintă activitatea principală a copilului de vârstă mică. De aceea, atât în mediul
şcolar dar şi extraşcolar, jocul trebuie valorificat la maximă intensitate Jucându-se, copilul îmbină
realul cu imaginarul, se transformă într-un veritabil actor, accentuând în acest fel dinamismul gândirii,
a imaginaţiei, a vieţii lui afective şi răspunzând rapid şi concret nevoilor sale interioare de acţiune şi
afirmare.
I. Cerghit identifică principalele funcţii ale jocului:
funcţia de explorare a realităţii;
funcţia de întărire a unor calităţi morale (autocontrol, cinste, răbdare, tenacitate);
funcţia de valorificare a avantajelor dinamicii de grup, a spiritului de cooperare, de participare
afectivă şi totală la joc, angajând elevii timizi sau pe cei mai slabi.
Acestora li se alătură şi alte funcţii foarte importante, identificate de J.Piaget:
funcţia de adaptare (ce se realizează mai ales prin imitaţie);
funcţia formativă dar şi informativă;
funcţia de socializare a copilului;
funcţia de descărcare energetică şi de rezolvare a conflictelor efective de compensare şi trăire
intensă.
Având în vedere varietatea formelor de joc, învăţătorul poate găsi nenumărate modalităţi de
introducere a acestuia în activitatea instructiv-educativă cu elevii din ciclul primar dar si pentru a
incuraja cooperarea, intelegerea, acceptarea.
Fiecare învăţător poate utiliza cu succes jocul didactic la toate disciplinele de învăţământ, în
orice moment al lecţiei, folosindu-l ca pe o metodă de învăţare în care predomină acţiunea didactică
simulată. El este cel care trebuie să asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic, să
asigure o proporţie corespunzătoare între joc efectiv şi muncă, între elementul distractiv şi efortul fizic
şi intelectual.
Având în vedere toate cele expuse anterior, am plecat de la ipoteza că utilizarea jocului
didactic în activitatea instructiv – educativă influenţează pozitiv dezvoltarea proceselor cognitive,
volitive, afective ale elevilor. Participarea activa la joc poate duce la cresterea stimei de sine, la
cooperare si la dezvoltarea unor relatii sanatoase intre elevi.
Obiectivele pe care mi le-am propus în realizarea studiului au fost următoarele:

folosirea jocurilor didactice ca modalitate de fixare a cunoştinţelor, cu respectarea cerinţelor
organizării şi desfăşurării unui joc didactic;
analiza contribuţiei jocului didactic la consolidarea cunoştinţelor elevilor şi la creşterea
randamentului şcolar;
incurajarea elevilor să dezvolte abilități empatice și de prietenie.
Am aplicat studiul pe un eşantion de 13 elevi, din care 3 fete şi 10 băieţi, înscrişi în clasa a
II-a, omogeni din punct de vedere al vârstei. Ca metode în demersul meu, am folosit: observarea,
conversaţia, analiza produselor activităţii, testele, probele de evaluare, metodele statistice.
Pe tot parcursul studiului, am observat integrarea socio-afectivă a copiilor în activităţile
propuse, particularităţile proceselor psihice implicate, dar şi caracteristicile temperamentale ale
fiecărui elev.
213
În etapa iniţială, am aplicat teste la disciplina limba română, urmărind stabilirea unui punct de
plecare în desfăşurarea experimentului meu şi îndeplinirea următoarelor obiective:
dezvoltarea capacităţilor receptive în scopul identificării sunetelor şi grupurilor de sunete, dar şi
a cuvintelor în propoziţii;
stimularea şi exersarea proceselor intelectuale implicate în articularea structurilor gramaticale şi
lexicale;
îmbogăţirea vocabularului;
formarea şi dezvoltarea aspectului gramatical al limbajului.
dezvoltarea abilitatilor empatice si de prietenie
În desfăşurarea propriu-zisă a studiului am organizat mai multe lecţii la disciplina limba
română în care am desfăşurat jocuri didactice diverse. Exemple de jocuri didactice:
● Găseşte locul (întrecere, pe două grupe)
● Mingea frige!
● Moara se-nvârteşte
În etapa finală am aplicat la clasă teste de evaluare, cu scopul de a compara rezultatele
obţinute aici cu cele de la testele de evaluare iniţială. În stabilirea obiectivelor de la testele de evaluare
finală, am urmărit ca probele propriu-zise să aibă un grad de dificultate sporit. Pentru a măsura
eficienţa procedeelor experimentale, am recurs la analiza logico-comparativă a rezultatelor de la o
etapă la alta.
Voi prezenta în cele ce urmează rezultatele concrete ale celor două probe de evaluare: iniţială
vs. finală.
Evaluare iniţială Evaluare finala

Calificative obţinute Număr elevi Calificative Număr elevi
Fb 3 Fb 6
B 6 B 5
S 2 S 1
I 2 I 1
Concluzia la care am ajuns aplicând experimentul respectiv la clasă este aceea că

rezultatele obţinute la testele finale demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că jocul didactic are
o mare eficienţă în ce priveşte progresul şcolar al elevilor, dezvoltând gândirea şi imaginaţia creatoare.
Prin introducerea jocului didactic în lecţia de limba română, se instaurează în clasă un
climat pozitiv, favorabil cooperării armonioase între copii, plin de satisfacţii şi bucurie, generând în
final interesul copiilor pentru cunoaştere, creste stima de sine a elevilor, se dezvolta relatiile de
acceptare, cooperare.
Deci, jocul didactic este o metoda de prevenire a bullyingului in mediul scolar.
214
STUDIU DE CAZ
Adriana Bodog
G.P.P. NR.23/structura Liceului Ortodox „Episcop Roman Ciorogariu”
Din păcate, în aceste timpuri, bullying-ul a devenit o realitate posibilă în multe locuri și ar fi
greșit să ne gândim că fenomenul are loc doar în rândul copiilor mari, începând cu vârsta de la 10-11
ani în sus. Încartea lor, Swearer, Espelage, & Napolitano (2009) vorbesc despre o creștere a situațiilor
de bullying încazu lcopiilor cu vârstaîntre 2-6 ani, fiind chiar într-un număr mai mare decât în cazul
adolescenților și pre-adolescenților. Autorii vorbesc despre faptul că acești copii imită
comportamentele pe care le observă în emisiunile TV, în jocurile video sau la frații mai mari.
vinovat pentru ceea ce i se întâmplă. O astfel de experiență are consecințe psihologice importante,
merită să fie tratat în acest fel..
Copilul care devine bully tinde să aibă o stimă de sine scăzută, îi lipsește empatia și are o
nevoie de a-i domina pe ceilalți. În general, acesta are suficiente probleme de ordin emoțional cărora îi
este greusă le facă față, agresivitate (de oriceformă) fiind răspunsul unic la mediul înconjurător. Nu
este niciodată prea târziu pentru a schimba destinul unui astfel de copil cu răbdare, compasiune și
empatie pentru neputința lui. Este benefic, într-o situație de bullying să încercăm să înțelegem motivele
pentru care un copil poate recurge la astfel de comportamente. Spre exemplu, acest copil în rol de
agresor se poate simți nesigur și vulnerabil la rândul lui, iar sentimentul de control și putere pe care îl
are atunci când necăjește pe altcineva îl face să se simtă mai bine.
Adesea, unii copii nu sunt învățați că nu trebuie să râdă de copiii, care sunt diferiți. Alteori vor
să-și impresioneze sau distreze prietenii , iar câte odată sunt ei înșiși victime ale agresorilor din altă
parte a vieții lor.
O astfel de situație a apărut și la grupa mea acum 5 ani! Am avut în grupa mică o fetiță mulatră
si cei mici nu înțelegeau de ce culoarea pielii ei e diferită?! Așa că au început să o agreseze verbal si să
o marginalizeze, excluzând-o din jocurile lor pe Sara. Fetița a începutsă fie din ce in ce mai introvertită
si câteodată chiar a ripostata gresiv.
Prima mea inițiativă a fost comunicarea prin joacă, cu ajutorul păpușilor ca să aflu tot ce trăi
ește fetița zi de zi. Astfel am aflat că nu mai dorea să vină la grădiniță din cauza acestei situații.
Vorbind și cu mama fetiței mi s-a confirmat că acuza dureri de cap, doar să evite să vină la grădiniță!
Pe urmă, tot cu ajutorul păpușilor, am încercat jocuri de rol - De a colegii/De a prietenii/La
grădiniță/De a doamnaeducatoare etc. și am realizat cât de mult suferă fetița!
Iată câteva consecințe-
-Simptome Psihomatice - copii de grădiniță care sunt hărțuiti de către colegii lor - sunt stresați,
au deseori dureri de cap, nu mai vor sa mearga la grădiniță si încep să arate semne de depresie.
-Simptome de Respingere – în studiile făcute de psihologi, s-a concluzionat ca hărțuirea
copiilor mici, la grădiniță – este foarte similară cu cea de la școală.
Astfel că după ce am încurajat comunicarea m-am gândit la un experiment dulce pentru
copilașii mei, așa că într-o zi le-am adus la grădiniță ciocolată alba, cu lapte si amăruie! A fost o zi de
excepție, pentru- că noi nu mâncăm dulciuri nesănătoase, dar consider că a fost un experiment eficient!
Preșcolarii mei și-au dat seama că tot ciocolată este fiecare, plus fiecare e gustoasă in felul ei și ca e
normal să avem unele preferințe, care trebuie acceptate și respectate!
Așa trebuie să acceptăm și copiii, fiecare cu felul lui de a fi, fiecare cu înfățișarea lui, fiecare cu
215
culoarea pielii lui și fiecare unic si frumos atât fizic, cât mai ales prin felul lui de a fi!
Important este să ajuți un copil să nu devină victimă a bullying-ului, faptul că este perfect
conștient și în controlul limbajului său non-verbal (al corpului). Spre exemplu, copilul poate exersa ca
de fiecare dată când comunică cu cineva, să fie atent la culoarea ochilor persoanei. Astfel, într-o
situație de bullying, va face contact vizual direct ceea ce îl arată ca încrezător. Dr. Borba spune că este
„mai important cum arăți decât ceea ce spui atunci când te întâlnești cu un bully”.
Copilul poate exersa felul în care să vorbească cu un posibil agresor, folosind un ton ferm și
puternic spunând lucruri ca „Nu mă mai deranja!”, „Nu voi mai vorbi cu tine dacă te comporți
răutăcios”, „Mda, cum spui tu!,retrăngându-se. Dacă un copil demonstrează că nu poate fi deranjat, de
regulă agresorul dă înapoi sau se orientează către altcineva.
Grădinița este primul pas în prevenirea agresiunii la școală. Abilitățile psiho-sociale trebuie
transmise de la o vârstă fragedă pentru a preveni mai târziu riscul, de a de a fi copleșiți de o violență
incontrolabilă. Prin urmare, la grădiniță, să nu uităm de emoții, reguli civilizate, empatie și stimă de
sine.
Bibliografie
Swearer, S. M., Espelage, D. L., & Napolitano, S. A. (2009). Bullying prevention &
intervention: Realistic strategies for schools. Guilford Press.
Harriet Lerner, EdituraHerald, Dansulrelatiilor
Michelle Borba,Editura.D.(2009), The Big Book of Parenting Solutions
216
STUDIU DE CAZ
Boerescu Emilia
Gradinita nr.94 Sector 6, Bucuresti
Se dă situatia - Eleva Popescu Maria, o fetiță de 5 ani, de culoare, ce este crescută de bunica ei.
Fetița nu are tată, iar mama este plecată la muncă in străinătate.
Maria este retrasă, interiorizată și incapabilă să relaționeze cu copiii de vârsta ei, de teama de a
fi refuzată și jignită. Evită contactul social și întâmpina greutăți în a-și exprima sentimentele și
gândurile. Îi este greu să se adapteze emoțional , dar și comportamental la schimbările din viața ei.
Deși mama ei îi spune că o iubește, este lăsată în grija bunicii ei. Și în colectivitate se adaptează greu,
căci lăsarea ei la gradiniță îi trezește teama de „abandon”, reproșându-i bunicii că „o lasă acolo”.
Sentimentele ei sunt complicate și de faptul că a fost pusă în situația de a se simți un copil neajutorat și
vulnerabil.
Preșcolara este permanent respinsă de colegii ei. Pe lângă faptul ce este nouă în colectivitate, ei
fiind împreună încă de la grupa mică, aceștia refuză să se joace cu „neagra aia”.
Este mereu ridiculizată în mod repetat pentru aspectul ei fizic, pentru culoarea pielii, pentru
părul ei „ca mătura”. Colegii o jignesc și o alungă în mod repetat, spunându-i să îi lase în pace, să
plece de lângă ei. De cele mai multe ori, îi iau toate jucăriile , forțând-o astfel să se joace singură, într-
un colț al clasei. Nu îi permit nici să folosească jucării comune, nici chiar jucăriile proprii. Pe acestea i
le iau, aruncându-le pe jos sau ascunzându-i-le.
Marginalizarea acesteia și incapacitatea de a relaționa cu colegii, au împiedicat-o să se
integreze în colectivul grupei de copii, plângând în fiecare dimineață și refuzând să meargă la
grădiniță. Toate scoteau în evidență și mai mult teama copilei de a fi victimă în cadrul relațiilor sociale.
Inadaptarea la grădiniță i-au întărit sentimentele de abandon, neajutorare și vulnerabilitate, sentimente
simțite atât în momentul plecării mamei, cât și în momentul venirii în noul colectiv.
Maria nu a avut curajul și puterea de a împărtăși sentimentele si intâmplările experimentate,
însă bunica și cadrul didactic au realizat ce se întâmplă cu aceasta. Pentru ca situația să se schimbe și
să nu ia o alta turnură, educatoarea a început să ia măsuri. Exista riscul că aceasta să devină un ”bully”.
Copilul care se simte slab, neajutorat, vulnerabil în anumite aspecte ale vieții, va încerca să câștige
”puterea” de a controla/ domina. În mintea victimei poate apărea ideea că atâta timp cât îi controlează
pe cei din jur, aceștia nu o vor mai ”răni”.
Câțiva părinți au sesizat comportamentul propriilor copii , atunci când se întâlneau în parc și nu
se jucau cu „neagra”. Educatoarea a organizat ședințe și consultații cu părinții, în care li s-a expus
situația.
Pentru început cadrul didactic de la grupă a planificat o activitate de povestire educatoarei-
„Povestea ursului cafeniu”, de Vladimir Colin. Povestea accentua imaginea unui urs cafeniu, rătăcit la
pol și care s-a trezit nevoit să își mascheze fizicul pentru a fi acceptat în grupul celorlalți urși.
Au urmat alte activități: convorbiri tematice pentru ințelegerea și acceptarea diversității,
povestiri și lecturi ale educatoarei cu aceeași tematică, convorbiri libere.
De asemenea a organizat multe jocuri de rol, în care a distribuit rolurile, astfel încât să facă
echipe noi cu colegi care, în mod normal nu ar fi ales să joace împreună.
Încet, încet, a reușit să își facă întâi prieteni din sfera copiilor mai slabi, ușor influențabili,
reușind astfel să își creeze un cerc de prieteni. Apoi văzând acestea, din ce în ce mai mulți colegi s-au
alăturat grupului, care reușea de cele mai multe ori să finalizeze și să câștige diverse jocuri și
competiții propuse preșcolarilor.
Prin multiple și repetate încercări , cadrul didactic a reușit ceea ce și-a propus, având de
asemenea și sprijinul celorlalți părinți. Aceștia au purtat discuții cu proprii copii și, chiar au
217
supravegheat joaca perșcolarilor în parc sau în afara cadrului instituțional al grădiniței.
218
DEZVOLTAREA LA COPII A ABILITĂȚILOR DE CITIRE
Bogasievici Mariana
Șc. Gimnazială ,,Ion Heliade Rădulescu” Urziceni
Pentru ca elevii să devină cititori conștienți, învățătorul trebuie să adapteze stilurile de predare
pentru a se potrivi cu necesitățile elevilor, să le ofere contacte cu literatura bună și numeroase
oportunități de a citi în fiecare zi. La școală, învățătorul poate crea pentru elevi ocazii în care aceștia să
citească fie cu cadrul didactic, fie cu colegii, fie independent. Această modalitate îi încurajează pe
copii să-și dezvolte abilitățile de citire și să se privească ei înșiși ca pe niște cititori. Cu cât elevul are
mai multe experiențe de citire, cu atât mai mult se va apropia de ceea ce înseamnă lectura de plăcere.
Acest obiectiv poate fi îndeplinit avându-se în vedere echilibrul dintre următoarele componente: citirea
cu voce tare, citirea fragmentată, citirea ghidată și citirea independentă. Urmând programarea zilnică a
acestor componente, elevii care au învățat să citească pot obține următoarele rezultate:
se vor considera cititori;
vor citi o varietate de genuri;
își vor asuma riscuri fără teama de a face greșeli;
își vor îmbunătăți fluența și capacitatea de a citi texte independent;
vor repovesti narațiuni;
vor citi pentru a înțelege;
vor împărtăși cele citite altora;
vor înțelege elementele literare de bază.
Una din cele mai importante funcții pe care le are învățătorul este de a oferi copiilor
oportunități de a-și asuma responsabilitatea pentru modul în care citesc. Aceasta înseamnă încurajarea
asumării riscului, prevederea și practicarea strategiilor în timpul zilei.
Un ghid de observare publicat într-un articol din ,,The Reading Teacher” poate fi util ca
instrument de autoapreciere în evaluarea predării cititului de către cadrul didactic.
În clasă:
Modelați și împărtășiți propria plăcere la citire?
Recomandați cărți de interes elevilor?
Furnizați o varietate de genuri literare? ( de exemplu: nuvele, romane, biografii, eseuri, cărți
informaționale, reviste)
Oferiți timp pentru citirea în gând în mod zilnic?
Citiți cu voce tare elevilor în mod zilnic?
Solicitați un minim de exersare a citirii de către elevi?
Utilizați o varietate de strategii de grupare pentru predare? ( de exemplu întreaga clasă, grupuri
mici flexibile, parteneri, grupuri cooperante etc.)
Oferiți oportunități elevilor pentru a citi independent și a munci individual în efectuarea unor
sarcini?
Utilizați strategii care promovează discuția, gândirea divergentă și răspunsurile multiple?
Atribuiți sarcini de citire care promovează colaborarea și cooperarea între elevi?
Planificați sarcini și strategii de citire care activează și utilizează cunoștințele precedente ale
elevilor înaintea, în timpul și după citire?
Puneți întrebări care să încurajeze și să promoveze dialogul, solicitarea de informații și critică?
Încurajați o varietate de reacții la literatură și la întrebările care sunt puse în legătură cu
literatura?
În afară de aceste întrebări ce duc spre reflecție în evaluarea activității noastre, experții de citire
ne sfătuiesc să ținem cont de faptul că citirea cu voce tare în fața copiilor în fiecare zi este singura și
219
cea mai importantă activitate care creează succes la citire. Citirea cu voce tare la școală în fiecare zi
este necesară, în plus, părinții, de asemenea, trebuie să fie încurajați să își dea seama de efectul
modelator pe care îl are citirea acasă asupra copiilor lor. În cartea ,,The New Read-Aloud handbook”,
Jim Trelease susține că citirea cu voce tare în fața copiilor este cea mai bună metodă pentru învățarea
citirii care dă roade. Permite copiilor să experimenteze plăcerile cititului și să înțeleagă că citirea este o
experiență plăcută și nu una dureroasă sau plictisitoare.
Conform specialistului în educație, Kate Burke Walsh, atunci când profesorii citesc cu voce
tare în fața elevilor, se realizează următoarele:
- se consolidează deprinderile de citire, scriere și vorbire;
- se îmbunătățește capacitatea de înțelegere a copilului în procesul de ascultare;
- se lărgesc experiențele elevilor, copiii își construiesc baza de cunoștințe și realizează propriile
lor gânduri și sentimente despre mesajul din text;
- citirea cu voce tare distrează, liniștește, stârnește curiozitatea și inspiră;
- copiii vor căuta în mod natural să întreacă cititorii fluenți atunci când profesorii le acordă
modele de roluri pozitive ca cititori.
Citirea fragmentată presupune ca elevii și învățătorul să citească împreună dintr-o carte, o
poezie, un cântec scris pe o hârtie. Deși citirea în comun este o tehnică folosită de cititorii începători,
ea își are avantajele ei în dezvoltarea cititorilor, cum ar fi:
- copiii dobândesc un sentiment de plăcere și entuziasm, promovând astfel citirea ca activitate
interesantă;
- citind și recitind o carte, o poezie sau un cântec, copiii își dezvoltă capacitatea de înțelegere. -
această tehnică este ideală în cazul în care textul devine prea dificil pentru ca unii copii să-l citească
independent;
- materialele folosite pot acoperi o varietate de genuri care includ: poezii, rime, cântece,
legende, povestiri contemporane și alte texte care nu sunt în proză.
Înaintea citirii propriu-zise, învățătorul trebuie să vorbească despre titlu, autor, ilustrațiile de pe
copertă și ultima pagină. Aceasta are rolul să stârnească interesul copiilor și să creeze motivația de a
citi cartea. Discuția trebuie să fie scurtă, învățătorul ghidând atenția copiilor prin întrebări călăuzitoare,
așa încât copiii să prezică acțiunea poveștii și să se gândească la personaje.
Tot ca strategie de abordare în demersul dezvoltării abilităților de cititor, este și citirea ghidată.
O activitate de citire ghidată are loc:
1. Înaintea citirii, când învățătorul stabilește cadrul prin:
- prezentarea cărții – citind titlul, autorul, realizatorul de ilustrații; vorbind despre ilustrații,
punând întrebări deschise care promovează o discuție despre carte;
2. În timp ce copiii citesc, învățătorul:
- cere copiilor să se oprească în anumite locuri, focalizându-le atenția asupra vocabularului,
regulilor gramaticale, detaliilor specifice ale povestirii, analizarea personajelor, etc.;
- încurajează copiii să facă afirmații referitoare la text sau să dezvăluie cele învățate;
3. După ce copiii și-au încheiat prima citire, învățătorul:
- invită la discuții și pune întrebări elevilor despre cele citite;
- pune întrebări care dau prilej de comentare a cursului povestirii, a personajelor, a tonului și a
acțiunii;
- permite recitirea textului, în mod independent sau cu un coleg.
Copiii reacționează la cărți în diferite feluri. Activitățile de reacționare la citire trebuie să
determine elevii să revină la text pentru: a-și aprofunda înțelegerea povestirii, a-și lărgi orizontul de
gândire, a aduce informații noi în textul din atenția lor și a-și crea o fluență în citire. Cele mai bune
reacții la citire sunt activități însemnate mai degrabă decât exerciții care umplu timpul. În timpul ce le
efectuează, copiii regândesc, recitesc, rescriu și repovestesc.
Reacția individuală este partea care creează înțelegerea. Elevii ar trebui să aibă întotdeauna
220
prilejul să discute despre ceea ce au citit. Acest lucru se poate realiza în clasă, într-un grup restrâns sau
individual, la ședințele de citire. Dacă învățătorul va facilita acest lucru, cu siguranță, abilitățile de
citire ale elevilor se vor îmbunătăți semnificativ.
221
ÎNCEPUTURILE BULLYING-ULUI - STUDIU DE CAZ
Boian Aurelia-Cornelia
Școala Gimnazială Vad, județul Cluj
Odată cu intrarea României în Uniunea Europeană şi datorită contextului economic în care se

află ţara noastră, mulţi români au plecat să muncească în străinatate. Drept urmare, societatea
românească a cunoscut beneficiile emigrării, dar şi dezavantajele acesteia. Banii trimişi acasă au
contribuit la reducerea sărăciei, dar familiile în care unul sau ambii membrii lucrează în afara ţării,
suferă în urma schimbărilor din viaţa lor. În condiţiile involuţiei societăţii româneşti actuale, tot mai
mulţi părinţi îşi refuză bucuria de a-şi ţine copiii în braţe, tot mai mulţi copii sunt abandonaţi în spitale,
ajung în centrele de plasament sau sunt crescuți de rude sau bunici.
La baza felului de a fi al unui copil este posibil să existe factori genetici înnăscuti, cu care el a
venit pe lume şi care, pe măsură ce creşte, se combină cu alţi factori ambientali, emotivi, afectivi,
educativi şi relaţionali, factori legaţi de experienţele sale de viaţă care i-au influenţat dezvoltarea. În
acest amalgam de condiţii, unele aspecte ale temperamentului fiecărui copil rămân neschimbate, în
timp ce caracterul şi personalitatea pot fi subiectul a numeroase influenţe din partea unor figuri
importante, de referinţă.
Nu este de niciun folos să ascundem faptul că fenomenul de bullying si violenţă se manifestă
azi din plin în şcolile noastre, chiar dacă în măsuri diferite. Odată cu vârsta, creşte frecvenţa
comportamentelor de bullying, iar formele de manifestare se accentuează. Astfel, dacă la grădiniţă
copiii se etichetează sau îşi pun porecle, şcolaritatea mică aduce în prim plan forme mult mai
accentuate. Cele mai frecvente forme de bullying din şcolaritatea mică sunt: tachinarea (ex. „aragaz cu
patru ochi” pentru copiii care poartă ochelari, „balenă” pentru copiii care au o greutate mai mare,
„girafă” pentru copiii mai înalţi, „sărac” pentru copiii cu posibilităţi financiare mai reduse, „căminist”
pentru copiii care provin din sistemul de protecţie de stat), izolarea unui copil („Nu vorbiţi cu ea!”;
„Nu ai ce căuta pe terenul de sport!”), împrăştierea de zvonuri false.
situațiile/experiențele noi, dar, sunt și copii care devin autoritari, manifestând tendința de a-i controla
O fetiță, P.B.M., în vârstă de 7 ani, ai cărei părinți au plecat la muncă în străinătate, a fost
transferată la o altă școală deoarece a ajuns în grija bunicilor care locuiau în alt sat. După o perioadă de
timp în care a stat liniștită și retrasă, fără să interacționeze cu ceilalți copii, a început să hărțuiască
colegii de clasă, uneori persistând atât de mult încât aceștia izbucneau în lacrimi. Devenea extrem de
furioasă când un alt copil ”îndrăznea” să nu-i asculte indicațiile. În jocurile ce presupuneau asumarea
diferitelor roluri, impunea copiilor ,,scenariul” său, fără să se țină cont și de preferințele acestora.
Surprinzător a fost cât de puțin protestau ceilalți copii atunci când fetița se manifesta autoritar: ,,Nu, nu
ești tu prințesa! Eu sunt prințesa! Tu o să fii pisica mea!” Apoi exemplifica și reda exact modul în care
trebuie să se comporte pisica. După un timp copiii au început să o evite: ,,Nu vrem să ne mai jucăm cu
ea! Ne înfurie! Este o fetiță rea, nu?”
,,univers”? Fetița experimenta sentimente ambivalente față de părinții ei care, pe de o parte, îi spuneau
222
că o iubesc, iar pe de altă parte, au ,,abandonat-o”, lăsând-o în grija bunicilor. Ea nu putea să-și
permită libertatea de a simți furie față de părinți. Sentimentele ei normale vis-a-vis de aceștia erau
complicate de faptul că a fost pusă în situația de a se simți un copil neajutorat și vulnerabil. Astfel, nu e
de mirare că trebuie să fie fiica prințesă, iar și iar, pentru a putea restaura ceva din identitatea ei
construită în cadrul familiei, unde tata era regele, mama era regina, iar ea era prințesa. Ea încerca să
restaureze această identitate prin metode și comportamente sociale neadecvate ce au avut ca și rezultat
părinților ea a ,,jucat” rolul victimei.
Jocul ,,Vrăjitoarea” scotea și mai clar în evidență frica fetiței de a fi victimă în cadrul relațiilor
sociale. Chiar dacă ceilalți copii îi ofereau un model pozitiv în ceea ce privește ,,așteptarea rândului”,
colectiv.
vulnerabilitate și neajutorare resimțite în plan ,,intern”. În cazul fetiței de mai sus este clar că toate
străinătate, au ,,abandonat-o”.
parte, să fie capabil să elaboreze reguli comportamentale flexibile și clare, există riscul ca acesta să
domenii ale vieții (de exemplu relația cu părinții plecați la muncă în străinătate), va încerca să
dobândească ,,puterea” de a controla/domina. Raționamentul din spatele acestui deziderat inconștient
al copilului este simplu: atât timp cât îi controlez/domin pe cei din jur, aceștia nu mă vor ,,răni”.
Constituind o realitate a învăţământului românesc, în această perioadă economică
dificilă a ţării, integrarea copiilor ai căror părinţi sunt plecaţi în străinătate solicită întotdeauna atenţia
şi răbdarea tuturor factorilor implicaţi. Numai aplicând strategiile didactice potrivite şi adaptarea la
particularităţile de vârsta şi individuale ale fiecărui copil, precum şi disponibilitatea cadrului didactic şi
a familiei, consilierea acesteia de câte ori este nevoie, putem ajuta aceşti copii.
Pentru ca acest fenomen să se diminueze trebuie ca elevii să fie implicaţi ȋn cât mai multe
activităţi şcolare şi extraşcolare care presupun colaborarea elev-elev, elev-profesor, elev-profesor-
părinte : medierea în şcoală( instruirea elevilor în vederea formării grupelor de elevi mediatori),
implementarea unui circuit de televiziune închis în şcoală, iniţierea de parteneriate locale în vederea
prevenirii violenţei în şcoală, promovarea unei culturi a non-violenţei printre toţi actorii implicaţi în
actul eduaţional, organizarea de evenimente culturale şi educative, adresate elevilor încurajarea şi
stimularea rezultatelor bune şi a comportamentului exemplar al elevilor, sprijinirea unităţilor şcolare în
identificare familiilor cu risc ridicat de violenţă
Prevenirea acestui fenomen este responsabilitatea tuturor şi nimeni nu ar trebui să fie indiferent
faţă de acele persoane care se află în incapacitatea de a se descurca într-o asemenea situaţie.
Cadrele didactice pot să contribuie la diminuarea fenomenului fie prin activități de informare,
implicare și combatere a fenomenului, fie prin neacceptarea și sancționarea imediată a unor astfel de
comportamente.
223
Bibliografie:
1. Anderson, W., Curs practic de încredere, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 1993. Fundaţia
Copiii Noştri şi UNICEF România, Agresivitatea copiilor, Înjurături, lovituri, bătăi, Sugestii pentru
părinţi şi educatori;
2. Gittins, Chris, Reducerea violenţei în şcoală, un ghid al schimbării, COE, 2007;
3. Studiu sociologic la nivel național, Bullying-ul în rândul copiilor - Prevenirea bullying-ului,
Organizaţia Salvaţi Copiii, https://www.salvaticopiii.ro/.
224
BULLYING-UL CA FORMĂ DE VIOLENȚĂ ÎN ȘCOALĂ
STUDIU DE CAZ
Boian Mircea-Vasile
Școala Gimnazială Vad, județul Cluj
Bullying-ul are fețe ascunse și se manifestă sub forma a numeroase comportamente, a căror
Copiii nu sunt scutiți de stres. De la agresiunile colegilor mai puternici la abuzul
emoțional din partea profesorilor, formele de violență la care sunt supuși nu sunt neglijabile. În mediul
școlar copiii noștri se întâlnesc cu diverse forme de violență, de la variantele brute ce implică lovituri
fizice, limbaj vulgar, umilire în public, până la variante mai subtile, mai sofisticate, dar la fel de
nocive, de tipul bullying. Nicoleta are 12 ani, este elevă în clasa a VI-a și îi place să învețe foarte mult,
fiind prima din clasă chiar dacă părinții ei sunt despărțiți și nu are o condiție materială tocmai bună
(rămânând în grija mamei care nu are un serviciu stabil). În fiecare zi, rebela clasei a cărei părinți sunt
înstăriți, alături de vreo 5-6 colegi, râd de ea, o numesc tocilară, săracă, că nu se ridică la nivelul lor și
că ar trebui să plece din această clasă pentru că nu este loc pentru ea, fiind folosită numai ca furnizor
de teme. Nicoleta nu știe cum să scape și ce să mai facă, îi este frică dar în același timp rușine să
povestească cuiva despre aceste incidente considerându-se neimportantă și trăind mereu cu impresia că
o va înfuria mai tare pe fată. Eleva devine din ce în ce mai izolată, neatentă la ore, fără chef de învățat
și plânge zilnic pe ascuns observând atitudinea ignorantă a unora dintre cadrele didactice când astfel de
episoade se întâmplă în preajma lor. Singura soluție pe care o vede în acel moment este abandonul
școlar și fuga de acasă. Fata preferă să nu mai vină la școală și se refugiază în vechea casă a bunicii ei
din partea tatălui, învățând și citind toată ziua. După două zile de căutări este găsită și adusă acasă
teafără.
Astfel, situația de bullying iese la suprafață. (Menționez că această poveste este
pur fictivă, însă este inspirată din conjuncturi și situații la care am fost martor).
1. Scopul planului
Planul de față își propune stoparea fenomenului de bullying prin informarea,
conștientizarea și elaborarea strategiilor de acțiune în vederea prevenirii acestuia.
Pentru a aborda corect cazul prezentat, trebuie înainte de toate să conștientizăm ce
înseamnă ,,bullying’’ și ce consecințe poate avea acest fenomen pe termen lung și scurt asupra unui
școlar.
Bullyingul este ,,un comportament care intenționează să facă rău sau să deranjeze, care
apare în mod repetat de-a lungul timpului și are drept caracteristică un dezechilibru de putere, în sensul
că o persoană sau un grup de persoane mai puternice vor ataca o persoană sau un grup de persoane mai
slabe’’ (D.R.Coy,2001). În urma acestei definiți putem susține că, cazul abordat, prezintă fenomenul
de bullying și trebuie luate măsurile potrivite.
Un alt criteriu de care trebuie să ținem cont la acest tip de agresiune îl reprezintă
expunerea prelungită și repetată a victimei la stres cât și actorii care sunt prezenți la acest tip de
fenomen.
Observând și înțelegând complexitatea fenomenului este necesar abordarea și rezolvarea
acestei situații prin dezvoltarea unui plan de reziliență pentru victimă, consiliere pentru agresor cât și
pentru părțile implicate, acționând la nivelul tuturor factorilor.
2. Obiectivul planului
Un prim pas în rezolvarea conflictului și realizarea planului de intervenție îl reprezintă
explicația comportamentului agresorului. Pe de o parte învățarea unui model agresiv de comportament
225
are legătură cu expunere necenzurată și precoce la media, această situație explică parțial diversificarea
formelor de violență la această vârstă precoce dar acestea se manifestă în repertoriul comportamental.
Pe de altă parte psihologii explică prin teoriile agresivității că un comportament agresiv este un
răspuns dur la frustrare internă mai exact la o nemulțumire față de propria persoană. Dar nu putem uita
că un comportamentul, atât în cele bune, cât și în cele rele poate fi învățat. Adulții semnificativi din
viața oricărui copil (părinți și educatori) rămân primele modele ale căror comportamente vor fi imitate
și preluate de copil. Acesta va învăța să lovească după ce va primi prima palmă de la părintele său, va
învăța să umilească după ce va fi rușinat în fața clasei și a colegilor săi, va învăța să înjure în trafic, în
dreapta tatălui etc, iar ulterior gașca va avea un rol hotărâtor în stabilizarea acestor comportamente atât
în mod pozitiv sau negativ.
Al doilea pas îl reprezintă modul în care reacționează victimele acestui fenomen, de la:
deteriorarea stimei de sine, izolare socială, depresie, tulburări de anxietate, refuz școlar, tulburări ale
comportamentului alimentar, tulburări de somn, probleme de comportament până la tulburare de stres
posttraumatic și dezvoltare de comportamente agresive.
În concluzie, obiectivul acestui plan de reziliență este creionarea cazului pornind de la
aspectele prezentate mai sus și implementarea măsurilor de combatere.
Pentru acest lucru se vor lua în calcul :
- discuții pe tema acestui conflict atât cu părinții victimei cât și cu părinții agresorului pentru
diminuarea conflictului;
- discuții între agresor și victimă, favorizând exprimarea nemulțumirilor dar și al aprecierilor
căutând cauza declanșări conflictului;
- discuții cu toți actorii implicați care au luat parte la acest conflict, atât ca participanți sau ca
spectatori pentru a se conștientiza influențele și consecințele acestui fenomen.
3. Plan de dezvoltare a rezilienței
Profilul persoanei pentru care se proiectează planul de reziliență
Nicoleta este un copil de 12 ani ce a ales să abandoneze școala și să fugă de acasă pentru
a rezolva conflictul. Mediul familial din care provine ea este unul sărac, presărat cu relații deosebit de
încordate între părinți, care au culminat cu un recent divorț, aceasta rămânând cu mama. Ea are o stimă
de sine foarte scăzută, datorită complexelor nu are prieteni, are mari probleme în comunicarea și
exprimarea emoțiilor.
Tipul de mesaje și canalul folosit
În mod indirect în timpul realizării planului de reziliență pentru cel agresat se transmite
un mesaj de alarmă că trebuie realizat un plan de reziliență și pentru cel care agresează, cu scopul de a
limita nevoia de a provoca suferință prin intimidare și de scădere a șanselor ca acest comportament să
se repete.
Pentru a nu afecta și mai rău stima de sine a ambelor părți, se cere renunțarea la termeni
precum : ,,victimă’’ și ,,agresor/ vinovat’’ în denumirea părților implicate în acest conflict și
înlocuirea lor cu : ,,cel/cea agresat/ă’’ și ,,cel/ cea care agresează’’.
Axa tehnicile și strategiile de management prin reziliență ce vor fi utilizate
‫܈‬Școala devine primul spațiu potrivit pentru desfășurarea programelor de prevenție a
fenomenului bullying după cum urmează :
Pe termen scurt, este necesară reintegrarea Nicoletei în clasă, având susținerea cadrelor
didactice și a părinților prin participarea activă la diverse activități atât școlare cât și extrașcolare.
Pe termen mediu, se va focusa atenția pe diminuarea sentimentului de rușine și teamă în
exprimarea emoțiilor cu ajutorul consilierului.
Iar pe termen lung se va lucra asupra stimei de sine pentru ca Nicoleta să își recâștige
sentimentul de valoare și de încredere atât în propria persoană cât și în persoanele cu care intră în
contact.
Acțiunile centrate pe subiect
226
Înlesnirea integrării în grup se realizează prin legarea unor prietenii care este primul pas
pentru a crește încrederea în sine și pentru a diminua sentimentul de teamă. Grupul de prieteni va
deveni grupul de suport și refugiu al fetei. Pentru ca grupul de prieteni al fetei să fie omogen și bine
închegat, consilierul va interveni pentru a găsi persoane din colectivul școlii care rezonează cu
personalitatea fetei, pentru a întări sentimentul de siguranță și apartenență. Dar se poate folosi
și Programul Steps to Respect (Pașii Respectului, 2005) care este structurat pe două componente:
(a)crearea comunității pozitive în școală; (b) formarea competențelor sociale ‫܈‬și emoționale ale
elevilor, având un dublu focus – bullying și prietenie, iar pentru Nicoleta focusul este pe dezvoltarea
competențelor de formare și menținere a prieteniilor, precum și să recunoască, să reziste, să raporteze
comportamentele de tip bullying.
Parcurgerea drumului de către copil de la comunicare la izolare se realizează foarte rapid și
ușor, de aceea dezvoltarea abilităților sociale este un aspect foarte important în gestionarea acestei
situații. Fox and Boulton (2005) considerau că victimele bullyingului sunt percepute de colegii lor ca
fiind timide, non asertive și speriate, iar pentru acest fapt, aceștia au creat programul de Dezvoltare a
Competențelor Sociale (Social Skills Training-SST) ce are drept scop învățarea copiilor să folosească
diferite tehnici verbale, cum să transforme gândirea negativă în gândire pozitivă și cum să rezolve
situații sociale dificile, focusându-se pe creșterea abilităților sociale dar și a stimei de sine.
Acest program poate fi folosit și în cazul Nicoletei dar în același timp consilierul poate
folosi diverse jocuri/programe ce pot dezvolta abilitățile sociale ale fetei pentru a o ajuta să se exprime
și să se integreze mai bine, ca de exemplu:
Programul anti-bullying dezvoltat de psihologul norvegian Dan Olweus (2002), construit pe
patru principii - cheie oferind fetei (Nicoletei) un trening de dezvoltare a abilităților de gestionare a
situațiilor viitoare de expunere la comportamente agresive, program ce poate fi folosit și pentru cel
care agresează dar privind alt aspect;
Jocul Peacetown, de Eric Terry prin care fata (Nicoleta) poate conștientiza când să ceară
ajutorul unui adult și să dobândească abilități de rezolvare a conflictelor.
Pentru realizarea acestor aspecte, consilierul este pilonul principal în integrarea
Nicoletei într-un grup de prieteni și învățarea abilităților sociale și de exprimare a emoțiilor atât
pentru ca acest grup să funcționeze optim dar în același timp să știe când să se retragă dintr-un grup și
cum să reacționeze dacă fenomenul de bullying va mai apărea.
În cazul creșterii stimei de sine a fetei este esențială colaborarea consilier – profesor –
părinte pentru a cunoaște foarte bine copilul cât și mediul lui de dezvoltare emoțională, dezvoltând
metode optime de comunicare eficiente pe diferite teme (iubire, prietenie, familie, reușite) atât în
cadrul școlii cât și acasă, descoperindu-se dacă scăderea stimei de sine a apărut înainte de bullying sau
după acest incident, dar în același timp este încurajată, lăudată pentru a facilita integrarea în clasa de
elevi.
Consider că cele prezentate mai sus pot fi folosite într-o situație de bullying atât pentru
tratare cât și pentru prevenire, dar ca acest aspect să fie realizabil trebuie avută în vedere consilierea
atât a celui agresat cât și a celui care agresează.
Bibliografie :
1. Essays, UK. (2018). Treatment interventions for the victim of bullying. Citit
la https://www.ukessays.com/essays/psychology/treatment-interventions-for-the-victim-of-bullying-
psychology-essay.php?vref=1;
2. Hangan, A. I. (2011). Victimele şi agresorii în cadrul şcolii. Revista de Asistenţă
Socială, (2), 151-164;
3. Pavlenko, L., & Rusu, C. (2019). Fenomenul bullying în școală. În Învăţământ superior:
tradiţii, valori, perspective (Vol. 2, pp. 143-147);
4. Turchina, T. (2018). Programe de prevenire a fenomenului bullying. În Integrare prin
227
cercetare si inovare. Științe sociale (pp. 244-248).
228
STUDIU DE CAZ
Bonciu Tănțica
Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” Buzău
Cyberbullying-ul a devenit în ultimii ani un fenomen din ce în ce mai complex, din pricina
dezvoltării tehnologiei și apariției noilor site-uri de socializare, pe care copiii și tinerii din România le
frecventează aproape zilnic. Rețelele de socializare încurajează distribuirea datelor cu caracter personal
(adrese, poze, informații personale) care, ajunse în posesia unor persoane rău-intenționate, pot deveni
premisa unor acțiuni ce dăunează integritatea individului și îl afectează psihic pe termen mediu și lung.
IDENTIFICAREA CAZULUI:
În urma unei perioade de activități școlare în on-line, am sesizat că la clasa a IV-a ,
neomogenă ca pregătire şi care are un număr de 22 copii , a apărut o situație specială , in persoana
elevei B.N.A.
DATE PERSONALE ŞI DE FAMILIE :

Numele şi prenumele : B.N.A.
Data naşterii :.2010
Clasa : a IV-a
Numele şi prenumele părinţilor : *mama : B.I.
*tata : B.AM
Ocupaţia părinţilor : *mama : muncitoare
*tata : muncitor
Fraţi şi surori (numele şi vârsta) : are o soră mai mică
Condiţii de locuit : bune
Condiţii materiale şi igienico-sanitare ale familiei : bune
Nivel cultural al familiei : mediu
Relaţiile dintre părinţi : încordate , părinții fiind în proces de divorț
Relaţiile dintre părinţi şi copii : în medie bune
Atitudinea părinţilor faţă de educaţia copilului :
-Tatăl este dezinteresat în educarea copilului , nu se implică în activităţile copilului;
-Mama o ajută uneori la teme şi este mai interesată de educaţia copilului.
Atitudinea părinţilor faţă de problemele copilului:
-Tatăl este pasiv;
-Mama se implică.
Alte informaţii relevante : - eleva, împreună cu mama și sora s-au mutat la bunici,
-mama are o relație nouă
DATE CU PRIVIRE LA SĂNĂTATEA ŞI EVOLUŢIA FIZICĂ :
Eleva are o stare de sănătate bună.

În ultimul an a luat mai multe kilograme în greutate, constituția ei fizică fiind una peste
media copiilor de aceeași vârstă.
229
ANALIZA INFORMAŢIILOR OBŢINUTE :
*DATE CULESE PRIN OBSERVAŢII:

Datorită faptului că am traversat o perioadă, în care am fost nevoiți să stăm mai mult în
casă, după revenirea la școală am observat că N. a început să se manifeste tulburări de concentrare la
învăţătură. Aceasta manifesta tot mai des, tendinţa de introvertire și singurătatea, având o imagine de
sine destul de scăzută şi o motivaţie slabă de a socializa cu colegii. Toate acestea au dus la modificarea
traiectoriei dezvoltării afective şi în special a celei emoţionale a copilului.
Informaţii despre trebuinţele de deficit precum şi despre cele de dezvoltare le-am

colectat pe baza testelor de cunoaştere, a observaţiilor şi în urma studierii fişei psiho-pedagogice.
Starea copilului rezultată din evaluări este următoarea:
Are posibilităţi relative bune de comunicare orală, gestuală şi expresivă.;
Se angajează în îndeplinirea sarcinilor primite, dacă este bine motivat, şi este receptiv şi
cooperant;
Atenţia are un volum destul de bun şi puterea de concentrare este în scădere.
Eleva face foarte des trecerea de la un exerciţiu la altul, de la o activitate la alta,

neavând răbdare să ducă la bun sfârşit sarcina primită. Reuşeşte să relateze întâmplări din viaţa sa .
Pe parcusul procesului instructive-educativ pare să fie atentă şi interesată , dar în pause
și pe parcursul activităților extrașcolare devine retrasă și rezervată.
Mesajul transmis de învăţătoare îl înţelege, dar nu manifestă interes pentru persoanele care
dialoghează cu ea, rămânând fără cuvinte deseori.
*DATE CULESE DIN CONVORBIRI CU MAMA:
Din discuţiile purtate cu mama elevei, am constatat că ea are şi acasă un comportament
similar celui de la şcoală. În general nu există probleme cu respectarea regulilor impuse de aceasta ,
doar că în ultimele luni, din cauza faptului că este mai plinuță nu mai dorește să iasă din casă și să se
întâlnească cu alți copii de vârsta ei. De asemenea este afectată de despărțirea părinților, de lipsa de
implicare a tatălui în viața ei și de faptul că fizic seamănă mult cu acesta. În urma unor discuții mamă-
fiică, mama a aflat că un coleg de clasă, de ceva timp face glume pe seama acesteia, postează fotografii
și stikere pe grupul de whats-app al colegilor, cu referire la kilogramele ei, antrenându-i și pe alții în
tot felul de ”glume” .
*DATE CULESE DIN CONVORBIRI CU COPILUL

Este o elevă mai retrasă ,vorbeşte doar când este întrebată. Mărturiseşte că şi-ar dori
să își petreacă mai mult timp cu tatăl și acesta să fie mai interesat de activitatea ei de la şcoală. Şi-ar
dori să petreacă mai mult timp cu mama , să fie ajutată de aceasta la teme .O altă dorinţă a ei este să
slăbească și să aibă mai multe prietene.
ANALIZA-SINTEZA DATELOR OBŢINUTE :

Am înțeles din aceste discuții că situația poate fi încadrată la cyberbullying, hărțuire în mediul
online și că poate evolua și înregistra o gravitate mai mare, din cauza faptului că ”agresorul” se află
sub protecția distanței fizice, săvârșind acțiuni pe care altfel nu le-ar fi comis. Astfel, victima devine
mai ușor de exploatat, informațiile online persistând suficient de mult timp încât să își atingă scopul.
Abuzul este invaziv, periclitând viața personală a elevei în toate mediile în care aceasta se manifestă:
acasă, la școală, online sau offline. De cele mai multe ori, colegul subestimează efectele acțiunilor
sale, considerând totul o simplă distracție.
230
Consecințele manifestării cyberbullying-ului pot fi uneori pe termen lung:
Efecte la nivel social:
- diminuarea dorinței de a comunica și socializa, atât în mediul online, cât și în viața reală,
motiv pentru care unele victime pot alege să se izoleze de societate
- comportament necorespunzător în societate, victimele putând acționa agresiv sau prezenta
complexe a căror manifestare inhibă socializarea
- absenteismul – copiii sau adolescenții agresați în mediul virtual refuză să meargă la școală
pentru a evita întâlnirea cu unuii colegi, care au vizualizat sau citit mesajele denigrante distribuite pe
internet de agresor
Efecte la nivel emoțional:
- comportament agresiv sau depresie, cauzate de reacțiile celor din jur la postările agresorului
cu privire la victimă
- frică și anxietate, determinată de impresia victimei că este urmărită permanent de agresor sau
că urmează un nou atac la adresa sa
- îmbufnare – adolescentul este mereu nemulțumit și supărat, refuzând să participe la activități
de grup sau cu caracter social .
MĂSURI DE REZOLVARE A CAZULUI :
Discuții purtate cu colegul -”agresor” și cu părinții acestuia;

Atragerea atenţiei mai mult asupra succeselor elevei, care să ducă la creșterea stimei de sine;
Încurajarea acesteia pentru a-şi exprima liber opiniile;
Sprijinirea sa în înţelegerea erorilor;
Orientarea observațiilor pe sarcinile de lucru şi nu pe elev;
Alternarea adecvată a activităţilor intelectuale cu cele fizice, a celor de învăţare cu cele de
exprimare a propriilor opinii;
Aprecierea pozitivă a elevei în faţa clasei;
Asigurarea unui climat al clasei de securitate afectivă pentru a-l motiva în obţinerea de rezultate
bune;
Încurajarea permanentă a elevei că este capabilă de succes;
Promovarea motivaţiei de învăţare folosind ca strategie învăţarea prin cooperare, predare-
învăţare reciprocă, jocul etc.
Afişarea lucrărilor individuale reuşite la panoul clasei;
Participarea la şedinţe de consiliere individuală orientate pe ameliorarea deficitului de atenţie ,
înlăturarea dificultăţilor de învăţare , creşterea încrederii în sine ;
Vizionarea unor filmulețe și organizarea unor dezbateri cu tema ”Bullyingul și ciberbullyingul
în mediul școlar”.
CONCLUZIE
Discutând cu părinţii problema acestui copil , s-a constatat pe baza informaţiilor obţinute
că are nevoie de o atenţie sporită din partea familiei şi nu numai din partea şcolii. Astfel, s-a ţinut
legătura cu familia luându-se măsurile necesare atât din partea părinţilor cât şi din partea şcolii , ceea
ce a dus la schimbări semnificative în comportamentul şi în activitatea de învăţare a elevei.
231
STUDIU DE SPECIALITATE: BULLYING
Boru Adriana
Şcoala Gimazială „Marius Şandru” Reşiţa, Caraş-Severin
Numele elevului: T. A.
Vârsta: 13 ani
Clasa: a VII-a
Motivul întocmirii prezentului studiu de caz: comportament neadaptativ la școală, față de fete,
în general și față de o colegă anume, în special.
Date familiale:
Elevul provine dintr-o familie legal constituită. Părinții împreună cu cei trei copii, locuiesc
împreună cu bunica paternă într-o locuință cu trei camere. Situația financiară a familiei este precară,
mama fiind casnică, iar tatăl neavând un serviciu stabil. Singurul venit al familiei este pensia bunicii.
Copiii împart aceeași cameră, motiv pentru care întâmpină dificultăți în realizarea temelor. Elevul se
implică activ în viața familiei, participând frecvent și la treburile gospodărești, dar și la creșterea
fratelui mai mic.
Părinții răspund solicitărilor școlii, în special tatăl, care participă la toate ședințele cu părinții.
Relațiile între membrii familiei sunt armonioase, rareori fiind punctate de conflicte mici și trecătoare.
Date medicale:
Elevul este bine dezvoltat fizic, starea de sănătate este bună; uneori manifestă agitație
psihomotorie, motiv pentru se află în evidența unui medic specialist.
Rezultate în activitățile elevului:

Rezultatele la învățătură pe parcursul acestui an școlar sunt foarte scăzute. Nu este atent la
activitățile de predare, deranjează atât colegii cât și unele cadre didactice. Temele nu sunt efectuate
întotdeauna; de cele mai multe ori incorect. Nu acceptă ajutor din partea membrilor familiei în ceea ce
privește rezolvarea sarcinilor școlare motivând că se descurcă. Manifestă indiferență față de note, dar
și de faptul că a avut scăzută nota la purtare.
Conduita elevului la lecții:

- se lasă greu antrenat, participând când este direct solicitat;
- nu își aduce, obiectele necesare pentru activități, de fiecare dată motivând că le-a uitat acasă;
- scrie incomplet exercițiile de pe tablă, are un ritm lent de lucru;
- de cele mai multe ori nu respectă regulile clasei și ale școlii;
- nu se remarcă prin răspunsuri; răspunde când este solicitat, dar de cele mai multe ori incorect,
motiv pentru care este ironizat permanent de un coleg de clasă;
- manifestă interes scăzut pentru informațiile vehiculate în timpul orelor.
Stilul de muncă:
- nu este preocupat de lecții, ignorant de cele mai multe ori;
- este preocupat de activitățile extrașcolare; execută cu promptitudine orice sarcină care nu
presupune scriere sau memorare;
- se implică activ în activitățile practice și sportive.
232
Conduita în colectiv:
- nivel scăzut de integrare în colectiv; este marginalizat de unii colegi, în special de fete
deoarece elevul T. A. manifestă un comportament neadecvat față de o colegă: îi vorbește urât, ridică
tonul la ea, îi pune piedica, etc. Din acest motiv, părinții fetei au cerut să i se scadă media la purtare,
fapt care nu l-a deranjat deloc. Din contră, acest lucru a fost un motiv în plus de a continua cu etichete
și jigniri la adresa colegei de clasă.
- leagă cu greu o prietenie cu colegii de clasă, dar are prieteni pe strada unde locuiește;
- în activitățile de grup lucrează mai mult la solicitarea directă din partea cadrului didactic;
- realizează strictul necesar, dar fără a manifesta inițiativă;
- nu vine cu idei și propuneri în cadrul activităților ludice.
Procesele intelectuale și stilul de muncă:

Inteligenţă – nivel scăzut vârstei;
Limbajul scris/oral – activ, sărăcăcios, insuficient dezvoltat;
Memoria – de scurtă durată, mecanică;
Imaginaţia – reproductivă;
Atenţia – capacitate redusă de concentrare asupra sarcinii de lucru la toate activitățile școlare;
Voinţa – manifestă interes scăzut pentru activități;
Afectivitate – prezintă dezechilibre afective majore;
Caracter – pozitiv și negativ, se poartă frumos cu unii colegi de clasă, dar se poartă nepotrivit
cu fetele în general, și în mod special cu o colega.
Comportarea generală a elevului:

Comportamentul elevului este de cele mai multe ori neadaptativ. Nu prea este agreat de colegi
din cauza atitudinii sale nepotrivite. Fetele îl evită în mod constant deoarece tot timpul acesta
generează conflicte. De cele mai multe ori, țintă sa este o colegă: îi aruncă lucrurile de pe masă, îi trage
scaunul de la loc, îi vorbește urât, etc.
Datorită comportamentului și relațiilor conflictuale cu persoanele din jur, cadrele didactice
împreună cu părinții, au luat decizia ca elevul T. A. să parcurgă un program de consiliere la cabinetul
școlii.
Propuneri și strategii:
- cuprinderea elevului la ședințe de consiliere;
- discuții cu părinții elevului T. A. în care am clarificat importanța interesului lor manifestat
față de conduita școlară a fiului lor;
- sprijinirea elevului în deprinderea modalităților de învățare eficientă și adaptarea acestora
stilului său personal;
- prevenirea comportamentelor nedorite: absenteism, dezinteres, evitare prin facilitarea unei
bune relaționări între elev și colectivul clasei;
- întărirea motivației de autorealizare personală prin prisma rolului școlii în acest demers;
- gratificarea fiecărui progres obținut pe parcursul schimbării conduitei sale, prin încurajări și
recompense;
- menținerea unei colaborări permanente cu familia elevului;
- monitorizarea permanentă a evoluției școlare și personale a acestuia;
- formarea unor grupe de lucru, în care va fi integrat alături de fetele cu care intra în
conflict şi unde i se vor da sarcini adecvate pentru a simţi satisfacţia activităţii în colaborare cu colega
233
pe care nu o agrea;
- dezvoltarea relaţiilor de colegialitate; încurajarea elevilor să îl ajute la efectuarea temelor.
234
BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Botezatu Luminița
Școala Gimnazială Plopu Dărmănești, jud. Bacău
Pentru a desfășura activități pe această temă pornim de la definirea celor doi termeni.
„Bullyingul poate fi definit ca o hărțuire repetată (nu o dată sau de două ori). Acesta poate fi un
atac fizic, sau un atac dureros la adresa sentimentelor altcuiva prin intermediul cuvintelor,
acțiunilor sau excludere socială. Bullying-ul poate fi provocat de către o singură persoană sau
de
către un grup de persoane. Este o coincidență nefastă, că agresorul de obicei este fizic, verbal
și/sau
social mai puternic decât victima” (@ Richard J. Hazier)1
„Cyberbullying înseamnă bullyingul prin folosirea tehnologiilor digitale. Se poate întâmpla
pe rețelele de socializare, pe platformele de schimb de mesaje, platformele de jocuri, și pe
telefoanele mobile. Este vorba despre un comportament repetat cu scopul de a-i speria, înfuria sau
umili pe cei vizați” (@UNICEF România).
Cele două fenomene sunt frecvent întâlnite în rândul elevilor. La nivelul școlii a fost realizat
un studiu pornit din nevoia de informaţii cu privire la fenomenul bullying-ului, în vederea unei mai
bune înțelegeri a motivaţiilor care stau la baza acestor comportamente și a dimensiunii acestui
fenomen studiu ce a făcut parte dintr-un proiect care a cuprins cinci sectiuni:
I.Studiu cu tema “ Bullyingul și cyberbullyingul în mediul școlar” realizat pe cadre didactice,
părinţi, elevi
II. Activitate de formare a specialiştilor (consilieri şcolari, cadre didactice, învăţători);
III.Workshop-uri cu părinţii;
IV.Activităţi de consiliere de grup cu elevii: vizionare de filme educative pe tema violenţei,
săptămâna nonviolenţei, analiza unor studii de caz, activitate de creaţie/concurs de logouri
realizarea unui Avizier Antiviolenţă;
V. Planul de măsuri pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar
Au fost menționate în regulamentul școlar aspectele fundamentale pentru identificarea,
recunoașterea și intervenția precoce în situații în care sunt semnalate comportamente de bullying și
afișarea publică a acestora; creșterea nivelului de conștientizare cu privire la riscurile bullying-ului
pentru protecțiași sănătatea copiilor, în rândul tuturor actorilor implicați în actul educațional:
cadre didactice, personal administrativ, părinți, elevi; elaborarea de proceduri concrete pentru
gestionarea corectă a situațiilor de bullying;dezvoltarea și implementarea de activități, cu personal
resursă alocat, în arii mai puțin supravegheate din spațiul școlii, altele decât sala de clasă (ex. terenuri
de sport, curtea școlii, culoare cu colțuri etc.), cunoscute ca prezentând risc crescut pentru
apariția comportamentelor de bullying;
1. OBIECTIVELE STUDIULUI
Studiul a avut ca obiectiv general identificarea situaţiilor de violenţă întâlnite în spaţiul şcolar
în unitatea noastră şcolară, prezentate din perspectiva elevilor, părinţilor şi profesorilor.
Obiectivele specifice au fost:
- Identificarea formelor curente de violenţă din şcoli şi a bullying-ului
- Măsurarea frecvenţei cu care apar diferite situaţii de violenţă şi bullying
- Identificarea contextelor în care apare violenţa şi bullyingul şcolar;
- Identificarea principalilor actori implicaţi în situaţiile de violenţă (inclusiv cei din afara
şcolii);
235
- Identificarea reprezentărilor elevilor privind securitatea personală în şcoală;
- Cunoaşterea opiniilor elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice privind combaterea acestor
fenomene.
2. METODOLOGIA UTILIZATĂ
Cercetarea privind fenomenul de violenţă şcolară este o cercetare observaţională
(neexperimentală), de tip diagnoză, care a fost realizată folosind o metodă cantitativă de culegere a
informaţiilor pe bază de ancheta prin chestionar.
3. CARACTERIZREA LOTULUI DE SUBIECŢI

La acest studiu au participat 42 de elevi, 15 profesori si 38 de părinţi selectaţi în cadrul
lectoratelor cu părinţii.Elevii sunt majoritatea din mediul urban mic, un număr de 36, adică în proporţie
de 85,7%, restul sunt din mediul rural adică un procent de 14.29%.
4. ANALIZA REZULTATELOR –SELECTIV

În urma aplicării chestionarelor celor 3 categorii investigate s-a constatat că printre cauzele
frecvente ale violenţei şi bullyingului în şcoală sunt lipsa de implicare a familiei în educaţie(41.66%);
situaţia financiară a familiei 36.12%; înţelegerea greşită a libertăţii şi democraţiei:12%.
Întrebaţi despre formele de manifestare a violentei,profesorii au răspuns în proporţie de 30.55%
ca fiind cea verbală,limbajul injurios; apoi 33.33% au spus despre violenţa fizică; 36.11% violenţa
îndreptată spre distrugerea bunurilor şcolii.
În ceea ce priveşte forma de agresiune manifestată în şcoală copiii au dat următoarele
răspunsuri, Lovire: 38%, încăierare :23.80%; furt: 26.19%; bullying: 11.90%, ceea ce arată faptul că
lovirea şi atingerea fizică deţin ponderi importante, este un mod de manifestare/refulare în rândul
tinerilor de la colegiul nostru.
-actele de violenţă nu au loc în timpul orelor, de faţă cu profesorii 83% au raspuns acest lucru,
restul de 17% au spus că da, uneori au loc şi în timpul orelor
-interesant este faptul că un procent de 38% dintre cei chestionati au spus că da, au agresat
verbal colegii de clasă sau alţi copii , motivul fiind :”pentru că m-au enervat/provocat”
-la întrebarea nr. 9.“Dacă ai asista la o situație conflictuala care ar putea degenera în violenţă
cum ai reacţiona?” elevii noștri au raspuns astfel:
“Nu m-aş băga- 28.57% ; aş ajuta cu pumni sau altceva, depinde de situaţie”:71.42%, ceea ce
este un lucru îngrijorator pentru potenţialul mare de manifestare a acestor acte de comportament
negativ. În ceea ce priveşte răspunsurile la unele întrebări adresate părinţilor de exemplu la întrebarea
1 au răspuns în felul următor:
1. Consideraţi că „Bătaia e ruptă din Rai” este o metodă de educaţie ? Justificaţi!”
-Nu este o metodă eficientă de educaţie: 52.62%
-Uneori mai trebuie atins copilul: 36.84%
-No answer : 11.11% , ceea ce demonstrează că încă sunt părinţi care consideră că copilul
trebuie „atins”din când în când, dacă nu e cuminte; iar un procent de 11% dintre părinţi nu au dorit să
răspundă la această întrebare
4. „Cum vă implicaţi în organizarea timpului liber al fiului/fiicei dvs. ?”
-nu prea avem timp dar ne implicăm în limita timpului disponibil: 52.62%
-în diverse activităţi pe lângă casă/curte/livadă: 36.84%
-el ştie singur să şi facă activităţile şi fără mine: 10.52%, ceea ce arată că mai mult de jumătate
din numarul de părinţi intervievaţi au recunoscut că nu au sufiecient timp pentru activităţi cu
copilul,iar aprox.11% consideră că copilul nu are nevoie de el ca părinte, se descurcă singur în
organizarea activităţilor lui/lor.
Intersante sunt rezultatele la întrebarea nr.7. „Este vreodată copilul dvs agresiv cu dvs sau cu
236
alţi membri sau prieteni din anturaj?”
-nu,este un copil cuminte,bun,harnic: 76.31%(29);câteodată se mai enervează, dar cred că din
cauza vârstei: 23.68%(9), ceea ce confirmă ce spun parinţii în general la şedinţele cu aceştia, că copiii
lor nu fac nebunii/lucruri rele, decât la şcoală, pentru că acasă ei sunt „copii cuminţi şi harnici”.
Aşadar prezentul studiu, prin rezultatele obţinute asupra percepţiei fenomenului de agresivitate
şi bullying în şcoală a scos la iveală faptul că elevii şi profesorii au relaţii în general tensionate, actele
de violenţă, dar şi fenomenul nedorit de bullying sunt în creştere dar şi că părinţii au rolul lor în
prevenirea sau reducerea acestor manifestări.
Înţelegem de aici, chiar dacă o mică parte din părinţi recunosc asta, că lasă pe umerii şcolii
propriile lor responsabilităţi şi că nu-şi fac partea în relaţia şcoală-familie, mai ales pentru că nici
dânşii nu sunt „echipaţi” corespunzător să gestioneze relaţiile din propriile familii cu problemele
diverse pe care le au, nu înţeleg nici ei gravitatea de a trăi într-un mediu nepotrivit pentru un copil şi de
a nu-i oferi echilibrul minim de care are nevoie pentru a se descurca la şcoală (la orele de curs, în
relaţiile cu colegii, profesorii) şi mai apoi în societate.
BIBLIOGRAFIE
1.Chelcea Septimiu, Metodologia cercetării sociologice – Metode cantitative și calitative,

Editura Economică, București, 2004.
2.Krueger Richard A., Mary Anne Casey, Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea
aplicată, Editura Polirom, 2005
3.Vlăsceanu Lazăr, Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, București, 2000;
237
STUDIU DE CAZ
Bouroș Oana-Otilia
Școala Gimnazială Suraia, Vrancea
DATE DE IDENTIFICARE:
Personale:
Nume și prenume: C.A.
Data nașterii: 2004
Localitatea: Focșani, Vrancea
Familiale: familie biparentală, dar părinții nu sunt căsătoriți
Vârsta părinților: M – 24, T – 25
Ocupația: M - fără ocupație, T – muncitor cu ziua;
Nivelul de pregătire: studii medii
Rangul copilului: I
Cine îngrijește copilul: părinții
Nu sunt evidenţiate tulburări de limbaj ȋn familie.
Nu este ȋn evidenţele medicale.
DATE PRIVIND EVALUAREA PREȘCOLARULUI:
Domeniul formativ-educativ: lentoare ȋn participare la ore, apatie, nu deranjează activitatea, nu
comunică cu copiii și cadrul didactic;
Domeniul afectiv-emoţional şi stil de viaţă: atenţie deficitară, deficit cognitiv, lipsa motivaţiei
de ȋnvăţare, dificutăţi de limbaj;
PUNCTE FORTE ŞI NECESITĂŢILE PREȘCOLARULUI:
PUNCTE FORTE:
Ȋnscris direct în grupa mare, preșcolarul vine zilnic la grădiniță.
Beneficiază de tratare diferenţiată şi/sau curriculum adaptat.
Beneficiază de supravegherea mamei.
NECESITĂŢI:
Integrarea ȋn activităţi ȋn raport cu disponibilităţile personale;
Recuperarea lacunelor privind noțiuni elementare de limbaj, știinţă, om şi societate;
Consilierea familiei.
NECESITĂ SERVICII DE SPRIJIN?
- Consiliere educaţională;
- Curriculum adaptat;
- Logoped.
Ȋntrucât preșcolarul provine dintr-o familie cu venituri foarte mici, acesta nu beneficiază de
consiliere educațională sau sprijinul logopedului.
CARACTERISTICI SPECIFICE ALE COPILULUI, ASISTENŢĂ, INTERVENŢIE:

Dom Descriere Acţiuni Rezultate/competenţe
eniul de succintă a planificate scontate
dezvoltare caracteristicii
Emoţ gestionare consiliere gestionarea trăirilor de
ional emoţională; educațională tip emoţional;
instabilitatea menţinerea motivaţiei
238
atenţiei; pentru ȋnvătare;
Psiho observaţie reglarea
motor periodică; comportamentului ȋn raport cu
tratare cerinţele educaţionale;
diferenţiată;
utilizarea
elementelor surpriză,
rutine, tranziţii;
Cogn dificultăţi lucru țdiminuarea frecvenţei
itiv instrumentale: lexice, individual şi de grup greşelilor privind rezolvarea
grafice; mic; sarcinilor de ȋnvătare;
deficit integrare ȋn adaptarea cerinţelor de
cognitiv şi de limbaj; activitatea de tip lucru pentru nivel mediu;
frontal;
Verb dificultăţi de frământări de exerciţii de pronunţie
al pronunţie limbă; prin jocuri muzicale, jocuri
dificultăţi de planificare exerciţiu, jocuri de rol;
structurare a graduală pe categorii exprimarea conştientă ȋn
mesajului; de sunete; enunţuri simple, clare şi corecte;
tulburări de jocuri cu text
limbaj (dislalie şi cânt
polimorfă) stimularea
dezinteres participării active prin
pentru comunicarea solicitarea copilului
cu celălalt; ȋn diferite sarcini de
ȋnvăţare;
ADAPTĂRI:
Adaptări la Adaptări Adaptări ȋn materie de
mediu psihopedagogice evaluare
(ambientale)
nu este cazul adaptarea conţinuturilor conform standardelor
ȋnvăţării specifice domeniului educaţionale specifice vârstei, nivel
experienţial; minim pe domenii experienţiale;
REALIZAREA UNOR EXERCIŢII DE GIMNASTICĂ ARTICULATORIE:
În scopul dezvoltării unei bune motricităţi a aparatului fono-articulator, care să permită

articularea corectă a sunetelor limbii, am realizat sub formă de joc următoarele exerciţii:
Exerciţii de mobilitate pentru maxilar si mandibulă: jocul “Mic-mare”- copilul se ghemuieste,

apoi, la ridicare, inspiră pe gură si cu voce puternică și gura larg deschisă strigă “Uraa!”; execută
mișcări laterale de mandibulă stânga dreapta; exerciţii de așezare a dinţilor de sus pe buza de jos și a
dinţilor de jos pe buza de sus;
Exerciţii pentru mobilitatea buzelor: sugerea buzelor pe rând, apoi una sub alta, se fac buzele
trompă, se mișcă la stânga, la dreapta, se rotesc etc.;
Exerciţii pentru gimnastica limbii: lipirea limbii de cerul gurii și desprinderea ei cu zgomot,
gura ușor deschisă și mișcări laterale ale vârfului limbii, care va atinge alternativ colţurile buzelor,
239
exerciţii ritmice însoţite de silaba “la”, de exemplu “lola”, “la-la”;
Exerciţii pentru corectarea auzului fonematic: “Chemăm pisica”, “Să nu speriem păsările”,
“Spune ca mine!”, “Ce ai auzit?”, imitarea onomatopeelor, etc.;
Jocuri-exerciţiu de emitere de sunete: “Șuieră ca mine”, “Trenul”, “Cine șuieră mai tare?”;
Exerciţii de pronunţare a sunetelor: r,l,s,z,c,b, m;
Exerciţii-frământări de limbă: “Rică nu știa să zică…”, “Un pitic așa de mic…”, “Uite un moș
cu un cocoloș într-un coș…”, etc.;
Jocuri didactice pentru pronunțarea corectă a cuvintelor, denumirea obiectelor: “Ce este
aceasta?”, “Cine trimite cadouri?”, “Cine a venit?”, “Cine face așa?”;
Jocuri didactice ce vizează formularea de propoziţii: “Spune ce face?”, “Completează ce
lipseste!”, “Ce lucrează mama?”;
Activităţi de lectură după imagini: “Familia mea”, “La magazin”, “O plimbare cu trenul”;
discuţii libere, jocuri de stimulare a creativităţii: “Jocul întrebărilor”, “Dacă aș fi…”, remarcând
că C.A. are o imaginaţie foarte bogată, desenează și modelează.
De asemenea:
- am urmărit participarea la activităţi pe subgrupe, punând accent pe munca în echipă și pe
responsabilizarea membrilor;
- am purtat discuţii cu ceilalţi copii din grupă, pentru a-i face să-l înţeleagă pe C.A., să nu-l
evite în jocurile lor, să nu râdă atunci când pronunţă gresit, să-l corecteze firesc, fără a-i crea disconfort
emoțional și fără a crea situații de bullying.
Apreciind orice realizare cât de mică a preșcolarului, acesta a început să se “deschidă” tot mai
mult. Remarcând voinţa lui de a avea rezultate tot mai bune, perseverența cu care lucrează, nelăsând
niciodată sarcina de lucru neterminată, C.A. s-a atașat foarte mult de copiii din grupă, mama lui
spunându-mi că “nu mai vrea să stea acasă”.
Treptat, lui C.A. i-a dispărut nesiguranţa în răspunsuri, timiditatea, a învăţat să-şi controleze
ritmul vorbirii și a început să comunice cu colegii preșcolari, dar și cu adulții din preajmă.
Lecția demonstrativă - finală pentru sustinerea gradului didactic I, mi-a oferit prilejul de a pune
în valoare munca depusă cu întreaga grupă și potențialul fiecărui copil. Membrii comisiei au apreciat
participarea activă a fiecărui copil, munca individuală și pe echipe, precum și faptul că în cadrul
activităților, preșcolarul C.A. a fost ajutat de către colegi atunci când acesta a avut nevoie, fapt ce a
surprins plăcut.
CONCLUZII:
Acordând o atenţie aparte acestui copil, prin intermediul curriculumului adaptat, a
consilierii pedagogice oferite de către cadrul didactic la grupă și a implicării familiei, am reușit să
facilitez integrarea funcţională a lui C.A. în grupa de copii, participarea lui firească la activităţile
instructiv-educative din grădiniţă, evitând astfel elemente de bullying la grădiniță.
Munca și colaborarea dintre educatoare și părinţii lui a constituit un cerc de susţinere
afectivă, volitivă, de echilibrare și integrare a lui C.A. în mediul grupei, al grădiniţei, ajutându-l să-și
corecteze pronunţia, ritmul și fluenţa vorbirii, să-și construiască bazele unei imagini de sine pozitive,
bazate pe încrederea că “poate” să fie la fel ca orice copil.
BIBLIOGRAFIE:
***”Programa activităților instructive - educative în grădiniţa de copii”, Bucuresti, 2002;
Vrăsmas, E. – “Consilierea si educaţia părinţilor”, Editura Aramis, 2002;
240
Vrăsmas, E. – “Educaţia copiilor cu cerinţe educative speciale”, Editura Credis, 2000;
Băjenaru, L. – “Contribuţia exerciţiului-joc la dezvoltarea limbajului”, în Revista
Învăţământul preșcolar, nr.1-2/2004;
241
STOP BULLYING
Brăileanu Florinela Alina

Școala Gimnazială Nr. 5 ,,Av. P. Ivanovici”
Problema: elevul Darius Manea din clasa a VIII-a prezintă un comportament neadecvat față de
colegi. Elevul are un comportament necorespunzător și față de elevii din clasele mai mari, finalizat de
cele mai multe ori cu agresiuni fizice. Pare că trăiește in lumea lui, în care el deține toate cunoștințele
și toate puterile, precum pisicuța care se crede tigru.
Una din victimele sale, eleva Cătălina Popescu, a reclamat dirigintei următoarele
comportamente deranjante: aproape de fiecare dată când răspunde corect este numită ,, tocilară” de
către Darius; este ridiculizată fiincă își ia pachet de acasă, deși li s-a explicat că nu au voie cu chipsuri
sau alte alimente nesănătoase; este batjocorită pentru că refuză să chiulească de la ore alături de alți
colegi. ----- Buni, bunica elevei Cătălina Popescu a spus că
aceasta suferă foarte mult din cauza aestor ridiculizări repetate și plânge zilnic din această cauză, mai
mult, are zile în care refuză să meargă la școală din cauza intimidărilor la care este supusă. Fata
provine dintr-o familie dezbinată, fiind crescută de bunică. Cătălina este foarte deșteaptă și apreciată
de către toți profesorii, acest lucru îl enervează pe Darius.
Obiective:
Eliminarea cauzelor
Propunerea unui proiect educativ de intervenție
Etape: Abordarea cazului- Prezentarea situației actuale: probleme la învățătură. Nevoia de
a provoca suferință prin intimidare.
Procurarea și sistematizarea informațiilor.
Analiza activității școlare: note medii la majoritatea materiilor; își îndeplinește sarcinile
școlare doar după lungi comentarii; chiulește des de la ore simulând stări de rău; manifestă interes la:
limba și literatura română, educație fizică și sport și la istorie. La celelalte materii este total
dezinteresat. Observații
psihopedagogice:
Inteligență- corespunzătoare vârstei;
Gândire- concretă;
Limbajul scris/ oral- destul de bogat în semnificații;
Memoria-corespunzătoare vârstei;
Imaginația-în general de tip reproductiv;
Atenția-capacitate medie de concentrare, obosește ușor;
Voință-lipsește, nu vrea să accepte regulile, comentează în perma-nență, este nehotărât, nu are răbdare,
nu se încadrează în tiparul grupului din care face parte;
Motivația-de tip extrinsec;
Deprinderi verbale, senzoriale, motrice-normale, corespunzătoare vârstei;
Afectivitate-prezintă dezechilibre afective majore, oscilează între dispoziții afective pozitive și
negative în perioade foarte scurte de timp, este hiperemotiv chiar dacă se străduiește să nu o arate;
Caracter-pozitiv, cooperant dacă are interes; dezinteresat de școală pentru că nu are un stil de muncă
corespunzător, este îm-prăștiat, învață în salturi pe de rost și întotdeauna pe ultima sută de metri. Are o
atitudine oscilantă față de propria persoană și față de colegi.
Echilibrul sistemului nervos-elevul prezintă o labilitate psihică des-tul de accentuată generată, în
principal, de problemele personale de familie. Se plictisește ușor, nu rezistă la stres și nici la efort
intelectual susținut. Are o fire sociabilă în ciuda imaginii pe care o afișează de ,,țap ispășitor” .
242
Relații sociale
Familie-relații deosebit de încordate între părinți
Tatăl este deosebit de agresiv cu toți membrii familiei, în special cu soția, este foarte autoritar,
cu un temperament predominant coleric. Atmosfera este liniștită când tatăl este plecat. Este preocupat
doar de propria persoana și pentru puținul venit pe care îl aduce în casă are pretenții excesive.
Mama este supusă, de ea depinde creșterea și educarea copiilor. Este dezechilibrată emoțional
și afectiv, hipere-motivă, supersaturată de multitudinea de sarcini și de factori de stres cărora trebuie să
le facă față. Din cauza problemelor personale, problemele lui Darius au trecut pe locul doi.
Frați-elevul are un frățior de 4 ani, diagnosticat cu sindromul Dawn, pe care mama, depășită de
situație îl îngrijește cum poate ea mai bine.
Grupul de prieteni-are puțini prieteni.
Colegii de clasă-are relații încordate cu colegii de clasă care l-au izolat după ce l-au prins cu
minciuni. 1. Istoricul problemei- problemele au apărut
încă din clasa a V-a când datorită dezinteresului față de scoală și a unor probleme de adaptare. Darius a
devenit irascibil si odată cu trecerea timpului problemele s-au agravat.
2. Istoricul evoluției școlare- fără probleme deosebite până la inceperea clasei a V-a.
3. Istoricul dezvoltării intelectuale- dezvoltare intelectuală normală, corespunzătoare vârstei.
4. Istoricul dezvoltării fizice – dezvoltare psihosomatică aproximativ corespunzătoare vârstei.
5. Istoricul familiei- în familie au existat întotdeauna relații conflictuale, o atmosferă
tensionată, greu de suportat unde mama din dorința imensă de aș ajuta copiii pentru a le fi bine în viață
ia decizii în locul lor, ignorând aspirațiile acestora.
În urma discuțiilor purtate cu elevul Darius și cu părinții acestuia s-a constatat că visul lui cel mai mare
este să urmeze o carieră în domeniul teatral către care are reale înclinații. De asemenea ș-ar dorii să
studieze pianul.
Pentru viitorul apropiat tânărul ș-a propus să nu mai lipsească de la școală, să studieze
suplimentar la materiile la care are probleme și eventual să ceară ajutor din partea colegilor.
Elaborarea strategiilor de acțiune: a) se actionează la nivel personal prin creșterea încrederii în
forțele proprii, stimularea motivației pentru învățare, modificarea atitudinii elevului față de învățătură,
de colegi și relațiile cu aceștia. Prin ședințe de consiliere, modificarea sistemului de valori al elevului ,
prin aplicarea testelor de determinare a intereselor și valorilor. b) se acționează la nivelul clasei de
elevi prin înlesnirea integrării în grup, solicitarea elevului pentru realizarea unor activități de grup,
participarea la activități extrascolare cum ar fi excursii, programe distractive. c) se acționează la
nivelul tuturor factorilor: părinți, profesori, colegi, anturaj.
Luarea și susținerea hotărârii
Elaborarea unui proiect educativ de intervenție
Formularea de prognoze privind evoluția ulterioară a elevului.
Scop –intessificarea colaborării școlii cu familia astfel încât să se rezolve situațiile tensionate
din familie.
Obiective: conștientizarea de către părinți a responsabilităților care le revin în educarea copiilor
lor, anecesității tratării diferențiate a copiilor în funcție de particularitățile vârstei.
Conștientizarea de către părinți a faptului ca fiul lor este apt să poată lua decizii în ceea ce privește
viața lui. Stimularea motivațională adecvată a elevului pentru învățare. Realizarea unui program de
activitate echilibrat fără suprasolicitări sau eforturi în salt, cu sarcini repartizate în funcție de
posibilitățile tânărului cu întărirea succesului și diminuarea eșecului. Favorizarea integrării în grup prin
realizarea de acțiuni comune cu colegii.
Relațiile familiale se vor detensiona și îmbunătății. Se vor modifica relațiile tânărului cu ambii
părinți care vor renunța la comportamentul autoritarist în favoarea unei atitudini ferme.
243
STUDIU PRIVIND PERCEPŢIA FENOMENULUI DE VIOLENŢĂ , BULLYING ȘI
CYBERBULLYING ÎN ŞCOALĂ
Briciu Olguța
Șc. Gimn. Prof. Univ. Dr. Gheorghe Beleiu/
Șc. Primară Coștești
Scopul studiului:
Am pornit această cercetare psihopedagogică de la faptul că am constatat în ultima vreme o
înmulțire în rândul elevilor în general, în mediul şcolar românesc a manifestărilor violente, de violenţă
fizică, verbală, dar şi a atitudinii pe care psihologii o numesc “fenomenul de bullying și cyberbulling”,
care face să crească tot mai mult îngrijorarea specialiştilor în educaţie şi psihologie şcolară. Ne-a
preocupat în mod deosebit să analizăm percepţia pe care o au elevii, profesorii şi părinţii legat de acest
fenomen în şcoala noastră pentru a căuta apoi cele mai potrivite metode de prevenire şi de combatere a
acestora, dacă se dovedește că se întâlnesc și la noi în școală, pentru un mediu şcolar echilibrat,
propice dezvoltării normale, armonioase a tinerilor, care învaţă în acest loc.
Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere și de luare în derâdere a
cuiva, de umilire a unei persoane.
Termenul de „bullying” vine de la englezescul „bully”, care înseamnă bătăuș, huligan.
Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:
-intenționat-agresorul are intenția să rănească pe cineva;
-repetat-aceeași persoană este rănită mereu;
-dezechilibrul de forțe-agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă
și nu se poate apăra singură.
Termenul „bullying” s-ar putea traduce si prin „intimidare”, dar nu se rezumă doar la asta,
pornește de la simpla necăjire, etichetare, batjocură, răspândire de zvonuri până la violență fizică.
Comportamentul de bullying se face simțit mai ales atunci când există diferențe de ordin economic,
rasial, cultural, de vârstă etc., iar copii îl învață de la adulți, copii mai mari sau internet / televizor.
Bullying-ul nu presupune existența unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorința
unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i pe alții într-o lumină proastă. Fenomenul
bullying poate fi prezent în orice tip de comunitate, în grupuri sociale, unde persoanele interacționează
unele cu altele: la școală, la locul de muncă, în familie, în cartiere, în biserică, în mass-media, chiar
între țări etc. Se creează astfel o stare de conflict, care nu poate fi depășită decât dacă se
conștientizează existența fenomenului.
Bullying-ul este o acțiune care produce injurii celorlalți efectuată în mod repetat, care se
poate manifesta fizic, prin agresivitate fizică sau psihologic, prin producerea unor daune emoționale.
Instrumentele acestui fenomen sunt cuvintele, acțiunile sau excluderea socială. Fenomenul de bullying
poate fi inițiat de o persoană sau de un grup de persoane (mobbing), implicând un raport de putere
inegal, deoarece victima, în cazul acestui fenomen nu dispune de resurse (fizice, psihologice, sociale)
pentru a se apăra. Victima pozează într-o ipostază de regulă vulnerabilă, care prezintă anumite
slăbiciuni pe care bullyingul le poate exploata. Victima manifestă imposibilitate de apărare și
sentimente de neputință. Spectatorii sunt și ei persoane implicate în fenomenul de bullying, chiar dacă
nu în mod direct, însă asistă la acțiune. Bullying-ul este considerat o formă de violență fizică și
psihologică, o conduită intenționată care vizează producerea unor prejudicii (rănire, distrugere, daune)
unor persoane (inclusiv propriei persoane), cu diferite cauze care determină noi forme de violență.
244
vizați. Printre exemple se numără:răspândirea minciunilor sau postarea de fotografii jenante ale cuiva
pe rețelele de socializare;transmiterea de mesaje supărătoare sau de amenințări prin platformele de
schimb de mesaje; copierea identității unei persoane și transmiterea în numele acesteia de mesaje
răuvoitoare cuiva.
Agresiunea de tip bullying față-în-față și cea în mediul online se pot petrece concomitent. Dar
cyberbullying lasă amprente digitale-înregistrări care se pot dovedi utile și care pot oferi dovezile
necesare pentru a putea pune capăt agresiunii.
Obiectivele studiului:
Studiul a avut ca obiectiv general identificarea situaţiilor de violenţă întâlnite în spaţiul şcolar
în unitatea noastră şcolară, prezentate din perspectiva elevilor, părinţilor şi profesorilor.
Obiectivele specifice au fost:identificarea formelor curente de violenţă din şcoli şi a
bullyingului;măsurarea frecvenţei cu care apar diferite situaţii de violenţă, bullying și
cyberbullying;identificarea contextelor în care apare violenţa şi bullyingul și cyberbullyingul
şcolar;identificarea principalilor actori implicaţi în situaţiile de violenţă (inclusiv cei din afara
şcolii);identificarea reprezentărilor elevilor privind securitatea personală în şcoală;cunoaşterea
opiniilor elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice privind combaterea acestor fenomene.
Metodologia utilizată:Cercetarea privind fenomenul de violenţă şcolară este o cercetare
observaţională(neexperimentală), de tip diagnoză, care a fost realizată folosind o metodă cantitativă de
culegere a informaţiilor pe bază de ancheta prin chestionar. A fost utilizat chestionarul elaborat de
Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei Bucureşti, publicat în lucrarea Prevenirea şi combaterea violenţei în
şcoală-Ghid practic pentru directori şi cadre didactice, 2006 care a cuprins între 12 întrebări de diferite
tipuri:întrebări factuale prin care s-au obținut informații despre fapte obiective, verificabile;întrebări de
opinie prin care s-au înregistrat informații de natură subiectivă;întrebările de motivație care au urmărit
explicarea unor cauze sau condiții ce determină anumite acțiuni.
În funcție de forma întrebărilor au fost propuse:
-întrebările închise;întrebările deschise;întrebări semi-deschise (semi-închise).
Întrebările au fost formulate astfel încât să ofere răspunsuri pentru:caracterizarea lotului de
subiecţi;formele de violenţă întâlnite în şcoală şi care este frecvenţa cu care aceste manifestări au
loc;situaţiile de violenţă,bullying și cyberbulying care se manifestă între elevi, dar şi cu
profesorii;momentul în care se manifestă fenomenele de violenţă dintre elevi; şi între elevi şi
profesori;cauzele fenomenelor de violenţă dintre elevi; elevi-profesori;situațiile de violenţă în care
elevii s-au aflat personal şi percepţia părinţilor legat de aceste lucruri;formele de violenţă pe care elevii
le manifestă faţă de profesorii; dar şi percepţia profesorilor legat de actele de violentă, bullying și
cyberbullying din partea elevilor lor;frecvenţa cu care se întâmplă unei situaţii de violenţă a
profesorilor în şcoală;situaţiile în care elevii investigaţi au fost violenți/agresivi faţă de colegi sau
profesori;percepţia elevilor asupra siguranţei proprii la şcoală/protecţiei faţă de violenţa unor colegi,
profesori sau alte persoane din jurul școlii;propuneri privind contribuţia elevilor la reducerea cazurilor
de violenţă manifestate în scoală.
Caracterizarea lotului de subiecți;
La acest studiu au participat 67 de elevi de la clasele I-VIII, de la școala noastră, 12 cadre
didactice și 15 părinți selectaţi în cadrul lectoratelor cu părinţii,toți elevii sunt din mediul rural.
Analiza rezultatelor-selectiv:
În urma aplicării chestionarelor celor 3 categorii investigate s-a constatat că printre cauzele
frecvente ale violenţei,bullyingului și cyberbullyingului în şcoală sunt lipsa de implicare a familiei în
educaţie(93%); situaţia financiară a familiei 5%; înţelegerea greşită a libertăţii şi democraţiei:2%.
Întrebaţi despre formele de manifestare a violentei,profesorii au răspuns în proporţie de 97%
ca fiind cea verbală,limbajul injurios; apoi 2 % au spus despre violenţa fizică; 1% violenţa îndreptată
spre distrugerea bunurilor şcolii,neexistând fenomene de cyberbullying.
În ceea ce priveşte forma de agresiune manifestată în şcoală copiii au dat următoarele
245
răspunsuri, lovire: 1%, încăierare :2%; furt: 1; bullying: 96 %
Unii elevi au recunoscut că au agresat verbal colegii de clasă sau alţi copii din școală, motivul
fiind :”pentru că m-au enervat/provocat”.
1. Consideraţi că „Bătaia e ruptă din Rai” este o metodă de educaţie ? Justificaţi!”
Nu este o metodă eficientă de educaţie: 98%;
Uneori mai trebuie atins copilul: 1%;
Nu au răspuns : 1%.
4. „Cum vă implicaţi în organizarea timpului liber al fiului/fiicei dvs. ?”
Nu prea avem timp dar ne implicăm în limita timpului disponibil: 92%;
În diverse activităţi pe lângă casă/curte/livadă: 6%;
El ştie singur să şi facă activităţile şi fără mine: 2%.
7. „Este vreodată copilul dumneavoastră agresiv cu dumneavoastră sau cu alţi membri sau
prieteni din anturaj?”
Nu,este un copil cuminte,bun,harnic:99%;
Câteodată se mai enervează, dar cred că din cauza vârstei: 1%, ceea ce confirmă ce spun
părinţii în general la şedinţele cu aceştia, că copiii lor nu fac nebunii/lucruri rele, decât la şcoală dacă
fac, pentru că acasă ei sunt „copii cuminţi şi harnici”.
Aşadar prezentul studiu, prin rezultatele obţinute asupra percepţiei fenomenului de
agresivitate,bullying și cyberbullying în şcoală a scos la iveală faptul că elevii şi profesorii au relaţii în
general foarte bune, actele de violenţă, dar şi fenomenul nedorit de bullying și cyberbullying se
întâlnesc foarte rar în şcoala noastră sau deloc, dar şi că părinţii au rolul lor în prevenirea sau reducerea
acestor manifestări.
În concluzie pot spune că relația școală-familie funcționează perfect în școala noastră,părinții
sunt foarte cooperativi,înțelegători de aici rezultând o comunicare eficientă și o atmosferă plăcută care
duce totodată la rezultate foarte bune.
246
STUDIU DE CAZ
Briglezan Loredana
Școala Gimnazială „Lucian Blaga” - Jibou

O fetiță (A - 5 ani), ai cărei părinți au plecat la muncă în străinătate, a fost transferată la o altă
grădiniță deoarece a ajuns în grija bunicilor care locuiau în alt cartier. După o perioadă de timp în care
a stat liniștită și retrasă, fără să interacționeze cu ceilalți copii, a început să hărțuiască colegii de clasă,
gândurile. Ce poate fi mai înspăimântător pentru o fetiță de cinci ani, decât schimbarea întregului
integreze în colectivul grupei. Această imposibilitate este consecința faptului că în momentul plecării
colectiv.
247
248
STUDIU DE CAZ
Brînză Gabriel Marius

Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu” Huși
SUBIECTUL: MARCEL
Data şi locul naşterii………….., Madrid, Spania
Domiciliul: Bucureşti
Şcoala/clasa: Şcoala nr. 4 / clasa a VI-a C
Tatăl: decedat
Mama: Z, 32 ani
Ocupaţia: muncitor, SC XXX SRL
Fraţi şi surori (nume, vârsta, ocupaţia): este singur la părinţi
Structura şi componenţa familiei: tipul familiei – monoparentală
Alte persoane care locuiesc împreună cu familia elevului: la aceeaşi adresă locuiește bunica
din partea mamei.
Condiţii de viaţă şi de muncă ale elevului: condiţii acceptabile, nu are propria cameră, dar
are un birou unde işi scrie temele.
Dezvoltarea fizică şi starea sănătăţii: este un copil cu devieri emoționale și de
comportament.
Particularităţi ale debutului ciclului şcolar: a debutat cu medii foarte bune în clasa I, a avut
rezultate bune şi în clasele II- IV, dar încă de la începutul clasei a V-a situaţia şcolară s-a înrăutăţit
având rezultate slabe. Este de cele mai multe ori gânditor în timpul orelor, lipseşte mult, nu îşi mai
face temele.
2. DESCRIEREA PROBLEMEI
a. Tipologia problemei
Elevul Marcel din clasa a VI-a prezintă gesturi de intimidare și un comportament
neadecvat față de alt un coleg de clasă, pe nume Ionuț.
b. Actori implicaţi
Marcel - liderul grupului, Ionuț- victima, dirigintele clasei, psihologul școlar, bunica
etc.
c. Contextul apariţiei
Conflictul a apărut în momentul în care Ionuț a refuzat să facă parte dintr-un grup de colegi
care erau ,,certați,, cu școala, grup al cărui lider era Marcel.
La Marcel problemele cu agresivitatea au debutat odată cu moartea tatalui său. Acesta
manifesta acte de violență asupra persoanelor pe care le considera vulnerabile.
d. Descrierea situaţiei
Ionuț, ai cărui părinți au plecat la muncă în străinătate fost transferat la o altă școală
deoarece a trebuit să stea cu bunica, care locuia în alt cartier. După o perioadă de timp, în care a stat
liniștit și retras, fără să interacționeze cu ceilalți copii a căzut victimă bullying ului deoarece a refuzat
să facă parte dintr-un grup care îl instiga la chiul și dezinteres față de școală. Din această cauză colegii
din acel grup îl înjurau și îl amenințau în fiecare pauză. Mai mult decăt atât, unul dintre ei pe nume
Marcel, liderul grupului, îi cerea taxă de protecție de fiecare dată când intra în clasă. După ceva timp i-
a spus bunicii ce se întâmplă și cu ajutorul ei și al psihologului a reușit să treacă peste această
experiență traumatizantă.
Marcel, agresorul, s-a născut în Spania deoarece părinții lui munceau acolo. În urma unui
accident de muncă, tatăl a decedat și nemaiputându-se descurca, a fost nevoit să se întoarcă acasă, la
249
București, împreună cu mama sa. Din acel moment, Marcel a devenit alt om.
Victima a reclamat dirigintelui urmatoarele comportamente deranjante:
In fiecare zi, cănd întră în clasă Marcel îî cere bani, drept taxă de protecție.
Este ridiculizat pentru faptul ca în pauză nu fumeaza și nu stă în compania
grupului.
Este jignit de fiecare data când refuza sa chiuleasca de la ore alaturi de acei colegi.
Este amenințat în fiecare zi dacă spune ceea ce i se întâmplă
e. Posibile riscuri
În cazul în care această problemă nu se soluționează există riscul ca Marcel și grupul să
devină delincvenți.
3. INTERVENŢIE
Întregul colectiv profesoral a decis să le acorde o atenție deosebită atât lui Ionuț căt și lui
Marcel. S-a ajuns la concluzia că soluția nu reprezintă aplicarea unor pedepse dure, ci încercarea de a-i
integra în colectivul clasei.
Dirigintele clasei a vorbit cu ceilalți elevi pentru a le sugera să-l accepte pe Marcel în colectiv, dându-i
sarcini de lucru pe măsura nivelului său de pregătire.
În egală măsură i se vor da anumite responsabilități (să șteargă tabla, să aibă grijă de cretă, să
mențină curățenia în clasă, să se implice în diverse sarcini atractive) cu scopul de a-i stârni interesul.
Un rol important îl vor avea ședințele de consiliere, ședințe la care se recomandă și prezența unuia
dintre părinți, măcar o dată pe lună. În egală măsură dirigintele își va lua responsabilitatea de a merge
săptămânal acasă la Marrcel, pentru a purta discuții atât cu el, cât și cu mama acestuia, explicându-le
care ar putea fi pe viitor riscurile și conecințele.
În egală măsură i s-a acordat atenție și lui Ionuț, încercand să-i facă să devină din ,,dușmani,,
apropiați.
OBIECTIVE

absenteism
plăcerea de a provoca suferință
conflicte intre el și colegi
ANALIZA ACTIVITĂȚII ȘCOLARE

Rezultatele şcolare sunt tot mai slabe; îşi îndeplinește sarcinile şcolar cu mare dificultate;
Este atras de activităţile unor grupuri rău famate din anturajul său;
Este violent atât verbal cât și fizic.
RELAȚII SOCIALE
Familie – provine dintr-o familie monoparentală,tatăl -decedat iar mama este depășită de
situație și nu mai face față provocărilor.
250
Tatăl - decedat;
Mama este depăşită de problemele financiare, de activităţile casnice, de educaţia lui și este
afectată de probleme de sănătate pe care le are;
Grupul de prieteni are un comportament similar; apartenenţa la grup îi afectează siguranţa,
comportamentul violent fiind încurajat şi apreciat;
Colegii de clasă îl evită din cauza violenţelor verbale şi fizice pe care le manifestă.
MĂSURI CONCRETE DE ACȚIUNE
la nivel personal
Dezvoltarea încrederii în forţele proprii;
Stimularea motivației pentru învățare;
Îmbunătăţrea relaţiei cu colegii;
Ședințe la psihologul școlar;
la nivelul colectivului de elevi
Favorizarea reintegrării în grup;
Implicarea în activităţi extraşcolare, proiecte şi programe educative
la nivelul comunităţii locale
colaborare cu mama şi cu consilierul şcolar
implicar în activităţi desfăşurate în colaborare cu biblioteca, poliţia etc.
REZULTATE FINALE
A căpătat încredere în forţele proprii;

S-au rezolvat crizele de identitate;
A fost reintegrat în colectiv şi a început să relaţioneze cu colegii;
Colaborează în realizarea sarcinilor de echipă;
.
251
STUDIU DE CAZ
Brînză Veronica
Școala Gimnazială „Anastasie Panu” Huși
Subiectul: Sanda
Data şi locul naşterii. 11. 06. 200x, Giurgiu
Domiciliul: Giurgiu
Şcoala/clasa: Şcoala Gimnazială nr. 5 / clasa a VIII-a
Structura şi componenţa familiei:
- tipul familiei – monoparentală (divorțați)
- 2 frați mai mici ( 6 și 4 ani)
- locuiesc cu bunica din partea mamei
Condiţii de viaţă şi de muncă ale elevei: condiţii modeste
Dezvoltarea fizică şi starea sănătăţii: este un copil normal
I . Descrierea problemei
Tipologia problemei :
Eleva Sanda din clasa a VIII-a prezintă un comportament neadecvat față de o
colegă de clasă și prezintă gesturi de intimidare atunci când este susținută de un grup de
câțiva colegi.
Actori implicați
agresor – Sanda
victima - Sorina
dirigintele clasei
psihologul școlar
bunica
Istoricul problemei
Contextul apariției
Problemele au apărut odată cu intrarea în clasa a VI –a , când, din cauza divorțului părinților, a
plecării acestora la muncă în străinătate și a acumulării unui număr foarte mare de absențe, eleva
repetă anul școlar. În noua clasă se integrează greu, nefăcând față obligațiilor, începe să mintă
în legătură cu situația ei familială afirmând că este înfiată și actualii ei părinți nu se ocupă de ea.
Victima a reclamat dirigintelui urmatoarele comportamente deranjante:
Aproape de fiecare dată când răspunde corect la oră este numită tocilară de către
Sanda și grupul său de susținători.
Este ridiculizată pentru faptul că nu fumează în recreație,fiind adesea numită
totocilara care nu știe să se distreze.
Este ridiculizată pentru că refuză să chiulească de la ore alături de unii colegi.
Este ridiculizată pentru faptul că nu are un iubit.
Părintți Sorinei au spus că aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări repetate și
plânge zilnic din această cauză, mai mult decât atât,are zile în care refuză să meargă la școală din
cauza intimidărilor la care este supusă.
252
II . Obiective
Eliminarea cauzelor
Determinarea expectanțelor. Propunerea unui proiect educativ de intervenție
Abordarea cazului
A.Prezentarea cazului - situația actuală:
nevoia de a provoca suferință prin intimidare,alături de un grup de susținători.
B.Procurarea și sistematizarea informațiilor

note medii la majoritatea obiectelor
nu-și îndeplinește sarcinile școlare decât cu mare greutate
nu participă activ la ore și chiulește des
manifestă dezinteres la aproape toate obiectele
Observații psihopedagogice
Inteligență - corespunzătoare vârstei
Gândire - concretă
limbajul scris și oral - destul de bogat în semnificații
memoria - corespunzatoare varstei
imaginația - în general de tip reproductive
atenția - capacitate medie de concentrare, obosește ușor
v o i n ț a - l i p s e ș t e , e v i t ă s ă i a d e c i z i i m a j o r e , e s t e n e h o t ă r â t ă , n u a r e răbdare,
se incadreaza in tiparul grupului din care face parte
motivația - de tip extrinsic
d e p r i n d e r i v e r b a l e , s e n z o r i a l e , m o t r i c e - n o r m a l e , c o r e s p u n z ă t o a r e vârstei
deprinderi de gândire și perceptive - corespunzatoare varstei
afectivitate - prezintă dezechilibre afective majore, oscilează între
dispoziții afective pozitive și negative în perioade foarte scurte de timp,este hiperemotivă
chiar dacă se străduiește să nu o arate
caracter - pozitiv, destul de combativă, cooperantă dacă are interese, d e z i n t e r e s a t ă d e
școală pentru că nu are un stil de muncă
c o r e s p u n z ă t o r , e s t e î m p r ă ș t i a t ă , î n v a ț ă î n s a l t u r i , p e d e r o s t ș i întotdeauna
pe ultima sută de metri, are o atitudine oscilantă față de propria persoană și față de colegi, în general
sociabilă, asertivă, dar deosebit de agresivă verbal dacă îi sunt lezate interesele
Echilibrul sistemului nervos

eleva prezintă l a b i l i t a t e p s i h i c ă d e s t u l d e a c c e n t u a t ă g e n e r a t ă , î n p
r i n c i p a l , d e problemele personale și de familie,
se plictisește ușor, nu rezistă la stres și nici la efort intelectual susținut
nu are încredere în forțele proprii;
pentru a beneficia de compasiunea colegilor sau ca o formă de apărare, pentru a-și
proteja propria persoană recurge la minciuni
253
Relații sociale
Familie
- relații deosebit de încordate între părinți, care au culminat cu un divorț.
Tatăl
- este agresiv cu toți membrii familiei, în special cu soția, este f o a r t e a u t o r i t a r , a r e
relații extraconjugale etc.
Mama
- este singura sursă de venit a familiei, trimițând lunar câte o sumă de bani care să acopere
cheltuielile uzuale
- este depășită de situație
Frați
- eleva are doi frați mai mici, unul de 6 și unul de 4 ani, împreună fiind în grija bunicii din
partea mamei.
Grupul de prieteni
- are puțini prieteni
Colegii de clasă
- are relații încordate cu colegii de clasă care au izolat-o după ce și-au dat seama că
Sanda minte cautând atenție.

La nivel personal
îmbunătăţirea relaţia cu colegii;

integrarea elevei în grup;
valorificarea potenţialului;

implicarea în activităţi desfăşurate în colaborare cu biblioteca, poliţia etc.
III . Rezultate finale
I-a crescut încrederea în forţele proprii;

S-au rezolvat crizelor de identitate;
S-a integrat în colectiv şi a început să relaţioneze cu colegii;
Colaborează cu colegii în realizarea sarcinilor de echipă;
254
CUM PREVENIM BULLYING-UL ÎN ȘCOALĂ? - EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI
Bruda Anca
Grădinița cu P. P. „Căsuța Poveștilor” Sibiu
La fel cum fenomenul de bullying apare ca un model în cadrul școlii, climatul social al grupului
poate fi eficient în înlocuirea bullying-ului cu o dinamică pozitivă și cu clădirea unor relații. Munca
elevilor în grup nu doar încurajează majoritatea pasivă să-și înceteze atitudinea de acceptare tacită a
fenomenului de bullying, ci și să susțină victimele în mod activ și să reducă efectele violenței.
Cerc
Activitățile vor fi cele mai eficiente dacă sunt efectuate în timp ce elevii sunt așezați în cerc.
Acest cadru îi ajută să-și asculte partenerii și să se concentreze mai bine pe subiectul de discuție,
întărind empatia. Una din modalitățile elementare în care oamenii crează legături este să se uite pur și
simplu unul la fața celuilalt în timp ce vorbesc. Prin aranjarea scaunelor în cerc, se încurajeaza elevii să
exerseze ascultarea activă, uitându-se la persoana care vorbește.
Minge
Mingea este folosita ca „obiect care vorbește” care se da mai departe în cerc în timp ce se
conduc activitățile. Elevul care are mingea este singurul care poate vorbi. După ce acesta a terminat de
vorbit, mingea se dă mai departe persoanei următoare.
ACTIVITĂȚI DE ÎNCĂLZIRE/ENERGIZANTE:
Aceste jocuri ajută elevii să se relaxeze, să se distreze și să restabilească legăturile dintre ei.
SALATA DE FRUCTE:
Împărțiți elevii într-un număr egal de trei sau patru fructe (de ex., portocale, căpșuni și banane).
Pe urmă se așează în cerc, cu un voluntar care stă în picioare în mijloc. Strigați numele unui fruct,
„portocale” și toate portocalele trebuie să-și schimbe locurile între ele. Persoana care stă în mijloc
încearcă să ocupe unul din locurile libere, lăsând o altă persoană fără loc.
Această nouă persoană din cerc strigă un alt fruct și jocul continuă. O rundă de salată de fructe
înseamnă că toți jucătorii trebuie să-și schimbe locul.
SCHIMBĂ LOCUL:
Aranjați scaunele într-un cerc mare și fiecare jucător trebuie să se așeze, cu excepția unuia care
stă în mijlocul cercului. Cel care stă în cerc începe jocul cu o afirmație, cum ar fi: „Toți cei care poartă
șosete albe ...”, după care toți cei care poartă șosete albe trebuie să se ridice în picioare și să facă
schimb de locuri (nu este permis să se așeze pe scaunul din stânga sau dreapta lor). Persoana care a
început jocul încearcă să se așeze, lăsând pe cineva în mijlocul cercului, care preia acum conducerea
jocului cu o nouă afirmație „Toți cei care ...” și continuă jocul.
4. CINE A ÎNCEPUT?
Se aseaza grupul în cerc și se cere unui voluntar să iasă din sală pentru o perioadă de timp. Pe
urmă grupul alege un conducător care va iniția mișcări ale mâinilor (dat din palme, pocnit din degete,
255
gesturi de dans, etc.) care vor fi copiate de restul jucătorilor, cu excepția voluntarului invizibil. Când se
întoarce în sală, voluntarul trebuie să ghicească (are trei încercări), cine conduce jocul. Munca în
grupuri mici/perechi. Interacționarea în grupuri mici sau perechi face posibilă punerea în practică a
diferitelor deprinderi de colaborare în grup: ascultare activă, empatie, politețe, deschidere față de ideile
celuilalt, comunicare și evaluare (oferire de feedback). Se formeaza grupuri noi pentru fiecare
activitate.
Bibliografie:
Chelcea Septimiu, Metodologia cercetării sociologice – Metode cantitative și calitative (ediţia a
2-a), Ed. Economică, București, 2004.
Krueger Richard A., Mary Anne Casey, Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea
aplicată, Editura Polirom, 2005
Vlăsceanu Lazăr, Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, București, 2000
256
CONSIDERAȚII ASUPRA ABORDĂRII FENOMENULUI BULLYING ÎN CÂTEVA
MANUALE DE EDUCAȚIE SOCIALĂ –GÂNDIRE CRITICĂ ȘI DREPTURILE COPILULUI
Buda Lavinia
Școala Gimnazială Bonțida &
Școala Profesională Răscruci, Jud. Cluj
Programa școlară pentru disciplina EDUCAȚIE SOCIALĂ CLASELE a V-a – a VIII-a

aprobată prin OM nr. 3393 din 28.02.2017, prevede la clasa a V-a Gândire critică și drepturile
copilului, la conținutul dedicat dreptului la securitate și protecție socială printre subiectele abordate se
numără și bullying-ul și violența pe internet/cyberbullying. Aceste două fenomene nu sunt specificate
explicit în programă, dar au devenit subiect al unor conținuturi. În ceea ce urmează vom încerca să
vedem cum sunt abordate aceste fenomene în câteva din manualele de Educație socială.
Bullying-ul și respectiv cyberbullying sunt definite și se fac recomandări unde eventualele
victime ar putea solicita ajutorul: Telefonul Copilului sau se pun la dispoziție resurse pentru utilizarea
în condiții de siguranță a internetului. În rubrica dedicată temelor pentru portofoliu elevii află și despre
Funda Indigo - simbolul victimelor bullying-ului și primesc sarcina să realizeze un regulament al
clasei cu scopul de a preveni situațiile de bullying pornind de la modelul Regulamentului de ordine
interioară existent în fiecare școală.
Programa de Educație socială cuprinde și sugetii de activități de învățare variate și ofertante
pentru ca elevii să dobândească competențele specifice vizate. Fiecare autor de manual sau colectiv de
autori au decis maniera de abordare și metodele folosite. Programa oferă și o mare libertate
profesorului ce poate folosi orice resursă ce abordează această tematică în funcție de specificul clasei
de elevi și de particularitatea grupului.
Nu în toate manualele aprobate pentru clasa a V-a este tratat acest subiect. O altă abordare face
referire la bullying ca fiind o formă a violenței alături de: abuz, neglizare, trafic de copii și exploatare.
Bullying-ul fiind definit drept comportament repetitiv de ostilitate/de excludere și de luare în derâdere
a cuiva, de umilire. Hărțuirea online (cyberbullying) se referă la acele situații în care o persoană
adresează injurii, trimite mesaje neplăcute, amenință, batjocorește prin intermediul internetului.
Se aduc și argumente de natură legislativă și se dau exemple de legi și regulamente
recunoscute internațional, amintim art. 19 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului
adoptată în 20 noiembrie 1989( statele părţi vor lua toate măsurile legislative, administrative, sociale şi
educative corespunzătoare pentru protejarea copilului împotriva oricăror forme de violenţă, vătămare
sau de abuz fizic sau mental, de abandon sau neglijenţă, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv
violenţa sexuală, în timpul cît se află în îngrijirea părinţilor sau a unuia dintre ei, a reprezentantului sau
reprezentanţilor săi legali sau a oricărei persoane căreia i-a fost încredinţat). România a fost printre
primele state care au ratificat Convenția ONU prin legea nr. 18 din 28 septembrie 1990. În anul 2004,
a fost adoptată și o lege special pentru protecția și promovarea drepturilor copilului(Legea nr.
272/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare).
O abordare comparativă identificăm într-un alt manual unde în resursele puse la dispoziție de
manualul digital se face o analiză a articolelor din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului cu
privire la violență3. După prezentarea acestor articole se analizează comparativ situația din România,
3
Art. 2 Toții copiii beneficiează de aceste drepturi, indiferent cine sunt, unde locuiesc, ce fac părinții lor, ce limbă vorbesc,
care este religia lor, dacă sunt băieți sau fete, din ce cultură provin, dacă au o dizabilitate, dacă sunt bogați sau săraci.
Art. 19 Ai dreptul să fii protejat/protejată împotriva oricăror forme de violență, vătămare corporală, abuz, fizic sau mental,
abandon sau neglijență.
Art. 33 Ai dreptul să fii protejat/protejată împotriva folosirii drogurilor sau a traficului de droguri.
257
Belgia și Marea Britanie în ceea ce privește legislația privind diferitele forme de violență. În România
referința amintește Legea 272 ce interzice toate formele de neglijare, abuz, exploatare și violență
împotriva copiilor; în Belgia violența și actele de acostare sau ademenire în mediul online se pedepsesc
cu închisoare de la 1 la 5 ani; în Marea Britanie sunt considerate ilegale diferitele forme de bullying,
precum: atacarea fizică a unei persoane, furtul, hărțuirea sau intimidarea repetată sau infracțiunile
cauzate de ură. Se menționează că toate școlile trebuie să aibă practici pentru combaterea
compartamentelor de bullying. Elevii sunt invitați să compare situațiile de mai sus și să își exprime
opiniile despre aceaste diferențe. În aceeași manieră se abordează și legislația referitoare la pedeapsa
fizică aplicată elevilor în cazul celor trei țări.
Stop bullyingu-ului! Proiectul lansat de Asociația Telefonul copilului își propune să informeze
asupra acestui proiect și să identifice măsuri împotriva hărțuirii.
Considerăm că abordare acestor tematici este binevenită în contextul în care conform
statisticilor realizate de UNICEF jumătate in elevii români au recunoscut că și-au lovit colegii, în
clasamentul respectiv România este pe primul loc În Europa în ceea ce privește violența între minori.
Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere, de umilire și de luare în
derâdere a cuiva. Deseori un copil este tachinat, denigrat de către colegi, care îl etichetează într-un
anumit fel. Uneori aceste tachinări se pot transforma în adevărate îmbrânceli sau în atacuri mult mai
violente, cu pericole reale pentru integritatea fizică a copilului.
Abordarea acestui subiect nu face exclusiv obiectul profesorului de educație socială, acest
subiect poate fi abordat și în cadrul altor materii sau activități școlare sau extrașcolare. Implicarea
specialiștilor și părinților devine necesară în direcția prevenirii oricăror forme de abuz sau neglijare a
copilului. Schimbarea comportamentului social, pentru educarea și mobilizarea copiilor și tinerilor este
un deziderat al educației. Vulnerabilitatea în fața violenței s-a accentuat în contextul pandemic.
La Adunarea Generală a Națiunilor Unite din 25-27 septembrie 2015, de la New York, cele 193
state membre ale Națiunilor unite au adoptat și au lansat un set nou de Obiective de Dezvoltare
Durabilă. Aceste obiective de dezvoltare durabilă urmând a fi îndeplinite până în 2030. Referitor la
problematica noastră Obiectivul 16.2 până în 2030 își propune să se pună capăt abuzului, exploatării,
traficului și tuturor formelor de violență împotriva copiilor. Îndemnul la acțiune și activism împotriva
violenței îndreptată asupra copiilor urmărește să aibă impact în toate sferele societății. Cercetările în
domeniul microbiologiei și psihologiei copilului arată că „abuzul și maltratarea pot să conducă la
probleme fizice și de sănătate mentală de-a lungul vieții, rezultate școlare reduse și pot chiar să
afecteze dezvoltarea creierului copilului. Victimele violenței sunt mult mai predispuse să devină
agresori în viitor, alimentând un ciclu care consumă vieți.ˮ
În concluzie putem constata că fenomenul bullying/cyberbullying sunt abordate în contextul
studierii dreptului la protecție împotriva violenței, abuzului și exploatările. Abordările sunt variate,
pornesc de la definirea fenomenului la sugestii de activități educative aplicate cu elevii. Tematica nu
este prezentă în toate manualele, cu siguranță autorii acestora au fost nevoiți să aleagă din multitudinea
de conținuturi propuse de program pe cele mai potrivite pentru formarea competențelor vizate.
Considerăm necesară reeditarea acestor manuale și includerea legislației aprobate în ultima vreme
referitoare la acest fenomen. Titlul pretențios propus la început ar trebui să devină fenomen de studiu
și la nivelul preuniversitar nu doar în mediile specialiștilor și cercetătorilor în domeniu.
Art. 34 Ai dreptul la protecție împotriva exploatării sociale.

Art. 35 Nimeni nu are dreptul să te răpească sau să te vândă! Statul are obligația să prevină răpirea, vânzarea sau traficul de
copii.
Art. 36 Ai dreptul să fii protejat/protejată de orice formă de exploatare( conform art. 32, 33, 34, 35).
258
Bibiografie:
Educație socială Manual pentru clasa a V-a, Liliana Zaschevici, Nicoleta-Laura Crețu, Tamara
Mănatu, Elena Nedelcu, maria-Doina Stoica, Ed. Litera, 2017
Educație socială Manual pentru clasa a V-a, Andreea Ciocâlteu, Robert Florea, Cristina Gunea,
Mădălina Radu, Aurelia Stănculescu, Ed. Sigma, 2017
Educație socială Manual pentru clasa a V-a, Daniela Barbu, Cristiana Ana-Maria Boca, Ed. CD
Press, 2017
Educație socială Manual pentru clasa a V-a, Olga Pîrîială, Silviu nicolae Pîrîială, Ed.Aramis,
2017
https://childhub.org/sites/default/files/library/attachments/Ghidul%20profesorului%20pentru%
20realizarea%20activitatilor%20de%20instruire%20cu%20elevii.pdf
https://oradenet.ro/docs/Ghidul_utilizarii_in_siguranta_a_Internetului.pdf
https://www.youtube.com/watch?v=raduIFN1yes
https://www.dgaspchd.ro/images/files/paginacopil/pc_conventia.pdf
https://www.unicef.org/romania/ro/pove%C8%99ti/unicef-%C8%99i-obiectivele-de-
dezvoltare-durabil%C4%83
259
STUDIU DE CAZ
Buliga Nicoleta Georgeta

Liceul Tehnologic ,,Nicanor Moroșan”
Problema :
Eleva Maria Ciornei din clasa a VII-a prezintă un comportament neadecvat fata de unii
colegi de clasa, respectiv gesturi de intimidare realizate doar alături de un grup de 4-5 colegi. Una din
victimele sale, eleva Ioana Ionescu, a reclamat dirigintelui următoarele comportamente deranjante:
Aproape de fiecare dată când răspunde corect la ora este numita „tocilara” de către Mariei si
grupul sau de susținători;
Este ridiculizata pentru faptul că nu fumează în recreație, fiind adesea numita „o tocilara care
nu știe sa se distreze”.
Este ridiculizata pentru ca refuza sa chiulească de la ore alături de unii colegi;
Părinții Ioanei Popescu au spus ca aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizării
repetate si plânge zilnic din aceasta cauza; mai mult, are zile in care refuza sa meargă la școala din
cauza intimidărilor la care este supusa. A fost sesizata si atitudinea ignoranta a cadrelor didactice față
de acest fenomen, care nu se implica absolut deloc când un episod de genul se petrece in preajma lor.
Obiective :
ETAPE
1. Analiza activităţii şcolare:
- note medii la majoritatea obiectelor;
- nu-şi îndeplineşte sarcinile şcolare decât cu mare greutate;
- nu participă foarte activ la ore şi chiuleşte des;
- manifestă interes la: limba şi literatura franceză, muzică;
- manifestă dezinteres la: matematică, fizică, chimie.
- Limbajul scris/oral – destul de bogat în semnificații;
- Memoria – corespunzătoare vârstei;
- Imaginaţia – în general de tip reproductiv;
- Atenţia – capacitate medie de concentrare, obosește uşor;
- Voinţa – lipseşte, evită să ia decizii majore, este nehotărâtă, nu are răbdare, se încadrează in
- Motivaţia – de tip extrinsec;
- Deprinderi verbale, senzoriale, motrice – normale, corespunzătoare vârstei;
- Deprinderi de gândire şi perceptive – corespunzătoare vârstei.
- Afectivitate – prezintă dezechilibre afective majore, oscilează între dispoziţii afective pozitive
260
- Caracter – pozitiv, destul de combativă, cooperantă dacă are interes:
- dezinteresată de şcoală pentru că nu are un stil de muncăcorespunzător, este împrăştiată,
învaţă în salturi pe de rost şi întotdeauna pe ultima sută de metri.
- are o atitudine oscilantă faţă de propria persoană şi faţă de colegi, în general sociabilă,
asertivă, dar deosebit de agresivă (verbal) dacă îi sunt lezate interesele;
- Echilibrul sistemului nervos - eleva prezintă o labilitate psihică destul de accentuată generată,
în principal, de
problemele personale şi de familie:
- se plictiseşte uşor, nu rezistă la stres şi nici la efort intelectual susţinut;
◦ are o fire siciabilă, un temperament extrovertit;
◦ nu are încredere în forţele proprii;
◦ pentru a beneficia de compasiunea colegilor sau ca o formă de apărare, pentru a-şi proteja
- Afecţiuni renale care au necesitat mai multe săptămâni de spitalizare;
- Afecţiuni stomatologice datorate unei lipse de calciu majore agravată de medicaţia pentru
rinichi ;
4. Relaţii sociale
- Tatăl este deosebit de agresiv cu toţi membrii familiei, în special cu soţia, este:
- foarte autoritar, cu un temperament predominant coleric;
- nu realizează nici un fel de venit deoarece de câțiva ani nu a binevoit să-şi caute un loc de
- Este preocupat doar de propria persoană şi de multiplele relaţii extraconjugale;
- Nu are şi nu a avut decât un rol decorativ în creşterea şi educarea celor 3 copii.
- Mama este „face totul” în familie, de la asigurarea siguranţei financiare, la creşterea şi
educarea copiilor:
- este dezechilibrată emoţional şi afectiv, hiperemotivă, suprasaturată de multitudinea de
sarcini şi de factori de stres cărora trebuie să le facă faţă;
- din cauza problemelor personale, problemele copiilor au trecut pe planul doi.
- Fraţi – eleva are doi fraţi mai mici, unul de 6 şi unul de 5 ani cu care se află în relaţii cordiale.
Pe cel mai mic l-a crescut şi acesta ocupă un loc special în viaţa ei afectivă.
• Grupul de prieteni – are puţini prieteni;
• Colegii de clasă – are relații încordate cu colegii de clasă care au izolat-o după ce au prins-o
cu minciuni
Problemele au apărut odată cu mutarea la noua școală şi s-au agravat datorită problemelor
medicale. În noua clasă se integrează greu, nefăcând faţă obligaţiilor, începe să mintă în legătură cu
situaţia ei familială afirmând că „nu are mamă”, „este crescută de mamâ vitregă”, „numai tatăl se
ocupă de ea” etc.
- fără probleme deosebite până în clasa a V-a pe datorită indolenței şi neadaptării
şcolare(parţial).
261
- fire mereu bolnăvicioasă, situație brusc agravată în clasa a VI-a, datorită problemelor la
rinichi.
- în familie au existat întotdeauna relații conflictuale, o atmosferă tensionată, greu de suportat;
- mama este cea care impune tuturor calea de urmat : „eu am bani, eu decid!”, fără a ţine cont
de aspiraţiile copiilor;
Eleva s-a mutat la începutul clasei a V-a din altă localitate, rupând relaţiile cu fost grup de
prieteni. A avut şi are un cerc restrâns de prieteni nu întotdeauna aleşi corespunzător.
• Conflictualitatea familiei, tensiunile în relaţiile dintre părinţi subminează nevoia de protecţie
şi de siguranţă a fetei;
• Starea dată suprapusă peste structura astenică a fetei face ca aceasta să fie predispusă la eşec
şcolar;
• Răsturnarea sistemului de valori al tinerei duce la criza de identitate;
• Lipsa de comunicare şi autoritarismul exesiv, agresivitatea produc grave dezechilibre
emoţionale.
2. CONFIGURAREA SITUAŢIEI
În urma discuţiilor puratate cu eleva şi cu mama acesteia s-a constatat că visul ei cel mai mare
este să urmeze o carieră în domenuiul didactic: profesoară de limba franceză.
- Să nu mai lipsească de la şcoală;
- Să studieze suplimentar la obiectele la care are probleme şi, aventual, să ceară ajutor din
partea colegilor;
- Să se pregătească cu atenţie pentru examenul de Evaluare;
- Să-şi rezolve problemele de relaţionare cu părinţii şi colegii de clasă;
- Să reuşească să intre la Facultatea de Litere;
Pentru viitorul mai îndepărtat:
- Să capete o bursă pentru a studia în străinătate;
3. ELABORAREA STRATEGIILOR DE ACŢIUNE
- modificarea sistemului de valori a elevei prin aplicarea testelor de determinare a intereselor şi
valorilor;
c) Se acţionează la nivelul tuturor factorilor:
- părinţi;
- profesori;
- colegi;
- anturaj.
262
Scop:
- intensificarea colaborării şcolii cu familia, astfel încât să se rezolve situaţiile tensionate din
familie;
- stimularea motivaţiei tinerei pentru învăţare;
- depăşirea de către tânără a crizei de identitate.
Obiective:
- Conştientizarea de către părinţi a responsabilităţilor care le revin în educarea copiilor lor, a
- Conştientizarea de către părinţi a faptului că fiica lor are nevoie de ajutor și trebuie să-i fie
alături.
- Modificarea atitudinilor comportamentale ale părinţilor în raport cu copiii lor pentru o mai
agresive de abordare şi
rezolvare a situaţiilor de criză.
- Cunoașterea reciprocă părinţi-educatori pentru o colaborare reală şcoală familie;
- Modificarea atitudinii elevei pentru rezolvarea sarcinilor şcolare;
sarcini repartizate în funcţie de posibilităţile fetei, cu întărirea succesului şi diminuarea eşecului.
- Favorizarea integrării în grup prin realizarea de acţiuni comune cu colegii;
- Orientarea către şedinţe de consiliere pentru rezolvarea problemelor afective şi emoţionale,
Starea pedagogică:
o Intensificarea interesului pentru şcoală;
o Intrarea la liceu.
o Va creşte rezistenţa la efort intelectual;
o Se va optimiza capacitatea de concentrare a atenţiei;
o Dezvoltarea încrederii în sine;
o Recâştigarea respectului faţă de sine.
Relaţii sociale:
o Va relaţiona pozitiv cu colegii, se va integra în colectiv;
o Va fi acceptată în colectiv pentru realizarea sarcinilor de echipă.
Relaţii familiale:
o se vor detensiona şi îmbunătăți relaţiile dintre părinţi;
o se vor modifica relaţiile tinerei cu ambii părinţi, care vor renunţa la comportamentul
autoritarist în favoarea unei atitudini ferme dar flexibile;
o părinţii vor învăţa modalităţile cele mai bune de abordare şi soluţionare a situaţiilor de criză.
263
STUDIU DE CAZ
Bunna Lenuța Maria

Școala Profesională „George Cosbuc” Medieșu Aurit
Numele si prenumele copilului: B. I.

Date semnificative despre componenţa familiei: Are fraţi. Condiţiile de locuit sunt bune.
Prezentarea problemei:I. nu poate pronunţa corect unele sunete:r,s,l,z,j,b,c; nu poate să
povestească, să-şi exprime ideile pentru a fi înţeles. De multe ori vrea să-mi spună ceva si nu-l inţeleg
dar insista, se chinuie pentru a se exprima şi nu pronunţa corect . Din cauza greşelilor de pronunţie o
parte din copii râd de el, moment în care se retrage, refuzând să mai comunice.
Date medicale:Copilul este bine dezvoltat din punct de vedere fizic, făra probleme grave de
sanătate.
Date psihologice:Percepţia este complexă; memoria este bună; imaginaţia reproductiv –
creativă; limbajul-vocabular redus, exprimare greoaie.
Copilul este puternic exteriorizat,energic, vioi, vorbăreţ, impulsiv, nestatornic.
Date pedagogice : La activităţi este atent, participă activ, cu interes mai ales dacă este apreciat,
lăudat. Se integrează uşor în grupurile de copii, este sociabil, stabileşte uşor relaţii, până în momentul
în care cineva (un coleg de grupă) îl tachinează, îi scoate în evidenţă defectele de pronunţie, de
exprimare.
Modul de manifestare a subiectului în activitatea didactică :Prezintă interes pentru
activităţiile practice, plastice, cunoaşterea mediului. Ii place foarte mult să picteze, este foarte atent
atunci cănd primeşte informaţii noi.(mai ales despre animale).
Aspecte particulare ale cazului : Ii place foarte mult la gradiniţă, nu a avut probleme de
adaptare.(se supără atunci cănd se termină programul sau cănd luăm vacanţa)O intrebare pusă frecvent
de el “- Acum pecăm ?”
In cadrul jocurilor este un foarte bun executant, bineînteles preferă rolul de lider. Are o
atitudine foarte deschisă fată de educatoare, are încredere în ea.Este gelos atunci cănd educatoarea ia în
braţe alţi copii. Dacă-l abordez atunci, îmi spune că nu vrea să mai vorbească cu mine. In relaţiile cu
copii este deschis dar, copiii uneori îl necăjesc râzând de el din cauza pronunţiei (îl îngână) şi atunci se
retrage din grup. Nu are atitudini agresive de respingere fată de colegi.
Nevoi ale subiectului:
Nevoia de pronunţare corectă a sunetelor.
Nevoia de exprimare corectă pentru a putea să-şi exprime ideile, nevoile, şi pentru a se înţelege
şi comunica uşor cu cei din jurul său.
Nevoia de afecţiune- copilul are nevoie să fie iubit şi să creadă că doamna educatoare pe el îl
iubeşte cel mai mult.
Nevoia de o imagine mai bună, pentru a-şi învinge reţinerea de la orice activitate, pentru a-şi
învinge timididatea şi pentru a căpăta încredere în forţele proprii.
Modalităţi de a răspunde acestor nevoi :

Pentru nevoia de a pronunţa corect sunetele se fac exerciţii pentru gimnastica buzelor
,obrajilor, limbii, maxilarelor. Se fac şi jocuri exerciţiu: copilul tremură, căţelul latră, creanga se rupe,
cănta ca mine, oprim calul, pasărea zboară, fă ca mine, sforăitul calului. Exerciţii de pronunţare a
sunetelor, frământări de limbă, exerciţii pentru corectarea auzului fonematic( chemăm pisica, ce ai
auzit), jocuri ,exerciţii de emitere(şuieră ca mine),imitarea onomatopeelor.
Pentru nevoia de comunicare şi exprimare corectă se fac jocuri didactice de pronunţare a
cuvintelor, formulare de propoziţii, despărţire în silabe, citire de imagini, activităţi de lectură după
264
imagini,de memorizare. Corectarea pronunţiei se face într-un mod obişnuit, în orice moment al zilei
dar având grijă să nu-l stresăm in legatură cu tulburarea sa. Se fac activităţi în care educatoarea să-l
încurajeze să povestească, să comunice cu cei din jur.
Pentru nevoia de afecţiune educatoarea trebuie să-i arate lui I. că este iubit şi apreciat în fiecare
moment petrecut în grădiniţă. Pe această temă se va purta discuţii cu bunicii şi cu părinţii.
Pentru nevoia de o imagine mai bună, pentru a-şi învinge timiditatea şi pentru a căpăta
încredere în forţele proprii.Educatoarea trebuie să discute cu copilul pentru a-l convinge să se exprime
liber, să se manifeste firesc şi să persevereze în a pronunţa sunetele şi cuvintele.Trebuie convins să nu-
i fie frică să vorbească şi să comunice ce doreşte, să întrebe atunci cănd caută un răspuns. Educatoarea
trebuie să discute cu ceilalţi copii pentru a avea un comportament adecvat faţă de I. , să-l corecteze
fără a-i crea discomfort afectiv.Se poartă discuţii cu bunicii şi cu parinţii pentru a repeta cu el orice
cuvănt, vorbind clar tot timpul. In cadrul grădiniţei copilul trebuie să primească rolul principal, să
conducă un joc, să coordoneze activitatea de la centru, dar trebuie avut grijă ca copilul să nu cadă în
extrema dezmierdului.
Strategii utilizate în dezvoltarea motivaţiei pentru învaţare

Una din strategiile utilizate este promovarea în grădiniţa a spiritului de echipă. I. trebuie
încurajat în tot ceea ce face, trebuie recompensat pentru fiecare succes şi în cazul unui eşec , copilul
trebuie să-i simtă pe colegi şi educatoare alături de el.
Trebuie să i se arate progresele făcute, să i se trezească curiozitatea pentru ceea ce trebuie să
înveţe. Exigenţa ridicată, recompensele şi activităţiile extraşcolare sporesc motivaţia. Pedepsele trebuie
să se evite.
Se insistă ca exerciţiile de logopedie să fie făcute de un logoped.
I. trebuie corectat în permanenţă (pronunţia, exprimarea); când cineva i se adresează trebuie să
vorbească rar şi clar.
Nu trebuie să se piardă nici un moment în care putem să-i spunem că-l iubim şi-l apreciem in
tot ceea ce face.
265
STUDIU DE CAZ
Bondici Noémi Judit

Grădinița cu Program Prelungit Voinicelul, Satu Mare
Prezentarea cazului şi a problemei sale

Copilul J. C. este un copil de şase ani, de sex masculin, care provine dintr-o familie
dezorganizată. Starea de sănătate a membrilor familiei este bună, nu sunt menţionate probleme de
sănătate şi nici boli grave în copilăria subiectului. Comportamental copilul este liniştit şi nu creează
probleme.
Elevul J. C., deşi fără probleme fizice şi psihice întâmpină unele greutăţi în a face faţă
cerinţelor din timpul activităţilor. Temele orale şi cele scrise sunt efectuate de cele mai multe ori cu
superficialitate. Are carenţe în deprinderile formate de muncă intelectuală.
Istoria problemei
Datorită faptului că părinţii l-au lăsat în grija bunicilor spre a-l creşte, acesta a profitat de lipsa
de interes a bunicilor pentru evoluţia sa şcolară şi ca urmare au început să se manifeste tulburări de
comportament şi de învăţătură. Nerealizările preşcolare, insuccesele înregistrate tot mai des, tendinţa
de introvertire singurătatea, toleranţa, supraaprecierea bunicilor şi lipsa părinţilor au făcut ca J. C. să
aibă o imagine de sine destul de scăzută şi o motivaţie slabă la învăţătură. Toate acestea au dus la
modificarea traiectoriei dezvoltării afective şi în special a celei emoţionale a copilului.
Bunicii au recunoscut neputinţa lor de a-l mai ţine sub control şi s-au declarat depăşiţi de
situaţie. Îşi doresc să colaborăm pentru ca lucrurile să nu mai constituie o sursă de stres şi pentru ei.
Părinţii îl vizitează o dată pe an, separat fiecare, şi-şi exprimă părerea de rău că nu-l pot creşte şi educa
pe copil. În cadrul colectivului clasei iese mereu în evidenţă cu brutalitate (altercaţii, injurii,
neîndeplinirea unor sarcini, vorbeşte neîntrebat, distrage atenţia colegilor).
Evaluarea capacităţilor, a resurselor, a caracteristicilor, a nevoilor şi a slăbiciunilor
Informaţii despre trebuinţele de deficit precum şi despre cele de dezvoltare le-am colectat pe
baza testelor de cunoaştere, a observaţiilor şi în urma studierii fişei psiho-pedagogice.

Are posibilităţi relative bune de comunicare orală, gestuală şi expresivă.
Are capacitate relativ bună de învăţare comportamentală.
cooperant.
Predomină memoria de scurtă durată.
Atenţia are un volum destul de redus şi puterea de concentrare este scăzută.
Are probleme de comportament.
Stima de sine este scăzută.
Definirea problemei centrale şi a liniilor generale de lucru
Pornind de la premisa că orice activitate de învăţare trebuie să fie plurimotivată,

trebuie să ţinem cont că eficienţa oricărei activităţi scade dacă nivelul de motivare este minim şi creşte
dacă acesta este un nivel optim.
Prioritar este creşterea nivelului motivaţional în întreg procesul lui de instruire şi educaţie.
266
Copilul are nevoie de atenţie specială din partea cadrelor didactice şi de preocuparea bunicilor , a
părinţilor de a-i asigura necesităţi materiale dar şi afecţiune, respect, sprijin în educaţie şi în activitatea
sa şcolară.
Acasă copilul nu mai are un program bine organizat de muncă şi de odihnă . Acest lucru
trebuie stabilit în colaborarea cu bunicii, copilul şi cadrul didactic.
La clasă se impune implicarea activă a copilului în activităţi curriculare şi extracurriculare. În
acest sens trebuie susţinut emoţional pentru realizarea sarcinilor şcolare cu responsabilitate maximă.
Sarcinile vor fi concepute gradual din punct de vedere al dificultăţilor pentru a-i oferi posibilitatea
copilului să-şi demonstreze capacitatea de progres cu fiecare pas rezolvat, cu scopul de a-l motiva în
vederea rezolvării paşilor următori şi de a câştiga mai multă încredere în sine. Cunoaşterea obiectivelor
activităţilor la care participă şi necesitatea îndeplinirii acestora va duce la trezirea interesului, a
curiozităţii şi la mobilizarea voinţei sale. Repartizarea sarcinilor se va face în mod atractiv, cât mai
posibil captivant, dar şi în concordanţă cu interesele şi aspiraţiile sale.
Datorită comportamentului copilului colegii de grupă îl marginalizează și nu vor să se joace cu
el. La grădiniță acesta este un prim semn de bullying, pe care trebuie să ameliorăm la început.
Bullying apare mai ales în mediul școlar, pentru că acolo sunt cei mai mulți factori care pot
duce la apariția bullying.
Prezentarea obiectivelor, a planului de intervenţie şi a procesului de rezolvare a

problemei.
În încercarea de a soluţiona acestă problemă vom urmării formarea unui stil de muncă corect al
copilului precum şi o mai intensă colaborare a grădiniţei cu familia copilului. În acest sens formarea şi
dezvoltarea motivaţiei pentru învăţătura va viza protejarea şi dezvoltarea imaginii de sine prin
următoarele strategii:
Alocarea de sarcini personalizate, ce corespunde capacităţii sale.
Oferirea de muncă suplimentară în mod încurajator pentru a stimula progresul.
Atragerea atenţiei mai mult asupra succeselor decât a nereuşitelor.
Încurajarea pentru a-şi exprima liber opiniile în mod civilizat.
Sprijinirea sa în înţelegerea erorilor.
Orientarea criticilor pe sarcina de lucru şi nu pe copil
Gestionarea unor situaţii de învăţare motivante cu scop de a ridica nivelul general de activizare
şi al stării de vigilenţă.
exprimare a propriilor opinii.
Aprecierea pozitivă a copilului în faţa clasei.
Alternarea recompenselor cu sancţiuni şi cu iertare.
bune.
Încurajarea permanentă a copilului că este capabil de succes.
Oferirea de modele de comportare civilizată.
Vom încerca să conştientizăm familia de importanţa pe care trebuie să o acorde
permanent evoluţiei copilului înaintea oricărei alte probleme.
267
STUDIU DE CAZ
Bunescu Elena-Alexandra
Școala Gimnazială Nr. 4, Rm. Vâlcea,
G. P. N. Nr. 11 Copăcelu, Rm. Vâlcea, Vâlcea
Problema:
Eleva Alexandra Ionescu din clasa a IX-a prezintă un comportament neadecvat fata de unii
colegi de clasa,respectiv gesturi de intimidare realizate doar alaturi de un grup de 4-5 colegi.Una din
victimele sale,eleva Catalina Popescu,a reclamat dirigintelui urmatoarele comportamente deranjante:
Aproape de fiecare data cand raspunde corect la ora este numita „tocilara” de catre
Alexandra si grupul sau de sustinatori;
Este ridiculizata pentru faptul ca nu fumeaza in recreatie,fiind adesea numita „o tocilara care
nu stie sa se distreze”.
Parintii Catalinei Popescu au spus ca aceasta sufera foarte mult din cauza acestor
ridiculizari repetate si plange zilnic din aceasta cauza; mai mult, are zile in care refuza sa mearga la
scoala din cauza intimidarilor la care este supusa.
Obiective:
ETAPE
maginaţia – în general de tip reproductiv;
268
Afectivitate – prezintă dezechilibre afective majore, oscilează între dispoziţii
afective pozitive şi negative în perioade foarte scurte de timp, este hiperemotivă chiar dacă se
străduieşte să nu o arate;
◦ dezinteresată de şcoală pentru că nu are un stil de muncă corespunzător, este împrăştiată,
◦ are o atitudine oscilantă faţă de propria persoană şi faţă de colegi, în general sociabilă,
Echilibrul sistemului nervos - eleva prezintă o labilitate psihică destul de accentuată
generată, în principal, de problemele personale şi de familie:
◦ se plictiseşte uşor, nu rezistă la stres şi nici la efort intellectual susţinut;
4. Relaţii sociale
Familie – relaţii deosebit de încordate între părinţi, care au culminat cu un foarte recent
divorţ.
Tatăl- este deosebit de agresiv cu toţi membrii familiei, în special cu soţia, este:
- nu realizează nici un fel de venit deoarece de peste 12 ani nu a binevoit să-şi caute un loc de
- Este preocupat doar de propria persoană şi de multiplele relaţii extraconjugale;
- Mama este „fac totum” în familie, de la asigurarea siguranţei financiare, la creşterea şi
educarea copiilor:
◦ este dezechilibrată emoţional şi afectiv, hiperemotivă, suprasaturată de multitudinea de
◦ din cauza problemelor personale, problemele copiilor au trecut pe planul doi.
• Fraţi
– eleva are doi fraţi mai mici, unul de 16 şi unul de 12 ani cu care se află în relaţii cordiale. Pe
cel mai mic l-a crescut şi acesta ocupă un loc special în viaţa ei afectivă.
• Grupul de prieteni
– are puţini prieteni;
• Colegii de clasă
– are relaţii încordate cu colegii de clasă care au izolat-o după ce au prins-o cu minciuni
Istoricul problemei
269
- fără probleme deosebite până în clasa a XI-a pe care o repetă din motive medicale, parţial,
respectiv datorită indolenţei şi neadaptării şcolare(parţial).
rinichi.
suportat;
- mama şi-a dorit să devină asistentă madicală şi, nereuşind, a obligat-o pe fiica ei mai mare să
urmeze acest traseu faţă de care eleva nu simte nici un fel de atracţie.
Eleva s-a mutat la începutul clasei a IX-a din Leţcani în Iaşi, rupând relaţiile cu fost grup de
priteni. A avut şi are un cerc restrâns de prieteni nu întotdeauna aleşi corespunzător.
şcolar;
• Impunerea unui traseu în viaţă care este departe dorinţele şi posibilităţile tinerei şi care
emoţionale.
În urma discuţiilor puratate cu eleva R.O. şi cu mama acesteia s-a constatat că visul ei cel mai
partea colegilor;
- Să se pregătească cu atenţie pentru examenul de bacalaureat;
- Să plece în America la rude care au promis că o pot ajuta;
- Să se căsătorească, să aibă familia ei, copii, casă, un servici bine remunerat;
- Să continue să studieze vioara
270
- modificarea sistemului de valori a elevei prin aplicarea testelor de determinare a intereselor
şi valorilor;
- părinţi;
- profesori;
- colegi;
- anturaj.
271
STUDIU DE CAZ
Bunescu Mihaela
Școala Gimnazială ,,Nicolae Bălcescu”, N. Bălcescu, Vâlcea
G. P. N Rotărăști, N. Bălcescu
Studiul de caz presupune observarea unor fenomene, analiza și explicarea acestora în scopul
măsurării și evaluării capacității elevilor de a realiza asemenea demersuri (analiză, interpretare,
argumentare, emiterea unor judecăți de valoare). Un plan de intervenție personalizat, elaborat pentru
orice caz în lucru, este un program ce presupune mai întâi evaluarea nevoilor, formularea obiectivelor,
proiectarea propriu-zisă.
Prezentul studiu de caz prezintă relațiile conflictuale pe care le are un băiat de 12 ani.
SITUAȚIE: relație conflictuală cu colegii de clasă și cadrele didactice.
1. Informații descriptive
Nume și prenume: M.I.
Vârsta: 12 ani
Gen: masculin
Naționalitatea: română
Date relevante despre mediu:
M.I. locuiește împreună cu mama sa, fratele său, bunicii din partea mamei și concubinul mamei
(în fapt tatăl real) într-un apartament cu 3 camere.
2. Informații despre înscrierea la școală
M.I. a fost înscris la școala speciala, cu trei ani în urmă, de către mama sa și în baza
recomandărilor specialiștilor de la școală.
3. Prezentarea problemei
M.I. provine dintr-o familie în care părinții conviețuiesc, nefiind căsătoriți legitim.
M.I. are numele de familie a fostului soț al mamei, cu toate că tatăl natural este cel care
convețuiește cu mama sa. Până la intrarea în școala specială, M.I. a frecventat școala de masă. Din
cauza întârzierii dezvoltării intelectuale, a lipsei abilităților socio-emoționale, a lipsei deprinderilor de
bază specifice vârstei și a conflictelor pe care le avea cu colegii și cu cadrele didactice s-a hotărât
transferul la un învățământ special. De asemenea, la intrarea în școală M.I. a prezentat tulburări de
limbaj: sigmatism, dislalie și bâlbâială.
M.I nu este prea sociabil, este irascibil, stabilește greu relații cu copiii din clasa și cu cadrele
didactice și intră foarte ușor în conflicte cu aceștia. M.I. a fost diagnosticat cu inteligență de limită
(intelect liminar IQ 70- 79). Părinții au acceptat greu înscrierea fiului lor la o școală specială, deoarece
ei nu recunoșteau problemele pe care copilul le întâmpina.
4. Istoria timpurie a vieții
În timpul sarcinii, mama a consumat diferite medicamente, fără a-și da că acestea i-ar putea
pune în pericol viața fătului. La nașterea copilului mama era căsătorită cu un alt bărbat, nu cu tatăl
biologic al copilului, drept care M.I. a luat numele acestuia. La câteva luni a survenit divorțul celor
doi, moment după care mama s-a mutat cu copilul în apartamentul părinților săi. Părinții au acceptat
destul de greu această situație. Când copilul a împlinit vârsta de un an, mama a început convețuirea cu
tatăl biologic al copilului, prin mutarea acestuia în apartamentul bunicilor. La mutarea tatălui în
apartament au apărut conflicte între tată și bunici, între bunici și mamă și între cei doi părinți.
M.I. mai are un frate, mai mic cu doi ani, care poartă numele tatălui biologic.
Menționăm că mama poartă numele de fată.
Cultura familială: valori de nivel mediu.
FIȘA INDIVIDUALĂ DE EVALUARE PSIHPEDAGOGICĂ
272
Antecedente fiziologice :
- a început să meargă la 2 ani;
- a stat în șezut la 9 luni;
- a spus primele cuvinte la 1 an;
- uneori uită să spună de nevoile fiziologice.
Antecedente patologice :
- iminență de avort la 4 luni și 2 săptămâni;
5. Istoria educației
M.I. a frecventat școala de masă, dar datorită întârzierii intelectuale și a conflictelor cu colegii
și cadrele didactice s-a recomandat înscrierea copilului în învățământul special.
Evaluarea inițială, realizată la începutul școlii, a relevat nivelul scăzut al cunoștințelor,
priceperilor, deprinderilor și abilităților socio-emoționale. Integrarea în colectivul de copii s-a realizat
destul de greu, M.I. manifestând un comportament agresiv față de copii. Nu participă la jocurile
inițiate de copii preferând singuritatea și izolarea, jocurile de unu singur. M.I. dorește să se joace
singur după propriile reguli și nimeni să nu îi ia ceea ce este a lui. Acomodarea la programul zilnic al
școlii ridică multe probleme, din cauza faptului că M.I. nu a fost obișnuit să respecte regulile de grup.
Este irascibil, și orice contrazicere cu colegii se termină cu un conflict, uneori și la agresivitate.
Conflictele intre M.I. și colegii săi sunt tot mai dese și tot mai greu de rezolvat. M.I. este de părere că
orice obiect pe care îl ia în mână îi aparține și nimeni nu are voie
să il ia sau să-i spună că și alt coleg are nevoie de el. („Este al meu și numai al meu”).
6. Evaluarea diagnostic-psihosocială
a) Identificarea problemelor de rol social
1. Roluri familiale
În cadrul familiei M.I. are doar rolul de fiu.
2. Rol de prieten
Nu are prieteni printre copiii de la bloc, iar relațiile cu colegii de clasa și cadrele didactice
sunt conflictuale.
Tip de probleme: conflictuale
Severitate: acută
Durată: mai mare de patru ani
Abilitate de a face față problemei: consiliere psihopedagogică
3. Rol de școlar
Tip de probleme: conflictuale
Sevaritate: acută
Durată: mai mare de patru ani
Abilitatea de a face față problemei: consiliere psihopedagogică și sprijinul familiei
b) Identificarea problemelor de mediu
1. Sistemul economic/ nevoi de bază
Familia și școala îi asigură toate nevoile de bază și nevoile economice: hrană, adăpost,
resurse economice.
2. Sistemul de educație
Școala îi asigură toate resursele necesare (de suport) pentru a se dezvolta.
3. Sistemul de sprijin suport afectiv
Tip de probleme: beneficiază de afecțiunea părinților, uneori excesiv manifestată, fapt care
determină ignorarea regulilor și normelor de conduită. Părinții și bunicii se ceartă în prezența lui, iar
copilul ripostează prin țipete.
Severitate: destul de ridicată
Durată: mai mare de 7 ani
Observarea comportamentului în școală :
273
dorința de a realiza alte sarcini decât cele propuse de profesor: umblă prin dulapuri, închide și
deschide ușa acestora și a clasei, necăjește colegii, dândule pe jos materialele de pe masă;
- conflicte cu colegii de clasă și cadrele didactice;
- neputința de a realiza o relație de colegialitate;
M.I. nu reușește să colaboreze cu colegii, se izolează, comportamentul impulsiv și prefer să
facă numai ce vrea el și cum vrea el. Datorită comportamentului și relațiilor conflictuale cu persoanele
din jur s-a luat decizia să fie integrat într-un plan de intervenție personalizat pentru a media conflictele
existente.
Medierea conflictelor se face cu ajutorul planului de intervenție personalizat în strânsă
colaborare cu cadrele didactice, părinții, logopezii și psihologul școlii. Înțelegând dezamăgirea,
frustarea și neputința familiei în fața refuzului și/sau a dificultăților copilului de a îndeplini sarcini și
de a se integra în grupul de copii, s-a considerat a fi necesară colaborarea cu familia printr-un program
de acțiune comun convenit. Prin discuții, exemplificare la fiecare întâlnire, i-am ajutat pe părinți să
înțeleagă și modul în care gândesc ei înșiși despre împlinirea copilului în viață va determina maniera în
care își vor educa fiul, inoculându-i totdată acestuia o anumită imagine de sine. Aceasta este cea care
ar putea să protejeze și să accelereze achizițiile copilului, determinându-i o dezvoltare cât mai
apropiată de normal sau ar putea să le frâneze, accentuând sau fixând deficiențele. În discuții am
subliniat faptul că în această situație părintele trebuie să fie un bun ascultător, să fie flexibil, realist,
capabil să zâmbească și să colaboreze cu copilul pentru a-i înțelege problemele și a-l ajuta
corespunzător. Prin informare, părinții înțeleg cum să găsească și să aplice soluția cea mai eficientă în
soluționarea problemelor ridicate de copil. Ei trebuie să realizeze că prin răbdare, înțelegere,
încurajare, pot ajuta copilul să treacă peste probleme.
PLAN DE INTERVENȚIE
a) Problemele copilului
1. Lipsă cunoștințe, priceperi, deprinderi, abilități socio-emoționale specifice vârstei.
2. Relații conflictuale între copil și colegii săi și între copil și cadrele didactice.
3. Tulburări de limbaj: dislalie, bâlbâială, sigmatism.
b) Obiectivele intervenției
1. Dezvoltarea priceperilor, deprinderilor, abilităților și a capacității de învățare.
2. Îmbunătațirea relațiilor cu colegii de clasă și cadrele didactice.
3. Diminuarea, eliminarea tulburărilor de limbaj.
c) Posibile obstacole
1. Imposibilitatea de a trata problema medicală a copilului
2. Imposibilitatea de a crea o legătură cu părinții naturali
Problema
Scopul
Activități
1. Lipsă cunoștințe, priceperi, deprinderi, abilități socio-emoționale specifice vârstei
Ameliorarea situației psiho-socio-emoționale a copilului
-activități recuperatorii;
-activități de exersare și dezvoltare a priceperilor și deprinderilor;
-antrenarea în jocuri și activități de masă;
-fișe de lucru individualizate;
-consiliere psihollogică.
2. Relații conflictuale între copil și colegii săi și între copil și cadrele didactice
Îmbunătățirea relațiilor cu colegii de clasă și cadrele didactice
-antrenarea în jocuri și activități alese, alături de ceilalți copii;
-atribuirea de roluri în jocurile de creație;
-jocuri în parc cu colegii de clasă;
274
-antrenarea în activități
extracurriculare: vizite, excursii.
-consiliere psihologică pentru copil și părinții acestora.
3. Tulburări de limbaj: dislalie, bâlbâială, sigmatism
Diminuarea, eliminarea tulburărilor de limbaj
-realizarea unui program personalizat în vederea diminuării, eliminării tulburărilor de limbaj.
-recomandarea câtorva exerciții simple de corectare a vorbirii, de realizat zilnic de către copil
împreună cu părinții.
STRATEGII DE NEGOCIERE PRIN :
Compromis:
- îndeplinirea responsabilităților pe care le are în clasă (ștergerea tablei, distribuirea
materialelor, udatul florilor);
- atitudine corespunzătoare față de colegi;
- respect pentru cadrele didactice.
Colaborare:
- stabilirea regulilor de comportament în clasă și în afara ei;
- precizarea comportamentelor acceptate și neacceptate.
275
STUDIU DE CAZ
Bunescu Viorela
Liceul Tehnologic de Industrie Alimentară „Terezianum” Sibiu
Problema:
Elevul S. A. din clasa a X-a D prezintă un comportament neadecvat față de un coleg de clasă,
respectiv jigniri repetate adresate elevului C. C. Eleva G. D., a reclamat dirigintei următoarele
comportamente deranjante:
Elevul C. C. este ridiculizat de către elevul S. A. pentru faptul că este prea liniștit și retras în
recreație, fiind adesea numit „ prostănac”.
Este ridiculizat pentru că refuză să meargă cu ceilalți colegi ai săi la fumat sau să întârzie la
ore.
Elevul S. A. râde de el zilnic și îl jignește.
Este ridiculizat pentru faptul ca nu prea are prieteni din mediul lor;
Părinții elevului C. C. au spus că aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări
repetate și plânge zilnic din această cauză; mai mult, are zile în care refuză să meargă la școală din
cauza intimidărilor la care este supus și când merge la școală el este mereu retras si stă mai mult
singur.
Obiective :
ETAPE: A . ABORDAREA CAZULUI

Probleme la învăţătură
Nevoia de a provoca suferință prin jigniri și ridiculizări.
B . Procurarea şi sistematizarea informaţiilor
1.Analiza activităţii şcolare:
note mici la majoritatea obiectelor;
manifestă dezinteres față de marea majoritate a materiilor.
2.Observaţii psihopedagogice:
Limbajul scris/oral – destul de bogat;
Memoria – corespunzatoare vârstei;
Imaginaţia – peste medie;
Atenţia – capacitate medie de concentrare;
Voinţa – are voință, este nehotărâtă, nu are răbdare;
276
Deprinderi verbale, senzoriale, motrice – normale, corespunzătoar vârstei;
Afectivitate – prezintă dezechilibre afective majore, oscilează între dispoziţii afective
pozitive şi negative în perioade foarte scurte de timp.
Caracter – pozitiv, destul de combativ, cooperant dacă are interes: dezinteresat de şcoală pentru
că nu are un stil de muncă corespunzător, este împrăştiat. are o atitudine oscilantă faţă de propria
persoană şi faţă de colegi, în general sociabil, asertiv, dar deosebit de agresivă (verbal) ;
Echilibrul sistemului nervos - elevul prezintă o labilitate psihică destul de accentuată
generată, în principal, de problemele personale şi de familie.
3.Probleme medicale
Elevul prezintă o dezvoltare psihosomatică normală pentru vârsta lui .
4.Relaţii sociale
Familie – elevul a fost crescut de tatăl său de la varsta de 7 ani . Părinții fiind divorțați.
Tatăl este deosebit de agresiv cu toţi membrii familiei. Foarte autoritar, cu un temperament
predominant coleric; Nu are şi nu a avut decât un rol decorativ în creşterea şi educarea celor 3 copii.
Mama nu se ocupă de educația celor 3 copii având două lucuri de muncă este dezechilibrată
emoţional şi afectiv, hiperemotivă, suprasaturată de multitudinea de sarcini şi de factori de stres cărora
trebuie să le facă faţă.
Fraţi
– elevul are un frate mai mic de 10 ani și un frate mai mare de 18 ani. Cu ei nu se află în relații
bune.
Grupul de prieteni
– are destul de puţini prieteni;
Colegii de clasă
– are relaţii încordate cu colegii de clasă, care îl ocolesc din cauza comportamentului și
limbajului său.

Problemele au apărut în urma agresiunilor verbale ale tatălui. Aceste probleme s-au accentuat
la intrarea în liceu şi s-au agravat la intrarea în clasa a IX-a.
Fără probleme deosebite până în clasa a VIII-a .
Dezvoltare intelectuală normală, corespunzătoare vârstei
Dezvoltare psihosomatică corespunzătoare vârstei.
În familie au existat întotdeauna relaţii conflictuale, o atmosferă tensionată, greu de
suportat; Mama nu are timp de educația copiilor. Tatal nu este interesat de traseul educațional al
copiilor.

Elevul nu are un grup de prieteni.
277
D. 1. Descoperirea cauzelor
Conflictualitatea familiei, tensiunile în relaţiile dintre părinţi au dus la apariția

comportamentului jignitor și problematic al elevului. Acesta dorind să iasă în evidență și copiind
comportamentul din familie.
Răsturnarea sistemului de valori al elevului duce la apariția unei crize de identitate;
Lipsa sfaturilor și lipsa unui traseu în viaţă conduce la dezorientare şi eşec şcolar;
emoţionale.
2. Configurarea situației
În urma discuţiilor puratate cu elevul S.A. şi cu părinții acestuia s-a constatat că visul lui cel
mai mare este să urmeze o carieră în domeniul alimentar și anume bucătărie către care are reale
înclinaţii.
Pentru viitorul apropiat tânărul şi-a propus:

Să studieze suplimentar la obiectele la care are probleme.
Să reuşească să intre la Facultate și să parcurgă ceva cursuri în domeniul alimentar;
3. Elaborarea strategiei de acțiune

- modificarea atitudinii elevului faţă de învăţătură;
- modificarea atitudinii elevului faţă de colegi şi relaţiile cu aceştia;
- modificarea sistemului de valori a elevului prin aplicarea testelor de determinare a
intereselor şi valorilor;

- solicitarea elevului pentru realizarea unor activităţi de grup;

- părinţi;
- profesori;
- colegi;
- anturaj.
5. Luarea și susținerea hotărârii.

1.Elaborarea unui proiect educativ de intervenţie;
2.Formularea de prognoze privind evoluţia ulterioară a elevului.
278
CAZ DE VIOLENȚĂ DIN PARTEA UNUI PROFESOR
Bunta Carmen
GPP Nr 54 Oradea
TIPUL EVENIMENTULUI DE BULLYING:

Bullying direct
CAUZE ALE EVENIMENTULUI DE BULLYING:

Necunoscute
DESCRIEREA EVENIMENTULUI :
Este vorba despre unul dintre profesorii din clasa a V-a a unei discipline, ce a început să
folosească diverse metode de disciplinare a elevilor săi la clasă. Pe parcursul orelor acestei discipline
este întotdeauna foarte zgomotos și chiar dacă unii dintre elevi sunt interesați și încearcă să urmeze
lecția profesorului, acest lucru se dovedește a fi practic imposibil. În încercările sale de a aduce ordine
în clasă, profesorul continuă să ridice tonul din ce în ce mai mult cu fiecare lecție, insulta elevii si ii
agreseaza verbal. Refuză să răspundă întrebărilor sau să dea lămuriri și recurge mereu la a insulta
elevii. Copiii din această clasă împărtășesc faptul că sunt speriati si experimentează frică si panică
doar auzind vocea profesorului, orele sunt greu de suportat iar parintii sunt revoltati.
În timpul conversațiilor purtate cu profesorul, acesta refuză să accepte că tonul său este unul
nepoliticos, comportamentul copiilor “ needucati” sta la baza problemei tot mai mari. Potrivit opiniei
profesorului, disciplina și atentia la ore o poate realiza apeland la impunere si adoptarea diverselor
măsuri. Măsurile disciplinare se concentrează în principal asupra elevilor care provoacă profesorul cu
comportamentul lor negativ. Văzând incapacitatea lui de a menține ordinea în clasă, unii dintre elevi
încep să folosească provocări și mai mari și să acționeze cu îndrăzneală și să-și exprime și mai mare
lipsă de respect față de profesor.
În timpul examenelor, profesorul încurajează cu o creștere a notei cu unul sau două puncte dacă elevul
examinat a fost perfect liniștit în timpul orelor și a stat și i-a ascultat lecția.
RĂSPUNS IMPLEMENTAT :
Măsurile aferente acestui caz concret pot fi împărțite în două:
prima măsura ar fi cea informal iar cea de a doua este masura formala. Măsurile informale includ
discuții cu profesorul initiate de catre colegii săi, care încerca să-i influențeze comportamentul, astfel
încât această proastă practică să fie stopată și să nu se producă alte daune, cauzate copiilor, iar cazul să
nu fie cunoscut în afara școlii. În caz contrar, profesorul ar putea fi mustrat publiccea ce ar afecta
imaginea profesorului si a scolii, bineinteles. Măsuri formale: măsurile formale încep cu o plângere
oficială din partea părinților copiilor hărțuiți către directorul școlii. Părinții depun plângeri scrise la
conducerea școlii cu o solicitare ca acest profesor să fie pedepsit, să fie eliminat din această materie și
eventual din școală în sine. După primirea acestor reclamații, directorul poartă o discuție cu profesorul,
care refuză să-și schimbe atitudinea. Directorul organizează o întâlnire între profesor, părinți și
consilierul școlar. După ce această întâlnire se dovedește a nu duce la niciun rezultat pozitiv, părinții se
îndreaptă către Inspectoratul scolar judetean cu o cerere de implementare a unei anchete a acestui caz
concret și sancționarea profesorului în cauză. După implicarea inspectoratului scolar care solicita o
nota de control in unitatea scolara pentru a fi verificate cele reclamate. Dupa cercetarea si constatarea
faptelor, profesorul este sanctionat cu mustrari verbale si scrise de catre Comisia de disciplina la nivel
de institutie.
279
IMPACTUL ACȚIUNII :
Copiii merită să crească într-un mediu calm și de sprijin, în care se simt protejați. Școala este
unul dintre locurile în care își petrec o mare parte a timpului și incapacitatea de a se simți bine și
protejați acolo lasă urme serioase și de lungă durată asupra dezvoltării lor psihologice. În acest caz
particular, consecințele nu privesc doar victimele implicate, ci și copiii care sunt martori la evenimente
si își pierd încrederea în profesori. Ei încetează să-i considere demni de respect și încep să simtă teamă
pentru consecințele fiecărui pas sau acțiune pe care o întreprind.
Potrivit părinților copiilor afectati, devin mai introvertiți și le este rușine să împărtășească ceea ce li se
întâmplă. Acest lucru ar putea fi legat de disconfort și rușine, precum și de lipsa de dorință de a
recunoaște că nu sunt capabili să facă față singuri. Totodata se tem și de răzbunarea hartuitorului, iar
acesta este de obicei foarte “creative” când vine vorba de răzbunare. Hartuitorul poate insufla teroare,
mai ales când el este o persoană cu autoritate și putere. De asemenea, copiii au probleme cu codul
nescris conform căruia copiii care „spun” sunt „trădători” și nimeni nu vrea să comunice cu ei, astfel
încât dacă o victimă „spune” ajunge într-o izolare și mai mare. Una dintre cele mai grave influențe în
acest caz particular este experiența personală a copiilor, ceea ce le arată că împărtășirea cu adulții duce
rareori la o îmbunătățire a situației. Nici măcar discuțiile cu consilierul pedagogic școlar nu îl ajută pe
profesor să înțeleagă că atitudinea lui față de copii ar trebui să se schimbe și că o astfel de hărțuire
poate duce la pagube substanțiale nu numai celor care sunt implicati în mod direct, ci și copiilor care
sunt martori și învață in acea scoala.
Acest caz i-a afectat în mod pozitiv si pe profesori, deoarece au înțeles că copiii și părinții nu
vor asista pasiv în cazuri precum acesta și consecințele pentru un comportamentul deviant ar putea fi
destul de grave cu prejudicii la adresa tuturor celor implicati.
PUNCTUL DE VEDERE AL VICTIMEI :

Acest caz ar putea fi privit în două direcții diferite: pe de o parte, profesorul poate fi prezentat
ca o victimă a agresiunii din partea elevilor, caruia îi lipseste autoritatea și adoptă un comportament
care urmărește să-l discrediteze în fața celorlalți elevi și pentru a parea mai puternici. Cu atitudinea lor
negativă și insultele față de profesor, acești copii îl provoacă spre un comportament neadecvat și
folosirea hărțuirii față de ei. Motivul principal al acestui comportament din partea elevilor este că
profesorul eșuează în încercările sale de a implementa un proces educațional de calitate, cu reguli
clare, care ar trebui respectate de către elevi. Elevii își demonstrează în mod clar „succesul” în rândul
colegilor de la alte clase, ceea ce îi provoacă pe colegii lor să încerce să aplice acelaşi tratament faţă de
profesor. El, pe de altă parte, nu își împărtășește problema cu elevii și nu caută ajutor de la colegii săi
și nici nu informează directorul școlii. Nu consideră că are nevoie de ajutor și se concentrează asupra
copiilor, care stau liniștiți în timpul lecțiilor, încercând să le predea în ciuda mediului creat de
nesuportat.
PUNCTUL DE VEDERE AL ELEVILOR IMPLICATI

Dacă îi considerăm pe elevi ca instigatori, motivația lor poate fi căutată în faptul că văd o
oportunitate de a se prezenta ca fiind mari și inteligenți, ca oameni care pot influența stabilitatea
psihologică a unei personae in varsta inadaptabil. Elevii nu simt nicio remușcare și chiar se laudă cu
realizările lor în fața colegilor de la alte clase, încurajându-i să „încerce” ei înșiși.
Dacă îl considerăm pe profesor ca fiind instigator, motivația lui ar putea fi căutată în faptul că măsurile
pe care le aplică față de elevi sunt destul de bune și nu ar dăuna, având în vedere necesitatea stabilirii
ordinii. Este cu siguranță convins că părinții nu au reușit să-și crească copiii și consideră că rolul său
de profesor îi permite să aplice toate măsurile educaționale pe care le consideră potrivite. În loc să
caute o modalitate de a influența elevii care se comportă neadecvat, sau să caute sprijin pentru
prevenirea unui astfel de comportament, el efectuează examene „pedepsitoare” față de întreaga clasă,
cu scopul de a demonstra că, un astfel de comportament nu poate ajuta elevii să învețe nimic. In
280
conflictul apărut între profesor și elevi nu poate fi găsită o soluție satisfacatoare pentru prevenirea
reacțiilor ulterioare din ambele părți si există un refuz clar de a studia această materie chiar și în randul
studenților silitori.
PUNCTUL DE VEDERE AL CELORLALTI COPII :

Elevii care nu sunt afectați direct de măsurile disciplinare ale profesorului înțeleg foarte bine
situația conflictuală, dar nu încearcă să influențeze în niciun, ei adoptă tiparul de comportament al
martorilor tăcuți, deoarece înțeleg că acest comportament le poate adduce beneficii pe viitor Elevii
rămași speră să nu fie implicați în conflict pentru că acest lucru le-ar putea crea neplăceri atât cu acest
profesor, dar și cu alții, care ar putea fi influențați de el. Alegerea celorlalți elevi de a nu se implica în
conflict este provocată și de posibilitatea ca acestora să li se ceară să evalueze comportamentul
prietenilor lor la clasă, ceea ce îi poate costa prietenia și ar putea fi etichetați ca trădători dacă
împărtășesc ceva.
PUNCTUL DE VEDERE AL PROFESORILOR :

Profesorii înțeleg că colegul lor folosește măsuri disciplinare care depășesc comportamentul
normal și au o influență negativă asupra copiilor si încearcă să rezolve problema prin conversații
informale și să-l ajute să înțeleagă că comportamentul lui nu este acceptabil. Se propune o conversație
cu psihologul școlii. Ceilalți profesori consideră că această acțiune ar trebui să conducă la o rezolvare a
situației într-un mod favorabil atât pentru profesor, cât și pentru elevi. Acest lucru însă nu se întâmplă
și lasă problema directorului care constituie o comisie de disciplina in care se va decide soarta
profesorului.
PUNCTUL DE VEDERE AL DIRECTORILOR SCOALA :

Directorul școlii află problema din numeroasele plângeri ale părinților împotriva acestui
profesor. Ca primă măsură, directorul întreprinde o discuție cu profesorul in cauza pentru a încerca să-i
înțeleagă punctul de vedere asupra situației apărute. Profesorul împărtășește că copiii îl provoacă
intenționat, că le lipsește orice disciplină și că merită să li se aplice măsuri mai dure față de ei..
Directorul decide să se întâlnească cu părțile aflate în acest conflict și să le facă să discute problema și
să încerce să găsească o soluție, pentru că nu vrea să-l piardă pe profesor ca profesionist, dar nici nu
este dispus să ia amploare acest conflict.În timpul conversațiilor purtate devine clar că profesorul
refuză să accepte faptul că părinții consideră comportamentul său inacceptabil și îi acuză pe copii că
sunt lipsiti de disciplină și pe părinți că au eșuat ca atare. Directorul le cere colegilor acestui profesor
să discute cu el și să încerce să-l influențeze. Se poartă apoi o discuție cu psihologul școlii, părinții și
copiii. Din păcate, această conversație nu reușește să rezolve conflictul, iar părinții decid să apeleze la
instituția superioară și să depună plângere la inspectoratul educațional regional.
PUNCTUL DE VEDERE AL PĂRINȚILOR ELEVILOR IMPLICATI :

Părinții depun sistematic plângeri la directorul școlii, precum și la inspectoratul scolar, în care
solicită luarea unor masuri in remedierea situatiei. Argumentele lor sunt că acest profesor nu este
capabil să predea materia într-un mod care poate fi învățat eficient și captivant de majoritatea copiilor
din clasă. Împreună cu profesorul și directorul școlii, părinții încearcă să găsească o soluție, dar
profesorul refuză să accepte că abordarea lui grosolană este împotriva practicii normale de predare și
refuză să-și schimbe atitudinea. Unii dintre părinți, văzând că nu există nicio schimbare în atitudinea
profesorului față de copii, iar notele sunt scazute la această materie, își exprimă dorința de a-și
transfera copiii în clase diferite, care nu sunt predate de aceeași persoană sau chiar și la o altă școală.
PUNCTUL DE VEDERE AL CONSILIERULUI DIN SCOALA :

Printr-o discuție cu toate părțile, psihologul școlii încearcă să așeze lucrurile și să ajute
281
profesorul, părinții și elevii să găsească o cale de ieșire din această situație. El încearcă să introducă
reguli, care ar trebui respectate de către elevi ca o modalitate de a face față problemelor și a disciplinei
din această clasă. Aceste reguli gata făcute nu conduc însă la rezultatul necesar și nu reușesc să creeze
angajamentul dorit din partea elevilor. Pe de altă parte, profesorul refuză categoric să-și schimbe
atitudinea din cauza lipsei de schimbare a comportamentului elevilor. În cadrul conflictului creat între
profesor și clasă, nu poate fi găsită o soluție satisfacatoare pentru prevenirea reacțiilor ulterioare din
partea ambelor părți.
DEDUCERI CONCLUZIVE :
Ca urmare a acestei hărțuiri sistematice din partea profesorului față de elevi, acesta ar putea fi
mustrat din cauza unei abateri, încălcând codul etic pentru munca cu copiii. Evident, acest profesor
consideră că are mare dreptate în a folosi un limbaj aspru față de copii, care nu reușesc să se supună
disciplinei în clasă, precum și să aplice unele măsuri de constrangere. Acest lucru ar putea fi legat atât
de o practică de lungă durată, pe care a aplicat-o în metodele sale de predare fără pedeapsă și care a
rămas necunoscută actualei conduceri școlare, cât și de un comportament model, pe care acest profesor
îl aplică față de propriii copii și îl consideră destul de aplicabil oricărui copil din cei carora le predă.
Încercările de introducere a regulilor de disciplină impuse de psiholog nu reușesc să funcționeze

probabil pentru că copiii le consideră exterioare și artificiale și văzând că profesorul refuză să dau
înapoi, consideră că nu este necesar să-și schimbe și ei atitudinea.
Prin efectuat un sondaj anonim între toți elevii acestui profesor, în scopul împărtășirii părerii lor pentru
el ca persoană și pentru metodele sale de predare, precum și pentru împărtășirea ideilor și propunerilor
pentru rezolvarea problemelor, situația ar fi putut sa fie atenuata și problemele ar fi putut fi abordate
într-un mod mai deschis. Ambele părți ar fi putut discuta despre necesitatea de a-și schimba
atitudinile. O inițiativă a elevilor de a atribui responsabilități de monitorizare a disciplinei în clasă între
ei și pe bază de rotație de exemplu ar fi putut avea și efecte favorabile.
282
STUDIU DE CAZ- ANALIZĂ ASUPRA FENOMENULUI VIOLENȚEI ȘCOLARE
Butucaru Lavinia-Oana
Liceul Tehnologic „Petru Poni”- Onești
SCENARIUL CARE A CAUZAT BULLYINGUL:

Intimidare directă
CAUZELE DETERMINĂRII APARIȚIEI BULLYINGULUI:
Nespecificat
DESCRIEREA EVENIMENTULUI:
Analiza fenomenului violenţei şcolare a pornit de la un caz de violenţă fizică între doi elevi
manifestate în timpul orelor de curs, precum şi de manifestarea unui comportament inadecvat al unuia
dintre elevi faţă de un cadru didactic (exprimare inadecvată şi tulburarea desfăşurării orelor).
Pornind de la acest caz, s-a încercat analiza fenomenului de violenţă şcolară, menţionarea unor
dificultăţi curente sau potenţiale cu care se confruntă elevii, cadrele didactice, părinţii si echipa
managerială din acest punct de vedere, precum şi identificarea unor măsuri de prevenire şi intervenţie
dezvoltate la nivelul şcolii, cu sau fără implicarea altor factori sociali.
RĂSPUNS PUS ÎN APLICARE:
În primul rând, cadrul didactic implicat a aplanat conflictul dintre elevi pentru a preveni
escaladarea şi transformarea acestuia într-un caz de vătămare corporală.
Ulterior, cazul a fost supus atenţiei Comisiei de prevenire şi combatere a violenţei în mediul
şcolar. La întâlnire au participat, alături de membrii Comisiei psihologul şcolar, asistentul social, un
specialist al Centrului de zi, părinţii elevilor şi cei doi copii implicaţi direct. S-a analizat în pricipal
situaţia premergătoare conflictului şi cauzele care au dus la declanşarea comportamentului violent. De
asemenea, elevii au fost invitaţi să identifice comportamente non-conflictuale pe care le-ar fi putut
aborda în situaţia descrisă. Psihologul a consiliat elevii în acest demers.
Al treilea demers a vizat luarea măsurilor legale conform ROI şi implicarea celor doi elevi în
activităţi educaţional-terapeutice specifice.
IMPACTUL ACȚIUNII DE INTIMIDARE:
Comportamentul celor doi elevi a fost monitorizat timp de trei luni, în mediul şcolar, în Centrul
de zi şi în mediul familial. La finalizarea termenului, nici unul dintre copii nu mai abordase un
comportament agresiv/violent şi nu a mai fost implicat în nici un fel de conflict.
PUNCTUL DE VEDERE AL VICTIMEI:
Elevul agresat: „nu este prima oară când sunt pus în această situaţie, însă recunosc că şi eu am
fost vinovat. Dacă nu-l sâcâiam, el nu se enerva. Dar putea să-mi spună să-l las în pace. Nu trebuia să
dea în mine.”
Profesorul agresat verbal de elev: „având în vedere specificul copiilor cu care lucrăm, nu este
prima oară când sunt pus în această situaţie. Elevii noştri nu-şi pot controla întotdeauna stările de
nervozitate, însă nici nu conştientizează riscurile unor astfel de comportamente. Sub nici o formă nu
este cazul să vorbim despre o agresiune conştientă, voită a unui minor asupra unui adult”.
Elevul agresor: „nu-mi place să iau bătaie şi nici să fiu înjurat. Şi eu îi sâcâi pe colegi şi cred că
nu le place”.
Părinte: „şi eu înţeleg că avem copii care sunt într-o situaţie specială nerealizând întotdeauna
cât de grave pot fi urmările comportamentelor lor. Şi mie mi se întâmplă să am conflicte cu băieţii mei
şi ei să ridice tomul la mine însă niciodată nu am reuşit să rezolv conflictele dacă am ţipat la ei. Nici
noi, părinţii şi nici profesorii nu trebuie să se considere victime în astfel de situaţii pentru că, aşa cum
s-a mai menţionat, cele mai multe comportamente agresive ale acestor copii vin pe un fond emoţional
şi psihic tarat”
283
Elev neimplicat în conflict: „cred că nu m-aş fi simţit bine dacă aş fi fost în locul colegului meu
bătut. Sunt mulţi copii mai mari care ţipă la noi sau care ne bat şi de multe ori noi nu am făcut nimic.
Nu-mi place să iau bătaie şi de aceea eu nu bat alţi copii”.
În concluzie, atât elevii cât şi adulţii au fost de acord ca sunt multe situaţii de violenţă între
elevi sau între elevi şi profesori, principala cauză fiind lipsa unor modele comportamentale non-
conflictuale pentru copii şi tulburările psiho-emoţionale caracteristice deficientului mintalal care îi
împiedică să gestioneze constructiv astfel de situaţii.
PUNCTUL DE VEDERE AL STUDENTULUI BULLYING (S):
Elevul agresor: „l-am pocnit pentru că mă enervase foarte tare. I-am zis să mă lase în pace. Şi
în pauză se tot ţinea după mine. Ştiu că nu trebuia să îl bat, puteam să-i spun doamnei”.
Părinte: „fiecare dintre noi avem momente în care suntem obosiţi, tracasaţi, nervoşi şi cu toate
acestea nu ridicăm tonul la cei din jur. Sunt şi situaţii în care o facem şi copiii văd acest lucru. Poate ar
fi bine să ne gândim la faptul că, mai ales copiii noştri învaţă comportamentele prin imitaţie şi nu
înţeleg explicaţiile verbale. Noi putem raţiona şi putem bloca astfel de comportamente şi cu toate
acestea nu o facem întotdeauna. Nu ne place să fim victime, dar sunt nenumărate momente în care nu
ne gândim la cei care ne enervează ca la nişte victime. Cu atât mai mult copiii noştri nu pot face acest
lucru. Noi trebuie să le oferim un climat de calm şi bună înţelegere în care astfel de conflicte să nu aibă
motiv să apară”.
Cadru didactic: „nu este deloc plăcut să fii agresat verbal sau fizic, cu atât mai mult pentru noi,
profesorii în relaţia cu elevii. Cu toate acestea, nu trebuie să dăm curs unor astfel de provocări nici în
relaţiile adult-copil, nici în relaţiile dintre elevi. Ar trebui să fim conştienţi că şi faptul că elevii ne văd
pe noi nervoşi sau agasaţi duce la astfel de situaţii. Rolul nostru este mai important în prevenirea unor
astfel de comportamente şi în rezolvarea situaţiilor ca cea prezentată fără a apela la măsuri coercitive”.
În concluzie, atât copiii cât şi adulţii, au fost de acord că violenţa atrage violenţă şi un
comportament agresiv nu poate fi benefic în construirea unui climat care să favorizeze relaţii de
cooperare şi înţelegere.
PUNCTUL DE VEDERE AL ALTOR ELEVI:
Toţi elevii participanţi la întâlnire au menţionat că au fost martori la astfel de conflicte şi
niciodată nu s-au simţit bine după astfel de situaţii. Cu toate acestea, recunosc că au fost situaţii în care
au fost tentaţi să se alăture uneia dintre părţi cu toate că ştiu că nu e bine.
PUNCTUL DE VEDERE AL CADRELOR DIDACTICE:
Cadrele didactice consideră că, de cele mai multe ori, la nivelul şcolii un număr mare de elevi
pe clasă, poate cauza deteriorarea climatului educativ prin scăderea posibilităţii de contact personal a
profesorului cu toţi elevii clasei.
De asemenea, unanim de acord s-a exprimat opinia necesităţii menţinerii unui climat securizant
pentru elevi, mai ales prin oferirea de modele comportamentale prosociale.(calm, înţelegere, toleranţă
etc.)
PUNCTUL DE VEDERE AL DIRECTORILOR DE ȘCOLI:
Din punctul de vedere al directorilor, conduitele violente ale elevilor din şcoala noastră s-au
redus în ultima perioadă, acesta fiind un aspect pozitiv al activităţii cadrelor didactice dar şi a creerii la
nivelul şcolii a unor oportunităţi educaţionale şi terapeutice (Cercuri educative, art-terapie, competiţii
sportive etc.) care oferă elevilor cu nevoi speciale mediul propice pentru preluarea şi exersarea de
modele comportamentale prosociale. Mai există încă astfel de situaţii conflictuale între elevi, uneori
implicând şi componente de violenţă verbală între elevi şi adulţi şi aceste situaţii trebuie gestionate cu
mare responsabilitate şi cu respectarea prevederilor Regulamentelor de Ordine Interioară de către
întreg personalul instituţiei.
PUNCTUL DE VEDERE AL PĂRINȚILOR ELEVILOR IMPLICAȚI:
Părinţii consideră că una dintre cele mai importante influenţe în procesul de dezvoltare
comportamentală a elevilor o constituie cadrul didactic însuşi, prin atitudinea, conduita şi competenţele
284
psihopedagogice de care dispune. Exemplul personal, comunicarea educaţională, calmul şi tactul pot
stimula comportamentul elevilor. De asemenea, părinţii poartă o mare responsabilitate în acest sens,
pentru că familia este mediul în care copilul se formează şi exersează comportamentele învăţate.
PUNCTUL DE VEDERE AL CONSILIERULUI DIN ȘCOALĂ:
În ceea ce priveşte motivele comportamentului neadecvat al elevilor , opiniile specialiştilor sunt
următoarele:
Motivele sunt legate de specificul vârstei elevilor: vor să pară puternici răspund la provocări;
pubertatea fiind perioada în care tinerii tind să-şi demonstreze ascendentul în raport cu ceilalţi (forţa,
autoritatea, promptitudinea reacţiilor, curajul de a riposta), dar şi perioada în care ei se dovedesc
extrem de fragili şi acceptă cu uşurinţă influenţele celor din jur (grupul de prieteni).
De asemenea, alături de influenţa grupului, anturajului, familia are şi ea un rol covârşitor în
dezvoltarea personalităţii prin promovarea unui anumit tip de comportament ce modelează copilul în
plin proces de formare.
Nu în ultimul rând, colaborarea şcoală-familie poate face ca astfel de conflicte să fie prevenite.
PUNCTUL DE VEDERE AL FACTORILOR DE DECIZIE POLITICĂ:
Reprezentantul Poliţiei consideră că în acest caz s-a procedat corect încercându-se în primul
medierea conflictului şi dezbaterea lui în Comisia de prevenire şi combatere a violenţei în mediul
şcolar, abia apoi aplicându-se măsurile legale.
Avându-se în vedere specificul elevilor şcolarizaţi în această instituţie precum şi nivelul de
gravitate al conflictului (nu a fost un conflict cu urmări majore) acest demers este cel mai recomandat.
Cu toate că nivelul de înţelegere al copiilor este redus, ei trbuie învăţaţi să-şi asume responsabilitatea
faptelor.
DEDUCERI CONCLUDENTE:
În concluzie, se impune sporirea preocupărilor în ceea ce priveşte prevenirea fenomenului
violenţei în mediul şcolar, identificarea cauzelor particulare, desfăşurarea de activităţi de comunicare
interpersonală, intensificarea colaborării cu toţi factorii implicaţi (psihopedagog, ONG, poliţie etc.)
Discuţiile de grup au constituit ocazii de nuanţare a opiniilor actorilor şcolari.
285
STUDIU DE CAZ – „ANDREEA… PISTRUIATA”
Butean Monica
Școala Gimnazială Nr. 18 Baia Mare
Violența în școală, sub toate formele sale, constituie o încălcare a drepturilor copilului la
educație, sănătate și bunăstare. Nu putem vorbi de o educație de calitate, echitabilă, dacă elevii se
confruntă cu violența în mediul școlar. Violența în școală se manifestă atât sub forma unor acțiuni
singulare, cât și sub forma intimidărilor permanente, înjosirilor și a hărțuirii sistematice (bullying).
Bullyingul este o formă specifică de agresiune, cu caracter repetitiv, sistematic, îndreptat
împotriva unei persoane care are dificultăți în a se apăra, în scopul demoralizării acesteia, a diminuării
stimei de sine și a minimalizării rolului în grupul social. Spre deosebire de violența fizică, bullying-ul
include violență verbală (insulte, porecle și amenințări), violență relațională (izolare, răspândire de
zvonuri) și violență în mediul online – cyberbullyingul (postarea în public a mesajelor, pozelor
denigratoare etc.).
Studiile relevă că cea mai mare parte a comportamentelor de bullying sunt identificate de către
cadrele didactice sau de către psihologii școlari. O altă parte o reprezintă cazurile de bullying sesizate
de către copii sau părinți. În instituțiile școlare în care, în mod frecvent, se organizează discuții cu
elevii pe tema bullying-ului, din inițiativă proprie sau la solicitarea administrației, ulterior, copiii se
adresează individual sau împreună cu părinții, pentru a fi ajutați în anumite situații specifice. Ei înțeleg
că problema cu care se confruntă necesită o abordare complexă, că nu poate fi rezolvată individual și
rapid și, totodată – un aspect foarte important în depășirea situației – reușesc să escaladeze sentimentul
rușinii, al stigmatizării, al automutilării sufletești.
,,Actorii” implicați într-un eveniment de tip bullying ,,joacă” diverse roluri:
-victima: de regulă, dar nu neapărat, face parte dintr-o categorie defavorizată, este mai slabă
din punct de vedere fizic și/sau emoțional și, în cazul grupurilor, mai puțin numeroși decât agresorii;
-agresorul: de regulă, puternic, impunător din punct de vedere fizic, intenționează să rănească
victima, în scop de amuzament sau pentru ,,a răzbuna” propriile dureri și decepții, trăite în viața
particulară, departe de ochii celorlalți; uneori imită comportamente însușite în mediul familial;
-apărătorul: se erijează din rândurile elevilor isteți și cu un profil moral puternic pozitiv;
îndrăznesc să ia atitudine prin înfruntarea agresorului și întreprind acțiuni concrete pentru încetarea
evenimentului de tip bullying;
-suporterul: printr-un comportament semi-pasiv încurajează comportamentul agresorului –
râde, instigă verbal – de multe ori din dorința de a fi pe placul agresorului, pe care îl admiră din punct
de vedere fizic, economic, etc.
-spectatorul: timid, introvertit, lipsit de încredere în propria persoană, se retrage pasiv din
calea evenimentului, prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic, de teama de a nu intra în vizorul
agresorului și a deveni, astfel, următoarea victimă.
De reținut că fiecare dintre ,,actorii” participanți la un eveniment de bullying este afectat
emoțional și necesită consiliere psiho-pedagogică, pentru a depăși evenimentul și pentru a conștientiza
modul greșit în care a acționat, evitând astfel repetarea situației.
Voi face referire în acest studiu de caz la filmulețul ,,Andreea... pistruiata”, vizionat în cadrul
mesei rotunde organizate în scopul parcurgerii cursului ,,Prevenirea bullyingului și a ciberbullyingului
în mediul școlar”. Echipa de copii – actori amatori, care merită mulțumirile și felicitările noastre pentru
implicarea într-un asemenea proiect, dar și pentru realizarea actului artistic – surprind fenomenul
bullyingului școlar într-o clasă de elevi din ciclul gimnazial. Atunci când doamna dirigintă le propune
realizarea unui proiect pe grupe, colega lor, Andreea, este pusă în situația de a lucra singură, deoarece
286
niciunul dintre colegi nu este dispus să o accepte și să o integreze în grup. Fetița își asumă, oarecum
resemnată, această sarcină, însă bullyingul continuă și în pauze, și în cadrul altor ore de curs, când
colegii o șicanează, o jignesc făcând referire la aspectul ei fizic, ba chiar o și amenință. Este interesant
de observat gradul scăzut - sau aproape inexistent - de implicare a celor doi adulți din mediul apropiat,
doamna dirigintă și mama victimei, în recunoașterea și soluționarea problemei!
În filmulețul sus-menționat, fenomenul de bullying este clar evidențiat: grupul de elevi umilesc
victima, intenționat și în repetate rânduri, din nevoia de a se distra sau chiar din dorința de a o elimina
din grup. Se produce o suferință serioasă, cu impact major asupra dezvoltării sociale și emoționale a
victimei: scade încrederea în sine, evită relațiile sociale, scade randamentul școlar.
Observăm din primele secvențe organizarea clasei, așezarea elevilor în bănci: Andreea stă
singură în bancă, deși în clasă sunt 28 elevi (aflăm ulterior), iar în banca alăturată mai stă o elevă (tot
singură!). În momentul formării grupelor de lucru, copiii își exprimă simpatiile (,,Eu vreau să lucrez
cu...”, ,,Voi fi în echipă cu ... și cu ...”). Andreea caută compania colegilor (,,Ieri toată ziua s-a ținut
după mine” – mărturisește o colegă), dorește integrarea într-un grup și chiar semnalează verbal acest
lucru. Tonurile cu care îi răspund colegii sunt agresive; doamna dirigintă le tolerează, se preface că nu
observă și continuă discuția ca și cum problema nu ar exista. Să nu uităm că negarea unui fapt face
parte din comportamentul evitant al unei persoane, atunci când nu vrea/ nu are curajul să dea piept cu
problema. Aici nu este vorba despre lipsă de curaj, evident, ci despre evitarea implicării – acest lucru
ar necesita timp și efort – profesorul urmărind strict atribuirea sarcinilor proiectului. Există din partea
lui o încercare vagă de implicare a victimei (,,Cine o ia și pe ea în echipă?”), abandonată însă repede,
fără niciun rezultat, la vociferările elevilor clasei.
Randamentul școlar al victimei este, clar, unul ridicat, de vreme ce ea își asumă rezolvarea
sarcinilor de una singură. Atitudinea, verbală și corporală, relevă faptul că nu o sperie dificultatea
temei, ci o deranjează faptul că niciunul dintre colegi nu face echipă cu ea. Copiii șușotesc, bârfesc pe
seama ei, o poreclesc, ba chiar o amenință. Este un fenomen generalizat. Toți sunt suporteri sau
spectatori, nimeni nu se erijează în apărător al victimei. În pauză, atunci când elevii se manifestă și se
exprimă liber, fără obligația respectării regulilor din timpul orelor de curs, se evidențiază agresorii: un
băiat și o fetiță, foarte vocali, afișând o atitudine de superioritate specifică acestui tip de personaj care,
în mod evident, desconsideră victima și dorește să o pedepsească – intenționalitate caracteristică
fenomenului de bullying.
La finalul orei, diriginta subliniază faptul că există o problemă la nivel de clasă, dar nu
întreprinde, din nou, nimic pentru soluționarea ei, deși are autoritatea necesară. Ba, din contră, o
pasează colectivului de elevi (,,Vă rog să vă gândiți!”). În colectiv nu există niciun apărător al victimei,
iar, ca vârstă biologică, elevii par prea mici – clasa a V-a, a VI-a – pentru a se mobiliza în rezolvarea
unei situații cu o asemenea complexitate. Spectatorii vor accepta în continuare bullyingul realizat de
elevii agresori din motive care se întrepătrund:
-e mai simplu așa, mai comod și, uneori, amuzant;
-teama de a nu deveni ei înșiși ținta atacurilor agresorilor, deci victime;
-nimeni nu le întinde, în mod real, o mână de ajutor pentru a avea curajul să ia atitudine și să
devină, astfel, apărători.
Tema orei de dirigenție este foarte bine aleasă – relațiile de prietenie și colegialitate din cadrul
grupului – însă e tratată superficial, nu e aprofundată, deși ar fi putut constitui ocazia perfectă pentru
rezolvarea, măcar parțial, a situației de bullying. Elevii recunosc că se ceartă și argumentează că ,,așa
fac prietenii”. Este evident că ei tratează superficial relația de prietenie din cauza lipsei de profunzime
emoțională caracteristică vârstei. Doamna dirigintă trebuia să evidențieze motivele pentru care omul,
ființă socială, are nevoie și își alege prietenii, criteriile care stau la baza acestor relații și faptul că, DA,
prietenii pot avea păreri diferite, discută în contradictoriu, dar ARGUMENTAT, NU SE CEARTĂ!,
care sunt așteptările noastre de la prieteni și ce oferim noi în cadrul relației. Totodată, este momentul
oportun pentru a sublinia faptul că aspectul fizic (,,ochelaristă”, ,,pistruiată”) este nesemnificativ și că
287
în construirea relațiilor sociale trebuie să primeze caracterul persoanei. În scopul susținerii celor
prezentate, în cadrul orelor de dirigenție, consiliere și orientare și nu numai, ci ori de câte ori situația o
impune, pot fi utilizate povești/filme educative, dramatizări, jocuri de rol, studii de caz, problematizări.
Soluțiile venite din partea doamnei diriginte puteau fi următoarele:
-reorganizarea clasei, așezarea elevilor în bănci, în așa fel încât fiecare copil să aibă pereche,
mai ales că în clasă este înscris un număr par de elevi; chiar și în cazul unui număr impar, dacă situația
și mobilierul modular permit, elevii pot fi așezați câte trei sau, periodic, o dată la câteva săptămâni, pot
fi rotiți, astfel încât să nu rămână singur mereu același elev, ci fiecare să trăiască această experiență;
-reorganizarea echipelor de lucru în cadrul proiectului: echipe de câte 4 elevi, pentru a împărți
exact numărul de copii sau echipe de câte 3 și o echipă de 4;
-integrarea victimei în colectiv, cu sublinierea faptului că toți sunt copii și, deși sunt diferiți, au
drepturi și obligații egale în clasa de elevi;
-în plus, victima fiind o elevă cu potențial, prezența și activitatea ei ar aduce plus-valoare
echipei din care ar face parte.
Implicarea mamei în problema copilului este, surprinzător, foarte scăzută: la eterna întrebare
părintească ,,Ei, cum a fost azi la școală?”, răspunsul evaziv ,,Bine.” pare mulțumitor. Deși observă că
pe fiica ei o supără ceva, rămâne pasivă, inclusiv prin atitudinea corporală. S-ar putea crede că este o
mamă înțeleaptă, care nu ,,scormonește” în existența fiicei sale adolescente și îi respectă nevoia de
intimitate, încredințată fiind că aceasta este deja mare și capabilă să se descurce singură și că, dacă ar
avea o problemă, copilul ei ar cere ajutor. Uită, însă, că, la această vârstă, adolescenții construiesc
sentimentul încrederii în sine și în ceilalți, iar granița dintre aceste sentimente este atât de variabilă
dacă ele nu au fost prioritizate de la vârste fragede! Unii adolescenți devin introvertiți – cazul Andreei,
alții sunt revoltați, dar nici unii, nici alții nu vor cere ajutor decât atunci când întâmplările scapă de sub
control și nu mai pot fi gestionate ușor. Este cunoscută tendința adolescenților de a se ,,închide”, de a
se ,,ascunde„ de părinți, în special și de a se destăinui prietenilor, de regulă apropiați ca vârstă și, de
multe ori, căutând înțelegere în rândurile persoanelor nepotrivite. Totuși, Andreea nu este, încă, acest
gen de copil. Ea lasă să i se citească suferința (își șterge în mod evident o lacrimă), întinzând astfel o
punte de comunicare către mama sa, așteptând parcă din partea acesteia o întrebare menită să
descătușeze durerea. Dar această întrebare nu vine...
Mama are datoria de a construi o relație prietenească, apropiată cu fiica ei adolescentă, bazată
pe încredere reciprocă și pe convingerea copilului că, indiferent de problemă, părinții sunt susținătorii
săi incontestabili și dezinteresați.
Concluzii:
În urma activităților desfășurate la clasă în cadrul proiectului ,,Prevenirea bullyingului și a
ciberbullyingului în mediul școlar” elevii trebuie să înțeleagă că manifestările de acest gen nu sunt o
joacă, toți cei implicați – activ sau pasiv – în fenomenul de bullying fiind afectați emoțional.
În cazul victimei, primul pas îl constituie ,,împărtășirea” problemei și, implicit, a suferinței,
unei persoane de încredere: părinte, profesor, consilier școlar (aici, probabil și atitudinea introvertită,
defensivă a victimei a descurajat intervenția dirigintei). Apoi, căutarea și găsirea de ,,aliați” în cadrul
grupului, de regulă din rândurile spectatorilor, persoane mai puțin agresive, eventual caractere
asemănătoare. Însă, acest al doilea pas va fi făcut, de cele mai multe ori, abia după descărcarea
emoțională dobândită în urma ,,împărtășirii” problemei și, probabil, cu ajutor din exterior, din partea
consilierului școlar/dirigintelui, care conștientizează grupul asupra fenomenului negativ aflat în
derulare.
Deși nu pare, agresorul este și el o ,,victimă” în fenomenul de bullying: uneori imită
comportamente însușite în familie, alteori reacțiile sale sunt consecința frustrărilor acumulate, situație
în care, în mod inconștient, caută persoane vulnerabile pe care să se răzbune. Discuțiile cu dirigintele,
ședințele de consiliere sunt menite să dezvăluie aceste cauze și să îl determine să conștientizeze
consecințele comportamentului său, în scopul îndreptării acestuia.
288
În timpul discuțiilor la nivelul clasei trebuie subliniată și apreciată intervenția apărătorului,
chiar oferită ca exemplu de gestionare a situației, în scopul încurajării spiritului civic și a întăririi
motivației morale în rândul celorlalți elevi.
Suporterii și spectatorii trebuie determinați să înțeleagă că rolurile pe care și le-au asumat în
cadrul evenimentului de bullying nu sunt cele potrivite, că în cadrul grupului și în societate, implicit,
este necesar să aibă o opinie și să ia atitudine vis-a-vis de comportamente negative, că spiritul civic și
moral trebuie să primeze indiferenței și egoismului.
Chiar și pentru dascăli – diriginți, profesori, consilieri școlari - derularea proiectului
,,Prevenirea bullyingului și a ciberbullyingului în mediul școlar” poate constitui un semnal de alarmă și
un punct de plecare în reconsiderarea situațiilor și atitudinilor menite să limiteze fenomenul menționat:
e necesară implicarea, atât din partea cadrului idactic, cât și implicarea familiei, alocarea de resurse
temporale și identificarea soluțiilor specifice fiecărui caz.
Bibliografie:
Prevenirea Bullyingului și a cyberbullyingului în mediul școlar (Suport de Curs), București,
2021
Bullyingul în rândul adolescenților, Centrul de Investigații și Consultanță ,,SodoPolls”,
Chișinău, 2019
https://www.kidmagia.ro/utile/scoala/bullying-ul-in-scoala-cauze-efecte-masuri-de-
combatere-recomandate-de-specialist .
289
Ileana Cristina Buth

Școala Gimnazială „Sf. Dumitru” Măceșu De Sus, Dolj
Am întâlnit în clasa pregătitoare a copilului meu un caz de bullyng. Victima era chiar copilul
meu! Un alt băiețel, care avea părinții divorțați, tatăl nu se ocupa deloc de el, a fost, la început prieten
cu fiul meu. Însă în momentul când fiul meu a observant mai multe fapte greșite la acesta, s-a
îndepărtat de el și nu a mai dorit sa-l bage în seamă, să nu se mai joace și să nu mai discute cu el.
Băiețelul, agresorul, din acel moment a început să-i pună piedica, să râdă de el, să-l împingă, și
aceasta a continuat zi de zi, timp de o săptămână.
Fiul meu, însă, nu ne-a spus acasă ceea ce se întâmpla la școală. La școală acuza zilnic dureri
de burtă. Într-o dimineața când trebuia să-l ducem la școală a făcut același lucru, a acuzat dureri de
stomac, și când am insistat cu întrebările, s-a pus pe plans, apoi ne-a povestit, nouă părinților, ceea ce i
se tot întâmpla.
Soluția pe care am găsit-o pentru a rezolva acest caz a fost să discutăm întâi cu doamna
învățătoare și mai apoi cu mama baiețelului- agresor. Doamna învățătoare a discutat cu băiatul în
cauză, în schimb mama lui a spus că dânsa nu are ce să-i facă, că nu o ascultă. Cum nu s-a rezolvat în
acest mod, noi părinții a trebuit să discutăm direct cu copilul respective pentru că el nu asculta pe
nimeni. Astfel, băiețelul și fiul meu au început să se joace din nou, să comunice, să se înțeleagă.
Problema lui era faptul că tatăl nu mai era prezent deloc în viața lui, iar mama era prea ocupată pentru
a-l asculta, pentru a comunica cu el, iar cu fiul meu nu mai dorea să fie prietenul lui, baiețelul neavând
nici un prieten, a vrut să se razbune pe acesta pentru tot ceea ce i se întâmpla. Copiii, de asemenea,
fugeau de el, nu-l baga nimeni în seamă din clasă.
Băiatul- agresor nu dorea altceva decât să atragă atenția, atât a colegilor, cât și a părinților,
respective mamei, iar fiul meu nu ne-a spus pentru că nu a dorit ca acesta să fie pedepsit de către
doamna învățătoare.
290
VIOLENȚA ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Caliniuc Adriana
Școala Gimnazială Miron Costin Suceava
Orice reformă impusă prin violenţă nu va îndrepta răul: înţelepciunea nu are nevoie de
violenţă. – Lev Tolstoi
Violența in mediul școlar este un fenomen destul de complex, cu o diversitate de forme de
manifestare care justifică folosirea terminologiei specializate, rafinate: astfel școala este spațiul de
manifestare a conflictului între copii și între adulți-copii, iar raporturile de forță sau planul în care se
consumă conduitele offensive (verbal, acțional, simbolic) sunt variabile importante în întelegerea
fenomenului. De aceea când vom folosi noțiunea mai generală de „violență” vom desemna orice
comportament al cărui scop este prejudicierea sau distrugerea victimelor. În primul rând, atunci când
vorbim despre violență școlară nu putem să ne limităm la actele de violență care cad sub incidența
legii.
Violența școlară este un fenomen mult mai larg, ce trebuie evaluat și cu ajutorul altor
indicatori. Jacques Pain reperează două tipuri de violență în mediul școlar: violențele obiective, care
sunt de ordinul penalului (crime, delicte) și asupra cărora se poate interveni frontal (Poliția și Justiția
sunt obligate să colaboreze direct cu instituțiile școlare) și violențele subiective, care sunt mai subtile,
țin de atitudine și afectează climatul școlar (atitudinile ostile, disprețul, umilirea, jignirea, sfidarea,
lipsa de politețe, absențele de la ore, refuzul de a răspunde la ore și de a participa la activități sau ceea
ce unii autori numesc atitudini antișcolare). O formă de violență extrem de răspândită în mediile
școlare este violența verbală. Violența școlară trebuie deci determinată. Așadar, fenomenul violenței
școlare se întinde pe o scară largă, la ale cărei capete se află violența fizică (extrem de mediatizată de
altfel, dar fără analize temeinice ale cauzelor ce o provoacă), respectiv incivilitățile (care sunt foarte
numeroase și pot afecta grav ambianța școlară).
Violența perturbă grav mediul școlar. Violența este dezorganizarea unui sistem personal sau
social care se traduce printr-o pierdere a integrității (fizice, materiale, psihice). Dacă, în fazele de
început ale educației școlare (când părinții nostri erau elevi), predomina violența profesorului asupra
elevilor, democratizarea educației a antrenat o deplasare a violenței către elevi, canalizând-o dinspre
elevi spre profesori. Violența fizică si cea verbală sunt două dintre cele mai des întâlnite tipuri de
violență în școlile din Europa. Cultura adolescenților pare a fi centrată pe violență, fenomen la care au
contribuit familia, școala, industria divertismentului și mass-media.
Tipuri de violență școlară la care sunt expuși elevii și cadrele didactice
În mediul școlar, elevii sunt supuși următoarelor tipuri de violență:
• violență emoțională, vulgaritatea de limbaj, dinspre elevii cu comportament indezirabil;
• violență fizică din partea colegilor mai mari sau mai puternici;
• agresiunea parinților sau altor membrii ai familiei, ca metodă de rezolvare a nemulțumirii față
de copil;
• stress provocat de parinții cicălitori, de cerințele prea mari față de copii în legătură cu
performanțele lor;
• critica și sancțiunile exagerate ce vin dinspre profesori, care nu-și cunosc suficient de bine
elevii;
• violență stradală, escrocherii, santaj din partea unor tineri fără ocupație, a găștilor de cartier;
• frustrarea datorată unor probleme de natură socio-economică;
• violuri, perversiuni sexuale, pornografie între elevi sau provocate de persoane din afara școlii.
În mediul școlar, cadrele didactice sunt supuse următoarelor tipuri de violență:
291
• atitudini și limbaj trivial, vulgaritate din partea elevilor;
• agresivitate nonverbală, atitudini sfidătoare din partea elevilor sau persoanelor din afara
școlii;
• vestimentație provocatoare, etalarea opulenței familiei, violență emoțională;
• ostilitate în atitudini sau/ și agresivitate fizică;
• impolitețe, insulte, obraznicie, nesupunere, amenințări, reproșuri din partea elevilor;
• comentarii impertinente la observațiile profesorilor, părăsirea clasei în timpul activităților,
gesturi care generează disconfort în interacțiunea acestora cu elevii și părinții;
• violență verbală, amenințări și chiar violență fizică din partea unor părinți;
• suspiciuni, contestarea autorității, corectitudinii și competenței profesionale a unor cadre
didactice de către elevi și părinți;
• existența unor grupuri organizate care terorizează școala, pe unii profesori;
• violuri, perversiuni sexuale, lovire, tâlhărire.
Violența școlară este asociată, în general, cu zonele urbane dificile, cu periferiile, acolo unde
sărăcia este la ea acasă. De aceea, atunci când se vorbește despre violență în școală se consideră drept
surse defavorizante anumiți factori exteriori ai școlii: mediul familial, mediul social, ca și unii factori
ce țin de individ, de personalitatea lui. Mediul familial reprezintă, credem, cea mai importantă sursă a
agresivității elevilor. Mulți dintre copiii care prezintă un profil agresiv provin din familii
dezorganizate; ei au experiența divorțului părinților și trăiesc în familii monoparentale. Echilibrul
familial este perturbat și de criza locurilor de muncă, de șomajul ce-i atinge pe foarte mulți părinți.
Părinții sunt confruntați cu numeroase dificultăți materiale, dar și psihologice, pentru că au sentimentul
devalorizării, al eșecului. În aceste condiții, ei nu mai sunt sau sunt puțin disponibili pentru copiii lor.
Pe acest fundal apar probleme familiale foarte grave, care-i afectează profund pe copii: violența
intrafamilială, consumul de alcool, abuzarea copiilor, neglijența, la care se adaugă și importante
carențe educaționale – lipsa de dialog, de afecțiune, inconstanța în cerințele formulate față de copil,
utilizarea mijloacelor violente de sancționare a copilului. Mediul social conține, la rândul său,
numeroase surse de influență de natură să inducă, să stimuleze și să întrețină violența școlară: situația
economică, slăbiciunea mecanismelor de control social, inegalitățile sociale, criza valorilor morale,
mass-media, unele disfuncționalități la nivelul factorilor responsabili cu educația tinerilor, lipsa de
cooperare a instituțiilor implicate în educație. Conjunctura economică și socială provoacă anumite
confuzii în rândul tinerilor, care încep să se îndoiască de eficacitatea școlii, de utilitatea științei. Și
aceasta cu atât mai mult cu cât ei constată că școala nu le asigură inserția profesională.Un mediu social
în criză (criza locurilor de muncă, criza familiei, criza valorilor) afectează profund dezvoltarea
personalității copilului.
Trăsăturile de personalitate ale elevului sunt și ele într-o strânsă corelație cu comportamentele
violente. Adolescența este o perioadă de transformări profunde pe plan fizic, psihic și social.
Schimbările fizice care încep la pubertate sunt adesea foarte brutale și adolescenții le trăiesc ca pe o
veritabilă metamorfoză. O caracteristică importantă este relația pe care adolescentul o stabilește cu
propriul corp. Corpul este suportul privilegiat al exprimării personalității și, în aceste condiții, asistăm
la excese în privința vestimentației, coafurii, machiajului. Lookul este când o modalitate de afirmare,
de impunere a personalității, când o carapace sub care se ascund multe neliniști și temeri. Adeseori, el
oscilează între sentimentul de putere, de forță și sentimentul de îndoială, de descurajare, de scădere a
stimei de sine. Pentru a se apăra de aceste emoții, adolescenții dezvoltă reacții de provocare, de
agresivitate, de opoziție față de părinți și profesori. În această perioadă atât de dificilă, dialogul părinți-
copii și profesori-elevi este absolut necesar. Adolescentul dorește să fie înțeles, are nevoie de dragoste,
de securitate afectivă, dar el nu recunoaște și nu exprimă acest lucru. Se poate spune că violența în
școală pleacă în primul rând de la un deficit de comunicare.
Violența poate fi exprimată atât verbal cât și fizic iar vinovăția creării situației agresive este
292
împărțită: un procent mare îi revine celui ce nu-și poate exprima în mod adecvat nevoile și cerințele și
recurge la violență. Un alt procent îi revine celui ce tolerează un astfel de comportament și nu ia nicio
măsură în a se proteja pe sine, pe ceilalți și chiar pe cel ce agresează. Aici este vorba de
responsabilitate.
Pacea nu este absenţa conflictului, ci prezenţa alternativelor creative pentru a răspunde la
conflict - alternative la reacţii pasive sau agresive, alternative la violenţă. (Dorothy Thompson)
293
STUDIU DE CAZ
Cambera Aaurelia-Tereza
Scoala Gimnaziala Nr.1 Putineiu, Jud. Giurgiu
Problema :
Eleva Crina Varzaru din clasa a VII-a prezintă un comportament neadecvat fata de unii colegi
de clasa,respectiv gesturi de intimidare realizate doar alaturi de un grup de 4-5 colegi.Una din
victimele sale,eleva Alexandra Schiopu,a reclamat dirigintelui urmatoarele comportamente deranjante:
Aproape de fiecare data cand raspunde corect la ora este numita „tocilara” de catre Crina si
Este ridiculizata pentru faptul ca nu ia parte la discutiile grupului in recreatie,fiind adesea
numita „o tocilara care nu stie sa se distreze”.
Parintii Alexandrei Schiopu au spus ca aceasta sufera foarte mult din cauza acestor ridiculizari
repetate si plange zilnic din aceasta cauza;mai mult,are zile in care refuza sa mearga la scoala din
cauza intimidarilor la care este supusa.
A fost sesizata si atitudinea ignoranta a unor cadre didactice fata de acest fenomen,care nu se
Obiective :
ETAPE
ABORDAREA CAZULUI

manifestă interes la la majoritatea materiilo
Inteligenţă –nivel corespunzator varstei;
Limbajul scris/oral – satisfacator;
294
are o fire soiciabilă, un temperament extrovertit;
pentru a beneficia de compasiunea colegilor sau ca o forma de apărare, pentru a-şi proteja
Probleme medicale
Afecţiuni ale stomacului;
o gastrită care evoluează spre ulcer în lipsa unei alimentaţii raţionale.
Relaţii sociale
Familie – relaţii deosebit de încordate între părinţi, care au culminat cu un divorţ.
nu realizează nici un fel de venit din munca,in trecut traia din veniturile sotiei:
Mama dezinteresata de ingrijirea copiilor,fiind mai mereu plecata in strainatate,fara sa le trimita
bani sa le asigure traiul zilnic:
din cauza problemelor personale, problemele copiilor au trecut pe planul doi.
Fraţi – eleva are doi fraţi mai mari, unul de 16 şi unul de 18 ani cu care se
află în relaţii cordiale. Grupul de prieteni – are puţini prieteni;
minciuni.

Istoricul problemei
295
Problemele au apărut odată cu intrarea în nivelul gimnazial şi s-au agravat la terminarea clasei
a V-a când datorită dezinteresului faţă de şcoală, a unor probleme medicale şi a numărului mare de
absenţe eleva a fost in pericolul sa ramana repetenta.. În noua clasă se integreaza bine uneori, face
faţăcu greu obligaţiilor, începe să mintă în legătură cu situaţia ei familială afirmând că „nu are mamă”,
„este crescută de mamâ vitregă”, „numai tatăl se ocupă de ea” etc.
Istoricul evoluţiei şcolare
Evolutia scolara a elevei este una mediocra,nu a avut un parcurs reusit.
Istoricul dezvoltării intelectuale

-
dezvoltare intelectuală normală, corespunzătoare vârstei

Istoricul dezvoltării fizice
dezvoltare psihosomatică aproximativ corespunzătoare vârstei

fire hiperactiva,nu poate sta mult timp intr-un loc.
Istoricul familiei
în familie au existat întotdeauna relaţii conflictuale, o atmosferă tensionată, greu de suportat;

mama este cea care impune tuturor calea de urmat : „eu am bani, eu decid!”, fără a ţine cont de
aspiraţiile copiilor;
mama şi-a dorit să faca studii superioare şi, nereuşind, a obligat-o pe fiica ei mai mare să
tatăl a lăsat copiilor posibilitatea de a-şi alege drumul în viaţă. A avut şi are un cerc restrâns de
prieteni nu întotdeauna aleşi corespunzător.

şcolar;
emoţionale.
În urma discuţiilor puratate cu eleva C.V. şi cu mama acesteia s-a constatat că visul ei cel mai
mare este să urmeze o carieră de avocat către care are reale înclinaţii. De asemenea şi-ar dori să
studieze chitara.
colegilor;
296
Să-şi rezolve problemele de relaţionare cu părinţii şi colegii de clasa
297
Să plece înItalia la rude care au promis că o pot ajuta;
Să se căsătorească, să aibă familia ei, copii, casă, un serviciu bine remunerat;
Să continue să studieze chitara

valorilor;
Se acţionează la nivelul clasei de elevi:
Se acţionează la nivelul tuturor factorilor:
părinţi;
profesori;
colegi;
anturaj.

Scop
intensificarea colaborării şcolii cu familia, astfel încât să se rezolve situaţiile
Obiective:
cont.
298
Conoaşterea reciprocă părinţi-educatori pentru o colaborare reală şcoală- familie;
Starea pedagogică:
Relaţii sociale:
Relaţii familiale:
părinţii vor învăţa modalităţile cele mai bune de abordare şi soluţionare a situaţiilor de criză.
299
STUDIU DE CAZ – CYBERBULLYING
Cantu Daniela
Colegiul Național „Vlaicu Vodă” Curtea de Argeș
Fenomenul de cyberbullying desemnează orice act de hărțuire prin intermediul platformelor

online, fie că este vorba de social-media (Facebook, Instagram, TikTok, Tweeter) sau de platformele
dedicate pentru învățarea online (Google Meet, Kinderpedia, Zoom, Microsoft Teams etc.). Migrarea
întregului sistem educațional în sistem online ca metodă de prevenire a răspânirii Covid-19 în anul
școlar 2019 – 2020 respectiv continuarea în sistem online sau hibrid în 2020-2021 a favorizat în același
timp apariția a cât mai multor cazuri de cyberbullying, atât pe plan intern, între elevi, dar mai grav
cazuri atribuite persoanelor din mediul extern școlii.
Ca profesor de limba engleză pentru învățământul gimnazial, clasele V-VIII, dar și liceal,
clasele IX-XII, m-am confruntat de-a lungul acestei perioade cu diferite situații pe care elevii mei le-au
întâmpinat la clasă sau în timpul petrecut în mediul online. În calitate de cadru didactic, profesor și
diriginte, am încercat să înțeleg acest fenomen pentru a găsi soluții optime, care să producă un efect cât
mai puțin negativ pentru elevii mei, victime. Cyberbullying este diferit de fenomenul de hărțuire fizică,
bullying, cu care ne confruntam în mediul școlar fizic, atacatorii, atât elevi, cât si cei din mediul
extern, având mai multe metode prin care pot hărțui, jigni și denigra victima, metode care nu mai țin
de psihologia educației sau de psihopedagogia tinerilor. Cu alte cuvinte, ca profesori suntem puși în
fața unui fenomen care pentru a fi înțeles și combătut, trebuie întâi să ne perfecționăm competențele
digitale, utilizarea diferitelor platforme, precum și cunoștințe minime de securitate cibernetică.
Hărțuirea în mediul online, ca și cea fizică, poate avea mai multe cauze, de la nevoia de atenție
pe care anumiți elevi înțeleg că o pot obține de la ceilalți prin jignirea altui coleg, sau prin glume
răutăcioase adresate altcuiva, obținând astfel în viziunea lui un statut superior; la imitarea modelelor pe
care le observă fie în familie, în mediul restrâns în care trăiesc, sau chiar la emisiunile, serialele și
filmele pe care le urmăresc, identificându-se de cele mai multe ori cu personajul care ar trebui să le fie
anti-model. O altă cauză este interpretarea greșita a diferențelor de ordin etnic, social sau cultural. A fi
diferit este de cele mai multe ori înțeles de elevi ca a fi inferior de ceea ce consideră ei un „standard” –
statutul curent al lor. Astfel, un elev care provine dintr-o familie cu oportunități reduse, cu probleme
financiare sau de o altă etnie poate reprezenta o posibilă victimă pentru elevii care înțeleg aceste
diferențe greșit.
Sistemul educațional fizic anula într-o oarecare măsură aceste diferențe, nefiind neapărat
vizibile pentru toți elevii, vorbind despre cei cu probleme financiare de exemplu. Oferirea de manuale
gratuit precum și faptul că elevul nu avea nevoie să investească foarte mult din punct de vedere
financiar în școală, anulau până la un punct astfel de diferențe. Tranziția în educația online a accentuat
aceste diferențe, fiind ușor sesizabil pentru toți elevii dintr-o clasă, ce copil are sau nu are acces la
internet stabil, sau la un dispozitiv inteligent pentru a se conecta la ore și a îndeplini toate sarcinile. De
asemenea, faptul că elevii asistau la ore cu camerele pornite reprezintă din start un dezavantaj pentru
copiii care provin din familii cu mai puține oportunități, arătând indirect că locul din care se conectau
nu este atât de bine întreținut, sau este o camera amenajată modest. Toate acestea reprezintă factori de
diferențiere care pot fi interpretate de către anumiți elevi greșit, dând naștere la comportamente care
jignesc.
Un astfel de exemplu de cyberbullying a fost și cazul unei eleve din clasa la care sunt dirigintă,
D. D. este o fată silitoare, ambițioasă și foarte muncitoare. Provine dintr-o familie monoparentală,
având încă un frate mai mic, în clasa I-a, de care tot ea are grijă. Casa în care locuiește este destul de
modestă, iar de cele mai multe ori este nevoită să meargă în altă cameră (fără căldură) pentru a se
conecta la ore. Astfel, de cele mai multe ori, la ore D. apare îmbrăcată mai gros, iar fundalul camerei
300
este modest. Utilizarea unui fundal virtual pus la dispoziție de tehnologia de la Zoom nu este o
opțiune. Acesta înseamnă o transmitere mai mare de date pe rețeaua de internet, fapt ce îngreunează
procesul de comunicare, având în vedere conexiunea precară din zona în care locuiește. Toate aceste
diferențe au făcut ca D să devină victima cyberbullying-ului din partea unor colegi care nu înțeleg că
mediul în care te naști, crești și trăiești nu este o alegere. Astfel, îi sunt adresate cuvinte răutăcioase și
glume pe seama faptului că nu se poate conecta mereu, că de fiecare dată poartă haine mai groase,
nepotrivite unei temperaturi dintr-o casă, sau datorate faptului că uneori trebuie să lipsească pentru a-și
ajuta fratele mai mic la lecții sau să se conecteze la orele sale. Este marginalizată de cei mai mulți din
clasă care nu înțeleg provocările pe care ea le întâmpină pentru a se conecta zi de zi. Totuși ea continuă
să fie o elevă silitoare. Vorbește cu reticență despre toate aceste probleme și se deschide foarte greu,
atât față de mine ca diriginte, cât și față de consilierul școlar. Considerând acest caz de cyberbullying,
ca diriginte, am încercat în orele de dirigenție să implic elevii într-un joc de rol pentru a înțelege că
diferențele nu ne fac inferiori sau superiori și ca dacă noi avem niște condiții optime de învățare nu ne
dă dreptul să râdem sau să fim răutăcioși cu cei care nu au. De asemenea o discuție similară am avut și
cu părinții elevilor care au fost principalii agresori, întrucât și ei pot lua atitudine în această problemă,
vorbind mai mult cu copiii lor acasă și explicând la rândul lor că aceste diferențe nu trebuie înțelese
greșit. Deși destul de reticenți la început, elevii agresori au reușit în timp să înțeleagă că ceea ce făceau
era total eronat și făceau ca D. să se simtă inconfortabil la ore, devenind astfel o victimă a
cyberbullying-ului promovat de ei.
Acesta este doar un caz din multele care se pot întâmpla în mediul online. Cyberbullying-ul nu
se refera doar la modurile de hărțuire pe care noi le cunoaștem precum hărțuire verbală prin cuvinte
răutăcioase, glume sau injurii, ci înglobează toate acțiunile vătămătoare pe care un agresor le poate
întreprinde în mediul online, făcând referire inclusiv la spargerea conturilor de pe rețelele sociale,
email, platforme educaționale, postare în numele celorlalți a conținuturilor înjositoare, postarea sau
trimiterea de materiale vizuale care defăimează victima și denigrează imaginea acesteia, până chiar la
furtul de identitate în social media prin creare de conturi false cu date identice cu ale victimei. Nu în
ultimul rând trimiterea de virusuri digitale prin platformele online este considerat un alt act de
cyberbullying care nu este adresat doar elevilor, ci întregului grup de utilizatori, chiar și profesorilor.
Aceste acte de cyberbullying pot fi prevenite prin o mai bună cunoaștere a platformelor și a securității
acestora, dar mai ales prin comunicare mai susținută cu elevii, care pot fi principalele victime ale
acestui fenomen.
301
ROLUL PROFESORULUI ÎN PREVENIREA AGRESIUNILOR DIN MEDIUL ȘCOLAR
STUDIU DE CAZ
Catană Marius-Ionuț
Școala Gimnazială Ion Basgan, Focșani
Agresiunea de orice tip a existat dintotdeauna, în diverse forme, dar acum, mai mult ca oricând,
a dezvoltat proporții inimaginabile. Activitățile online vin, pe lângă avantajele lor, și cu neajunsuri,
capabile să provoace traume greu tratabile sau netratabile. Violența a început să fie tratată cu atenție la
sfârșitul anilor 90, când s-au creat cadre legale pentru a combate și a pedepsi acest flagel. Convenția de
la Istanbul este cel mai important document legislativ internațional în domeniu, primul tratat
internațional ce recunoaște fenomenul violenței împotriva femeilor drept o violare a drepturilor omului
și o formă de discriminare.
Și legislația românească a luat atitudine în fața violenței prin Legea nr. 217/2003, cu ulterioare
modificări și ratificări în 2015, 2016, 2017, 2018. Specialiștii opinează că există mai multe tipuri de
violență: verbală, psihologică, fizică, sexuală, economică, socială, spirituală, toate fiind sancționabile
și intrând sub incidența legii ca infracțiune sau contravenție. De multe ori, bullyingul nu implică
neapărat criminalitate sau violență fizică, ci funcționează ca abuz psihologic sau verbal. Bullyingul
creează o atmosferă de tensiune și violență care alimentează alte comportamente agresive, de răspuns.
Bullyingul este agresiunea care se caracterizează prin următoarele trei criterii: agresiunea este un
comportament intenționat, se efectuează în mod repetat de-a lungul timpului, în relațiile interpersonale
se caracterizează ca un dezechilibru de putere între agresor și victimă.
Rezultatele studiilor arată că există agresiuni vizibile în viața școlară. Elevii sunt, desigur, mult
mai conștienți de fenomen decât profesorii sau părinții, deoarece ei sunt mult mai implicați în incidente
fie ca agresori, victime sau ambele, precum și în calitate de observatori. Agresiunea bullying este
completată, mai ales în contextul online, de cyberbullying, cu multe forme de agresiune online sau
electronică în mediul școlar. Manipularea, bârfa, constrângerile, criticile, minciunile, zvonurile,
satirizarea, comicul exagerat adresat unei persoane sau unui grup de persoane (în clasă, în cancelarie,
pe holuri, în curtea școlii) potrivit diferențelor pe care aceștia le prezintă (înălțime, greutate, culoarea
ochilor, potențial de învățare, rasă, etnie, religie, dizabilitate) constituie comportamente de tip bullying.
De multe ori, copiii nu le spun adulților despre situațiile de tip bullying, deoarece le este rușine
că au fost agresați, se tem de răzbunare, nu cred că adulții îi pot ajuta, au fost abuzați de adulți și cred
că este ceva normal să fii abuzat, nu vor să fie etichetați ca turnători sau trădători. Elevii care sunt
adesea victime arată o schimbare în comportament, iar semnele pot fi dintre cele mai diverse: nu
doresc să mai meargă la școală, manifestă anxietate, stima de sine este scăzută, pierd lucruri, au
probleme cu somnul, își exprimă amenințările prin gestul de a se răni. În aceste situații, adulții
(părinții, profesorii) trebuie să intervină, pentru că multe dintre cazurile de bullying pot degenera în
evenimente care nu mai pot fi gestionate și au nevoie de intervenția specialiștilor, creându-se, astfel, un
climat de frică asprime și lipsă de respect pentru toți cei implicați.
Cea mai eficientă metodă de a combate și preveni fenomenul bullying este Regula de Aur, ceea
ce înseamnă că trebuie să-i tratezi pe ceilalți așa cum vrei să fii tu tratat. Mai exact, înseamnă
transformarea agresorilor în prieteni. Este o soluție oferită copiilor pentru a învăța cum să nu mai fie
victime și cum să facă față situațiilor neplăcute în mod corect. Arătându-le respect agresorilor, aceștia
vor răspunde cu respect. În general, oamenii sunt surprinși de o schimbare a atitudinii și pot forța
limitele. Astfel, situația poate deveni mai rea până va deveni mai bună. Un principiu după care ar
trebui să se ghideze victimele agresiunilor este următorul: Cei din jur sunt liberi să-mi adreseze orice
fel de cuvinte doresc, dar eu sunt liber să nu reacționez în același fel. Un rol important îl ocupă și
martorii, copiii care nu cad victime comportamentelor agresive, dar asistă la ele. Dacă nu le
302
încurajează, ci le dezaprobă, ”elanul” agresorului scade și își poate pierde interesul. Prin urmare, cei
care pot stopa fenomenul sunt chiar victimele, colegii, prin neparticipare și dezaprobare, părinții,
profesorii și psihologii.
303
INTERVENȚII ACTIVE ÎN ȘCOALĂ PENTRU PREVENIREA DIFERITELOR FORME DE
AGRESIUNE
Catană Raluca-Ionela
Colegiul Economic Mihail Kogălniceanu, Focșani
Cu toții am observat faptul că cel mai mult le-a lipsit elevilor (și nu numai!) în perioada de
școală on line, socializarea și nu neapărat procesul educativ care a continuat într-o măsură mai mult
sau mai puțin eficientă. Este adevărat faptul că școala și, implicit, profesorii acordă o atenție mai mare
modului în care se derulează procesul de educație și mai puțin modului în care reacționează și
relaționează elevii pe durata activităților didactice, deși rezultatele unor studii arată că o bună
relaționare între profesori, elevi și părinți influențează performanțele școlare.
Când vorbim de școală, ne gândim la programe, planificări, disciplină, evaluare etc. și mai
puțin la problemele care apar în acest context al interacțiunii dintre indivizi. De altfel, cadrele didactice
sunt formate profesional pentru una sau mai multe specializări și nu și-au putut forma competențe de
consiliere, decât în cadrul unor cursuri cu un număr insuficient de ore de pregătire, de aceea le este
greu să intervină eficient în soluționarea eventualelor incidente care apar între elevi sau anumite
conflicte care apar la nivelul instituției. Profesorii sunt prinși, pe de o parte, între dorința de a aplica și
respecta programa școlară, iar pe de altă parte de interesul de a cunoaște și soluționa nevoile elevilor.
Prima orientare este determinată de pregătirea profesională a fiecăruia, de asumarea rolului de dascăl
care ,,luminează minți”, pe când cealaltă este dată de conștiința de OM.
Timpul alocat procesului instructiv-educativ, pauzele scurte, orarul încărcat, lipsa
disponibilității, a spațiului și chiar a pregătirii necesare, frica de un eventual eșec, toate acestea sunt
piedici în soluționarea problemelor, de aceea este nevoie de ajutorul unor profesioniști în domeniu,
precum consilierii educativi și asistenții sociali care să se poată ocupa de asemenea probleme conexe,
apărute pe parcursul procesului educativ.
Printre problemele ce pot apărea într-o școală, ca mediu de socializare pentru copii și tineri, se
numără bullyingul, formă de agresiune caracterizată prin următoarele criterii:
Agresiunea este un comportament intenționat;
Se efectuează în mod repetat de-a lungul timpului;
În relațiile inter-personale reprezintă un dezechilibru de putere între agresor și victimă.
Deși era legată înainte de folosirea diverselor rețele de socializare, odată cu școlarizarea în
mediu on line, devine tot mai evidentă și agresiunea de tip cyberbullying. La nivel de țară, au fost
constatate tot mai multe cazuri de ,,spargere” a unor conturi, pe diferite platforme, permițându-se astfel
accesul unor persoane rău intenționate care, pe de o parte, au tulburat procesul educativ, iar pe de altă
parte au afectat imaginea unui elev sau chiar a unui profesor. Nu știm în ce proporție s-au luat măsuri
de identificare a ,,agresorilor”, cert este că astfel de cazuri au continuat să apară. Ca profesor, nu poți
decât să te simți lezat de asemenea situații, însă ca elev sau părinte poate fi frustrant și cu o afectare
emoțională și psihică, având efecte negative pe termen lung.
Elevii sunt, desigur, mult mai conștienți de aceste fenomene decât profesorii sau părinții lor, ei
fiind cel mai mult implicați în incidente, fie ca agresori, fie ca victime sau chiar ambele, iar uneori în
calitate de observatori. De multe ori, dacă sunt victime sau observatori, nu împărtășesc și adulților
problemele lor, deoarece le este rușine, se tem de răzbunare, de eticheta ,,turnător”, consideră că nu vor
fi înțeleși, crezuți sau, poate, mai rău, chiar ironizați. Dacă ei aleg să nu vorbească din motivele
enumerate sau altele posibile, faptele și comportamentele lor generale pot exprima ceea ce cuvintele nu
pot, iar asemenea ,,semnale” să fie identificate de profesori care să vină în sprijinul lor imediat.
Probabil că cel mai ușor de identificat dintre semnele victimizării îl reprezintă dezinteresul față
304
de tot ceea ce reprezintă școala, prin lipsa efectuării temelor, a învățării lecțiilor, a participării la
activități extrașcolare și, forma cea mai gravă, absenteismul sau chiar abandonul școlar. În acest sens,
în fiecare școală ar trebui să fie puse în practică proiecte de reducere a absenteismului și a abandonului
școlar, consecințe ale bullyingului, care să presupună o reală comunicare între cadre didactice,
conducerea școlii, elevi, părinți și membri ai comunității locale. La activitățile din cadrul acestor
proiecte trebuie invitați specialiști în domeniu, reprezentanți ai Poliției, ai Consiliului Județean sau ai
Centrului de Resurse și Asistență socială.
La nivel teoretic, profesorul diriginte ar avea primul ocazia să identifice posibile victime ale
bullyingului sau cyberbullyingului, prin o mai atentă observare a elevului, prin discuții suplimentare cu
acesta, în afara orelor de curs sau prin discuțiile cu părinții care pot semnala schimbări de
comportament în cazul propriilor copii. Practic, un profesor dedicat este și cel care e atent la nevoile
copilului și nu-și încheie ,,misiunea” odată cu sunetul clopoțelului.
Cu siguranță că agresiunea asupra unui elev poate avea loc și în timpul orei de curs, moment în
care trebuie intervenit cu tact, cu inteligență, cu empatie. De exemplu, cazul unui elev ascultat la oră,
foarte emotiv, care pare că nu a învățat sau nu-și găsește cuvintele. Este suficient comentariul negativ
al profesorului la adresa lui (la nivelul ,,nu ai învățat pentru astăzi!”, ,,se pare că nu ai reușit să ne spui
nimic!”) pentru a facilita alte comentarii negative ale unor colegi din clasă. Aceștia se pot ,,trăda” ușor,
iar dacă profesorul nu intervine prin explicații suplimentare (,,data viitoare va fi mai bine, cu
siguranță!”, ,,sper să îți găsești curajul și motivația pe viitor!”), va fi încurajat un asemenea
comportament și pe viitor.
Pe de altă parte, și profesorii pot avea parte de agresiuni verbale – uneori, chiar fizice! – din
partea elevilor. Modul în care acesta va reacționa – agresiunea fiind, întotdeauna, cu ,,spectatori” – este
extrem de important, deoarece va fi un model pentru elevii care vor reacționa în astfel de cazuri. Dacă
va fi, însă, o reacție neadecvată, elevul-victimă sau agresor va ajunge să urască mediul școlar, iar cel
agresor va primi atenția pe care o dorește și va fi încurajat să continue acel tip de comportament anti-
social. Pentru că, adesea, motivul agresiunii îl reprezintă dorința de a fi popular, de a avea putere și de
a fi respectat. În acest sens, pot fi organizate activități la orele de dirigenție, precum studii de caz, cum
ar fi descrierea pe fișe a unor situații fictive în care să fie implicați elevi – emotivi, timizi, interiorizați
ș.a.- iar in cadrul grupelor stabilite să aibă loc discuții despre nevoi, sentimente, atitudini potrivite în
acele situații, urmate de prezentarea concluziilor la care a ajuns fiecare grup. Bineînțeles, grupurile
sunt stabilite pe baza unor supoziții privind ,,calitatea ” de victimă sau agresor. Studii de caz și
problematizări se pot face și în urma vizionării unor filme (exemple sunt destule în cinematografia
americană) care prezintă mediul școlar, cu așa-numiți elevi populari , ,,fanii” lor și cei care le cad
victime.
De asemenea, fiecare contact pe care îl avem cu elevii noștri trebuie să conțină exerciții de
încurajare a acestora, apelând la calitățile individuale și cele necesare pentru relațiile interpersonale.
Chiar poate fi aplicat un asemenea exercițiu, tot în cadrul orei de consiliere, când se solicită elevilor să
treacă, obligatoriu, în dreptul numelui fiecărui coleg de clasă, câte o calitate, urmând ca, la final,
fiecare să fie încununat cu o listă de calități identificate de colegii săi.
O atitudine potrivită din partea profesorilor și care poate deveni un model pentru elevi o
reprezintă aplicarea regulii ,,ce ție nu-ți place, altuia nu-i face!” sau ,,tratează-i pe ceilalți așa cum ai
vrea tu să fii tratat!”, ceea ce presupune să îți transformi dușmanii în prieteni. Este, de fapt, regula de
aur pe care psihologii o recomandă profesorilor pentru a combate eficient fenomenul. Astfel, elevii
trebuie învățați să nu reacționeze niciodată cu furie, să nu răspundă provocărilor ,,cu aceeași monedă”,
pentru a evita perpetuarea la nesfârșit a conflictului. De asemenea, cei care asistă la diferite forme de
agresiune și nu intervin/ nu comunică adulților se fac vinovați de răspândirea sau chiar agravarea
fenomenului, astfel că trebuie și ei învățați că nu trebuie să încurajeze acest tip de comportament, ci,
din contra, pot ajuta să se schimbe situația în mod favorabil. Așadar, ca și în cazul procesului
instructiv-educativ, fenomenele de violență din cadrul școlii pot fi combătute și prevenite doar prin
305
intervenții active, prin mobilizarea și îmbunătățirea gradului de implicare voluntară a elevilor,
părinților, profesorilor și a întregii comunități locale.
306
STUDIU DE CAZ: PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Larisa-Ioana Cați
Școala Gimnazială „Friedrich Schiller”, Târgu Mureș
Problema
„În 10 minute, un copil poate să își piardă încrederea în sine și în ceilalți, iar consecințele pe
termen lung asupra dezvoltării emoționale și integrării sociale să fie extrem de grave. Sunt cele 10
minute de pauză, în care 1 din 4 copii din școlile românești este victimă a bullying-ului, în mod
repetat.” Invalid source specified.
Bullying-ul este caracterizat ca un comportament agresiv intenționat care este menit să
provoace disconfort sau durere, implică un dezechilibru de putere între agresor și victimă și se
manifestă repetitiv, regulat.
Există mai multe dimensiuni ale fenomenului de bullying:
bullying fizic: lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugerea/ deposedarea de obiecte
personale;
bullying verbal: poreclire, insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu
conținut homofob sau rasist;
bullying social: minciună și/sau răspândire de zvonuri, realizarea de farse cu obiectivul de a
umili/ crea situații stânjenitoare, încurajarea excluderii/ izolării sociale, bârfa;
cyberbullying – se referă la orice comportament de bullying mediat de tehnologie: mailuri,
postări, mesaje, imagini, filme cu conținut abuziv/ jignitor/ ofensator; excluderea deliberată a unui
copil în spațiul online; spargerea de parole ale unor conturi personale. Invalid source specified.
Comportamentele de bullying au stabilitate crescută în timp, sunt ascunse de adult și nu dispar
de la sine, spre deosebire de comportamentele de agresivitate, care apar spontan între copii, ca urmare
a trăirii unor emoții intense, cum ar fi furia sau frica, și care se elimină de îndată ce intensitatea trăirilor
emoționale se diminuează. Bullyingul este o problemă relațională ce solicită întotdeauna o soluție care
implică schimbări la nivelul relațiilor între copii și dinamica grupului Invalid source specified..
Obiective
Conștientizarea consecințelor negative pe care bullyingul le are asupra dezvoltării emoționale a
copiilor;
Informarea copiilor cu privire la rolul lor în apărarea victimelor bullyingului și în raportarea
situațiilor de bullying;
Promovarea unor metode pozitive și eficiente de educare socio-emoțională a copiilor.
Prezentarea cazului – situația actuală
La nivel european, România se situează pe locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost
investigat fenomenul, potrivit unul raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cu 17% dintre
copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară,
procentajul celor de 13, respectiv 15 ani, fiind de 23%.
Conform Asociației Salvați Copiii România, 3 din 10 copii sunt excluși din grupul de colegi; 3
din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi; 1 din 4 copii a fost umilit în fața
colegilor.
Conform specialiștilor, factorii care influențează manifestarea bullying-ului sunt:
Factori personali – hiperactivitate, impulsivitate, deficit de atenție, reușită școlară scăzută,
predispoziție ridicată spre furie, dorința de a-și demonstra puterea;
Factori familiali – lipsa controlului din partea părinților asupra vieții copilului, experiența
relațiilor violente în familie, lipsa relațiilor călduroase și de încredere cu părinții, lipsa susținerii
307
reciproce;
Factori de mediu – stresul provocat de relațiile cu cei din jur, indiferența unor profesori față de
acțiunile de bullying și incapacitatea de a oferi ajutor adecvat și prompt părților implicate;
Factori situaționali – locul și ora manifestării acțiunilor violente: în pauze, pe coridoare,
prezența martorilor care încurajează acțiunile de bullying;
Factori sociali – stereotipurile de gen, inegalitatea socio-economică, influența mass-media.
Invalid source specified.
Găsirea soluțiilor
Prevenirea bullyingului în școli este foarte importantă, iar cadrele didactice pot desfășura
activități didactice în acest sens. În cadrul acestor activități se pot folosi imagini care să prezinte
situații de bullying, povești pe tema bullyingului, filmulețe educative; de asemenea, este deosebit de
important să se lucreze în mod constant la inteligența emoțională a elevilor.
Imagini pe tema bullyingului
Imagini care să îi sensibilizeze pe copii și pe baza cărora aceștia să discute în grupe, iar apoi să
își prezinte ideile în plen. Li se poate cere elevilor să găsească soluții, despre cum ar putea preveni sau
opri astfel de situații.
Povești pe tema bullyingului
Există numeroare povești pe tema bullyingului, care să îi sensibilizeze pe elevi și să îi ajute să
recunoască acest fenomen, să oprească comportamentele abuzive.
Câteva cărți pe tema bullyingului:
Oty și creionul magic – Cristina Dinulescu
Această carte tratează cu succes problema bullyingului printr-un scenariu fantastic, prietenos cu
cei mici, și le arată cum pot combate acest fenomen apelând la puterea legăturii părinte-copil și a
emoțiilor pozitive.
Cum îi ajută cartea pe cei mici:
Realizează puterea propriilor cuvinte și gesturi;
Le arată urmările actelor de bullying și de ce nu trebuie să le dea curs;
Înțeleg importanța relației cu părinții și că pot apela la ei oricând au de-a face cu bullyingul;
Învață diferența dintre emoțiile pozitive și cele negative;
Ajung să se aprecieze mai mult pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce văd în oglindă;
Își pot crea mai ușor legături armonioase cu cei din jur.
Mesajul cărții îi învață pe copii o lecție valoroasă anti-bullying, care îi va ajuta în dezvoltarea
lor emoționala corectă: frumusețea oamenilor vine din bunătatea gesturilor, nu din imaginea lor
exterioară.
Glumele nu sunt mereu amuzante. Bullyingul ascuns – Melissa Higgins
Această carte face cunoscut bullyingul ascuns și oferă strategii actuale și eficiente atunci când
copiii se confruntă cu acesta.
Filip, Tudor și David merg împreună în tabăra de cercetași încă de când erau mici. Când un alt
cercetaș, Ivan, vine să stea cu ei în cabană și începe să facă glume răutăcioase pe seama lui Filip,
acesta începe să se simtă exclus din grup și luat peste picior. Prin această lectură, micii cititori vor
observa cum Filip este ținta glumelor lui Ivan și vor afla modalități de a opri acest comportament
abuziv.
Tachinarea nu e mereu amuzantă. Bullyingul emoțional – Melissa Higgins
Această carte face cunoscut bullyingul emoțional și oferă strategii actuale și eficiente atunci
când copiii se confruntă cu acesta.
Cezar și ceilalți colegi din stația de autobuz fac glume pe seama lui Radu și râd de blănița
zbârlită și de hainele sale simple. Tachinarea lor continuă îl necăjește și îl întristează tare mult pe
Radu. Prin această lectură, micii cititori vor observa cum Radu este ținta tachinarilor colegilor și vor
afla modalități de a opri acest comportament abuziv.
308
Îmbrâncitul nu e deloc amuzant. Bullyingul fizic – Melissa Higgins
Această carte ajută tinerii cititori să recunoască și să gestioneze diferitele forme de agresiune
fizică, oferind strategii actuale și eficiente.
Mihnea este foarte bun la matematică și îl admiră pe Super Ratonul, eroul cel curajos. Mihnea
este agresat fizic de Felix, un coleg de școală. Prin această lectură, micii cititori vor observa cum
Mihnea este ținta unei agresiuni fizice și vor afla modalități de a opri acest comportament abuziv.
Copilărie fără bullying – Catherine Dolto
Această carte își propune să-i ajute pe copiii cu vârsta peste 6 ani să înțeleagă ce se întâmplă
atunci când sunt hărțuiți sau când hărțuiesc.
Cartea este scrisă la persoana întâi, la singular, naratorul fiind copilul care citește. Poveștile
despre hărțuire ne învață multe lucruri despre dorința de a face rău și despre agresivitatea care există
ascunse în inimile tuturor oamenilor, chiar și în ale celor drăguți. A ști să le recunoaștem în noi ne
ajută să creștem.
Filmulețe pe tema prieteniei, toleranței, acceptării
Există numeroase filmulețe pe care le putem urmări la clasă, iar apoi să discutăm cu elevii
despre ce au observat, ce le-a plăcut, ce nu le-a plăcut, cum ar fi procedat ei în anumite situații, ce ar fi
făcut diferit. Un astfel de filmuleț, despre acceptarea diferențelor, empatie, prietenie, este „Micul
arici”, disponibil la următorul link.
https://www.youtube.com/watch?v=Icx7hBWeULM&t=3s&ab_channel=ErsteGroup
Dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor
Emoțiile influențează felul în care reacționăm, luăm decizii, ne raportăm la propriul sistem de
valori, comunicăm cu ceilalți, ne comportăm. Dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor este o
măsură de prevenire a bullyingului de o importanță covârșitoare, deoarece elevii cu inteligență
emoțională dezvoltată vor fi capabili să își gestioneze emoțiile, să empatizeze și să rezolve situațiile
conflictuale.
O resursă valoroasă pentru dezvoltarea inteligenței emoționale este site-ul pictezstele.ro, care
conține numeroase materiale care se pot utiliza în acest sens. Un astfel de material este „Jurnalul unui
copil... inteligent emoțional”, o colecție de fișe pe diferite teme, precum: prietenia, recunoștința,
bunătatea, ajutorul, emoțiile.
Jurnalul este disponibil la următorul link http://www.pictezstele.ro/2018/09/02/jurnalul-unui-
copil-inteligent-emotional/ și se poate adapta la nevoile și interesele fiecărui copil.
O altă resursă valoroasă este emometrul. Un emometru este un instrument menit să arate
starea emoțională a elevilor. La clasă, instrumentul creează disponibilitate
pentru activități de învățare, putând fi realizat în orice formă artistică dorește cadrul didactic,
dar reprezentând pe o scală a culorilor, diferite emoții. Pentru a-l folosi, cadrul didactic alocă 1 minut
de liniște, pentru ca fiecare copil să intre în contact cu corpul său, urmând ca fiecare să
își așeze poza în dreptul emoției pe care o simte.
Este recomandat ca emometrul să fie folosit zilnic, chiar la începutul zilei. Acesta va ilustra
starea în care se află fiecare copil, iar cadrul didactic va ști cine are nevoie de sprijin, astfel creându-se
un mediu prielnic pentru învățare. Numirea emoțiilor cu ajutorul emometrului le va furniza copiilor un
limbaj al emoțiilor, necesar pentru a putea crea un dialog despre ceea ce simt.
Concluzii
Bullyingul în mediul școlar este o problemă de actualitate foarte serioasă, care poate lăsa răni
adânci și traume în viețile copiilor. Acest fenomen trebuie tratat cu maximă seriozitate și
responsabilitate, pentru ca fiecare elev să se simtă în siguranță la școală și să aibă acea stare de bine,
propice dezvoltării sale.
Astfel, prevenirea are un rol esențial. Să îi ajutăm pe elevii noștri în dezvoltarea lor socio-
emoțională și să îi sensibilizăm cu privire la acest fenomen.
309
STUDIU DE CAZ- BULLYING ȘI CYBERBULLYING
Căpinaru Ilona-Mihaela
Liceul Tehnologic „Dumitru Dumitrescu” Buftea
Problema :
Eleva M.A.I. din clasa a XI-a lipsește des de la cursuri lucru care nu s-a mai intâmplat.
Rezultatele sale școlare au scăzut vizibil. Profesorii care predau la clasa ei, semnalat dirigintelui
următoarele lucruri despre eleva în cauză:
- lipsește mult de la cursuri;
- când este prezentă la cursuri nu participă activ;
- își îndeplinește sarcinile școlare cu întârziere și cu oarecare dificultate;
- manifestă o tristețe permanentă;
- este marginalizată de colegi și de aceea sarcinile pe care ar trebui să realizeze în grup, le
realizează singură.
Obiective:
- determinarea cauzelor;
- propunerea unui plan de intervenție pentru eliminarea cauzelor;
A. Prezentarea cazului- situația actuală:
- înregistrează un regres școlar
- simte nevoia să stea izolată de colegi
B. Aflarea și sistematizarea informațiilor
- are rezultate medii la majoritatea disciplinelor de studiu;
- chiulește des;
- nu participă activ la ore, răspunde atunci când profesorul solicită acest lucru;
- manifestă interes doar la disciplinele la care ea consideră că profesorii sunt exigenți;
- ințeligența- corespunzătoare vârstei;
- gândire logică și analitică;
- limbaj oral/ scris elevat;
- memoria-corespunzătoare vârstei;
- imaginație creatoare;
- atenție medie la ore (obosește repede);
- voință – este ezitantă, nehotărâtă, se răzgândește des;
- motivație extrinsecă – partiticpă la ore pentru note, recompense;
- afectivitate – prezintă dezechilibre afective medii, are o tristețe permanentă, deși încearcă să
nu arate acest lucru,
- caracter- pozitiv, încearcă să evite conflictele și să le aplaneze atunci când apar;
- manifestă dezinteres față de școală, își îndeplinește sarcinile școlare în ultimul moment sau cu
întârziere;
- este sociabilă în general, dar dacă se simte lezată de colegi se izolează imediat de aceștia;
- prezintă o labilitate psihică medie generată mai ales de problemele din familie;
- încrederea în forțele proprii a scăzut gradual;
- pentru a fi acceptată în grup, încearcă mereu să-și ajute colegii la teme, deși aceștia o
marginalizează constant, uneori chiar o ridiculizează;
Eleva prezintă probleme pulmonare. A suferit mai multe intervenții chirurgicale în decursul
310
unui an, din cauza cărora a lpsit de la cursuri aproximativ 7 luni în clasa a IX-a. În urma acestor
probleme medicale, eleva urmează un tratament medicamentos pe viață.
4. Relații familiale
Mama are relații încordate cu ambii copii-eleva în cauză și fratele mai mare al acesteia care s-a
mutat de acasă din cauza divergențelor cu mama care este autoritară, aceasta vrând ca lucrurile să se
desfășoare conform spuselor dumneaei.
Tatăl este mai mult plecat, acesta fiind distribuitor de marfă în afara țării. Tatăl este afectuos
față de copii, dar este mai mult absent fizic din viața lor, acest lucru afectând-i pe copii, în special pe
eleva adolescentă.
Fratele este distant față de întreaga familie, inclusiv față de sora sa.
Relații sociale
Grupul de prieteni - eleva are puțini prieteni
Colegii de clasă – eleva are relații încordate cu colegii încă din clasa a IX-a, deși atunci a lipsit
o perioadă îndelungată din cauza problemelor de sănătate.
C. Istoricul, evoluția și rezolvarea problemei
Problemele au apărut la puțin timp după începerea clasei a IX-a, când eleva a fost internată în
spital pentru investigații deoarece se simțea rău. Eleva a necesitat trei intervenții chirurgicale și
spitalizare de lungă durată. Din cauza problemelor de sanatate, ea a lipsit o perioadă lungă de la școală
până spre sfârșitul anului școlar. Elevii au fost deranjați de faptul că, deși colega lor de clasă a lipsit
foarte mult de la cursuri, a promovat clasa a IX-a, deși diriginta clasei le a explicat faptul că ea a lipsit
din motive medicale și a făcut efoturi să recupereze materia pierdută. La începutul clasei a X a, eleva a
revenit definitiv la cursuri, ea nelipsind decât pentru controale medicale, relația cu colegii
îmbunătățindu-se semnificativ. Spre sfârșitul clasei a X-a, eleva a început să lipsească mai des,
invocând din nou motive medicale. Colegii ei au observat că ea venea numai la anumite ore și i-au
spus dirigintei. De asemenea, diriginta și profesorii clasei au sesizat că eleva lipsește din ce în ce mai
mult nejustificat. Diriginta a discutat cu eleva și a anunțat părinții. În urma acestor acțiuni, eleva a
încetat să mai chiulească.
La scurt timp după începerea clasei a XI-a, eleva era tristă, uneori speriată. Ea i a mărturisit
dirigintei că la sfărșitul clasei a X a, a avut o relație amoroasă care s a încheiat. De Fostul iubit a
surprins-o în ispostaze compromițătoare și a amenințat-o că publică în mediul online anumite
poze/filmulețe pe care le a trimis colegilor ei de clasă, care de asemenea intenționau sa le facă publice.
Aceștia o ridiculizau din acest motiv. Diriginta a discutat pe rând cu eleva în cauză, cu toți elevii
clasei, cu părinții fetei, cu fostul iubit și cu părinții acestuia, explicându-le tuturor repercusiunile legale
în urma unui astfel de acțiuni. De asemenea, diriginta clasei a scos în evidență că eleva este afectată
emoțional în urma acestei situații. Colegii i-au cerut scuze elevei pentru atitudinea nepotrivită pe care
au avut-o față de ea. Fostul iubit a făcut același lucru. Eleva a fost îndrumată de diriginte către
consilierul școlar.
D. Plan personalizat de intervenție
- participarea elevei la ședințe de consiliere pentru ameliorarrea și rezolvarea problemelor
emoționale și afective;
-participarea părinților la ședințe de consiliere pentru găsirea soluțiilor care să ducă la
rezolvarea situației de criză.
-favorizarea realizării de către diriginte a unor acțiuni comune cu colegii pentru reintregarea
elevei în colectivul clasei de elevi;
- dezvoltarea încrederii în forțele proprii pentru creșterea respectului față de sine;
- stimularea învățării pentru atingerea unor reușite și diminuarea eșecului;
E. Evoluția ulterioară a elevei
Colegii elevei au acum o atitudine pozitivă față de ea. Eleva are de asemenea o atitudine
pozitivă față de colegi, ea reușind să se reintegreze în grup. Eleva a fost sprjinită și de părinți. De
311
asemenea, colaborarea școală- familie s-a intensificat, pentru a ameliora relațiile tensionate din familie.
Părinții au înțeles necesitatea tratării diferențiate a situațiilor-problemă în funcție de vârsta și nevoile
copilului. Comunicarea părinte-copil s-a îmbunătățit. Părinții sunt mai deschiși față de fata lor, au găsit
metode eficiente pentru rezolvarea situațiilor conflictuale, ei fiind mai calmi în abordarea eventualelor
anumitor discuții. Elevul elevei pentru școală s-a intensificat. Capacitatea de concentrare la sarcinile
școlare a crescut Ea are în vedere promovarea examenului de Bacalaureat și admiterea la facultate.
Starea de sănătate evoluează în parametri normal, fata urmându-și tratamentul permanent prescris de
medici. Eleva și-a recăpătat încrederea în ea și respectul față de ea însăși.
Concluzii
Bullyingul de orice tip poate avea repercusiuni ireparabile asupra unui copil dacă nu este
combătut la timp. Copiii supuși la acțiuni repetate de bullying pot deveni, timizi, retrași, introvertiți,
anxioși, neîncrezători în foțele proprii, agresivi, apatici, lipsiți de orice dorință de a realiza un lucru. Ei
sunt etichetați ca inadaptați și nepopulari. De asemenea, ei sunt marginalizați de colectivul clasei sau
de grupul de prieteni.
Pentru a combate bullyigul, dar mai ales pentru a-l preveni, cadrele didactice, personalul
didactc auxiliar, chiar și personalul nedidactic trebuie să învețe cum să descurajeze astfel de
comportamente pentru ca mediul școlar să fie sigur și plăcut pentru elevi. O serie de măsuri de
prevenire și combatere a bullyingu-lui trebuie instiuite la nivel comunitar, instituțional, la nivelul
instituției de învățământ, la nivelul clasei/grupei de elevi și la nivel individual.
În cazul apariției unor astfel de comportamente neadecvate, este recomandat ca sancțiunile să
nu fie aplicate ca o pedeapsă, și mai ales, să nu conducă chiar ele la alte acțiuni violente.
Un rol important pentru evitararea repetării unui comportament violent, îl are profesorul care,
în prealabil, a fost instruit pentru a gestiona situații conflictuale. Aceasta, în colaborare cu consilierul
școlar oferă elevilor-agresori traininguri de gestionare a sentimentului de furie. De asemenea, este
indicat ca els ă fie implicat în acțiuni care să-i dezvolte autostima și încrederea în sine. Nu în ultimul
rând, el ar trebui recompensat pentru comportamentele adecvate.
Diriginții și profesorii de la clasă sunt îndrumați să discute cu elevii despre fenomenul de
bullying. Ei trebuie încurajați să vorbească cu profesorii dacă sunt victime sau martori ale violenței.
Este foarte important să înțelegem că violența trebuie atrage după sine violență. Efectele
bullyingului și al cyberbullying-ului pot avea efecte negative ireversibile pentru victimă, agresor și
martorul la agresiune. De aceea, misiunea noastră a cadrelor didactice în colaborare cu familia este
aceea de a preveni, a combate și a elimina violența din școli.
Bibliografie
CJRAE Sibiu, Campanie antybullying. Rezultate finale
312
STUDIU DE CAZ
Cășuneanu Păunescu Lavinia Tamara

Școala Gimnazială Nr. 30 „Gheorghe Țițeica”
Problema :
Eleva Bianca P. din clasa a III-a prezintă un comportament neadecvat fata de unii colegi de
clasa,respectiv gesturi de intimidare realizate doar alaturi de un grup de 3-4 colegi.Una din victimele
sale,eleva Raluca T. a reclamat învățătorului urmatoarele comportamente deranjante:
Aproape de fiecare data cand raspunde corect la ora este numita „tocilara” de catre Bianca si
Parintii Ralucăi T. au spus ca aceasta sufera foarte mult din cauza acestor ridiculizari
repetate si plange zilnic din aceasta cauza;mai mult,are zile in care refuza sa mearga la scoala din
cauza intimidarilor la care este supusa.
Obiective :
ETAPE
313
◦ se plictiseşte uşor, nu rezistă la stres şi nici la efort intelectual susţinut;
◦ pentru a beneficia de compasiunea colegilor sau ca o form[ de apărare, pentru a-şi proteja
Relaţii sociale
• Mama este „fac totum” în familie, de la asigurarea siguranţei financiare, la creşterea şi
educarea copiilor:
• Fraţi – eleva are doi fraţi mai mici, unul de 2 şi unul de 5 ani cu care se află în relaţii cordiale.
Pe cel mai mic l-a crescut şi acesta ocupă un loc special în viaţa ei afectivă.
• Colegii de clasă – are relaţii încordate cu colegii de clasă care au izolat-o după ce au prins-o
cu minciuni.
314
ÎNTINDE MÂNA PENTRU COOPERARE
Cernat Monica-Cristina
Liceul Tehnologic Special „Vasile Pavelcu” Iași
În perioada 4-29 octombrie 2021 în cadrul liceului nostru s-a desfășurat Campania “Întinde
mâna pentru cooperare”, campanie ce a avut ca obiectiv prevenirea și combaterea bullying-ului și
cyberbulying-ului școlar. Studiul de față analizează modul cum a fost organizată această campanie dar
și rezultatele investigației realizată în această perioadă.
Foarte multe studii au evidențat faptul că acei copii care au fost martori ai diferitelor tipuri de
violențe au fost afectați sub aspectul dezvoltării lor sociale și influențați în privința evoluției
educaționale.
Ce este bullying-ul? Bullying-ul este un comportament intenționat, de intimidare, care apare în
mod repetat având la bază o percepție a unui dezechilibru de forțe. De cele mai multe ori victima este
percepută drept vulnerabilă. Am detectat mai multe tipuri de bullying:
fizic- lovituri, bătăi, tras de păr
emoțional- excluderea victimei dintr-un anumit grup, răspândirea de zvonuri
verbal- amenințări, vorbe urâte, jigniri
Printre efectele bullying-ului fizic se numără: vânătăi, răni, zgârâieturi. În cele mai multe
cazuri, efectele bullying-ului sunt la nivel emoțional: anxietate, depresie, rușine, radament școlar
scăzut. Dacă efectele bullying-ului fizic se vindecă, cele la nivel emoțional sunt greu de vindecat.
Copilul are nevoie de consiliere, de ajutor din partea profesorilor, de o strânsă colaborare elev-părinte-
profesor.
Ce este cyberbullying-ul? Cyberbullying înseamnă bullying prin folosirea tehnologiilor
digitale. Școala online a dus la o răspândire destul de largă a acestui tip de bullying.
Exemple: transmiterea unor mesaje supărătoare, a unor fotografii jenante, copierea identității
unei persoane, etc.
La studiul implementat în liceul nostru au participat 50 de elevi din clasele IX-XI. Partea
calitativă a studiului a constat în realizarea unor discuții individuale cu elevii participanți la studiu, dar
și realizarea unor discuții focus grup, în număr de două, discuții realizate în perioada 11-15 noiembrie
2021.
Rezultatele studiului de caz
Marea majoritate a elevilor participanți la studiu au afirmat că se simt bine la școală (42 din cei
50 de copii). În același timp, unii copii consideră mediul școlar neprietenos- 2 elevi sunt îngrijorați, 5
consideră școala un loc nesigur, un ele fiind foarte încordat). Victimele bullying-ului și cyberbullying-
ului sunt neliniștiți, speriați, îngrijorați, mai puțin veseli față de adolescenții care nu au probleme de
acest fel.
89% din adolescenții care au participat la studiu consideră că marea majoritate a colegilor de
clasă sunt prietenoși cu ei. Victimele însă, dar și agresorii, consideră că mulți colegi sunt neprietenoși
cu ei, că nu reușesc să discute cu mulți dintre colegi.
Violența fizică în școală a fost raportată de un număr de 12 elevi participanți, aceștia făcând
parte din clasele a X-a și a XI-a. Violența fizică este prezentă și în afara școlii, fiind raportată de 23
dintre cei 50 de elevi participanți la studiu. Fiecare al 7 lea elev a raportat că elevii din clasele mai mici
se tem de elevii din clasele mai mari. Astfel de situații sunt resimțite în cazul băieților, într-o măsură
mai mare.
Fiecare ar 6-lea elev participant a mărturisit că în școală se iau măsuri în privința celor care
sunt bătăuși sau vorbesc urât.
Fiind întrebați unde au auzit termenii de bullying și cyberbullying, elevii au mărturisit că cel
315
mai frecvent la școală, la orele de consiliere și orientare.
În cadrul sesiunilor de tip focus grup, elevilor le-au fost prezentate informații în legătură cu
acești doi termeni, filmulețe, jocuri de rol, au fost create postere și scrisori de încurajare pentru
victime.
Sfaturi pentru cadrele didactice:
Vorbiți mereu cu elevii! Desfășurați lecții de autocunoaștere, de prietenie, jocuri de rol.
Colaborați în permanență cu psihologii școlii!
Să nu lipsească echipa școală- elev- părinte! Este nevoie ca bullying-ul să fie luat în serios de
către părinte și profesor, pentru că efectele produse sunt foarte periculoase!
316
STUDIU DE CAZ
Chipăilă Florica
Școala Gimn. Nicolae Titulescu Călărași
Una dintre problemele României contemporane este fenomenul de bullying cu care se

confruntă mai toată lumea: copii, adolescenți, tineri și adulți, fie că sunt acasă, la grădiniță sau la
școală, la serviciu, printre prieteni și pe rețelele de socializare sau, și mai grav, în mass media. La nivel
european, România se situează pe locul 3 la bullying în clasamentul celor 42 de țări în care a fost
investigat fenomenul, potrivit raportului Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
Ce înseamnă Bullyng?
Bullyingul este un comportament ostil între două sau mai multe persoane, intenționat,
repetat de-a lungul timpului, care implică un dezechilibru de putere. Bullyingul poate îmbrăca oricare
dintre formele de mai jos sau poate fi o combinație a acestor manifestări:
• Verbale: țipete, porecle, sarcasm, insulte, jigniri;
• Fizice: palme, loviri, îmbrânciri, bătăi, distrugerea bunurilor materiale;
• Relaționale: intimidare, denigrare, izolare, amenințare, manipulare, răspândire de zvonuri cu
caracter denigrator;
• Cyberbullying: trimiterea unui mesaj sau a unei imagini pe telefon sau internet pentru a
denigra imaginea unei persoane;
• Mobbing: agresiune verbală și emoțională a unui grup față de un individ;
• Sociale: excludere din grup, izolarea socială, insulte cu privire la statutul social.
Agresorul, de cele mai multe ori, nu are empatie și chiar se bucură că produce durere
celorlalți, pe care vrea să-i domine și să-i controleze. El își alege victima adesea dintre cei care sunt
„diferiți”: supraponderali sau subponderali; săraci sau bogați; au religie sau rasă diferită; sunt prea
scunzi sau prea înalți; au slabe abilități sportive; sunt persoane noi din grup; au părinți divorțați; au
dizabilitați precum ADHD, diabet, deficiențe de vorbire, dizabilități de învățare, tulburări din spectrul
autist etc.
Un studiului național efectuat de Organizația Salvați Copiii în anul 2016 arată că: 1 din 4
copii era umilit în mod repetat la școală, în fața colegilor; 1 din 6 copii era bătut în mod repetat; 1 din 5
copii umilea în mod repetat un alt copil la școală; în mod repetat, în școală, 3 din 10 copii erau excluși
din grupul de colegi; 7 din 10 copii au fost martorii unei situații de bullying în mediul școlar.
Dacă e să ne uităm la ce urmări a avut bullyigul, atunci putem vorbi despre scăderea încrederii
în sine, depresie, somatizări diverse și chiar sinucideri. La copii putem vorbi și despre abandon școlar,
scăderea rezultatelor la învățătură etc.
Cum putem preveni Bullyng-ul?
În primul rând, informându-ne despre bullying și reușind să identificăm atunci când se
întâmplă. În al doilea rând, să vorbim acasă cu copiii și ceilalți membri ai familiei despre trăirile lor de
peste zi. În al treilea rând, să avem prieteni și să îi învățăm pe copii să își facă prieteni.
7 din 10 elevi de generală spun că oamenii mari nu dau atenție fenomenului bullying, și prin
urmare, ei nu se simt sprijiniți și protejați. Din păcate, există mărturii îngrozitoare de la copii care erau
puși în pauze să lingă toaletă, copii care erau amenințați în mod constant pe rețele sociale etc.
Statisticile Asociației Telefonul Copilului 116 111 abundă de astfel de strigăte de ajutor din
partea copiilor-victimă. Bine este că acești copii au ajuns în contact cu niște specialiști psihologi care îi
ajută să iasă din aceste situații, rău este însă că ei nu au găsit sprijinul părinților acasă și al profesorilor
la școală.
Specialiștii în psihologie spun că un aspect important este acela că agresor-victimă-martor sunt
317
niște roluri prin care, din păcate, toți trecem pe rând, pe parcursul unei zile. Important e să începem să
conștientizăm acest lucru. Posibilele victime dintr-un grup pot fi identificate cu ușurință la o observare
atentă făcută de un specialist (consilier școlar, psiholog, manager hr etc). Posibilelor victime li se poate
acorda suport pentru a reuși să își crească încrederea în sine și a învăța cum să facă față unor eventuale
acte de bullying, se pot informa cu privire la pașii legali pe care îi pot face la nevoie și cine este
persoana de suport la care pot apela. De asemenea, victimele pot învăța să își facă vocea auzită.
O replică de genul „Ceea ce spui/faci tu acum mă doare și nu e bine pentru mine” este
salvatoare de multe ori. Dar nu toate victimele reușesc din prima încercare aceasta. Și de cele mai
multe ori ele au nevoie de ajutorul celorlalți, de multe ori spectatori la actele de bullying.
Spectatorul sau martorul este cel care vede fenomenul bullying, dar decide să nu intervină, de
cele mai multe ori din frica de a deveni chiar el/ea o victimă. De foarte multe ori, spectatorii pasivi
formează audiența agresorului care dorește să obțină atenție și popularitate. Un martor tăcut este un
complice la actul de bullying. Un martor care intervine cu scopul de a stopa bullyingul este o resursă
importantă.
O replică simplă de genul „te rog să îmi lași prietenul în pace”, „ceea ce faci tu este bullying și
nu e ok” poate face adevărate minuni. Atunci când agresorul întâlnește apărarea victimei în interiorul
grupului, se retrage. Așadar, martorii sunt o categorie esențială pentru a ieși din ciclul victimă-agresor.
De asemenea, un alt aspect important menționat de specialiști este acela că un agresor este, de
fapt, o fostă victimă care a învățat să se apare atacând. Acest lucru ne face să ne gândim de două ori
atunci când tindem să punem la zid agresorul, să îl pedepsim.
Pentru că, din păcate, asta este „soluția” cu care mulți dintre noi încearcă să rezolve conflictal
și, de fapt, îl agravează. Dacă agresorul este privit ca o victimă cu răni vechi, el poate beneficia de
empatia grupului și de sprijin de specialitate, în primul rând în calitate de victimă. Putem începe să
prevenim fenomenul bullying, vorbind despre existența lui și crescându-ne inteligența emoțională.
Astfel, vom ști să asigurăm ghidaj și copiilor noștri și să îi ajutăm pe cei în nevoie. Este nevoie
să știm să ne numim emoțiile proprii (tristețe, furie, dezamăgire, frustrare, umilire, rușine etc.) atunci
când le simțim și să știm să le gestionăm, revenind la starea de calm. Este nevoie să știm cum să
reacționăm la emoțiile puternice ale celorlalți și să empatizăm, adică să facem efortul de a ne punem în
papucii celuilalt, pentru a înțelege cum se simte el.
Un om care învaţă de mic să îşi cunoască emoţiile şi să fie empatic va fi cu siguranţă mai puţin
predispus la a fi agresor sau victimă în societate sau pe internet și va avea performanțe mai mari pe
orice plan.
STUDIU DE CAZ
1. Date de identificare: N.T- gen masculin
Locuieşte împreună cu părinţii, în mediul rural .
2.Profilul:
Este normal dezvoltat din punct de vedere fizic;
Comunicare slabă cu prietenii, cu adulţii,în special cu cadrele didactice, evită contactul vizual
Este mereu agitat,agitaţia psiho-motorie este dată de tulburarea hiperkinetică ,din cauza căreia
îşi menţine destul de greoi concentrarea atentiei pe o sarcină şcolară.
Ritmul vorbirii este alert, adeseori însoţit de inflexiuni ale vocii, elementele prozodice marcate
în special, prin ton răstit.
3.Funcţionarea –a1dezvoltarea cognitivă
Memoria este deficitară datorită fluctuaţiilor de atenţie,slabei capacităţi empatice,şi lipsei
318
comportamental.
a2Starea emoţională
îndrumat de către diriginte spre activităţi în catre îşi poate descărca furia,respective ,sportive-
fotbalul-obţinând satisfacţie la nivelul echipei Acest fapt i-a produs satisfacţii puternice şi afecte pe
măsură.
Incapacitatea de a face faţă amânării sau neacordarea recompenselor imediate îi generează stări
emoţionale de furie.Acest fapt se observă în eritemul emoţional.transpiratii reci uneori,agitaţie psiho-
motorie.
De asemenea ca o particularitate ,are capacitatea de a trece rapid de la o stare la alta din punct
a 3Abilităţi sociale
Din cauza retardului psihic,verbalizează cu greutate la răspunsuri la întrebări
Se abate frecvent de la subiectul discuţiei schimbând sarcina sau canalizînduţşi atenţia spre
activităţi mai uşoare.
Nu are capacitatea de a sesiza atunci când grelşeşte decât după foarte multe lămuriri.
Capacitatea scăzută de a interpreta şi prelucra comportamentele altora determină biassuri în
comunicare.
Încearcă să atragă atenţia asupra sa prin comportamente inadecvate social.
(vociferează,comentarii la adresa profesorilor,limbaj agresiv).
Puncte tari-ascultă sfaturile profesorului şi ale consilierului şcolar pe care îi acceptă,dar de cele
mai multe ori încalcă regulile şcolare.
Elevul face parte dintr-o familie organizată, dar predispusă la stări conflictuale,din cauza tatălui
care este foarte autoritar şi are un comportament agresiv în relaţiile cu copiii şi cu mama sa.
Din cauza stării conflictuale,climatului insecurizant,a ajuns să-şi lovească deseori colegii mai
mici ca vârstă.
De asemenea ,familia se confruntă cu probleme materiale mari,locuind în prezent în casa pe
care şi-au construit-o cu eforturi mari .
Astfel,a participat în mod deliberat la diverse încăierări cu alţi colegi din centrul incluziv,în
multe devenind din agressor ,victimă.
A fugit de mai multe ori de la scoală ,deoarece acest tip de comportament l-a avut şi în şcoala
de masă..
Chiuleşte unori de la orele pe care susţine că nu-l atrag, începând de la 11 ani. Se ceartă deseori
cu adulţii şi covârstnicii cu care intră în contact, atunci când aceştia încearcă să-i impună un anumit tip
de comportament.
319
Din cauza expunerii la acte de agresiune a dobândit acest comportament,pe care îl utilizează
A fost deseori convocat în Comisia de disciplină la nivel de şcoală,unde i
s-au aplicat pedepse.Întăririle pozitive au dat însă roade,în special sprijinirea
pe elementele pozitive pentru înlăturarea celor negative.
De asemenea ,apartenenţa la un grup al cărui valori impun adoptarea acestor comportamente
pentru a –şi păstra poziţia în cadrul acestuia.
Această funcţie îi determină elevului o anumită determinare.Astfel,el obţine autoritate la nivel
de grup cât şi încercarea la nivelul covârstnicilor să-i facă să-i înţeleagă felul lui de a se comporta.
Din cauza patternului deficitar de relaţionare atât în familie cât şi în şcoală.a postării unei
atitudini de frondă la sarcinile şcolare,dezvoltă comportamente dezaptative-refuzul de a se implica
,slabă motivaţie şcolară,certuri cu adulţii şi colegii.
Aceste comportamente sunt întreţinute de schemele deficitare dobândite pe parcursul
interacţiunilor în mediul şcolar şi familial,a dezvoltării cogniţiilor iraţionale ,susţinând că de cele mai
multe ori el nu este vinovat.
Programul de intervenţie:
înlăturarea lor;
şi cu adulţii;
Stimularea pe resorturile pozitive de comportament pentru înlăturarea celor negative;
Creşterea capacităţii de control al furiei,de autocontrol ;
Dezvoltarea capacităţii de empatie şi de abordarea unei atitudini pozitive;
320
BULLYING-UL PREZENT TOT MAI DES ÎN VIAȚA DE ȘCOLAR
Chircă Diana-Lenuța
Școala Gimnazială nr.1 Puşcaşi (jud.Vaslui)
Rădăcinile etimologice ale cuvântului bullying se pot regăsi în secolul XVI, când „my
bully” însemna „dragul meu”, „iubitul meu”, venind din cuvântul danez boele. Un secol mai târziu a
apărut pentru prima dată cu sensul actual, dar abia în secoul XX acest cuvânt a dobândit definițiile
academice folosite astăzi. Ca verb, to bully înseamnă: a intimida, a speria, a domina, printre altele.
„Bully” este o persoană care își folosește puterea și tăria sa pentru a speria sau răni persoanele mai
slabe (Oxford Advanced Learners Dictionary, 2016).
Prof. Dr. Dan Olweus, un cercetător în psihologie din Norvegia este considerat pionier pe
tema bullying-ului, pe baza a aproape 40 de ani de cercetare în implementarea și evaluarea
programelor de prevenire (Hazelden Foundation, 2016). Definiția sa afirmă: „Un elev este agresat
atunci când el/ea este expus, în mod repetat în timp, unor acțiuni negative din partea unuia sau mai
multor elevi.... O acțiune negativă este situația în care o persoană provoacă intenționat sau
intenționează să provoace, durere fizică sau discomfort unei alte persoane, prin contact fizic, cuvinte
sau în alte moduri.”(Olweus, 1993)
Bullying-ul este una dintre cele mai complexe forme de comportament agresiv și violență.
Cu toate acestea, nu fiecare act de violență este o acțiune de bullying. Conform studiului Organizației
atunci când un elev este: „tachinat în mod repetat într-un mod care nu îi place… Dar nu este bullying
atunci când doi elevi de putere sau autoritate similară se ceartă sau se bat. Nu este bullying nici atunci
când un elev este tachinat într-un mod prietenos și glumeț”. (Craig et al., 2009)
Cea mai caracteristică trăsătură a bullying-ului este relația de putere asimetrică și
dezechilibrată dintre cei care agresează și cei care sunt agresați. În plus, nu este ocazional sau un
eveniment singular, ci un tipar comportamental care se repetă în timp, împotriva aceleiași persoane, cu
o diferență evidentă de putere. Prin diverse acte de bullying, elevul mai puternic țintește în mod
sistematic, intenționat și crud să rănească, să sperie sau să intimideze persoana mai slabă.
Contrar miturilor larg răspândite despre autoapărarea victimei, victima nu se poate apăra prin
propriile eforturi. Bullying-ul nu se oprește de la sine fără intervenție din exterior (Gugel, 2014).
Olweus a făcut diferența între trei tipuri de bază de comportament tip bullying:
-Fizic: lovire,împingere, pocnire, ciupire, constrângerea celuilalt elev prin contact fizic.
-Verbal: amenințări, tachinare, insulte, bătaie de joc, șantaj, poreclire, împrăștierea de zvonuri
și minciuni.
-Emoțional/Psihologic: excluderea intenționată a cuiva dintr-un grup sau activitate,
manipulare, ridiculizare.
Ken Rigby este un alt cercetător renumit în domeniul bullying-ului, un fost profesor,
psiholog și academician, care a lucrat pe tema aceasta timp de peste 25 de ani. În studiile și publicațiile
sale ample, el luminează natura dinamică a fenomenului de bullying.
Bullying-ul implică:„O dorință de a răni + acțiune dureroasă + dezechilibru de putere +
(tipic) repetiție + utilizarea nedreaptă a puterii + plăcere evidentă din partea agresorului + sentiment de
opresiune din partea victimei” (Rigby, 2002).
Avansând repede în ultima decadă, comunicarea digitală a devenit un mijloc vital de
exprimare pentru tineri și copii, o platformă pentru întâlniri virtuale și relații sociale între ‘nativii
digitali’. Cu toate acestea, spațiile de comunicare online poartă riscuri multiple pentru bullying.
Bullying-ul cibernetic denotă utilizarea mediilor electronice (Internet, telefoane
inteligente, email-uri, Facebook și rețele sociale, programe de mesaje text/chat, ex. WhatsApp,
321
platforme foto și video și pagini de internet) pentru a răni o altă persoană. Acestea pot include mesaje
de intimidare, insulte, hărțuire sexuală sau ridiculizare și ocară. În contrast cu bullying-ul tradițional, o
trăsătură comună a acestora este anonimatul frecvent al agresorilor cibernetici.
În săptămâna 27-31 mai 2020 am desfășurat cu elevii claselor
a V-a din școala noastră activitatea ”Stop bullying-ului”. Etapele activității au fost următoarele:
-prezentarea fenomenului bullying și a tipurilor de comportament;
-discuții cu elevii despre situațiile de bullying în care au fost implicați atât ca agresori, cât și ca
agresați;
-vizionarea unui filmuleț pe această temă
-prezentarea de mesaje de stopare a fenomenului;
-completarea panoului cu mesaje scrise de elevi prin care putem stopa acest fenomen.
Produsele activității au fost prezentate și părinților elevilor, care au aflat cu această
ocazie despre acest fenomen, dar totodată și modalități de implicare a lor în stoparea lui.
Bibliografie:
https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/advocacy-campanii/campania-globala-pentru-educatie
322
STUDIU DE SPECIALITATE-TULBURĂRI DE COMPORTAMENT ÎN ȘCOALĂ
Chirică Raluca-Iuliana
Școala Gimnazială Asău, jud. Bacău
SUBIECTUL: P.V., 7 ani, clasa I

1. PREZENTAREA CAZULUI :
- inadaptarea şcolară
-elevul înregistreaza rezultate slabe la învăţătură,atingând cu greu standardele minimale de
performanţă;
-lipsa de respect faţă de mama ,dezinteres faţă de activitatea şcolară,nervozitate,
agitaţie,tulburări de comportament.
2.ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI
Datorită faptului că tata este plecat în Italia el rămânând în grija mamei, aceasta având grave
probleme cu alcoolul , acesta a profitat de lipsa de interes a acesteia pentru evoluţia sa şcolară şi ca
urmare au început să se manifeste tulburări de comportament şi de învăţătură.
3.DESCOPERIREA CAUZELOR GENERATOARE:
-V. este tot timpul deprimat, nu are prieteni şi nu socializează cu elevii din clasă;
- are numeroase absenţe nemotivate.
Comportamentul:
-nu vorbeşte în clasă decât atunci când i se adresează în mod direct o întrebare;
-răspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroşeşte la faţă şi evită să privească în
ochi învăţătoarea când i se cere să răspundă oral în faţa colegilor.
-când trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termină niciodată activitatea, nu rămâne liniştit
şi îşi deranjează colegii.
-V. are capacităţi intelectuale de nivel mediu.
-are putini prieteni şi începe foarte rar o conversaţie
-rămâne singur în timpul recreaţiilor, ceilalţi îl ocolesc, pentru că are de multe ori, un
comportament violent.
-V. spune că, acasă nimeni nu-l bruschează, dacă este liniştit
Dialog cu elevul:
-V. pare la prima vedere un baiat liniştit care evită să vorbească
-El declară că acasă face numai ceea ce vrea el. Dacă mamei lui nu-i place ce face el la un
moment dat, el se supară, iar ea il lasă în pace.
-“Când trebuie să răspund cu voce tare în clasă, mi-e teamă că vor râde ceilalţi copii de mine
dacâ voi greşi.” Dacă cineva îi zice ceva, imediat, în pauză, sare la bătaie, devine violent.
Dialog cu mama:
-V. este un alt copil acasă.
-mama ne spune că îi este greu de când a plecat tatăl in Italia, că lui Mihai îi este dor de tatăl
lui, că băiatul îi simte lipsa. De la plecarea tatălui are din ce în ce mai multe probleme cu ceilalţi şi de
multe ori refuză să meargă la şcoală, dacă nu vorbeşte cu tatăl său la telefon, dimineaţa, înainte de a
pleca.
-are un comportament ostil şi agresiv faţă de sora lui. Vorbeşte urât, de multe ori sare la bătaie,
dacă sora lui îi atrage atenţia că nu vorbeşte frumos
-mama nu-l pedepseşte, pentru ceea ce face, considerând că va veni timpul cănd V. işi va da
seama că greşeşte şi nu va mai fi violent, iar când tata se va întoarce, totul va intra în normal.
323
4.ANALIZA DATELOR ŞI STABILIREA IPOTEZELOR
-inadaptarea lui V. la şcoală este atat expresia certitudinii că el nu este capabil să reuşească, cât
şi expresia adevărului conform căruia ”Cine sunt ei să râdă de mine?”
-problemele copilului în legătură cu terminarea activităţilor la şcoală pun în lumină problema
de motricitate fină şi de motivaţie
-dacă va avea un număr mai mare de probe orale şi va fi încurajat să le rezolve în timp util, el
constata că va reuşi în ciuda problemelor sale motorii.
-cu toate acestea există o contradicţie între comportamentul băiatului de acasă (închis în sine şi
ostil) şi de la şcoală (agresiv şi ostil) aceste comportamente îi permit să stăpânească ambele situaţii.
5.CREAREA UNUI PROGRAM DE SCHIMBARE:

Fixarea obiectivelor
Obiective pe termen lung
1.V. va frecventa regulat toate orele.
2.La şcoală va lua parte la discuţiile structurate şi nestructurate cu toţi colegii.
3.Activităţile scrise vor fi terminate în timp util.
Obiective pe termen scurt
1. Va fi implicat în a-şi spune părerea la toate discuţiile din clasă alături de colegii săi.
2. I se vor da sarcini precise, fiind implicat în diverse acţiuni, pentru a fi resposbilizat.
Metode şi strategii
- Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu el.
- O strânsă legătură cu familia, astfel încât prezenţa sa la şcoală să fie de aproape 100%.
- Ajutarea lui V. de a depăşi teama de a participa la ore, spunându-şi părerea în faţa colegilor
săi, printr-un sistem de sprijin şi încurajare din partea învăţătoarei.
- Mai puţină exigenţă din partea învăţătoarei în materie de teme scrise.
- I se va da ocazia să-şi măreasacă încrederea în sine şi să-şi îmbunătăţească aptitudinile în
situaţiile în care interacţionează cu grupul de elevi (clasa), prin responsabilizarea sa în competiţii,
cocursuri.
- Se va cere ajutorul condilierului școlar, dată fiind natura cronică a problemelor lui V.
6. APLICAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE:

În timpul unei întâlniri la care au participat mama învăţătoarea,directorul şcolii, V. A acceptat
să încerce să atingă obiectivele pe termen scurt.
Responsabilităţi
I se cere lui V. să răspundă zilnic de creta şi buretele pentru tablă, de curăţenia clasei,
explicându-i cât de importantă este sarcina sa.
Va lucra o dată pe saptamană cu consilierul şcolii.
Participarea în clasă
- Învăţătoarea îl va ajuta în fiecare zi să găsească răspunsul unei întrebări care va fi pusă în ziua
următoare. Acest fapt are ca scop mărirea participării lui în clasă, micşorându-i teama de a răspunde
în faţa colegilor.
- Rolul jucat de învăţătoare va scădea în funcţie de progresul înregistrat de elev, astfel încăt să-i
permită să participe sau să răspundă spontan la discuţiile din clasă.
- Participarea luI V. la discuţiile din clasă nu va lasa loc unei intensificări speciale. Băiatul va fi
conştient că răspunsurile corecte date în faţa colegilor sunt de fapt o recompensă “ Ceilalţi vor vedea
că nu sunt aşa de rău.”
Teme scrise:
-Se va reduce numărul notiţelor pe care trebuie să le ia în clasă.
- Se va face o evaluare orală a materiei, după fiecare unitate de învăţare, inaintea unei evaluări
324
sumative.
Aptitudini sociale
-În timpul activităţilor de grup, V. va avea ca sarcină să dirijeze sau să coordoneze planul de
acţiune după o consultare cu învăţătoarea care trebuie să spună ce să spună şi ce să facă în rolul
respectiv.
Şedinte de consiliere
-O dată pe săptămână vor avea loc şedinţe de consiliere în cabinetul şcolar.

-O dată pe lună va participa mama lui V.
7.EVALUAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE

La interval de două săptămâni, apoi la o lună de la prima întâlnire au avut loc şedinţe cuV.,
mama şi consilierul şcolar. Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi se observă progrese rapide
în relaţiile spontane şi convenabile lui V. cu alte persoane. Nu mai absentează de la ore, dar este bine
să fie supravegheat în continuare pe această temă. Numărul mărit de activităţi scrise pare să fi mărit
puţin câte puţin siguranţa băitului. Spre exemplu,după perioada de două săptămâni a obiectivului pe
termen scurt, elevul a început să participe în clasă din ce în ce mai mult, fiind din ce în ce mai activ.
Atunci când a început să participe spontan, el a încercat să afle până unde putea merge (întârzia, dădea
răspunsuri nepotrivite, vorbea neîntrebat, vorbea în timpul orei cu alţi colegi, deranjând ora şi se purta
la fel ca înainte). Dialogul lui V. cu consilierul şcolar şi cu doamna învăţătoare au arătat că acest
comportament reflectă siguranţa crescută a copilului şi încrederea sa în relaţiile cu ceilalţi.
8.REZOLVAREA PROBLEMEI
-Învăţătoarea a hotărât ca acest comportament să fie considerat pozitiv şi să aibă o atitudine cât
mai flexibilă.
-La sfârşitul primei luni, acest comportament nu ridicase probleme deosebite în clasă.
-Randamentul lui V. la învăţătură a crescut, dar s-a impus şi în continuare ajutorul doamnei
învăţătoare, prin program de lucru suplimentar printr-o şedinţă de o oră pe săptamână în afara orelor
de clasă.
-Mama continuă să întâmpine dificultăţi în impunerea unor limite acasă, deşi recunoaşte că V.
depune mai mult efort pentru a colabora.
CONCLUZII
Teama pe care o manifestă V. de a nu se face de râs în faţa colegilor, dorinţA lui de a epata prin
comportamentul agresiv atât verbal cât şi fizic se datorează lipsei de comunicare atât cu mama cât şi cu
tatăl. Îi este teamă să-şi facă prieteni, să se ataşeze emoţional de o altă persoană şi de aici dificultatea
lui de a relaţiona cu colegii. Comportamentul său agresiv, faţă de sora lui, faţă de mama este datorat
lipsei unei persoane de sex masculin din casă, respectiv tatăl, în care copilul are mare încredere.
Momentan, el se simte abandonat de tata. În continuare şi consilierul şcolar, şi doamna învăţătoare vor
aplica tehnici experimentale pentru a ameliora starea de teamă şi de inadaptare şcolară pentru V.
325
VIOLENȚA ÎN RÂNDUL COPIILOR PREȘCOLARI
Chirila-Patrascu Mirela-Mihaela
Grădinița cu P. N. Nr. 31, Tg. Jiu
Violenta in randul copiilor este un fenomen care apare din ce in ce mai des, sub toate formele
ei.Violenta verbala este perceputa diferit de catre copii si cadre didactice, copiii o minimalizeaza in
timp ce cadrele didactice o supraevalueaza.Intalnim violente de tip obiectiv,din sfera penala, cazuri in
care institutiile abilitate (politie,justitie,directiile judetene pentru protectia copilului)
colaboreaza cu institutiile de invatamant pentru solutionarea cazurilor.
Exista o categorie de violenta subiectiva , care afecteaza climatul scolar, Ea se manifesta prin
atitudini manifestate de umilire, dispret,absenteism , jigniri,toate impreuna fiind considerate atitudini
reactive fata de mediul scolar.Cea mai raspandita forma de violenta este bullingul, atacurile verbale dar
si presiunea fizica manifestata prin loviri, amenintari , in mod repetat.In aceste cazuri este imperios
necesar sa se elimine cauzele care au dus la aceste acte de violenta si sa se stabileasca
expectantele.Desi , in randul prescolarilor , nu exista forme clare de bulling, pot aparea situatii care ,
mai tarziu, in mediul scolar , vor putea ajunge la manifetari clare de bulling.Aceste porniri negative
timpurii este necesar a fi identificate din timp, analizate si eliminate pentru a nu se transorma , la varste
mai mari , in atitudini antisociale.
De multe ori , relatiile conflictuale din familie se rasfrang asupra relatiilor din mediul scolar,
Apare astfel o lipsa de incredere in fortele proprii, interiorizarea trairilor,o lipsa de comunicare a
emotiilor negative , indiferenta fata de invitare si chiar perturbarea actului educational.Solutiile pe care
cadrul didactic le poate adopta in aceste cazuri pot fi:acordarea unei atentii sporite si a unei perioade
de timp suficiente copiilor cu realizari modeste , relationarea accentuata,comunicarea dirijata si
reflexiva ,constructiva., atitudinea prietenoasa, folosirea unui limbaj cald,calm , care sa genereze
incredere in a dialoga.Cadrul didactic poate sa recompenseze mai des acesti copii, sa ii implice mereu
in activitati care sa le starneasca interesal, sa le stimuleze dezvolatrea increderii in sine dar si
dezvoltarea stimei de sine.Toate aceste actiuni pot fi considerate o preventie preliminara.Cand lucrurile
merg intr-o directie gresita, sau au degenerat de la mersul normal, apare preventia secundara, caz in
care scoala colaboreaza cu alte institutii implicate in prevenirea bullingului scolar si adopta maruri de
ajutor si protectie pentru inlaturarea cauzelor si reducerea tulburarilor comportamentale , fizice ,
psihice, induse de violenta.
Colaborarea cu familia, cu consilierul scolar , cu psihologul , implicarea copiilor in activitati
extracurriculare, in activitati de echipa , detensionarea relatiilor familiale sunt cai spre a preveni
aparitia manifestarilor de bulling scolar. Prevenind si stapanind aceste situatii , scoala poate oferi un
mediu prielnic dezvoltarii personalitatii individului de mai tarziu. Asumarea acestui rol presupune
formarea cadrelor didactice , alegerea strategiilor didactice adaptate nevoilor clasei de elevi, cerintelor
acestora si situatiei familiale.
Aceste probleme necesita implicare, har, pasiune, cunoastere , experienta si nu in ultimul rand o
inteligenta emotionala din partea cadrelor didactice.Renuntarea la pasivitate si trecerea la actiune este
de importanta majora in prevenirea si combaterea cazurilor de bulling scolar.
326
STUDIU DE CAZ DESPRE HĂRȚUIREA CIBERNETICĂ – CYBERBULLYING
Camelia Cioacă
Colegiul Naţional „Alexandru Odobescu”, Piteşti
Abstract
Hărțuirea cibernetică este o amenințare pentru persoanele care sunt foarte active din punct de
vedere social pe diverse platforme de social media. Aşa deci, în această lucrare ne ocupăm de: ce este
hărțuirea cibernetică și care sunt tipurile acesteia. De asemenea, discutăm despre hărțuirea cibernetică
care ar putea avea loc la diferite niveluri, cum ar fi școală, facultate, universitate etc. Am efectuat un
mic sondaj printre profesorii și elevii din școala mea, în ceea ce privește hărțuirea cibernetică.
Rezultatele obţinute vor fi interpretate fără a avea pretenţia de a fi reprezentative, ci mai degrabă
informative.
Cuvinte cheie: bullying, cyberbullying, social media, profesori, elevi etc.
Introducere:
Lumea de astăzi este plină de tehnologie și uneori această tehnologie poate fi folosită într-un
mod negativ cu intenția de a face rău altora. Ciberbullying-ul este o agresiune cibernetică făcută pentru
a dăuna stimei de sine a altora și a îl/o face deprimat/ă psihic; dar în general fetele sunt cele mai
vulnerabile victime ale ciberbullying-ului. Hărțuirea cibernetică afectează în special adolescenții
pentru care consilierea joacă un rol foarte important. Și profesorii au un rol deosebit, alături de părinți,
în a îi observa cu atenție și ai îndruma corespunzător.
Definiția hărțuirii cibernetice:
Hărțuirea cibernetică este atunci când facem rău sau rănim alte persoane utilizȃnd tehnologia şi
poate fi: offline şi online, este un bulling legat de rețelele de socializare, platforme, e-mail și multe
altele şi este diferit de bullying-ul fizic prin aceea că atȃt persoana care este agresată cȃt şi cea care
încearcă să agreseze sunt invizibile. Platforme în care poate avea loc hărțuirea cibernetică: facebook,
instagram, twitter, g-mail, snapchat si multe altele.
Situaţia bullying-ului fizic şi a cyberbullying-ului în rȃndul elevilor din clasa mea:
Voi începe cu cuvintele pe care cântăreața pop Lady Gaga le-a folosit pentru a descrie efectele
bullying-ului pe care l-a trăit la școală. Astăzi, Lady Gaga conduce o fundație pentru combaterea
agresiunii (fundația Born This Way), dar citatul ei demonstrează efectele de durată pe care le poate
avea bullying-ul.
“When certain things are said to you over and over again as you’re growing up, it stays with
you and you wonder if they’re true.”
„Când ți se spun anumite lucruri din nou și din nou, pe măsură ce crești, acestea rămân cu tine
și te întrebi mereu dacă sunt adevărate.”
În continuare, voi trece în revistă câteva rezultate ale unui sondaj despre hărțuire , voi vorbi
despre unele dintre consecințele cyberbullying-ului și voi discuta câteva moduri în care psihologii le-
327
au găsit de a reduce hărțuirea în școli.
Prima întrebare a avut următoarele răspunsuri:
Rezultatul este important în sensul în care se pare că cyberbullyingul ocupă o pondere egală cu
bullying-ul în şcoală.
Pentru următoarele două întrebări rezultatele sunt oarecum, contradictorii, procentul în care
elevii declară faptul că au fost subiectul bullying-ului fizic şi cyberbullying-ului sunt uşor diferite
comparativ cu cele declarate anterior (pondere egală). Acest lucru se poate datora faptului că le este
mai dificil să recunoască faptul că au fost subiectul hărţuirii cibernetice, pe internet elevii se simt în
general mai în largul lor.
Din răspunsurile de mai jos constatăm un nivel mediu de risc în clasa/şcoala noastră.
328
Îngrijorător este procentul de 80% pentru cei care văd des violenţa psihică pe internet.
Dar, spre bucuria noastră, elevii din clasa la care s-a aplicat chestionerul nu au folosit
cyberbullying-ul, sau nu declară!
Ca o concluzie a chestionarului putem spune că aproximativ 11% dintre elevi au fost hărțuiți
deseori, 3,8% au folosit deseori cyberbullying-ului. Cifrele exacte variază, dar sondajul despre hărțuire
sugerează că este o problemă comună și că unii copii sunt implicați în ambele părți ale hărțuirii.
Care sunt consecințele cyberbullying-ului?
329
A fi hărțuit este asociat cu stima de sine mai scăzută, depresie și anxietate crescute, singurătate,
absenteism și gânduri suicidare. De asemenea, este asociat cu simptome precum dureri de cap, dureri
de stomac, dureri de spate și probleme de somn. În plus, unele dintre efectele agresiunii persistă până
la vârsta adultă tânără. Oamenii care au fost hărțuiți în trecut pot prezenta depresie crescută și stimă de
sine scăzută chiar şi la vârsta adultă.
Ce se poate face în privința hărțuirii?
În ultimii ani, cercetătorii au început să dezvolte o varietate de intervenții pentru a aborda

hărțuirea. Iată câteva dintre modalitățile prin care psihologii au descoperit că putem reduce bullying-ul
și efectele sale negative:
• Implică elevii. Elevii ar trebui să fie implicați activ în orice program de combatere a hărțuirii
care este implementat, deoarece pot oferi informații despre tipurile de hărțuire care apar la școala lor și
pot oferi informații despre noile tehnologii (care sunt deosebit de utile în combaterea hărțuirii
cibernetice).
• Fii atent. Elevii nu raportează întotdeauna hărțuirea profesorilor și părinților, așa că, dacă
sunteți profesor sau părinte, fiți atenți la semnele că elevul/copilul dvs. ar putea fi agresat (semnele
sunt variate, dar pot include depresie, anxietate sau lipsa dorinţei de a mearge la școală ). Dacă
observați oricare dintre aceste semne, este important să începeți o conversație cu copilul pentru a afla
care ar putea fi cauza.
• Ajutați copilul să vină cu o strategie pentru a face față agresiunii. Dacă copilul este agresat la
școală, ajută-l să vină cu strategii pentru a face față bullying-ului.
• Dezvoltați intervenții pentru agresori. Psihologii au dezvoltat intervenții pentru a schimba
comportamentul agresorilor, lucrând pentru a îmbunătăți abilitățile de reglare a emoțiilor și pentru a
schimba tendința acestora de a vedea chiar și comportamentele benigne ca fiind ostile.
• Încurajați-i pe cei din jur să facă ceva. Adesea, hărțuirea se întâmplă în fața altor copii, așa că
este important să îi ajutăm pe copii să vină cu strategii pentru cum să intervină dacă văd că se întâmplă
bullying (sau cum să raporteze comportamentul și să ofere sprijin victimei dacă intervenții mai directe
ar fi nesigure sau dacă este vorba de cyberbullying).
• Amintiți-vă că nimeni nu vă poate spune cum să vă simțiți despre voi înșivă în afară de dvs.
Deși bullying-ul este ceva pe care trebuie să-l abordăm ca societate, este, de asemenea, important să ne
amintim că, la nivel individual, există resurse disponibile pentru a-i ajuta pe cei care sunt victimele
bullying-ului. Dacă tu sau cineva pe care îl cunoști te-ai confruntat cu hărțuirea la școală, este
important să reții că, există modalități de a schimba modul în care te afectează bullying-ul.
În concluzie a fi hărțuit frecvent de către alți copii este o experiență traumatizantă, iar profesorii
trebuie să înțeleagă cât de importante sunt experiențele de la școală pentru dezvoltarea lor ulterioară.
Când copiii sunt în mod frecvent ținta agresiunii, aceasta afectează dezvoltarea lor socială, emoțională
și psihologică pe termen lung.
330
UTOPIA ANTIEROISMULUI ȘI EROISMUL ANTIUTOPIEI ÎN UN OM NOROCOS DE
OCTAVIAN PALER
Ciobîcă Alina Delia

„Utopia este descrierea unei lumi imaginare, situate în afara spațiului și timpului nostru sau, în
orice caz, în afara spațiului geografic și a timpului istoric. Ea este descrierea unei lumi construite pe
principii diferite de cele care funcționează în lumea reală.”4 Azilul de bătrâni imaginat de Octavian
Paler drept cadru al acțiunii romanului său se conformează acestei definiții căci „manipulează realul,
producând o „înnobilare fictivă a acestuia”5, ori, dacă nu o „înnobilare” propriu-zisă, o decantare a
parametrilor săi. „Când maieutica dezertează, literatura își proclamă supremația”6, arată Bogdan Crețu.
În lumea în care scrie Octavian Paler, abilitatea generării și susținerii unui dialog a fost programatic
anulată. Același traiect l-a avut adevărul însuși. Rămâne ca utopia omului nou, impostura propusă ca
realitate, falsul impus ca adevăr să fie devoalate epic. Literatura este, și ea, în fond, impostură, dar nu
declină adevărul, iar Octavian Paler lasă la vedere țesătura, oferă indiciile (auto)ficțiunii. El valorifică
estetic o lume în care nu caută etica, ci sensul și salvarea. Resorturile dialogului sunt, de asemenea,
„copiate”, imitate, dar se observă uniformitatea vocilor. Personajele acestui roman nu se „leagă”.
Aparentul dialog (un monolog la infinit psihanalizabil) are accente aforistice, pe alocuri, și nu
individualizează personajele după rigorile canonice ale epicului. Proiecții ale unui eu unic, ele sparg
monologul în aparente conversații investigative. „N-am cunoscut niciodată oamenii – recunoaște
Daniel Petric. Le-am pus mereu etichete, i-am judecat după aparențe și m-am mișcat nu între oameni,
ci între părerile mele despre ei.”7 Proiectându-se imaginativ în „oameni”, totuși, jonglând cu
întrebarea și răspunsul, personajul experimentează comunicare, încearcă să refacă abilitatea extirpată a
dialogului. Exercițiul „curativ” și substitutiv al lui Daniel Petric poate avea, însă, și efecte secundare,
căci declanșează „boala deșertului”, dependența de oglinzile paralele, izolatoare din sala alegoric
stăpânită de Bătrân. Variantă demitizată a lui Dumnezeu, alegorie a dictatorului în plan politic,
Bătrânul se aseamănă elefanților din picturile lui Salvador Dali. Este gonflat imaginar la proporții
gigantești și îi sunt atribuite puteri nelimitate. Ocupanții azilului văd în Bătrân gestionarul trecutului și
al destinelor lor. Dintre oglinzile din sala iluminată feeric de candelabrul de cristal, fără ferestre,
inaccesibilă, păzită și ferecată, Bătrânul se ocupă de tot, după câte se pare, nejenându-se de treburile
administrative.
Octavian Paler arată că imaginația salvează, dar în egală măsură generează monștri, pentru că
există tentația luciferică de a substitui Administratorul. Sinele e un teritoriu ispititor, iar încercarea de
salvare prin autoinvestigare poate aluneca ușor în abisul mistificării. Căutarea de sine este și construire
de sine, iar frica de mediocritate motivează falsificarea grandorii. Daniel Petric realizează că nu există
un Bătrân și îi vine, firesc, ideea de a-l substitui. Impostura e flagrantă și periculoasă. Nu e ușor a
convinge adulatorii că adevărul lor, construit cu migală și voluptate, are picioare filiforme. De aici vine
eșecul lui Daniel Petric. Nu are croiala autorității tiranice. Nici măcar în lumea pe care el însuși o
imaginează, „personajele” sale nu îl recunosc ca „zeu”. Pe unele dintre ele le pedepsește sever
(grotescul viol al Laurei, urmat de sinucidere). Pe altele (Moașa, de exemplu) le lingușește servil.
Tehnicile sunt la îndemâna omului comun și nu dau roade. Eroul lui Octavian Paler ratează apogeul
plimbării sale prin reverie. Ratarea, însă, nu îl destabilizează. Nu există, în el, sâmburele tragicului.
4
Raymond Ruyer, L'utopie et les utopistes, apud. Bogdan Crețu, op.cit, p. 16.
5
Ibidem., p. 17
6
Ibidem.
7
Octavian Paler,op.cit., cit, p. 391.
331
Daniel Petric va relua povestea, cu ajustări și modificări și, în mod cert, cu același final derizoriu.
„În orice ins mediocru există primejdia de a se crede într-o bună zi genial”, observă Octavian
Paler. De aici, încercarea noastră de a situa personajul în dihotomia eroic-antieroic. Scriitorul însuși are
drept constantă a prozei și a eseisticii sale preocuparea pentru această dihotomie. În acest roman, el
dezvăluie o dimensiune stranie a eroismului, donquijotescă, până la un punct. Pentru a supraviețui unei
lumi în disoluție, pentru a se păstra integru fizic și mintal în însingurare, Daniel Petric fantazează.
Dacă eroul lui Cervantes înnobilează încăpățânat lumea, ridicând-o, prin iluzie, la nivelul unui ideal
cavaleresc, altfel neputând trăi, personajul lui Octavian Paler nu are aspirația unei lumi aristocratice. El
creează o lume iluzorie, în care idealul este supraviețuirea. Exersând dialogul, el anulează singurătatea.
Exersând arhitectura epică, el creează umanitate. Multiplicându-se în figuri alegorice, el se caută pe
sine. Nu pornește în lume, pentru a se implica în restabilirea binelui, a frumosului și adevărului. Nu
este surchidit și lovit (ca Don Quijote) și nici judecat și ucis (precum Hristos). Nu este un erou în sens
clasic. Este un supraviețuitor laș. Odiseea sa decăzută ilustrează existența omului modern, pentru care
supraviețuirea este, în sine, eroism. Fericirea lui constă tocmai în absența nefericirii. Încrederea în
iluzii este un fel de iubire. Se închipuie pilot de avion, dresor de circ, laureat al Nobelului, sculptor
faimos și, în final, Bătrân, demolând, alegoric, Olimpul, desacralizând și demitizând. Utopia lui,
generată imaginar, este un loc al antieroismului, un loc al bolii care apără, ca în Muntele vrăjit al lui
Thomas Mann.
Un om norocos nu este un roman cu substrat exclusiv antitotalitar, ci o carte în care polemica
se duce cu „era rațiunii” profețită de personajul Victor. Spunem „profețită” pentru că rațiunea rămâne,
de fapt, o promisiune utopică, de la Iluminism încoace, calea către idealul rațional fiind presărată cu
iluzie și impostură, cu teroare și manipulare.
Prin Daniel Petric, personaj camusian, un înstrăinat prins în drama propriei mediocrități,
Octavian Paler surprinde ipostaza „povestitorului” care creează un autoportret „antieroic”, „într-o
oglindă spartă”, căutând coerența între frânturi identitare din care cu greu se reconstituie umanitatea
elementară. Acest povestitor, în confesiunea sa vanitoasă, întemeiază o lume, o mitologie decăzută, un
substitut al vieții, adică literatură.
332
PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR PENTRU ELEVII CU
DIZABILITĂȚI
Ciorea Liana
Colegiul Național „Avram Iancu”
Orice cadru didactic care are în clasă un copil cu cerințe educaționale speciale (CES) are
nevoie de cât mai multe idei de activități pentru integrarea elevilor cu CES. Printre marile provocări
ale unui dascăl, integrarea unui elev cu cerințe educaționale speciale într-o clasă obișnuită, cu aprox.
30 de elevi, este, de departe cea mai mare dintre toate!
1. Elevul cu Sindromul Down- A.C- 12 ani
A. Idei de activități
- așezarea optimă a copilului în clasă;
- să stea în prima bancă, cu un coleg cooperant și empatic, care îl ajută la nevoie;
- să nu fie agitaţie în jurul lui, ca să nu-i distragă atenţia, în jurul lui să fie elevi liniștiți;
- materialele didactice care îl ajută la învăţare să fie la îndemâna lui;
- tabla este recomandat să fie albă sau verde;
- conținuturile activităților adaptate în funcție de dizabilitate (PIP sau Plan de remediere, după
caz);
- activităţile să fie scurte şi să se pregătească mai multe variante pentru fiecare lecţie;
- formularea instrucţiunilor într-un mod accesibil;
- alocarea de timp suficient pentru sarcinile de învățare;
- organizarea unor momente frecvente de consolidare și exersare;
- formarea de rutine prin activităţi similare.
- jocul;
a) jocuri de socializare;
b) jocuri de stimulare senzorială;
c) jocuri de autonomie personală;
d) jocuri de dezvoltare cognitivă.
Educația extracurriculară, cea realizată dincolo de procesul de învăţământ, îşi are rolul
şi locul bine stabilit în formarea personalităţii copiilor.
- Educația nonformală;
- Educația informală;
Activitățile extracurriculare desfășurate într-un cadru informal le permit copiilor cu dificultăţi
de învățare/adaptare în mediul preșcolar/școlar să reducă nivelul anxietăţii şi să se dezvolte intelectual
mult mai uşor. Aceste activitati permit dezvoltarea unor aptitudini speciale, antrenarea copiilor în
diferite activităţi socio-culturale bogate în conţinut, facilitarea integrării în mediul şcolar, oferirea de
suport pentru adaptarea școlară și apoi reuşita şcolară în ansamblul ei, fructificarea talentelor personale
şi corelarea aptitudinilor cu atitudinile caracteriale.
Activităţile extracurriculare organizate împreună cu copiii pot avea un conţinut cultural,
artistic, spiritual, ştiinţific, tehnico-aplicativ, sportiv sau simple activităţi de joc sau de participare la
viaţa şi activitatea comunităţii locale.
2. Părinții elevului A.C cu Sindrom Down
A. Idei de activități
- consultări permanente cu părinții elevului în vederea stabilirii unui plan comun de acțiune și a
cunoașterii mai bine a elevului (Părinți la școală-părinți acasă));
- activități comune cu invitați de specialitate - psihologi, profesori de sprijin, consilieri școlari
333
(Împreună vom reuși)
- activități comune părinți-elevi-profesor (ateliere de lucru- Rama familiei, excursii, vizite,
serbări etc.);
- lectorate despre integrarea copiilor cu CES, toleranță, tipuri de temperament (Suntem
diferiți?);
- implicarea în proiecte care să elimine/diminueze acțiunile de bullying (Stop bullying);
- activități de genul Schimb de mame etc.
În încheiere, doresc sa subliniez imprtanța acțiunilor de prevenire a bullyingului în mediul
școlar și nu numai, deoarece afectează pe termen lung dezvoltarea emoținală și socială a viitorului
adult în societatea secolului XXI.
334
ATITUDINI ȘI COMPORTAMENTE AGRESIVE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL DE MASĂ FAȚĂ DE
COPII CU C.E.S.
Ciubotaru Adriana
Şc. Gimn. Miron Costin, Galaţi
Cele trei elemente-psihologia aplicată,consilierea și psihoterapia-conjugă la îndeplinirea

obiectivelor propuse în vederea salvării unui elev,pentru atingerea unui progres în formarea lui ca
individ. După aproape 18 ani de carieră didactică m-am văzut în fața unor situații noi ce au determinat
dorința mea de a mă perfecționa prin studiu și cursuri de formare ce au vizat înțelegerea unei categorii
de elevi prezentă în toate clasele din învățămȃntul de masă: elevii cu C.E.S. În acest scop m-am
familiarizat cu domenii noi ale psihologiei, citind, luȃnd parte la ședințe de consiliere, la sesiuni de
formare. Am învățat.Un pedagog bun învață în permanență. Pentru că elevii sunt mereu alții, iar
materia, de multe ori anostă, ne obligă la adaptare.
Situația elevilor cu C.E.S. este o problemă stringentă în toate școlile de masă din Romȃnia , atȃt
pentru cadrele didactice , cȃt și pentru colectivele de elevi, dar mai ales pentru familiile implicate. Se
formeaza astfel un triunghi al necesităților, al nevoilor, care se poate rezolva doar prin consiliere,
terapie și elemente de psihologie. În cadrul Școlii Gimnaziale Miron Costin, Galați, activează un
numar de 8 elevi , înregistrați cu documentele legale ca elevi cu C.E.S., acest lucru implicȃnd
programa adaptată. Însă e facil să întocmești o astfel de programă sau uneori să o împrumuți de la
colegi, însă aplicarea ei reală este problema.
Ameliorarea situației școlare a elevilor cu C.E.S. implică mai mult. Implică dăruire și dedicație
, căci pe lȃngă realizarea unor performanțe la concursuri și olimpiade cu ceilalți elevi, pe lȃngă
obținerea unor rezultate cȃt mai bune la Evaluările Naționale, pe lȃngă implicarea elevilor în proiecte
și activități extrașcolare, profesorul de la clasă trebuie să își aloce timp și energie pentru ca elevii cu
C.E.S. să simtă că sunt importanți , că și ei contează, că și ei sunt la fel de buni , asemenea colegilor .
Dificilă sarcină , însă în cadrul ședinței Comisiei Diriginților s-a discutat această temă, profesorii
înțelegȃnd că trebuie căutate strategii și tehnici ameliorative care să permită evoluția lor pozitivă pe
parcursul celor patru ani de gimnaziu.Programele adaptate sunt redactate de la an la an, însă eu cred că
strategia trebuie lărgita-viziunea unui cadru didactic trebuie să fie pe cei 4 ani de gimnaziu,urmărind
finalitățile ciclului de învățare.
Pe parcursul şcolarizării, elevii/tinerii cu CES au acces la toate resursele psihopedagogice,
medicale şi sociale necesare recuperării lor, precum şi la alte tipuri de servicii specifice de intervenţie,
necesare şi disponibile în comunitate sau în instituţiile specializate, inclusiv cele din învăţământul
special. Unii copii au dificultăți în comunicare, alții diferențiază mai greu sunetele și se exprimă
defectuos; alți copii percep cu dificultate spațiul și se orientează cu greu în acesta; unii copii au nevoie
de mai mult timp și de explicații în plus pentru a înțelege ce îi spune părintele sau educatorul; unii
copii au dificultăți de concentrare a atenției sau le este greu să stea liniștiți pe scaun; alți copii au ritm
mai lent în gândire sau în mișcări sau sunt copleșiți de emoții și nu fac față sarcinilor la întreaga lor
capacitate.
Toți acești copii cu dificultăți în diferite arii (atenție, limbaj, gândire, motricitate, memorie,
orientare spațială, afectivitate, etc.) nu sunt copii buni sau răi, deștepți sau proști. Sunt copii cu cerințe
educative speciale. Ei au nevoie din partea celor din jur, în special a părinților, educatorilor,
învățătorilor, profesorilor, de un plus de atenție, de educație individualizată, de multă răbdare și
înțelegere pentru o reușită cu valoare deplină în societate." ( C.Enachescu, p.188) . Fiecare dintre ei are
dreptul de a-i fi acceptate diferenţele individuale , de a-i fi încurajată independenţa şi responsabilitatea
, de a-şi fixa propriile sarcini şi scopuri , de a avea aspiraţii înalte , dar realiste , de a fi încurajat în
335
cursul învăţării şi de a fi evaluat în mod pozitiv ( apreciere în caz de succes sau critică de tip
constructiv în caz de eşec ).
Imaginea reală a ceea ce înseamnă ŞCOALA PENTRU TOŢI trebuie promovată , iar elevii ,
părinţii şi cadrele didactice din şcolile de masă trebuie convinşi de necesiatatea şi avantajele integrării
acestor copii în sistemul obişnuit de învăţământ pentru că învăţând împreună , copiii învaţă să trăiască
împreună.Însă, cu toate aceste eforturi conjugate, atitudinile şi comportamentele agresive faţă de aceşti
copii nu lipsesc.O privire,un gest,un conflict, o atingere nepotrivită şi universul fragil al acestor copii
suferă modificări.Prea mulţi copii,prea putini ochi ai dascălului care să remarce momentele
neplăcute,prea puţin timp alocat lor. Copiilor buni si deosebiţi. Conflictul, abordat din perspectiva
teoriei comunicării, este rezultat al unui deficit la nivelul relaţiei de comunicare. Se concretizează în
trei tipuri principale de răspunsuri neadecvate. La unele persoane se manifestă prin blocajul sau
imposibilitatea de a comunica. Sunt persoane care au de obicei un răspuns timid, iar altele răspuns
agresiv, cu rol de protecţie.
În cadrul grupului există o dimensiune socială a conflictului-la nivel grupal, o dimensiune
interpersonală-între două sau mai multe persoane şi conflictul intrapsihic-în interiorul uneia şi aceleiaşi
persoane. Conflictele la nivel grupal se pot amplifica dacă alte persoane se implică şi iau şi ele parte la
conflict; dacă cealaltă parte este considerată un inamic; dacă există o încordare permanentă, problema
este percepută ca fiind extrem de importantă. Cauzele conflictelor intrapsihice pot fi: deficite de
învăţare, frustrările, incompatibilitatea obiective-trebuinţe-interese-norme-valori, prejudecăţile, deficite
de comunicare.
Când apare conflictul, care determină o anume reacţie internă, ies la iveală trăsături ca:
egoismul, nemulţumirea, egocentrismul,prejudecăţile, nesiguranţa, temerile, frustrările, lipsa stimei de
sine. Unele persoane au reacţii concretizate în emoţii (furie, sarcasm, violenţă, insulte, ameninţări),
care amplifică conflictul, iar rezultatul va fi de tip pierdere-câştig; acest tip negativ de conflict va duce
la întărirea comportamentului generator de conflict. Alte persoane au reacţii concretizate în rezolvări
pe cale amiabilă, în sensul detensionării şi redirecţionării, implicării constructive, care conduc la
rezolvarea deplină a problemei existente prin înţelegere, deschidere, disponibilitate, comunicare
eficientă; acest tip pozitiv de conflict va duce la schimbări comportamentale.
Orice conflict poate evolua spre adâncire sau spre depăşire, ceea ce reprezintă dinamica
acestuia, de care trebuie să se ţină cont. Când niciuna din părţi nu este dispusă să cedeze se va ajunge
la amplificarea conflictului. Dacă între părţi are loc negociere, atunci apare compromisul, care va duce
la depăşirea conflictului. Conflictul poate fi depăşit şi atunci când are loc implicarea părţilor în
rezolvarea conflictului şi găsirea unei soluţii comune favorabile.
În orice grup este de dorit să fie reguli de bază pentru soluţionarea conflictelor, stabilite odată
cu constituirea grupului, precum şi modul de comunicare într-o astfel de situaţie. Un conflict poate
apărea oricând şi în cadrul oricărui colectiv, deoarece respectarea acestor reguli depinde de
particularităţile de personalitate, de temperamentul persoanei implicată în conflict.În cadrul unei clase
de 28 de elevi, în care exista 2-3 elevi cu C.E.S. sau cu alte deficienţe, dirigintele -vorbesc din
perspectiva mea-are o sarcina ingrată, fragmentandu-se în 28 de bucăţele pentru ca fiecare copil să nu
se simtă neglijat, neascultat. Primele semne ale conflictului trebuie receptate şi responsabilizate,căci
,uneori, o discuţie banală, un joc de rol, o activitate în aer liber, atrage aplanarea şi chiar copii uită de
la ce au avut probleme.Trebuie să fim realişti. Copiii cu C.E.S ,dar şi cu alte deficienţe, sunt priviţi
altfel. Iar atitudinea colegilor vine de la atitudinea pe care aceştia o aud şi o simt acasă. Dacă termenul
de toleranţă ar putea avea un manual , ar trebui distribuit gratis.Uneori conflictele în cadrul grupului
pot fi pozitive, deoarece folosite adecvat ele pot accelera învăţarea în cadrul grupului. Totodată apar
opinii diferite, care duc la evoluţie, la progres. Conflictul este bun pentru că stimulează creativitatea,
învăţarea; dezvoltă abilităţi sociale, de comunicare; creează energie pentru a ne confrunta cu problema,
a o rezolva, crescând astfel implicarea, participarea; creează o prietenie mai adâncă, întăreşte relaţiile
dintre membrii grupului, de obicei după conflict se lucrează mai bine împreună, mai ales când ambele
336
părţi sunt satisfăcute de rezultatul acestuia; te face să înţelegi ce apreciezi la alţii. Fiecare persoană are
stil diferit de a acţiona în conflicte, propriul stil rezolutiv, stil ce a fost dobândit încă din copilărie şi
care acţionează automat. Acest stil personal de comportament într-o situaţie conflictuală poate fi
modificat prin învăţare.
Una din cele mai bune tehnici de rezolvare a conflictelor o constituie mesajele de tip „EU”,
centrate asupra propriei persoane. Sunt mesaje la persoana întâi şi reprezintă afirmaţii făcute şi
adresate la propria persoană, constituind o cale de exprimare a propriilor sentimente şi experienţe. Ele
vin din interior, sunt sincere şi reale, sunt clare şi uşor de înţeles. Aceste mesaje exprimă modul în care
te simţi şi este influenţat de comportamentul altora, deschid o comunicare sinceră cu ceilalţi. De cele
mai multe ori ele duc la schimbarea celeilalte persoane şi implicit la rezolvarea problemei.
Mesajele de exprimare se folosesc atunci când vrem să spunem altora ceea ce ne place sau nu
ne place, care sunt reacţiile, sentimentele, expresiile şi atitudinile noastre, ca de exemplu: „Eu cred
că...”, „Îmi place”, „Sunt...”. Alte mesaje sunt de răspuns, cele care exprimă un răspuns argumentat la
cererile altora, un „nu” sau un „da” clar: „Nu doresc...pentru că...” sau „Da, doresc... pentru că...”.
Dorinţele şi nevoile noastre le putem transmite celorlalţi prin mesaje de prevenire de tipul: „Mi-ar
plăcea... pentru că...”, „Mi-aş dori... pentru că...”, „Aş prefera... deoarece...”. Prin mesajele de
confruntare se comunică sentimentele determinate de comportamentul altora, de atitudinile altei
persoane care ne afectează, formulate astfel încât cel avizat să fie determinat să-şi schimbe
comportamentul. Mesajele de apreciere sunt cele care exprimă modul prin care se arată sentimente
pozitive şi sincere faţă de ceilalţi.
Conştientizarea, identificarea şi soluţionarea conflictelor nu este un lucru uşor. Cel care se
angajează într-un asemenea demers, în cadrul grupului şcolar, trebuie să fie abilitat cu tehnici, cu o
solidă pregătire psihopedagogică.
Exemplul concret pe care l-aş folosi este eleva mea,Andreea ,aş numi-o, care m-a făcut să văd
altfel această problemă a şcolii romaneşti. Cazul elevei mele, Andreea,este diferit.Și totusi similar cu
al lui Andrei sau al lui Matei sau cu al oricărui alt elev .Ideea mea a pornit in 2014, cu bătaie lungă
,pȃnă în 2018,căci anul acesta eleva mea a susținut Evaluarea Națională și a luat o notă uimitoare-7,15.
(la disciplina limba romȃnă, iar rezultatul la matematică, mult mai slab, dovedește că unii elevii au
afinități către anumite domenii-deoarece eforturile au fost similare la ambele discipline). A fost
necesar un plan pe termen lung , cu multiple intervenții și discuții cu părinții- asistenți maternali în
acest caz (deci trauma copilului este și mai adȃncă) ,oameni minunați care au dorit ameliorarea
situației școlare a fetei. Astfel ,de la an la an am avut în vedere :
-în clasa a V-a am pus accent pe relaționare, cu sarcini puține , făcȃnd conexiuni cu personaje
din opere literare cu care se identifica;
-în clasa a VI-a am aplicat teste cu subiecte separate ce urmăreau dezvoltarea limbajului, a
exprimării orale, exprimarea scrisă în compuneri libere, etc.
-în clasa a VII-a s-a urmărit comunicarea afectiva mascată prin opere literare ;
-în clasa a VIII-a rezultatele încep sa apară , căci la simularea naționala eleva a luat nota 5,20 ,
la simularea pe școala nota 5,50 și în mod plăcut la examen nota a fost de 7,15.
Este spectaculoasă evoluția unui elev care la 10 ani nu putea să se exprime liber (să spună că a
rămas în urmă , să spună că a terminat sarcina de lucru, etc), pe care colegii o ocoleau ,deoarece nu era
prea vorbăreţă, de care se ascundeau, pe care nu o includeau în echipele de lucru, dar care apoi a
căpătat dexteritate la scris,volubilitate în exprimare și ,ușor-ușor, maturitate.
Incluziunea elevei a fost posibilă cu rezultate atȃt de bune datorită :
-prezenței surorii ei , care a fost un factor de sprijin psihologic în încurajarea ei , în notarea
temelor ;
-consilierii mele permanente de către psihologul școlii ,consilierii părinților/ tutorilor care au
dorit progresul copilului;
-unor colegi de clasă care s-au implicat afectiv, susținȃnd-o și implicȃnd-o în activitățile
337
curente, în jocurile lor, în echipele cu care lucrau, în proiectele primite.(sub forma psihoterapiei)
Pe de altă parte, am început un alt studiu de caz, cu un alt elev, băiat, acum elev în clasa a VI-a,
însa metodele aplicate în cazul Andreei se cer îmbunătățite, căci randamentul este ,deocamdată, mai
slab.(de aceea profesorul trebuie să stăpȃnească arta adaptării la elevul de la clasă ,care mereu e altfel).
În concluzie, versatilitatea unui cadru didacticşi adaptabilitatea lui la necesităţile,mereu altele
ale şcolii romaneşti ,determină îmbunătăţirea actului educaţional şi integrarea benefică a elevilor cu
C.E.S.
BIBLIOGRAFIE:
Abrudan C., Psihopedagogie specială, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2003;

Cucoş C., Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale, Editura Polirom, Iaşi, 2000;
Cucoş C., Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996;
Dasen P., Perregaux C., Rey M., Educaţia interculturală, Editura Polirom, Iaşi, 1999
Cornelius H.-„Ştiinţa rezolvării conflictelor”
6.Shapiro D.-„Conflictele şi comunicarea”
338
STUDIU DE CAZ
AGRESIUNEA VERBALĂ ASUPRA UNUI ELEV AFLAT ÎN PLASAMENT FAMILIAL
Ciupăgeanu Anișoara
Școala Gimnazială Marin Preda Siliștea-Gumești, Teleorman
Identificarea cazului - un părinte acuză agresiuni repetate la adresa fiicei

sale, prin insultări, jigniri și reproșuri nejustificate.
Analiza cazului
Mama elevei B. G. din clasa a V-a acuză câțiva elevi din clasă că, deseori, în timpul pauzelor,
aceștia îi adresează elevei B. G cuvinte jignitoare cu adresă directă asupra faptului că este un copil în
plasament. Dirigintele clasei solicită prezența la școală a părinților elevilor ”agresori” pentru a lua la
cunoștință și a elucida veridicitatea și gravitatea agresiunilor.
Părinții elevilor acuzați se revoltă și neagă toate cele reclamate, considerând că fiii lor nu sunt
capabili de astfel de gesturi.
Diriginta discută în particular cu părinții, dar și cu elevii acuzați. Se ajunge la concluzia că
unele acuzații sunt întemeiate și părinții acceptă (cu greu) că fiii lor ”se maturizează” prin copierea
unor comportamente care ies în evindență ca lideri și există, într-adevăr această tendință de a se
impune, de a domina, de a crea un grup ”puternic”.
Discuțiile particulare cu elevii - agresori și victimă - scot la iveală două aspecte: existența unor
acțiuni repetate asupra elevei în cauză; dimensiunea augmentată pe care o dă părintele fetei victimă
față de situația creată.
Identificarea cauzelor
Sensibilitatea elevei în fața elevilor cu atitudine de lider al clasei;
Nevoia crescută de atenție din partea colegilor;
Asocierea în grup a elevilor mai ”puternici” ;
Lipsa de înțelegere din partea părinților, a situației unui copil în plasament;
Reticența unor părinți în a recunoaște existența unor reacții, atitudini neadecvate din partea
propriilor copii la adresa colegei lor.
Soluții propuse pentru rezolvarea situației conflictuale

Solicitarea unui consilier școlar în scopul consilierii elevilor implicați în conflict;
Susținerea de lectorate cu părinții pe teme privind violența verbală și consecințele acesteia
asupra dezvoltării ulterioare a elevilor;
Realizarea de activități cu copiii, prezentări de materiale, jocuri didactice prin care să înșțeleagă
importanța păstrării unei atmosfere plăcute în colectivul clasei, să socializeze, să interacționeze, să
înveșe atitudini corecte în situații critice, să empatizeze și să se implice afectiv.
Stabilirea unor concluzii
Conflictul între elevi s-a creat datorită cunoaşterii insuficiente a situației create în clasă, datorită
exagerbării interpretării reacțiilor de ambele părți. Divergențele apărute au fost stinse, armonia a fost
restabilită, însă, pe viitor s-a realizat un program special de prevenire a unor astfel de situații, în
colaborare cu consilierul școlar, consilierul educativ, toți diriginții și directorul unității. Comisia de
disciplină din unitatea școlară, în urma întocmirii raportului, a constatat că nu a existat o
repetitivitate și o consecvență a agresiunilor și consideră că intervenția dirigintelui s-a realizat la timp
pentru a preîntâmpina constiutuirea unui grup ”influent” la nivelul clasei a V-a.
339
SCURTĂ PRIVIRE ASUPRA STILULUI
(ASPECTE TEORETICE)
Cîmpeanu Paula
Colegiul Tehnic Energetic
Stilul (stylus-instrument /beţişor de scris), este susceptibil de cel puţin trei

accepţii, astfel demonstrându-şi statutul de cuvânt polisemantic. În accepţie curentă, stilul se poate
defini ca mod personal de exprimare al unui individ1; de altfel, încă din 1929, îl întâlnim cu acest sens
în Dicţionarul universal al limbei române2, elaborat de Lazăr Şăineanu, ceea ce indică o lungă tradiţie
a actualizării acestui sens în cultura românească: “ -stil—n. 1. bold cu care cei vechi scriau pe tăbliţe
unse cu ceară ; 2. fig.mod de a exprima prin scris cugetările sale; 3. mod de a exprima propriu unei
stări sau profesiuni: stilul advocăţesc; 4. mod de a scrie propriu unui mare scriitor: stilul e omul etc
...”.
Pentru o mai bună apreciere a diferitelor accepţii ale termenului cea mai indicată sursă ce
trebuie menţionată este Dicţionarul de ştiinţe ale limbii din 2001, care prezintă stilul din multiple
perspective. Dacă majoritatea lucrărilor adresate în special elevilor,dar şi profesorilor, din ciclul
inferior şi din ciclul superior al liceului, tratează succint semantica termenului, indicând trei sensuri
ale acestuia 3 : „ fel personal de a se exprima al unei persoane, mod particular de folosire a resurselor
limbii în diverse domenii de activitate, ansamblul mijloacelor folosite pentru a obţine efecte artistice”,
dicţionarul în cauză tratează termenul cu atenţia cuvenită dedicându-i un spaţiu aparte.
Stilul este definit în funcţie de diferenţa fundamentală dintre sensurile denotative şi cele
conotative ale cuvântului în context 4. Din această perspectivă, stilul poate fi definit ca :
abatere (ideea aparţine lui Paul Valerie, însă principiul a fost formulat de Ch.Bally – „stilul e o
abatere de la norma curentă”); alegere (inaugurată de Ch.Bally şi continuată de St. Ullmann,
P.Guiraud, M.Cressot, ideea porneşte de la considerentul că stilul poate fi definit ca alegere /selecţie
într-o paradigmă); adaos expresiv (manieră intuitivă în care se concepe stilul, derivă de la teoria antică
a stilului ornamentat); element al unei opoziţii între faptul de stil / context (teorie formulată de M.
Riffaterre, el este de părere că stilul este un model accidentat de existenţa unui element nepredictiv).
Pentru limba română literară se acceptă, în general, existenţa a trei stiluri funcţionale:
beletristic, ştiinţific, juridic-administrativ; au fost, însă, identificate şi alte stiluri: publicistic (Paula
Diaconescu, D.Irimia), familiar sau colocvial (I. Iordan, C. Maneca), oratoric (I. Iordan, Paula
Diaconescu), epistolar şi telegrafic (Lidia Sfârlea). Toate variantele funcţionale sunt reductibile la
opoziţia artistic/non-artistic.
Artistic Non-artistic
Limbaj conotativ Limbaj denotativ

Caracter individual Caracter colectiv
Unicitate şi inovare a expresiei Expresie caracterizată prin
Bogăţie lexicală utilizarea unor formule şi construcţii mai
Sensuri multiple ale aceluiaşi cuvânt mult sau mai puţin fixe, repetabile la
contextual variabile nivelul colectivităţii vorbitorilor
Concentraţie lexicală
Sensuri unice ale cuvântului,
independente de context
Note
340
1. Horia Corcheş, Victoria Gal şi Anica Revnic, Limba şi literatura română pentru examenul
de bacalaureat-proba orală, Art, Bucureşti, 2004, p.31.
2. Lazăr Şăineanu, Dicţionarul universal al limbei române, Scrisul românesc, Craiova , 1929.
3. op.cit. , 2004, p.31.
4. Angela Bidu-Vrînceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş,
Gabriela Pană-Dindelegan, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Nemira , Bucureşti, 2001, p.495-498.
341
ÎNCEPUTURILE BULLYING-ULUI – STUDIU DE CAZ
Cîrstea Alexandrina Adelina

Școala Gimnazială „Șerban Vodă Cantacuzino”
Mulţi români au plecat să muncească în străinatate. Drept urmare, societatea românească a

cunoscut beneficiile emigrării, dar şi dezavantajele acesteia. Banii trimişi acasă au contribuit la
reducerea sărăciei, dar familiile în care unul sau ambii membrii lucrează în afara ţării, suferă în urma
schimbărilor din viaţa lor. În momentul plecării părinților la muncă în străinătate, copiii
experimentează sentimente de abandon, neajutorare și vulnerabilitate. Pentru a face față acestor
sentimente, copiii reacționează în funcție de exemplele avute în jurul lor, adică în funcție de reacțiile
manifestate de persoanele adulte atunci când acestea au trecut la rândul lor prin perioade dificile.
Astfel, sunt copii care, în urma plecării părintelui/părinților, devin retrași și evită contactele sociale,
sunt copii care devin temători și ocolesc situațiile/experiențele noi, dar, sunt și copii care deven
autoritari, manifestând tendința de a-i controla pe cei din jurul lor.
injurii, umilinţe.
I. CONTEXTUL ȘI PREZENTAREA CAZULUI
Un băiat Z.D. (5 ani), ai cărui părinți au plecat la muncă în străinătate, a fost transferat la o altă
grădiniță deoarece a ajuns în grija bunicilor care locuiau în alt sat. După o perioadă de timp în care a
stat liniștit și retras, fără să interacționeze cu ceilalți copii, a început să hărțuiască colegii din grupă,
uneori persistând atât de mult încât aceștia izbucneau în lacrimi. În jocurile ce presupuneau asumarea
diferitelor roluri, impunea copiilor ”scenariul” său, fără să se țină cont și de preferințele acestora.
Surprinzător a fost cât de puțin protestau ceilalți copii atunci când băiatul se manifesta autoritar. (poate
și datorită aspectului fizic, preșcolarul fiind bine dezvoltat din punct de vedere fizic, având o ținută
impunătoare). După un timp copiii au început să îl evite: ”Nu vrem să ne mai jucăm cu el. Ne înfurie.
Este un băiat foarte rău!!”
Preșcolarului i-a fost greu să se adapteze emoțional și comportamental la noul context
deoarece, nefiind familiarizat cu persoanele în grija cărora a rămas, nu reușea să-și exprime emoțiile și
gândurile. Ce poate fi mai înspăimântător pentru un băiat de cinci ani, decât schimbarea întregului
”univers”? Băiatul experimenta sentimente ambivalente față de părinții lui care, pe de o parte, îi
spuneau că îl iubesc, iar pe de altă parte, l- au ”abandonat”, lăsându-l în grija bunicilor. El nu putea să-
și permită libertatea de a simți furie față de părinți. Sentimentele lui normale vis-a-vis de aceștia erau
complicate de faptul că a fost pus în situația de a se simți un copil neajutorat și vulnerabil. El încerca
342
să restaureze această identitate prin metode și comportamente sociale neadecvate ce au avut ca și
rezultat marginalizarea lui. Inabilitatea copilului de a permite altor copii să posede un rol egal, l-a
împiedicat să se integreze în colectivul clasei. Această imposibilitate este consecința faptului că în
momentul plecării părinților el a ”jucat” rolul victimei.
Comportamentul preșcolarului nu a fost pe placul colegilor care l-au respins, refuzând să se mai
joace cu el. Datorită faptului că nu a existat o ceartă pe acest subiect, urmată apoi de o discuție care să
clarifice motivele pentru care copiii au plecat de lângă el, băiatul nu a putut da un sens experinței astfel
încât să înțeleagă că atitudinea copiilor față de el era o consecință a felului în care s-a purtat cu ei.
Acest lucru i-a întărit sentimentele de abandon, neajutorare și vulnerabilitatea experimentate în
momentul plecării părinților și în momentul venirii în noul colectiv.
II. MĂSURI CONCRETE DE ACȚIUNE
La nivel personal
valorificarea potenţialului copilului;
REZULTATE FINALE
III. CONCLUZII
În cazul băiatului de mai sus este clar că toate comportamentele negative sunt o reacție directă
la faptul că părinții, prin plecarea la muncă în străinătate, l-au ”abandonat”.
de copii „fără probleme”.
343
BULLYING-UL ÎN ȘCOALĂ
INSTRUMENTE PENTRU PREVENIREA BULLYING-ULUI LA ȘCOALĂ
COCA ECATERINA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ GRUMĂZEȘTI
Fenomenul bullying în şcoală reprezintă o problemă internaţională, o ameninţare serioasă

pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului agresor dar şi a victimelor acestui tip de comportament.
Manifestarea acestei forme de agresiune în rândul elevilor poate avea consecinţe negative atât pe
termen scurt cât şi pe termen lung putând afecta starea de bine fizică, psihologică şi socială a
agresorilor cât şi a celor care devin ţinta bullying-ului.
O atenţie sporită trebuie acordată victimelor-agresori, deoarece acestea prezintă un risc crescut
de a avea probleme atât socio-emoţionale cât şi comportamentale. Şcoala, care are un rol important în
dezvoltarea copiilor şi tinerilor, alături de familie şi societate, trebuie să aibă în vedere o permanentă
monitorizare şi accesul la strategii de control ale comportamentelor cu risc pentru sănătatea fizică şi
mentală, cu scopul menţinerii unui nivel optim al stării de bine al copiilor.
Bullying-ul este un comportament cu tentă agresivă întâlnit mai ales în rândul copiilor
de vârstă școlară, care implică un raport inegal de putere între persoanele implicate. Astfel de
comportamente au caracter repetitiv și ambii copii implicați în proces pot suferi consecințe
serioase și de lungă durată. Agresorii nu sunt neapărat mai puternici fizic decât victimele lor și acest
fapt constă în mai multe surse posibile: a fi mai popular, a fi mai puternic, a fi mai inteligent, a avea un
statut social mai înalt.
Consider că violența în școală, sub toate formele ei, dar mai ales sub forma bullying-ului
constituie o încălcare a drepturilor copilului. Din punctul meu de vedere, luând contact cu fenomenul
de bullying, am observat că acei copii timizi, cuminți, retrași sunt cei mai predispuși a fi victime ale
bullying-ului, dar există și opusul acestora, și anume copii vorbăreți, deschiși, energici, care doresc
atenția tuturor colegilor și care pot fi victime pentru faptul că sunt prea implicați, “intră în sufletul
colegilor”, intervin fără a li se solicita ajutorul. Acești copii pot deveni victime, tocmai prin faptul că
prin comportamenul lor își deranjează involuntar colegii, iar aceștia îi resping, ajungând să îi
Este îngrijorător faptul că acest fenomen poate avea urmări grave asupra sănătății
copiilor, oamenilor. Acest lucru mă determină ca în calitate de cadru didactic să fiu mai atentă la
anumite conflicte apărute între elevi, să intervin prompt dacă voi constata că acestea degenerează,
ajungând la o formă a bullying-ului.
Înainte de a le prezenta situația în care se află copilul lor, se va purta o discuție cu aceștia,
astfel încât să se obțină informații în legătură cu comportamentul copilului, dacă au intervenit
schimbări, dacă au o relație deschisă cu acesta, dacă îi oferă un cadru de înțelegere și de securitate
fizică și emoțională. Se va avea grijă ca această discuție să nu îi deranjeze, să nu simtă că intervenția
344
părinții sunt ținuți la curent cu acțiunile desfășurate.
Este foarte important ca părinții și profesorii să coopereze pentru a înțelege fenomenul
de bullying, consecințele acestuia și pentru a găsi modalități de a-l stopa. Este nevoie ca bullying-ul să
fie luat în serios de către părinți și profesori, pentru că efectele produse sunt foarte periculoase.
Părinții pot fi sfătuiți să fie foarte atenți la comportamentul copilului. Aceștia trebuie să
observe dacă este ceva în neregulă cu copilul lor și să vorbească cu el, arătându-i empatie, sprijin și
înțelegere.
Un copil care este victima bullying-ului se poate simți singur, confuz, temător și
totodată vinovat pentru ceea ce i se întâmplă. O astfel de experiență are consecințe psihologice
importante putând duce în viitor la o performanță școlară scăzută, stimă de sine scăzută, anxietate și
posibil și depresie.
Copilul ar trebui să cunoască și să știe cum să gestioneze acest tip de interacțiune socială
sau relaționare, pentru a face față unor eventuale forme ale bullying-ului. Copilul trebuie să știe că nu
toți oamenii vor fi drăguți cu el. Viața poate fi uneori o luptă de supraviețuire, alteori o competiție
pentru un statut social mai bun, mai multă putere, mai mult control, mai mulți bani, mai multă
recunoaștere. De aceea, copiii trebuie învățați cum să gestioneze aceste situații conflictuale și singuri,
pe măsură ce se confruntă cu ele.
Doar prin învățarea copiilor despre existența acestui fenomen și metodele de
contracarare a lui, îi pregătim gradual, progresiv, pentru viață – de la situații simple în clasele primare,
până la situații mai complexe ulterior. Trebuie doar să îi ghidăm și să îi lăsăm să își formeze propriile
experiențe, ajutându-i activ să își creeze propriul lor sistem de gestionare a acestor situații.
În momentul în care aceste probleme persistă, iar adulții (profesorii) și procedurile
interne ale instituției de învățământ nu reușesc să rezolve problema (și în foarte multe cazuri nu o pot
rezolva), singura persoană care poate opri definitiv abuzurile asupra sa este chiar victima. Este
necesară abilitarea victimei, oferirea de „putere” suplimentară victimei, sub formă de
informații/educație, precum să fie mai sigur pe el, să-și apere drepturile, să vorbească pe un ton ferm,
cu încredere și determinare, să privească agresorul în ochi, menținând o postură a corpului care să
transmită faptul că are încredere deplină în propriile forțe și că nu se teme de acesta. Cu cât încrederea
în sine este mai mare, cu atât riscul de a deveni o țintă a agresiunii scade. Realitatea arată că în
majoritatea cazurilor nu trebuie să te lupți pentru a dovedi că te poți apăra, ci trebuie doar să fii
suficient de sigur pe tine, ca să arăți/transmiți că ai fi oricând dispus să o faci (respectiv să te lupți
pentru a te apăra/a-ți apăra drepturile), fără ezitare sau teamă. O astfel de atitudine poate proteja orice
copil aflat într-o situație conflictuală și deseori poate evita agresiunea/atacul înainte să înceapă. Dacă
teama de a fi agresat fizic dispare, copilul va afișa în permanență și în mod natural încrederea în sine,
mâhnire, frustrare, singurătate și izolare. Mai mult, și părinții victimelor pot experimenta un sentiment
de eșec cu privire la creșterea și îngrijirea copilului lor și pot fi copleșiți de întreaga situație.
Este necesară dezvoltarea de programe specifice adresate copiilor cu risc din
perspectiva apariției comportamentelor de bullying, respectiv copiii victime ale abuzului și violenţei în
familie și școală, includerea în regulamentul școlar a aspectelor fundamentale pentru identificarea,
345
afișarea publică a acestora, creșterea nivelului de conștientizare cu privire la riscurile bullying-ului
pentru protecția și sănătatea copiilor, în rândul tuturor actorilor implicați în actul educațional: cadre
didactice, personal administrativ, părinți, elevi, elaborarea de proceduri clare pentru gestionarea
corectă a situațiilor de bullying, dezvoltarea și implementarea de activități, cu personal resursă alocat,
în arii mai puțin supravegheate din spațiul școlii, altele decât sala de clasă, cunoscute ca prezentând
risc crescut pentru apariția comportamentelor de bullying, implicarea elevilor în elaborarea de strategii
și soluții pentru eliminarea comportamentelor de bullying, în acord cu nevoile specifice, locale, ale
fiecărei școli.
Au fost implementate numeroase programe care au urmărit ameliorarea fenomenului bullying
în şcoli. Aceste programe au fost evaluate în ţări şi în condiţii diferite. Limber consideră că cele mai
eficiente şi cuprinzătoare strategii sunt cele care implică întreaga şcoală pentru a schimba climatul
şcolar şi normele de comportament, cum este programul lui Olweus implementat în câteva sute de
şcoli din întreaga lume. Pe baza programului menţionat anterior, au fost dezvoltate alte programe.
Unul dintre acestea este „Programul de intervenţie anti-bullying din şcolile flamande”care include:
activităţi de intervenţie – pentru părinţi si profesori, ca acţiune la nivel de şcoală; activităţi pentru
grupurile de colegi, ca acţiune la nivel de clase; activităţile legate de curriculum pentru grupurile de
elevi; activităţi individuale centrate atât pe elevii agresori cât şi pe cei victimizaţi. În urma aplicării
programului s-a obţinut o scădere a frecvenţei comportamentelor de tip bullying la clasele mici, dar nu
şi la cele mari. Alte proiecte antibullying importante care au fost evaluate în şcoli sunt „DEF Sheffield
Bullying Project”; „Proiectul bullying” a lui Davis. Un proiect important realizat recent în Europa este
„Ghidul European de Bune Practici Anti-bullying” în cadrul căruia a participat şi România. Proiectul a
avut ca scop stabilirea unui sistem integrat de gestionare a informațiilor, oferind posibilitatea de a
identifica și disemina cele mai bune practici. În literatura de specialitate sunt precizate unele strategii
de intervenţie, care pot fi utile în modelarea unei culturi şcolare care promovează respectul,
recunoaşterea, învăţarea, siguranţa şi experienţele pozitive pentru toţi elevii: acordarea de ajutor
victimelor; încurajarea participării active a părinţilor şi a altor adulţi, în fi ne a comunităţii;
supravegherea elevilor în timpul pauzelor, mai ales în curte, la toalete şi pe coridoarele aglomerate;
stabilirea şi aplicarea de reguli şi consecinţe clare pentru comportamentele de tip bullying; implicarea
claselor în discuţii şi activităţi legate de bullying. Intervenţiile eficiente trebuie să se concentreze nu
doar asupra agresorilor, ci şi asupra spectatorilor care mai degrabă încurajează (în mod activ sau pasiv)
decât să descurajeze comportamentul agresorului. Şcoala ca instituţie de dezvoltare primară a societăţii
are un important rol in dezvoltarea copilului. Este vital ca aceasta să fi e susţinută de societate şi
împreună să rezolve problema bullying-ului deoarece în final „agresiunea şi victimizarea sunt
probleme care afectează pe toată lumea”
Bibliografie
Anghel F, Liiceanu A, Săucan D, Voinea L. Legislaţie privind drepturile copilului, violenţa şi
violenţa şcolară. În: Jigău M, Liceeanu A, Preoteasa L (coord.) Violenţa în şcoală. Bucuresti: Ed.
Alpha MDM 2006
Holdevici, Irina şi Neacşu, Valentina, Sisteme de psihoterapie şi consiliere psihologică, Editura
Kullusys, Bucureşti, 2008
3. Preda V. Delicvenţa juvenilă o abordare multidisciplinară. Cluj-Napoca: Presa
Universitară Clujeană 1998
4. Roşan A. Comportamentul violent-screening şi strategii de intervenţie. Cluj-Napoca:
Editura Alma Mater 2009.
346
STUDIU DE CAZ
Codrea Simona – Viorica

Școala Gimnazială nr.133
Problema:
Eleva L.S. din clasa a IX-a prezintă un comportament neadecvat fata de unii colegi de
clasa, respectiv gesturi de intimidare realizate doar alaturi de un grup de 4-5 colegi. Una din victimele
sale, colega,a reclamat dirigintelui urmatoarele comportamente deranjante:
la ora este numita „tocilara” de catre L.S. si grupul sau de sustinatori;
reprosuri pentru faptul ca nu fumeaza in recreatie, fiind adesea numita „o tocilara care nu stie
sa se distreze”.
nu le place ca refuza sa chiuleasca de la ore alaturi de unii colegi;
I se reproseaza ca nu are un prieten;
Parintii colegei au spus ca aceasta sufera foarte mult din cauza acestor ridiculizari repetate si
plange zilnic din aceasta cauza; mai mult, are zile in care refuza sa mearga la scoala din cauza
intimidarilor la care este supusa.
Cadrelor didactice au o atitudinea ignoranta fata de acest fenomen si nu se implica absolut
deloc cand un episod de genul se petrece in preajma lor.
Obiective :
ETAPE
Nevoia de a provoca suferinta prin intimidare, alaturi de un grup de sustinatori.
manifestă interes la: franceza, engleza, informatica;
manifestă dezinteres la: matematică, chimie.
Voinţa – lipseşte, evită să ia decizii majore, este nehotărâtă, nu are
răbdare, se incadreaza in tiparul grupului din care face parte;
347
Caracter – pozitiv, destul de combativă, cooperantă dacă are interes: dezinteresată de şcoală
pentru că nu are un stil de muncă corespunzător, este împrăştiată, învaţă în salturi pe de rost şi
întotdeauna pe ultima sută de metri, are o atitudine oscilantă faţă de propria persoană şi faţă de colegi,
în general sociabilă, asertivă, dar deosebit de agresivă (verbal) dacă îi sunt lezate interesele;
se plictiseşte uşor, nu rezistă la stres şi nici la efort intellectual susţinut;
are o fire siciabilă, un temperament extrovertit;
3. Relaţii sociale
- este preocupat doar de propria persoană şi de multiplele relaţii extraconjugale;
- nu are şi nu a avut decât un rol decorativ în creşterea şi educarea celor 2 copii.
Mama este „fac totum” în familie, de la asigurarea siguranţei financiare, la creşterea şi educarea
copiilor:
şi de factori de stres cărora trebuie să le facă faţă din cauza problemelor personale, problemele copiilor
au trecut pe planul doi.
grupul de prieteni – are puţini prieteni;
colegii de clasă – are relaţii încordate cu colegii de clasă care au izolat-o după ce au prins-o cu
minciuni
Problemele au apărut odată cu intrarea în liceu şi s-au agravat la terminarea clasei a X-a când
legătură cu situaţia ei familială afirmând că „nu are mamă”, „este crescută de mama vitrega”, „numai
- fără probleme deosebite până în clasa a IX-a pe care o repetă din motive medicale, parţial,
respectiv datorită indolenţei şi neadaptării şcolare (parţial).
rinichi.
348
- mama şi-a dorit să devină asistentă madicală şi, nereuşind, a obligat-o pe fiica ei mai mare să
Eleva s-a mutat la începutul clasei a IX-a de la tara în Braila, rupând relaţiile cu fostul grup de
şcolar;
emoţionale.
- Să studieze suplimentar la obiectele la care are probleme şi, aventual, să
ceară ajutor din partea colegilor;
- Să plece în America la rude care au promis că o pot ajuta;
- Să se căsătorească, să aibă familia ei, copii, casă, un servici bine remunerat;
- Să continue să studieze vioara
valorilor;
349
părinţi;
profesori;
colegi;
anturaj.
Scop:
intensificarea colaborării şcolii cu familia, astfel încât să se rezolve
situaţiile tensionate din familie;
, decizii de care depăşirea de către tânără a crizei de identitate.
Obiective:
decizii în ceea ce priveşte viaţa ei profesională şi personalăpărinţii ar trebui să ţină cont.
Conoaşterea reciprocă părinţi-educatori pentru o colaborare reală şcoalăfamilie;
Relaţii sociale:
Relaţii familiale:
se vor modifica relaţiile tinerei cu ambii părinţi, care vor renunţa la
comportamentul autoritarist în favoarea unei atitudini ferme dar flexibile;
părinţii vor învăţa modalităţile cele mai bune de abordare şi soluţionare a
situaţiilor de criză.
350
STUDIU DE CAZ
Cojocaru Doina –Florentina

Liceul Tehnologic „Paul Bujor” Berești
Problema :
Eleva M. A - M din clasa a IX-a prezintă un comportament neadecvat față de unii colegi de
clasă, respectiv gesturi de intimidare realizate doar alături de un grup de 4-5 colegi. Una din victimele
sale, eleva C. I., a reclamat doamnei diriginte următoarele comportamente deranjante:
Aproape de fiecare dată când răspunde corect la oră este numită „tocilară” de către Alexandra
și grupul sau de susținători;
Este ridiculizată pentru faptul că nu fumează în recreație, fiind adesea numită „o tocilară care
nu știe să se distreze”.
Este ridiculizată pentru că refuză să chiulească de la ore alături de unii colegi;
Este ridiculizată pentru faptul că nu are un prieten;
Părinții I. C. au spus că aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări repetate și
plânge zilnic din aceasta cauză; mai mult, are zile în care refuză să meargă la școală din cauza
implică absolut deloc când un episod de genul se petrece în preajma lor.
Obiective :
ETAPE
Nevoia de a provoca suferință prin intimidare, alături de un grup de susținători.
Voinţa – lipseşte, evită să ia decizii majore, este nehotărâtă, nu are răbdare, se încadrează în
351
Probleme medicale
Relaţii sociale
este preocupat doar de propria persoană şi de multiplele relaţii extraconjugale;
nu are şi nu a avut decât un rol decorativ în creşterea şi educarea celor 3 copii.
educarea copiilor:
◦ este dezechilibrată emoţional şi afectiv, hiperemotivă, suprasaturată de multitudinea de sarcini
• Fraţi – eleva are doi fraţi mai mici, unul de 16 şi unul de 12 ani cu care se află în relaţii
cu minciuni
Istoricul problemei
legătură cu situaţia ei familială afirmând că „nu are mamă”, „este crescută de mamă vitregă”, „numai
fără probleme deosebite până în clasa a XI-a pe care o repetă din motive medicale, parţial,
352

fire mereu bolnăvicioasă, situaţie brusc agravată în clasa a XI-a, datorită problemelor la rinichi.
Istoricul familiei
mama şi-a dorit să devină asistentă madicală şi, nereuşind, a obligat-o pe fiica ei mai mare să
tatăl a lăsat copiilor posibilitatea de a-şi alege drumul în viaţă, încurajând alegerile lor.
Istoricul relaţiilor sociale
Eleva s-a mutat la începutul clasei a IX-a din Galați în Berești, rupând relaţiile cu fost grup de
şcolar;
emoţionale.
În urma discuţiilor purtate cu eleva M.A. – M. şi cu mama acesteia s-a constatat că visul ei cel
mai mare este să urmeze o carieră în domeniul teatral către care are reale înclinaţii. De asemenea şi-ar
dori să studieze vioara.
colegilor;
Să reuşească să intre la Facultatea de Litere;
Să continue să studieze vioara.
353
valorilor;
- părinţi;
- profesori;
- colegi;
- anturaj.

formularea de prognoze privind evoluţia ulterioară a elevei.

Scop:
familie;
Obiective:
cont.
Conoaşterea reciprocă părinţi-educatori pentru o colaborare reală şcoală-familie;
354
Starea pedagogică:
Relaţii sociale:
Va fi acceptată în colectiv pentru realizarea sarcinilor de echipă.
Relaţii familiale:
355
CONSECINȚELE CYBERBULLYINGULUI POT FI PÂNĂ LA CELE MAI DRAMATICE
Coman Adriana
Centrul Școlar de Educație Incluzivă Buzău
Fenomenul de bullying este foarte răspândit atât în școlile din România, cât și la nivel mondial.
Acesta se referă la agresiunea sau hărțuirea fizică sau verbală, care se repetă pe o anumită perioadă și
care implică un dezechilibru al puterii între două persoane, cel mai adesea copii. Din păcate, bullying-
ul poate avea urmări periculoase asupra dezvoltării normale a unei persoane.
Acest termen este folosit ca atare și în limba română, însă acesta s-ar traduce ca fiind un tip de
hărțuire, intimidare sau agresiune, care poate avea loc fie între copii, la școală sau în cercul de prieteni,
fie între adulți, în cadrul unei relații sau la locul de muncă.
Conform Asociației Americane de Psihologie, bullying-ul este o formă de comportament
agresiv, în care o persoană provoacă, în mod intenționat și repetat, un disconfort unei alte persoane.
Acesta poate fi fie sub formă de contact fizic, cuvinte adresate sau acțiuni mai subtile.
Atât copiii care sunt agresați (bullied), cât și agresorii (bullies) pot dezvolta probleme serioase
și de durată, din punct de vedere emoțional.
Pentru a fi considerat bullying, comportamentultrebuie să fie agresiv și să îndeplinească
anumite condiții:
- Un dezechilibru al puterii: copiii care-i agresează pe alții folosindu-și puterea, cum ar fi cea
fizică, accesul la informații stânjenitoare sau popularitatea – pentru a controla sau a face rău altora.
Dezechilibrele de putere se pot schimba în timp și pot avea loc în situații diferite, chiar dacă implică
aceleași persoane;
- Are loc în mod repetat: agresiunile au loc de mai multe ori.
Avansul tehnologiei a permis ca toate comportamentele menționate mai sus să poată avea loc și
în mediul online, pe rețelele sociale, prin e-mail sau alte platforme. Acestea poartă numele de
cyberbulling – acesta are loc și mai ușor, pentru că este mult mai facil ca o persoană să se ascundă în
spatele unor ecrane și să aibă anumite comportamente.
Mai mult, oricine are un smartphone cu conexiune la Internet poate hărțui pe altcineva, fără a fi
nevoit să își dezvăluie identitatea reală. Cyberbulling-ul nu mai este limitat de curtea școlii sau de
colțurile străzii, ci poate avea loc 24 de ore din 24. Acesta presupune hărțuirea și amenințarea în
mediul online și implică mai multe persoane, fără a necesita puterea fizică.
Cyberbulling-ul se poate manifesta prin trimiterea unor mesaje amenințătoare sau intimidante
prin e-mail, text, social-media și inclusiv prin furarea identității online cu scopul de a răni și umili
persoana respectivă. Unii cyberbullies pot crea inclusiv un site web sau o pagină de social media
pentrua umili pe altcineva.
vizați. Printre exemple se numără:
cuiva.
cyberbullying lasă amprente digitale- înregistrări care se pot dovedi utile și care pot oferi dovezile
Agresiune pe situri web
356
Agresiunea poate avea loc prin diferite metode:
Site-uri de ură: Agresorul creează un „site de ură” pentru a hărțui un individ. Acest lucru
poate însemna publicarea unor poze sau videouri care arată victima în situații jenante. Sau site-uri unde
se votează cine este cel mai/cea mai urât(ă) etc.
Grupuri de ură: Astfel de grupuri apar uneori pe Facebook sau pe alte rețele sociale.
Grupurile au în comun faptul că urăsc un grup întreg de oameni. Chiar dacă adminstratorul sitului
anulează contul, agresorul deschide alt cont pe care continuă agresiunea.
Agresiune cu ajutorul telefonului mobil
Cea mai des folosită metodă este trimiterea mesajelor cu conținut jignitor. Conținutul poate fi
verbal sau imagini.
Agresiune pe bloguri
Agresorul scrie comentarii cu conținut injurios la adresa victimei.
Agresiune prin votare pe Internet
Cine este cel/cea mai frumo(a)s(ă) sau cel/cea mai urât(ă)? Astfel de întrebări sunt exemple de
agresiune online.
Reguli de precauție pentru copii - 10 reguli de comportament online:

Fii onest și politicos.
Gândește-te bine la ceea ce scrii.
Respectă persoanele de altă etnie sau rasă și pe cei care au alt mod de viață.
Respectă legea țării proprii și legea țării unde se află corespondentul.
Respectă drepturile de autor, indiferent dacă este vorba de text, imagini, sunet sau software.
Nu trimite materiale pornografice, cu conținut violent, rasist sau blasfemic.
Respectă-i pe ceilalți utilizatori.
Fii chibzuit în cheltuirea banilor online.
Raportează ilegalitățile pe care le observe.
10.Nu uita că și alți copii folosesc forumuri etc.
Având în vedere aceste consecințe ale hărțuirii online, cercetătorii evidențiază câteva strategii
de intervenție, precum antrenarea empatiei, campaniile educaționale, programe dezvoltate prin
colaborarea cu participanții adolescenți, dar deocamdată există o lacună în literatura de specialitate
privind eficiența programelor de intervenție în acest domeniu deoarece este necesară dezvoltarea
unor metode de intervenție și prevenție de tip evidence-based, eficiente și implementabile
Consecințele cyberbullyingului pot fi până la cele mai dramatice.
Cyberbullyingul are o serie de efecte nocive aspra victimei, similare bullyingului real:
atacuri de panică;
scăderea stimei de sine;
timiditate;
coşmaruri;
anxietate;
lipsa capacităţii de concentare;
diminuarea puterii de învăţare;
depresie;
suicid.
Cum stopăm cyberbullyingul

Pentru că varianta ideală este ca cel mic să nu ajungă niciodată să fie o victimă a bullyingului
virtual, este recomandat ca părintele să îi expună din timp situaţiile în care s-ar putea afla vreodată,
din punctde vedere al relaţionării online cu alţi copii. Totodată, părintele trebuie să accentueze şi faptul
357
că, la cel mai mic semn de cyberbullying, copilul trebuie să ceară urgent ajutorul unui adult (părinte,
învăţător/profesor).
Deoarece aproximativ jumătate dintre adolescenţi au fost victimele unui act de cyberbullying şi
doar 1 din zece copii ajunge să le spună părinţilor că suferă din acest motiv, părintele ar trebui să
monitorizeze atent activitatea online a copilului său, în momentul în care observă la el un
comportament suspect. Subliniaţi faptul că victimele nu au nicio vină, nu vor fi supuse niciunei
pedepse şi spuneţi-le să nu le fie teamă să prezinte faptele în mod corect. Învăţaţi-i să nu divulge
parolele de la reţelele de socializare nimănui, să nu dezvăluie lucruri intime unei persoane cu care
interacţionează doar online, limitaţi accesul copilului la internet în camera sa şi instalaţi calculatorul
într-un spaţiu din casă la care să aibă toată lumea acces.
Dacă cel mic primeşte mesaje hărţuitoare, este recomandat să le salveze pentru a le avea ca
dovadă în cazul unei confruntări cu agresorul.
Fără a ameninţa, încercaţi să-i spuneţi copilului care e realitatea. Tehnologia poate permite în
ziua de astăzi identificarea imediată de către autorităţi a celui care se foloseşte de astfel de practici. Pe
lângă faptul că, fiind sinonim cu hărţuirea, bullyingul este considerat o infracţiune, bullyingul este, în
primul rând, o conduită excesivă şi o lipsă de respect pentru o altă fiinţă umană. Atât timp cât
bullyingul nu este tolerat în cadrul familiei, nu ar trebui sub nicio formă tolerat nici în afara acesteia.
Să nu uităm că şi agresorul are nevoie de consiliere psihologică şi de ajutor, aşa încât este necesar ca
acesta să fie îndrumat către specialiştii care îl pot ajuta să depăşească acest tip de comportament
deviant.
Metode prin care poate fi evitată hărțuirea virtuală și primii pași pentru a rezolva această
problemă:
Copiii trebuie încurajați să ceară urgent ajutorul unui adult, fie că este vorba de părinte sau
învăţător, încă de la cel mai mic semn de cyberbullying
Ignorarea copilului care tachinează – să se comporte că şi cum celălalt este invizibil şi să
acţioneze ca şi cum nimic nu i s-ar fi întâmplat.
Monitorizarea atentă a activității online a copilului în momentul în care observi un
comportament suspect. Orice semn care indică modificări ale stării psihologice cum ar fi depresia,
anxietatea socială, izolarea, stimă de sine scăzută, reacții negative și stres în privința utilizării
dispozitivelor ar trebui verificat.
În cazul în care a fost victima unui cyberbullying, victima trebuie să salveze dovadă în cazul
unei confruntări cu agresorul.
De asemenea este indicat să blocheze agresorul pe rețelele de socializare, să schimbe parolele
sau chiar numărul de telefon.
Explică-i celui mic că tehnologia de azi permite autorităţilor indentificarea celui care se
foloseşte de astfel de practici iar acesta poate fi tras la răspundere pentru faptele lui.
Învață-l să nu răspundă cu aceeași moneda și să nu încerce să-și facă dreptate cu ajutorul altor
copii sau a unei găşti.
Daca observi un caz de cyberbully, ia atitudine! Victima are nevoie de aliați iar uneori este de
ajutor chiar și o simplă susținere a celui atacat.
În concluzie, ca în orice problemă, și în cazul în care descoperi că copilul tău este victima
cyberbullyingului, nu trebuie să reacționezi urât. Cea mai bună strategie este oferirea de confort și
sprijin emoțional.
Explică-i copilului că nu e vina sa, că nu trebuie să se simtă rușinat de această experiență. Ba
mai mult, subliniază că aceste acțiuni de (cyber)bullying spun mai mult despre inițiator, decât despre
victimă.
358
Bibliografie:
https://www.medicinenet.com/bullying/article.htm
https://www.medicalnewstoday.com/articles/324089#Bullying-has-serious-effects-on-health
https://www.healthline.com/health-news/bullying-affects-victims-and-bullies-into-adulthood-
022013
https://www.psychologytoday.com/us/blog/communication-success/201701/5-ways-adults-
bully-each-other
https://www.verywellfamily.com/bullying-impact-4157338
https://www.psycom.net/effects-of-bullying
https://www.medicalnewstoday.com/articles/283042
359
BULLYINGULȘI CYBERBULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR. PREVENIRE
Coman Mihaela
Școala Gimnazială ,,Iorgu Radu’’ Bârlad
Bullying-ul reprezintă un act de violență, fizică, verbală și psihică. Școala este mediul propice
pentru descărcarea de frustrări, pentru că aici copilul își poate manifesta lupta pentru putere. În școală,
copilul caută un individ mai slab decât el și încearcă să-l domine și prin intermediul lui să scape de
problemele sale (lovește, scoate în evidență defectele fizice, jignește și pune diverse porecle).
Comportamentele de bullying reprezintă o încercare de a obţine ceva prin metode coercitive,
prin intimidare, fiind asociată cu aşteptări de succes ale comportamentului agresiv.
Când un copil este etichetat, tachinat, batjocorit, îmbrâncit sau chiar lovit repetitiv, este clar că
asistăm la fenomenul de bullying. Ca părinți, cel mai simplu e să-i observăm pe copiii în curtea școlii,
aceasta din urmă reprezintă un micro-univers social în care copiii primesc lecții de viață în afara
familiei.
În vederea creării şi menţinerii unui mediu sigur şi pozitiv în şcoală, unităţile de învăţământ
sunt obligate să identifice eventualele probleme/situaţii de risc, iniţiind propuneri cu privire la tipurile
de prevenire şi intervenţie necesare, pe care, după aprobarea în consiliile de administraţie, le vor
transmite inspectoratelor şcolare, în vederea avizării şi monitorizării.
Fiecare unitate de învăţământ prevede în regulamentul de ordine interioară obiectivul „şcoală
cu toleranţă zero la violenţă”, ce va fi adus la cunoştinţa personalului didactic/didactic
auxiliar/nedidactic/elevilor/părinţilor. De asemenea, în acord cu profesorii, elevii şi părinţii acestora,
unităţile de învăţământ stabilesc, prin regulamentul de ordine interioară a unităţii de învăţământ (ROI),
măsurile aplicabile în cazul unui comportament inadecvat, imoral sau necolegial al unor copii faţă de
alţi copii.
În regulamentul de ordine interioară a unităţii de învăţământ, pentru persoanele care
interacţionează cu preşcolarii/elevii, se introduce obligativitatea unei comunicări empatice, non-
violente, aceea a adoptării unui comportament/limbaj lipsit de etichete/umilitor.
La începutul fiecărui an şcolar, instituţiile de învăţământ au responsabilitatea de a-şi întocmi
propriile strategii şi planuri de asigurare şi menţinere a unui climat şcolar adecvat educaţiei de calitate,
condiţie esenţială pentru prevenirea şi combaterea bullyingului.
Personalul didactic care interacţionează cu preşcolarii/elevii participă la cursuri, seminare,
programe de dezvoltare personală privind gestionarea emoţiilor/deprinderea abilităţilor de comunicare
nonviolentă/cunoaşterea tipurilor comportamentale ale copilului în diferitele sale etape de
dezvoltare/identificarea şi aplicarea de practici şi modalităţi sigure şi utile de prevenire şi răspuns la
bullying.
Formarea personalului specializat se va face prin includerea tematicii bullyingului în
programele de formare psihopedagogică a viitoarelor cadre didactice şi prin programele de formare
continuă organizate de universităţi, casele corpurilor didactice, ONG-uri şi alte instituţii specializate.
Prin programele de formare continuă se urmăreşte şi modul de relaţionare a cadrelor didactice,
a profesorilor-consilieri şcolari din unităţile de învăţământ cu preşcolarii/elevii-victime, martorii, sau
preşcolarii/elevii cu un comportament agresiv, aflaţi în proces de reabilitare terapeutică sub îndrumarea
unui specialist din instituţii publice sau entităţi private certificate în acest sens şi cu părinţii acestora.
Cadrele didactice pot participa la activităţi de formare în domeniul prevenirii, identificării şi
combaterii violenţei psihologice – bullying, ca formă a violenţei manifestate în mediul şcolar.
Iată câteva exemple de acțiuni ce ar putea fi adoptate la nivel de şcoală:

Includerea, pe agenda întâlnirilor formale ale școlii (Consiliul de administrație, Consiliul
360
profesoral, Consiliul elevilor, Comitetul de părinți), a unor teme legate de acțiunile de tip bullying,
care să aibă ca scop constientizarea dimensiunii fenomenului și analiza formelor, a actorilor și a
cauzele situațiilor de la nivelul instituției respective;
Elaborarea unor strategii coerente de prevenție, care să fie fundamentate pe diagnoza situației
existente și să fie incluse în planul de dezvoltare instituțională; inițierea unor programe care să
răspundă unor situații specifice unității de învățământ respective
(identificarea riscurilor în contextul concret al școlii , a actorilor cu potențial violent sau cu risc de a
deveni victimă), cu implicarea activă a elevilor ca actori și ca parteneri cheie;
Transformarea regulamentului intern, specific fiecărei scoli, din instrument formal în mijloc
real de prevenire, prin:
• definirea clară și funcțională a criteriilor de disciplină scolară și de conduită în școală a
tuturor actorilor școlari (elevi, profesori);
• adaptarea prevederilor la contextul specific în care funcționează instituția;
• consultarea tuturor actorilor de la nivelul școlii (elevi, cadre didactice, părinți) în definirea și
aplicarea prevederilor acestuia;
• operaționalizarea conținutului la nivelul activității didactice concrete, prin negocieri directe între
profesor și elevi;
Inițierea la nivelul școlii si/sau al inspectoratului școlar a unor structuri cu rol demediere care
să contribuie la identificarea surselor de conflict; aceste structuri/ grupuri de inițiativă ar trebui să fie
formate dintr-un nucleu de elevi, cadre didactice și părinți; astfel de structuri pot fi coordonate de
personal specializat (profesori consilieri școlari, asistenți sociali, psihologi) și pot iniția și derula
programe de prevenire a bullying-ului împreună cu parteneri de la nivelul comunității (ONG-uri,
poliția de proximitate, autorități locale);
Dezbaterea, în timpul orelor de consiliere și orientare/dirigenție, a situațiilor de tip bullying
petrecute în școală sau în vecinătatea acesteia și încurajarea exprimării opiniei elevilor privind aceste
situații și posibile căi de soluționare;
Valorificarea temelor relevante pentru problematica bullying-ului, care se regăsesc în
curriculumul diferitelor discipline școlare (drepturile și îndatoririle individului, libertate și
normă/regulă de comportament, decizie si consecințele deciziilor, abilități sociale etc.), prin utilizarea
unor strategii activ-participative (studiu de caz, joc de rol, analiză critică a mesajelor audio-vizuale de
tip bullying, problematizare etc.), care să conducă laconstientizarea și dezvoltarea unei atitudini critice
a elevilor față de problematica
bullying-ului.
Derularea unor programe și activități extra școlare pe tema combaterii bullying-ului (de
exemplu: săptămâna anti-bullying; jocuri, concursuri și expoziții tematice; întâlniri cu specialisti care
să prezinte în mod interactiv teme legate de bullying, la care să participe elevi, cadre didactice și
părinți).
Mă voi referi, în continuare, la paşii ce trebuie urmați în cazul intervenţii pentru rezolvarea
situaţiei de bullying raportate în care sunt implicaţi elevi.
Cadrul didactic (învăţător/diriginte) va organiza, cu sprijinul consilierului şcolar, discuţii cu
colectivul de elevi, cu rol de conștientizare a efectelor negative a acestui comportament și de
promovare a unui climat școlar pozitiv, constructiv, sentimentului de solidaritate între elevi, cu scopul
de a face intolerabil comportamentul abuziv.
Cadrul didactic (învăţător/diriginte) va purta discuţii cu elevii direct implicaţi în situaţia de
bullying. Acestora li se va explica clar modul în care situaţia de bullying a încălcat regulile unui climat
şcolar sănătos şi a adus prejudicii stării de bine a elevilor în mediul şcolar.
Vor fi contactați părinţii acestora (atât cei ai elevului victimă, cat şi cei ai elevului agresor) și
vor fi invitați la o discuţie, pentru a analiza situaţia şi pentru a realiza, de comun acord, un plan de
361
consiliere psihopedagogică pentru copii.
Consilierul şcolar va elabora şi aplica măsuri de consiliere individuală a elevilor direct
implicaţi în situația de bullying.
În vederea soluţionării situaţiei de bullying, la nivelul unităţii de învăţământ, după caz, sunt
implicați membrii Comisiei pentru prevenirea şi combaterea violenţei in mediul şcolar.
Dacă situaţia de bullying este gravă, conducerea unităţii de învăţământ va anunţa alte
instituții/entități cu atribuții și responsabilități în domeniu : Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului, Poliţia (în cazul în care s-a produs o infracţiune).
În vederea soluţionării situaţiei de bullying, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia
Copilului (DGASPC) care a primit sesizarea are următoarele atribuţii:
– Se informează cu privire la situaţia sesizată, cu sprijinul actorilor şcolari de la nivelul
unităţii de învăţământ.
– Propune introducerea elevului victimă / elevului agresor într-un program de consiliere, cu acordul
părinţilor acestora.
– Daca părinţii nu comunică cu reprezentanţii DGASPC, atunci se face anchetă în teren, la locuinţa
acestora prin Serviciul abuzuri din structura DGASPC.
– Reprezentanţii DGASPC au rol de mediere a relaţiei şcoală – părinţi, acolo unde este
necesară această mediere.
Cazul este monitorizat în temeiul prevederilor Legii nr. 272/2004, cu modificările și
completările ulterioare;
În vederea soluţionării situaţiei de bullying, secția/structura de poliție care a primit sesizarea are
următoarele atribuţii:
– Realizează activități de informare preventivă la nivelul unității de învățământ, pentru a
preveni extinderea unor fapte similare.
– Propune și aplică măsuri ameliorative, mai ales în cazurile în care situațiile de bullying
implică și persoane din afara școlii sau se manifestă în afara școlii.
– În cazul în care intervenția este realizată de Poliția de Proximitate, aceasta acţionează
conform prevederilor Codului Penal şi ale Codului de Procedură Penală, coroborate cu
alte dispoziții relevante.
– Pentru minorul cu vârsta mai mică de 14 ani, structurile de poliție anunţă obligatoriu
DGASPC.
9. Părinţii elevilor direct implicaţi în situaţia de bullying vor beneficia, după caz, de activităţi de
consiliere organizate de consilierul şcolar. De asemenea, părinţii copilului care săvârșește fapte penale
şi nu răspunde penal au obligaţia de a participa la şedinţele de consiliere efectuate de către DGASPC,
în baza unui program personalizat de consiliere psihologică (art. 73 alin 4 din Legea nr. 272/2004
republicată).
Cyberbulling
în mediul online, pe rețelele sociale, prin e-mail sau alte platforme. Acestea poartă numele de
cyberbulling – acesta are loc și mai ușor, pentru că este mult mai facil ca o persoană să se ascundă în
spatele unor ecrane și să aibă anumite comportamente.
Cyberbulling-ul se poate manifesta prin trimiterea unor mesaje amenințătoare sau intimidante
prin e-mail, text, social-media și inclusiv prin furarea identității online cu scopul de a răni și umili
persoana respectivă. Unii cyberbullies pot crea inclusiv un site web sau o pagină de social media
362
pentrua umili pe altcineva.
Surse:
https://www.healthline.com/health-news/bullying-affects-victims-and-bullies-into-adulthood-
022013
https://www.psychologytoday.com/us/blog/communication-success/201701/5-ways-adults-
bully-each-other
https://www.medicalnewstoday.com/articles/283042
363
PUTEM OARE OPRI BULLYINGUL?
Comănoaia Eugenia
Școala Gimnazială Nr. 1 Slatina, Jud. Olt
Cuvântul “bullying”, nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat
cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul poate fi înţeles ca un act de violenţă
fizică şi/sau psihică, reprezentînd un comportament agresiv și intenționat din partea unui sau mai
multor elevi care îl fac, în mod repetat, pe un coleg de-al lor să sufere de-a lungul timpului, fără ca
acesta să se poată apăra.
„Bullying” este în general privit de către un șir de autori (Van der Wal, de Wit, Remy) ca o
formă specifică a comportamentului agresiv. Cea mai des utilizată definiţie a termenului bullying, în
literatura de specialitate, este cea dată de Olweus considerat un pionier în cercetările referitoare la
bullying. Astfel, Olweus (1999) stabileşte că „bullying este caracterizat după trei criterii:
este un comportament agresiv sau o acţiune de a face rău intenţionat;

este un comportament care se repetă în timp;
relaţiile interpersonale se caracterizează printr-un dezechilibru de putere.
Krivțova menționează încă un indicator important – reacția emoțională acută a victimei.

În opinia autorilor ce au avut ca obiect de studiu comportamentul bullying (Smith, Cowie,
Olafsson, Liefooghe), acesta poate să se manifeste fără nici o provocare, iar acţiunile negative
pot fi realizate prin contact fizic, cuvinte, gesturi obscene, excludere intenţionată dintr-un grup”.
Autorii menționați anterior (Van der Wal, de Wit și Remy) fac distincţie între comportamentul
bullying direct (deschis) şi indirect (ascuns, relaţional). Comportamentul bullying direct, include toate
tipurile de agresivitate verbală şi fizică: a lovi, a bate, a jigni, a ameninţa, a porecli, a insulta.
Comportamentul de bullying indirect, include aspecte ale izolării sociale: ignorare, excludere, bârfa.
Agresivitatea directă este mult mai frecventă la băieţi, iar cea indirectă la fete.
Comportamentul bullying în şcoală este un fenomen existent în multe state ale lumii. Astfel,
potrivit unui studiu (World Report on Violence and Health din 2002), cu privire la sănătatea copiilor
din 27 țări, s-a arătat că, majoritatea copiilor de 13 ani din cele mai multe ţări, au fost implicaţi în
comportamente de tip “bullying” cel puţin o dată.
Un alt studiu (Nansel, Crayig, Overpeck, Saluja, Ruan 2004) efectuat în 25 de ţări (22 din
Europa, Israel, SUA și Canada), a arătat că implicarea în bullying variază de la o ţară la alta, între 9% -
15% dintre tineri. Astfel, numărul copiilor evaluaţi ca fiind victime variază de la 5% în Suedia la 20%
în Lituania cu o medie la nivelul ţărilor de 11%.
Aproximativ unul din trei elevi în statul Ontario (29%) raportează că a fost hărţuit la şcoală,
conform unui studiu realizat în anul 2011 de către oamenii de ştiinţă de la Centrul de Dependenţă şi
Sănătate Mintală (CAMH). Elevii care sunt hărţuiţi resimt adesea anxietate socială, singurătate, sunt
retraşi, suferă de afecţiuni fizice şi au o stimă de sine scăzută. Aceştia pot dezvolta, de asemenea, fobii,
pot dobândi un comportament agresiv sau pot cădea în depresie. Unii studenţi absentează de la ore,
notele scad simţitor sau aceştia chiar renunţă complet la şcoală pentru că au fost hărţuiţi. Copiilor şi
adolescenţilor care învaţă să folosească puterea şi agresiunea pentru a produce suferinţă altora nu le
mai pasă la un moment dat despre diferenţa dintre bine şi rău îngeneral. În cele din urmă, ei pot deveni
adulţi abuzivi. Prin urmare, este important să fie ajutați să înceteze hărţuirea cât mai devreme posibil.
Semnele care arată că elevul este hărţuit la școală:
- lipsa dorinței de a merge la şcoală sau sau acuze că se simte rău în zilele de şcoală;
- lipsa dorinței de a lua parte la activităţi sau evenimente sociale alături de alţi elevi;
364
- comportament diferit faţă de modul cum acţionează în mod normal;
- s-ar putea să înceapă brusc să piardă bani sau obiecte personale sau să ajungă acasă cu
hainele rupte sau cu bunurile distruse şi să ofere explicaţii care nu au nici o logică.
- adolescentul care sunt hărţuit s-ar putea să înceapă să vorbească despre renunţarea la şcoală şi
să nu participe la activităţile care îi implică şi pe ceilalţi colegi.
Premise importante pentru aplicarea tehnicii ”Fără acuzații” (No blame - approach):
- Este de preferat ca, copiii ce participă în această activitate să nu fie în relații de dependență
față de profesorul care dirijează activitatea. Se recomandă ca tehnica să fie aplicată de către o persoană
dinafară: psiholog, asistent social, administrația școlii.
- Se constituie un grup de suport din elevi ce vor ajuta victima. Împreună cu aceștia se
elaborează propuneri-soluții pentru stoparea bullyingului.
- Mesajul-cheie este: ”Am o problemă enormă din cauza faptului că un elev din clasa voastră se
simte foarte rău în clasă. Eu nu pot de unul singur să rezolv problema. Am nevoie de ajutor și vă rog
pe voi să mă ajutați!”
- Prima discuție cu victima (în continuare vor fi prezentate întrebările pentru interviu)
- Discuția cu părinții victimei
- Informarea și pregătirea profesorilor
- Întâlnirea cu grupul suport
- Explicarea esenței problemei – este problema mea, nu căutăm vinovatul
- Nu se discută despre trecut
- Nimeni nu este pedepsit, împreună ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce se va întâmpla
- Se determină ce poate face fiecare persoană din grupul de suport. Fără promisiuni!
- Se transmite responsabilitatea grupului de elevi: Voi puteți face asta!
- Peste o săptămână – a doua discuție cu victima
- Discuții ulterioare cu fiecare membru al grupului de suport: individuale sau în grup
- Celebrarea – peste 2 luni.
1. Prima discuție cu victima
Interviul (întrebările urmează) – scopul interviului este de a determina ce se întâmplă,
cine intimidează victima, cu cine victima are relații bune și care sunt resursele personale
ale victimei pentru a face față situației. În baza acestor informații, specialistul ce
utilizează tehnica, împreună cu dirigintele formează grupul de suport.
Atitudine grijulie față de trăirile victimei, temerile ei. Diminuarea neliniștii și fricilor.
Se organizează întâlnirea cu grupul de suport doar cu acordul victimei!
Întrebările pentru interviu:
Cât timp durează această situație?
Prin ce ai fost nevoit să treci? Cum ai fost intimidat / harțuit? Ce anume s-a întâmplat? Ce te-
a rănit cel mai mult?
Cine a participat?
Cum comportamentul lor te-a influențat? Cum te-ai simțit?
Cum a fost viața ta în această perioadă?
Ai încercat să întreprinzi ceva? Ce și când?
Cum au fost somnul, visele, pofta de mâncare, starea sănătății în această perioadă?
Apreciază pe o scară de la 0 la 10 disperarea (neajutorare, deznădejde etc.).
În ce măsură ai încredere în forțele proprii / încredere că situația se va schimba spre bine: 0 -
-- 5 --- 10
Te-ai gândit vreo dată când nu mai poți suporta? Ce gânduri ai avut despre ce ai putea face în
această situație?
Ce ți-ai dori în această situație? Cum ți-ai da seama că te simți mai bine?
Ce ar putea să se întâmple ca tu să te simți mai bine în școală (în clasă, la cantină, la
365
recreații, în drum spre școală)?
Cum crezi, ce ai putea face tu pentru a schimba situația?
Mai este ceva important pentru tine despre ce ai vrea să discuți?
2. Discuția cu părinții victimei
Clarificarea poziției părinților
Stabilirea unor relații bazate pe încredere, obținerea acordului de a aplica tehnica
Explicarea esenței tehnicii ”Fără acuzații” și a posibilităților ei
3. Pregătirea și informarea altor persoane
Informarea profesorilor ce au ore în clasa respectivă
Formarea grupului de suport – 6 persoane: elevii agresori, elevi ce au o atitudine pozitivă /
neutră față de victimă
Planificarea activității: dirigintele anunță elevii din grupul de suport când urmează să se
întâlnească cu psihologul
4. Întrunirea grupului de suport
Mesajul-cheie este: ”Am o problemă enormă din cauza faptului că un elev din clasa voastră
se simte foarte rău în clasă. Eu nu pot de unul singur să rezolv problema. Am nevoie de ajutor și vă rog
pe voi să mă ajutați!”
Explicarea esenței problemei – este problema mea, nu căutăm vinovatul
Nu se discută despre trecut
Nimeni nu este pedepsit, împreună ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce se va
întâmpla
Se determină ce poate face fiecare persoană din grupul de suport. Fără promisiuni!
Se transmite responsabilitatea grupului de elevi: Voi puteți face asta!
Stabilirea întâlnirii următoare peste o săptămână.
5. A doua întâlnire cu victima
Se discută starea actuală, schimbările ce s-au produs
Se verifică posibilitățile de care dispune victima pentru a influența situația
6. Discuții individuale cu fiecare elev din grupul de suport
Peste o săptămână elevii sunt întrebați:
Cum a trecut săptămâna?
Ce ai reușit să faci din ceea ce planificasem?
Cum crezi, cum se simte acum …. (numele victimei)?
Ce poți spune despre ceilalți elevi din grupul de suport?
Ce ai observat referitor la situația dată?
Ce se mai poate de îmbunătățit în situația dată?
Dorești să mai faci parte din acest grup și în continuare?
Dacă nu s-a produs nicio ameliorare a situației, se organizează următoarea întâlnire cu grupul
de suport iar peste o săptămână. Dacă rezultate pozitive sunt, grupul poate fi întrunit peste 6 săptămâni
pentru a face o totalizare și a stabili când vor celebra reușita lor.
7. Totalizare și celebrarea
Împreună cu grupul se discută schimbările care s-au produs.
Împreună celebrează reușitele (pot fi înmânate diplome, se servește ceai etc.)
8. Menținerea relațiilor cu părinții victimei și dirigintele
Periodic de verificat dacă rezultatele se mențin.
Părinții, victima, dirigintele sunt informați despre posibilitatea revenirii în caz de necesitate.
Bibliografie
1. Beldean-Galea I., Jurcău N. Studiul calităţilor psihometrice ale unui chestionar de evaluare a
366
fenomenului “bullying” la elevi. În: Romanian Journal of Applied Psychology, 2010, Vol.12, No.1,
15-20
2. Hărţuirea - putem ajuta cu toţii la încetarea acesteia. Un ghid pentru părinţii elevilor din
învăţământul primar şi secundar. Primăvara 2013. Publicat în varianta electronică
http://www.edu.gov.on.ca/eng/multi/romanian/BullyingRO.pdf
367
STUDIU – FENOMENUL BULLYING
Constantin Carmen
Liceul Tehnologic Paul Bujor Berești
În limba engleză este numit bullying, în limba română este numit - comportament ostil/de
excludere şi de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în
cercul său de cunoştinţe sau de către colegi care îl strigă într-un anume fel (făcând referire la aspectul
fizic sau probleme de ordin medical/ familial). Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau
chiar, în unele cazuri, în atacuri fizice.
Bullying reprezintă o formă de abuz emoţional şi fizic, care se definește prin următoarele
caracteristici:
este intenţionat - agresorul are intenţia să rănească pe cineva;
este repetat - aceeaşi persoană este rănită mereu ;
există un dezechilibrul de forţe - agresorul îşi alege victima care este percepută ca fiind
vulnerabilă, slabă şi nu se poate apăra singură.
Acest fenomen afectează copiii şi adolescenţii, atât din punct de vedere emoţional, cât şi fizic şi
social. De asemenea, fenomenul are efecte negative asupra victimei, dar şi asupra agresorului şi a celor
ce asistă, spectatorii. Se creează un climat de frică, asprime şi lipsă de respect pentru toţi cei implicaţi.
De cele mai multe ori, acest fenomen are loc în cadrul unui grup sau al unui context social. El
implică diferite roluri jucate de diferiţi „actori": agresorul, victima şi spectatorul. Studii recente au
arătat că printre agresorii indicaţi de victime s-au numărat: alţi copii 57.14%, adulţi - 25% şi cadre
didactice - 17.86% (date oferite de Asociaţia Telefonul Copilului)
De obicei, agresorul îşi selectează şi învaţă victima să se conformeze cerinţelor lui. Caută
încurajarea activă, acceptarea pasivă sau tăcerea din partea spectatorilor.
Agresorul se folosește de putere pentru a-i răni pe ceilalți, deliberat și în mod repetat. Este
temperamental, inflexibil, nu îi plac regulile. Agresorii elevi sunt cei care vor să impresioneze sau cei
care se tem la rândul lor să nu fie agresați.
Iată câteva expresii care lovesc : „Când trec pe lângă tine să te uiţi în jos, ca altfel ţi-o iei!”
; „Să vorbeşti doar atunci când îţi dau eu voie de acum încolo, ai înţeles?”
„Eşti cel mai naşpa din şcoală!” „Eşti cel mai prost din clasă, de asta stai în ultima bancă!”
„Dacă nu îmi dai temele în fiecare zi, o să-ţi rup toate caietele!”; „Uite, plouă! Nu te duci să faci
baie?”
Potrivit unui studiu publicat de Asociaţia Telefonul Copilului, victimele fenomenului bullyng
au fost în principal adolescenţi (fete 1 2 - 1 7 ani - 28.58%, băieţi 1 2 - 1 7 ani - 57.14%), dar şi
preadolescenţi (fete 8 - 1 1 ani - 6.67%, băieţi 8 - 1 1 ani - 7.61%). La nivel internaţional, victimele
fenomenului bullying sunt 43% băieţi şi 57% fete, iar în Europa 42% băieţi şi 58% fete.
Să nu uităm că victime ale fenomenului pot fi și profesorii. Foarte mulţi profesori au parte
de agresiuni verbale şi uneori fizice din partea elevilor. Este foarte important modul în care profesorii
reacționează în astfel de situații:
Reacţia profesorilor va fi adoptată de mulţi elevi care vor reacţiona asemeni cadrului didactic,
în astfel de cazuri.
Dacă profesorul va reacţiona greşit, elevul va urî şi mai mult şcoala/profesorii şi va primi
atenţia pe care o doreşte şi va fi încurajat să continue comportamentul anti-social.
Dacă va reacţiona în mod corect, elevii martori îl vor respecta pentru că vor simţi că îi pasă de
ei şi nu de reputaţia sa, iar agresorul îl va respecta. Dacă se concentrează asupra cuvintelor jignitoare şi
ofensatoare, profesorul va oferi elevilor o armă pe care să o folosească împotriva sa.
E important ca profesorul să înţeleagă de ce elevul reacţionează aşa şi, mai important, care este
368
scopul său, ce obţine prin comportamentul afişat. Vrea atenţie, putere, răzbunare, vrea să se distreze?
Ar putea fi ajutat să-şi atingă scopul într-un mod util?
Pentru ca victimele să facă față fenomenului ar trebui să acționeze după următoarea
regulă:
Să trateze adversarii aşa cum ar vrea să fie ei tratați. Oamenii se poartă după principiul oglinzii.
Dacă cineva se poartă frumos cu ei, reacţia va fi să oglindească comportamentul plăcut, să răspundă în
acelaşi mod. Dacă cineva se poartă urât, atunci reacţia va fi pe măsură.
În școli, fenomenul poate fi limitat dacă elevii vor învăţa să nu reacţioneze cu furie. Dacă se
vor supăra, vor pierde „jocul puterii" cu agresorii. Arătându-le respect agresorilor, aceştia vor răspunde
cu respect.
Bibliografie
www.scribd.ro, Împreună putem combate fenomenul bullyng în doi pași, accesat la 3 .11.2021
369
STUDIU DE CAZ
Constantin Lăcrămioara
Colegiul „Mihai Eminescu” Bacău
Problema:
Eleva C. din clasa a X-a prezintă un comportament neadecvat față de ceilalți colegi din clasă și
împreună cu alți 4 colegi îi intimidează pe ceilalți colegi, uneori recurgând la gesturi de violență nu
numai verbală, ci și fizică. Una din victimele sale, eleva D. a reclamat doamnei diriginte următoarele
fapte pe care o deranjează:
Este numită „tocilară ” de fiecare dată când răspunde la ore;
O jignește spunându-i că nu se spală și că este urâtă pentru că poartă ochelari și nu se machiază,
chiar i-a adus produse cosmetice ;
Îi reproșează că nu are bani și îi spune că este săracă;
O ridiculizează pentru că nu are prieten.
Eleva D. nu mai dorește să meargă la școală, așa spun părinții și plânge mereu, nu mai vrea să
învețe, nu mai vrea să își facă temele, de fapt chiar și-a rugat părinții să o mute la altă școală.
Obiective:
Stabilirea cauzelor
Eliminarea cauzelor
Soluționarea cazului
Stabilirea cauzelor:
Pentru a stabili cauzele, trebuie să facem o anchetă atât în mediul familial, cât și în mediul
școlar. În urma informațiilor adunate și a completării fișei psihopedagogice, am observat următoarele:
Unul dintre părinți este plecat în străinătate și a rămas cu mama, care are un serviciu de așa
natură (lucrează noaptea) și nu își permite să petreacă mult timp cu copiii săi. Din cauza problemelor
personale și medicale, mama nu are timp să se ocupe de copii. În ceea ce privește relația cu ceilalți frați
mai mici, eleva C. nu are o relație prea cordială.
În urma observațiilor psihopedagogice, eleva C. are o inteligență corespunzătoare vârstei,
gândirea este concretă, memoria este corespunzătoare vârstei, îi lipsește voința, iar din punct de vedere
al afectivității, prezintă dezechilibre afective majore, îi lipsește foarte mult tatăl (de care era foarte
atașată) și de multe ori este hiperemotivă. Este dezinteresată de școală, nu are nicio înclinație, este
dezorientată, nu are încredere în forțele proprii. Eleva prezintă o labilitate psihică destul de accentuată
generată, in principal, de problemele personale și de familie:
Eleva are un istoric medical mai dificil, având următoarele probleme de sănătate: probleme cu
greutatea corporală (a fost supraponderală și a urmat un regim alimentar drastic astfel că i-a cauzat
probleme cu stomacul și cu rinichii.)
Eliminarea cauzelor
În urma acestor anchete și observații, am constatat că eleva C. are această atitudine față de
colegii săi din diverse motive:
Relațiile din familie, lipsa tatălui și protecția acestuia, lipsa de comunicare a mamei și lipsa
modelului parental;
Starea ei de sănătate și lipsa unui traseu în viață duc la eșecul său școlar;
Lipsa motivației intrinseci (eleva nu este motivată să învețe, considerându-i pe ceilalți „tocilari”
și neavând nici un interes pentru obiectele de studiu.)
Soluționarea cazului
Pentru a soluționa acest caz, am elaborat următoarele strategii de acțiune:
370
Stimularea motivației pentru învățare și implementarea unor activități extra-curriculare la care
să se implice eleva C. în mod activ;
Ședințe de consiliere și responsabilizarea prin diferite sarcini (eleva a fost pusă să fie
responsabilă cu ordinea și disciplina în clasa de elevi și a fost motivată să facă diferite sarcini);
Discuții cu părinții elevei și implicarea cadrelor didactice în soluționarea acestui caz;
Colaborarea cu ceilalți elevi din clasă pentru a implica eleva C. în realizarea unor activități de
grup;
Motivarea elevei pentru învățare, stimularea curiozității pentru anumite activități școlare și
modificarea atitudinii elevei față de învățătură;
Modificarea atitudinii elevei față de colegi și îmbunătățirea relațiilor cu colegii de clasă;
În urma aplicării testelor și chestionarelor de determinare a intereselor și valorilor, am constatat
că eleva C. are ca principal țel să devină asistentă medicală datorită faptului că are acele probleme de
sănătate și ar dori să aibă o carieră în acest domeniu. De asemenea cea mai mare dorință a ei este să
studieze pianul și astfel, aceasta și-a propus să facă un curs de pian și apoi, pe viitor, să se pregătească
pentru examenul de bacalaureat și să devină asistentă medicală.
În urma aplicării acestor strategii de acțiune, am avut următoarele rezultate finale:
Creșterea încrederii în forțele proprii (eleva C. a început să aibă încredere în sine și să se
descopere pe sine;
Colaborare și cooperare în rezolvarea sarcinilor (eleva C. s-a implicat activ în sarcinile date);
Îmbunătățirea situației familiale (în urma discuțiilor avute cu familia împreună cu consilierul
școlar, mama a găsit o soluție să petreacă mai mult timp cu copiii săi și astfel eleva C. nu a mai
manifestat o atitudine negativă și respingătoare față de colegii săi.)
371
STUDIU DE CAZ
Corbei Emilia
Școala Gimnazială Scoarța
Alin este elev în clasa a-V-a la Școala Gimnazială Scoarța.

Datorită mediului în care trăiește și al dezinteresului familiei de instituția de învățământ, Alin a
ajuns în situația de a nu mai merge la școală.
În calitate de dirigintă, am încercat să-l readuc pe Alin la școală, fiind susținută în acest demers
și de reprezentanții Postul de Politție din Comuna Scoarța.
Am reușit acest lucru, dar pentru o scurtă perioadă de timp din păcate, deoarece Alin nu putea
să socializeze cu colegii și se simțea respins de colectivitate.
Alin provine dintr-o familie fără potențial financiar, cu părinți fără studii medii, care manifestă
dezinteres față de integrarea în mediul școlar atăt pentru el cât și pentru fratele lui. Este un copil trist,
izolat de societate, necomunicativ, retras, făra posibilitatea de a ieși din sfera familiei.
Am discutat cu părinții acestui elev, care mi-au relatat faptul că, Alin nu mai vrea să
frecventeze școala, deoarece colegii l-au etichetat ca fiind ,,prostul clasei, mutulică” etc, apelative
care l-au închis în sine și în lumea lui pe Alin.
Părinții consideră că Alin este o victimă atât a colectivului clasei cât și a elevilor mai mari.
Cel mai dureros este faptul că acest elev le cosideră chiar și pe cadrele didactice în tabăra
adversă.
În urma analizei acestui caz, comisia de prevenirea bullyingului de la nivelul unității școlare,
împreună cu consilierul școlar care l-a consiliat pe acest elev, am ajuns la următoarea concluzie:
Alin este de fapt victima mediului în care trăiește, a dezinteresului familiei față de școală, a
certurilor frecvente din familie, a lipsei de comunicare dintre părinte - elev .
372
STUDIU DE CAZ - CYBERBULLYING
Corcodel Elena - Cristina

Liceul Teoretic ,,Nicolae Iorga” Nehoiu
Problema: Cyberbullying
Tipologia problemei: Cyberbullying la liceu
Actorii implicați: Ștefania, Darius, Andra, colegele Andrei,
profesorul diriginte, consilierul psihopedagog, părinții.
Contextul apariției: acasă și la școală.
Descrierea situației: Darius și Andra sunt prieteni. Darius
este clasa a XII- a, iar Andra este în clasa a XI-a. Prietenia lor
durează de luni și Andra este îndrăgostită. Ea observa pe telefonul
lui Darius câteva mesaje schimbate de acesta cu Ștefania, colega lui
de clasa, despre un proiect de la școala. Andra decide că trebuie sa-
i dea o lecție Ștefaniei, dar nu vrea sa-i confrunte pe cei doi de frică
să nu strice relația cu Darius. Face un cont fals de Instagram cu
numele Ștefaniei, postează poze stânjenitoare, face comentarii răutăcioase și își încurajează colegele să
o denigreze.
Care sunt motivele pentru care considerăm această situație o problemă?
Ștefania e retrasă, ia note proaste, iar părinții ei sunt foarte îngrijorați și înțeleg de ce este tristă
și supărată. Conflictul a degenerat, fetele s –au certat și au ajuns să se împingă pe coridor, la școala.
Profesorul diriginte vede tristețea Ștefaniei, află ce au postat fetele despre ea și observă că e o
situație clară de ciberbullying care a condus la bullying fizic.
Posibile riscuri: Ștefania riscă să acumuleze multe goluri, își
pierde credibilitatea în fața profesorilor, își pierde încrederea în ea și
poate intra în depresie.
Intervenție:
Profesorii diriginți discuta cu cele două eleve separat despre:
comportamentele sociale pozitive și de dorit, atât în offline cât și
în online;
le stimulează empatia și le întreabă cum s-ar simți dacă ei înșiși
sau cineva la care țin cu adevărat ar fi victima unui comportament de
cyberbullying;
le îîncurajează să vorbească despre școală, prieteni, evenimente
sociale și acordă atenție conversațiilor lor cu alți copii;
le ajută să învețe acele abilități sociale de care au nevoie pentru a-și face noi prieteni. Un elev
încrezător, înconjurat de prieteni, are șanse mici să fie victimă a cyberbullyingului sau să fie violent
online cu alți copii;
încurajează comportamentele de “reparare” față de persoanele pe care le-au rănit; pedeapsa sau
un “iartă-mă” spus cu forța nu le insuflă copiilor empatie și bucuria conectării cu ceilalți;
apreciază momentele de generozitate și compasiune ale elevului față de ceilalți. și le ajută să
descopere sentimentul de bine pe care fiecare om îl trăiește când face o faptă bună.
Părinții Ștefaniei și ai Andrei au participat, alături de ele la o consiliere din partea consilierului
psihopedagog.
Colegele Andrei au fost puse de către profesorul diriginte să facă un referat pe tema hărțuirii în
mediul on line, cu exemple concrete, pe care să-l prezinte clasei la ora de dirigenție, astfel realizând că
373
”ajutorul” dat colegei lor a fost, de fapt, foarte nociv.
Rezultate:
Ștefania a căpătat încredere în ea, a luat note bune, s-a implicat în activități extrașcolare și a
acceptat scuzele Andrei. Colegele Andrei și-au cerut scuze, au șters toate postările si comentariile și au
promis că nu vor mai face așa ceva niciodată, chiar vor semnala alte situați de acest gen.
374
STUDIU DE CAZ
PRIVIND GESTIONAREA UNUI COMPORTAMENT REACTIV, AGRESIV, INADAPTAT

ȘCOLAR
Cosma Cornelia
Liceul cu Program Sportiv „Florin Fleșeriu” Sebeș
SUBIECTUL: P G
Data şi locul naşterii. 18.03.xxxx Sebeș, Alba
Domiciliul: Sebeș
Şcoala/clasa: Liceul cu Program Sportiv „Florin Fleșeriu” Sebeș / clasa a VI-a
Tatăl: P. I. , 39 ani
Ocupaţia : plecat la muncă în străinătate
Mama: P. A, 30 ani
Ocupaţia: șomeră,
Structura şi componenţa familiei: tipul familiei – normală
Alte persoane care locuiesc împreună cu familia elevului: nicio persoană.
Relaţii dintre părinţi : lipsă de comunicare
Condiţii de viaţă şi de muncă ale elevului: condiţii acceptabile, nu are propria cameră, dar are
o masă unde îşi scrie temele.
Dezvoltarea fizică şi starea sănătății: este un copil bolnăvicios, fragil
Antecedente: nu există
Particularități ale debutului ciclului școlar: în clasa a V-a, a avut medii bune și
a prezentat interes pentru mai multe discipline, dar de la începutul clasei a VI-a,
situația școlară s-a înrăutățit având rezultate slabe, absențe nemotivate și dezinteres pentru ore
și temele pentru acasă. In timpul orelor dă impresia că nu este atent la lecții și nu participă la activități
decât dacă este solicitat de profesor.
PREZENTAREA CAZULUI :
- elevul are rezultate scăzute la învățătură și nu reușește să facă față cerințelor elementare
stabilite la nivelul clasei sale;
- elevul arată o lipsă de respect față de mama, cu care este și violent verbal câteodată;
- elevul are tulburări de comportament și lipsă de concentrare;
- elevul este retras și comunică greu cu colegii de clasă.
ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI

Din cauza faptului că tata este plecat în Germania, el rămânând doar cu mama, aceasta ne
fiind prea preocupată de situația sa școlară (mama are doar 4 clase absolvite), elevul a ales să nu mai
frecventeze școala, să intre în anturaje nepotrivite și să manifeste comportamente violente și agresive
care să îi ofere autoritate.
DESCOPERIREA CAUZELOR GENERATOARE:

- este tot timpul deprimat, nu are prieteni, nu socializează cu elevii din clasă, îi jignește pe
colegi, iar uneori îi agresează fizic;
375
Comportamentul:
- nu vorbeşte în clasă decât atunci când i se adresează în mod direct o întrebare;
- răspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroşeşte la faţă şi evită să privească în
ochi profesorul când i se cere să răspundă oral în faţa colegilor;
- când trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termină niciodată activitatea, nu rămâne
liniştit şi îşi deranjează colegii;
- are capacităţi intelectuale de nivel mediu;
- are putini prieteni şi începe foarte rar o conversaţie;
- ramâne singur în timpul recreaţiilor, ceilalţi îl ocolesc, pentru că are de multe ori, un
comportament și un limbaj violent.
Dialog cu elevul:
-PG declară că, acasă, mama lui nu poate să îi ofere condiții prea bune, deoarece ea este șomeră
iar tatal lui nu a mai dat vreun semn de viață de mult timp;
-Lui nu-i prea place sa stea pe acasă dacă vede ca mamei lui ii este greu iar viata sa este tristă.
-La școală nu se implică mai mult deoarece îi este teamă că vor râde colegii de el;
-Nu are rechizite școlare bune și nici haine prea frumoase;
-De cînd a plecat tatăl său, el nu mai vrea să vorbescă cu nimeni;
-Dacă cineva îi spune ceva, el o ia ca pe ceva personal și se ceartă, jignște sau chiar se bate.
Dialog cu mama:
-P.G. este un copil trist și nefericit;
-Mama spune că îi este foarte greu să îi ofere copilului o viață mai bună, deoarece ea nu
lucrează iar nivelul studiilor sale este redus și nu îl poate ajuta la lecții;
-Uneori îl vede cum plânge, iar alteori îl vede cum pleacă de acasă furios;
-De o vreme, copilul a devenit agresiv și în vorbe, dar și în comportament;
-Mama îl înțelege și așteaptă ca tatăl lui să se întoarcă acasă sau măcar să ia legătura cu băiatul.
ANALIZA DATELOR ŞI STABILIREA SOLUȚIILOR

Copilul suferă această transformare din cauza sentimentului de abandon din parte tatălui său.
Copilul adoptă un comportament răzbunător și agresiv atât acasă cât si la școală ca o consecință
a faptului că el se simte diferit de ceilalți copii care au o familie unită și o viață normală. Îi este teamă
să-şi facă prieteni, să se ataşeze emoţional de o altă persoană şi de aici, dificultatea lui de a relaţiona cu
colegii.
Comportamentul copilului se poate schimba în bine dacă tatăl va reveni acasă sau va lua
legătura cu el pentru a-i fi mai aproape. O comunicare mai bună între mamă și copil poate să îi ofere
un echilibru emoțional mai bun.
Copilul va putea avea rezultate școlare mai bune dacă ar fi încurajat mai mult în progresul său
școlar, precum și dacă, la nivelul clasei sale, colegii vor fi mai empatici cu el.
376
BULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR
STUDIU DE CAZ
Costan Mihaela
Școala Gimnazială Răcăciuni, jud. Bacău
Problema :
Eleva B.I din clasa a VIII-a, de la o școală gimnazială din jud. Bacău, prezintă un
comportament neadecvat fata de unele colege de școală. Aceasta face anumite gesturi de
intimidare față de acestea, dar numai în compania unor alte 2-3 colege. Una dintre victimele
sale, eleva E.O. i-a povestit mamei despre atitudinea deranjantă a colegei sale , B.I..
Părintele s-a adresat dirigintelui și conducerii școlii, cărora le-a adus la cunoștință acțiunile
deranjante ale elevei B.I.:
Face diverse glume pe seama tenului acesteia care este afectat de o acnee pronunțată.
Este numită adesea „tocilară” pentru ca are doar note de 9 si 10.
Este ridiculizată pentru modul în care se îmbracă (are întotdeauna o costumație sobră)
Eleva B.I. îi sustrage adesea elevei E.O. telefonul pentru a-i citi mesajele în fața colegilor,â
ridiculizând-o.
Mama victimei este foarte îngrijorată de faptul că fiica acesteia refuză să mai meargă la școală
de teama colegei sale, dar și revoltată de atitudinea „agresoarei” și de superficialitatea cu care cadrele
didactice au tratat de fiecare dată aceste incidente.
Obiective :
Eliminarea cauzelor
Probleme la învăţătură:- note mici la majoritatea obiectelor;
- chiuleşte des;
-manifestă interes doar pentru disciplinele sport și muzică;
Observaţii psihopedagogice:- Inteligenţă – corespunzătoare vârstei;
- Memoria – corespunzatoare vârstei;
- Atenția- capacitate slabă de concentrare;
- Voința- lipsește, nu este hotărâtă, evită să ia decizii.
- Afectivitatea- prezintă dezechilibre mari; este foarte emotivă, dar
refuză sa o arate.
Relatii sociale:- În familie, relații între părinți sunt foarte încordate, aceștia fiind divorțați.
Locuiește cu mama care este recăsătoriă, nefiind în relații bune cu tatăl vitreg, dar nici cu aceasta.
Înainte de divorțul părinților, fata a asistat la nenumărate acțiuni violente ale tatălui natural, ceea ce a
îndepărtat-o de ambii părinți, evitând astfel să stea cu ei în casă. Aceasta lipsea de acasă multe ore în
fiecare zi, motivând că este în vizită la colegi. Nu mai are frați.
Grupul de prieteni: - Are două prietene cu care prezintă similitudini în comportament.
Eliminarea cauzelor
În urma discuţiilor puratate cu eleva B.I. şi cu mama acesteia, s-a constatat că supărarea fetei și
ceea ce a determinat schimbarea ei, atitudinea ei violentă atât în comportament, cât și în limbaj reies
din relațiile cordiale din sânul familiei, existența unui mediu ostil, lipsa afecțiunii.
Ca soluții, s-a propus ca mama să petreacă mai mult timp cu fiica ei, să discute deschis despre
377
temerile și dorințele acesteia. Se recomandă păstrarea unei relații continue cu ambii părinți naturali.
Pentru viitorul apropiat, tânăra și-a propus să nu mai de lipsească la școală, să nu mai șicaneze, să nu
mai ridiculizeze și să nu mai agreseze fizic și verbal pe alții. Astfel, aceasta își dorește să-și rezolve
probleme relaționale cu părinții și cu ceilalți colegi.
Se acţionează la nivel personal prin: - creşterea încrederii în forţele proprii;
- modificarea atitudinii elevei faţă de colegi şi relaţiile cu
aceştia;
- modificarea sistemului de valori a elevei prin aplicarea
testelor de determinare a intereselor şi valorilor;
Se acţionează la nivelul clasei de elevi: - înlesnirea integrării în grup;
- solicitarea elevei pentru realizarea unor activităţi de
grup;
- participarea la activităţi extraşcolare : excursii,
programe distractive.
- Intensificarea colaborării şcolii cu familia, astfel încât să se rezolve situaţiile tensionate din familie;
- Stimularea motivaţiei tinerei pentru învăţare;
necesităţii tratării diferenţiate a copiilor în funcţie de particularităţile vârstei;
- Modificarea atitudinilor comportamentale ale părinţilor în raport cu copiii lor pentru o mai
- Cunoaşterea reciprocă părinţi-educatori pentru o colaborare reală şcoală-familie;
-Favorizarea integrării în grup prin realizarea de acţiuni comune cu colegii;
378
STUDIU DE CAZ: PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN
MEDIUL ȘCOLAR
Costea Lucia
Colegiul Tehnic Alesandru Papiu Ilarian Zalău
Bullyingul reprezintă o formă de abuz, în detrimentul stării de bine și dezvoltării armonioase a

elevilor. Poate îmbrăca forme variate, de la o simplă neglijare sau se poate extinde la forme complexe
de abuz fizic, emoțional și sexual.
Rădăcinile etimologice ale cuvântului bullying se pot regăsi în secolul XVI, când “my bully”
însemna “dragul meu”, “iubitul meu”, venind din cuvântul danez boele. Un secol mai târziu a apărut
pentru prima dată cu sensul actual, dar abia în secolul XX acest cuvânt a dobândit definițiile academice
folosite astăzi. Ca verb, to bully înseamnă: a intimida, a speria, a domina, printre altele. „Bully” este o
Conform OMEC nr. 4343 din 27.05.2020, bullying este „acţiunea sau seria de acţiuni fizice,
verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care
implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere
de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau a
unui grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de
apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie
defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acţiune sau
serie de acţiuni, comportamente ce se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate
educaţiei şi formării profesionale”.
Pentru a realiza un studiu de caz cu privire la tema “Prevenirea bullyingului și a
cyberbullyingului în mediul școlar” am realizat şi aplicat la ora de Consilire şi orientare un chestionar.
Acest chestionar vizează recunoașterea de către elevi, a comportamentelor de tip bullying și
cyberbullying-ului, informarea/ sensibilizarea elevilor cu privire la pericolul dezvoltării
comportamentelor de tip bullying în şcoli. Chestionarul nu a urmărit strângerea de date despre
bullying, ci a fost conceput ca un mijloc activ de diseminare a informațiilor despre acest fenomen și
pericolul pe care-l reprezintă pentru elevi. La completarea chestionarului au participat 30 de evevi din
clasa a XI-a.
Întrebările şi răspunsurile elevilor la acest studiu au fost:
Ce înţelegeţi prin fenomenul de bullying?
379
Aţi asisitat la o situaţie de hărţuire sau umilire în diverse medii?
În ce mediu aţi observat comportament de bullying sau de hărţuire?
Aţi fost vreodată victima unei forme de bullying?
Care sunt cele mai frecvente cauze de bullying la care aţi asistat?
380
Cine consideraţi că ar trebui să joace un rol în prevenirea fenomenului de bullying în mediul
şcolar?
VL este o persoană de etnie romă. Aceasta vă abordează cerându-vă un pix. Cum aţi reacţiona?
Bullyingul în școli are efecte neplăcute pentru toți participanții la acest fenomen. Cine pot fi
acesti participanti?
381
Consideraţi că este utilă existenţa comisiei pentru prevenirea bullyingului în şcoală?
În calitate de profesor sau profesor diriginte, se cere să fim activi atât în prevenirea bullying-
ului și violenței în școală, cât și în intervenții adecvate în cazul în care apar situații de bullying. Fiind
conștient de și atent la semnele și semnalele din partea unor elevi individuali sau grupuri din cadrul
clasei/școlii, vă poate ajuta să recunoașteți și identificați timpuriu semnele situațiilor de bullying.
Sintetizând, putem contura un tablou al schimbărilor comportamentale, atât la victimă, cât și la
agresor.
Victima este cea care:
devine mai tăcută;
de izolează, se retrage din interacțiunile cu familia;
se izolează de prieteni, nu mai ia parte la activitățile pe care înainte i se păreau interesante;
exprimă neîncredere în propriile forțe;
caută pretexte să lipsească de la școală. Merge până acolo că invocă anumite dureri, pe care
uneori chiar le resimte pentru că somatizează fizic, durerea psihică (acuză dureri de cap, dureri
de burtă);
îi scade interesul pentru teme, note;
apare cu hainele murdare, rupte;
prezintă vânătăi, zgârâituri pe care nu le poate explica;
îi scade pofta de mâncare;
cere bani suplimentari în afară de banii alocați inițial de familie.
Și comportamentul agresorului se schimbă, astfel:
382
își schimbă grupul de prieteni;
are opinii negative față de școală și față de cadrele didactice;
apar reclamații față de conduita agresivă;
încearcă să iasă în evidență cu orice preț;
vine acasă cu obiecte care nu-i aparțin și pe care nu și le-ar fi permis să le cumpere;
manifestă izbucniri furioase inexplicabile;
refuză să-și facă temele;
încearcă să domine sau își lovește frații;
minte, înșală;
este nemulțumit în mod constant;
este ușor iritabil.
Bullying-ul este, în primul rând, un tipar de comunicare și interacțiune socială, care le costă
foarte mult pe ambele părți. Copiii care agresează alți copii sunt de obicei nesiguri, se tem și au în
istoric traume interne, care nu sunt gestionate adecvat în familiile lor.
Bullying-ul este un fenomen real, foarte răspândit, care afectează în mod negative atât victima,
cât şi agresorul. Tocmai de aceea, acesta nu trebuie tolerat sub nicio formă.
Bibliografie
https://tutor4kids.ru/articles/bulling-chto-delat-uchitelyu/
https://www.kidmagia.ro/utile/scoala/bullying-ul-in-scoala-cauze-efecte-masuri-decombatere-
recomandate-de-specialist
https://externat.foxford.ru/polezno-znat/shkolnyybulling
383
Covaciu Gabriela – Norica

Școala Gimnazială Uriu, județul Bistrița-Năsăud
Violența în școală a apărut încă de la începutul secolului al XVIII – lea, odată cu primele
încercări de formare a unui sistem educațional, fiind o componentă negativă a firii umane care a
evoluat împreună cu mintea și psihicul.
Cum violența în mediul școlar trebuie privită ca o subunitate a fenomenului de tip bullying din
punct de vedere al mediului unde se desfășoară, studiul național, Violența de orice fel afectează
sănătatea fizică și emoțională a copiilor, oferă unghiurile din care este privită această problematică la
nivel național, respectiv la nivel internațional. Astfel că, fenomenul de tip bullying, în România, în
mediul școlar, este privit ca „un comportament agresiv intenționat care (a) este menit să provoace
disconfort sau durere, (b) implică un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă, și (c) se
manifestă repetitiv și regulat.”Invalid source specified.. La nivel internațional însă, comportamentul
de tip bullying este privit ca o problemă de sănătate publică, deoarece afectează în mod direct sănătatea
mentală a copiilor.
Punctele de legătură dintre cele două perspective diametral opuse vizează problematica
relațională, dar și efectele pe care le produce violența dintre copii, de aceea acest tip de comportament
apare cel mai adesea în mediul școlar, iar intervenția trebuie să se desfășoare tot acolo unde apare
pentru a nu schimba contextul apariției. Efectele unui astfel de comportament sunt negative atât la
nivel național, cât și internațional și se evidențiază prin „stimă de sine scăzută, nivel ridicat de
depresie, anxietate, sentimente de singurătate, idei suicidale, dar și abandon școlar crescut.” Invalid
source specified.
Preocuparea pentru violența elevilor în mediul școlar la nivel național, dar și European, are o
istorie recentă, începând cu anul 1997, odată cu Conferința experților organizată la Utrecht de către
Consiliul Europei.Invalid source specified. Prin intermediul acestei conferințe se trage un semnal de
alarmă asupra violențelor petrecute în mediul școlar, fapt ce atrage după sine o implicare sporită din
partea politicului. Jean – Marc Nollet, ministrul pentru copii din Comunitatea franceză din Belgia,
stabilește modul în care trebuie văzut mediul școlar. Așadar, școala trebuie privită ca un loc în care
copiii iau contact cu „viața reală”, respectiv ca un loc în care copiii sunt emancipați și se
emancipează.Invalid source specified.. La nivel internațional, după conferința de la Utrecht, începe
un proces de studiere a noului fenomen care pune stăpânire asupra societăților și din pricina căruia
violența școlară este tratată ca parte componentă desprinsă din violența socială.
Astfel că, politicul începe să conlucreze cu celelalte instituții ale statului pentru a se stabili
importanța problemei, dimensiunea fenomenului și ulterior pentru a stabilii strategii educaționale de
combatere a violenței tinerilor, violență tratată ca „delicvență juvenilă instituționalizată”.Invalid
source specified.
Pentru România, însă, fenomenul violenței școlare este intens dezbătut, cu toate că societatea
românească continuă să promoveze o imagine idealizată a climatului școlar pe care îl compară cu
mediul unui cămin cald, protector, unde profesorii țin locul părinților, iar colegii devin un soi de frați.
Astfel că, România, deține date parțiale despre dimensiunea fenomenului, date obținute cel mai adesea
la inițiativa unor organizații nonguvernamentale, violența tinerilor în mediul școlar fiind asociată cel
mai adesea cu subcultura lor. Cu alte cuvinte, România nu deține un sistem solid de monitorizare a
violențelor din mediul școlar, iar informațiile care ajung să fie cunoscute la nivel național sunt aduse la
cunoștință de către părinții care observă schimbări mari în comportamentul copiilor lor. Însă, aceste
informații nu sunt suficiente pentru constituirea unei baze de date care să permită măsurarea și evoluția
acestui fenomen. Pe lângă părinții care sesizează cazurile minore, în România, Poliția reprezintă
384
următorul pilon care oferă o serie de date, dar acestea „se referă numai la cazurile care intră sub
incidența legii, iar modul lor de structurare nu oferă posibilitatea identificării situațiilor care constituie
tema de interes a studiului – violența în școală”Invalid source specified.
În anul 2006, UNICEF, realizează o anchetă națională la nivelul unităților școlare de nivel
gimnazial, liceal și profesional, pentru a se evalua fenomenul violenței în școală. Conform cercetării,
din 1207 unități școlare, într-un procent de 75% sunt înregistrate cazuri de violență în mediul școlar. În
ceea ce privește diferența procentului din punct de vedere al mediilor rural, urban, se observă un
procent mai mare al cazurilor de violență la orașe, aproape „82% față de 71%” la satInvalid source
specified.. Conform anchetei, din datele culese, se observă că elevii devin violenți odată cu înaintarea
în vârstă, de aceea elevii de liceu sunt mai violenți, comparativ cu elevii de școală gimnazială ceea ce
poate oferi o explicație și la discrepanța violențelor produse de mediul elevilor, deoarece, în România
școlile liceale sunt situate preponderent la oraș, iar cele gimnaziale sunt mai multe în mediul rural.
Cum în mediul urban elevii sunt mai violenți, după cum arată procentul de 81%, comparativ cu
procentul de 61% al violenței elevilor de la sate față de egalii lor, cercetătorii au extins aria anchetei
pentru a evidenția cauzele pentru care elevii orășeni sunt mai violenți decât elevii de la sate. Concluzia
anchetei gravitează în jurul „zonei în care este situată unitatea de învățământ.”Invalid source
specified. Așadar, zonele periferice mențin procentul crescut al elevilor violenți „aproape 82% -
comparativ cu zonele centrale 73%.”Invalid source specified. Zonele periferice cumulează o serie de
factori de risc, precum: rată ridicată a șomajului, statut socio-profesional, economic, educațional și
cultural scăzut, nivel scăzut al veniturilor familiei, sărăcie, la care se adaugă influența „bandelor de
cartier”. Toate acestea au un impact asupra comportamentului copiilor și tinerilor, deoarece modelul de
comportament se preia de cele mai mute ori prin observarea atentă a lumii înconjurătoare. Un alt
criteriu care înclină balanța spre creșterea violenței în mediul școlar din partea elevilor îl reprezintă
numărul crescut de elevi, deoarece controlul și monitorizarea elevilor se realizează mult mai greu din
pricina resurselor scăzute de personal didactic și auxiliar. Așadar, în școlile cu peste 1000 de elevi este
semnalat un procent al fenomenului de violență de 85%, spre deosebire de 68%-70% în cadrul școlilor
cu populație mai redusă.Invalid source specified.
În ceea ce privește violența copiilor din mediul rural față de egalii lor, în mediul școlar,
cercetările arată că și aici zona periferică a localităților are un impact negativ asupra comportamentului
lor, deoarece copiii proveniți din astfel de zone limitrofe se confruntă cu sărăcia evidențiată prin lipsuri
materiale precum: lipsa unor haine noi, scumpe sau de brand, lipsa tehnologiei avansate, dar și lipsa
hrănii. Toate acestea devin surse de umilire a elevilor față de egalii lor, ceea ce duce la diferite tipuri
de violență.
Claudia Marian, în lucrarea sa, Agresivitatea în școală. Determinări, mecanisme și traiectorii,
tratează violența școlară atât din punct de vedere psihopedagogic, cât și din punct de vedere sociologic.
Claudia Marian demonstrează că violența școlară este compusă din: violență și agresivitate. Așadar,
violența reprezintă o manifestare socială care are repercusiuni vizibile asupra victimei, iar școala, ca
mecanism compus, trebuie să observe acest lucru și să creeze strategii de menținere sub control, iar
agresiunea și agresivitatea, unui elev trimit la „dispoziția internă a persoanei de a trece la acțiune, la
agresivitate, iar violența e aplicată unui act de agresiune externă, potențială cauzatoare de răniri sau
moarte, accentul punându-se în cazul ei pe consecințe nu pe act ca și la agresiune.”Invalid source
specified. Așadar, violența școlară are ca precursori agresiunea școlară, agresiune pe care Mihai
Diaconu în cercetarea sa Sociologia educației o tratează de pe postura „semnalelor de alarmă” ale
înclinării spre violență. Semnalele de alarmă, în viziunea lui Diaconu sunt reprezentate de „enuresis
cronic, piromanie (plăcerea de a da foc la diferite lucruri), plăcerea de a chinui animale, bradicardie
(puls diminuat cu peste 20 de bătăi pe minut).”Invalid source specified.
Din punct de vedere sociologic, Éric Debarbieux consideră că violența în școală trebuie privită
din perspectiva unui comportament antisocial în componența căruia intră vastul câmp semantic al
acțiunilor de vătămare, precum: „hărțuire și brutalitate, tulburări de comportament, purtare
385
necuviincioasă, chiar scandal, indisciplină, infracțiune sau delicvență”Invalid source specified.
Așadar, conceptul de violență școlară este definit atât din punct de vedere sociologic, cât și din
punct de vedere educațional, deoarece este o problemă actuală în domeniul educației, iar în domeniul
sociologic reprezintă o problematică ce afectează societatea pe termen lung.
În ceea ce privește clasificarea violenței școlare sunt observate diferențe din punct de vedere
sociologic și psihopedagogic.
Din punct de vedere sociologic, studiul național realizat în 2016 evidențiază o serie de
dimensiuni prin care acest fenomen se materializează, precum: verbal prin poreclire; fizic prin
îmbrâncire, lovire; social prin umilire publică având ca scop distrugerea reputației; și cyberbullying
mediat de orice tip de tehnologie de care elevii dispun, ce are ca scop, de cele mai multe ori,
excluderea victimelor din grupuri de prieteni și spargerea parolelor rețelelor de socializare. Invalid
source specified.
Cum fenomenul violenței școlare există și reprezintă o problemă actuală a societății trebuie
cunoscute astfel și cauzele care conduc elevii spre abordarea unui comportament de tip bullying în
mediul școlar. Cauzele abordării unui comportament violent față de grupul de egali în mediul școlar se
datorează în primul rând laturii biologice dată de diferențele fizice. Cu alte cuvinte, ținta violenței în
mediul școlar o reprezintă elevii fie prea slabi, fie prea grași, cei negrii sau cei albi, cei înalți sau cei
prea scunzi. Copiii au această abordare, deoarece ei cunosc un obiect sau un semen mai înainte prin
prisma câmpului vizual, iar ceea ce este diferit tinde să nu fie acceptat.Invalid source specified. Cea
de-a doua cauză a violenței elevilor în mediul școlar este reprezentată de latura sociologică, mai cu
seamă este reprezentată de statutul socio-economic din care provin elevii, iar cea de-a treia cauză, cea
psihologică, face trimitere la „afecțiuni psihice asociate și cu un nivel mai redus al dezvoltării psiho-
intelectuale, respectiv trimite și la condițiile de mediu familial în care se dezvoltă copilul.Invalid
source specified. Așadar, ipostaza de victimă a familiei se poate inversa în cea de agresor în
momentul în care copilul intră într-un spațiu școlar, respectiv în momentul relaționării cu grupul de
egali. Variabilitatea ipostazelor se datorează în primă instanță practicilor parentale, iar mai apoi se
datorează influențelor primite din interiorul grupului de egali. Pe lângă cauzele enumerate, elevii devin
violenți și din pricina materialului genetic pe care îl moștenesc, mai cu seamă elevii devin violenți,
involuntar, din pricina eredității.
Aceste comportamente violente ale elevilor au repercusiuni pe termen lung devenind un cerc
vicios, deoarece atât elevii agresați, cât și elevii agresori, în momentul separării de mediul școlar care îi
reunește, dezvoltă sentimente de incapacitate în angajare în situații sociale, respectiv neajutorare și
incapacitate de adaptare la propriul mediu.
Odată cunoscute aceste tipuri comportamente din mediul școlar, strategiile de prevenire pot
gravita în jurul creșterii numărului de consilieri școlari, ajutarea elevilor din medii defavorizate prin
acordarea de rechizite și haine necesare frecventării școlii, precum și acordarea unei mese pe zi, astfel
încât elevii să nu simtă că partea economică poate aduce decăderea pe scara socială a valorilor,
realizarea unor proiecte în cadrul cărora să fie implicate direct părți precum: școala, biserica, primăria,
asistența socială, medicul și poliția, proiecte prin intermediul cărora elevii pot observa că institușiile
statului sunt interesate real de dezvoltarea lor armonioasă. De asemenea prevenirea cyberbullyngului
se poate realiza printr-o strategie națională care să vizeze securizarea tuturor dispozitivelor utilizate de
elevi, de minori, cu precădere, prin recunoașterea amprentei/recunoașterea facială, respectiv avest
fenomen poate fi oprit prin educarea părinților în a recunoaște formele agresiuni, dar și prin modul în
care aceștia ar trebui să acționeze.
Așadar, comportamentele de tip bullying șo cyberbullying reprezintă un fenomen care
periclitează dezvoltarea personală, cognitivă și profesională a elevilor și reprezintă un subiect de
interes general, un subiect ce trebuie abordat în vederea cunoașterii cauzelor, dar și efectelor pe care le
produce ca ulterior să se poată crea strategii de prevenire și diminuare a acestui fenomen.
386
Bibliografie:
Adalid, F., C., (2014). Proiectul European Antibullying Network. Strategia EAN - Document de
poziție., Editura EAN Straregy Pozition Paper.
Blândul, V., C., (2012). Psihopedagogia comportamentului deviant. Editura Aramis Print:
București.
Debarbieux, É., (2010). Violența în școală: o provocare mondială?. Traducere de Irinel
Antoniu. Prefață Égide Royer. Editura Institutul European: Iași.
Marian, C., (2011). Agresivitatea în școală. Determinări, mecanisme și traiectorii. Editura
Limes: Cluj-Napoca.
Nollet, J., M., (2002). School as microcosm of society. Violence in schools - a challenge for the
local community. Local partenership for preventing and combating violence in schools., France.
387
VIOLENȚA, FENOMEN DEVIANT
Cozma Viorica
Școala Gimnazială „Sfântul Grigorie Teologul”, Galați
Violența este tot mai des semnalată în societățile contemporane, reprezentanții organizațiilor
internaționale, specialiștii, factorii de decizie ai unor instituții guvernamentale și neguvernamentale,
dar și simpli cetățeni își exprimă opiniile legate de creșterea numărului de acte violente și de
multiplicarea formelor de manifestare ale acestui fenomen.
Situația generală a acestui fenomen îngrijorează cel mai mult, deoarece, violența a devenit o
temă cu care se confruntă toate statele, fiind nevoie de intervenție, de dezvoltarea unor strategii de
investigație, prevenire și control.
A califica un fapt ca violent, înseamnă a emite o judecată de valoare asupra acelui fapt.
Judecata corespunde unor norme sociale determinate de cultura unei societăţi, dar ea se face şi în
funcţie de valorile grupului de apartenenţă; în acelaşi timp, ceea ce este resimţit ca violenţă de un copil
de la o anumită unitate şcolară, poate trece neobservat în ochii copiilor din altă unitate. Important este
faptul că violenţa verbală nu este percepută în aceeaşi manieră de copii şi de cadrele didactice; copiii o
minimalizează, în timp ce cadrele didactice o supraevaluează.
violenţele obiective, care sunt de ordinul penalului (crime şi delicte) şi asupra cărora se poate
interveni frontal; în acest caz, Poliţia şi Justiţia sunt obligate să colaboreze direct cu instituţiile şcolare;
(bullyingul) adică atacurile verbale, cât şi intimidările (presiunea fizică) exercitate prin ameninţări,
injurii, umilinţe.
Dacă analizăm activitatea şcolară, observăm că:

Rezultatele şcolare ale copiilor observaţi sunt tot mai slabe; nu își îndeplinesc sarcinile şcolare
Copiii sunt atraşi de activităţile unor grupuri defavorizate în detrimentul școlii şi al familiei;
În relațiile sociale:
afectată de probleme de sănătate, hiperemotivă;
mai mici;
Grupul de prieteni are un comportament similar, apartenenţa / neapartenenţa la grup poate afecta
siguranţa copilului, comportamentele violente sunt încurajate şi apreciate;
388
sociale, criza valorilor morale, mass- media, disfuncţionalităţi la nivelul factorilor responsabili cu
şcoala nu îi asigură inserţia profesională.
profund dezvoltarea personalităţii copilului
trăiesc în familii monoparentale.
Problemele familiale foarte grave afectează profund copiii: violenţa intrafamilială, consumul
de alcool, abuzarea copilului, neglijenţa, la care se adaugă şi importante carenţe educaţionale – lipsa de
dialog, de afecţiune, utilizarea mijloacelor violente de sancţionare a copilului pe motiv că „bătaia-i
ruptă din rai”.
interdicţii, de reguli, emit puţine exigenţe şi caută să evite conflictele.
Această absenţă cvasitotală a constrângerilor îl va determina pe copil să adopte în clasă
comportamente de refuz a exigenţelor cadrelor didactice.
comunicarea, iar copilul rămâne doar un receptor pasiv.
Nevoia de expresie şi de comunicare este nevoie fundamentală a oricărui individ, iar
inevitabil o frustrare ce se va reduce prin comportamente agresive. Și alte componente ale atitudinii
profesorului faţă de copil pot genera situaţii conflictuale şi comportamente violente ale acestora.
De multe ori, în mod conştient, cadrul didactic introduce diferenţieri între copii şi în funcţie de
performanţa atinsă, Parkay şi Stanford evidenţiază câteva dintre aceste atitudini diferenţiatoare:
Acordă mai puţin timp copiilor cu realizări mai modeste
mult timp;
389
Îi recompensează mai rar pentru succesele obţinute şi îi critică maides pentru eşecuri;
agresive.
Găsirea soluţiilor
a. prevenţie preliminară, care se poate realiza foarte uşor de către cadrul didactic şi se
referă la dezvoltarea unei priviri pozitive asupra fiecărui copil, exprimarea încrederii în capacitatea lui
de a reuşi, valorizarea efortului lui. Toate aceste atitudini pot reduce riscurile apariţiei violenţei.
b. prevenţie secundară, ce pleacă de la faptul că şcoala reprezintă un post de observaţie
c. prevenţie terţiară, ce are în vedere sprijinul direct adus copiilor care manifestă
comportamente violente. Menţionarea unor aşteptări pozitive faţă de ei, dezvoltarea sentimentului de
apartenenţă comunitară, exprimarea preocupării faţă de situaţia pe care o au şi integrarea lor în
activităţile grupului sunt factori de protecţie ce pot fi exercitaţi în cadrul instituţiei şcolare.
Prin aceste măsuri se poate împiedica cronicizarea tulburărilor provocate de violenţa şi
eventuala transmitere a lor de la o generaţie la alta.
Măsuri de acțiune:
La nivel personal: -dezvoltarea încrederii în forţele proprii ale copiilor;
-stimularea motivaţiei pentru învăţare;
-îmbunătăţirea relaţiei cu colegii;
-şedinte de psihoterapie;
-redefinirea sistemului propriu de valori al copiilor.
La nivelul colectivului de elevi: -favorizarea integrării în grup;
-valorificarea potenţialului fiecărui copil;
-implicarea în activităţi extraşcolare, proiecte şi programe.
La nivelul comunităţii locale: -colaborarea cu familia şi cu consilierul şcolar;

-implicarea copiilor în activităţi desfăşurate în colaborare cu comunitatea locală, primaria,
Rezultate:
rezolvarea crizelor de identitate;
creşterea stimei de sine;
integrare în colectiv şi relaţionare pozitivă cu colegii;
colaborare în realizarea sarcinilor de echipă;
detensionarea şi îmbunătăţirea situaţiei familiare;
găsirea unor soluţii concrete pentru situaţiile de criză.
390
În concluzie, violenţa în instituţiile de învăţământ este o expresie a violenţei din societate; când
violenţa se produce în şcoală, ea conduce şi la alte consecinţe: alături de prejudicii, victimizare, uneori
moarte. Violenţa din şcoală reduce şansele copiilor de a-şi dezvolta personalitatea pe deplin şi de a
dobândi o educaţie de calitate.
de copii „fără probleme”.
familial instabil, tensionat, conflictual, şcoala poate reprezenta pentru copil o a doua șansă.
391
PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR. EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ
Crăciun Daniela
Şcoala Gimnazială „I. A. Bassarabescu” Ploieşti
Violenţa în şcoli este una dintre cele mai vizibile forme de violenţă asupra copiilor. Şcolile nu
pot îndeplini rolul important de învăţare şi socializare, dacă acestea sunt un mediu în care se manifestă
agresivitatea, intimidarea (bullying), violenţa.
Bullying-ul este o acțiune care produce injurii celorlalți efectuată în mod repetat, care se poate
manifesta fizic, prin agresivitate fizică sau psihologic, prin producerea unor daune emoționale.
slăbiciuni pe care bully-ul le poate exploata.
Victima manifestă imposibilitate de apărare și sentimente de neputință. Spectatorii sunt și ei
persoane implicate în fenomenul de bullying, chiar dacă nu în mod direct, însă asistă la acțiune.
Bullying-ul este considerat o formă de violență fizică și psihologică, o conduită intenționată care
vizează producerea unor prejudicii (rănire, distrugere, daune) unor persoane (inclusiv propriei
persoane), cu diferite cauze care determină noi forme de violență.
Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și
martori. Agresorul vrea să fie cel mai cool rănindu-i, intimidându-i sau jignindu-i pe cei din jurul său.
Este temperamental, inflexibil, încrezător și nu îi place să accepte regulile. De cele mai multe ori nu
are empatie și chiar se bucură că produce durere celorlalți. Dorește să domine și să-i controleze pe
ceilalți, exagerează în situații obișnuite. Agresorul abuzează de putere pentru a-i răni pe ceilalți,
deliberat și în mod repetat. Victima (persoana agresată) este copleșită de teamă. Unii elevi sunt
predispuși să fie abuzați din cauză că sunt „diferiți”. De cele mai multe ori, victimele agresorilor sunt
elevii care au următoarele caracteristici:
supraponderali sau subponderali,
au abilități sociale scăzute,
au puțini prieteni sau nu au prieteni,
sunt săraci sau bogați,
au religie sau rasă diferită,
sunt scunzi sau prea înalți,
au slabe abilități sportive,
sunt inteligenți, talentați,
au dizabilități fizice,
sunt persoane noi din grup,
au părinți divorțați sau
392
sunt pur și simplu „diferiți” de ceilalți.
cele mai multe ori din frica de a deveni chiar el/ea o victimă. Unii spectatori instigă agresorul să
abuzeze victima. Majoritatea spectatorilor acceptă în mod pasiv, privind și nefăcând nimic. De foarte
multe ori, spectatorii pasivi formează audiența agresorului care dorește să obțină atenție și popularitate.
Astfel, el este încurajat să continue comportamentul agresiv. Spectatorul însă poate avea un rol
important în oprirea agresiunii.
Consider că violența în școală, sub toate formele ei, dar mai ales sub forma bullying-
ului constituie o încălcare a drepturilor copilului. Din punctul meu de vedere, luând contact cu
fenomenul de bullying, am observat că acei copii timizi, cuminți, retrași sunt cei mai predispuși a fi
victime ale bullying-ului, dar există și opusul acestora, și anume copii vorbăreți, deschiși, energici,
care doresc atenția tuturor colegilor și care pot fi victime pentru faptul că sunt prea implicați, “intră în
sufletul colegilor”, intervin fără a li se solicita ajutorul. Acești copii pot deveni victime, tocmai prin
faptul că prin comportamenul lor își deranjează involuntar colegii, iar aceștia îi resping, ajungând să îi
Este îngrijorător faptul că acest fenomen poate avea urmări grave asupra sănătății
copiilor, oamenilor. Acest lucru mă determină ca în calitate de cadru didactic să fiu mai atentă la
anumite conflicte apărute între elevi, să intervin prompt dacă voi constata că acestea degenerează,
ajungând la o formă a bullying-ului.
Înainte de a le prezenta situația în care se află copilul lor, se va purta o discuție cu aceștia, astfel
încât să se obțină informații în legătură cu comportamentul copilului, dacă au intervenit schimbări,
dacă au o relație deschisă cu acesta, dacă îi oferă un cadru de înțelegere și de securitate fizică și
emoțională. Se va avea grijă ca această discuție să nu îi deranjeze, să nu simtă că intervenția
părinții sunt ținuți la curent cu acțiunile desfășurate. Se aduce la cunoștință politica instituției școlare
pe care o reprezintă cadrul didactic vis-à-vis de strategiile utilizate în aceste cazuri (demersuri, acțiuni,
sesiuni de informare).
Este foarte important ca părinții și profesorii să coopereze pentru a înțelege fenomenul
de bullying, consecințele acestuia și pentru a găsi modalități de a-l stopa. Este nevoie ca bullying-ul să
fie luat în serios de către părinți și profesori, pentru că efectele produse sunt foarte periculoase.
Părinții pot fi sfătuiți să fie foarte atenți la comportamentul copilului. Aceștia trebuie să
observe dacă este ceva în neregulă cu copilul lor și să vorbească cu el, arătându-i empatie, sprijin și
înțelegere. Dacă situația o va impune, profesorul îi poate îndruma pe părinți în alegerea de a apela la
un specialist care îl va ajuta pe copil să își gestioneze sentimentele, astfel încât acestea să nu aibă
consecințe negative pe termen lung. În cazul în care părinții se simt copleșiți de ceea ce i se întâmplă
copilului, este indicată psihoterapia de familie.
Un copil care este victima bullying-ului se poate simți singur, confuz, temător și
totodată vinovat pentru ceea ce i se întâmplă. O astfel de experiență are consecințe psihologice
393
importante putând duce în viitor la o performanță școlară scăzută, stimă de sine scăzută, anxietate și
posibil și depresie. Atunci când un copil este victima bullying-ului, s-ar putea ca acesta să nu știe cum
să facă față situației sau cui să spună despre ea. Este important ca acest copil să știe că nu e vina lui și
că nu merită să fie tratat în acest fel. Ajută ca adultul (părinte, profesor sau oricine altcineva) să-și
exprime îngrijorarea și să-și arate suportul, însă nu este suficient. Copilul trebuie să știe că nu este
nimic în neregulă în a cere ajutorul și că cea mai eficientă atitudine este cea de retragere și atenționare
a unui adult cu autoritate (câteodată copilul se teme foarte tare că dacă va spune, situația va fi și mai
rea). A spune mai departe se aplică și în cazul în care un copil este doar martor la astfel de agresiuni.
Nebăgat în seamă și neintervenit, câteodată rolul copilului se poate schimba pe parcursului unei
perioade mai mari de timp, devenind din victimă, agresor.
Pentru ca un copil să nu devină victimă, este important ca el să aibă un control al
corpului, să transmită că este stăpân pe situație. Este indicat să facă contact vizual cu un posibil
agresor, ceea ce va arăta că este încrezător, să folosească un ton ferm și puternic. Dacă un copil
demonstrează că nu poate fi deranjat, de regulă agresorul dă înapoi sau se orientează către altcineva.
De asemenea, copilul agresat poate încerca niște exerciții de respirație pentru a-l ajuta să-și controleze
emoțiile negative. Dacă lucrurile nu se pot rezolva cu altfel de tehnici simple, este recomandat să
meargă la un terapeut, care în cazul nostru este consilierul școlar. Copiii considerați victime ale
bullying-ului pot decide ulterior să comunice cu cei care îi agresează, fie să le ignore comportamentul,
să învețe să se focalizeze pe stabilirea altor relații de prietenie sau să acceseze suport în rândul
colegilor sau al anumitor adulți (profesori, părinți sau consilieri școlari).
Copilul ar trebui să cunoască și să știe cum să gestioneze acest tip de interacțiune socială
sau relaționare, pentru a face față unor eventuale forme ale bullying-ului. Copilul trebuie să știe că nu
toți oamenii vor fi drăguți cu el (sau cel puțin nu tot timpul). Viața poate fi uneori o luptă de
supraviețuire, alteori o competiție pentru un statut social mai bun, mai multă putere, mai mult control,
mai mulți bani, mai multă recunoaștere (în cadrul unui grup). De aceea, copiii trebuie învățați cum să
gestioneze aceste situații conflictuale și singuri, pe măsură ce se confruntă cu ele. La început, va fi
vorba de lucruri simple (ex. cuvinte urâte sau glume proaste din partea colegilor), dar pe măsură ce
cresc, se vor adăuga altele, până la finalul școlii putând avea practic experiență cu întreaga paletă
comportamentală de tip „bully” – ceea ce este un lucru util, cu condiția să învețe cum să combată
efectele negative ale fenomenului și cum să prevină sau să gestioneze eficient situațiile întâmpinate.
Doar prin învățarea copiilor despre existența acestui fenomen și metodele de
contracarare a lui, îi pregătim gradual, progresiv, pentru viață – de la situații simple în clasele primare,
până la situații mai complexe (sau mai grave/dure) ulterior. Trebuie doar să îi ghidăm și să îi lăsăm să
își formeze propriile experiențe, ajutându-i activ să își creeze propriul lor sistem de gestionare a
acestor situații.
În momentul în care aceste probleme persistă, iar adulții (profesorii) și procedurile
interne ale instituției de învățământ nu reușesc să rezolve problema (și în foarte multe cazuri nu o pot
rezolva), singura persoană care poate opri definitiv abuzurile asupra sa este chiar victima. Este
necesară abilitarea victimei, oferirea de „putere” suplimentară victimei, sub formă de
informații/educație, precum să fie mai sigur pe el, să-și apere drepturile, să vorbească pe un ton ferm,
cu încredere și determinare, să privească agresorul în ochi, menținând o postură a corpului care să
transmită faptul că are încredere deplină în propriile forțe și că nu se teme de acesta. Cu cât încrederea
în sine este mai mare, cu atât riscul de a deveni o țintă a agresiunii scade. Realitatea arată că în
majoritatea cazurilor nu trebuie să te lupți pentru a dovedi că te poți apăra, ci trebuie doar să fii
suficient de sigur pe tine, ca să arăți/transmiți că ai fi oricând dispus să o faci (respectiv să te lupți
pentru a te apăra/a-ți apăra drepturile), fără ezitare sau teamă. O astfel de atitudine poate proteja orice
copil aflat într-o situație conflictuală și deseori poate evita agresiunea/atacul înainte să înceapă. Dacă
teama de a fi agresat fizic dispare, copilul va afișa în permanență și în mod natural (calm și relaxat)
încrederea în sine, comportamentul și atitudinea devenind în acel moment autentice.
394
mâhnire, frustrare, singurătate și izolare. Mai mult, și părinții victimelor pot experimenta un sentiment
de eșec cu privire la creșterea și îngrijirea copilului lor și pot fi copleșiți de întreaga situație. De aceea,
creșterea nivelului de conștientizare în rândul populaţiei, a consecinţelor negative pe care
comportamentele de bullying le au asupra dezvoltării psiho-sociale a copilului, indiferent de
poziționarea acestuia în raport cu fenomenul analizat (victimă, agresor, martor) este deosebit de
importantă.
Este necesară dezvoltarea de programe specifice adresate copiilor cu risc din
perspectiva apariției comportamentelor de bullying, respectiv copiii victime ale abuzului și violenţei în
familie și școală, includerea în regulamentul școlar a aspectelor fundamentale pentru identificarea,
afișarea publică a acestora, creșterea nivelului de conștientizare cu privire la riscurile bullying-ului
pentru protecția și sănătatea copiilor, în rândul tuturor actorilor implicați în actul educațional: cadre
didactice, personal administrativ, părinți, elevi, elaborarea de proceduri clare pentru gestionarea
corectă a situațiilor de bullying, dezvoltarea și implementarea de activități, cu personal resursă alocat,
în arii mai puțin supravegheate din spațiul școlii, altele decât sala de clasă (ex. toalete, terenuri de
sport, curtea școlii, culoare cu colțuri etc.), cunoscute ca prezentând risc crescut pentru apariția
comportamentelor de bullying, implicarea elevilor în elaborarea de strategii și soluții pentru eliminarea
comportamentelor de bullying, în acord cu nevoile specifice, locale, ale fiecărei școli.
Bibliografie:
1.Anderson, W., Curs practic de încredere, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 1999 21.
Fundaţia Copiii Noştri şi UNICEF România, Agresivitatea copiilor, Înjurături, lovituri, bătăi,
Sugestii pentru părinţi şi educatori.
2.Gittins, Chris, Reducerea violenţei în şcoală, un ghid al schimbării, Copiii şi violenţa, COE,
2007
395
CUM AFECTEAZĂ BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL, ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Cristea Iuliana
Liceul Tehnologic Special Nr. 3
Cum afecteaza bullyingul si cyberbullyingul in mediul scolar ?

Studiu de caz privind combaterea bullyingul si cyberbullyingul in mediul scolar ?
In exemplul meu de studiu de caz, privind combaterea bullyingul si cyberbullyingul in mediul
scolar, au fost luate date precum:chestionare, observatia, interviuri, frecventa fenomenului de
bullyingul si cyberbullyingul in mediul scolar, comportamentul copiilor la participarea jocurilor cu
rol.
Deoarece investigatiile calitative nu mi-au permis stabilirea unei explicatii cauzale, analiza
datelor se va concentra pe compararea intrebarii de cercetare cu datele de colectare.In acest moment,
am decis ca datele obtinute pot fi extinse ipotetic la alte situatii, pe langa faptul ca subliniaza posibile
cai de investigatie pentru a afla mai multe despre fenomenul de bullying si cyberbullying la elevii
nostri.
Copilul trebuie să aibă o stimă de sine ridicată, consolidată permanent de părinţi, profesori etc.
Eleva S.D.G., provine dintr-o familie de romi, cu tata necunoscut, mama fara scoala ( nu scrie,
nu citeste ), bunica este cea care se ocupa si tine legatura cu scoala in ceea ce priveste procesul
instructiv – educativ, fetita face naveta saptamanal, ea locuind in jud.Calarasi.
Problemele au aparut chiar din primele luni de scoala, majoritatea colegilor din clasa se
cunosteau de la gradinita, astfel si-au inchegat si mai mult relatiile de prietenie.
S.D.G.nu urmase pana atunci nici o forma de invatamant prescolar, era o fire mai retrasa dar in
acelasi timp vesela cu un bun simt, fiind un copil diferit prin nuanta pielii si prin faptul ca nu avea o
prticipare buna, activa la activitatile scolare.
Când un copil este etichetat, tachinat, batjocorit, îmbrâncit sau chiar lovit repetitiv, este clar că
asistăm la fenomenul de bullying. Ca profesori, trebuie sa intervenim imediat.
Am observat comportamentul copiilor în curtea școlii, la participarea activitatilor extrascolare.
Am intervenit cu un ton calm, împăciuitor, la început. Am fost nevoita sa apelez la consilierul școlar,
pentru a sta de vorbă cu fiecare copil și să identifice cauzele declanșării fenomenului de bullying.
Neavând o jurisdicție în acest sens, am folosit una dintre tacticile cele mai utile, ca toți factorii
responsabili să se implice. Părinții, profesorii, elevii și personalul auxiliar trebuie să colaboreze pentru
stoparea violenței.
Am realizat sedinte pe grupuri cu parintii, am consiliat individual, am aplicat chestionare atat
parintilor cat si elevilor, am purtat discuții prin care să înțeleagă postura în care se expun și să
conștientizeze consecințele grave pe care le poate avea copilul lor.
Pe elevi i-am antrenat in jocuri cu rol învatandui cum să-și gestioneze frustrările, cum să-și
exprime nemulțumirile și așteptările, am dat exemple de bună practică din viața reală si imaginară, am
realizat exerciții pentru a-i învăţa pe copii cum să îşi controleze propriile reacţii, am exemplificat
modalități acceptabile prin care poate să își exprime furia, am indrumat copii spre activităţi sportive
care să-i ajute în a se autodisciplina şi să elimine toate emoţiile negative şi frustrările;
In concluzie, majoritatea problemelor apărute sunt și oglinda dezechilibrului din familie.
396
Familiile în care există violență oferă un mediu optim pentru formarea agresorilor. Copiii își copiază
părinții, bunicii, rudele apropiate. Au modele de urmat în acest sens. Din aceste considerente, violența
domestică naște agresori. Copiii agresori au învăţat că a fi puternic înseamnă ca ceilalţi să se teamă de
tine.
Părinţii, de multe ori, îşi umilesc copiii şi îi constrâng prin forţă să facă anumite lucruri,
considerând astfel că ei fac educație. Alții pun presiune pe copii simțind nevoia de a demonstra că sunt
”cineva”. Îi determină astfel să devină agresori pentru a stârni admiraţia. Copilul trebuie să aibă o
stimă de sine ridicată, consolidată permanent de părinţi.
Dupa toate interventiile, dupa mult timp, S.D.G. este un copil fericit, regasesc aceeasi veselie
pe chip, comunica cu toti colegii din clasa, are prieteni, participa activ la activitatile scolare si
extrascolare, interactioneaza mult mai usor, vorbeste despre sine, este curajoasa, isi gestioneaza
emotiile, participa la petrecerile colegilor.
397
BULLINGUL DIN PERSPECTIVA PSIHOLOGIEI CLINICE
Crișan Cristina Mariana

Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr.2, Bistrița
1. DATE DE IDENTIFICARE
C. este un băiat în vârstă de 14, elev la C.S.E.I., în clasa a-V-a. Locuieşte în internatul şcolii,
uneori la sfârşit de săptamână este luat acasă de mama sa. În vacanţe întotdeauna pleacă în localitatea
de domiciliu, nefiind pus în situaţia de a rămâne în internatul şcolii în timpul vacanţei.
2. PROFILUL ELEVULUI ŞI PROBLEMELOR CU CARE SE CONFRUNTĂ
2.1. Acuze principale
C. a frecventat gradiniţa din localitate şi la îndrumarea educatoarei a fost orientat spre C.S.E.I.
Are probleme în ceea ce priveşte însuşirea cititului, a scrisului şi a calculului aritmetic. De asemenea
suferă de bâlbâială. În timpul activităţilor instructiv-educative nu-i poate fi menţinută atenţia pentru un
timp îndelungat şi nu se angajează în activităţi invocând diverse motive ,,nu pot”, ,,oricum nu ştiu”.
Întrebat de ce se comportă aşa spune ,,……toată lumea îmi spune că sunt un prostălău”.
2.2. Isoricul tulburării prezente
Acuze la nivel subiectiv: C. spune despre el că ,,sunt un prostălău” deoarece acest lucru îl spun
toţi copiii despre el. Se consideră un copil ,,neascultător”, spune că totuşi îi este frică de toţi din scoală
chiar şi de fete. Relaţionează cu copiii din şcoală iar pentru a fi plăcut le face tuturor pe plac după care
spune ,,ce să fac dacă sunt un prostălău”. Atunci când este solicitat să realizeze diferite sarcini în
cadrul activităţilor instructiv-educative, gândeşte cu voce tare, se găseşte vorbind singur şi atunci când
este întrebat de ce vorbeşte în timp ce lucrează spune ,,a, da am uitat că nu sunt singur, vă rog să mă
iertaţi” şi se apucă din nou de treabă ca şi când ar şti să rezolve perfect anumite sarcini.
Acuze situate la nivel cognitiv: nu există discrepanţă între felul în care se evaluează pe sine ,,eu
sunt rău la ore pentru că vorbesc tare, sunt un prostălău pentru că le fac pe plac tuturor” şi evaluarea pe
care o fac cei din jur ,,e atât de prost că face orice i se spune şi nici nu ştie să vorbească”. Copiii fac
haz de vorbirea defectuoasă a lui C. C. întâmpină dificultăţi în ceea ce priveşte insuşirea cititului
(cunoaşte literele alfabetului, un are format câmpul silabic şi bâlbâiala de care suferă îl face să repete
de foarte multe ori până reuşeşte să pronunţe în sfârşit cuvântul), a scrisului (unele elemente ale
literelor lipsesc sau sunt litere, silabe, care se repetă).
Acuze situate la nivel comportamental: C. atunci când se angajează în diferite activităţi este pus
pe treabă, chiar înainte de a afla instrucţiunile şi atunci când începe să lucreze nu mai ştie ce să facă.
Oscilează între a nu se implica în activităţi fie a se implica ,,cu capul înainte”. Nu respectă regulile care
se cer, observaţiile care i se fac nu şi le însuşeşte ca şi când nu ar fi vorba despre el. Îşi uită lucrurile
personale în diverse locuri sau îi sunt ascunse de colegi pentru amuzament. C. nu este agitat în timpul
orelor doar că vorbeşte neîntrebat, dar nu în legatură cu subiectul discuţiei, ci în legatură cu lucrurile
care-l preocupă în general pe el ,,vineri merg acasă şi beau o bere cu tata la bar până vine autobusul”.
Specific că tatal său nu vine după el la scoală. C. se consideră ,,rău” pentru că nu se poate stăpâni să
vorbească neîntrebat, dar nu are un comportament violent. Rar se întamplă să provoace o încăierare,
dar încearcă uneori să riposteze când este atacat. Colegii din internat i-au prins slăbiciunea că execută
sarcinile lor şi-l pun să execute diverse comenzi jenante. C. conştientizează că nu este un lucru bun şi
afirmă atunci când copiii râd de el ,,ce să fac sunt un prostălău şi nu mai are rost să vin la şcoala”.
Acuze situate la nivel biologic: atunci când copiii povestesc ziua la şcoală isprăvile lui C. din
internat, acesta se înroşeste şi transpiră, izbucnind în plâns de cele mai multe ori. Stările lui C. de
agitaţie se amplifică şi uneori îi determină un comportament violent dacă este ameninţat că fetele vor
afla cum este el, având gânduri automate (interpretare catastrofică ,,fetele nu o să mă mai placă, nu
sunt bun de nimic”).
398
Mecanisme de coping: C. conştientizează problemele pe care le are, dar nu utilizează
mecanisme de coping care să-l ajute pentru a evita sau ameliora problemele. De exemplu este conştient
şi ştie că atunci când se udă la picioare şi îi este frig noaptea va face în pat, dar reacţia lui atunci când i
se atrage atenţia afirmă ,,ştiu că o să fac pe mine” îşi priveşte înfăţişarea ,,dar ce să fac acum sunt ud şi
nu trebuia să joc fotbal pe ploaie dar nu mă pot abţine”. Pentru unele probleme ştie cum ar trebui să
acţioneze pentru a le evita dar nu o face însă pentru altele nu ştie cum ar trebui să acţioneze corect
pentru a le elimina şi acţionează prin supunere şi face tot ceea ce-i cer cei din jur (acte de umilinţă).
Stresorii majori din viaţa lui C.: C. locuieşte în internatul şcolii, este despărţit temporar de
familie (dependent afectiv de mama sa) iar datorită comportamentului pe care-l are copiii nu-l acceptă
sau este subiectul de batjocură, adulţii având faţă de el o atitudine de nepăsare şi ignorare. Un alt factor
de stres pentru C. sunt sarcinile şcolare cărora C. le face faţă cu greutate şi care-l pun în situaţia de a se
simţi umilit şi neputincios ,,un prostălău”. Colectivul de copii din care C. face parte este un factor mare
de stres, menţinând şi amplificând stările lui C. Stilul de a face faţă problemelor este: supunere la tot
ceea ce este pus să facă umilitor, agitaţie psiho-motrică atunci când este atacat, refuz faţă de unele
sarcini şcolare, etc.
C. îşi interpretează problemele într-un mod negativ şi dezastruos, stresul astfel creat amplifică
problemele ,,o să ajung în iad pentru că fac numai prostii “. Reacţiile mediului susţin şi amplifică
problemele lui C. ,,toată şcoala ştie ce fac eu şi râd de mine”.
2.3. Istoric psihiatric
Nu a avut internări la psihiatrie şi urmează tratament pentru enurezis nocturn.
2.4. Istoric personal şi social
C. face parte dintr-o familie compusă din mama, tata şi sora mai mică decât el. Cu ei a locuit o
foarte mare perioadă de timp fratele tatălui care a murit la vârsta de 18 ani şi de care C. a fost ataşat,
amintindu-şi de el de fiecare dată când este trist ,,mai bine m-aş fi dus cu el, m-a apărat de toţi
copiii răi”. Condiţiile socio-economice ale familiei sunt destul de bune (ambii părinţi lucrează – mama
într-o fabrică de hârtie, tata strungar). Sora lui C. este mai mică, frecventând şcoala din satul lor,
neavând probleme care ar necesita îndrumarea ei către a şcoală specială. C. este iubit de părinţi şi i se
acordă atenţie, C. preferând astfel să ia parte la discuţiile dintre oamenii maturi dând de înţeles că este
foarte implicat în activităţile casnice ,,merg cu tata să rezolvam nişte treburi, avem mult de lucru astăzi
după care bem o bere”. C. nu menţionează că acasă ar exista scene de violenţă în urma consumului de
băuturi alcoolice, doar că menţiunea de a bea o susţine şi la şcoala între colegi. Nu vorbeşte despre
copiii din sat cu, care s-ar juca ci numai de anturajul şi întâmplările trăite alături de tatal său şi unchiul
mort. Despre unchiul mort vorbeşte la prezent ca şi când el încă ar trăi. Mama lui C. spune că acasă
este cuminte şi ascultător în prezenţa lor. Părinţii lui C. au aceeaşi poziţie despre educaţia copilului ,,el
nu poate să înveţe şi este mai sensibil”
2.5. Istoric medical
Nu a suferit nici o intervenţie chirurgicală.
2.6. Status mental
Nu este bine orientat în timp şi spaţiu (vorbeşte despre persoane din trecut ca şi când mai există
astăzi).
2.7. Diagnostic DSM IV
AXA I (tulburări clinice): deficit de atenţie, dislexie ( 31500), disgrafie ( 31502);
AXA II (tulburări de personalitate): dizabilitate intelectuală moderată (Q=46/Matrici progresiv
Raven);
AXA III (boli somatice sau de alte condiţii medicale): enurezis nocturn.
AXA IV (stresorii psihosociali): probleme educaţionale, probleme în legătură cu mediul
familial şi educaţional;
AXA V (indicele general de funcţionare GAF): 52;
3. FORMULAREA CAZULUI
399
3.1. Factorii precipitanţi
Factori etiologici: atitudinea familiei;
Factori declanşatori: lipsa abilităţilor de a aborda şi rezolva o sarcină şcolară, persoanele care
se ocupă de educaţia şi supravegherea lui, colectivul de copii, motivaţie şcolară scăzută;
Factori determinanţi: capacitate de concentrare redusă, atenţie deficitară, slabă capacitate de
comunicare social;
Factori favorizanţi: sarcinile şcolare, domiciliul temporar în internat;
Factori de menţinere: sarcinile şcolare, atitudinea copiilor şi a adulţilor;
3.2. Examinarea cogniţiilor şi comportamentelor actuale
O situaţie problematică pentru C. este legată de modul cum se autoevaluează. Gândul automat /
evaluare globală negativă ,,sunt un prostălău şi nu ştiu să fac nimic” îl provoacă din punct de vedere
emoţional iar această emoţie se traduce printr-o senzaţie de jenă, supunere la înjosirile colegilor de
internat precum şi o senzaţie de hiperagitaţie şi dorinţa de a pleca de la şcoală de ruşinea unor fapte pe
care le-a săvârşit sub presiunea colegilor. Mereu afirmă că toată şcoala ştie cât este el de ,,prost”.
A doua situaţie tipică pentru C. este legată de sarcinile şcolare. Când este solicitat să rezolve o
sarcină şcolară gândul automat / evaluare globală negativă este ,,eu nu pot să fac”. Din punct de vedere
emoţional se simte incomod, crede că nu poate să scrie deoarece nu ştie să vorbească bine. Uneori în
faţa sarcinilor şcolare reacţionează cu entuziasm şi nici măcar nu ascultă cerinţele după care renunţă la
scurt timp deoarece conştientizează că nu ştie să rezolve sarcinile şi începe să vorbească singur ,,sunt
un prost nu am ce să fac, nu are sens să mai vin la şcoală” deranjând colegii şi desfaşurarea lecţiei.
3.3. Examinarea longitudinală a cogniţiilor şi comportamentelor
C. a crescut într-o familie care i-a acordat atenţie. Nu a fost solicitat la treburile gospodăreşti,
familia considerându-l un copil sensibil deşi el dorea să fie util, doreşte şi în prezent să fie solicitat la
activităţile “serioase”. Familia susţine neputinţa de a învăţa determinând un mediu fără motivaţie
şcolară în acest sens şi uită de cele mai multe ori că C. este un copil şi nu ar trebui să participe la
discuţiile serioase ale familiei, în special discuţii legate de educaţia lui.
Prima credinţa centrală se refereă la autoevaluarea ,,sunt un prostălău, nu pot să învaţ”. Faptul
că nu poate învăţa îl ştie de la părinţii săi care discută probleme importante ale familiei în faţa copiilor.
El a aflat din discuţiile părinţilor că este mai sensibil că numai la şcoala specială va putea merge şi că-
şi fac probleme în ceea ce priveşte absolvirea şcolii. Părinţii l-au învăţat să fie ascultator şi supus ceea
ce-l face să aibă atitudinea unui copil care execută tot ceea ce i se cere.
3.4. Aspecte pozitive ale subiectului
C. răspunde bine la întăriri pozitive şi la recompensele cu activităţi care îi fac plăcere ,,dacă eşti
cuminte şi te străduieşti să rezolvi exerciţiile te las să te joci fotbal”, răspunde bine şi la recompense
sociale, laude, atenţie.
4. IPOTEZA DE LUCRU
C. a fost obişnuit să participe la discuţiile familiei, părinţii nefiind reţinuţi în a discuta în faţa
lui probleme legate de el, atitudinea familiei (factor etiologic) fiind de delăsare inoculându-i lui C. că
nu poate face faţă cerinţelor şcolare. C. nu are o motivaţie şcolară (factor declanşator), iar colectivul de
copii (factor declanşator) şi persoanele care se ocupă de educaţia lui (factor declanşator) îi întăresc
ideea prin comportamentul faţă de el că este ,,un prostălău”. C. are o capacitate de concentrare redusă
(factor determinant) şi atenţie deficitară (factor determinant) iar atunci când este antrenat în activităţi
instructiv – educative nu le poate face faţă abandonându-le. Sarcinile şcolare (factor favorizant şi de
menţinere) îi determină lui C. o stare de agitaţie neputându-le face faţă iar domiciliul temporar în
internat (factor favorizant) menţine simptomatologia. Datorită unor slabe capacităţi de interacţiune
socială şi comunicare (factor determinant) C. este un copil retras şi nu are prieteni în colectivul şcolar
din care face parte. C. nu îşi mai doreşte să vină la şcoală.
5. FORMULAREA PROGRAMULUI DE INTERVENŢIE
5.1. Listarea problemelor
400
a) imagine de sine negativă;
b) slabă motivare pentru şcoală;
c) incapacitate de a duce la sfârşit o sarcină şcolară;
d) lipsa de abilităţi sociale în relaţiile interpersonale;
5.2. Scopuri terapeutice
a) îmbunătăţirea imaginii de sine;
b) dezvoltarea motivaţiei pentru învăţarea de tip scolar;
c) învăţarea unor strategii care să îi permită să facă faţă sarcinilor şcolare;
d) îmbunătăţirea relaţiilor de comunicare interpersonale.
401
CYBERBULLYING PE REȚELELE DE SOCIALIZARE
Csiki Levente
Liceul Teoretic „Bocskai Istvan” Miercurea Nirajului, Mureș
În ultimele două decenii, oameni din întreaga lume au obținut în mod constant acces la unul
dintre cele mai influente fructe ale tehnologiei din istoria omenirii - Internetul. Acest fenomen a
accelerat procesul de globalizare și, de asemenea, a dus la o sursă aproape infinită de cunoștințe pentru
persoana de zi cu zi. Oamenii pot acum să împărtășească idei online și să acceseze o multitudine de
materiale de orice fel - de la texte filosofice antice până la modul în care sunt fabricate gadgeturi de
ultimă generație. Știrile din fiecare colț al planetei se răspândesc acum mai repede decât focul. Se
poate vorbi în timp real cu cei dragi, chiar dacă vastul ocean îi separă. Aproape tot ceea ce odinioară
părea imposibil este acum cunoscut datorită Internetului.
Totuși, această avansare uimitoare în comunicare aduce și consecințe nedorite. Odată cu
prevalența rețelelor sociale precum Tweeter, Facebook, Myspace și așa mai departe, precum și accesul
la forumuri digitale, comentariile, fotografiile, postările și conținutul partajat de persoane pot fi adesea
vizualizate de străini, precum și de cunoscuți. Putem spune cu siguranță că reputația unei persoane este
în prezent puternic definită de activitatea sa online - de la fotografiile de vacanță făcute pe insulele
însorite ale Greciei până la activismul politic. Conținutul pe care un individ îl partajează online - atât
conținutul personal, cât și orice conținut negativ, rău sau dăunător - creează un fel de înregistrare
publică permanentă a opiniilor, activităților și comportamentului lor. Acest tip de conținut este, în
general, accesibil școlilor, angajatorilor, colegilor, prietenilor și altor persoane care pot cerceta o
persoană acum sau în viitor. Deoarece activitatea online a devenit o normă în cadrul societății
moderne, amenințarea unui fenomen numit hărțuirea cibernetică a crescut și ea constant.
Se poate defini hărțuirea cibernetică ca fiind practica de a provoca în mod deliberat dureri
psihologice asupra unei persoane prin utilizarea tehnologiei. Majoritatea experților sunt de acord că
agresiunea cibernetică este o formă de agresiune gravă, de obicei vizată și repetată. Cu hărțuirea
cibernetică, repetarea poate fi mai puțin personală, dar la fel de dureroasă atunci când este împărtășită
pe scară largă, sau chiar viral, de postere anonime.
Deoarece copiii sunt, în general, mai fragili din punct de vedere psihic, ei sunt grupul cel mai
vizat și afectat. Pentru a sublinia impactul negativ pe care îl are acest tip de practică, să ne imaginăm
un copil de zece ani care și-a împărtășit cele mai preferate melodii pe Facebook. Este entuziast și
mândru că și-a găsit o parte a identității sale, și anume gustul său pentru muzică. Deoarece profilul său
online de Facebook este disponibil pentru o mulțime de persoane, un grup de copii mai mari decid să-l
umilească lăsând comentarii care să inducă rușine la postările sale. Ei fac un pas mai departe și decid
să-i împărtășească postările, adăugând în același timp opiniile lor exprimate grosolan în secțiunea de
descriere a postării. Ceilalți copii din lista lor de prieteni online văd acest lucru și încep să-și bată joc
de el în continuare.
Acest tip de comportament va lăsa urme psihologice asupra victimei prin afectarea gravă a
încrederii și a stimei de sine. Trebuie să înțelegem că la această vârstă, acest tip de experiență poate
avea consecințe cumplite asupra dezvoltării cuiva în etapele ulterioare ale vieții sale, mai ales dacă
individul nu caută ajutor. În unele privințe, acest lucru este mai rău decât să fii aruncat cu insulte în
curtea școlii în timpul pauzei de masă, deoarece aproape oricine ar putea avea acces la conținutul
partajat de agresorii fictivi menționați mai sus, expunând astfel victima și mai mult. Acest exemplu
inventat este unul dintre cele mai frecvente scenarii care ar putea apărea, cu toate acestea au fost
raportate cazuri mai grave. Pentru a aprofunda subiectul, ofer un exemplu care s-a întâmplat din păcate
și s-a încheiat într-un mod foarte tragic.
Prin intermediul unei aplicații conectate la Facebook, în care oamenii puteau pune întrebări în
402
mod anonim, o fată de 16 ani din SUA a primit numeroase insulte cu privire la aspectul ei fizic,
precum și mesaje care au încurajat-o să se sinucidă. După ce a primit în mod regulat acest tip de
mesaje, adolescenta a decis să-și pună capăt vieții prin spânzurare. Acest tip de mediu a permis
autorilor să trimită acest tip de texte printr-un canal anonim. Mai mult, le-a permis acestora (sau lui /
ei, deoarece toate mesajele ar fi putut veni de la aceeași persoană) să lase victima cu impresia că
oamenii, în general, au simțit acest lucru despre ea. După cum vă puteți imagina, dacă acest tip de
comportament ar fi fost prezentat într-un mediu fizic, consecințele sale tragice ar fi putut fi prevenite
sau nu ar fi putut să apară deloc, deoarece persoana (persoanele) responsabil (e) s-ar fi putut abține să
transmită acest tip a mesajului verbal.
Cazul menționat anterior nu este un eveniment obișnuit, cu toate acestea este mai mult decât
suficient pentru a ne face să realizăm că trebuie luate anumite măsuri preventive pentru a asigura
siguranța unui copil în mediul online. Este posibil ca părinții, profesorii și alți adulți să nu fie
conștienți de toate suporturile digitale și aplicațiile pe care le folosește un copil. Cu cât un copil
folosește mai multe platforme digitale, cu atât există mai multe oportunități de a fi expus unui potențial
hărțuire cibernetică. Prin urmare, trebuie să ne asigurăm că păstrăm o relație transparentă cu copiii
comunicând zilnic cu aceștia. Este extrem de important ca un copil să vadă figurile autorității drept
prieteni. Păstrând o relație emoțională sănătoasă cu copiii, șansele de a se încredința adulților cu privire
la orice activitate online suspectă pe care o întâlnesc sunt mult mai mari.
Ca a doua măsură, trebuie să acordăm o atenție deosebită oricărei schimbări de comportament
pe care le poate avea un copil, în special în situații sociale - cum ar fi jocuri de fotbal, petreceri de
naștere și așa mai departe. Așa cum sa menționat mai sus. Dacă se întâlnește un caz de intimidare
cibernetică, este foarte important să îl raportați autorităților pentru a evita scenarii neplăcute. Colegii,
mentorii și adulții de încredere pot interveni uneori public pentru a influența pozitiv o situație
neplăcută.
Intervenția poate include postarea de comentarii pozitive despre persoana vizată de agresiune
pentru a încerca să schimbe conversația într-o direcție pozitivă. De asemenea, este foarte recomandat
să contactați atât victima, cât și agresorul, pentru a vă exprima îngrijorarea. Dacă este posibil, încercați
să determinați dacă este nevoie de mai mult sprijin profesional pentru cei implicați, cum ar fi
contactarea unui psiholog.
Deși hărțuirea cibernetică nu este o practică răspândită pe scară largă, este un eveniment real.
Ca atare, este responsabilitatea noastră să recunoaștem acest lucru și să luăm toate măsurile necesare
pentru a preveni ca astfel de cazuri să se întâmple sau să intervenim ori de câte ori întâlnim unul.
BIBLIOGRAFIE:
http://www.connectsafely.org/cyberbullying/.
https://thoughtcatalog.com/jim-goad/2015/04/15-teen-bullying-cases/.
https://kidshealth.org/en/parents/cyberbullying.html.
403
PROBĂ DE EVALUARE SUMATIVĂ
Cuibar Liliana
Liceul Tehnologic ,,Nicolae Bălcescu” , Flămânzi , jud. Botoșani
DISCIPLINA : MATEMATICĂ
CLASA a III-a
Liceul Tehnologic ,,Nicolae Bălcescu” , Flămânzi , jud. Botoșani
NR. DE ELEVI EVALUAŢI: 29
Competenţe specifice urmărite :

Item 1 - 2.1. Recunoaşterea numerelor naturale din concentrul 0-10 000
Item 2 -2.2. Compararea numerelor naturale în concentrul 0 – 10 000
Item 3- 2.3. Ordonarea numerelor naturale în concentrul 0 – 10 000
Item 4-2.4. Efectuarea de adunări şi scăderi de numere naturale în concentrul 0 - 10 000
Item 5-2.5. Efectuarea de înmulţiri de numere în concentrul 0 - 10 000 şi de împărţiri folosind
tabla înmulțirii, respectiv tabla împărțirii
Item 6 și Item 7 -5.1. Utilizarea terminologiei specifice şi a unor simboluri matematice în
rezolvarea şi/sau compunerea de probleme cu raţionamente simple
Item 8-5.3. Rezolvarea de probleme cu operaţiile aritmetice studiate, în concentrul 0 - 10 000
ITEMI
Citeşte şi scrie cu cifre numerele:
şase mii şapte
Nouă mii şaisprezece
opt mii trei sute optzeci
o mie mii şapte sute doi
Compară numerele:
1658 3471 3490 4309 3 346 3 346
1482 2428 8 098 1 788 8 563 8 536

3. Ordonează crescător numerele:
5 690, 3 867, 390, 3 590, 1 894, 3 890
Calculează:
584 + 320- 2364+ 5472-
310 109 1938 1163
¯¯¯¯
Efectuează:
1978 x 6= 2007 : 5=
(50 x 4 ) – ( 7 x 6)= 27 : 3 x 9 x 2 – 30 x 3 =
Aflați numărul necunoscut:
a : 9 = 154 b) 9 x a = 981 c) x + 2 345 = 4 198

La suma numerelor 1400 și 789, adăugați catul numerelor 64 și 8 .
404
8. În trei depozite se află banane: în primul 750 kg, în al doilea triplul acestei cantităţi, iar
în al treilea cu 88 kg mai puţin decât în al doilea. Câte kg de banane sunt în total?
DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ
Suficient Bine Foarte bine

I1 - Răspuns parţial - Răspuns parţial corect: - Răspuns corect şi
corect: citeşte şi scrie corect cu citeşte şi scrie corect cu cifre 3 complet: citeşte şi scrie corect cu
cifre 2 numere ; numere ; cifre toate numerele;
corect: compară corect 2-3 compară corect 4-5 perechi de complet: compară corect cele 6
perechi de numere; numere; perechi de numere;

corect: ordonează crescător 2-3 ordonează crescător 4-5 numere ; complet: ordonează crescător
numere ; toate numerele;Răspuns parţial
corect: ordonează crescător 2-3
numere ;
I4 -Răspuns parţial corect: - Răspuns parţial corect: - Răspuns corect şi

efectuează corect 1- 2 exerciţii; efectuează corect 3 exerciţii; complet: efectuează corect toate
exerciţiile;
corect: efectuează cu mici erori efectuează cu mici erori de calcul complet: efectuează corect toate
de calcul exerciţiile, fără a exerciţiile, respectând ordinea exerciţiile, respectând ordinea
respecta ordinea rezolvării rezolvării operaţiilor; rezolvării operaţiilor;
operaţiilor;
I6 - Răspuns parţial - Răspuns parţial corect: Răspuns corect şi
corect: aplică proba pentru aplică proba pentru aflarea nr. complet: aplică proba pentru
aflarea nr. necunoscute dintr-un necunoscute din 2 exerciţii; aflare nr. necunoscut din fiecare
exerciţiu; exerciţiu;
I7 - Răspuns parţial Răspuns parţial corect: Răspuns corect şi
corect: aplică operaţiile aplică operaţiile corespunzătoare complet: aplică operaţiile
corespunzătoare într-o situaţie în în 2 situaţii în care s-au folosit corespunzătoare în cazul tuturor
care s-a folosit termeni specifici termeni specifici limbajului situaţiilor în care s-au folosit
limbajului matematic; matematic; termeni specifici limbajului
matematic;
I8 - Răspuns parţial Răspuns parţial corect: Răspuns corect şi
corect: rezolvă una din judecăţile rezolvă cu mici erori cerinţa complet: rezolvă corect cerinţa
problemei . problemei. problemei.
BAREM DE EVALUARE ŞI NOTARE

CALIFICATIVUL
ITEMI
FINAL
Rezolvă integral si corect 7 – 8 itemi FOARTE BINE
Rezolvă integral si corect 5 – 6 itemi; incorect /parţial
BINE
corect restul itemilor
405
Rezolvă integral si corect 2 – 3 itemi; incorect /parţial
SUFICIENT
corect restul itemilor
ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR
Itemi I I I I I I I I
1 2 3 4 5 6 7 8
F 2 2 2 1 2 1 1
Numărul B 27 4 6 2 9 0 9 8
elevilor B 2 5 2 4 4 4 5 6
29 S 0 0 1 2 3 3 2 1
I 0 0 0 1 3 2 3 4
APRECIEREA CALIFICATIVELOR
Calificativ FB B S I
final
Nr. elevi 20 5 2 2
ANALIZA REZULTATELOR
Aspecte pozitive desprinse din analiza Aspecte negative desprinse din analiza
testelor testelor
-elevii scriu corect numerele naturale de la - doi elevi au rezolvat corect această
0 la 10000; sarcină de lucru decât în proporţie de 75% ;
-majoritatea elevilor compară numere - cinci elevi au rezolvat corect această

naturale din concentrul 0-10000 folosind sarcină de lucru în proporţie de 70 % ;
raţionamente care implică poziţia cifrelor şi
exprimă în scris compararea folosind notaţiile „ =,
<, >”;
-majoritatea elevilor au ordonat corect -trei elevi au făcut mici greşeli prin
crescător şi descrescător numere naturale mai omiterea câte unui nr. din cele date sau nu a
mici decât 1000; abordat corect acest exercițiu ;
-aproape toţi copiii au rezolvat corect -patru elevi au greşit câte o operaţie din
operaţiile de adunare şi scădere cu şi fără trecere cele date ; altii au efectuat corect două exerciții ;
peste ordin ; un elev nu a efectuat niciun exercițiu corect;
-19 elevi au efectuat corect toate -zece elevi nu au respectat ordinea
406
exerciţiile, respectând ordinea rezolvării efectuîrii operațiilor si au rezolvat parțial correct
operaţiilor; exercițiile date ;
-șapte elevi au rezolvat parţial ex. care

- 20 de elevi au aflat prin efectuarea solicita aflarea termenului necunoscut dintr-o
probei ,termenul necunoscut dintr-o egalitate cu egalitate cu numere naturale mai mici decât
numere naturale mai mici decât 10000; 10000, iar doi elevi nu au efectuat sau au greşit
exercițiul ;
- zece elevi nu recunosc / aplică decât

-19 de elevi au recunoscut şi aplicat termenii matematici elementari , mai des utilizaţi
corect terminologia specifică operaţiilor ;
rezolvând corect toate sarcinile ex. nr.7;
- șapte elevi au făcut mici greşeli de

-18 elevi au rezolvat problema care exprimare în redactarea planului de rezolvare a
presupunea efectuarea a trei operaţii ( chiar dacă problemei ;4 elevi nu au abordat itemul.
unii au făcut mici erori de calcul sau de
exprimare a judecăţilor ) .
MĂSURI DE AMELIORARE/DEZVOLTARE
Ca urmare a observaţiilor pozitive / negative făcute în urma analizării testelor de evaluare

îmi propun următoarele măsuri de dezvoltare / ameliorare pentru perioada imediat următoare :
Măsuri de dezvoltare Măsuri de ameliorare
- folosirea terminologiei specifice -exerciții de recuperare / ameliorare

matematicii în ex. cu un grad mediu de pentru cunoştinţele legate de :
dificultate ; - compararea și ordonarea
-rezolvări / compuneri de probleme numerelor naturale;
cu un grad mediu de dificultate - aflarea termenului necunoscut ;
în vederea consolidării şi fixării - folosirea terminologiei specifice
cunoştinţelor; matematicii ;
-rezolvări / compuneri de probleme -rezolvarea de probleme cu o
cu un grad mai ridicat de dificultate în singură operaţie şi apoi cu două operaţii .
vederea dezvoltării cunoştinţelor deja
existente.
407
Cumpăratu Mihaela
Liceul Tehnologic „Doamna Chiajna”
Școala este o insituție a societății care ne crește, educă și formează copiii pe o perioadă lungă a
vieții lor. În timp, școlile, ca instituții obligatorii, se dezvoltă constant, se transformă și se modifică
rapid, lucru care este perceput și judecat diferit de elevi, profesori și părinți. În prezent, școlile sunt
considerate atât „un spațiu educațional pentru dezvoltare personală, transfer și conservare de
cunoștințe”, cât și o „instituție educațională, un mediu protejat, un spațiu de viață, un tărâm al
experienței, o autoritate de socializare, un instrument de selectare și o instituție de reproducere a
societății”.
Prof. Dr. Dan Olweus, un cercetător în psihologie din Norvegia este considerat pionier pe tema
bullying-ului, pe baza a aproape 40 de ani de cercetare în implementarea și evaluarea programelor de
prevenire (Hazelden Foundation, 2016). Definiția sa afirmă: „Un elev este agresat atunci când el/ea
este expus, în mod repetat în timp, unor acțiuni negative din partea unuia sau mai multor elevi.... O
acțiune negativă este situația în care o persoană provoacă intenționat sau intenționează să provoace,
durere fizică sau discomfort unei alte persoane, prin contact fizic, cuvinte sau în alte moduri.”(Olweus,
1993).
Bullying-ul din școli plasează România pe locul 3 la nivel European în privința acestui
fenomen, conform unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).Mai mult, aproape 400.000
de elevi sunt amenințați cu bătaia și 220.000 sunt bătuți în mod repetat de către colegi, potrivit unui
studiu efectuat la nivel national . Într-o societate în care, la finalul anului 2013, 63% dintre copii
afirmau că sunt bătuți acasă de către părinții lor, nu este o surpriză faptul că nivelul de violență pe care
copiii îl manifestă în relație cu colegi/prietenii lor, pare să fi crescut considerabil;ba mai mult, nuanțele
comportamentelor violente în care copiii sunt implicați deopotrivă ca victimă, agresor și martor, s-au
diversificat, degenerând adesea în ceea ce studiile de specialitate definesc ca fiind bullying, respectiv,
un comportament agresiv intenționat, menit să provoace disconfort sau durere, care implică un
dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă, și se manifestă repetitiv, regulat .
Școala este un spațiu pentru învățare și relații sociale, la un loc. Poate opera cu succes doar ca o
operă completă: „Școala ar trebui să fie un mediu educațional sigur și pozitiv” . Orice tulburare a
dezechilibrului dintre aceste sarcini cheie poate împiedica succesul fiecărui elev și poate afecta
construirea de relații sociale, de încredere și comuniune pentru toți. Bullying-ul este în general
caracterizat ca un comportament agresiv intenționat care (a) este menit să provoace disconfort sau
durere, (b) implică un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă, și (c) se manifestă
repetitiv, regulat .
La nivel internațional au indicat că bullying-ul implică un număr mare de copii și tineri din
toate mediile socio-economice, din grupurile rasiale care au fost studiate, și este prezent în zone cu
densitate diferită a populației. Studiile au pus în evidență o corelație înaltă între comportamnetele de
bullying și o funcționare psiho-socială negativă la nivelul copiilor, caracterizată prin: nivel scăzut al
respectului de sine nivel ridicat de depresie , anxietate (suicidale) și un nivel ridicat de absenteism
școlar . Studiile sugerează că nu există o singură cauză a bullying-ului. Mai degreabă, factorii legați de
persoană, familie, semeni, școală și comunitate sunt cei care pot crea riscul ca un copil sau tânăr să-i
agreseze pe semenii săi. Comportamentele de bullying au stabilitate crescută în timp, sunt cel mai
adesea ascunse de adulți și continuă în absența unor măsuri specifice de intervenție. Spre deosebire de
comportamentele de agresivitate, ce apar spontan între copii ca urmare a experimentării de emoții
intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și se elimină deîndată ce intensitatea trăirilor emoționale se
diminuează, comportamentele de bullying nu dispar de la sine. Bullying-ul este o problemă relațională
408
ce solicită întotdeauna o soluție care implică schimbări la nivelul relațiilor între copii și în dinamica
grupului. Pentru eliminarea comportamentelor de bullying este necesară o intervenție directă în
contextul în care acestea apar, cel mai adesea în mediul școlar. Pentru înțelegerea corectă a
fenomenului de bullying, este însă foarte importantă diferențierea comportamentelor subsumate acestui
fenomen în raport cu:
• episoadele singulare de excludere socială;
• episoadele singulare de comportament ironic;
• episoadele singulare de agresiune și/sau intimidare;
• conflictele/ situațiile de bătaie între copii, caracterizate prin reciprocitate la nivelul intenției;
Deși toate comportamentele menționate anterior generează stres, disconfort, suferință în
dinamica relațională a copiilor, ele nu sunt comportamente de bullying, câtă vreme nu sunt inițiate
deliberat, în mod repetat. Există mai multe dimensiuni ale fenomenului de bullying:
• bullying fizic; include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: lovire, pus
piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugerea / deposedarea de obiecte personale;
• bullying verbal; include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: poreclire,
insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut homofob sau rasist;
• bullying social, adesea ascuns, greu de identificat / recunoscut, realizat cu scopul de a distruge
reputația socială a unui copil și de a-l plasa într-o situație de umilință publică; include dar nu se
limitează la comportamente repetate de tip: minciună și/sau răspândire de zvonuri, realizarea de farse
cu obiectivul de a umili / crea situații stânjenitoare, încurajarea excluderii / izolării sociale, bârfa;
• cyberbullying, ascuns sau evident; se referă la orice comportamnet de bullying mediat de
tehnologie, identificat în spațiul de social media, website-uri, mesagerie etc. ; include dar nu se
limitează la comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu conținut abuziv /
jignitor / ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul online; spargerea de parole ale unor
conturi personale (de e-mail, FB etc.).
BIBLIOGRAFIE:
1 . Bullying-ul în rândul copiilor -studiu sociologic la nivel national 201
www.scolifarabullying.ro
409
CYBERBULLYINGUL - CÂTEVA ÎNTREBĂRI DESPRE HĂRȚUIREA CIBERNETICĂ
Curculescu Marioara
Liceul Tehnologic ,,Tiu Dumitrescu” Mihăileşti - Giurgiu
În contextul în care atât copiii, cât şi adulţii petrec din ce în ce mai mult timp pe reţelele social
media, creşte şi riscul de a deveni o victimă a agresorilor virtuali. Astfel, cyberbullyingul apare tot
mai frecvent şi se referă la orice acţiune de hărţuire pe internet, care afectează negativ o persoană sau
un grup. Totuşi, nu orice comportament sau orice glumă din mediul virtual poate fi considerat
cyberbullying.
Nu există o soluție simplă pentru cyberbullying și nici un mod infailibil de a face față unui
agresor. Lucrul care trebuie reținut, atât de către copii și adolescenți, cât și de către părinți este că acest
fenomen nu trebuie acceptat sau trecut cu vederea, ci combatătut cu mijloacele pe care le avem la
îndemână, dintr-o fază incipientă.
Când ești agresat sau copilul tău este agresat, apelează la oameni de încredere pentru încurajare
și sprijin și sfătuiește-l și pe el să apeleze la profesori, la consilieri sau alți adulți de încredere.
Păstarea și consolidarea legăturilor cu cei care nu participă la agresiune este esențială.
Cu cine ar trebui să vorbesc dacă cineva mă agresează omline?

Este importantă raportarea?
Dacă cineva consideră că este agresat, primul pas este să caute ajutor la cineva în care are
încredere, cum ar fi părinții, un membru apropiat al familiei sau un alt adult de încredere. În școală
poate fi contactat un consilier, dprofesorul diriginte sau un profesor cu care elevul empatizează mai
uşor.
Pe de altă parte, atunci când persoana în cauză nu se simte confortabil să vorbească cu cineva
cunoscut, poate apela la instituţii de specialitate din localitate, din judeţ sau de la nivel naţional pentru
a primi sfatul unui profesionist.
Dacă agresiunea are loc pe o platformă socială, primul pas pe care îl poate face cel agresat este
blocarea agresorului și raportarea oficială a comportamentului acestuia pe platforma în
sine. Companiile de social media sunt obligate să-și păstreze utilizatorii în siguranță.
Poate fi util să se colecteze dovezi – mesaje text și capturi de ecran ale postărilor pe rețelele
sociale – pentru a dovedi ce se întâmplă. Pentru ca hărțuirea să înceteze, identificarea și raportarea
agresorului este esențială.
Mă confrunt cu hărțuirea cibernetică, dar mi-e teamă să vorbesc cu părinții mei despre asta.
Cum pot să mă apropii de ei?
Când cineva se confruntă cu hărțuirea cibernetică, a vorbi cu un adult de încredere – cineva cu

care te simți în siguranță să vorbești – este unul dintre cei mai importanți pași care se pot face. Să
vorbești cu părinții nu este ușor pentru toată lumea. Dar există lucruri care se pot face pentru a ajuta
conversația. Trebuie ales un moment potrivit pentru a vorbi.
Trebuie explicat clar cât de gravă este problema, la nevoie trebuie prezentate şi câteva detalii
tehnice pentru ca părinţii să înţeleagă foarte bine ce se întâmplă. Chiar dacâ nu au răspunsuri
instantanee, probabil că vor dori să ajute și împreună pentru a fi găsită o soluție. Mai multe capete
sunt întotdeauna mai bune decât unul! Dacă însă pot apărea rezerve în ceea ce priveşte competenţa
părinţilor în aceste situaţii, trebuie să fie contactate alte persoane de încredere, cu precădere
profesionişti.
Sunt adesea mulți oameni cărora le pasă de ceea ce se întâmplă în mediul online și sunt dispuși
410
să ajute la identificarea şi diminuarea cazurilor agresiune cibernetică.
Cum îmi pot ajuta prietenii să raporteze un caz de hărțuire cibernetică, mai ales dacă nu doresc
să facă acest lucru?
Oricine poate deveni o victimă a cyberbullying-ului. Când aşa ceva i se întâmplă cuiva
cunoscut, trebuie să-i oferim atenţie şi sprijin. Este important să aflăm de ce unele persoane nu vor să
raporteze că au fost hărțuite cibernetic, cum se simt şi să le spunem că nu trebuie să raporteze în mod
oficial nimic, dar este esențial să vorbească cu cineva care ar putea să le ajute.
Nu trebuie să omitem faptul că unii oameni se pot simți fragili şi că aceştia au nevoie de
atenţia şi de sfatul nostru. Ei trebuie ajutaţi să se gândească la ce ar putea spune în mediul online și
cui.
De asemenea putem să-i însoţim, dacă se decid să raporteze. Cel mai important, să le amintim
că suntem acolo pentru ei și că dorim să îi ajutăm.
Dacă o persoană tot nu dorește să raporteze incidentul, atunci trebuie sprijinită pentru a găsi un
adult de încredere care să-l ajute să facă față situației. Nu trebuie să uităm că, în anumite situații,
consecințele cyberbullying-ului pot pune viața în pericol.
Să nu facem nimic înseamnă să lăsăm acea persoana să simtă că toată lumea este împotriva ei
sau că nimănui nu-i pasă. Cuvintele de încurajare şi sprijinul acordat la momentul potrivit pot face
diferența.
Cum împiedic ca informațiile mele personale să fie folosite pentru a mă manipula sau umili pe
rețelele sociale?
Una dintre regulile de bază ale activităţii online este aceea de a gândiți de două ori înainte de a
posta sau de a partaja ceva online – postarea poate rămâne online pentru totdeauna și poate fi folosită
pentru a face rău mai târziu. Nu trebuie furnizate detalii personale, cum ar fi adresa, numărul de telefon
sau numele școlii /adresa de domiciliu.
Trebuie activate setările de confidențialitate ale aplicațiilor preferate de rețele sociale, prin care
:
- putem decide cine ne poate vedea profilul, ne poate trimite mesaje directe sau ne poate
comenta postările;
- putem raporta comentarii, mesaje și fotografii dăunătoare și putem solicita eliminarea
acestora;
- putem bloca complet oamenii pentru a-i împiedica să ne vadă profilul sau să ne contacteze.
- putem alege ca comentariile anumitor persoane să le apară numai acestora, fără a le bloca
complet;
- putem șterge postările din profil sau le putem ascunde de anumite persoane;
Pe majoritatea rețelelor de socializare preferate, oamenii nu sunt notificați când îi blocăm, îi
restricționăm sau îi raportăm.
Există o pedeapsă pentru cyberbullying?
Legile împotriva agresiunii, în special a hărțuirii cibernetice, sunt relativ noi și încă nu există
peste tot. Acesta este motivul pentru care multe țări se bazează pe alte legi relevante, cum ar fi cele
împotriva hărțuirii, pentru a pedepsi agresorii cibernetici. Majoritatea ţărilor iau în serios, însă,
hărțuirea și au stabilit măsuri împotriva acesteia. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul şcolilor. Un elev
agresat cibernetic de către alți elevi, poate şi trebuie să raporteze acest lucru școlii sale.
Persoanele care sunt victime ale oricărei forme de violență, inclusiv hărțuirea fizică și hărțuirea
cibernetică, au dreptul la justiție și la pedepsirea infractorului. În țările care au legi specifice privind
hărțuirea cibernetică, comportamentul online care provoacă în mod deliberat suferință emoțională
411
gravă este văzut ca activitate criminală. În unele dintre aceste țări, victimele hărțuirii cibernetice pot
căuta protecție, pot interzice comunicarea de la o anumită persoană și pot restricționa utilizarea
dispozitivelor electronice utilizate de acea persoană pentru hărțuire cibernetică, temporar sau
permanent.
Cu toate acestea, este important să ne amintim că pedeapsa nu este întotdeauna cea mai
eficientă modalitate de a schimba comportamentul agresorilor. Adesea este mai bine să ne concentrăm
pe repararea răului și pe repararea relației.
Există instrumente online anti-bullying pentru copii sau tineri?
Fiecare platformă socială oferă diferite instrumente care permit restricționarea cine
comentariilor, a vizualizăroilor unor postările sau cine se poate conecta automat ca prieten. Multe
dintre ele implică pași simpli de blocare, dezactivare a sunetului sau raportare a hărțuirii
cibernetice. Important este să fie explorate şi folosite.
Companiile de social media oferă, de asemenea, instrumente educaționale și îndrumări pentru
copii, pentru părinți și pentru profesori pentru a afla despre riscuri și despre modalitățile de a rămâne în
siguranță în mediul online.
Nu trebuie uitat că prima linie de apărare împotriva hărțuirii cibernetice suntem noi
înşine. Fiecare dintre noi trebuie să se străduiască pentru identificarea locurilor în care se întâmplă
hărțuirea cibernetică în comunitatea noastră și a modurilor în care putetem ajuta, contactând persoanele
de încredere, instituţiile abilitate sau creând conștientizarea problemei.
412
STUDIU DE CAZ PENTRU UN COPIL CARE PREZINTĂ COMPORTAMENTUL TIPIC AL
INDIVIDULUI CU ANTIPATIE FAȚĂ DE ȘCOALĂ
Curic Adina
Nume: Popescu M.
Gen: masculin
Vârsta: 15 ani
PREZENTAREA CAZULUI : - Inadaptarea şcolară

- elevul înregistrează rezultate slabe la învăţătură, atingând cu greu standardele minimale de
performanţă;
- lipsa de respect faţă de mama sau de colegi, dezinteres faţă de activitatea şcolară, nervozitate,
agitaţie, tulburări de comportament.

V. se află în grija mamei deoarece tatăl său este plecat la munca în Italia.
V. locuieste intr-o garsoniera din judetul Brasov impreuna cu mama si sora lui mai mica. Tatal
baiatului este plecat la munca in Italia, pentru a le asigura un trai cat se poate de decent copiilor. Mama
sa era angajată pe post de vânzătoare la un magazin din cartierul în care locuiesc, dar momentan este
şomeră.

- M. este tot timpul deprimat, nu are prieteni şi nu socializează cu elevii din clasă;
Comportamentul:
- răspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroşeşte la faţă şi evită să privească în
ochi învăţătoarea când i se cere să răspundă oral în faţa colegilor;
liniştit şi îşi deranjează colegii;
- M. are capacităţi intelectuale de nivel mediu;
- are puţini prieteni şi începe foarte rar o conversaţie;
- rămâne singur în timpul recreaţiilor, ceilalţi îl ocolesc, pentru că are de multe ori, un
comportament violent;
Dialog cu elevul:
M. pare la prima vedere un băiat liniştit.
El declară că acasă face numai ceea ce vrea el.
“Când trebuie să răspund cu voce tare în clasă, mi-e teamă că vor râde ceilalţi copii de mine
dacă voi greşi.” Dacă cineva îi zice ceva, imediat, în pauză, sare la bătaie, devine violent.
Dialog cu mama:
- M. este un alt copil acasă;
- mama ne spune că îi este greu de când a plecat tatăl in Italia, că lui M. îi este dor de tatăl lui,
că băiatul îi simte lipsa. De la plecarea tatălui are din ce în ce mai multe probleme cu ceilalţi şi de
413
multe ori refuză să meargă la şcoală.
- are un comportament ostil şi agresiv faţă de sora lui. Vorbeşte urât, de multe ori sare la
bătaie, dacă sora lui îi atrage atenţia că nu vorbeşte frumos;
- mama nu-l pedepseşte, pentru ceea ce face, considerând că va veni timpul când M. îşi va da
ANALIZA DATELOR ŞI STABILIREA IPOTEZELOR

» Inadaptarea lui M. la şcoală este atat expresia certitudinii că el nu este capabil să reuşească.
» Problemele copilului în legătură cu terminarea activităţilor la şcoală pun în lumină
problema de motricitate fină şi de motivaţie.
» Dacă va avea un număr mai mare de probe orale şi va fi încurajat să le rezolve în timp util,
el va constata că va reuşi în ciuda problemelor sale motorii.
» Cu toate acestea există o contradicţie între comportamentul băiatului de acasă (închis în
sine şi ostil) şi de la şcoală (agresiv şi ostil) aceste comportamente îi permit să stăpânească ambele
situaţii.
CREAREA UNUI PROGRAM DE SCHIMBARE:

1. M. va frecventa regulat toate orele.
2. La şcoală va lua parte la discuţiile structurate şi nestructurate cu toţi colegii.
3. Activităţile scrise vor fi terminate în timp util.
Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu el.
O strânsă legătură cu familia, astfel încât prezenţa sa la şcoală să fie de aproape 100%.
Ajutarea lui M. de a depăşi teama de a participa la ore, spunându-şi părerea în faţa colegilor
Mai puţină exigenţă din partea învăţătoarei în materie de teme scrise.
I se va da ocazia să-şi măreasacă încrederea în sine şi să-şi îmbunătăţească aptitudinile în
cocursuri.
Se va cere ajutorul conSilierului scolar, data fiind natura cronica a problemelor lui M.
APLICAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE:
În timpul unei întâlniri la care au participat mama și doamna învăţătoare, M. a
acceptat să încerce să atingă obiectivele pe termen scurt.
Responsabilităţi
I se cere lui M. să răspundă zilnic de creta şi buretele pentru tablă, de curăţenia
clasei, explicându-i cât de importantă este sarcina sa. Va lucra o dată pe saptamană cu consilierul
şcolii.
Participarea în clasă -
Participarea lui M. la discuţiile din clasă nu va lasa loc unei intensificări speciale. Băiatul va fi
conştient că răspunsurile corecte date în faţa colegilor sunt de fapt o recompensă “Ceilalţi vor vedea
că nu sunt aşa de rău.”
Teme scrise:
414
Se va reduce numărul notiţelor pe care trebuie să le ia în clasă.
Se va face o evaluare orală a materiei, după fiecare unitate de învăţare, inaintea unei
evaluări sumative.
Aptitudini sociale
În timpul activităţilor de grup, M. va avea ca sarcină să dirijeze sau să coordoneze planul de
respectiv.
O dată pe săptămână vor avea loc şedinţe de consiliere în cabinetul şcolar.
O dată pe lună va participa mama lui M.
EVALUAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE

Evaluarea
La interval de două săptămâni, apoi la o lună de la prima întâlnire au avut loc şedinţe cu M.,
mama şi consilierul şcolar.
Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi se observă progrese rapide în relaţiile spontane
şi convenabile lui M. cu alte persoane.
Nu mai absentează de la ore, dar este bine să fie supravegheat în continuare pe această temă.
Numărul mărit de activităţi scrise pare să fi mărit puţin câte puţin siguranţa băitului. Spre
exemplu,după perioada de două săptămâni a obiectivului pe termen scurt, elevul a început să participe
în clasă din ce în ce mai mult, fiind din ce în ce mai activ.
REZOLVAREA PROBLEMEI
» Dirigintele a hotărât ca acest comportament să fie considerat pozitiv şi să aibă o atitudine
cât mai flexibilă.
» La sfârşitul primei luni, acest comportament nu ridicase probleme deosebite în clasă.
» Randamentul lui M. la învăţătură a crescut, dar s-a impus şi în continuare ajutorul doamnei
de clasă.
» Mama continuă să întâmpine dificultăţi în impunerea unor limite acasă, deşi recunoaşte că
M. depune mai mult efort pentru a colabora.
CONCLUZII
Teama pe care o manifestă M. de a nu se face de râs în faţa colegilor, dorinţa lui de a epata prin
lui de a relaţiona cu colegii.
Comportamentul său agresiv, faţă de sora lui, faţă de mama este datorat lipsei unei persoane de
sex masculin din casă, respectiv tatăl, în care copilul are mare încredere. Momentan, el se simte
abandonat de tata.
În continuare şi consilierul şcolar, şi doamna dirigintă vor aplica tehnici experimentale pentru a
ameliora starea de teamă şi de inadaptare şcolară pentru M.
415
STUDIU DE CAZ
Damian Monica
Colegiul Tehnic Infoel Bistriţa
1. TIPUL
Cazul prezentat este personal şi afectează câteva persoane, îndeosebi o elevă dintr-o clasă de
elevi, aceeaşi cu agresorul.
2. DESCRIEREA PROBLEMEI
Problema dezbătută este din aria educaţională;
Elevii unei clase de liceu de a X-a.
c. Descrierea situaţiei
Elevul Ionuţ din clasa a X-a prezintă un comportament neadecvat fata de unii colegi de
clasa. Una din victimele sale, Amalia, a reclamat dirigintelui următoarele comportamente deranjante:
- dacă refuza să chiulească de la ore alături de unii colegi, este ridiculizată;
- pentru faptul că nu are un prieten, este ridiculizată;
-de fiecare dată când răspunde corect în timpul orelor este numită „tocilară”
Amalia suferă foarte mult din cauza acestor intimidări repetate, se consumă zilnic din această
cauză şi merge la şcoală cu emoţie.
3. OBIECTIVE
a. Care sunt motivele pentru care o considerăm o problemă( în devenire)?
b. Posibile riscuri
Amalia este un copil timid, iar nesoluţionând aceasta problemă, vom menţine şi adânci
sentimentul de teamă, neîncredere, intimidare în şcoală iar stima de sine a sa va scădea considerabil.
3. INTERVENŢIE
a. Ce s-a făcut pentru soluţionarea problemei?
Chiar dacă e o formă de violenţă foarte răspândită în mediile şcolare, violenţa verbală
(bullying-ul) atacurile verbale şi intimidările (presiunea fizică), dirigintele trebuie să ia urgent atitudine
pentru a nu degenera mai mult, cu rezultate mai grave.
b. Care sunt acţiunile recomandate pentru soluţionarea problemei apărute?
Iniţierea unui dialog privat, diriginte- agresor, pentru a identifica motivele ce stau la baza
acţiunilor sale, conştientizarea lui că violenţa, chiar şi verbală, nu e o „o soluţie” valabilă pentru nicio
problemă întâlnită.
Intensificarea activităţilor la clasă de prezentare a efectelor negative ale bullyingului pentru a
aplana conflictul deja prezent dar şi pentru a preveni alte posibile acţiuni de bullying.
Urmărirea elevei- victimă, provocarea la răspuns mai des, atragerea în diferite activităţi
extraşcolare pentru a-şi găsi echilibrul interior erodat acum.
Totodată în acest demers dirigintele cere şi sprijinul consilierului şcolar şi a instituţiilor
abilitate.
La nivel personal
redefinirea sistemului de valori proprii al elevilor;
îmbunătăţirea relaţiei personale cu colegii de clasă;
şedinţe de consiliere şcolară;
416
încurajarea integrării în grup;
valorificarea potenţialului fiecărui elev în parte;
implicarea în proiecte şi programe educative;
implicarea în activităţi extraşcolare şi voluntariat;
intensificarea colaborării cu familia şi consilierul şcolar;
implicarea în activităţi desfăşurate împreună cu primăria, poliţia, comunitatea locală, biblioteca,
organizaţii sau fundaţii nonguvernamentale;
5. REZULTATE
Relaţionare pozitivă cu colegii;
Integrarea în colectiv;
Identificarea şi rezolvarea crizelor de identitate;
Îmbunătăţirea şi detensionarea situaţiei familiare;
Colaborarea în îndeplinirea sarcinilor de echipă;
Scăderea cazurilor de bullying;
Găsirea unor soluţii clare pentru eventualele situaţii de criză.
Concluzii
Violenţa în şcoală este oglinda violenţei din societate; atunci când violenţa se produce în
şcoală, ea determină şi alte consecinţe: pe lângă daune, prejudicii, victimizare, uneori deces, violenţa în
mediul şcolar reduce şansele elevilor de a-şi dezvolta personalitatea pe deplin şi de a obţine o educaţie
de calitate.
Pentru ca profesorii să poată să îşi asume rolul de prevenire şi de stopare a fenomenului
violenţei, ar trebui o formare separată, acceptată unanim că există o problemă a societăţii actuale. În
prezent întreaga atenţie a procesului de învăţământ, atât în etapa formării iniţiale, cât şi al formării
continue, este focalizată asupra lucrului cu clasele de elevi „fără probleme”
Se discută prea puţin despre clasele dificile şi modalităţile de abordare este nevoie de o formare
specifică, de timp alocat cerinţelor copiilor „cu probleme”. Cu siguranţă aceste probleme nu se rezolve
de la sine, doar se adâncesc, iar în condiţiile unui mediu familial tensionat, conflictual, instabil, şcoala
reprezentă, pentru un astfel de elev, o a doua şansă.
417
ŞI CUVINTELE DOR...
David Elena Eugenia

Liceul Teoretic „Traian Vuia” Făget, Timiş

dispar de la sine.
care acestea apar, cel mai adesea în mediul școlar. Prin activitățile propuse la nivel de clasă/şcoalăse
are în vedere contribuirea la informarea elevilor și dezvoltarea la aceștia a unor competențe de
relaționare pozivită.
Totodată se are în vedere, pe lângă reducerea comportamentelor de tip bullying la nivelul
elevilor de nivel gimnazial, conştientizarea importanţei relaţiilor interumane bazate pe înţelegere şi
toleranţă prin formarea şi dezvoltarea reacţiilor de răspuns pozitiv la violenţă şi a atitudinilor non-
violente. Abordarea este una pozitivă prin dezvoltarea deprinderilor necesare oricărei persoane pentru
a duce o viaţă echilibrată, pentru a dezvolta şi menţine relaţii normale cu ceilalţi, pentru a-şi realiza
scopurile propuse şi pentru a face faţă diferitelor dificultăţi.
Împreună cu consilierul şcolar am realizat o activitate ( Și cuvintele dor…) la clasa la care sunt
diriginte. În ora următoare am discutat cu elevii care au avut probleme şi au fost afectaţi de unele
cuvinte usturătoare şi am încercat să discut cu ei şi cu cei care au folosit asemenea cuvinte. Mi-a fost
mai greu să discut cu copiii care nu sunt elevi ai şcolii noastre.
Ceea ce am constatat este următorul lucru: copiii cu probleme în familie au tendinţa de a copia
ceea ce văd sau îşi revarsă frustrările asupra altor copii mai emotivi. Nici în ceea ce priveşte educaţia
nu este una tocmai bună.
În urma acestei activităţi am realizat şi un studiu de caz.
Date de identificare
Numele și prenumele elevului: O.A.D.
Domiciliat în oraşul Făget., jud. Timiş
Elev la Liceul Teoretic “Traian Vuia” Făget
Elev cu CES- identificat în urma unui examen în anul şcolar precedent, având şi alte probleme
Date privind situația familiei elevului:
Tatăl Mihai: nu are un serviciu stabil
Mama Mihaela : casnică ( cea de-a doua soţie)
Părinții sunt căsătoriţi din 2014, mama naturală a copiilor părăsindu-i şi lăsându-i în grija
tatălui, iar familia se compune din 5 membri: tatăl, mama și trei copii; locuiesc împreună cu bunicii din
partea tatălui. Elevul nu participă activ la viața de familie, având alte preocupări neortodoxe.
Există interes din partea părinților față de activitatea școlară a elevului. Tatăl se implică mai
mult în educaţia elevului, el este prezent la şedinţele cu părinții. Părinții au studii medii, dar vor ca
elevul să învețe cât mai bine. Există şi unele dificultăți privind condițiile de trai: locuiesc cu bunicii.
Elevul este bine dezvoltat fizic, starea de sănătate esteuna relativ bună; prezintă însă retard
418
mintal mediu, cu tulburări de conduită. Manifestă crize de agitație psihomotorie, cu heteroagresivitate,
motiv pentru care este în evidența medicului P.I., neurologie-psihiatrie. În cadrul lectiilor nu este activ,
nu este dornic de afirmare, nu-si duce la îndeplinire toate sarcinile primite. Nu deține suficiente
cunoștințe teoretice, matematice, abilități practice de experimentare. Nu îi place să citeasca foarte mult.
Ca stil de muncă se observă pregătirea inegală, inconstantă, cu nivel de preocupare şi
randament variabil. Nu este atras de activitățile desfășurate în clasă sau în afara acesteia, nu dă dovadă
de interes. Îi place sa participe la serbarile scolare, execută cu promptitudine sarcinile comunicate de
colectiv. De colegi este apreciat pentru implicarea în activităţile clasei şi dezaprobat pentru
comportamentul impulsiv de care dă dovada de cele mai multe ori.
De regulă este agitat, violent verbal și fizic uneori cu cei care îl contrazic, nu are atenție
concentrată, memorează relativ greu informațiile, înțelege și explică greoi relațiile esentiale, se
exprimă relativ corect, omite litere în comunicarea scrisă, are un vocabular mediu dezvoltat, imprimă
greu expresivitate ideilor spuse, posedă capacități creative medii, are inclinatii spre sport.
Este incapabil să finalizeze o acţiune intelectuală, refuză uneori să accepte sarcinile şcolare,
uneori sincer, are relativ ușor încredere în ceilalti, nu are delicateţe în relațiile interumane. Nu prezintă
spirit de iniţiativă, simţ critic şi exigentă în muncă, nu posedă spirit autocritic, nu este modest și își
doreşte să se afirme în societate prin orice mijloace atrăgând atenţia. Solicită rareori sprijinul cadrului
didactic, intră în stări conflictuale cu colegii, absentează foarte mult.
Achizițiile școlare sunt medii – dexteritate manuală redusă, memorie de lungă durată slabă,
limbaj inadecvat, raţionament inductiv slab dezvoltat, imposibilitatea concentrării atenţiei, motivaţie
slabă, puternic extrinsecă, voinţă slabă, manifestată prin refuz.
Activitatea propusă a fost finalizată cu succes şi o voi prezenta mai jos.
Tema/denumirea
Activitatea Și cuvintele dor…
activității
Tipul de Consiliere de grup la clasă
activitate
Grup ţintă Clasa a VII-a
Profesor Prof. consilier Moga Domelia şi prof. dirig. David Elena
Eugenia
Promovarea unor relații sănătoase și a unui stil de viață sănătos,
Scop
prin combaterea bullying-ului și a cyberbullying-ului
Să pregătească grupul pentru subiectul bullyingului verbal.
Să susțină dezvoltarea personală, comunicarea interpersonală și
Obiective relațiile interpersonale.
Să exemplifice impactul mesajelor negative/bullyingului verbal
asupra celorlalți și asupra relațiilor dintre ei.
- coală alba simplă;
- bandă adezivă (dacă se poate colorată/vizibilă) bilețele care se
lipesc/post-it-uri, instrumente de scris;
Resurse
- eșarfe de diferite lungimi și culori/texture, o cutiuță legată cu
procedurale
fundiță (să sugereze ideea de cadou) și o sticluță mică umplută cu un
lichid închis la culoare (să sugereze ideea de substanță toxică, conținut
rău, nepotrivit).
Resurse de timp 50 minute
419
Descrierea activității (scenariul):
Captarea atenției:
Profesorul consilier școlar ia o coală albă de hârtie și o mototolește, o strânge bine în pumni,
în fața clasei. În timp ce o strânge în pumni cu putere, apăsat și expresiv le povestește elevilor că
același lucru se întâmplă cu inimile celor din jurul nostru atunci când noi le vorbim urât, când îi
jignim, când facem glume ofensatoare la adresa lor.
Apoi, încercând să aducem hârtia mototolită la forma inițială, încercând să o îndreptăm, le
demostrăm elevilor că, uneori, chiar și atunci când ne dăm seama că am greșit și încercăm să le cerem
scuze celorlalți, lucrurile nu vor putea fi ”îndreptate” și aduse la forma inițială pentru că, așa cum pe
hârtie au rămas ”ridurile” respective, la fel rămân un fel de ”cicatrici” în inimile celor pe care i-am
rănit cu cuvintele noastre.
Anunțarea subiectului și a obiectivelor:

Așadar vom anunța subiectul/tema activității din acea zi și anume Și cuvintele dor și putem
menționa și scopul pentru care vom parcurge împreună acest demers și anume – conștientizarea
fenomenului de bullying verbal și impactul acestuia asupra celorlalți.
Prezentarea materialului stimul şi dirijarea învăţării
Profesorul consilier școlar împreună cu diriginta solicită doi voluntari pe care îi invită în fața
clasei, iar aceștia au sarcina de a ține în mâinile lor o eșarfă întinsă de la unul la celălalt.
Se prezintă pe scurt elevilor principiile de bază din Metoda ESPERE, în ceea ce privește
comunicarea:
într-o relație suntem întotdeauna trei: Eu, Tu și Relația dintre noi (care este simbolizată de o
eșarfă multicoloră, veselă, în acest caz);
în relație, între cei doi (Eu și Tu), se pot trimite două tipuri de mesaje, care pot face relația să
devină mai apropiată, detașată, sau îi poate îndepărta pe cei doi, relația devenind tensionată; cei doi
elevi care țin cele două capete ale eșarfei se vor apropia unul de altul, demonstrând modul în care
relația/eșarfa se relaxează, devine ”jucăusă”, ”mișcătoare”, ”vie”; apoi cei doi voluntari se vor
îndepărta, trăgând fiecare de capătul său de eșarfă, demonstrând astfel cum relația poate să devină
rigidă, tensionată, gata oricând să se rupă, sau aducându-i pe oricare dintre cei doi în ipostaza de a o
”pierde”;
dinamica aceasta a relațiilor/comunicării este în mare parte influențată de cele două tipuri de
mesaje pe care cei doi protagoniști și le transmit: ”mesaje-cadou” (simbolizate aici printr-o cutiuță
legată cu fundiță) și ”mesaje-toxice” (simbolizate aici printr-o sticluță în care să se observe un lichid
care să sugereze toxicitatea, sau pe care să scrie ”toxic”);
prin ”plimbarea” cutiuței pentru mesaj-cadou de-a lungul eșarfei-relație, profesorul consilier
exemplifică elevilor cum aceste mesaje bune, pozitive, potrivite, pot să hrănească relația, să o
întărească, să aducă energie, să dezvolte stima de sine a celui ce le primește și încrederea în cel care
le trimite, precum și să stimuleze un răspuns din același registru – un mesaj cadou de cele mai multe
ori va primi ca răspuns tot un mesaj cadou;
prin trimiterea de la unul la celălalt, simbolic, de-a lungul eșarfei, a sticluței cu mesaje toxice,
profesorul consilier/diriginta imaginează o situație în care unul dintre cei doi protagoniști îi transmite
celuilalt un mesaj negativ, urât, defăimător, dureros, care devine pentru acesta chiar toxic, îi rănește
încrederea, stima de sine, bucuria, iar toate acestea pot atrage un răspuns la fel de toxic din partea
celui de la capătul celălalt de relație.
se subliniază influența negativă pe care mesajele toxice le au asupra noastră atât ca indivizi,
fie că le trimitem sau le primim, cât și asupra relațiilor dintre noi.
Obținerea performanței
Se impart bilețele care se lipesc și instrumente de scris fiecărui elev.
420
Profesorul diriginte solicită ca fiecare dintre elevi să scrie ”mesajele toxice”- comentariile
abuzive și nepoliticoase sau poreclele ofensatoare pe care le-au auzit despre alți elevi pe foile care se
lipesc (fără a indica nume sau alte date).
Banda adezivă colorată cât mai vizibil (sau o sfoară colorată) va fi întinsă pe podea în sala de
clasă, iar de-a lungul ei, din loc în loc vor fi așezate foi pe care vor fi notate următoarele tipuri de
mesaje, marcând astfel următoarea grilă-scară:
Tachinare/ Glumă Insultă Insultă foarte
glume ușoare umilitoare dureroasă dureroasă
Elevii vor trece pe lângă șirul/scara formată și vor așeza bilețelele lor cu răspunsuri lângă
banda adezivă/sfoara întinsă, luând în considerare cel mai adecvat loc după părerea lor, în funcție de
tipul de mesaje redate de ei. Se solicită elevilor să nu vorbească unul cu altul și să nu comenteze
mesajele deja așezate jos în timp ce își poziționează propriul mesaj la locul potrivit.
Ulterior, toți elevii vor face un ”tur al galeriei” trecând fiecare pe lângă ”scara mesajelor
toxice” formată de ei și vor citi aceste mesaje. De obicei apar cuvinte/formulări care se repetă, uneori
însă acestea apar în poziții diferite pe scară.
După ce toți elevii s-au așezat la loc, aceștia vor fi întrebați ce au observat la ”scara” create de
ei, în timp ce profesorul consilier/diriginta ghidează și facilitează discuția cu întrebări, posibil
precum cele de mai jos:
1. Ați observat anumite cuvinte în mai multe locuri pe scară?
2. De ce credeți că unii dintre voi au decis faptul că un anumit cuvânt este mai puțin/nu este
deloc ofensator, în timp ce alții l-au considerat chiar dureros sau umilitor?
3. Contează modul în care cuvântul a fost utilizat sau de către cine? Cât de mult contează totul
sau mimica feței celui care transmite astfel de cuvinte pentru cel care le primește?
4. De ce folosesc oamenii astfel de cuvinte?
5. A provoca durere altora folosind astfel de cuvinte este o formă de bullying sau nu? De ce?
6. Puteți observa vreo similitudine între cuvintele de pe foi. Există, spre exemplu, cuvinte
legate de aspectul fizic, abilitățile mentale, etnie, confesiune etc.
7. În care dintre aceste grupuri se află cele mai ofensatoare cuvinte?
Și discuția poate continua în funcție de resursele de timp și de implicarea elevilor.
Asigurarea feedback-ului
În funcție de parcursul activității și de timpul rămas la dispoziție, elevi voluntari din clasă vor
exprima printr-un ”mesaj cadou” pentru toți participanții modul în care s-au simțit ei în timpul
activității, iar doritorii se pot chiar exprima utilizând eșarfele și ”cutiuța pentru mesaje-cadou”.
421
STUDIU DE CAZ
Dăneasa Aurelia Mihaela

C.S.E.I „Aurora” Reșița
„Violenţa este una dintre expresiile suferinţei interioare”- Cătălin Manea
Problema :
Elevul U. R. din clasa a VIII-a prezintă un comportament neadecvat față de unii colegi de clasă,
respectiv gesturi de intimidare realizate doar alaturi de un grup de 4-5 colegi.Dirigintele a aflat de la
elevi următoarele:
•Aproape de fiecare data când un elev bun răspunde corect la oră este numit „tocilar” de către
R și grupul său de susținători;
•Îi ridiculizează pe ceilalți pentru faptul că nu fumează în recreație,
Fură banii de buzunar ai elevilor lipsiți de apărare;
Lovește, jignește, amenință;
.Obiective:
•Determinarea cauzelor;
•Eliminarea cauzelor;
•Propunerea unui proiect educativ de intervenţie.
ETAPE
Nevoia de a provoca suferință prin intimidare,alături de un grup de susținători.
•note medii la majoritatea obiectelor;
•nu-şi îndeplineşte sarcinile şcolare decât cu mare greutate;
•nu participă foarte activ la ore şi chiuleşte des;
Relaţii sociale
•Familie – relaţii deosebit de încordate între părinţi, care au culminat cu unfoarte recent
divorţ.Tatăl este deosebit de agresiv cu toţi membrii familiei, în special cu soţia.
În urma discuţiilor puratate cu elevul R.. şi cu mama acestuia s-a constatat că visul lui cel mai
422
mare este să urmeze o carieră în domeniul teatral către care are reale înclinaţii. Pentru viitorul apropiat
elevul şi-a propus:
-Să nu mai lipsească de la şcoală;
-Să studieze suplimentar la obiectele la care are probleme şi, eventual, să ceară ajutor din partea
colegilor;
-Să se pregătească cu atenţie pentru examenul de capacitate
;-Să-şi rezolve problemele de relaţionare cu părinţii şi colegii de clasă;

- modificarea atitudinii faţă de colegi şi relaţiile cu aceştia;
- modificarea sistemului de valori a elevului prin aplicarea testelor de determinare aintereselor
şi valorilor;
c) Se acţionează la nivelul tuturor factorilor: - părinţi; - profesori; - colegi; - anturaj:
- intensificarea colaborării şcolii cu familia, astfel încât să se rezolvesituaţiile tensionate din
familie
- Conştientizarea de către părinţi a responsabilităţilor care le revin îneducarea copiilor lor, a
necesităţii tratării diferenţiate a copiilor în funcţiede particularităţile vârstei
- Modificarea atitudinilor comportamentale ale părinţilor în raport cu copiiilor pentru o mai
mare deschidere faţă de aceştia, pentru stimulareagândirii pozitive, pentru găsirea metodelor non-
agresive de abordare şirezolvare a situaţiilor de criză
PROGNOZA EVOLUŢIEI ULTERIOARE A ELEVULUI

•Starea pedagogică:
Promovarea examenului nașional
•Starea de sănătate:
•Prognoza dezvoltării personalităţii:
Recâştigarea respectului faţă de sine
.•Relaţii sociale:
Va fi acceptat în colectiv pentru realizarea sarcinilor de echipă.
•Relaţii familiale:
se vor detensiona şi îmbunătăţi relaţiile dintre părinţi;
423
se vor modifica relaţiile copilului cu ambii părinţi, care vor renunţa la comportamentul
Concluzii:
In cele mai multe situatii, copilul agresiv a fost la randul sau victima unei agresiuni din partea
parintilor, fratilor, rudelor, cadrelor didactice sau a altor adulti.
Sa le creăm celor care au tendința să agreseze, contexte si conditii in care ei să dialogheze cu
semenii lor, cu cei pe care i-au tratat într-o maniera negativă, urmând cei 3 pași ai inteligenței
emotionale: oglindire, validare si empatie.
Bibliografie:
Albu, E.Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenţi, prevenire şi
terapie, Editura Aramis, Bucuresti.2002.
Ozunu, D. “Psihopedagogia comportamentului normal şi deviant”, Editura Genesis,
ClujNapoca, 1995.
https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/agresivitatea-la-copii-sfaturi-practice
424
BULLYINGUL ÎN ȘCOALĂ
Dărăban Dorina Violeta

Școala Gimnazială Drăgușeni, jud. Satu Mare
Comportamentele de bullying reprezintă pentru sănătatea copiilor, unul dintre cei mai puternici
factori de risc care prin complexitatea lui, devine greu de gestionat și necesită atenția și acțiunea
tuturor adulților din contextele de viață ale copiilor (părinți, cadre didactice, personal educațional) cu
atât mai mult, cu cât bullying-ul nu se manifestă la vedere.
Fenomenul bullying este din ce în ce mai intens răspândit, atât în ceea ce privește vârsta cât și
în raport cu diferitele sale forme, și bineînșeles că orice tip de violență punctuală lasă urme adânci, cu
atât mai mult, formele violenței zilnice, cum este bullying-ul, care din nefericire este în extindere, doar
eforturile de prevenție și stopare a fenomenului în sine pot fi eficiente, iar legea anti-bullying și
normele acesteia sunt o bază legală necesară pentru a putea face asta.
Este foarte important ca părinții și profesorii să coopereze pentru a înțelege fenomenul de
bullying, consecințele acestuia și pentru a găsi modalități de a-l stopa. Este nevoie ca bullying-ul să fie
luat în serios de către părinți și profesori, pentru că efectele produse sunt foarte periculoase.
Părinții pot fi sfătuiți să fie foarte atenți la comportamentul copilului. Aceștia trebuie să observe
dacă este ceva în neregulă cu copilul lor și să vorbească cu el, arătându-i empatie, sprijin și înțelegere.
Dacă situația o va impune, profesorul îi poate îndruma pe părinți în alegerea de a apela la un specialist
care îl va ajuta pe copil să își gestioneze sentimentele, astfel încât acestea să nu aibă consecințe
negative pe termen lung. În cazul în care părinții se simt copleșiți de ceea ce i se întâmplă copilului,
este indicată psihoterapia de familie.
vinovat pentru ceea ce i se întâmplă. O astfel de experiență are consecințe psihologice importante
merită să fie tratat în acest fel. Ajută ca adultul (părinte, profesor sau oricine altcineva) să-și exprime
îngrijorarea și să-și arate suportul, însă nu este suficient. Copilul trebuie să știe că nu este nimic în
neregulă în a cere ajutorul și că cea mai eficientă atitudine este cea de retragere și atenționare a unui
adult cu autoritate (câteodată copilul se teme foarte tare că dacă va spune, situația va fi și mai rea). A
spune mai departe se aplică și în cazul în care un copil este doar martor la astfel de agresiuni. Nebăgat
în seamă și neintervenit, câteodată rolul copilului se poate schimba pe parcursului unei perioade mai
mari de timp, devenind din victimă, agresor.
Pentru ca un copil să nu devină victimă, este important ca el să aibă un control al corpului, să
transmită că este stăpân pe situație. Este indicat să facă contact vizual cu un posibil agresor, ceea ce va
arăta că este încrezător, să folosească un ton ferm și puternic. Dacă un copil demonstrează că nu poate
fi deranjat, de regulă agresorul dă înapoi sau se orientează către altcineva. De asemenea, copilul
agresat poate încerca niște exerciții de respirație pentru a-l ajuta să-și controleze emoțiile negative.
Dacă lucrurile nu se pot rezolva cu altfel de tehnici simple, este recomandat să meargă la un terapeut,
care în cazul nostru este consilierul școlar. Copiii considerați victime ale bullying-ului pot decide
ulterior să comunice cu cei care îi agresează, fie să le ignore comportamentul, să învețe să se focalizeze
pe stabilirea altor relații de prietenie sau să acceseze suport în rândul colegilor sau al anumitor adulți
(profesori, părinți sau consilieri școlari).
Copilul ar trebui să cunoască și să știe cum să gestioneze acest tip de interacțiune socială sau
relaționare, pentru a face față unor eventuale forme ale bullying-ului. Copilul trebuie să știe că nu toți
oamenii vor fi drăguți cu el (sau cel puțin nu tot timpul). Viața poate fi uneori o luptă de supraviețuire,
425
alteori o competiție pentru un statut social mai bun, mai multă putere, mai mult control, mai mulți
bani, mai multă recunoaștere (în cadrul unui grup). De aceea, copiii trebuie învățați cum să gestioneze
aceste situații conflictuale și singuri, pe măsură ce se confruntă cu ele. La început, va fi vorba de
lucruri simple (ex. cuvinte urâte sau glume proaste din partea colegilor), dar pe măsură ce cresc, se vor
adăuga altele, până la finalul școlii putând avea practic experiență cu întreaga paletă comportamentală
de tip „bully” – ceea ce este un lucru util, cu condiția să învețe cum să combată efectele negative ale
fenomenului și cum să prevină sau să gestioneze eficient situațiile întâmpinate.
Doar prin învățarea copiilor despre existența acestui fenomen și metodele de contracarare a lui,
îi pregătim gradual, progresiv, pentru viață – de la situații simple în clasele primare, până la situații
mai complexe (sau mai grave/dure) ulterior. Trebuie doar să îi ghidăm și să îi lăsăm să își formeze
propriile experiențe, ajutându-i activ să își creeze propriul lor sistem de gestionare a acestor situații.
În momentul în care aceste probleme persistă, iar adulții (profesorii) și procedurile interne ale
instituției de învățământ nu reușesc să rezolve problema (și în foarte multe cazuri nu o pot rezolva),
singura persoană care poate opri definitiv abuzurile asupra sa este chiar victima. Este necesară
abilitarea victimei, oferirea de „putere” suplimentară victimei, sub formă de informații/educație,
precum să fie mai sigur pe el, să-și apere drepturile, să vorbească pe un ton ferm, cu încredere și
determinare, să privească agresorul în ochi, menținând o postură a corpului care să transmită faptul că
are încredere deplină în propriile forțe și că nu se teme de acesta. Cu cât încrederea în sine este mai
mare, cu atât riscul de a deveni o țintă a agresiunii scade. Realitatea arată că în majoritatea cazurilor nu
trebuie să te lupți pentru a dovedi că te poți apăra, ci trebuie doar să fii suficient de sigur pe tine, ca să
arăți/transmiți că ai fi oricând dispus să o faci (respectiv să te lupți pentru a te apăra/a-ți apăra
drepturile), fără ezitare sau teamă. O astfel de atitudine poate proteja orice copil aflat într-o situație
conflictuală și deseori poate evita agresiunea/atacul înainte să înceapă. Dacă teama de a fi agresat fizic
dispare, copilul va afișa în permanență și în mod natural (calm și relaxat) încrederea în sine,
ei este adevărat. Victimele bullying-ului pot experimenta mai multe emoții: tristețe, mâhnire, frustrare,
singurătate și izolare. Mai mult, și părinții victimelor pot experimenta un sentiment de eșec cu privire
la creșterea și îngrijirea copilului lor și pot fi copleșiți de întreaga situație. De aceea, creșterea nivelului
de conștientizare în rândul populaţiei, a consecinţelor negative pe care comportamentele de bullying le
au asupra dezvoltării psiho-sociale a copilului, indiferent de poziționarea acestuia în raport cu
fenomenul analizat (victimă, agresor, martor) este deosebit de importantă.
apariției comportamentelor de bullying, respectiv copiii victime ale abuzului și violenţei în familie și
426
Planuri anti - bullying
Bullying-ul este interzis prin legea educaţiei, care prevede evaluare psihologică pentru copiii
victime și agresori., mai mult de atât, implementarea unui plan anti-bullying, la nivelul fiecărei unități
școlare, care presupune:
activități de informare și conștientizare asupra fenomenului de bullying pentru personalul școlii,
copii și părinți;
măsuri de comunicare și informare internă, la nivelul unității de învățământ, cu privire la
procedurile de prevenire, identificare, raportare și intervenție a situațiilor de bullying în spațiul școlar;
proceduri de intervenție în situațiile de violență psihologică-bullying; responsabilizarea
cadrelor didactice în scopul intervenției imediate în cazurile de bullying semnalate sau identificate;
organizarea unor activități, precum concursuri, teatru forum ș.a., în scopul încurajării
respectării valorilor și misiunii declarate a școlii,
atragerea părinților în participarea la dezbateri și sesiuni de informare cu privire la bullying;
orice alt tip de activitate care are scopul de a preveni bullying-ul.
Bibliografie
www.profesorinromania.ro
www.educatieprivata.ro
www.proform.snsh.ro
427
STUDIU DE CAZ PRIVIND BULLYINGUL ȘCOLAR
Diana Elena Dăteșan

Liceul Tehnologic Matei Corvin Hunedoara
Subiectul: MICHAEL EDWIN DUBAR

Data şi locul naşterii. 20.04.2011 Londra
Domiciliul: Hunedoara
Şcoala/clasa: Şcoala nr. 3 / clasa a IV-a B
Tatăl: DUBAR ARONICĂ, 33 ani
Mama: DUBAR SILVIA, decedată când Miky avea 7 luni
Structura şi componenţa familiei: tatăl a lăsat copilul în grija bunicilor materni
Alte persoane care participă, împreună cu bunicii, la educația elevului: unchiul Robert
(fratele mamei defuncte) și soția sa, mătușa Veronica.
Relaţii dintre bunici : relaţiile din cadrul bunicilor sunt tensionate, conflicte puternice,
frecvente, un ton ridicat întotdeauna la orice fel de tip de comunicare
Condiţii de viaţă şi de muncă ale elevului: condiţii acceptabile, are propria cameră, are un
birou unde işi scrie temele.
Dezvoltarea fizică şi starea sănătăţii: este un copil care are dese afecţiuni ORL.
Particularităţi ale debutului ciclului şcolar: încă de la grădiniță a fost observant ca fiind un
copil neastâmpărat, pus pe a deranja, a sâcâi și a atrage atenția prin orice mijloc.
Prezentarea cazului :
- elevul înregistreaza rezultate slabe la învăţătură, atingând cu greu standardele minimale de
performanţă din cauza faptului că nu este atent la ore, preferând să facă cu totul și cu totul altceva
decât ceea ce se întâmplă la ora respectivă;
- lipsa de mamă, tatăl total dezinteresat faţă de copil și de activitatea şcolară a acestuia,
nervozitate, agitaţie, tulburări de comportament.

Tata este plecat în Anglia, iar mama este decedată de când copilul avea 7 luni. De la moartea
mamei, acesta a rămas în grija bunicilor materni. Tatăl a încercat de două ori să îl ia de Miky în
Anglia, dar l-a adus înapoi pe motiv că are un comportament care îl face de rușine, nu se poate înțelege
cu el, nu îl poate determina să învețe și să se comporte civilizat, reproșându-le toate aceste lucruri
bunicilor, că nu l-au crescut cum trebuie. Elevul a profitat de lipsa de interes a tatălui și de lipsa de
răbdare a bunicilor pentru evoluţia sa şcolară şi ca urmare au început să se manifeste tulburări de
comportament şi de învăţătură.
Descoperirea cauzelor generatoare:

- este tot timpul agitat, nu are prieteni deoarece nu știe să-și respecte elevii de clasă;
- are numeroase abateri disciplinare.
Comportamentul:
- face bullying la adresa câtorva colegi pe care i-a considerat mai slabi decât el, umilindu-i ori
de câte ori se ivește ocazia.
- vorbeşte în clasă neîntrebat, iar atunci când este provocat la răspuns „uită” răspunsul;
- face tot felul de zgomote deranjante în timpul orei, doar pentru a capta atenția celor din jur;
428
- când trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termină niciodată activitatea;
- are capacităţi intelectuale de nivel mediu.
- în timpul pauzelor ațâță copiii, îi împinge, îi scuipă, le arată semne obscene și îi înjură;
- dacă cineva îi ține piept și îi demonstrează că a greșit, Miky nu se lasă până ce nu îl
pedepsește.
Dialog cu elevul:
- Miky pare la prima vedere un băiat liniştit care are probleme din cauza „situației” lui
- El declară că bunica este tot după el și nu îl lasă în pace delor, iar bunicul țipă și înjură.
- “Eu nu am sări la bătaie. El m-a împins și mi-a pus piedică” „Nu am fost eu! Mai avea și alt
copil tricou ca al meu și sigur m-a cofundat doamna!”.
Dialog cu bunica:
- Miky este așa din cauza colegilor. Ei îl provoacă deoarece el este așa cum este, mai credul și
ei profită de e urma sa
- Tatăl său nu a fost în stare să îl țină la el și acum vine la mine să mă tragă la răspundere că nu
i-am crescut bine copilul? Dar a dat el vreun ban pentru doctori, pentru activitățile la care l-am dat,
pentru psiholog?
- Nu știu ce să mă mai fac cu el! De-ați ști că nu dorm noaptea și mă tot gândesc cum să fac?
Problema la şcoală este faptul că elevul a rămas în urmă cu materia (nu scrie corect cuvintele,
citește greoi, nu respectă semnele de punctuație, nu asează corect un text în paină și nu reușește nici să
redacteze unul, nu efectuează calcule cu trecere peste ordin, aflarea numărului necunoscut, nu rezolvă
probleme) din cauza faptului că nu dorește sub nicio formă să participe la ore, preferând să deranjeze și
să fie certat;
Cât ma fost în perioada de online, bunica deși era mereau lângă el nu a reușit să îl facă pe Miky
să fie atent la ore, el se juca jocuri pe telefon.


Va frecventa regulat toate orele.
La şcoală merge la consiliere și la activități de sprijin
Activităţile scrise vor fi terminate în timp util.

Va fi implicat în a-şi spune părerea doar atunci când i se cere, ânvî
țând astfel să își respecte colegii.
2. I se vor da sarcini precise, fiind implicat în diverse acţiuni, pentru a fi în permanență
ocupat.
Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu el. O strânsă legătură cu
429
familia, astfel încât prezenţa sa la şcoală să fie de aproape 100%. Mai multă răbdare din partea bunicii.
I se va da ocazia să-şi măreasacă încrederea în sine şi să-şi îmbunătăţească aptitudinile în situaţiile în
care interacţionează cu grupul de elevi (clasa), prin responsabilizarea sa în competiţii, concursuri.

În timpul unei întâlniri la care au participat bunica, învăţătoarea, directorul şcolii, Miky a
Responsabilităţi
I se cere să răspundă zilnic de creta şi buretele pentru tablă, de curăţenia clasei, explicându-i cât
de importantă este sarcina sa. Va lucra o dată pe săptămână cu consilierul şcolii și o dată cu profesorul
de sprijin.
Învăţătoarea îl va ajuta în fiecare zi să găsească răspunsul unei întrebări care va fi pusă în ziua
următoare. Acest fapt are ca scop mărirea participării lui în clasă și canalizarea atenției asupra unui
lucru pozitiv.
Teme scrise:

Se va face o evaluare orală a materiei, după fiecare unitate de învăţare, inaintea unei evaluări
cumulative.
Aptitudini sociale
În timpul activităţilor de grup, Miky va avea ca sarcină să dirijeze sau să coordoneze planul de
respectiv.

O dată pe lună va participa și bunica.
Evaluarea
La interval de două săptămâni, apoi la o lună de la prima întâlnire au avut loc şedinţe cu Miky,
bunica şi consilierul şcolar.
şi convenabile lui Miky cu alte persoane.
Numărul mărit de activităţi orale pare să fi mărit puţin câte puţin siguranţa băiatului. Spre
exemplu, după perioada de două săptămâni a obiectivului pe termen scurt, elevul a început să participe
Atunci când a început să participe spontan, el a încercat să afle până unde putea
merge (întârzia, dădea răspunsuri nepotrivite, vorbea neîntrebat, vorbea în timpul orei cu alţi
colegi, deranjând ora şi se purta la fel ca înainte). Dialogul lui cu consilierul şcolar şi cu doamna
învăţătoare au arătat că acest comportament reflectă siguranţa crescută a copilului şi încrederea sa în
430
relaţiile cu ceilalţi.
Învăţătoarea a hotărât ca acest comportament să fie considerat pozitiv şi să aibă o atitudine cât
mai flexibilă.
La sfârşitul primei luni, acest comportament nu ridicase probleme deosebite în clasă.
Randamentul lui Miky la învăţătură a crescut, dar s-a impus şi în continuare ajutorul doamnei
învăţătoare, prin program de lucru suplimentar printr-o şedinţă de o oră pe săptamână în afara orelor de
clasă.
Bunica continuă să întâmpine dificultăţi în impunerea unor limite acasă, deşi recunoaşte că
băiatul depune mai mult efort acum pentru a colabora.
CONCLUZII
Teama pe care o manifestă băiatul de a nu se face de râs în faţa colegilor, dorinţa lui de a epata
prin comportamentul agresiv, atât verbal, cât şi fizic, se datorează lipsei de comunicare atât cu mama
cât şi cu tatăl. Îi este teamă să-şi facă prieteni, să se ataşeze emoţional de o altă persoană şi de aici
dificultatea lui de a relaţiona cu colegii.
Comportamentul său agresiv, faţă de colegi este datorat lipsei de afecţiune din partea tatălui, pe
care copilul îl iubeşte foarte mult. Momentan, el se simte abandonat de tată.
În continuare şi consilierul şcolar, şi doamna învăţătoare vor aplica tehnici experimentale
pentru a ameliora starea de agitație şi de inadaptare şcolară pentru Miky.
431
STUDIU DE CAZ
Deac Ionela - Maria

Centrul Școlar de Educație Incluzivă Nr. 2 Bistrița
Prezentarea cazului şi a problemei

Copilul P. N. s-a născut la 06.02.2011, în Bistrița. Părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate,
iar copilul locuieşte împreună cu bunicii din partea tatălui: P. A (63 ani) şi P. R (56 ani), fiind crescut
de aceştia de la vârsta de 2 ani. Elevul, deşi nu a fost diagnosticat cu cerințe educaționale speciale,
întâmpină unele greutăţi în a face faţă cerinţelor şcolare. Sarcinile orale şi cele scrise sunt efectuate de
cele mai multe ori cu superficialitate.
Bunicii au recunoscut neputinţa lor de a-l ajuta şi s-au declarat depăşiţi de situaţie. Îşi doresc să
colaboreze cu școala pentru ca lucrurile să nu mai constituie o sursă de stres şi pentru ei. Părinţii îl
vizitează o dată pe an, separat fiecare, şi-şi exprimă părerea de rău că nu-l pot creşte şi educa pe copil.
În cadrul colectivului clasei iese mereu în evidenţă prin brutalitate și se ceartă adesea cu colegii
de clasă pe care încearcă să-i domine. Uneori intră în conflict și cu învățătoarea pentru că refuză să
scrie, iar alteori răspunde obraznic, ceea ce îi atrage mustrări din partea acesteia. Nu este atent la ore,
rămâne în urmă, iar învățătoarea este permanent cu ochii și cu gura pe el. În pauze se ceartă cu colegii
mai ales când aceștia refuză să facă ce vrea el. Când nu-și poate impune punctul de vedere, îi jignește
și uneori îi împinge.
Învățătoarea a informat bunicii că părintele unei fetițe din clasă a reclamat faptul că elevul P. N.
în mod repetat o jignește și o trage de codițe. Pentru că fetița poartă ochelari îi pune tot felul de
etichete, iar comportamentul lui începe să fie considerat amuzant și de alți colegi.
Identificarea nevoilor şi dificultăților pe care le întâmpină copilul
a. Principalele nevoi ale copilului:
sprijin din partea familiei și a învățătoarei
recunoașterea aspectelor pozitive ale comportamentului și încurajarea
înțelegere și acceptare din partea colegilor
b. Dificultățile pe care le întâmpină în relația cu ceilalți:
Incapacitatea exprimării în mod adecvat a emoţiilor negative;
Abilităţi comunicative scăzute;
Dorinţa de afirmare cu orice preţ;
Lupta pentru dominarea grupului;
Lipsa priceperilor de rezolvare a conflictelor
Stabilirea obiectivelor și strategiilor de intervenție
Prioritar este creşterea nivelului motivaţional în întreg procesul de instruire şi scăderea
frecvenței comportamentelor indezirabile. Copilul are nevoie de atenţie specială din partea tuturor
cadrelor didactice, (care predau la acestă clasă şi în mod evident a învăţătoarei sale) şi de implicarea
bunicilor, a părinţilor pentru a –i asigura necesităţi materiale dar şi afecţiune, respect, sprijin în
educaţie şi în activitatea sa şcolară. Acasă elevul nu are un program bine organizat de muncă şi de
odihnă, de asemenea nu există un set de reguli care să fie aplicate consecvent. Acest lucru trebuie
stabilit în colaborarea cu bunicii, copilul şi învăţătoarea lui. La clasă se impune implicarea activă a
copilului în activităţi curriculare şi extracurriculare. În acest sens trebuie susţinut emoţional pentru
realizarea sarcinilor şcolare cu responsabilitate maximă. Sarcinile vor fi concepute gradual din punct
de vedere al dificultăţilor pentru a-i oferi posibilitatea copilului să-şi demonstreze capacitatea de
progres cu fiecare pas rezolvat, cu scopul de a-l motiva în vederea rezolvării paşilor următori şi de a
câştiga mai multă încredere în sine. Cunoaşterea obiectivelor activităţilor la care participă şi
necesitatea îndeplinirii acestora va duce la trezirea interesului, a curiozităţii şi la mobilizarea voinţei
432
sale. Repartizarea sarcinilor se va face în mod atractiv, cât mai posibil captivant, dar şi în concordanţă
cu interesele şi aspiraţiile sale.
a. Principalele obiective propuse:
creșterea frecvenței comportamentelor dorite
creșterea gradului de complianță
scăderea gradului de intoleranță la frustrare
b. Modalități de stimulare și consolidare a comportamentelor de tip cooperare ale copilului:
profesorii și familia se adresează copilului cu o voce calmă fără a ridica tonul
așteptăm ca ”furtuna” emoțională a copilului să treacă , apoi discuți cu el
sarcinile sunt trasate cu exactitate fiind clare fără a lăsa loc unor confuzii și interpretări
sunt impuse limite clare
sarcinile pot fi stabilite prin consultarea copilului
sunt oferite alternative copilului
adulții sunt consecvenți
se poate încheia un contract cu copilul în care sunt stipulate sarcinile și consecințele
sunt subliniate progresele pe care le înregistrează copilul
c. Strategii eficiente pentru a răspunde nevoilor copilului:
cunoașterea cauzei comportamentului și a intenției copilului printr-o analiză funcțională
învățarea elevului să comunice asertiv
întărirea imediată a comportamentelor pozitive
implicarea în activități preferate
recunoașterea stărilor emoționale și gestionarea lor
atribuirea de sarcini în conformitate cu posibilitățile de realizare.
Rezultatele intervenției
În urma aplicării unui program educațional de intervenție în colaborare cu bunicii și ceilalți
profesori de la clasă, timp de un semestru, P.N. a reușit să recupereze o parte din lacunele curriculare.
Se observă creșterea motivației pentru sarcinile de învățare mai ales în situațiile în care este laudat
compotamentul și efortul depus. De asemenea bunicii au fost consiliați în ceea ce privește consecvența
în ceea ce privește sarcinile și recompensele pe care să le aplice acasă. Un alt efect vizibil este
îmbunătățirea modului de comunicare cu ceilalți elevi și scăderea frecvenței comportamentelor de tip
opozant. Aceste rezultate vin în sprijinul continuării programului de intervenție pe o perioadă mai
lungă pentru a remedia majoritatea problemelor cu care se confruntă copilul.
433
STIMULAREA IMAGINAȚIEI, A SENSIBILITĂȚII, FANTEZIEI ȘI CREATIVITĂȚII
MUZICALE
~articol de specialitate~
Dihoru Iulica
Școala Gimnazială ,,Ion Creangă” Craiova
Creativitatea este un proces mental și social care implică formarea unor idei sau concepte noi,
sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente. Creativitatea artistică este
aptitudinea de a reda lucruri apreciate pentru frumusețea lor estetică.
Pentru multe persoane, creativitatea se rezumă la talentul într-un domeniu artistic, cum ar fi
muzica, pictura sau dansul. Cu toate acestea conceptul de creativitate este mai vast, deoarece necesită
crearea unor idei noi, originale, fără a implica imitarea.
Asocierea cu arta se datorează relației strânse între imaginație și creativitate, întrucât artiștii știu
cel mai bine cum să îți dezvolți această trăsătură, pentru că, în lipsa ei, nu pot să își desfășoare meseria.
Termenul de creativitate a fost definit de mai mulți autori. Astfel, termenul a fost lansat de
psihologul american Gordon Willard Allport și desemnează în prezent capacitatea intelectuală de a
elabora idei, teorii, modele originale plecând de la datele preexistente. De asemnenea, psihologul
Mihai Jigău a definit creativitatea în lucrarea sa intitulată ,,Copii superdotați” ca fiind capacitatea
individului de a gasi soluții neînvățate la situații problematice.
În ceea ce privește obiectul de studiu al Educației muzicale, metodele de dezvoltare a
imaginației, creativității de tip școlar sunt :
1. Brainstorming-ul(furtună în creier) sau asaltul de idei este o metodă de stimulare a ideilor
spontane propuse fără cenzură de membrii unui grup eterogen. Metoda își propune să dea idei pentru
soluționarea unor probleme aflate în impact, astfel că asaltul de idei propuse, pentru educația muzicală
nu se va potrivi la lecțiile unde sunt puse în discuție valorile estetice ale unei compoziții, ci unele
soluții practice în armonie, orchestrație, forme, în regizarea unor piese și interpretarea lor.
2. Sinectica este o metodă ce încurajează apariția ideilor noi și modificarea parțială a unor idei,
combinarea ca rezultat a analogiilor permise.
3. Concasarea este o metodă inversă sinecticii, și anume a concasa presupune a sfărâma, a
desface în unități mici un material, o concepție care până la momentul acela părea unitară, omogenă.
De exemplu, în cadrul orei de educație muzicală, în funcție de nivelul clasei, se va putea utiliza
această metodă, pentru a se ajunge la puncte de vedere noi despre un compozitor, o manieră stilistică
etc.
4. Philips 6-6 este o metodă în cadrul căreia 6 grupuri sunt determinate să emită idei noi în 6
minute cu privire la o problemă dată.
Cultivarea creativității, poate, și ar trebui să urmeze trasee accesibile elevilor, cum ar fi :
potrivirea unor formule ritmice pentru anumite versuri cunoscute elevilor;
inventarea unor melodii simple pe texte recomandate;
modificarea conștientă a unor teme muzicale;
inventarea unor jocuri în care să se integreze anumite cântece;
pregătirea unor spectacole artistice etc.
Pentru cultivarea creativității muzicale, Maurice Chevais propune câteva soluții ingenioase,
dintre care cele mai importante vor fi citate după sistematizarea realizată de Iosif Csire :
Conversația, adică dialogul dintre profesor și elev pe teme determinate, evitându-se
preocupările pentru probleme de gramatică;
Dialogul cântat între doi elevi;
434
Rolul imaginar, în care copilul se dedublează și imită vocea altui copil cu care imagine că
dialoghează cântând;
Monolog dialogat, duet fără interlocutor, copilul joacă rând pe rând, rolul a două personaje
fictive, el fiind interlocutorul dintre ele;
Jocul de meseriaș, producerea cântecului în funcție de necesitatea ritmizării lucrului;
Transformarea unor cântece, care par imperfecte sau necorespunzătoare textului literar;
Jocuri cu notație, prin care copilul va fi orientat către mici compoziții scrise: melodiile se
construiesc pe un text dat și scris pe tablă.
În final, referitor la formele cele mai explicite prin care se concretizează obiectivul dezvoltării
sensibilității sunt: interpretarea corespunzătoare cu participare afectivă a unor piese muzicale,
aprecierea unor lucrări de certă valoare estetică interpretate sau audiate, dezvoltarea unor criterii de
judecată estetică. Cultivarea spiritului creativ al elevilor este una dintre obligațiile principale ale școlii,
o condiție de bază a transformării disciplinei în noua paradigmă propusă.
BIBLIOGRAFIE
Gabriela Munteanu, Didactica Educației Muzicale, Ed. a II-a, Editura Fundației România de
Mâine, București, 2007;
Mihai Jigău, Copii superdotați, București, Editura Societății Știință și Tehnică, 1994 ;
Vasile Vasile, Metodica Educației Muzicale, Editura Muzicală, București, 2004;
https://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate.
435
GARANTAREA ACCESULUI LA EDUCAȚIE PRIN INTERMEDIUL EDUCAȚIEI
INTERCULTURALE
Dihoru Isabela Mihaela

Palatul Copiilor Alexandria
jud. Teleorman
,,Dacă ai impresia că educaţia e scumpă, atunci încearcă să vezi cum e ignoranţa..”

DEREK BOK
Prima parte a studiului de față, cea introductivă, își propune să realizeze o scurtă analiză a
câtorva dintre reglementările esențiale existente la nivel intern și internațional în materie de garantarea
a dreptului la educație, pentru ca apoi să vedem ce înseamnă educația interculturală, toate acestea
pornind de la premisa că între dreptul la educație și implementarea unei educații interculturale eficiente
există o legătură indisolubilă. Dreptul la educație este un drept fundamental, garantat în numeroase
acte normative interne și internaționale.
De pildă, în România, el este garantat la cel
mai înalt nivel prin dispozițiile art. 32 sub
denumirea de ,,Dreptul la învățătură” din
Constituția României. Articolul menționat
reglementează în cadrul a șapte alineate că dreptul
la învăţătură este asigurat prin învăţământul
general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin
cel profesional, prin învăţământul superior, precum
şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare,
că învățământul se desfășoară în limba română, dar
poate fi organizat și într-o limbă de circulație
internațională, că persoanele aparținând
minorităților naționale au dreptul de a studia în
limba maternă, că învățământul este gratuit sau că
statul asigură libertatea învățământului religios.
La nivel internațional, fără a fi exhaustivi,
menționăm că dreptul la educație este reglementat
în:
art. 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului conform căruia:
,,Alin. 1 Orice persoană are dreptul la învăţătură. Învăţământul trebuie să fie gratuit, cel puţin în
ceea ce priveşte învăţământul elementar și general. Învăţămîntul elementar trebuie să fie obligatoriu.
Învăţământul tehnic şi profesional trebuie să fie la îndemâna tuturor, iar învăţământul superior trebuie
să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit.
Alin. 2 Învăţământul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi
întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El trebuie să promoveze
înţelegerea, toleranţa, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi
dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea păcii.
Alin. 3 Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învăţământ pentru copiii lor
minori.”;
art. 14 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene
436
,,Alin. 1 Orice persoană are dreptul la educație, precum și la accesul la formare profesională și
formare continuă.
Alin. 2 Acest drept include posibilitatea de a urma gratuit învățământul obligatoriu.
Alin. 3 Libertatea de a înființa instituții de învățământ cu respectarea principiilor democratice,
precum și dreptul părinților de a asigura educarea și instruirea copiilor lor, potrivit propriilor
convingeri religioase, filozofice și pedagogice, sunt respectate în conformitate cu legile interne care
reglementează exercitarea acestora.”
art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sub denumirea de dreptul la
instruire care stabilește că ,, Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în
exercitarea funcţiilor pe care şi le va asuma în domeniul educaţiei şi învăţământului, va respecta
dreptul părinţilor de a asigura această educaţie şi acest învăţământ conform convingerilor lor religioase
şi filozofice.”
Important a fi menționat este și art. 11 alin. 2 din Constituția României. Potrivit acestuia
,,Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”, ceea ce înseamnă că toate
dispozițiile menționate mai sus sunt obligatorii pentru statul român în temeiul Constituției.
În România se asigură implementarea unei educații interculturale a elevilor prin studierea
disciplinei Educație interculturală la nivel de gimnaziu, în clasa a VI-a.
Dar se vedem mai întâi ce este educație interculturală.
Educația interculturală reprezintă acea educație căreia i se pun bazele în cadrul societății
interculturale, societate în cadrul căreia trăiesc mai multe grupuri etnoculturale, între care se stabilesc
frecvente interacțiuni, mecanisme de dialog și colaborare, schimburi și respect pentru tradiții, norme și
valori. În ceea ce o privește, educație interculturală urmărește dezvoltarea unei educații pentru toți în
spiritul recunoașterii deosebirilor existente în cadrul aceleași societăți.
Educația interculturală vizează modelarea personalității umane. Acest lucru presupune că ea
urmărește să cultive în spiritul fiecăruia dintre noi ideea de înțelegere, acceptare și valorizare a
diferențelor culturale, etnice, religioase sau rasiale, dar și formarea și deprinderea competențelor
sociale/interculturale înțelese drept capacitatea de a interacționa cu persoane ce aparțin unor rase, etnii,
religii sau culturi diferite.
Subiectul a constituit un real interes la nivel internațional astfel încât în anul 2006 Organizația
Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, pe scurt U.N.E.S.C.O a pus bazele a trei principii
de bază ale educației interculturale:
1. Educatia interculturală respectă identitatea culturală a celui care învață;
2. Educația interculturală îi oferă fiecărui elev cunoștințele, atitudinile și abilitățile culturale
necesare pentru participarea activă la viața societății;
3. Educația interculturală îi oferă fiecărui elev cunoștintele, atitudinile și abilitățile culturale
care îi vor permite să dovedească respect, întelegere, și solidaritate față de indivizi, grupuri etnice,
sociale, culturale și religioase sau față de alte națiuni.
Pe lângă existența unei educații interculturale care să realizeze toate finalitățile prezentate mai
sus, apreciem că studiul unei alte discipline ar putea realiza acest deziderat, în completarea
cunoștințele și valorilor transmise prin educația interculturală. Această disciplină poartă denumirea de
educație juridică. Deși aceasta a început să fie predată de câțiva ani în mai multe școli din țară prin
implementarea unor CDS-uri, studierea ei ca disciplină obligatorie încă nu s-a realizat. De ce este
importantă educația juridică și care este legătura ei cu educația interculturală? În ceea ce ne privește
cele două sunt interconectate. Dacă educația interculturală urmărește să educe elevii în spiritul
acceptării diversității și a recunoașterii unui drept la educație pentru toți, cea de-a doua vine să prezinte
drepturile tuturor, să educe în spiritul respectării dreptului omului, a dreptului la diferență, să arată că
orice drept este însoțit de o obligație corelativă și că libertatea mea se termină acolo unde începe
libertatea celuilalt. Ba chiar, noțiuni juridice elementare ca răspunderea penală a minorului se pot
dovedi fundamentale.
437
BIBLIOGRAFIE
Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Carta Drepturilor
Fundamentale a Uniunii Europene, Ediția a 10-a actualizată la 15 octombrie 2018, editura ROSETTI
INTERNAȚIONAL, București, 2018;
Daria-Daniela Lupșa, Educație interculturală, manual pentu clasa a VI-a, editura Didactică și
pedagogică S.A., București, 2018;
Victor Bratu, Alina Bratu, Elena Lupșa, Educație socială, manual pentru clasa a VI-a, editura
Didactică și pedagogică S.A., București, 2018.
438
Dinica Gabriela
Scoala Gimnaziala „Anton Pann” Rm. Valcea
Cyberbullying-ul este o problemă actuală în majoritatea țărilor din lume. Adolescenții suferă,
chiar dacă sunt victime sau agresori. Se confruntă cu probleme emoționale, fizice, inclusiv sinucidere,
de relaționare și de performanțe academice. Consider că este obligația morală și profesională atât a
specialiștilor implicați in protecția drepturilor copilului, dar și a cadrelor didactice și a părinților de a fi
informați cu privire la risurile acestor comportamente violente și la posibilele soluții.
Autoritățile pentru protecția drepturilor copilului și Poliția ar trebui să ia în serios această
amenințare și să-și revizuiască procedurile de prevenire dar și de intervenție pentru a face față acestui
fenomen. Deși este privit ca un fenomen specific vârstei, de rebeliune, frustrări sau șicanii, efectele
acestuia pot fi grave pe termen lung și chiar fatale, de aceea consider că ar trebui să existe planuri de
prevenire și de intervenție speciale pentru această categorie, care să includă părinții și cadrele
didactice. Nu în ultimul rând, pe lângă campaniile de conștientizare și educare a copiilor, ar trebui să
se realizeze și traininguri pentru specialiștii implicați pentru a putea recunoaște semnele cyberbullying-
ului, și pentru a putea interveni, astfel, din timp, mai eficient.
Verificarea modului de respectare a regulamentului de ordine interioară a școlii;
Implicarea consilierului şcolar din cadrul comisiei de consiliere în vederea identificării timpurii
a cazurilor de risc ridicat de apariţie a unor comportamente violente online şi adoptarea unor strategii
de prevenire a cyberbulling-ului;
Organizarea unor concursuri în cadrul proiectelor desfăşurate la nivel de unitate şcolară sau în
colaborare cu alte instituţii în vederea identificării şi eliminării posibilelor cauze ale cyberbulling-ului;
Organizarea unor competiţii sportive în vederea promovării regulilor de toleranţă şi fair play;
Organizarea unor intalniri interactive cu specialişti (psihologi, asistenţi sociali, medici, poliţişti
jandarmi, jurişti etc) în vederea conştientizării riscurilor asociate comportamentelor de cyberbulling-ul
şi a metodelor de prevenire;
Organizarea şi desfăşurarea unor proiecte la nivelul unităţilor şcolare de implicare a elevilor, a
Consiliilor de elevi, in stabilirea “Codului non-violenţei” (norme, sloganuri, afişe, etc) pentru
prevenirea şi combaterea cyberbulling-ului în şcoală şi în comunitate;
Afişarea numerelor de urgenţă ale poliţiei, (Poliţia Primăriei Roești) la cancelarie şi avizierul
şcolar.
Organizarea de activităţi cu caracter preventiv, educativ, având ca scop prevenirea delincvenţei
juvenile, victimizării elevilor, informarea tinerilor asupra pericolelor existente la vârsta adolescenţei,
dezvoltarea iniţiativei proprii şi a gândirii individuale, sens în care se va întocmi un grafic al
participării unor cadre de poliţie la susţinerea unor teme specifice de educaţie juridică antiinfracţională
și discutarea despre fenomenul cyberbulling.
Respectarea strictă a Regulamentului Şcolar şi a Regulamentului de Ordine Interioară prin:
Îmbunătăţirea activităţii educative prin:
teme de dirigenţie pe tema bullying-ului, cyberbulling-ului, deviaţiei comportamentale,
delincvenţei juvenile, violenţei de orice fel, infracţionalităţii, la toate clasele, cu conţinut adaptat
vârstei şi caracteristicilor clasei; prezentarea unor cazuri apărute în presă şi analizarea acestora cu
elevii
consilierea psihologică a elevilor cu probleme comportamentale precum şi a celor care sunt
victime ale violenţei sau unor forme de abuz; programe de prevenţie cu accent pe dezvoltarea
personală psiho-emoţională a elevilor ;
dezvoltarea reţelei de medicină şcolară, medicul şcolar împreună cu psihologul ar putea
439
desfasura o bună activitate de prevenţie privind comportamentele de risc ;
consilierea diriginţilor, profesorilor, părinţilor pe problemele comunicării şi relaţionării cu
copii ;
desfăşurarea unor programe şi proiecte educaţionale în parteneriat cu instituţiile furnizoare de
servicii în combaterea infracţionalităţii ;
organizarea de acţiuni educative atractive, cu elevii şi părinţii inclusiv concursuri pe această
temă ;
revederea tematicii lectoratelor cu părinţii şi a tematicii şedinţelor pe clase, în sensul
cuprinderii unor dezbateri orientate pe problematica violenţei;
instaurarea în fiecare şcoală a unei atmosfere de seriozitate şi respect pentru valorile reale ;
combaterea promptă a oricăror acte de violenţă, sub orice formă s-ar manifesta acestea;
examinarea psihologică a elevilor cu probleme comportamentale;
monitorizarea elevilor şi faptelor reprobabile, activităţi lunare cu elevii-problemă ;
analiza periodică în consiliul profesorilor şi în careul şcolii, a evenimentelor din perioada
respectivă şi comunicarea măsurilor stabilite de conducerea unităţii;
instituirea unei comisii de disciplină la nivelul şcolii cu atribuţii specifice.
Întarirea legăturii şcolii cu familia şi comunitatea locală prin:
o mai stransă colaborare cu familiile elevilor, cu biserica, cu primaria, politia, justitia,
institutiile sanitare ;
acţiuni în echipe mixte : profesori-elevi-părinţi-psihologi-cadre medicale –poliţişti -jandarmi,
pentru activităţi de informare şi prevenţie a unor fapte sociale reprobabile.
Intervenţii la nivel individual
Identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent, tip bullyin și cyberbulling si a cauzelor
care pot determina manifestări de violenţă a acestora, prin implicarea cadrelor didactice si a
personalului specializat (consilieri scolari, psihologi, asistenţi sociali, mediatori).
Elaborarea si derularea unor programe de asistenţă individualizată pentru elevii implicaţi (ca
autori sau ca victime) în cazuri de violenţă online , prin care să se urmărească constientizarea
consecinţelor actelor de violenţă asupra propriei persoane si asupra celorlalţi și prevenirea apariţiei
dispoziţiilor afective negative (resentimentul, suspiciunea excesivă, iritabilitatea, ostilitatea,
negativismul);
Implicarea activă a elevilor cu potenţial violent sau care au comis acte de violenţă în programe
de asistenţă derulate în parteneriat de către scoală si alte instituţii specializate (Poliţia comunitară,
Autoritatea pentru Protecţia Copilului si Adopţie, autorităţile locale, Biserica, alte organizaţii
specializate în programe de protecţie si educaţie a copiilor si a tinerilor).
Valorificarea intereselor, aptitudinilor si capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă
prin implicarea acestora în activităţi scolare si extra-scolare (sportive, artistice etc.).
Responsabilizarea elevilor cu comportament violent online prin aplicarea unor măsuri de
intervenţie cu potenţial educativ si formativ; evitarea centrării exclusiv pe sancţiune si eliminarea din
practica educaţională a unor sancţiuni care contravin principiilor pedagogice (de exemplu, sancţionarea
comportamentului violent prin notă, repetenţie, exmatriculare etc.).
Identificarea si asistarea elevilor care au fost victime ale violenţei online prin implicarea
cadrelor didactice, a personalului specializat (consilieri scolari, psihologi, asistenţi sociali, mediatori),
a părinţilor.
Recomandări privind familia.
1. Să discute deschis despre fenomen cu copiii și să le explice riscurile și metodele prin care se
pot apăra.
2. Să verifice datele din calculatorul sau alte dispozitive electronice pe care copilul le folosește.
3. Să ceară ajutorul specialiștilor dacă descoperă indicii alarmante.
4. Să nu exagereze sau să minimalizeze pericolele cyberbullying-ului.
440
5. Să se intereseze periodic care îi sunt prietenii din mediul virtual.
6. Să fie atenți ce date sunt publice pe profilurile de socializare ale copiilor lor.
7. Să intrebe copilul deschis dacă a întâlnit astfel de experiențe.
8. Să îi explice copilui că este bine ca parintele să afle de la el dacă este hărțuit, și că dacă este
nu va fi pedepsit.
9. Copilul trebuie asigurat în mod repetat că parinții îl vor asculta și susține în orice problemă
acesta va întâmpina.
Informarea părinţilor cu privire la serviciile pe care le poate oferi scoala în scopul prevenirii
violenţei scolare si ameliorării relaţiilor părinţi-copii (consiliere, asistenţă psihologică, mediere);
implicarea în astfel de activităţi a personalului specializat (consilieri scolari, psihologi).
Acordarea de sprijin familiilor care solicită asistenţă si orientarea acestora către serviciile specializate.
Colaborarea scolii cu familiile elevilor cu potenţial violent sau care au comis acte de violenţă în
mediul online, în toate etapele procesului de asistenţă a acestora (informarea, stabilirea unui program
comun de intervenţie, monitorizarea cazurilor semnalate); organizarea de întâlniri în scoală, vizite în
familii, programe extrascolare cu participarea comună a elevilor, a părinţilor, a cadrelor didactice si a
specialistilor.
Iniţierea unor programe destinate părinţilor, centrate pe constientizarea, informarea si formarea
cu privire la dificultăţile de adaptare a copiilor la mediul scolar si la diferite aspecte ale violenţei
scolare (forme, cauze, modalităţi de prevenire, parteneri).
Semnalarea de către scoală a cazurilor de familii cu un comportament violent faţă de copii si
implicarea în rezolvarea acestora (în cazuri extreme, participarea la procedurile de plasament familial);
colaborarea scolii cu instituţii cu responsabilităţi în acest domeniu precum Autoritatea Tutelară,
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului si Adopţie, Consiliile Judeţene pentru protecţia
copilului, Direcţia Generală de Asistenţă Socială si Protecţia Copilului, poliţie.
Recomandări privind scoala
1. Stabilirea anvergurii problemei in cadrul școlii prin sondaje și interviuri în rândul elevilor.
2. Informarea elevilor referitoare la faptul că agresiunea online nu este permisă și că aceasta
face obiectul sancțiunilor disciplinare.
3. Impuneți reguli stricte cu privire la utilizarea internetului, computerelor, telefoanelor mobile
și a altor dispozitive electronice în cadrul școlii.
4. Crearea unui regulement intern care să specifice clar că orice comportament de
cyberbullying este interzis și sancționat.
5. Implementarea programelor de filtrare a conținutului online în rețeaua de computere a școlii
prin care să se blocheze anumite siteuri și programe.
6. Informarea elevilor referitoare la comportamentele variate pe care cyberbullying-ul le
include și a efectelor acestora.
Includerea, pe agenda întâlnirilor formale ale scolii (Consiliul de Administraţie, Consiliul
Profesoral, Consiliul Elevilor, Comitetul de Părinţi), a unor teme legate de cyberbulling-ului, care să
aibă cascop constientizarea dimensiunii fenomenului si analiza formelor, a actorilor si a cauzele
situaţiilor de violenţă în mediul online.
Elaborarea unor strategii coerente de prevenţie si intervenţie, care să fie fundamentate pe
diagnoza situaţiei existente si să fie incluse în planul de dezvoltare instituţională;
Iniţierea unor programe care să răspundă unor situaţii specifice unităţii de învăţământ
respective (identificarea riscurilor încontextul concret al scolii, a actorilor cu potenţial violent sau cu
risc de a deveni victimă), cu implicarea activă a elevilor ca actori si ca parteneri cheie;
Iniţierea la nivelul scolii a unor structuri cu rol de mediere (centre de resurse) care să contribuie
la identificarea surselor de conflict, a actorilor implicaţi si a căilor de soluţionare; aceste structuri/
grupuri deiniţiativă ar trebui să fie formate dintr-un nucleu de elevi, cadre didactice si părinţi, care să
îndeplinească rolul de mediatori si care să influenţeze rezolvarea pasnică a conflictelor între actorii
441
scolii (elevi-elevi,elevi-profesori, profesori-elevi, părinţi-profesori, părinţi-elevi). Astfel de structuri
pot fi coordonate de personal specializat (consilieri scolari, asistenţi sociali, psihologi) si pot iniţia si
derula programe antiviolenţă împreună cu parteneri de la nivelul comunităţii (ONG-uri, poliţia de
proximitate, autorităţi locale).
În concluzie, internetul reprezintă evoluţia şi vrând-nevrând face parte din vieţile noastre din ce
în ce mai mult, fiind o sursă inepuizabilă de informaţii. Deşi mediul online oferă numeroase beneficii
utilizatorilor din ce în ce mai tineri, este datoria adulţilor, a părinţilor să îşi protejeze copiii şi să îi ajute
să se dezvolte armonios, ferindu-i de pericole, stabilind o relaţie bazată pe comunicare şi încredere,
lăsându-i să se bucure de inocenţa acestei perioade din viaţă într-o lume în care tehnologia şi ştiinţa
progresează din ce în ce mai rapid.
Tehnologia a deschis o lume cu totul nouă nu doar adulților, dar și copiilor. Comunicarea este
facilitată prin platforma Web 2.0 și totul este mai ușor, mai rapid și mai plin de pericole ca niciodată.
Oportunitățile de învățare și socializare sunt infinite, dar la fel sunt și cele prin care se pot aduce
prejudicii serioase altor persoane. Faptul că noile tehnologii au contribuit la apariția cyberbullying-ului
nu este un fapt contestat. Din acest motiv, copiii trebuie să fie educați să folosească responsabil noile
media, pentru că odată cu libertatea, vin și responsabilitățile.
O societate ai cărei elevi învață, de la o vârstă cât mai mică, să primescă atitudini non-violente
față de cei din jur și să își trateze semenii cu empatie și toleranță, va deveni o societate sănătoasă.
Puterea unei societăți, precum și valorile sale culturale și morale se măsoară și în conformitate cu
reacțiile sale față de actele de violență.
442
BULLYING
Dîrle Diana Maria

G.P.P ,,14 MAI’’ SATU MARE
În ultimii ani, bullyingul a depășit granițele acceptabile, fiind din ce în ce mai prezent și în
societatea românească, chiar și în mediu școlar, unde copiii sunt supravegheați și unde funcționează
într-un microsistem. Școala joacă un rol important în viața cotidiană a copiilor noștri și, la fel ca în
cazul programei școlare, se așteaptă să îi învețe pe copii să gestioneze sentimentele și experiențele
negative și să facă față agresiunii și bullyingului. Indiscutabil, școala este cheia pentru dezvoltarea
cognitivă și sănătatea mintală și emoțională a elevilor.
Descrierea unei situaţii tipice de bullying .Analiza mediilor în care comportamentele de tip
bullying au loc a pornit de la o situaţie tipică: Diana si Claudia sunt colege de clasa. Claudia
obisnuieste sa rada si să facă glume proaste pe seama Dianei deoarece ea este mai plinuta, poarta
ochelari si este si mai timida. Nu de putine ori o striga ,,Aragaz cu patru ochi’’ sau ,,Grasa umflata’’.
Diana fiind o fire mai retrasa si mai linistita o lasa in pace si pleaca de langa ea. In adancul sufletului
Diana sufera enorm , adesea se simte singura, neacceptata si neanteleasa. Recent a avut loc si o scena
in care, Claudia a furat sendwichul unui coleg si a dat vina pe colega sa, Diana. Binenteles ca Diana a
fost trasa la raspundere pentru fapta pe care a facut de fapt si de drept Claudia si chiar au venit parintii
Dianei la scoala pentru a vorbi cu invatatoarea.
Ideea cu Diana era că acesta se simțea neânțeleasa și acasă și în familie. Ea era o fire mai
sensibilă iar părinții ei erau mai duri cu ea. Ea avea un frate mai mare și o sora mai mică. Simțea mereu
că toată atenția părinților ei era îndreptată înspre frații ei. Văzând-o pe Diana mai retrasă , învățătoarea
a trimis-o la pshiolog. Pshiologul le- a spus părintiilor că Diana nu are absolut nici o problemă și așa
au descoperit defapt și de drept cine a furat sendwichul colegului.
Azi, Diana si-a recuperat ,,puterea interioară’’ deoarece a început să citeasca cărti de pshiologie
și de dezvoltare personală. A rămas tot mai plinuță, tot cu ochelari dar cu dioptrii mult mai mici însa
acum este mai sigură pe ea, mai hotărată, a învatat să se apere când este atacată și să-și spună punctul
de vedere atunci când este cazul. În mediul școlar, 73% dintre copii spun că au întâlnit o situaţie de
bullying între egali la nivelul unităţii de învăţământ în care învaţă iar 58% în cazul clasei lor.
Referindu-se la situațiile în care copilul ar putea fi agresor într-un comportament de tip
bullying, aproximativ 40% dintre părinți spun că este posibil ca, atunci când este supărat, copilul lor să
ceară excluderea unui alt copil din grup sau să țină un alt copil departe de locul de joacă sau de
întâlnire a grupului. De asemenea, un procent cuprins între 16 și 25 de procente dintre respondenți
consideră că este posibil ca fiul / fiica lor să agreseze fizic un alt copil, 16% afirmând că acesta ar
putea bate alți colegi iar 25 că ar putea împinge sau îmbrânci alți copii.
Mi-am propus să facem o analiză cantitativă și calitativă a fenomenului de bullying, să
înțelegem motivele și mecanismele care declanșează apariția acestui fenomen, de ce amploarea acestui
fenomen este atât de mare, care sunt formele de bullying care pot fi identificate . Studiul nostru și-a
propus și o analiză a practicilor de zi cu zi din comunitatea educațională, pentru a înțelege și de a
încerca de a ajunge la miezul problemei, prin studierea, identificarea și descrierea practicilor zilnice ale
actorilor din comunitatea educațională în ceea ce privește bullyingul. Când devin elevi, copiii se
confruntă cu sarcina de a-și găsi locul în noua lume a instituției școlare extinse, cu toate structurile și
regulile sale. Ei trebuie să învețe și cum să construiască relații și să-și formeze un simț al apartenenței
la spațiul său intern și la conviețuirea în comunitate împreună cu grupuri și indivizi diverși.
Rezultatele au fost prezentate fiind utilizata analiza statistică a acestora, dar și o prelucrare și
interpretare analitică. În ceea ce privește partea aplicativă a studiului de caz putem concluziona
următoarele: locul principal de informare asupra bullyingului îl reprezintă școala cu 40.51%, aspect
443
important de reținut atunci când se elaborează politici de reducere și combatere a fenomenului de tip
bullying, școala rămâne un factor esențial, și o serie de resurse trebuie alocate formării cadrelor
didactice, după care o altă sursă de informare este online-ul (și atunci trebuie să existe o serie de
programe de de dezvoltare de abilități la elevii de a căuta informații, de a selecta informațiile relevante
ș.a.). Din păcate, locul unde copii găsesc cele mai puține informații cu privire la bullying este familia,
iar acest aspect poate fi explicat pe de o parte prin faptul că media de vârstă a grupului nostru este de
15 ani, prin urmare majoritatea respondenților sunt adolescenți, și atunci conform specificității
adolescenței, grupul lor de informare este de obicei în afara familiei, totuși considerăm că un sprijin
important în gestionarea conflictelor de bullying îl are familia și ar trebui gândite în programele de
prevenire a bullyingului împuternicirea familiei cu cunoștințe și abilități în relaționarea cu copii lor.
Este important de reținut că pentru că elevii au mărturisit că cele mai multe comportamente de tip
bullying au loc la școală (26.21%) este importantă introducerea de programe de dezvoltare de abilități
de gestionare a bullyingului ale cadrelor didactice și ale elevilor. Un alt moment identificat este cyber
bullyingul, poate determinat și de faptul că mediul școlar a fost transferat și în mediul online, iar elevii
au relaționat mai mult decât oricând în mediul online, este totuși îngrijorătoare această transferarea a
agresivității asupra mediului online. Problema cu hărțuirea online este că nu poate fi supravegheat și
gestionat foarte eficient de cadrele didactice și de părinți, nefiind foarte accesibil, de aici rezultă că este
foarte importantă focusarea în programele de prevenție, focusarea pe dezvoltarea abilităților asertive, a
mecanismelor de ripostare și gestionare eficientă a acestora. De asemenea, am remarcar faptul că
cyberbullyingul este o formă foarte frecventă de comportament agresiv în lumea modernă, care este
percepută destul de grav de către tineri și este considerată o acțiune violentă care afectează toți
participanții săi: victime, agresori și martori. Cu toate acestea, elevii subestimează deseori bullyingul,
considerând-l mai mult sau mai puțin o parte normală a adolescenților, tinerilor.. Astfel, cu cât relațiile
din clasă sunt mai disparate, există multe necomunicare, evitare, ignorare, respingere, cu atât numărul
comportamentelor de tip bullying este mai mare. Au mai fost identificate și alte relații de corelație
negative cu atitudinea și implicarea profesorilor, un alt aspect important în planificarea strategiilor și
politicilor de prevenție a bullyingului. Studiile de caz demonstrează impactul negativ al bullyingului
asupra formării relațiilor sociale cu cei din jur, sentimente de neîncredere, frustrare care pot afecta
sănătatea mintală a copiilor și adolescenților și prin urmare lipsa unui sprijin de specialitate aceștia pot
recurge la tentative de suicid, sau cel puțin au gânduri suicidare, depresive. Vom reaminti și în cadrul
concluziilor, ca rezultatele cercetării noastre, cu precădere rezultatele cercetării calitative nu pot fi
generalizate la întreaga populație de elevi. Relevanța studierii problemei bullyingului în mediul
educațional românesc relevă o serie de factori care duc la creșterea și agravarea fenomenului: 1.
Declinul autorității profesorilor în școala ca descurajant pentru agresiune. 2. Deteriorarea generală a
sănătății mintale a copiilor, care se manifestă în dificultăți socioemoționale și afective. În situații
specifice, acest lucru se manifestă ca o toleranță scăzută la frustrare, iritabilitate, impulsivitate. 3.
Nivelul scăzut de dezvoltare a abilităților de comunicare la copii. 4. Accentul pus în școala românească
pe concurență, cu un număr mic de programe socioeducaționale orientate spre dezvoltarea flexibilității
și non-conflictului în interacțiunea interpersonală. 5. Exacerbarea inegalității sociale în rândul copiilor
(copii înstăriți familii, copii din familii cu un nivel scăzut de bunăstare materială).
444
BIBLIOGRAFIE:
(2019). Indicator Code Book. Mental Health Resources. Published by World Health
Organization https://www.who.int/gho/mental_health/suicide_rates/en/ (accesat la 20.02.2020) ***
(2006). UNICEF România Raport anual.
• *** (2015). Anti-Bullying Policy of the Our Lady of Mount Caramel Catholic Primary
School. 2015.
• *** (2016) Preventing Bullying Through Science, Policy, and Practice. National Academies
of Sciences, Engineering, and Medicine Washington, DC: The National Academies Press.
https://doi.org/10.17226/23482.
445
Dogaru Georgeta- Paula

Școala Gimnazială ,,Elena Doamna” Tulcea
Bullying înseamnă folosirea unei forțe superioare pentru a influența sau intimida pe cineva. Este
un comportament repetat si intenționat prin care agresorul își persecută, rănește, intimidează victima
verbal, relațional și/sau fizic.
Comportamentul poate fi învățat în familie sau în alte medii și este favorizat de diferențele
sociale, de etnie, religie, gen, comportament, putere, caracteristici fizice etc. Efectele asupra victimei
sunt adesea devastatoare din punct de vedere emoțional și comportamental.
Olweus, considerat pionier al bullying-ului datorită cercetărilor sale de peste 30 de ani asupra
fenomenului, susține că bullying-ul reprezintă „expunerea repetată și de lungă durată a unei persoane la
acțiuni negative din partea uneia sau mai multor persoane; acțiunea negativă se produce atunci când un
individ încearcă în mod intenționat să prejudicieze, să aducă injurii sau să inducă o stare de disconfort
unei alte persoane; acțiunile negative pot fi realizate prin contact fizic, cuvinte, gesturi obscene, prin
refuzul de a îndeplini o rugăminte etc.” (Olweus ,1996)
Fenomenul bullying este întâlnit, cu precădere, în mediul școlar. Din punct de vedere statistic,
actele de violență în școală cresc în fiecare an tot mai mult.
„Un elev este agresat atunci când el/ea este expus, în mod repetat în timp, unor acțiuni negative
din partea unuia sau mai multor elevi.O acțiune negativă este situația în care o persoană provoacă
intenționat sau intenționează să provoace, durere fizică sau disconfort unei alte persoane, prin contact
fizic, cuvinte sau în alte moduri”(Olweus, 1993).
Bulllying-ul reprezintă, posibil, cea mai complexă formă de agresiune și comportament violent.
Potrivit Asociației Telefonul Copilului, în anul 2017 abuzul de tip bullying a avut loc, cu
precădere, în şcoală/grădiniţă (87,62%) şi în medii precum online/spaţiul public (12,38%).
Agresorii în abuzul de tip bullying au fost: alt copil (94,41%), cadru didactic (3,40%) şi alt
adult (2,19%). Cei mai mulţi dintre cei care au sesizat acest tip de abuz au fost copii - 90,82% (65,94%
fete şi 34,06% băieţi), iar 9,18% au fost părinţi sau alţi adulţi.
Formele în care s-a manifestat fenomenul bullying:

insulte, jigniri, porecle, sarcasm - 50,30%;
loviri, îmbrânciri - 35,73%;
intimidare, denigrare, insulte cu privire la statutul social - 13,97%.
Conform unui studiu sociologic lansat de Salvați Copiii cu privire la fenomenul de bullying, în
anul 2016 în România, 3 din 10 copii sunt excluși din grupul de colegi, 1 din 4 copii a fost umilit în
fața colegilor, iar 3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi.
Potrivit aceluiași studiu și cel mai recent asupra fenomenului bullying, 13% dintre copiii
participanți la studiu afirmă că au auzit despre fenomenul bullying în context școlar, respectiv la orele
de dirigenție, dar în general principalele surse de informare asupra acestui fenomen rămân internetul și
televizorul.
Din perspectiva „agresorului”, amenințările cu violența fizică și diverse forme de umilire
specifice fenomenului bullying sunt cuprinse între 19% (copii care au afirmat că au umilit pe cineva) și
22% (copii care au afirmat că au amenințat cu lovirea un alt copil în mod repetat).
Din perspectiva „victimei”, 29% dintre copiii participanți la studiu au afirmat că s-a întâmplat
ca alți copii să îi amenințe că îi lovesc sau că îi bat, iar în același timp, 24 % dintre copii au confirmat
faptul că au fost umiliți sau făcuți de rușine în grupul de egali, 37 % afirmând faptul că au fost
446
răspândite zvonuri despre ei.
Procentul cel mai alarmant în cadrul acestui studiu se referă la actori implicați în procesul de
bullying, mai exact la „spectatori”, 84% dintre copiii participanți la acest studiu au afirmat că au fost
martorii unei situații în care un copil îl amenință pe altul, iar un procent de 80% dintre copii au asistat
la umilirea unui copil de către altul în mod repetat.
Un alt studiu realizat de Institutul Național de Sănătate Publică în 2017 scoate în evidență faptul
că în România, 9,5% dintre elevi și-au agresat colegii de școală și 17,9% dintre elevi au recunoscut că
au fost agresați de colegi frecvent. Diferențele dintre cifre sunt cauzate, fie de faptul că nu toți elevii au
recunoscut că i-au agresat pe alții, fie pentru că nu toți elevii consideră aceleași comportamente ca
fiind bullying.
Fenomenul bullying în rândul copiilor poate fi înțeles sub forma unui joc, însă este un joc din
care nimeni nu câștigă, ci din contra toti participanții pierd câte ceva.
Actorii principali ai acțiunilor de tip bullying sunt:
AGRESORUL – își dorește să fie mai presus de ceilalți, prin intimidarea și jignirea ceorlalți
VICTIMA – copleșită de teamă
MARTORUL – cel care observă fenomenul, dar nu intervine de teama de a nu deveni și el o
victimă
Alte roluri pe care elevii și le pot atribui:
AJUTORUL (este cel care își asumă o poziție secundară, fiind un adept al agresorului);
SUSȚINĂTORUL (este cel care încurajează agresorul, consolidează comportamentul
agresorului râzând și încurajându-l să continue);
APĂRĂTORUL (consolează și apără victima încercând să pună capăt agresiunii);
GRUPUL EXTERN (sunt ce care sunt străini de situație și care rămân indiferenți orice ar fi).
Robin Kowalski identifică câteva motivații, precum „anonimitatea, plictiseala, gelozia, plăcerea
de a cauza durere altei persoane, sentimentul de putere, nevoia de atenție”.
Un studiu realizat de către Sabina Low (2012) la Universitatea din Arizona, pe un eșantion de
1023 de adolescenți, scoate în evidență faptul că, principala cauză a apariției comportamentului este
lipsa supravegherii părintelui sau supravegherea necorespunzătoare.
Alte abordări consideră că principalele cauze ale violenței sunt generate de:
violența în familie - copiii care aparțin unor familii în care se manifestă relaţii de violență
preiau aceste „modele de relaționare”;
condițiile economice - sărăcia extremă în care trăiesc unele familii, inclusiv copiii, îi împinge pe
unii dintre ei la comiterea unor acte de violență;
mediul instabil - anumite evenimente intervenite în familie, cum ar fi divorțul sau decesul unui
părinte, precum şi climatul psihoafectiv instabil şi insecurizant în care se dezvoltă copiii - în familie
sau în afara acesteia – pot conduce la manifestări de violență ale acestora;
lipsa stimei de sine - indivizii cu o imagine de sine defavorabilă se implică în acte de violență
pentru a compensa sentimentele negative cu privire la propria persoană şi pentru că astfel obțin
acceptarea grupului cu care comit actele de violență;
imaginea violenței în mass-media - expunerea îndelungată la violența propagată de către media
îi desensibilizează pe copii, ajungând astfel să o accepte şi să o practice; aceasta cu atât mai mult cu cât
imaginea violenței în media nu insistă pe consecințele asupra agresorului – penale, sociale etc. – şi nici
pe efectele asupra victimei;
447
sistemul legal - cadrul legal permisiv, în unele țări, privind violența tinerilor, situație care nu
descurajează recidivarea;
alienarea - lipsa comunicării şi a unor puncte de conexiune cu comunitatea, a sentimentului de
apartenență la aceasta a tinerilor, precum şi lipsa speranței de reușită în viață; violența și aderarea la un
grup violent creează acestora sentimentul de apartenență la o anume comunitate şi de încredere în
viitor;
rasismul, sexismul, homofobia, stratificarea socială și etnocentrismul - discriminarea centrată
pe diferențele între indivizi sau grupuri este o sursă de tensiune care poate genera violență; instituțiile
pot legitima violența prin politici şi practici instituționale, dând dreptul indivizilor să practice
discriminarea la nivel individual, cu consecințe minime.
CE ESTE CYBERBULLYING-UL?
Aşa cum o indică şi termenul, cyberbullying-ul este o formă de bullying care se manifestă prin
mijlocirea tehnologiei digitale.Astfel, bullying-ul este încadrat între comportamentele agresive, are
caracteristici proprii care îl definesc şi se diferenţiază de alte tipuri de agresivitate.
Astfel bullying-ul este:

comportamentul agresiv;
repetat în timp;
făcut de un individ sau un grup de oameni împotriva unui individ sau grup;
cu intenţia de a răni;
în condiţiile unui dezechilibru de forţe între victimă(e) şi agresor(i) .
Aceleaşi caracteristici se regăsesc şi în cyberbullying, ceea ce îi face pe unii autori să

considere că ceea ce le diferenţiază pe cele două, anume mediul de manifestare (faţă în faţă sau prin
tehnologie digitală), nu este de natură să schimbe în mod fundamental caracteristicile fenomenului.
„Cyberbullying-ul implică utilizarea tehnologiilor informaționale şi comunicaționale
pentru a sprijini un comportament deliberat, repetat şi ostil desfășurat de către un individ sau grup, care
este destinat să aducă prejudicii altor persoane.”( Bill Belsey, 2005)
448
PREVENȚIA CYBERBULLYINGULUI
- studiu de specialitate-
Dorolți Ioana
Școala Gimnazială Gheorghe Lazăr, Zalău
Dorolți Gabriel
Școala Gimnazială Corneliu Coposu, Zalău
Închiderea școlilor datorită pandemiei COVID-19 a dus la o mulțime de perturbări educaționale

și consecințe asupra învățării și bunăstării copiilor. Începând cu luna martie 2020, majoritatea țărilor a
închis școlile, iar ministerele educației au navigat prin această criză, inițind și dezvoltând utilizarea
tehnologiei pentru crearea oportunităților de învățare la distanță. Această schimbare de la spațiile fizice
ale clasei la platformele online, a dus la o dependență sporită de platformele digitale pentru învățarea
online de către școli și comunități cu acces adecvat la resurse. Drept urmare, elevii au petrecut mai
mult timp online, folosind servicii de chat, mesagerie instantanee, social-media și apeluri audio / video
pentru a participa la cursuri virtuale și a colabora cu colegii în scopuri educaționale. În aceste condiții,
s-au făcut mai multe cerecetări care au dus la concluzia că, pentru a preveni cyberbullying-ului, este
foarte important să existe o comunicare eficientă între părinți și copii. Aceștia trebuie să vorbească
despre consecințele utilizării internetului și a rețelelor de socializare. Runcan recomandă soluții de
protecție împotriva acestui flagel, și anume comunicarea virtuală să se facă doar atunci când nu este
posibilă aceea de face of face, să se reducă timpul on-line, să se petreacă un timp generos cu familia,
iar o persoană majoră din familie să supravegheze contul minorului. În ceea ce privește prevenția
violenței în școli, se recomandă ca, profesorii, consilierii școlari, să se focuseze pe reducerea
comportamentului negativ, dar și pe promovarea unui comportament pozitiv în școală.
Metodologia cercetării
Scopul prezentului studiu este acela de a identifica prevalența comportamentelor de tip
cyberbullying (hărţuire/intimidare din mediul online) în rândul elevilor de gimnaziu înscriși în anul
școlar 2020-2021, din cadrul unei unități de învățământ din Zalău. Totodată, rezultatele prezentului
studiu ne va sprijini în adaptarea programelor de prevenție și/sau combatere a fenomenului de
cyberbullying din școală.
Instrumentul utilizat în vederea colectării datelor a fost chestionarul compus din mai multe
întrebări clasificate în funcție de tipul acestora.
Eșantionul este format din 31 de elevi . Dintre care 10 elevi de gen masculin și 21 de gen
feminin. Completarea chestionarele de către elevi a fost făcută online cu ajutorul aplicației Google
Forms. Durata completării formularului a fost de zece minute, răspunsurile au fost apoi transcrise,
pentru a fi analizate ulterior.
Elevii chestionați au fost informați cu privire la scopul cercetării, cât și despre faptul că
informațiile colectate sunt confidențiale și în cercetare nu vom divulga numele elevului și nici nu vom
face referire la numele instituției din care ei fac parte.
Rezultatele cercetării
La chestionar a răspuns un număr de 31 de elevi ai claselor V-VIII, din care 21 de gen feminin
și 10 de gen masculin, reprezentând 15% din populația de elevi înscriși în anul școlar 2020-2021 în
ciclul gimnazial.
449
450
Concluzii și recomandări
Familia e sistemul de siguranță al copilului în era digitală, astfel încât comunicarea elevilor în
lumea virtuală să fie protejată continuu, implicarea părințiilor necesitând o atenție sporită pentru a
preveni abuzul copiilor în mediul online. Scopul prezentului studiu a fost de a identifica prevalența
comportamentelor de tip cyberbullying în rândul elevilor de gimnaziu, mai exact măsura în care elevii
de gimnaziu cunosc conceptul de cyberbullying, măsura în care s-a întâmplat să fie implicați în astfel
de situații, din perspectiva celor trei roluri - victimă, agresor, martor-, dar și identificarea persoanelor
de sprijin la care elevii ar aplea în situația în care sunt/vor fi implicați în astfel de comportamente.
Majoritatea elevilor recunoaște cel puțin un tip de comportament ca fiind cyberbullying :
hărțuire/intimidare online, transmiterea de mesaje/sms-uri sau emailuri jignitoare și distribuirea de
imagini jenante sau ofensatoare, transmiterea de zvonuri sau comentarii răspândite pe site-urile de
socializare, spargerea conturilor personale. 38,7% dintre elevi susțin că nu știu ce tip de
comportamente fac parte din categoria cyberbullying. Totodată, majoritatea elevilor susține că au aflat
despre fenomenul de cyberbullying la școală în timpul orelor de dirigenție și/sau consiliere și de pe
internet. 3,2% dintre elevi i-au hărțuit pe alții.
Având în vedere rezultatele cercetării, ca efect al studiului, se conturează câteva propuneri în
câmpul prevenirii hărțuirii cibernetice:
Părinții/ profesorii ar trebui să-i inițieze pe copii în lumea tehnologiei și să-i îndrume până vor
învăța o serie de reguli. Ar trebui să îi supravegheze în domeniul digital și să le prezinte această
educație. Soluția nu ar trebui să fie interzicerea accesului la tehnologie, pentru că este periculoasă, ci
expunerea controlată și educativă la aceasta.
Părinții/ profesorii trebuie să le ofere copiilor un timp de calitate bazat pe căldură, înțelegere și
respect, ascultare atentă, dar și împlinirea nevoilor emoționale ale copiilor.
451
Bibliografie
Grigore, Ana-Nicoleta. Violenţa în context educaţional. Forme actuale, Ed. „Universității
Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2016.
Runcan, R.,Capcanele facebook-ului- Comunicarea virtuală și efectele ei asupra relaților
umane. Ed. Didactică și pedagogică, Timișoara, 2016.
452
STUDIU DE SPECIALITATE- BULLYING ÎN ȘCOALA TA
Dosoftei Raluca Gabriela

Școala Gimnazială Nr. 3 Piatra-Neamț
Studiul de faţă a pornit de la nevoia de informaţii, de tip calitativ și cantitativ, cu privire la

fenomenul bullying-ului în școala noastră, în vederea unei mai bune înțelegeri a motivaţiilor care stau
la baza acestor comportamente și a dimensiunii acestui fenomen. Astfel, principalele obiective ale
cercetării au fost: • Descrierea modului în care copiii percep bullying-ul, a atitudinilor și
comportamentelor lor; • Măsurarea incidenţei cazurilor de bullying la nivelul școlii, grupului de
prieteni și în mediul online; • Măsurarea incidenţei diferitelor tipuri de comportamente asociate
bullying-ului.
Chestionar
1.Ai fost vreodată țintă a bullying-ului? *
Nu
Da
2. Când ai fost ţintă a bullying-ului? *
Cu mult timp în urmă
Anul trecut
Luna trecută
Zilele trecute
3. Ce tip de bullying a fost? *
Am fost poreclit
Am fost exclus
Am fost împins / lovit
Am fost jignit
Cineva a făcut comentarii ofensatoare despre mine online
Unii au râs de mine pentru felul în care arăt
Am fost obligat să fac lucruri pe care nu am vrut să le fac
Mi s-au cerut banii sau alte obiecte
Am fost ţinta bullying-ului din cauza faptului că învăț foarte bine
Am fost ţinta bullying-ului pentru că am altă naţionalitate/ etnie
Am fost ţinta bullying-ului pentru că sunt nu învăț prea bine
Altele:
4. Când/unde s-a petrecut bullying-ul? *
În timpul orelor, ȋn sala de clasă
În pauză, ȋn sala de clasă
În pauză, pe coridor
În pauză , ȋn curtea şcolii
Pe drumul spre/de la şcoală
După şcoală, ȋn timp ce eram acasă
Altele:
5. Cui i-ai spus că ai fost ţintă a bullying-ului? *
Nu am spus nimănui
Unui prieten/ coleg
Fratelui/ surorii mele
Unui profesor
Părinţilor
453
Consilierului şcolar
Dirigintei/dirigintelui
Altele:
6. Daca ai vorbit cu cineva, ce s-a întâmplat apoi? *
Situația a fost mai bună o perioadă, apoi bullying-ul a reînceput
Bullying-ul a încetat
Situaţia s-a înrăutăţit
Nu s-a schimbat nimic
S-au intensificat activitățile de la ora de consiliere și orientare școlară
Cei în cauză au primit lecții în plus drept pedeapsă;
cei care au provocat bullying-ul au rămas după ore pentru activități de remediere a
comportamentului
Altele:
7. Ce altceva ai mai făcut când ai fost ţintă a bullying-ului? *
Am reacţionat verbal (neagresiv)
Am reactionat agresiv (verbal sau fizic)
Am ignorat comportamentul
Am încercat să mă ţin departe de agresori
Nu am mai mers la şcoală
Nu am făcut nimic
Altele:
8. Ai văzut vreodată pe cineva fiind ţintă a bullying-ului la tine la şcoală? *
Nu, niciodată
Da, uneori (de 1-2 ori pe lună)
Da, des (de 1-2 ori pe săptămână)
Da, în fiecare zi
9. Daca ai raspuns DA, cum ai reacţionat? *
Am vorbit cu parintii
Am vorbit cu un professor
Am vorbit cu consilierul scolar
Am luat atitudine (neagresiv) verbal ȋmpotriva agresorului
Am luat atitudine (agresiv ) verbal ȋmpotriva agresorului
Am luat atitudine (agresiv ) fizic ȋmpotriva agresorului
Nu am avut nicio reacţie
Altele:
10. Ce măsuri propui tu pentru prevenirea și combaterea bullying-ului în școala ta? *
să nu le acordăm atenție și interes celor agresivi
scăderea notei la purtare, în funcție de gravitatea faptei
exmatricularea/mutarea la altă școală a celor agresivi
examinarea psihologică/discuții cu un psiholog
ședință cu diriginta, părintele și elevul
pedepsirea elevilor agresivi și recompensarea celor care respectă regulile
elevii să fie supravegheați în pauze de o persoană, nu de camere de filmat
un polițist în școală în timpul programului
Altele:
Concluzii
În urma aplicării chestionarului pe un eșantion de 127 elevi, clasele VI-VIII a reieșit că 86,8%
din totalul acestora sunt afectați de bullying. Influența bullying-ului asupra elevilor este diferită: unii
454
dintre elevi devin victime ale bullying-ului, alții agresori sau martori. O parte dintre elevi nu se
încadrează doar într-un singur grup din cele nominalizate mai sus, ei fiind, uneori, victime, alteori,
martori ai situațiilor de bullying, în unele cazuri, agresori.
Victimele bullying-ului reprezintă 70,8% din totalul elevilor. Dintre acestea, unele sunt doar
victime ale bullying-ului tradițional (68,7% din totalul elevilor afectați de bullying), altele doar ale
cyberbullying-ului (2,5%), iar 28,9% sunt afectate de ambele forme de bullying. Martori ai bullying-
ului sunt 75,6% din totalul elevilor chestionați. Unii sunt martori doar ai bullying-ului tradițional
(57,2% din totalul elevilor martori ai situațiilor de bullying), alții sunt martori doar ai cyberbullying-
ului (1,5%) și 41,3% sunt martori ai ambelor forme de bullying. De asemenea, 73% dintre copii afirmă
că au fost martorii unor situații de bullying în școala în care învață, 58% au asistat la situații de
bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni iar 69% în mediul online.
Un alt lucru scos la iveală de acest studiu este că elevii răspândesc zvonuri umilitoare și
denigratoare cu privire la colegii lor. 37% dintre copiii participanți la chestionar au mărturisit că s-au
răspândit astfel zvonuri în școală despre ei. 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în
care un copil ameninţă un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar 78% au asistat
la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alți copii. Astfel, 31% dintre
elevi au recunoscut că au fost excluşi şi 39% că au fost loviți.
Studiul a scos la iveală că elevii care sunt percepuți ca fiind diferiți față de majoritatea
(comportament timid, performanță academică, prezența unei dizabilități, a unui diagnostic psihiatric
sau a cerințelor educaționale speciale,) sunt ținte predilecte ale comportamentului de bulying în școli.
Excluderea din grup, izolarea socială, amenințarea cu violența fizică și/sau umilirea, violența
fizică și distrugerea bunurilor personale, interdicția de a vorbi/interacționa cu un alt coleg, răspândirea
de zvonuri cu caracter denigrator sunt comportamente specifice de bullying cu care copiii se întâlnesc
frecvent în mediul școlar.
În opinia copiilor chestionați sunt puține cazurile în care bullying-ul poate fi oprit iar din
experiența lor nicio măsură nu a avut succes pe termen lung. Au existat situații în care bullying-ul a
fost oprit sau nu a mai fost așa frecvent, dar numai pentru o perioadă limitată de timp (măsurile au fost:
părinții au venit la școală pentru a rezolva problema, profesorii au intervenit, agresorul a fost etichetat
din cauza comportamentului sau a primit o sancțiune la școală). Astfel, răspunsurile copiilor indică
faptul că măsurile anti-bullying sunt în legătură cu evenimente singulare, cum ar fi un caz de violență
fizică sau o acțiune de umilire severă. În unele cazuri, chiar și violența fizică este trecută cu vederea
sau ignorată: copii au menționat că există unii profesori care nu doresc să se implice .
Cei mai mulți copii, 82%, au declarat că intervenția se face numai în cazul în care profesorii
trimit copiii cu probleme de consilier. Sancțiunile școlare (scăderea notei la purtare, suspendarea sau
mutarea la o altă clasă, în cadrul aceleiași școli sau la o altă școală), sunt considerate de elevii de
gimnaziu măsuri eficiente pentru reducerea comportamentelor de bullying.
Bibliografie/webliografie:
Bullying în rândul copiilor, Studiu Sociologic la nivel national, Salvați Copiii, 2016
Bullyingul în rândul adolescenților din Republica Moldova, Centrul de Investigații și
Consultanță „SocioPolis” și UNICEF, Chișinău 2019
https://www.scribd.com/document/392576421/Chestionar-bullying-docx
455
UN EXEMPLU CLASIC DE BULLYING DE GRĂDINIȚĂ - STUDIU DE CAZ
Dragne Elena Cornelia

Grădinița PN .Văcărești
Mihăiță vrea să se joace cu Ilinca, Andrei și Alin. Mihăiță îi întreabă des dacă poate să se joace
cu ei însă de fiecare dată răspunsul lor e: nu vrem să ne jucăm cu ține. Cei trei îl ignoră în mod
sistematic pe Mihăiță și îi spun că nu e bun de nimic.
Însă uneori, îi cheamă și pe el să se joace cu ei. Și apoi îi spun abrupt să plece.Atunci Mihăiță
fuge.
Desigur situația prezentată mai sus nu e una conflictuală însă nici nu e una de egalitate. De fapt este un
caz tipic de hărțuială și se întâmplă des în grădinițe. Are toate elementele de hărțuială serioasă care se
petrece la școală, mai târziu. în care un copil este în mod repetat supus unor acțiuni negative și de
marginalizare - și este exact rolul de victima care va fi luat mai târziu de Mihăiță. Pentru că încă de
acum, de la această situație de grădiniță, Mihăiță nu are nici o șansă să se apere și nici nu are alături un
adult care să intervină.
Ce consecinte are bullying-ul la această varstă?
Simptome Psihomatice - copii de grădiniță care sunt hărțuiți de către colegii lor - sunt stresați,
au deseori dureri de cap, nu mai vor să meargă la grădiniță și încep să arate semne de depresie.
Simptome de Respingere - în studiile făcute de psihologi, s-a concluzionat că hărțuirea copiilor mici,
la grădiniță - este foarte similară cu cea de la școală.
Este o problema care implică de multe ori mai mulți copii. Hărțuială prin respingere se
întâmplă și la grădiniță și de întâmplă des că - situația să rămână necunoscută educatoarelor. În plus,
copii hărțuiți în grădiniță nu au prieteni care i-ar putea proteja. Respingerea unui copil - se întâmplă pe
parcursul a mai multor luni sau chiar ani și are implicații majore aspura dezvoltării sociale ale
acelor copii.
În grădinițe, chiar dacă educatorii observă astfel de siaturii - situația este foarte greu de schimbat
pentru că deseori, acțiunile de protejare ale educatorului versus copilul hărțuit - deschide și mai mult
apetitul pentru alții de a-l hărțui și marginaliza. DIn această cauza, părinții sunt cei care trebuie să
observe reacțiile copilului și să încerce să rezolve împreună această situație. Să afle de la el tot ce se
întâmplă cu el la grădiniță.
Ce trebuie să facă educatoarea?
Psihologii sunt de parere ca pentru a preveni situatiile de hartuire in gradinite

educatoarea trebuie:
În primul rând să învețe care sunt diferențele dintre hărțuire și conflictele interpersonale
dintre copii - și să le recunoască în stadii cât mai incipiente pentru a putea înțelege când e vorba
despre hartuaiala.
Apoi, educatoarea trebuie să înțeleagă că interventia cât mai devreme este esențială pentru a opri
hărțuirea unui copil. Dacă e nevoie, trebuie discutat cu toți copiii din clasa respectivă și să le
456
explice situațiile acceptate și pe cele neacceptate .Copii trebuie să știe foarte clar care sunt situațiile
care pot răni alt copil.
Aceste discuțîi îi ajută și pe alți copii din acel grup să aibă o imagine mai completă a regulilor
de comportament în grădiniță.
În plus, abordarea inteligență a educatoarei îi va asigura pe părinții copilului hărțuit că situația
este sub control și că pot comunica în continuare pentru binele copilului.
457
BULLYING-STUDIU DE CAZ
Dragne Raluca
Grădinița Rază de Soare Târgoviște
În momentul plecării părinților la muncă în străinătate, copiii experimentează

sentimente de abandon, neajutorare și vulnerabilitate. Pentru a face față acestor sentimente, copiii
reacționează în funcție de exemplele avute în jurul lor, adică în funcție de reacțiile manifestate de
persoanele adulte atunci când acestea au trecut la rândul lor prin perioade dificile.
Astfel, sunt copii care, în urma plecării părintelui/părinților, devin retrași și evită contactele
sociale, sunt copii care devin temători și ocolesc situațiile/experiențele noi, dar, sunt și copii care
deven autoritari, manifestând tendința de a-i controla pe cei din jurul lor.
uneori persistând atât de mult încât aceștia izbucneau în lacrimi.
Devenea extrem de furioasă când un alt copil ”îndrăznea” să nu-i asculte indicațiile. În jocurile
ce presupuneau asumarea diferitelor roluri, impunea copiilor ”scenariul” său, fără să se țină cont și de
preferințele acestora. Surprinzător a fost cât de puțin protestau ceilalți copii atunci când fetița se
manifesta autoritar: ”Nu, nu ești tu prințesa. Eu sunt prințesa. Tu o să fii pisica mea.” Apoi exemplifica
exact cum trebuie să se comporte pisica. După un timp copiii au început să o evite: ”Nu vrem să ne
mai jucăm cu ea. Ne înfurie. Este o fetiță rea, nu?”
că o iubesc, iar pe de altă parte, au ”abandonat-o”, lăsând-o în grija bunicilor.
Ea nu putea să-și permită libertatea de a simți furie față de părinți. Sentimentele ei normale vis-
a-vis de aceștia erau complicate de faptul că a fost pusă în situația de a se simți un copil neajutorat și
vulnerabil. Astfel, nu e de mirare că trebuie să fie fiica prințesă, iar și iar, pentru a putea restaura ceva
din identitatea ei construită în cadrul familiei, unde tata era regele, mama era regina, iar ea era prințesa.
Ea încerca să restaureze această identitate prin metode și comportamente sociale neadecvate ce
au avut ca și rezultat marginalizarea ei. Inabilitatea fetiței de a permite altor copii să posede un rol
egal, a impiedicat-o să se integreze în colectivul clasei. Această imposibilitate este consecința faptului
că în momentul plecării părinților ea a ”jucat” rolul victimei.
colegilor care au respins-o, refuzând să se mai joace cu ea.
Datorită faptului că nu a existat o ceartă pe acest subiect, urmată apoi de o discuție care să
clarifice motivele pentru care copiii au plecat de lângă ea, fetița nu a putut da un sens experinței astfel
încât să înțeleagă că atitudinea copiilor față de ea era o consecință a felului în care s-a purtat cu ei.
Acest lucru i-a întărit sentimentele de abandon, neajutorare și vulnerabilitatea experimentate în
momentul plecării părinților și în momentul venirii în noul colectiv.
vulnerabilitate și neajutorare resimțite în plan ”intern”.
În cazul fetiței de mai sus este clar că toate comportamentele negative sunt o reacție directă la
458
faptul că părinții, prin plecarea la muncă în străinătate, au ”abandonat-o”.
devină un ”bully”.
Copilul care se percepe pe sine ca fiind slab, neajutorat, vulnerabil în anumite domenii ale vieții
(ex. relația cu părinții plecați la muncă în străinătate), va încerca să dobândească ”puterea” de a
controla/domina.
Raționamentul din spatele acestui deziderat inconștient al copilului este simplu: atât timp cât îi
controlez/domin pe cei din jur, aceștia nu mă vor ”răni”.
459
STUDIU DE CAZ – BULLYING
Cristina Drăgan
Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, București

și se manifestă repetitiv, regulat, într-un grup de copii. Spre deosebire de comportamentele de violență,
care apar spontan între copii, urmare a trăirii unor emoții intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.) și
dispar de îndată ce intensitatea trăirilor emoționale se diminuează, iar situațiile punctuale sunt
rezolvate, comportamentele de bullying nu dispar de la sine.
lovituri insinuante, răni care nu știu să strige după ajutor. Convingerile eronate despre violență,
bullying și victimizare sunt larg răspândite. Acestea ne afectează adesea judecata corectă în situațiile
de bullying, împiedicându-ne să detectăm la timp semnele bullying-ului și să răspundem situațiilor
dificile în mod corespunzător. Există o serie de mituri (ex. “Bullying-ul nu este grav. Sunt doar copii
care se comportă cum se comportă copiii”) care minimalizează realitatea bullying-ului în școală.
Am realizat acest studiu de caz pornind de la problemele pe care le-am observat în

comportamentul băiatului meu cel mare pe când era elev, în clasa I, la o școală din centrul
Bucureștiului (2003). Astfel, am realizat un „plan de intervenție” pentru a ameliora, pe cât posibil,
problemele semnalate chiar de el după primele săptămâni de școală. Având în vedere situația de față
am încercat să determin și să elimin cauza, precum și să elaborez un plan pe termen lung pentru a
remedia efectele asupra comportamentului copilului meu, pentru a-l face să meargă cu plăcere la
școală. De precizat este faptul că învățătoarea nu a dorit să contribuie activ în restabilirea emoțională a
copilului meu, neînțelegând, sau prefăcându-se că nu înțelege, problema.
Descrierea cazului
Copilul meu este extrovertit, se adaptează ușor grupului și acceptă cu ușurință regulile unui
grup, ale clasei, ale școlii. Încă de la 5 ani a urmat cursuri de autoapărare (arte marțiale), unde
antrenorul le-a explicat că tot ce îi învață trebuie folosit doar în scop defensiv, de apărare, în nici un
caz pentru a ataca pe cineva. În clasă avea un coleg, singur la părinți (persoane aparent ocupate),
crescut de bunici și foarte dezinvolt și plin de el. Câteodată devine agresiv, adresează injurii colegilor
chiar dacă ceilalți copii nu interacționează în mod direct cu el. Inițial în joacă, apoi văzând că băiatul
meu nu ripostează, a început ca zilnic să-l șicaneze și chiar să îl lovească pe acesta. La un moment dat
i-a cerut copilului meu să îi cumpere și o jucărie pentru a-l lăsa în pace. Ceilalți copii nu participau
direct la acest „joc”, se distrau însă, băiatul meu devenise „ciuca bătăii” și părea că oricine îl poate lovi
fără ca el să riposteze. Doamna învățătoare ne atrăsese atenția tuturor părinților să le spunem copiilor
noștri că dacă apare vreun conflict, aceștia să i se adreseze doar dumneaei. Băiatul meu mi-a povestit
după o vreme că, așa cum i se indicase, i-a relatat doamnei ce se întâmpla de câteva săptămâni, dar
dumneaei i-a spus că totul este o joacă și în nici un caz el să nu riposteze. În acel moment am vorbit și
eu cu dumneaei încercând să înțeleg ce rezolvare a găsit. Mi-a spus că nu este indicat să intervin.
460
Atunci am hotărât să îi spun copilului că poate riposta, alegând să se apere prin metodele pe care le
stăpânea foarte bine. Riposta a surprins pe toată lumea, mai ales pe agresor care în câteva zile și-a
reconsiderat atitudinea și poate a ales altă „victimă”, cert este că pe el nu l-a mai atacat.
Strategii de intervenție a mamei, din păcate nu a cadrului didactic
1. Identificarea situației problemă
Inițial în joacă, apoi văzând că băiatul meu nu ripostează, a început ca zilnic să-l șicaneze și
chiar să îl lovească pe acesta. La un moment dat i-a cerut copilului meu să îi cumpere și o jucărie
pentru a-l lăsa în pace.
2. Diagnoză și prognoză
S-a observat comportamentul față de ceilalți elevi. Aici putem menționa următoarele: are
întotdeauna un comportament impulsiv față de ceilalți, adresează cu lejeritate injurii celorlalți,
respingându-i pe ceilalți prin comportamentul său, câteodată pare agitat, nervos, nu pare să
conștientizeze ce comportament are.
3. Variabile socio-familiale
Copil singur la părinți (persoane aparent ocupate), crescut de bunici și foarte dezinvolt și plin
de el. Câteodată devine agresiv, adresează injurii colegilor chiar dacă ceilalți copii nu interacționează
în mod direct cu el.
4. Fișă individuală de examinare psiho-pedagogică
Antecedente fiziologice:
copilul nu suferă și nu a suferit de nicio boală gravă.
Achiziții școlare:
a frecventat grădiniță, dar nu de ajuns pentru achizițiile elementare;
imposibilitatea de a rămâne concentrat mult timp pe o anumită sarcină de lucru;
sarcinile curente le consideră inutile, având întotdeauna tendința de a-și alege câte un coleg de
care să-și bată joc, pe care să-l agreseze.
Petrecerea timpului liber:
pare a avea o mulțime de prieteni, de fapt nici unul.
bunicii se străduiesc să nu fie simțită lipsa părinților din apropierea copilului, încercând să îi
facă satisfacă toate dorințele.
5. Observarea comportamentului școlar
Conduită:
comportament inadecvat față de restul colegilor, refuzul de a coopera cu aceștia;
lipsă de interes pentru a înțelege cele explicate în clasă;
reacții verbale inadecvate.
6. Programul de intervenție
Intervenția a constat în:
dezvoltarea relațiilor de colegialitate;
aprecierea și lăudarea fiecărui succes școlar și al fiecărui pas înainte;
antrenarea în activități interesante;
includerea elevului în activități care îi stimulează interesul și motivația pentru a renunța la a
mai avea comportamentul de care a dat dovadă;
consultarea unui psiholog, terapie psihologică cu implicarea tuturor factorilor educaționali
(familie, cadre didactice);
integrarea în programe de psihoterapie pentru tulburări emoționale și de comportament.
Concluziile intervenției
Printre schimbările care au avut loc în comportamentul său, enumerăm:
conformarea regulilor grupului;
respectarea persoanelor din grup;
conștientizarea efectelor pe care le are comportamentul lui.
461
Episoadele singulare de agresiune și/sau intimidare:
A amenința un coleg cu bătaia, urmare a unei situații neplăcute în grup, este un comportament
violent negativ, indezirabil, dar nu este bullying.
A cere unui copil zilnic taxa de protecție în curtea școlii, cu amenințarea că, în cazul unui refuz,
orice i se poate întâmpla, reprezintă un comportament de bullying.
Episoadele singulare de comportament ironic:
O remarcă ironică la adresa unui coleg, realizată într-un context în care se amuză tot grupul,
inclusiv ținta ironiei, nu reprezintă un comportament de bullying.
Umilirea repetată a unui coleg în fața clasei, prin folosirea de cuvinte jignitoare sau invocarea
unor aspecte fizice sau comportamentale, într-o manieră negativă, cu intenția de a răni colegul
respectiv, este un comportament de bullying.
Conflictele/situațiile de bătaie între copii, caracterizate prin reciprocitate la nivelul intenției:
Doi copii care au ceva de împărțit în curtea școlii și își «reglează conturile», cu furie, limbaj
nepotrivit și pumni împărțiți cu generozitate, de ambele părți, nu sunt protagoniștii unei situații de
bullying.
Un copil care este zilnic îmbrâncit, i se pun piedici sau primește «capace» peste cap, spre
amuzamentul altor colegi, este victima unei situații de bullying.
Toate comportamentele menționate anterior au potențial de a genera stres, disconfort, suferință
în dinamica relațională a copiilor. Ele devin însă comportamente de bullying atunci când sunt inițiate
deliberat, în mod repetat și în contexte în care copiii vizați nu au nici putere de decizie, nici suportul
grupului.
Vă rog să reflectați serios la percepțiile și prejudecățile cu privire la bullying:

MIT
Bullying-ul este un aspect normal al copilăriei, care există de când lumea și care trebuie pur și
simplu ignorat, pentru că va trece de la sine.
REALITATE
Nu este nimic normal sau acceptabil când vine vorba despre bullying, iar ignorarea acestor
comportamente repetate, care generează atâta suferință, nu duce automat la dispariția lor. Bullying-ul
erodează stima de sine și încrederea unui copil că școala este un loc sigur în care învățăm și ne facem
prieteni. Ori de câte ori vedeți o situație de bullying, vorbiți cu un adult despre asta și căutați o soluție
pentru a opri violența.
MIT
Elevii vor depăși cu ușurință bullying-ul, indiferent dacă sunt victime sau agresori.
REALITATE
Bullying-ul nu este niciodată ușor de depășit. Adesea, copiii care fac comportamente de
bullying devin adulți fără scrupule, capabil de orice pentru a-și atinge obiectivele; uneori vor fi chiar în
conflict cu legea. Cât despre efectele victimizării, aceste sunt profunde și se pot menține până la vârsta
adultă, sub forma depresiei, a lipsei de încredere în sine iar uneori chiar a gândurilor suicidare.
Și, de ce nu,
MIT
Bullying-ul online nu implică rănire fizică. Așadar, care este problema?
REALITATE
Sunt adolescenți și tineri care s-au sinucis pentru că nu au văzut o cale de ieșire din situația de
hărțuire, amenințare și abuz continuu. Rănile emoționale se vindecă greu, iar unii dintre noi nu reușim
niciodată să trecem peste ele. Sunt website-uri ce le permit utilizatorilor să posteze anonim ceea ce
462
înseamnă că este foarte dificil să oprești acest tip de abuz. Este important să luați un screenshot al
oricăror conversații, mesaje și postări pe care le percepeți ca bullying, pentru a avea o dovadă.
Este superficial să credem că bullying-ul îi afectează doar pe copiii victime. Cu cât vom
înțelege mai repede că, într-o situație de bullying, toți copiii sunt victime, indiferent de rolul specific
pe care îl au, cu atât vom fi mai bine pregătiți să găsim soluțiile optime pentru a transforma școala într-
un mediu sigur pentru toți copiii.
Fie că vorbim de copil victimă, copil care agresează sau copil martor, bullying-ul generează
consecințe negative pentru toți, fiind direct corelat cu tulburări de sănătate mentală, consum de
substanțe sau suicid.
Bibliografie
violentei-in-scoala
https://www.unicef.org/romania/ro/pove%C8%99ti/cyberbullying-ce-este-%C8%99i-cum-
%C3%AEi-punem-cap%C4%83t
https://www.stopbullying.gov/bullying/what-is-bullying
463
STUDIU DE CAZ
Drăghiță Rodica
Centrul Școlar de Educație Incluzivă „Aurora” Reșița
Numele elevului: U. B.
Vârsta: 12 ani
Clasa: VI
Motivul întocmirii prezentului studiu de caz: absenteism școlar al elevei din cauza faptului
că este ridiculizată în permanență de un coleg de clasă, atât la școală cât și prin mesaje.
Date familiale:
Eleva provine dintr-o familie dezorganizată, cu 5 copii. Niciunul dintre părinți nu au loc de
muncă, motiv pentru care situația materială a familiei este nesatisfăcătoare.
Climatul familial este unul general pozitiv. Relațiile normale dintre părinți cât și cele părinți-
copii sunt tulburate uneori de mici conflicte interfamiliale datorate unor neajunsuri materiale, dar au
caracter temporar. Părinții nu se implică activ în demersul educativ al copiilor. Rețin copiii acasă fără
a avea un motiv anume. Nu răspund solicitărilor școlii.
U. B. locuiește alături de cei 4 frați și părinții săi într-un apartament cu 2 camere, spațiul
locativ fiind amenajat sărăcăcios. Copiii au o singură cameră ceea ce nu le oferă confortul necesar în
efectuarea temelor.
Date medicale:
În afara problemelor medicale inerente creșterii și dezvoltării, eleva nu este în evidență cu
afecțiuni clinice și/sau cronice. Dezvoltarea fizică este una normala vârstei, iar starea sănătății este
bună.
Rezultate în activitățile elevei:

Rezultatele la învățătură pe parcursul acestui an școlar o încadrează în categoria elevilor
„slabi“. Acest fapt se datorează faptului că eleva lipseste foarte mult. Atât eleva, cât și părinții acesteia
spun că absentează din cauza faptului că un coleg de clasă o deranjează în permanență, punându-i tot
felul de porecle și jicnind-o.
Conduita elevei la lecții:

- se lasă greu antrenată, participând când este direct solicitată;
- își aduce, de regulă, obiectele necesare pentru activități (caiete, cărți etc.);
- scrie complet exercițiile de pe tablă, dar are un ritm lent de lucru;
- este disciplinată, respectând regulile clasei și ale școlii;
- nu se remarcă prin răspunsuri; este foarte timidă, nu ridică mână nici dacă știe de teama că ar
putea greși și că ar fi ținta de ironie a colegului de clasă;
- manifestă curiozitate pentru informațiile vehiculate în timpul orelor.
Stilul de muncă:
- temele nu sunt efectuate sau, de cele mai multe ori, sunt incorecte incomplete;
- prezintă lacune mari în cunoștințe;
- ritmul este lent și greoi;
464
- nu manifestă inițiativă sau independență;
Conduita în colectiv:
- nivel scăzut de integrare în colectiv datorat gradului ridicat de emotivitate; are doar două
prietene în clasă;
- leagă cu greu o prietenie, dar caută contactul cu grupul; stă în jurul colegelor chiar dacă nu
prea vorbește cu acestea;
- în activitățile de grup lucrează mai mult la solicitarea directă din partea cadrului didactic;
- realizează strictul necesar, dar fără a manifesta inițiativă;
- nu vine cu idei și propuneri în cadrul activităților ludice.
Procesele intelectuale și stilul de muncă:

Limbajul scris/oral – activ, sărăcăcios, insuficient dezvoltat;
Memoria – de scurtă durată, mecanică;
Imaginaţia – reproductivă;
Atenţia – capacitate slabă de concentrare asupra sarcinii de lucru;
Voinţa – manifestă interes scăzut pentru activități școlare;
Afectivitate – prezintă dezechilibre afective majore;
Caracter – pozitiv, se poartă frumos cu colegii de clasă, deși manifestă reticență față de cei mai
mulți dintre ei. Respectă cadrele didactice, ca de altfel orice persoană din jurul ei.
Autonomie personală și relații sociale:

- autonomie personală redusă;
- leagă cu greu relații de prietenie cu colegii de clasă sau alți copii de vârste apropiate, fiind
foarte atașată de sora sa dintr-o clasă mai mare.

Comportamentul elevei este, în general, unul adaptativ. Însă, uneori, ripostează la etichetările
pe care i le pune un coleg de clasă. De cele mai multe ori, eleva i-a spus dirigintei ce se întâmplă,
aceasta mediind de fiecare data conflictul. Eleva U. B. le-a spus părinților ce se întâmplă și că ea nu
mai vrea să vină la școală dacă nu este lăsată în pace de coleg.
Din cauza faptului că eleva a lipsit nemotivat de la școală, am propus câteva strategii de
ameliorare sau rezolvare a situației.
Propuneri și strategii de ameliorare a eșecului școlar parțial:

- discuții cu părinții elevei U. B. în care am clarificat importanța interesului lor manifestat față
de conduita școlară a fiicei lor;
- sprijinirea elevei în deprinderea modalităților de învățare eficientă și adaptarea acestora
stilului său personal;
- includerea acesteia în programul de sprijin;
- prevenirea reluării comportamentelor nedorite: absenteism, dezinteres, evitare prin facilitarea
unei bune relaționări între U. B. și colectivul clasei;
- întărirea motivației de autorealizare personală prin prisma rolului școlii în acest demers;
- gratificarea fiecărui progres obținut pe parcursul schimbării conduitei sale, prin încurajări și
recompense;
465
- menținerea unei colaborări permanente cu familia elevei;
- monitorizarea permanentă a evoluției școlare și personale a acesteia;
- cuprinderea elevei la ședințe de consiliere;
- discutarea problemei cu părinții colegului de clasă pentru a stopa comportamentul neadaptativ
al acestuia;
- participarea repectivului elev la ședințe de consiliere pentru a înțelege că este necesar să își
schimbe conduita.
466
CERCETARE PEDAGOGICĂ PRIVIND PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A
CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Drugău Maria Diana

Școala Gimnazială Glodeanu Sărat, Buzău
1.Scopul cercetării : Stabilirea unui program de intervenție pentru prevenirea și

reducerea bullyingului și a cyberbullyingului în mediul școlar.
2.Obiectivele cercetării
Demersurile investigate au fost orientare către următoarele obiective:
O1: Descrierea cazului care urmează a fi analizat;
O2: Identificarea cauzelor care duc la un comportament agresiv;
O3: Colaborarea cadrului didactic cu familia copilului în vederea soluționării în mod adecvat
și la timp a problemelor legate de educația copilului.
3.Descrierea cercetării
Cercetarea s-a desfășurat la Școala Gimnazială Glodeanu Sărat , pe o perioadă de un an școlar,
lotul fiind format dintr-un singur elev. Elevul provine dintr-o familie normală, cu ambii părinți plecați
în străinătate, el fiind în grija bunicilor. Prezența în anul școlar în care am realizat cercetarea a fost de
90%, el lipsind uneori din cauza problemelor minore de sănătate.
4.Metode utilizate în cadrul cercetării

Pentru a realiza cercetarea am ales ca instrument de investigare, studiul de caz.
Studiul de caz este o metodă care se definește mai ales prin circumscrierea cercetării la o
anumită entitate, care poate fi individual (un anumit elev de exemplu) sau colectivă (un grup de elevi).
(Taris et al.,2010). Studiul de caz reprezintă o modalitate de cercetare intensive a unei anumite entități
individuale sau collective, cu ajutorul unor mijloace variate: interviu, chestionar, observația, studiul
documentelor etc.
Dintre toate metodele calitative, studiul de caz este cel mai puțin circumscris unui substrat
theoretic sau unor norme și reguli de abordare. Acest fap teste justificat de caracterul de unicitate al
fiecărui caz în parte, fie că este vorba de o entitate colectivă (Locke&Golden-Biddle, 2004). Studiul de
caz oferă posibilitatea de a obține o mare cantitate de informații cu privire la o anumită persoană și
modul în care aceasta se răspunde sau se adaptează la o anumită situație specifică. (Shinebourne,2011).
Uneori, abordarea unui studio de caz particular poate face parte dintr-un studio mai larg, care implică
un număr mai mare de participanți.
Scopul investigației prin metoda studiului de caz este de a înțelege fiecare individ prin
propria lui situație particulară, iar reușita soluțiilor adoptate și rezolvarea unui caz constituie
soluții generalizabile la cazuri similare.
5.Descrierea cazului
Elevul S.G. are 7 ani și face parte dintr-o familie compusă din mama, tata și bunici. Datorită
neajunsurilor, ambii părinți au hotărât să plece în afara țării, iar S. să rămână în grija bunicilor. Bunicul
copilului are obiceiul să consume foarte des alcool, devenind violent verbal, dar și fizic, S. luând parte
la toate întâmplările neplăcute. S. este un copil isteț, dar la școală îl imită pe bunicul său, manifestând
și acesta un comportament agresiv. Acesta nu dorește să respecte regulile, ignore sfaturile, vorbește
urât. Furia și agresivitatea copilului se îndreaptă către colegii lui. Băiatul nu este o fire sociabilă, este
467
temător și nesigur în prezența celorlalți, nu-i place să lege prietenii. Are o mobilitate medie, dă semne
de lipsă de interes, plictiseală la activitățile de colorare, modelare, desen, însă punctul lui forte sunt
activitățile matematice, unde este foarte active. Dă dovadă de o ușoară instabilitate a reacțiilor: este
când reținut, când exploziv, căzând în extreme în ceea ce privește manifestările emoționale.
Manifestările agresive ale elevului au apărut încă de la grădiniță, educatoarea ținând o legătură
mai strânsă cu bunica copilului în vederea soluționării în mod adecvat și la timp a problemelor legate
de educația copilului.
Metodele adoptate au urmărit: diminuarea comportamentului agresiv; stimularea unei atitudini
pozitive față de ceilalți copii; întărirea imaginii de sine pozitive; atragerea copilului în activităţile
grupei, prin joc, şi stimularea acestuia în vederea rezolvării sarcinilor primite;
Pentru a îmbunătăți rezultatele elevului, mi-am propus ca pe parcursul cercetării , să-l implic în
diverse activități. Astfel, s-au folosit următoarele metode : poezii, povești, jocuri.
În povestea ,,Cuvântul fermecat” sunt conturate mai multe trăsături de voință și de caracter,
acestea dezvoltând sentimente de admirație și compasiune.
Următoarea poveste , și anume ,,Povestea jucătorului de fotbal” , are ca scop încurajarea
disciplinei , încurajarea muncii în echipă și favorizează angajarea și responsabilizarea fiecăruia pentru
sarcinile care presupun participarea mai multor persoane.
Povestea ,,Rățușca Lina cea năzdrăvană” are ca obiectiv diminuarea agresivității fizice și
verbale la copii.
,,Dino Dragonul” este o poveste care îi ajută pe copii să își stăpânească momentele de furie și
totodată îl învață că există soluții pe care le pot aplica și ei.
Poeziile au un efect semnificativ pentru dezvoltarea copiilor. Ritmul versurilor influențează în
mod semnificativ, starea de spirit și bucuria copiilor. Poezia poate avea un impact pozitiv asupra
învățării sociale a copiilor. Poate să le ofere un nou mod de a gândi, o nouă viziune asupra
evenimentelor din jurul lor, poate pune în cuvinte, emoții pe care copiii nu știu cum să le exprime
altfel.
Astfel, am ales următoarele poezii: ,,Broscuțele certărețe”, ,,Vițelul nu salută”, ,,Pisica
neascultătoare”, ,,Mingea poznașă”.
Am apelat la jocuri pentru diminuare agresivității deoarece prin aceasta metodă l-am ajutat pe
acest copil să învețe comportamente potrivite pentru gestionarea furiei, dar și posibilitatea de a-și
exterioriza trăirile atât pozitive , cât și negative.
Un prim joc se numește ,,Gândăcelul supărat”. Atunci când copilul este supărat, irascibil sau
mofturos, propune-i să descoperiți care este problema. Cel mai probabil, a apărut gândăcelul supărat.
Începe să-l căutați peste tot și, până când vei reuși să-l găsești, să-l prinzi si să-l arunci, în loc de
mormăituri supărate, vom auzi din partea copilului hohote de râs. Este mai bine, să căutăm acest
gândăcel supărat imaginar la copil.Caută-i în urechi, subraț,pe bluză , în buzunare etc. ,,Găsește-l” și
apoi prinde-l și aruncă-l pe geam. Mare grijă, căci acest gândăcel poate sări pe altcineva și atunci va
trebui să-l cauți din nou. Apoi, puteți căuta împreună gândăcelul vesel. Acesta ar putea fi pe o floare.
Poate că veți găsi mai mulți gândăcei veseli . Purtați-vă frumos cu ei, și apoi roagă-l pe copil să și-l
pună după ureche, în buzunar etc. Îi putem spune copilului că de câte ori este supărat , sau furios pe
cineva sau pe ceva să caute gândăcelul vesel.
Scopul jocului ,,Sacul cu răutate” este acela de a-l ajuta pe copil să-și gestioneze emoțiile
negative și să le îndrepte către rațional , fără să le nege sau să le reprime. Pentru acest joc este nevoie
de un sac din stofă care se leagă la gură. Adultul îi arată copilului sacul spunându-i că este unul
fermecat , în care poți pune toate lucrurile rele și neplăcute care se adună în suflet. După aceasta, de
fiecare dată când copilul are manifestări de supărare, agresivitate, când vrea să țipe,poate face aceste
lucruri în respectivul sac. După asta, sacul se leagă bine la gură și emoțiile negative rămân acolo. Acest
joc este unul psihologic foarte puternic. Este foarte eficient în cazul copiilor cu înclinații agresive.
468
Jocul ,,Butonul magic al emoțiilor” are ca scop exersarea controlului asupra propriilor emoții
negative. Dacă la început copilul este copleșit de emoții și nu își poate controla reacțiile la furie sau la
frustrare, cu timpul el învață să exercite un oarecare control asupra propriilor sale comportamente.
Trebuie să confecționăm un buton din carton sau plastic. Îi spunem copilului că am găsit într-un loc
special un buton magic. Acesta are puterea de a-l ajuta când este furios sau supărat. Tot ce trebuie să
facă în acele situații este să spună cum se simte și de ce (de exemplu: sunt furios/supărat pe colegul
meu pentru că mi-a luat jucăria preferată) , să apese pe el, și apoi să aștepte puțin, timp în care butonul
își face efectul magic și emoția care îl supără scade. Când furia (sau supărarea, tristețea) scade, butonul
magic va face astfel încât să îi apară în minte o idee despre ce se poate face când va mai apărea acea
emoție negativă. După ce îi trezești curiozitatea copilului, întreabă-l mai întâi în ce situații ar vrea să îl
folosească. Faceți apoi o probă a butonului. Spune-i că în perioada aceasta va sta într-un loc unde îl
poate vedea și îl poate folosi ori de câte ori este nevoie. Pentru început adu-i tu aminte să apese
butonul ori de câte ori este supărat sau manifestă comportamente agresive. De câte ori apasă butonul,
încurajează-l să spună cum se simte și fii alături de el până se liniștește. După un timp , poți renunța
la acest buton , spunându-i că acum butonul magic este atât de puternic, încât trebuie doar să se
gândească la el, că el își face efectul cu aceeași putere. Cu ajutorul acestui buton, copilul învață de fapt
să își exprime emoțiile, să își amâne reacțiile de moment și să poată experimenta noi feluri de a
reacționa la furie, supărare și stres.
6.Rezultatele ceretării, prelucrarea și interpretarea acestora

Prin aplicarea metodelor şi procedeelor pe care le-am folosit în cercetarea mea,
comportamentul agresiv al preșcolarului s-a ameliorat în mare măsură.
Comportamentul agresiv al elevului este datorat în mare parte lipsei părinților, dar și prin
manifestarea acestui comportament de către bunicul său. Îi este teamă să-şi facă prieteni, să se ataşeze
emoţional de o altă persoană şi de aici dificultatea lui de a relaţiona cu colegii. Povestirile pe care le-
am folosit l-au ajutat pe S.G. să se identifice cu personajele și să trăiască alături de ele atât frământările
cauzate de problema ivită, cât și satisfacția și bucuria dată de găsirea soluției. Astfel, am ameliorat
probleme precum: timiditate, momentele de furie, dar și probleme legate de respectarea unor
responsabilități, cum ar fi efectuarea unor sarcini de lucru.
Deoarece jocul este principalul mod prin care preșcolarii învață, pentru ameliorarea unor
comportamente dezirabile am folosit următoarele jocuri:,,Gândăcelul supărat”, ,,Sacul cu răutate”,
,,Lasă-mi loc pe canapea”, ,,Butonul magic al emoțiilor”. În cadrul acestor jocuri, S.G. a exersat
reacții, comportamente, emoții asociate anumitor situații pe care le-a întâlnit și în viața de zi cu zi. În
timpul jocurilor, a socializat cu colegii lui, a învățat că nu are de ce să se teme de ei. L-au ajutat pe
S.G. să-și gestioneze emoțiile negative și să le îndrepte către rațional, fără să le nege , și să își exercite
un oarecare control asupra propriilor sale comportamente.
În continuare, voi aplica metode pentru a ameliora acest comportament al elevului S.G.,
antrenându-l în diverse jocuri. Bunica trebuie să fie atentă la eventualele reveniri ale
comportamentelor indezirabile și să solicite sprijin imediat cadrului didactic.
469
STUDIU DE CAZ
Acceptarea celorlalți
Duminică Daniela
Colegiul Național „Ion C. Brătianu”, Pitești
Răzvan este elev în clasa a XII-a la un colegiul national din Pitești. În urmă cu un an, el s-a
transferat dintr-o clasa profil Matematică-informatică într-o clasă profil Filologie, dorind să urmeze
Facultatea de Drept, iar familia a fost nevoită să îl susțină, chiar dacă această decizie presupunea mai
multe examene de diferență și adaptarea elevului într-un nou celectiv. Nu a fost uşor pentru nici unul
dintre membrii familiei să se acomodeze cu noua situaţie, iar lui Răzvan îi era din ce în ce mai greu:
era tot timpul privit cu ochi răi de către colegi, se simţea marginalizat atunci când nu era primit în
anumite grupuri deja constituite în acea clasa. Notele foarte bune la gramatică nu erau potrivite pentru
a fi ,,de gaşcă” în această clasă. Cu atât mai mult, în același timp cu el s-a transferat și un alt coleg,
elevul respectiv neavând o relație foarte bună cu Răzvan.
În ultimul timp, Răzvan se simţea din ce în ce mai singur şi trist. Atunci când venea de la
şcoală, se închidea în camera lui, îşi punea căştile pe urechi şi asculta muzică. Era o metodă potrivită
pentru a încerca să evadeze într-un univers plăcut. Se săturase, de asemenea, să îl audă pe tatăl său cum
ţipă la el de fiecare dată când lua o notă slabă. Şi-ar fi dorit să le povestească despre greutăţile pe care
le întâmpină în fiecare zi la şcoală, să le ceară ajutorul, însă, discuţiile cu părinţii începeau şi se
terminau cu întrebări doar despre note.
Furia şi nemulţumirea lui Răzvan erau manifestate mai ales în timpul orelor de curs, când avea
impresia că este nedreptățit, că cineva are ceva cu el. Mama elevului a venit la școală și a vorbit cu
diriginta clasei, explicându-i relația tensionată dintre Răzvan și colegul transferat, relație care
presupunea glume răutăcioase la adresa vestimentației, comportamentului, manifestărilor lui Răzvan.
O parte dintre colegi intrau în această grupare care încerca permannt o intimidare a lui Răzvan și în
acest context și reacțiile lui erau uneori exagerate.
Mama a încercat o discuție cu ceilalți elevi, prin intermediul dirigintei; pe moment se părea că
elevii înțelegeau, dar rămași singuri, continuau aceste comportamente total nepotrivite pentru vârsta și
statutul lor.
Fişă de lucru
Grupa martorilor (elevilor clasei)
Faceţi parte din colectivul clasei, ați fost MARTORI la acest incident și aţi fost invitaţi la o
masă rotundă să discutaţi cazul lui Răzvan şi să identificați comportamentele de tip bullying
manifestate de o parte dintre colegii voștri, posibilele cauze care au condus la aceste comportamente,
efectele acestor situații pe termen scurt, mediu și lung asupra colectivului clasei de elevi, precum și
modalităţile eficiente de rezolvare a acestui caz.
dumneavoastră.
I. COMPORTAMENTE DE TIP BULLYING:
1. .....................................................................................................
2. .....................................................................................................
3. .....................................................................................................
470
4. .....................................................................................................
5. .....................................................................................................
II. POSIBILE CAUZE ALE COMPORTAMENTELOR DE TIP BULLYING:
1. .....................................................................................................
2. .....................................................................................................
3. .....................................................................................................
4. .....................................................................................................
5. .....................................................................................................
III. EFECTELE COMPORTAMENTELOR DE TIP BULLYING:

A) PE TERMEN SCURT:
1. .........................................................................................................................................
2. .........................................................................................................................................
3. .........................................................................................................................................
B) PE TERMEN MEDIU:
1. ...................................................................................................................................
2. ...................................................................................................................................
3. ...................................................................................................................................
C) PE TERMEN LUNG:
1. ...................................................................................................................................
2. ...................................................................................................................................
3. ...................................................................................................................................
Fişă de lucru
Grupa victimei
Sunteți în situația lui Răzvan, sunteți VICTIMA acestui incident și aţi fost invitaţi la o
masă rotundă să vă susțineți punctul de vedere şi să identificați comportamentele de tip bullying
manifestate de o parte dintre colegii voștri asupra voastră, posibilele cauze care au condus la aceste
comportamente, efectele acestor situații pe termen scurt, mediu și lung asupra voastră, ca victimă,
precum și modalităţile eficiente de rezolvare a acestui caz.
dumneavoastră.
A. COMPORTAMENTE DE TIP BULLYING:
1. .....................................................................................................
2. .....................................................................................................
3. .....................................................................................................
4. .....................................................................................................
5. .....................................................................................................
471
1. .....................................................................................................
2. .....................................................................................................
3. ....................................................................................................
4. .....................................................................................................
5. .....................................................................................................

A) PE TERMEN SCURT:
1. .........................................................................................................................................
2. .........................................................................................................................................
3. .........................................................................................................................................
B) PE TERMEN MEDIU:
1. ...................................................................................................................................
2. ...................................................................................................................................
3. ...................................................................................................................................
C) PE TERMEN LUNG:
1. ...................................................................................................................................
2. ...................................................................................................................................
3. ...................................................................................................................................
Fişă de lucru
Grupa agresorilor (elevii clasei care au manifestat comportamente de tip bullying asupra
lui Răzvan )
Faceţi parte din grupul de elevi AGRESORI și aţi fost invitaţi la o masă rotundă să discutaţi
cazul lui Răzvan şi să identificați comportamentele de tip bullying manifestate de către voi asupra lui
Răzvan, posibilele cauze care au condus la aceste comportamente, efectele acestor situații pe termen
scurt, mediu și lung asupra voastră, precum și modalităţile eficiente de rezolvare a acestui caz.
dumneavoastră.
I. COMPORTAMENTE DE TIP BULLYING:
1. .....................................................................................................
2. .....................................................................................................
3. .....................................................................................................
4. .....................................................................................................
5. .....................................................................................................
1. .....................................................................................................
2. .....................................................................................................
3. .....................................................................................................
472
4. .....................................................................................................
5. .....................................................................................................

A) PE TERMEN SCURT:
1. ...................................................................................................................................
2. ...................................................................................................................................
3. ...................................................................................................................................
B) PE TERMEN MEDIU:
1. ...................................................................................................................................
2. ...................................................................................................................................
3. ...................................................................................................................................
C) PE TERMEN LUNG:
1. ...................................................................................................................................
2. ...................................................................................................................................
3. ...................................................................................................................................
473
PERFORMANTELE SPORTIVE SUPERIOARE, EDUCAREA COPIILOR SUPRADOTAȚI
Dumitru Carmen Oana

Colegiul Național „Mircea Eliade” Reșița
Copiii sunt viitorul nostru, ei reprezintă 50% din populaţia planetei noastre. A investi în copiii
noştri dragoste, înţelegere, timp de joacă, educaţie, alimentaţie sănătoasă este cel mai mare câştig pe
termen lung. Înţelegem prin educaţie, descoperirea şi dezvoltarea talentului specific individului astfel
realizând afirmarea realului potenţial. Avem convingerea că fiecare copil se naşte perfect şi poartă
scânteia geniului său de aceea avem datoria să-l descoperim şi să-i oferim un spaţiu optim unei
dezvoltări pe măsură. Supradotarea sau dotarea superioară este considerată de unii autori ca „o
creativitate potenţială, care însă nu se actualizează întotdeauna”
Dotarea superioară se manifestă în general în următoarele şase domenii recunoscute pe plan
internaţional:
1) Abilitatea (capacitatea) intelectuală
2) Aptitudinea academică specifică
3) Gândirea creatoare sau productivă
4) Abilitatea de conducere (leadership)
5) Talent pentru arte vizuale sau scenice
6) Abilităţi psiho-motorii.
Educaţia copiilor supradotaţi nu este o educaţie elitistică, nu se adresează unui procent redus
din educaţia şcolară, ci, prin programele de acumulare, accelerare şi îndrumare, sunt promovate,
formate şi dezvoltate abilităţile naturale şi potenţialele tuturor categoriilor de copii. O alternativă
educaţională poate şi trebuie să fie orientată către principii de dotare intelectuală, respectiv
emancipare, şi nu manipulare.
Unii elevi sunt atât de talentaţi , încât se plictisesc să lucreze cu elevii mai înceţi .
Plictiseala poate fi o mare problemă în orice clasă , indiferent de tehnica de predare aplicată .
Cercetările sugerează că scade intensitatea ei în clasele în care se abordează învăţarea prin cooperare
faţă de clasele tradiţionale . O schimbare interesantă pentru elevi poate fi aceea de a primi rolul de
profesor . Dacă elevii inteligenţi sunt încurajaţi să încerce să gândească asemeni unui profesor ,
experienţa de învăţare se poate transforma dintr-o sarcină plictisitoare într-o provocare captivantă .
Aşadar , pentru elevii supradotaţi este necesară abordarea unor metode şi tehnici creative.
De ce sportivii de înaltă performanţă nu etalează întotdeauna şi abilităţi psihice geniale?
Răspunsul este: pentru că nu se urmăreşte o dezvoltarea armonioasă, concentrată pe relaţia
dintre psihic şi fizic specifică autocunoaşterii proceselor psihice ce corespund actului fizic.
Pentru realizarea unor performanţe sportive superioare nu este suficient ca sportivii să fi e
înzestraţi numai cu aptitudini motrice (speciale), ci şi cu aptitudini intelectuale generale: inteligenţă,
atenţie, memorie. Dintre testele „clasice” utilizate în psihodiagnoza sportivă, pe primul loc se plasează
testele de nivel mintal de eficienţă intelectuală, în vederea stabilirii coeficientului de inteligenţă.
Sportivii creativi vor trebui să fi e capabili să-şi însuşească cu uşurinţă tehnica unui sport sau a
unei probe sportive şi să o adapteze propriei personalităţi, creând astfel stilul propriu (de interpretare
sau de execuţie), cu condiţia obţinerii unor rezultate superioare, de excepţie.
De obicei, supradotarea se manifestă simultan în mai multe domenii. Abilitatea în sport, o
putem găsi combinată cu alte abilităţi, în matematică, tehnică sau alt domeniu. Important, din punctul
nostru de vedere, este să reuşim exploatarea abilităţii sportive, simultan cu celelalte, fără a obtura
perspectiva copiilor.
După unii cercetători, nu există nici o corelaţie activă între un coeficient de inteligenţă (QI) sub
90 şi creativitate, creativitatea este slabă la un QI de 90-100, iar la un QI de peste 120, alţi specialişti,
474
dimpotrivă, găsesc o corelaţie foarte strânsă. Conform cercetărilor lui Terman, pionierul cercetărilor
despre fenomenul dotării superioare, supradotarea este identică cu inteligenţa superioară dată de un QI
de 140 şi peste, iar problema creativităţii devine inexistentă
Supradotatul este o persoană cu o inteligenţă mult superioară mediei ( de obicei, un IQ de peste
130 ) şi maturitate morală, gândire critică şi flexibilă, motivaţie intrinsecă pentru învăţare, aptitudini,
precocitate.
Unii teoreticieni consideră coeficientul de inteligenţă drept un factor determinant pentru
definirea „supradotării”, în timp ce alţii îl consideră inutil. Totuşi, coeficientul de inteligenţă rămâne
un factor important în evaluarea copilului, deoarece oferă informaţii despre ritmul lui de învăţare.
Copiii supradotaţi se caracterizează prin precocitate în ceea ce priveşte dezvoltarea motrică.

Astfel, unii îşi susţin singuri capul chiar din prima zi de naştere iar la nouă luni încep să meargă fără
ajutorul celorlalţi.
Copii supradotaţi învaţă repede în comparaţie cu ceilalţi copii din categoria sa de vârstă. Din
acest motiv, de multe ori se plictisesc la şcoală. Uneori, elevii supradotaţi care ies în evidenţă prin
abilităţile şi aptitudinile lor superioare sunt respinşi de către colegii de clasă. Din acest motiv, se poate
întâmpla ca elevul supradotat să încerce să-şi ascundă abilităţile. Alteori, fiind plictisiţi, le răspund
profesorilor într-un mod neconformist, dând impresia că sunt necooperanţi. Astfel, ei pot fi adevăraţi
elevi problemă iar profesorii îi pot considera ca fiind situaţi sub nivelul mediu al clasei. Ceea ce îi face
să înveţe este curiozitatea. Ei sunt adesea foarte buni observatori şi extrem de interesaţi de ce se
întâmplă în jurul lor. Au o memorie foarte bună, atenţie distributivă şi de lungă durată, o mare putere
de abstractizare şi sinteză. Au o imaginaţie debordantă şi dau dovadă de originalitate. Deşi
inteligenţa este o însuşire diferită de creativitate, teoreticienii au ajuns la concluzia că există o mare
asemănare între comportamentul copilului supradotat şi a celui creativ. Universul emoţional al unui
copil supradotat este foarte bogat şi complex. El este independent, preferând să lucreze individual,
având o mare încredere în posibilităţile proprii şi o stimă de sine pozitivă.
Copilul supradotat doreşte să atingă perfecţiunea. Este critic cu el însuşi, se concentrează cu
intensitate asupra îndeplinirii intereselor proprii. Atunci când nu reuşeşte să-şi îndeplinească întocmai
interesele se simte frustrat, refuză să-şi mai facă treaba sau o face în grabă, fără să acorde o atenţie
sporită.
În ceea ce priveşte abilităţile fizice, teoreticienii consideră că nu există o predispoziţie fizică
pentru supradotarea intelectuală. Un timp, au existat două prejudecăţi referitoare la caracteristicile
fizice ale supradotatului, anume că acesta este mai slab decât ceilalţi copii şi că are tendinţa de a avea o
forţă fizică mai mare. Cel care a introdus energia fizică printre indicatorii supradotării este psihologul
american Lewis Terman.
Un cunoscut cercetător in domeniul educaţional, Benjamin Bloom, împreuna cu o echipa de
asistenţi de la Universitatea din Chicago au făcut un studiu de 5 ani, pe 120 de superstaruri: inotatori
olimpici, jucători de tenis, pianişti, sculptori, mari matematicieni si oameni de ştiinţa, toţi vârfuri ale
domeniului lor. Concluzia a fost ca aceste superstaruri nu s-au născut aşa pur si simplu, ci au fost
educaţi in acest spirit. Talentul lor poate fi diferit, dar experienţele din copilărie au tendinţa sa fie
extraordinar de asemănătoare.
Pot fi copiii supradotaţi în sport?
Ştim că exerciţiile regulate sunt importante pentru o varietate de motive, să fie sănătoşi şi să se
menţină în formă pentru a arăta bine. Cu toate acestea, cât de important este pentru copii, care sunt,
prin natura sunt activi şi a căror muşchii nu s-au dezvoltat încă pe deplin? Cum este recomandabil de a
cultiva o afinitate pentru sport şi exerciții la o vârstă fragedă?
Auzim de copil geniu care si-au terminat studiile la vârsta de 13 ani, dar rareori citim despre
copii care sunt capabili să concureze alături de adulţi în arena sportivă. Acest fapt ridică întrebarea
dacă este posibil ca un copil să fie destinat a fi extraordinar în sport - este un talent înnăscut sau o
475
deprindere cultivată?
Câteva exemple de personalităţi sportive care au început de formarea profesională în domeniile
lor de la o vârstă fragedă :
Nadia Comăneci este unul dintre copiii minune ai sportului internațional.
Fu Mingxia din China a început sa se antreneze la sărituri in apa la vârsta de 8 ani după ce a
fost considerată prea bătrână pentru gimnastica, iar la vârsta de 11 ani a câştigat prima medalie de aur
la Jocurile Bunăvoinţei în 1990, în Seattle.
Sonja Henie a fost una dintre figurile reprezentative ale patinajului artistic din toate timpurile.
La vârsta de 9 ani, Henie a câştigat o prima competiţie majoră, Campionatele norvegiene de seniori la
patinaj artistic. Apoi ea s-a clasat a opta la Jocurile Olimpice de Iarnă din 1924, la vârsta de unsprezece
ani. Trei ani mai târziu, va câştiga şi prima medalie de aur, dintr-o serie de zece, deoarece începând de
la 14 ani, timp de un deceniu, Henie a devenit, an de an, campioană mondială. În 1928 a câştigat şi
prima medalie olimpică.
Giuliano Stroe cel mai puternic copil din lume, un roman de numai 4 ani, care e fenomenal,
micuţul culturist roman, în vârsta de 5 ani, a doborât un nou record mondial, reuşind sa facă douăzeci
de flotări în mâini pe verticala fara punct de sprijin. Recordul de pana acum era de 12 astfel de flotări.
la începutul anului trecut reuşit sa intre in Cartea Recordurilor, uimind audienta prin faptul că a mers în
mâini cu o viteză şi mobilitate incredibilă pe distanţa de 10 metri, având între picioare o greutate.
Budhia Singh - cel mai tânăr maratonist, a alergat 65 de km la vârsta de 4 ani!!!
Ca la majoritatea copiilor si la aceste stele in devenire trebuie sa li se reamintească sa exerseze,
să fie încurajaţi și susţinuţi. Pentru a menţine optimismul si şansele crescânde de educare a unor copii
speciali, trebuie sa avem simţul umorului pentru a depăşi problemele, obstacolele sau momentele de
descurajare cu care se confrunta din când in când.
Umorul încurajează. S-a demonstrate ca este una dintre cele mai stimulatoare unelte de care ne
putem folosi pentru a-i învăța pe alţii.
Nu uitaţi ca în fiecare copil există un talent ascuns. Noi ii putem ajuta sa înflorească. Chiar
daca nu ajunge la o faza maxima, e suficienta si o reuşita de amator: iubirea pentru un sport, muzica
sau alte activități intelectuale, înseamnă o existenta mai buna, o viata mai frumoasa.
BIBLIOGRAFIE
1.Ceobanu C.(2002), Elemente de psihologie a educației fizice și sportului, Editura

Universutății Alexandru Ioan Cuza
2.Rubinstein R.A.(2019), Sportivi pe divan, Editura TREI
3.Benito Y.(2003),Copiii supradotați, Editura Polirom
4.Monks F.J.,Ypenburg I.H.(2017), Copilul noastru este supradotat,Editura Polirom
476
FENOMENUL BULLYING, O AMENINȚARE LA ADRESA CPIILOR NOȘTRI
Stela Dumitru
C.S.E.I. Roșiori de Vede
De o bună perioadă de timp vorbim, din ce în ce mai des despre bullying.

Înțelegem bullying-ul ca pe un comportament agresiv, intenționat și continuu, al cărui scop este
acela de a provoca suferință și care presupune totdeauna un dezechilibru de putere între agresor și
victimă, manifestat într-un grup de copii.
Comportamentele clasice de violență, care apar spontan între copii, rezultate în urma trăirii
unor emoții intense cum ar fi furia, frustrarea sau teama dispar imediat ce intensitatea trăirilor
emoționale care le-au declanșat se diminuează și sunt rezolvate problemele punctuale.
Diferit de acestea, bullying-ul nu dispare de la sine. El reprezintă o problemă relațională
manifestată în timp, repetată, continuă, care are întotdeauna nevoie de intervenție, de o soluție și de
schimbări semnificative atât la nivelul relațiilor dintre copii, cât și în dinamica grupului.
Pentru eliminarea comportamentelor de bullying este nevoie de o intervenție directă din partea
adulților, a părinților, a cadrelor didactice sau a altor adulți din comunitatea școlară, ținând cont că
acestea apar, de cele mai multe ori în mediul școlar.
Pentru a putea înțelege corect fenomenul de bullying, este extrem de important să diferențiem
comportamentele care aparțin acestui fenomen în raport cu:
Excluderea socială:
Dacă un copil nu este invitat la o petrecere a unui alt coleg, acesta nu este victima unui
comportament de bullying.
Dacă însă un copil este în mod repetat și continuu exclus din activitățile de grup atunci acesta
este victimă a bullying-ului.
Agresiunea și/sau intimidarea:
Amenințarea cu bătaia, în urma unei neînțelegeri, este un comportament agresiv, negativ,
indezirabil, dar nu este bullying.
A amenința zilnic, pe diverse motive, că orice se poate întâmpla, reprezintă un comportament
de bullying.
Comportamentul ironic:
O remarcă ironică la adresa unui coleg, făcută într-un context potrivit, în care inclusiv ținta
ironiei se amuză, nu reprezintă un comportament de bullying.
O remarcă ironică repetată în fața clasei, folosirea de cuvinte jignitoare sau verbalizarea unor
aspecte fizice sau comportamentale, cu tentă negativă, discriminatorie, cu intenția de a răni colegul
respectiv, acesta este un comportament de bullying.
Conflictele/situațiile de bătaie între copii:
Dacă doi copii se bat și se jignesc în curtea școlii, cu furie și limbaj nepotrivit de ambele părți,
atunci aceștia nu se află într-o situație de bullying.
Dacă un copil este zilnic împins, lovit, i se pun piedici, făcându-l să se simtă prost, spre
amuzamentul colegilor, atunci acest copil este victima unei situații de bullying.
Comportamentele mai sus menționate pot genera stres, disconfort sau suferință în cadrul
relațiilor dintre copii. Ele pot deveni comportamente de bullying atunci când sunt făcute intenționat, în
mod repetat și în contexte în care copiii asupra cărora se răsfrâng nu au nici putere de decizie și nici
suportul grupului din care fac parte.
Există diverse convingeri cu privire la violență, bullying și victimizare. Lipsa cunoașterii ne
afectează adesea judecata corectă în situațiile de bullying, de multe ori ne împiedică să descoperim la
timp semnele bullying-ului și să reacționăm în situațiile dificile așa cum ar trebui.
477
Bullying-ul nu este un comportament normal, iar ignorarea acestui comportament repetat, care
generează atâta suferință, nu ajută la dispariția lor. Bullying-ul macină stima de sine și încrederea unui
copil în faptul că școala reprezintă un loc sigur în care el învață și își poate face prieteni.
Deși omenirea a evoluat, în diferite părți ale globului pământesc, există încă oameni care afirmă
că hărțuirea, discriminarea, rasismul, violența, atacul, urmărirea, abuzul fizic, abuzul sexual,
molestarea, violul și violența domestică sunt normale și chiar necesare, pentru inițierea în viața reală.
În realitate, astfel de atitudini și comportamente sunt considerate, în majoritatea statelor lumii,
încălcări grave ale drepturilor omului și sunt pedepsite prin lege.
Bullying-ul este dificil de depășit.
De foarte multe ori, copiii care au comportamente de bullying, la maturitate devin adulți lipsiți
de scrupule, capabili de orice faptă pentru a-și atinge scopul, de cele mai multe ori ajungând în conflict
cu legea.
Efectele bullying-ului asupra victimelor acestuia sunt profunde și se pot menține până la vârsta
adultă, manifestându-se sub forma depresiei, a lipsei de încredere în sine, a stimei scăzute, a renunțării,
iar uneori a gândurilor sau chiar comportamentelor suicidare.
Sunt multe cazuri de adolescenți și tineri care s-au sinucis pentru că nu au găsit o cale de ieșire
din situația de hărțuire, amenințare și abuz continuu.
Dintre toate, rănile emoționale sunt cel mai greu de vindecat, pentru unii rămânând pe viață,
împiedicându-i să trăiască și să se dezvolte normal.
Nu putem identifica după semne specifice un copil care este agresor. În plus, același copil,
poate fi victimă sau poate fi agresor, în circumstanțe și contexte diferite ale vieții sale.
Ca un rău peste rău, în ultimii ani a luat amploare cyberbullying-ul, poate mai periculos decât
bullying-ul și care a făcut mii de victime în rîndul copiilor.
Dezvoltarea tehnologia a adus cu sine cyberbullying-ul, identificat din ce în ce mai mult în
spațiul de social media, website-uri și mesagerie. Ce presupune acesta ? Mailuri, postări agresive,
mesaje jignitoare sau amenințătoare, imagini abuzive, filme cu conținut abuziv/jignitor/ofensator,
excluderea deliberată a unui copil în spațiul online, spargerea conturilor personale și multe alter acțiuni
de natură a produce prejudicii celor vizați. Cyberbullying-ul este o formă deosebit de gravă de
bullying, care se evidențiază prin însăși viteza de propagare a informațiilor negative și prin
posibilitățile limitate ale victimei de a ține sub control situația.
Există website-uri care le permit utilizatorilor să posteze anonim și acest lucru face să fie foarte
dificil să fie oprit acest tip de abuz. Doar o cunoaștere a cazurilor și o implicare serioasă din partea
adulților și a autorităților pot duce la rezultate în lupta împotriva cyberbullying-ului, deși este extrem
de greu să depistezi existența acestuia, deoarece copiii supuși acestui tip de hărțuire sunt , de obicei,
copii introvertiți, copii timizi, care nu exteriorizează suferințele prin care trec. Este nevoie de dovezi
clare ale cyberbullying-ului (screenshot-uri ale oricăror conversații, mesaje sau postări percepute ca
bullying) și de sprijinul autorităților, pentru depistarea celor care îl practică.
Niciun copil nu merită să sufere, să fie victimizat. Sarcina noastră, a fiecăruia dintre noi este
aceea de a identifica și de a stopa bullying-ul dar și de a ajută victima să deprindă abilitățile necesare
pentru a se apăra și a gestiona mai eficient bullying-ul.
Toate formele de bullying sunt periculoase, repetitivitatea, frecvența cu care ele se manifestă,
precum și faptul că se manifestă, de cele mai multe ori în absența unui adult cu rol de protecție, rănesc
cel mai mult copilul, deoarece acesta se simte fără apărare, singur în fața agresiunii și, de cele mai
multe ori, atât de înspăimântat, încât nu are curajul să spună la nimeni.
Cea mai evidentă formă de bullying este cea fizică, dar nici celelalte nu sunt mai puțin grave :
bullying-ul verbal, bullying-ul psihic, bullying-ul social și cyberbullying-ul sunt tot atâtea amenințări
la adresa copiilor, amenințări pe care noi, adulții, avem datoria să le identificăm și să le îndepărtăm din
viața celor care reprezintă viitorul, pentru ca viitorul să fie puternic, curajos și stăpân pe sine.
La nivelul fiecaărei instituții școlare trebuie să existe și să funcționeze comisia antibullying
478
care, împreună cu tot colectivul de cadre didasctice, personalul didactic auxiliar și personalul
nedidactic să vegheze la prevenirea comportamentelor de bullying, să identifice eventualele situații în
care acest fenomen este prezent și să depună toate eforturile pentru a înlătura atât fenomenul în sine cât
și urmările sale.
Bibliografie:
Signe Whitson, Fenomenul bullying: 8 strategii pentru a-i pune capăt, Colectia:
PSIHOPRACTICA
479
RAPORTUL DINTRE PUTERE ȘI SLĂBICIUNE
Mirela Dumitru-Savin
Colegiul Național Militar ,,Alexandru Ioan Cuza”, Constanţa
Având în vedere că în această perioadă discutăm tot mai des de noi forme de hărțuire, fie fizică,
fie psihică, în prezenta lucrare mă voi axa pe ideea de bullying din perspectiva dihotomiei putere –
slăbiciune.
Rădăcinile etimologice ale cuvântului bullying se pot regăsi în secolul XVI, când „my bully”
însemna „dragul meu”, „iubitul meu”, venind din cuvântul danez ,,boele”. Un secol mai târziu a apărut
pentru prima dată cu sensul actual, dar abia în secoul XX acest cuvânt a dobândit definițiile academice
folosite astăzi. Ca verb, ,,to bully” înseamnă: ,,a intimida”, ,,a speria”, ,,a domina”, „bully” fiind o
Advanced Learners Dictionary, 2016). Așadar, bullying-ul este definit ca fiind un comportament
ostil/de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit
în cercul său de cunoștințe sau de către colegi care îl strigă într-un anume fel (făcând referire la
aspectul fizic sau probleme de ordin medical/ familial). Uneori aceste tachinări se transformă în
îmbrânceli sau chiar, în unele cazuri, în atacuri fizice. Mai mult decât atât, bullyingul reprezintă o
formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici: intenționat – agresorul are intenția să
rănească pe cineva; repetat – aceeași persoană este rănită mereu; dezechilibrul de forțe – agresorul își
alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.
Parcurgând materialul-suport al celor de la Salvații Copiii pe tema bullyingului, am descoperit
că există un cercetăror, prof. Dr. Dan Olweus, pentru care: „Un elev este agresat atunci când el/ea este
expus, în mod repetat în timp, unor acțiuni negative din partea unuia sau mai multor elevi.... O acțiune
negativă este situația în care o persoană provoacă intenționat sau intenționează să provoace, durere
fizică sau discomfort unei alte persoane, prin contact fizic, cuvinte sau în alte moduri.”(Olweus, 1993).
Tot în același material al celor de la Salvați Copiii, am aflat că, conform studiului Organizației
atunci când un elev este: „tachinat în mod repetat într-un mod care nu îi place… Dar nu este bullying
atunci când doi elevi de putere sau autoritate similară se ceartă sau se bat. Nu este bullying nici atunci
când un elev este tachinat într-un mod prietenos și glumeț”. (Craig et al., 2009).
Din experiența mea la catedră, pot afirma fără dubii faptul că otrăsătură a bullying-ului este
relația de putere asimetrică și dezechilibrată dintre cei care agresează și cei care sunt agresați, nu este
ocazional sau un eveniment singular, ci un tipar comportamental care, din păcate, se repetă în timp,
împotriva aceleiași persoane, cu o diferență evidentă de putere. Adică, elevul mai puternic țintește în
mod sistematic, intenționat și crud să rănească, să sperie sau să intimideze elevul mai slab. Același
lucru se întâ,plă și în cazul adulților. Bullying-ul nu se oprește de la sine fără intervenție din exterior
(Gugel, 2014), iar Olweus a făcut diferența între trei tipuri de bază de comportament tip bullying: fizic:
lovire,împingere, pocnire, ciupire, constrângerea celuilalt elev prin contact fizic, verbal: amenințări,
tachinare, insulte, bătaie de joc, șantaj, poreclire, împrăștierea de zvonuri și minciuni, emoțional /
psihologic: excluderea intenționată a cuiva dintr-un grup sau activitate, manipulare, ridiculizare. Apoi,
expunerea la violență a unei persoane poate duce mai departe, precum „efectul fluturelui” (o acțiune
mică într-un anumit loc, la un anumit moment-dat, poate produce schimbări majore, exponențial
amplificate, în alte zone) la alte fenomene de bully-ing, atât din partea agresorului, cât și din partea
celui agresat. De multe ori, agresorul adoptă violența ca ultimă posibilitate de defulare și exprimare,
fiind la rândul său abuzat ori neglijat.
Conform ghidului pentru facilitatori ,,ADOLESCENȚII – DREPTURI ŞI LEGI”, bullying-ul
se caracterizează prin: adesea are loc între persoane de vârste apropiate; poate implica multe lucruri,
480
cum ar fi poreclirea unei persoane, ridiculizări, umiliri, excluderea cuiva de la o activitate sau
jignirarea persoanei, dar poate implica şi violenţa fizică, precum loviri cu palmele sau cu picioarele;
comportamentul este frecvent şi se repetă, nefiind doar ceva spontan sau izolat, este o hărţuire
calculată şi are un scop bine definit a unei persoane, ce poate avea loc, în cazuri extreme, pe perioade
lungi de timp, uneori chiar mai mari de un an. Deşi este des intalnit, comportamentul nu este unul
inofensiv, ci neplăcut, ameninţător, inacceptabil; comportamentul presupune un dezechilibru de putere
– agresorul are puterea, în timp ce victima nu poate să se apere sau să oprească agresiunea. Mai mult
decât atât, ; de cele mai multe ori agresorul nu este singur, în preajma lui mai fiind şi alte persoane care
nu intervin.
Ken Rigby a lucrat pe tema aceasta timp de peste 25 de ani. În studiile și publicațiile sale
ample, el luminează natura dinamică a fenomenului de bullying. Bullying-ul implică: „O dorință de a
răni + acțiune dureroasă + dezechilibru de putere + (tipic) repetiție + utilizarea nedreaptă a puterii +
plăcere evidentă din partea agresorului + sentiment de opresiune din partea victimei” (Rigby, 2002).
Avansând repede în ultima decadă, comunicarea digitală a devenit un mijloc vital de exprimare pentru
tineri și copii, o platformă pentru întâlniri virtuale și relații sociale între ,,nativii digitali”. Cu toate
acestea, spațiile de comunicare online poartă riscuri multiple pentru bullying.
Prevenirea bullying-ului se face numai printr-o intervenție a celor trei poli implicați în actul
educațional, părinte, elev, profesor.
Bibliografie selectivǎ
Cap-Bun, Marina (coordonator), Studiile româneşti în lume în 2007. Romanian studies around
the world in 2007, Cartea Universitară, Bucureşti, 2007.
Coman, Mihai (coordonator), Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare,
volumul I,
Kellner, Douglas, Cultura media, traducere de Teodora Ghiviriză şi Liliana Scărlătescu, prefaţă
de Adrian Dinu Rachieru, Editura Institutul European, Iaşi, 2001.
Niculescu, N.G., Adumitrăcesei, I. D., Învăţământul românesc la o răscruce. Încotro? De ce?
Cum ?, Editura Polirom, Iaşi, 1999.
Ghidul pentru a facilitatori ,,ADOLESCENȚII – DREPTURI ŞI LEGI”, Bucureşti 2014.
Surse electronicehttp://www.ziaruldebraila.ro/actualitate/elevi_rromi_atrasi_spre_scoala.html
http://www.ziaruldebraila.ro/actualitate/elevi_rromi_atrasi_spre_scoala.html.
https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/advocacy-campanii/campania-globala-pentru-educatie.
http://www.telegrafonline.ro/1149886800/articol/2056/rromii_sau_inghesuit_la_bursa_locurilo
r_de_munca_pentru_un_job_misto_si_salarii_babane.html.http://www.ziaruldesibiu.ro/fullnews.php?I
D=1448
http://www.ziaruldesibiu.ro/fullnews.php?ID=1448.http://www.cugetliber.ro/1206309600/artic
ol/16431/romii-constanteni-cer-revenirea-la-meseriile-traditionale/
http://www.cugetliber.ro/1206309600/articol/16431/romii-constanteni-cer-revenirea-la-
meseriile-traditionale/.http://www.gandul.info/scoala/profesorul-roman-este-vesnic-nemultumit-iar-
elevul-e-smecher-si-vrea-doar-note-mari.html?3934;3381979
http://www.gandul.info/scoala/profesorul-roman-este-vesnic-nemultumit-iar-elevul-e-smecher-
si-vrea-doar-note-mari.html?3934;3381979.http://www.gandul.info/scoala/scoala-romaneasca-este-
grea-primitiva-si-inutila.html?3934;3712759
http://www.gandul.info/scoala/scoala-romaneasca-este-grea-primitiva-si-
inutila.html?3934;3712759.http://www/
http://www.papert.org/articles/freire.html.
481
STUDIU DE CAZ – BULLYING ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Enache Claudia
Școala Gimnazială Pârșcoveni, Olari, Jud. Olt
Problema :
Elevul Z. Ș. A. din clasa a III-a prezintă un comportament neadecvat față de unii colegi de
clasă, respectiv gesturi de intimidare realizate doar alături de un grup de 4-5 colegi. Victimele sale au
reclamat doamnei învățătoare următoarele comportamente deranjante:
prezintă un comportament violent în pauze;
este violent verbal și fizic în alte ore decât cele efectuate de doamna învățătoare;
Parintii victimelor au spus că aceștia suferă foarte mult din cauza acestor comportamente
repetate si plâng zilnic din această cauză; mai mult, au zile în care refuză să meargă la școală din cauza
intimidărilor la care sunt supuși.
A fost sesizată și atitudinea ignorantă a cadrelor didactice față de acest fenomen, neimplicându-
se absolut deloc când un episod de genul acesta se petrece în preajma lor.
Obiective :
propunerea unui proiect educativ de intervenţie.
ETAPE
probleme la învăţătură;
nevoia de a provoca suferință prin intimidare.
B. Procurarea și sistematizarea informațiilor

calificative mici la majoritatea disciplinelor de studiu;
nu participă foarte activ la ore şi lipsește des.
Inteligenţă – nivel redus ;
Limbajul scris/oral – nu știe să scrie/ destul de greoi;
Memoria – de scurtă durată;
Atenţia – capacitate redusă de concentrare;
Voinţa – lipseşte, evită să ia decizii majore, este nehotărât, nu are răbdare;
Deprinderi verbale, senzoriale, motrice –reduse;
Deprinderi de gândire şi perceptive –reduse.
şi negative în perioade foarte scurte de timp, este hiperemotiv, chiar dacă se străduieşte să nu o arate;
Caracter – pozitiv, destul de combativ, cooperantă :
Echilibrul sistemului nervos - elevul prezintă o labilitate psihică destul de accentuată, generată
482
◦ are un temperament extrovertit;
Elevul prezintă o dezvoltare psihosomatică normală pentru vârsta lui, dar are şi afecţiuni
neștiute pe care părinții refuză să le investigheze din punct de vedere medical.
4. Relaţii sociale
Familie – relaţii încordate între părinţi.
Tatăl este agresiv cu toţi membrii familiei, este foarte autoritar, cu un temperament
predominant coleric, nu realizează nici un fel de venit, nu are şi nu a avut decât un rol decorativ în
creşterea şi educarea celor 2 copii.
Mama este casnică și prezintă și ea un nivel de cultură și de inteligență extrem de redus.
Fraţi – elevul are un frate mai mare, provenit dintr-o căsnicie anterioară a tatălui.
Colegii de clasă – are relaţii încordate cu colegii de clasă care l-au izolat din cauza mincinilor și
comportamentului violent.
C. Descoperirea cauzelor
de siguranţă a elevului;
Starea dată suprapusă peste structura astenică a elevului face ca acesta să fie predispus la eşec
şcolar;
Răsturnarea sistemului de valori al elevului duce la criza de identitate;
Lipsa de comunicare, agresivitatea şi lipsa implicării familiei produc grave dezechilibre
emoţionale.
În urma discuţiilor puratate cu elevul Z. Ș. A. şi cu mama acesteia s-a constatat că şi-a propus:
- șă nu mai lipsească de la şcoală;
- să studieze suplimentar la obiectele la care are probleme şi aventual, să ceară ajutor din partea
colegilor;
- să-şi rezolve problemele de relaţionare cu părinţii şi colegii de clasă;.
- modificarea sistemului de valori ale elevului prin aplicarea testelor de determinare a
c) Se acţionează la nivelul tuturor factorilor: părinţi, profesori, colegi, anturaj.
483
Formularea de prognoze privind evoluţia ulterioară a elevului.
Scop:
- intensificarea colaborării şcolii cu familia, astfel încât să se rezolve situaţiile tensionate din
familie;
- stimularea motivaţiei elevului pentru învăţare;
Obiective:
- conştientizarea de către părinţi a responsabilităţilor care le revin în educarea copiilor lor, a
- modificarea atitudinilor comportamentale ale părinţilor în raport cu copiii lor pentru o mai
agresive de abordare şi rezolvare a situaţiilor de criză;
- cunoaşterea reciprocă părinţi-profesori pentru o colaborare reală şcoală-familie;
- modificarea atitudinii elevului pentru rezolvarea sarcinilor şcolare;
- stimularea motivaţională adecvată a elevului pentru învăţare;
- realizarea unui program de activitate echilibrat, fără suprasolicitări sau eforturi în salt, cu
sarcini repartizate în funcţie de posibilităţile elevului, cu întărirea succesului şi diminuarea eşecului.
- dezvoltarea încrederii în forţele proprii, dezvoltarea şi îmbunătăţirea imaginii de sine a
elevului; - favorizarea integrării în grup prin realizarea de acţiuni comune cu colegii;
- orientarea către şedinţe de consiliere pentru rezolvarea problemelor afective şi emoţionale.
Starea pedagogică:
o intensificarea interesului pentru şcoală;
o va creşte rezistenţa la efort intelectual;
o se va optimiza capacitatea de concentrare a atenţiei;
o se va dezvolta normal.
o dezvoltarea încrederii în sine;
o recâştigarea respectului faţă de sine.
Relaţii sociale:
o va relaţiona pozitiv cu colegii, se va integra în colectiv;
o va fi acceptat în colectiv pentru realizarea sarcinilor de echipă.
Relaţii familiale:
o se vor detensiona şi imbunătăţi relaţiile dintre părinţi;
o se vor modifica relaţiile elevului cu ambii părinţi;
o părinţii vor învăţa modalităţile cele mai bune de abordare şi soluţionare a situaţiilor de criză.
484
(studiu de caz)
Ene Nicoleta
Școala Gimnazială Al. Odobescu Urziceni, Ialomița
Fenomenul de bullying a depășit, de multă vreme, granițele acceptabile fiind din ce în ce mai
prezent în societatea româneasca. Bullyingul nu este doar un fenomen caracteristic școlii, dar din
păcate, în spațiul școlii elevii experimentează și emoții negative precum teamă, respingere, rușine,
etichetare, izolare, violență. Cât de nociv poate fi bullyingul? El poate fi foarte nociv dacă avem în
vedere faptul că elevii expuși unor emoții negative pot deveni anxioși, neîncrezători în propriile forțe,
retrași, timizi și lipsiți de inițiativă. Aceste trăiri negative îi pot afecta pe o perioadă lungă de timp sau
pe tot parcursul vieții lor.
De-a lungul carierei mele am întâlnit diverse situații de bullying. De exemplu, eleva Andreea,
din clasa a VIII-a, a avut un comportament neadecvat față de unii colegi, respectiv gesturi de
intimidare realizate împreună cu un grup de colegi. Una dintre victimele sale, Simona, a reclamat
următoarele: de fiecare dată când răspunde este numită ”tocilară” de către Andreea și grupul său de
susținători, „o tocilară care nu știe să se distreze și este ridiculizată pentru că refuză să chiulească
alături de unii colegi.
Părinții Simonei au spus că acesta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări repetate,
plângea zilnic si refuza să mai meargă la școală. De asemenea a fost sesizată și atitudinea ignorantă a
cadrelor didactice față de acest fenomen care nu se implică absolut deloc când un episod de genul
acesta se petrece în preajma lor.
Am fost pusa în situația de a rezolva problema. Am identificat cauzele și am încercat să le
elimin. Am propus un proiect educativ de intervenție. Am analizat situația școlară a elevei Andreea.
Acesta își îndeplinea sarcinile școlare cu mare greutate, nu participa activ la orele de curs și chiulea
des. Am observat la ea nevoia de a provoca suferință prin intimidare alături de grupul ei de susținători.
Avea un vocabular neadecvat cu exprimări ironice, evita să ia decizii majore, era nehotărâtă, nu avea
răbdare, se încadra in tiparul grupului din care făcea parte. Prezenta dezechilibre afective majore,
oscila între dispoziții afective pozitive si negative în perioade foarte scurte de timp, era combativă și
deosebit de agresivă verbal și nu era cooperantă dacă nu avea un interes.
Între părinți existau relații deosebit de încordate care au culminat cu un divorț recent. Tatăl era
deosebit de agresiv cu toți membrii familiei, autoritar, preocupat doar de propria persoana și de
multiplele relații extraconjugale.
În urma discuțiilor purtate cu Andreea și mama acesteia s-a constatat ca visul ei cel mai mare
este să urmeze o carieră artistică în domeniul teatrului către care avea reale înclinații. Pentru viitorul
apropiat, eleva și-a propus să nu mai lipsească de la școală, să studieze suplimentar la obiectele la care
are probleme și eventual să ceară ajutor din partea colegilor, să se pregătească cu atenție pentru
Evaluarea Națională, să-si rezolve problemele de relaționare cu părinții și cu colegii de clasă.
Am elaborat strategii de acțiune:
Am acționat la nivel personal prin creșterea încrederii în sine, stimularea motivației pentru
învățare, modificarea atitudinii elevei față de colegi și relațiile cu aceștia, modificarea sistemului de
valori al elevei prin aplicarea testelor de determinare a intereselor și valorilor.
Am acționat la nivelul clasei prin înlesnirea integrării în grup, solicitarea elevei pentru
realizarea unor activități de grup, participarea la activități extrașcolare.
Am acționat la nivelul tuturor factorilor: părinți, profesori, colegi de clasă, anturaj.
Concluzie:
Școala este mediul propice pentru descărcarea de frustrări, pentru că aici copilul își poate
485
manifesta lupta de putere. In școală, copilul caută un individ mai slab decât el și încearcă să-l domine
și prin intermediul lui să scape de problemele sale.
Problemele apărute sunt și oglinda dezechilibrului din familie. Familiile în care există violență
oferă un mediu optim pentru formarea agresorilor, copiii își copiază părinții. Copiii agresori au învățat
că a fi puternic înseamnă ca ceilalți să se teama de tine.
Una dintre tacticile cele mai utile este ca toți factorii responsabili să se implice. Părinții,
profesorii, elevii trebuie să colaboreze pentru stoparea violenței și a bullyingului.
486
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERRBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Faur Eva-Monica
Colegiul Economic „Partenie Cosmaˮ Oradea
Dinamica societății actuale, reconfigurarea rolului familiei precum și impactul tehnologiei în

toate sferele de activitate au cauzat o serie de efecte nefavorabile în rândul copiilor/elevilor din toate
mediile sociale.
Mediul școlar și toate părțile implicate (familie, comunitate locală, profesori, organisme
guvernamentale și nonguvernamentale) sunt responsabile pentru formarea și dezvoltarea echilibrată a
fiecărui elev.
Lipsa comunicării în familie, în relația profesor elev și elev-elev, o stimă de sine coborâtă,
precum și problemele din cadrul unor familii (divortațe, monoparentale) își pun amprenta asupra
dezvoltării emoționale a oricărui elev, adolescent.
Deși ușor de identificat aceste cauze care determină diverse abateri
comportamentale/disciplinare în rândul elevilor, consecințele acestor comportamente sunt de cele mai
multe ori greu de prevăzut în rândul educabililor.
Bullyingul sau cu alte cuvinte hărțuirea sau manifestarea unui comportament repetitiv, agresiv,
care presupune un raport neechitabil de putere între agresor și victimă, reprezintă o problemă gravă a
societății actuale prin prisma consecințelor imediate și pe termen mediu, lung pe care le au asupra
victimelor bullyingului.
Deși există o serie de studii, cercetări și proiecte care au ca obiectiv prevenirea și reducerea
efectelor bullyingului în rândul elevilor, totuși la nivel de unitate școlară există prea puține initiațive în
acest sens.
La nivelul oricărei unități de învățământ din România o prioritate imediată ar trebui să
reprezinte constituirea unei comisii de prevenire a bullyingului, dar și mai importantă ar fi identificarea
surselor/mijloacelor/cauzelor, situațiilor care determină astfel de comportamente.
Principalele mijloace prin care se poate preveni bullyingul sunt:
Observarea comportamentului elevilor;
Discuții în grup, individual cu fiecare elev;
Organizarea unor activități în școală și în afara sa prin intermediul cărora elevii să coopereze și
să se cunoască mai bine;
Încurajarea comunicării deschise între profesori și elevi, elevi-elevi;
Eliminarea barierelor de comunicare;
Stimularea unui climat de lucru favorabil în timpul cursurilor școlare;
Identificarea timpurie a unor comportamente deviante în rândul elevilor;
Conștientizarea importanței prevenirii bullyingului în rândul beneficiarilor serviciilor
educaționale (elev, părinte, comunitate locală).
În ceea ce privește cyberbullingul (folosirea bullyingului prin intermediul instrumentelor
digitale), aceasta a luat amploare în ultima perioadă datorită accesului facil la tehnologie, informații,
instrumentele social media/rețele de socializare.
Principalele căi prin care se poate preveni cyberbullyingul sunt:
Implicarea activă a autorităților competente pentru limitarea accesului la o serie de informații
legate de datele personale ale elevilor;
Existența unui cadru legislativ clar privind utilizarea instrumentelor social media și nu numai;
Responsabilizarea elevilor/minorilor în ceea ce privește utilizarea instrumentelor social media;
Implicarea activă a elevilor, părinților, profesorilor în programe de prevenire a
cyberbullyingului.
487
Conștietinzarea și implicarea efectivă a tuturor părților implicate în demersul instructiv-
educativ pentru a preveni și reduce efectele nefaste ale bullyingului și cyberbullyingului ar trebui să
reprezinte o prioritate a tuturor unităților de învățământ.
488
DESPRE BULLYING ȘI CYBERBULLYING LA ORA DE DIRIGENȚIE
Chisacof Monika
Scoala Gimnaziala Baia Sprie, Maramures
Constienta fiind ca bullying-ul si cyberbullying-ul afecteaza pe termen lung pe toti cei care au
avut nenorocul sa fie victima, agresor sau chiar martor, am ales ca in cadrul orelor de dirigentie sa ma
aplec asupra acestui subiect.
Ca metodă sociologică de lucru am ales ancheta, iar tehnica de lucru din cadrul acesteia -
chestionarul. Am aplicat aceste cateva intrebari elevilor din clasa pe care o pastoresc:
Am fost în postura de :
victima
b) agresor
Dacă am fost victimă, cum s-a manifestat fenomenul de bullying?
Dacă am fost victimă, cum am acționat în acest caz?
Dacă am fost victimă, ce am învățat din această experiență?
Ce urmări a avut bullying-ul asupra mea, ca victimă?
Dacă am fost agresor, ce m-a determinat să acționez astfel?
Dacă am fost agresor, ce m-a determinat să mă opresc?
Investigația a urmărit dacă aceștia au înțeles care este reacția adecvată într-o situaţie de tip
bullying, dacă și-au însușit informații despre cum se comportă victimele bullying-ului, dar și agresorii.
Am urmărit să vad dacă elevii știu ce simte un copil care a fost victimă a bullying-ului, și care sunt
consecinţele pe care le are bullying-ului pe termen lung. De asemenea, am investigat dacă pot
identifica comportamentul unui agresor, dacă s-au confruntat în şcoală cu manifestări de tip bullying
(jigniri, umiliri, ameninţări, etc).
Pe langa acest chestionar, la ora de dirigentie, impreuna cu elevii clasei a VIa, am realizat in
grupuri de cate 5 persoane « Harta ajutorului ». Scopul acestui joc a fost sa incurajez copiii sa caute
ajutor si sa nu se simta in nesiguranta alaturi de adulti. Am vrut sa ma asigur ca acestia stiu la cine sa
apeleze in caz de nevoie.
Un alt joc aplicat cu succes la clasa a VIa, a fost Mituri si Realitati despre bullying. Am
impartit clasa in doua si am inceput prin a le citi o afirmatie despre bullying. I-am rugat sa se
pozitioneze in partea dreapta, daca cred ca aceasta afirmatie este adevarata, iar daca nu, sa mearga in
partea stanga. Scopul acestei activitati a fost constientiarea elevilor despre definitia corecta a bullying-
ului si diferenta dintre mit si realitate.
Concluzii:
În timpul activităților, unii copiii au vrut să împărtășească experiențele lor de viața, care au
legătură cu bullying-ulși cyberbullying-ul. Copiii au avut ocazia de a reflecta la ideea că, starea lor de
bine în școală este depinde de ei. S-a subliniat importanța empatiei interumane și pericolul imitării
unor atitudini și comportamente negative. Cei mai mulți dintre copiii de gimnaziu, nu știu că mediul
online este reglementat, că agitația și stresul amplifică starea de oboseală, că sunt la școală nu doar
pentru a învăța ci și pentru a fi promotorii unei atmosfere prietenoase. Copiii știu acum, că nu trebuie
să fie martori pasivi ai unor scene de bullying
69% dintre elevii chestionati susțin că au învățat cum se comportă o victimă a bullying-ului.
Elevii au avut ocazia să înțeleagă că o victimă resimte suferință, chiar dacă nu a fost vătămată corporal.
O bârfă, un zvon răspândit despre cineva, o amenințare sau izolarea cuiva, precum și alte atitudini și
comportamente, pot fi generatoare de bullying.
Pentru elevi, să-și însușească și să experimenteze comportamente civilizate, să se
489
autodisciplineze și să se responsabilizeze este foarte important. Cred că, școala poate să antreneze
elevii în activități bogate în conținut, mai ales în privința dezvoltării personale și a fructificării
talentelor lor. De asemenea, școala poate dezvolta la copii sentimentul apartenenței la familie, la școală
și la comunitate. Exersarea capacitățior de rezolvare a problemelor, de a lucra în echipă și de a critica
constructiv, ca abilități de viață, sunt de asemenea deosebit de importante. Toate acestea ajută copilul
să se opună activ bullying-ului și cyberbullying-ului.
490
CÂT ȘI CUM FOLOSIM REȚELELE DE SOCIALIZARE?
Eva Fenechiu
Colegiul Tehnic de Transporturi Transilvania,
Scoala Gimnaziala Nicolae Iorga , Cluj Napoca
Reţelele de socializare au devenit atât de comune, încât par

parte din viaţa noastră . acestea ascund însă o serie de pericole
extreme, în special pentru minori * din prea mult entuziasm, de
foarte multe ori, părinţii uită de logica asumării riscurilor aferente
publicării informaţiilor despre copii în mediul online * un nou
fenomen îngrijorător s-a înregistrat: foarte mulţi copii nu îşi
declară vârsta reală, pentru a-şi putea crea cont pe reţelele de socializare * setările de confidenţialitate
şi softurile de control parental au fost special create pentru a preveni abuzurile şi furtul de informaţii
din mediul online
Microbul reţelelor de socializare a infectat locuitorii din toate colţurile lumii, indiferent
de categoria de vârstă, gen sau profesională. Printre aceştia se numără şi părinţii, mai ales părinţii de
copii minori, care par destul de puţin preocupaţi de imaginea şi viitorul online al urmaşilor lor. Fiecare
dintre noi a văzut cel puţin contul unui părinte care abundă de imagini cu propriul copil. De la
fotografii cu cei mici la şcoală, acasă, în vacanţe sau în diverse ipostaze, până la anecdote din viaţa
copiilor, vedem o mulţime de cazuri în care intimitatea acestora, cei mai mulţi aflaţi la o vârstă la care
nu se pot opune prezenţei lor online, este încălcată chiar de către cei care le-au dat viaţă.
Pericolul care pândeşte online
Deşi primul gând al părintelui este să posteze pe internet orice face copilul său, realitatea cruntă
ne arată că acest mediu poate deveni foarte nociv şi periculos dacă nu sunt luate măsurile necesare de
protecţie. Potrivit statisticilor publicate de organizaţia „Salvaţi Copiii”, unul din doi copii a fost hărţuit
în mediul online în ultimul an, iar din cele 1,8 miliarde de imagini încărcate zilnic pe internet, 720.000
prezintă scene de pornografie infantilă. De foarte multe ori, copiii sunt plasaţi de cercurile de pedofili
în imagini cu caracter sexual, cu ajutorul unor programe de editare foto. Iar seria statisticilor
îngrijorătoare poate continua. Conform Bitdefender, circa 500 de imagini cu copii abuzaţi sexual
(imagini reale sau editate) sunt vândute online la fiecare 60 de secunde, iar una din cinci fete şi unul
din zece băieţi vor suferi forme diverse ale abuzului sexual în mediul online până la vârsta de 18 ani.
Mai mult, o treime dintre copiii cu vârste între 7 şi 17 ani au fost expuşi conţinutului pornografic în
ultimele 12 luni. Iulian, tatăl a doi copii de 2 şi 5 ani povesteşte că postează orice pas al copiilor pentru
a-i ţine la curent pe membrii familiei aflaţi departe de ei. „Recunosc, public orice poză cu copiii. Am
postat poze cu ei chiar şi când făceau baie. Mi se pare amuzant, plus că în acest fel reuşesc să mă şi
laud cu ei, iar familia, care e departe, poate vedea orice pas de a lor. Nu m-am gândit niciodată că ar
exista un pericol. Ce se poate întâmpla? Sunt doar poze”, a opinat Iulian.
Pretind că sunt mai mari pentru a-şi crea conturi.
Atunci când nu vorbim de părinţii care postează excesiv fotografii cu minorii lor, vorbim de
copii care au propriul cont pe reţelele de socializare. Dacă până acum 4 ani, minorii nu îşi puteau crea
cont de Facebook, în anul 2012 reprezentanţii reţelei au micşorat vârsta minimă necesară pentru
crearea unui cont, la 13 ani. Chiar şi aşa, cei mai mulţi minori înregistraţi pe platforma de socializare
mint în ceea ce priveşte vârsta pe care o au. Autoritatea britanică de reglementare a standardelor în
publicitate (ASA) a realizat un raport care a scos la iveală că 42% dintre minori pretind ca au 18 ani
sau chiar mai mult atunci când îşi fac cont de Facebook. De asemenea, 83% dintre copii mint în
legătură cu vârsta pe care o au. Potrivit studiului, 4 din 24 de copii intervievaţi, având vârste cuprinse
între 11 şi 15 ani, s-au înregistrat pe o reţea de socializare pretinzând că au altă vârstă decât cea reală.
491
Minţind că au o vârstă mai mare decât cea reală, minorii
sunt expuşi la anunţuri publicitare la produse şi servicii
destinate celor peste 18 ani, cum ar fi jocurile de noroc,
produsele alcoolice, produsele pentru slăbit sau serviciile
în scopuri sexuale
Un studiu realizat la nivel european relevă un alt

fapt îngrijorător: 8 din 10 copii din România au cont pe
reţeaua de socializare Facebook, deşi, teoretic, accesul pe
această reţea le este interzis minorilor sub 13 ani. Conform
studiului, 26% dintre copiii din ţară deţin un smartphone,
iar 10%, tablete. Corina M., mama unui băieţel de 11 ani,
mărturiseşte că i-a cumpărat cadou copilului un telefon de
ultimă generaţie şi că tot ea este cea care şi-a dat acordul
pe reţeaua de socializare pentru a-i face cont, deşi, potrivit
regulilor Facebook, trebuie să ai peste 13 ani pentru a
putea crea un cont. „Anul trecut, de Crăciun, i-am
cumpărat cadou un telefon modern, cu touchscreen, cameră
foto şi toate chichiţele. Toţi colegii lui de clasă au
telefoane şi începea să fie marginalizat din acest punct de
vedere. La fel a fost şi cu Facebook-ul. La început nu am
fost de acord, însă la insistenţele lui şi după ce am vorbit şi cu alţi părinţi de-ai colegilor lui, am cedat
şi i-am dat voie să-şi facă cont. Îl mai verific din când în când să mă asigur că nu se întâmplă nimic
grav sau că nu vorbeşte cu persoane nepotrivite”, a declarat Corina M.
Odată cu aceste noi mijloace de comunicare, şi internetul a devenit mobil, iar numărul
pericolelor la care sunt expuşi cei mici a crescut.
Cel mai grav lucru este că cei mai mulţi părinţi nu conştientizează acest pericol fie din lipsă de
informare, fie din lipsă de interes. Astfel, din dorinţa de a se mândri cu copiii lor sau la insistenţele
copilului de a avea propriul cont, părinţii îi pot expune, fără să vrea, la riscuri. Cel mai grav lucru care
se poate întâmpla este ca informaţiile despre copii să ajungă pe mâna unor persoane periculoase -
pedofili sau alţi infractori. Riscul este mai mare dacă părinţii au în lista lor de prieteni de pe reţelele de
socializare persoane pe care nu le cunosc în viaţă reală sau dacă nu supraveghează îndeaproape ce fac
copiii pe internet. „Nu am ştiut că are cont de Facebook, şi l-a făcut pe ascuns. Am aflat de la vecina
de sus, care are copil de vârsta băiatului meu. Când l-am confruntat mi-a spus că toţi colegii lui au şi că
aşa comunică ei între ei despre teme sau şcoală. Nu cred că îl afectează. Aşa este toată generaţia nouă,
toţi au telefoane, tablete, fel de fel. Dacă generaţia noastră nu a aut, nu înseamnă că nici cei tineri nu
trebuie să aibă. Sunt conectaţi tot timpul, tot ce fac, fac pe internet”, a explicat Maria B, mama unui
băiat de 10 ani.
Setările de confidenţialitate şi controlul parental, vitale

În aceste condiţii, părinţii ar trebui să înţeleagă care sunt riscurile expunerii minorilor la mediul
online. Înainte de toate, ce trebuie să ştie fiecare utilizator de Facebook sau de oricare altă reţea de
socializare este că acestea au o serie de setări de confidenţialitate care sunt extrem de importante şi
utile.
Astfel, primul pas pe care trebuie să îl facă părinţii este să ajusteze setările reţelei de socializare
online în aşa fel încât conţinutul să nu poată fi văzut decât de prieteni apropiaţi sau de către membrii
familiei. De asemenea, dacă minorul are propriul cont pe o reţea de socializare, acesta trebuie
492
supravegheat îndeaproape în orice moment, iar setările contului copilului trebuie setate în aşa fel încât
să îi restricţioneze accesul la orice fel de conţinut nepotrivit pentru vârsta sa. „Obişnuiesc să postez
poze cu conţinut personal, fie cu familia, fie cu cea mică, însă am grijă să setez, înainte, toate opţiunile
de confidenţialitate. Restricţionez accesul celor pe care nu îi cunosc personal, astfel încât doar
persoanele din cercul apropiat, prieteni şi familie, să îmi poate vedea fotografiile personale. Soţul îmi
spune că sunt paranoică, însă eu consider că este mai bine aşa. Astăzi, pericolele sunt la tot pasul, mai
ales pe internet, unde informaţia este în cantitate foarte mare şi circulă cu o viteză greu de imaginat”, a
declarat mama unui copil de un an şi jumătate.
Mai mult decât atât, pentru a veni în ajutorul părinţilor, specialiştii au creat tot felul de sisteme
şi aplicaţii de control parental al dispozitivelor conectate la internet. Gratuite sau contra cost, ele au
acelaşi scop: restricţionarea accesului minorilor pe pagini sau reclame cu conţinut nepotrivit.
493
AGRESIVITATEA LA DEFICIENTUL MINTAL
–punct de plecare în bullying-ul din școlile speciale
Ficuț Adriana Elena

C.S.E.I. Orizont Oradea
1.1. Caracteristici ale agresivităţii la deficientul mintal

În ceea ce priveşte existenţa precum şi manifestarea furiei şi agresivităţii la deficientul mintal,
acestea sunt subliniate de către Arcan P. şi Ciumăgeanu (1980, p. 186), care afirmă că „manifestările
agresive sunt adeseori exagerat de puternice în raport cu cauza care le-a produs. Uneori aceşti copii
prezintă frici nejustificate. Emoţia de mânie ia proporţiile unei crize de furie, însoţită de reacţii
agresive faţă de cei din jur, distrugerea obiectelor, lovirea propriului corp. Prin caracterul lor exploziv
şi haotic, emoţiile au deseori un efect dezorganizator asupra activităţii debililor mintali. Mai mult,
capacitatea redusă de a controla expresiile emoţionale complică relaţiile lor cu cei din jur”.
Păunescu C. (1977), subliniază că situaţia de frustrare, în funcţie de persistenţa şi forţa
elementului stresant, şi de pragul de toleranţă al deficientului (foarte scăzut), poate să declanşeze prin
hipertensionare, anumite tipuri de rezolvare a stărilor conflictuale, la deficientul mintal, pe care le
descrie, iar printre cele mai importante menţionăm:
a. Rezolvarea prin demisie – cele mai puternice conflicte sunt cauzate atunci când individul
este situat între condiţiile unei imposibilităţi de a atinge scopul sau sarcina. Lewin, a explicat modul în
care subiectul pus într-o situaţie irealizabilă, se refugiază în planul imaginativ (ireal). În ceea ce
priveşte mecanismul acestui lucru, ar trebui reconsiderat, tot complexul de solicitări din sistemul
educaţional contemporan al deficientului, pentru a putea depista cu certitudine dacă acest sistem nu
constituie o situaţie irealizabilă, care să producă la rândul ei, un conflict permanent de frustraţie a
deficientului. Eşuarea în plan imaginativ, este frecvent folosită de către deficient.
În acest sens Păunescu C. (1977, p. 210) afirma că „ceea ce este mult mai grav pentru procesul
de formare a personalităţii deficientului este aderarea la un „eu” imaginar, la o formă irealizabilă a
personalităţii. Această refugiere în lumea imaginară – fireşte şi ca o formă de compensare – tulbură
foarte profund procesul de integrare socială şi afectivă.”
Acelaşi autor afirma că „în cazul deficienţilor, bariera cea mai invincibilă – dacă educaţia nu
devine o tehnică a compensării – este propria lor deficienţă, fie fizică, fie psihică, fie socială. Efectele
ei se instalează ca o invaliditate afectivă pentru copil, deci barieră de netrecut.” (1977, p. 210). Ca tip
de reacţie întâlnim pasivitatea sau indiferenţa.
b. Indiferenţa – Această reacţie, se organizează ca o formă de deficienţă, chiar acolo unde nu
există o bază organică, datorită situaţiei conflictuale. Anihilarea impulsului spre activitate sau spre
integrare socio-profesională reprezintă o regresie a fenomenului de dezvoltare a personalităţii
deficientului, prin care se exprimă într-o anumită formă gradul de dezumanizare prin deficienţă.
c. Regresia – comportamentului către o conduită anterioară sau primitivă, constituie o formă de
răspuns nu numai faţă de unul sau altul dintre elementele stresante, ci un răspuns total al personalităţii.
Deficientul se află prin conjunctura educaţională, într-o situaţie stresantă în permanenţă. De aceea, în
special la deficienţii mintali se întâlneşte frecvent fenomenul de infantilism comportamental, care
reprezintă o formă de regresie prin frustrare.
d. Refularea – una din modalităţile răspândite în lumea deficienţilor, în special a celor psihici şi
intelectuali. O primă formă a acestui proces este de a ignora situaţiile de frustrare şi de a acţiona fără
recunoaşterea acestora. Un asemenea comportament duce la o suprapresiune interioară, care
declanşează o stare de inhibiţie fie a unui organ sau aparat sau a intelectului în întregime.
e. Reacţiile de apărare – constituie fenomenul activ al ieşirii din starea conflictuală şi el se
494
corelează cu o tipologie a dinamicii activităţii nervoase superioare.
În acest sens, autorul subliniază că „desigur, în viziunea pedagogică, agresiunea nu poate fi o
acţiune de atingere a scopului şi cu atât mai mult, nu poate fi o acţiune firească. Nu trebuie ignorat
niciodată faptul că agresiunea în sine exprimă o imposibilitate de atingere a scopului şi ca atare ea – ca
şi alte forme – sunt numai „încercări”, care, la rândul lor produc o stare de descărcare a stării de
tensiune. Agresiunea reprezintă forma extremă”.
f. Opoziţionismul sau negativismul – Opoziţionismul se poate manifesta printr-o atitudine de
împotrivire la o acţiune sau la însuşi procesul educaţional, fără să nu îmbrace forme cu elemente
agresive. Această formă se întâlneşte frecvent în lumea deficienţilor ca reacţie de apărare la procesul
educaţional.
g. Agresivitatea – se manifestă ca afirmare sau negare.
- agresivitatea afirmare se declanşează în condiţiile unui eşec total de inserţie, de acomodare
sau adaptare. Atunci când barierele de netrecut în cale ocupării unui anumit loc pe care deficientul sau
copilul normal şi-l conturează ca fiind propriu, pe baza unei puternice motivaţii după încercările
directe de a-l obţine care sunt traumatizante, nevoia de descărcare a energiei motivaţionale poate alege
un program brutal, direct, care să exprime o forţă deosebită a nevoii de echilibrare, de adecvare la
realitatea interioară sau cea exterioară.
În această direcţie, autorul menţionează că „în lumea deficientului, statutul său de inferioritate
îi creează situaţii de frustrare de dezvoltare foarte frecvente. De aceea, el „atacă” mai frecvent frontal,
direct prin mijloace neprelucrate la nivel axiologic.”(1977, p. 214).
- agresivitate negare – forma cea mai periculoasă, al cărei scop final este distrugerea. Direcţia
de manifestare a agresivităţii de negare – distrugere este canalizată pe trei direcţii:
- către propria persoană;
- către factorii stresanţi;
- către o direcţie întâmplătoare;
1.2. Studii în domeniu Consultând literatura de specialitate, menţionăm faptul că o cercetare
vizând devierile de conduită la deficientul mintal, a fost efectuată de Străchinaru I. În cercetarea
autorului se dorea evidenţierea rolului factorului intelectual în formarea personalităţii, şi evidenţierea
faptului că devierile de conduită reprezintă un deficit de dezvoltare a personalităţii. Autorul menţionat
afirma faptul că „copilul insuficient dezvoltat intelectual poate şi mai lesne cădea victimă influenţelor
negative, pervertindu-şi conduita” (1969, p. 123).
În cercetare au fost incluşi 50 de copii debili mintali, care ,,lăsaţi în mediul copiilor normali, au
contractat tulburări nevrotice şi de comportare în procente de 90% devenind inductori negativi pentru
copiii normali şi comiţând acte anti-sociale grave” (1969, pp. 123-124).
Făcând referire tot la aceşti copii şi la problemele de comportament pe care le manifestă,
autorul menţionează că „copilul înapoiat mintal cu devieri de conduită întruneşte în persoana sa două
deficienţe deosebite: una intelectuală care e primară sau fundamentală, şi alta caracterială care e
grefată sau secundară. Însă dificultatea de adaptare socială a acestui copil se leagă în primul rând de
starea sa de insuficienţă mintală iniţială. Din cauza acesteia, el poate intra în tot felul de situaţii
conflictuale în sfera relaţiilor sociale” (1969, p. 124).
II. METODOLOGIA CERCETĂRII
2.1 Scopul şi obiectivele cercetării
Mi-am propus ca scopuri următoarele:
descrierea specificului agresivităţii la copiii cu deficienţă mintală
măsurarea nivelului agresivităţii copiilor cu deficienţă mintală
Obiectivele acestui studiu sunt:
realizarea unei sinteze teoretice referitoare la agresivitate, deficienţă mintală, specificul acesteia
la copiii cu deficienţă mintală
măsurarea nivelului intelectual al copiilor cu care se lucrează (prin aplicarea Matricilor
495
Progresive Standard şi Color)
identificarea formelor de manifestare a agresivităţii copiilor cu deficienţă mintală (uşoară,
moderată, severă)
identificarea existenţei problemelor de comportament în general la copiii cu deficienţă mintală
identificarea modalităţilor adoptate de către cadrele didactice pentru a face faţă copiilor cu
deficienţă mintală, agresivi
2.2 Ipotezele cercetării În realizarea acestui studiu am pornit de la următoarele ipoteze:
Presupunem că agresivitatea copiilor cu deficienţă mintală scade odată cu vârsta
Presupunem că gradul deficienţei mintale (măsurat cu ajutorul probelor standardizate Raven),
influenţează nivelul agresivităţii
Presupunem că, cadrul didactic adoptă modalităţi prin care se menţin comportamentele agresive
la copiii cu deficienţă mintală (modalităţi de întărire negativă a comportamentului)
2.3 Eşantionul de studiu În acest studiu vor fi incluşi 30 de subiecţi repartizaţi pe clase, de la
CentruŞcolar de Educaţie Incluzivă Orizont, Oradea, cu vârste cuprinse între 8 şi 17 ani. Subiecţii
prezintă deficienţă mintală de diferite grade (DMS, DMM, DMU).
De asemenea, toţi subiecţii, vor fi reevaluaţi cu ajutorul probelor standardizate Raven (Standard
şi Color) în vederea stabilirii nivelului intelectual al acestora, pentru înfăptuirea acestui lucru, voi
solicita acordul cadrului didactic. Cadrelor le voi solicita diagnosticul copiilor, tocmai pentru a putea
compara fidelitatea rezultatelor obţinute la probele aplicate. Subiecţilor de clasa I, le vor fi
aplicateMatricile Progresive Color, iar subiecţilor de clasa a V-a şi a VIII- a, le vor fi aplicate Matricile
Progresive Standard.
La cercetare, vor lua parte, şi un număr de 20 de cadre didactice, de la Centru Şcolar de
Educaţie Incluzivă Orizont, Oradea. Printre aceştia se numără logopezi, învăţători, diriginţi, cei care
lucrează cu aceşti copii, precum şi alte cadre didactice care vor primi spre completare chestionarul
elaborat pentru aceştia.
2.4 Instrumente utilizate Pentru a testa obiectivele şi ipotezele acestui studiu, am utilizat
următoarele instrumente:
a. Matricile Progresive Standard
b. Matricile Progresive Color
c. Grila de observaţie
d. BRIC
e. Chestionarul
2.5 Procedura de lucru
Probele standardizate Raven (Standard şi Color) vor fi aplicate individual cu fiecare copil.
Copiii vor fi familiarizaţi cu prezenţa mea, înaintea evaluării propriu-zise, existând vizite prin care voi
socializa cu aceştia (perioada evaluării copiilor fiind de 10 săptămâni).
Atât grila de observaţie cât şi BRIC vor fi date spre a fi completate, cadrului didactic (profesor,
diriginte, logoped, învăţător), pentru clasa de copii cu care lucrează, considerând că aceştia petrec mult
timp cu copiii, avându-i permanent sub observaţie, atât pe durata activităţilor dirijate, cât şi în timpul
recreaţiei, putând oferi astfel mai multe informaţii cu privire la fiecare copil în parte (perioada de
evaluare/completare fiind de 3 săptămâni).
Tot cadrele didactice vor fi rugate să completeze chestionarul, făcând din nou referire la copii
cu care se lucrează (perioada de completare fiind de 2 săptămâni).
III. REZULTATE AŞTEPTATE
În urma aplicării intrumentelor de lucru utilizate în această cercetare, pentru a testa obiectivele
şi ipotezele acesteia, doresc să obţin următoarele rezultate:
- agresivitatea scade odată cu înaintarea în vârsta, acest lucru poate depinde într-o oarecare
măsură şi de tipul de agresivitate manifestată. Agresivitatea scade o dată cu vârsta atunci când este
vorba de agresivitate asupra obiectelor, agresivitatea asupra propriei persoane, inclusiv asupra altor
496
persoane. Acest lucru se poate datora atât deficienţei cât şi intervenţei cadrului didactic care ucrează cu
elevii. Este posibilă existenţa unui raport invers în ceea ce priveşte agresivitatea verbală care, ar putea
fi întâlnită cu o frecvenţă mai ridicată la cei mari, elevii de clasa a VIII- a, acest lucru datorându-se
atât deficienţei cât şi aparteneţei la un grup şi a dezvoltării limbajului.
- gradul deficienţei mintale însuşi influenţează manifestările agresive ale acestor copii; o
agresivitate crescută s-ar observa în rândul copiilor care prezintă DMS şi DMM în toate cele trei clase
de elevi. În cazul copiilor care prezintă DMU, manifestărileagresive ar fi mai puţin întâlnite decât în
primele doua cazuri. Acest lucru este datorat şi deficienţei în sine. Cu cât deficienţa pe care o prezintă
copiii este mai severă, cu atât posibilitatea lor de a asimila şi de a-şi însuşi reguli sau norme de
comportare este mai redusă. În ceea ce priveşte copiii cu DMU, putem spune că tocmai prin prisma
gradului deficienţei, aceştia nu manifestă des comportamente agresive, ei fiind capabili să-şi
însuşească unele din normele sau regulile de comportare impuse în clasă.
În urma completării inventarului de comportamente BRIC aş dori să obţin rezultate relevante
pentru a evidenţia existenţa problemelor de comportament, îndeosebi, ponderea cu care acestea apar:
- problemele de comportament se întâlnesc şi la deficientul mintal, deşi la acesta, un prim
factor care confirmă acest lucru este însăşi deficienţa copilului, însă intervin şi alţi factori care ţin de
mediu, care generează asemenea comportamente. De exemplu, un deficient mintal poate fi deranjat de
colegul său de joacă, se poate supăra pentru jucării, poate locui într-un mediu nefavorabil şi poate
reacţiona într-un mod agresiv.
Diferenţele înregistrate datorate vârstei ar fi evidente în puţine cazuri în ceea ce priveşte itemii
propuşi spre evaluare în cadrul acestui inventar de comportamente BRIC, pentru că aşa cum s-a
amintit, este o certitudine că aceste problemele există, urmând a fi identificată ponderea cu care acestea
apar. Comportamente precum: nu acordă atenţie când ar trebui să facă acest lucru, abandonează sarcina
fără să o fi terminat, îşi pierde calmul, inclusiv loveşte sau împinge pe cineva, putem spune că sunt
caracteristice deficientului mintal,
În urma aplicării chestionarului pentru cadre didactice doresc să am următoarele
rezultate:
- modalitatea cea mai utilizată de către cadrul didactic faţă de copilul agresiv, se preconizează
a fi aceea de confruntare, această modalitate ar putea fi întâlnită într-un procent destul de mare în ceea
ce priveşte ambii itemi care formează această categorie.
Acest lucru poate fi şi datorită faptului că, în timpul orelor sau altor activităţi în care se solicită
atenţie şi în cadrul cărora unii elevi devin agresivi cu ceilalţi colegi sau chiar cu cadrele didactice,
acestea găsesc această modalitate cea mai potrivită pentru a-l potoli pe elev, prin solicitări directe şi
prin atragerea atenţiei asupra comportamentului lui.
Pe locul doi, după confruntare, cadrele didactice ar tinde să aplice pedeapsa-întărirea negativă a
comortamentului, considerând probabil că, pedepsit fiind, copilul nu va mai repeta unele
comportamente, va şti că va fi sancţionat pentru comportamentele indezirabile pe care le manifestă.
Acest lucru reprezintă însă o greşeală, tocmai prin prisma faptului că, condiţionează comportamentul
copilului prin întărire negativă (pedeapsa). Drept urmare, el va continua să manifeste comportamente
indezirabile.
BIBLIOGRAFIE
1. Arcan, P., Ciumăgeanu, D., (1980),Copilul deficient mintal, Ed. Facla, Timişoara
2. Atkinson, R., Atkinson, R., Smith, E., Bem, D., (2002),Introducere în psihologie,Editura
Tehnică, Bucureşti
3. Bonchiş, E., (2004),Psihologia copilului, Editura Universităţii din Oradea, Oradea
8. Eibesfeldt – Eibl, I., (1995),Agresivitatea umană, Editura Trei, Bucureşti
10. Enăchescu, C-tin., (2005a.),Tratat de psihopatologie,Ed. Polirom, Iaşi
11. Enăchescu, C-tin., (2004b.),Tratat de igienă mintală,Ed. Polirom, Iaşi
12. Florea, M. (2003). Teorii psihologice asupra agresivităţii, în Anuarul Institutului de Istorie
497
“George Bariţ” din Cluj-Napoca, Series Humanistica, vol. 1, tom. I, Ed. Academiei Române,
Bucureşti, p. 27-51.
13. Gherguţ, A., (2005),Sinteze de psihopedagogie specială- ghid pentru concursuri şi examene
de obţinere a gradelor didactice, Ed. Polirom, Iaşi
14. Kay, J., Tasman, A., (2006),Essentials of Psychiatry, Ed. John Wiley&Sons. Ltd. England
15. Mateiu, D., (2006). Violenţa,
http://www.cityonline.ro/ziar/articol.php?nr_ziar=76&rubrica=Social&titlu=violenta, accesat la
07.03.2009
16. Păunescu, C-tin., (1997), Deficienţa mintală şi organizarea personalităţii, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
17. Petermann, F., Petermann, U., (2006),Program terapeutic pentru copiii agresivi,Editura
RTS, Cluj-Napoca
498
STUDIU DE CAZ
Focșa Liliana
Liceul Tehnologic „Ștefan cel Mare”
Cajvana, județul Suceava
Problema:
Elevul Lucian din clasa a V-a prezintă un comportament neadecvat față de colegii de clasă,
ceilalți elevi ai școlii și față de profesori. Vorbește foarte urât, cu înjurături, nu își ia notițe, nu
cooperează la lecții, caută mereu să își deranjeze colegii pentru a nu fi atenți la explicațiile
profesorilor, folosește telefonul în timpul orelor, iese din sala de clasă fără acordul profesorilor
deranjând desfășurarea orelor din întreaga școală punând muzică de pe telefon, fluieră pe holurile
școlii, bate și deschide la ușile de la celelalte clase. În pauză are un comportament violent, mai ales în
limbaj, sunt și situații când sare la bătaie la unii elevi sau are cuțit asupra lui, distruge obiecte prin
școală. Datorită comportamentului său și a numărului mare de absențe, Lucian repetă clasa a V-a.
Obiective:
Eliminarea cauzelor
ETAPE
Abordarea cazului
Nu stă la ore, pleacă din timpul orelor fără acordul profesorului sau chiulește foarte mult
Comportament deviant și uneori violent
Nevoia de a provoca suferință prin intimidare, alături de un grup de susținători
Nu are respect față de profesori, față de persoanele adulte din jurul lui
nu-şi îndeplineşte sarcinile şcolare;
manifestă dezinteres față de toate disciplinele și activitățile desfășurate la școală
Limbajul scris/oral –nu este bogat în semnificaţii;
Imaginaţia – în general de tip reproductiv, orientată spre negativism și a face rău celor din jur;
Voinţa – lipseşte, este nehotărât, nu are răbdare, nu se încadrează in tiparul clasei;
Motivaţia –lipsește;
499
pentru perioade scurte de timp şi negative în perioade mai lungi de timp;
Caracter –negativ:
dezinteresat față de şcoală pentru că nu are un stil de muncă corespunzător, nu își face temele,
nu participă la activitățile din timpul orelor, de cele mai multe ori nu are caietele sau scrie pe un caiet
universal la toate disciplinele,
are o atitudine oscilantă faţă de propria persoană şi faţă de colegi, în general nu este sociabil,
dar deosebit de agresiv (verbal sau fizic);
îi place să iasă în evidență prin aspecte negative
Echilibrul sistemului nervos - elevul prezintă o labilitate psihică destul de accentuată generată,
se plictiseşte uşor, agitat, nu rezistă să stea în sala de clasă în timpul orelor şi nici la efort
intelectual susţinut;
pentru a-şi proteja propria persoană față de părinți recurge la minciuni, denigrând colegii de
clasă și profesorii
Elevul prezintă o dezvoltare psihosomatică normală pentru vârsta lui.
4. Relaţii sociale
- Familie – relaţii bune între părinţi, din ce am observat la întâlnirile cu părinții. Au fost ambii
părinții în prima zi de școală și au cunoscut dirigintele clasei când repetă clasa.
- Tatăl, la început a dat impresia de calm însă a devenit cam de agresiv când a văzut
comportamentul băiatului, este:
autoritar, cu un temperament predominant coleric;
nu realizează nici un fel de venituri sigure, lucrează în construcții cu ziua, lipsind toată ziua de
acasă;
nu s-a ocupat de educația băiatului, „și-a luat mâna de pe băiat”, ca să spunem așa, lăsându-l de
capul lui, fără al controla. Iar când a văzut comportamentul lui, a crezut că rezolvă prin bătaie;
încearcă să îl integreze în colectivul de elevi, este de acord cu participarea băiatului la unele
activități desfășurate cu clasa;
îi dă bani mai mulți fără a verifica ce face cu acești și crede toate vorbele băiatului, când
descoperă minciuna îl ia la bătaie dar, tot nu verifice ce face băiatul în timpul liber și care îi sunt
prietenii;
am înțeles de la vecini că ar consuma băuturi alcoolice seara când vine acasă;
încearcă să își urmărească băiatul, îl aduce dimineața cu mașina la școală, uneori stă prin jurul
școlii pentru ca acesta să nu fugă de la școală;
dorește ca băiatul să continue școala pentru a-și putea lua, la un moment dat, permisul de
conducere;
nu are decât opt clase
Mama lucrează cu carte de muncă, în ture, la brutăria din localitate, inclusiv de noapte, când
copiii rămân nesupravegheați:
este dezechilibrată emoţional şi afectiv, hiperemotivă, foarte supărată că Lucian repetă clasa;
vine la chemarea școlii, dacă nu este la lucru, dar plânge tot timpul, nu vorbește foarte mult, de
obicei ne spune că nu mai știe ce să facă. Când o vede plângând, Lucian vorbește cu ea foarte urât,
chiar și în față dirigintelui sau a directorului școlii, își jicnește mama și nu știe să se impună ca părinte,
să își câștige respectului copiilor săi.
Are studii liceale
Fraţi – elevul are o soră mai mare în clasa a VIII-a ce are probleme fiind cu certificat CES.
Sunt momente când frații se împacă, alteori nu, vorbind foarte urât cu sora lui.
500
Grupul de prieteni – are puţini prieteni, în general printre elevii slabi la învățătură, care lipsesc
de la ore și au probleme de comportament;
Colegii de clasă – are relaţii încordate cu colegii de clasă, nu se integrează în noul colectiv, are
comportament violent în limbaj și fizic față de toți colegii, îi deranjează în timpul orelor. Ca urmare
este marginalizat.
Problemele au apărut odată cu intrarea în clasa a III-a, când mama a început să lucreze, inclusiv
de noapte, la brutăria din localitate, nu s-a mai ocupat de copil la fel ca înainte, a început să vină fără
teme. A început să plece de la ore, doamna învățătoare îl găsea pe terenul de sport alături de alți elevi
din clasele mai mari. Uneori avea bani mai mulți la el. Intimida copiii mai mici și le cerea banii pe care
îi avea la ei sau, când acești nu erau atenți le fura banii sau alte obiecte. Seara, tatăl venea băut acasă,
dormea în altă clădire decât copii, deci aceștia nu erau supravegheați când mama era la lucru. Am
înțeles că crea probleme vecinilor, acești făcând deseori plângeri la Poliție. Tata considera că
problemele se rezolvă prin bătaie, ceea ce agrava comportamentul. Când avea bani îi cheltuia jucând
„Păcănele” la aparatele din diverse locații.
Fără probleme deosebite până în clasa a V-a pe care o repetă din motive de comportament, care
sau înmulțit, agravat, apelându-se și la Poliția din localitate, și a absențelor acumulate.
Dezvoltare psihosomatică corespunzătoare vârstei
- Conflictualitatea familiei, tensiunile în relaţiile dintre părinţi, chair dacă aceștia dădeau
impresia că relațiile sunt perfecte, lipsa supravegherii, subminează nevoia de protecţie şi de siguranţă a
băiatului;
- Lipsa de comunicare şi autoritarismul excesiv, agresivitatea produc grave dezechilibre
emoţionale.
În urma discuţiilor purtate cu elevul Lucian şi cu părinții acestuia, la începutul anului școlar,
am observat o îmbunătățire a comportamentului, stătea la ore, lua notițe, nu deranja colegii dovedind
că dorește să nu mai repete clasa. Am intervenit la ceilalți colegi din noua clasă pentru integrarea
acestuia în colectiv dar, și la profesorii clasei pentru susținere și înțelegere. A avut un comportament
pozitiv și a dat dovadă că dorește o schimbare cam vreo 4-5 săptămâni după care a revenit la vechile
obiceiuri. Probabil lipsa susținerii din partea părinților, reproșurile că repeta clasa și le era rușine față
de oamenii din localitate, , nesupraveghere din partea acestora, condițiile sociale, au fost factori mai
puternici decât dorința lui de schimbare. Atunci când îi spuneam că îl voi suna pe tată pentru al chema
la școală, îmi râdea și spunea „HA, ha, degeaba îl suni pentru că nu are timp să vină la școală.” Și într-
adevăr, tatăl îmi spunea că este la lucru și nu are timp. Că singurul lui venit îl obține prin muncă cu
ziua deci, trebuie să meargă când este chemat pentru a-și putea întreține familia. Avea și cheltuieli
mari cu tratamentul fetei . Am insistat o perioadă destul de lungă până a venit mama, a plâns toată
întâlnirea fiind jicnită de băiat chiar de față cu mine. La început părinții credeau că spunem minciuni
despre comportamentul băiatului până când am început să le scriu zilnic, prin mesaje pe telefon, când
lipsea de la ore, ce făcea prin școală, jicnirile aduse colegilor și profesorilor.
Am întocmit dosarul pe care l-am înaintat Comisie de disciplină din școală. S-a hotărât
501
aplicarea sancțiunilor conform Regulamentului de organizare și funcționare a instituțiilor de
învățământ preuniversitar și a Regulamentului de organizare interioară a școlii noastre. Nu l-au afectat
sancțiunile. S-a ajuns până la scăderea notei la purtare și eliminarea de la cursuri pe o perioadă de cinci
zile cu desfășurare de activități la biblioteca școlii. Am rămas în școala online și această sancțiune nu a
mai putut fi pusă în aplicare. Pe perioada școlii online nu a intrat decât foarte puțin la ore deși avea
dispozitive. Oricât se străduia mama, nu o asculta și făcea ce voia el, singurul de care avea frică era
tatăl, care lipsea toată ziua de acasă.
Elaborarea strategiilor de acțiune

- modificarea atitudinii elevului faţă de învăţătură și față de școală;
- participarea consilierului psihopedagogic la orele de Dirigenție, stabilirea unor ședințe de
consiliere, părinții au fost de acord cu aceste ședințe. La început participa la ele după care nu a mai
vrut șă meargă spunând minciuni părinților că merge le ședințe timp în care se întâlnea cu diverși
prieteni;
-participarea la unele ore de Dirigenție a membrilor Poliției din localitate pentru a discuta
despre diverse teme di violență, compotament deviant;
- părinţi;
- profesori;
-asistență socială;
- colegi;
- anturaj.
Luarea și susținerea hotărârii

Proiectul educativ de intervenție are drept scop intensificarea colaborării şcolii cu familia și
cu toți factorii implicați, astfel încât să se rezolve situaţiile tensionate din familie și dintre părinți și
copil, stimularea motivaţiei pentru învăţare, îmbunătățirea comportamentului elevului.
Prognoza evoluției ulterioare a elevului - intensificarea interesului pentru şcoală și învățătură
pentru a promova clasa a V-a, se va optimiza capacitatea de concentrare a atenţiei, dezvoltarea
încrederii în sine, recâştigarea respectului faţă de sine, va relaţiona pozitiv cu colegii și se va integra în
colectiv, va fi acceptat în colectiv pentru realizarea sarcinilor de echipă, se vor detensiona şi imbunătăţi
relaţiile dintre părinţi, se vor modifica relaţiile băiatului cu tatăl, care va renunţa la comportamentul
autoritarist în favoarea unei atitudini ferme dar flexibile, părinţii vor învăţa modalităţile cele mai bune
de abordare şi soluţionare a situaţiilor de criză.
502
STUDIU DE CAZ (CAZ DIN FAMILIE)
Fodor Adina Claudia

G.P.P.nr.53 Oradea,jud.Bihor,România
PROBLEMA :
Eleva C.S prezintă un comportament neadecvat faţă de unii colegi de clasă,respectiv gesturi
de intimidare realizate doar alături de un grup de 4-5 colegi.
Una din victimele sale,eleva C.P.a reclamat dirigintelui următoarele comportamente deranjante:
-Aproape de fiecare dată când răspunde corect la oră este numită „tocilară” de către C.S. si grupul său
de susţinători;
-Este ridiculizată pentru faptul că nu fumează ȋn recreaţie,fiind adesea numita „o tocilară care
nu stie să se distreze”.
-Este ridiculizată pentru că refuză să chiulească de la ore alături de unii colegi;
-Este ridiculizată pentru faptul că nu are un prieten;
-Părinţii C.P. au spus că aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări repetate plânge
zilnic din această cauză ;mai mult,are zile ȋn care refuză să meargă la şcoală din cauza intimidărilor la
care este supusă.
ABORDAREA CAZULUI

-Probleme la învăţătură;
-Nevoia de a provoca suferinţă prin intimidare,alături de un grup de susţinători.
Procurarea şi sistematizarea informaţiilor :

-note medii la majoritatea obiectelor;
-nu-şi îndeplineşte sarcinile şcolare decât cu mare greutate;
-nu participă foarte activ la ore şi chiuleşte des;
-manifestă interes la: limba şi literatura română, muzică, dans;
Limbajul scris/oral – destul de bogat în semnificaţii
503
Caracter – pozitiv, destul de combativă, cooperantă dacă are interes
- dezinteresată de şcoală pentru că nu are un stil de muncă corespunzător, este împrăştiată,
- are o atitudine oscilantă faţă de propria persoană şi faţă de colegi, în general sociabilă,
Echilibrul sistemului nervos - eleva prezintă o labilitate psihică destul de accentuată
- se plictiseşte uşor, nu rezistă la stres şi nici la efort intelectual susţinut;
- are o fire siciabilă, un temperament extrovertit; ◦ nu are încredere în forţele proprii;
-pentru a beneficia de compasiunea colegilor sau ca o formă de apărare, pentru a-şi proteja
Eleva prezintă o dezvoltare psihosomatică normală pentru vârsta ei dar are şi afecţiuni
care necesită o atenţie specială;
Afecţiuni renale care au necesitat mai multe săptămâni de spitalizare.
4. Relaţii sociale
Familie – relaţii deosebit de încordate între părinţi, care au culminat cu un foarte recent
divorţ. Tatăl este deosebit de agresiv cu toţi membrii familiei, în special cu soţia, este:
Mama este „fac totul” în familie, de la asigurarea siguranţei financiare, la creşterea şi
educarea copiilor:
-din cauza problemelor personale, problemele copiilor au trecut pe planul doi.
Colegii de clasă – are relaţii încordate cu colegii de clasă, care au izolat-o după ce au
prins-o cu minciuni.
repetă anul şcolar.
În noua clasă se integrează greu, nefăcând faţă obligaţiilor, începe să mintă în legătură cu
situaţia ei familială afirmând că „nu are mamă”, „este crescută de mamâ vitregă”, „numai tatăl se
ocupă de ea” etc.

-fără probleme deosebite până în clasa a XI-a pe care o repetă din motive medicale, parţial,

4. Istoricul dezvoltării fizice - dezvoltare psihosomatică aproximativ corespunzătoare vârstei -

fire mereu bolnăvicioasă, situaţie brusc agravată în clasa a XI-a, datorită problemelor la rinichi. 5.
Istoricul familiei
504
-mama este cea care impune tuturor calea de urmat : „eu am bani, eu decid!”, fără a ţine cont de
-mama şi-a dorit să devină asistentă madicală şi, nereuşind, a obligat-o pe fiica ei mai mare să
-tatăl a lăsat copiilor posibilitatea de a-şi alege drumul în viaţă, încurajând alegerile lor. 6.

Eleva s-a mutat la începutul clasei a IX-a dintr-o localitate ȋn alta, rupând relaţiile cu fostul
grup de priteni.
D. Descoperirea cauzelor :
şcolar;
•Lipsa de comunicare şi autoritarismul exesiv, agresivitatea produc grave dezechilibre
emoţionale
În urma discuţiilor purtate cu eleva C.S. şi cu mama acesteia s-a constatat că visul ei cel
mai mare este să urmeze o carieră în domeniul teatral ,către care are reale înclinaţii.
De asemenea şi-ar dori să studieze vioara.

partea colegilor;
-Să capete o bursă pentru a studia în străinătate;
-Să plece în America la rude care au promis că o pot ajuta;
-Să se căsătorească, să aibă familia ei, copii, casă, un servici bine remunerat;
-Să continue să studieze vioara.
ELABORAREA STRATEGIILOR DE ACŢIUNE:

-creşterea încrederii în forţele proprii;
-stimularea motivaţiei pentru învăţare;
-modificarea atitudinii elevei faţă de învăţătură;
-modificarea atitudinii elevei faţă de colegi şi relaţiile cu aceştia;
-şedinţe de consiliere;
-modificarea sistemului de valori a elevei prin aplicarea testelor de determinare a intereselor şi
505
valorilor;

-înlesnirea integrării în grup;
-solicitarea elevei pentru realizarea unor activităţi de grup;
-participarea la activităţi extraşcolare : excursii, programe distractive.

-părinţi;
-profesori;
-colegi;
-anturaj
506
ACTIVITATE DIDACTICĂ PENTRU PREVENIREA BULLYNGULUI ÎN ȘCOALĂ
TESTUL ADEVĂRAT SAU FALS
Fodor Ramona Monica

Liceul Tehnologic „Grigore Moisil” Deva
Învăţăm împreună cu elevii - Adevărat (A) sau Fals (F)

Obiectivele: elevii trebuie să înțeleagă cât de important este rolul spectatorului în a interveni și
chiar opri cazurile de bullying.
Timp alocat: 40-50 minute.
Vârsta: 8-15 ani.
Instrumente necesare: foi cu testul Adevărat sau Fals, creioane, carioci, pixuri.
Pașii necesari: fiecare elev va primi câte o foaie cu testul Adevărat sau fals, timp de 20 minute
va alege pentru fiecare afirmație dacă răspunsul este adevărat sau fals incercuind varianta corectă.
Profesorul va invita elevii, să-și argumenteze punctele de vedere într-o discuție interactivă iar apoi va
citi concluziile cercetării și va dezbate aceste concluzii privind rolul spectatorului.
Adevărat sau fals?
1. În situația în care doi copii sau un grup de copii se joacă sau se ceartă și aceștia au o forță
fizică egală, aceasta nu reprezintă bullying. Adevărat sau Fals
2. De obicei, spectatorii doar asistă când ceilalți elevi sunt abuzați. Adevărat sau Fals
3. Cei mai mulți dintre cei care privesc situații de bullying se simt inconfortabil. Adevărat sau
Fals
4. Cei mai multi dintre cei care sunt spectatori nu fac nimic pentru a opri astfel de situații.
Adevărat sau Fals
5. Elevii care privesc și nu vorbesc despre fenomenul bullying înrăutățesc lucrurile. Adevărat
sau Fals
6. Elevii care râd și încurajează agresorul înrăutațesc lucrurile. Adevărat sau Fals
7. Elevii care încearcă să oprească fenomenul bullying schimbă situația de cele mai multe ori.
Adevărat sau Fals
8. Uneori adulții nu opresc fenomenul bullying pentru că nu îl recunosc, ori nu înțeleg că
rănește. Adevărat sau Fals
9. Atât copiii, cât și adulții pot învăța să devină spectatori care ajută la stoparea fenomenului
bullying. Adevărat sau Fals
10.Din frică să nu devină și ei ținta bullyingului, unii elevi automat devin martori pasivi ai
fenomenului. Adevărat sau Fals
11. Bullyingul poate fi provocat de insuficiența interesului cadrelor didactice de a gestiona
asemenea situații. Adevărat sau Fals
12. Profesorii deseori depistează doar bullyingul fizic și consideră că un dialog cu agresorul și
niște scuze aduse celui agresat pot îndrepta situația. Adevărat sau Fals
Interpretarea testului Adevărat sau Fals?
- Între 80% și 90% dintre elevi au afirmat că nu a fost plăcut să privească cazurile de bullying
și nu s-au simțit confortabil privind.
- Când spectatorii privesc fără a interveni, înrăutățesc lucrurile pentru că oferă audiență
agresorului.
- Dacă spectatorii râd, îl încurajează pe agresor să continue.
- Spectatorii se tem adesea că nimeresc și ei în pielea victimei și atunci se alătură agresorului.
- Când martorii se alătură agresorului aceștia împrumută comportamentul acestuia, sau uneori
507
pot deveni și ei afectați moral, prin faptul că se simt vinovați că nu au intervenit (trauma martorului).
- Profesorii/adulții, de obicei, nu observă fenomenul bullying pentru că de cele mai multe ori se
întâmplă în zonele unde nu există supraveghere din partea acestora, dar bullyingul subminează întregul
sistem educațional, provocând o tensiune generală în instituție.
- ceilalți au răspuns că până în prezent nu au întâlnit acest fenomen de bullyng și că nu au
asistat la așa ceva. Totuși, aceștia și-au manifestat intenția de a afla cât mai multe informații despre
acest fenomen, ca pe viitor să poată avea atitudinea potrivită în asfel de cazuri.
Sursa: Este compus pe baza unor informații oferite www.salvaticopii.ro
508
SOLUŢIONAREA UNEI SITUAŢII CONFLICTUALE
Forțu Mirela Luminița

Școala Gimanzială nr. 119, București
Situaţia conflictuală: Elevul M.A. din clasa a VII-a agresează zilnic, verbal şi fizic, în drum
spre şcoală, eleva G.I. din clasa a V-a.
Părţile implicate: cei doi elevi, părinţii elevilor, diriginți, managerul unităţii şcolare,
responsabilul Comisiei privind Prevenirea şi Combaterea Violenţei în Mediul Şcolar, profesorul
consilier.
Tipul de conflict: interpersonal, disfuncţional, acut, între elevi.
Forma de manifestare a conflictului: agresiuni active fizice directe (lovirea unui coleg),
agresiuni active verbale directe (înjură, ameninţă).
Cauzele conflictului: elevul M.A. îşi manifestă frustrările acumulate din cauza situaţiei
familiale (a lipsei de implicare) într-un mod agresiv asupra unei eleve mai mici ca vârstă, ca dezvoltare
fizică şi mentală (despre care ştie că nu se poate apăra)
Bariere în comunicare:
deficienţe de vorbire la nivelul emiţătorului (eleva G.I.) ;
existenţa unor „filtre mentale” la nivelul subiecţilor comunicării (elevii implicaţi în conflict,
mama băiatului);
credibilitatea acordată de fiecare dintre participanţi interlocutorului său;
selectivitatea percepţiilor, caracterul fals al presupunerilor, prejudecăţi, judecăţi de valoare
diferite;
diferenţe semnificative între experienţele anterior acumulate de participanţi.
Strategia de rezolvare a conflictului: Medierea conflictului de către un membru al Comisiei
privind Prevenirea şi Combaterea Violenţei în Mediul Şcolar (profesorul consilier).
Soluţii de rezolvare a conflictului:
Informarea şi implicarea părinţilor în rezolvarea conflictului;
Dezbaterea cazului la orele de dirigenţie;
Abordarea în cadrul orelor de dirigenţie a unor teme legate de violenţă;
Implicarea elevului M.A. în activităţi extraşcolare şi responsabilizarea lui;
Discuţii individuale şi în grup cu cei implicaţi în conflict;
Monitorizarea comportamentului elevului M.A.;
Crearea unei comunităţi educaţionale în care elevii se sprijină unii pe alţii.
Soluţia optimă: Crearea unei comunităţi educaţionale în care elevii se sprijină unii pe alţii.
Transpunerea în practică a soluţiei aleasă:
Elementele esenţiale pentru controlul conflictului sunt: comunicarea eficientă şi analiza
conflictului însoţite de o apreciere a dinamicii sociale mai largi.
Utilizarea repetată şi consecventă a tehnicilor de rezolvare a conflictelor de către profesori va
face ca elevii înşişi să fie capabili, după un timp, să-şi rezolve singuri conflictele. Acest lucru are
efecte benefice asupra atmosferei din clasă, contribuind la crearea unei comunităţi educaţionale în care
elevii se sprijină unii pe alţii. Caracteristicile acesteia sunt:
Cooperare. Elevii învaţă să lucreze împreună, să aibă încredere unii în ceilalţi şi să-şi
împărtăşească preocupările.
Comunicare. Elevii învaţă să observe atent, să comunice ceea ce au de spus, sa-i asculte atent
pe ceilalţi.
Toleranţă. Elevii învaţă să respecte şi să valorizeze pozitiv diferenţele între oameni, să
înţeleagă propriile prejudecăţi şi modul în care acestea acţionează.
509
Expresie emoţională pozitivă. Elevii învaţă să-şi exprime sentimentele, în special supărarea
sau nemulţumirea, în modalităţi neagresive şi nedistructive. Totodată, ei învaţă autocontrolul.
Rezolvarea conflictelor. Elevii deprind abilitatea de a răspunde în mod creativ într-o situaţie
conflictuală.
Grupurile sunt o sursă potenţială de motivaţie şi de satisfacţie. Este important ca profesorii să
încurajeze şi să participe la crearea comunităţilor educaţionale şi să supravegheze modul în care
interacţionează elevii.
Plan de acţiune
Indiferent de cauze, alunecarea către comiterea delictelor morale poate fi împiedicată prin
aplicarea consecventă a următorilor paşi strategici:
1. Iniţiativa imediată a profesorului-diriginte de a contacta consilierul sau psihologul şcolar (din
cadrul centrului sau cabinetului de asistenţă psihopedagogică), părinţii (tutorele sau cele mai apropiate
rude ale copilului) şi pe ceilalţi profesori ai clasei; rapiditatea intervenţiei este salutară în aceste cazuri
pentru prevenirea delictului.
2. Psihologul şcolar aflat în faţa unui subiect-problemă va stabili cu acesta o relaţie de
comunicare deschisă, sinceră, de respect şi înţelegere faţă de problemele cu care se confruntă minorul.
3. După stabilirea acestei relaţii, psihologul va aplica metode şi tehnici psihometrice necesare
conturării profilului psihologic şi evaluării tabloului comportamental al cazului:
observaţia, în special cea direcţionată;
chestionarele de colectare a informaţiilor referitoare la problemele subiectului;
interviul structurat pe explorarea anumitor aspecte comportamentale;
testele: inventarele multifazice de personalitate şi temperament, chestionarele de interese şi de
opinie, bateriile generale de aptitudini, exerciţiile de clarificare a valorilor;
probele de stabilire a coeficientului de stres şi a gradului de socializare;
tehnicile proiective (acolo unde este cazul, pentru eventuala intervenţie medico-psihiatrică).
4. Familia va fi informată de către consilier, profesorul-diriginte simultan cu psihologul
şcolar, pentru a identifica şi explora problemele subiectului minor prin colaborare permanentă.
Avertizat deja, că o bună parte din cauzele devianţei copilului sunt provocate de situaţia lui familială,
consilierul şi profesorii clasei vor avea responsabilitatea de a adapta strategiile didactice în favoarea
copilului: de multe ori, climatul familial este deteriorat, ajungând – în extremis – la a fi impropriu
dezvoltării şi educării normale a minorului (prin dezorganizare, deces, imoralitate, precaritate
economică etc.). De obicei însă, chiar şi într-un climat familial carenţat, soluţia recomandabilă este
aceea de a păstra copilul alături de membrii familiei sale.
5. Profesorii şi părinţii vor supraveghea anturajul minorului, respectiv relaţia cu prietenii,
locurile pe care le frecventează, modul de folosire a timpului liber.
6. Prin convorbiri cu copilul, consilierul şi/sau psihologul şcolar au dificila misiune de a-l
determina să îşi mărturisească faptele, să îşi învingă complexele şi teama, să înţeleagă că va fi ajutăt,
iertat, sprijinit.
7. Orientarea şi consilierea în carieră pot deveni o strategie eficientă de prevenire a delicvenţei
numai dacă este concepută etapizat, ca o activitate de durată: o dată ce cauzele devianţei au fost
identificate prin alcătuirea profilului psihologic individual, consilierului şcolar îi revin şi alte sarcini:
îl va ajuta pe subiect să îşi înţeleagă complexele, frustrările, temerile;
va încerca să diminueze agresivitatea, violenţa şi impulsivitatea subiectului;
va antrena subiectul în clarificarea valorilor morale, în consolidarea deprinderii de a se
autocontrola şi autodisciplina (întărirea voinţei), depăşind astfel, criza de identitate, dobândind
încredere în forţele / posibilităţile proprii;
8. În continuare, consilierul şcolar, în acord cu clientul său, va proceda la elaborarea unui
plan de dezvoltare vocaţională, stabilind ierarhizat scopurile urmărite.
9. Se trece apoi la realizarea acestor scopuri. Fiind vorba de elevi-problemă, pornim de la
510
premisa că au fost înlăturate cauzele iniţiale (prin aplicarea simultană a celorlalte metode de
învăţământ) şi că devianţa a fost deturnată prin prevenirea reiterării condiţiilor care se constituiau ca
focare de conflict (anturaj negativ, prilejuri de comitere a delictelor, tentaţii şi dorinţe nesatisfăcute
etc.).
10. Deşi deturnarea motivaţională s-a produs probabil în această fază, antrenarea în acţiuni
pentru realizarea scopurilor propuse trebuie menţinută ca preocupare stabilă, dominantă pentru subiect,
prin contacte cu specialişti în ocupaţia aleasă, vizite şi voluntariat în locurile de muncă din domeniul
respectiv, practică şi stagiatură pe perioada vacanţelor etc.
Metode specifice de consiliere a adolescenţilor cu un comportament deviant
Problema centrală a adolescenţilor cu un comportament deviant rămâne dificultatea de adaptare

şi integrare şcolară/socială. De aceea, în vederea reintegrării, demersurile consilierului se vor orienta
către metode menite să echilibreze şi să optimizeze personalitatea clientului său. Există deja o serie de
metode clasice: stingerea comportamentelor indezirabile, modelarea, antrenamentul asertiv, tehnica
reacţiei aversive prin sancţiune, metoda contractuală.
Stingerea comportamentelor nedorite - Dorind să iasă în evidenţă în grupul de covârstnici,
puberul adoptă adesea comportamente şocante. Consilierul, profesorii şi părinţii, prin acord comun,
vor aproba şi încuraja numai acele conduite dezirabile, evitând să dea atenţie celor ostentative sau
agresive. Observând că acestea din urmă nu mai produc efectul scontat, copilul va renunţa la ele.
Stingerea parcurge trei etape: iniţial comportamentele indezirabile se intensifică, pentru ca apoi să
slăbească treptat din cauza lipsei de întărire, iar în final comportamentul este uitat şi înlocuit.
Modelarea se bazează pe puterea exemplului. În anturajul copilului se află persoane care, prin
forţa lor charismatică, îl determină să le imite comportamentul. Esenţa metodei constă în dislocarea
unor conduite negative dobândite prin imitaţie şi plasarea copilului sub influenţa unor modele demne
de urmat (consilier, părinţi, profesori, colegi).
Antrenamentul asertiv vizează învingerea dificultăţilor de interrelaţionare ale unora dintre
elevi. Consilierul va recurge la diferite procedee, astfel încât clientul să dobândească deprinderi de
relaţionare şi comunicare, mai întâi în familie, apoi în clasă şi ulterior în societate.
Tehnica aversivă presupune utilizarea sancţiunilor pentru a amenda comportamentele nedorite.
Pentru a reuşi, este nevoie de asentimentul copilului şi de motivaţia lui intrinsecă de a se debarasa de
aspectele neplăcute ale personalităţii, păstrând, prin întărire, numai pe cele socialmente aprobate.
Metoda contractuală este din ce în ce mai des utilizată în consiliere. Clientul deviant renunţă
prin contract la conduitele sale reprobabile, primind o recompensă ori de câte ori şi-a putut controla
comportamentul în sens pozitiv, realizând astfel, scopul planificat în înţelegere cu consilierul.
BIBLIOGRAFIE
Cosmovici, A. & Iacob L. (eds) (2005). Psihologie scolara. Iasi: Polirom

Cerghit, I. (2006). Metode de invatamant. Iasi: Polirom
Iucu, R. (2006). Managementul clasei de elevi. Aplicatii pentru gestionarea situatiilor de
criza educationala. Iasi: Polirom
511
PREVENIREA BULLYING-ULUI ȘI A CYBERBULLYING-ULUI
Fulea Cătălina-Cristina
Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Năvodari, Județ Constanța
Bullying-ul reprezintă un comportament nedorit sau agresiv manifestat de către o persoană

(agresorul) față de o altă persoană (victima), comportament care reflectă un dezechilibru real sau
perceput de putere între cele două
Despre bullying
Literatura de specialitate prezintă trei tipuri clasice de bullying:
bullying verbal (insulte, etichetări);
bullying social (lezarea reputației sociale sau a relațiilor prin practici precum izolarea sau
umilirea publică);
bullying fizic (vătămare
corporală).
Recent, în literatura de
specialitate găsim referințe cu
privire la bullying-ul
virtual sau cyberbullying, aceasta
presupunând utilizarea tehnologiei
moderne, precum rețelele de
socializare, cu scopul de a răni pe
cineva. Exemple de cyberbullying
sunt ironizarea unei persoane pe
rețele de socializare, trimiterea
unor emailuri cu mesaje negative
etc.
Se estimează că în jur de 30% dintre elevi au trecut prin experiențe de bullying fie ca victime,
fie ca agresori, unii elevi având rolul dual de victimă-agresor. Majoritatea copiilor agresați fac parte
din categorii de populație defavorizate (copiii supraponderali, copiii cu dizabilități sau elevii cu
orientare sexuală LGBT).
Printre consecințele bullying-ului asupra dezvoltării psihologice normale a elevului agresat se
numără: nivelulul ridicat de anxietate și depresie, performanțe școlare slabe, probleme generale de
sănătate, repetarea experienței de bullying prin agresarea altor elevi percepuți ca fiind mai slabi decât
el.
Strategii de bază în prevenirea bullying-ului
Prevenirea acestui fenomen este un proces la care trebuie să contribuie actorii principali ai
educației, respectiv părinții, profesorii și persoanele calificate (consilierul școlar, medicul școlar etc.).
Majoritatea metodelor de prevenție a bullying-ului au la bază angajamentul acestora în

asigurarea condițiilor necesare creării unui mediu liniștit și prosper pentru dezvoltarea normală pe plan
social și academic a copiilor.
Acest angajament se clădește pe dorința adulților-îngrijitori de a fi alături de copil și de a-l

ajuta să se exprimă deschis fără a se simți stânjenit sau rușinat. Un copil ai cărui părinți îi ignoră
problemele sau tind să-l critice pentru greșelile sale, va avea tendința de a evita să aducă în discuție
512
experiențele sale negative din teama de a fi ridiculizat sau ignorat.
Oferiți informații generale și specifice despre bullying
Un prim pas în prevenirea bullying-ului îl reprezintă oferirea de informații către elevi despre
fenomenul de bullying, cauzele acestui fenomen, caracteristicile agresorului și victimei și consecințele
bullying-ului asupra dezvoltării fizice și psihice armonioase. Această strategie presupune, de
asemenea, și organizarea unor activități de învățare și exersare a unor metode de identificare și de
combatere a bullying-ului, precum oferirea de ajutor copiilor-victimă, cererea de ajutor sau evitarea
situațiilor posibil conflictuale. Activitățile de informare se pot realiza prin discuții individuale,
dezbateri despre bullying, ore de consiliere și dirigenție, distribuirea de materiale media (filme,
imagini) cu mesaje antibullying, campanii de informare locale sau naționale.
Îmbunătățiți comunicarea cu copiii
Specialiștii în sănătate mentală afirmă că o comunicare eficientă dintre copil și părinte,
respectiv elev și profesor, reprezintă o măsură eficientă de prevenire a efectelor negative ale agresării.
Relația pozitivă dintre părinți și copil, respectiv profesori și elevi, presupune construirea unui climat de
încredere, asigurarea copilului că opinia sa este importantă, practicarea ascultării active, oferirea de
sfaturi și sugestii pentru probleme copilului și reasigurarea că nu va fi criticat în timp ce acesta își
exprimă problemele personale.
Încurajați identificarea intereselor și hobby-urilor
Părinții și profesorii îi pot încuraja pe copii să-și identifice interesele și activitățile preferate și
să se implice în acestea. Activitățile extrașcolare, sportive, culturale sau de tip voluntariat îi permit
copilului să construiască relații sociale cu persoane care au aceleași interese.
Oferiți modele comportamentale pozitive și dezirabile social
Această strategie presupune educarea atât a victimelor, cât și a agresorilor cu privire la ce
înseamnă comportament pozitiv și așteptat, respectiv comportament negativ și nedorit. Strategia
presupune două etape:
prezentarea comportamentelor și a consecințelor acestora și aplicarea imediată a consecințelor
pentru comportamente, respectiv recompense pentru comportamentele pozitive și pedepse pentru
comportamentele negative.
Învățarea devine mai eficientă atunci când copilul îl observă pe adult punând în practică aceste
comportamente în relație cu alții.
În continuare voi prezenta câteva sugestii de strategii sau metode de prevenire și de diminuare a
bullying-ului atât pentru părinți, cât și pentru profesori sau pentru alte categorii de persoane care se
ocupă de îngrijirea și educarea copilului.
Metode de prevenire a bullying-ului pentru părinți
Observați semnele care indică experimentarea bullying-ului
Aceste semnale pot fi fizice (răni, haine rupte, recuzită școlară distrusă), cât și
psihocomportamentale (apetit alimentar scăzut, insomnie, momente de tristețe, depresie, anxietate,
teama de a frecventa școala). Odată ce ați observat aceste semne, încercați să purtați o discuție sinceră
și deschisă cu copilul dvs. despre experiențele sale școlare și despre persoanele cu care are interacțiuni
sociale pozitive sau negative. În timpul discuțiilor, încercați să-i transmiteți copilului mesajul că-l
sprijiniți necondiționat și că nu-l veți
blama pentru cele întâmplate.
Stabiliți limite cu privire la
utilizarea tehnologiei
Această strategie presupune atât
supravegherea activității copilului în
mediul online, cât și educarea acestuia cu
privire la utilizarea lor. Părinții îi pot
învăța pe copii cunoștințe și deprinderi
513
precum: protejarea datelor personale (parola de acces la rețelele de socializare), pasivitatea
constructivă (a ignora mesajele sau emailurile cu conținut jignitor sau amenințător), utilizarea
responsabilă a timpului liber și a tehnologiei multimedia. Totodată, părinții au sarcina de a monitoriza
și limita accesul la aceste tehnologii cu scopul protejării copilului de informații periculoase prin
strategii precum: utilizarea parolei de acces pentru calculator sau telefonul mobil, utilizarea filtrelor de
restricționare a accesului la anumite pagini web, stabilirea unei perioade de timp în care copilul nu are
voie să utilizeze aceste tehnologii.
Interacționați zilnic cu copilul dvs
Comunicați liber și deschis cu copilul dvs. Discutați cu acesta despre experiențele sale școlare
sau extrașcolare. Interesul ar trebui exprimat prin formulări specifice și nu generale (în loc de „Cum a
fost azi la școală?” putem întreba „Te-ai simțit bine în pauză?”, „Ce ai învățai astăzi nou?”).
Întrebările trebuie formulate într-o manieră care să comunice copilului deschidere și interes din partea
dvs. față de preocupările și experiențele sale.
Fiți la rândul dvs. un model pozitiv pentru copil
Nu este suficient să-i comunicați copilului despre ce presupune un comportament dezirabil sau
indezirabil social. Un copil nu-și va însuși un comportament pozitiv, așteptat, atunci când acesta va
observa că proprii părinții nu pun în practică comportamentul respectiv sau se comportă, la rândul lor,
nepotrivit (un elev este încurajat să practice un sport de un părinte cu stil de viață sedentar). Prin
urmare, încercați să implentați la rândul dvs. modele de comportament potrivite și pozitive pe plan
social. Aceste comportamente includ: utilizarea responsabilă a tehnologiei, comunicarea asertivă,
rezolvarea conflictelor pe cale amiabilă, păstrarea calmului în trafic sau în situațiile tensionate.
Asigurați copilului experiențe sociale pozitive
Acestea includ excursiile, implicarea în proiecte de voluntariat, realizarea unor activități
plăcute sau crearea de noi relații de prietenie. Ajutarea propriului copil în identificarea intereselor și
hobby-urilor sale și în implicarea în relații noi de prietenie poate contribui la minimizarea
consecințelor bullying-ului pentru victimă sau la diminuarea frecvenței acestora pentru agresor.
Învățați-vă copilul să devină rezilient

Acest lucru presupune învățarea de strategii de evitare sau de oferire de răspunsuri adecvate
pentru comportamentele de bullying. Strategiile potrivite de răspuns la bullying sunt:
evitarea situației sau a persoanei agresare;
exersarea comunicării asertive și a deprinderii de a spune Nu;
cererea de ajutor din partea colegilor, profesorilor sau a unui profesionist;
învățarea unor tehnici de autoapărare.
De asemenea, încercați să-i învățați pe copii să nu răspundă la comportamentele agresive într-o
manieră similară cu cea a agresorului.
Metode de prevenire a bullying-ului pentru profesori
Identificați posibilele situații în care pot apărea experiențe de bullying
Comportamentele de bullying apar în general în locurile în care nivelul de supraveghere este
limitat, precum băile, locul de joacă, coridoarele înguste, sălile de clasă de la ultimele etaje ale școlii
sau în mediul virtual. Sporirea supravegherii acestor medii va limita semnificativ frecvența actelor de
agresiune.
Interveniți imediat ce observați un fenomen de bullying
Intervenția profesorului constă atât în oprirea imediată a comportamentului, cât și raportarea acestui
eveniment conducerii școlii. Profesorii pot organiza ședințe separate de intervievare a agresorului și a
victimei cu scopul de a afla mai multe despre natura incidentului. Nu este recomandată organizarea
unei întruniri atât cu agresorul cât și cu victima, întrucât elevul agresat se poate simți stânjenit și
intimidat de prezența agresorului și va fi mai puțin motivat să denunțe evenimentul respectiv.
Realizați și prezentați elevilor un regulament al activității elevilor
514
Regulamentul va include rubrici precum drepturile și obligațiile elevilor (de exemplu, statutul
elevului), regulile școlii, comportamentele așteptate și comportamentele nedorite sau interzise,
consecințele acestora (recompensarea comportamentelor pozitive și pedepsirea celor negative).
Implementați un sistem de raportare a bullying-ului
Acest sistem presupune antrenarea profesorilor și a elevilor în depistarea semnalelor de apariție
a actelor de bullying și raportarea sau relatarea acestora către profesori sau directori. Raportarea
cazurilor de bullying va fi facilitată de factori precum: posibilitatea de a raporta cazurile de bullying în
anonimat, utilizarea unor grile de observare a fenomenului în timp sau ușurința cu care se poate
prezenta un caz.
Derulați campanii de informare a elevilor cu privire la bullying
Aceste campanii au ca scop prevenirea comportamentelor negative de tip bullying și
promovarea comportamentelor pozitive și dezirabile social și se pot derula prin activități precum:
organizarea de ore de dirigenție sau consiliere pe tema bullying-ului și a efectelor sale, organizarea de
dezbateri pe tema bullying-ului, realizarea unui concurs de eseuri, discutarea unor cazuri de bullying
din literatură, seriale TV, filme, precum și organizarea de sesiuni de brainstorming împreună cu clasa
pentru a identifica posibile soluții pentru stoparea fenomenului.
Bibliografie
(1)Strategii de prevenție a bullyingului în școli - șase abordări majore
http://www.apa.org/helpcenter/bullying.aspx
(2) Prevenirea bullyingului
http://www.stopbullying.gov/prevention/index.html
(3) Intervenție și prevenție în cazul bullyingului
http://www.americanhumane.org/children/stop-child-abuse/fact-sheets/bullying-prevention-and-
intervention.html?referrer=https://www.google.ro/
(4) Strategii de intervenție în cazul bullyingului pentru familii
http://www.adl.org/assets/pdf/education-outreach/Bullying-Prevention-and-Intervention-Tips-for-
Families.pdf
(5) Strategii de prevenire a bullyingului pentru profesori și părinți
http://www.edutopia.org/blog/bullying-prevention-tips-teachers-parents-anne-obrien
515
STUDIU DE CAZ
Gălățan Cristina – Andreea

Centrul Școlar de Educație Incluzivă nr. 2 Bistrița
Numele și prenumele : S.M

Data și locul nașterii : 05.11.2009, Bistrița
Părinții: S.A și S.B
Frați : un frate de 17 ani elev și o soră de 19 ani studentă
Relațiile dintre părinți: relațiile din familie sunt armonioase însă apar discuții din cauza
faptului că tatăl este foarte mult timp plecat de acasă cu serviciul, uneori acesta stând în străinătate
chiar și câte o lună jumătate. Acest lucru se întâmplă încă de când copilul avea vârsta de 5 ani. Se mai
întâmplă ca mama să fie prinsă și ea cu locul de muncă și să nu aibă timp necesar pentru copil,
momente în care acesta stă cu bunica lui.
Relațiile cu ceilalți membrii ai familiei: cu mama lui se înțelege bine însă este supărat când
aceasta este nevoită să dedice mai mult timp serviciului decât lui. Tatăl său este o persoană mai serveră
însă copilul se înțelege bine cu el. Există conflicte între copil și fratele cu care este nevoit să împartă
camera, șicanări, vorbe urâte pe care și le adresează unul altuia. Sora lui este plecată la facultate și nu
mai reușesc să petreacă la fel de mult timp împreună ca înainte. Relația dintre ei este una frumoasă,
armonioasă, de colaborare și înțelegere. Sora lui l-a ajutat în momentele în care nu se descurca la teme
și l-a înțeles când ceva îl supăra. El îi simte lipsa și chiar dacă vorbesc destul de des la telefon, își
dorește să o aibă aproape și acum. Cu bunica lui care este destul de bolnavă are momente și momente.
Uneori se înțeleg foarte bine însă, în clipele în care bunica devine ursuză și cicălitoare. el se enervează
și îi vorbește urât.
Condiții de viață și de muncă ale elevului: familia deține un apartament cu 3 camere, însă
elevul nu are camera sa. Este nevoit să împartă o cameră cu fratele său cu care uneori se ceartă și apar
tot felul de discuții.
Dezvoltarea fizică și starea sănătății: a fost un copil foarte bolnăvicios atunci când a fost mic,
frecventând spitalul până la 7 ani cu regularitate manifestând afecțiuni ORL și o operație de apendicită
Antecedente : la vârsta de 8 ani a fost operat de apendicită și s-a speriat foarte tare în momentul
în care au început durerile, nefiind foarte încântat de mediul spitalicesc în care a petrecut timp din
cauza afecțiunilor ORL până la vârsta de 7 ani. De asemenea, i-a lipsit tatăl foarte tare în momentele
de după operație având nevoie de încurajare din partea acestuia.
Particularități ale debutului ciclului școlar: elevul a avut medii foarte bune în primii doi ani
de școală dar din clasa a III a rezultatele acestui au început să fie tot mai slabe. Mama este îngrijorată
pentru el, la fel și tatăl care, de fiecare dată când sosește acasă îl ceartă, îi atrage atenția asupra faptului
că trebuie să învețe mult mai bine. Copilul a ajuns în Centrul Școlar de Educație Incluzivă din cauza
comportamentului necorespunzător manifestat față de foștii colegi și de profesori.
Prezentarea cazului
Elevul are rezultate slabe la învățătură, se concentrează greu la școală, uneori nu își face temele
de pe o zi pe alta, nu este atent la ceea ce i se spune și nu respectă regulile clasei. Vorbește foarte urât
cu profesorii și cu colegii săi și când nu îi convine ceva, dacă cineva nu îi face pe plac, începe să
lovească și să amenințe. Totodată are momente în care vorbește pe la spate colegii și răspândește
zvonuri false despre aceștia. În mediul de acasă se ceartă mereu cu fratele său și îi adresează cuvinte
urâte, trântește cu lucruri.
Activitate școlară
516
Are o memorie foarte bună însă nu o folosește decât atunci când dorește să facă asta
Voință slabă, uneori lasă lucrurile la voia întâmplării, nu se concentrează foarte mult pe
sarcinile pe care le are de realizat
Nu se implică în activitățile de la școală decât dacă este numit, nu îi place să lucreze în echipă
cu ceilalți colegi ai săi
Nu respectă regulile de la clasă, înjură colegii și uneori chiar și profesorii
Sunt momente în care face gesturi obsecene către colegii săi și îi bârfește și îi lovește dacă
întâmpină refuz din partea acestora
Petrecerea timpului liber

Acasă stă mai mult retras, nu are prieteni cu care să iasă afară la joacă sau cu care să
povestească
Dacă mama îl solicită la diferite activități gospodărești nu o refuză
Când i se face dor de sora lui o sună sau îi scrie
Factori psihosociali care au cauzat comportamentul deviant al copilului

Absența tatălui
Lipsa afecțiunii din partea mamei care uneori are foarte mult de lucru și nu reușește să îi acorde
timp și atenție
Copiii de la școală care râd de el pentru faptul că tatăl este mereu plecat și pentru că nu reușește
să se concentreze la ore și mai mereu i se atrage atenția
Lipsa unei persoane care să îl asculte, să îi ofere atenție și să îl ajute atunci când are nevoie
Îi este dor de sora sa care este plecată la facultate și care îl ajuta la teme, îi explica acolo unde
nu înțelegea și simțea că are în ea un sprijin pe care l-a pierdut o dată cu plecarea acesteia la facultate
Modalități de intervenție
1. Obiectiv : clădirea unei bune relații cu familia sa (în special fratele și tata plecat departe de
casă)
Tehnici folosite : desenul familiei, desen ”Cine sunt eu?”, atomul social
Prin desenul familiei copilul va arăta care este atmosfera alături de părinții săi dar și de frați.
Vom urmări în ce ordine desenează personale și unde anume. Pe baza acestui desen se pot explora
dorințele sale cu privire la relația pe care ar dori să o aibă cu fiecare membru al familiei în parte și cum
și-ar dori să fie tratat de ei.
Copilul va stabili cu fratele său activități pe care să le desfașoare împreună, să descopere ce
anume le place și ce nu le place, să povestească unul cu altul și să spună fiecare ce anume își dorește
de la celălalt astfel încât să se înțeleagă mai bine.
Atomul social ajută la identificarea relațiilor cu cei din jur, felul în care se raportează elevul la
membrii familiei, prieteni, colegi de la școală, persoane care reprezintă o autoritate.
2. Obiectiv : dezvoltarea capacității de comunicare, dezvoltarea comportamentului asertiv,

rezolvare de probleme
Tehnici folosite : tehnici de comunicare asertivă, tehnici de relaxare, povești terapeutice, jocuri
de rol
Elevul va învăța câteva tehnici de relaxare pe care să le pună în practică în momentul în care
simte să fie agresiv cu ceilalți (tehnici de respirație, tehnici de relaxare).
I se vor prezenta elevului filmulețe care să ilustreze toate tipurile de comunicare (asertivă,
agresivă, pasivă) și se va discuta pe baza lor. Va identifica ce fel de comunicare are față de cei din jur
și va descoperi dacă au fost situații în care a adresat cuvinte vulgare învățătoarei sau colegilor și chiar
și în mediul de acasa. Se va discuta despre consecințele neplăcute pe care le are comportamentul
517
agresiv dar și comunicarea agresivă asupra celor din jur. Se vor analiza emoții și gânduri pe care elevul
le are în momentul în care simte nevoia să se comporte urât cu ceilalți.
Jocuri de rol care să îl ajute să pună în practică despre ceea ce a învățat (comunicare și
comportament asertiv). Exerciții care să prezinte diferite cazuri de comunicare agresivă și el să
găsească soluția pentru a pune în aplicare comunicarea asertivă.
Acasă va avea o cutie în care, în momentul în care se va supăra, va pune un bilețel pe care va
nota gândurile negre care îi trec prin minte sau vorbele urâte pe care ar fi vrut să le adreseze cuiva.
După aceea se va duce la persoana în cauză și îi va vorbi frumos.
3. Obiectiv : respectarea regulilor de la clasă și se acasă; implicare în activități cu ceilalți

Tehnici : povești terapeutice, jocuri de rol, oferire de tokeni
I se va citi elevului o poveste terapeutică despre încalcarea de reguli la școală și apoi se vor
dezvolta discuții pe această temă, cum ar fi lumea fără reguli, de ce sunt ele importante, ce se întâmplă
dacă nu le urmăm.
Atât acasă cât și la școală, va realiza un afiș cu reguli pe care trebuie să le urmeze. acestea vor
fi discutate la clasă și vor fi valabile pentru toată lumea. Pentru ca afișul să fie mai interesant, se vor
face desene reprezentative pentru fiecare regulă în parte și vor fi expuse la îndemâna tuturor.
Se va discuta despre recompense și pedepse și se va implementa un sistem de recompensare
astfel încât elevii, în special elevul, să fie motivat să respecte regulile stabilite.
La fel se va proceda și acasă unde, împreună cu mama, fratele și bunica se va realiza acest
exercițiu.
Acest exercițiu va avea ca scop și colaborarea elevului cu cei din jurul său, fiind nevoit să
discute cu aceștia, să stabileasca împreuna reguli.
4. Obiectiv : implicare în munca în echipă

Tehnici : tehnici de comunicare asertivă, brainstorming, jocuri de rol, povești terapeutice,
filmulețe educative
Elevul va exersa prin intermediul jocurilor de rol regulile însușite despre comunicare asertivă și
raportarea la cei din jur astfel încât să existe o bună colaborarea cu aceștia pentru a putea realiza
sarcini în cadrul unei echipe stabilite la nivel de clasă. Se vor da sarcini pentru fiecare echipă în parte
și fiecare elev va trebui să își asume un rol pentru a duce sarcina la bun sfârșit.
Discuții pe baza unor povestioare sau povești terapeutice care să ajute la înțelegerea nevoii de
colaborare, comunicare în mpmentul în care sarcina este în echipă și nu individuală.
5. Obiectiv : antrenarea atenției și memoriei pentru o mai bună rezolvare a sarcinilor care îi
sunt trasate
Tehnici : exerciții de mindfulness, matricea timpului, memorare de poezii, găsește diferențele
Se vor desfășura diferite exerciții de relaxare și de focusare pe anumite stări sau obiecte și
pentru o bună organizare a activităților se va folosi matricea timpului. Elevul va trebui astfel să
stabilească priorități, să știe clar ce anume are de făcut, în ce ordine și cât de urgent. Memorarea de
poezii îl va ajuta să fie atent la ceea ce are de învățat, va antrena și atenția și memoria.
Fișe de lucru cu imagini relativ asemănătoare în care să caute diferențe îl vor ajuta să se
concentreze, să fie atent, să studieze și să găsească deosebirile dintre ele.
REZULTATE OBȚINUTE ÎN URMA IMPLEMENTĂRII PLANULUI DE

INTERVENȚIE
Se reduce frecvența apariției comportamentului neadecvat : vorbele urâte adresate celor din jur,
comportamente violente atunci când ceva nu îi este pe plac
Se conformează regulilor stabilite acasă și la școală
518
Comunică eficient cu fratele său și cu colegii de la școală
Reușește să comunice eficient cu cei din jur și să își exprime emoțiile și gânduile fără să supere
sau să jignească
Conștientizează nevoia de implicare în activități și munca în echipă – consolidarea relațiilor cu
cei din jur
Îmbunătățirea atenției în sarcinile pe care le are de realizat
Programul de intervenție a însemnat și un contract semnat de copil prin care și-a luat
angajamentul că va realiza sarcinile care îi vor fi trasate, recompensele și pedepsele în cazul în care nu
respectă termenii contractului.
Evaluarea programului de intervenție a avut loc la fiecare două săptămâni și rezultatele
înregistrate au fost discutate cu diriginta clasei și cu mama elevului. S-au realizat fișe de observație și
de progres și acolo unde obiectul nu a fost atins, s-a reluat activitatea. A primit în primă fază
recompense materiale care pe parcurs au fost retrase și au fost introduse recompense sociale, aprecieri
verbale.
Rezultatele au fost discutate cu mama elevului și a fost implicată în anumite activități astfel
încât să poată să lucreze cu băiatul și acasă pentru consolidarea celor învățate. În ciuda faptului că tata
a fost departe în această perioadă a fost și el implicat în activități cu fiul său, chiar dacă au fost la
telefon sau prin conversații video. S-a observat o îmbunătățire a relației cu tata dar și cu mama pe care
copilul o acuza că nu îi acordă suficientă atenție atunci când este acasă.
519
ASERTIVITATEA ÎNLĂTURĂ COMPORTAMENTUL AGRESIV
Gălățănu Loredana
Școala Gimnazială ,,Manolache Costache Epureanu” Bârlad
Asertivitatea este o abilitate la care se face cel mai des referire atunci când vine vorba de
formarea competențelor sociale și de comunicare. A fi asertiv înseamnă a fi capabil să susții drepturile
tale sau ale altor persoane într-un mod calm și pozitiv, fără a fi agresiv sau pasiv.
Persoanele asertive au capacitatea de a-și expune punctul de vedere fără a-i supăra pe ceilalți
sau fără a se supăra ei înșiși.
Pentru tema de consiliere intitulată ,,EU SUNT OK-TU EȘTI OK’’ mi-am propus să vorbim
despre comportamentul asertiv și stilul de comunicare aferent. Pentru introducerea în activitate mi-am
propus să captez atenția elevilor cu un joc online creat de mine pe platforma educațională wordwall.
Prin învârtirea roții, elevii primesc pe rând căte o sarcină de lucru. De exemplu, un elev primește ca
sarcină să precizeze cum s-ar comporta în situația în care ,,un coleg îi vorbește urât’’ . El poate alege
să răspundă pasiv și să îl lase să vorbească fără să îi spună că l-a deranjat,să îi răspundă agresiv
folosind si el cuvinte urăte sau să aibă un comportament asertiv si să îi spună că îl înțelege că a avut o
zi mai dificilă, dar să se pună și în locul lui și să vadă cum s-ar simți.
Un alt elev ar putea primi ca sarcina de lucru să își închipuie cum s-ar comporta dacă ,,colegul
cu care trebuia să lucreze la un proiect refuză să coopereze’’. El trebuie să aleagă să se comporte pasiv
și să lucreze singur la proiect fără a cere explicații, agresiv - să îl jignească și să îi reproșeze pentru
lipsa lui de implicare sau să se comporte asertiv – să lucreze singur, să îi precizeze că speră că a avut
un motiv bine întemeiat , să îi prezinte ce a lucrat și îl roagă să-și aducă și el contribuția. Fiecare elev
va primi o cerință de genul ,,La magazin primești cu 5 lei mai puțin decăt trebuia’’, ,, Fratele tău bea
sucul tău’’ și va trebui să răspundă alegând unul dintre comportamentele asertiv , pasiv sau agresiv.
După acest joc le voi vorbi despre faptul că un comportament asertiv și stilul de comunicare
aferent vin din poziționarea Eu sunt OK( adică am o părere bună despre mine) și tu ești OK ( adică
am o părere și o atitudine deschisă și față de interlocutorul meu). Dacă fiecare om , în mod natural, are
o înclinație spre variantele automate de răspuns în fața stresului ( luptă sau fugi), asertivitatea este
nenaturală. Le precizez că stăpânirea de sine se cultivă, iar ca să devii asertiv este nevoie sa faci un
efort conștient. Avem nevoie de asertivitate pentru că , în viața de zi cu zi, , nu avem parte de
interacțiuni care să se rezolve în mod eficient prin luptă (agresivitate) sau fugă (pasivitate).
Asertivitatea se învață, se dezvoltă pas cu pas și dobândirea ei vine cu o multitudine de beneficii care
se fac simțite atăt în viața personală căt și în cea școlară. Le vorbesc și despre faptul că pentru a deveni
asertiv trebuie să urmăm niște pași : să ne acceptăm așa cum suntem, să ascultăm cu atenție și să fim
pe deplin deschiși către oamenii cu care interacționăm, să ne susținem drepturile ( de a gresi , de a ne
răzgăndi, de a alege, de a spune ,, nu știu”, de a ne alege prietenii sau să-i schimbăm, dreptul de a nu
ne justifica alegerile) , să învățăm când să fim fermi și când să lăsăm de la noi, să învățăm să purtăm o
discuție cu cineva care are un punct de vedere diferit, să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce
spunem și facem, să ne exprimăm găndurile , emoțiile , credințele și opiniile într-o manieră onestă și
adecvată.
https://wordwall.net/resource/8183195
520
521
522
BULLYING-UL ÎN VIAȚA MICILOR ȘCOLARI
STUDIU DE CAZ
Gălbinașu Gheorghița
Școala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Corbu,jud. Constanța
Descrierea problemei
Bullyingul (din englezescul „to bully“, care înseamnă a tiraniza, a intimida) reprezintă
comportamentul abuziv, realizat în mod repetat şi cu intenţie
directă sau indirectă, care duce la prejudicierea fizică și/sau psihică a victimei/victimelor, prin umilire,
rănire, persecuţie, intimidare sau alte fapte. Bullyingul nu se referă doar la agresiuni de natură fizică.
Agresiunile psihologice – a pune porecle, a intimida, a umili, a jigni – sunt forme extrem de
răspândite, atât în viața reală, cât și în mediul virtual (cyberbullying) și sunt omniprezente, din păcate,
în mediul școlar.
Bullying reprezintă o formă de abuz emoţional şi fizic, care are trei caracteristici:
· Intenţionat – agresorul are intenţia să rănească pe cineva;
· Repetat – aceeaşi persoană este rănită mereu;
· Este caracterizat printr-un dezechilibrul de forţe – agresorul îşi alege victima care este
percepută ca fiind vulnerabilă, slabă şi nu se poate apăra singură.
Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume şi repercusiuni ireversibile asupra
adaptabilităţii copilului în societate, a imaginii de sine a acestuia, a stării sale de bine psihologic, a
echilibrului emoțional.
Vom urmări în continuare tipul de bullying elev-elev , care se poate manifesta:
verbal: apelative denigratoare, tachinare, insulte, poreclire, țipete, sarcasm, minciună,
bârfă, amenințări verbale, șantaj, jigniri repetate referitoare la: trăsături fizice sau psihice, orientarea
sexuală, dizabilitate, gen, religie, etnie, naționalitate; situația socioeconomică etc.
emoţional/nonverbal: priviri/gesturi amenințătoare repetate; intimidarea, gesturi de exludere,
ignorare etc
fizic: lovire, bătaie, pus piedică, îmbâncire, plesnit, blocarea căii, înghesuire, împingere,
agresiuni fizice diverse repetate etc
relational, inclusiv sexual: comportamente repetate de: respingere, subminare, excludere,
izolare, ignorare, intimidare, agresiuni sexuale (hărțuire, atingere, avansuri etc.), comportament ironic,
răspândirea de zvonuri malițioase, insulte în locuri publice etc
deposedare de lucruri: comportamente repetate de: cerere de bani, bunuri sau echipamente,
însoțite de amenințări; furt; provocarea sau forțarea de a fura, ascunderea de lucruri, vandalism,
distrugere, incendiere etc.
electronic (cyberbullying): mesaje repetate supărătoare, amenințătoare, insultătoare, obscene,
filmări/imagini/mesaje denigratoare la telefon, computer; ridiculizare a unui elev prin crearea unui
profil sau a unui blog fals, conţinând informaţii umilitoare; publicarea online a unor videoclipuri sau
poze personale fără acordul persoanei în cauză etc
Ce consecințe are bullyingul?
Imaginea de sine – acum în formare – imagine de care va depinde adaptarea individului la
mediul social, profesional, familial chiar – va suferi enorm.
Copilul țintă a agresiunii va fi un copil retras, inhibat, timorat în relțaiile sociale, incapabil să se
exprime liber de frica de a nu fi ridiculizat.
În cel mai bun caz, acest copil își va găsi un cerc restrâns de prieteni, destul de asemnători lui,
cu care va putea împărtăși aceste suferințe. Oricum, el va rămâne un individ cu complexe, etichetat și
marginalizat, sau dornic să supracompenseze – prin intermediul unor excese în diverse arii - acest
523
“handicap” de imagine.
În cel mai rău caz, va dezvolta tulburări emoționale, de la anxietate, la despresie, uneori
automutilare sau chiar suicid
Unele dintre aceste etichete îl vor urmări mult timp, în viața adultă, o parte din el rămânând
copilul umilit, indezirabil din trecut.
Este foarte posibil și ca traseul său educational să se întrerupă, acest copil nemaigăsind școala
un loc sigur, confrotabil, ci doar o sursă de discomfort și umilire, ceea ce va conduce la chiul și –
posibil – abandon școlar.
Nu trebuie neglijat nici copilul care agresează.Acest copil are, la rândul său nevoie să fie înțeles
și consiliat. Este posibil să fie, la rândul său, agresat ori neglijat afectiv. El nu este un copil fericit, care
se bucură de grijă și are echilibru emotional. Dimpotrivă, iritarea și agresivitatea sa pot fi doar o mască
pentru vidul resimțit sau pentru o depresie care, la copil, nu are caracteristicile de la adult.
Intervenția
Pentru informarea, conștientizarea și prevenirea fenomenului de bullying în rândul școlarilor
mici, am desfășurat cu elevii mei din clasa a II-a o activitate extrașcolară cu titlul ”Ce este
bullyingul?”. Am ales această temă nu din cauza apariției acestui fenomen în cadrul colectivului de
elevi, ci ca urmare a curiozității lor stârnite de niște postere realizate de elevii din gimnaziu ai școlii
noastre, afișate și în preajma clasei noastre. M-a bucurat această preocupare a lor și am proiectat
activitatea .
Titlul activității: ”Ce este bullyingul?”
Scop: valorificarea intereselor, aptitudinilor și capacității elevilor prin diferite activitati scolare
si extrascolare pentru a preveni manifestari problematice de tip bullying.
Desfășurarea activității:
-definirea bullying-ului pe înțelesul copiilor;
- vizionarea fimulețului ”Amalia tocilara” de pe Youtube
https://www.youtube.com/watch?v=Wvyibughfu0
-discuții în urma vizionării
-exercițiu-joc ”Harta ajutorului”
Descrierea jocului:
Fiecare elev a primit câte o coală de hârtie și i-am rugaț să se deseneze pe ei și să
își scrie numele în centrul, pe care ulterior au lipit-o de flipchart.
• Le-am spus să se gândească la orice persoană, organizație, asociație, instituție la care s-ar
duce dacă ar întâlni o situație dificilă și le-am notat pe flipchart.
• Apoi au trasat o linie de la desenul lor la numele organizației, persoanei, etc.
• Drept rezultat, elevii au creat o hartă a ajutorului .
• Am discutat cele desenate pe harta ajutorului.
În urma acestu exercițiu-joc, am observat modul în care s-a desenat fiecare copil. Copiii cu
stima de sine scăzută, timizi, neîncrezători în forțele proprii s-au desenat foarte mici, în puține culori
sau chiar în creion; cei mai curajoși,extroverți, competitivi au realizat un desen amănunțit, colorat,
centrat în pagină.
Au numit ca surse de la care pot obține ajutor în primul rând părinții (mama, apoi tata), frații
mai mari, bunicii, Poliția, Protecția copilului, psihologul, doamna învățătoare, doamna directoare,
prietenii,nașii. Un singur copil, care a rămas orfan de mamă în urmă cu un an și este în grija tatălui
foarte ocupat pentru a-și putea întreține singur cei doi copii, a spus că atunci când are probleme, cel
care îl poate ajuta este Dumnezeu. M-a impresionat acest răspuns și m-a ajutat să cunosc un alt colțișor
din sufletul acestui copil care are și unele accese de furie și violență din motive lesne de înțeles.
Concluzii
Violența în instituțiile de învățământ este o expresie a violenței din societate.Când violența se
524
produce în școală, ea conduce și la alte consecințe: alături de prejudicii, victimizare, violența din
școală reduce șansele copiilor de a-și dezvolta personalitatea pe deplin și de a dobândi o educație de
calitate. De aceea, sunt foarte importante activitățile de conștientizare și prevenire a acestui fenomen în
clasele mici, dar și de combatere și identificarea unor soluții concrete în cazul elevilor mai mari.
Bibliografie:
https://www.salvaticopiii.ro/
http://www.scolifarabullying.ro/despre
https://www.youtube.com/watch?v=Wvyibughfu0
525
Fotografii cu exemple din rezultatele activității
Eu sunt…
Harta ajutorului
526
CYBERBULLYING
CASE STUDY
Georgescu Claudia-Iulia
Școala Gimnazială Nr.1, Slatina
School context: Secondary school in an urban setting, on the outskirts. The student population
has the following traits: some students come from middle-class families, some from a poor background
and a few from wealthy families. The school has about three quarters of minority students. The school
general climate is pleasant, students tend to like school and most of them have a group of friends in the
school. Students often approach teachers with their problems. There have not been many cases of
cyber bullying reported yet and very few cases of traditional bullying. The school has an anti-bullying
policy and monthly bullying prevention assemblies for students.
Case summary: Sara, age 14, has reported being cyber bullied to the school counsellor. She
had sent some ‘dirty’ photos to her 15-year-old boyfriend through TikTok. He has shown the photos to
his friends and now the boys are making fun of her. They are calling her names as she walks by them
in the hallway. She has also received TikTok 13 messages requesting naked pictures of her. The
headteacher and the teachers have not reacted yet but plan to discuss the incident during the teachers’
conference next month. None of the other students have been approached about the incident so far.
Initial investigation: When Sara reported the incident, the school counsellor took notes of her
statement. Since TikTok deletes shared content after it has been viewed, no record of either the photo
or the messages exists. In general, students in the school are very skilled in using social media. Almost
everyone has a mobile phone and most of the students use Facebook, Instagram, TikTok and
Whatsapp. They use social media for fun, to send photos, videos, to express themselves. Teachers are
mostly familiar with social media platforms, more than half of them also have Facebook, Twitter and
Instagram profile, and some are also using Whatsapp.
School context: Secondary school in the town centre. Most students come from upper middle
class families and live in suburban areas. The local communities are close-knit, most students, parents
and teachers know each other by name.
Case summary: Maria, age 10, mentioned during one of her random conversation with her
teacher that some unknown ‘boy’ was inviting her to meet up with him. They started talking through
Facebook (he ‘added her as a friend’ and she responded, even though she does not know him in
person). At first, he was nice and friendly, but after some time he started asking her to send him photos
of her and pushing her to meet up in person. The teacher asked if her parents know and she said that
“Of course not”, they don’t talk about that at home, her parents do not know/use social media, and
therefore they cannot understand the situation. She does not think of the situation as problematic, she is
just a little bit annoyed with that boy and not sure if she wants to meet up with him in real life.
Initial investigation: Social media and technology is popular in the school. Some teachers are
very fond of Social media and use it daily. One of the teachers (Geography professor) made a survey
and realized that more than 80 % of students are using social media. They use mostly FB, Instagram,
Whatsapp, TikTok . Teachers also started an official FB and Twitter profile of the school one year ago
and are posting interesting photos, motivational quotes, videos, events on the wall. The profiles have
cca. 500 followers. Most students have computers or tablets at home; about half of them have cell
phones. Most students know about Social media and apps like Snapchat, Viber, Whatsapp, and about
half of the students use them and have social media profiles. Teachers and students are “friends” on
social media.
School context: Secondary school on the outskirts. Most students come from upper middle
class families and live in suburban areas. The local communities are close-knit, most students, parents
527
and teachers know each other by name.
Case summary: One case of cyber bullying has happened so far: exclusion of a boy Mihai, age
15. His peers were calling him names and making fun of him through Facebook. Tom was also bullied
in person: two boys hit him in the stomach and threatened to do it again if he told anyone. One of the
teachers has seen that incident (in person) and after asking the boy, Mihai told her that he was also
bullied through social media, mainly Facebook. After that, the homeroom teachers talked with the
bullies: three older students aged 15. They denied that they did anything bad or wrong; they didn’t see
it as hurtful, just as innocent jokes. They promised not to do it again.
But the question remains – do they really understand the harm cyber bullying can cause?
Initial investigation: After this incident, teachers wanted to know more about how students
use social media. One of the teachers mentored a student research group which wrote a research paper
on the topic: they did a survey among all students and found that students know and love to use social
media, mainly Facebook, TikTok, Instagram and Whatsapp. They use the applications and platforms to
stay in touch with friends abroad or from other cities, to talk in groups, to send photos and videos to
each other. Teachers mainly use and know only Facebook, less than half of teachers have their own
profile social media sites.
528
GRĂDINIȚA COPIILOR „SPECIALI”.
PREVENIREA FENOMENULUI BULLYING ASUPRA COPIILOR CU CERINȚE

EDUCAȚIONALE SPECIALE ÎN MEDIUL GRĂDINIȚEI

Grădinița nr. 209, București
Când vorbim despre fenomenul bullying, nu ne putem raporta la multe studii de specialitate
care urmăresc manifestarea acestuia la vârstă preșcolară. De aceea, este firesc ca, în postura de
specialiști în educație, să ne ridicăm întrebarea „Poate exista bullying la copiii de grădiniță?”. Din
păcate, răspunsul este unul afirmativ.
În rândurile ce urmează, vom descrie cazul lui G.T., în vârstă de 5 ani, suferind de tulburare din
spectrul autism (TSA), vom observa dacă manifestarea actelor de bullying sunt la fel de accentuate ca
la vârstele mai mari și care sunt modalitățile valide de prevenire a bullyingului asupra copiilor cu
cerințe educaționale speciale (CES). Astfel, lucrarea reprezintă un studiu de caz, contribuind la
literatura de specialitate prin descrierea unei intervenții din partea cadrelor didactice.
G.T. este un copil în vârstă de 5 ani, înscris în grupa mare, care este diagnosticat cu TSA.
Acesta frecventează grădinița încă de la 3 ani, în primul an fiind însoțit de către mama lui. Copilul
participă la cursurile unei asociații specializate în lucrul cu copiii cu TSA și merge frecvent la grupuri
de socializare. În cei doi ani petrecuți în grădiniță, G.T. a relaționat bine cu majoritatea colegilor, chiar
a legat prietenii cu unele colege din clasă.
La începutul anului școlar, mama lui G.T. a sesizat cadrelor didactice că la grădinița pe care a
frecventat-o anterior, unii colegi de grupă îl îmbrânceau, îl ironizau și îl excludeau din grup, numindu-l
„bolnav”, „cu probleme” și chiar „nebun”.
Facilitarea integrării copiilor cu CES într-un grup.
Descrierea metodelor de prevenire a manifestării comportamentelor de tip bullying.
Elaborarea strategiei de intervenție:

În următoarele două săptămâni, cadrele didactice au acționat la nivelul grupului, propunând
activități menite să întărească relațiile pozitive între preșcolari. De asemenea, se pune accentul pe
integrarea lui G.T. în activitățile și jocurile celorlalți copii și conștientizarea rolului pe care îl ocupă
fiecare copil într-un grup.
Modalități de prevenire:
Activitatea realizată Observarea Observarea
comportamentului lui G.T. comportamentelor colegilor lui
G.T.
Știu cum te simți! În Încă din primele zile este Copiii sunt încântați
fiecare dimineață, la momentul de empatic cu ceilalți copii. Atunci atunci când G.T. încearcă să îi
împărtășire cu ceilalți, toți copiii când unul dintre ei menționează consoleze, oferindu-le o
din grupă au fost încurajați să cuvintele „trist” sau „supărat”, îi îmbrățișare.
povestească despre o întâmplare îmbrățișează. Auzind despre situații
529
din viața lor când nu s-au simțit Chiar dacă nu poate asemănătoare celor în care a fost
bine, punându-se întrebări povesti momente în care a fost implicat G.T., ei își exprimă
referitoare la persoanele care i-au victima unor acte de bullying, dezacordul și oferă soluții
pus într-o astfel de situație, cum s- manifestă dezacord față de alternative.
au simțit în timpul evenimentului acestea atunci când se adresează
și după acesta, cum ar fi vrut să întrebări grupului.
fie tratați. Se subliniază ideea că
fiecare dintre noi este important și
că nimeni nu trebuie tratat astfel
încât să se simtă trist.
Prietenul secret. În fiecare Este curios să afle Partenerii de joc ai lui

zi, fiecare copil a extras dintr-un prietenul din ziua respectivă și nu G.T. au luat jocul în serios,
bol fotografia unui coleg, de care „păstrează secretul”, anunțând încercând pe tot parcursul zilei să
trebuie să aibă grijă în ziua încă de la începutul zilei cine este îl integreze în jocurile lor – fiind
respectivă. Până la finalul zilei, perechea lui. un bun prilej de a afla lucruri
copiii trebuie să descopere un Își întreabă „prietenul despre el.
lucru care îi place și unul care îi secret” care este culoarea Observând tendința lui
displace prietenului lui secret. preferată și îi realizează o G.T. de a oferi felicitări
Această activitate a avut scopul de felicitare folosind acea culoare. prietenului secret, ceilalți copii
a întări relațiile dintre copii prin Se bucură atunci când împrumută acest obicei.
identificarea unor hobby-uri și/sau colegii povestesc lucruri despre el
pasiuni comune. și le mulțumește.
Ghici cine? Prin acest joc, În primele zile, se numește Observând că G.T. nu se
s-a verificat capacitatea copilului pe sine atunci când identifică o descurcă, unii colegi au inițiativa
de a identifica o persoană doar anumită caracteristică (de de a-l ajuta, de a-i da mai multe
prin descrierea acestuia. A exemplu, culoarea părului). indicii. Ba chiar atunci când doi
reprezentat o oportunitate pentru Solicită deseori ajutorul copii au susținut că reprezintă o
copii să se gândească la colegilor. formă de a trișa, au
caracteristicile definitorii ale Uneori face remarci de contraargumentat spunând că
oamenilor, accentuându-se idea că genul „Tu și T.”, observând „trebuie să îl ajutăm, pentru că
ceea ce ne face diferiți, ne face asemănările dintre el și alți copii. este colegul nostru”.
speciali. Copiii au concluzionat că
faptul că suntem diferiți este un
lucru bun, că lumea ar fi
plictisitoare dacă am fi toți la fel.
Evaluarea eficienței programului de prevenire:

S-a realizat prin jocul Mașina de spălat, desfășurat astfel: copiii s-au așezat pe două rânduri
față în față, creând un tunel. Prin acesta, pe rând, a trecut câte un copil, căruia i se va „spăla” tristețea,
primind complimente de la colegii de grupă.
În ceea ce-l privește pe G.T., activitatea a fost o sursă de creștere a bunăstării. Colegii au
remarcat următoarele calități ale lui: dai cele mai bune îmbrățișări, zâmbești mereu, ești fericit, ai grijă
de noi când suntem supărați, nu te superi când greșim, dansezi foarte frumos, ești cel mai ordonat din
grupă.
Observând evoluția grupului pe parcursul celor două săptămâni, aceștia au învățat despre
diversitate și acceptarea persoanelor diferite de propria persoană și, prin prisma activităților
530
desfășurate, au găsit modalități de integrare a lui G.T. în jocurile lor. Au descoperit ce sarcini poate
realiza acesta, ce roluri își poate asuma în cadrul grupului.
De asemenea, colegii au sesizat că, în ciuda aspectelor care-l diferențiază de ceilalți copii,
există și unele aspecte comune, care țin fie de înfățișare, fie de lucrurile care le plac (pizza, ca mâncare
preferată, culoarea verde etc.). În plus, copiii apreciază îmbrățișările lui G.T., ca modalitate de
comunicare, pe care încep să o folosească în relația cu el.
Manifestarea comportamentelor anti-bullying în afara mediului grădiniței:

La îndrumarea cadrelor didactice, mama lui G.T. observă comportamentul copilului în parc și
le transmite următoarele:
atunci când se întâlnesc cu colegi de grupă, aceștia îl implică pe G.T. în jocurile lor, iar dacă
este respins de alți copii, le atrag atenția că nu este un comportament corect;
a fost invitat la sărbătorirea zilei de naștere a unui coleg (lucru care nu s-a mai manifestat în
trecut);
dimineață, când vine la grădiniță și se întâlnește la poartă cu alt coleg, acesta se oferă să-l țină
de mână și să meargă împreună spre clasă.
Concluzii:
Având în vedere observațiile cadrelor didactice coroborate cu cele ale mamei lui G.T., putem
considera că G.T. a fost integrat cu succes noului grup de copii de la grădiniță. În plus, activitățile
desfășurate au reprezentat un prilej pentru ceilalți copii de a-și forma o atitudine pozitivă față de copiii
cu cerințe educaționale speciale și de a conștientiza gravitatea unor comportamente de tip bullying față
de aceștia.
531
GRĂDINIȚA COPIILOR „SPECIALI”.
PREVENIREA FENOMENULUI BULLYING ASUPRA COPIILOR CU CERINȚE
EDUCAȚIONALE SPECIALE ÎN MEDIUL GRĂDINIȚEI

Grădinița Nr. 209, București
Când vorbim despre fenomenul bullying, nu ne putem raporta la multe studii de specialitate
care urmăresc manifestarea acestuia la vârstă preșcolară. De aceea, este firesc ca, în postura de
specialiști în educație, să ne ridicăm întrebarea „Poate exista bullying la copiii de grădiniță?”. Din
păcate, răspunsul este unul afirmativ.
În rândurile ce urmează, vom descrie cazul lui G.T., în vârstă de 5 ani, suferind de tulburare din
spectrul autism (TSA), vom observa dacă manifestarea actelor de bullying sunt la fel de accentuate ca
la vârstele mai mari și care sunt modalitățile valide de prevenire a bullyingului asupra copiilor cu
cerințe educaționale speciale (CES). Astfel, lucrarea reprezintă un studiu de caz, contribuind la
literatura de specialitate prin descrierea unei intervenții din partea cadrelor didactice.
G.T. este un copil în vârstă de 5 ani, înscris în grupa mare, care este diagnosticat cu TSA.
Acesta frecventează grădinița încă de la 3 ani, în primul an fiind însoțit de către mama lui. Copilul
participă la cursurile unei asociații specializate în lucrul cu copiii cu TSA și merge frecvent la grupuri
de socializare. În cei doi ani petrecuți în grădiniță, G.T. a relaționat bine cu majoritatea colegilor, chiar
a legat prietenii cu unele colege din clasă.
La începutul anului școlar, mama lui G.T. a sesizat cadrelor didactice că la grădinița pe care a
frecventat-o anterior, unii colegi de grupă îl îmbrânceau, îl ironizau și îl excludeau din grup, numindu-l
„bolnav”, „cu probleme” și chiar „nebun”.
Facilitarea integrării copiilor cu CES într-un grup.
Descrierea metodelor de prevenire a manifestării comportamentelor de tip bullying.
Elaborarea strategiei de intervenție:

În următoarele două săptămâni, cadrele didactice au acționat la nivelul grupului, propunând
activități menite să întărească relațiile pozitive între preșcolari. De asemenea, se pune accentul pe
integrarea lui G.T. în activitățile și jocurile celorlalți copii și conștientizarea rolului pe care îl ocupă
fiecare copil într-un grup.
Modalități de prevenire:
Activitatea realizată Observarea Observarea
comportamentului lui G.T. comportamentelor colegilor lui
G.T.
Știu cum te simți! În Încă din primele zile este Copiii sunt încântați
fiecare dimineață, la momentul de empatic cu ceilalți copii. Atunci atunci când G.T. încearcă să îi
împărtășire cu ceilalți, toți copiii când unul dintre ei menționează consoleze, oferindu-le o
din grupă au fost încurajați să cuvintele „trist” sau „supărat”, îi îmbrățișare.
povestească despre o întâmplare îmbrățișează. Auzind despre situații
din viața lor când nu s-au simțit Chiar dacă nu poate asemănătoare celor în care a fost
bine, punându-se întrebări povesti momente în care a fost implicat G.T., ei își exprimă
532
referitoare la persoanele care i-au victima unor acte de bullying, dezacordul și oferă soluții
pus într-o astfel de situație, cum s- manifestă dezacord față de alternative.
au simțit în timpul evenimentului acestea atunci când se adresează
și după acesta, cum ar fi vrut să întrebări grupului.
fie tratați. Se subliniază ideea că
fiecare dintre noi este important și
că nimeni nu trebuie tratat astfel
încât să se simtă trist.
Prietenul secret. În fiecare Este curios să afle Partenerii de joc ai lui

zi, fiecare copil a extras dintr-un prietenul din ziua respectivă și nu G.T. au luat jocul în serios,
bol fotografia unui coleg, de care „păstrează secretul”, anunțând încercând pe tot parcursul zilei să
trebuie să aibă grijă în ziua încă de la începutul zilei cine este îl integreze în jocurile lor – fiind
respectivă. Până la finalul zilei, perechea lui. un bun prilej de a afla lucruri
copiii trebuie să descopere un Își întreabă „prietenul despre el.
lucru care îi place și unul care îi secret” care este culoarea Observând tendința lui
displace prietenului lui secret. preferată și îi realizează o G.T. de a oferi felicitări
Această activitate a avut scopul de felicitare folosind acea culoare. prietenului secret, ceilalți copii
a întări relațiile dintre copii prin Se bucură atunci când împrumută acest obicei.
identificarea unor hobby-uri și/sau colegii povestesc lucruri despre el
pasiuni comune. și le mulțumește.
Ghici cine? Prin acest joc, În primele zile, se numește Observând că G.T. nu se
s-a verificat capacitatea copilului pe sine atunci când identifică o descurcă, unii colegi au inițiativa
de a identifica o persoană doar anumită caracteristică (de de a-l ajuta, de a-i da mai multe
prin descrierea acestuia. A exemplu, culoarea părului). indicii. Ba chiar atunci când doi
reprezentat o oportunitate pentru Solicită deseori ajutorul copii au susținut că reprezintă o
copii să se gândească la colegilor. formă de a trișa, au
caracteristicile definitorii ale Uneori face remarci de contraargumentat spunând că
oamenilor, accentuându-se idea că genul „Tu și T.”, observând „trebuie să îl ajutăm, pentru că
ceea ce ne face diferiți, ne face asemănările dintre el și alți copii. este colegul nostru”.
speciali. Copiii au concluzionat că
faptul că suntem diferiți este un
lucru bun, că lumea ar fi
plictisitoare dacă am fi toți la fel.
Evaluarea eficienței programului de prevenire:

S-a realizat prin jocul Mașina de spălat, desfășurat astfel: copiii s-au așezat pe două rânduri
față în față, creând un tunel. Prin acesta, pe rând, a trecut câte un copil, căruia i se va „spăla” tristețea,
primind complimente de la colegii de grupă.
În ceea ce-l privește pe G.T., activitatea a fost o sursă de creștere a bunăstării. Colegii au
remarcat următoarele calități ale lui: dai cele mai bune îmbrățișări, zâmbești mereu, ești fericit, ai grijă
de noi când suntem supărați, nu te superi când greșim, dansezi foarte frumos, ești cel mai ordonat din
grupă.
Observând evoluția grupului pe parcursul celor două săptămâni, aceștia au învățat despre
diversitate și acceptarea persoanelor diferite de propria persoană și, prin prisma activităților
desfășurate, au găsit modalități de integrare a lui G.T. în jocurile lor. Au descoperit ce sarcini poate
realiza acesta, ce roluri își poate asuma în cadrul grupului.
533
De asemenea, colegii au sesizat că, în ciuda aspectelor care-l diferențiază de ceilalți copii,
există și unele aspecte comune, care țin fie de înfățișare, fie de lucrurile care le plac (pizza, ca mâncare
preferată, culoarea verde etc.). În plus, copiii apreciază îmbrățișările lui G.T., ca modalitate de
comunicare, pe care încep să o folosească în relația cu el.
Manifestarea comportamentelor anti-bullying în afara mediului grădiniței:

La îndrumarea cadrelor didactice, mama lui G.T. observă comportamentul copilului în parc și
le transmite următoarele:
atunci când se întâlnesc cu colegi de grupă, aceștia îl implică pe G.T. în jocurile lor, iar dacă
este respins de alți copii, le atrag atenția că nu este un comportament corect;
a fost invitat la sărbătorirea zilei de naștere a unui coleg (lucru care nu s-a mai manifestat în
trecut);
dimineață, când vine la grădiniță și se întâlnește la poartă cu alt coleg, acesta se oferă să-l țină
de mână și să meargă împreună spre clasă.
Concluzii:
Având în vedere observațiile cadrelor didactice coroborate cu cele ale mamei lui G.T., putem
considera că G.T. a fost integrat cu succes noului grup de copii de la grădiniță. În plus, activitățile
desfășurate au reprezentat un prilej pentru ceilalți copii de a-și forma o atitudine pozitivă față de copiii
cu cerințe educaționale speciale și de a conștientiza gravitatea unor comportamente de tip bullying față
de aceștia.
534
Gherghina Madalina
Scoala Gimnaziala Galbinasi
In linii mari bullyingul se defineste printr-un act de violenta fizica, verbala si psihica. Scoala
este unul din mediile unde se produce acest fenomen din ce in ce mai des. Daca la gradinita este locul
unde fenomenul este in stare incipienta, la scoala acesta se dezvolta drastic.
Cyberbullyingul inseamna bullying prin folosirea tehnologiilor digitale. Acesta se intampla in
cea mai mare parte pe retelele de socializare, iar scopul acestui fenomen este de a-i speria, umili sau
infuria pe cei vizati. Pentru ca marea majoritate a adolescentilor comunica pe retele de socializare,
cyberbullyingul a devenit o problema de mare amploare.
Motivatia
Am ales aceasta tema deoarece este o tema actuala si de interes general. Bullyingul si
cyberbullyingul este o problema generala in special in randul adolescentilor .
Studiul de fata isi propune o analiza cat mai aprofundata a cauzelor si efectelor pe care
bullyingul si cyberbullyingul le are asupra adolescentilor.
Scop
Scopul acestui studio este prevenirea bullyingului si cyberbullyingului in mediul scolar.
Fundamentarea teoretica a temei

Bullyingul si cyberbullyingul este un fenomen vast raspandit si presupune un comportament
intentionat , de intimidare, care apare in mod repetat si se poate manifesta prin agresivitate fizica sau
psihologica. Instrumentele acestui fenomen sunt cuvintele, actiunile sau excluderea sociala.
“Bullyingul” nu are traducere in limba romana , dar poate insemna intimidare, terorizare, brutalizare.
Nu este un conflict bazat pe o problema reala , ci presupune dorinta unei personae de a-si castiga
puterea si autoritatea, punandu-i pe altii intr-o postura proasta. Acest fenomen poate fi prezent in orice
tip de comunitate, nu doar mediul scolar: locul de munca, familie, cartier, biserica, mass-media.
Sunt multe exemple printre care se numara:
-raspandirea minciunilor si postarea de fotografii jenante ale cuiva pe retelele de socializare;
-transmiterea de mesaje suparatoare sau amenintari prin platformele de schimb de mesaje;
-copierea identitatii unei persoane si transmiterea in numele acesteia de mesaje rauvoitoare
cuiva;
-umilirea unei persoane si agresivitate fizica sau psihica.
Obiective
1.Cunoasterea modalitatilor prin care bullyingul si cyberbullyingul afecteaza copiii si
adolescentii in mediul scolar.
2.implementarea la nivelul unitatii de invatamant, a unui plan scolar de prevenire si combatere
a violentei.
3.Desfasurarea unor activitati de informare si constientizare a fenomenului de bullying si
cyberbullying, in colaborare cu alte institutii si specilisti in domeniu.
4.Promovarea unui climat educational care incurajeaza atitudinile positive, nonviolente intre
elevi.
5.Implementarea de masuri administrative-organizatorice, care sa contribuie la crearea unui
535
mediu securizant pentru elevi, precum montarea camerelor de luat vederi,profesori de serviciu,
asigurarea pazei spatiilor educationale, promovarea lucrului in echipa.
6.Formarea cadrelor didactice in sensul dezvoltarii personale si al utilizarii metodelor de
disciplina pozitiva.
Ipoteze
Ipoteza generala
Implementarea metodelor potrivite va duce la combaterea fenomenului de bullying si
cyberbullying in mediul scolar.
Ipoteze particulare
1.Utilizarea metodelor prin care elevii vor constientiza fenomenul , va contribui la reducerea
situatiilor in care acestea sunt agresati fizic sau psihic.
2.Daca vom crea un mediu securizat pentru elevi, situatiile in care acestia sunt victimele
bullyingului vor fi din ce in ce mai putine.
3.Daca elevii vor urmari niste filmulete sau pur si simplu li se spune despre pericolele ce se
ascund in spatele retelelor de socializare si vor constientiza fenomenul de cyberbullying, acestia vor sti
cum sa actionize in caz ca sunt victime .
Variabilele cercetarii
Variabila independenta
-Utilizare unor fimulete pentru a prezenta fenomenul de bullying si cyberbullying astfel incat
elevii sa fie informati si sa stie cum sa se fereasca de posibili agresori.
Variabila dependenta
-Elevii vor constientiza pericolul si efectivele negative ale bullyingului si cyberbullyingului.
Variabila independenta
-implicarea parintilor in rezolvarea acestei probleme
Variabila dependenta
-o comunicare mai buna intre parinti si copii, intre profesori si parinti, prin urmare sanse mai
mari de prevenire si combatere a problemei.
Eşantionarea conţinutului şi a populaţiei studiate

Esantionul populatiei
CLASA BAIETI FETE

VII C 22 15
VIII A 16 12
VD 13 20
IX E 19 9
TOTAL 70 56
Profesori
NUME MATERIA VECHIME
Gherghina Istorie 10 ani
536
Toma
Popescu Matematica 15 ani
Mihai
Ivan Nicoleta Romana 25 ani
Mirea Geografie 12 ani
Cristina
Esantion de continut
-se va analiza catalogul fiecarei clase pentru a se vedea daca elevii au probleme la invatatura si
se vor investiga cauzele.
-se va discuta cu elevii si se va urmari daca exista probleme intre ei, daca exista elevi agresati.
Etapele cercetarii
1.Constatativa
-culegerea datelor in legatura cu competenta de comunicare al elevilor liceeni;
- creearea unei imagini de ansamblu asupra fenomenului;
-observarea comportamentului grupului tinta, atat in timpul orelor, cat si in timpul pauzelor
-observarea modului de a se comporta al elevilor ;
-observarea metodelor profesorilor de a imbunatati relatiile dintre elevi.
2.Experimentala
-studiul a avut loc pe o perioada de 5 saptamani;
- ancheta s-a realizat prin chestionar , adresat elevilor si profesorilor, pentru a afla daca elevii
sunt constienti de fenomenul de bullying si cyberbullying si daca acestia au experimentat pana acum
acest fenomen fie in postura de agresor sau victima . Elevii au trebuit sa completeze un chestionar cu
30 de intrebari . Nu a fost necesar ca elevii sa-si scrie numele pe chestionar, iar acesta a durat in jur de
30 de minute.
- la final fiecare participant a avut sansa de a-si exprima opinia libera in legatura cu acest
fenomen si sa spuna in ce masura a fost afectat si cum a actionat. Au fost intervievati si profesorii daca
s-au confruntat cu asemenea situatii si ce metode au aplicat .
Aceasta etapa de intervievare s-a desfasurat pe parcursul a o saptamana, fiecare clasa fiind
programata intr-o zi. Ultima etapa experimental a fost aceea de a implementa masuri de prevenire a
impactului negativ al bullyingului si cyberbullyingului. Fiecare elev si professor a trebuit sa vina cu un
numar de cinci propuneri de masuri de preventive.
3. Post-test
S-a folosit observatia ca metoda pentru a observa o schimbare a comportamentului elevilor fata
de etapa constatativa, daca nu au aparut schimbari, se vor implementa noi metode. In cazul de fata a
avut loc o imbunatatire , elevii fiind constienti acum de pericol sim ai bine pregatiti pentru a se
confrunta cu acesta.
4. Re-test
Elevii au primit un nou chestionar pentru a se vedea daca lucrurile s-au imbunatatit si daca
metodele aplicate au fost folositoare.
Metodologia si instrumentele cercetarii
1. observatia
2. chestionarul
3. interviul
4. analiza documentara
537
1.observatia
Aceasta metoda a fost utilizata pentru a putea obtine informatii precise de la grupul tinta,
pentru a se observa atat efectele positive, cat si cele negative asupra comportamentului elevilor.
2. Chestionarul
Aceasta metoda a fost utilizata pentru a evalua fenomenul de bullying si cyberbullying in scoli,
dar si pentru a obtine parerea atat a cadrelor didactice cat si a elevilor in legatura cu acest fenomen.
Chestionarul a fost adresat atat cadrelor didactice cat si elevilor.
Chestionarul adresat elevilor a avut ca scop extragerea de informatii, daca acestia au fost
victime ale fenomenului , cum s-au simtit si cum au actionat si de asemenea daca au fost agresori si ce
i-a dus spre a face acest lucru. Chestionarul adresat profesorilor avea menirea de a afla daca acestia s-
au confruntat si ei cu fenomenul de bullying si cyberbullying, daca au fost nevoiti sa rezolve dispute
intre elevi si care au fost metodele care le-au aplicat.
3. interviul
- a avut drept tinta elevii. Acestia au fost interogati pentru a afla daca au fost vreodata victime
ale bullyingului si cyberbullyingului, cum au actionat, cum s-au simtit , daca auzisera de acest
fenomen si ce au invatat din aceasta experienta.
4. analiza, documentara
Prin aceasta metoda s-au studiat prevenirea si combaterea fenomenului de bullying si
cyberbullying in viata elevilor. De asemenea s-au studiat carti reprezentative pentru aceasta problema
si cum poate fi aceasta prevenita in scoli.
Valorificarea rezultatelor cercetarii

In urma acestei cercetari am observat faptul ca bullyingul este un fenomen des intalnit in scoli,
iar multi dintre elevi nu sunt constienti de acesta. Metodele aplicate au fost foarte utile deoarece elevii
au aflat multe informatii despre bullying si sunt mai bine pregatiti pentru a se confrunta cu acesta.
Elevi au urmarit filmulete despre efectele negative ale bullyingului si cyberbullyingului.
In acest fel elevii sunt mai constienti de pericolele la care se expun si stiu mai bine ceea ce trebuie sa
faca pentru a se feri. De asemenea metodele aplicate au ajutat la crearea unui mediu sigur pentru elevi,
profesorii isi fac mai bine datoria de profesori de serviciu, camerele de luat vederi ajuta la identificarea
agresorului .
Bibliografie
1. Chelcea , Septimiu (coord).Psihosociologie.Teorie si aplicatii,Bucuresti ,Ed.
Economica,2006
538
ANALIZA FENOMENULUI DE ENCULTURAȚIE/INCULTURAȚIE
ÎN ȘCOALĂ
Ghibirdic Andreea
Liceul Teoretic David Voniga Giroc
,,Inculturaţia reprezinta procesul prin care factorii socio-culturali ai mediului de referinţă

modelează şi structurează individul din punct de vedere psiho-comportamental şi ideologico-
valoric,,.(Glava, C)
În cele ce urmează voi încerca să punctez: posibilii factori socio-culturali şi fenomenul de
bullying, ca parte componentă a influenţei mediului asupra comportamentelor indivizilor.
Factorii socio-culturali cu influenţă asupra dezvoltării psiho-sociale a copilului sunt
reprezentaţi de condiţiile economice şi culturale generale ale societăţii, mediul familial şi colectivităţile
în care se încadrează copilul (creşa, căminul, grădiniţa, şcoala).
Rolul părinților este deosebit de important, încă din momentul în care aceștia sunt educați în
funcție de diferențele dintre ceea ce este bine și ceea ce este rău. Însă, există alte persoane, factori și
instituții care contribuie la ceea ce numim inculturație, în funcție de anumite situații specifice, cum ar
fi:
* profesorii
* membri ai familiei
* vecinii
* prietenii de joacă
* mass-media etc.
Grădiniţa are o mare importanţă pentru pregătirea şcolarizării. Şcoala, pe lângă rolul de a
transmite cunoştinţe şi a forma deprinderi, are şi rolul de a forma,de a modela personalitatea elevilor.
Fără a nega importanţa activităţii instructiv-educative, multe studii de psihologie atrag atenţia asupra
unor deficienţe ale şcolii, prin care aceasta poate afecta negativ dezvoltarea elevilor. Se consideră că se
cere prea mult copiilor să se adapteze exigenţelor şcolii, în loc să se adapteze şcoala la posibilităţile
copiilor. Cel mai nociv factor este poate supraîncărcarea care favorizează surmenajul, reacţiile
nevrotice, dezadaptările şcolare şi, ceea ce este cel mai grav, determină scăderea motivaţiei pentru
activităţile de tip şcolar. Focalizarea şcolilor pe conţinuturi şi nu pe ceea ce îşi doreşte cu adevarat
educabilul conduce spre astfel de fenomene în rândul elevilor/copiilor. Programele sunt strict
structurate şi de cele mai multe ori nu ţin cont de ce îşi doresc elevii sa studieze.
Există egalitate între elevi? Este şcoala instanţă cultural în gestionarea fenomenului de
bullying? Fenomenul de bullying apare destul de des şi în şcolile de la noi din ţară. Tradus mott a mott
verbul „to bully” semnifică comportamentul de a teroriza, a intimida, iar substantivul „bully”se traduce
cu huligan, terorist, persoană care se impune în faţa celorlalţi prin agresivitate. Deşi este un fenomen
des întâlnit şi la noi, fenomenul de „bullying” nu şi-a găsit ecou printre cercetările în domeniu
psihologic. Sunt mai multe motive cheie pentru a încerca contracararea problemelor legate de atacator,
terorist/victimă din scoli: efectele pe termen scurt asupra victimelor, efectele pe termen lung asupra
“teroriştilor” dacă comportamentul de bullying rămane necontrolat.
Aceşti elevi tind să îşi piardă stima de sine şi să devină anxioşi şi nesiguri. Mai mult, victimele
pot suferi prejudicii, de ordin fizic, concentrarea şi învăţarea le pot fi afectate şi pot refuza să meargă la
şcoală. Pot tinde să se simtă ruşinaţi faţă de ceilalţi şi treptat să se privească pe ei înşişi ca fiind nişte
rataţi. Multe victime dezvoltă simptome psihosomatice precum şi dureri de cap sau de stomac. În unele
cazuri deprecierea victimei asupra propriei persoane devine atât de copleşitoare încât văd suicidul ca
singura soluţie posibilă. Pe lângă experienţierea durerii şi a umilinţei, efectele pe termen scurt al
539
experienţei traumatizante produc victimei nefericire, distres, confuzie.
În aceste situații, adulții trebuie să intervină, pentru că multe dintre cazurile de bullying
pot degenera în evenimente care nu mai pot fi gestionate și este nevoie de intervenția specialiștilor. O
problemă nerezolvată poate conduce la un lanț de probleme din ce în ce mai greu de gestionat sau la
gesturi extreme. Pentru a învăța cum să facă față experiențelor neplăcute, elevii au nevoie de o
îndrumare corectă și clară din partea profesorilor și părinților.
În clasele sau şcolile cu un nivel ridicat al problemelor legate de bullying, elevii tind să se simtă
mai puţin satisfăcuţi de mediul şcolar. Aceasta implică faptul că pentru mulţi elevi, şi în particular
pentru victime, clasa nu mai reprezintă de ceva timp, un loc al muncii concentrate şi al învăţatului.
Climatul social al claselor şi al şcolii afectează, de asemenea şi elevii neimplicaţi în incidente de
bullying. Aceasta poate să consolideze acceptabilitatea comportamentului în timp, rezultând în climate
sociale mai puţin empatice, rigide, care provoacă noi episoade de bullying şi alte probleme
Colaborarea profesori - elevi se dovedeşte vitală în acest demers. În consecinţă, fenomenul
bullying va dispărea repede, iar copiii vor fi mai fericiți și mai încrezători în ei înșiși, Scandalurile
legate de agresivitatea din mediul şcolar sunt nişte exemple grăitoare despre cum acest fenomen poate
ajunge la nişte extreme.
Copilul învață cum să relaționeze în cadrul grupului din care face parte, pentru ca mai apoi să
poată duce această relație la un nivel mult mai înalt, și anume la nivel de societate. Numai așa va putea
să își găsească și să își ocupe locul si rolul în societate, devenind o persoană activă, care sa lucreze spre
binele și folosul comunității. Şcoala este locul în care fiecărui copil i se permite să se dezvolte fizic și
intelectual, precum și să își descopere sensibilitatea și creativitatea, lucruri atât de importante în
creșterea lui.
Şcoala poate fi instanţă culturală atâta timp cât poate gestiona probleme precum este bullyingul
în rândul copiilor de orice vârstă, fără a ascunde acest fenomen şi folosindu-se de personal calificat în
gestionarea acestei probleme. Aici vreau să punctez nevoia de psihologi în şcolile din România!
Datoria noastră, fie profesori, fie părinţi, este să gestionăm astfel de episoade violente şi să reuşim să
reinstaurăm climatul de linişte şi pace în mediul şcolar, dar şi în familie.
540
PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR
Ghilea Fănica
Colegiul Național Pedagogic ,,Spiru Haret” Focșani, jud. Vrancea
Școala joacă un rol important în viața cotidiană a copiilor noștri și, la fel ca în cazul programei
școlare, se așteaptă să îi învețe pe copii să gestioneze sentimentele și experiențele negative și să facă
față agresiunii și bullying-ului. Indiscutabil, școala este cheia pentru dezvoltarea cognitivă și sănătatea
mintală și emoțională a elevilor.
Violenţa şcolară afectează starea de sănătate mentală, cauzând frică, anxietate, percepţia
nesiguranţei. Acest articol este prezentat din perspectiva cadrelor didactice care vor să stopeze violența
(de orice tip) dintre elevii de la nivelul învățământului primar.
Factorii care influențează bullyingul sunt:
Mediul familial
Mediul educațional
Mediul individual(trăsături de personalitate, impulsivitate,teribilism, căutarea de senzații,
instabilitate emoțională, imaginea de sine scăzută)
Lipsa unui sistem de valori
Grupul de prieteni al elevului
Bullying-ul este întotdeauna un proces în care, în timp, se mărește dezechilibrul de putere, cu

frecvență și intensitate care variază. Se pot distinge câteva faze (Taglieber, 2008; Gugel, 2014; Ebner,
2014):
Conflictele zilnice
Grupul de prieteni al elevului
Începutul bullying-ului (faza de explorare)
Escaladarea (faza de consolidare)
Excluderea (faza de manifestare)
Ieșirea (faza finală)
Potrivit tezelor lui Freud asupra frustrării s-a constatat că violența este totdeauna urmarea unei
frustrări și că o frustrare antrenează totdeauna un comportament violent.
Efectele bullyingului:
Violenţa are efecte negative asupra sănătăţii fizice şi mentale, precum şi asupra dezvoltării
sociale a elevilor. Atât victimele, cât si agresorii pot suferi diverse traume fizice sau chiar moartea.
,, Comportamentele de risc includ : abuzul de substanţe, absenteismul şcolar sau exmatricularea
, relaţii sexuale precoce, iar în unele cazuri sentimente de autoblamare şi autoculpabilizare care pot
genera un comportament suicidar.” (A. Rosan)
Caracteristicile principale ale unui copil violent:
541
Se ceartă mai mult;
Amenință;
Îmbrâncesc alți elevi mai des;
Răspund obraznic adulților când sunt mustrați;
Se enervează rapid;
Uneori argumentele lor sfârșesc în furie;
Sunt lipsiți de autocontrol;
Reacționează negativ la critică;
Sunt incapabili să accepte ideile altora.
Specialiștii în psihologie spun că un aspect important este acela că agresor – victimă - martor
sunt niște roluri prin care, din păcate, toți trecem pe rând, pe parcursul unei zile. Important e să
începem să conștientizăm acest lucru. Posibilele victime dintr-un grup pot fi identificate cu ușurință la
o observare atentă făcută de un specialist (consilier școlar, psiholog, manager hr etc).
Posibilelor victime li se poate acorda suport pentru a reuși să își crească încrederea în sine și a
învăța cum să facă față unor eventuale acte de bullying, se pot informa cu privire la pașii legali pe care
îi pot face la nevoie și cine este persoana de suport la care pot apela. De asemenea, victimele pot învăța
să își facă vocea auzită.
O replică de genul „Ceea ce spui/faci tu acum mă doare și nu e bine pentru mine” este
salvatoare de multe ori. Dar nu toate victimele reușesc din prima încercare aceasta. Și de cele mai
multe ori ele au nevoie de ajutorul celorlalți, de multe ori spectatori la actele de bullying.
Spectatorul sau martorul este cel care vede fenomenul bullying, dar decide să nu intervină,
de cele mai multe ori din frica de a deveni chiar el/ea o victimă. De foarte multe ori, spectatorii pasivi
formează audiența agresorului care dorește să obțină atenție și popularitate. Un martor tăcut este un
complice la actul de bullying. Un martor care intervine cu scopul de a stopa bullyingul este o resursă
importantă.
Un om care învaţă de mic să îşi cunoască emoţiile şi să fie empatic va fi cu siguranţă mai puţin
predispus la a fi agresor sau victimă în societate sau pe internet și va avea performanțe mai mari pe
orice plan. Trebuie să descoperim adevăratele cauze ale copiilor care sunt violenți , să nu tratăm
violența cu violență și să le arătăm ,,calea cea dreaptă” .
Prin intermediul orelor de la școală le putem citi tuturor copiilor povești cu final fericit, să îi
îndemnăm pe copii la lucrul pe grupe sau în echipe și să ne aducem mereu aminte că toți ,,Copiii cresc
zâmbind, cresc în joacă, cresc folosind culorile și dând crezare poveștilor care se termină cu bine.
Când violența le șterge zâmbetul sau le oprește joaca sau schimbă culorile în negru și face poveștile
de necrezut , copiii nu mai cresc pe dinăuntrul lor.”-Dr. Cristian Andrei.
Bibliografie:
1. Anghel F, Liiceanu A, Săucan D, Voinea L. Legislaţie privind drepturile copilului, violenţa
şi violenţa şcolară. În: Jigău M, Liceeanu A, Preoteasa L (coord.) Violenţa în şcoală. Bucuresti: Ed.
Alpha MDM 2006;
2. Roşan A. Comportamentul violent-screening şi strategii de intervenţie. Cluj-Napoca: Editura
Alma Mater 2009.
542
BULLYING-UL LA GRĂDINIȚĂ
Ghiuro Natalia
G.P.P. nr.50, Oradea
Bullying-ul a devenit un comportament tot mai des întâlnit atât în rândul adulților, cât mai ales
al copiilor. Iar cei mici rareori discută despre aspectele negative care li se întâmplă.
Începând cu frecventarea grădiniței, copilul intră în mica ,,junglă,, a societății....iar fenomenul de
bullying poate apărea încă de la această vârstă fragedă. Chiar de la grădiniță, copilul poate avea de
suportat stresul produs de micii colegi hărțuitori, de cei care îi strigă porecle, de cei care îi iau
jucăriiile, nu îl lasă să se joace în anumite locuri sau nu îl acceptă în grupul lor de joacă.
Iată un exemplu clasic de bullying care ar putea avea loc la grădiniță:

,,Mihăiță vrea să se joace cu Ilinca, Andrei si Alin. Mihăiță îi întreabă des dacă poate să se
joace cu ei însă de fiecare dată răspunsul lor e: ,,nu vrem să ne jucăm cu tine,,. Cei trei îl ignoră în
mod sistematic pe Mihăiță și îi spun că nu e bun de nimic. Însă, uneori, îl cheamă și pe el să se joace
cu ei. Și apoi îi spun abrupt să plece sau chiar îl împing. Mihăiță se simte atunci trist și fuge...,,
Situația prezentată este un caz tipic de hărțuiala și se întâmplă des în grădinițe. Are toate
elementele de bullying care se poate petrece și la școală, mai târziu - un copil este în mod repetat
supus unor acțiuni negative și de marginalizare - și este exact rolul de victimăcare va fi luat mai târziu
de Mihăiță. Pentru că, încă de acum, de la această situație din grădiniță, Mihaita nu are nici o șansă să
se apere sau un adult prezentalături, care să intervină mereu.
Consecințe are bullyinngul la vârsta preșcolară:
simptome psihomatice - copii de grădinita care sunt hărțuiți de către colegii lor - sunt stresați,
au deseori dureri de cap, nu mai vor să mearga la grădiniță și încep să arate semne de depresie.
simptome de respingere - în studiile făcute de psihologi, s-a concluzionat că hărțuirea copiilor
mici, la grădiniță - este foarte similară cu cea de la școală; este o problemă care implicăde multe ori
mai multi copii. Hărțuiala prin respingere are loc și la grădiniță și se întâmplă des ca situația să
rămână necunoscută educatoarelor. În plus, copiii hărțuiți în grădiniță nu au prieteni care i-ar putea
proteja. Respingerea unui copil se poate derula pe parcursul mai multor luni sau chiar ani și are
implicații majore aspura dezvoltării sociale ale acelor copii.
În grădinițe, chiar dacă educatorii observă astfel de situații–aceste incidente vor fi foarte greu
de schimbat pentru că deseori, acțiunile de protejare ale educatorului versus copilul hărțuit - deschide
și mai mult apetitul altora de a-l hărțui și marginaliza. Din această cauză, părinții sunt cei care trebuie
să observe reacțiile copilului și să încerce să rezolve împreună această situație, să afle de la el tot ce se
întamplă cu el la grădiniță.
Psihologii sunt de părere că pentru a preveni situațiile de bullying în grădinițe - educatorii
trebuie:
- să învețe care sunt diferențele dintre hărțuire și conflictele interpersonale dintre copii - și să le
recunoască în stadii cât mai incipiente pentru a putea înțelege când e vorba despre bullying și a acționa
cât mai devreme cu putință;
- să înțeleagă că intervenția cât mai devreme este esențială pentru a opri hărțuirea unui copil.
Dacă e nevoie, trebuie discutat cu toți copiii din grupa/clasa respectivă și să le explice care sunt
situațiile acceptabile și care nu.
Copii trebuie să știe foarte clar care sunt situațiile care pot răni alt copil. Aceste discuții îi ajută
și pe alți copii din acel grup să aibă o imagine mai completă a regulilor de comportament în grădiniță.
Abordarea inteligentă a educatoarei îi va asigura pe părinții copilului hărțuit că situația este sub control
și că pot comunica în continuare pentru binele copilului.
Ne putem da seama din comportamentul copilului dacă este hărțuit, ținând cont de cele
543
10semne tăcute ale bullying-ului:
1. Scăderea dorinței de a merge la grădiniță/școală
Grădinița/școala reprezintă poate unul dintre principalele locuri în care copii sunt supuși
bullyingului, de aceea, în cazul în care observăm o reticență a copilului de a merge la grădiniță/școală,
este bine să căutăm cu atenție motivele. Se recomandă acordarea unei atenții sporite scuzelor pe care le
oferă pentru a rămâne acasă și discutarea cu cadrele didactice despre modul în care se manifestă în
grupă/clasă, respectiv frecvența la ore în cazul școlarilor.
2. Schimbări ale cercului de prieteni
Pierderea, schimbarea sau reticența de a se juca/ieși cu prietenii cândva apropiați, pot
reprezenta semne ale unor agresiuni petrecute în cercul de prieteni. Este recomandat să se păstreze
legătura cu părinții prietenilor copilului pentru a ne da seama dacă acesta este îndepărtat de la diverse
acțiuni comune.
3. Scăderea interacțiunii cu familia
Un alt semnal de alarmă îl reprezintă scăderea dorinței de a petrece timp cu familia, închiderea
în sine și dorința de a petrece cât mai mult timp singur, în propria cameră.
4. Creșterea sau diminuarea interesului pentru dispozitivele electronice
Bullying-ul poate fi realizat și în mediul virtual, iar în cazul în care un copil este supus acestei
hărțuiri în online se pote observa una dintre cele două situații: fie devine total atras de dispozitivele
electronice, fie îi scade brusc interesul față de acestea.
5. Frecvente dureri de cap și de stomac

Stresul și anxietatea pot apărea de multe ori și în urma unor agresiuni repetate, iar în cazul
copiilor acestea se pot manifesta fizic prin dureri de cap și de stomac frecvente. Totodată, astfel de
dureri pot fi uneori false și folosite ca scuze pentru a se retrage din diverse activități sociale.
6. Somn mai tumultos
În cazul în care sunt supuși bullying-ului, copii devin stresați și epuizați, fapt care se manifestă
de multe ori și prin apariția tulburărilor de somn. Încearcă să acorzi atenție modului în care se
manifestă copilul în fiecare dimineață pentru a se observa dacă a avut un somn odihnitor sau nu.
7. Reactii emotionale intense
Dacă copilul manifestă reacții emoționale diferite și intense atunci când aveți conversații în
legatură cu diverse activități sociale sau școlare, acest lucru poate reprezenta un semn privind diverse
agresiuni petrecute în grupurile respective.
8. Semne de agresiune pe corp sau haine
Apariția constantă a unor diferite semne precum vânătăi, zgârieturi sau haine rupte, precum și
lipsa dorinței de a discuta despre acestea, reprezintă semne clare de hărțuire a copilului la locul de
joacă sau la grădiniță/școală.
9. Adoptarea unor poziții de victimă
În general, în cazul în care sunt supuși bullying-ului, copiii ajung să se considere inferiori și să
adopte poziții de victimă. Printre astfel de exemple se numără mersul cu capul în jos sau diminuarea
dorinței de a discuta cu persoanele din jur.
10. Atenție suplimentară dacă este „noul copil”
Atunci când copilul se transferă într-o grupă/clasă nouă, grădiniță sau școală și devine „noul
copil”, se recomandă monitorizarea modului în care este integrat în noul colectiv. Iar dacă este mai
mic, implicarea cadrului didactic este esențială pentru a-l ajuta să se adapteze mai ușor.
Agresivitatea în școală și chiar în grădinițăeste o problemă cu care se confruntă adesea nu atât
educatorii, cât și părinții, fie ca este vorba de copilul agresiv sau de copilul care devine ținta
agresivității. Dincolo de conflictele pasagere care se nasc între doi copii și care sunt de cele mai multe
ori soluționate fără urmări pe termen lung, agresivitatea colectivă, exercitată sub forma unei intimidări
constante a unui grup asupra unui singur copil, poate avea urmări mult mai grave pe termen lung, chiar
544
dacă nu se concretizează în forme extreme de violență.
Marginalizarea sau intimidarea prin remarci ironice sau prin false amenințări, ori alte forme de
agresivitate pot să își pună amprenta asupra dezvoltării emoționale a copilului, iar datorită acestui
aspect situația fenomenului de bullying în grădiniță/școală trebuie urmărită și soluționată prin
implicarea tuturor factorilor educaționali.
Bibliografie:
1. Signe Whitson, ,,Fenomenul bullying - 8 strategii pentru a-i pune capăt,, editura Herald, 2017
2.https://parinti.acasa.ro/cresterea-copilului-365/10-semne-tacute-ale-bullying-ului-cum-iti-dai-seama-
din-comportamentul-copilului-daca-este-hartuit-239833.html
3.https://www.desprecopii.com/info-id-23779-nm-Efectele-hartuielii-bullyingul-asupra-
creierului-copilului.htm
545
VIOLENȚA ASCUNDE SUFERINȚE INTERIOARE
Giuraniuc Gabriela-Doina
Colegiul Tehnic de Industrie Alimentară Suceava
Date de identificare:
Nume: Elevul G.
Vârsta: 17 ani
Clasa: a 9 a
Etnie: romă
Sex: masculin
Familie: provine dintr-o familie numeroasă. Mai are încă nouă frați mai mici, el fiind cel mai
mare. Tatăl lucrează cu ziua și, adeseori îl ia și pe G. la muncă pentru a se putea descurca cu banii.
Mama este în creștere copil. De asemenea acasă există violență atât fizică, cât mai ales verbală. Elevul
G. este încurajat să se comporte violent și să nu accepte să i se spună ceva. Pentru ei este un mod de
viață, nu știu să trăiască altfel într-un mod liniștit.
Integrarea în colectivul clasei: dificilă. Elevul G. este mai mare cu doi ani decât ceilalți copii
și mereu îi jignește, deranjeajă orele vorbind neîntrebat, întârzie la ore, comentează înaintea domnilor
profesori când i se face observație. De asemenea nu are o poziție cuviincioasă în bancă și nici nu vine
îmbrăcat adecvat la ore. În mai puțin de o lună a întrat în conflict cu toți copiii și o parte dintre
profesori, mai ales cu supraveghetorii de la practică pentru că nu a vrut să lucreze și a comentat.
Plan de intervenție:
Nevoile elevului G.: El își dorește să fie acceptat de ceilalți elevi, dar este prea orgolios ca să
recunoască. De asemenea se simte inferior pentru că nu are aceleași lucruri ca și ceilalți copii. El nu-și
permite caiete, stilouri, creioane, ghiozdan și maschează toate acestea printr-o atitudine certăreață, de
superioritate falsă și agresivitate verbală.
În sânul familiei are nevoie să fie tratat ca un copil egal cu ceilalți, să primească aceeași atenție
și grijă. Din păcate, părinții au pretenția de la el să se comporte matur pentru că este cel mai mare
dintre copii și să ajute familia muncind de la egal la egal cu tatăl lui. Are mâinile extrem de muncite și
pline de bătături, iar când ajunge la școală refulează când îi vede pe copii curați, bine îmbrăcați, veseli
și fără griji.
Nevoile celorlalți: Elevii clasei a 9-a au nevoie de un mediu prielnic învățării. Ei vor să existe
liniște în clasă fără conflicte permanente. În pauză este conflict între ei și elevul G., iar in timpul orelor
există conflicte între elevul G. și profesori. Ei își doresc un climat liniștit fără injurii, amenințări etc.
Plan de intervenție: pentru început am chemat părinții la școală pentru a avea o discuție.
Mama este cea care promovează liniștea, pacea, împăcarea cu sine și ceilalți, însă tatăl este opus. El
promovează violența și o consideră singura soluție la tot. Mama nu are nicio putere, influența tatălui și
a unchilor fiind mult mai mare asupra elevului.
Am făcut ședință cu părinții și copiilor clasei, însă fără familia și elevul G. La început părinții
erau revoltați și cereau ca elevul G. să fie mutat într-o altă clasă. Le-am explicat că acest lucru nu se
poate pentru că există o singură clasă cu profilul lor pe an de studiu și nu poate fi trimis la o altă
specializare decât dacă solicită părinții elevului în scris școlii acest lucru. Ei nu doresc așa ceva, din
contra își doresc ca elevul G. să-și încheie studiile la acest profil.
Le-am propus părinților și elevilor să ne schimbăm cu toții atitudinea față de el. Să-i vorbim
întotdeauna calm, respectuos chiar dacă el jignește și supără. Apoi le-am propus părinților ca de ziua
lui să-i cumpărăm toate cele necesare de îmbrăcat și pentru școală ca să nu mai exista diferență între el
și ceilalți. Părinții au fost de acord. Casiera clasei a făcut un calcul orientativ după ce copiii au spus ce
546
preferințe au observat că are G., a strâns banii și împreună cu alte două mămici au fost la cumpărături.
La ore de diriginție în aproprierea zilei onomastice a elevului G. copiii au cumpărat și pizza și
suc și i-au pregătit cadoul. I-au făcut urări călduroase, iar G. a rămas fără cuvinte. Nu știa ce să spună.
În primă fază nu a vrut să primească cadoul sub pretextul că el poate munci și-și poate cumpăra de
toate, dar până la urmă copiii l-au convins că totul este din dragoste și apreciere față de persoana lui. I-
au explicat că-și doresc să fie prieteni, să se înțeleagă și să trăiască în liniște. Până la urmă a primit
cadoul și s-a bucurat enorm când a văzut toate lucrurile. De asemenea copiii își împart cu el pachetul
de acasă sau chiar aduc două pachete la școală ca să-i poată da și lui unul.
Atitudinea elevului G. s-a schimbat foarte mult în săptămânile următoare. M-ai are câteva
probleme de atitudine, dar sunt minore și incidentele. Sper ca până la final elevul G. să nu mai prezinte
niciun fel de problemă.
547
STUDIU BULLYING
Giurgiu Florentina
Centrul Școlar de Educație încluzivă Nr.1 Oradea
Suciu Petronela
Școala Gimnazială „Puiu Sever” Ineu
Despre bullying, am auzit cu toții, mai mult sau mai puțin sub această denumire. Dar afirmații
de genul: “Îmi tot zice că sunt grasă!”, “ Mă tot lovește!”, “Își tot bate joc de mine!”, “Nu mă lasă în
pace!” etc. sigur au ajuns pe la urechile tuturor, din păcate.
Teorie există, doar la un simplu search pe internet, apar mii de articole. La fel și studii făcute,
care din păcate relevă faptul că România e pe locul 3 în Europa la incidența cazurilor de bullying.
Tema cercetării
Studiul de față are ca temă bullyingul în mediul școlar.
Scopul cercetării
Această cercetare are ca scop, determinarea frecvenței cazurilor de bullying în rândul elevilor,
precum și modul de gestionare a unor astfel de cazuri.
Obiectivele cercetării
Cercetarea de față are mai multe obiective și anume:
Cunoașterea tipurilor de bullying și a frecvenței acestora în mediul școlar.
Mediul în care apar mai multe situații de bullying.
Cauzele care îi determină pe elevi să ia/să nu ia apărarea celui tachinat.
Determinarea numărului de persoane care cunosc existența unei legi ce interzice bullyingul în
mediul educațional.
Acest studiu vine în sprijinul celorlalte studii existente și ridică diverse semne de întrebare,
întrebări care pot fi sursa unor noi studii pe această temă.
Chestionarul are și caracter informativ, unele întrebări prezentând situații care sunt poate mai
puțin cunoscute pentru unii. De asemenea studiul îndeamnă părinții să discute cu ai lor copii pe această
temă sau poate din simpla completare a chestionarului de către copil, părintele a putut afla informații
noi cu privire la mediul școlar al acestuia.
Metoda de cercetare
Chestionarul a fost realizat pe platforma Microsoft Forms și cuprinde nouă itemi.
Ipoteza studiului
Majoritatea elevilor au fost martorii unor situații de bullying, iar elevii nu au intervenit în
apărarea persoanelor tachinate.
Participanți
La studiu au participar un număr de 101 elevi, 31% din mediul rural și 69% din cel urban. 42%
au reprezentat persoanele de gen masculin, iar 58% persoanele de gen feminin.
Studiul s-a adresat elevilor din învătâmântul primar, gimnazial, liceal și profesional. Rata de
completare fiind împărțită în modul următor:
548
Fig.1 Nivelul de învățământ
Elevii au fost întrebați cât de des au văzut în mediul școlar diverse situații ce reprezintă
comportamente de bullying. Adresarea de porecle fiind comportamentul cel mai des întâlnit, urmat de
răspândirea de bârfe.
Fig.2 Frecvența situațiilor de bullying
549
În ceea ce privește mediul în care au loc cele mai multe situații de bullying, clasamentul este
afișat în graficul următor. Aici apare o întrebare care din păcate nu are răspuns în acest studiu. O
situație care a fost pusă în discuție de către o mămică al cărei copil a participat la studiu și anume “Ce
facem în situațiile în care agresorul este chiar cadrul didactic?” Pun această întrebare, deoarece în
fruntea clasamentului, sala de clasă este mediul în care s-au observat cele mai multe comportamente de
bullying, prin urmare nu se știe dacă elevii s-au referit la agresor ca fiind un adult sau un coleg de
școală.
Fig.3 Mediul în care apar situații de bullying

Studiul scoate în evidență faptul că, un procent semnificativ de 73% dintre elevi au luat
apărarea celor aflați în situația de bullying, motivele fiind următoarele:
Fig.4 Motivul intervenției
De asemenea persoanele de gen masculin au intervenit în proporție de 100%, iar cele de gen
feminin fiind 77%.
Din cei 27% care au afirmat că nu au intervenit în apărarea celor tachinați, frica este motivul
principal, urmat de dezinteres.
550
Fig. 5 Motivul neintervenției
Normele metodologice de aplicare a Legii împotriva violenței psihologice- bullying, au fost

publicate din noiembrie 2019. De atunci unitățile de învățământ au avut obligația de a introduce în
Regulamentul de Ordine Interioară un nou obiectiv și anume “școală cu toleranță zero la violență”.
Planul anti-bullying constă în activități de informare și conștientizare, proceduri de intervenție și multe
alte lucruri. Cu toate acestea un procent de 53% dintre chestionați nu știau că există o astfel de lege.
Fig.6 Cunoașterea existenței unei legi anti-bullying
Concluzii
Diversitatea de situații observate de către elevi, precum și frecvența crescută a acestora, relevă
și în acest studiu situația îngrijorătoare din țara noastră. Elevii petrec un număr semnificativ de ore la
școală, iar sala de clasă este mediul în care se petrec cele mai multe situații de tachinare. Studiul scoate
în evidență empatia martorilor față de cei agresați, ceea ce este un lucru îmbucurător, aceștia luând
apărarea celor agresați. După cum au demonstrat și celelalte studii, martorii nu intervin de frică sau
indiferență. Cu toții ar fi bine să fie informați cu privire la legea anti-bullying existentă, astfel
victimele și-ar putea cere drepturile, iar agresorii ar cunoaște faptul că pot avea consecințe faptele lor,
toate acestea fiind posibile prin implicarea cadrelor didactice, a elevilor și a părinților.
Atâta timp cât ne implicăm cu toții și arătăm că nu se tolerează astfel de situații, situațiile de
bullying pot fi diminuate, iar mediul școlar în care ai noștri copii învață să fie unul cât mai plăcut
pentru aceștia.
Prevenirea bullyingului și a cyberbullyingului în mediul școlar
Eduland Publishing SRL și Editura EduLand organizează programul de formare la nivel

național dedicat cadrelor didactice și cadrelor didactice auxiliare din învățământul preuniversitar. La
acest program se pot înscrie cadre didactice de la orice nivel (preșcolar, primar, gimnazial, liceal și
postliceal), cadre didactice auxiliare (secretar, contabil, bibliotecar, instructor educativ, consilier școlar
etc.). Înscrierea se realizează prin completarea formularului disponibil aici. Coletele cu adeverințele se
trimit până la data de 10 decembrie 2021.
551
Structura programului
Webinar – 2 ore
Webinarul se organizează în grup de maximum 150 participanți în zilele de vineri, în intervalul
orar 17:00 – 19:00. Pentru urmărirea locurilor libere verificați formularul de înscriere aici. Primiți
linkul întâlnirii prin email. Activitatea se desfășoară pe Google Meet.
Lectorul webinarului: Prof. Vasilescu Emilia – formator și expert în prevenirea și combaterea
violenței prin metode restaurative.
Curs de formare – studiu individual cu ajutorul cursului pus la dispoziție – 40 ore
Cursul se desfășoară sub formă de studiu individual. După completarea formularului de
înscriere primiți pe e-mail suportul de curs.
Masă rotundă – 2 ore
Masa rotundă se organizează în zilele de sâmbătă în interval orar 11:00 – 13:00.
Lectorul masei rotunde: Prof. Vasilescu Emilia – formator și expert în prevenirea și combaterea
violenței prin metode restaurative.
Lecție demonstrativă
Diseminați informațiile acestui program în comunitatea dumneavoastră (părinți, colegi,
diriginți, psihologi, consilieri școlari etc.).
Participare la un studiu de specialitate cu privire la fenomenul bullyingului în mediul
școlar;
După completarea chestionarului de înscriere primiți prin e-mail un formular pentru realizarea
studiului de specialitate. După interpretarea rezultatelor o să le primiți și dumneavoastră.
Workshop
Pentru realizarea workshopului primiți trei fișe de lucru cu activități didactice pe care le puteți
utiliza la clasă. Activitățile sunt recomandate pentru elevi cu vârsta cuprinse între 6 și 18 ani.
Publicare studiu de caz în ghidul de bune practici cu ISBN

Studiul de specialitate se trimite prin email la edl.cursuri@gmail.com cu subiectul „studiu de
specialitate” până la data de 10.11.2021. Document Word (doc. sau docx.) paginație A4, margini 2 sus,
2 jos, 2 stânga, 2 dreapta, TNR 12, Titlu TNR 14 Bold, sub titlu, la dreapta, numele autorului, sub
numele autorului, la dreapta, denumirea unității școlare. Maximum 5 pagini/studiu. Nu se acceptă
fotografii în care se vede fața elevilor. Studiul trebuie sărespecte tematica proiectului: Prevenirea
bullyingului și a cyberbullyingului în mediul școlar.
Publicare articol de specialitate în revistă cu ISSN
Articolul de specialitate se trimite prin email la edl.cursuri@gmail.com cu subiectul „articol de
specialitate” până la data de 10.11.2021. Document Word (doc. sau docx.) paginație A4, margini 2 sus,
2 jos, 2 stânga, 2 dreapta, TNR 12, Titlu TNR 14 Bold, sub titlu, la dreapta, numele autorului, sub
numele autorului, la dreapta, denumirea unității școlare. Maximum 3 pagini/studiu. Nu se acceptă
fotografii în care se vede fața elevilor. Articolul poate avea orice temă la alegere din sfera
educațională.
Participanții primesc
Certificat participare la webinar;
Adeverință participare curs de formare 40 de ore;
Diplomă participare la programul de formare la nivel național;
Adeverință propunere temă de discuție în cadrul mesei rotunde;
Adeverință susținere lecție demonstrativă;
Adeverință participare la studiu de specialitate cu privire la fenomenul bullyingului în mediul
școlar;
Interpretarea studiului de caz în care apare numele dumneavoastră;
552
Adeverință publicare studiu de caz în ghidul de bune practici cu ISBN;
Ghidul metodologic cu ISBN;
Adeverință publicare articol de specialitate în revista națională cu ISSN;
Revista cu ISSN.
Costuri
Taxa de 89 RON se achită în contul RO45BTRLRONCRT0CE6367701, titular cont: Eduland
Publishing SRL, CUI: 44844419, București. Pentru membrii aceleiași familii se achită o singură taxă.
Ofertă pentru grupuri de cadre didactice: la 10 cadre didactice înscrise primiți o gratuitate, iar
coordonatorul are calitatea de coordonator al revistei naționale în care apar articolele tuturor
participanților. Dacă coordonatorul înscrie 20 de participanți primește două gratuități și calitatea de
coordonator al ghidului de bune practici și al revistei naționale.
553
STRATEGII DE COMBATERE A CYBERBULLYING-ULUI ÎN RÂNDUL ELEVILOR
STUDIU DE CAZ
Gîlă Catrinela Felicia

Jurubiță Mirela
Școala Gimnazială Nr 1 Malu Spart, Giurgiu
Introducere
Cyberbullying-ul devine o problemă din ce în ce mai actuală în contextul societății moderne de

azi, în special în mediul școlar. Astfel rolul profesorilor devine tot mai important în acest context.
Violența la școală este o problemă curentă, nu doar între elevi dar și față de întregul sistem
educațional. Valorile umane ale comunității școlare lipsesc adesea și astfel aici trebuie să intervină
rolul profesorilor ca îndrumători.
Copiii, adolescenții, din ziua de azi, au din ce în ce mai puțini prieteni decât generațiile trecute.
Astfel nu doar viețile indivizilor s-au schimbat ci întreaga societate. În acest cadru profesorii sunt
mentorii care atrag atenția asupra acestei probleme, sunt liderii grupului vulnerabil, ce au rolul de a le
crea valori și de a-i îndruma cum să iasă victorioși din situațiile problemă.
Totodată scopul trebuie să fie calitatea școlii, în termeni de climat educațional, talent pedagogic
și deschidere spre nou. Din păcate, de cele mai multe ori întâlnim preconcepții, și un sistem deficitar,
nereușind astfel să facem față provocărilor.
Referitor la subiectul cyberbullying-ului, poate fi menționată uriașă influență a rețelelor sociale,
în special asupra tinerilor care le vad ca potențial de învățare, petrecere a timpului liber, socializare.
Totuși nu întotdeauna au aspecte pozitive, ci pot fi uneori cu impact negativ asupra dezvoltării
copiilor, adolescenților. Provocarea vine din influența asupra proceselor cognitive, ca atenția,
memoria, procesarea de informații, expunerea la conținut neadecvat vârstei și cyberbullingul.
Cyberbullying-ul este unul dintre cele mai problematice aspecte ale rețelelor sociale și de
comunicare. Social networking-ul poate fi doar la un click distanță de cyberbullying. Soluția de
prevenire a acestui fenomen este ca adolescenții, copiii, tinerii să se ,,gândească ,, înainte de a da click
pe internet, deoarece un singur click are puterea de a schimba viața cuiva.
La o privire mai atentă asupra cercetărilor făcute în acest domeniu al rețelelor sociale și
cyberbullying-ului, se constată că acest fenomen implică niște riscuri uriașe asupra dezvoltării
personalității tinerilor.
Ca o definiție generală cyberbullying-ul este un comportament agresiv al indivizilor puternici
asupra celor slabi, agresivitate manifestată prin lovire, amenințarea verbală sau bătaie de joc,
răspândire de zvonuri sau alte acțiuni asemănătoare, frecvente de regula în perioada adolescenței.
Cyberbullying-ul folosește resursele digitale de media pentru a comunica informații false,
rușinoase sau ostile despre o altă persoană, având ca mijloc de distribuire telefoanele, computerele,
tabletele și alte device-uri electronice și de comunicare, ca website-uri, mesaje text, mesaje vocale, e-
mail, chat, etc. Acest fenomen poate fi îndreptat asupra oricărei persoane tinere și poate avea efecte la
nivel psihologic, precum depresia, anxietatea, izolarea ducând uneori chiar și la suicid.
Cyberbullyingul poate avea diverse forme. Poate fi răutăcios, amenințător la adresa cuiva,
poate fi o postare rușinoasă sau un video despre persoana respectivă, distribuite pe un profil fals sau
website creat cu acest scop. Toate aceste lucruri sunt de regulă anonime ( batjocoritorul nu își
dezvăluie identitatea) publice și virale ( care circulă cu rapiditate pe internet).
Victime, ținte sau observatori ?
554
Cyberbullying-ul de regulă include o victimă, o țintă, și anumiți observatori. Agresorul este cel
care inițiază fenomenul în spațiul virtual, folosește internetul și mijloace electronice pentru a răni
emoțional pe ceilalți prin a-i batjocori și a-i insulta.
Ținta cyberbullying-ului sunt indivizi spre care sunt îndreptate aceste acțiuni, însă de cele mai
multe ori acest fenomen nu se limitează doar la o singura victimă sau țintă, însă pe langa victime apar
implicați și observatori care îmbracă diverse roluri: observatori pasivi, observatori activi, care pot
perpetua fenomenul sau care îl pot opri.
Cum diferă cyberbullyingul de bullying-ul tradițional ?
Rănind sentimentele cuiva, provocând probleme pentru ei și făcându-i să se simtă rău nu sunt
fenomene noi în rândul tinerilor. Am dori să credem că încercam să le dezvoltăm tinerilor abilități
intra- și interpersonale care îi vor ajuta să se simtă încrezători în sine, precum și să le cultivăm
respectul față de ceilalți, dar realitatea este că hărțuirea este o mare provocare pentru școli,
organizațiile de tineret, și comunitățile locale de mai mulți ani. Este hărțuirea cibernetică doar o
expresie contemporană a acestui lucru?
Studiile încep să arate că hărțuirea pe internet este foarte diferită de hărțuirea tradițională din
curtea școlii. Hărțuirea tradițională este în cea mai mare parte premeditată, hărțuirea cibernetică este
adesea impulsivă.
Cercetările indică faptul că hărțuirea cibernetică este rareori premeditată ca hărțuirea
tradițională, hărțuirea cibernetică se face adesea impulsiv și nu este planificată ca în hărțuirea
tradițională, unde agresorul plănuiește atacurile.
Hărțuirea tradițională este mai previzibilă, hărțuirea cibernetică se poate întâmpla oricând și
oriunde.Agresiunea tradițională se limitează de obicei la anumite momente și locuri, de exemplu la
terenul de joacă sau la clasa de școală. Acest lucru conferă țintei un sentiment (deși limitat) de
previzibilitate, și există momente și locuri în care el sau ea se pot simți în siguranță. În contrast,
tehnologia este peste tot: avem telefoanele și calculatoare în jurul nostru tot timpul. Cyberbullying se
poate întâmpla 24 ore pe zi, 7 zile pe săptămână și 356 zile pe an. Se poate întâmpla în imediata
noastră apropiere sau pe distanțe mari.
4. Când apare și cum începe fenomenul de cyberbullying?
O mare parte a cyberbullying-ului nu începe cu intenția de a răni profund pe cineva. Tinerii

posteaza un text, ceva ce ei cred că este o glumă sau un comentariu aleatoriu, dar nu poate fi tot atât de
amuzant pentru receptor. De fapt, ar putea trece cu ușurință linia de Cyberbullying.
Deocamdată, este important să știm că hărțuirea cibernetică se poate întâmpla oricui. Relativ
puțin se poate spune despre o țintă cibernetică tipică sau un cibernetic tipic: pot fi copii bogați sau
copii săraci, copii timizi sau cei populari, cineva care a fost agresat înainte sau cineva care nu a
experimentat niciodată violență, cineva care este online mult prea mult timp sau cineva care rareori
utilizează tehnologia pentru a trece timpul liber prin navigare și chat, dar, de asemenea și cineva care
folosește internetul în cea mai mare parte pentru învățare on-line, cercetare, managementul timpului
sau pentru școală.
După ce mesajele jignitoare, comentari sau imagini au fost postate destinatarii sunt susceptibili
de a manifesta sentimente de frică, tristețe, și anxietate. Chiar dacă hărțuirea cibernetică se face în
glumă sau neintenționat, nu schimbă faptul că această acțiune poate afecta profund individul vizat.
Reacțiile la cyberbullying pot varia, de asemenea. Unii destinatari pot doar să treacă peste și să
nu fie afectați; alții pot reacționa agresiv. Unii ar putea răspunde asertiv, dar politicos și alții pot
rămâne pasivi și să nu facă nimic. Unii ar putea planifica pașii și acțiunile care trebuie întreprinse. Unii
ar putea răspunde emoțional. S-ar putea să spună cuiva sau să ascundă ceea ce se întâmplă.
555
Câteva sfaturi de bază pentru tinerii care se confruntă cu hărțuirea cibernetică sunt:
- Spuneți unui adult de încredere despre ce se întâmplă..
- Dacă cunoașteți pe cineva care este agresat să raportați.
- Salvați toate dovezile dacă acestea sunt distribuite online. Nu ștergeți nimic fără a păstra o
copie.
- Nu răspundeți la mesaje nepoliticoase. Comentariile nepoliticoase înrăutățesc situația.
- Cel mai important, tratați pe alții așa cum doresc să fie tratați. Luați în considerare ceea ce
postează și întrebați-vă: „aș dori ca cineva să spună sau să pună asta despre mine online?
Cyberbullying ar putea dispărea în timp. Cu toate acestea, dacă nu este oprit, cyberbullyingul
poate continua pentru o lungă perioadă de timp, și din cauza naturii sale publice și virale, poate fi
deosebit de dăunător. Expunerea prelungită poate duce la consecințe grave. Hărțuirea cibernetică se
oprește adesea doar prin implicarea sprijinului extern, fie prin contactarea rețelelor sociale utilizate,
care duce la reducerea conținutului ofensator și informează cu privire la consecințe, fie prin implicarea
părinților și a profesorilor.
Măsuri de prevenire și strategii de stopare a fenomenului.
Pentru a face față cu succes cyberbullying trebuie mai întâi să învățăm să-l recunoaștem, să-l
analizăm și să înțelegem ce se întâmplă exact. În al doilea rând, trebuie să fim conștienți de strategii
eficiente de sprijinire a victimei și de stopare a comportamentului de bullying.
Reacțiile noastre vor determina adesea rezultatele incidentelor de hărțuire cibernetică: Care vor
fi consecințele pentru victimă, agresor și privitori; cum va fi modelată comunitatea și relațiile prin
această experiență; vor învăța copiii și tinerii din aceasta sau vor fi lezați ? În plus, atunci când ne
confruntăm cu cazuri de hărțuire cibernetică, trebuie să ne gândim cum să prevenim evenimente
similare în viitor și cum să ajutăm copiii și tinerii să dezvolte competențe pentru o utilizare sănătoasă
și pozitivă a mass-mediei și a tehnologiei de comunicare online.
Hărțuirea cibernetică este dificil de oprit. Cu toate acestea, există lucruri pe care indivizii și
comunitățile le pot face pentru a opri fenomenul sau pentru a limita răspândirea. De exemplu, țintele
de cyberbullying pot limita temporar timpul de conectare online; pot evita deschiderea mesajelor din
surse necunoscute, schimbarea parolelor sau a conturilor. În cazuri extreme, autoritățile se pot implica
și pot fi luate măsuri legale.
Adesea, hărțuirea cibernetică devine o problemă mai mare decât doar ceva între indivizi, o
comunitate ar putea deveni conștientă de faptul că hărțuirea cibernetică a devenit predominantă și
amenință bunăstarea membrilor săi și ar putea elabora măsuri specifice pentru combaterea acesteia și
pentru ameliorarea efectelor negative. Astfel de activități pot fi activități simple sau strategii complexe.
De exemplu, o școală ar putea include o simplă prezentare de cinci minute pe cyberbullying în timpul
unei întâlniri cu părinții; ar putea organiza, de asemenea, un proiect complex, la nivel școlar, cu
consiliere, ateliere de lucru, și activități de conștientizare pentru studenți, părinți și profesori.
Odată cu creșterea hărțuirii cibernetice, au fost dezvoltate anumite inițiative și proiecte pentru a
face față în mod specific acestui fenomen. Activitățile lor pot fi bazate pe internet (unele exemple
includ videoclipuri informative și promoționale, grafice informative, site-uri web, campanii virtuale,
cursuri online pentru profesori) sau realizate personal sau prin alte mijloace de informare (ateliere,
consiliere, cursuri, cercetare, formare, activități de îndemânare, emisiuni TV sau articole de reviste).
Măsurile preventive de combatere a hărțuirii cibernetice includ adesea cursuri de siguranță online.
Siguranța online sau siguranța internetului este o măsură preventivă. Aceasta include
informații, cunoștințe și competențe care ajută oamenii (inclusiv copiii și tinerii) să fie mai în siguranță
în timp ce utilizează internetul și tehnologiile online. Aceasta include siguranța personală, protecția
556
prin parolă, confidențialitatea, riscurile de securitate și protecția împotriva hărțuirii în general.
Studiu de caz
Ana trăiește în Brașov și a crescut ca orice alt adolescent, fiind influențată de colegii ei la fel de
mult sau mai mult decat de îndrumarea părinților săi. Cu toate acestea, ea nu s- a așteptat niciodată la
cât de invaziv ar putea fi internetul. În cazul lui Ana, bullying-ul care a avut loc poate părea
superficial, dar a avut potențialul de a se transforma în mult mai mult.
Necunoscut Anei la acel moment, un coleg de clasă a început să facă fotografii cu ea. Imaginile
au făcut apoi parte dintr-un portofoliu de informații postate pe Internet cu o pagină de socializare falsă.
Subiectul a fost Ana și pagina de internet a fost făcută să arate ca și cum chiar Ana a postat totul.
Numai prin intermediul prietenilor Ana a aflat și a devenit conștientă de existența informațiilor online.
Informațiile au fost detaliate, de asemenea; a inclus numele școlii, adresa de acasă, informații de
familie, zile de naștere și mai mult. Mai rău, toate datele au fost setate pentru a fi distribuite publicului
fără nici o filtrare sau restricție. Creatorul paginii a fost deconspirat, dar a negat actul. Între timp, Ana
a început să fie batjocorită de prietenii ei la școală. Pentru a stopa fenomenul Ana a trebuit să se înscrie
într-o altă școală.
În cazul lui Anei, prejudiciul a fost limitat la pierderea câtorva prieteni. Cu toate acestea, ar fi
putut fi mult mai rău. Mai mult, daunele au fost cauzate de un alt copil care a avut pur și simplu timp și
acces la internet.
Tipul de cyberbullying:
Mascarea (crearea unei identități false cuiva)
Profilul victimei:
Ar putea fi oricine. Probabil că va fi un străin.
Profilul cibernetic:
Ar putea fi oricine. Probabil o face pentru distracție sau din răzbunare.
Cum să prevenim:
Să dezvoltăm competențe sociale și competențe de comunicare în randul copiilor.
Să promovăm empatie în cazul elevilor cu probleme.
Creșterea gradului de conștientizare cu privire la cyberbullying.
Să căutăm semne de hărțuire cibernetică și să intervenim cât mai curând posibil.
Să construim o relație de încredere între adolescenți și adulți.
Cum să reacționați dacă se întâmplă: ( Pentru elevi)

Nu răspundeți.
Spuneți unui adult.
Contactați furnizorul site-ului web și solicitați ca site-ul să fie raportat.
Anunțați autoritățile pentru a afla identitatea cyberbully- ului (adresa IP).
557
558
EFECTELE BULLYINGULUI
Grad Maria
Școala Gimnazială ,,Dragoș Vodă”- Moisei
Bullying-ul este în general caracterizat ca un comportament agresiv intenționat care:

este menit să provoace disconfort sau durere;
implică un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă;
se manifestă repetitiv, regulat.
Bullying-ul poate lua diverse forme:
fizic sunt: lovire, împingere, pocnire, ciupire, constrângerea celuilalt elev prin contact fizic;
verbal: amenințări, tachinare, insulte, bătaie de joc, șantaj, poreclire, împrăștierea de zvonuri și
minciuni;
emoțional/psihologic: excluderea intenționată a cuiva dintrun grup sau activitate, manipulare,
ridiculizare etc.
Impactul bullyingului este resimțit în fiecare dimensiune de dezvoltare psihologică:
• emoțională, accentuând riscul ca cele mai frecvent trăite emoții în relațiile interpersonale să
fie de teamă, furie, frustrare, resentiment, vinovăție sau rușine;
• socială, aducând în relațiile cu semenii variate comportamente de agresivitate, respingere sau
izolare;
• comportamentală, transformând, pentru mulți copii, comportamentul violent în cea mai intens
utilizată strategie de rezolvare a problemelor;
• cognitivă, reducând resursele copiilor pentru procesul de învățare.
Într-un ,,cerc de bullying” sunt implicate mai multe persoane: victima, agresorul şi martorii.
Într-o situaţie de bullying toţi cei implicaţi sunt victime.
Caracteristicile generale ale victimelor
sunt pasivi în comportament comunicare, izolaţi social;
sunt precauţi, sensibili, retraşi, timizi;
manifestă nesiguranţă, anxietate, sensibilitate exacerbată;
au o stimă de sine scăzută;
au puţin prieteni sau deloc ;
nu sunt capabili să dezvolte relaţii sociale;
sunt percepuţi ca incapabili de a se apăra, de a avea puncte de vedere personale, de a
argumenta;
au diferite forme de dizabilităţi: de vorbire, locomotorii etc.
afişează o atitudine de învins şi comportament depresiv;
nu fac faţă presiunii grupului;
arată că drepturile lor nu contează, sunt ignorate
nu iau atitudine în faţa actelor de agresiune
Caracteristicile generale ale agresorilor

manifestă puternic nevoia de a conduce, de a domina şi „subjuga” alţi colegi;
sunt impulsivi, uşor de înfuriat;
sunt provocatori, nu respectă regulile;
sunt agresivi cu colegii, părinţii, profesori;
nu au remuşcări şi capacitatea de a înţelege emoţiile celorlalţi (empatie);
au deficit de atenţie: în timpul orelor desenează, aruncă hârtii, dorm , comenteaza;
au o părere foarte bună, uneori chiar exagerată despre sine: se consideră şefi , şmecheri, boss,
559
prinţese etc.
instigă la absenteism şcolar şi-i abuzează pe cei care nu se supun „noii” reguli;
aparţin unor anturaje/ grupuri dubioase;
percep acţiuni ostile acolo unde nu există;
Efectele bullyingului
Efectele bullyingului pot fi grave, chiar fatale. Se indică faptul că persoanele, indiferent dacă
sunt copii sau adulţi, care sunt supuse permanent comportamentului abuziv, prezintă risc de
stres,
îmbolnăviri şi chiar sinucidere. Pe termen lung victimele hărţuirii pot suferi de:
probleme emoţionale,
probleme de comportament,
probleme sociale,
singurătate,
depresie, anxietate
stimă de sine scăzută,
creştere a frecvenţei îmbolnăvirilor.
Strategiile de prevenire a fenomenului bullying în școală ar fi:
întâlniri periodice între cadre didactice pentru dezvoltarea unor proceduri de intervenție în
situații de bullying
întâlniri periodice între conducerea școlii -părinți - reprezentanți ai claselor
întâlniri periodice cadru didactic - părinți -elevi
identificarea potențialelor victime
Sfaturi pe care, în calitate de dascăli, le putem da copilului pentru a evita să devină victimă:
Încearcă să eviți astfel de persoane! Asta nu înseamnă că ar trebui să nu mai vii la școala, ci pur
și simplu, să o iei pe un alt traseu.
Pătrează-ți o postura dreaptă și curajoasă! Atunci când te afli într-o situație neplăcută, posibilă
victimă a celor mai mari decât tine, e normal să-ți fie frică.
Încearcă să nu arați acest lucru pentru că uneori o simplă atitudine mai curajoasă te poate salva
din situație!
Simte-te bine cu tine insuți! Nimeni nu e perfect, dar știm cu toții că se poate lucra la asta.
Fă-ți prieteni! Sentimentul de apartenență la un grup te ajută să faci față conflictelor și
problemelor pe care le-ai putea întâmpina cu cei din afara grupului.
Vorbește cu un adult atunci când ai probleme! Nu ezita să ceri ajutorul cuiva, dacă situația
devine periculoasă.
Pentru a nu fi afectați de bullying, în calitate de părinte, îi putem ajuta astfel pe copii:
Le vorbim despre ce poate și ce nu poate controla
Încercăm să aflăm de la copil cât mai multe detalii despre situația prin care trece.
Folosim o atitudine deschisă și comunicativă asigurându-l în același timp că nu îi vom face
nimic, ci doar vrem să aflăm adevărul. A-l forța să ne ofere cât mai multe detalii înseamnă a-l pune
într-o situație în care se simte constrâns, la fel ca și în relația cu agresorul său. Avem răbdare cu el și îl
asigurăm de toată încrederea și suportul nostru.
Încurajăm originalitatea și exprimarea propriilor păreri, convingeri și valori. Îl vom ajuta astfel
să își creeze o imagine de sine corectă și puternică, greu de zdruncinat de vorbele răutacioase ale
celorlalți.
Îl ajutăm și îi permitem să își faca prieteni. Dacă la școala nu găsește copii cu care să se
înțeleagă, îl orientăm către alte grupuri în care se poate integra, înscriindu-l la cursuri extrașcolare,
ateliere pentru copii și permițându-i să participe la evenimente în cadrul cărora poate cunoaște alți
copii.
560
Să nu ignorăm problemele copilului și să nu le diminuăm importanța. Este indicat să nu
adoptăm noi înșine atitudinea de victimă. Trebuie să acționăm pentru a-l apăra indiferent de statutul
social pe care îl avem sau de atitudinea celor din jur. Violența la școală nu poate fi tolerată sau
minimalizată.
Putem să vorbim cu copiii care îl agresează. E nevoie de puțin timp pentru a clarifica toate
detaliile problemei. E bine să cunoaștem și varianta celorlalți copii implicați în aceasta situație.
Discutăm cu profesoara clasei agresorului și chiar cu conducerea școlii. Discuția cu cadrul
didactic este absolut necesară. În primul rând, el este cel care trebuie să intervină. Prezentăm situația
așa cum o cunoaștem și îi cerem părerea. Dacă nusuntem mulțumiți de măsurile luate de cadrul
didactic pentru a rezolva problema, este bine să apelăm la directorul școlii. Le putem propune cadrelor
didactice și conducerii școlii să implementeze programe de prevenire a violenței în școli, pentru a evita
ca asemenea situații să se repete.
Luăm legătura cu părinții agresorului.
Bibliografie:
Asociația Salvați Copiii - ,,Strategii pentru o clasă fără bullying”, manual pentru profesori și
personal școlar,
www.didactic.ro
561
STUDIU DE CAZ
COMPORTAMENT VIOLENT
Grangure Daniela
Grădiniţa cu P.P: „Căsuţa Fermecată” Craiova
P. A. are 6 ani, prezintă un comportament agresiv, verbal şi fizic, aplicat colegilor, dar şi
celorlalţi copii (de vârsta lui sau mai mici decât el) şi situaţie şcolară nesatisfăcătoare. La cabinetul de
consiliere a fost invitat de consilierul şcolar atunci când a fost surprins în timpul unui conflict cu un
coleg.
A. Date biografice semnificative:
Nume si prenume: P.A.
Sex: Masculin
Mediul de proveniență: urban, Craiova
Mediul de rezidență: urban, Craiova
Ocupația: elev
Date medicale semnificative: clinic sănătos.
Date psihologice semnificative:
Nivel scazut al inteligentei, mai ales al celei verbale. La nivel afectiv se sesizează o insuficientă
maturizare, frustrare, indiferenţă afectivă, absenţa emoţiilor, a înclinaţiilor altruiste;
La nivel caracterial se manifestă prin autocontrol insuficient, impulsivitate şi agresivitate,
minciună, subestimarea greşelilor comise, indiferenţă faţă de activitatea şcolară ;
Afişează aspecte ale agresivităţii fizice şi verbale, ameninţări la adresa colegilor;
Elevul nu dispune de un limbaj adecvat vârstei, comunică greu;
Comportament neadecvat manifestă adevărate «crize de nervi». Are o memorie şi o atenţie
deficitare, îi lipseşte preocuparea pentru activitățile școlare. Copilul nu se sfieşte să recunoască că se
plictiseşte la grădiniță, fiindcă el nu înţelege ce se face aici şi este supărat pe mama sa ca îl obligă să
vină. Comunicare deficitară la nivelul relaţiei copil-educatoare.
3. Date pedagogice
Copilul are capacitatea de învăţare scăzută şi lipsa de motivaţie pentru activităţile desfăşurate.
Educatoarea depune eforturi pentru a-l ajuta, însă nu reuşeşte să atingă o comunicare optimă nici cu
copilul, nici cu familia acestuia. La grădiniță vine atunci când mama işi aduce aminte sa-l trimită şi la
ce oră vrea, programul zilnic nu este respectat. În clasă modul său de manifestare este oscilant, între
agitaţie, deranjare a orei şi o atitudine apatică.
B.1. Particularități de vârstă
Din ceea ce a spus mama sa reiese că nu există antecedente medicale care să justifice în vreun
fel comportamentul său violent. În desfăşurarea activităţii se lasă perturbat şi sustras, ceea ce
demonstrează caracterul fragil al voinţei.
2. Modul de manifestare al subiectului in viata cotidiana. Copilul nu face parte dintr-o
familie numeroasă. Mama sa are 26 de ani, tatăl, 29 de ani, iar sora 4 ani.Toţi membrii familiei
locuiesc cu bunicul din partea tatălui. Mama face comerţ cu haine trimise de tatăl plecat în Spania la
lucru. Acesta a terminat perioada de şomaj în ţară şi a reuşit să-şi găsească un loc de muncă în Spania,
fiind de meserie muncitor-constructor.
3. Aspecte particulare ale cazului
Bunicul şi tatăl copilului au fost întotdeauna agresivi pe fondul consumului de alcool, a spus
atât elevul cât şi mama, de unde reiese un mediu familial saturat cu probleme de violenţă (acasă
bunicul deţine arme), lipsa unui climat de linişte şi armonie, lipsa unui regim zilnic de activitate şi de
odihnă organizat şi repsectat în familie, dezinteresul părinţior, considerând că singura lor
562
responsabilitate este să trimită copilul la grădiniță (chiar şi mai târziu de ora de începere a cursurilor
şcolare) şi atât.
C.1. Nevoi ale subiectului derivate din capitolul B.
Autocunoasterea, încrederea în sine
Acceptarea de responsabilități și provocări
Autocontrolul
Lărgirea sferei de sentimente
Socializarea
2. Modalități de a răspunde acestor nevoi
Activitatea de consiliere individuală s-a desfasurat în timpul semestrului I, copilul aflându-se
încă în proces de consiliere. Una dintre teoriile utilizate a fost teoria modelelor comportamentale
pentru modificarea gândirii iraţionale.
Obiectivele pentru activitățile următoare constau în:
Consilierea individuală pentru dezvoltarea capacității de autocunoaștere, de autocontrol,
cresterea respectului față de sine și față de ceilalti, motivarea pentru găsirea și desfășurarea unor
activități de ocupare a timpului liber cu scopul de a înlocui comportamentul violent cu alte
comportamente pozitive.
Motivarea pentru activitatea școlară; implicarea în activități școlare pe măsura capacităţii sale
de învăţare, împreună cu colegii;
Consilierea de grup a clasei;
Consilierea mamei;
Rezolvarea situaţiei şcolare;
Obiectivele consilierii individuale constau în:
Dezvoltarea capacității de autocunoaștere a personalității;
Formarea si întărirea imaginii de sine;
Dezvoltarea capacităţii de autoreglare emoţională, a empatiei;
Dezvoltarea capacităţii de comunicare interpersonală, verbală şi nonverbală ;
Constientizarea de catre elev a consecinţelor negative pe care le poate avea comportamentul
său violent asupra sa şi asupra celorlalţi ;
Creșterea responsabilității cu privire la remodelarea comportamentală care urmarește învățarea
de modele și reacții nonviolente la situații de stres, frustrare, conflict.
Consiliere individuală
Scopul procesului de consiliere:
Consilierul a susţinut copilul în efortul său de a se confrunta cu problema sa de comportament
şi de a înţelege care ar fi aspectele ce au condus la aceasta. În urma conştientizării problemei se iau în
considerare aspectele care vor duce la schimbarea comportamentului, precum şi soluţionarea acestora.
Toate hotărârile luate de copil îi aparţin, însă sub îndrumarea consilierului.
Dezvoltarea capacităţii de autoreglare emoţională, a empatiei;
Dezvoltarea capacității de autocunoaștere a personalității;
Formarea și întărirea imaginii de sine;
Dezvoltarea abilităţilor de comunicare interpersonală;
Dezvoltarea deprinderilor de viaţă sănătoasă;
Dezvoltarea abilităţii de petrecere a timpului liber.
Etapele procesului de consiliere:
Consilierea s-a desfăşurat după modelul Egan, deoarece abordează consilierea individuală ca
pe un proces de învăţare, dându-i elevului posibilitatea să acţioneze.
După fiecare şedinţă se vor analiza trăirile și sentimentele care apar la finalul aplicării
exercițiilor cu scopul de a dezvolta unele abilități de comunicare eficientă și interrelationare pozitivă.
Primele două ședințe se referă la prima etapă a modelului Egan – identificarea și clarificarea
563
problemei.
Obiectivul acestor ședințe constă în prezentarea problemei, crearea unei atmosfere de
siguranță și echilibru care să ducă la clarificarea problemelor, dorințelor și alegerilor care să favorizeze
obținerea unor date importante, care să dezvolte o atitudine pozitivă pentru luarea unor decizii
favorabile. In cea de a treia sedință, pentru a afla cat mai multe informații despre sine și pentru o cât
mai bună autocunoaștere s-au realizat activitățile:“Eu sunt...şi-mi place să mănânc.../să
citesc.../etc. ;“Dacă aş fi un animal aş fi...pentru că...”;
Exerciţiile au urmărit optimizarea cunoaşterii de sine şi exprimarea propriilor preferinţe,
interese și dezvoltarea empatiei. După finalizarea fiecarui exercitiu, copilul a fost rugat să își exprime
trăirile și sentimentele determinate de acesta. La sfârșitul acestei etape s-au distins urmatoarele:
Spectrul de comportament limitat;
Incredere în sine redusă;
Toleranţă la frustrare scăzută;
Interiorizarea emoţiilor;
Reticenţă la dialog.
Pentru urmatoarele sedinte de consiliere individuala s-au conturat obiectivele:
Dezvoltarea abilităţii de comunicare interpersonală;
Dezvoltarea abilităţii de iniţiere şi menţinere a unei relaţii de prietenie şi de face faţă respingerii
sau ieşirii din relaţia cu ceilalţi;
Dezvoltarea abilităţii de autoreglare emoţională, controlul furiei;
Să înțeleagă că manifestările violente afectează pe cei din jur;
Să recunoască importanța altor preocupări din viața sa, care l-ar ajuta să-și exprime în mod
pozitiv trăirile și sentimentele;
II. A doua etapă a modelului Egan constă în oferirea de noi perspective și explorarea
alternativelor. Activitatea de consiliere va urmări formarea unei imagini de sine pozitive și
responsabilizarea cu privire la remodelarea comportamentală, fundamentata pe învățarea de modele și
reacții nonviolente la situații de stres, frustrare, conflict.
A patra sedință va avea ca scop faptul de a-l determina pe copil să-și exprime gândurile şi
sentimentele despre problemele personale, de a-i dezvolta creativitatea şi cunoaşterea de sine.
S-au utilizat exercițiile: Testul “Stima de sine”, “Cine sunt eu?”
În cadrul acestei ședințe a fost invitată mama copilului, discutandu-se despre relația sa cu
acesta și despre modul în care copilul se comportă acasă.
Cea de a cincea sedință îl va ajuta pe copil să înțeleagă prin exerciţiile “Emoţii” si “Reclama
personală” că este importantă exprimarea trăirilor sale emoţionale: va numi trăiri emoţionale cât mai
variate şi va identifica trăiri emoţionale care sunt în mod uzual cuprinse sub eticheta “mă simt bine”
sau “mă simt rău”.La sfârşitul activităţii trebuie să descrie situaţia în care s-a simţit: vesel, trist, speriat,
furios.
În sedința a șasea prin activitatea: “Podul” , s-a urmărit descrierea unor posibilităţi prin care
se poate face stresului şi explicarea acestuia.
În cea de a șaptea ședință s-a desfășurat activitatea “Tufa de trandafiri” cu scopul dezvoltării
creativităţii şi capacităţii de exprimare verbală şi nonverbală a sentimentelor şi trăirilor, al
autocontrolului, al exprimării valorilor interne şi externe. Exerciţiul îl ajută pe copil să-şi stabilească
limite între spaţiul personal şi cel social, să-şi formeze abilităţi de interrelaţionare, să conştientizeze
nevoia de apărare şi să antreneze toleranţa frustrării.
564
BULLYINGUL ÎN RÂNDUL TINERILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA
Girigan Dana Natia

Centrul Școlar De Educație Incluzivă Nr. 1 Bistrița
Rădăcinile etimologice ale cuvântului bullying se pot regăsi în secolul XVI, când ”my bully”
însemna ”dragul meu”, ”iubitul meu”, venind din cuvântul danez boele. Un secol mai târziu a apărut
folosite astăzi. Ca verb, to bully înseamnă: a intimida, a speria, a domina, printre altele. ”Bully” este o
Prof. dr. Dan Olweus, un profesor cercetător în psihologie din Norvegia este considerat pioner
pe tema bullyingului, pe baza a aproape 40 de ani ede cercetare, implementare și evaluare a
programelor de prevenire (Hazelden Foundation, 2016). Definiția sa afirmă: ”Un elev este agresat
atunci când el/ea este expus, în mod repetat în timp, unor acțiuni negative din partea unuia sau mai
multor elevi. O acțiune negativă este situația în care o persoană provoacă intenționat, sau intenționează
să provoace, durere fizică sau disconfort unei alte persoane, prin contact fizic, cuvinte sau în alte
moduri.” (Olweus, 1993).
Bullyingul este una dintre cele mai complexe forme de comportament agresiv și violență, cu
toate acestea, nu fiecare act de violență este o acțiune de bullyig.
Conform studiului Organizației Mondiale a Sănătății privind comportamentul sănătos la copiii
de vârstă școlară, bullyingul apare atunci când un elev este: ”tachinat în mod repetat, într-un mod care
nu-i place...dar nu este bullying atunci când doi elevi de putere sau autoritate similară se ceartă sau se
bat...Nu este bullying nici atunci când un elev este tachinat într-un mod prietenos și glumeț”.(Craig et
al., 2009).
Cea mai caracteristică trăsătură a bullyingului este relația de putere asimetrică și dezechilibrată
dintre cei care agresează și cei care sunt agresați. În plus, nu este ocazional sau un eveniment singular,
ci un tipar comportamental care se repetă în timp împotriva aceleași persoane cu o diferență evidentă
de putere.
Prin diverse acte de bullying, elevul mai puternic țintește în mod sistematc, intenționat și crud
să rănească, să sperie sau să intimideze persoana mai slabă.
Bullyingul este o formă specific de agresiune, caracterizată prin caracter repetitiv, systematic,
îndreptat împotriva unei persoane care are dificultăți în a se apăra, în scopul denigrării personalității
acesteia, a diminuării stimei de sine și a minimalizării rolului în grupul social.
În prezent comparative cu anii 70 ai secolului 20, când s-au făcut primele eforturi de a studia
bullyingul, se recunoaște că aceasta este o problemă complexă, care are o varietate de forme de
manifestare și care se poate produce în diferite spații, inclusive pe platforme de comunicare digital.
Spre deosebire de violența fizică, bullying-ul include și violența verbală (insulte, porecle și
amenințări), violența relațională izolare, răspândire de zvonuri) și violența în mediul on-line-
cyberbullyigul ( postare de mesaje publice, poze denigratoare etc.).
Cele mai recente sondaje internaționale atestă că între 29% și 46% de copii sunt victime ale
bullyingului. Raportul UNESCO Behind the numbers: Ending school violence and bullying, 2019,
cuprinde câteva date privind situația bullyingului în Moldova. Raportul atestă că ponderea totală a copiilor-
victime ale bullying-ului este de 34,7% (34,0% printre băieți și 35,4% printre fete) în Republica Moldova, fiind
mai mare decât în România (33,8%), dar mai mică decât în Ucraina (37,6%) și Federația Rusă (42,5%). Raportul
specifică că există diferențe pe categorii de vârstă, astfel, prevalenta este de 33,9% pentru elevii de 11 ani, 38%
pentru cei de 13 ani și 32,1%pentru cei de 15 ani.
Republica Moldova a făcut pași importanți pentru prevenirea și combaterea violenței copiilor. În
565
anul 2014, a fost aprobată Strategia pentru protecția copilului 2014-2020, unul din cele 3 obiective
generale ale acesteia se referă la prevenirea și combaterea violenței, neglijării și exploatării copiilor,
promovarea politicilor nonviolenței în creșterea și educația copiilor
Studiul național „Bullyingul în rândul adolescenților din Republica Moldova” a avut drept
scop cunoașterea gradului de răspândire a fenomenului dat, în rândul adolescenților, inclusiv, a
particularităților de manifestare care să permită elaborarea unor acțiuni de prevenire și combatere a acestui
fenomen, bazate pe necesitățile adolescenților, părinților și specialiștilor.
În urma studiului realizat în Republica Moldova a reieșit că:
86,8% din totalul elevilor claselor a VI-a – XII-a, din Republica Moldova, sunt afectați de bullying.
Influența bullyingului asupra elevilor este diferită, unii dintre elevi devin victime ale bullyingului, alții devin
agresori sau martori. O parte dintre elevi nu se încadrează doar într-un singur grup din cele nominalizate mai sus,
ei fiind, uneori, victime, alteori, martori ai situațiilor de bullying, în alte cazuri agresori.
Practic, fiecare al 3-lea adolescent participant la studiu, în diferite situații, a fost și victimă, și martor, și
agresor (34,3%). Această categorie de adolescenți este mai frecventă în mun. Chișinău. De asemenea,
cunoașterea tuturor rolurilor este mai frecventă în rândul băieților, elevilor din clasele superioare și al celor
cu o reușită mai bună la învățătură.
Fiecare al 4-lea elev (26,2%) este victimă a bullyingului, în același timp, a asistat la situații de bullying.
Situațiile date sunt mai frecvente în rândul fetelor, elevilor din clasele gimnaziale.
Ponderea elevilor care se află doar într-o singură ipostază, în cazurile de bullying, este redus, 11,0% sunt
doar martori, 8,5% sunt doar victime și 0,9% sunt doar agresori.
Recomadările elaborate în urma desfășurării studiului de specialitate conțin acțiuni-cheie pentru
prevenirea și combaterea fenomenului bullying, în Republica Moldova. Ele sunt adresate factorilor de
decizie, de nivel național și local, profesioniștilor și părinților și vor contribui la implementarea eficientă a
politicilor naționale, anume Strategia pentru protecția copilului 2014–2020, Strategia de dezvoltare a
edicației pentru anii 2014–2020, precum și Strategia intersectorială de dezvoltare a abilităților și
competențelor parentale pentru anii 2016–2022.
Recomandările studiului au fost discutate și validate în cadrul ședinței din 6 decembrie 2019, cu
reprezentanții MECC, MSMPS, OLSDÎ, CRAP/SAP,CSPT, STAS, ai instituțiilor de învățământ, ai organizațiilor
societății civile, ai organizațiilor internaționale, inclusiv, reprezentanții Consiliului Elevilor din Republica
Moldova.
Recomandări pentru prevenirea bullyingului și cyberbullyingului în mediul școlar:
Promovarea la nivel național, a strategiilor de prevenire și combatere a bullying-ului, bazate pe
dovezi integrate în politici de protecție a copilului și cele educaționale;
Implementarea politicilor educaționale și asigurarea unui mediu școlar protectiv, prin
prevenirea și combaterea violenței față de copii;
Promovarea, la nivel comunitar a schimbării atitudinilor și practicilor părinților, familiilor,
membrilor comunității în abordarea fenomenului de bullying;
Asigurarea accesului copiilor la programe de prevenire, consiliere confidențială, reclamații și
mecanisme de raportare.
Bibliografie:
Tzvetina Arsova Netzelman, Elfriede Steffan, Marina Angelova(2016), Strategii pentru o clasă
fără bullying- Manual pentru profesori și personalul școlar;
Diana Cheianu- Andrei, Daniela Sîmboteanu, Igor Andrei(2019), Bullying-ul în rândul
adolescenților din Republica Moldova- studiu realizat de Centrul de Investigații și Consultanță
”SocioPolis”, la cererea UNICEF Moldova
566
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI CYBERBULLYING
Grigor Anuța
Centrul Școlar de Educație Incluzivă Vișeu de Sus
„Bully” este un termen care provine din limba engleză şi în unele dicţionare este sinonim cu
termenul “huligan” .Unii specialiști adoptă o teorie evoluționistă a acestui termen, în Evul Mediu și
începutul Epocii Premoderne fiind sinonim cu “camarad”, “bun prieten”, “frate”, inițial folosit sub
formă de alint pentru ambele sexe, mai apoi doar pentru băieți. În Epoca Modernă sensul acestui
cuvânt a căpătat conotații și mai pozitive (remarcabil, excelent), fiind folosit chiar și în context politice
de către președintele Theodor Roosevelt. Modificarea semanticii acestui termen a avut loc în jurul
anului 1970 după ce un sociolog norvegian, Dan Olweus l-a pus într-un context ce definea agresiunile
dintre elevi denumite “bullying” (Aikiseishinro, 2019).
Fenomenul de “bullying” reprezintă orice lezare fizică, verbală și socială, având efecte
devastatoare atât asupra psihicului unui copil sau adolescent dar și asupra unei persoane adulte. Acesta
îmbracă formele agresiunilor fizice și verbale, directe sau indirecte, excluderi, farse cu caracter
denigrator și intimidări.
Pentru că un abuz fizic sau emoțional să fie considerat că aparținând fenomenului de bullying,
acesta trebuie să prezinte următoarele 3 caracteristici:
să fie intenționat
să fie consecvent
repetitiv și să existe o relație de inegalitate a forțelor, agresorul considerându-și victima
inferioară.
Fenomenul a fost pentru prima dată menționat în anul 1969, într-un ziar suedez. Pentru început
s-a observat comportamentul fizic agresiv al băieților, urmând că, ulterior să se aducă în discuție și
abuzul psihologic, extinzându-se eșantioanele. Sociologii l-au clasificat că o subcategorie a
agresivității sociale, având că scop etalarea puterii, impunerea statutului și influență socială. Rolurile
sociale ce sunt implicate într-un act de bullying sunt agresorul, victima și opțional, martorii. Victima
este percepută de agresor că fiind vulnerabilă, lipsită de apărare, situație în care pot interveni martorii,
urmând că aceștia să sprijine ori agresorul (râsete,aclamatii, încurajări la adresa hărțuitorului) fie
victima (alierea împotriva atacatorului și protejarea persoanei afectate).
„Bullying-ul” este prezent în toate mediile din societatea noastră contemporană, în general, dar
în primul rând el este predominantă în mediul școlar. Într-un studiu Canadian (Sandra Harris, 2003, pp.
3-4), adulții și-au amintit cele mai frecvente momente în care au fost supuși unui tip de abuz in
copilărie. Aceștia au declarat că actul agresiv nu a venit din partea familiei, a prietenilor, ci din partea
colegilor de la școală. Mulți observatori neimplicati presupun eronat că este mai puțin probabil ca
agresiunea să apară în cadrul instituției de învățământ, în schimb, fiind mai plauzibil să aibă loc în
timpul drumului dinspre locuința proprie spre școală și invers, din mediul academic spre casă. Lucurile
stau cu totul diferit, hărțuirea și manifestările violente se petrec frecvent în cadrul instituției de
învățământ (în sala de clasă, pe terenul de joacă, pe holuri, în toalete și în sala de mese).
Agresiunea a fost studiată în întreaga Europă, Statele Unite, Canada, Japonia, Nouă Zeelandă și
Australia. În Japonia, Maeda (2000) a indicat faptul că 60% dintre studenți au experimentat situați de
agresiune fie din perspectiva unui bully, unei victime sau unui martor. Un studiu australian din 1995
realizat de Rigby și Slee a relatat că până la 19,3% dintre băieți și 14,6% dintre fete cu vârstă cuprinsă
între 10 și 17 ani au indicat că au fost supuși unui tip de agresiune cel puțin o dată pe săptămână. În
1993, Olweus a raportat că aproximativ 9% dintre copiii norvegieni și suedezii din clasele primare și
elementare au fost hărțuiți cu o anumită regularitate la școală. Numeroase studii din Anglia au
confirmat faptul că agresiunile sunt extinse și au raportat că până la 27% dintre elevii din școală
567
primară sunt "uneori" sau frecvent chinuiți. Studiile din Statele Unite au arătat că 78% dintre copii au
declarat că au fost hărțuiți în luna precedentă; aproape 10% au indicat că agresiunea a fost severă. Deși
acestea reprezintă doar câteva dintre studiile referitoare la fenomen, toți au declarat rata agresiunii ca
fiind o problemă serioasă pentru copii. (Sandra Harris, 2003, pp. 3-4).
Bullying-ul poate îmbrăca multe forme, hărțuirea virtuală fiind o formă particulară de
agresiune, prezența foarte frecvent pe internet, prin intermediul rețelelor de socializare.
Aşa cum o indică şi termenul – şi cum remarcă unii cercetători – cyberbullying-ul este o formă
de bullying care se manifestă prin mijlocirea tehnologiei digitale (Cassidy, Faucher & Jackson, 2013;
Lampert & Donoso, 2012).
Cyberbullyingul păstrează caracteristicile aproape identic cu cele ale hărțuirii tradiționale, cu
mențiunea că violența fizică este eliminată dacă agresiunea are loc exclusiv în mediul online. Pe de altă
parte, cyberbullyingul vine cu noi particularități. Anonimitatea datorată lipsei de contact fizic între
agresor și victim face că diferențele de “forțe” să fie irelevante. În mediul online, bullyingul nu mai
depinde de raportul discrepant în ceea ce privește vârstă, sexul și poziția socială dintre componenți
actului de hărțuire. Intensitatea ridicată cyberbullyingului este considerată o altă particularitate
specifică abuzului virtual, medierea contactului dintre victima și agresor prin intermediul ecranului
ameliorează inhibițiile și reținerile agresorului, fapt ce duce la intensificarea actului abuziv.
Comportamentul deviant este deci hiperbolizat tocmai datorită lipsei de contact propriu zis între
părțile procedeului de bullying. Extinderea temporală și spațială este de asemenea specifică violenței
virtuale, hărțuitorul având acces nelimitat asupra țintei, victima neavând siguranță clasică existența în
cazul unui bullying obișnuit, casă, locul de muncă, momentele zilei considerate “sigure” fiind expuse
unui posibil atac digital.
Odată cu dezvoltarea tehnologiei și a răspândirii utilizării de rețele sociale, a apărut și
fenomenul de cyberbullying, destul de frecvent în rândul tinerilor pentru a necesită atenția psihologilor
și sociologilor. Tot mai mulți minori care accesează internetul și implicit diferite rețele de socializare
se confruntă la un moment dat cu acest fenomen de hărțuire socială , îmbrăcând multiple forme prin
care se petrece, începând de la sms-uri, comentarii, email-uri, furtul de identitate, postări denigratoare,
excluziune publică s.a.m.d.
Analize comparative între frecvența bullyingului și cyberbullyingului înclină balanța spre
formă clasică de hărțuire, care a atins cote mult mai mari în ceea ce privește frecvența și intensitatea
acestui comportament. (Solberg & Olweus, 2003).
Cu toate acestea, cyberbullyingul e predominant întâlnit în afara școlilor, întocmai datorită
politicii conservatoare a instituților educaționale în ceea ce privește utilizarea telefoanelor în incintă, în
acest caz, hărțuirea tradițională fiind mult mai des întâlnită.
În ceea ce privește profilul unui bully, atât în varianta clasică cât și în cea digitală, studiile au
arătat că persoană/persoanele respective au un statut similar în raport cu victima/victimele, de obicei,
în cazul elevilor/studenților fiind în același an de studiu, de multe ori în aceeași clasa/grupa și cu un
statut financiar relative echivalent. Cu toate acestea, percepția agresorilor despre ei înșiși era
superioară realități, în schimb ce victimele de multe ori se subevaluau.
Diferențe notabile s-au descoperit și în ceea ce privește preponderența genului hartuitorului și
al victimei, fetele fiind mai predispuse în primul rând cyberbullyingului dar și bullyingului clasic,
atunci când atacurile pornesc tot din partea unei fete. Pe de altă parte, băieții sunt mai susceptibili de a
fi victime ale bullyingului clasic dar totodată se află mai des în postura de agresor. În ceea ce privește
perioada în care comportamentul agresiv a persistat, această variază între o săptămâna și câțiva ani,
media răspunsurilor situându-se în jurul duratei de 1-2 săptămâni. Elevii au apreciat cyberbullyingul că
o formă mai agresivă și dăunătoare decât varianta clasică, justificările variind de la anonimitatea
agresorului până la contactul prelungit cu acesta datorat avantajului tehnologic. (Smith, P. K.,
Mahdavi, J., Carvalho, M., Fisher, S., Russell, S., & Tippett, N. (2008), 376-385).
568
Bibliografie:
Peter K. Smith and Sonia Sharp, 1994, ’School Bullying-Insights and Perspectives’
Sandra Harris, Garth F.Petrie, 2003, ‘Bullying-The bullies, the victims, the bystanders’
Sandra Harris, Garth F.Petrie, 2003, ‘Bullying-The bullies, the victims, the bystanders’
Septimiu Chelcea (coord), S.C (2006). Psihosociologie-Teorie și aplicății. Bucuresti
Craig Donnellan, 2006, ‘Bullying-Issues’, Volume 122
Smith, P. K., Mahdavi, J., Carvalho, M., Fisher, S., Russell, S., & Tippett, N. (2008).
Cyberbullying: Its nature and impact in secondary school pupils. Journal of child psychology and
psychiatry
Tony Watson (2012) Sociology, Work and Organisation, Editia a 6-a
Jun Sung Hong & James Garbarino (2012). Risk and Protective Factors for Homophobic
Bullying in Schools: An Application of the Social–Ecological Framework
Jun Sung Hong & James Garbarino (2012). Risk and Protective Factors for Homophobic
Bullying in Schools: An Application of the Social–Ecological Framework
Revistadesociologie.ro. (2019). [online] Available at: http://www.revistadesociologie.ro/pdf-
uri/nr.1-2-214/03-Velicu%20Bun.pdf [Accessed 19 Jan. 2019].
Aikiseishinro. 2019. Academia Aiki Seishin Ryu. [Online]. [20 January 2019].Available
from:https://www.aikiseishin.ro/blog/bullying/
569
JOCUL DIDACTIC – METODĂ DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII PREȘCOLARILOR
Gabriela Guceanu
Şcoala Gimnazială „Leon Dănăilă” Darabani, jud. Botoșani
Creativitatea este un fenomen extrem de complex, cu numeroase faţete sau dimensiuni. Paul
Popescu-Neveanu (1978,p.152) surprinde foarte bine acest lucru atunci când spune: “Creativitatea are
mai multe accepţiuni: de desfăşurare procesuală specifică, de formaţiune complexă de personalitate, de
interacţiune psihosocială, toate intervenind sincronic şi fiind generatoare de nou”.
Creativitatea exprimă, putem spune, vocaţia fundamentală a fiinţei umane, pe care M. Ralea o
considera a fi “opţiunea pentru valori rare”, prin “depăşirea standardelor”, prin “năzuinţă novatoare” şi
“spirit creator”.
Preşcolaritatea reprezintă vârsta la care este imperios necesară stimularea potenţialului creativ
al copilului, neevidenţiat sau neexprimat încă, prin cunoaşterea şi stimularea aptitudinilor, prin
mobilizarea resurselor latente şi prin susţinerea manifestărilor printr-o motivaţie intrisecă; de la această
vârstă trebuie cultivate unele valori, precum originalitatea, perseverenţa, interesele cognitive dar şi
artistice.
Preşcolarul dispune de un potenţial creativ care integrează experienţa cognitivă, mecanisme
informaţional-operaţionale declanşate şi susţinute în trebuinţele de cunoaştere, de autoexprimare, de
independenţă, de atitudine cognitivă, potenţial creativ care începe să se evidenţieze. Produsele
preşcolarului exprimă, printre altele, nevoile, dorinţele, trăirile sale afective care au stat la baza
combinărilor creative, dar şi specificul şi nivelul de dezvoltare al potenţialului creativ.
Creativitatea, ca formaţiune complexă de personalitate se formează şi exersează cu metode
cât mai adecvate structurii sale, metode care să acţioneze pe tot parcursul preşcolarităţii, iar din acest
punct de vedere jocul didactic satisface cerinţele la nivelul grădiniţei.
Desfăşurat într-un climat educaţional cu deschideri largi noului, organizat pe grupe de copii,
jocul didactic poate constitui o metodă de stimulare a creativităţii. Prin joc înţelegem o anumită acţiune
care să producă plăcere, bună dispoziţie, voioşie, care-amuzând copilul-să-i asigure o participare
afectivă intensă, în aşa fel încât activitatea respectivă să nu-i mai apară ca o acţiune plictisitoare
impusă de alţii. Jocul didactic este un tip specific de activitate prin care educatoarea consolidează,
precizează şi chiar verifică nivelul de cunoştinţe al copiilor, antrenând în acelaşi timp capacităţile
creatoare ale acestora.
Jocul didactic este o eficientă metodă didactică de stimulare şi dezvoltare a motivaţiei
superioare a preşcolarului, exprimată prin interesul său nemijlocit faţă de sarcinile ce le are de
îndeplinit sau plăcerea de a cunoaşte satisfacţiile pe care le are în urma eforturilor depuse în rezolvare.
Acestea antrenează toţi copii, crescându-le performanţele, căpătând încredere în capacităţile lor,
siguranţă şi promptitudine în răspunsuri, deblocând astfel potenţialul creator al acestora.
Jocurile didactice sunt metode active care solicită integral personalitatea copilului, angajează
întreaga personalitate a copilului constituind adevărate mijloace de evidenţiere a capacităţilor
creatoare, dar şi metode de stimulare a potenţialului creativ al copilului, referindu-se la creativitatea de
tip preşcolar, manifestată de copil în procesul de învăţământ, dar care se pregăteşte şi anticipează
creaţiile pe diferite coordonate.
Pentru ca jocul didactic să dea rezultate optime, una dintre condiţiile esenţiale este buna
pregătire a lui. Pentru a stimula creativitatea copiilor, educatoarea trebuie să-l pună pe copil în faţa
unor probleme mereu diferite, în situaţii variate ca scenariu sau ipoteză, ceea ce determină copilul să
facă faţă unor eforturi de adaptare deoarece va fi pus în situaţii în care cunoştinţele concrete nu-i mai
ajută suficient, nu se potrivesc. Astfel el va şi distinge esenţialul de neesenţial, iar educatoarea va putea
aprecia mai fidel ponderea influenţei aptitudinilor şi a celei a cunoştinţelor copilului, capacităţilor sale,
570
va putea diferenţia reacţiile spontane de deprinderi.
Jocul didactic, ca metodă de predare-învăţare, dozat cu pricepere în ansamblul strategiei
educaţionale, asigură un caracter atrăgător, dinamism, varietate, bună dispoziţie activităţii de învăţare,
restabileşte echilibrul psihofizic, furnizează motivaţia secundară, dar nu mai puţin stimulatoare,
fortifică energiile fizice şi intelectuale ale copiilor.
Învăţarea este o muncă serioasă, dar efortul este mai uşor şi eficient când se foloseşte jocul.
Prin jocul didactic se urmăreşte însuşirea de noi cunoştinţe, dar şi consolidarea celor însuşite, dând
copilului posibilitatea să asimileze ceea ce este nou fără să-şi dea seama de efort, să înveţe jucându-se,
să îmbine elementul distractiv cu cel instructiv.
„Jocul este singura atmosferă în care fiinţa psihologică poate să respire şi în consecinţă să
acţioneze. A ne întreba de ce se joacă copilul, înseamnă a ne întreba de ce este copil. Nu ne putem
imagina copilăria fără râsetele şi jocurile sale.”, spune Eduard Claparèd în „Psihologia copilului şi
pedagogia experimentală”
În joc, copilul îşi dă frâu liber imaginaţiei, jocurile didactice reliefează capacitatea de creaţie
a copilului, capacitate bazată pe propia experienţă îmbogăţită cu noi elemente, corespunzătoare
dorinţelor sale. Prin joc se îmbogăţeşte sfera afectivă şi cognitivă a copilului, se dezvoltă curiozitatea,
se conturează interesele, se extinde sfera relaţiilor interpersonale şi se deschid în planul imaginaţiei
prin interpretarea rolurilor soci-profesionale, accesul la viaţa şi activitatea adultului.
Fiind o metodă activă de învăţare, copiii reuşesc prin joc să se integreze în climatul socio-
afectiv al mediului în care se desfăşoară procesul de învăţare.
Manifestând creativitate, cadrul didactic va determina avântul libertăţii şi creativităţii
copiilor, va realiza echilibru între preocupările pentru formarea gândirii logice, raţionale, flexibile,
fluide, creatoare, depăşind înţelegerea injustă, eronată, potrivit căreia libertatea de manifestare şi
creaţia copiilor se dezvoltă spontan.
Aplicând jocul didactic, cadrul didactic trebuie să poată valorifica unele din bogatele resurse
formativ-educative ale acestuia în angajarea personalităţii copilului de a desfăşura o activitate ce
solicită efort susţinut, dar într-o atmosferă de voie bună, de cooperare, de înţelegere.
Metoda jocului didactic oferă un cadru propice pentru învăţarea activ-participativă stimulând în
acelaşi timp iniţiativa şi creativitatea copiilor.
Bibliografie:
1 .Roşca, Mihaela, „Creativitatea şi inteligenţa emoţională”, Editura Polirom, Iaşi 2004;
2. Revista naţională Educatoarea.ro, nr. 30/2010;
3. Revista învăţământului preşcolar nr. 3-4 /2008.
571
BULLYING ÎN MEDIILE EDUCAȚIONALE
Guceanu Gabriela Ioana

Șc. Gim. ,,Leon Dănăilă” Darabani, jud. Botoșani
În școlile românești, fenomenul de bullying are o incidență din ce în ce mai ridicată, pericolul
venind din falsa impresie de normalitate a acestuia, majoritatea oamenilor acceptându-l ca pe o
componentă obișnuită a vieții de zi cu zi.
Comportamentele de bullying au stabilitate crescută în timp, sunt cel mai adesea ascunse de
adulți și continuă în absența unor măsuri specifice de intervenție. Spre deosebire de comportamentele
de agresivitate, ce apar spontan între copii ca urmare a experimentării de emoții intense (ex. furie,
frustrare, teamă etc.) și se elimină deîndată ce intensitatea trăirilor emoționale se diminuează,
comportamentele de bullying nu dispar de la sine. Bullying-ul este o problemă relațională ce solicită
întotdeauna o soluție care implică schimbări la nivelul relațiilor între copii și în dinamica grupului.
Pentru eliminarea comportamentelor de bullying este necesară o intervenție directă în contextul în care
acestea apar, cel mai adesea în mediul școlar.
Intimidarea/ameninţarea este o încercare agresivă, de obicei sistematică şi continuă, în scopul
subminării și rănirii cuiva, pe baza unor slăbiciuni percepute la acesta. Deși frecvent asociate cu copiii,
agresiunile pot apărea la orice vârstă, iar membrii grupurilor minoritare sunt mult mai susceptibili de a
fi hărțuiți la vârsta adultă.
Bullying-ul poate să transforme școala într-un loc de temut, în timp ce aceasta ar trebui să le
asigure elevilor un mediu în care să se simtă în siguranță.
Odată informați, copiii pot lua atitudine, pot interveni pentru ei înșiși, dar și pentru ceilalți, iar
numărul cazurilor de acest fel se va diminua treptat.
comportamente.
Curtea școlii este un micro-univers social în care copiii primesc primele lecții de viață în afara
familiei. Vorbim despre validare, acceptare, empatie, dar din păcate, vorbim și despre teamă, rușine,
respingere. De cele mai multe ori, încărcarea negativă de la școală reverberează și acoperă emoțiile
pozitive, ambiția și potențialul copiilor.
Violenţa în şcoli este una dintre cele mai vizibile forme de violenţă asupra copiilor. Şcolile nu
pot îndeplini rolul important de învăţare şi socializare, dacă acestea sunt un mediu în care se manifestă
agresivitatea, intimidarea (bullying), violenţa. Fenomenul „bullying” este mult mai des întâlnit decât
ne-am dori să credem. Se întâmplă pe coridoarele școlii, în curte, pe străzi și, din păcate, uneori și în
sălile de clasă. Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume și repercusiuni ireversibile asupra
adaptabilității copilului în societate.
Bullying-ul nu este o etapă normală a dezvoltării copiilor și adolescenților, ci e considerat ca
fiind un fenomen ce precede comportamente agresive cu consecințe și mai grave. Motivele pentru care
elevii hărțuiesc și agresează alți elevi sunt: dorința de a-i domina pe ceilalți, de a fi populari, de a avea
putere și de a fi respectați de restul grupului. Întotdeauna este atacat punctul slab al victimei, iar dacă
aceasta este afectată, harțuitorii își vor continua acțiunile de umilire și mai mult, bullying-ul poate
contribui la crearea și menținerea unui mediu de teamă și intimidare în școală.
Prin definiţie, bullying-ul este ceva ce se repetă sistematic în viaţa unui copil, iar consecinţele
sunt severe. Cele mai severe efecte pentru copilul-victimă ţin de apariţia tulburărilor din sfera anxios-
depresivă, cel mai adesea aceşti copii ajung să intre într-un episod depresiv, în cazul celor mai
572
vulnerabili, apare şi ideea de suicid, bullying-ul fiind unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru
apariţia suicidului la vârsta adolescentului.
O altă consecinţă este refuzul de a merge la şcoală şi atunci, cei din jur îşi dau seama că este
ceva în neregulă. Nu trebuie neglijat nici copilul care agresează. Studiile arată că unii dintre copiii care
fac bullying evoluează către diagnostic cu tulburări de conduită la vârsta adolescenţei.
Grădinița este primul pas în prevenirea agresiunii la școală. Abilitățile psiho-sociale trebuie
transmise de la o vârstă fragedă pentru a preveni mai tarziu riscul de a de a fi copleșiți de o violență
incontrolabilă. Prin urmare, la grădiniță, să nu uităm de emoții, reguli, empatie și stimă de sine.
Bullying-ul începe la grădiniță. Pentru a nu degenera la școală, părinții ar trebui să cunoască
mai multe detalii despre acest fenomen și, mai ales, să ia din timp măsuri!
Nu este niciodată prea târziu pentru a schimba destinul unui astfel de copil cu răbdare,
compasiune și empatie pentru neputința lui. Este benefic, într-o situație de bullying să încercăm să
înțelegem motivele pentru care un copil poate recurge la astfel de comportamente.
Bibliografie:
Ferreol, G. și Neculau, A. (coord.) (2003), Violența. Aspecte psihosociale, Editura Polirom,
Iași;
Jigău, M. (coord.) (2006), Prevenirea și combaterea violenței în școală. Ghid practic pentru
directori și cadre didactice, Editura Alpha MDN, Buzău;
Tzvetina Arsova Netzelmann, Elfriede Steffan, Marina Angelova , Strategii pentru o clasă fără
bullying , manual pentru profesori și personalul școlar.
573
BULLYINGUL ÎN GRĂDINIȚĂ
Gug Maria-Claudia
G.P.P. Nr.53 Oradea
Structura G.P.N. Nr.14
Bullyingul este un fenomen care a fost ascuns sub preș foarte multă vreme, dar de câțiva ani
încoace a captat tot mai mult atenția psihologilor, părinților și cadrelor didactice. „Bullyingul“ este:
„un comportament ostil, de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire“. Are loc în mod
intenționat și repetat, lasă un gol imens în stima de sine a copilului și dă naștere unor răni emoționale
dureroase, care cu greu mai pot fi vindecate la vârsta adultă.
Bullyingul își are rădăcina în multe cazuri acasă. Copilul va face ceea ce va vedea acasă.
Dacă acasă este umilit, va umili și el la grădiniță. Dacă acasă este lovit, va folosi și el pumnul atunci
când un alt copil îi va lua jucăria din mână sau va râde de desenul lui. Se consideră că cei care
provoacă „bullying” sunt acele persoane care nu primesc suficientă atenţie, care doresc astfel să
iasă în evidenţă, să braveze şi acţionează în consecinţă sunt lipsite de afecţiune, de aprobare, de
îndrumare, de feedback pozitiv, lipsa iubirii, neglijarea.
Putem discuta despre trei forme de comportament tip bullying:
- fizic: lovire, împingere, pocnire, ciupire, constrângerea celuilalt elev prin contact fizic;
- verbal: amenințări, tachinare, insulte, bătaie de joc, șantaj, poreclire, împrăștierea de zvonuri
și minciuni;
- emoțional sau psihologic: excluderea intenționată a cuiva dintr-un grup sau activitate,
Încă de la grădiniță, copilul are de suportat stresul produs de unii colegi hărțuitori, de cei care îi
pun porecle, de cei care îi iau jucăriile sau nu îl lasă să se joace în anumite locuri sau nu îl acceptă în
grupul lor de jocă.
Voi prezenta un caz de bullying, întâlnit în grupa mea de copii.
A. K. a venit în grupa noastră la 5 ani, ne mai frecventând pâna în prezent nicio grădiniță. Face
parte dintr-o familie modestă, tatăl și mama muncitori într-o fabrică, majoritatea timpului petrecând-o
cu bunicii paterni. La intrarea în grădiniță, copilul a surprins prin bucuria cu care a intrat pentru prima
dată în unitate, fiind foarte afectuos, îmbrățișându-mă insistent, deși nu ne mai văzusem vreodată. La
fel s-a comportat și între colegii de grupă, fiind prietenos, sociabil, afectuos, spontan, foarte energic,
vesel și cu spirit de inițiativă. Totul a decurs aparent normal până când, într-una din zile, la o activitate
matematică, colegii au râs de el pentru că nu recunoștea culorile și nu știa să numere nici în concentrul
1-5. De exemplu, întrebat fiind ,, Ce culoare este aceasta?” el a răspuns ,,Iarbă”, în loc de ,,verde”. În
momentul în care a trebuit să numere până la 5 și nu a reușit, un copil a aclamat ,,Tu nu știi nimic! De
ce-ai venit? Doamna, ce-o să faci acum cu ăsta?” Am încercat să menegeriez situația, spunându-le
copiilor că este colegul lor, că va învăța și el pe parcurs tot ce nu știe, că-l vom ajuta,pentru că n-a mai
fost la grădiniță. După acest incident, am stat de vorbă cu A., l-am încurajat, l-am lăudat, scoțând în
evidență calitățile și motivându-l să-și dea silința să facă progrese. În zilele următoare, am observat
cum unii colegi îl înlăturau din grupul lor de joacă, îl jigneau, refuzau să împartă cu el jucăriile, ba
chiar i le smulgeau din mână, dădeau vina pe el că a distrus anumite jucării, că a lăsat mizerie, că a
lovit, că a împins (bineînțeles, acuzat pe nedrept). Au urmat câteva zile în care A. a refuzat să mai vină
la grădiniță.
Am realizat atunci că avem de-a face cu fenomenul de ,,bullying”. Am decis să iau măsuri,
pentru ca fenomenul să nu ia amploare. Am inițiat o întâlnire cu părinții grupei, pe tema ,,Bullyingul” ,
presupunând că mulți nici nu știau ce înseamnă și atrăgându-le atenția mai ales asupra efectelor. Am
discutat, bineînțeles și despre cele întâmplate în ultima perioadă în grupa noastră. Cu familia lui A.,
574
mai precis cu bunicul (căci părinții n-au venit) am discutat despre această situație, prezentând toate
aspectele, căci nimeni din familie nu știa de fapt de ce el nu mai dorea să vină la grădiniță, n-au insistat
să afle de la copil, crezând că e doar un moft de moment.
Când a revenit la grădiniță, A. era total schimbat: timid, apatic, introvertit, trist. Iată că
victimele hărțuirii pot suferi pe termen lung probleme emoționale, probleme de comportament,
probleme sociale, singurătate, depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, scăderea interesului pentru
şcoală, fobie şcolară, pierderea prietenilor sau evitarea situaţiilor sociale, sentimente de neajutorare şi
scăderea stimei de sine. Eu am încercat, zile de-a rândul să-i ofer atenție sporită, să-l iau deoparte, mai
ales dimineața, să povestim tot felul de lucruri, reușind în cele din urmă să-i redau zâmbetul, să-l
integrez frumos în colectivitate, să-l ajut să-și facă prieteni, să-l responsabilizez, să-i ridic stima de
sine, relatia lui cu preșcolarii grupei s-a îmbunătățit vizibil, a început să fie apreciat și îndrăgit de grup,
atât prin prisma progreselor cognitive pe care le făcea, cât și a comportamentului față de ei. Totul a
decurs normal și nimic rău nu părea să se mai întâmple până într-o zi când, în mod surprinzător a
devenit agresiv, lovind copiii și aruncând cu jucării. Aceste episoade s-au repetat, iar eu m-am întrebat
dacă nu cumva din copilul ,,victimă” a bullyingului cu timp în urmă, a devenit el ,,agresor”(bully).
Suspiciunile mi s-au confirmat în urma consilierii copilului când am aflat că, într-o seară, la o discuție
cu tatăl despre cum este la grădiniță, A. i-ar fi povestit acestuia episoadele neplăcute provocate de unii
colegi mai demult. Tatăl i-a spus ,,Du-te și dă-le și tu să te țină mimte, nu te mai lăsa la ei”(fapt
confirmat de tată ulterior, în activitatea de consiliere a părinților). Deci, copilul s-a transformat în
,,agresorul” celor care, cu timp în urmă, l-au ,,agresat”, datorită faptului că traumele au rămas în
sufletul lui și au încolțit acum, după o simplă rememorare, răbufnind în diferite moduri.
Am organizat o activitate de consiliere a celor doi părinți, fiind prima dată când am întâlnit-o
fizic pe mamă, la toate sedințele participând doar bunicul. Satisfacția mea a fost că au fost receptivi la
sugestiile mele, cooperând ulterior eficient și implicându-se îndeaproape de educația copilului. Le-am
recomandat să petreacă mai mult timp cu copilul, măcar în weekend, să-i ofere mai multă afecțiune,
să-l încurajeze, să-l responsabilizeze, făcându-l să se simtă util, apreciat, important. Să nu neglijeze
educația lui sub niciun aspect, lăsând-o doar în seama bunicilor, să fie mai atenți la climatul familial, la
comportament și limbaj, copilul povestind lucruri destul de neplăcute sub acest aspect. Copilul va face
ceea ce vede, nu ceea ce i se spune, deci, pe copil îl educăm cu fapta, nu cu vorba. Rezultatele nu au
întârziat să apară, copilul făcând progrese considerabile sub toate aspectele, până la finalizarea
grădiniței. În ceea ce privește relația lui A. cu grupa de copii și invers, totul a mers spre bine,
îmbunătățindu-se treptat. Deviza grupei noastre după aceste incidente a fost ,,Grupa noastră-o grupă
fără bullying!”. De aici am demarat apoi un proiect ,,Stop bullyingului de orice fel”.
În concluzie, acest fenomen, aflat în ascensiune în mediul școlar și nu numai, trebuie tratat cu
maximă seriozitate, prevenit, depistat și rezolvat la timp. Este de datoria noastră, ca adulți ( profesori
sau părinţi), să gestionăm episoadele violente şi să reuşim să reinstaurăm climatul de linişte şi pace în
mediul şcolar, dar şi în familie. Un rol major îl avem noi, profesorii, în prevenirea, identificarea și
soluţionarea situaţiilor conflictuale dintre copii. Colaborarea dintre cadrele didactice şi părinţi poate
“ţine în frâu” acest flagel de anvergură internaţională.
575
STOP BULLYING!
Gula Mihaela Laura

Colegiul Tehnic „Alexandru Ioan Cuza” Suceava
Bullying-ul este una dintre cele mai complexe forme de comportament agresiv și violent. Cu
toate acestea, nu fiecare act de violență este o acțiune de bullying. Conform studiului Organizației
Mondiale a Sănătății privind comportamentul sănătos la copiii de vârstă școlară, bullying apare atunci
când un elev este: „tachinat în mod repetat într-un mod care nu îi place... Dar nu este bullying atunci
când doi elevi de putere sau autoritate similară se ceartă sau se bat. Nu este bullying nici atunci
când un elev este tachinat într-un mod prietenos și glumeț”. (Craig et al., 2009)
Bullying-ul poate fi foarte nociv concretizându-se în: insulte, tachinări, tensionări, răspândirea
de bârfe, amenințări, izolarea unei persoane, batjocoriri, imitări, discreditarea intenționată și repetată a
altor oameni.
Copiii sau adulții expuși unor emoții negative, pot deveni anxioși, neîncrezători în forțele
proprii, retrași, timizi și lipsiți de inițiativă. Aceste trăiri negative, îi pot afecta pe o lungă perioadă de
timp sau pe tot parcursul vieții lor.
Prevenirea acestui fenomen este responsabilitatea tuturor și nimeni nu ar trebui să fie indiferent
față de acele persoane care se află în incapacitatea de a se descurca într-o asemenea situație.
implicare și combatere a acestuia, fie prin neacceptarea și sancționarea imediată a unor astfel de
comportamente.
De unde știm că un anumit elev este afectat de bullying?
Lipsește des de la școală sau întârzie;
Are probleme cu temele școlare și o scădere vizibilă a rezultatelor școlare;
Este deseori singur și exclus de către restul elevilor din activitățile de grup în timpul pauzelor;
Este pârât și nu este luat în serios de către ceilalți;
Este ales ultimul în jocurile de echipă;
Devine retras, pare supărat, nefericit, încordat, înlăcrimat, abătut sau neajutorat;
Arată semne de schimbări neașteptate de dispoziție, de ex.: este tăcut, ursuz, retras;
Devine deosebit de emoționat când trebuie să vorbească în fața întregii clase;
Apare cu tăieturi, contuzii sau alte leziuni inexplicabile, haine sau obiecte personale rupte sau
deteriorate;
Deseori stă în apropierea unui adult.
Refuză să spună ce nu este în regulă.
Ce putem face pentru a preveni apariția bullyingului? La nivelul școlii, putem identifica câteva
strategii:
crearea unui sistem integrat de supraveghere a elevilor în școală;
întâlniri periodice între cadre didactice, pentru dezvoltarea unor proceduri de intervenție în
situații de bullying;
crearea unei rețele de instituții suport;
realizarea unor materiale de prevenire a fenomenului bullying, realizarea unor campanii de
conștientizare a consecințelor dramatice a fenomenului;
576
întâlniri periodice conducerea școlii – părinții reprezentanți ai claselor.
La nivelul clasei de elevi, pot fi identificate alte măsuri, precum:
întâlniri periodice cadru didactic / diriginte – părinți – elevi;
reguli împotriva fenomenului bullying – inserate în “regulile clasei”;
activități / discuții despre bullying la ora de dirigenție;
monitorizare/ observarea relațiilor sociale din cadrul grupului de către cadrul didactic;
invitarea consilierului școlar la activități;
identificarea potențialelor victime și a potențialilor agresori.
Cum putem interveni atunci când bullyingul este prezent?
Pasul 1: Oprim bullying-ul;
Pasul 2: Sprijinim victima agresiunii în așa fel, încât să-i permită redobândirea controlului
asupra emoțiilor sale;
Pasul 3: Abordăm agresorul, spunându-i comportamentului de bullying pe nume și explicând
de ce este inacceptabil acest tip de comportament;
Pasul 4: Responsabilizăm spectatorii/observatorii prin apreciere sau informații referitoare la
felul în care să acționeze în viitor;
Pasul 5: Impunem consecințe logice, non-violente
Pasul 6: Discutăm ulterior cu victima agresiunii pentru a vă asigura că bullying-ul s-a oprit;
Pasul 7: Discutăm cu părinții celor implicați.
Cum îl ajutăm pe copilul care a fost hârțuit?
Ascultați și acordați atenție copilului, nu spunem niciodată copilului să ignore bullying-ul;
Asigurați copilul că bullying-ul nu este din vina lui, chiar dacă la un moment dat l-a provocat în
vreun fel pe agresor;
Luați în considerare faptul că de multe ori copiii care sunt hârțuiți au dificultăți în a vorbi
despre acest lucru;
Recomandați consultarea consilierului școlar sau a unui alt specialist;
Căutați împreună cu copilul posibile soluții. Încercați să identificați posibilele reacții ale celor
implicați, folosind de exemplu jocul de rol;
Întrebați copilul ce anume l-ar face să se simtă în siguranță, fără a produce schimbări majore în
rutina copilului care să îl separe sau să îl diferențieze de ceilalți;
Fiți insistent. Este foarte posibil ca situația să nu se rezolve peste noapte, fiind nevoie de
constantă și implicare pentru rezolvarea ei.
Cum procedăm cu cel care a inițiat comportamentul de bullying?
Asigurați-vă că respectivul copil știe care este comportamentul problematic. Nu întotdeauna
copiii înțeleg cât de dăunător poate fi comportamentul lor pentru alții;
Arătați copiilor că bullying-ul este grav și este luat în serios;
Manipulați consecințele comportamentului astfel încât acestea să constituie o experiență de
învățare. De exemplu, copilul agresor poate să scrie o poveste sau eseu despre efectele bullying-ului.
Implicați copilul agresor în rezolvarea situației. De exemplu, copilul poate: să scrie o scrisoare
prin care să își ceară scuze de la cel agresat, să facă un serviciu sau o faptă bună pentru acesta sau
pentru alții.
apariției comportamentelor de bullying, respectiv copiii victime ale abuzului și violenței în familie și
577
578
CONFLICTUL ÎN CLASĂ
Halac Iuliana Alina

Colegiul Economic Dimitrie Cantemir Suceava
Termenul conflict este derivat din latinescul conflictus și înseamnă a lovi împreună. Conflictul
are ca sinonime neînțelegerea, războiul, bătălia, coliziunea. A avea un conflict înseamnă a se certa sau
a se bate pe câmpul de luptă. Raportându-ne la interacțiunile umane, putem preciza că termenul
conflict înseamnă lupte și confruntări între două sau mai multe persoane atunci când comportamentele
lor afectează satisfacerea nevoilor uneia dintre ele sau atunci când valorile lor nu sunt comune.
În relațiile interpersonale, conflictele sunt inevitabile, iar relația profesor-elev nu face excepție.
Foarte mulți profesori se confruntă cu situații conflictuale de la cele minore la cele foarte grave.
Adeseori mesajele lor nu sunt suficiente pentru a modifica purtările neadecvate, iar eforturile lor de a
modifica mediul clasei nu dă întotdeauna roade. Bineînțeles, conflictele nu țin numai de profesori sau
numai de elevi. Ele implică nevoile ambelor părți. Profesorii recunosc că, din păcate, adeseori nu se
simte ascultați și, în cele din urmă, se enervează și încep să țipe la elevi pentru a-i face să reacționeze.
Cei mai mulți profesori recunosc că pierd timp valoros încercând să rezolve situații conflictuale fără
succes. Important e să stabilim în ce constă conflictul, ce îl produce, cum încearcă de obicei profesorii
să-l rezolve, ce se întâmplă, atât cu ei, cât și cu elevii, în urma aplicării metodelor folosite de
majoritatea profesorilor pentru a-l elimina. Probleme apar mai ales pentru profesorii care au fost
învățați că nu trebuie să existe conflicte între profesorii valoroși și elevii conștiincioși pentru că
acestora le este greu să înțeleagă conflictul ca parte componentă a interacțiunilor umane. Un aspect
foarte important îl constituie numărul conflictelor nerezolvate și metodele folosite în încercarea de a
rezolva.
De cele mai multe ori, profesorii gândesc rezolvarea conflictelor raportându-se la câștig și la
pierdere. Aceștia declară de multe ori că problema școlilor de astăzi este că elevii dețin controlul, că ei
câștigă bătăliile, că sistemul educațional nu ne susține, astfel încât trebuie să cedăm și că elevii din ziua
de azi nu ne mai respectă că altădată. Profesorii simt că nu au decât două opțiuni din care să aleagă: fie
sunt severi, fie sunt îngăduitori. fie duri, fie indulgenți, fie autoritari, fie toleranți. Atunci când apar
conflictele, majoritatea dintre ei încearcă să le rezolve astfel încât să iasă învingători. Bineînțeles că în
această situație elevii sfârșesc prin a pierde. Alți profesori, ca cei care țipă, simt că trebuie să le cedeze
elevilor, iar atitudinea lor permisivă confirmă faptul că tolerarea comportamentelor inacceptabile
conduce la provocarea unor răni emoționale nu doar ale copiilor, ci și ale profesorilor. Interesant este
că profesorii tratează conflictele după cum o făceau profesorii sau părinții lor. Nu-și dau seama de
legăturile directe dintre metodele lor conflict-rezoluție și comportamentul elevilor. Astfel, unii aleg să
fie autoritari, alții adoptă o atitudine tolerantă. Deși autoritatea poate fi rapidă și eficientă când sunt
implicați mai mulți indivizi și nu este timp de explicații, ea produce resentimente și ostilitate pentru că
nimănui nu îi place să i se spună ce să facă. De asemenea, autoritatea inhibă dezvoltarea autonomiei,
creativitatea, explorarea și inovația calități care se dezvoltă rar atunci când elevii sunt dominați de frică
și de pedeapsă. În același timp, permisivitatea producere sentimente și ostilitate din partea celui care
pierde față de cel care câștigă, profesorii ajungând uneori să simtă chiar ură față de elevi. În plus,
aceasta conduce la egoism, lipsă de cooperare, lipsă de considerație față de alții, astfel încât elevii
devin incontrolabili, indisciplinați, iar clasa haotică. Totodată, îi face pe elevi să își piardă respectul
față de profesorii lor pe care îi consideră slabi, incompetenți,o țintă ușoară.
De aceea e atât e foarte important ca profesorii să înțeleagă cât de mult îi influențează pe elevi
prin autoritatea lor și cât de atenți trebuie să fie să nu depășească limitele Cu siguranță, elevii preferă
ca profesorii lor să fie cinstiți și consecvenți dacă folosesc puterea pentru a controla. Trebuie avut în
vedere faptul că autoritatea este dăunătoare atunci când este aplicată inconsecvent. În fond , elevii își
579
doresc de cele mai multe ori să li se impună limite atâta timp cât acestea sunt corecte, iar ei simt că pot
fi stăpâni pe propriile comportamente. E în regulă să fie folosită autoritatea, atâta timp cât există
consecvență pentru ca elevii să nu se simtă frustrați și confuzi. De aptitudinile de comunicare ale
profesorilor depinde calitatea discuției, dialogul putând separa profesorii de elevi sau aducându-i
împreună. Se spune că o problemă stabilită clar și cu acuratețe este pe jumătate rezolvată. Profesorii
care încearcă să identifice care este conflictul real trebuie să folosească ascultarea activă, să înțeleagă
că de cele mai multe ori problema nu se poate rezolva într-o singură întâlnire. Sentimentele trebuie
formulate sub formă de mesaje la persoana întâi, evitându-se cu orice preț mesajele la persoana a doua.
Nu trebuie exagerate sentimentelor întrucât supraestimarea acestora sperie elevii cu privire la
dificultatea rezolvării problemei. De asemenea, e bine să fie enunțată problema, nu soluția (de
exemplu, ,,Nu-i aud pe cei din ultima bancă”este expresia unei nevoi nesatisfăcute). În plus, trebuie
folosită ascultarea activă pentru a-i ajuta pe elevi să își exprime nevoile, fiindcă tinerii în general au
dificultăți în a-și exprima soluțiile dorite. Se recomandă încurajarea elevilor prin întrebări deschise și
generoase și acceptarea tuturor ideiilor care ar fi bine să fie încurajate, nu corectate, dacă sunt
valoroase.
În concluzie, e bine să pornim de la premisa că elevii sunt capabili de comportament matur și
că au abilitatea de a-și schimba comportamentul atunci când acesta intră în conflict cu al altora. Prin
urmare, profesorii îi pot motiva pe elevi să treacă peste capcanele agresivității de orice tip pentru a
îmbunătăți calitatea relațiilor interpersonale.
580
„PREVENIM BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL!”
Halați Maria Carolina

Ady Gyongyver
Brătian Ionela
Moldovan Ion Dănuț
Școala Gimnazială „Florea Bogdan” Reghin
„Elevii Școlii Gimnaziale ”Florea Bogdan” vă invită să descoperim în comportamentul

elevilor din școala noastră acele acțiuni care încearcă să rănească fizic sau emoțional pe cineva.
Aceste probleme apăsătoare din rândul tinerilor se găsesc din ce în ce mai mult, iar acest fenomen
numit bullying trebuie stopat. Dacă vor descoperi din fașă aceste comportamente și vor găsi metode
de prevenire acestora prin anumite metode vom putea reduce acest fenomen în școala noastră.„
Este important să observăm anvergura

acestui fenomen și să nu ignorăm efectele și
repercursiunile pe termen lung asupra copiilor.
Formele subtile de manifestare, inclusiv în spațiul
online, obișnuința și chiar normalizarea de a
tolera, caracterul ascuns și tăcerea tuturor celor
implicați, fac ca aceste situații de bullying să
continue și să ajungă chiar să aibă un sfârșit
destul de urât. Impactul acestui fenomen poate fi
resimțit în fiecare stadiu de dezvoltare
psihologică și anume:
Emoțională, accectuând riscul ca cele mai
frecvent trăite emoții în relațiile interpersonale să
fie de teamă, furie, frustrare, resentiment, vinovăție sau rușine;
Socială, aducând în relațiile cu semenii variate comportamente de agresivitate, respingere sau
izolare;
Comportamentală, transformând, pentru mulți copii, comportamentul violent în cea mai intens
utilizată strategie de rezolvare a
problemelor;
Cognitivă, reducând resursele
copiilor pentru procesul de învățare.
581
Spre deosebire de situațiile clasice de bullying, în
care toate comportamentele de hărțuire se desfășoară față în
față, iar victima își poate identifica agresorul, în mediul
online acest lucru de multe ori nu este posibil. În plus
hărțuirea online poate să dureze mult mai mult iar situația
umilitoare poate urmări victima peste tot. În ciuda faptului
că nu își cunoaște hărțuitorul, un copil victimă de
cyberbullying va trăi cu impresia că nu va reuși să scape de
el niciodată și nicăieri.
Echipa noastră formată din elevii clasei a VIII-a A
și cele patru cadre didactice ne propunem un proiect
„PREVENIREA BULLYINGULUI”, pentru a descoperi
din fașă acele comportamente care ar putea întra sub
încidența bullyingului. În acest proiect dorim să descoperim
formele de comportament care pot duce la dezvoltarea
acestui fenomen, și anume: tachinare, zvonuri sau minciuni
despre o anumită personă, excluderea din grup, amenințare
și chiar agresiune fizică care încearcă să rănească fizic sau
emoțional pe cineva în mod repetat.
În acest proiect vor fi implicați elevi, profesori și părinți. Pentru început vom descoperi
împreună ce comportamente vor fi asociate bulyingului și cyberbullyingului, prin activități de
vizionare a unor filmulețe, materiale despre acest fenomen.
Elevii vor încerca să descopere în cadrul grupului clasei lor, apoi in școală, comportamente care
pot intra sub incidența bullyngului și cyberbullyingului împreună atât
agresorii, victimele cât și martorii, vor descoperii unele metode de
stopare combatere și prevenire a acestor comportamente agresive.
Proiectul dorește să adune anumite reguli, venite de la elevii
implicați și să realizăm un set de reguli de bună purtare pentru
stoparea, combaterea și prevenire a acestor comportamente agresive.
Proiectul se adresează elevilor din clasele V – VIII,
coordonați de cadre didactice. Aceștia pot participa cu proiecte
multimedia: prezentări power point, colaje fotografice, desene,
filmulețe, etc, în care vor ilustra un comportament neadegvat
descoperit în clasa sa și modalitatea de stopare a acestuia.
Pentru a fi mai atractiv acest proiect, vom iniția și un concurs
în care vom premia
cele mai reușite
proiecte și cei mai
implicați elevi.
Motivarea proiectului: De a promova formarea
atitudinilor necesare pentru a înţelege riscul apariției
bullyingului și cyberbullyingului în școala noastră,
pentru dezvoltarea activităţii conştiente şi responsabile,
care are drept scop îmbunătăţirea cunoștințelor despre
aceste fenomene și despre consecințele inevitabile atât
pentru victime cât și pentru agresori, respectiv și pentru
martorii acestora.
Scopul proiectului: Realizarea unui instrument
educaţional propriu, caracteristic elevilor de gimnaziu, pentru informarea și evidenţierea riscurilor la
582
care sunt predispuse victimele care au fost supuse bullyingului și cyberbullyingului.
Obiectivele specifice:
Dobândirea unor cunoștințe cu privire la
fenomenul de bullying și cyberbullying;
Conștientizarea în rândul elevilor asupra riscurilor
la care sunt predispuse victimele care au fost supuse
bullyingului și cyberbullyingului;
Depistarea unor reguli de bună purtare pentru
stoparea, combaterea și prevenire a acestor
comportamente agresive;
Implicarea elevilor în activități ce vizează
promovarea siguranței în școală;
Dezvoltarea creativității elevilor prin participarea
la activitățile proiectului;
Să adune informaţii asupra riscurilor la care sunt predispuse victimele care au fost supuse
bullyingului și cyberbullyingului;
Să valorifice cunoştinţele, priceperile şi
deprinderile dobândite prin participarea la
activitățile proiectului;
Activitățile proiectului:
Informarea elevilor cu privire la
obiectivele proiectului;
Vizionări de videoclipuri, articole și
documente online pe tema proiectului;
Activități didactice pentru prevenirea
bullyingului în școală: „Hai să te joci cu noi”,
„Harta ajutorului” și „Mituri și Realități despre
bullying”
Alcătuirea grupelor de lucru;
Pregătirea proiectelor (prezentări power point, colale fotografice, desene, filmulețe tematice)
Realizarea expoziției cu lucrările elevilor;
Selectarea proiectelor pentru participarea la
concurs și înmânarea diplomelor pentru proiectele
câștigătoare;
Se știe că bullyingul și cyberbullyngul au loc în
fiecare școală, indiferent de tipul de comportament sau
de nivelul la care aceste fenomene au loc, diferă totuși
modul de abordare și gestionare a acestor
comportamente, de aceea dorim cu acest proiect să
conștientizăm atât profesorii căt și elevii de pericolele
care apar dacă totul scapă de sub control. Pentru a
construi și a creea un răspuns de succes la aceste
fenomene trebuie să ne concentrăm, să reflectăm și să
discutăm și să înțelegem bullyingul și cyberbullyngul și să se poată lua atitudine față de acestea în
școala noastră.
Comportamentele de bullying și cyberbullyng au stabilitate crescută în timp, sunt cel mai
adesea ascunse de elevi și continuă în absența unor măsuri specifice de intervenție. Aceste
comportamente țin de relația dintre copii din interiorul grupului. Pentru eliminarea unor astfel de
comportamente este necesară o intervenție directă mai ales în interiorul școlii.
583
Un alt aspect de care trebuie să ținem seama
este că, toți copii sunt victime, și cel care suferă
consecința directă a agresivității, și cel care este
autorul comportamentului violent, pe care l-a
învățat cu siguranță fiind la răndul lui martor sau
victimă întrun alt context, și nu în ultimul rând cel
sau cei care asistă neputincioși și învață că școala
sau cartierul sunt câmpuri de luptă în care doar cei
puternici supravețuiesc.
Este important, ca părinții, profesorii,
diriginții și învățătorii să nu minimalizeze aceste
fenomene crezănd că, consecințele situațiilor de
bullying și cyberbullyng asupra copiilor sunt
limitate în timp și vor trece și uitate repede.
Este așadar superficial și naiv să credem, ca profesori sau părinți, că aceste fenomene îi
afectează doar pe copiii victime. Cu cât vom înțelege mai repede că, într-o situație de acest fel toți
copiii sunt victime, indiferent de rolul specific pe care îl au, cu atât vom fi mai bine pregătiți să găsim
soluțiile optime pentru a-i ajuta să «navigheze» pe ape virtuale line.
Bibliografie:
Prevenirea bullyingului șu cyberbullyingului în mediul școlar, Suport curs, București, 2021
www.sigur.info
https://www.kidmagia.ro/utile/scoala/bullying-ul-in-scoala
584
PUZZLE - BULLYING
Corina Hărduț
Școala Gimnazială ,,Aron Cotruș” Arad
B Ă T A I E J S W S Z Z S V H R W B I V
I D F H L O P W Ă D G Y U P Q S X B N Ă
C R T G D A L L E T O C S G A P F Y A T
A D W E E T C E W R T I O P Q A W J L Ă
Z C D I R E E T R T U I O A T R T G V M
D F J L R L R I A D R F Y H D G E F G A
V G L O O R R O E R Y T P S Z E D D R R
T H P V P Y T P C M W Ă E U P R B Z N E
U J D I Q U G A R J Ț P M V K E Z A S T
W O E T A G H B I N U I P O R A O Q I H
P E H U Z T J U E T K A G J F C P T L J
T R O R S D N L I U Q W Y P I O S U F I
R T U I X W O L O P A M E N I N Ț A R E
U M I V D I X Y E A R T Y U L T R R T R
F N S I V A W I R M E G A L E U J J I U
J B F S M P A N T W H Z Q T V L K S O T
S V J E F H Y G Y L T P A V D U L W L S
J C C R B T I F U S W I F T J I K D A O
L S V I G I O B O P F S K L G Y F C G R
J I G N I R E R I N R O I G Y I R B R P
585
B Ă T A I E V
Ă S Ă
L P T
C A Ă
E R M
L R G A
O E R
P V Ă R E
I Ț E
T B N A
U U E C
R L O
I 0 L A M E N I N Ț A R E
I Y T
V I U
N L T
G U S
I O
R
J I G N I R E P
Elevii trebuie să descopere 10 cuvinte care se definesc din mai multe forme de bullying.
586
FETIȚA „ABANDONATĂ”
Hemen Gabriela-Ioana
Grădinița cu P.P.nr.22, Botoșani

O fetiță, A.P. de 6 ani ai cărui părinți au plecat la muncă în străinătate, a fost transferată la o
altă grădiniță deoarece a ajuns în grija bunicilor care locuiau în alt cartier. După o perioadă de timp în
care a stat liniștită și retrasă, fără să interacționeze cu ceilalți copii, a început să hărțuiască colegii de
clasă, uneori persistând atât de mult încât aceștia izbucneau în lacrimi. Devenea extrem de furioasă
când un alt copil ”îndrăznea” să nu-i asculte indicațiile. În jocurile ce presupuneau asumarea diferitelor
roluri, impunea copiilor ”scenariul” său, fără să se țină cont și de preferințele acestora. Surprinzător a
fost cât de puțin protestau ceilalți copii atunci când fetița se manifesta autoritar: ”Nu, nu ești tu
prințesa. Eu sunt prințesa. Tu o să fii pisica mea.” Apoi exemplifica exact cum trebuie să se comporte
pisica. După un timp copiii au început să o evite: ”Nu vrem să ne mai jucăm cu ea. Ne înfurie. Este o
fetiță rea, nu?”
gândurile. Ce poate fi mai înspăimântător pentru o fetiță de șase ani, decât schimbarea întregului
colectiv.
587
Cum putem preveni bullyng-ul?
În primul rand, informandu-ne despre bullyng și reușind să identificăm atunci cand se întamplă.
În al doilea rând, să vorbim acasă cu copiii si ceilalți membrii ai familiei despre trăirile lor de peste zi,
să îi învățăm pe copii să își facă prieteni.
Posibilelor victim li se poate acorda suport pentru a reuși să își crească încrederea în sine și a
învăța cum să facă față unor eventuale acte de bullyng, se pot informa cu privie la pașii legali pe care îi
pot face la nevoie și cine este persoana de suport la care pot apela.
O replica de genul “ Ceea ce faci tu/ spui acum mă doare și nu este bine pentru mine” este
uneori salvatoare,însă nu toate victimele reușesc asta din prima.
Ca și profesori,trebuie să știm să asigurăm ghidaj copiilor noștri și chiar familiilor acestora.
Este nevoie să-i învățăm să-și numeasca propriile emoții ( tristețe, furie, dezamagire, frustrare, umilire,
rușine etc) atunci când le simt și cum să învețe să le gestioneze sau sa accepte ajutorul, revenind la
starea de calm.
Este nevoie să știm cum să reacționăm la emoțiile puternice ale celorlalți și să empatizăm , să
facem efortul de a ne pune în papucii celuilalt, pentru a înțelege cum se simte el.
Un om care învață de mic să își cunoasca emoțiile și să fie empatic va fi cu siguranță mai puțin
predispun la a fi gresor sau victim în societate sau pe internet și va avea performanțe mai mari pe orice
plan.
588
CUM GESTIONĂM UN CAZ DE BULLYING LA ȘCOALĂ?
Herlea Ancuța-Alexandra
Școala Gimnazială, Comuna Văleni, Neamț
Eleva Alexandra Ionescu din clasa a IX-a prezintă un comportament neadecvat față de unii
colegi de clasă, respectiv gesturi de intimidare realizate doar alături de un grup de 4-5 colegi. Una
dintre victimele sale, eleva Cătălina Popescu, a reclamat dirigintelui următoarele comportamente
deranjante:
Aproape de fiecare dată când răspunde corect la ora este numită „tocilară” de către Alexandra
și grupul său de susținători;
Este ridiculizată pentru faptul că nu fumează în recreație, fiind adesea numită „o tocilară care
nu știe să se distreze”.
Este ridiculizată pentru faptul că nu are un prieten.
Părinții Cătălinei Popescu au spus că aceasta suferă foarte mult din cauza acestor
ridiculizări repetate și plânge zilnic din această cauză; mai mult, are zile în care refuză să meargă la
școală din cauza intimidărilor la care este supusă.
implică absolut deloc când un astfel de episod se petrece în preajma lor.
Obiective :
Istoricul problemei
Problemele au apărut odată cu intrarea în liceu şi s-au agravat la terminarea clasei a XI-a când,
legătură cu situaţia ei familială, afirmând că „nu are mamă”, „este crescută de mamâ vitregă”, „numai
Istoricul familiei

Cauze:

589
şcolar;
emoţionale.
În urma discuţiilor purtate cu eleva Alexandra Ionescu şi cu mama acesteia, s-a constatat faptul
că visul ei cel mai mare este să urmeze o carieră în domeniul teatral către care are reale înclinaţii. De
asemenea şi-ar dori să studieze vioara.
colegilor;
Să-şi rezolve problemele de relaţionare cu părinţii şi colegii de clasă.
Să se căsătorească, să aibă familia ei, copii, casă, un serviciu bine remunerat;
Să continue să studieze vioara.
Scop:
familie;
Obiective:
cont.
590
591
REPUTAȚIA ONLINE ÎN CONTEXTUL CYBERBULLYING-UL
Hîrjea Camelia - Mirela

Dat fiind contextul secolului XXI în care tendința inevitabilă de digitalizare este din ce în ce
mai prezentă, este esențial ca fiecare adult implicat în procesul de dezvoltare și creștere armonioasă a
copiilor să ia în considerare crearea de contexte propice, care să le perimtă acestora explorarea,
dezbaterea, formularea și deprinderea principiilor de folosire sigură, utilă și creativă a Internetului.
Astfel perspectiva în care privim lumea online prin ochii nativilor digitali este esențială în procesul de
a alege cu mai mare responsabilitate și discernământ resursele online adaptate pentru diverse categorii
de vârstă.
Pentru a putea face acestui lucru este imperios necesar să cunoaștem bazele de funcționare ale
Internetului, oportunitățile pe care acesta ni le oferă, dar și amenințările la care acesta ne supune pentru
a le putea gestiona și evita. Câteva dintre aceste amenințări apărute odată cu apariția și dezvoltarea
Internetului sunt cyberbulling-ul, sexting-ul și știrile false.
Cyberbulling-ul
Spre deosebire de situațiile clasice de bullying, în care comportamentele de hărțuire se întâmplă
față în față și victima are potențiată situația de a-și identifica agresorul și de a cunoaște cui să îi atribuie
comportamentul agresiv, în mediul online de multe ori acest lucru nu este posibil. Mai mult decât atât,
dacă în contextul offline comportamentul de bullying se oprește la un moment dat, situația de umilire
și agresiune încheindu-se, hărțuirea online poate să pară fără de sfârșit (prezența constantă pe device-
urile utilizate în casă și nu numai).
Discutăm așadar de cyberbullying, ori de câte ori o persoană:
trimite mesaje răutăcioase și/sau amenințătoare unei alte persoane, folosindu-se de dispozitive
mobile sau internet;
răspândește în mediul virtual zvonuri, mesaje de discreditare sau dezvăluie secrete neplăcute
despre o altă persoană, afectându-i în mod negativ reputația;
trimite mesaje negative pe telefonul altei persoane, atât SMS-uri, cât și mesaje trimise prin
intermediul unor aplicații online, de cele mai multe ori sub identitate falsă sau ascunsă;
creează spații virtuale (website, blog, cont de Facebook) cu conținuturi în care altcineva este
ridiculizat (filme, desene, fotografii, texte etc.);
sparge contul de e-mail al altei persoane și se folosește de identitatea acesteia pentru a trimite
mesaje sau materiale de amenințare menite să producă suferință;
inițiază discuții în care anumite persoane sunt invitate sau păcălite să dezvăluie informații
personale, care sunt ulterior trimise altora;
are dificultăți de somn și alimentație (ex. pot dormi puțin și agitat; vor avea dificultăți de trezire
dimineața, înainte de a pleca la școală; își vor pierde pofta de mâncare sau pot exprima nevoia de a
«ronțăi» constant ceva, fără să le fie neapărat foame);
își piarde interesul pentru activități care odinioară le făceau mare plăcere (ex. joacă, citit,
interacțiune cu cei din jur etc.);
are frecvent dificultăți de sănătate (ex. dureri de cap, stări febrile, greață, dureri de stomac);
înregistrează o scădere, aparent nejustificată, a rezultatelor școlare, însoțită de absenteism sau
chiar refuzul de a merge la școală;
În același timp, copii care sunt autorii comportamentelor de cyberbullying prezintă adesea o
agravare a comportamentelor violente de risc și în mediul offline, pe măsură ce aceștia intră în anii de
adolescență. Așadar, copiii care au experiențe negative de a agresa (online sau offline) în mod constant
colegii, au șanse mari ca în adolescență și la vârsta adultă să:
592
consume alcool și alte substanțe cu risc crescut pentru sănătatea lor fizică și emoțională;
aibă comportamente violente și delincvente, de vandalism, violență fizică extremă, furt,
abandon școlar;
se implice prematur în relații sexuale cu risc;
să devină adulți cu risc crescut de comportament ilegal, violență domestică și abilități minime
de menținere a unui loc de muncă;
Comportamentele de cyberbullying au o constantă crescută în timp și sunt deseori ascunse de
adulți, continuând în absența unor măsuri specifice de intervenție.Cyberbullying-ul este o problemă
relațională ce solicită soluții care implică modificări la nivelul relațiilor dintre copii și dinamica
grupului de apartenență. Pentru anularea unor astfel de comportamente este indispensabilă o
intervenție directă, în contextul în care acest fenomen apare cel mai adesea în mediul școlar.
Reputația online
Utilizarea rețelelor de socializare (Facebook, Instagram, TikTok, Snapchat, etc.) postarea
fotografiilor și partajarea link-urilor cu activități derulate de-a lungul timpului, înseamnă de fapt și de
drept crearea unei înregistrări online a vieții noastre. Acest fenomen se mai numește și amprentă
digitală.
Copii folosesc rețelele de socializare de la o vârstă din ce în ce mai fragedă, amprenta lor
digitală începând astfel mult mai timpuriu. În momentul în care se atinge vârsta adultă, aceștia vor
avea un număr considerabil de fotografii, comentarii, postări și în esență interacțiuni cu și în mediul
online, lucruri care le formează această reputație online.
Este necesară atragerea atenției asupra faptului că reputația online este formată din lucrurile pe
care copii le publică singuri, dar și din ceea ce alte persoane publică despre ei. Această înregistrare
digitală poate fi greu (sau chiar imposibil) de șters și poate avea un impact vizibil și palpabil asupra
viitorului unui copil. Faptul că este autorul sau victima cyberbullying-ului îi pot afecta educația,
relațiile cu familia și prietenii, chiar și ocuparea unui viitor loc de muncă.
Ca profesori avem rolul și responsabilitatea de a ghida atât educabilii cât și părinții acestora. În
același timp, părinții trebuie să înțeleagă faptul că este o responsabilitate mutuală (atât ei cât și școala)
discutarea despre cyberbullying și reputația online, precum și monitorizarea amprentei digitale.
Trebuie să ne asigurăm împreună faptul că cei mici (și nu numai) cunosc riscurile la care se expun și ce
impact pot avea acestea asupra viitorului lor.
Așadar alfabetizarea digitală este o abilitate de o importanță ridicată, în special în contextul
actual al digitalizării, nu numai pentru copii ci și pentru adulți. Toți trebuie să ne dezvoltăm
îndemânările și să conștientizăm importanța siguranței pe Internet, astfel încât să confecționăm cele
mai potrivite judecăți cu privire la conținutul online adecvat. În același timp trebuie să acționăm ca
modele pentru copii în ceea ce privește selectarea și utilizarea conținutului oferit de sfera digitală.
Concomitent, e necesar să le explicăm copiilor că este foarte important să învețe să recunoască
conținuturile nepotrivite și să le raporteze atunci când este cazul. Doar luând atitudine, fiecare dintre
noi, ca actori principali la creșterea și dezvoltarea copiilor, putem contribui la închegarea unui Internet
mai bun și mai sigur pentru toată sfera de utilizatori, indiferent de pregătire și/sau de vârstă.
BIBLIOGRAFIE:
https://parentandteen.com/cyberbullying/ (accesat 10.11.2021)
Diana Stănculeanu, Georgiana Roșculeț ”Fenomenul Cyberbullying” Cursul de formare
”Profesr real într-o școală virtuală” Salvați Copii România 2021
Andreea Hurezeanu ”Crearea de conținut și Reputația online” Cursul de formare ”Profesr real
într-o școală virtuală” Salvați Copii România 2021
593
BULLYING - NU ÎN CLASA MEA! CREAREA UNOR MEDII DE ÎNVĂȚARE SIGURE
PENTRU ELEVI
Hoffmann-Bronț
Vioica-Cornelia
Liceul Tehnologic Specia nr.1 Oradea
Deși toate cele 47 de state membre ale Consiliului Europei au adoptat Carta educației pentru
cetățenie democraticăși educația pentru drepturile omului, care le impune: "să combată toate formele
de discriminare și violență, în special hărțuirea și hărțuirea", bullying-ul în școli rămâne un fenomen
persistent. Bullying-ul este recunoscut de Organizația Națiunilor Unite ca un factor major în
deteriorarea bunăstării generale a elevilor, adică a sănătății mentale și fizice, provocând părăsirea
timpurie a școlii sau chiar sinuciderea. Noi forme de bullying prin intermediul rețelelor de socializare
se adaugă la această problemă, ceea ce face imperativă necesitatea ca profesorii să găsească modalități
de prevenire și combatere a acesteia la nivel de școală. Bullying-ul în școli a fost mult timp un motiv
de îngrijorare. Dar, odată cu creșterea smartphone-urilor și a rețelelor sociale, subiectul a câștigat o
nouă urgență.
Chiar dacă a fost în jur de vârste, experții încă nu au fost complet de acord cu o definiție a
bullying-ului. Ei o conceptualizează în principal ca o formă de agresiune gravă, de obicei țintită și
repetată, care ia multe forme - verbală, fizică, relațională, sexuală etc. – și implică un dezechilibru de
putere real sau perceput,fizic,psihologic și/sau social (Griffin & Gross, 2004). Înțelegerea
comportamentului de bullying este un efort solicitant, deoarece motivele sale variază. Lipsa controlului
impulsurilor și a managementului furiei, problemele de răzbunare, compensează lipsa de atenție, putere
sau iubire în via?a bătăușilor sau chiar un dor de a se potrivi îi face pe mulți copii să provoace răni și
anxietate altora pentru a se simți puternici.
Bullying-ul poate avea loc fie în timpul, fie după orele de școală, în orice loc, context sau
locație și, în principal, în locuri în care nu există o supraveghere inadecvată sau inexistentă a adulților.
Locurile de joacă, toaletele și coridoarele cu părți ascunse sau ascunse, departe de supravegherea
adulților și cu niveluri ridicate de zgomot, oferă, de obicei, un mediu propice pentru intimidare. Cu
toate acestea, bullying-ul are loc și în interiorul clasei, cu prezența profesorului cu gesturi, atacuri
verbale, trecere de note și alte modalități. Elevii raportează, de asemenea, că bullying-ul are loc în
drum spre și de la școală. Dar ce se întâmplă în viața virtuală? Adesea protejați de anonimat, elevii pot
desfășura acum acțiuni dăunătoare online, îți pot umili și hărțui colegii cu moduri mai de impact.
Cyberbullying-ul, versiunea digitală a bullying-ului, nu este doar despre niște comentarii urâte pe care
copiii le primesc online. Copiii sunt expuși la mesaje text înjositoare, fotografii jenante și sondaje de
opinie snide, pentru a numi doar câteva. Ceea ce face ca acest tip de bullying să fie atât de deranjant,
este că este constant, omniprezent și foarte public în această lume digitală 24/7 și de multe ori rămâne
nedetectat.
Voi începe prin a mă uita la bătăuș, persoana care intenționează să rănească o altă persoană și a
stabilit, de obicei, un model de comportament jignitor, deoarece este un actor principal al unui scenariu
de bullying. Un bătăuș poate fi un băiat sau o fată, o persoană tânără sau bătrână, un elev cu note bune
sau rele, provenind dintr-o familie bogată sau nu bogată, având părinți cu statut educațional ridicat sau
scăzut. La școală, bătăușii sunt adesea populari, au mulți prieteni, sunt adesea mari realizatori, social și
academic, și îți folosesc puterea și statutul social pentru a controla scena socială a școlii. Uneori,
bătăușii sunt singuraticii care au doar câțiva prieteni și tânjesc după atenție.
Cercetările arată că grupurile care sunt mai vizate de bullying și comportamente abuzive tind să
fie copii care sunt diferiți în ceea ce privește aspectul, mediul cultural sau religios, statutul social sau
594
au probleme de sănătate sau dizabilități sau cei care sunt super-realizatori, adică cei care sunt
excepțional de talentați sau care primesc o atenție semnificativă. De obicei, de asemenea, social-timid
și introvertiți, precum și nou-a sosit într-o comunitate tind să fie hărțuiți în moduri diferite. Bullying-ul
nu este însă doar o problemă între un agresor și o victimă. Este recunoscut ca un fenomen de grup, care
apare într-un context social în care diverși factori servesc la promovarea, menținerea sau suprimarea
acestuia (Olweus, 2001; Rodkin & Hodges, 2003; Salmivalli, 2001). De aceea, rolul spectatorului,
persoana care urmărește cum se întâmplă bullying-ul sau aude despre asta, este puternic. Trecătorii
cred, de obicei, că joacă un rol neutru, dar, de fapt, în funcție de modul în care răspund, pot contribui la
problemă sau o pot preveni (Salmivalli et al., 2011).
Trecătorii jignitori, de exemplu, sunt cei care instigă la intimidare prin sondarea agresorului
pentru a începe sau prin aplauze și comentarii care stimulează și mai mult agresorul. Trecătorii din
această categorie se pot alătura chiar și bullying-ului odată ce acesta a început. Alte forme de spectator
jignitor acceptă pasiv incidentele de bullying urmărind și neavând nimic. Această acceptare tăcută sau
această aprobare neacoperită încurajează bătăușii să-ți continue comportamentul jignitor. Trecătorii
utili, pe de altă parte, iau decizia de a interveni direct prin descurajarea agresiunii, apărarea victimei
sau redirecționarea situației departe de bullying. Alți trecători de ajutor iau măsuri și primesc ajutor
cerând sprijin de la colegi pentru a se ridica împotriva bullying-ului sau raportând agresiunea adulților.
Adulții îi pot pregăti pe copii să devină trecători de ajutor, explicând modalitățile prin care pot
interveni și încurajându-i să facă diferența în astfel de situații. Bullying-ul poate avea consecințe
negative pe termen scurt și lung atât pentru victimă, cât și pentru bătăuș, dar și pentru trecători.
Studenții care îi agresează pe alții de-a lungul mai multor ani se caracterizează adesea prin
scăderea capacității de autocontrol (Unnever & Cornell, 2003) și empatia scăzută (Farrington &
Baldry, 2010) și s-a constatat că mai târziu au probleme nu numai în rezultatele educaționale, ci și în
sănătatea mintală. De obicei, acestea tind să manifeste un comportament criminal și antisocial ca adulți
(Eriksen et al., 2012). În orice caz, bullying-ul persistent este un semn important de avertizare a
problemelor în curs de desfășurare. Pentru elevii agresați, efectul cel mai evident ți imediat este
reducerea participării elevilor și a bucuriei de școală. Sentimentul nesigur sau imposibilitatea de a se
concentra pe învățarea la școală poate determina victimele să stea departe de școală pentru a evita să
fie agresate. Cyberbullying-ul poate fi la fel de jignitor pentru elevi, deoarece bullying-ul nu se
întâmplă doar la școală, dar se simte ca și cum ai fi agresat 24 de ore pe zi. Este posibil ca victima să
nu se simtă niciodată în siguranță sau protejată de bătăuș – nu la școală sau acasă. Plângerile privind
sănătatea fizică și oboseala, impactul asupra sănătății mintale, cum ar fi depresia și anxietatea, sau
implicațiile sociale, inclusiv îndoiala de sine și reticența de a participa la activități de grup, sunt alte
câteva efecte considerabile ale bullying-ului asupra vieții victimei (Stavrinides et al., 2010).
În ceea ce-i privește pe trecători, studenții care văd că se întâmplă bullying simt suferință și
anxietate că nu știu ce să facă. Ei ar putea fi preocupați de propria lor siguranță, deoarece s-ar putea să
le fie frică să nu fie agresați ei înșiși (Rivers et al, 2009). Cyberbullying-ul este adesea definit ca
bullying folosind forme electronice de contact, cum ar fi e-mail, camere de chat, bloguri, site-uri web,
site-uri de rețele sociale, medii virtuale de învățare, telefoane mobile etc. pentru un comportament
deliberat și ostil în mod repetat de către o persoană sau un grup care vizează rănirea unei alte persoane
(Smith, Mahdavi, Carvalho, Fisher, Russell, & Tippett, 2008; Slonje, et al., 2013).
Prevenirea și combaterea hărțuirii cibernetice în școli nu este ușoară, deoarece, de obicei, nu
este detectată de profesori. Încurajarea unei atmosfere "grăitoare", astfel încât elevii să raporteze
cyberbullying-ul acolo unde văd că pare a fi catalizatorul în acest domeniu. Acest lucru necesită o
educație cu privire la eticheta bună și problemele de siguranță personală.
Insafe și INHOPE colaborează printr-o rețea de centre pentru un internet mai sigur (SIC) în întreaga
Europă și vă sprijină să găsiți informații suplimentare despre serviciile din țara dumneavoastră. De
exemplu, Webwise, Centrul irlandez de sensibilizare cu privire la siguranța internetului, vă oferă
manualul său principal anti-cyber bullying teachers' Manual ca o resursă SPHE (Social Personal and
595
Health Education) dezvoltată pentru a ajuta elevii de clasa a 5-a și a 6-a de școală primară să-ți
dezvolte abilitățile și înțelegerea pentru a fi utilizatori de internet responsabili, conștienți social și
eficienți, pe măsură ce explorează rețelele sociale pentru prima dată. O serie de animații scurte sunt
elementul central al resursei. Puteți găsi resursa aici.
MySelfie - Primar Anti-Cyber Bullying - (webwise.ie) https://www.webwise.ie/teachers/my-
selfie/
Lumea tehnologiei și a social media generează nu numai noi norme și comportamente, ci și
cuvinte noi. Potrivit Dictionary of Social Media of Oxford Reference, frapingul (facebook + viol) este
actiunea de deturnare a paginii de Facebook a cuiva atunci cand acesta este inca conectat, dar nu este
prezent. Aceasta implică modificarea neautorizată a informațiilor de pe site-ul rețelei sociale online a
unei persoane. Acest tip de bullying se întâmplă într-un context offline, când victima îți lasă telefonul
de calculator deblocat, dar de fapt are loc online. Actul de a uzurpă identitatea cuiva online și de a-i
distruge reputația poate avea consecințe grave, având în vedere că Google nu uită niciodată cu
adevărat. Prin urmare, nimic nepoliticos sau insultător postate online este probabil să rămână acolo
pentru o perioadă foarte lungă de timp. Educarea elevilor cu privire la prevenirea unui astfel de
scenariu face parte din educația pentru siguranța electronică. Asigurarea faptului că conturile de social
media sunt întotdeauna deconectate după ce le-ați utilizat pe laptopuri și desktop-uri, configurarea
parolelor "stand-by" pe dispozitive pentru a preveni accesul în cazul în care aparatul este lăsat
nesupravegheat și cunoașterea modului de a reacționa dacă s-a întâmplat așa ceva (de exemplu,
vizitând http://www.facebook.com/hacked, Facebook vă va securiza contul prin blocarea tuturor
celorlalte locații, cu excepția a dvs.) sunt câteva sfaturi principale care ar trebui să fie furnizate
studenților.
O altă formă de cyberbullying este actul de ieșire, adică actul de partajare și publicare a
informațiilor private online sau de redirecționare a comunicărilor personale către persoane care nu au
vrut să fie destinatarii. Acesta are ca scop jenant sau umilirea publică a unei persoane prin postarea
online de informa?ii sensibile, private sau jenante fără consimțământul acesteia. Ca acțiune, poate
provoca daune psihologice reale persoanelor implicate. Creșterea gradului de conștientizare a tinerilor
cu privire la amprentele digitale și predarea acestora cum să preia controlul asupra datelor lor cu
caracter personal, a confidențialității și a vieții lor online este esențială în zilele noastre. În acest
scop, Consiliul Europei ia măsuri pentru a proteja copiii în mediul digital, pentru a-i capacita și pentru
a-i proteja de violența la care pot fi supuși în toate mediile. Orientările pentru respectarea, protejarea și
respectarea drepturilor copilului în mediul digital au fost elaborate de Consiliul Europei (2018) ca o
modalitate de a ajuta statele și alte părți interesate relevante în eforturile lor de a respecta, proteja și
îndeplini drepturile copilului în lumea adesea complexă a mediului digital. Problema "prefacerii"
știrilor sau a informațiilor de pe internet nu se referă doar la politicienii din zilele noastre, ci este și un
fenomen cu care adolescenții trebuie să se confrunte în contextul situațiilor de bullying.
De exemplu, Deepfakes, o nouă tehnologie bazată pe IA care este utilizată pentru producerea
sau modificarea conținutului video, astfel încât să prezinte ceva ce nu a avut loc de fapt, devine din ce
în ce mai ușor de accesat și de utilizat pentru adolescenți. Această tehnologie poate fi folosită de un
bătăuș pentru a schimba fața unui interpret porno cu cea a unui coleg sau pentru a crea videoclipuri
convingătoare ale studenților care spun sau fac lucruri pe care nu le-au spus sau nu le-au făcut, doar
pentru a le ruina reputația. În timp ce răspândirea zvonurilor a fost întotdeauna o modalitate pentru
bătăuși de a-ți hărțui victimele, combinată cu "dovezi" convingătoare, cum ar fi un videoclip fals,
această metodă devine deosebit de dăunătoare și traumatizantă pentru victimă.
Cum abordăm astfel de scenarii? Un început bun ar presupune cu siguranță să-i învățăm pe
elevii noștri să evalueze critic toate informațiile pe care le găsesc online, nu doar în contextul
recunoașterii știrilor false, ci și pentru bunăstarea lor personală. Dacă nu sunteți sigur cum să faceți
acest lucru, începeți prin a arunca o privire la resursele și materialele didactice dezvoltate
de Webwise (Centrul irlandez de sensibilizare cu privire la siguranța internetului), care pot ajuta
596
profesorii să le permită elevilor lor să fie utilizatori de internet mai înțelepți și mai siguri. Promovarea
unui sistem coordonat de servicii care să construiască competențe emoționale sociale și abilități de
relaționare pozitivă de la naștere până la liceu poate împiedica bullying-ul să se întâmple fie la școală,
în comunitate, fie prin tehnologie. În calitate de societate și, în special, de profesori, este
responsabilitatea noastră colectivă să promovăm relații bune între oameni și respectul reciproc al
unicității celuilalt. Așadar, cum putem crea medii de învățare sigure care să încurajeze elevii să
îmbrățișeze diversitatea? Multe inițiative anti-bullying din întreaga lume încearcă să crească gradul de
conștientizare, să ofere sfaturi și să valorifice empatia studenților pentru a preveni sau combate
bullying-ul.
Potrivit UNICEF, doar 19% dintre adolescenții care se simt nesiguri în mediul online au spus
că vor spune unui profesor. Deci, cum putem realiza viziunea noastră de școli bully-free atunci când nu
suntem conștienți? Învățarea socială și emoțională (SEL) ajută copiii și adolescenții să-și gestioneze
emoțiile, să empatizeze cu ceilalți și să dezvolte relații pozitive. În ceea ce privește bullying-ul, SEL
oferă un cadru semnificativ pe care școlile îl pot utiliza pentru a sprijini elevii să dobândească și să
consolideze abilitățile sociale și emoționale pentru a preveni comportamentele de bullying și pentru a
sprijini incluziunea și respectul.
Stabilirea obiectivelor, rezolvarea problemelor, reziliența, gândirea optimistă, dezvoltarea forței
de caracter, inteligența emoțională și încrederea în sine sunt toate competențe sociale și emoționale
care ajută la construirea fundației pentru predare și învățare în școli și pot fi dezvoltate prin SEL. Un
grup de susținători ai educației care cercetează și dezvoltă programarea SEL într-o organizație cu
sediul în Chicago, CASEL (Collaborative for Academic, Social and Emotional Learning), se
concentrează pe cinci competențe sel de bază care pot fi predate în mai multe moduri în multe medii.
Implicarea unui tânăr în situații de bully-victimă este foarte determinată de sprijinul primit din
mediul familial. Stilul parental și dizarmonia familială constituie două aspecte cheie ale vieții de
familie care sunt deosebit de influente (Eysenck, 2013). Încurajarea participării părinților la activitățile
și proiectele școlare ar putea reduce decalajul dintre mediul școlar și cel familial. Părinții și profesorii
ar trebui să îți ia un angajament comun de a crea un mediu sigur în care copiii să poată prospera din
punct de vedere social și academic fără să se teamă și să ia măsuri relevante în acest scop.
În ceea ce privește viața virtuală, părinții și profesorii trebuie să se asigure că aceleași orientări
pe care le oferă pentru comportamentul din lumea reală se extind și în viața lor digitală. "Gândiți-vă cu
atenție înainte de a posta, e-mail sau text" ar trebui să facă parte din sfaturile de parenting în același
mod în care părinții îți învață copiii să spună "mulțumesc" atunci când li se oferă ceva. Dovezile arată
acum că bullying-ul nu este o problemă a indivizilor, ci o problemă sistematică care apare din cauza a
ceea ce se întâmplă în mediul social mai larg. Aceasta înseamnă că școlile trebuie să dezvolte o
abordare la întreaga școală, care să se concentreze pe o serie de elemente pentru a preveni și a
răspunde la bullying. Ce înțelegem de fapt printr-o abordare la tot școala? O abordare la nivelul
întregii școli acoperă toate aspectele experienței școlare, inclusiv politicile, cultura și practica la clasă.
Strategiile eficiente de prevenire a bullying-ului necesită o gamă largă de activități care promovează un
mediu de învățare pozitiv, incluziv și implică tot personalul, elevii, consiliile de administrație, părinții
și comunitatea mai largă.
Recunoașterea valorii diversității și dezvoltarea respectului reciproc pare a fi un punct de
plecare esențial pentru îmbunătă?irea nivelului de siguranță al unei săli de clasă și al unei școli. Mai
multe lucruri care trebuie luate în considerare în această direcție sunt următoarele:
-Stabilirea politicii școlare anti-bullying: oferirea de direcție și îndrumare întregii comunități
școlare în prevenirea și abordarea oricărui tip de comportament de bullying este un prim pas spre
asigurarea siguranței la locul dvs.
- Instruire: se asigură că elevii, personalul școlii și părinții sunt conștienți de această politică și
sunt actualizați frecvent cu privire la noile riscuri și provocări legate de subiect.
- Asigurarea unei rețele școlare sigure și sigure: utilizarea unui instrument de
597
filtrare/monitorizare permite educatorilor să fie conștienți de site-urile pe care elevii le vizitează atunci
când utilizează dispozitive și servicii de internet emise de școală și să se asigure că accesul este utilizat
numai în scopuri educaționale.
- Creați un climat incluziv în clasă: programa școlară ar trebui să recunoască nevoia de cazare,
iar conținutul cursului ar trebui să ia în considerare faptul că perspectivele diferitelor grupuri sunt
reprezentate.
- Stabilirea regulilor de bază pentru discuțiile din clasă: creați o atmosferă incluzivă și
semnalați că sunteți deschiși la ideile elevilor dvs., aceasta este o cheie a implicării lor în învățare.
- Încălcarea regulilor: luați în considerare încălcarea regulilor ca o oportunitate de predare
pentru toți. Nu-l ignora, rămâi calm și modelează comportamentul pe care ai vrea să-l folosească
elevii.
- Auditul frecvent al măsurilor de siguranță ale școlii: procesul de monitorizare, revizuire și
evaluare a standardelor de siguranță ale școlii ar trebui să aibă loc în mod sistematic pentru a se asigura
că ultima versiune a politicii convenite acoperă toate nevoile școlii.
Așa cum am mai spus, siguranța se referă la tot ce se întâmplă în școală. Deoarece
interacțiunile care au loc online afectează și viața școlară, regulile de fundamentare pentru utilizatori
sub forma "Netiquette" pare a fi esențială. Potrivit Consiliului de presă din Luxemburg și BEE
SECURE (Centrul luxemburghez pentru un internet mai sigur (SIC)), o etichetă este o colecție de
sugestii și/sau reguli comportamentale pentru a face interacțiunea online mai plăcută pentru toată
lumea. Termenul conține cuvântul "Net" (internet) și "etichetă" (Codul de conduită).
Pentru profesori, există o mare varietate de tipuri diferite de resurse educaționale și de
sensibilizare disponibile online legate de subiectul cyberbullying-ului. Secțiunea de resurse a portalului
"Un internet mai bun pentru copii" (BIK),de exemplu, este un punct util pentru a începe să
găsți resurse și videoclipuri pe mai multe subiecte diferite în toate limbile UE. Filmele pot fi un
instrument puternic pentru a le oferi tinerilor încrederea de a vorbi despre bullying și de a discuta
strategii și modalități de a face față agresorii fără a fi nevoie să vorbească despre asta la nivel personal.
Copiii pot începe să dezvolte empatie, dar și capacitatea de a adopta un alt punct de vedere decât al lor
și de a privi o situație ca pe un observator independent. Adresarea întrebărilor corecte conduse de film
și utilizarea unei abordări dialogice care ridică discu?ii într-un mediu sigur și deschis poate fi un punct
cheie pentru a face față bullying-ului în sala de clasă. Acest plan de lecție, dezvoltat în timpul
proiectului "Combat Bullying: A Whole School Program"(ComBuS),vă ghidează cu privire la modul
de utilizare a filmelor în clasă pentru a aborda problemele legate de bullying.
Există, de asemenea, diferite tipuri de aplicații pe care părinții le pot utiliza pentru a filtra
conținutul inadecvat, pentru a urmări activitatea online a copiilor lor, pentru a identifica și combate
amenințările online.
BIBLIOGRAFIE
Bullying - NU în clasa mea! Crearea unor medii de învățare sigure pentru studenți - Academia
profesorilor (schooleducationgateway.eu)
598
BULLYING ȘI CYBERBULLYING, STUDIU DE CAZ
Hojda Vasile
Liceul Tehnologic,,Iuliu Moldovan,,Arad
Introducere.
Fenomenul de bullying este foarte răspândit atât în sistemul educațional din
România cât și la nivel mondial.Acesta se referă la acele agresiuni sau hărțiuri fizice ,psihice ,verbale
sau nonverbale desfășurate pe o perioada de timp destul de întinsă și care implică un dezechilibru al
puterii între persoane sau grupuri de persoane .Din păcate acest fenomen poate avea repercursiuni atât
fizice cât și psihice de lungă durată care pot duce la efecte periculoase în dezvoltarea normala a unui
individ.
Se pare ca o data cu dezvoltarea tehnologică a omului și folosirea cât mai mult a
sistemelor digitale de comunicare ,atât în sistemul școlar și nu numai ,în timpul liber prin folosirea
rețelelor de socializare ,a site-urilor diverse ,a apărut și fenomenul de bullying electronic sau
cyberbullying.
Când discutam despre aceste două fenomene ,automat trebuie să discutam despre
minim 2 tipuri de personalități ,minim două categori de persoane implicate în desfășurarea unui
eveniment:
-Persoana(persoanele )agresata(e)
-Agresorul(Agresorii)
Pe lângă aceaștia mai pot apărea în cele mai multe cazuri și persoane care nu au o
implicare foarte directă în desfășurarea fenomenului dau au un aport foarte mare din punct de vedere
moral Acestea sunt:
-Instigatorii(persoanele care încurajeaza desfășurarea evenimentului prin stimularea
agresorilor)
-Persoanele martor(cele care privesc fără a se implica în nici un fel )
Pentru a putea fi considerat bullying sau cyberbullying -comportamentul agresiv trebuie
să îndeplinească minim 2 condiții:
-trebuie sa existe un dezechilibru de putere între persoana(ele)care agresează și
persoana agresată -prin folosirea puterii fizice ,prin accesul la informații stânjenitoare pe mijloacele
media,prin popularitata agresorului(ilor).
-trebuie să se petreaca în timp -adică cel agresat este agresat pe o perioadă mai
îndelungată ,de mai multe ori .
În continuare vă prezint un caz concret unde elevul A.F ,elev de condiție modestă
,puțin mai retras fătă de colectiv ,dar un elev destul de inteligent și aplecat spre studiu.
Prezentarea cazului: Elevul A.F.,un elev mai retras ,cu probleme de integrare în
colectivul clasei,este șicanat în mod repetat atât la școală cât și prin mijloacele mass media și rețelele
de socializare de catre elevii V.A și C.F.Aceștia îi solicită colegului lor să le ducă ghiozdanele,să le
ofere pachețelul lui de mâncare de acasa ,să ia notițe pentru ei în timpul orelor de curs altfel fiind
amenințat constant cu bătaia și alte miloace de umilire în public,în fata colegilor.
Concluzia generatoare:
-Agresorii au observat că elevul A.F.este mai retras,nu are nici un comentariu la
solicitările lor ,nu răspunde și nu opune nici un fel de rezistență verbală sau fizică.Au observat că
elevul este ezitant atunci când se ridică vocea la el și când i se cere pe un ton mai imperativ să facă un
lucru.
599
-Elevul nu reacționează când este certat ,renunță ușor la bunurile personale ,nu intră în
conflicte verbale contradictorii sau fizice.
-Agresorii au înteles că elevul poate reprezenta pentru ei o sursă de ,,servicii gratuite’’
pe termen mediu sau lung.Acestea toate sub efectul amenințărior directe față în față cât și prin mesajele
trimise pe rețelele de socializare.
Desfășurarea evenimentelor:
Am observat acest eveniment împreună cu câțiva colegi din cadrul comisiei de disciplină
a școlii și bineînțeles am încercat să ne mișcăm cât mai rapid pentru a rezolva cât mai urgent problema
.
Conducerea școlii a convocat o întalnire cu reprezentanții părților implicate ,psihologul
școlar și un reprezentant al poliției care se ocupa de zona școlii noastre.
În prima fază am convocat părinții elevilor implicati pentru a sta de vorba și pentru a
afla dacă ei cunosc care ar fi motivul faptelor copiilor lor .În prima fază au fost discuții separate cu
părinții elevilor agresori,apoi cu părinții elvului agresat și în ultima fază s-a discutat cu tot grupul de
părinți.Bineînteles o implicare foarte mare a avut și psihologul școlar care cunoștea încă de la început
desfășurarea evenimentelor .
Părinți au văzut filmari făcute de către colegi în timpul desfășurării evenimentelor ,au
văzut mesaje trimise de copii lor către victimă,conținutul lor .
Părinților elevilor agresori li sa explicat de către diriginte dar și de catre psihologul
școlar care sunt faptele în totalitate (ei necunoscând decât parțial faptele comise de copii lor),precum și
implicațiile din punct de vedere legat ale comportamentelor lor antisociale,unde pot duce aceste fapte
și li sa atras atenția în legătura cu implicarea lor mai activă astfel încât faptele copiilor să înceteze
imediat.Li sa solicitat o verificare mai amănunțită și mai drastică a activității copiilor lor pe rețelele de
socializare și în general atunci când folosesc mijloacele media .
În faza a doua am stat de vorbă cu elevii agresori.Li s-au prezentat pe față ceea ce se știa
despre activitatea lor ,desfășurarea acțiunilor,mesajele ,cerințele și amenințările lor precum și faptul că
și părinții lor au fost informați în totalitate asupra celor întâmplate.Bineînteles ,elevii au fost informați
și li s-a adus la cunoștință de către reprezentantul Politiei despre baza legala ,legile încălcate și
sancțiunile pe care le riscă .
Cea mai vastă discuție a fost cu elevul agresat,acesta a fost bineînteles consiliat de către
psihologul școlar ,printr-o abordare specifică.Discuțiile și ședințele cu psihologul școlar au avut ca
scop creșterea stimei de sine a elevului,precum și pentru a cultiva în conștiința elevului că nu este
singur și că oricând se poate baza pe colectivul de cadre didactice din școală începând cu directorul
școlii și terminând cu ultimul cadru didactic.
Rezolvarea problemei:
În urma discuțiilor separate dintre toate părțile implicate ,școală,părinți ai elevilor
agresori,părinți ai elevului agresat,psiholog școlar ,reprezentant al Poliției ,s-a ajuns la concluzia sa se
stea la o masă rotundă toți factorii implicați .Acest lucru sa și întâmplat .Au avut loc discuții
,explicații,sau vizionat câteva aspecte din alte asemenea întâmplări ,unde au dus acestea ,iar doamna
psiholog a prezentat și explicat părților inplicate pericolul activității de bullying și cyberbullying.
Ca și concluzie ,se pare ca elevii agresori au înteles și au renunțat să se mai manifeste în
acest mod fata de colegul lor,elevul agresat a început să fie mai stăpân pe sine ,mai încrezator în forțele
proprii.Părtile implicate și-au strâns mâna în fața tuturor și se pare ca au devenit și prieteni.
Acesta ar fi cazul pe care am vrut să îl aduc în discuție .Vorbim despre cazuri de bullying și
cyberbullyng care pot avea efecte adverse pe termen mediu și chiar lung ,afectând dezvoltarea elevilor
agresați dar și a celor care sunt agresori.
În concluzie ,nu trebuie tolerat nici un fel de astfel de manifestare și dacă se desfășoara fizic
la școală și dacă se desfășoara on line pe rețelele de socializare .Noi ,cadrele didactice avem o mare
răspundere în a oprii înca din fașă asemenea manifestări implicându-ne în rezolvarea lor cât mai
600
urgentă.
601
STUDIU DE CAZ-BULLYING ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Horga Cristina Diana

Școala Gimnazială ,,Nicolae Horga
Popovici” Seleuș, Jud. Arad
Problema:
Eleva Maria Popescu din clasa a IX –a prezintă un comportament neadecvat
față de unii colegi de clasă ,respectiv gesturi de intimidare realizate doar alături de un grup de
4-5 colegi.Una dintre victimele sale , eleva Cătălina Ionescu a reclamat dirigintelui următoarele
Aproape când răspunde corect la ore este numită ,,tocilara” de către Maria și
grupul său de susținători.
Este riduculizată pentru că refuză să chiulească de la ore alături de unii colegi.
Este ridiculizată pentru faptul că nu are prieten.
Părinții Cătălinei Ionescu au spus că aceasta suferă foarte mult din cauza acestor
ridiculizări repetate și plânge zilnic din această cauză: mai mult are zile în care refuză să meargă la
școală din cauza intimidărilor la care este supusă.A fost sesizată și atitudinea ignorantă a cadrelor
didactice față de acest fenomen ,care nu se implică absolut deloc când un episod de genul se
petrce în preajma lor.
Obiective:
Eliminarea cauzelor
ETAPE:
A.Prezentarea cazului-situația actuală:
Probleme la învățătură
Nevoia de a provoca suferința , prin intimidare alături de un grup de susținători
B.Procurarea și sistematizarea informațiilor
1.Analiza activității școlare:
nu-și îndeplinește sarcinile școlare decât cu mare greutate
nu participă foarte activ la ore și chiulește des;
2. Observații psihopedagogice:
Inteligența –corespunzătoare vârstei
Gândire-concretă
Imaginația-în general , de tip reproductiv
Echilibrul sistemului nervos-eleva prezintă o labilitate psihică destul de accentuată
generată ,în principal ,de problemele personale și de familie.
Preocuparea excesivă pentru siluetă(are 45 de kg la 1,70 m) i- a provocat o gastrită
care evoluează spre ulcer în lipsa unei alimentații raționale .
4. Relații sociale
Familie-relații deosebit de încordate între părinți care au culminat cu un foarte recent
divorț.
Grupul de prieteni-are puțini prieteni
Colegii de clasă –are relații încordate cu colegii de clasă care au izolat –o după ce au
602
prins-o cu minciuni.
C. Istoricul evoluției problemei
1.Istoricul problemei
Problemele au apărut odată cu intrarea în liceu și s-au agravat la terminarea clasei a XI
–a când datorită dezinteresului față de școală ,a unor probleme medicale și a numărului mare de
absențe, eleva repetă anul școlar .În noua clasă se integrează greu
Conflictualitatea familiei, tensiunile în relațiile dintre părinți subminează nevoia de
protecție și de siguranță a fetei.
Lipsa de comunicare și autoritarismul excesiv ,agresivitatea produc grave dezechilibre
emoționale .
2.CONFIGURAREA SITUAȚIEI
În urma discuțiilor purtate cu eleva M.P și cu mama acesteia s-a constatat că visul ei
cel mai mare este să urmeze o carieră în domeniul teatral către care are reale înclinații.Pentru
viitorul apropiat , tânăra și-a propus :
-să nu mai lipsească de la școală;
- să se pregătească cu atenție pentru examenul de bacalaureat;
- să-și rezolve problemele de relaționare cu părinții și colegii de clasă.
să capete o bursă pentru a studia în străinătate;
să plece în America la rude care au promis că o pot ajuta..
3. ELABORAREA STRATEGIILOR DE ACȚIUNE
a) Se acționează la nivel personal prin:
- creșterea încrederii în forțele proprii;
- modificarea atitudinii elevei față de colegi și relațiile cu aceștia
- ședințe de consiliere
b) Se acționează la nivelul clasei de elevi :
- înlesnirea integrării în grup ;
- participarea la activități extrașcolare : excursii ,programe
c) Se acționează la nevelul tuturor factorilor :
-părinți
-profesori
- colegi
- anturaj
4. LUAREA ȘI SUSȚINEREA HOTĂRÂRII
1,Elaborarea unui proiect educativ de intervenție
2. Formularea de prognoze privind evoluția ulerioară a elevei
Proiectul educativ de intervenție are ca scop :
Intensificarea colaborării școlii cu familia astfel încât să se rezolve situațiile tensionate din
familie;
Stimularea motivației tinerei pentru învățare ;
Depașirea de către tânără a crizei de identitate
Obiectivele proiectului se pliază pe:
-constientizarea de către părinți a responsabilităților care le revin în educarea copiilor lor,
a necesității tratării diferențiate a copiilor în funcție de particularitățile vârsetei.
-modificarea atitudinilor comportamentale ale părinților în raport cu copiii lor pentru o mai
mare deschidere față de aceștia ,pentru stimularea gândirii pozitive , pentru găsirea metodelor
non-agresive de abordare și rezolvare a situațiilor de criză.
-cunoașterea reciprocă părinți-educatori pentru o colaborare reală școală-familie;
603
-realizarea unui program de activitate echilibrat , fără suprasolicitări sau eforuri in salt , cu
sarcini repartizate în funcție de posibilitățile tinerei, cu îmtărirea succesului și diminuarea eșecului.
- orientarea catre ședințe de consiliere pentru rezolvarea problemelor afective și emoționale
,prcum și a crezei de identitate.
Bibliografie :
Hazier,Richard,J.Breaking the Cycle of Violence.Interventions for Bullying and
Victimisations,(Washington DC ,Accelerated Development, 1996) pag 6
Bullying in Institutional Care ,,Manual pentru formatori –,, Manual pentru Implementare și
Formare ” pp 4-8
604
VIOLENȚA DISTRUGE, PRIETENIA CONSTRUIEȘTE!
Hreniuc Daniela
Școala Gimnazială „Manolache Costache Epureanu” Bârlad
„Lumea este un loc periculos, dar nu din pricina celor cu adevărat răi ci din cauza celor care
privesc și nu fac nimic.”
(Albert Einstein)
În mediul școlar bullyingul este cel mai răspândit deoarece acolo sunt cei mai mulți factori care
pot duce la apariția fenomenului de bullying. Uneori, bullyingul poate fi provocat chiar de reușitele
victimei, fie acestea excelente, sau dacă lasă de dorit, agresorii întotdeauna găsesc în acest fapt un
motiv de hărțuire. Persoanele care au fost supuse unui asemenea comportament în școli, deseori ajung
să piardă din interesul de a mai învăța și ajung la absenteism sau chiar la abandon școlar.
Complexitatea fenomenului ne determină să vorbim nu doar despre violența în școală, ci și
despre violență în general, dat fiind faptul că între acestea există o legătură de determinare. Pe de o
parte, de cele mai multe ori, copilul ia primul contact cu violența în sânul familiei sale, extinzând apoi
comportamentele violente și asupra altor persoane din mediul extrafamilial (grup de prieteni, grădiniță,
apoi școală etc). Pe de altă parte comportamentele violente învățate în mediul extrafamilial (de multe
ori pe fondul neglijării copilului) se răsfrâng asupra membrilor familiei.
Întâlnindu-se cu acest fenomen, personalul didactic din instituția de învățământ ar trebui să
intervină pentru prevenirea unei evoluții a unui asemenea comportament negativ. Indiferent că acesta
are de a face cu agresorul sau agresatul, cadrul didactic are obligația morală de a acționa. Atitudinea
cadrului didactic trebuie să fie una adecvată, dialoguri cu ambele părți cu un ton calm, într-o atmosferă
prielnică psihicului unui copil pentru a afla cauzele care au dus la bullying din partea agresorului.
Cadrele didactice din instituția de învățământ reprezintă modelul cheie pentru elevi, iar reacțiile lor la
bullying pot influența comportamentul copiilor și încrederea acestora în adulți în situațiile în care
aceștia sunt agresați, deoarece un elev care a observat un comportament pasiv din partea unui profesor
care a fost martorul unui act de bullying, nu va avea încredere nici în alți maturi care ar putea să îl
ajute, fie aceștia părinții lui, psihologul școlar sau organele competente. Se întâmplă totodată ca
personalul didactic să întâmpine anumite dificultăți în gestionarea unor situații de acest tip și recurg la
niște acțiuni eronate sau greșite. Cadrele instituției, deseori consideră actul de bullying ca fiind un
comportament tipic copiilor și care nu poate provoca vreo dereglare pe termen lung, le confundă cu
conflictele, jocurile dure, argumentarea, etc. Cadrele instituției deseori depistează doar bullyingul fizic
și consideră că un dialog cu agresorul și niște scuze aduse celui agresat pot îndrepta situația.
Nu există un profil concret al unui potențial agresor pentru ca acesta să poată fi identificat și de
a începe un proces de prevenire în acest sens. Din aceste motive, asemenea situații necesită intervenție
timpurie și măsuri concrete care vor duce la diminuarea efectivă a comportamentelor de acest tip în
rândurile elevilor din cadrul instituțiilor de învățământ. Intervențiile nu sunt deloc simple, deseori
abordarea unor asemenea probleme în instituțiile de învățământ sunt extrem de dificile, din cauza
nivelului ridicat de bullying în rândurile elevilor. Astfel se poate ajunge chiar și la intervenția
autorităților pentru a gestiona cazul. Intervenția părinților aici este și ea extrem de importantă,
persoana care trebuie să raporteze o asemenea problemă părintelui unui agresor, victimă sau martor
trebuie să fie în primul rând cadrul din instituția de învățământ din care face parte copilul acestuia.
Bullyingul în școli are efecte neplăcute pentru toți participanții la acest fenomen. Elevii agresați
sunt deprimați predispuși la probleme de sănătate mintală, iar uneori comit și tentative de sinucidere.
Elevii agresori sunt în majoritatea cazurilor cei cu probleme în performanța școlară, sunt predispuși la
dobândirea înclinațiilor criminale. Martorii se tem adesea să nimerească și ei în pielea victimei și se
605
alătură agresorului, dezvoltând un comportament identic sau un comportament pasiv-agresiv care are
efectele sale extrem de negative. Sau pot deveni și ei afectați moral, prin faptul că se simt vinovați că
nu au intervenit, aceasta se numește trauma martorului. În așa mod, bullyingul subminează întregul
sistem educațional, provocând o tensiune generală în instituție, îndepărtarea elevilor de sistemul de
învățământ și o atmosferă brutală și sălbatică.
Profesorii, uneori, sunt și ei actori ai unei situații de bullying. Totodată, profesorii sunt
înzestrați cu o poziție extrem de influentă ca educatori care contribuie la o relație socială sănătoasă
între elevii lor, precum și un factor extrem de important în prevenirea situațiilor de bullying. Desigur
că elevii au așteptările ca profesorii să intervină activ și nemijlocit în asemenea situații. Modul prin
care profesorul intervine într-o situație de bullying are efecte importante în ceea ce privește modul în
care elevii își vor dezvolta sentimentul de încredere și securitate în incinta școlii.
Pentru prevenirea, ameliorarea sau stoparea situațiilor de bullying cadrul didactic poate
organiza orele într-o manieră cât mai destinsă, poate realiza proiecte educaționale, organiza și
desfășura activități didactice pentru prevenirea bullyingului în școli.
Prin intermediul acestor proiecte educaționale cadrul didactic trebuie să-și propună reducerea
incidentelor diverselor tipuri de bullying, promovarea incluziunii, reducerea părăsirii timpurii a școlii,
a eșecului școlar şi promovarea cooperării, o îmbunătățire a capacității școlii de a se mobiliza și a
mobiliza părinții pentru implicarea mai activă în rezolvarea actelor de violență în școală și acasă,
precum și diminuarea sau eliminarea cauzelor care le declanșează. Cadrul didactic trebuie să
sensibilizeze copiii privind consecințele actelor de violență, să îmbunătățească gradul de implicare
voluntară a elevilor în activitățile de prevenire, să rupă „cercul vicios” al violenței prin practicarea
„celor Trei A ai non-violenței”
Asertivitate: Comunică eficient. Acționează inteligent!
Autocunoaștere: Cunoaște-te în profunzime!
Autocontrol: Stăpânește-ți emoțiile!
Poate organiza diverse activități atractive privind combaterea fenomenului de bullying cum ar
fi:
• workshop-uri cu specialiști din diverse domenii care se confruntă cu violența (polițiști,
jandarmi, psihologi) și prezintă participanților strategii eficiente pentru prevenirea hărțuirii, dar și
modalități de gestionare a comportamentelor de acest tip în școală;
• realizarea unor desene/colaje cu oameni care discută civilizat, copii care se joacă împreună
frumos (pentru preșcolari/școlari);
• vizionarea unor imagini elocvente, potrivite vârstei, privind consecințele actelor de violență;
• realizarea unui avizier cu desene/colaje/afișe cu tema „Violența – o lecție care nu trebuie
învățată”;
• întâlniri și discuții cu părinții și copiii privind violența și cum este ea tratată;
• demonstrații ale experților în arte marțiale, care arată cum să stopăm comportamentele
agresive;
• mese rotunde cu scopul de a găsi/învăța modalități noi de a face față bullyingului;
• marș antibullying ca o modalitate de a atrage atenția trecătorilor, mass-mediei asupra acestui
fenomen și a consecințelor care pot să apară.
606
STUDIU DE CAZ
Hurdea Liliana
Problema :
Eleva D.J. din clasa a IV-a are un comportament neadecvat față de unii colegi de clasă,
respectiv gesturi de intimidare realizate doar alături de un grup de 5-6 colegi. Una din victimele sale,
eleva, T. A. a reclamat învățătoarei următoarele comportamente deranjante:
• în pauze, eleva D. J. le spune colegilor să nu se joace sau să nu fie prieteni cu ea;
• eleva D.J. le impune colegilor să nu o accepte și pe ea în grupul lor.
• este ridiculizata în clasă pentru că nu poartă haine de firmă;
• se răspândesc în pauză zvonuri și minciuni la adresa ei
• i se ascund prin clasă lucrurile personale;
Parintii T. A. au spus ca aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări repetate și
plânge zilnic din această cauză; mai mult, are zile în care refuză să meargă la școală din cauza
• Probleme la învăţătură;
• Nevoia de a provoca suferință prin intimidare, alături de un grup de susținători.
• calificative medii la majoritatea disciplinelor;

• nu-şi îndeplineşte sarcinile şcolare decât cu mare greutate;
• nu participă foarte activ la ore şi lipsește destul de mult;
• manifestă interes doar la: abilități practice, muzică, dans;
• manifestă dezinteres la: limba si literature română, matematică, istorie. geografie
Inteligenţă corespunzătoare vârstei;
Gândirea este logică, deductivă;
Memoria – reţine uşor noţiunile dacă sunt explicate logic;
Atenţia – posedă o capacitate mare de concentrare;
Voinţa – evită să ia decizii majore, este nehotărâtă, uşor influenţabilă de cei din jur;
şi negative, la anumite intervale de timp;
Caracter – pozitiv, destul de combativă:
Echilibrul sistemului nervos – eleva prezintă o labilitate psihică destul de accentuată, generată
în principal de problemele care şi le creează chiar ea, pe fondul unor probleme familiale.
607
Nu are încredere în forţele proprii;
Nu are încredere în persoanele din jur, care încearcă să-i dea sfaturi, să o protejeze;
3.Probleme medicale
4.Relaţii sociale
Tatăl este decedat.
Mama este recăsătorită şi încearcă să se „împartă” permanent între copii şi noul soţ.
Tatăl vitreg încearcă să ţină loc de tată copiilor, având grijă să nu le lipsească nimic acestora pe
plan material.”
5.. Observarea comportamentului școlar

Comportament inadecvat față de restul colegilor;
Lipsă de interes pentru a înțelege cele explicate în clasă;
Nu dorește să respecte regulile specifice mediului scolar;
Reacții verbale inadecvate.

Intervenția cadrului didactic a constat în:
discuții privind dezvoltarea relațiilor de colegialitate
discuții prin care elevii să înțeleagă postura în care se expun și să conștientizeze consecințele
grave pe care le poate avea;
exemple de bune practici (din viața reală sau imaginară);
exerciții pentru a-l învăţa pe elev cum să îşi controleze propriile reacţii
modalități acceptabile prin care poate să își exprime furia;
exemple de comportare pozitivă în situații de stres;
orientarea copilul spre activităţi sportive care să-l ajute în a se autodisciplina şi să elimine toate
emoţiile negative şi frustrările;
aprecierea și lăudarea fiecărui succes școlar și al fiecărui pas înainte;
antrenarea în activități interesante, transformarea sa într-un membru indispensabil clasei.
includerea elevei în activități care îi stimulează interesul și motivația pentru a întârzia
comportamentul de care a dat dovadă;
motivația pozitivă (formulări de tipul: „dacă vei realiza … vei obține ….”)
consultarea unui psiholog, terapie psihologică cu implicarea tuturor factorilor educaționali
(familie, cadre didactice);
integrarea în programe de psihoterapie pentru tulburări emoționale și de comportament.
terapie prin muzică, desen etc.
608
PREVENIREA BULLYING-ULUI LA NIVELUL PREȘCOLAR
Iacob Anamaria
Școala Gimnazială “Petrache Poenaru” Brădești/ Grădinița cu P.N. Brădeștii Bătrâni
Bullying-ul este o capcană, în care sunt deopotrivă prinși toți copiii - agresori, victime sau
martori.
Experții au atras atenția asupra faptului că bullying-ul afectează negativ, din punct de vedere
psihologic, întreaga grupă/clasă de copii, nu doar victimele și agresorii. Principala problemă de
sănătate mintală, consecință a bullying-ului, este considerată a fi depresia, victimele prezentând un risc
mare pentru ideația suicidară. În general, copiii victime prezintă o stimă de sine scăzută și un concept
de sine negativ (nu se consideră suficient de buni). Ei se simt adesea anxioși, rușinați și chiar vinovați
pentru ceea ce li s-a întâmplat. Relațiile lor de prietenie sunt adesea afectate din cauza unei frici sporite
de a avea încredere în semenii lor. Copiii care acționează ca agresori sunt expuși la riscuri mai mari de
comportament antisocial și delincvent, ca adolescenți și tineri, și la implicarea în comiterea de
infracțiuni penale, ca adulți.
Pornind de la ideea că bullying-ul este un fenomen general în societate și că în grădiniță și
școală se formează relațiile sociale și atitudinile față de sine și ceilalți precum toleranța, autocontrolul,
spiritul de competiție, empatia ş.a., putem afirma că un proiect care își propune reglarea
comportamentelor sociale și construirea unui climat pozitiv în grupul de copii este o necesitate.
Utilitatea unui astfel de proiect este întărită de percepția largă asupra calității învățământului
românesc – clase supraaglomerate, curriculum dens, strategii didactice convenționale, centrate pe
profesor, cantitatea mare de teme pentru acasă, personal didactic slab instruit și personal de îngrijire
insuficient. Toate acestea contribuie decisiv la consolidarea unei atitudini anxioase a copiilor față de
școală și favorizează apariția comportamentelor antisociale ca formă de eliberare a stresului școlar.
materiale.
Din păcate, problemele apar în familie. Mai ales când părinții nu își cenzurează atitudinea și
cuvintele agresive pe care le folosesc în familie față de ceilalți membri și mai ales față de copil.
Involuntar, copilul copiază părinții și se comportă în societate așa cum vede în propria familie.
Copilul care beneficiază de atenţie, dragoste, înţelegere este respectat și va oferi la rândul lui
iubire, sprijin va şti să aprecieze, să primească suport şi afecţiune.
Un copil care trăieşte într-un mediu ostil, nesigur, care este agresat fizic şi verbal, emoţional va
face acelaşi lucru la rândul lui. Nu-și dă seama cât de dureroasă poate să fie postura în care sunt puse
„victimele lui”. El provine din familii dezorganizate în care se țipă, se folosește agresiunea fizică și
psihică, se distrug bunuri în crizele de furie, iar comportamentul urât este un un lucru obișnuit.
Copilul care manifestă un comportament repetat îndreptat spre rănirea fizică sau mentală a unui
alt copil, care încearcă să-i domine pe ceilalți copii din grupă este un potențial agresor.
609
Ținând cont de particularitățile de vârstă, copiii agresori pot ajunge să se autosaboteze în
relațiile cu cei din grupă, nu înțeleg de ce nu sunt acceptați și ajung în final să devină victime ale
bullying-ului, fiind etichetați. Deși încearcă să scape de pedeapsă, li se confirmă că sunt neputicioși în
momentul în care sunt pedepsiți.
Copilul care este etichetat, tachinat, batjocorit de către colegi, care este strigat într-un anume
fel, îmbrâncit este un copil agresat. Primii afectați sunt, în general, copiii timizi, care se supără foarte
repede, incapabili de a se apăra singuri, care nu reuşesc să opună rezistenţă.
Formele de manifestare ale bullying-ului
bullying fizic - sunt luate în derâdere caracteristici legate de înălțime, greutate, culoarea părului
etc.;
bullying verbal (etichetarea, minciuna, satirizarea etc);
social (dizabilitate, etnie, tip de familie etc.).
În prezent, odată cu folosirea pe scară largă a dispozitivelor mobile conectate la Internet,
bullying-ul capătă noi forme.
Părintele poate sesiza la propriul copil o stare de oboseală, de anxietate, copilul evită anumite
situații (de a merge la teatru, în excursie, de a participa la festivitate) până la refuzul de a merge la
grădiniță. Devine un interiorizat, chiar are tendința de a deveni furios. Stresul, anxietatea și chiar fobia
socială pot să apară ca efecte negative în astfel de situații.
A nu se confunda bullying-ul cu situațiile conflictuale ce apar în mod natural între copii. Spre
exemplu, dacă doi copii s-au înfuriat și se ceartă pe o jucărie, acela este un conflict. În schimb, dacă
unul dintre copii îi ia jucăria altuia, îl tachinează, îl necăjește, folosindu-se de cele mai multe ori de
avantajul de a fi mai mare decât victima sa, iar agresorul zâmbește, se amuză, simte plăcere pentru
ceea ce face, acesta este un comportament ce poate fi încadrat la bullying.
La nivel internaţional, în programele de prevenire a bullying-ului, copiii învaţă să recunoască
din timp ce anume le provoacă emoţii intense şi să îşi controleze reacţiile. Un copil care învaţă de mic
să îşi cunoască emoţiile şi să fie empatic va fi cu siguranţă mai puţin predispus la a fi agresor sau
victimă la grădiniţă / şcoală sau pe internet si va avea performanțe mai mari pe orice plan.
Formarea și dezvoltarea emoțională a omului începe chiar de la vârsta antepreșcolară. Este
foarte important ca, atât mediul familial, cât și cel instituționalizat, să ofere copilului un climat socio-
afectiv îndreptat către toleranță, acceptare și grijă față de cei din jur. Totodată, este esențial ca
preșcolarul să înțeleagă efectele pe care acțiunile sale le au asupra persoanelor din jurul său.
O altă metodă de combatere a bullying-ului la vârsta preșcolară este realizarea şi folosirea
zilnică a unui EMOMETRU, instrument de cunoaștere, în grup, a emoţiilor. Această practică zilnică la
clasă va ajuta la dezvoltarea emoţională a copiilor, dar şi la crearea unui mediu şcolar benefic
educaţiei.
Pe de altă parte, copilul care manifestă un comportament agresiv, are nevoie de mai multă
dragoste, atenție și răbdare. Copilul care are reacții violente nu se simte văzut, nu se simte ascultat, nu
se simte iubit. Și pentru că nu cunoaște alte modalități dezirabile prin care să se facă ascultat, copilul
trebuie învățat cum să atragă atenția într-un mod pozitiv.
O pedeapsă, de orice fel, nu aduce liniște și pace, nu îi oferă copilului afecțiunea după care
tinde și, cel mai important, nu îl educă.
610
STUDIU DE CAZ
Iacob Roxana-Elena
Școala Gimnazială „I.L. Caragiale”, Pitești
SUBIECTUL: I. D. V, 11ani, clasa a IV-a;

1. PREZENTAREA CAZULUI:
- eleva are un comportament verbal agresiv față de toți colegii care nu se supun regulilor
impuse de ea și pe care nu reușește să-i manipuleze;
- atrage de partea ei una - două colege mai naive, dominându-le și imprimându-le un
comportament distructiv;
- eleva înregistrează rezultate slabe la învăţătură, deși are o inteligență peste medie;
- lipsă de respect, dezinteres faţă de activitatea şcolară, nervozitate, agitaţie, tulburări de
comportament.
2. ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI:
D.V. este o fată preocupată permanent să își domine colegii, să le distragă atenția de la ore,
să îi jignească, să le adreseze cuvinte obscene celor care nu i se supun.
Comportamentul:
- vorbește foarte urât, înjură, atât față în față, cât și pe grupurile de wathapp pe care se află cu
colegii;
- minte foarte mult și cu mare dezinvoltură;
- șantajează colegii care nu vor să mai stea în preajma ei;
- nu își face temele sau le face în mare grabă, petrecând foarte mult timp pe telefon, pe diverse
rețele de socializare, în discuții cu colegii.
Dialog cu eleva:
D. V. pare la prima vedere o fată liniștită. Ea declară că acasă face numai ceea ce vrea. Dacă
mamei nu-i place ce face ea la un moment dat, se supără, iar mama o lasă în pace.
Dialog cu mama:
Mama spune că ea nu recunoaște nimic acasă. Și-ar dori ca fata să aloce mai mult timp
învățăturii, dar nu face nimic în acest sens. Chiar mamei i se pare că tot ce se spune despre D. V. nu
sunt lucruri reale.
3. ANALIZA DATELOR ŞI STABILIREA IPOTEZELOR:
Atitudinea elevei D. V. de jignire, de terorizare a colegilor pe care nu reușește să- i
manipuleze la şcoală este expresia faptului că i s-a inoculat ideea că ea trebuie să domine și totul
trebuie să se desfășoare conform dorințelor ei.
Are un comportament libertin și nu acceptă faptul că ceilalți sunt conștiincioși în ceea ce
privește școala, că nu vorbesc urât, că se supun regulilor școlii.
4. CREAREA UNUI PROGRAM DE SCHIMBARE:
Obiective:
- să devină conștientă de comportamentului inadecvat;
- să înțeleagă faptul că oamenii au idei, opinii diferite;
- să obseve că majoritatea colegilor îi sunt alături atunci când are un comportament adecvat;
- să nu mai fie agresivă verbal cu cei care nu îi împărtășesc opiniile;
Metode şi strategii:
- conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu ea;
- o strânsă legătură cu familia, astfel încât să existe o continuitate a acțiunilor întreprinse;
- stimularea interesului pentru învățătură;
- discuții pe diverse teme purtate cu colegii;
611
- activități pe grupe în care să îndeplinească diverse roluri.
Se va cere ajutorul consilierului școlar, dată fiind natura cronică a problemelor.
5. APLICAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE:
În timpul unei întâlniri la care au participat mama, învăţătoarea, consilierul şcolii, D. V. a
fost de acord să încerce să atingă obiectivele.
Responsabilităţi:
I se cere să ajute câte un coleg la sarcinile școlare, explicându-i cât de important este rolul
său.
Va organiza și va atrage colegii în acțiuni benefice pentru toți.
Învăţătoarea o va ajuta în fiecare zi să își îndrepte comportamentul deviant și să accepte că
ceilalți vor fi de acord cu ea și i se vor alătura doar dacă are un comportament corect.
Rolul jucat de învăţătoare va scădea în funcţie de progresul înregistrat de elevă, astfel încăt
să-i permită să participe sau să răspundă spontan la discuţiile din clasă.
Şedinte de consiliere:
O dată pe lună va participă mama elevei D. V.
6. EVALUAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE:
La interval de două săptămâni, apoi la o lună de la prima întâlnire au avut loc şedinţe cu
D.V., cu mama şi cu consilierul şcolar.
Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi se observă progrese rapide în schimbarea
comportamentului elevei.
Nu mai agresează colegii, nici fizic, nici verbal.
A devenit conștientă de faptul că nu poate să- si atragă colegii de partea ei cu forța, prin
jigniri și amenințări, ci doar prin îndreptarea comportamentului.
7. REZOLVAREA PROBLEMEI
Eleva D. V. nu mai agresează colegii, nici la școală, nici în mediul online.
A înțeles că în cele mai multe situații preocupările ei nu erau adecvate vârstei.
Și-a îmbunătățit situația la învățătură.
8. CONCLUZII
În continuare, şi consilierul şcolar, şi doamna învăţătoare vor aplica tehnici experimentale
pentru a menține situația actuală a elevei.
612
Iancu Daniela
Grădinița Cu Program Prelungit Nr.18 Buzău
Descrierea cazului
T.P este în grupa mare la grădinița cu program prelungit. Ridică probleme mamei acasă şi
educatoarelor la grădiniță.
Copilul locuieşte împreună cu mama (părinții au divorțat).
La grădiniță, băiatul are probleme cu învăţătura disciplina și nu este atent la activități, găsește
tot timpul altceva de făcut în loc să fie activ și să-și ducă la îndeplinire sarcinile primite.
Nu respectă regulile clasei, vorbeşte urât cu colegii și educatoarele, le ia jucăriile copiilor din
dulăpioare fără ca aceștia să observe.
Intră în conflicte cu ceilalți, e agresiv cu cei din jur.
Analiza cazului
Subiectul prezintă tulburări de comportament, perturbă permanent activităţile, încalcă
frecvent regulile clasei, are dificultăţi în menţinerea şi stabilirea relaţiilor interpersonale.
* manifestări frecvente : ameninţări, refuzul de a realiza o sarcină şi chiar de a vorbi
* se integrează greu în grup
* nu lucrează în echipă şi nu e acceptat de grup
* nu se implică în activităţile extraşcolare
* diminuarea activităţii intelectuale ca urmare a unui consum nervos rapid
* neatenția generează acumularea unor lacune în învăţare.
* sarcinile curente le consideră ca pe o pedeapsă, educatoarele fiind pentru el adversari, care
nu-l lasă să facă ceea ce vrea el.
Factorii psihosociali care au cauzat comportamentul deviant al copilului

- Lipsa de timp şi afecţiune a părinţilor

* sunt importante atât identificarea cât şi intervenţia precoce
* stabilirea clară a regulilor şi aplicarea lor
* antrenarea copilului în activităţi care să permită afirmarea sa
* stimularea şi încurajarea comportamentelor adecvate, includerea copilului în
activităţile extraşcolare
* motivaţia pozitivă (formulări de tipul: „dacă vei realiza ... vei obţine ....”)
* să fie învățat să devină empatic (să se pună în locul celui agresat)
* recompensaţi cel mai mic progres în evoluţia pozitivă a comportamentului
* consultarea psihologului, terapie psihologică cu implicarea tuturor factorilor
educaţionali (familie, cadre didactice etc.)
* consiliere individuală sau de grup, terapia prin artă.
* terapie prin muncă, activităţi : desen, muzică, sport,etc
* programe de psihoterapie pentru tulburări emoţionale şi de comportament (tehnici de
relaxare);
613
Plan de interventie
Comportamentul ţintă – întrerupe ora/jocul, plimbându-se printre mese în timpul activităților,

este foarte agitat, nu respectă regulile clasei şi vorbeşte urât cu cei din jur.
Analiza comportamentului
Forma de manifestare a comportamentului : vorbeşte tot timpul/ subiecte care nu au
legătura cu tema lectiei, agitat.
Frecvenţa: 2-3 zile pe săptămână
Latenţa: indiferent dacă ştie sau nu răspunsul la întrebarea educatoarei, vorbeşte imediat,
fără a da posibilitatea ca aceasta să termine de formulat întrebarea.
Contextul de apariţie a comportamentului: în orice moment al activității;
Scop:
* diminuarea comportamentului impulsiv şi opoziţionist manifestat în cadrul grădiniței;
* stimularea înclinațiilor preșcolarului spre activitățile practice, plastice, sportive;
Obiective:
* Formarea deprinderii de a vorbi numai în contextul temei abordate; de a răspunde
doar atunci când este întrebat
* Conştientizarea faptului că prin întrebarea formulată de educatoare se vor
evalua şi cunoştinţele celorlalţi copii.
Metode și mijloace de realizare:

Discuții individuale cu preșcolarul
* să fie încurajat să-şi monitorizeze singur comportamentul
* să înțeleagă și să conștientizeze consecinţele propriului comportament
Metoda modelării
* modelarea se bazează pe puterea exemplului, pe învăţarea socială. Esenţa metodei
constă în îndepărtarea conduitelor negative dobândite prin imitaţie şi plasarea
copilului sub influenţa unor modele pozitive (părinţi, educatoare, colegi)
* creşte frecvenţa de apariţie a comportamentului adecvat;
* pentru fiecare comportament adecvat am administrat acel tip de întărire potrivită
copilului. Pentru fiecare dată când a ridicat mâna pentru a răspunde, a primit o bulină roşie.
Dacă merită mai multe buline adunate pe parcursul unei zile copilul va beneficia de o
recompensă.
Extincţia comportamentului dezadaptativ
* prin înlăturarea întăririlor unui comportament neadecvat, reducem frecvenţa acelui
comportament;
* când copilul răspundea neîntrebat, îl ignoram şi repetam întrebarea. În cazul în care
răspundea când era întrebat, întăream acest comportament.
Regula premark
* creşterea frecvenţei de apariţie a comportamentului adecvat prin manipularea unei
activităţi preferate;
* ex. de aplicare: dacă vorbești când ești solicitat și pe tema discutată, ai dreptul să alegi
în pauză un joc.
REZULTATE OBŢINUTE ÎN URMA IMPLEMENTĂRII PLANULUI DE

INTERVENŢIE:
- Se reduce frecvenţa apariţiei comportamentului neadecvat;
614
- Se conformează regulilor de grup;
- Respectă persoanele din grup şi la grădiniță, şi acasă;
- Recompensele duc la creşterea încrederii în sine, stima de sine pozitivă ;
- Conştientizează că întrebarea nu este numai pentru el;
- Stă la măsuță, respectând regulile de comportament adecvate din timpul activităților.
615
STUDIU DE CAZ
PROFILUL UNUI PREȘCOLAR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT
Ibănescu Corina-Andreea
Grădinița „Rază de Soare” Tărgoviște, jud. Dămbovița

Preșcolarul P.F. s-a născut la 28.04.2016, în Târgoviște. Este domiciliat în satul Valea
Voievozilor, com.Răzvad, jud.Dâmbovița. Este fiul lui P.M. şi al P.V. Părinţii sunt despărțiți, plecaţi
din localitate, locuiesc în străinătate. Copilul locuieşte împreună cu bunicii din partea tatălui: P.A (66
ani ) şi P.R (56 ani ), fiind crescut de aceştia de la vârsta de 4 ani. Preșcolarul P.F., deşi fără probleme
fizice şi psihice întâmpină unele greutăţi în a face faţă cerinţelor şcolare. Slaba implicarea în activități
, sarcinile de lucru sunt efectuate de cele mai multe ori cu superficialitate. Are carenţe în deprinderile
formate de muncă intelectuală.
Istoria problemei
Datorită faptului că părinţii l-au lăsat în grija bunicilor spre a-l creşte, acesta a început să
manifeste tulburări de comportament şi de învăţătură. Tendinţa de introvertire singurătatea
nerealizările şcolare, toleranţa, supraaprecierea bunicilor şi lipsa părinţilor au făcut ca preșcolarul să
aibă o imagine de sine destul de scăzută şi o motivaţie slabă la implicarea în activități. Toate acestea au
dus la modificarea traiectoriei dezvoltării afective şi în special a celei emoţionale a copilului.
pe copil. În cadrul colectivului grupei iese mereu în evidenţă cu brutalitate (altercaţii,
violență,neîndeplinirea unor sarcini, vorbeşte neîntrebat, distrage atenţia colegilor).

Starea preșcolarului rezultată din evaluări este următoarea:
Are posibilităţi relative bune de comunicare orală,gestuală şi expresivă.
cooperant.
Preșcolarul are nevoie de atenţie specială din partea educatoarei, şi de preocuparea bunicilor , a
părinţilor de a –i asigura necesităţi materiale dar şi afecţiune, respect, sprijin în educaţie şi în
activitatea sa de la grădiniță. Prioritar este creşterea nivelului motivaţional în întreg procesul lui de
instruire şi educaţie.Acasă, preșcolarul nu mai are un program bine organizat de muncă şi de odihnă .
Acest lucru trebuie stabilit în colaborarea cu bunicii, copilul şi educatoarea lui.
La grupă se impune implicarea activă a copilului în activităţi curriculare şi extracurriculare. În
acest sens trebuie susţinut emoţional pentru realizarea sarcinilor cu responsabilitate maximă. Sarcinile
616
vor fi concepute gradual din punct de vedere al dificultăţilor pentru a-i oferi posibilitatea preșcolarului
să-şi demonstreze capacitatea de progres cu fiecare pas rezolvat, cu scopul de a-l motiva în vederea
rezolvării paşilor următori şi de a câştiga mai multă încredere în sine. Cunoaşterea obiectivelor

problemei.
În încercarea de a soluţiona acestă problemă vom urmării formarea unui stil de învățare/
implicare corect al preșcolarului precum şi o mai intensă colaborare a grădiniței cu familia lui.
În acest sens formarea şi dezvoltarea motivaţiei pentru implicare va viza protejarea şi
dezvoltarea imaginii de sine prin următoarele strategii:

Aprecierea pozitivă a preșcolarului în faţa grupei.
bune.
Încurajarea permanentă a elevului că este capabil de succes.
Vom încerca să conştientizăm familia de importanţa pe care trebuie să o acorde
permanent evoluţiei preșcolarului înaintea oricărei alte probleme.
617
VIOLENŢA ÎN MEDIUL ŞCOLAR
Ichim Nadia-Aglaia
Colegiul Economic ,,Dimitrie Cantemir” Suceava
Violența este una din marile probleme ale lumii contemporane. Termenul de violență vine de la
latinescul "vis" care înseamna "forță" și care trimite la ideea de putere, de dominație, de utilizare a
superiorității fizice, adică a forței asupra altuia. Violența este o situație de interacțiune (implicând unul
sau mai mulți actori), prin care se aduc prejudicii altora (corporale sau morale), manifestându-se prin
diferite modalități (directe sau indirecte).
Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil, de excludere şi de luare în derâdere a
cuiva, de umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoştinţe sau de către
colegi, care îl strigă într-un anume fel. Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în
unele cazuri, în atacuri fizice.
Bullying-ul reprezintă o formă de abuz, în detrimentul stării de bine şi a dezvoltării sănătoase şi
armonioase a elevilor. Poate fi o formă simplă de neglijare sau se poate extinde la forme complexe de
abuz fizic, emoţional şi sexual. Unii consideră bullying-ul ca fiind comportamentul sau atitudinea de
„intimidare” în mod repetat şi intenţionat, în scopul de a câştiga puterea asupra altei persoane. El este
de fapt tot o formă de violenţă, care se pare că a crescut destul de mult în ultimii ani. Au apărut
incidente, mai ales la nivelul şcolilor şi a crescut gradul de conştientizare a fenomenului bullying. Se
concretizează în: apelarea numelui într-un anumit fel, excluderea din activităţi, discriminarea,
nerespectarea drepturilor, abuzul de orice tip, agresivitatea verbală sau scrisă. Bullying-ul reprezinta
intimidare, dar nu se rezumă doar la asta, pornind de la simpla necăjire, etichetare, batjocură,
răspândire de zvonuri si ajungand pana la violență fizică. Bullying-ul reprezintă o formă de abuz
emoțional și fizic, care are trei caracteristici: Intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;
Repetat – aceeași persoană este rănită mereu
Dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă,
slabă și nu se poate apăra singură.
Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume și repercusiuni ireversibile asupra
adaptabilității copilului în societate.
Hărăţuitorii sunt cei care doresc să devină populari cu orice pret, au temperament inflexibil, nu
sunt empatici, ba chiar se bucura cand fac rau celorlalti, acestia nu au o relatie buna cu parintii, si de
regula sunt cei care au parinti cu un statut social superior.
Cauzele bullying-ului:
Comportamentele tip bullying trec de la tachinare şi porecle spre izolare, umilire, distrugerea
bunurilor, chiar lovire. Ne putem întreba în primul rând, ce îi face pe unii copii să recurgă la astfel de
comportamete, să devină agresori, iar răspunsurile pot fi extrem de variate.
Există copii care provin din medii agresive, nu atât la nivel fizic, cât medii excesiv de
competitive, copilul supravieţuind la propriu într-o familie dominată de deviza „care pe care”. În
această familie este cultivat sentimentul de forţă, de supunere a celui de lângă.
Părinţii de multe ori îşi educă prin umilinţă copiii şi îi constrâng prin forţă să facă anumite
lucruri, considerând asta „educaţie pentru reuşita în viaţă”.
Alteori fraţii se constrâng între ei, existând o puternică rivalitate fraternă sau există chiar o
lume de „tip junglă” a adulţilor, în care se cultivă dominaţia celui mai puternic. Sunt familii în care nu
există cooperare sau toleranţă ci doar conflict şi asumarea supremaţiei prin câştigarea conflictului.
Copiii proveniţi din astfel de medii ori perpetuează comportamentul devenind ei cei puternici în grupul
şcolar ori devin şi la şcoală ţinta glumelor şi a ironiilor, aşa cum poate sunt şi acasă.
618
Copiii care agresează au învăţat că a fi puternic înseamnă ca ceilalţi să se teamă de tine. Aşa
cum ei se tem la rândul lor de o autoritate parentală, aşa se vor impune şi ei la rândul lor, atunci când
au această ocazie.
O altă categorie de copii sunt cei „încărcaţi” de furie, de resentimente, de nevoi neîmplinite, cei
care simt nevoia să beneficieze de atenţie, fie pentru că acasă le lipseşte atenţia fie pentru că pur şi
simplu nu pot să se separe de atenţia adultului, părându-li-se că dacă nu sunt în centrul atenţiei nu
există. Aceştia nu pot de cele mai multe ori să atragă atenţia prin fapte pozitive şi atunci devin
beneficiari ai întregii atenţii prin lucruri negative.
Copilul agresor poate avea nevoia de a fi cool, un fel de a se afirma, o formă de a fi valorizat ca
puternic, ca lider.
Copiii care resimt această nevoie, simt de multe ori nevoia să aparţină, sunt cei ai căror mediu
familial este fragil sau slab sau pur şi simplu simt nevoia să se identifice altfel decât prin valorile
familiei de origine. Nevoia de a demonstra şi de a fi cineva este atât de mare încât copiii devin agresori
pentru a stârni teama sau admiraţia.
În spatele acestui comportament de tip bullying există o stima de sine scăzută a harțuitorului,
compensată prin agresivitate, prin dorința de a atrage atenția, chiar dacă într-un mod negativ. De
regulă, părinții acestor copii sunt autoritari sau agresivi, iar ei adoptă comportamentul învățat acasă.
Formele bullying-ului:
martori. Putem discuta despre bullying fizic, verbal, sexual sau psihic. Manipularea, bârfa,
constrângerile, criticile, minciunile, zvonurile, satirizarea, comicul exagerat adresat unei persoane sau
unui grup de persoane (în clasă, în cancelarie, pe holuri, în curtea școlii etc.), diferențelor pe care
acestea le prezintă (înălțime, greutate, culoarea ochilor, culoarea părului, nivel cognitiv, potențial de
învățare, rasă, etnie, religie, dizabilitate, tip de familie, nivel de cultură etc.) constituie comportament
de tip bullying.
- fizic: lovire, împingere, pocnire, ciupire, constrângerea celuilalt elev prin contact fizic;
- verbal: amenințări, tachinare, insulte, bătaie de joc, șantaj, poreclire, împrăștierea de zvonuri
și minciuni;
- emoțional sau psihologic: excluderea intenționată a cuiva dintr-un grup sau activitate,
- cyber-bullying sau bullying cybernetic. Aceasta pare a fi cea mai răspândită formă de
bullying, ţinând cont de puterea pe care social media o deţine în ultimii ani. Manipularea, controlul,
intimidarea, umilirea şi stricarea imaginii publice sunt doar câteva dintre scopurile cyberbullying-ului.
O trăsătură specifică a celui din urmă este anonimatul frecvent al agresorilor cibernetici. Mediile
electronice, precum internetul, telefoanele inteligente, email-urile, Facebook-ul și alte rețele de
socializare, pot genera, cu uşurinţă, acţiuni denigratoare pentru elevi şi nu numai. Aceste acţiuni pot
include mesaje de intimidare, insulte, hărțuire sexuală sau ridiculizare și ocară.
De cele mai multe ori, victimele agresorilor sunt elevii care au următoarele caracteristici:
- supraponderali sau subponderali,
- au abilități sociale scăzute,
- au puțini prieteni sau nu au prieteni,
- sunt săraci sau bogați,
- au religie sau rasă diferită,
- sunt scunzi sau prea înalți,
- au slabe abilități sportive,
- sunt inteligenți, talentați,
- au dizabilități fizice,
- sunt persoane noi din grup,
619
- au părinți divorțați sau sunt pur și simplu „diferiți” de ceilalți.
cele mai multe ori din frica de a deveni chiar el/ea o victimă. Majoritatea spectatorilor acceptă în mod
pasiv, privind și nefăcând nimic. De foarte multe ori, spectatorii pasivi formează audiența agresorului
care dorește să obțină atenție și popularitate. Astfel, el este încurajat să continue comportamentul
agresiv. Spectatorul însă poate avea un rol important în oprirea agresiunii.
Consecintele bullying-ului:
Bullying-ul nu este o etapă normală a dezvoltării copiilor și adolescenților și e considerat ca
fiind un fenomen ce precede comportamente agresive cu consecințe și mai grave. De asemenea,
bullying-ul poate contribui la crearea și menținerea unui mediu de teamă și intimidare în școală. Prin
definiţie, bullying-ul este ceva ce se repetă sistematic în viaţa unui copil, iar consecinţele sunt severe.
Cele mai severe efecte pentru copilul-victimă ţin de apariţia tulburărilor din sfera anxios-depresivă, cel
mai adesea aceşti copii ajung să intre într-un episod depresiv, în cazul celor mai vulnerabili, apare şi
ideea de suicid, bullying-ul fiind unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru apariţia suicidului
la vârsta adolescentului.
O altă consecinţă este refuzul de a merge la şcoală şi atunci, cei din jur îşi dau seama că este
ceva în neregulă. Nu trebuie neglijat nici copilul care agresează. Studiile arată că unii dintre copiii care
fac bullying evoluează către diagnostic cu tulburări de conduită la vârsta adolescenţei.
Efectele bullying-ului pot fi grave, chiar fatale. Victimele hărțuirii pot suferi pe termen lung
probleme emoționale, probleme de comportament, probleme sociale, singurătate, depresie, anxietate,
stimă de sine scăzută, o creștere a frecvenței îmbolnăvirilor coşmaruri frecvente; scăderea interesului
pentru şcoală, fobie şcolară; pierderea prietenilor sau evitarea situaţiilor sociale; sentimente de
neajutorare şi scăderea stimei de sine; fuga de acasă, auto-mutilare sau suicid.
Acest fenomen amplu, de cele mai multe ori, lasă urmări fizice, verbale, relaționale și chiar
sociale. Pe plan fizic se pot asocia de la îmbrânceli și lovituri până la mușcături, zgârieturi și vânătăi.
Pe plan verbal, le putem asocia cu țipete, folosirea poreclelor, amenințări și insulte care aduc victimei o
stare de anxietate și disconfort. La nivel relațional, victimele ajung să se izoleze, sau să fie intimidate
și chiar manipulate ceea ce îi va afecta și social, pentru că se vor marginaliza și se vor autoexclude
chiar și din situațiile unde nu sunt expuse.
maximă seriozitate, prevenit, depistat și rezolvat la timp. Este de datoria noastră,ca adulți (fie
profesori, fie părinţi), să gestionăm episoadele violente şi să reuşim să reinstaurăm climatul de linişte
şi pace în mediul şcolar, dar şi în familie. Un rol major îl avem noi, profesorii, în prevenirea,
identificarea și soluţionarea situaţiilor conflictuale dintre copii. Colaborarea dntre cadrele didactice şi
părinţi poate “ţine în frâu” acest flagel de anvergură internaţională.
BIBLIOGRAFIE
1. Curelaru, M. (2013), Violența în școală. Repere pentru analiză și intervenție, Editura

Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași;
2. Debarbieux, E. (2010), Violența în școală: o provocare mondială?, Editura Institutul
European, Iași;
3. Ferreol, G. și Neculau, A. (coord.) (2003), Violența. Aspecte psihosociale, Editura Polirom,
Iași;
4. Jigău, M. (coord.) (2006), Prevenirea și combaterea violenței în școală. Ghid practic pentru
directori și cadre didactice, Editura Alpha MDN, Buzău.
https://gokid.ro/cum-intervenim-in-situatii-de-bullying-solutii-concrete-pentru-copilul-agresat-
pentru-agresor/
https://childhub.org/ro/biblioteca-online-protectia-copilului/cum-recunoastem-prevenim-si-
620
intervenim-situatiile-de-bullying
Permisivitatea unui comportament agresiv poate duce mai târziu la perpetuarea acestei forme
de afirmare şi de multe ori la comportamente deviante sau delicvente. De cealaltă parte, un copil care a
fost victima unor abuzuri este predispus la abandon şcolar, dar şi la tulburări ca depresie, anxietate,
tulburări de ordin alimentar etc.
Bullyingul afectează de multe ori toţi participanţii, atât agresorul cât şi agresatul dar şi martorii,
care deşi se simt uşuraţi că ei nu sunt ţinta atacurilor, manifestă un comportament la fel de temător ca
şi victima, se tem să îi ia apărarea sau să fie văzuţi în compania acesteia, atmosfera fiind una de
intimidare, frică şi tăcere. Copiii martori ai agresiunii ajung de multe ori nişte adulţi pasivi care se tem
să intervină sau să-şi apere convingerile de teamă că ar putea fi ei înşişi ţinta unor posibile atacuri. Ei
vor avea un comportament angoasat ca şi cum mereu se poate întâmpla ceva rău.
Cum Intervenim în Situaţii de Bullying
*Este nevoie să îi ajutăm pe copii să deprindă abilităţile sociale de a face faţă acestor
comportamente.
Se întâmplă de multe ori ca oamenii să aibă păreri proaste despre noi, dar noi putem să trecem
aceste păreri prin filtrul propriei imagini de sine. Copilul trebuie să aibă o imagine de sine bună,
întărită permanent de părinţi. Părinţii înşişi au nevoie de o imagine de sine bună, de a nu se percepe pe
sine ca săraci sau divorţaţi sau inferiori sau „altfel”.
Părinţii au în viaţa copilului un rol de filtre pentru experienţele acestuia, ei trebuind să traducă
întâmplările trăite de copil şi să îl înveţe să facă faţă.
*Cultivarea umorului, a capacităţii de simbolizare, de definire, de a da sens experienţelor este o

modalitate bună de a trece prin experienţele sociale negative.
O experienţă brutală poate fi tradusă de către părinte prin umor, prin poveşti, prin împărtăşirea
experienţei personale.
Nu minimalizaţi experienţa prin care trece copilul dar nici nu o exacerbaţi, nu faceţi din
întâmplările copilului rănile părintelui.De multe ori, lucrul cu agresorii aduce într-un grup mult mai
multe beneficii decât lucrul cu victima.
* Părintele trebuie să fie un ghid adult, un însoţitor puternic şi înţelept.
Un părinte care suferă sau se isterizează nu face decât să îl facă pe copil fie să îl protejeze pe
adult şi să nu-i mai împărtăşească experienţele negative, fie să se protejeze de reacţiile nestăpânite sau
imprevizibile ale părintelui, ţinând departe de acesta experienţele de acest fel.
Sau, în alt context, copilul ar putea beneficia de atenţia părintelui dacă devine victimă la şcoală,
manifestând un comportament de dependenţă familială şi de apartenenţă a unui mediu familial care se
victimizează. In anumite cazuri usoare de bullying, ignorarea comportamentului agresorului este mai
utila decât daca se atrage atenţia asupra acestuia, caci agresorul va avea avea exact ceea ce caută şi
anume atenţie şi recunoaştere.
Citeşte şi: Efectele pe Termen Lung ale Bullying-ului. Unde Duc Comportamentele Agresive
621
ale Copiilor
În acelaşi timp, copilul nu trebuie să se simtă ignorat de către părinte, acesta e nevoie să fie
empatic cu suferinţa reală a copilului, să nu-i spună „lasă că trece”, „lasă că şi tu eşti de vină” sau „lasă
că nu-i mare lucru”.
* Copilul poate fi învăţat tehnici ca: răspunsul paradoxal sau răspunsul printr-un compliment.
Exemple: „Sigur ca da, stiu că alerg prost” sau „mă bucur că ai observat că am ochelari” sau
„ştiu că am o greutate peste medie dar mă bucur că tu eşti ok din acest punct de vedere”. Aceste tehnici
îl ajută pe copil să accepte că este ok indiferent ce spun alţii despre el şi că şi celălalt este ok,
poziţionându-se într-o conduită matură şi puternică.
Să nu uităm mereu că şi copiii care agresează au nevoie de ajutor, ei se comportă aşa dintr-un
anumit motiv şi de obicei, a fi agresor presupune o investiţie mare de timp şi de efort. Cum intervenim
în situaţii de bullying are o foarte mare relevanta, caci de multe ori, lucrul cu agresorii aduce într-un
grup mult mai multe beneficii decât lucrul cu victima
622
STUDIU DE CAZ
Alina Ilaș
Şcoala Gimnazialǎ Specialǎ „Constantin Pǎunescu” Tecuci
C. C, sex feminin, născută la 21.03.2012, în municipiul Tecuci, judetul Galaţi. A început să

frecventeze școala publică, începând cu vârsta de 8 ani, beneficiind de curriculum adaptat, respectiv
sprijin în învăţare și de un program de intervenţie personalizat, deoarece prezenta un retard ușor și
tulburari de limbaj-respectiv dislaliei polimorfa şi bâlbaială.
Anamneza:
Copilul s-a născut la termen, din sarcina gemelară, având o malformaţie organica “anus contra
naturii”, suferind astfel mai multe intervenţii chirurgicale, prin urmare fiind spitalizată perioade
îndelungate de timp.
Istoricul dezvoltării
Atât fetita C. C cât și sora sa geamănă au fost abandonate la naştere în spital, urmând ruta
leagăn - casa de copii- plasament familial.
Din punct de vedere logopedic, copilul a prezentat o întârziere în apariţia și structurarea
fireasca a limbajului oral, sub aspect articulator și al vocabularului activ. Aceste dizabilităţi de limbaj
au fost complicate și de întârzierile în structurarea comportamentului relaţional și afectiv, datorate
manifestării sindromului de instituţionalizare.
C.C a fost luată în plasament familial la vârsta de 5 ani și în acest fel a fost orientată spre
continuarea grădiniţei publice și apoi școala publică, ȋn condiţii de sprijin.
Istoricul psihopedagogic
Primele contacte cu grupa de preşcolari au evidenţiat serioase probleme de interrelaţionare și
integrare. Aceasta adaptare slabă datorȃndu-se comportamentelor dizarmonice manifestate , de tipul
negativismului, hiperagitaţiei, lipsei autocontrolului și în general, rezistenţei scăzute la frustrare, dar și
toleranţei scăzute a grupului de copii faţa de dizabilitatea pe care fetiţa o manifesta, aceasta fiind
permanent respinsă din cadrul jocurilor, jignită, tachinată, umilită și chiar agresată fizic, fiind astfel
etichetată
„ Bâlbâita” , devenind în acest fel victima fenomenului de bullying.
Această situatie s-a amplificat odata cu intrarea copilului la școală, aceasta fiind orientată spre
alt grup de copii, care au continuat acţiunea de bullying concretizata ȋn umilinţe, jigniri și etichetarea
ʺBâlbâita”, aspecte care ȋi declanşau trăiri emoţionale foarte puternice, îi amplificau manifestarea
tulburărilor , îi dezvoltau complexele de inferioritate, îi scădeau stima și încrederea în sine, devenind
din ce ȋn ce mai introvertită, agresivă, la rândul ei și evident mai "Bȃlbȃită".
Ancheta socială:
Familia naturală a copilului este dezorganizată, părinţii neavând venituri stabile ( fără
ocupaţie) şi fiind consumatori de băuturi alcoolice, aceştia mai deţineau încă 5 copii, care erau
internaţi în diverse centre de ocrotire.
De la abandonarea gemenelor în spital, nici un membru al familie naturale nu a luat legătura cu
cele doua surori, care au urmat ruta clasică de instituţionalizare: Leagăn- Casa de copii “Irene $
Stuard” Galaţi-plasament familial.
623
Familia care a preluat fetiţa ȋn plasament, prezintă un statut socio-economic de nivel mediu, nu
deţine copii naturali şi manifesta interes faţa de situaţia acesteia.
Profilul psihopedagogic:
Caracteristicile somatice:
Fişa medicală relevă faptul că fetiţa a prezentat întârziere ȋn dezvoltarea staturo- ponderala, cȃt
şi ȋn structurarea funcţiilor motrice de bază ( motricitatea generală).
La intrarea în grădiniţa dezvoltarea fizică a copilului era relativ normală, dar inferioară celei
observate la sora sa geamăna, care nu a prezentat nici o deficienţa fizică sau organică şi care a avut o
evoluţie mult mai bună sub aspect somatic.
Caracteristici psihopedagogice, ȋn contextul manifestării fenomenului de bullying :
Fetiţa prezenta dificultăţi de achiziţionare, asimilare şi acomodare la sarcinile didactice,

frecvente tulburări de comportament concretizate ȋn negativism faţă de sarcinile de lucru, capacitate
scăzută de autocontrol şi inhibiţie voluntară, pe parcursul orelor de curs, tulburări de învăţare şi de
adaptare, instabilitate psihomotrică, bizarerii şi ticuri verbale şi dificultăţi de concentrare ale atenţiei.
De asemenea se manifestau conduite de tip agresiv şi autoagresiv - ȋn consecinţa reacţiilor la
diverse sarcini, stimuli sau situaţii provocatoare, exercitate de cei din jur.
Din punct de vedere al limbajului se ȋnregistra dislalie polimorfă, complicata de stereotipiile
verbale şi de ecolalie de conţinut. Se remarca sărăcia vocabularului, utilizarea deficitară a părţilor de
vorbire, a structurilor gramaticale şi a formulărilor logice, deficienţe ȋn construirea şi susţinerea unui
dialog şi datorită manifestărilor de bȃlbȃiala accentuată.
Din punct de vedere cognitiv, psihomotric şi afectiv-comportamental se ȋnregistrează ȋntârziere
mintală uşoară, psihomotrică şi tulburari afectiv – comportamentale, respectiv complexe de
inferioritate, stimă de sine scăzută, slaba ȋncredere ȋn sine.
La aceste manifestari se pot adăuga agresivitate, iritabilitate, nervozitate, atȃt ȋn consecinţa
deficienţelor pe care le prezenta, dar mai ales a ȋntăririlor negative, manifestate ȋn contextul
fenomenului de bullying.
Acest aspect a fost evidenţiat şi prin ȋnregistrarea regreselor sale, privind capacitatea de
socializare şi interrelationare, autonomia personală şi socială, ȋntrucȃt relaţionarea cu grupul era
dominant antipatetică şi orice ȋncercare de integrare, devenea un eşec prin rezistenţa grupului.
Plan de ameliorare:
Datorită complexităţii cazului o echipa de specialişti formată din asistentul maternal, care a
sesizat situaţia copilului, ȋnvăţătorul clasei, profesorul de sprijin, asistentul social, ONG-uri locale şi
coordonată de către profesorul psihopedagog / consilier al şcolii a conceput şi derulat un program de
intervenţie personalizat focalizat pe:
* Consiliere şi consultanţa parentală, ȋn scopul conştientizării fenomenului de bullying si al
impactului negativ, pe care ȋl poate avea ȋn buna dezvoltare psihopedagogică a copilului
*Amplificarea contactelor între copil şi persoana suport- asistentul maternal, ȋn sensul unei
bune comunicări şi relaţionări
*Consilierea individuală a copilului victimă şi de grup a abuzatorilor
*Terapie afectiv-comportamentală / psihoterapie, ȋn vederea ameliorării tulburărilor de
comportament şi a compensării deficienţelor din plan socio - afectiv
*Terapia logopedica pentru recuperarea dislaliei polimorfe şi a bȃlbȃieilii
624
*Activităţi extracurriculare ȋn parteneriat cu restul comunităţii, ONG-uri locale, Politia,
Biserica, respectiv activităţi de socializare ȋn grup, pentru ameliorarea disfuctionalităţilor de
interrelaţionare şi integrare, precum şi precum exersarea si consolidarea deprinderilor de viaţa
cotidiană şi formarea autonomie sociale
Intervenţa :
Lectoratul cu parintii a fost organizat ȋn scopul sensibilizarii şi conştientizării acestora cu

privirea la situaţia copiilor desegregati, ȋn cadrul grupului şcolar şi al societăţii, dar şi al impactului
negativ al fenomenul de bullying asupta bunei dezvoltări psiho-sociale a copilului.
Lectoratul s-a realizat prin colaborarea cu Asociatia „Cercul Prieteniei” Tecuci, asociaţie care
apara drepturile copilului cu dizabilităţi şi care a contribuit prin distribuiri de fluturaşi şi pliante, ȋn
scopul stopării fenomenului de bullying ȋn şcoală.
Consilierea psihologică individuală şi de grup / terapia afectiv-comportamentală

/psihoterapie:
Aceste activităţi au fost organizate individual cu subiectul victimă, dar şi cu o parte dintre
abuzatori, respectiv cei influenţi, ȋn cadrul cabinetului psihopedagogic al şcolii.
Obiectivele propuse şi implementate, ȋn acest context au vizat comunicarea activă, exprimarea
stărilor emoţionale , educarea stimei de sine pozitive şi a ȋncrederii in sine, ȋnlaturarea complexelor de
inferioritate şi a traumelor provocate de abuzul emotional, dar şi conştientizarea impactului
fenomenului, evidenţierea mijloacelor de prevenţie si combatere.
De asemenea consilierea de grup , aplicată ȋn cadrul clasei s-a desfăşurat sub forma a 10 ore de
curs, coordonate de psihopedagogul/ consilier al şcolii, ȋn colaborare cu Poliţia, ONG-uri locale
Asociaţia” Şi eu sunt copil” Asociaţia „ Speranţa” şi Biserica.
Activităţile s-au desfăşurat sub forma jocurilor de rol , didactice, studii de caz, prelegeri,
campanii-organizate cu ocazia Zilei copilului cu Dizabilităţi ( 3 decembrie) şi concretizate ȋn cooptarea
elevilor abuzatori ȋn acţiuni de voluntariat, respectiv distribuiri de fluturaşi, pliante, realizări de postere
şi bannere, ȋn scopul popularizării fenomenului, al stopării acestuia, dar şi al educării empatiei ,
toleranţei şi eliminării desegregării la nivelul grupului de elevi.
Impactul intervenţiei:
Pe durata unui an şcolar, durata programului de intervenţie, am remarcat că s-au ȋnregistrat

următorii indicatori de progres:
- elevii din cadrul clasei au ȋnceput să coopereze cu fetiţa , ȋn cadrul anumitor activităţi şi să-i
acorde sprijin
-elevii au ȋnceput să-i ia apărarea fetiţei, ȋn cadrul pauzelor, cȃnd era abuzată de elevii altor
clase
- colegii au ȋnceput să o ȋncurajeze, pe parcursul orelor de curs, prin laude şi aplauze
- progresele vizibile au fost ȋn planul adaptării şi integrării ȋn grupul de copii, fetiţa cooperȃnd
pe parcursul orelor de curs, ajungȃnd să dobȃndească ȋncredere ȋn forţele proprii , precum şi ȋn ceea ce
priveşte exprimarea ȋn public, ȋn situaţia corectării pronunţiei defectuoase, provocate de bȃlbȃială
-modalitatea vizuală de percepere a informaţiei a devenit mai bună
-atenţia a devenit mai concentrată
-capacitatea mnezica a crescut
625
-dezechilibrul ȋntre vârsta mintala şi potenţialul afectiv, reflectat ȋn starea de infantilism si
dependenta afectivă, nesiguranţa şi egocentrismul s-au diminuat
- relativa insecuritate şi nesiguranţă, provenită din faptul că avea impresia că nu poate evita
factorii agresivi din mediul înconjurător a dispărut
Concluzii şi recomandări:
Sensibilizarea elevilor prin educarea empatiei, prin conştientizarea impactului unei deficienţe
asupra individului şi a reprecursiunii, pe care o poate avea ȋn cadrul societăţii, dar şi educarea
parentală, ȋn aceeaşi direcţie constituie un aspect deosebit de important, orientat ȋn scopul diminuarii şi
chiar a eliminarii fenomenului de bullying ȋn şcoală.
De asemenea implicarea comunităţii şi implicarea elevilor ȋn acţiuni de voluntariat, care au ca
scopul eliminarea fenomenului de bullying din cadrul scolii, constituie de asemenea o formula foarte
eficienta .
Se recomandă continuarea activităţilor de forma lectoratelor cu părinţii, a activităţilor de
consiliere individuală şi de grup / a terapiilor specifice deficienţei, a psihoterapiei şi colaborarea
eficientă cu familia, unde este plasat copilul.
626
STUDIU DE CAZ
PROFILUL UNUI PREȘCOLAR CU TULBURĂRI DE COMPORTAMENT
Ilie Denisa Elena

Grădinița „Sf. Francisc” Tărgoviște, jud. Dâmbovița

Preșcolarul M.C. s-a născut la 14.04.2014, în Târgoviște. Este domiciliat în satul Lazuri,
com.Comisani, jud.Dâmbovița. Este fiul lui M.E şi al M.V. Părinţii sunt despărțiți, plecaţi din
localitate, locuiesc în străinătate. Copilul locuieşte împreună cu bunicii din partea tatălui: M.A (59 ani
) şi M.R (54 ani ), fiind crescut de aceştia de la vârsta de 4 ani. Preșcolarul M.C., deşi fără probleme
fizice şi psihice întâmpină unele greutăţi în a face faţă cerinţelor şcolare. Slaba implicarea în activități
, sarcinile de lucru sunt efectuate de cele mai multe ori cu superficialitate. Are carenţe în deprinderile
formate de muncă intelectuală.
Istoria problemei
Datorită faptului că părinţii l-au lăsat în grija bunicilor spre a-l creşte, acesta a început să
manifeste tulburări de comportament şi de învăţătură. Tendinţa de introvertire singurătatea
nerealizările şcolare, toleranţa, supraaprecierea bunicilor şi lipsa părinţilor au făcut ca preșcolarul să
aibă o imagine de sine destul de scăzută şi o motivaţie slabă la implicarea în activități. Toate acestea au
dus la modificarea traiectoriei dezvoltării afective şi în special a celei emoţionale a copilului.
pe copil. În cadrul colectivului grupei iese mereu în evidenţă cu brutalitate (altercaţii,
violență,neîndeplinirea unor sarcini, vorbeşte neîntrebat, distrage atenţia colegilor).

Starea preșcolarului rezultată din evaluări este următoarea:
Are posibilităţi relative bune de comunicare orală,gestuală şi expresivă.
cooperant.
Preșcolarul are nevoie de atenţie specială din partea educatoarei, şi de preocuparea bunicilor , a
părinţilor de a –i asigura necesităţi materiale dar şi afecţiune, respect, sprijin în educaţie şi în
activitatea sa de la grădiniță. Prioritar este creşterea nivelului motivaţional în întreg procesul lui de
instruire şi educaţie.Acasă, preșcolarul nu mai are un program bine organizat de muncă şi de odihnă .
Acest lucru trebuie stabilit în colaborarea cu bunicii, copilul şi educatoarea lui.
La grupă se impune implicarea activă a copilului în activităţi curriculare şi extracurriculare. În
acest sens trebuie susţinut emoţional pentru realizarea sarcinilor cu responsabilitate maximă. Sarcinile
627
vor fi concepute gradual din punct de vedere al dificultăţilor pentru a-i oferi posibilitatea preșcolarului
să-şi demonstreze capacitatea de progres cu fiecare pas rezolvat, cu scopul de a-l motiva în vederea
rezolvării paşilor următori şi de a câştiga mai multă încredere în sine. Cunoaşterea obiectivelor

problemei.
În încercarea de a soluţiona acestă problemă vom urmării formarea unui stil de învățare/
implicare corect al preșcolarului precum şi o mai intensă colaborare a grădiniței cu familia lui.
În acest sens formarea şi dezvoltarea motivaţiei pentru implicare va viza protejarea şi
dezvoltarea imaginii de sine prin următoarele strategii:

Aprecierea pozitivă a preșcolarului în faţa grupei.
bune.
Încurajarea permanentă a elevului că este capabil de succes.
Vom încerca să conştientizăm familia de importanţa pe care trebuie să o acorde permanent
evoluţiei preșcolarului înaintea oricărei alte probleme.
628
SĂ EXMATRICULĂM VIOLENŢA
Violeta Ion
Liceul Teoretic „Constantin Angelescu”
Tipul activitatii : dezbatere, prezentare, activitate practică

Scopul: explicarea termenilor BULLYING, AGRESIVITATE, VIOLENŢĂ,
TOLERANŢĂ, combaterea agresivităţii si violenţei in randul tinerilor.
Obiective urmarite:
La finalul activitatii elevii vor fi capabili:

sa explice notiunile de agresivitate si violenta;
sa identifice forme ale agresivitatii si violentei;
sa descopere si sa analizeze cauze ale agresivitatii si violentei;
sa interpreteze roluri identificand situatiile conflictuale si modalitati nonagresive de rezolvare a
acestora;
sa participe activ si constient la exercitiile propuse;
Strategii didactice:
explicatia;
exercitii de comunicare;
conversatia euristica;
dezbaterea ;
jocul de rol; problematizarea.
Mijloace de prezentare:
Prezentări PPT
Flip-chart
Video-proiector
Desfasurarea activitatii
Se anunta in ce consta activitatea propusa, care este scopul acesteia, care sunt principalele
obiective si care va fi forma de desfasurare.
Derularea unor prezentări PPT, ce au ca subiect violenţa şi modalităţile de combatere a
acesteia.
Brainstorming: REZOLVAREA CONFLICTELOR
Prezentarea unor situatii conflictuale din viata scolara.
Exemplu de situatie :
eleva X a jignit-o pe colega ei Y. Mama acesteia a venit la scoala si a amenintat-o pe Y cu
bataia.
elevul Elvis imbranceste copiii si-i loveste cu pretextul ca se joaca.
elevul Radu loveste copiii si se bate cu fetele.
Se discuta cu elevii aspectele si se identifica prin dezbatere modalitati de combatere si
prevenire a comportamentelor agresive si violente.
Se vor trage concluzii cu privire la necesitatea abordarii diferentiate a situatiilor conflictuale
pentru a preveni si combate violenta si agresivitatea.
629
AGRESIVITATE SI VIOLENTA
PREMISE TEORETICE DE DESFASURARE A ACTIVITATII
Agresivitatea este o forma de conduita orientata cu intentie catre obiecte, persoane sau spre
sine, cu scopul de a produce prejudicii , raniri, distrugeri si daune.
Violenta este o forma de manifestare a agresivitatii ce presupune utilizarea fortei pentru a
manifesta superioritatea. Este o conduita agresiva acuta cu finalitete distructiva, punitive sau
transformativa.
FORME ALE AGRESIVITATII
Forme ale agresivitatii fizice:
Privire dura, fixa, amenintatoare;

Amenintare indirecta sau directa;
Lovitul cu piciorul;
Aruncarea cu obiecte;
Impingerea cu umarul pentru dezechilibrare;
Ciupit , zgariat, tras de par;
Bataie.
Forme ale agresivitatii verbale:
Batjocura ;
Jignirea;
Cuvinte grosolane;
Ironia;
Barfa, intriga, calomnia;ponegrirea;
Teorii ale agresivitatii

Agresivitatea:
se invata, provoaca violenta si e distrugatoare;
este un raspuns la frustrare;
este innascuta.
FORME ALE VIOLENTEI

fizica;
psihica;
agresiva;
instrumentala ;
institutionala.
Surse ale agresivitatii:

- surse care tin de individ:
frustrarea;
durerea fizica si morala;
630
atacul;
aglomeratia, caldura, stresul, etc.
- surse care tin de familie:
bataia;
modele comportamentale;
probleme socio-economice;
divort, separare.
- surse care tin de mass-media:
programe TV;
publicatii,presa.
Scara maniei
comportament placut;
cauta o solutie;
indreapta mania asupra sursei;
mentine plangerea initiala;
gandire logica constructiva;
comportament neplacut, zgomotos;
injurii;
deplasare, plangeri spre alte surse;
exprimarea unei plangeri fara legatura cu cauza maniei;
arunca obiecte;
distruge obiecte;
violenta verbala;
comportament emotional distructiv;
violenta fizica;
comportamentul pasiv-agresiv;
Pentru a putea preveni si combate agresivitatea este necesara:

pastrarea calmului si autocontrolului;
gandirea pozitiva;
mentinerea deschisa a cailor de comunicare;
foarte multa flexibilitate si perseverenta;
evitarea jignirilor, umilirilor, duritatii excesive si nemotivate;
oferirea dragostei neconditionate;
implinirea nevoilor affective ale adolescentilor;
acordarea atentiei depline pentru ca adolescentul sa se simta iubit, respectat, valoros;
canalizarea resurselor adolescentului spre activitati sportive, de relaxare, activitati placute,
discutii cu o persoana mai matura;
invatarea unor tehnici de respiratie, de calmare si control;
rezolvarea problemelor familiale;
controlul mai strict al lecturilor, programelor TV urmarite, etc.
631
632
633
BULLYINGUL – STUDIU DE CAZ
Ionescu Angelica
Școala Gimnazială Nicolae Titulescu Călărași
Elevii mei sunt în clasa a doua. Deși a fost o perioadă combinată, în care au învățat și online, și-
au însușit în mare parte regulile de comportament școlar, regulile clasei, pe care le-am discutat și
stabilit împreună.
Există un elev (L.A.) care vorbește tot timpul (lucruri importante sau nu), dorește să răspundă
doar el la ore, caută să fie în atenția tuturor tot timpul. Deseori, când nu o poate face, acesta este prilej
de nervi și accese de furie. Acestea sunt o parte din motivele care îi stârnesc pe colegi și îi determină să
îl tachineze tot timpul, iar în jocurile din pauze să îl marginalizeze. Atitudinea lor este repetitivă și am
observat că se accentuează, pe măsură ce LA se revoltă tot mai mult.
Preocupată fiind de înțelegerea nevoilor socio-emoționale ale tuturor elevilor și integrarea lor în
actul predării-învățării, am constatat că atitudinea lui viza nevoia de respect și identitate. Este un copil
care comunică foarte ușor cu oricine, dar adesea spune lucruri puțin importante sau care nu au legătură
cu subiectul lecției. Este însă dornic de iubire, de relaționare cu mulți prieteni, dorește să-i fie
recunoscute meritele, să i se spună că este talentat, are nevoie să fie lăudat cât mai des și dorește cât
mai multă implicare în toate activitățile școlare. Neîmplinirea lor aduce frustrare, neputință, sentimente
de inferioritate și lipsă de valoare.
Atunci când vorbim despre adresarea comportamentelor dificile la clasă, vorbim despre
înțelegerea zonei de funcționalitate a copilului și întărirea sa prin validare și încurajare. În acest sens
am constatat că deși este energic, se concentrează foarte bine și se liniștește atunci când are de lucrat
ceva practic. De multe ori termină fișele de lucru printre primii, apoi începe să se agite, uneori
deranjând colegii. De aceea am încercat o abordare diferențiată, apelând la itemi cu grad mai mare de
dificultate sau cu mai mulți itemi/ sarcini suplimentare, care să îl țină ocupat până termină toți colegii
lui.
O altă activitate preferată a lui este desenul/artele vizuale, de aceea în activitățile în completare
am grijă să îi ofer o fișă de colorat/desenat pe o anume temă, legată de subiectul zilei.
Am în atenție de asemenea să apreciez munca lui continuu, printr-o evaluare formativă
pozitivă, încurajându-l și evidențiind ceea ce a reușit să facă și oferindu-i posibilitatea de a reface ceea
ce a greșit, folosind astfel greșelile ca mijloc și prilej de învățare.
Integrarea în grupul clasei este un alt obiectiv ce mi l-am propus, de aceea organizez deseori
activități de lucru în echipă. Astfel îl stimulez și îl provoc la dialog cu colegii și la împărtășirea
bucuriei reușitei cu întreaga echipă. Uneori este cel care raportează produsul final al grupului, dar
alteori oferă încredere unui coleg și reușește să aibă răbdare să își asculte un coechipier cum prezintă
munca lor comună.
Urmăresc creșterea stimei de sine și, odată cu autocunoașterea, observând că este apreciat și
iubit de colegi și învățătoare, începe să facă eforturi pentru a-i asculte și el pe cei din jur. Treptat
conștientizează că toți elevii trebuie să aibă timpul lor de a interveni și că asta nu trebuie să îl afecteze,
deoarece nu înseamnă că nu este vizibil pentru cei din jur.
Atitudinea lui din timpul orelor sigur va modifica și părerea celorlalți despre el. Deși sunt mici,
prin diferite activități au identificat emoțiile și sentimentele prin care trece colegul lor și au căutat
singuri soluții pentru îndreptarea relațiilor dintre ei. În timp, lucrând împreună, chiar în cadrul
echipelor de lucru de la diferite discipline, și-au dorit să îl ajute și comportamentul față de el s-a
schimbat.
Fiecare copil va căpăta mai multă încredere în el dacă va conștientiza că face parte dintr-un
colectiv și părerea fiecăruia este la fel de importantă, chiar dacă este diferită de a lui.
634
635
STUDIU PRIVIND VIOLENȚA ÎN ȘCOALĂ
Ionescu Violeta
LTA „Dumitru Moțoc” Galați
În urma cercetărilor s-a ajuns la concluzia că în domeniul educatiei violența este, din punct de
vedere statistic, cea mai frecventă conduită de devianță școlară. Mass- media, cercetarile si statisticile
oficiale raporteaza o crestere spectaculoasa a fenomenului in ultimele trei decenii in mai multe tari ale
lumii. Un studiu recent al Fundației World Vision România arată că 71% dintre elevi au fost martori
sau victime ale violenței în drum spre școală sau în pauze sau online.
Dacă în fazele de început ale educației școlare, din păcate, predomina violența profesorului
asupra elevilor, tot mai mult în prezent se deplasează violența dinspre elevi spre profesori și dinspre
elevi spre elevi.
Deoarece în școala la care predau vin copii proveniți din diferite medii sociale, comportamentul
violent este destul de prezent, așa că împreună cu psihologul școlii am aplicat un chestionar elevilor.
În paralel cu chestionarul aplicat elevilor și cadrelor didactice din școală, am stabilit:
riscurile la care sunt expuși elevii în școală și în afara ei;
tipurile de violență la care sunt expuși elevii / profesorii;
cauzele ce determină manifestări agresive;
măsuri de combatere a violenței în școală.
În ceea ce privesc riscurile la care sunt expuși elevii, s-au enumerat:
violența verbală, fizică și emoțională;
violența expusă prea insistent de media, ca efect de inedit informațional;
eșecul școlar, lipsa interesului școlii și familiei pentru preintampinarea lui;
consumul de alcool, tutun, droguri , substanțe excitante ale sistemului nervos;
stresul la care sunt uneori supuși (prin supraîncarcare sau prin relaționare defectuoasa
profesor-elev)
interes scăzut din partea profesorilor pentru aspectul formativ;
deficit educativ în familie (relații conflictuale, greșeli ale părintilor);
presiunea grupului de prieteni;
lipsa de informare;
autopercepția negativă a multor elevi.
Situațiile de agresiune verbală a profesorilor, agresiuni venite din partea elevilor par să crească
la număr. De multe ori cadrele didactice se plâng de faptul că și-au pierdut autoritatea în fața elevului
sau nu știu cum să gestioneze aumite situații. În acest sens îmi amintesc o întâmplare petrecută în urma
cu vreo 12 ani: o colegă foarte tânără a venit să suplinească o altă colegă aflată în concediu medical,
dar lipsa de experiență și-a spus cuvântul: o situație conflictuală de la clasă a degenerat într-o
încăierare dintre profesoară și o elevă cunoscută pentru comportamentul agresiv.
Un alt aspect pe care l-am obervat la elevi e faptul că se manifestă din nefericire tot mai mult și
autoagresivitatea, modelele negative fiind preluate mai ales prin intermediul mass-media.
S-a constat că de prea multe ori se neglijeaza latura particularităților individuale ale elevilor.
Identic sunt abordați un elev ce manifestă siguranță de sine în interrelaționare, stimă de sine crescută,
cu unul care se depreciază constant sau are parte de relații conflictuale în mediul familial. Trebuie să
recunoaștem că este redus încă numarul profesorilor diriginți care au preocupări în a cunoaște și
înțelege fiecare elev în parte.
Dintre cauzele care determină manifestări agresive pe care le-am putut identifica în urma
activităților desfășurate în acest sens sunt:
carențe în proiectarea unor activități școlare și extrașcolare eficiente;
636
lipsa unor programe de prevenție axate pe devianța juvenilă și pe comportamente de risc;
efectul expunerii îndelungate și neprotejate la mijloacele mass-media;
lipsa unor masuri concrete de combatere a violenței sau neaplicarea lor constantă;
elevii sunt în mod natural dinamici, expansivi, au tendința de a explora, de a se mișca, de a
manipula, iar școala le cere elevilor să fie liniștiți, silențioși, ascultători;
elemente psihopatologice (capacități intelectuale reduse, tulburări masive de atenție, episoade
depresive, tulburări afective, tulburări anxioase, labilitate emoțională )
nivelul scăzut de pregătire școlară a elevilor, absenteismul, repetenția
programul școlar încărcat
regim de viață dezorganizat
ierarhizarea care se face încă în învățământul românesc, care conduce la o devalorizare a celor
care au eșecuri școlare, la etichetare, marginalizare și excludere;
uniformizarea elevilor, fără a se pune accent pe identificarea potențialului lor de intelectual,
motivațional și aptitudinal;
erori de atitudine și relaționare cu copilul;
comunicare ineficientă profesor-elev, părinte-elev și lipsa de afecțiune din partea adultului;
Având în vedere statisticile îngrijorătoare din alte țări, dar mai ales creșterea numărului de
cazuri mediatizate în România, considerăm că este absolut necesară intensificarea preocupărilor
noastre de studiere a acestui fenomen.
637
ÎNCEPUTURILE BULLYINGULUI – STUDIU DE CAZ
Ionică Maria Janina

Școala Gimnazială Ecaterina Teodoroiu, Tg-Jiu
Momentul plecării părinților la muncă în străinătate este unul deosebit de greu pentru copii.
Aceștia experimentează sentimente de abandon, neajutorare și vulnerabilitate și reacționează în funcție
de exemplele avute în jurul lor, adică în funcție de reacțiile manifestate de persoanele adulte atunci
când acestea au trecut la rândul lor prin perioade dificile. Astfel, sunt copii care, în urma plecării
situațiile/experiențele noi, dar sunt și copii care devin autoritari, manifestând tendința de a-i controla
O fetiță (P.D.), în vârstă de 8 ani, ai cărei părinți au plecat la muncă în străinătate, a fost
transferată la o altă școală, aflându-se acum în grija unei mătuși care locuia în alt sat. O perioadă de
timp a stat liniștită și retrasă, fără să interacționeze cu ceilalți copii, ulterior însă a început să
hărțuiască colegii de clasă, uneori persistând atât de mult încât aceștia izbucneau în lacrimi. Devenea
extrem de furioasă când un alt copil ”îndrăznea” să nu-i asculte indicațiile. În jocurile ce presupuneau
asumarea diferitelor roluri, impunea copiilor ”scenariul” său, fără să se țină cont și de preferințele
acestora. Surprinzător a fost cât de puțin protestau ceilalți copii atunci când fetița se manifesta
autoritar: ”Nu, nu ești tu prințesa. Eu sunt prințesa. Tu o să fii pisica mea.” Apoi exemplifica exact
cum trebuie să se comporte pisica. După un timp copiii au început să o evite: ”Nu vrem să ne mai
jucăm cu ea. Ne înfurie. Este o fetiță rea, nu?”
gândurile. Fetița experimenta sentimente ambivalente față de părinții ei care, pe de o parte, îi spuneau
că o iubesc, iar pe de altă parte, au ”abandonat-o”, lăsând-o în grija unei mătuși. Ea nu putea să-și
permită libertatea de a simți furie față de părinți. Sentimentele ei normale vis-a-vis de aceștia erau
complicate de faptul că a fost pusă în situația de a se simți un copil neajutorat și vulnerabil. Astfel, nu e
de mirare că trebuie să fie fiica prințesă, iar și iar, pentru a putea restaura ceva din identitatea ei
construită în cadrul familiei, unde tata era regele, mama era regina, iar ea era prințesa.
Ea încerca să restaureze această identitate prin metode și comportamente sociale neadecvate ce
au avut ca și rezultat marginalizarea ei. Inabilitatea fetiței de a permite altor copii să posede un rol
egal, a impiedicat-o să se integreze în colectivul clasei. Această imposibilitate este consecința faptului
că în momentul plecării părinților ea a ”jucat” rolul victimei.
colectiv.
638
639
INFLUENȚA BULLYING-ULUI ÎN VIAȚA ȘCOLARILOR
Ioniță Alina – Elena

Școala Gimnazială „Negoiță Dănăilă” Bucești, Com. Ivești, Jud. Galați
Când ne referim la elevi, ne gândim la o lume minunată, fascinantă, plină de culoare și de viață.
Ne gândim că lumea copiilor este plină de lucruri frumoase, de prietenii, de amintiri plăcute și de
neuitat. De asemenea, ne imaginăm, zic eu, că elevii noștri învață și se pregătesc temeinic pentru
școală. Oare așa să fie? Oare să fie chiar atât de frumos acest univers al elevilor? Desigur că este, însă,
ca în orice colectiv, există și părți negative. Întâi de toate, elevii sunt ființe umane și, în ciuda faptului
că pot lega prietenii frumoase, din păcate între unii dintre ei se creează niște antipatii destul de
profunde în ceea ce privește dezvoltarea lor ca indivizi. Există o vorbă din popor care este îngrozitor
de adevărată, anume ”Nu poți să placi pe poată lumea!”, fapt real și între grupurile de copii. Unde
întâlnim cel mai des grupuri/colective de copii? Desigur, la școală, mai precis, în sălile de clasă.
În orice colectiv, practic, în orice sală de clasă există mai multe tipuri de indivizi: există copii
sociabili, energici, cunoscuți și drept ”populari”, copii buni la învățătură, copii care, dimpotrivă, nu
sunt buni la învățătură, copii cu o agresivitate crescută, copii cu spirit de lider, cu spirit justițiar, copii
retrași care, din nefericire, nu reușesc să lege prietenii la nivel de clasă și de cele mai multe ori sunt
marginalizați.
În acest studiu mă voi referi în mod principal la acei copii retrași cărora le este extrem de greu
să își facă prieteni, la acei copii care sunt evitați de colegi și voi relata o mică parte din ceea ce trăiesc
ei și cum îi influențează acest fapt pe termen lung. Acest fenomen prin care trec acești copii se numește
bullying și, deși subestimat de unii profesori, din păcate acesta este un subiect extrem de sensibil și
reprezintă o problemă dureros de reală la nivelul unităților de învățământ.
Bullying – ul este un tip de comportament agresiv în care o persoană sau chiar un grup de
persoane provoacă disconfort în mod intenționat și constant unei alte persoane, deobicei mai retrase.
Deobicei, în colectivul de elevi, bullying-ul este provocat de un copil (sau un grup de copii) mai
popular(i) față de acel copil retras din clasă. Desigur, bullying – ul se poate manifesta sub mai multe
forme:
- verbal – prin jigniri, șicane, vorbe nepoliticoase și nepotrivite mediului școlar, amenințări
- fizic – prin îmbrânceli, aruncat cu obiecte (hârtii, creioane, ambalaje) în copilul respectiv,
lovire, împingere
- social – prin inventarea de zvonuri, sabotarea în public a copilului, excluderea elevului din
grupul clasei, punerea elevului într-o situație stânjenitoare la nivelul clasei
- cyberbullying – din cauza avansării tehnologiei, bullying-ul de la nivelul clasei poate fi
dezvoltat și pe rețelele de socializare.
Acum că am definit și exemplificat în mare noțiunea de bullying, pe parcursul acestui studiu
voi încerca să identific răspunsurile la întrebări precum:
De ce apare acest fenomen?
Cum fac diferența între o simplă glumă și bullying?
Cum poate fi prevenit acest fenomen?
Ce măsuri ar putea lua cadrele didactice pentru stoparea acestor situații conflictuale?
Cum se simte copilul retras – VICTIMA? Dar copilul popular – AGRESORUL?
Din moment ce copilul ușor mai retras nu vorbește mult cu ceilalți colegi, nu îi jignește, nu este
violent, își vede de studiu, citește, își lucrează temele, totuși, de ce simte un alt coleg, pe care îl vom
denumi generic ”agresor”, să îl șicaneze, să îl îmbrâncească, să nu îl lase în pace? Probabil că în
mintea agresorului există un soi de intrigă de forma ”Toată lumea vorbește cu mine, toți râd la glumele
mele! El/ea de ce nu?”. Agresorul, cumva, caută atenție și din partea victimei, și cu cât victima se
640
închide mai tare, cu atât agresorul devine mai dur. De asemenea, în toate situațiile de tip bullying, s-a
constatat că agresorul era, de fapt, o victimă în mediul familial, iar toată furia și frustrarea de acasă le
manifesta la școală.
Desigur, dacă un cadru didactic sesizează că ceva nu este în regulă, deobicei copiii au tendința
să spună: ”Era o glumă, așa ne jucăm noi!” Totuși, oare chiar era o glumă? Desigur că toți copiii și toți
oamenii deopotrivă glumesc între ei și se amuză în diferite situații. Cum ar putea un copil, și cu atât
mai mult unul retras, să facă diferența între o simplă glumă și faptul că a trecut printr-un episod de
bullying? Personal, mă gândesc că și copiii au ceea ce numim noi ”intuiție” și ei simt când ceva nu e
bine. Atunci, când elevul simte că atmosfera este plăcută, colegii sunt veseli, atunci, sigur, a fost vorba
de o glumă nevinovată, însă când elevul în cauză simte că cei din jurul lui râd de el și nu cu el, când
simte că adresările au devenit ușor mai răutăcioase și când lucrurile se îndreaptă spre o direcție care îl
frământă, atunci este clar că în situația dată nu mai este vorba de o glumă, ci de un episod de bullying
la adresa lui. Prin urmare, copiii trebuie încurajați să creadă în intuiția lor!
Mărturisesc, prin aceste rânduri, că mereu m-am întrebat, ca elev, dacă profesorii își dădeau
seama de acele situații conflictuale dintre elevi și dacă se gândeau cum să le combată. Desigur,
cazurile de bullying sunt cel mai frecvent manifestate în pauze, dar câteva situații pot apărea și în
timpul orelor de curs, din păcate. Ce observasem ca elev victimă de clasa a VI-a a fost că profesorii
erau neputincioși în fața acestor situații. Nici măcar nu aveau un nume pentru acele întâmplări, pur și
simplu erau văzute drept copilării sau chiar jocuri între elevi. Desigur, profesorii nu pot stopa definitiv
acest fenomen, însă aceștia pot măcar să nu rămână indiferenți în fața anumitor întâmplări de acest gen
și pot informa dirigintele clasei sau directorul unității școlare cu privire la situațiile apărute.
În urma agresiunilor repetate, oare cum se simte ”copilul victimă”? Ce se poate întâmpla cu el?
În urma experiențelor trăite, dar și văzute, de cele mai multe ori, victima devine un copil și mai retras,
și mai închis în el, și pe zi ce trece tot mai supărat. Odată cu trecerea timpului, observi ”copilul
victimă” undeva ”în lumea lui”, devenind un copil extrem de singuratic, aflat într-o bulă proprie din
care nu mai vrea să iasă. Deobicei, în acea bulă se află o lume mai bună pentru el, un refugiu imaginar
în care intră mereu după școală. Acest refugiu poate fi reprezentat de muzică, jocuri, filme, cărți, etc.,
însă problema este că acest copil nu va mai permite nimănui, nici măcar părinților, să acceseze acea
zonă numai de el creată și știută. Pe termen lung, în funcție de particularitățile psihologice, acesta
devine un individ care, în primul rând, pune ”ziduri” în jurul său și se refugiază în lumea sa, deoarece
el în copilărie așa a descoperit liniștea, siguranța și protecția. Din păcate, devine o persoană ce nu prea
are încredere nici în sine, nici în cei din jurul său, fapt ce conduce la dificultate în luarea deciziilor și în
stabilirea legăturilor sociale.
Desigur, mai există o situație de ”copil – victimă”, asemănătoare cu cea prezentată anterior,
doar că, în acest caz, refugiul principal pentru acest copil este studiul. Acest copil, deși este batjocorit
de ceilalți colegi, este singuratic și evitat de ceilalți, totuși reușește să învețe foarte bine, poate
răspunde tuturor cerințelor profesorilor, caută să își dezvolte cultura generală, desigur, acestea fiind
fapte ce îi oferă note mari și laude în fața colegilor și a celorlate cadre didactice, motiv pentru care
acest copil reușește să devină încrezător în forțele proprii. Da, problema bullying-ului nu este
rezolvată, dar totuși acel copil poate ignora șicanele colegilor, acestea nemaiavând același impact
asupra lui și prioritare devenind rezultatele sale și reușita sa în parcursul școlar. În această situație,
copilul învață de mic să își propună scopuri în viață, planuri, acesta devenind pe parcurs un individ cu
încredere în sine și chiar cu o carieră de succes. Totuși, acest copil maturizat timpuriu, la vârsta adultă
încă are probleme în stabilirea relațiilor sociale deoarece jignirile, excluderile din grup, vorbele
agresive, toate acestea sunt urme ale bullying-ului destul de profunde în interiorul său, motiv pentru
care acest copil devine o persoană care preferă să realizeze lucrurile singură și solicită ajutorul celor
doi – trei prieteni doar în cazuri excepționale.
Dacă asupra copilului – victimă am putut schița niște portrete, în mod cert se poate spune câte
ceva și despre copilul – agresor. Dacă, din nefericire, copilul – agresor nu a rezolvat această problemă,
641
atunci el pe termen lung devine un individ aparent încrezător în forțele proprii, însă în realitate
impulsiv, cu trăiri intense, obișnuit să își manifeste agresivitatea în orice situație și cu dificultăți în a își
gestiona sentimentele negative.
În mod evident, toți specialiștii afirmă că victima trebuie ajutată, iar aceasta poate fi sprijinită
prin discuții individuale cu consilierul școlar, cu psihologul școlar, cu părinții și prin dezvoltarea unui
hobby. Însă, oare agresorul nu trebuie ajutat? Despre agresor se vorbește puțin, deoarece acesta este
”personajul negativ” al poveștii, însă, la o analiză mai profundă putem constata că și agresorul are o
nevoie disperată de ajutor. De ce? Pentru că agresorul reacționează în acest fel deoarece el acumulează
multă furie și multe frustrări din mediul său familial, iar aceasta este un aspect mult mai delicat. Dacă
în destul de multe situații victima poate fi ajutată de părinți și comunicarea cu aceștia îi înflorește
considerabil, ei bine, nu același lucru se poate spune despre agresor. Prin urmare, inclusiv agresorul
are nevoie de sprijin specializat oferit de consilierul educativ sau psihologul școlar.
În concluzie, fenomenul de bullying este un fenomen cât se poate de real ce a luat o amploare
îngrijorătoare în ultimii ani care, din nefericire, nu poate fi oprit în totalitate, însă poate fi prevenit prin
diferite activități de echipă ce favorizează interacțiunea între toți elevii și le dezvoltă competențele
sociale. Din păcate, acest fenomen marchează profund atât personalitatea agresorului, cât și
personalitatea celui agresat, însă, dacă ambele ”personaje” au acces timpuriu la ajutor specializat și la
sprijinul familiei, atunci ele pot învinge cu succes suferințele provocate de bullying.
Bibliografie
[1] https://www.unicef.org/romania/ro/pove%C8%99ti/cyberbullying-ce-este-%C8%99i-cum-
%C3%AEi-punem-cap%C4%83t#1, accesat vineri, 05.11.2021, la ora 15:30
[2] https://www.clinicaoananicolau.ro/bullying/, accesat luni, 08.11.2021, la ora 20:00
[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Bullying, accesat marți, 09.11.2021, la ora 14:25
642
STUDIU DE SPECIALITATE PRIVIND MODALITĂȚILE DE EVITARE A EDUCAȚIEI
VIOLENTE ȘI A TRAUMELOR PSIHICE PENTRU COPII
Ioniţă Titiana – Carmen

Şcoala Gimnazială „Sf. Trei Ierarhi” Hanu Conachi, jud. Galaţi
În viaţa de zi cu zi şi pe toate meridianele globului, agresivitatea este frecvent folosită, luând,

uneori, forme deosebit de grave, producând copiilor leziuni corporale şi chiar decesul. Este însă foarte
important să fim deschişi, să fim conştienţi de faptul că toţi părinţii au nevoie de sfaturi şi spijin, iar
când acestea vin din partea unor specialişti (psihologi, consilieri şcolari şi chiar cadre didactice) trebuie
să ascultăm cu atenţie şi să încercăm să aflăm cât mai multe informaţii.
Fiind una din marile probleme ale lumii contemporane, violența este o situație de interacțiune
(implicând unul sau mai mulți actori), prin care se aduc prejudicii altora (corporale sau morale),
manifestându-se prin diferite modalități (directe sau indirecte). Manifestarea agresivităţii în şcoală și în
familie este un fenomen internaţional, extrem de complex cu o multitudine de forme, cauze şi alte
aspecte specifice care au făcut obiectul multor studii de specialitate.
E limpede că „meseria de părinte” este cea mai dificilă, însă fiind o meserie ea se poate învăţa,
iar ca oricare alta şi aici există reguli şi „secrete” ce pot fi aplicate. Din păcate, mulţi părinţi au uitat că
familia reprezintă „nucleul societăţii”, că ea este responsabilă de formarea viitorilor cetăţeni, că ceea
ce cred părinţii despre viaţă şi împlinirea ei va determina felul în care îşi vor creşte copiii.
Relaţia cu copiii se caracterizează printr-un schimb de experienţă: părinţii influenţează copiii şi
invers. Educarea copiilor poate fi o plăcere, dar poate fi şi dificilă. Părinţii consideră în general
educaţia ca fiind dificilă atunci când copilul prezintă un comportament care pentru ei este inacceptabil,
supărător sau atunci când copilul nu ascultă de observaţia pe care părintele o face. Astfel, părinţii se
supără, se simt neputincioşi şi nu toţi se dovedesc la fel de pricepuţi în ceea ce priveşte educaţia
copiilor lor. Unii lasă educaţia pe seama bunicilor, din diferite motive, alţii îşi sufocă copiii cu reguli şi
regulamente.
Aducându-şi copiii la şcoală, unii părinţi uită de importanţa implicării lor în educaţia acestora
plasând cu nonşalanţă responsabilitatea cadrelor diactice. Prinşi în zbuciumul zilnic, preocupaţi de
asigurarea nevoilor materiale, părinţii abandonează educaţia şi formarea copiilor, rezumându-se doar la
cele câteva ore pe care aceştia le petrec în compania personalului didactic şi auxiliar din mediul şcolar.
Acasă, copiii sunt lăsaţi în faţa televizoarelor, uneori ore în şir şi fără o selecţionare a emisiunilor
asupra cărora aceştia se opresc, fără ca părinţii să realizeze cât de nocivă poate fi aceasta pentru
sănătatea fizică, dar mai ales cea mentală.
Nu de puţine ori, în cadrul discuţiilor cu părinţii, de-a lungul celor peste 22 ani de experienţă,
am auzit expresia „Nu ştiu ce să mă mai fac cu el (ea)!”.
Programul de educaţie al părinţilor pe baza metodei „EDUCAŢI AŞA!” a fost iniţiat in anul
1998, fiind derulat de FUNDAŢIA COPIII NOŞTRI, prima organizaţie care a abordat într-un mod
unitar şi sistemic tema educaţiei părinţilor ca modalitate de sporire a bunăstării copilului în familie,
utilizând această metodă.
Cursul este „un mod de informare educaţională preventivă şi de sprijin acordat părinţilor” şi a
vizat următoarele obiective cadru (obiective regăsite în „Suportul de curs pentru specialişti care
lucrează în domeniul educaţiei părinţilor”):
realizarea unei bune relaţii între părinte şi copil, deoarece aceasta este condiţia dezvoltării
sănătoase şi armonioase a copilului;
prevenirea unor probleme grave de educaţie (prin aceasta putând spune că prevenirea poate
643
însemna chiar şi consultarea unui specialist – psiholog – dacă este nevoie atunci când relaţia părinte-
copil este compromisă);
prevenirea unor probleme în comportamentul copilului şi a spiralei negative pe care o
determină acestea (comportamentul negativ al copilului, reacţia negativă a părintelui, comportament şi
mai negativ al copilului – respingerea mai profundă a părintelui etc.).
Premisa cursului este: părinţii sunt cei care influenţează comportamentul copiilor lor, copii ce
se deosebesc mult între ei. Unii au un temperament mai energic şi necesită mai multă atenţie - copiii
obraznici, alţii sunt liniştiţi şi calmi - copiii uşor de crescut. Există, de asemenea, diferenţe între
situaţiile părinţilor care îşi educă copiii. Unii au diverse greutăţi (locuinţa prea mică, probleme
financiare, lipsa sprijinului unui partener, obligaţia de a avea grijă de alţi membri ai familiei lor,
probleme de sănătate, etc.), educaţia copilului/copiilor deviniind o problemă dificilă în astfel de cazuri.
Abilităţile pe care le dobândesc cursanţii pot fi însă folosite şi în cazul unor condiţii dificile. Aceste
abilităţi se împart în două categorii: abilităţi pozitive - „Aprecierea şi acordarea atenţiei” sau abilităţi
grupate sub denumirea „Stabilirea limitelor”.
Rolul părinţilor este foarte important, aceştia putând influenţa comportamentul copiilor lor
astfel:
reacţionând pozitiv la comportament pozitiv;
fiind categoric ori de câte ori copilul face un lucru care nu este acceptabil. Părinţii pot şi să
interzică un asemenea comportament, dar este o diferenţă între cazul în care dvs. interziceţi ceva
copilului şi cazul în care copilul şi-l interzice chiar el însuşi.
Familia îsi pune amprenta asupra comportamentului copilului prin condiţiile economice şi
materiale, hrană, locuinţă, influenţe culturale, integrare socială. Sunt şi factori care contribuie la
dezvoltarea unui comportament agresiv: violenţa din familie, ştiut fiind faptul că violenţa naşte
violenţă, climatul afectiv nefavorabil, lipsa de respect faţă de copii, ceea ce le crează un complex de
inferioritate, nesupravegherea copiilor de către părinţi, copii abuzaţi de părinţi sau familiile
dezorganizate.
Cei “7 ani de acasă “ au o mare influenţă asupra modului de comportare şi de relaţionare al
copilului. Dacă în familie nu există armonie şi comunicare între membrii, dacă domină o atmosferă
încărcată, relaţii încordate, violenţă, copiii ajung să aibă tulburări de comportament. Aceştia suferă
carenţe afective şi din cauza faptului că stau mult timp singuri, părinţii fiind ocupaţi , iar când vin
acasă nu au timp sau răbdare să stea de vorbă cu copiii. O formă de agresiune este deci şi lipsa
interesului faţă de copil. Alături de carenţa afectivă este frecventă şi carenţa educativă care se
manifestă în medii defavorizate şi care sunt surse de agresivitate.
La polul opus, dar la fel de dăunătoare este şi severitatea exagerată şi părinţii supraprotectori.
Din prima categorie fac parte părinţii ce pretind de la copii mai mult decât sunt aceştia capabili,
exigenţă ce provoacă elevilor irascibilitate şi agresivitate în raport cu sarcinile şcolare, deoarece acasă,
fiind ţinut din scurt, refulează la şcoală. Din a doua categorie fac parte părinţii care manifestă o
dragoste exagerată, sunt supraprotectori. Copilului i se permite să facă orice, astfel că în mediul şcolar
nu se poate adapta sarcinilor date, regulilor, disciplinei, autorităţii.
Părinţii sunt pentru copii adevărate modele de conduită, pe care aceştia le preiau prin imitaţie
şi învăţare, acţionând conform modelului oferit, căci puterea exemplului e mare. Poţi să-i oferi
copilului un munte de norme de conduit, convingerea o va da tot modelul (copiii crescuţi în critici
învaţă să condamne; copiii crescuţi în toleranţă învaţă să fie răbdători).
În programul “Educaţi aşa!” există printre altele şi întrebarea: cum pot părinţii influenţa
comportamentul copilului în aşa fel încât ei să nu aibă nici o problemă? Nu este indicat să se instituie
un stil autoritar de educaţie. Copiii nu trebuie să tremure pentru ca educaţia să aibă efect. Este vorba de
preîntâmpinarea simplelor încălcări ale regulilor care ar putea cauza probleme de comportament şi
probleme de educaţie. Acest curs oferă părinţilor mai multă siguranţă şi încredere in situatiile când
laudă sau recompensează copilul pentru ce a făcut bun şi când îi atrag atenţia că face ceva inacceptabil.
644
Părinţii care sunt siguri de sine şi au o încredere mai mare în ei, oferă copiilor de asemenea mai multă
siguranţă şi încredere, acest lucru fiind util în educarea copiilor.
Cadrul teoretic al metodei “Educaţi aşa!” este conceput conform teoriei învăţării sociale şi se
bazează pe comportamentul învăţat de copil. Aceştia descoperă şi dezvoltă un întreg repertoriu de
comportamente. Această teorie de învăţare porneşte de la ideea că fiecare copil simte nevoia de a i se
acorda atenţie, respectiv atenţie individuală. Atenţia acordată întăreşte procesul de însuşire a
comportamentului pozitiv.A ignora înseamnă a nu acorda atenţie unui comprtament neadecvat şi ca
urmare acesta “se stinge”. Nu i se va acorda copilului atenţie (pozitivă) atunci când el încearcă să
atragă atenţia cu un comportament neplăcut.
Folosirea materialelor auxiliare, aferente acestui curs, a filmelor ( “Aprecierea şi acordarea
atenţiei”, „Stabilirea limitelor”, „Izolarea şi pedepsirea”), dar şi a exerciţiilor („Cum să ne lăudăm
copiii”, „Fierbinte-rece”, Semaforul”, „Cum să spunem nu”, „Exerciţii de izolare”, „”Ce aş face eu?”),
conduce la îmbunătăţirea sau chiar modificarea comportamentului părinţilor faţă de copii.
Fixarea comportamentului unui copil se realizează acordându-i acestuia atenţie pozitivă
(oferirea de recompense, laude ) sau atenţie negativă (manifestată sub forma certurilor şi a
mustrărilor). Întotdeauna recompensele îl stimulează pe copil să repete prestaţia respectivă. Unii copii
preferă atenţia negativă în defavoarea indiferenţei părinţilor. Comportamentul nedorit al copilului
poate fi eliminat prin neacordarea de atenţie, însă acest fapt are efectul aşteptat dacă acesta este
combinat cu recompensarea comportamentului dorit. Un aspect de careorice părinte trebuiesă ţină cont
este că toate comportamentele copiilor pot fi “înăbuşite” dacă sunt ignorate, chiar şi cele pozitive
dorite. Cu alte cuvinte, dacă atunci când copiii prezintă un comportament dorit şi acceptat şi nu sunt
consecvent lăudaţi sau recompensaţi există o mare şansă ca acel comportament să fie înăbuşit şi
copilul să adopte apoi un comportament negativ. Astfel, într-o manieră sau alta el ştie să capteze
atenţia părinţilor.
Recompensele şi pedepsele sunt procedee pe care părinţii le adoptă des în educaţia copiilor.
Problema este că foarte mulţi dintre aceştia nu folosesc aceste procedee sistematic sau consecvent sau
pun prea mare accent pe influenţa comportamentului negativ. Sunt părinţi care adoptă astfel de
procedee într-un moment nepotrivit, ignoră comportamentul dorit sau recompensează comportamentul
nedorit cu un zâmbet. Dacă se pune accentul pe comportamentul negativ, atunci pot apărea urmări ca:
efectul tratamentului pedagogic lasă de dorit (recompensarea şi lăudarea comportamentului
dorit /acceptabil are un efect mai bun decât criticarea şi pedepsirea comportamentului nedorit /
inadmisibil);
imaginea faţă de sine a copilului este influenţată negativ.
Exemplu:
“Tata nu vrea să îl lase pe Andrei (doi ani) să se joace cu acvariul cu peşti pentru că este
periculos. Copilul insistă. Mama, “bună”, în loc să fie fermă şi pe aceeaşi poziţie cu tatăl, îl lasă pe
copil, ba mai şi pledează pe lângă soţ ca să cedeze. Prima greşeală. Soţul cedează. Altă greşeală. Peste
câteva zile, Andrei trebuie să iasă cu tata în oraş, cu maşina. Tata încearcă să îl aşeze în scaun şi să.i
lege centura. Andrei nu vrea. Tatăl insistă, iar copilul începe să plângă. Acesta, fiind în întârziere şi
neputând să îl lase pe Andrei singur în casă, îl leagă în scăunel cu forţa, îi explică că altfel nu se poate,
“nu ar pleca maşina” şi conduce atent “cu un ochi la copilul” care se foieşte în scaun şi urlă pentru că
nu suportă ca tatăl să-i impună ceva, iar mama nu e prin preajmă să îl “susţină.” După ce conduce în
stres tata ajunge la destinaţie, unde îl aşteaptă mama care, fără nici un alt comentariu, fără să întrebe ce
s a întâmplat, îl ia pe micuţ în braţe şi începe să îl aline. După greşeala din ajun, când a subestimat
autoritatea tatălui, acum ar fi avut o bună ocazie să repare ceva, dar, în loc să-i spună, “îmi pare rău că
ai plâns, dar tata a avut dreptate. Chiar dacă nu-ţi place, în maşină toată lumera poartă centura de
siguranţă, astefel maşina nu porneşte. Data viitoare, dacă refuzi şi faci scandal, rămâi acasă. Preferă
însă să-l aline, de parcă tata ar fi vinovat. Mama a comis a doua greşeală. Andrei învaţă că plânsul o
face pe mamă să cedeze, iar mama în face pe tata să cedeze şi aşa se pune în mişcare lanţul
645
slăbiciunilor.”
Acest exemplu întăreşte cele expuse anterior. Dacă tratezi pedepsele şi recompensele cu
inconsecvenţă şi în mod contradictoriu, atunci toate acestea vor duce la confuzia sau încăpăţânarea
copilului şi bineînţeles la neinţelegerea regulilor şi limitelor.
Vizionând filmuleţul “Aprecierea şi acordarea atenţiei”, desprindem următoarea idee: acordarea
atenţiei este extrem de importantă. Procedând astfel atunci când copilul se comportă bine, stimulăm
repetarea mai des a acestui comportament (exemple: lăudându-l, mângâindu-l pe cap, făcându-i cu
ochiul, arătându-i interes sau bătându-l pe umăr). Unii părinţii le acordă atenţie copiilor – fără să vrea -
chiar atunci când aceştia manifestă un comportament inacceptabil. Dacă le ţinem predici sau dacă
începem o discuţie despre acel comportament (“ţi-am spus de atâtea ori să…”) înseamnă că le acordăm
atenţie negativă. Astfel copilul va ajunge să repete şi mai des acel comportament nedorit.
Din exerciţiul „fierbinte- rece” trebuie să învăţăm că “îndrumarea pozitivă” este mai plăcută şi
că te ajută să îţi atingi mai repede scopul decât “îndrumarea negativă”. La fel se întâmplă şi în relaţia
părinte – copil. Lăudându-l şi acordându-i atenţie copilului aveţi mai mult succes decât certându-l şi
pedepsindu-l. Îndrumându-l în mod pozitiv, copilul capătă o mai mare încredere în sine. Dacă îl
îndrumaţi în mod negativ, încrederea lui în sine se diminuează. Există mai multe modalităţi eficiente
de a reacţiona atunci când copiii nu ascultă (modalităţi de stabilire a limitelor). Una dintre acestea este
ca părinţii să spună “nu” sau să stabilească interdicţii. Important este să fie consecvenţi.
Majoritatea părinţilor consideră că acest lucru este prea dificil (“Nu merge în cazul copilului
meu, doar am încercat de atâtea ori”). Foarte importantă este, de asemenea, maniera în care aceştia
reacţionează. O altă modalitate de a reacţiona la un comportament inacceptabil este ignorarea. Aceasta
înseamnă că, de fapt, că părintele nu reacţionează la purtarea copilului (priveşte în altă parte, nu.şi
întrerupeţi activitatea, iese din cameră, „nu- aude” sau „copilul devine invizibil”). Ignorarea nu va da
roade dacă părintele răsplăteşte copilul în vreun fel anume (dacă ignoră faptul că se uită la televizor,
aceasta nu înseamnă că el se va uita mai puţin: dimpotrivă), însă trebuie evitată ignorarea
comportamentelor periculoase.
O altă formă de pedeapsă este confiscarea unui lucru care îi place copilului (acesta joacă fotbal
în cameră, iar mama îi ia mingea după ce l-a avertizat de câteva ori). În cazul acestei forme de
pedeapsă este important: să o aplicaţi imediat dupa ce aţi constatat fapta; pedeapsa să se potrivească cu
fapta; să fiţi consecvent: faceţi ce spuneţi: spuneţi ce faceţi.
Se întâmplă de multe ori ca părinţii să întâmpine destule probleme în relaţia cu copiii lor. Deşi
l-au avertizat de atâtea ori, i-au interzis sau l-au pedepsit, totuşi copilul continuă să facă acelaşi lucru
pe care ştie că nu are voie să-l facă. În asemenea cazuri intervine izolarea, înlocuirea pedepselor
corporale cu "izolarea" sau "confiscarea unui lucru care place copilului", fiind de multe ori o soluţie
benefică în schimbarea unor comportamente ale acestuia.
Întăresc afirmaţia că un copil învaţă mai mult din recompense decât din pedepse. Modalităţile
de evitare a pedepsei prin schimbarea situaţiei sau prin aprecierea şi răsplătirea comportamentului
dorit, de exemplu: închiderea cutiei cu dulciuri, fixarea numărul de programe TV care pot fi vizionate,
conduc la înlăturarea unui comportament inacceptabil al copilului.
O modalitate eficientă de a acorda atenţie lucrurilor bune pe care le fac copiii este să li se
promită o recompensă, însă în acest curs, când folosim cuvântul "recompensă", ne referim la toate
acele lucruri care îi fac plăcere copilului (exemple: să meargă la culcare cu o jumătate de oră mai
târziu, să i se permită să vizioneze un anume program la televizor, să se joace cu părinţii, să se plimbe
cu bicicleta, să pescuiască, să le citească ceva părinţilor, bunătăţi, fructe, (mici) cadouri şi eventual
bani de buzunar).
Acest curs, consider că “deţine” destule modalităţi de educare a copiilor cu probleme de
comportament cu scopul evitării educaţiei violente şi a traumelor psihice în rândul acestora.
În completare aduc câteva date importante din campania "Alege să te opui bullying-ului!", o
campanie națională lansată în 2019 de Salvați Copiii România, ce a urmărit să conștientizeze, să
646
genereze o schimbare de atitudine și astfel să prevină și să combată comportamentele de bullying între
copii.
Principalele obiective ale campaniei au fost:
conștientizarea nivelului crescut de manifestare a comportamentelor de bullying între copii,
precum și a consecințelor negative dramatice pe care bullying-ul le are asupra dezvoltării emoționale a
copiilor;
conștientizarea nevoii de intervenție integrată școală-familie-copil, în vederea creării unui
climat pozitiv în școală, condiție necesară gestionării comportamentelor de bullying;
îmbunătățirea capacității de răspuns a școlilor, în colaborare cu Ministerul Educației, prin
adoptarea unor mecanisme de prevenire și intervenție în diminuarea fenomenului de bullying, flexibile
și adaptate la specificul și dimensiunea fiecărei școli;
informarea copiilor cu privire la rolul lor fundamental în apărarea victimelor bullying-ului și în
raportarea situațiilor de bullying;
promovarea unor metode pozitive și eficiente de educare socio-emoțională a copiilor, victime
ori agresori, atât pentru cadrele didactice cât și pentru părinți.
Bibliografie:
violentei-in-scoala;
Suportul de curs pe baza metodei „EDUCAŢI AŞA!”;
Petrea, Irina, “Şi tu poţi fi Supernnany”, Editura Trei, 2007, Bucureşti, p.132-132.
647
CĂLĂTOREȘTE, ÎNVAȚĂ, MUNCEȘTE ÎN SIGURANȚĂ!
Iordache Anca
“Un cetățean informat este un cetățean câștigat!”
În ultima vreme, informația, în condițiile în care aceasta este prezentă în nenumărate forme și
într-o cantitate impresionantă, are o mare influență asupra omului și asupra activităților desfășurate de
acesta.
Din păcate, informaţia poate avea și efecte negative: poate speria, poate crea disconfort sau
poate încuraja acțiuni nedorite. Fiecare dintre noi suntem răspunzători să semnalăm situaţiile în care
observăm că informația este folosită în scopuri dăunătoare, păstrându-i rolul educativ, de informare și
de prevenire.
Proiectul “CĂLĂTOREȘTE, ÎNVAȚĂ, MUNCEȘTE ÎN SIGURANȚĂ!” (prof. coord.
Anca Iordache) se derulează din anul şcolar 2018-2019 și în prezent, fiind inițiat de Colegiul
Economic “Dimitrie Cantemir”, Suceava în parteneriat cu Asociaţia Părinţilor şi Profesorilor din
Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir”, Suceava, Agenția de Ocupare a Forței de Muncă Suceava,
Inspectoratul Teritorial de Muncă Suceava, Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane -
Centrul Regional Suceava, Asociația Integral Edu Iași.
Acesta s-a dorit a fi un ghid pentru elevii care doresc să plece în străinătate în căutarea
oportunităților de studiu, a oportunităţilor de muncă sau pentru elevii care pur şi simplu doresc să
călătorească în străinătate.
OBIECTIVE:
Informarea tinerilor și adulților în ceea ce privește studiul în străinătate;
- Informarea tinerilor și adulților referitor la siguranța locurilor de muncă în străinătate;
- Riscurile și „capcanele” locurilor de muncă în străinătate;
- Riscurile muncii „la negru” în străinătate;
- Efectele abuzului prin muncă;
- Traficul de persoane, exploatarea prin muncă, exploatarea sexuală;
- Servicii specializate – locuri de muncă legale în străinătate;
- Îmbunătăţirea relaţiilor elevilor cu şcoala, cu cadrele didactice, cu părinţii;
- Promovarea imaginii instituţiilor implicate în proiect.
https://prezi.com/view/NbhjLexZ5JMTRq2YicLd
648
STUDIU DE CAZ
Iordache Mariana
Grădiniţa Cu Program Prelungit Nr.18 Buzău
Descrierea cazului
I.C este în grupa mare la o grădiniță cu program prelungit. Copilul îşi petrece o mare parte din
zi în unitate. Ridică probleme educatoarelor la grădiniță.
Copilul locuieşte împreună cu părinţii şi bunicii din partea mamei şi este crescut de bunici în
mare parte. Nu-i refuză nimic niciodată copilului. La grădiniță, băiatul are probleme cu disciplina. Nu
respectă regulile grupei, vorbeşte urât cu colegii și cu educatoarele, le ia jucăriile copiilor din
dulăpuioare fără ca aceștia să observe. Intră în conflicte cu colegii, e agresiv cu cei din jur. La activități
nu este atent , găsește tot timpul altceva de făcut în loc să fie activ și să-și ducă la îndeplinire sarcinile
primite.
Analiza cazului
Subiectul prezintă tulburări de comportament, perturbă permanent activităţile, încalcă frecvent
regulile clasei, are dificultăţi în menţinerea şi stabilirea relaţiilor interpersonale.
manifestări frecvente : loviri ale colegilor, injurii, ameninţări, refuzul de a realiza o sarcină şi
chiar de a vorbi;
se integrează greu în grup;
nu lucrează în echipă şi nu e acceptat de grup.
Lipsa de timp şi afecţiune a părinţilor;
sunt importante atât identificarea cât şi intervenţia precoce
stabilirea clară a regulilor şi aplicarea lor
antrenarea copilului în activităţi care să permită afirmarea sa
stimularea şi încurajarea comportamentelor adecvate, includerea copilului în
activităţile extraşcolare
motivaţia pozitivă (formulări de tipul: „dacă vei realiza ... vei obţine ....”)
să fie învățat să devină empatic (să se pună în locul celui agresat)
recompensaţi cel mai mic progres în evoluţia pozitivă a comportamentului
consultarea psihologului, terapie psihologică cu implicarea tuturor factorilor
educaţionali (familie, cadre didactice etc.)
consiliere individuală sau de grup, terapia prin artă.
terapie prin muncă, activităţi : desen, muzică, sport,etc
programe de psihoterapie pentru tulburări emoţionale şi de comportament (tehnici de
relaxare);
Plan de interventie
Comportamentul ţintă – este foarte agitat, nu respectă regulile clasei şi vorbeşte urât cu cei
din jur.
Forma de manifestare a comportamentului : vorbeşte tot timpul/ subiecte care nu au legătura
cu tema lectiei, agitat, adresează cuvinte injurioase colegilor
Frecvenţa: de 5-8 ori pe parcursul unei ore
Latenţa: indiferent dacă ştie sau nu răspunsul la întrebarea educatoarei, vorbeşte imediat,fără a
da posibilitatea ca aceasta să termine de formulat întrebarea.
649
Contextul de apariţie a comportamentului: în orice moment al zilei
Scop:
diminuarea comportamentului impulsiv şi opoziţionist manifestat în cadrul grădiniței;
stimularea înclinațiilor preşcolarului spre activitățile practice, plastice, sportive;
Obiective:
Formarea deprinderii de a vorbi numai în contextul temei abordate; de a răspunde
doar atunci când este întrebat
Conştientizarea faptului că prin întrebarea formulată de educatoare se vor
evalua şi cunoştinţele celorlalţi copii.
să fie încurajat să-şi monitorizeze singur comportamentul;
să înțeleagă și să conștientizeze consecinţele propriului comportament;
Metoda modelării
modelarea se bazează pe puterea exemplului, pe învăţarea socială. Esenţa metodei constă în
îndepărtarea conduitelor negative dobândite prin imitaţie şi plasarea copilului sub influenţa unor
modele pozitive (părinţi, educatoare, colegi);
creşte frecvenţa de apariţie a comportamentului adecvat;
pentru fiecare comportament adecvat am administrat acel tip de întărire potrivită
copilului, a primit o bulină roşie. Dacă merită mai multe buline adunate pe parcursul unei zile
copilul va beneficia de o recompensa.
Rezultate obţinute în urma implementării planului de intervenţie:
- Se reduce frecvenţa apariţiei comportamentului neadecvat;
- Se conformează regulilor de grup;
- Respectă persoanele din grup şi la grădiniță şi acasă;
- Recompensele duc la creşterea încrederii în sine, stima de sine pozitivă ;
- Conştientizează că întrebarea nu este numai pentru el;
- Stă la măsuță, respectând regulile de comportament adecvate din timpul orei.
650
Irimia Andreea Cătălina

Școala Gimnazială ,,Anastasie Panu’’ Huși
Școala deține un rol deosebit în prevenția și intervenția în cadrul comportamentelor cu caracter

antisocial, însă fără eforturile conjugate cu ceilalți factori educativi- familie, comunitate, mass-media-
aceasta nu poate cuprinde diversitatea variabilelor ce pot interveni.
Bullying-ul este una dintre cele mai complexe forme de comportament agresiv și violenţă.
Rădăcinile etimologice ale cuvântului bullying se pot regăsi în secolul XVI, când “my bully” însemna
“dragul meu”, “iubitul meu”, venind din cuvântul danez boele. Un secol mai târziu a apărut pentru
prima dată cu sensul actual, dar abia în secoul XX acest cuvânt a dobândit definițiile academice
Activităţile de prevenire a violenţei psihologice – bullying se realizează în funcţie de specificul
fiecărei unităţi de învăţământ, prin:
a) implementarea, la nivelul unităţii de învăţământ, a unui plan şcolar de prevenire şi combatere
a violenţei, a unor programe/ proiecte/ campanii cu scopul de creştere a coeziunii grupului de copii şi a
comunităţii copii-adulţi, conştientizarea consecinţelor violenţei psihologice – bullying, eliminarea
cauzelor/riscurilor/vulnerabilităţilor care ar putea determina producerea de astfel de comportamente;
b) desfăşurarea unor activităţi de informare şi conştientizare, în colaborare cu alte instituţii sau
specialişti cu competenţe în domeniu;
c) promovarea unui climat educaţional care încurajează atitudinile pozitive, nonviolente şi
suportive între membrii comunităţii de preşcolari/elevi şi adulţi, învăţarea şi exersarea empatiei, a
interacţiunilor între aceştia, de tip câştig reciproc, implicarea participării preşcolarilor/elevilor de toate
vârstele la toate deciziile care îi privesc şi promovarea acţiunilor de la egal la egal între
preşcolari/elevi;
d) promovarea relaţiilor democratice între copii şi adulţi, prin toleranţă, respect, incluziune şi
solidaritate;
e) implementarea de măsuri administrativ-organizatorice, care să contribuie la crearea unui
mediu securizant din punct de vedere fizic şi emoţional pentru copii, în unitatea de învăţământ, precum
montarea de camere de luat vederi, profesori de serviciu, asigurarea pazei spaţiilor educaţionale,
dispunerea mobilierului în clasă în scopul facilitării colaborării între copii, promovarea lucrului în
echipă, constituirea formaţiunilor de studiu;
f) formarea cadrelor didactice în sensul dezvoltării personale şi al utilizării metodelor de
disciplină pozitivă.
O prevenție eficientă ar trebui în linii mari să atingă toată constelația factorilor determinanți ai
agresivității și să fie aplicate încă de la o vârstă fragedă a copiilor (Coie și Lynam, 2006). Programele
de intervenție cu un impact deosebit asupra dezvoltării atitudinilor și comportamentelor prosociale
sunt cele care acționează pe mai multe planuri cum ar fi: cele axate pe generarea de soluții alternative,
de dezvoltare a stimei de sine, a deprinderilor de negociere cu covârstnicii, a deprinderilor de rezolvare
a problemelor și managementul furiei (American Psychological Association Comission on Violence
and Youth, 1993; apud John Allan, 1996).
După Weissberg și Greensberg (1998; apud Mattson, 2003), în examinarea studiilor ce au în
vedere acțiunile de prevenire pot fi distinse două paradigme principale: prima, definită și ca știința
prevenirii, evidențiază elaborarea de planuri de intervenție, având ca punct de plecare cunoștințele
teoretice asupra problemei și validitatea modelelor propuse, iar a doua paradigmă, definită cercetări-
651
acțiuni în colaborare cu comunitatea, prevede o colaborare activă între operatori și experți, pornind de
la proiecte și experiențe defășurate anterior.
Agresivitatea copiilor și tinerilor constituie o preocupare socială de o importanță majoră, de
aceea și domeniul strategiilor de prevenție și diminuare a acesteia este unul foarte larg. Literatura de
specialitate evidențiază numeroase programe concepute și implementate la diferite niveluri în scopul
prevenirii și diminuării apariției comportamentelor agresive. Varietatea pornește de la intervenția la
nivelul individual și familial și ajunge până la implicarea întregii comunități și prin intermediul
intervenției terapeutice.
C. Neamțu (2003) aduce în discuție o intervenție primară, una secundară și una terțiară în ceea
ce privește reducerea comportamentelor violente, implicit a agresivității. Cea primară ar trebui să
vizeze măsuri de politică socială și economică, măsuri de protecție a copilului și familiei și măsuri de
prevenire a maltratării copilului. Prevenția secundară să se axeze pe populațiile care prezintă risc de
abuz și anume: tinerele mame care prezintă risc de maltratare, neglijare, abuz de orice fel al copiilor,
familiile defavorizate din punct de vedere socio-economic și cultural să fie susținute, dezvoltarea
abilităților părinților de a satisface copiilor trebuințe de securitate prin crearea unui mediu sigur fizic și
socio-afectiv. Prevenția terțiară se referă la abordarea terapeutică a cazului în conformitate cu o
anumită abordare teoretică.
O importanță deosebită în ceea ce privește aplicare programelor de intervenție ar trebui să se
acorde evaluării rezultatelor obținute la nivel de comunitate unde se dorește să se intervină, o evaluare
care să fie făcută atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ, să se bazeze pe o cercetare inițială
cât și una aplicativă. Demersul trebuie să înceapă cu identificarea problemei, urmată de elaborarea unei
strategii de rezolvare a problemei, implementarea, evaluarea empirică a acesteia, și apoi revizuirea
intervențiilor pentru a veni în întâmpinarea nevoilor populației țintă.
Prevenția comportamentelor agresive, deviante, ar trebui să devină o problemă prioritară de
politică educațională, C. Neamțu (2003) notând în acest sens o serie de strategii de prevenție sintetizate
de către specialiști: trecerea de la caracterul birocratic la cel tehnocratic, diversificarea ofertei
educaționale, descentralizarea învățământului, reforma curriculară, micșorarea efectivelor de elevi și a
orelor dintr-o normă didactică, înființarea posturilor de consilieri școlari în fiecare școală, evaluarea
permanentă din partea autorităților a dinamicii devianței școlare.
ISE în colaborare cu UNICEF au identificat următorii factori cu rol preventiv în ceea ce
privește manifestările agresive în mediul școlar: regulamentul școlar, încrederea elevilor în școală și în
rolul ei, activități și măsuri de prevenție inițiate de către școală, asistarea copiilor agresivi de către
școală.
DeJong (1994; apud J. Allan, 1996) semnala patru direcții de intervenție identificate de către
specialiștii în sănătate publică: formarea deprinderilor de a vedea lucrurile în perspectivă, abordarea și
conștientizarea consecințelor negative ale agresivității, dezvoltarea abilităților de negociere a soluțiilor
nonviolente în situația de conflict. Pe de altă parte, specialiștii consideră că pentru o integrare eficientă
a copilului cu comportament deviant se recomandă integrarea acestuia în grupuri mixte de consiliere și
nu în grupuri formate doar din copii delincvenți, din cauză că normele grupului își pun amprenta
asupra fiecărui membru (Feldman, 1992 apud Eftimie, 2014).
Loeber și Dishion (1983) au analizat 60 de studii privind delicvența juvenilă și au identificat
predictori semnificativi pe baza cărora se pot construi programe de prevenție: o evaluare complexă a
tehnicilor de management al familiei folosite de către părinți, comportamentul agresiv în copilărie,
comportamentul delincvent al membrilor familiei în trecut, rezultatele educaționale slabe.
Mare parte din programele de prevenție secundară sunt desfășurate în școli. Consilierul școlar,
la rândul său, intervine prin utilizarea anumitor metode și activități specifice consilierii
psihopedagogice. Sarcina profesorului consilier este aceea de a oferi un suport elevilor astfel încât
aceștia să fie capabili să își valorifice întregul potențial existent și de a identifica strategii noi de
dezvoltare și adaptare la mediul înconjurător. Consilierii școlari pot desfășura atât la nivel de cabinet,
652
cât și la nivel de școală, activități specifice de consiliere individuală, de grup, pe clasă, cu părinții, cu
cadrele didactice în scopul prevenirii comportamentelor agresive după cum urmează: campanii de
conștientizare a elevilor cu privire la consecințele negative ale comportamentului agresiv, dezbateri pe
tema agresivității, consilierea individuală a elevilor cu un comportament agresiv, campanii de
informare și de promovare a comportamentului asertiv, organizarea unor sesiuni de lucru cu părinții și
cadrele didactice (Băban, 2001).
653
BULLYINGUL ÎN MEDIUL ȘCOLAR – STRATEGII DE INTERVENȚIE LA CLASĂ
Irimia Mioara
Scoala Gimnaziala Iorgu Iordan, Tecuci
Bullyingul este o formă de comportament agresiv manifestată prin folosirea forței sau
constrângerii pentru a le afecta pe ceilalți, în special atunci când comportamentul este obișnuit și
implică un dezechilibru al puterii. Poate include hărțuire verbală, atac fizic sau coerciție și poate fi
îndreptată în mod repetat către anumite victime, probabil pe motive de rasă, religie, sex, sexualitate sau
abilități. "Dezechilibrul puterii" poate fi puterea socială și / sau puterea fizică. Victima agresiunii este
denumită uneori "țintă". Intimidarea constă în trei tipuri de abuz de bază - emoțional, verbal și fizic. În
mod obișnuit, implică metode subtile de constrângere, cum ar fi intimidarea. Intimidarea poate fi
definită în multe moduri diferite.
„Fenomenul „bullying” este foarte des întâlnit. Se întâmplă pe coridoarele școlii, în curte, pe
străzi și, din păcate, uneori și în sălile de clasă. Nedepistat la timp, Bullyingul poate lăsa traume și
repercusiuni ireversibile asupra adaptabilității copilului în societate. Cazurile de bullying implică cel
puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori. Putem discuta despre bully-ing
fizic, verbal, sexual sau psihic.
Problema violenţei/a bullying-ului necesită în mod special, o rezolvare holistică, deoarece
cauzele acestui fenomen nu se rezumă numai la aspecte singulare. În acest context trebuie acţionat la
următoarele niveluri:
• înţelegerea mecanismelor care declanşează fenomenul bullying sau al violenţei;
• stilul şi calitatea practicilor de gestionare a conflictelor, actelor de violenţă şi situaţiilor de
bullying;
• calitatea programelor şcolare şi modul de predare la clasă;
• implicarea în activităţile de timp liber şi calitatea programului extracurricular;
• formalizarea strategiilor, tehnicilor şi procedurilor care fac faţă cel mai bine incidentelor;
• dezvoltarea de relaţii pozitive cu ceilalţi şi cu sine însuşi.
O bună practică este aceea în care elevii interesaţi au participat la cursuri interactive de
mediere a conflictelor, prin metode, cum ar fi: exerciţii de grup, joc de rol, tehnici de prezentare,
tehnici art-creative.
Obiectivul principal a fost încurajarea elevilor în asumarea responsabilităţii pentru o rezolvare a
conflictelor din viaţa lor fără violenţă. În tematică s-au înscris: teorie şi practică despre conflicte,
comunicare şi întelegere, dezvoltarea abilităţilor emoţionale şi sociale, cum ar fi: autocunoaşterea,
asertivitatea, recunoaşterea şi exprimarea emoţiilor, empatia şi oferirea de ajutor. O altă activitate de
succes a fost „Împreună împotriva violenţei”, care a avut ca obiectiv prevenirea violenţei prin medierea
conflictelor de către copii de aceeaşi vârstă. Ipoteza de lucru a fost aceea că tinerii aleg violenţa ca
metodă de rezolvare a conflictelor nu pentru că este cea mai bună, ci pentru că nu cunosc alte
alternative pentru situaţiile cu care se confruntă şi astfel acţionează „cu ce le este mai uşor şi mai la
îndemână”.
S-a introdus această practică educaţională, deoarece s-a constatat că elevii cu aceeaşi vârstă şi
cu aceleaşi interese sunt mai uşor acceptaţi decât adulţii de către ceilalţi elevi. Medierea oferită de
elevi este adesea, mult mai eficientă decât intervenţia adulţilor, mesajele sunt mai bine „recepţionate”
şi aplicate, atunci când sunt transmise de colegii lor. Pentru pregatirea elevilor mediatori s-au propus
activităţi despre: autocunoaştere şi intercunoaştere, experienţe de rezolvare a conflictelor, cauze şi
tipuri de conflicte, experimentare şi analiză a propriului stil de rezolvare a conflictelor, exersare a
neutralităţii şi a abilităţilor de ascultare activă. În urma constatării creşterii nivelului de violenţă/
bullying între elevi am iniţiat şi implementat proiectul „Creativitate plastică contra violenţei” (de
654
exemplu: decupaje creative de primăvară sau dedicate apei, într-o abordare transdisciplinară), prin care
elevii mei au fost implicaţi în decorarea clasei şi implicit în crearea unui mediu pozitiv de învăţare.
Sarcina elevilor a fost de a desena/ picta cu acuarele, vopsele, culori speciale pereţii, ferestrele, uşile,
dulapurile clasei, în funcţie de anotimp, subiecte, interese, aptitudini, abilităţi etc. în timpul activităţilor
şcolare (unde tema sau subiectul lecţiei favorizau exprimarea plastică), dar şi-n timpul pauzelor sau
vacanţelor. Şcoala a devenit astfel prietenoasă, mai frumoasă, rezultatul muncii în echipă, împreună a
„angajaţilor”. Dacă iniţial a fost doar un experiment, ulterior s-a extins la nivelul tuturor copiilor şi
cadrelor didactice din şcoală. Rezultatele au fost benefice: scăderea incidentelor de tip bullying/
violenţă, scăderea numărului de absenţe, îmbunătăţirea relaţiilor interpersonale dintre elevi şi cadre
didactice, implicarea părinţilor în educaţia copiilor, obţinerea unor performanţe academice şcolare,
creşterea stimei de sine, optimizarea comunicării, negocierea conflictelor, luarea deciziilor, dezvoltarea
creativităţii, experimentarea lucrului în echipă, promovarea imaginii şcolii în comunitate şi-n lume.
655
BULLYING ȘI CYBERBULLYING ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Loredana Marilena Irimiciuc

Colegiul Tehnic „Al. I. Cuza” Suceava
În analiza procesului educațional actual este relativ dificil să se găsească acțiuni care să încerce
să consolideze un tip de valori, atitudini și comportamente care, în general, să poată fi considerate
prosociale. Nu există propuneri clare care să învețe elevul „să se comporte bine cu ceilalți”, să-și
asume reguli și reglementări care să permită un cadru de înțelegere și respect comun. Este evident că
educația o primește orice copil pornind din familie, însă aceasta are loc și în timpul interacțiunii
școlare a elevilor, în cele mai multe cazuri prin „încercare și eroare”, spontan și de cele mai multe ori,
însă nu întotdeauna, sub prezența unui adult. Astăzi găsim inițiative în legătură cu educațiile „sexuale”,
„rutiere”, „de mediu”, de dezvoltare a unei „culturi fiscale”, propuneri care nu vor putea influența
evoluția unui elev, dacă mai întâi acesta nu este educat ce înseamnă bunul-simț, respectul fată de sine,
față de cei din jur, fie ei egali sau adulți. Nu putem prioritiza performanțele academice și neglija
conviețuirea, întrucât ambele trebuie să integreze proiectul educațional în mod echilibrat, dacă acesta
vizează într-adevăr formarea personei ca un tot unitar.
Viața de zi cu zi la școală este condiționată (nu determinată) în mod general de un set de reguli,
unele oficiale, altele implicite. Absența unor reguli rezonabile de conduită sau disciplină, sau faptul că
cele existente sunt aplicate superficial, pot face ca viața elevilor și profesorilor să fie îngreunată de
comportamentul agresiv în școală. Din acest motiv, în ultima perioadă se vorbește tot mai des despre
fenomenul de Bullying și Cyberbullying, în special despre prevenirea acestuia. Ca profesori la clasă
luăm parte la diferite webinarii, citim articole și studii de specialitate care să ne ofere informații, dar
mai ales soluții referitoare la această manifestare.
Violența este definită ca fiind comportamentul inadecvat de a face față conflictelor, recurgerea
la putere, impunerea și anularea drepturilor celuilalt de a fi învingător în confruntare. Aproape toate
conflictele care apar în cadrul școlii și care pot escalada la violență, sunt expresia unei incompetențe
emoționale personale și sociale marcate. Școala este locul de învățare pentru abilitățile cognitive și ar
trebui să fie, de asemenea, locul pentru abilitățile sociale. Mulți consideră școala ca fiind doar o zonă
pentru educație, însă uită de funcția de spațiu de socializare: instituția de învățământ este primul loc în
care copiii își încep interacțiunea socială departe de casă. Violența pe care o exercită sau pe care o
suferă elevii atribuie responsabilitate exclusiv familiei, televiziunii, jocurilor video sau dramatizării
presei, atunci când știm că fenomenul cuprinde aspecte biologice, psihologice, social, cultural,
economic și politic. Astăzi avem nevoie de opinii informate pentru ca măsurile care se aplică să fie
adecvate.
Contextul școlar este caracterizat de interacțiuni diferite care prezintă componente puternic
emotional. Dorința de atenție la unii elevi și menținerea schemei dominație-supunere, care reprezintă
de fapt nucleul bullying-ului, se instalează viguros în sălile de clasă. Astfel, dintre cele mai frecvente
caracteristici observate la elevii care provoacă situații de violență sau hărțuiesc colegii de clasă se
remarcă: o situație socială negativă, deși au câțiva prieteni care îi urmăresc în comportamentul lor
violent și o tendință marcată de a abuza de forța lor. Sunt impulsivi, au abilități sociale slabe, au o
toleranță scăzută la frustrare și au dificultăți în îndeplinirea regulilor. În același timp, au relații negative
cu adulții și înregistrează performanțe slabe, probleme care cresc cu vârsta. Dintre principalele
probleme de ordin familial se evidențiază absența unei relații afective calde și sigure din partea
părinților, în special a mamei, care manifestă atitudini negative, sau disponibilitate redusă de a îngriji
copilul, dificultăți puternice în impunerea unor reguli sau în predarea respectării limitelor, îmbinând
permisivitatea în fața comportamentului antisocial cu folosirea frecventă a metodelor autoritare și
coercitive, chiar folosind pedepse corporale în unele cazuri.
656
Rezolvarea exclusiv prin pedeapsă și excludere, cu puțin recurs la dialog, nu reprezintă cele
mai adecvate metode, având în vedere că conflictul poate constitui o bază pentru dezvoltarea
individuală și socială. Profesorul are la îndemână și alte surse de putere la care poate recurge in
soluționarea conflictelor ivite între elevi:
Puterea coercitivă: se bazează pe perceperea figurii profesorului ca mediator al sancțiunilor.
Puterea recompensei: se bazează pe percepția profesorului ca mediator al recompenselor.
Puterea sa depinde de amploarea recompenselor și de probabilitatea subiectivă (percepută de fiecare
elev) de a fi recompensat dacă se schimbă față de probabilitatea de a fi recompensat dacă nu se
schimbă.
Puterea legitimă: se bazează pe percepția elevilor că profesorul are dreptul de a-l influența.
Presupune acceptarea unui anumit cod sau a unui anumit set de norme conform căruia profesorul are
dreptul de a influenta elevii, iar aceștia au datoria să accepte respectiva influenta.
Puterea de referință: se bazează pe identificarea elevului cu profesorul. Cu cât este mai mare
atracția elevului față de profesor, cu atât această putere va fi mai mare.
Puterea expertului: se bazează pe percepția profesorului de către elev ca având cunoștințe
speciale într-o anumită materie.
Puterea informației: bazat pe faptul că informația este putere, deoarece oricine controlează
informația are putere.
Ca boală socială, violența infectează, se răspândește, ascunde, mută și continuă să ne provoace.
Acesta este motivul pentru care noi, cadrele didactice, trebuie să găsim un consens mai stabil, astfel
încât să fie posibilă dezvoltarea celor mai bune strategii de prevenire, promovare a comportamentelor
prosociale și intervenție împotriva diferitelor forme de prejudiciu.
657
ALEGE SĂ TE OPUI BULLYING-ULUI!
Isăchioaia Dumitra
Școala Gimnazială Nr. 7 “Remus Opreanu”
Constanța, Jud. Constanța
Locul principal în care sunt promovate valorile sociale, culturale și morale este școala. Cu toate
acestea, în ultima perioadă, la care s-a adăugat și pandemia, s-au dezvoltat tot mai puțin relațiile
interpersonale, locul acestora fiind ocupat de relațiile în mediul on-line.
Bullying-ul este caracterizat ca un comportament agresiv intenționat care este menit să
provoace disconfort sau durere, implică un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă, și se
manifestă repetitiv, regulat.
Intimidarea/ ameninţarea este o încercare agresivă, de obicei sistematică şi continuă, în scopul
fi hărțuiți la vârsta adultă.
asigure elevilor un mediu în care să se simtă în siguranță. Efectele asupra victimei sunt adesea
devastatoare din punct de vedere emoțional și comportamental.
Comportamentele de bullying au stabilitate crescută în timp, sunt cel mai adesea ascunse de
adulți și continuă în absența unor măsuri specifice de intervenție. Spre deosebire de comportamentele
de agresivitate, ce apar spontan între copii ca urmare a experimentării de emoții intense și se elimină
deîndată ce intensitatea trăirilor emoționale se diminuează, comportamentele de bullying nu dispar de
la sine. Bullying-ul este o problemă relațională ce solicită întotdeauna o soluție care implică schimbări
la nivelul relațiilor între copii și în dinamica grupului.
Pentru înțelegerea corectă a fenomenului de bullying, este însă foarte importantă diferențierea
comportamentelor subsumate acestui fenomen în raport cu:
- episoadele singulare de excludere socială;
- episoadele singulare de comportament ironic;
- episoadele singulare de agresiune și/sau intimidare;
- conflictele/ situațiile de bătaie între copii, caracterizate prin reciprocitate la nivelul intenției.
Deși toate comportamentele menționate anterior generează stres, disconfort, suferință în
dinamica relațională a copiilor, ele nu sunt comportamente de bullying, câtă vreme nu sunt inițiate
deliberat, în mod repetat.
Există mai multe dimensiuni ale fenomenului de bullying:
bullying fizic (comportamente repetate de tip: lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit,
distrugerea / deposedarea de obiecte personale);
bullying verbal (comportamente repetate de tip: poreclire, insultare, tachinare, umilire,
intimidare, transmitere de mesaje cu conținut homofob sau rasist);
bullying social, realizat cu scopul de a distruge reputația socială a unui copil și de a-l plasa într-
o situație de umilință publică (comportamente repetate de tip: minciună și/sau răspândire de zvonuri,
realizarea de farse cu obiectivul de a umili / crea situații stânjenitoare, încurajarea excluderii / izolării
sociale, bârfa);
cyberbullying - comportament de bullying mediat de tehnologie, identificat în spațiul de social
media, website-uri, mesagerie (comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme
cu conținut abuziv / jignitor / ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul online; spargerea
de parole ale unor conturi personale)
Depresia este considerată cea mai comună problemă de sănătate mintală, consecință a bullying-
658
ului. Copiii agresați sunt, nefericiți și suferă de probleme legat de stima de sine și încrederea în propria
persoană. Ei se simt adesea anxioși, simt rușine și se simt chiar vinovați pentru ce li s-a întâmplat. În
școală, ei sunt de obicei intruși fără prieteni, singuri și abandonați (Olweus, 1993). Relațiile lor de
prietenie sunt adesea afectate din cauza unei frici sporite de a avea încredere în semenii lor.
Consecințele negative afectează nu doar sănătatea lor mintală, ci și rezultatele academice și pot scădea
motivația lor de a merge la școală și de a învăța.
Școala nostră s-a implicat în Campania „Stop Bullying – Și glumele dor!”, Ora de net și
Programul „Alegeri Sănătoase”, un program de educație pentru un stil de viață sănătos pentru copii și
adolescenți inițiat de Organizația „Salvați Copiii”, având ca scop dezvoltarea unei culturi școlare de
promovare a sănătății copilului, fizică și emoțională, precum și de protecție a acestuia împotriva
oricărui comportament violent, prin sesiuni de informare, destinate copiilor din toate ciclurile de
școlaritate.
Grup țintă: elevi, părinți, voluntari pregătiți ca peer-educatori, cadre didactice și psihologi
școlari, cadre medicale
Programul de educație pentru un stil de viață sănătos este compus din 4 module:
• Educație sexuală
• Nutriție și exercițiu fizic
• Prevenirea comportamentelor de consum a substanțelor periculoase
• Dezvoltarea abilităților emoționale și prevenirea și combaterea bullying-ului în școli
Activitatea desfășurată cu elevii clasei a IV-a a debutat printr-un brainstorming despre ce
înseamnă “cyberbullying”. Fiecare copil a notat pe un postet ce reprezintă pentru el acest cuvânt. Am
vizionat un filmuleț în care personajul apare in ipostaza a trei roluri, victimă, martor, agresor. După
fiecare secvență a filmului, am adresat întrebări, au povestit și am descris situația și stările emoționale
prin care a trecut protagonistul. Împreună cu elevii, am căutat soluții și am dicutat despre efectele pe
care le poate avea o astfel de situație.
O altă activitate desfășurată cu elevii pe această temă a constat în crearea unor situații în care
suntem colegii lui și am vorbit despre atitudinea pe care trebuie s-o avem, cu cine trebuie să vorbim și
când. Elevii au dat dovadă de interes și s-au implicat activ în realizarea jocurilor de rol, în dramatizarea
acestor situații. Copiii au considerat că aceste glume făcute pe seama altora, nu aduc beneficii nimănui,
indiferent de rolul pe care îl are. La final, elevii au prezentat cazuri cu care s-au confruntat în utilizarea
internetului. Ca temă de reflectie, elevii au fost rugați să vorbească și cu părinții, frații mai mari și
chiar bunicii despre cele discutate și aflarea părerii acestora.
comportamente.
BIBLIOGRAFIE:
Dumitrescu M., Dumitrescu S., „Educaţia pentru sănătate mentală şi emoţională”, ghid
metodologic pentru pregătirea cadrelor didactice, Editura Arves, Craiova, 2005
Shapiro, Daniel, Traducere și adaptare: Gergescu,Dakmara, Stanciu, Diana „Conflictele și
659
comunicarea: Un ghid prin labirintul artei de a face față conflictelor”, , Ed. Arc, 1998
***„Ghid de bune practici în educaţia pozitivă a părinţilor, cadrelor didactice şi elevilor”,
Organizaţia Salvaţi Copiii, Speed Promotion, Bucureşti, 2011;
***„Ghid pentru dezvoltarea relaţiilor sănătoase între părinţi şi copii. O abordare pozitivă,
bazată pe respectarea drepturilor copiilor”, Organizaţia Salvaţi Copiii, Speed Promotion, Bucureşti,
2012;
660
INFLUENȚA FACTORILOR INTRAPERSONALI ASUPRA COMPORTAMENTULUI DE
BULLYING LA ELEVII CU C.E.S.
Istrate Loredana
Centrul Școlar De Educație Incluzivă „Elisabeta Polihroniade”, Vaslui
Fenomenul de bullying este studiat, în ultimele decenii, de numeroși cercetători ai domeniului,

între care, remarcabil este psihologul suedez-norvegian Dan Olweus (n.1931), care a contribuit la
dezvoltarea acestei cunoașteri prin cercetări de mare amploare și valoare în școlile lumii. Programele și
chestionarele dezvoltate de acesta sunt preluate și adaptate de toate țările, metodele sale având un mare
succes în reducerea fenomenului de bullying și îmbunătățirea relațiilor dintre elevi.
În România există puține studii sociologice cu privire la bullying-ul în rândul elevilor.
Organizația „Salvați copiii” este una dintre puținele asociații care s-a ocupat sistematic de acest
fenomen, aducând un aport fundamental la nivelul societății civile prin cercetările efectuate și
elaborarea unor metodologii de prevenție și intervenție în situațiile de bullying.
În acest context, ne-am propus un studiu prin care să analizăm fenomenul de bullying
manifestat de elevii cu deficiențe ușoare și moderate, dintr-un centru școlar de educație incluzivă din
orașul Vaslui, elevi cu vârste cuprinse între 12 și 17 ani, care au dezvoltate anumite abilități pentru
viață (responsabilitate, autonomie, discernământ) și care provin din familii vulnerabile cu caracter
violent și nonviolent. Luând în considerare faptul că această formă de agresivitate are puternice
implicații emoționale, am abordat cercetarea din perspectiva următorilor factori intrapersonali:
percepția stilului parental (autoritar, permisiv, autorizat), percepția mediului familial (violent,
nonviolent), stima de sine (crescută, scăzută) și genul subiecților.
Așadar, scopul cercetării a fost de a identifica dacă manifestarea comportamentelor de tip
bullying la elevii cu C.E.S. este influențată de factori intrapersonali, precum: percepția stilului familial,
stima de sine și genul subiecților.
Metodologia folosită pentru investigarea influenței factorilor intrapersonali asupra
comportamentului de bullying la elevii cu cerințe educațioanale speciale cuprinde 3 chestionare.
Acestea au fost adaptate la specificul populației investigate în vederea aplicării și înțelegerii itemilor
de către copiii cu CES:
a)Chestionarul de autoevaluare a fenomenului „bullying” la elevi, versiunea românească,
adaptată de Ioana-Elena Beldean –Galea și Jurcău Nicolae, Cluj Napoca;
b) Chestionarul de Percepția Stilurilor Parentale (Buri, 1991), cu trei subscale: permisiv,
autoritar și autorizat;
c)Scala Rosenberg – de evaluare a nivelului stimei de sine.
Cunoaștem faptul că, în anii '60, Diana Baumrind, lucrând cu copiii preșcolari și familiile
acestora, a identificat 3 tipuri principale de stiluri parentale: autoritar (control ridicat și părinte
emoțional-rece sau exigent-rece), permisiv (control slab și părinte emoțional-cald sau permisiv-cald) și
autorizat (nivel ridicat de cereri și părinte emoțional-cald sau exigent-cald). Aceste trei prototipuri de
stiluri parentale sunt corelate cu comportamentul de sine stătător și explorator al copilului. Aceste
stiluri sunt gândite să difere în funcție de două dimensiuni: acceptare și control parental (Baumrind,
1991).
În acest context, comportamentul de tip bullying manifestat ca urmare a influenței stilului
parental se manifestă în raport de acesta. Astfel, copiii care au fost crescuți în stilul parental permisiv
sunt predispuși la a fi victime ale bullying-ului în timp ce acei copii care au fost crescuți în stilul
parental autoritar sunt predispuși la a fi agresori. În ceea ce privește copiii care au fost educați în stilul
parental autorizat, au șanse mai mici de a fi implicați în acte de agresiune.
661
Toate cele trei dimensiuni ale stilului parental sunt asociate cu comportamente problematice
manifestate de copii. De exemplu, un nivel ridicat al controlului comportamental este asociat cu un
nivel scăzut de probleme externalizate (tulburări de comportament, comportament antisocial). În mod
similar, s-a sugerat că afecțiunea parentală facilitează adaptarea copiilor la mediul școlar (Aunola et
Nurmi, 2005).
Rezultatele studiului nostru confirmă unele rezultate ale studiilor anterioare, în sensul că există
o influență a stilului parental adoptat, precum și a mediului familial (violent vs. non-violent) asupra
educării copilului, dar și o influență a stimei de sine asupra comportamentelor de tip bullying.
Comportamentele de tip agresiv manifestate în mediul școlar reprezintă un fenomen extem de
complex, datorită multiplelor cauze și forme întâlnite. Bullying-ul este un comportament agresiv,
întâlnit tot mai des în școli, la nivel național, care reprezintă o amenințare gravă pentru dezvoltarea
socio-emoțională a copiilor.
Stilul parental adoptat influențează comportamnetul copilului, atât pe termen scurt, cât și pe
termen lung. Părintele permisiv permite copilului reglementarea propriilor acțiuni cât mai mult posibil,
evită exercitarea controlului și nu-l încurajează să se supună standardelor din exterior. Stilul parental
autoritar conduce la comportamente dezadaptative, manifestate prin agresivitate, delincvență sau
retragere socială. Stilul parental autorizat conduce la o bună adaptabilitate a copilului, nivel ridicat de
competență socială, comportament prosocial și regalare emoțională.
Așadar, părinții care au adoptat un stil parental autoritar influențează manifestarea
comportamentelor de bullying specifice. Atât comportamentele agresive, cât și cele de victimizare se
manifestă mai frecvent la elevii care au perceput un stil parental autoritar. Părintele autoritar încearcă
să controleze și să evalueze comportamentul copilului, impune reguli pe care nu le explică niciodată,
preferă pedeapsa fizică în locul altor măsuri de corectare a comportamnetului. Copiii crescuți de părinți
care adoptă stilul parental autoritar nu reușesc să dezvolte competențe sociale, sunt mai retrași, nu au
spontanietate, inițiativă. Mai mult, stigmatizarea părintească determină ruperea legăturilor emoționale
care, la rândul lor, dăunează percepției copilului cu privire la relațiile cu cei din jur.
Există diferențe de victimizare la elevii care au perceput un stil parental autoritar, acest lucru
putând fi explicat prin faptul că valorile părintelui bazate pe supunere și măsuri punitive, reduc
puternic auto-voința copilului în momentele în care acesta trebuie să adopte anumite comportamente
sau acțiuni.
Din analiza mediilor pe fiecare scală se constată un nivel mai ridicat al comportamentelor
pozitive față de cele de tip agresivitate și victimizare, în rândul elevilor ce provin din familii violente,
și a celor care au o stimă de sine scăzută, ceea ce poate indica, fie o oarecare sensibilitate și
disponibilitate din partea elevilor de a oferi răspunsuri dezirabile social, fie o frecvență mai mare a
comportamentelor pozitive în mediul școlar studiat - Centru de Educație Incluzivă.
Această școală oferă un mediu educațional în care elevii beneficiază de îndrumare și
supraveghere permanentă în respectarea regulilor comportamentale și a celor de conviețuire, au parte
de modele pozitive, cadrele didactice din acest centru manifestând atitudini de empatie, colaborare,
respect reciproc și încurajare în adoptarea unor comportamente pozitive. Acest lucru este susținut și
prin desfășurarea multor proiecte cu scop de prevenție a comportamentelor deviante și promovare unor
comportamente prosociale. Chiar dacă elevii provin din medii familiale violente și au la baza structurii
de personalitate o stimă de sine scăzută, mediul educațional în care petrec o mare parte de timp,
reușește, prin acțiunea educatorilor și a specialiștilor, să influențeze pozitiv atitudinea și
comportamentul unui elev cu cerințe educaționale speciale. Astfel, comportamentele învățate în familie
care, în mediul respectiv, pot avea valoare adaptativă, devin dezadaptative în mediul şcolar.
În ceea ce privește elevii cu stimă de sine scăzută, tendința lor de a manifesta comportamente
pozitive poate fi explicată prin ideea că aceștia își doresc să obțină apreciere și valorizare atât din
partea colegilor, cât și din partea cadrelor didactice.
Familia reprezintă principalul factor socio-cultural care influențează comportamentul copilului
662
și care îi modelează personalitatea. Orice neglijență din partea părinților poate provoca copiilor grave
probleme comportamentale. Analiza studiului nostru indică faptul că problema principală este mediul
familial, părinții violenți reprezentând principalii factori influențatori ai comportamentelor de tip
bullying la elevii cu CES. Acest tip de părinți adoptă metode de disciplinare neadecvate, bazate pe
violență, model care este preluat de copil și adoptat în situațiile sociale ulterioare. Din acest punct de
vedere, manifestarea bullying-ului la elevii cu CES poate fi explicată de influența factorului familial.
Stima de sine se referă la autoevaluarea pe care o persoană și-o face raportându-se la ceilalți.
Astfel, un individ poate avea o impresie bună despre sine însuși (stimă înaltă, pozitivă) sau,
dimpotrivă, se poate deprecia, simțindu-se neacceptat de ceilalți (stimă slabă sau negativă). Stima de
sine poate fi explicată ca o necesitate a elevului de atenție, de valorizare, de putere în grupul de
semeni. Rezultatele studiului nostru confirmă rezultatele anterioare ale studiilor în problematica
manifestării bullying-ului, având ca și cauză stima de sine scăzută. Elevii cu CES care au o stimă de
sine scăzută manifestă mai multe comportamente specifice bullying-ului: agresive și de victimizare,
dar și mai multe comportamente pozitive. Acest studiu arată că, pe de o parte, elevii cu stimă de sine
scăzută au mai des statutul de agresor/victimă și că intensitatea evenimentului trăit este mai crescută
decât în cazul elevilor cu stimă de sine crescută, iar pe de altă parte, tot acești elevi încearcă să adopte
comportamente pozitive, sub influența mediului educațional din școală.
Diferențele de gen, în ceea ce privește agresiunea fizică și psihologică, au fost evidențiate în
urma unor studii efectuate în mai multe țări, de-a lungul ultimilor ani (Archer, 2004). Cercetătorii s-au
bazat pe teorii care au ca fundament factorii biologici în explicarea acestor diferențe de gen. Datele
obținute în urma analizei noastre statistie au arătat că nu există diferențe de gen în manifestarea
comportamentelor specifice de tip bullying: agresive, victimizare și comportamente pozitive. Analiza
de gen a victimizării și agresivității arată că băieții și fetele sunt atât victime, cât și agresori, în
raporturi aproximativ egale.
Acest studiu ne sprijină în demersul de a înțelege fenomenul de bullying în rândul elevilor cu
CES, apariția și cauzalitatea acestuia, conștientizând specificul realțiilor, al mediului familial, al valorii
personale.
Prin această cercetare am investigat o temă foarte actuală în contextul educațional din țara
noastră, ținând cont de semnificația și amplitudinea ei. Datele ne ajută pe noi, cadrele didactice, să
explicăm anumite comportamente de tip agresiv adoptate de elevi și să stabilim modalitățile de
intervenție pentru diminuarea acestui fenomen: implementarea unor programe anti-bullying în care să
se lucreze și cu părinții, organizarea de activități de educație parentală, programe de consiliere și de
dezvoltare personală pentru elevi.
În implementarea strategiilor de combatere a bullying-ului trebuie implicați atât părinții, cât și
întreaga școală pentru a schimba normele de comportament ale tuturor elevilor. Există programe care
au fost aplicate cu succes în diferite școli ale lumii; un model eficient după care au fost adaptate
majoritatea programelor de intervenție este cel creat de Dan Olweus (2007), „The Olweus Bullying
Prevention Program” (OBPP). Acest program include: activităţi de intervenţie – pentru părinţi si
profesori, ca acţiune la nivel de şcoală; activităţi pentru grupurile de colegi, ca acţiune la nivel de
clase; activităţi legate de curriculum pentru grupurile de elevi; activităţi individuale centrate atât pe
elevii agresori, cât şi pe cei victimizaţi.
Un proiect important realizat recent (2014) în Europa este „Ghidul European de Bune Practici
Antibullying” (European Antibullying Network - EAN), la care a participat şi România. Obiectivul
general al proiectului a fost prelucrarea, evaluarea și utilizarea rezultatelor și a celor mai bune
practici ale acțiunilor în curs de desfășurare (din toate țările Europei) împotriva agresiunii de tip
bullying, pentru a dezvolta o strategie europeană comună, care va fi pusă în aplicare prin stabilirea
unei rețele euroupene anti-bullying. Este o sursă valoroasă de informații ce ne poate fi de folos în
implementarea programelor de combatere a bullying-ului în școli.
BIBLIOGRAFIE:
663
Allport, W.G., (1991), Structura şi dezvoltarea personalităţii, București, Editura Didactică şi
Pedagogică;
Alizadeh, S., Abu Talib, M.B., Abdullah, R., Mansor, M., (2011), Relationship Between
Parenting Style and Children's Behavior Problems, Asian Social Science , vol.7, No.12, December,
2011;
Beldean, I.G., Mireștean, I.M., Irimie, S., Samoilă, C., Sandu, P., Amarei, R., (2016),
Comportamentul bullying în școală – formă specifică a violenței școlare, Revista de Medicină Școlară
și Univesitară, Vol.III, Nr.3, iulie 2016;
Berg, B., (2011), The effects of Parenting Styles on a Preschool Aged Child's Social Emotional
Development, American Psychological Association, 6th edition;
Buri, J. R., (1991). Parental authorithy questionnaire, Journal of Personality Assessment, 57(1);
Cosmovici, A., Iacob, L., (1999), Psihologie școlară, Iași, Ed. Polirom;
Olweus, D., (2001), Peerr harassment. A critical analysis and some important issues, In J.
Juvonen, et S. Graham (Eds.), Peer harassment in school (pp3-20). New York: Guilford Publications;
Olweus, D., (2010), Bullying in schools: facts and intervention, Researrch Centre for Healt
Promotion, University of Bergen, Norway, Article in Kriminalistik, January, 2010;
Olweus, D., (2007), Olweus Bullying Qoestionnaire, Standard School Report, in Olweus
Bullying Prevention Program, Hazelden Publishing, P.O. Box 176, Center City;
Olweus, D., (2007), Olweus Bullying Prevention Program: Schoolwide Guide, Center City,
MN: Hazelden;
UNESCO, (2019), Behind the numbers: Ending school violence and bullying;
Achenbach, T.M., (1991), McConaughy, S.H. et Howell, C.T, (1987), Child/adolescent
behavioral and emotional problems: implications of cross-informant correlations for situational
specificity, Psychological bulletin, psycnet.apa.org;
Proiect de parteneriat strategic KA2, Be a buddy not a bully, co-finanțat de UE prin Programul
Erasmus+, http://cnmecta.ro/images/Media/BrosuraRO.pdf ;
Studiu sociologic la nivel national, (2016), Bullying-ul în rândul copiilor,
https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/60/60cd7c6d-e210-4049-8e57-dd6da31b0f8e.pdf
https://www.salvaticopiii.ro/;
664
STUDIU DE CAZ
Iurea Daniela
Problema : Elevul S.V din clasa a X-a prezintă un comportament necorespunzător față de un
coleg de clasă, respectiv jigniri repetate, injurii, comportament agresiv adresate elevului C.D. Elevul
C.D, a reclamat dirigintei următoarele comportamente nepotrivite:
➢ Elevul C.D este ridiculizat de către elevul S.V pentru faptul că poartă ochelari fiind numit
tocilarul clasei
➢ Este jignit pentru că nu iese în pauză alături de colegii săi .
➢ Elevul S.V îi mâzgălește caietele, îi rupe foi din caiete sau manuale.
➢ Este ridiculizat pentru faptul ca nu are nici un prieten;
Parinții elevului C.D au spus că aceasta suferă foarte mult din cauza acestor jigniri repetate ;
mai mult, are zile în care refuzănsă meargă la școală din cauza intimidărilor la care este supus.
Obiective :
• Propunerea unui proiect educativ de intervenţie.
ETAPE:
A . Abordarea cazului
- Prezentarea cazului – situaţia actuală:
- Probleme la învăţătură
- Nevoia de a provoca suferință prin jigniri.
- note bune la majoritatea obiectelor;
- își îndeplineşte sarcinile şcolare cu conștinciozitate;
- nu participă foarte activ la ore pentru a nu fi catalogat de către colegi ca fiind tocilar;
- Limbajul scris/oral – destul de bogat;
- Memoria – corespunzatoare vârstei;
- Imaginaţia – peste medie;
- Atenţia – capacitate bună de concentrare;
- Voinţa – are voință, este nehotărât, nu are răbdare;
- Motivaţia – de tip intrinsec;
- Deprinderi verbale, senzoriale, motrice – normale, corespunzătoar vârstei;
- Deprinderi de gândire şi perceptive – corespunzătoare vârstei.
- Afectivitate – prezintă dezechilibre affective , oscilează între dispoziţii afective pozitive şi
negative în perioade foarte scurte de timp.
- Caracter – pozitiv, destul de combativ, cooperant dacă are interes:, este destul de organizat.
are o atitudine oscilantă faţă de propria persoană şi faţă de colegi, în general nu este sociabil, empatic;
- Echilibrul sistemului nervos - elevul prezintă o labilitate psihică destul de accentuată
665
3.Probleme medicale
4.Relaţii sociale
• Familie – elevul a fost crescut mai mult de mama și bunica , de la varsta de 10 ani tatăl fiind
plecat în străinătate.
• Tatăl când este prezent este deosebit de agresiv cu toţi membri familiei. Foarte autoritar, cu
un temperament predominant coleric; Nu are şi nu a avut decât un rol decorativ în creşterea copilului
• Mama împreună cu bunica se ocupă de educația copilului
• Grupul de prieteni –nu are pieteni;
• Colegii de clasă – are relaţii încordate cu colegii de clasă, care îl ocolesc considerându-l
tocilar și neintegrat.
la intrarea în liceu şi s-au agravat la terminarea clasei a IX-a.
Fără probleme deosebite până în clasa a X-a .
În familie au existat întotdeauna relaţii conflictuale, o atmosferă tensionată, greu de suportat;
Mama nu are timp suficient de educația copilului. Tatal nu este interest de traseul educațional al
copilului.
Lipsa de comunicare între părinți, exemplul modelului tatălui, situația conflictuală permanentă
în prezența tatălui, lipsa modelului masculine de comportament, mediul preponderant feminine în care
se dezvoltă produc grave dezechilibre emoţionale.
În urma discuţiilor puratate cu elevul C.D şi cu mama acestuia s-a constatat că visul lui cel mai
mare este să urmeze o carieră în domeniul asistenței sociale. Pentru viitorul apropiat tânărul şi-a
propus:
• Să se pregătească cu atenţie pentru examenul de bacalaureat;
• Să-şi rezolve problemele de relaţionare cu colegii de clasă;
Să devină mai sociabil
Să se străduiască să se integreze în colectivul clasei
Să își identifice hobby-uri care îi fac plăcere
Să își ajute mama și bunica în gospodărie
- modificarea sistemului de valori a elevului prin aplicarea testelor de determinare a intereselor
şi valorilor;
666
- părinţi;
- profesori;
- colegi;
- anturaj.
2.Formularea de prognoze privind evoluţia ulterioară a elevului
667
PREVENTION OF BULLYING AND CYBERBULLYING IN THE SCHOOL
ENVIRONMENT
Ivan Emilia Madalina

Liceul tehnologic ,,Petru Rares” Vetrisoaia, Vaslui
Bullying is a phenomenon which grows every day. We must prevent it because bullying can
‘’destroy’’ our children’s mental health and self-confidence. It can affect the future adults because the
events from childhood can shape one’s character and, in some cases, , his or her life. It can be
manifested at school but also in the online. You can post a photo and some strangers can write bad
words in their comments. They can make fun of some parts of your body and after that you may
become very complexed, even if those who are commenting aren’t perfect and, in many cases, they
look worse. People tend to spill their frustrations on the others, and they have courage because the
person they are bullying can live far or their identity is unknown commenting after fake accounts. In
the behind of their behavior aren’t sometimes bad people. No person is bad. For their bad and noxious
behavior is the society’s fault. For example, a good person is not so funny or ‘’interesting’’ as a bad
person and when a child sees that he or she tries to copy other’s behavior because they want to be
appreciated. Good people or things are not validified bad person and a daring person can obtain what
she or he wants. Even at the TV the ‘’interesting’’ people are more popular and ‘’scandal’’ catches on
the public. With those examples, the children think that it is the manner to be observed and to succeed
in life. Even their parents sometimes encourage this type of behavior, some of them, because they
don’t want that their child to be a victim.
The kids who are bullying others aren’t bad. There can be many other reasons for their actions.
One of them can be their family, so they can act like that because this is what they see in their house.
There are parents that encourage this type of behavior because they fear that their kids not become a
victim. Better a bully than a victim.
Society, mass-media and social media can take part of bullying by giving negative examples,
unfortunately these examples are often promoted. Generally, this kind of person dominates others and
are very respected, so kids copy their example because it means to be cool and appreciated of the
others around them.
The third cause is when the child in case was bullied and he or she wants to be like his or her
aggressor, because in his head it is the only way to escape of this behavior which hurts him a lot
mentally and sometimes bullying can reach a critical point of physical aggression, unfortunately.
Consequently, many children and teens are becoming a bully because they only want to defend them
and be respected by others, and in our society sometimes, this is the only way to obtain that.
Unfortunately, there are many examples in which children have depressions, they can’t focus
on study because they are stressed, become insecure, introverted, they can’t enjoy their childhood or
adolescence and the worst consequence of bullying is taking their own life. Children say bad words
without thinking about negative effects. We must be more empathetic with the people around us. In
one moment in our lives, we can be treated the same and we won’t like that, this is for sure.
It is very hard to eliminate the bullying in the school or social media, but not impossible. The
rules at school must be stricter and when the teachers see a case of bullying, they must act exactly in
that moment. There must be introduced in school hours of education. Yes, only education. The
teachers must be paying also attention to the bully because the bad must be cut from the roots. Maybe
the bully passes through a hard period in his or her life. This is the job of school’s psychologist to find
the spring of his or her actions and to find a solution. The parents also must be involved because the
bully must be observed at home and his behavior can be even from family. The victim must be
668
encouraged to tell the problem, not hide it. The teachers and parents must be in touch and have a good
relationship of communication each other and with the kids because they must find out things what
happens to them. It is necessary much attention from teachers and parents. Only working together, we
can succeed. If only one part is involved there is very hard to achieve the aim. Parents must pay much
attention at what their children are watching at the TV because there are many violent cartoons ,and on
the internet, there are many negative examples which are considered ‘’cool’’. Children don’t have their
personality shaped, they are discovering new things and even their identity. Until to an adult age like
eighteen or twenty years old, even more, they are shaping their character.
Bullying is hard to be eliminated from school and online but together we will succeed, for sure.
669
BULLYING-UL ȘI CYBERBULLYING-UL - FENOMENE ÎNTÂLNITE ÎN RÂNDUL
ELEVILOR
Ivanciu Constanța Claudia

Școala Gimnazială Nicolae Titulescu, Călărași

cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat
cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict
bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i
pe alții într-o lumină proastă. Fenomenul bullying poate fi prezent în orice tip de comunitate, în
grupuri sociale, unde persoanele interacționează unele cu altele: la școală, la locul de muncă, în
familie, în cartiere, în biserică, în mass-media, chiar între țări etc. Se creează astfel o stare de conflict,
care nu poate fi depășită decât dacă se conștientizează existența fenomenului.
slăbiciuni pe care bully-ul le poate exploata. Victima manifestă imposibilitate de apărare și sentimente
de neputință. Spectatorii (bystanders) sunt și ei persoane implicate în fenomenul de bullying, chiar
dacă nu în mod direct, însă asistă la acțiune. Bullying-ul este considerat o formă de violență fizică și
psihologică, o conduită intenționată care vizează producerea unor prejudicii (rănire, distrugere, daune)
unor persoane (inclusiv propriei persoane), cu diferite cauze care determină noi forme de violență.
-răspândirea minciunilor sau postarea de fotografii jenante ale cuiva pe rețelele de socializare;
-transmiterea de mesaje supărătoare sau de amenințări prin platformele de schimb de mesaje;
-copierea identității unei persoane și transmiterea în numele acesteia de mesaje răuvoitoare
cuiva.
Ministerul Educației și Cercetării și specialiștii cooptați în grupul de lucru de profil au
elaborat normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 221/2019 prin care este prevenit și combătut
bullying-ul în spațiile destinate învățământului.
Normele au fost aprobate prin ordin de ministru și publicate în Monitorul Oficial din 10 iunie
2020, intrând în vigoare odată cu publicarea acestuia.
Obiectivul normelor metodologice este să faciliteze crearea unui climat sigur și pozitiv în
unitatea de învățământ, bazat pe respectarea persoanei, nediscriminare, motivarea pentru învățare și
asigurarea stării de bine a antepreșcolarului/preșcolarului/elevului în unitatea de învățământ.
De asemenea, normele metodologice oferă un instrument de lucru pentru profesioniștii care
desfășoară activități cu antepreșcolarii/preșcolarii/elevii din sistemul educațional, familiile copiilor,
670
autoritățile responsabile cu protecția copilului împotriva violenței, inclusiv a violenței psihologice-
bullying și cu furnizorii de servicii specializate pentru reabilitarea copiilor-victime, martori și/sau
copiilor cu un comportament agresiv. Promovarea activităților de prevenire și combatere a tuturor
formelor de bullying și cyberbullying în sistemul educațional preuniversitar este un alt obiectiv
urmărit, dublat de identificarea, semnalarea și intervenția, în echipă multidisciplinară, în situațiile de
violență psihologică-bullying și cyberbullying.
Astfel, pentru prevenirea violenței psihologice-bullying, în fiecare unitate de învățământ va fi
înființat un grup de acțiune anti-bullying din care vor face parte maximum 10 membri. Între aceștia se
vor regăsi directorul unității de învățământ, profesorul consilier școlar, trei cadre didactice formate în
problematica violenței, inclusiv a violenței psihologice-bullying, doi sau mai mulți reprezentanți ai
elevilor, un reprezentant al părinților, reprezentanți ai autorității locale. Rolul acestui grup este
prevenirea, identificarea și soluționarea faptelor de bullying comise între elevi, prin acțiuni fizice,
verbale, relaționale și/sau cibernetice.
Fiecare unitate de învățământ are obligația de a introduce în Regulamentul de Ordine Interioară
(ROI) obiectivul „școală cu toleranță zero la violență”. În plus, pentru a veni în sprijinul cadrelor
didactice, în perioada următoare, Ministerul Educației și Cercetării va realiza Ghiduri de bune practici
pe cicluri de învățământ, privind modul de interacțiune și de intervenție în situațiile de violență
psihologică-bullying.
Mai mult, implementarea planului anti-bullying, la nivelul fiecărei unități școlare, presupune:
a) activități de informare și conștientizare asupra fenomenului de bullying pentru personalul
școlii, copii și părinți;
b) măsuri de comunicare și informare internă, la nivelul unității de învățământ, cu privire la
c) proceduri de intervenție în situațiile de violență psihologică-bullying;
d) responsabilizarea cadrelor didactice în scopul intervenției imediate în cazurile de bullying
semnalate sau identificate;
e) organizarea unor activități, precum concursuri, teatru forum ș.a., în scopul încurajării
respectării valorilor și misiunii declarate a școlii, participarea la identificarea, medierea sau raportarea
f) atragerea părinților în participarea la dezbateri și sesiuni de informare cu privire la bullying;
g) activități de măsurare a impactului acțiunilor cuprinse în planul anti-bullying și ale eficienței
grupului de acțiune.
h) orice alt tip de activitate care are scopul de a preveni bullying-ul.
În clasa pe care o conduc a fost transferat un băiețel ai cărui părinți erau plecați în străinătate.
Copilul a fost lăsat în grija unchilor lui, care locuiesc în Călărași. După prima săptămână de școală,
timp în care nu a interacționat cu elevii din noua clasă, a început să îi necăjească pe copiii din jurul
său, uneori insistând chiar foarte mult, până când aceștia izbucneau în lacrimi. Dădea indicații, încerca
să se impună în fața tuturor, iar dacă un coleg nu îl asculta devenea foarte furios.
Băiatului i-a fost greu să se adapteze emoțional și comportamental la noul context deoarece,
nefiind familiarizat cu persoanele în grija cărora a rămas, nu reușea să-și exprime moțiile și gândurile.
Elevul manifesta sentimente contradictorii față de părinții lui care îi spuneau că îl iubesc, dar, îl
abandonaseră la unchii de la oraș. El nu putea să-și exprime furia față de părinți, se simțea vulnerabil și
neajutorat, el era practic o victimă. Comportamentul agresiv manifestat în exterior reducea intensitatea
sentimentelor de vulnerabilitate și neajutorare resimțite pe plan intern. Raționamentul din spatele
acestui deziderat inconștient al copilului era: atâta timp cât îi controlez pe cei din jur, aceștia nu mă vor
râni.
671
STUDIU DE CAZ
Ivaşcu Elena-Gabriela
Şcoala Gimnazială „Vlaicu Vodă”
Structura „Aurel Vlaicu”, Brăila
Elev: T. M.
Vârsta: 14 ani
Clasa: a VIII a
Eleva face parte dintr-o clasă cu elevi silitori care au rezultate bune și foarte bune la învățătură.
Aceasta frecventează școala în mod regulat, este punctuală, aduce caietele și cărtile necesare
desfășurării orelor de curs și participă activ la oră. De cele mai multe ori, aceasta este ironizată de
colegi în timpul orei de curs.
2. Problema
Eleva întâmpină mari dificultăți in a se integra in colectivul clasei. Aceasta deține foarte multe
informaţii, iar la majoritatea materiilor reușește să ducă la bun sfârșit sarcinile trasate de către domnii
profesori. Relația cu ai săi colegi este aproape inexistentă, deoarece este ignorată, îi este greu să
comunice cu ei, iar unii colegi refuză să interacționeze cu ea.
Eleva locuiește cu familia sa. Ei locuiesc într-un apartament modest,fiind singură la

parinti.Ambii părinţi muncesc,deci are asigurat un trai decent din partea acestora,iubirea lor fiind
singurul remediu la intoarcerea de la şcoală. Situaţia ei se complică din momentul in care incepe
săptămâna de şcoală.
4. Comportamentul elevei
Eleva T. M. manifestă un comportament nepăsător față de colegii săi,incercând să se implice

cât mai mult in sarcinile date de către profesori, uneori este ostilă și indiferentă față de colegii săi, iar
aceștia la rândul lor nu prezintă interes pentru a comunica sau colabora cu ea.
5. Scop
- îmbunătățirea interacțiunii dintre elev, colegii acesteia și școala;

- identificarea de către profesori a celor mai importante căi de relaţionare intre colegi şi elevă
(empatie, cunoaștere a altor calităţi și răbdare);
- colaborarea cu familia elevei pentru imbunătăţirea relaţiei cu cei din clasă.
- identifcarea dificultăților cu care se confruntă eleva;

672
- schimbarea comportamentală a colegilor cu scopul de a empatiza şi cu această elevă.
7. Propuneri pentru rezolvarea situației elevei
- stabilirea regulilor și aplicarea acestora în mod constant;

- antrenarea elevei în activități atât individuale, cât și colective;
- stimularea și încurajarea comportamentelor adecvate, prin includerea elevei în activități
extrașcolare;
- implicarea elevei în proiecte alături de colegii săi de clasă;
- sesizarea familiei și stabilirea unor ședințe de consiliere în comun cu aceasta.
În prima etapă a planului de acțiune, se urmărește includerea elevei și a familiei sale într-un
program de consiliere școlară, pentru îmbunătățirea stimei de sine și a abilităților de comunicare în
cadrul colectivului clasei sale.
Eleva T.M. a fost implicată în cadrul unor activități extracurriculare cu ocazia zilei onomastice
a şcolii,”Sf Trei Ierarhi”..
elementele caracteristice ale acestora,in special „Cenuşăreasa”
Utilizând o metodă inovativă de predare, le-am explicat elevilor că urmează ca ei să realizeze o
poveste bazată pe metoda "Narațiune inovativă bazată pe obiecte". Elevii au fost rugați să aducă câte
un obiect care semnifică ceva pentru ei și care pot stârni amintiri. Clasa a fost împărțită în grupe de
câte 4-5 elevi și au poziționat obiectele lor împreună, pe bancă. După ce au observat obiectele timp de
5 minute, aceștia au fost rugați să realizeze o poveste în care acestea devin personaje. Elevii au realizat
scurte povestiri foarte interesante, creative și bine realizate. Această metodă a funcționat foarte bine în
cadrul acestei clase, ajutând elevii să interacționeze și să creeze legături.Chiar şi eleva T.M. a fost
apreciată pentru frumoasa poveste realizată.
O altă activitate a proiectului, în cadrul căreia eleva T. M. a participat, a fost jocul de rol cu o
piesă contemporană ce a pornit de la basmul vizionat “Cenuşăreasa”, numit “Cenuşăreasa modernă
versus Cenuşăreasa tradiţională”.Fiecare elev talentat a primit câte un rol,iar eleva T.M. a primit chiar
rolul Cenuşăresei moderne.Fără ca măcar să ştie ce urmează să interpreteze,dar bucuroasă că este
integrată in colectiv,am inceput lectura pe roluri pentru a primi indicaţiile scenice necesare interpretării
.Cu cât avansam in lectura pe rol,cu atât liniştea clasei era mai apăsătoare,până când eleva T.M. a
inceput să plângă,iar colegii ei,inmărmuriţi de ceea ce auzeau,au recunoscut că asta ii fac ei din clasa a
V-a:o terorizau verbal,aşa-numitul “bullying”.Nici nu pot să vă descriu cum a interpretat rolul eleva
T.M.:nu făceam diferenţa intre teatru şi realitate in cazul ei.Cert este că ,după acea
scenetă,comportamentul colegilor ei s-a schimbat radical,iar ei nu ii venea să creadă că un simplu joc
de rol avea să ii imbunătăţească relaţiile cu cei din clasă.
- dezvoltarea competențelor elevei prin interacțiune și dialog;
673
- conformarea la regulile de grup și participarea activă a elevei;
- manifestarea unui comportament respectuos față de colegii săi şi viceversa.
În urma intervenției pe care am avut-o în cadrul activităților desfășurate cu eleva T.M., am

constatat faptul că cel mai mare impact asupra elevei l-a avut participarea activităților sub formă de
joc. Părinții au început să acorde mai mult interes sensibilităţii copilului lor. Relația dintre T.M. și
colegii săi este mai bună, aceștia fiind mai toleranți unii cu ceilalți și comunicând mult mai bine.
Bibliografie:
2000
674
STUDIU DE CAZ
Jilavu Gabriela
Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu” Buzău
Generația actuală a trecut cu pași rapizi de la utilizarea internetului ca "extra"-variantă în

comunicarea de zi cu zi (utilizarea cibernetică), la utilizarea acestuia ca mod de comunicare "primar și
necesar" (imersiune cibernetică). De fapt, 95% dintre adolescenți sunt conectați la internet. Această
trecere de la comunicarea față în față la comunicarea online a creat o dinamică unică și potențial
dăunătoare pentru relațiile sociale – o dinamică care a fost recent explorată în literatura de specialitate
ca hărțuirea cibernetică și hărțuirea pe internet.
În general, hărțuirea cibernetică implică rănirea altcuiva folosind tehnologiile informației și
comunicațiilor. Aceasta poate include trimiterea de mesaje hărțuitoare (prin text sau Internet), postarea
de comentarii denigratoare pe un site de socializare, postarea de imagini umilitoare sau amenințarea /
intimidarea cuiva în format electronic. Din păcate, comportamentul cyberbullying a ajuns să fie
acceptat și așteptat în rândul tinerilor. În comparație cu hărțuirea tradițională, hărțuirea cibernetică este
unică prin faptul că ajunge la un public nelimitat, cu o expunere crescută în timp și spațiu, păstrează
cuvintele și imaginile într-o stare mai permanentă și nu are supraveghere. În plus, autorii hărțuirii
cibernetice nu văd fețele țintelor lor și, ulterior, este posibil să nu înțeleagă consecințele depline ale
acțiunilor lor, scăzând astfel sentimente importante de responsabilitate personală. Acest lucru a fost
adesea menționat în literatura de specialitate ca "efectul de dezinhibiție". Cyberbullying-ul a apărut ca
o formă relativ nouă de bullying în ultimul deceniu. Activitatea inițială privind studiul hărțuirii
cibernetice s-a axat pe documentarea ratelor de prevalență, a efectelor legate de sex și pe identificarea
asemănărilor/diferențelor cu formele tradiționale de bullying. Mai recent, s-a lucrat la stabilirea
corelanțelor psihosociale (de exemplu, depresie, anxietate) și psihosomatice (de exemplu, dureri de
cap, dureri de stomac) ale cyberbullying-ului.
Având în vedere că hărțuirea cibernetică este o construcție relativ nouă, este important de
remarcat faptul că există încă inconsecvențe definitorii și metodologice în întreaga literatură. De
exemplu, unii cercetători au ales să adopte un criteriu mai conservator pentru a defini hărțuirea
cibernetică -"răul voit și repetat cauzat prin utilizarea computerelor, telefoanelor mobile și a altor
dispozitive electronice", în timp ce alți cercetători au folosit o definiție mai largă -"utilizarea
mijloacelor electronice pentru a dăuna intenționat altcuiva". În accepțiune largă, termenul de
cyberbullying reprezintă un termen umbrelă care include construcții conexe, cum ar fi hărțuirea pe
internet, hărțuirea online și tehnologiile de comunicații informaționale .
Explorarea impactului cyberbullying-ului asupra sănătății copiilor, de la cele mai fragede
vârste, s-a impus ca o condiție evident necesară în cadrul mai multor studii din întreaga lume. Se
anticipează că aceste informații pot fi utilizate pentru a spori cunoștințele practicienilor, furnizorilor de
servicii medicale, educatorilor și cercetătorilor și, ulterior, pentru a informa și susține mai bine
eforturile de prevenire și intervenție legate de reducerea hărțuirii cibernetice și a efectelor nocive
asociate acestora.
Ca profesor racordat la realitatea actuală am impactat cu diferite forme ale acestiu gen de
agresiune, atât în dimensiunea teoretică cât și în cea pragmatică: viața particulară- copiii rudelor,
colegilor, activitatea profesională- elevii din clasă și școală. Este evident că fenomenul ia amploare cu
rapiditate incontrolabilă și am început să-l identificăm în diverse forme de manifestare din ce în ce mai
des.
IDENTIFICAREA CAZULUI:
Pandemia a impus adaptarea învățării la mediul online, desigur, foarte ofertant și atractiv.
Utilizarea punctuală, controlată, pe intervale mici a internetului a fost însă înlocuită brusc cu
675
expunerea îndelungată, prea puțin controlabilă, adeseori nocivă la lumea virtuală. În urma acestei
perioade am sesizat că la clasa a IV-a , neomogenă ca apartenență socială, posibilități materiale,
inteligență cognitivă și emoțională, cu un număr de 29 elevi, încadrații în categoria de vârstă 10-11 ani
, a apărut o situație specială , în persoana elevului M.Y.N.
DATE PERSONALE ŞI DE FAMILIE :

Numele şi prenumele : M.Y.N.
Data naşterii :.2010
Clasa : a IV-a
Numele şi prenumele părinţilor : *mama : L.A.
*tata : M.L
Ocupaţia părinţilor : *mama : barman sezonier-Italia, Elveția, Austria
*tata : fără ocupație, zilier
Fraţi şi surori (numele şi vârsta) : fără frați/surori
Condiţii de locuit : bune
Condiţii materiale şi igienico-sanitare ale familiei : bune
Nivel cultural al familiei : submediu
Relaţiile dintre părinţi : nu au fost căsătoriți, separați de când băiatul avea 2 ani, nu
colaborează
Relaţiile dintre părinţi şi copii : are o relație caldă și apropiată cu mama care vine în țară
o dată la 3 luni și stă câte 2 săptămâni. Petrec mult timp împreună, îi asigură toate cele necesare
activității școlare și extrașcolare, merg în plimbări, excursii, etc. Când mama este plecată ,copilul stă
cu bunicii din partea mamei. Relațiile dintre bunici sunt tensionate, se ajunge foarte des la agresivitate
verbală și fizică. Copilul vorbește permanent cu mama la telefon dar în acele perioade performanțele
școlare scad, înregistrează absențe, este apatic și lipsit de interes.
Nu ține legătura cu tatăl pe care abia îl recunoaște.
Atitudinea părinţilor faţă de educaţia copilului :
-Tatăl lipsește cu desăvârșire din viața copilului. În cei 5 ani de când îmi este elev nu
l-am cunoscut, nu s-a interesat niciodată de situația lui.
-Mama este mai interesată de educaţia copilului dar supravegherea este fluctuantă , cu
sincope.
Atitudinea părinţilor faţă de problemele copilului:
-Tatăl nu cunoaște absolut nimic despre copil;
-Mama se implică, îl ascultă și încearcă să îl ajute, să îl înțeleagă, vine de câte ori este
în țară la școală, la ședințele cu părinții și la serbări sau mă contactează pe whtsapp, dacă este nevoie.
Alte informaţii relevante :
Mama a avut câteva relații pasagere în care a fost implicat și copilul, care au afectat-o
emoțional, i-au destabilizat stima de sine ceea ce a determinat-o să se focuseze foarte mult pe aspectul
exterior, fiind înt-o continuă tranformare fizică. A „relaxat” interesul pentru școală în ultimul an lucru
vizibil de altfel în rezultatele copilului. Acum este într-o nouă relație pe care o expune zilnic în mediul
online.
DATE CU PRIVIRE LA SĂNĂTATEA ŞI EVOLUŢIA FIZICĂ :

Elevul are o stare de sănătate bună în general. În ultima perioadă însă, a slăbit, are
cearcăne, acuză dureri de cap foarte des.
ANALIZA INFORMAŢIILOR OBŢINUTE :

*DATE CULESE PRIN OBSERVAŢII:
Y. este un băiat cuminte, sociabil, foarte respectuos, săritor, apreciat de colegi , cu
676
rezultate la învățătură foarte bune, până anul trecut fiind premiant. Încă din perioada învățării online,
interesul său pentru învățătură a scăzut progresiv. Mai întâi am observat lipsa de concentrare, de
inițiativă, de interes la ore, apoi a început să închida „accidental camera”, să intre de la a doua oră ,
apoi să lipsească și de la ultima, ajungând în ultimile două săptămâni de online să nu mai intre deloc,
să numai trimită teme, să nu mai interacționeze nici cu colegii de clasă. A încheiat anul școlar cu
rezultate foarte slabe, la limita suficienței. Cu mama nu am putut comunica decât pe whatsapp,
pandemia ținând-o afară din țară o perioadă foarte lungă. Chiar dacă mi-a făcut multe promisiuni că va
remedia situația nimic nu s-a îmbunătățit. După revenirea la școală am observat că Y. era foarte slăbit,
apatic, cu cearcăne evidente tot timpul. Uneori adormea cu capul pe bancă la ore invocând dureri de
cap puternice. A început să se manifeste tulburări de concentrare la învăţătură, devenea vizibilă
tendinţa de introvertire și singurătatea, având o imagine de sine destul de scăzută şi o motivaţie slabă
de a socializa cu colegii.Din elevul premiant Y. a intrat în programul de remediere pentru a mai
recupera din ceea ce pierduse în perioada de online. Toate acestea au dus la modificarea traiectoriei
dezvoltării afective şi în special a celei emoţionale a copilului.
Informaţii despre trebuinţele de deficit precum şi despre cele de dezvoltare le-am colectat
pe baza testelor de cunoaştere, a observaţiilor şi în urma studierii fişei psiho-pedagogice.
- are posibilităţi relative bune de comunicare orală, gestuală şi expresivă.;
- se angajează în îndeplinirea sarcinilor primite cu greutate , este receptiv şi cooperant pe
intervale mici
- atenţia are un volum redus şi puterea de concentrare este în scădere
- este lipsit de motivație
- elevul rămâne blocat în fața unei sarcini timp îndelungat,apoi trece de la o activitate la
alta, neavând răbdare să ducă la bun sfârşit sarcina primită.
- reuşeşte să relateze întâmplări din viaţa sa .
- pe parcusul procesului instructive-educativ nu este atent şi interesat și nici nu
simulează asta, iar în pauze și pe parcursul activităților extrașcolare rămâne retras și rezervat,
interacționează din ce în ce mai puțin cu colegii.
- mesajul transmis de învăţătoare îl înţelege, dar nu manifestă interes pentru persoanele
care dialoghează cu el, rămânând fără cuvinte deseori.
*DATE CULESE DIN CONVORBIRI CU MAMA:
Din discuţiile purtate cu mama elevului, am constatat că elevul a început să eludeze
conștient regulile impuse de aceasta . Petrece foarte mult timp pe anumite jocuri pe calculator /telefon.
Se culcă, la ore improprii pentruu un copil, 3-4 dimineața. Nu mai comunică , este irascibil, mănâncă
puțin și neregulat. Când mama a încercat să îi restricționeze și apoi să îi interzică accesul la jocuri
acesta arefuzat să mai mănânce /să mai vorbească cu membrii familiei. Au avut discuții foarte multe,
toate se terminau cu refuzuri vehemente, indiferent de modalitatea de abordare. Mama a descoperit că
un anumit joc era cel care îl preocupa cel mai mult, pe care îl juca în rețea cu mai mulți băieți,
majoritatea mai mari, neunoscuți în viața reală, sub protecția nickname-urilorfolosite în joc.
Competiția și teama de eșec precum și invectivele și pedepsele primite de pierzători pe chat, l-au
terifiat determinându-l să renunțe aproape în totalitate la valorile pe care le avea.” .
*DATE CULESE DIN CONVORBIRI CU COPILUL
Este un elev calm, vorbeşte doar când este întrebat. Mărturiseşte că şi-ar dori ca mama
să nu mai plece de acasă deși înțelege că acesta este job-ul ei și așa poate să îl întrețină. Nu vrea să
relaționeze cu tatăl pe care îl consideră responsabil de tot ceea ce trăiește negativ.Și-a exprimat dorința
de a se face mare mai repede, de a deveni un luptător la fel de bun ca personajul în pielea căruia joacă
jocul preferat pentru a-și feri bunica de loviturile repetate ale bunicului. Dorința cea mai mare este să
plece cu mama în străinătate căreia să-i poată demonstra că e capabil să o protejeze.
677
ANALIZA-SINTEZA DATELOR OBŢINUTE :
Am înțeles din aceste discuții că situația poate fi încadrată la cyberbullying, hărțuire în
mediul online și că poate evolua și înregistra o gravitate mai mare, din cauza faptului că ”agresorul” se
află sub protecția distanței fizice, săvârșind acțiuni pe care altfel nu le-ar fi comis. Astfel, victima
devine mai ușor de exploatat, informațiile online persistând suficient de mult timp încât să își atingă
scopul. Abuzul este invaziv, periclitând viața personală a elevului în toate mediile în care aceasta se
manifestă: acasă, la școală, online sau offline. De cele mai multe ori, colegul subestimează efectele
acțiunilor sale, considerând totul o simplă distracție.
Consecințele manifestării cyberbullying-ului pot fi uneori pe termen lung:
Efecte la nivel social:
- diminuarea dorinței de a comunica și socializa, atât în mediul online, cât și în viața reală,
motiv pentru care unele victime pot alege să se izoleze de societate
- comportament necorespunzător în societate, victimele putând acționa agresiv sau prezenta
complexe a căror manifestare inhibă socializarea
- absenteismul – copiii sau adolescenții agresați în mediul virtual refuză să meargă la școală
pentru a evita întâlnirea cu unuii colegi, care au vizualizat sau citit mesajele denigrante distribuite pe
internet de agresor
Efecte la nivel emoțional:
- comportament agresiv sau depresie, cauzate de reacțiile celor din jur la postările agresorului
cu privire la victimă
- frică și anxietate, determinată de impresia victimei că este urmărită permanent de agresor sau
că urmează un nou atac la adresa sa
- îmbufnare – copilull este mereu nemulțumit și supărat, refuzând să participe la activități de
grup sau cu caracter social .
MĂSURI DE REZOLVARE A CAZULUI :

Identificarea partenerilor de joc, discuții cu aceștia, informarea pârinților
Reducerea timpului petrecut pe internet gradual
Diversificarea variantelor de recreere și petrecere a timpului liber
Valorizarea elevului în contextul școlar și extrașcolar care să ducă la creșterea stimei de sine;
Încurajarea acesteia pentru a-şi exprima liber opiniile;
Sprijinirea sa în înţelegerea erorilor;
Orientarea observațiilor pe sarcinile de lucru şi nu pe elev;
exprimare a propriilor opinii;
bune;
Afişarea lucrărilor individuale reuşite la panoul clasei;
Participarea la şedinţe de consiliere individuală orientate pe ameliorarea deficitului de atenţie ,
înlăturarea dificultăţilor de învăţare , creşterea încrederii în sine ;
Vizionarea unor filmulețe și organizarea unor dezbateri cu tema ”Bullyingul și ciberbullyingul
în mediul școlar” la nivelul de înțelegere al copilului
CONCLUZIE
Discutând cu mama și bunica problema acestui copil , s-a constatat pe baza informaţiilor
obţinute că are nevoie de o atenţie sporită atât din partea familiei cât şi din partea şcolii. Astfel , mama
a rămas o perioadă mai lungă acasă iar elevul a venit regulat la școală rămânând și la programul
678
„Școală după Școală”din unitatea de învățământ. Treptat interesul pentru activitatea la școală s-a
intensificat determinând ameliorarea și chiar performarea în învățare, schimbări semnificative în
comportamentul şi în activitatea de învăţare a elevului.
Efectele victimizării și comiterii hărțuirii cibernetice asupra sănătății copiilor pot fi foarte
grave Factorii de risc individuali legați de participarea la hărțuirea cibernetică sunt mulți și dificil de
identificat . De aceea este necesară monitorizarea permanentă a activităților copiilor în spațiul virtual,
petrecerea unui timp de calitate în familie și la școală, medierea și moderarea proceselor legate de
impactul cyberbullying-ului asupra sănătății lor prin implicarea activă a tuturor factorilor conjucturali
competenți.
679
BULLYING-UL – CONTEXTUL SOCIAL AL VICTIMELOR ȘI AL AGRESORILOR
Ioana-Maria Junc
Acest fenoment, bullying-ul, nu s-a numit așa de la inceput, ci în trecut a fost foarte mult timp
tolerat în rândul adolescenților, a fost considerat o stare de fapt, o așa zisă normalitate. A existat o
preconcepție conform căreia adolescenții hărțuiți, victime ale aestui fenomen, prin comportamentul lor
au cerut asta, sau au meritat să fie supuși acestui tratament. Adesea chiar și copilul care este hărțuit
începe să interiorizeze această idee și să o asimileze ca fiind normală. Astfel, adesea martorii acestui
fenomen au ridicat din umeri, neconștientizând cât de nociv este acest aspect în procesul de dezvoltare
a unui adolescent.
Copiii și tinerii pot fi deosebit de vulnerabili datorită proceselor și schimbărilor prin care
aceștia trec în perioada adolescenței, astfel bullying-ul este un fenomen social complex care implică
toti factorii determinați din viața unui tânăr.
Bullying-ul poate duce la vătămare fizică, suferință socială și, totodată, emoțională,
autovătămare și în cazuri extreme, chiar moarte. De asemenea, creste riscul de depresie, anxietate,
tulburări de somn, performanțe școlare scăzute, uneori chiar și abandon școlar în rândul victimelor. În
ceea ce privește agresorii, aceștia sunt expuși unui risc crescut pentru abuz de alcool și alte substanțe,
performanțe școlare scăzute și cel mai grav aspect, pot deveni persoane violente la vârstă adultă. 1
Un element cu o pondere foarte mare în ceea ce privește acest fenomen, adesea trecut cu
vederea, este contextul social în care are loc. Astfel, din poziția de dascăl, pentru a înțelege mai bine
fenomenul și pentru a preveni în mod eficient hărțuirea și abuzurile specifice, sunt necesare cercetări
suplimentare atât în ceea ce privește contextul social al agresorului, cât și al victimei.
Un aspect foarte important pe care un studiul sociologic realizat la nivel national al celor de la
Salvați Copiii îl surprinde este faptul că „ într-o situație de bullying toți copiii sunt victime - și cel care
suferă consecința directă a agresivității; și cel care este autorul comportamentului violent, pe care, l-a
învățat cu siguranță fiind la rândul său martor sau victimă într-un alt context de viață; și cel care asistă
neputincios și învață că școala sau cartierul sunt câmpuri de luptă în care doar cei puternici
supraviețuiesc.” 2 Astfel, acest fenomen este mult mai amplu decât ne putem imagina în prima faza,
cuprinzând o arie socială extinsă atât a vicimelor cât și al agresorilor.
Efectele agresiunii pot continua până la vârstă adultă, neexistând un singur profil al unui tânar
implicit în acest fenomen al bullying-ului, deoarcele tinerii care agresează pot fi bine conectați social,
poti fi tineri marginalizați sau pot fi în situația în care și ei sunt hărțuiți la rândul lor de către altii. În
680
mod similar, cei care sunt hărțuiți adesea îi agresează pe altii. Astfel, soluțiile în ceea ce privește atât
fenomenul de prevenție cât și fenomenul de stopare a bullying-ului nu sunt simple, acestea trebuie să
fie private din mai multe unghiuri. Aceste soluții trebuie să implice întreaga comunitate școlară – elevi,
părinți, profesori. Iar martorii care văd agresiunea, abuzul, bullying-ul de orice fel, pot face o diferență
uriașă dacă intervin și acționează în numele unei persoane agresate.3
În ceea ce privește agresorii, diferitele tipuri de violență sunt conectate și adesea au o cauză
fundamentală regăsită în contextul de acasă al agresorilor sau în trecutul acestora, cauză care odată
descoperită poate fi combătută și tot odată poate fi prevenit sau chiar stopat acest fenomen. Astfel,
abordarea și prevenirea unei forme de violență poate avea un impact asupra prevenirii alte forme de
violență.4
Așadar, adulții pot ajuta la prevenirea agresiunilor vorbind cu copiii despre asta, abordând
subiectul bullying-ului atât părinții acasă precum și profesorii în cadrul orelor de curs, modelând și
îndrumând elevii, oferindu-le un set de valori puternice și fiindu-le totodată model de bunatate,
integritate și respect față de semeni.
Bibliografie:
1. National Academy of Sciences – ”Preventing bullying through science, policy and practice.
The National Academies Press, Washington, DC 2016 ”
http://www.nap.edu/catalog/23482/preventing-bullying-through-science-policy-and-practice
2. Ciprian Grădinaru, Diana Stănculeanu, Mihaela Manole BULLYING-UL ÎN RÂNDUL
COPIILOR Studiu sociologic la nivel national – Salvați Copiii;
3. Centers for Disease Control and Prevention. Youth risk behavior surveillance - United
States, 2019. Morbidity and Mortality Weekly Report, Surveillance Summaries 2020
4. Farrington D, Baldry A. - Individual risk factors for school bullying. Journal of Aggression,
Conflict and Peace Research 2010; 2(1):4-16 - https://doi.org/10.5042/jacpr.2010.0001.
681
STUDIU DE CAZ
PROBLEME COMPORTAMENTALE, INTEGRAREA ÎN COLECTIVITATE,

AGRESIVITATE
Kanya Julia
G.P.N. Potau
COPIL: Z.A.
I.-DATE PERSONALE
Numele şi prenumele: Z.A
Locul şi data naşterii: 20.03.2016
Domiciliul:
II. -DATE DESPRE FAMILIE

provine dintr-o familie cu părinţi şi bunici;
climat familial adecvat;
situaţie materială foarte bună;
are un frate, nu îl recunoaște ca membru al familiei (”mama și tata au un copil în casă dar nu e
fratele meu”);
crescut în mare parte de către bunica maternă.
III.-DATE PRIVIND STAREA DE SĂNĂTATE

este bine dezvoltat din punct de vedere fizic;
îmbolnăviri: specifice vârstei;
la activităţi este foarte agitat, nu stă pe scăunel mai mult de 5 minute, nu poate stabili contactul
vizual;
- comunică relativ ;
- dezvoltarea cognitivă normală specifică vâstei.
IV.- DATE PRIVIND DEZVOLTAREA PROCESELOR COGNITIVE
Caracteristici ale proceselor cognitive:

- predomină modalitatea vizuală de recepţie a informaţiei;
- percepţie difuză, superficială a materialului de învăţare;
- controlează şi coordonează mişcările mai greu, la fel coordonarea
ochi- mână pentru redarea unor teme plastice, grafice,dovedeşte de lipsă
de interes în timpul activităţilor.
Memoria: bună
Imaginaţia: medie, reproductivă – pentru activităţi practice, artistico-plastice.
Limbajul: - evită să ia parte la discuţii, nu manifestă iniţiativă în comunicarea
orală, pronunţă relativ corect sunetele limbii române.
Nivel de inteligenţă: -nivel mediu
Încredere în sine: nu are încredere în sine.
Afectivitatea: - emoţiile sunt profunde ,dar de scurtă durată; manifestă sentimente
faţă de membrii familiei, mai puţin faţă de colegi.
Conduita în timpul activităţii: - atenţia şi interesul inegale, fluctuante;
682
- nu răspunde întotdeauna când este solicitat;
- abateri comportamentale destul de dese.
Conduita de grup: - stabileşte foarte greu relaţii cu ceilalţi copii, tinde să domine
tot timpul, comunică destul de greu cu copii, când nu i se face
pe plac loveşte, muşcă copiii.
Motricitatea: din punct de vedere al motricităţii are echilibru ortostatic de bază, mers
echilibrat, stă într-un picior, sare, aruncă, apucă, are o cordonare relativă în
schema corporală. Motricitatea fină însă este slab dezvoltată, lateralitatea
manuală este nedefinită, iar orientarea spaţială se realizează cu dificultate.
V.- CARACTERISTICI ALE PERSONALITĂŢII

Temperamentul:- impulsiv, iritabil, uneori agresiv;
-mai greu adaptabil, mai reţinut, uneori nepăsător,interiorizat;
- coleric, flegmatic.
Aptitudini: îi plac jocurile de construcţii, jocuri cu maşinuţe.
Definirea problemei: - la intrarea în grădiniţă evita contactul vizual cu adulţii şi copiii, evita
comunicarea cu educatoarele, îngrijitoarele, copiii şi prefera să se joace mai mult singur.
Din cauza ca are probleme cu exprimarea, nu socializeaza cu copiii, in cadrul activitatilor
comune, din cauza problemelor de exprimare, copiii din grupa rad de el ca nun stie sa pronunte corect
sunetele. Colegii de grupa refuza prezenta lui in jocurile in grup.
In mediul prescolar acesta este un semn de bullying, pe care noi educatoarele daca nu incercam
sa prevenim, pe cand ajung varsta scolara, se poate agrava.
În momentul când colegii nu îi făceau pe plac, Z.A. avea un comportament agresiv lovind
sau muşcând copiii refuzând să respecte regulile grupului şi nu accepta observaţiile făcute de către
educatoare fără să-i pese de consecinţele faptelor săvârşite. În cadrul activităţilor artistico-plastice şi
practice avea ieşiri violente mototolind hârtia sau mâzgălind cu creionul sau pensula până ruperea
hârtiei. În timpul deplasărilor în grup refuza să dea mâna copiilor şi nu avea răbdare, nu se concentra
dovedind lipsă de interes.
În timpul somnului de la prânz nu avea o poziţie corectă, la început stând în şezut şi apoi
ghemuit cu capul pe saltea, nu accepta să fie acoperit.
Faţă de grupa mică,acum –la grupa mijlocie- comunică mai uşor, acceptă prieteniile unor copii
şi a început să aibă mai multă încredere in sine.
2. STABILIREA ECHIPEI CARE PARTICIPA LA SOLUTIONAREA PROBLEMEI
Consilier psihopedagog
Părinţii copilului
Educatoarele grupei
Director
3. STABILIREA OBIECTIVELOR:
Obiective pe termen lung:

- dezvoltarea potenţialului cognitiv al copilului în vederea integrării lui în grupul de copii;
- relaţionarea şi dezvoltarea abilităţii de a intra în relaţii cu cei din jur;
- participarea la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc, atât în calitate de vorbitor
cât
şi în calitate de auditor;
dezvoltarea exprimării orale, înţelegerea şi utilizarea corectă a semnificaţiilor structurilor
verbale;
683
Obiective pe termen scurt:
-să reuşească stabilirea unui contact vizual când discută cu adultul sau copilul de lângă el;
-să întrebe şi să răspundă la întrebări;
-să ia parte la activităţile de învăţare în grup;
-să participe la discuţii în mici grupuri informale.
4.STABILIREA LOCULUI DE DESFASURARE

-Sala de grupă
Orarul derulării programului :

Locul de
Nume şi desfăşurare Cabinetul psiho-pedagogic
prenume Sala de grupă
Z.A. zilnic Luni :11-11,30
Miercuri:11-11,30
Părinţi Zilnic se discută Luni : 17,00

evoluţia copilui
5. ALEGEREA MODALITATILOR SPECIFICE :

Metode :
Observaţia copilului
Analiza cazului
Jocul de rol
Discuţii pe marginea unei poveşti
Metoda biografică
Braistorming-ul
Convorbirea
PLAN DE INTERVENTIE PERSONALIZATA
Programul de intervenţie personalizat are la bază metode şi strategii centrate pe copil, în
funcţie de particularităţile lui, pentru a creea un mediu care să favorizeze şi să sprijine învăţarea.
Terapia cognitivă
Prin activităţile ludice l-am determinat să perceapă şi să discrimineze între diferite forme,
mărimi, culori : obiecte,imagini, forme geometrice, tipuri de contururi, să execute cu succes jocurile de
tip incastre şi puzzle cu diferite grade de dificultate, să sorteze şi să potrivească imaginile unor obiecte
, fiinţe după diferite clasificări, jocuri de tip loto,domino, din jumătăţi întreg. Am încercat apoi să-i
formăm unele comportamente şi deprinderi cum ar fi : să cunoască şi să utilizeze corect coala de
hârtie, creionul, creioanele colorate, creta albă şi cea colorată, carioca, plastilina ; să execute diferite
tipuri de trasări peste modele date ; să urmărească perceptiv şi motric anumite trasee, să completeze
desene simple începute, având părţi care lipsesc.
Prin analiza rezultatelor am putut constata că jocul de masă este o activitate pe care nu şi-o
doreşte şi nu o face cu plăcere. Singura activitate care îi făcea plăcere era jocul pe calculator motiv
pentru care am costituit din acesta o recompensă.
Dezvoltarea abilităţilor de comunicare
Planul nostru de intervenţie a avut drept scop relaţionarea şi dezvoltarea abilităţii de a
intra în relaţii cu cei din jur, să participe la activităţile de grup, inclusiv la activităţile de joc,
684
atât în calitate de vorbitor cât şi în calitate de auditor; să-şi îmbogăţească vocabularul cu unele cuvinte
care denumesc obiecte, fiinţe, fenomene observate, cunoscute, însuşiri caracteristice, acţiuni, poziţii
spaţiale, relaţii interpersonale, unele trăiri afective.
Obiectivele acţiunii sunt conturate raportat la particularităţile individuale şi de vârstă ale
lui Z.A:
să transmită un mesaj simplu în cadrul activităţilor de învăţare ;
să primească mesaje, să îndeplinească acţiuni simple ;
să răspundă adecvat ( verbal sau comportamental) la ceea ce i se cere.
Scopul propus a fost atins atins prin diverse tipuri de joc: de rol, de construcţii, didactic, de
socio-afective: ,,De-a familia”, ,,În vizită”, ,,Ziua prietenului meu”,
CONSILIREA FAMILIEI
Pentru obţinerea unor rezultate pozitive, sigure, am considerat că este necesar să
colaborăm cu familia atât noi educatoarele cât şi consilierul printr-un program comun convenit.
Analizând natura problemelor copilului Z.A. le-am spus părinţilor lui că aspectele reieşite - la vârsta
copilului lor nu ţin neapărat de patologic, care să implice un tratament special şi le-am sugerat, in
schimb să-i acorde mai mult timp şi atenţie pozitivă. să comunice în toate situaţiile cu copilul.
Referindu-mă la influenţa pe care o are în general familia asupra formării personalităţii
copilului i-am ajuat să înţeleagă că ceea ce cred ei ca părinţi despre “viaţă “ va determina felul în care
îşi vor educa copilul, contribuind astfel la formarea concepţiei fundamentale a copilului despre el
însuşi.
In informarea educaţională şi sprijinul acordat am urmărit:
ca părinţii să înţeleagă că pot influenţa şi controla comportamentul copilului însuşindu-şi
abilităţile de bază în acest sens;
să-i conving să aibă răbdare cu copilul în îndeplinirea unor sarcini;
să acorde cu consecvenţă atenţie pozitivă, mai multe aprecieri pozitive şi mai multe
recompense;
să-l încurajeze pe copil pentru a se juca cu partenerii de aceeaşi vârstă, intr-o relaţie în care şi ei
, părinţii să îi fie parteneri de joc empatizând cu copilul ;
îmbunătăţirea relaţiei mamei / tatălui cu copilul, prin acordarea de timp şi mai multă înţelegere;
să recunoască eforturile copilului chiar şi atunci când nu reuşeşte pe deplin ;
să încurajeze copilul să mentină permanent o comunicare deschisă;
să fie mai afectuoşi faţă de copil ajutându-l să aibă mai multă încredere în el.
6.REALIZAREA EVALUARILOR
Pentru cunoaşterea obiectivă a profilului psihologic al copilului şi mai ales pentru adoptarea
unor măsuri pedagogice adecvate particularităţilor individuale am folosit un set de probe psihologice
care mi-au permis identificarea unor particularităţi ale dezvoltării ce au putut fi surprinse prin
intermediul altor metode.
Probe utilizate: probă de comportament în diferite situaţii, proba de determinare a gradului
de orientare spaţio-temporală, proba de evidenţiere a capacităţii de discriminare a culorilor şi
denumirea lor, probă de coordonare manuală, probă de percepţie vizuală a formei şi de capacitate
grafică, probă pentru stabilirea dominanţei manuale, oculare şi a piciorului , probe pentru cunoaşterea
dezvoltării intelectuale, desenul ca probă psihologică, desenul “ Omuleţul”, “Familia mea”.
In urma aplicării probelor şi testelor psihologice a reieşit că Z.A. avea nevoie de : afecţiune
din partea mamei/tatălui, câştigarea încrederii în sine şi în comunicare, a respectului celor din jur.
7. CONCLUZII:
Programul de intervenţie personalizat presupune colaborarea în echipă, formată din
educatoare, psiholog, familie, toţi cei implicaţi în activitatea desfăşurată de Z.A. pe parcusul unei zile
pentru a forma un cerc de susţinere, echilibrare şi integrare a copilului in comunitate.
685
In urma intervenţiei educative am reuşit să realizăm un progres favorabil prin ameliorarea
comporzamentului agresiv în relaţiile cu copiii. Activitatea noastră în grădiniţă s-a axat pe urmărirea
evoluţiei copilului implicat şi pe creearea de prilejuri pentru a exersa suplimentar activităţi necesare
urmărind totodată dezvoltarea încrederii în fortele proprii. Acest fapt l-am realizat prin aplicarea unor
metode şi procedee eficiente pentru integrarea copilului în colectivul grupei, relaţionarea sa cu ceilalti
copii şi cu adulţii, formarea deprinderilor comportamentale, motrice , socio-afective.
Bibliografie: Cunoaşterea copilului preşcolar Colecţia ,,CATHEDRA”
Curriculum pentru educaţia timpurie a copiilor e la 3 la 6/7ani,M.E.C.T. /

2008
686
PLAN DE REZILIENȚĂ – BULLYING
STUDIU DE CAZ
Lambru Viorica
Şcoala Gimnazială Movila Banului
Judeţul Buzău
Copiii nu sunt scutiți de stres. De la agresiunile colegilor mai puternici la abuzul emoțional din
partea profesorilor, formele de violență la care sunt supuși nu sunt neglijabile.
În mediul școlar copiii noștri se întâlnesc cu diverse forme de violență, de la variantele brute ce
implică lovituri fizice, limbaj vulgar, umilire în public, până la variante mai subtile, mai sofisticate, dar
la fel de nocive, de tipul bullying.
Studiu de caz :
Alexandra are 12 ani, este elevă în clasa a VI-a și îi place să învețe foarte mult, fiind prima din
clasă chiar dacă părinți ei sunt despărțiți și nu are o condiție materială tocmai bună (rămânând în grija
mamei care nu are un serviciu stabil). În fiecare zi, rebela clasei a cărei părinți sunt înstăriți, alături de
vreo 5-6 colegi, râd de ea, o numesc tocilară, săracă, că nu se ridică la nivelul lor și că ar trebui să
plece din această clasă pentru că nu este loc pentru ea, fiind folosită numai ca furnizor de teme.
Alexandra nu știe cum să scape și ce să mai facă, îi este frică dar în același timp rușine să povestească
cuiva despre aceste incidente considerându-se neimportantă și trăind mereu cu impresia că o va înfuria
mai tare pe fată. Copila devine din ce în ce mai izolată, neatentă la ore, fără chef de învățat și plânge
zilnic pe ascuns observând atitudinea ignorantă a unora dintre cadrele didactice când astfel de episoade
se întâmplă în preajma lor. Singura soluție pe care o vede în acel moment este abandonul școlar și fuga
de acasă. Fata preferă să nu mai vină la școală și se refugiază în vechea casă a bunici ei din partea
tatălui, învățând și citind toată ziua. După două zile de căutări este găsit și adusă acasă teafără.
Astfel, situația de bullying iese la suprafață.
(Menționez că această poveste este pur fictivă, însă este inspirată din conjuncturi și situații la
care am fost martoră)
1. Scopul planului
Planul de față își propune stoparea fenomenului de bullying prin informarea, conștientizarea și
elaborarea strategiilor de acțiune în vederea preveniri acestuia.
Pentru a aborda corect cazul prezentat trebuie înainte de toate să conștientizăm ce înseamnă
,,bullying’’ și ce consecințe poate avea acest fenomen pe termen lung și scurt asupra unui școlar.
Bullyingul este ,,un comportament care intenționează să facă rău sau să deranjeze, care apare în
mod repetat de-a lungul timpului și are drept caracteristică un dezechilibru de putere, în sensul că o
persoană sau un grup de persoane mai puternice vor ataca o persoană sau un grup de persoane mai
slabe.’’ ( D.R.Coy,2001). În urma acestei definiți putem susține că cazul abordat prezintă fenomenul
de bullying și trebuie luate măsurile potrivite.
Un alt criteriu de care trebuie să ținem cont la acest tip de agresiune îl reprezintă expunerea
prelungită și repetată a victimei la stres cât și actorii care sunt prezenți la acest tip de fenomen.
Observând și înțelegând complexitatea fenomenului este necesar abordarea și rezolvarea acestei
situați prin dezvoltarea unui plan de reziliență pentru victimă, consiliere pentru agresor cât și pentru
părțile implicate, acționând la nivelul tuturor factorilor.
2. Obiectivul planului
Un prim pas în rezolvarea conflictului și realizarea planului de intervenție îl reprezintă
explicația comportamentului agresorului. Pe de o parte învățarea unui model agresiv de comportament
are legătură cu expunere necenzurată și precoce la media, această situație explică parțial diversificarea
formelor de violență la această vârstă precoce dar acestea se manifestă în repertoriul comportamental.
687
Pe de altă parte psihologi explică prin teoriile agresivității că un comportament agresiv este un răspuns
dur la frustrare internă mai exact la o nemulțumire față de propria persoană. Dar nu putem uita că un
comportamentul, atât în cele bune, cât și în cele rele poate fi învățat. Adulții semnificativi din viața
oricărui copil (părinți și educatori) rămân primele modele ale căror comportamente vor fi imitate
și preluate de copil. Acesta va învăța să lovească după ce va primi prima palmă de la părintele său, va
învăța să umilească după ce va fi rușinat în fața clasei și a colegilor săi, va învăța să înjure în trafic, în
dreapta tatălui etc, iar ulterior gașca va avea un rol hotărâtor în stabilizarea acestor comportamente atât
în mod pozitiv sau negativ.
Al doilea pas îl reprezintă modul în care reacționează victimele acestui fenomen, de la:
deteriorarea stimei de sine, izolare socială, depresie, tulburări de anxietate, refuz școlar, tulburări ale
comportamentului alimentar, tulburări de somn, probleme de comportament până la tulburare de stres
posttraumatic și dezvoltare la de comportamente agresive.
În concluzie obiectivul acestui plan de reziliență este creionarea cazului pornind de la aspectele
prezentate mai sus și implementarea măsurilor de combatere.
Pentru acest lucru se vor lua în calcul :
discuții pe tema acestui conflict atât cu părinți victimei cât și cu părinți agresorului pentru
discuții între agresor și victimă favorizând exprimarea nemulțumirilor dar și al aprecierilor
discuții cu toți actori implicați care au luat parte la acest conflict, atât ca participanți sau ca
3. Plan de dezvoltare a rezilienței
Profilul persoanei pentru care se proiectează planul de reziliență
Alexandra este un copil de 12 ani ce a ales să abandoneze școala și să fugă de acasă pentru a
rezolva conflictul. Mediul familial din care provine ea este unul sărac, presărat cu relații deosebit de
încordate între părinți, care au culminat cu un recent divorț, aceasta rămânând cu mama. Ea are o stimă
de sine foarte scăzută, datorită complexelor nu are prieteni, are mari probleme în comunicarea și
exprimarea emoțiilor.
Tipul de mesaje și canalul folosit
În mod indirect în timpul realizări planului de reziliență pentru cel agresat se transmite un
mesaj de alarmă că trebuie realizat un plan de reziliență și pentru cel care agresează, cu scopul de a
limita nevoia de a provoca suferință prin intimidare și de scădere a șanselor ca acest comportament să
se repete.
Pentru a nu afecta și mai rău stima de sine a ambelor părți se cere renunțarea la termeni precum
: ,,victimă’’‚ și ,,agresor/ vinovat’’ în denumirea părților implicate în acest conflict și înlocuirea lor cu
: ,, cel/cea agresat/ă’’ și ,, cel/ cea care agresează’’.
Axa tehnicile și strategiile de management prin reziliență ce vor fi utilizate
Școala devine primul spațiu potrivit pentru desfășurarea programelor de prevenție a
Pe termen scurt, este necesară reintegrarea Alexandrei în clasă având susținerea cadrelor
Pe termen mediu se va focusa atenția pe diminuarea sentimentului de rușine și teamă în
Iar pe termen lung se va lucra asupra stimei de sine pentru ca Alexandra să își recâștige
contact.
Acțiunile centrate pe subiect
Înlesnirea integrării în grup se realizează prin legarea unor prietenii care este primul pas pentru
a crește încrederea în sine și pentru a diminua sentimentul de teamă. Grupul de prieteni v-a deveni
688
grupul de suport și refugiu al fetei. Pentru ca grupul de prieteni al fetei să fie omogen și bine închegat
consilierul va interveni pentru a găsi persoane din colectivul școlii care rezonează cu personalitatea
fetei pentru a întări sentimentul de siguranță și apartenență . Dar se poate folosi și Programul Steps to
Respect (Pașii Respectului) (2005) care este structurat pe două componente: (a)crearea comunității
pozitive în școală; (b) formarea competențelor sociale ‫܈‬și emoționale ale elevilor, având un dublu focus
– bullying și prietenie, iar pentru Alexandra focusul este pe dezvoltarea competențelor de formare și
menținere a prieteniilor, precum și să: recunoască, reziste, raporteze comportamentele de tip bullying.
Parcurgerea drumului de către copil de la comunicare la izolare se realizează foarte rapid și
ușor de aceea dezvoltarea abilităților sociale este un aspect foarte important în gestionarea acestei
situați. Fox and Boulton (2005) considerau că victimele bullyingului sunt percepute de colegii lor ca
fiind timide, non asertive și speriate, iar pentru acest fapt, aceștia au creat programul de Dezvoltare a
Competențelor Sociale (Social Skills Training-SST) ce are drept scop învățarea copiilor să folosească
diferite tehnici verbale, cum să transforme gândirea negativă în gândire pozitivă și cum să rezolve
situații sociale dificile, focusându-se pe creșterea abilităților sociale dar și a stimei de sine.
Acest program poate fi folosit și în cazul Alexandrei dar în același timp consilierul poate folosi
diverse jocuri/programe ce pot dezvolta abilitățile sociale ale fetei pentru a o ajuta să se exprime și să
se integreze mai bine ca de exemplu :
Programul anti-bullying dezvoltat de psihologul norvegian Dan Olweus (2002), construit pe
patru principii - cheie oferind fetei (Alexandrei) un trening de dezvoltare a abilităților de gestionare a
situațiilor viitoare de expunere la comportamente agresive, program ce poate fi folosit și pentru cel
care agresează dar privind alt aspect;
Jocul Peacetown, de Eric Terry prin care fata (Alexandra) poate conștientiza când să ceară
ajutorul unui adult și să dobândească abilități de rezolvare a conflictelor.
Pentru realizarea acestor aspecte consilierul este pilonul principal în integrarea Alexandrei într-
un grup de prieteni și învățarea abilităților sociale și de exprimare a emoțiilor atât pentru ca acest grup
să funcționeze optim dar în același timp să știe când să se retragă dintr-un grup și cum să reacționeze
dacă fenomenul de bullying va mai apărea.
În cazul creșteri stimei de sine a fetei este esențială colaborarea consilier – profesor – părinte
pentru a cunoaște foarte bine copilul cât și mediul lui de dezvoltare emoțională, dezvoltând metode
optime de comunica eficiente pe diferite teme (iubire, prietenie, familie, reușite) atât în cadrul școlii
cât și acasă , descoperindu-se dacă scăderea stimei de sine a apărut înainte de bullying sau după acest
incident, dar în același timp este încurajată, lăudată pentru a facilita integrarea în clasa de elevi.
Consider că cele prezentate mai sus pot fi folosite într-o situație de bullying atât pentru tratare
cât și pentru prevenire, dar ca acest aspect să fie realizabil trebuie avut în vedere consilierea atât a
celui agresat cât și a celui care agresează.
Un exemplu de program care poate fi folosit în acest context este :
Modelul Win-Win Classroom (Clasa câștig –câștig) propus de Jane Bluestein (2008)
Una din strategiile acestui program este construirea responsabilității elevilor și diminuarea
luptei pentru putere în dezamorsarea conflictului și opoziției.
Bibliografie :
689
Dobre, I. L., & Enăchescu, E. CYBER BULLYING–O PROBLEMĂ MAJORĂ
FAVORIZATĂ DE UN CADRU LEGISLATIV DEFICITAR.
Essays, UK. (2018). Treatment interventions for the victim of bullying. Citit la
https://www.ukessays.com/essays/psychology/treatment-interventions-for-the-victim-of-bullying-
psychology-essay.php?vref=1
Hangan, A. I. (2011). Victimele şi agresorii în cadrul şcolii. Revista de Asistenţă Socială, (2),
151-164.
Pavlenko, L., & Rusu, C. (2019). Fenomenul bullying în școală. În Învăţământ superior:
tradiţii, valori, perspective (Vol. 2, pp. 143-147).
Turchina, T. (2018). Programe de prevenire a fenomenului bullying. În Integrare prin cercetare
si inovare. Științe sociale (pp. 244-248).
690
STUDIU DE CAZ
Lazăr Mihaela
Șc. Gimn. ,,Cristofor Simionescu”
Plopeni- Suceava
DATE PERSONALE ȘI DE FAMILIE:

Numele și prenumele: H.S.
Data nașterii:...2014
Clasa I
Numele și prenumele părinților: tata- I. P. ; mama- N. M.
Frați/ surori: o soră mai mică
Studii părinți: 10 clase
DATE ASUPRA MEDIULUI FAMILIAL:

Părinții trăiesc în concubinaj.
Este armonie în familie, iar condițiile materiale sunt modeste.
Tatăl lucrează, iar mama este casnică.
Tatăl este mai mult plecat, iar mama se străduie să crească cei doi copii. Îl ajută la teme
pe copil, este interesată de educația copiilor.
DATE MEDICALE SEMNIFICATIVE:

INTELECT DE LIMITĂ/ DM IQ=69-75, NECROZE MIXTE
ELEMENTE ATIPICE (VOCE NEMODULARĂ AFECTIV,
EXHIBIȚIONISM, LENTOARE IDEATICĂ)
DATE PRIVIND DEZVOLTAREA LUI H. S.

Dezvolatarea fizică este bună, e de statura colegilor lui.
Atenția este scăzută.
Receptivitatea este greoaie.
Limbajul este sărăcăcios, deseori monosilabil.
Viteza de memorare este lentă.
Gândirea este concret-intuitivă, înceată, nu face abstractizări.
Întreține greu o discuție, răspunde scurt, sumar, greoi la întrebări.
Imaginația este săracă.
Este imatur emoțional, instabil, are reacții emotive cu caracter exploziv: țipete, plâns,
aruncarea lucrurilor, false acuze.
Coordonarea motrică generală este bună.
CONDUITA ÎN FAMILIE ȘI ÎN ȘCOALĂ, ANALIZA DATELOR:

Din discuțiile purtate cu părinții, am constatat că și acasă, are un comportament similar
celui de la școală. În general, se adaptează greoi cerințelor educaționale, specifice copiilor de
vârsta lui. Nu poate ține pasul cu colegii săi, îi e greu să se pregătească de pe o zi pe alta.
Comportamentul față de părinți, surioară, colegi, învățătoare este ușor agresiv, alternează
perioadele de liniște cu stări de agresivitate. Nu poate și refuză cu tradiționalul ,,nu pot” la
activități casnice sau școlare. Este înțeles de profesori, deși deseori refuză să execute o cerință
școlară. Rar zâmbește. Colegii l respectă, nu au râs niciodată de el, îl înțeleg, dar copilul preferă
691
să se joace singur, nu acceptă să-i atingă cineva lucrurile, să le împartă cu alt copil, devenind
impulsiv, inventând motive. E o fire solitară, își face greu prieteni. De cele mai multe ori, îi place
să fie impulsionat, lăudat, încurajat și îmbrățișat.
Identifică cu greutate semnificația unui mesaj, descrie o imagine doar cu 1-2 cuvinte, nu
se exprimă în propoziție, corelează și pronunță cu dificultate numerele mai mari de 10,
recunoaște numerele în concentrul 0- 20, copie cuvinte scurte, nu poate scrie după dictare, dar
recunoaște literele de tipar. Coordonarea ochi-mână este deficitară, orientarea spațială a
semnelor grafice, numerelor este greoaie. Refuză de cele mai multe ori să participe la jocuri,
preferă mașinuțele și modelajul. Își pierde repede răbdarea, concentrarea, având o rezistență
redusă la efort intelectual, este introvertit, sensibil. Nu poate manipula concepte decât cu mari
dificultățichiar și în mediul concret. Identifică culorile, zilele săptămânii, confundă lunile anului,
partea stângă cu cea dreaptă. Are dificultăți de utilizare a cuvintelor potivite pentru denumirea
unor obiecte/ imagini, construcția la nivel de propoziție fiind deficitară. Îi place să fie apreiat,
lăudat și astfel zâmbește. Asociază reușita cu aplauzele.
În urma discuțiilor cu părinții, cu doamna educatoare și observațiile de la clasă,
comportamentul copilului, H. S., a evoluat. În grădiniță esa mult mai violent, nu colabora, nu se
putea concentra mai mult de 3-5 minute, distrugea/ arunca lucrurile, la fel și în clasa
pregătitoare- semestrul I, acum însă, în clasa I, e capabil să execute o cerință simplă, dacă e
recompensat cu o mașinuță/ sau lăsat să construiască puzzle/figuri geometrice magnetice/
modelaj. Stă în bancă pe parcursul orei, se cere politicos la baie, nu țipă când are o solicitare.
MĂSURI DE REZOLVARE A CAZULUI:

Dezvoltarea abilităților relaționale și a comportamentelor emoționale
Atragerea atenției mai mult asupra succeselor, decât a nereușitelor
Încurajarea în exprimarea liberă/ în scris a ideilor
Alocarea de sarcini personalizate, care corespund capacității sale
Oferirea de muncă suplimentară, în mod încurajator, pentru a stimula progresul
Aprecierea pozitivă a elevului atât în clasă, cât și în cadrul familiei
Asigurarea unui climat de securitate afectivă pentru a-l motiva în obținerea de rezultate
bune
Afișarea lucrărilor reușite/ bune la panoul clasei
Participarea la ședințe de consiliere individuală, orientate pe înlăturarea/ ameliorarea
dificultăților de învățare, de atenție, de concentrare, creșterea încrederii în sine
Evaluare continuă a comportamentului din timpul activităților, evaluare orală prin
aprecieri și încurajări ale comportamentelor pozitive, permanent
CONCLUZII:
În urma discuțiilor cu mama, cu copilul, s-a constatat pe baza informațiilor obținute și a
observațiilor comportamentale că are nevoie de control de specialitate la un psiholog, un
neurolog, are nevoie de o atenție sporită din partea familiei, în primul rând, și din partea
copiilor și a cadrelor didactice cu care intră în contact la clasă. Acest lucru a dus la schimbări
semnificative în activitatea de învățare a elevului și în comportamentului acestuia, fapt care nu
face decât să ne bucure.
692
WIE KANN MAN BULLYING IM UNTERRICHT THEMATISIEREN?
Dana Lăscoiu-Martin
Școala Gimnazială „Regina Maria”, Arad
Bullying ist ein sensibles Thema, das man nur schwierig im Unterricht thematisieren kann. Die
Anzahl der davon betroffenen Schülern ist viel größer als man sich vorstellen könnte. Das Thema
verursacht den Schülern Angst und Schande, niemand würde sich freiwillig als Opfer dieses
Phänomens in einer Klasse erkennen. Dies ist im Grunde eine wesentliche Eigenschaft der Personen,
die darunter leiden: Sie fühlen sich von den Mobbern niedergedrückt, sie haben keinen Mut, sich zu
verteidigen, ihnen fehlt die Kraft, über sich selbst zu berichten, sich vor anderen zu beschützen usw.
Folglich ist die Art und Weise, wie man dieses Thema im Unterricht einsetzt von großer Bedeutung. In
der vorliegenden Arbeit werden ein paar Hinweise diesbezüglich und einen online-Test, der die
Kenntnisse der Schüler in diesem Bereich prüfen, vorgeschlagen.
Im rumänischen Schulsystem gibt es keine zuständige Person, die sich um das Problem
Mobbing kümmert. Diese Person ist entweder der Klassenlehrer oder der Schulpsychologe, der leider
in vielen Schulen fehlt. Das Bedürfnis der Schüler nach psychologischer Hilfe ist stets größer
geworden. Der Ausbruch der Corona-Pandemie hat all ihre Ängste vertieft und der Begriff des
Cyberbullying sollte ihnen vertraut gemacht werden. Die Anzahl der Psychologen in den Schulen wird
in den nächsten Jahren nicht vergrößert. Es bleibt den Lehrern und insbesondere den Klassenlehrern
übrig, sich um ihre eigenen Schülern auch in dieser Hinsicht zu beschäftigen: Über Mobbing und
Cybermobbing zu informieren, die Schüler darüber bewusst zu machen, dass sie solche Aspekte zum
Ausdruck bringen müssen, um Hilfe zu bekommen.
Im Internet gibt es eine Menge Informationen und Übungen und online-Tests, die die Schüler
zum Thema Bullying prüfen. Das könnte ein Ausgangspunkt für den Einsatz im Unterricht sein: Der
Lehrer kann seine Schüler vorläufig zu diesem Thema testen. Ein paar Links in dieser Hinsicht sind
Folgende:
https://www.feel-
ok.at/de_AT/jugendliche/themen/gewalt_02/dein_thema_hier_checken/tests/tests/gewalt_und_mobbin
g.cfm [Zugriff: 04.11.2021]
https://www.feel-
ok.at/de_AT/jugendliche/themen/gewalt_02/dein_thema_hier_checken/tests/tests/zivilcourage.cfm
[Zugriff: 04.11.2021]
https://www.netdoktor.de/selbsttests/mobbing-test/ [Zugriff: 04.11.2021]
https://save-society.org/home/mobbing/ [Zugriff: 04.11.2021]
Nachdem man die Schüler dazu gebracht hat, sich Fragen zu stellen bzw. nachdem man ihre
Neugierde zum Thema erweckt hat, können Ihnen bestimmte Informationen vermittelt werden. Es gibt
wiederum eine Vielfalt von Internetseiten, die nützliche Infos anbieten. Ein Beispiel davon ist die
Internetseite des Österreichischen Sozialministeriums (siehe Fußnote 1), die Statistiken und konkrete
Daten der Mobbing-Situationen in Österreich anbietet. In dem Fazit einer der Studien des
Österreichischen Bundesministerium ist unter anderen ein Aspekt nachvollzogen worden: „Mädchen
wird beispielsweise nachgesagt, dass sie häufiger indirekt mobben, etwa durch Ausgrenzung aus der
Gruppe oder das Streuen von Gerüchten, während Burschen öfter direkt – und dadurch sichtbarer –
mobben“.8
Natürlich ist die Situation in Rumänien nicht mit der Situation in Österreich identisch, aber
8
Mobbing unter österreichischen Schülerinnen und Schülern. HBSC Erhebung 2014: Factsheet 06, S. 9. Im Internet unter:
https://www.sozialministerium.at/Themen/Gesundheit/Kinder--und-Jugendgesundheit/HBSC.html [Zugriff: 04.11.2021].
693
bestimmte Schlussfolgerungen stimmen sicherlich mit den Problemen, die in unserem Land existieren
überein. Aus diesem Grund ist es wichtig, die Schüler darauf aufmerksam zu machen, was für
allgemeine Aspekte des Mobbings und all seine Formen existieren. Auf der Webseite
https://pubertaet.lehrer-online.de/unterricht/ich-bin-ich/unterrichtseinheit/ue/ich-bin-ich-mobbing/
[Zugriff: 04.11.2021] gibt es ein paar Arbeitsblätter, die sogar im Deutschunterricht eingesetzt werden
können. Eine andere ähnliche Webseite ist auch Folgende: https://mobbing-schluss-
damit.de/schule/die-arbeitsboegen [Zugriff: 04.11.2021].
Auf einer anderen Webseite, https://www.meinunterricht.de/blog/mobbing-schule-
massnahmen-unterrichtsmaterial/ [Zugriff: 04.11.2021], gibt es eine sehr interessante Übung zu dem
Video: https://www.youtube.com/watch?v=ZMl1t7NtFmE&t=151s [Zugriff: 04.11.2021]. Die Schüler
können „eine Mindmap zu den Folgen von Cybermobbing erstellen“ und „sich in Form eines kurzen
Textes erste Maßnahmen zur Unterstützung von Opfern überlegen“9.
Wie kann man also Bullying im Unterricht thematisieren? Man kann vielfältige Übungen
erstellen und unterschiedliche Ideen vorwerfen, aber viel wichtiger ist, dass dieses Thema die Schüler
direkt ansprechen, dass dieses Thema nicht nur als eine „Lektion“ vorgestellt wird. Sie soll die Schüler
davon überzeugen, dass Mobbing nichts Positives mitwirkt. Die Schlussfolgerung ist, der Ansicht der
Autorin nach, sich mit dem Thema intensiv und wiederholt im Unterricht beschäftigen. Genauso oft
und klar wie man sich über sehr bekannte Themen im Literatur- oder im Grammatikunterricht
ausdrückt, sollte man sich auch über Mobbing ausdrücken können. Wir als Lehrer sollen den Schülern
Mut und Vertrauen anzeigen, damit wir all die negativen Kosequenzen dieses Phänomens endlich
vermeiden können.
Literatur:
Mobbing unter österreichischen Schülerinnen und Schülern. HBSC Erhebung 2014: Factsheet
06, S. 9. Im Internet unter: https://www.sozialministerium.at/Themen/Gesundheit/Kinder--und-
Jugendgesundheit/HBSC.html [Zugriff: 04.11.2021].
https://www.meinunterricht.de/blog/mobbing-schule-massnahmen-unterrichtsmaterial/
[Zugriff: 04.11.2021].
9
Die Formulierung der Übungen stammt aus der Webseite: https://www.meinunterricht.de/blog/mobbing-schule-
massnahmen-unterrichtsmaterial/ [Zugriff: 04.11.2021].
694
STUDIU DE CAZ
Lemnaru Cristina
Colegiul Economic „Virgil Madgearu”
STRUCTURA SI COMPONENTA FAMILIEI: tipul familiei: NORMALA

RELATIA DINTRE PARINTI: relație normala; tatăl nu se implica in educația copilului
CONDITII DE VIATA ALE ELEVULUI: condiții bune, are propria camera
DEZVOLTAREA FIZICA SI STAREA SANATATII: copil viguros, sănătos
PARTICULARITATI ALE CICLULUI SCOLAR PRIMAR SI GIMNAZIAL: din
relatările mamei Costel a fost un elev conștiincios dar singuratic, nu si-a făcut niciun prieten in clasele
1-8, a stat singur in banca si nu a fost dornic sa socializeze
Elevul înregistrează rezultate slabe la învățătura, prezinte dezinteres fata de activitatea școlara,
lipsește mult fără ca mama sa știe acest lucru
Este tot timpul deprimat, nu are prieteni, sta singur in banca si refuza sa socializeze cu elevii
din clasa
Are numeroase absente nemotivate
Nu vorbește in clasa decât atunci când i se adresează in mod direct o întrebare
Rămâne singur in recreație, nu caută compania nimănui
Dialog cu elevul:
Costel pare la prima vedere un copil liniștit
Declara ca acasă dialoghează doar cu mama, care are așteptări foarte mari de la el iar cu tatăl
nu are nicio treaba, nu are timp de el
Declara ca si in școală generala a stat singur, ca ii place așa. Declara ca chiulește de frica sa nu
fie ascultat, ca in generala nu a ieșit la tablă
Dialog cu mama:
Mama spune ca Costel e un băiat liniștit căruia nu ii place sa socializeze, ca a stat singur in
banca si in școala primara si gimnaziala dar ca a fost cuminte, nu a chiulit de la ore.
Tot mama spune ca i-a promis ca daca intra la un liceu bun poate sa fac ace vrea, ca nu o sa ii
mai ceara note bune dar ca nu se aștepta sa chiulească
CREAREA UNUI PROGRAM DE SCHIMBARE

Va frecventa regulat toate orele
Va sta in banca pe rând cate o săptămâna cu cate un coleg din clasa
Va face activități si sarcini de lucru cu un coleg care se oferă
Va fi implicat in mod direct la discuțiile in clasa dintre colegi
I se vor da sarcini precise, fiind implicat in diverse activități
I se va cere sa ii povestească mamei despre ce se întâmpla in fiecare zi la școala
APLICAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE

Participarea lui Costel la ședințe de consiliere
O strânsă legătură cu mama astfel încât prezenta la școală sa fie aproape de 100%
695
Organizarea unui sistem de sprijin si încurajare din partea profesorilor, colegilor si dirigintelui
Implicarea lui Costel in toate activitățile clasei si acordarea unui feedback pozitiv de cate ori e
cazul

La interval de 2 săptămâni evaluarea progresului lui Costel realizata de diriginte, mama si
consilierul școlar
După 2 luni se constata ca obiectivele pe termen scurt au fost realizate
Se vede clar o amiciție create intre Costel si un coleg Mihai, fapt care este foarte benefic pentru
el
CONCLUZII
Interiorizarea lui Costel era datorata exigentei mamei si lipsei de implicare a tatălui. Ii era
teama sa își facă prieteni din frica de a nu se face de ras, din dorința de perfecționism insuflata de
teama atunci mai bine prefera sa stea singur (greșeala mamei ca a acceptat acest lucru in anii anteriori).
In continuare e absolut necesara atenția dirigintelui asupra comportamentului lui Costel
696
ANTREPRENORIAT ÎN EDUCAȚIE: „COPII PENTRU COPII!”
Lespezanu Margareta
Liceul Tehnologic „Virgil Madgearu” Roșiori de Vede
Elevi ai Clubului IMPACT „Cont-Așii” de la Liceul Tehnologic „Virgil Madgearu” din

Roșiori de Vede, au hotărât să „doneze” mai bine de jumătate din vacanța de vară pentru a deveni
antreprenori în educație.
Fundația „Noi Orizonturi” a venit în sprijinul lor incluzându-i în „Comunitatea EduLab - tineri
antreprenori în educație” pentru a le dezvolta gândirea, abilitățile și atitudinile antreprenoriale. Timp
de 4 săptămâni, ghidați de experți și mentori, un număr total de 45 de liceeni au parcurs, într-un
program online, toate etapele construirii unui proiect de antreprenoriat în educație, cu scopul de a
sprijini copiii mai mici din satul/comuna lor pentru a merge mai pregătiți la școală din septembrie.
CMCteam (Cristina, Miki și Costică) a realizat interviuri cu persoane care le-au oferit
informații despre copiii din satul lor: părinți, copii din grupul țintă vizat, învățători, profesori,
directorul de școală, astfel că au reușit să înțeleagă mai bine nevoile beneficiarilor lor.
Proiectul de antreprenoriat în educație al echipei CMCteam a fost premiat de Fundația „Noi
Orizonturi” cu 2.000 lei astfel că a devenit posibilă „Școala de vară” în comuna Troianul, Jud.
Teleorman.
CMCteam a organizat ateliere de învățare pentru cei 13 copii din clasa a IV-a a Școlii
Gimnaziale „Ion Preotu”, Troianul. Programul atelierelor începea cu entuziasm dar și cu niște mânuțe
dezinfectate, continua cu puțină mișcare în livada școlii, cu operații matematice de bază, cu alte
exerciții fizice în curtea școlii și cu câte un prânz pentru fiecare copil, și se încheia cu dorința
reîntâlnirii.
Voican Cristina Mihaela povestește despre valoarea adăugată generată de acest proiect de
antreprenoriat în educație:
„Miercuri, 9 septembrie 2020, a avut loc ultimul atelier din cele 6 organizate de noi,
CMCteam. Urăsc atât de tare despărțirile încât am încercat să amân cât mai mult momentul în care
voi povesti despre acestă întâlnire. Și da, poate nu este o despărțire pentru că ne vom mai întâlni cu
siguranță cu acei copii, însă nu în aceeași formulă.
Pe lângă programul obișnuit, cu gimnastică, matematică și jocuri, în această ultimă zi am
făcut felicitări și am sărbătorit cu pizza și suc. Datorită faptului că am reușit să economisim o sumă
substanțială, am hotărât ca celor 7 elevi care au participat la atelierele noastre să le oferim câte un
ghiozdan cu rechizite. Din banii rămași am reușit să acoperim și suma pentru alte 14 ghiozdane cu
rechizite pe care le-am oferit altor elevi ai școlii care au o situație financiară precară.
Cred că vorbesc în numele întregii echipe când spun că această experiență este un plus
semnificativ în dezvoltarea noastră personală și cu siguranță a fost doar începutul. Sunt convinsă că
pe viitor vom reuși să facem multe, atât împreună cât și separat. Și acum, privind în spate, îmi dau
seama că am reușit să facem ceea ce ne-am propus, am ajutat copiii, dar am și demonstrat faptul că și
noi, simpli copii, am putut face ceva pentru comunitatea noastră.
Aș vrea să le mulțumesc colegilor mei, Mihaela și Costică, dar și voluntarului nostru, Marius,
pentru tot efortul pe care l-au depus…ne-am mai certat, ne-am mai contrazis, dar am trecut împreună
peste toate și uitați ce am reușit să facem…am adus bucuria pe fața a 21 de copii.
De asemenea, le mulțumim și tuturor oamenilor frumoși care au fost alături de noi, ne-au
susținut și au contribuit la implementarea acestui proiect, începând cu mentorul nostru din cadrul
programului educațional EduLab - spațiu de învățare, doamna Bunoară Elena, doamna profesoară
Lespezanu Margareta de la Liceul Tehnologic „Virgil Madgearu” din Roșiori de Vede, domnul
director al Școlii Gimnaziale „Ion Preotu” Troianul, Roată Paul, preotul Dincă Marius, proprietara
697
superkmarket-ului din Troianul, doamna Buznă Nicoleta, dar și angajaților școlii.”
Clubul IMPACT „Cont-Așii” împreună cu Fundația „Noi Orizonturi” este un instrument
puternic de schimbare socială. Încercăm să fim alături de acești tineri, să le asigurăm acel mediu în
care să se simtă în siguranță. Încercăm să le arătăm că, și în perioada de distanțare socială impusă,
suntem lângă ei și că ne pasă.
698
INFLUENȚA EDUCAȚIEI RELIGIOASE ASUPRA DEZVOLTĂRII COPILULUI DE
CICLUL PRIMAR
Lihor Alemănuța-Sorina
Școala Gimnazială „Mihail Sadoveanu”
Întorsura Buzăului
Educația religioasă contribuie, din plin, la formarea individului, la implicarea lui responsabilă,
în viața activă și în societate. Cu ajutorul educației religioase se asigură un sens al vieții copilului, o
direcție și un mod de a există, o perspectivă ce depășește imediatul faptic. Totodată, prin educație
religioasă, se urmărește realizarea comuniunii omului cu Dumnezeu ceea ce presupune, din partea
omului, o manifestare a dorinței de cunoaștere prin căutarea permanentă a lui Dumnezeu. Educația
religioasă are în vedere cele două componente de bază ale omului: sufletul și trupul.
În întreaga lume, există diferite modele pentru proiectarea educației religioase (Religia) ca
disciplină școlară. Abordarea pedagogică religioasă poate fi văzută ca o reflectare a timpului nostru ca
alternativă la dilemele, dificultățile și problemele care există în societate. Acestea se regăsesc,
deopotrivă, și în sala de clasă, probabil, într-o manieră deosebit de concentrată. În ultimele decenii,
religia a devenit un factor din ce în ce mai important în înțelegerea proceselor sociale. Globalizarea și
migrația implică cereri mai mari de cunoaștere și respect într-o societate tot mai diversă și mai
pluralistă. Educația religioasă este centrată la intersecția dintre sferele publice și cele private și se
prezintă că un forum, în care granițele libertății religioase sunt explorate, discutate și contestate. Din
această perspectivă, educația religioasă poate fi văzută ca fiind situată în ochii furtunii, adesea puternic
influențată de vânturile înconjurătoare, dar într-un spațiu mai moderat și mai sensibil, cu condiții puțin
diferite, comparativ cu dezbaterea publică pentru discutarea și problematizarea acestor fenomene.
Ca profesor de educație religioasă trebuie exprimat un sentiment de ambiție în a spori
înțelegerea elevilor, cunoștințele despre religie și religiozitate. În realizarea educației religioase
instituționalizate, întâlnim diferite impedimente pe care le putem aborda în moduri diferite. Un
obstacol pe care-l pot semnala este momentul sau timpul pus la dispoziție pentru predarea disciplinei.
În aproximativ 34 de ore într-un an școlar preuniversitar, totul ar trebui făcut învățând și reflectând
asupra diferitelor aspecte și nuanțe ale tradițiilor religioase, viziunilor non-religioase și ale eticii,
precum și evaluării acestora. În același timp, există o varietate de procese de grup, de poziționare și
consolidare a relațiilor. Învățarea este un proces care are nevoie de timp. Predarea învățământului
religios ar putea fi dificilă raportându-ne temporal deoarece sarcina este foarte complexă și include
compromisuri. În acest context, percep activitatea profesorilor educației religioase, în primul rând, ca
„lucrători (agenți) frontali” ai democrației, căci, totuși, aceștia lucrează în ogorul lui Dumnezeu.
Dimensionată și realizată în acord cu necesitățile psihice specifice fiecărei vârste, această
componentă a educației integrale are, mai întâi o funcție informativă (respectiv, de punere la dispoziția
elevilor a unui set de cunoștințe specifice, cu caracter dogmatic, liturgic, de istorie și de filosofie a
religiilor), dar și un pronunțat caracter formativ (de interiorizare și de traducere, în fapte de viață, a
normativelor religioase). Educația religioasă vizează, în egală măsură, sarcini informative și sarcini
formative.
Sensul informativ al educației religioase privește asimilarea unei culturi religioase care include
un set de cunoștințe specifice cu caracter teologic, dogmatic, liturgic, concepte și idei privind istoria
diverselor credințe și religii ale umanității și impactul lor asupra culturii naționale și universale. Prin
această educația religioasă se constituie într-o componentă a educației pentru valori, a educației
integrale fiind strâns legată de educația intelectuală, estetică, morală și civică și asigurând continuitatea
spirituală la nivel social și individual. La clasele primare, sarcinile de natură informativă ale educației
699
religioase se pot realiza prin intermediul povestirilor religioase, prin dezvăluirea conținuturilor morale
cuprinse în secvențele biblice sau alte cărți sfinte, prin intuirea unor imagini cu conținut și mesaj
religios. Demersul educației va fi completat prin acțiuni variate întreprinse mai ales în cadrul bisericii.
Sensul formativ al educației religioase constă în implicarea tuturor capacităților
intelectuale în descifrarea și trăirea sensurilor adânci ale existenței prin interiorizarea normelor
religioase, prin valorificarea substratului moral intrinsec al valorilor religioase și prin traducerea în fapt
a acestora. Privită din perspectiva rolului formativ, educația religioasă trebuie să promoveze
consecvent vibrația interioară și trăiri afective profunde, să stimuleze și să întrețină vie sensibilitatea și
imaginația, să se finalizeze într-o serie de comportamente ale copilului în relațiile cu propriul eu, cu
semenii și cu transcendență. Ea trebuie să valorizeze cele mai nobile sentimente ale omului, să
mobilizeze și să orienteze comportamentul, conjugandu-se cu etică, morală. Acționând în spiritul
acestor idei, aderarea individului la o anumită religie va fi expresia cea mai profundă a libertății
interioare, nu a hazardului, a coerciției sau prozelitismului. Educația religioasă trebuie să plece de la
principiul respectării valorilor fundamentale ale umanități; respectarea drepturilor omului, cultivarea
toleranței, libertatea de conștiința și religioasă, dreptul de a crede sau nu, dreptul de a adera sau nu la o
credință religioasă.
În predarea religiei mai deosebim latura subiectivă (trăirea religioasă, ca fapt sufletesc) și latura
obiectivă (conținutul educației religioase).Trăirea religioasă poate fi învățată numai prin crearea unor
situații concrete de viață. Acest lucru se poate face prin cuvânt și prin faptă. Profesorul de religie poate
educa viața afectivă a elevilor în sensul sentimentelor religioase superioare. Automatizarea practicilor
religioase observate și exersate de către ei nu au ca rezultat ajungerea la trăirea religioasă autentică.
Latura obiectivă a predării religiei vizează conținutul educației religioase, adică totalitatea
cunoștințelor religioase selectate spre a fi predate elevilor. Acest conținut prevăzut în programa
școlară, urmărește prezentarea adevărului revelat și este sistematizat în următoarele grupuri generale:
domeniul studiilor istorice(istorie biblică și istorie bisericească), domeniul sistematic(catehism,
dogmatică, morală, istoria religiilor) și domeniul liturgic(liturgică și conținutul altor ramuri practice).
Profesorul de religie trebuie să mențină echilibrul necesar în ceea ce privește învățarea
conținutului specific și trăirea religioasă. El trebuie să îmbine latura obiectivă cu cea subiectivă.
Educația religioasă nu se va rupe de alte laturi ale educației care cultivă spiritul, ea este legată
de educația: estetică, morală, civică pe care le fortifică și din care își extrage unele premise și temeiuri.
Dacă educația morală reprezintă acea latura a procesului de pregătire a copilului pentru viață care are
în vedere cunoașterea, înțelegerea și practicarea binelui în viață socială și adaptarea la viață conunitatii,
educația religioasă trebuie privită într-o strânsă legătură cu educația morală acordându-i fundament
divin. Educația moral-religioasă trebuie să înceapă încă din primii ani de viață în familie. Apoi se
continuă potrivit nivelului de înțelegere a copilului pentru a se formă în sufletul acestuia impresii,
deprinderi de conduită și sentimente cu ajutorul cărora să devină o adevărată persoană deschisă
comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii.
Prin educația religioasă trebuie să realizăm de fapt o reală cultivare a spiritului. Ea ne ajută să
construim un sistem de valori spirituale, etice, estetice etc. racordate la personalitatea fiecăruia dintre
noi și materializarea în comportamente integratoare în viață comunității din care facem parte și a
societății în ansamblu.
Educaţia religioasă trebuie să înceapă din copilărie deoarece, fără această, copilul creşte
ascultând cel mult de legea morală naturală. Este cunoscut că în copilărie, omul poate fi mai uşor
influenţat religios-moral decât mai târziu, iar deprinderile bune formate în copilărie rămân de multe ori
valabile pentru întreaga viaţă.
Cercetările în domeniul psihologiei copilului ne arată că educația moral-religioasă este posibilă
de la cea mai fragedă vârstă, iar școlarii cu trăsăturile de voință și caracter în formare sunt receptivi la
influențele exercitate asupra lor.
În aspirația noastră către perfecțiune, ne raportăm la ființă divină, la Dumnezeu, pentru că El
700
este singurul model formativ existențial. În cultivarea sufletului educația religioasă nu este unilaterală;
ea apelează și, chiar mai mult, își găsește unele premise care o fortifică în educația civică, estetică,
morală.
Ca disciplină de învățământ, religia are rolul unui liant între disciplinele care l-au pierdut sau
nu l-au avut pe Dumnezeu.
O trăire și o viață religioasă autentică nu este posibilă fără cunoașterea temeinică a
adevărului revelat. De aici rezultă necesitatea studierii sistematice și organizate a religiei ca obiect de
învățământ.
Bibliografia:
Cucoş, Constantin, (1999) Educaţia religioasă. Repere teoretice şi metodice. Editura Polirom,
Iași.
Cucoş, Constantin, Labăr V. Adrian (2008) Consecințe ale educației religioase asupra formării
conduitelor tinerilor. Perspectiva beneficiarilor,.Basiliana, Vol. I, Nr.1, p.65-102.
Opriş, Dorin, şi colab. Patriarhia Română (2010) Apostolat educațional - Ora de religie –
cunoaştere şi devenire spirituală Editura Basilica a Patriarhiei Române Bucureşti
Robotă, Mihail-Radu, (2018), Personalitate, motivație și performanță academică, Ed.
Institutul European, Iași, pp.62-68.
Sălăvăstru, Dorina, (2004), Psihologia educației, Ed.Polirom, Iași, p.156.
Stan, Liliana, Dezvoltarea copilului şi educaţia timpurie, Ed. Polirom, 2016, p.144-155.
701
Logofătu Ramona Cameli

Grădinița Căsuța Cu Povești, Craiova
Numeroase studii au arătat că, acei copii care au fost martori ai violențelor, de diferite forme,
au fost afectați sub aspectul dezvoltării lor sociale și influențați în privința evoluției lor educaționale.
Astfel:,,studiile arată că, frecvența angajării în acțiuni agresive crește în urma vizionării repetate a
materialelor violente, tendință care se remarcă și la copiii care nu au avut înclinații agresive (Eron et
al.,1972, Josephson, 1982, Parke et al, 1977). Impactul expunerii la violență se acumulează în timp,
devenind tot mai pregnant. Chiar dacă expunerea izolată la o emisiune violentă nu duce la
comportament agresiv (Josephson, 1982), ingerarea repetată și pe termen lung a materialelor violente
determină creșterea potențialului agresiv” (Popoviciu 2013). Cât de nociv poate fi bullying-ul? El
poate fi foarte nociv dacă avem în vedere faptul că, el se concretizează în: insulte, tachinări, tensionări,
streasări, răspândirea de bârfe, amenințări, izolarea cuiva, batjocorirea, imitarea, discreditarea
intenționată și repetată a altor oameni. Copiii sau adulții expuși unor emoții negative, pot deveni
anxioşi, neîncrezători în forțele proprii, retraşi, timizi și lipsiţi de inițiativă. Aceste trăiri negative, îi
pot afecta pe o lungă perioadă de timp sau pe tot parcursul vieții lor. Copiii supuși diferitelor forme de
violență sunt nefericiți, se gândesc adesea la experiențele și traumele lor, neputîndu-se concentra
asupra sarcinilor și cerințelor educaționale. Dezvoltarea lor socială, fiind afectată, devin triști, anxioși
sau prea preocupați să-și rezolve unele probleme interpersonale, folosind uneori chiar strategii
violente. Și ca într-un cerc vicios, aceste violențe, la rândul lor, îi fac inadaptați, nepopulari și
marginalizați
Pentru Salvați Copiii reprezintă o prioritate promovarea accentuată în grădinițe și școli a
măsurilor de prevenire și combatere a bullying-ului și cyberbullying-ului, dat fiind faptul că agresiunea
are repercusiuni negative asupra securității psiho-emoționale a copiilor, cu atât mai mult cu cât are loc
într-un mediu în care copilul se așteaptă să fie protejat de un adult, așa cum se întâmplă la școal O
primă măsură propusă pentru atingerea acestui scop, este ca toții adulții din școală să învețe cum să
acționeze, pentru descurajarea unor astfel de comportamente. ProgramulOlweus are la bază următorul
deziderat: școala ca un mediu sigur și pozitiv de învățare. De aici derivă următoarele obiective
specifice: reducerea comportamentelor de bullying existente în rândul elevilor, prevenirea apariției
altora noi și cultivarea unor relații mai bune între elevi. El cuprinde o serie de măsuri ce trebuie
instituite la nivelul școlii, la nivelul clasei, la nivel individual și la nivel comunitar. Programul Olweus
a fost implementat cu succes în școli din Norvegia, din SUA și din Marea Britanie, apoi și în alte state.
Programul se bazează pe următoarele principii: în școală trebuie să se asigure un climat optim pentru
învățare, adulții intervin activ atunci când apar manifestări și comportamente de tip bullying, întrucât
au fost instruiți în acest sens și știu cum trebuie să acționeze. Mai mult decât atât, în școală este o
atmosferă caldă, prietenoasă, iar situațiile ivite sunt analizate de un grup de profesori, iar
comportamentele inacceptabile sunt sancționate ferm. Sancțiunile aplicate elevilor sunt non - punitive
și nonviolente. Programul mai cuprinde și un sistem de supraveghere a elevilor în timpul orelor și al
pauzelor. În cadrul acestui program, cadrele didactice sunt îndemnate să acționeze, ca niște autorități și
să fie modele pozitive pentru elevi. Cele patru mari părți ale programului cuprind: pregătirea
personalului școlar, dezvoltarea unor politici de disciplinare și de informare apărinților, predarea
valorilor prosociale conform unei curricule. Programul Olweus propune, restructurarea mediului social
al copilului în școală și ,,construirea unui sentiment de comunitate în rândul elevilor și adulților” (
D.Olweus 2007). Cel mai important și eficient rol în cadrul acestui program îl are profesorul.
Eleviivictime beneficiază de training-uri de dezvoltare a abilităților de gestionare a situațiilor de
702
expunere la bullying. Elevilor-agresori li se oferă training-uri de managementul furiei, de asertivitate și
alte abilități de auto-gestionare. Se oferă recompense pentru comportamentele adecvate. Programul de
combatere a bullying-ului școlar, elaborat de Ken Rigby, reputat psiholog, cercetătorși profesor,
pornește de la necesitatea cunoașterii regulilorșcolii de către toți elevii. Centrul Județean de Resurse și
Asistență Educațională Sibiu Campania de prevenire a bullying-ului în mediul școlar ,,Stop intimidare,
start cooperare” 7 Următorul pas, constă în sanționarea elevilor care le-au încălcat. Aceste sancțiuni
constau în ,,pierderea unor privilegii” și/sau impunerea unor ,,sarcini” pentru ei. Aplicarea unor
sancțiuni poate să meargă până la eliminarea sau exmatricularea elevilor-agresori. Consilierea se face
prin două metode: 1. Se poartă discuții informale consilier școlar-elev, sau se organizează o întâlnire,
în cadrul căreia are loc o discuție structurată, care poate fi sub forma unei abordări de ne-învinuire.
Elevii - agresori, (în grup), sunt sensibilizați cu privire la încercarea prin care trece victima, sunt
încurajați să propună o soluție responsabilă pentru situația creată și apoi, sunt monitorizați cumoaplică
. 2. Metoda îngrijorării împărtășite. În cadrul aceste metode, consilierul școlar împărtășește în cadrul
unor discuții individuale îngrijorarea pentru elevul-victimă și urmărește obținerea unei promisiuni de
acționare pozitivă a agresorului, în interacțiunile ulterioare cu victima (abordarea este
neamenințătoare). Liniile directoare ale acestei metode, au fost propuse de psihologul Anatol Pikas.
După părerea experimentatului psiholog școlar Izzy Kalman, cel mai eficient mod de a preveni și a
combate violența, de orice tip fi ea, este să oferim elevilor ,, înțelepciunea” de a știi să reacționeze într-
o situație de tip bullying, singuri, fără ajutorul unui adult. Autorul menționat consideră că, bullying-ul
este un fenomen epidemic și pandemic. În lucrarea ,,Bullies to Buddies: Cum să-ți transformi dușmanii
în prieteni”, I. Kalman propune soluții concrete și i eficiente de intervenție în situațiii de acesttip.
Acesta a realizat și un program de prevenire a bullying-ului în școală. Autorul mai sus menționat a
realizat un așa - numit ,,cod cu reguli”, care îi poate ajuta pe oameni să-și rezolve problemele
personale. Actualmente, I. Kalman administrează un site, prin intermediul căruia, oferă soluții concrete
celor care se confruntă cu diferite forme de agresiuni. Acesta oferă soluții celor hărțuiți, învață oamenii
cum să-și controleze furia etc. I. Kalman este de părere că, copiii/tinerii își dezvoltă mai bine abilitățile
de viață, trăind tot felul de experiențe/ interacțiuni sociale negative. Am selectat și am descris succint
trei programe de prevenire și combatere a bullying- ului.
O soluție complementară ar fi ca, în școlile românești care se confruntă cu bullying-ul, să existe
niște proceduri care să prevină șisă reducă acest fenomen. Fără îndoială, orice tip de demers al cărei
scop este descurajarea bullying-ului și cyberbullying-ului, este foarte bine venit acum în școlile din
România. Orice acțiune de prevenire și combatere a bullying-ului, nu numai că ar securiza mediul
școlar, dar ar face ca elevii să nu simtă venirea la școală ca o povară, iarșcoala ca pe un loc în care se
simt nefericiți. Plecând de la ideea lui D. Olweus, potrivit căreia, conștientizarea pericolului
bullyingului școlar, este o primă etapă în orice demers de prevenire și combatere a acestui fenomen,
Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Sibiu, a inițiat o campanie, la nivel județean
intitulată ,,Stop intimidare, start cooperare”, derulată în perioada 2017-2019. Având ca reper cele
enunțate anterior, vom analiza în cele ce urmează, câteva abordări teoretice care privesc factorii care
contribuie major la formarea personalității copilului. Teoreticienii ne atrag atenția asupra faptului că,
agenţii care mediază interiorizarea valorilor sociale de către copil, sunt persoanele semnificative din
viaţa lui, în primul rând părinții. Lumea socială a copilului este influențată de statutul socio-economic
al persoanelor semnificative din jurul lor şi de profilul axiologic al acestora.
Copilul va învăţa, ceea ce adulţii din jurul său consideră că trebuie să înveţe şi se va raporta la
aceleaşi valori pe care aceştia le promovează ,,Faptul primar îl constituie actul social, care înseamnă
interacțiunea unor organisme diferite, adică adaptarea reciprocă a conduitelor lor, în elaborarea
procesului social. Putem găsi în acest proces, ceea ce numim gest, respectiv faze ale actului social, care
aduc o adaptare a organismului, la reacția unui alt organism și care include atât o atitudine observabilă,
cât și ceea ce se numește atitudine interioară” (G. H.Mead. 1934). Aşadar, copilul învaţă anumite
comportamente, nu numai din experienţele directe, ci şi observând comportamentele altora şi
703
consecinţele produse de acestea. Aducând aceste considerații teoretice la tema noastră, putem afirma
că bullying-ul și cyberbullying-ul nu apar pe un teren steril, ci în interiorul unor interacțiuni și relații.
Odată cu trecerea copilului înspre Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Sibiu
Campania de prevenire a bullying-ului în mediul școlar ,,Stop intimidare, start cooperare” 9
adolescenţă şi tinereţe, personalitatea este mult mai independentă faţă de influenţele și sugestiile venite
din exterior. (U. Şchiopu 1984). Intrarea în socializarea secundară coincide cu trecerea la pubertate şi
adolescenţă. În drumul către dobândirea unui statut socio-profesional, tânărul parcurge noi faze ale
dezvoltării intelectuale. De regulă, pentru tânărul în devenire, e importantă legitimitatea sistemului
axiologic promovat de el însuşi. Gândirea lui devine din ce în ce mai mult critic-dubitativă şi pretinde
argumente raţionale pentru diferite practici, norme şi valori pe care le promovează societatea. ă.
Principalele nevoi emoționale ale copilului care nu pot fi satisfăcute într-un mediu social afectat de
bullying sunt: nevoia de apartenență la grup și nevoia de a fi acceptat. Aceste două nevoi umane
fundamentale au un impact major asupra dezvoltării psihice armonioase. Din nefericire, fenomenul
social de bullying are ca principale particularități excluderea victimei din grupul de egali și intoleranța
față de anumite aspecte ce definesc copilul ca fiind o persoană umană unică (aspect fizic, apartenența
la un grup etnic etc.) Experții au atras atenția asupra faptului că bullying-ul afectează negativ, din
punct de vedere psihologic, întreaga grupă/clasă de copii, nu doar victimele și agresorii. Principala
problemă de sănătate mintală, consecință a bullying-ului, este considerată a fi depresia, victimele
prezentând un risc mare pentru ideația suicidară. În general, copiii victime prezintă o stimă de sine
scăzută și un concept de sine negativ (nu se consideră suficient de buni). Ei se simt adesea anxioși,
rușinați și chiar vinovați pentru ceea ce li s-a întâmplat. Relațiile lor de prietenie sunt adesea afectate
din cauza unei frici sporite de a avea încredere în semenii lor. Copiii care acționează ca agresori sunt
expuși la riscuri mai mari de comportament antisocial și delincvent, ca adolescenți și tineri, și la
implicarea în comiterea de infracțiuni penale, ca adulți. Psihologi, polițiști, voluntari, profesori și
sociologi au format o echipă multidisciplinară și interstituțională de intervenție formativă a tinerilor
liceeni în prevenirea, gestionarea și combaterea bullyingului și cyberbullyingului prin: definirea
comportamentelor de bullying, a cauzelor și consecințelor acestora, prin mecanisme normative și
legislative de intervenție preventivă.
Bullyingul are fețe ascunse și se manifestă sub numeroase forme de comportament
menite să provoace suferință. Adolescenții implicați în cazurile de bullying sunt mai predispuși la
absenteism și abandon școlar, rezultate școlare scăzute, au simptome ale depresiei și anxietate, au un
nivel redus de încredere și stimă de sine iar în unele cazuri își pierd interesul pentru orice activități.
Începutul anului școlar 2021-2022 va marca debutul activităților de prevenire a bullyingului și
cyberbullyingului în școli desfășurate în cadrul Proiectului ”Fără bullying se poate!” și susținute de
echipe mixte de specialiști și elevi – formatori.
„Pentru că, adeseori, agresiunile de tip bullying fac obiectul unor cauze penale cu minori, cred
că este importantă informarea acestora cu privire la modul în care se expune agresorul când decide să
adopte un astfel de comportament și opțiunile pe care le are, din punct de vedere legal, victima.
„Asigurarea unui mediu școlar sigur, protejat de diferitele forme de manifestare a criminalității,
prevenirea delincvenței juvenile și a victimizării minorilor sunt priorități de acțiune ale Poliției
Române de peste un deceniu. Bullyingul, în lipsa unor măsuri de prevenire și corecție, poate fi un
factor cvasipredictor al violenței și delincvenței juvenile.
Familia reprezintă cadrul ideal de dezvoltare a unui copil, este locul în care copilul își exprimă
deschis emoțiile, învață să interacționeze cu ceilalți, inițial prin joacă, învață cum să câștige și să piardă
și, nu în ultimul rând, învață să empatizeze cu ceilalți, cu animalele sau cunatura. Dar în familie,
copilul poate învăța și comportamente de tip bullying. Dintre nevoile pe care copilui trebuie să și le
satisfacă pe parcursul dezvoltării lui, pe lângă cele materiale, menționăm: nevoia de a empatiza cu
cineva, nevoia ca părintele să Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Sibiu Campania
de prevenire a bullying-ului în mediul școlar ,,Stop intimidare, start cooperare” 10 manifeste
704
flexibilitate în privința atitudinilor, regulilor, limitelor pe care i le impune. Nu trebuie neglijate nici:
răbdarea, nevoia de a i se acorda timp și atenție, în sensul de cunoaștere a preocupărilor copilului, de a
nu schimba regule radical într-un timp foarte scurt. Relevanța celor ,,şapte ani de acasă” şi valoarea
interacţională a modelului parental, sunt confirmate de studii riguroase de specialitate. Socializarea
primară, care are loc în copilărie şi prin care individul, născut doar cu potenţialităţi, devine un membru
activ al societăţii, se face prin achiziționarea de noi și noi cunoştinţe deprinderi, atitudini şi
comportamente. Depinde ce modele și valori îi oferă familia și societatea copilului.
705
STUDIU DE CAZ
Adriana-Livia Lucaciu
Școala Gimnazială „Liviu Rebreanu”
Localitatea Cluj-Napoca
Problema
Elevul I.A., din clasa a IV-a, prezintă un comportament constant neadecvat, sfidător și ostil în
raport cu unii colegi de clasă. Una din victimele sale, eleva M.T.,a reclamat învățătoarei sale
următoarele comportamente deranjante:
• Aproape de fiecare dată când răspunde greșit la oră este numită „prostă” de către I. si grupul
său de susținători;
• Este ridiculizată pentru faptul că nu știe să citească la fel de bine ca el;
• Este ridiculizată pentru faptul că nu se descurcă la matematică la fel de bine ca el;
• Este ridiculizată pentru că refuză să facă ceea ce îi ordonă el;
• Este ridiculizată pentru faptul că este prea liniștită;
Părinții T. au spus că aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări repetate și plânge
zilnic din această cauză. Mai mult, are zile în care refuză să meargă la școală din cauza intimidărilor la
care este supusă și spune că preferă școala online, astfel nu are contact cu acest coleg.
Obiective :
ETAPE
I. ABORDAREA CAZULUI

• Nevoia de a provoca suferință prin intimidare, alături de un grup mic de susținători.

• calificative bune la majoritatea disciplinelor;
• își îndeplineşte sarcinile şcolare cu superficialitate;
• nu participă foarte activ la ore;
• în ore nu stă liniștit în bancă;
• își pierde răbdarea foarte repede;
• manifestă interes la: matematică, geografie și educație fizică;
• manifestă dezinteres la: limba și literatură română, arte vizuale și abilităti practice, istorie,
engleză, religie .
706
• Limbajul scris/oral – destul de bogat în semnificaţii;
• Memoria – corespunzătoare vârstei;
• Imaginaţia – în general de tip reproductiv;
• Atenţia – capacitate medie de concentrare, oboseşte uşor, își pierde repede concentrarea și
atenția;
• Voinţa – lipseşte, evită să ia decizii, este nehotărât, nu are răbdare, se încadrează în tiparul
grupului din care face parte;
• Deprinderi verbale, senzoriale, motrice – normale, corespunzătoare vârstei;
• Deprinderi de gândire şi perceptive – corespunzătoare vârstei.
• Afectivitate – prezintă dezechilibre afective majore, oscilează între dispoziţii afective pozitive
şi negative în perioade foarte scurte de timp, este foarte emotiv chiar dacă încearcă să ascundă acest
aspect;
• Caracter – cooperant atunci când are un anumit interes; dezinteresat de şcoală pentru că nu
are un stil de muncă corespunzător, este împrăştiat, învaţă în salturi pe de rost; are o atitudine oscilantă
faţă de propria persoană şi faţă de colegi, în general sociabil, asertiv, dar deosebit de agresiv verbal,
uneori și fizic dacă îi sunt lezate interesele;
• Echilibrul sistemului nervos - elevul prezintă o labilitate psihică destul de accentuate,
generată, în principal, de problemele personale şi de familie: se plictiseşte uşor, nu rezistă la stres şi
nici la efort intelectual susţinut; nu are încredere în forţele proprii, chiar dacă el dorește să arate exact
opusul; pentru a beneficia de compasiunea și atenția colegilor și pentru a-şi proteja propria persoană,
recurge la minciună, la negarea adevărului.
Probleme medicale
Elevul prezintă o dezvoltare psihosomatică normală pentru vârsta lui.
Relaţii sociale
• Familie – relaţii încordate între părinţi.
• Tatăl este agresiv cu toţi membrii familiei, în special cu soţia saa și este preocupat doar de
propria persoană şi de consumul de alcool; a avut doar un rol decorativ în creşterea şi educarea
copilului.
• Mama este stâlpul familiei, de la asigurarea siguranţei financiare, la creşterea şi educarea
copilului; este dezechilibrată emoţional şi afectiv, emotivă, tristă, suprasaturată de multitudinea de
• Colegii de clasă – are relaţii încordate cu colegii de clasă.
Problemele au apărut încă din clasa pregătitoare şi s-au agravat în clasa a IV-a, când din cauza
dezinteresului faţă de şcoală a început să își bată joc în mod frecvent de anumiți colegi, a început să
mintă în legătură cu situaţia lui familială și financiară.
2. Istoricul evoluţiei şcolare - fără probleme deosebite până în prezent.
3. Istoricul dezvoltării intelectuale - dezvoltare intelectuală normală, corespunzătoare vârstei
4. Istoricul dezvoltării fizice - dezvoltare psihosomatică aproximativ corespunzătoare vârstei,
este un copil foarte slab;
5. Istoricul familiei - în familie au existat întotdeauna relaţii conflictuale, o atmosferă
707
tensionată, greu de suportat;
6. Istoricul relaţiilor sociale - elevul are un cerc restrâns de prieteni, marea majoritate fiind aleși
necorespunzător.

şi de siguranţă a băiatului;
• Lipsa de comunicare, autoritarismul excesiv și agresivitatea produc grave dezechilibre
emoţionale.
II. CONFIGURAREA SITUAŢIEI
În urma discuţiilor purtate cu elevul şi cu mama acesteia s-a constatat că visul lui cel mai mare
este să urmeze o carieră în domeniul sportului către care are reale înclinaţii.
Pentru viitorul apropiat, elevul şi-a propus:
partea colegilor și profesorilor;
- Să se pregătească cu atenţie pentru etapa “Trec la gimnaziu”;
- Să capete o bursă pentru a studia fotbalul la Academia de Fotbal “Gheorhe Hagi”;
III. ELABORAREA STRATEGIILOR DE ACŢIUNE
1. Se acţionează la nivel personal prin:

- modificarea atitudinii elevului faţă de colegi;
- modificarea relațiilor cu colegii de clasă;
2. Se acţionează la nivelul clasei de elevi:

- încercarea reintegrării în grup;
- participarea la activităţi extraşcolare: excursii, programe distractive.
708
3. Se acţionează la nivelul tuturor factorilor:
- părinţi;
- profesori;
- colegi;.
IV. LUAREA ŞI SUSŢINEREA HOTĂRÂRII

2. formularea de prognoze privind evoluţia ulterioară a elevului
Scop
- intensificarea colaborării școală-familie, astfel încât să se amelioreze situaţiile tensionate din
familie;
- stimularea motivaţiei elevului pentru învăţare;
Obiective:
- Cunoaşterea reciprocă părinţi-profesori pentru o colaborare reală şcoală-familie;
- Modificarea atitudinii elevului pentru rezolvarea sarcinilor şcolare;
- Stimularea motivaţională adecvată a elevului pentru învăţare;
- Realizarea unui program de activitate echilibrat, cu sarcini repartizate în funcţie de
posibilităţile lui, cu întărirea succesului şi diminuarea eşecului, folosind feedback-uri de tip
“sandwich”.
- Dezvoltarea încrederii în forţele proprii, dezvoltarea şi îmbunătăţirea imaginii de sine a
elevului;
- Favorizarea integrării în grup prin realizarea de acţiuni comune cu colegii de clasă;
- Oferirea de ajutor pentru ca elevul să înţeleagă ce sunt emoţiile şi cum să şi le regleze în mod
adecvat;
- Orientarea către şedinţe de consiliere pentru rezolvarea problemelor afective şi emoţionale.
Prognoza evoluției ulterioare a elevului

• Starea școlară: îmbunătățirea interesului pentru şcoală;
• Starea intelectuală: va creşte rezistenţa la efort intelectual; se va îmbunătăți capacitatea de
concentrare;
• Starea de sănătate: se va dezvolta normal;
709
• Prognoza dezvoltării personalităţii: dezvoltarea încrederii în sine; recâştigarea respectului faţă
de sine.
• Relaţii sociale: va relaţiona pozitiv cu colegii, se va reintegra în colectiv; va fi acceptat în
colectiv pentru realizarea sacinilor de echipă.
• Relaţii familiale: se vor detensiona şi îmbunătăţi relaţiile dintre părinţi; se vor modifica
relaţiile copilului cu ambii părinţi, care vor renunţa la comportamentul autoritarist si agresiv, în
favoarea unei atitudini ferme, dar flexibile; părinţii vor învăţa modalităţile cele mai bune de abordare şi
soluţionare a situaţiilor de criză.
710
STUDIU DE CAZ
Lucăcel Valeria
Grădinița cu P.P. „Căsuța cu povești” Zalău
P.M - gen masculin
Locuieşte împreună cu părinţii și sora mai mare.
2.Profilul:
Este optim dezvoltat din punct de vedere fizic
Comunicare selectivă cu colegii și cu adulţii, evită contactul vizual, mai ales în situaţii
problematice.
Ritmul vorbirii este lent, adeseori însoţit de inflexiuni ale vocii, tonalitate joasă, uneori de
neînțeles.
Controlul furiei este relativ scăzut, prezintă slabă rezistenţă la frustrare, interpretează într-un
mod favorabil lui stimulii sociali (prezența minciunii).
Prezența slabei capacităţi empatice.
4.Starea emoţională
Implicare sporadică în activitatea la grupă.
emoţionale de furie
Are capacitatea de a trece rapid de la o stare la alta din punct de vedere emoţional.
5.Abilităţi sociale
Se abate frecvent de la subiectul discuţiei schimbând sarcina sau canalizându-şi atenţia spre
Nu își recunoaște greșeala decât în fața mai multor argumente.
Încearcă să atragă atenţia asupra sa prin comportamente inadecvate social. (vociferează,
tachinează, lovește).
Puncte tari - ascultă sfaturile educatoarei în urma acordării unor recompense sau aprecieri
repetate.
6.Predispoziţia la factori de risc
Preșcolarul face parte dintr-o familie organizată, dar predispusă la stări conflictuale, din cauza
tatălui care este foarte autoritar şi are un comportament agresiv în relaţiile cu copiii şi cu mama sa.
Familia se confruntă cu probleme materiale datorate incapacității de muncă a tatălui, pensionat
de boală.
Preșcolarul are un comportament agresiv, îşi intimidează colegii, iniţiează agresiuni și participă
la aceste acte de bullying, în mod deliberat.
Se ceartă deseori cu adulţii cu care intră în contact, atunci când aceştia încearcă să-i impună un
anumit tip de comportament.
8.Factorii declanşatori-antecedentele
Abordează acest tip de comportament agresiv, din dorinţa de a-şi demonstra popularitatea, de a
fi diferit sau de a-şi atinge scopul.
711
Manifestă nepăsare la prejudiciile pe care le aduce celor din jur.
9.Factorii de menţinere
Întărirea faptelor pozitive pentru înlăturarea celor negative.
Discuții individuale.
Lecturarea unor povești care vizează dezvoltarea abilităților socio-emoționale.
Inițierea unor jocuri de rol cu conținut comportamental negativ versus pozitiv.
Identificarea cauzelor care au dus la comportamente dezaptative - refuzul de a se implica, slabă
motivaţie şcolară, certuri cu adulţii şi acțiuni de bullying cu colegii.
11.Programul de intervenţie
Conştientizarea de către preșcolar a factorilor care determină aceste comportamente
dezaptative şi înlăturarea lor;
Creşterea capacităţii de control al furiei, de autocontrol;
Dezvoltarea capacităţii de empatie şi de abordarea unei atitudini pozitive.
Bibliografie:
Voiculescu, E. 2003, Pedagogie preșcolară, Ed. Aramis, București
Chircev, A., 1970, Psihologia copilului preșcolar, E.D.P., București
www.didactic.ro
712
,,STOP INTIMIDARE, START COOPERARE”
Lucuș Crina
Grădinița cu program prelungit nr:53, structură GPP nr:20
“Studiile arată că, frecvența angajării în acțiuni agresive crește în urma vizionării repetate a
materialelor violente, tendință care se remarcă și la copiii care nu au avut înclinații agresive (Eron et
al.,1972, Josephson, 1982, Parke et al, 1977).
Impactul expunerii la violență se acumulează în timp, devenind tot mai pregnant. Chiar dacă
expunerea izolată la o emisiune violentă nu duce la comportament agresiv (Josephson, 1982),
ingerarea repetată și pe termen lung a materialelor violente determină creșterea potențialului agresiv”
(Popoviciu 2013).
Cât de nociv poate fi bullying-ul? El poate fi foarte nociv dacă avem în vedere faptul că, el se
concretizează în: insulte, tachinări, tensionări, streasări, răspândirea de bârfe, amenințări, izolarea
cuiva, batjocorirea, imitarea, discreditarea intenționată și repetată a altor oameni. Copiii sau adulții
expuși unor emoții negative, pot deveni anxioşi, neîncrezători în forțele proprii, retraşi, timizi și lipsiţi
de inițiativă.
Aceste trăiri negative, îi pot afecta pe o lungă perioadă de timp sau pe tot parcursul vieții lor.
Copilul consideră universul existenţial în care a apărut şi în care se dezvoltă ,,singura lume
existentă şi imaginabilă” (Berger şi Luckman, 1967). Pornind de la această premisă, dacă copilul crește
într-un mediu marcat de violență verbală, emoțională și fizică, nici nu-și poate imagina un altfel de
mediu.
copilul poate învăța și comportamente de tip bullying.
Relevanța celor ,,şapte ani de acasă” şi valoarea interacţională a modelului parental, sunt
confirmate de studii riguroase de specialitate. Socializarea primară, care are loc în copilărie şi prin care
individul, născut doar cu potenţialităţi, devine un membru activ al societăţii, se face prin achiziționarea
de noi și noi cunoştinţe deprinderi, atitudini şi comportamente.
Depinde ce modele și valori îi oferă familia și societatea copilului. Astăzi, societatea, prin
schimbările ei accelerate, a dat membrilor ei, așa cum se poate observa, și o stare mai pronunțată de
nervozitate și tumult. Expectanțele, aspirațiile și frustrările oamenilor, pot fi, fără îndoială, sursa
acestor tensiuni și nemulțumiri. Acestea s-au propagat, de la adulți, la copii/tineri.
Putem considera că, bullying-ul și cyberbullying-ul sunt expresia unor astfel de stări tensionate.
Unele studii ne arată că, până la 70% dintre școlari sunt afectați de bullying și cyberbullying. Alte
statistici ne arată că, situația este și mai gravă. Atunci când copiii opun rezistență în realizarea
sarcinilor date de părinți sau fac exact contrariul, putem recunoaște comportamentul de căutare a
puterii, dorința lor de a deține controlul. În astfel de situații tensionate, părinții se simt amenințați,
provocați sau chiar intimidați.
Sentimentul părintelui că pierde controlul asupra copilului, îl face să-și manifeste autoritatea
prin amenințare șiforțare.Șiiată cum, copilul areocazia să experimenteze bullying-ul, chiar la el acasă.
Copilul poate încerca să se răzbune pe părinții lui și îi rănește pe aceștia, prin anumite cuvinte,
atitudini și comportamente, provocându-le, neplăcere, resentiment sau furie. Adulții răspund prin
pedepsirea copilului, ceea ce nu face altceva decât să întărească comportamentul negativ al acestuia. În
astfel de situații, extrem de delicate, părintele trebuie să știe cum este cel mai bine să intervină.
Consilierii școlari pot veni în sprijinul părinților, prin intermediul unor tehnici specifice, pentru
a-i ajuta să gestioneze situațiile dificile întâmpinate cu proprii lor copii. ,,Analiza informațiilor
713
referitoare la fenomenul bullying, arată faptul că, acest fenomen a afectat unul din doi copii care au
apelat la serviciile Asociației Telefonul Copilului, în anul 2018. 77,22% dintre situațiile de abuz de tip
bullying au avut loc în grădiniță / școală, iar 22,78% au avut loc în spațiul public. În 40,10% dintre
situațiile de abuz de tip bullying, copiii au expus efecte ale acestui fenomen care reprezintă riscuri
majore asupra sănătății mintale a copiilor victime.
Copiii simt nevoia să se izoleze, se simt singuri, se simt excluși, sau au dificultăți în relaționare
cu ceilalți copii, manifestă teamă și stări de anxietate în prezența colegilor de școală în procentaj de
74,29%. De asemenea, în procentaj de 25,71%, copiii simt nevoia să se automutileze, au tentative de
suicid, gânduri suicidare și doresc să abandoneze școala”.
Studiile realizate pe tema violenței, ne-au facut sa afirmam următoarele: ,,Comunitățile școlare
se confruntă cu diferite manifestări de violență, printre care cele mai semnificative sunt bullying-ul
(forme de violență repetată asupra unui elev de către alți elevi), de obicei asociat cu discriminarea,
homofobia sau rasismul, violența fizică și verbală între elevi, dar și între profesori și elevi.”
714
INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL
Lungu Elena Corina

Şcoala Gimnazială ”Tudor Vladimirescu”,
Drăgăşani,Vâlcea
Ce poate face educaţia bazată pe inteligenţa emoţională pentru căminul dvs? Este o metodă
de a ne regăsi simţul echilibrului atunci când îngrijorarea ne copleşeşte, copiii încep să se bată,
cooperarea se transformă în conflict, adolescenţii se revoltă,iar membrii familiei nu ştiu ce să facă mai
întâi. Pentru oamenii cuprinşi de nervozitate,este foarte greu să facă ceea ce ştiu că este bine în condiţii
normale. Ideea de bază este ca părinţii să lucreze cu propriile emoţii şi cu emoţiile copiilor în mod
inteligent,constructiv, pozitiv şi creativ,respectînd realităţile biologice şi rolul sentimentelor în natura
omenească.
Care este rolul părinţilor pe acest pământ? Să-i înveţe, să-i sfătuiască şi să-i îndrume pe aceşti
copii? Copiii nu-şi mai doresc acest tip de îndrumare iar unii se revoltă făţiş.
Iată câteva exemple de “cuvinte de îngrijorare”:
1. ”De câte ori şi-am spus să te îmbraci înainte de a te juca sau atunci când te uiţi pe fereastră?
Ştii cât timp pierzi în felul ăsta?”
2. ”N-o să ajungi niciodată nicăieri dacă mă minţi şi nu-şi faci ordine în camera aia care o să
ajungă ca un grajd. Cum o să te descurci la facultate,când o să fii departe de casă?”
Ca să ne pregătim copiii pentu viitor, trebuie sa-i ajutăm sa-şi dezvolte o imagine de sine
pozitivă şi puternică,sentimentul de încredere în sine şi autodisciplina,aptitudini sociale şi simţul
responsabilităţii.
1.Fiţi conştient de sentimentele dvs.şi ale celorlalţi.
Foarte mulţi copii care prezintă dificultăţi de coportament au şi probleme în a-şi identifica
corect sentimentele.Pentu ei supărat şi furios înseamnă acelaşi lucru; la fel se poate spune despre
nemulţumit şi trist,mândru şi bucuros şi multe altele.Odată ce suntem capabili să ne recunoaştem
diferitele sentimente,există şanse mai mari să le controlăm.Felul dvs.de a fi influenţează foarte mult
ceea ce faceţi .Când sunteţi trist,aveţi tendinţa sa vă interiorizaţi.Când sunteţi fericit,aveţi tendinţa să
răspândiţi în jur voie bună.Dar dacă nu ştiţi ce simţiţi atunci nu sunteţi siguri ce veţi face şi ,prin
urmare,nu ştiţi să vă purtaţi.
2.Fiţi empatic şi înţelegeţi punctele de vedere ale celorlalţi.
Empatia este capacitate de a împărtăşi sentimentele celorlalţi.Pentru aceasta omul trebuie mai
întâi să fie conştient atât de propriile sale sentimente,cât şi de ale celuilalt,conform principiului nr. 1.
A cunoaşte sentimentele celuilalt este o parte importantă a sensibilităţii faţă de oamenii din
jurul nostru. Deseori limbajul trupului şi tonul vocii ne transmit emoţiile într-un mod mai eficient
decât cuvintele. Putem considera empatia o înţelegere emoţională nonverbală a celorlaţi. Capacitatea
de a manifesta empatie este esenţială pentru relaţiile părinţilor cu copiii lor şi mi se pare extrem de
important ca un copil sa-şi însuşească empatia ca aptitudine socială pozitivă.
Televizorul şi filmele video le oferă copiilor o falsă perspectivă asupra sentimentelor
celorlalţi,pentru că par a fi reale,dar,de faptele sunt născocite şi puse la cale de scenarişti,
regizori,actori.bănuiala noastră este că în ziua de azi copiii par să se poarte cu mai multă maturitate
decât au în realitate, pentru că sunt expuşi la atâtea” experienţe de viaţă” într-un mod superficial, prin
intemediul mijloacelor de comunicare în masă.
3.Dobândiţi-vă echilibrul şi faceţi faţă impulsurilor emoţionale şi comportamentale.
În cartea “Inteligenţa emoţională”, Daniel Goleman a popularizat celebrul test al bomboanelor
adrest unor copii de patru ani, punându-i să aleagă între a lua o bomboană pe moment sau a aştepta
câteva minute,până când un cercetător avea să revină în cameră şi să le ofere două bomboane. S-a
715
constatat că aceia care fuseseră în stare să nu mănânce bomboana imediat nu numai că stăteau mai bine
în privinţa diverselor teste de comportament pozitiv şi sănătate mentală, dar şi valorile la testele de
cunoştinţe earu în medie cu 200 de puncte mai mari decât ale foştilor colegi mai grăbiţi. În relitate
testul bomboanelor vizează un aspect al controlării impulsurilor comportamentale, cunoscut sub
numele de recompensă întârziată.
Un aspect al autocontrolului este capacitatea de a ne echilibra reacţia emoţională faţă de o
situaţie,indiferent dacă această reacţie este pozitivă sau negativă. A practica stăpânirea de sine şi a-i
învăţa despre aceasta şi pe alţii poate fi un lucru dificil, dar şi străduinţele în acest sens ne pot ajuta să
rezolvăm o mulţime de probleme familiale.
4.Construiţi-vă scopuri şi planuri pozitive
Unul dintre cele mai importante aspecte ale gândirii omeneşti este acela că ne putem stabili
scopuri şi ne putem face planuri pentru a atinge aceste scopuri. Lucrurile pe acre le fac părinţii şi copiii
au un ţel. Teoria inteligenţei emoţionale ne spune că acest fapt are implicaţii importante. Trebuie să-i
ajutăm pe copii să înţeleagă semnificaţia cuvântului scop Indifernt de felul în care ne percepem noi
scopul, conştientizarea acestuia ne ajută să ne construim un plan potrivit, menit să ne ajute.
5.Folosiţi aptitudini sociale pozitive în relaţiile cu ceilalţi.
Alături de faptul de a fi conştienţi de propriile sentimente, de autocontrol,de capacitatea de a
stabili un scop şi de empatie, este importanr să ştim cum să ne purtăm eficient în relaţiile cu ceilalţi.
Aceasta presupune deprinderi sociale cum ar fi comunicarea şi rezolvarea problemelor.
Pentru a comunica, nu este suficient să ne exprimăm clar, ci trebuie să ştim cum să ascultăm şi
să oferim răspunsuri constructive. Aceste aptitudini sunt importante atât pentru părinte, cât şi pentru
copil. A învăţa sa-i ascultăm pe ceilalţi cu atenţie,să vorbim atunci când ne vine rândul,să ne
armonizăm diversele simţăminte, să ajungem la un consens şi să ne exprimăm ideile cu claritate
reprezontă doar o parte a noianului de aptitudini sociale care ne ajută să lucrăm mai bine într-un grup.
Şi, binenţeles, când membrii unui grup folosesc aceste aptitudini,grupul respectiv funcţionează mai
bine-inclusiv o familie.
Conform lui Howard Gardner , reputatul specialist în psihologie educaţionalǎ de la Harvard,
existǎ nu unul ci şapte tipuri de inteligenţǎ emoţionalǎ:
Inteligenţa spaţialǎ - capacitatea de a vedea structuri şi forme cu precizie; cei care posedǎ acest
tip de inteligenţǎ se exprimǎ foarte uşor prin desene, fotografii sau sculpturi.
Inteligenţa kinestezica – capacitatea de a utiliza corpul cu precizie, coordonând mişcǎrile foarte
bine şi, în acelaşi timp, putând sǎ înţeleagǎ rapid toate nuanţele unei mişcǎri.
Inteligenţa muzicalǎ – capacitatea de a identifica stilul unui compozitor şi de a recunoaşte
diverse partituri muzicale.
Inteligenţa lingvisticǎ – capacitatea de a învǎţa foarte uşor o limba strǎinǎ sau de a dezvolta un
vocabular foarte bogat.
Inteligenţa logico-matematicǎ – capacitatea de a rezolva cu uşurinţǎ probleme şi de a te simţi
foarte confortabil atunci când se lucreazǎ cu numere; aceasta este cea care determinǎ obţinerea unor
scoruri foarte mari la testele care mǎsoarǎ coeficientul de inteligenţǎ tradiţional.
Inteligenţa interpersonalǎ şi cea intrapersonalǎ – capacitǎţile care te ajutǎ sǎ înţelegi
sentimentele celor din jur şi, respectiv, sǎ îţi înţelegi propriile sentimente; acestea sunt responsabile în
bunǎ mǎsurǎ pentru cele 80 de procente ale succesului organizaţional.
Redusǎ la esenţǎ, inteligenţa emoţionalǎ are trei componente: cunoaşterea propriilor emoţii,
„gestionarea” acestora şi înţelegerea şi luarea în considerare a emoţiilor celorlalţi.
Cele initial sapte tipuri de inteligenta sunt : lingvistica, logico-matematica, spatiala, muzicala,
kinestezica, intrapersonala si interpersonala, carora le-a mai adaugat inteligenta naturalista.
Aceste tipuri de inteligenta, impreuna cu abilitatile si ocupatiile cel mai des intalnite ale
716
persoanelor respective au fost grupate in urmatorul tabel:
Tipul de Abilitati Ocupatii

inteligenta
Lingvistica legate de limba scriitori
cititul oratori
scrisul profesori
logico-matematica matematice oameni de stiinta
logice filozofi
analitice matematicieni
Spatiala intelegerea si artisti
manipularea ingineri
legaturilor spatiale arhitecti
Muzicala compunerea si muzicieni
interpretarea de compozitori
piese muzicale
Kinestezica atletice atleti individuali sau
in echipa
Intrapersonala intelegerea si
cunoasterea sinelui
Interpersonala intelegerea si consultanti
cunoastera celorlalti terapeuti
Pe baza acestor cunostinte s-a putut cerceta in special cu meritul lui Dee Dickinson efectul si
impactul tehnologiei asupra modului in care se poate accentua un anume tip de inteligenta la elevii din
ciclul primar si gimnazial cand influenta asupra acestora poate fi fundamentala.
CUM SǍ-TI ÎMBUNǍŢEŞTI INTELIGENŢA EMOŢIONALǍ
Ţine cont că emoţiile, cǎ de altfel si fericirea ta, stau in mâinile tale;

Foloseşte-ţi energia pentru a-ţi analiza propriile acţiuni decât sa-ţi pierzi timpul criticându-i pe
alţii;
Fii constructiv si preia din comportamentul celorlalţi ceea ce ţi se potriveşte;
Invaţǎ sa te relaxezi când simţi ca autocontrolul îţi cam joaca feste si mergi mai departe când
simţi ca ţi-ai revenit;
Încearcǎ sǎ faci haz de necaz in caz de crizǎ;
Fii cinstit cu tine insuţi; recunoaşte atunci când greşeşti si vezi care este sursa greşelilor astfel
încât sǎ poţi rezolva situaţia respectivǎ într-un mod cât mai optimal;
Aratǎ ca te respecţi respectând la rândul tǎu sentimentele celorlalţi;
Evitǎ-i pe cei care încearcǎ sǎ te punǎ intr-o situaţie de inferioritate sau nu-ţi respectǎ
sentimentele;
Învatǎ sǎ asculţi mai mult decât vorbeşti;
Fii atent la comunicarea non-verbalǎ; uitǎ-te la fete, ascultǎ tonul vocii si studiazǎ limbajul
trupului;
Conştientizeazǎ cǎ pentru îmbunataţirea inteligenţei tale emoţionale ai nevoie de timp si de
multa rǎbdare.
Bibliografie: Gardner Howard-Inteligenţe multiple. Noi Orizonturi.Ed.Sigma,Bucureşti, 2006
Maurice J. Elias, Steven E. Tobias, Brian S. Friedlander-Inteligenţa emoţională în educaţia
copiilor, Ed.Curtea Veche, Bucureşti, 2007
717
718
CYBERBULLINGUL ȘI REȚELELE DE SOCIALIZARE ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Lungu Gabriela
Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, Iași

vizați. Cel care se află în spatele calculatorului este de cele mai multe ori un adolescent. 20% dintre ei
hărţuiesc de teamă să nu ajungă la rândul lor victime ale violenţelor de pe internet. Cei vizaţi de
atacatori au între 15 şi 16 ani.
Analiştii spun că nu vom putea şti niciodată exact ce generează un asemenea atac. Cert este că
tinerele victime ajung, de cele mai multe ori, să perceapă lumea diferit. Ajung să creadă că nu sunt
buni de nimic. Se retrag în ei. Iar de aici şi până la adevărate drame nu mai e decât un pas. Fiind un
fenomen relativ nou, încă nu îl întelegem pe deplin. Avem de-a face cu o dinamică complexă, și asta
înseamnă că va fi mai greu de identificat o singură cauză. Copiii atacă numai să-și exerseze puterea pe
care o au, neînțelegând că victima se află într-o situație dificilă. Victimele își asumă foarte mult din
vină, au acțiuni care le fac mai degrabă să nu se mai prezinte în societate, să se retragă, să consume
substanțe.
Un studiu realizat de Tribal Worldwide România pentru Bitdefender la care au răspuns o mie
de tineri cu vârste sub 18 ani arată că peste 30% din tineri au fost, la rândul lor, agresori în mediul
online. 15 tineri dintr-o sută recunosc că au răspuns prin mesaje agresive când au fost atacați. Patru din
cinci adolescenți cu vârsta sub 18 ani din România spun că au fost ținta hărțuirilor în mediul online, arată un
studiu publicat de Bitdefender.
Principalele arme de atac folosite pe internet pentru a agresa victimele se leagă de înfățișare și
felul în care se îmbracă (67%). Alte motive frecvente pentru care tinerii sunt hărțuiți sunt hobby-urile
și preocupările de zi cu zi (30%), situația materială a familiei din care provin (13%), rezultatele de la
școală (12%) și orientarea sexuală (8%). Două treimi dintre cei hărțuiți nu au povestit nimănui despre
incident, tinerii invocând motive precum teama, lipsa de încredere că ar putea schimba ceva sau faptul
că nu au crezut că e necesar să implice și alte persoane, deși au fost afectați în mod direct de incident.
Cele mai populare rețele de socializare unde are loc fenomenul de cyberbullying sunt
Facebook, Messenger și, la mare distanță, Instagram, iar mijloacele de propagare a fenomenului cel
mai des folosite sunt mesajele de amenințare și cele negative primite în canalul privat, urmate de
comentarii negative la fotografii și furt de identitate.
Potrivit studiului, 65% dintre tineri admit că au fost direct marcați de hărțuirea suferită online și
au observat inclusiv schimbări comportamentale involuntare ce au urmat agresiunii. Cei mai mulți
afirmă că incidentele de acest fel le-au scăzut încrederea în sine și i-au determinat să se izoleze de
ceilalți. Mai puțini, dar nu de neglijat, sunt cei care au afirmat că au intrat în depresie (20%) sau au
compensat lipsa prietenilor din mediul online prin consum de alcool sau droguri (5%). Mai mult, 84%
dintre respondenți spun că au asistat la un astfel de atac, fără să fie agresori sau victime, însă doar 36%
au intervenit în conflictul dintre cele două părți. Deși majoritatea ar fi dorit să ia partea celui hărțuit,
cei mai mulți devin indiferenți sau chiar agresori de teama de a nu fi atacați la rândul lor și, deci,
transformați în victime.
„Rezultatele studiului ne pun în fața unei imagini mai alarmante decât am fi putut bănui.
Cyberbullyingul este unul dintre acele fenomene de masă insidioase în fața căruia nu există strategii de
apărare optime. În ciuda amplorii, gravitatea acestuia scapă de multe ori atenției publice. Tinerii învață
din proprie experiență cum arată ura celorlalți față de ei, iar numărul victimelor poate fi chiar mai mare
căci persoanele cele mai traumatizate refuză de multe ori să recunoască, uneori chiar față de sine, ceea
719
ce li s-a întâmplat. Adolescenții încep viața crezând că societatea reprezintă un spațiu al urii îndreptate
împotriva lor, iar efectele psihologice și sociale sunt severe și de lungă durată”, spune lector univ. dr.
Nansi Lungu, analist comportamental la Bitdefender.
În fața calculatorului, ca și în mulțime, responsabilitatea se disipează și avem tendința să
credem că putem face orice, sub protecția anonimatului. Responsabilitatea în mediul online este una
dintre cele mai importante lecții pe care copiii trebuie să o învețe. În lipsa ei, apar
fenomene cu efecte grave: cyberbullying-ul e unul dintre ele. Acesta include orice formă de hărțuire,
intimidare sau comportament inadecvat, folosind Internetul sau tehnologia, în general: dispozitivele
mobile, de exemplu.
Există mai multe forme de cyberbullying: profilele false, hărțuirea, agresivitatea, umilirea,
excluderea – toate acestea sunt forme de cyberbullying. De exemplu, copilul poate fi exclus, în mod
deliberat, dintr-un anumit joc online sau din conversațiile celorlați, pentru că un alt copil se gândește
să-I facă această “glumă”. Sentimentul de izolare pe care victima îl încearcă poate să ducă inclusiv la
depresie. Hărțuirea online se poate referi la amenințări sau injurii sau, și mai grav, la încercarea unui
adult de a lua legătura cu un minor, în scopuri sexuale.
Substituirea de identitate sau fraping, în engleză, descrie situația în care cineva se loghează în
contul de social media al copilului și postează în numele lui – bineînțeles, ceva „de impact”, ce nu ar
scrie niciodată deținătorul contului. Celui care face asta i se poate părea o glumă nevinovată, dar este
un moment umilitor pentru victimă, mai ales că Internetul nu uită așa ușor informațiile, nici după ce au
fost șterse.
Profilele false sunt create special pentru a induce în eroare și a umili sau ataca în vreun fel
victima. Sau se poate întâmpla ca cineva să fure identitatea online a unui copil (fotografii, de regulă) și
să le folosească pentru un alt profil, cu intenția de a-și ascunde propria identitate.
Trolling-ul este tot o formă de cyberbullying, în care atacatorul încearcă să obțină o reacție de
la victimă prin limbaj agresiv sau jigniri. Distracția lui este să-și găsească victime pe care să le atace.
Orice formă ar lua, efectele fenomenului de cyberbullying sunt foarte grave. Studiile artă că
consecințele cyberbullyng-ului consecințele sunt traumatizante: coșmaruri, depresie, evitarea
contactului cu alți copii sau anorexie.
În ceea ce privește reducerea efectelor negative ale fenomenului cyberbullying, măsurile
trebuiesc adaptate de la o persoană la alta.
Victima are nevoie de aliați. Importanța oamenilor din jurul celui abuzat este mai mare ca
oricând. Adulții, profesorii, părinții, rudele sau orice alta figură față de care persoana abuzată se simte
atașată trebuie să îi ofere suport necondiționat și încredere. Victima trebuie să semnaleze orice acțiune
care a avut loc asupra sa, însă are extrem de multă nevoie de aliați de încredere care să îi asigure
confortul de a vorbi. Părinții, rudele, profesorii trebuie să conștientizeze existența fenomenului și să
știe să identifice comportamentul schimbat al victimei și să intervină când identifică efectele
cyberbullingului în comportamentul acesteia. Orice semn care indică modificări ale stării psihologice
cum ar fi depresia, anxietatea socială, izolarea, stima de sine scazută, reacții negative și stres în
privința utilizării dispozitivelor trebuie chestionat și verificat.
Este util ca victima să reușească să impună limite. De la blocarea și raportarea abuzatorului pe
rețelele de socializare, la schimbarea parolelor sau a numărului de telefon, până la intervențiile directe
către abuzator, efectuate într-o manieră cât mai asertivă, fără a-i oferi agresorului satisfacția pe care o
caută. Cel care hărțuiește va fi mulțumit dacă provoacă victimei suferință, de aceea este recomandată
evitarea afișării oricărei urme care lasă de înțeles că aceasta a fost afectată. Din perspectiva victimei,
hărțuirea din mediul online poate fi mai greu de abordat, întrucât acest mediu este mai greu de ținut
sub control și se extinde dincolo de granițele cercului restrâns de cunoscuți. Așadar, pentru a diminua
efectele negative ale cyberbullyingului, este important să luăm în calcul întreg sistemul în jurul căruia
se dezvoltă comportamentul respectiv: abuzatorii - victimă- cei care asistă - cei care nu cunosc .
720
Bibliografie
https://www.unicef.org/romania/ro
https://www.salvaticopiii.ro/
https://www.revistadesociologie.ro/sites/default/files/02-avelicu_1.pdf
721
Lungu Laura – Cristina

Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională Brăila
„Bullying-ul se întâmplă pentru că oamenii slabi trebuie să-și propășească ego-ul bătându-i sau
umilindu-i pe ceilalți.” - Bruce Dickinson
Situația problemă:
Eleva A.I. din clasa a IX a prezintă un comportament neadecvat față, respectiv gesturi de
intimidare realizate doar alături de un grup de 4 – 5 colegi. Una dintre victimele sale, eleva C.P., a
reclamat dirigintelui următoarele comportamente deranjante:
aproape de fiecare dată când răspunde la oră este numită ”tocilară” de către A.I. și grupul
său de susținători;
este ridiculizată pentru faptul că nu fumează în recreație, fiind adesea numită ”o tocilară care
nu știe să se distreze”;
este ridiculizată pentru că nu vrea să chiulească alături de unii colegi;
este ridiculizată pentru faptul că nu are prieten.
Părinții C.P. au spus că aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări repetate și
plânge zilnic din această cauză, mai mult, are zile în care refuză să meargă la școală din cauza
A fost sesizată și atitudinea ignorantă a cadrelor didactice și a dirigintelui față de acest
fenomen, care nu se implică absolut deloc când se petrece un episod de acest gen în preajma lor.
Obiective:
propunerea unui proiect educativ de intervenție.
Etape:
Abordarea cazului
Prezentarea cazului – situația actuală:
probleme la învățătură;
nevoia de a provoca suferință prin intimidare, alături de un grup de susținători;
Procurarea și sistematizarea informațiilor
Analiza activității școlare:
nu-și îndeplinește sarcinile școlare decât cu mare greutate;
nu participă foarte activ la ore și chiulește foarte des;
manifestă interes la: limba și literatura română, muzică, dans;
Observații psihopedagogice:
Inteligență – corespunzătoare vârstei;
Limbaj scris/oral – destul de bogat în semnificații;
Memoria corespunzătoare vârstei;
Imaginația – în general de tip reproductiv;
Atenția – capacitate medie de concentrare, obosește ușor;
Voința - lipsește, evită să ia decizii majore, este nehotărâtă, nu are răbdare, se încadrează în
722
Motivație – de tip extrinsec;
Afectivitatea – prezintă dezechilibre afective majore, oscilează între dispoziții afective
pozitive și negative în perioade foarte scurte de timp, este hiperemotivă chiar dacă se
străduiește să nu o arate;
Caracter – pozitivă, destul de combatantă, cooperantă dacă are interes; dezinteresată de
școala pentru că nu are un stil de muncă corespunzător, este împrăștiată, învață în salturi și
întotdeauna pe ultima sută de metri; are o atitudine oscilantă față de propria persoană și față de colegi,
Echilibrul sistemului nervos – eleva prezintă o labilitate psihică destul de accentuată
generală, în principal, de problemele personale și de familie; se plictisește ușor, nu rezistă la
stres și nici la efort intelectual susținut; nu are încredere în forțele proprii, pentru a beneficia de
compasiunea colegilor sau ca o formă de apărare, pentru a-și proteja propria persoană recurge la
minciuni din cele mai ciudate.
Probleme medicale
Eleva prezintă o dezvoltare psihosomatică normală pentru vârsta ei, dar are și afecțiuni care
necesită o atenție specială:
Afecțiuni renale care au necesitat mai multe săptămâni de spitalizare;
Preocuparea excesivă pentru siluetă (45 kg la 1,70 m) i-a provocat o gastrită care evoluează
spre ulcer în urma unei alimentații raționale.
Relații sociale
Familie – relații deosebit de încordate cu părinții, care au culminat cu un divorț recent;
Tatăl – este deosebit de agresiv cu toți membrii familiei, în special cu soția; foarte autoritar,
cu un temperament predominant coleric; nu realizează niciun venit;
Mama – este cea care asigură siguranța financiară, creșterea și educarea copiilor; din cauza
problemelor personale, problemele copiilor au trecut pe locul doi;
Frați – are doi frați mai mici, unul de 16 ani și unul de 12 ani cu care se află în relații
Cordiale;
Grup de prieteni – are puțini prieteni;
Colegii de clasă – are relații încordate cu elevii de clasă care au izolat-o după ce au prins-o
mințind.
Conflictualitatea familiei, tensiunile în relațiile dintre părinți subminează nevoia de
protecție și de siguranță a fetei;
Starea dată suprapusă peste structura astenică a fetei face ca aceasta să fie predispusă
la eșec școlar;
Impunerea unui traseu în viață care este departe de dorințele și posibilitățile tinerei și
care satisface frustrările și neîmplinirile mamei conduce la dezorientare și eșec școlar;
Elaborarea strategiilor de acțiune și a proiectului educativ de intervenție

În urma discuțiilor în cabinetul de consiliere psihopedagogică cu eleva A.I., cu mama
acesteia și cu diriginta s-a constatat că visul ei cel mai mare este să urmeze o carieră în
domeniul teatral către care are reale înclinații. De asemenea și-ar dori să studieze vioara.
Obiective pe termen scurt pe care și le-a propus tânăra:
să nu mai lipsească de la școală;
să îi ceară iertare colegei C.P.;
să studieze suplimentar la obiectele la care are probleme și, eventual, să ceară ajutor din
partea colegilor;
723
să se pregătească cu atenție pentru examenul de bacalaureat;
să-și rezolve problemele de relaționare cu colegii de clasă și părinții;
să reușească să intre la Facultatea de Litere.
Obiective pe termen lung pe care și le-a propus:
să capete o bursă pentru a studia în străinătate;
să plece în America la rudele care au promis că o vor ajuta;
să continue să studieze vioara.
În baza tuturor etapelor prezentate până acum, cât și în urma discuției cu persoanele implicate,
consilierul școlar elaborează strategii de intervenție și un proiect educativ de intervenție.
În cadrul strategiilor de intervenție se acționează la nivel personal (eleva A.I.), la nivelul clasei,
la nivelul familiei, dar și a profesorilor cu care interacționează.
La nivel personal - creșterea încrederii în forțele proprii; stimularea motivației pentru
învățare; modificarea atitudinii elevei pentru învățătură; modificarea atitudinii elevei față de
colegi și relațiile cu aceștia; ședințe de consiliere; modificarea sistemului de valori al elevei prin
aplicarea testelor de determinare a intereselor și valorilor.
La nivelul clasei de elevi – înlesnirea integrării în grup; solicitarea elevei pentru realizarea unor
activități de grup; participarea la activități extrașcolare: excursii, programe distractive.
În cadrul proiectului educativ de intervenție consilierul școlar își stabilește un scop, obiective și
o prognoză de evoluție a elevei.
Scopul aduce în prim plan intensificarea colaborării școlii cu familia, stimularea motivației
tinerei pentru învățare și depășirea de către aceasta a crizei de identitate.
Printre obiective enumerăm:
conștientizarea de către părinți a responsabilităților care le revin în educarea copiilor lor, a
necesității tratării diferențiate a copiilor în funcție de particularitățile de vârstă;
conștientizarea de către părinți a faptului că fiica lor este adultă și că poate lua și singură
decizii în ceea ce privește viața ei profesională și personală, decizii de care părinții ar trebui să
țină cont;
modificarea atitudinilor comportamentale ale părinților în raport cu copiii lor pentru o mai
mare deschidere față de aceștia, pentru stimularea gândirii pozitive, pentru găsirea metodelor
non-agresive de abordare și rezolvare a situațiilor de criză;
cunoașterea reciprocă părinți – educatori pentru o colaborare reală școală – familie;
modificarea atitudinii elevei pentru rezolvarea sarcinilor școlare;
stimularea motivațională adecvată a elevei pentru învățare;
sarcini repartizate în funcție de posibilitățile tinerei, cu întărirea succesului și diminuarea
eșecului;
dezvoltarea încrederii în forțele proprii, dezvoltarea și îmbunătățirea imaginii de sine a
elevei;
favorizarea integrării în grup prin realizarea de acțiuni comune cu colegii;
orientarea către ședințe de consiliere psihologică pentru rezolvarea problemelor afective și
emoționale, precum și a crizei de identitate.
În urma acestui program consilierul școlar are nevoie și de o prognoză a evoluției elevei pe
următoarele domenii:
starea pedagogică: intensificarea interesului pentru școală; promovarea examenului de
bacalaureat; intrarea la facultate.
Starea intelectuală : va crește rezistența la efort intelectual; se va optimiza capacitatea de
concentrare a atenției;
Starea de sănătate: se va dezvolta normal;
Prognoza dezvoltării personalității: dezvoltarea încrederii în sine; rezolvarea crizei de
724
identitate; recâștigarea respectului față de sine.
Relații sociale: va relaționa pozitiv cu colegii se va integra în colectiv; va fi acceptată în
colectiv pentru realizarea sarcinilor de echipă.
Relații familiale: se vor detensiona și îmbunătăți relațiile dintre părinți; se vor modifica
relațiile tinerei cu ambii părinți, care vor renunța la comportamentul autoritarist în favoarea
unei atitudini ferme, dar flexibile; părinții vor învăța modalitățile cele mai bune de abordare și
soluționare a situațiilor de criză.
BIBLIOGRAFIE
1. Băban, A., coord., 2011. Consiliere educațională, Editura Asociația de științe cognitive din
România, Cluj Napoca.
2. Rosenberg, M.B., 2014.Comunicarea nonviolentă. Editura Ponte, București.
3. Boncu, Șt., 2018. Negocierea și medierea. Perspective psihologice. Editura Institutul European,
București.
4. Cava, R., 2018. Comunicarea cu oamenii dificili. Editura Curtea Veche, București.
5. Cozolino, L., 2017. Predarea bazată pe atașament. Editura Trei, București.
6.Pânișoară G., Sălăvăstru, D., Mitrofan, L., 2016. Copilăria și adolescența. Provocări actuale în
psihologia educației și dezvoltării. Editura Polirom, Iași.
7.Neacșu, I., 2018. Psihologia educației. Fundamente. Procese. Mecanisme. Aplicații. Editura
Polirom, Iași.
8. Floyd, K., 2013. Comunicarea interpersonală. Editura Polirom, Iași.
9. Boncu, Șt., 2018. Procese interpersonale. Editura Institutul European, București.
10. Șoitu, L., 2014. Dimensiuni ale consilierii educaționale. Editura Institutul European, București.
11. Enea, V., 2019. Intervenții psihologice în școală. Editura Polirom, Iași.
12. Busch, F.N., 2019. Abordări psihodinamice ale schimbării
13. Petrică, S., 2016. Bullying. Cum să învățăm un copil să facă față umilirii, hărțuirii și
intimidării. Accesat: https:// https://republica.ro/ bullying-cum-sa-invatam-un-copil-sa-faca-fata-
umilirii- hartuirii-si-intimidari
725
BULLYINGUL CA MANIFESTARE A AGRESIVITĂȚII
Maghiari Helga
Școala Gimnazială Nr. 18 Baia Mare, Maramureș
În ultimii ani, bullyingul a depășit granițele acceptabile, fiind din ce în ce mai prezent și în
societatea românească, chiar și în mediu școlar, unde copiii sunt supravegheați și unde funcționează
într-un microsistem. Școala joacă un rol important în viața cotidiană a copiilor noștri și, la fel ca în
cazul programei școlare, se așteaptă să îi învețe pe copii să gestioneze sentimentele și experiențele
negative și să facă față agresiunii și bullyingului. Indiscutabil, școala este cheia pentru dezvoltarea
cognitivă și sănătatea mintală și emoțională a elevilor.
Suntem obișnuiți cu ideea că un copil este o ființă inocentă, căreia răutatea, ca și dorința de a
face rău intenționat îi sunt străine.
Din păcate, lucrurile nu stau chiar în acest fel. Tocmai pentru că nu pot încă judeca pe deplin și
nu pot prevedea urmările neplăcute ale faptelor lor, fiind și extrem de imaturi emoțional, copiii pot fi
foarte cruzi.
Această problemă este socială și actuală, chiar a ajuns să fie considerată o problemă de sănătate
la nivel mondial deoarece școala ar trebui să promoveze o atmosferă sigură în care copiii să se dezvolte
armonios. Unele dintre consecințele acestei probleme în școli au condus la performanțe școlare slabe și
/ sau abandon școlar, iar această situație nu afectează doar viața școlară, ci poate afecta alte domenii,
cum ar fi viața de familie, comunitatea; un exemplu în acest sens este sinuciderea din partea celor care
au fost victime ale bullyingului. Desigur că sinuciderea este o imagine extremă a ceea ce poate provoca
acest tip de dinamică dintre elevi.
726
colectiv.
Ce consecințe are bullyingul?
automutilare sau chiar suicid.
posibil – abandon școlar.
Nu trebuie neglijat nici copilul care agresează.
Studiile arată că 25% dintre copiii care fac bullying evoluează către diagnostic cu tulburări de
conduită la vârsta adolescenţei, iar apoi, după 18 ani, vom avea diagnosticul de tulburare de
personalitate antiscoială, care denumește indivizii ce funcţionează marginal la limita legii ori începând
să o încalce, care îşi transformă agresivitatea fizică şi verbală în strategie de comportament.
Acest copil are, la rândul său nevoie să fie înțeles și consiliat. Este posibil să fie, la rândul său,
agresat ori neglijat afectiv. El nu este un copil fericit, care se bucură de grijă și are echilibru emotional.
727
Dimpotrivă, iritarea și agresivitatea sa pot fi doar o mască pentru vidul resimțit sau pentru o depresie
care, la copil, nu are caracteristicile de la adult.
Cele mai multe beneficii în ceea ce privește eliminarea bullying-ului le-ar aduce schimbarea
mentalității de la o vârstă cât mai fragedă. Acest lucru se realizează însă printr-un plan pe termen mai
lung ce ia în calcul următoarele:
1. Metode non-formale de educare anti-bullying, cum ar fi jocurile de rol, prin care copiii
să înțeleagă postura în care se expune fiecare parte a acțiunii de bullying și să conștientizeze
consecințele grave pe care neglijarea le poate avea.
Iată câteva idei de modalități de organizării acestor sesiuni non fromale de educare:
Brainstorming.
Această tehnică este des folosită într-un grup mare sau în cadru plenar, pentru a aduna
rapid multe idei despre un anumit subiect, o anumită întrebare, problemă. În timpul exercițiului nimeni
nu trebuie să judece răspunsurile unei alte persoane sau să aloce valori diferitelor răspunsuri. Fiecare
răspuns este scris pe o coală de flipchart sau pe tablă în așa fel, încât să fie vizibil pentru întreg grupul.
Exercițiul încurajează elevii să-și extindă gândirea, ideile asupra unui subiect și îi face capabili să
privească subiectul respectiv din unghiuri și perspective diferite.
Discuție în grup.
Discuțiile în grup scot la iveală răspunsuri și puncte de vedere ale participanților asupra unui
anumit subiect și oferă multe momente de învățare pentru îmbunătățirea cunoștințelor sau corectarea
dezinformărilor. Eficiența acestor discuții depinde deseori de utilizarea unor întrebări deschise, care
depășesc limitele unor simple răspunsuri de „da” sau „nu” și se concentrează pe ideile, gândurile,
impresiile și percepțiile individuale ale elevilor.
Studiu de caz sau Povestiri/Întâmplări.
Această metodă implică prezentarea și analiza unui incident, a unei povești sau scenariu care s-
a întâmplat sau se poate întâmpla. Acestea trebuie să fie simple și bazate pe fapte. Discutarea în grup a
cazurilor/poveștilor permite fiecărui elev să participe activ și să se gândească, ce ar face în cazul în
care problema sau situația cu provocări li s-ar întâmpla lor. Metodele studiului de caz sunt utile în
dezvoltarea deprinderilor analitice, de soluționare a problemelor și luarea deciziilor.
Jocuri de rol.
Jocurile de rol în clasă reprezintă o metodă eficientă pentru exersarea și modelarea unor
deprinderi noi într-un cadru sigur și de susținere. Din moment ce jocurile de rol pot fi emoționante,
este foarte important să subliniem că participanții joacă rolul unor personaje și nu propria persoană.
Jocurile de rol oferă posibilitatea experienței unor situații din viața reală, fără asumarea riscurilor din
viața reală. Rugați voluntari să joace rolul personajelor. Învățați elevii regulile de bază pentru jocurile
de rol:
Elevii care participă niciodată nu vor trebui să dezvăluie informații personale pe care nu vor
să le împărtășească.
Sunt interzise contactul fizic și înjurăturile.
Actorii nu-și vor folosi propriile nume.
2. Abordarea subiectului, la nivel de profunzime, la orele de dirigenție din școli ori în cadrul
orei de Consiliere și Orientare. Ora de dirigenție nu mai trebuie privită ca o oră din
categoria dexterități, iar rolul dirigintelui în promovarea valorilor pentru o viață sănătoasă psihologic și
relațional, trebuie să devină tot mai puternic.
3. Organizarea de seminarii și dezbateri libere, întâlniri cu psihologi sau persoane care au
fost parte a fenomenului bullying și care au reușit să depășească situația, ca exemplu de bună practică.
4. Anunțarea imediată, de către elevi, a unui adult (profesor, director, învățător, consilier
școlar, mediator școlar, supraveghetor / părinte) ori de câte ori este constatat un act de bullying asupra
unui coleg, dar și impunerea unor sancțiuni care, intimidând potențialul agresor, vor scădea frecvența
acestor acte între elevi.
728
BIBLIOGRAFIE
• *** (2016). Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu sociologic la nivel national. Salvați Copiii
România.
• *** (2006). UNICEF România Raport anual.
• *** (2016). Alege să trăiești sănătos. Despre bullying. Salvați Copiii România
*** (2016). Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu sociologic la nivel national. Salvați Copiii
România.
729
CYBERBULLYINGUL, UN FENOMEN PERICULOS ÎN LUMEA ONLINE
Magyarosi Laszlo-Zoltan
Colegiul Tehnic „C. D. Nenițescu” Baia Mare
Hărțuirea online are loc pe dispozitive digitale precum telefoane mobile, computere și tablete,
prin SMS, text și aplicații sau online în rețelele sociale, forumuri sau jocuri în care oamenii pot vedea,
participa sau partaja conținut. Hărțuirea online include trimiterea, postarea sau distribuirea de conținut
negativ, dăunător, fals sau răutăcios despre altcineva. Poate include partajarea de informații personale
sau private despre altcineva care provoacă jenă sau umilire.
Odată cu apariția rețelelor sociale și a forumurilor digitale, comentariile, fotografiile, postările
și conținutul partajat de persoane pot fi adesea vizualizate de străini, precum și de cunoștințe.
Conținutul pe care un individ îl distribuie online – atât conținutul personal, cât și orice conținut
negativ, răutăcios sau vătămător – creează un fel de înregistrare publică permanentă a opiniilor,
activităților și comportamentului său. Această înregistrare publică poate fi considerată o reputație
online, care poate fi accesibilă școlilor, angajatorilor, cluburilor și altora care ar putea cerceta o
persoană acum sau în viitor. Hărțuirea cibernetică poate dăuna reputației online a tuturor celor
implicați – nu doar persoanei agresate, ci și celor care fac bullying sau participă la aceasta.
Hărțuirea online este: persistentă – dispozitivele digitale oferă capacitatea de a comunica
imediat și continuu 24 de ore pe zi, așa că poate fi dificil pentru copiii care se confruntă cu hărțuirea
cibernetică să găsească ușurare; permanentă – majoritatea informațiilor comunicate electronic sunt
permanente și publice, dacă nu sunt raportate și eliminate; greu de observată – deoarece profesorii și
părinții s-ar putea să nu audă sau să vadă agresiunea cibernetică, este mai greu de recunoscut; anonimă
- cei care sunt hărțuiți s-ar putea să nu știe cine perpetuează comportamentul, ceea ce face mai ușor ca
un copil să-l rănească pe altul și să nu fie tras la răspundere;
Potrivit Centrul Național de Prevenire a Bullying-ului (noiembrie 2020), tinerii petrec mai mult
timp online din cauza COVID-19, atât pentru școală, cât și pentru conectarea cu prietenii. Pe lângă
adaptarea la învățare și interacțiunea virtuală cu prietenii, mulți tineri pot simți noi emoții, cum ar fi
anxietatea sau izolarea. Acest timp fără precedent, combinat cu mai mult timp petrecut online, au
potențialul de a spori hărțuirea cibernetică. Elevii trăiesc acum într-o perioadă de acces instantaneu la
telefoane mobile, tablete sau computere, care deschid ușa către noi moduri interesante de conectare,
interacțiune și învățare. Cu toate acestea, aceste noi moduri de comunicare prezintă și noi provocări
pentru părinți. Nu numai că părinții trebuie să-i ajute pe copii și tineri să navigheze în situații sociale în
persoană, ci trebuie și să-i pregătească pentru relații sănătoase online. Tinerii de astăzi sunt prima
generație care folosește tehnologia ca mijloc de agresiune. Adulții de astăzi sunt primii care au trebuit
să învețe cum să abordeze hărțuirea cibernetică cu tinerii, astfel eu au obligația de a începe o
conversație cu copilul/elevul, deoarece pentru copii poate fi greu să vorbească cu adulții din mai multe
motive: îi este rușine, îi este teamă de agresor sau de consecințe sau cred că pot rezolva și singuri. Unii
elevi consideră că comportamentul răutăcios al agresorului nu reprezintă o formă de hărțuire și nu
conștientizează pericolul la care se supune. Pentru că elevii se tem că își vor pierde accesul la
tehnologie, ei nu se confesează adulților, se închid și încearcă să-și rezolve singuri problemele. Adulții
ar trebui să discute despre comportamentul online, precum și despre hărțuirea online, de îndată ce
copiii încep să folosească tehnologia. Există potențialul de hărțuire online ori de câte ori copiii folosesc
tehnologia pentru a interacționa. Poate începe de îndată ce copiii au acces la un telefon mobil sau un
computer pe care îl pot utiliza pentru a se conecta la site-uri de jocuri, rețele sociale, mesaje text,
mesaje directe sau chat-uri de grup.
Sfaturi utile pentru adulți:
Amintiți-le copiilor și tinerilor că nu știu niciodată cine se află la celălalt capăt al comunicării
730
online. Ar putea fi persoana care cred că este, dar pentru că nu o pot vedea, ar trebui să procedeze
întotdeauna cu prudență în schimburile lor.
Amintește-le să nu facă sau să spună nimic online pe care nu l-ar face sau nu ar spune în
persoană. Subliniați că nu ar trebui să dezvăluie nimic din ceea ce nu ar spune unui străin.
Sfătuiți-i să nu împărtășească niciodată e-mailul sau parolele contului de social media cu
nimeni, chiar și cu cel mai bun prieten al lor. Prietenul respectiv îl poate împărtăși cu alte persoane
sau prietenia se poate termina, iar apoi mesajele lor private ar putea deveni brusc foarte publice.
Ajutați-i să stabilească ce este și ce nu este potrivit să partajeze online. Aceasta poate include
evitarea partajării fotografiilor sau datelor personale (cum ar fi descrieri fizice, numere de telefon sau
adrese).
Decide dacă tu, adultul, vei avea acces la parolele copiilor pentru conturile de e-mail, rețelele
sociale sau alte tehnologii. Dacă da, stabiliți când le puteți folosi parolele pentru a verifica conținutul
contului.
Asigurați-vă că păstrează conturile de rețele sociale private și că nu se „prietenesc” cu
persoane pe care nu le cunosc. Stabiliți reguli dacă este în regulă ca copilul să adauge prieteni pe
care nu i-a întâlnit personal, cum ar fi un prieten al unui prieten.
Stabiliți dacă dvs. și copilul veți fi prieteni pe conturile de rețele sociale și dacă doriți să
moderați conținutul pe care îl distribuie și îl postează online
Stabiliți ore în care tehnologia poate și nu poate fi utilizată. Decideți dacă vor exista limite în
utilizarea tehnologiei pentru a comunica cu colegii, cum ar fi fără computer sau mesaje text după ora
21:00, în clasă, în timpul mesei sau înainte de terminarea temelor.
Creați un cod de conduită, cum ar fi, nu vor folosi rețelele de socializare pentru a umili sau a
face de rușine pe alții, chiar dacă sunt vizați de hărțuirea online.
Explorați opțiunile de control parental prin intermediul serviciilor de internet și al furnizorilor
de servicii wireless și continuați să stabiliți ce acces veți avea la interacțiunile online ale copilului.
Dacă regulile anterioare nu mai funcționează sau nu se mai aplică utilizării tehnologiei de
către copil, atunci stați cu copilul și purtați din nou conversația. Încurajați-i în continuare să
vorbească cu dvs. despre orice comportament nepotrivit pe care îl văd online, fie că li se întâmplă lor,
de către ei sau altora.
Spuneți copiilor să nu șteargă mesajele și conținuturile de agresiune, deoarece dacă nu există
dovezi este imposibil de demonstrat hărțuirea digitală. Să facă capturi de ecran cu conținut de
intimidare pe un telefon sau pe computer, să salveze e-mailuri, mesaje și fotografii.
Concluzii: Nu e vorba ca elevii să nu mai folosească rețelele de socializare, însă e important să
înțeleagă că indiferent cum pare la prima vedere, netul este un spațiu public și conținutul de pe
telefonul lui nu e chiar „personal”. E firesc că la vârsta lor să vrea să cunoască persoane noi, să
exploreze necunoscutul, să dorească să se exprime creativ și să fie parte unei comunități... și netul
sintetizează toate astea împreună, de asta e așa tentant. De fapt, fiecare persoană postează pozele în
care pare că viața sa este extraordinară, dar cu toții trecem prin suișuri și coborâșuri și acest lucru e
normal, așa este viața, cu tristețe, frică sau frustrare. E în puterea lor să identifice care sunt nevoile
reale atunci când intră online, să decidă cum și cât o folosesc, cu cine interacționează și ce conținut
accesează. Chiar dacă li se pare că sunt liberi, că folosesc cât și cum vor internetul, să conștientizeze
că numai libertate nu e când ei practic verifică de sute de ori telefonul, stau online ore în șir și la
sfârșitul zilei observă că a trecut timpul pe lângă ei și nu au făcut nimic valoros.
Servicii utile la care pot apela elevii atunci când simt că sunt o posibilă victimă a
cyberbullyingului: organizația neguvernamentală Asociația Telefonul Copilului (peste 100.000 de
copii și adolescenți sună anual la 116 111, iar zeci de mii de cazuri în care viața copiilor a fost pusă in
pericol și-au găsit rezolvarea la doar un apel distanță), programul european unic în România Ora de
net, site-urile de Internet ale UNICEF și Organizației Mondiale a Sănătății.
Bibliografie
731
Anderson, T., & Sturm, B., Cyber-bullying: From playground to computer. Young Adult
Library Services, 2007
Sabina Low, Differentiating cyber bullying perpetration from non-physical bullying:
Commonalities across race, individual, and family predictors. Psychology of Violence, 2012
https://www.pacer.org/bullying/info/cyberbullying/
https://oradenet.ro/docs/Brosura-adolescenti-1.pdf
732
STUDIU DE CAZ: PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN
MEDIUL ȘCOLAR
Anda Mihaela Manea

Școala Gimnazială Nr. 49, București, sect. 2
1. Date de identificare: A. P. elev, 11 ani, gen masculin, cls. a IV-a

Locuieşte împreună tatăl, a doua soție a acestuia, devenită mamă vitregă, și sora mai mică, în
mediul urban. Are două weekenduri pe lună pe care le petrece cu mama naturală, iar în vacanțe, în
funcție de programul acesteia, stau împreună mai mult.
2. Profilul elevului:
Dezvoltat din punct de vedere fizic conform vârstei.
Comunicare slabă cu colegii, pe care îi „invidiază” că au familii normale. Nu și-i „dorește
prieteni”, (conform declarațiilor personale), decât în funcție de conjunctură. Cu adulţii din școală,
cadrele didactice de la clasă, evită contactul vizual mai ales în situaţii problematice, este respingător și
încearcă diferite minciuni pentru a scăpa de temele nefăcute.
Agitat și neimplicat, menţinându-și destul de greu concentrarea pe o sarcină şcolară. Agitaţia
psiho-motorie ca urmare a tulburării hiperkinetice este „defectul”, (conform declarațiilor personale),
care îl împiedică să intre în grațiile grupurilor din clasă.
în special, prin ton răstit, volum ridicat.
Afectivitate – dezechilibre afective, oscilând între dispoziţii afective pozitive și negative în
perioade scurte de timp. Este emotiv, chiar dacă se străduieşte să nu arate, dar a învățat să folosească
masca emotivității atunci când urmează să fie discutate faptele sale de indisciplină cu accente de
violență asupra colegilor.
Dezinteresat de şcoală pentru că nu are un stil de muncă corespunzător, nu este urmărit de către
părinți; învaţă în salturi, pe ultima sută de metri.
Are o atitudine oscilantă faţă de propria persoană şi faţă de colegi, devenind deosebit de
agresiv, dacă îi sunt lezate interesele.
Pentru a beneficia de compasiunea colegilor sau ca o formă de apărare, pentru a-şi proteja
propria persoană recurge la minciuni din cele mai ciudate, pe care apoi nu le mai recunoaște.
3. Dezvoltarea cognitivă
Limbajul scris/oral – destul de sărac în semnificaţii;
Memoria - deficitară datorită fluctuaţiilor de atenţie;
Atenţia – capacitate mică de concentrare;
Voinţa – lipseşte, evită să ia decizii majore, este nehotărât, nu are răbdare;
Deprinderi senzoriale, motrice – normale, corespunzătoare vârstei;
Ar putea face față cel puțin nivelului mediu al cerințelor școlare, dar profită de lipsa controlului
parental și evită sarcinile școlare sau le face superficial, fără a respecta regulile de redactare sau
rezolvare;
Verbalizează cu greutate răspunsuri la întrebări, incomplete sau incorecte, dar se corectează,
atunci când este încurajat s-o facă, dacă se străduiește sau este îndrumat mai mult.
733
Se abate frecvent de la subiectul discuţiei, schimbă sarcina sau își canalizează atenţia spre
activităţile mai uşoare sau care îi fac mai multă plăcere și care nu îi pun în situații dificile care necesită
mai multă muncă pentru o rezolvare corectă.
Slabă implicare în activitatea şcolară, cu dorință de succes, dar nepăsător la insuccesul şcolar și
reacții distructive asupra testelor, obiectelor din jur sau asupra celor ce îi stau în cale atunci când
primește calificativele pe măsura eforturilor școlare depuse, destul de puține, în general.
4. Starea emoţională
Ca urmare a programului de îmbunătăţire a stării comportamentale a fost îndrumat de către
profesor spre activităţi în care îşi poate „consuma” furia, preponderent, sportive, fotbal și karate, care îi
fac plăcere, și îl ajută în relaționarea cu ceilalți membri ai echipei. Acest fapt i-a produs satisfacţii
puternice şi afecte pe măsură, între colegii de echipe încercând să-și facă prieteni, pentru că ei „luptă
pentru aceleași lucruri”, (conform declarațiilor personale).
Incapacitatea de a face faţă amânării sau neacordarea recompenselor imediate pe care le vizează
îi generează stări emoţionale de furie.
Are capacitatea de a trece rapid de la o stare la alta din punct de vedere emoţional.
favorabil lui stimulii sociali, identificând cauza actelor sale de violență verbal sau fizică în ceilalți.
5. Abilităţi sociale
Nu ştie când trebuie să termine o conversaţie şi de aceeea continuă să vorbească, chiar dacă
acea conversaţie şi-a atins scopul, uneori pentru a se impune, folosind ton ridicat sau cuvinte jignitoare
la adresa celorlalți.
Nu are capacitatea de a sesiza atunci când greşeşte decât după foarte multe lămuriri și
argumente.
Capacitatea scăzută de a interpreta şi prelucra comportamentele altora determină incongruențe,
sincope sau chiar disensiuni în comunicarea cu colegii.
Încearcă să atragă atenţia asupra sa prin comportamente inadecvate social, (vociferează,
comentarii la adresa profesorilor, limbaj agresiv la adresa colegilor).
Puncte tari: ascultă sfaturile profesorului şi ale consilierului şcolar pe care le acceptă și le
urmează pentru o scurtă perioadă de timp, cea imediat următoare evenimentului reglementat, dar de
cele mai multe ori încalcă regulile şcolare.
Puncte slabe: slaba capacitate empatică şi lipsa capacităţii de a lua deciziile corecte din punct
de vedere social şi comportamental.
6. Predispoziţia la factori de risc:
Antecedente familiale:
Elevul face parte dintr-o familie „nouă”; mama vitregă are grijă de el. Familia biologică este
mereu predispusă la stări conflictuale, din cauza neînțelegerilor dintre părinții naturali, în care elevul
este cumva „la mijloc”.
Din cauza stării conflictuale, a exemplului tatălui și a modelului de reacție promovat de acesta
și a climatului insecurizant, a ajuns să-şi lovească deseori colegii mai mici ca el, raportându-ne la
dezvoltarea fizică.
Elevul este autorul mai multor acte reprobabile, repetate, la adresa acelorași colegi, băieți și
fete, pe care îi desconsideră. Astfel, a organizat și a coordonat, în mod deliberat, diverse încăierări,
acte de violență fizică și emoțională asupra colegilor, devenind „victimă și, din vina lor, agresor”,
(conform declarațiilor personale).
7. Înregistrarea datelor referitoare la comportament
Elevul are un comportament agresiv, îşi intimidează colegii atât în clasă, cât şi în curtea şcolii,
dar și pe rețelele sociale mobile, proliferând repetat jigniri, injurii și amenințări. Este cel care iniţează
734
adesea bătăi, alteori participă la aceste acte de violenţă, în mod deliberat, pentru a-i pedepsi pe cei care
„l-au pârât” pentru că nu au spus despre el, adevărul.
A chiulit unori de la orele de Educație fizică, Religie sau Limba engleză, mai ales dacă acestea
se desfășurau online, susţinând că nu-l atrag, că a fost enervat pentru că profesorii l-au pedepsit. Se
ceartă deseori cu adulţii şi covârstnicii cu care intră în contact, atunci când aceştia încearcă să-i impună
un anumit tip de comportament care ar fi în beneficiul lui.
Factorii declanşatori - antecedentele
Din cauza expunerii la acte de agresiune, verbale și fizice, mai ales ale tatălui asupra mamei
biologice, în copilăria mică, a preluat acest comportament, pe care îl utilizează deseori cu cei din jur,
considerând că așa își demonstrează masculinitatea, superioritatea și intangibilitatea.
Factorii de menţinere versus factori remediali
A fost deseori convocat/ discutat în Comitetul clasei, iar uneori, când gravitatea faptelor sale a
depășit limitele bunul simț, ale moralității sau răspunderii civice, a primit mustrări și chiar scăderea
notei la purtare.
Întăririle pozitive au dat însă roade, în special, sprijinirea elementele pozitive pentru înlăturarea
celor negative, dar, din păcate, comportamentele negative, mai ales la adresa colegilor au revenit,
uneori mai violente decât anterioarele.
8. Formularea ipotezei cazului
Din cauza modelului deficitar de relaţionare, atât în familie cât şi în şcoală, a postării unei
atitudini de frondă la sarcinile şcolare, dezvoltă comportamente dezaptative-refuzul de a se implica
fiind preponderent, slabă motivaţie şcolară, certuri cu adulţii şi colegii.
interacţiunilor în mediul şcolar şi familial, a dezvoltării cogniţiilor iraţionale, susţinând că de cele mai
9. Programul de intervenţie:
1. Elaborarea unui proiect educativ de intervenţie
2. Formularea de prognoze privind evoluţia ulterioară a elevului
Scop: S1 - intensificarea colaborării şcolii cu familia, astfel încât să se rezolve situaţiile
S2 - stimularea motivaţiei elevului pentru învăţare și disciplină;
Obiectivele/ etapele/ acțiunile din cadrul proiectului educativ de intervenție

înlăturarea lor;
necesităţii cooperării lor pentru atingerea obiectivelor și a implicării alături de școală în rezolvarea
problemelor de orice gen;
şi cu adulţii, inclusiv autorități, prin programe specifice de prevenire a bullyingului și cyberbullingului;
sarcini repartizate în funcţie de posibilităţile elevului, cu întărirea succesului şi diminuarea eşecului,
bazat pe stimularea motivaţională adecvată a elevului pentru învăţare;
Stimularea resorturilor pozitive de comportament pentru înlăturarea celor negative;
735
Favorizarea reintegrării în grup prin realizarea de acţiuni comune cu colegii, determinându-le și
acestora reconsiderarea relațiilor mai armonioase, în grupul clasei;
Orientarea către şedinţe de consiliere pentru rezolvarea problemelor afective şi emoţionale.

Pedagogic: Intensificarea interesului pentru şcoală;
Starea intelectuală: Optimizarea capacității de concentrare a atenţiei;
Prognoza dezvoltării personalităţii: Dezvoltarea încrederii în sine;
Recâştigarea respectului faţă de sine, colegi, adulți, părinți și/sau profesori.
Relaţii sociale: Va relaţiona pozitiv cu colegii, se va reintegra în colectiv;
Va fi acceptat în colectiv pentru realizarea sarcinilor de echipă;
Clasa va dezvolta o coeziune a relațiilor de grup, apreciind și încurajând schimbarea în bine a
colegului lor.
Relaţii familiale: Se vor detensiona și îmbunătăţi relaţiile dintre părinţii naturali ai elevului,
dar și dintre părinții elevilor clasei, implicați în conflicte, servind ca exemplu pentru copiii lor;
Părinţii vor învăţa modalităţile cele mai bune de abordare şi soluţionare a situaţiilor de criză.
736
COPIII CU PROBLEME DE SĂNĂTATE- VICTIME SIGURE ALE BULLYING-ULUI?
Marcu Daniela Elena

Liceul Tehnologic Metalurgic Slatina, Olt
Introducere
Bullying-ul este un termen relativ nou in limba romana, dar denumeste un fenomen vechi care
poate parea inofensiv la prima vedere, insa are efecte negative asupra psihicului copiilor care ii cad
victime. Este vorba despre hartuirea prin fel si fel de glume ori farse sau chiar de agresiuni verbale si
fizice din partea colegilor de scoala, indreptate impotriva copiilor mai vulnerabili.
Oricine a trecut prin scoala a fost macar odata victima, martor sau cel putin a auzit de astfel de
practici. Copiii le percep, in general, ca pe niste glume banale de curtea scolii, dar acestea au serioase
efecte negative asupra psihicului victimelor, mai ale daca se intampla in mod repetat. Mai nou, aceste
sicane se manifesta si in mediul virtual, unde nu numai colegii sunt martorii si participanti la aceste
suferinte, ci si prietenii virtuali in care multi dintre cei afectati âisi cauta refugiul si sprijinul.
Comportamentele asociate bullying-ului sunt interpretate de numeroși adulți, părinți și cadre
didactice, ca strategii de adaptare firești pe care copiii le folosesc în mod natural și pentru care nu este
necesară intervenția adulților. În realitate, comportamentele de bullying reprezintă unul dintre cei mai
puternici factori de risc pentru sănătatea și protecția copiilor, care prin caracteristicile specifice
(dezechilibru de putere, regularitate, intenția de a provoca suferință fizică și / sau emoțională), devine
imposibil de gestionat doar la nivelul grupului de copii.
Problema este luata mult mai in serios in ultimii ani, punandu-se accent pe educatia copiilor si
facandu-i sa inteleaga mai usor ce efecte pot avea gesturile lor asupra altor colegi care sunt victime ale
unor astfel de acte de bullying.
Bullying-ul ȋn rândul copiilor cu probleme de sănătate
Din pacate, de multe ori, printre victime se numără copii cu grave probleme de sănătate sau cu
dizabilitati, care incearca sa se integreze in colectiv mergand la scoala laolalta cu ceilalti copii sanatosi.
Din cauza bolii si a tratamentelor pe care le urmeaza, multi au constitutii fizice firave, nu pot participa
la activităti ce implică efort fizic susținut, iar colegii lor nu inteleg suferinta prin care trec si dau curs
instinctului de a-i hărtui sau a-i agresa.
Efectele comportamentului de tip bullying sunt dăunatoare, iar impactul psihologic asupra
dezvoltarii ulterioare a copilului este covârsitor. Elevii agresati se simt singuri, izolati si umiliti,
manifestand de cele mai multe ori simptome de anxietate, depresie, dar si insomnie, dureri de cap si de
stomac. De asemenea, isi pierd increderea in propria persoana, atentia si capacitatea de a se concentra,
ceea ce conduce la obtinerea notelor mici, la scaderea performantelor scolare, la refuzul de a merge la
scoala sau chiar la abandon scolar.
Ca profesor am intalnit situatia in care o elevă suferise o interventie chirurgicala serioasă, lucru
care o impiedicase să frecventeze cursurile o perioadă destul de lungă, iar relaţiile (oricum limitate) cu
colegii de clasă avuseseră de suferit. A fost nevoie de discuţii lungi cu colegii de clasă pentri a-i face
să ȋnţeleagă că nu se bucură de ,, tratament preferenţial’’ din partea profesorilor, că pot face o faptă
bună ajutând-o cu temele, că ironiile nu-şi au locul. La ore am discutat despre intervenția suferită, iar
fata a putut să le explice colegilor ȋn ce a constat, despre regimul de viață urmat, lucru care a avut un
impact pozitiv asupra relațiilor dintre colegi. Deşi a rămas un copil retras şi destul de introvertit, a
reuşit să ȋşi facă câteva prietene care o ajutau cu lecţiile ori de câte ori mergea la controale şi care chiar
s-au oferit să o ajute cu ghiozdanul ȋn perioada ȋn care nu avea voie să ducă greutăţi. Vizitele la
psihologul şcolar au ajutat-o să capete mai multă ȋncredere ȋn sine, i-au dat curajul să spună ceea ce
gândea sau să ceară ajutorul celor din jur.
737
Concluzii
Din pacate, copiii cu nevoi speciale, care frecventeaza cursurile scolare, sunt agresati sub
diferite forme, fizic, verbal sau emotional. In contextul in care elevul respectiv deja duce o lupta cu
boala, este pus in situatia de a duce o lupta si cu cei din jurul sau, facandu-i astfel extrem de dificila
recuperarea si reintegrarea socială. Ceea ce trebuie retinut este ca nu copiii trebuie blamati ȋn primul
rand pentru astfel de situatii, pentru ca ei au o varsta prea frageda pentru a intelege conotatiile negative
ale gestului lor. Solutia cea mai eficienta este educatia, atat a lor cat si a parintilor si cadrelor didactice,
pentru a manifesta maxim de toleranta fata de cei aflati in astfel de situatii.
Cadrele didactice pot interveni pentru a ajuta copiii să dezvolte relații sănătoase cu ceilalți
oferind modele pozitive pentru a stabili relații de prietenie cu ceilalți elevi (mijloace plăcute de a
solicita integrare în activități de grup – este important să fie recompensat comportamentul adecvat),
ajutând copiii să înțeleagă consecințele anumitor acțiuni.De asemenea, acestia pot stabili reguli clare
pentru comportament în grupuri de elevi și monitoriza cu grijă interacțiunile cu ceilalți oferind
intervenții rapide pentru a opri comportamente agresive. Activităţi diferite organizate in scoli, cu
scopul de a sensibiliza elevii cu privire la acceptarea si integrarea in grup a copiilor cu nevoi speciale,
diagnosticati cu boli cronice, precum si a celor cu dizabilitati fizice sau intelectuale sunt necesare.
738
FORME DE MANIFESTARE A BULLYING-ULUI ȘI PREVENIREA ACESTUIA LA
ȘCOLARUL DE VÂRSTĂ MICĂ
Marinescu Alexandra Mădălina

Grădinița cu Program Prelungit Nr. 18 Buzău
Pentru copii mersul la școală ar trebui să fie o plăcere. Aceștia ar trebui să pășească pe poarta
școlii cu zâmbetul pe buze, fiind nerăbdători să își întâlnească colegii de clasă, prietenii din sala de
clasă.
În acest spațiu copilul ar trebui să se simtă protejat, iubit, să aibă încredere în a se manifesta și
în a explora lumea așa cum își dorește. Din păcate, nu întotdeauna mediul educațional este unul cald,
primitor și armonios, iar agresivitatea/violența își face simțită prezența încă de la vârsta preșcolarității.
Fenomenul bullying a fost întotdeauna prezent în rândul copiilor, însă consecințele sale au fost
târziu sesizate și chiar și în prezent, în mediul școlar, întâlnim cadre didactice care trec cu ușurință și
cu superficialitate peste problemele elevilor. De asemenea, acest fenomen a devenit cu timpul o temă
de interes general, iar după mai multe cercetări s-a ajuns și la concluzia că din ce în ce mai mulți
indivizi care manifestă un comportament agresiv s-au lovit în trecut de acest fenomen.
Trebuie menționat și faptul că, în anii 2011-2013, Asociația Telefonul Copilului a înregistrat nu
mai puțin de 2.907 cazuri de bullying. Problema nu a fost trecută cu vederea și astfel, în noiembrie
2013 Asociația Telefonul Copilului a lansat proiectul ,,Bullying – de la hărțuirea verbală la hărțuirea
fizică, în rândul copiilor”, acesta fiind primul demers de acest gen în țara noastră. Ulterior, mult mai
târziu, în data de 22.11.2019, în țara noastră, a intrat în vigoare, legea anti-bullying în care se specifică
următoarele: ,,În unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale
sunt interzise comportamentele care constau în violența psihologică - bullying.” (Legea nr. 221/2019
pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011)
Abuzul emoțional, violența verbală, non-verbală, fizică, tachinările, conflictele, poreclele,
excluderea dintr-un anumit grup/de la o anumită activitate și caracterul repetitiv al acestora reprezintă
dovezi ale existenței bullying-ului în instituțiile școlare. Prezența acestor elemente trebuie astfel luată
în considerare, iar intervenția și prevenirea lor nu trebuie să întârzie pentru a se putea elimina acest
fenomen în rândul copiilor.
Comportamentul de tip bullying prezintă anumite caracteristici: se desfășoară pe o perioadă
îndelungată, are caracter repetitiv, prezintă un dezechilibru de forțe, victima bullying-ului fiind astfel
mai slabă. Astfel, această relație implică un număr relativ mic de participanți care au întotdeauna
același rol (unul este agresorul, iar celălalt victima).
Datorită faptului că acțiunile agresorului se repetă asupra aceleași persoane, victima poate
manifesta stări de depresie, poate avea o stimă de sine scăzută și chiar un acut sentiment de confuzie
socială, după cum afirmă Pahlavan într-o lucrare publicată în anul 2011.
Este cert faptul că într-o situație de bullying sunt întâlnite mai multe roluri: apărător, agresor,
victima, martor, respectiv suporter. Într-un studiu elaborat de Salmivalli și colaboratorii săi, s-a
constatat că dintr-un eșantion de 573 de copii irlandezi cu vârste cuprinse între 3 și 12 ani: 8,2% erau
agresorii, 6,8% era procentul observatorilor care urmăresc cu plăcere, 19,5% era reprezantat de
suporteri, 17,3% reprezentau apărătorii victimelor, 23,7% erau martorii (care în marea majoritate sunt
pasivi, se retrag docil din teama de a nu deveni ei înșiși victime), iar 11,7% erau copiii agresați.
Pentru a preveni manifestările de tip bullying în cadrul formal al școlii ar trebui să se ia o serie
de măsuri atât la nivelul clasei, cât și la nivelul școlii, măsuri ca: întâlniri regulate între profesori-
părinți-elevi; construirea unui set de reguli (regulile clasei) împreună cu elevii; activități pe tema
bullyng-ului; jocuri de rol (acestea fiind foarte eficiente, punând copiii în situația de a-și schimba
739
,,papucii” cu ceilalți colegi); identificarea posibilelor victime și posibililor agresori din timp;
diseminarea informațiilor despre bullying între cadrele didactice din aceeași instituție; instalarea unui
sistem de supraveghere video etc.
Importanța jocurilor de rol necesită a fi subliniată, deoarece acestea pot fi aplicate încă de la
grădiniță. Deși pare greu de crezut și în mediul elevilor preșcolari pot exista comportamente specifice
bullying-ului sau comportamente și acțiuni care pot conduce spre dezvoltarea acestui fenomen (,,Nu ne
jucăm cu Andrei pentru că este murdar!”, ,,Eu nu vreau să stau lângă Elena pentru că poartă ochelari!”,
,,Nu îl vrem pe Matei în echipa noastră pentru că nu are jucării ca ale noastre!” etc.; acestea fiind doar
câteva exemple care, daca au un caracter repetitiv, pot fi încadrate în sfera bullying-ului). Jocurile de
rol asigură dezvoltarea suportului emoțional, respectiv a inteligenței emoționale, aceasta fiind baza
organizării mediului educațional – grădiniței, în special. O dată ce preșcolarii se pun în pielea colegilor
lor, o dată ce sunt puși în ipostaza de a simți ce simte celălalt își vor dezvolta valori esențiale precum
toleranța, respectul, empatia, egalitatea.
Pentru a exemplifica cele menționate anterior, s-a optat pentru elaborarea și distribuirea unor
chestionare în rândul școlarilor mici (cu vârste cuprinse între 8 și 11 ani) din județul Prahova. Scopul
fiind acela de a surprinde modul de manifestare al fenomenului, precum și de a constata ce
comportamente de tip bullying se pot întâlni la școlarul mic.
Lotul microcercetării a cuprins 45 de elevi care au beneficiat de ajutorul cadrelor didactice în
completarea chestionarului (explicarea anumitor termeni ca de exemplu ,,îngrijorat/încordat”).
Prima întrebare din cadrul chestionarului a fost ,,Cum te simți la școală?”. Acest item a
presupus alegerea unei singure variante dintre cele 7 menționate (fericit, speriat, încordat, nesigur,
emoționat, îngrijorat, trist ). Astfel, 57% au afirmat faptul că se simt veseli, 16% au ales varianta
,,emoționat”, 9% - ,,nesigur”, 8% - ,,încordat, îngrijorat, trist”. Este cert că marea majoritate a
eșantionului consideră că școala este un mediu armonios, cald, primitor, vesel. Alegerea variantei
,,emoționat” poate fi legată de faptul că școala presupune anumite evaluări periodice ale cunoștințelor,
anumite situații care te ,,obligă” să vorbești în public/în fața clasei; situații care sunt ușor neplăcute
pentru copiii timizi. Restul variantelor de răspuns (,,încordat, îngrijorat, trist”) pot avea mai multe
cauze, de la firea/temperamentul copilului (introvertit, sensibil, timid), pâna la interiorizarea unor
acțiuni întâmpinate (acțiuni neplăcute, stânjenitoare etc).
A doua întrebare ,,Când ești la școală, de obicei, cu cine te joci?” a avut drept variante de
răspuns: ,,cu mai mulți colegi”, ,,cu un singur coleg”, ,,singur”. Din eșantionul format din 45 de copii,
40 (89%) au răspuns ,,cu mai mulți colegi”, în timp ce 11% (5 copii) au răspuns ,,cu un singur coleg” .
Răspunsurile la acest item susțin presupunerile legate de timiditatea unor copii, de temperamentul lor
introvertit și pot sugera chiar marginalizarea unora dintre aceștia (acțiunile neplăcute conturate de
primul item).
La următorul item al chestionarului, ,,Ai interzis unui alt copil să participe la activitățile
grupului din care faceți parte?”, copiii au răspuns în proporție de 65% - ,,niciodată”, 18% - „foarte
rar”, 7% - „rar”, în timp ce restul copiilor au răspuns - ,,nici rar, nici des”. Din aceste răspunsuri s-a
constatat faptul că în cadrul colectivului dintr-o clasă se pot exclude anumiți colegi, fără a se sublinia
cât de greșită este această excludere și fără a le exemplifica elevilor cum se simt colegii excluși.
,,Te-a umilit sau te-a făcut de rușine un alt coleg?” a reprezentat ultima întrebare din cadrul
chestionarului. Elevii au răspuns că: 23 (51%) nu au pățit niciodată acest lucru, 11 elevii (24%) au
răspuns ,,foarte rar”, 5 (11%) au răspuns ,,rar”, iar restul copiilor (7%) au răspuns ,,nici rar, nici des”
respectiv ,,des”. Se remarcă astfel existența unor relații destul de armonioase în ceea ce privește
eșantionul cercetării, însă nu trebuie ignorate răspunsurile copiilor care au menționat faptul că s-au
simțit umiliți. Tocmai acești copii trebuie protejați și încurajați pentru a nu deveni mai târziu victime
ale bullying-ului. Rolul cadrelor didactice este acela de a preveni acest fenomen, iar intervenția
precoce și construirea unor relații strânse cu elevii, respectiv între elevi reprezintă primul pas.
În cadrul microcercetării de față, nu a fost identificat un număr semnificativ de copii care să fi
740
trecut prin acest fenomen – bullying. S-au remarcat totuși anumite situații care, neglijate fiind, pot
conduce către bullying, astfel că, am decis să reluăm și să adăugăm câteva măsuri orientative, care au
rolul de a îmbunătăți relațiile dintre elevi:
- O modalitate de a combate aceaste manifestări ar consta în formarea unor legături mult mai
strânse între copii, acestea realizându-se prin mai multă comunicare, prin jocuri de echipă, jocuri de
rol, simularea unor situații de întrajutorare, realizarea unor jocuri de personalitate/cunoaștere, acestea
având rolul de a sensibiliza copiii, de a-i învăța să empatizeze cu ceilalți, de a le arăta ce înseamnă
toleranța, respectul, echitatea, acceptarea diversității etc.
- Încercarea de a crea o relație strânsă între profesori-elevi-părinți, astfel încât copiii să
povestească anumite comportamente/acțiuni greșite pe care le întâlnesc la școală/în cercul de prieteni.
- Încercarea de a discuta cu copiii despre bullying, precum și despre intimidare.
-Intervenția imediată și eficientă ori de câte ori copiii se angajează în comportamente de pre-
agresiune și agresiune.
- Dotarea claselor cu camere de supraveghere pentru a le asigura copiilor un spațiu sigur și
pentru a veni în sprijinul profesorilor care trebuie să investigheze întotdeauna o situație, să o analizeze
pentru a nu o trata superficial.
Concluzionând, prin studiul de față se dorește conștientizarea prezenței acestui fenomen –
bullying-ul și, de asemenea, se subliniază importanța informării cadrelor didactice, a formării
profesionale a acestora pe astfel de teme importante din sfera societății contemporane.
BIBLIOGRAFIE
Pahlavan, Farzaneh, trad. de Rusu Liliana, (2011). Comportamentul agresiv, Iași: Editura
Institutul European
Salvați copiii, (2016). Bullying-ul în rândul copiilor, Studiu sociologic la nivel național
Salvați copiii, ( 2016). Strategii pentru o clasă fără bullying. Manual pentru profesori și
personalul școlar
REFERINȚE WEB
Asociația Telefonul Copilului (11. 2013). ,,Bullying – de la hărțuirea verbală la hărțuirea
fizică, în rândul copiilor” - http://www.telefonulcopilului.ro/stop-bullying Ministerului Educației
Naționale (MEN) (2014-2015) - https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie/protectie-impotriva-
violentei/prevenireaviolentei-in-scoala
741
BULLYING-UL LA CELE MAI FRAGEDE VÂRSTE
Matei Camelia
Școala Gimnazială „Iuliu Maniu” Vințu De Jos
”Viața are un început, dar și un sfârșit” de multe ori am auzit această afirmație și sunt sigură că
și fenomenul bullying cu care din păcate ne confruntăm tot mai mult în rândul copiilor are un început
dar și un sfârșit.
poate fi inițiat de o persoană sau de un grup de persoane, implicând un raport de putere inegal,
deoarece victima, în cazul acestui fenomen nu dispune de resurse (fizice, psihologice, sociale) pentru a
se apăra.(J.Hazler, 1996)
Bullyingul a existat tot timpul, dar în ultimul timp acest fenomen a luat amploare și se face
simțit în viața copiilor încă de la vârste timpurii, începând cu ciclul preșcolar, urmat de ciclul primar,
ciclul gimnazial și chiar mai departe ( un copil mai retras este subiect de râs pentru ceilalți colegi,
elevii mai mari îi iau în derâdere, îi îmbrâncesc pe cei mai mici și multe alte comportamente negative).
Acest fenomen are efecte pronunțate în plan emoțional, cum ar fi, accentuarea timidității copilului,
lipsa concentrării, agresivitate, scăderea stimei de sine. Din păcate toate victimele fenomenului de
bullying unde nu s-au luat măsuri, au șanse mari de a avea dificultăți de relaționare în viața de adult.
Într-un studiu (Nansel, Crayig, Overpeck, Saluja, Ruan, 2004) efectuat în 25 țări (22 din
Europa, Israel, SUA și Canada), a arătat că implicarea în bullying diferă de la o țară la alta, procentul
fiind 9% - -15% dintre tineri. Astfel numărul copiilor evaluați ca fiind victime variază de la 20% în
Lituania la 5% în Suedia, având o medie de 11%. Suedia și Țara Galilor au obținut scoruri scăzute, de
3% în timp de Danemarca a obținut o prevalență crescută de 20%, cu o medie la nivelul țărilor de 10%.
La finalul studiului s-a ajuns la concluzia că fenomenul de bullying este o problemă comună la nivelul
țărilor luate în studiu, dar nu se poate face o comparare directă a prevalenței pentru că metodologia
variază între țările studiate.
Ahmad și Smith (1990), au comparat diferite metode de evaluare a problemelor de bullying la
100 copii cu vârste cuprinse între 9-15 ani și au ajuns la concluzia că una dintre cele mai bune metode
de evaluare a incidenței problemelor de bullying la elevii de gimnaziu a fost autoevaluarea anonimă
precum Bully/Victim Questionnaire folosit de Olweus (1978, 1991, 1993) în Norvegia (apud, Austin și
Joseph, 1996).
În studiul de față am urmărit ca și obiectiv realizarea unui diagnostic privind nivelul general și
formele specifice de tip bullying, la grădiniță - grupa mică, mijlocie, mare.
Grupul de cercetare
Pentru a putea identifica fenomenele de bullying și formele de manifestare am aplicat un
chestionar cu 10 itemi preșcolarilor (părinții citesc itemii iar preșcolarii răspund) din cele trei grupe de
la Grădinița cu Program Normal Vințu de Jos, iar pe o scară de la 1 la 10 preșcolarii trebuiau să
răspundă cât de des s-a întâmplat fenomenul respectiv.
742
Cât de des s-a întâmplat să…
Poreclești jignitor alți colegi

Râzi răutăcios de alți colegi
Alți colegi să încerce să te amenințe
Alți colegi să încerce să te rănească fizic
Să îți fie distruse obiecte care îți aparțin
Să rămâi singur pentru că alți colegi nu au vrut să stea cu tine
Spui o minciună despre alți colegi
Nu lași alți colegi să participe la jocuri
Alți colegi să spună lucruri mincinoase în legătură cu tine
Alți colegi să împartă ceva cu tine
Rezultate
În urma chestionarului aplicat, la cele trei grupe de la grădiniță, se observă că cel puțin un item
a atins scara 10, ceea ce înseamnă că fiecare subiect este agresat cel puțin o dată.
Cel mai des item întâlnit și atins pe scara cea mai mare 6, la majoritatea subiecților este ”Alți
colegi să împartă ceva cu tine”, ceea ce putem spune că se întâmplă și lucruri bune.
Rezultatele obținute indică diferențe semnificative între cele trei grupe implicate. Cele mai
însemnate diferențe sunt obținute la itemii d) (agresivitate fizică) și g) (agresivitate indirectă), iar
diferențe mai scăzute între cele trei grupe implicate au fost obținute la itemul a) (agresivitate verbală).
La grupa mică este des întâlnită agresivitatea fizică, pentru că preșcolarul încă nu se știe comporta
corespunzător, dar începând cu grupa mijlocie agresivitatea fizică începe să scadă în intensitate. Itemul
d) ”Alți colegi să încerce să te rănească fizic”, este întâlnit cel mai des în rândul băieților (mai ales
grupa mică), când se îmbrâncesc de la o jucărie sau de la orice lucru mărunt (”Dacă eu am pus prima
dată mâna pe el, e al meu”), pentru că nu știu să ceară frumos de la colegul lui lucrul pe care ei îl
doresc. În cazul băieților nu există grupuri, ei se joacă împreună, nu fac diferențe așa cum se întâmplă
în cazul fetelor, iar în unele cazuri fata care nu este primită în nici un grup al fetelor se poate observa
că la un moment dat se joacă cu băieții.
În rândul fetelor itemul cel mai des întâlnit și pe o scară ridicată este f) Să rămâi singur pentru
că alți colegi nu au vrut să stea cu tine. În cazul fetelor am observat că încă din grupa mică se formează
grupulețe, iar o fetiță tot timpul rămâne pe dinafară, (pentru că una dintre fete o vede că nu are haine
frumoasă sau nu are părul lung, nu vorbește corect, a venit mai târziu în grupă și nu mai poate fi
primită în nici un grup al fetelor și multe alte situații), iar fiecare grup are un lider iar dacă liderul
spune că fata respectivă să nu se mai joace cu ele, toate fetele din grup ascultă de lider. Ceea ce este
foarte dureros, pentru fetiță și poate avea un efect dăunător (este supărată sau nu mai vorbește, se pune
pe un scăunel singură și se uită la celelalte cum se joacă și ar vrea și ea să intre în jocul lor, nu mai
socializează și acasă părinții pot observa că este ceva în neregulă cu fetița lor, iar când se observă acest
lucru părinții trebuie să vorbească cu educatoarea pentru rezolvarea problemei).
Discuții și concluzii
Totuși, din rezultatele obținute în cadrul chestionarelor se constată un nivel mai ridicat al
comportamentelor pozitive decât cele de tip bullying. După cum am spus că majoritatea subiecților au
ales itemul ”Alți colegi să împartă ceva cu tine” care atinge scara 6, astfel atunci când copiii au un
lucru pe care pot să îl împartă, îl fac cu plăcere cu ceilalți colegi, lipsind astfel egocentrismul, acest
lucru s-a observat la toate cele trei grupe implicate, fiind foarte frecvent la grupa mare.
Se pot desprinde trei tipuri de bullying întâlnite la cele trei grupe implicate în studiu: bullyingul
verbal (minciuna, satirizarea, etichetarea) este cel mai des întâlnit la toate cele trei grupe implicate în
studiu, urmat de bullyingul fizic ( sunt luate în derâdere caracteristici legate de greutate, înălțime,
743
culoarea părului) acesta este foarte mult întâlnit la grupa mare și bullyingul social (tip de familie, etnie,
dizabilitate) este foarte întâlnit la grupa mare.
Cadrul didactic poate veni cu soluții când observă, astfel de comportamente negative în cadrul
grupei, cum ar fi: jocuri didactice care să îi implice pe toți, să îl scoată mai mult în evidență pe acel
preșcolar care este mai retras sau care este lăsat singur de ceilalți, să prezinte filmulețe în care sunt
prezentate diferite probleme și apoi să urmeze discuții pe baza celor vizionate, să discute cu părinții
copiilor atunci când se observă un comportament nefavorabil, ajutor din partea consilierului școlar.
Părintele poate să își ajute copilul agresat prin: solicitarea de sprijin din parte unui adult,
ignorarea comportamentului agresorului, inițierea de jocuri astfel încât să învețe ce să spună în situația
respectivă.
Părintele poate să își ajute copilul care agresează prin: oferirea unui mediu sigur și prietenos
acasă, încurajarea exprimării sentimentelor și frustrărilor, acordarea de atenție și inițierea de jocuri la
care să participe toți membrii familiei, încurajarea comportamentelor pozitive.
Pentru că în ciclul preșcolar încă se pot rezolva problemele de tip bullying, doar dacă există
efort susținut din partea cadrului didactic, a preșcolarilor și părinților. Iar dacă acest lucru nu se poate
rezolva la grădiniță și este trecut cu vederea bullyingul va degenera la școală.
Bibliografie:
Nansel T. R., Crayig W., Overpeck M.D., Saluja, G., și Ruan J. (2004) Cross-national
consistency in the relationship between bullying behaviours and psychosocial adjustment, Archive of
Pediatrics and Adolescents;
Van der Wal M. F., de Wit C. A. M., Remy A. (2003) Harassing, psychosocial health among
young victims and offenders of direct and indirect bullying, Pediatrics;
Smith P.K., Cowie H., Olafsson R.F., Liefooghe P. D. (2002), Definition of bullying: A
comparison of terms used and age and gender differences, in a fourteen-country international
comparison, Child Development;
Durac I., Fenomenul de bullying în școală. Exemple europene de bună practică, PDF
CJRAE_CJAP Dolj;
Hazler J., Breaking the Cycle of Violence: Interventions for Bullying and Victimization, Taylor
and Francis, 1996.
744
INTEGRAREA TUTUROR COPIILOR LA ȘCOALĂ PRIN UTILIZAREA INTELIGENȚEI
EMOȚIONALE
Mateș Ionela Cristina

Liceul Tehnologic „Moga Voievod” Hălmagiu, Arad
Studiul de caz: Imaginați-vă și descrieți o sală de clasă perfect adaptabilă pentru nevoile
elevilor care au ADHD. Argumentați descrierea. Comparați cu sala de clasă în care vă desfășurați
activitatea în mod curent și încercați să găsiți modalități de a o transforma în ,,clasa ideală". Se dorește
integrarea tuturor în mediul școlar.
Sala mea de Compararea cele două săli Sala de clasă : ”Clasa

clasă de clasă ideală”
-tradițională: în sala mea nu am, dar aș -modernă: cu parchet
cu parchet, mobilier dori să am pentru ca nevoile laminat, se poate sta și jos
vechi, materiale elevilor să fie bine satisfăcute: - are tehnologie în
didactice create de materiale oferite de școală clasă: atât elevii, cât și
mine: planșe ar exista un confort, un profesorul, au acces la
-fiecare are mediu plăcut: aer condiționat, parola de la internet, e un
banca lui, dar stau pe jaluzele noi, table interactive laptop pentru profesor, dar și
câte trei rânduri, unul un fotoliu confortabil elevii pot accesa alte
în spatele celuilalt pentru elevul care are nevoie de laptopuri,
- jaluzelele câteva minute de relaxare -există flipchart,
sunt defecte, soarele ce aș putea schimba este: videoproiector
deranjează elevii atitudinea mea care să fie tot - există aer
- toate orele și timpul pozitivă prin încurajarea condiționat
le desfășoară în elevului, feedback constructiv, prin - elevii au un lider
aceeași sală de clasă empatizare; cuminte
- elevii au un clasa ar avea imprimantă - sala ar fi o mare
lider cam agresiv ar arăta mai bine, dacă aș încăpere, cu spații de
- sala are avea timp să caut sponsori relaxare, loc pentru desen,
nevoie de iluminat loc pentru a asculta muzică,
mai bun, de un loc pentru a mânca, loc
casetofon pentru a scrie
- profesorul - un loc de educație
nu are voie să le fizică, pentru mișcare, chiar
permită elevilor de a un sac de box
ieși din bancă (cel -un loc pentru
puțin așa a reieșit de părinții doritori să stea cu
la ultima ”vizită” a elevul cu ADHD sau pentru
domnului director: eu profesorul de sprijin sau
i-am spus unui elev psiholog
să se ridice din -un loc pentru
băncuță pentru a medierea conflictelor
vedea la tablă, - exista jucării
deoarece elevul din - există mindfulness
fața lui era mai înalt, -există finanțare /
745
directorul a intrat sponsori
chiar atunci când -există materiale
elevul s-a ridicat ca diferențiate create/oferite de
să vadă la tablă; minister
directorul nu a făcut - există stare de bine:
decât să le spună implicarea tuturor: părinți-
copiilor că nu au voie elevi-profesori
să se ridice, că ”vor -există comunicare
zbura atât ei, cât și perfectă
eu”; -fiecare elev are
- metode dulăpiorul lui cu ce are
activ-participative nevoie, caiete, creioane etc.
- evaluare în - există hărți
echipă, prin proiecte mentale, mape conceptuale,
și portofolii scheme conceptuale:
- abordări transdisciplinare,
autoevaluarea, multisenzoriale; texte
interevaluarea pregătite anticipat, printate;
colegială texte cu imagini color;
sinteze, scheme, timp mai
mare de lucru; materiale
concrete, vizibile; activități
pentru dezvoltarea
inteligenței emoționale; -
Coaching:
mai mult sprijin
individual
-psihoterapeut
-o bibliotecă:
dicționare, atlase, cărți
ilustrate, reziliență asistată;
adaptarea tuturor
conținuturilor
-timp mai mare de
lucru
-comunicare asertivă,
activă
„Educația este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas (Socrate). A educa înseamnă a
îmblânzi.
Anul trecut școlar, la una din școlile la care predau, un elev mi-a spus că a spart cu pumnul …
până acum ... trei laptopuri…. (nu inventez, e adevărat). L-am întrebat de ce le-a spart… mi-a spus că
pentru că a fost / a văzut un hacker care făcea nu știu ce. Eu am înțeles că nu și-a putut gestiona furia și
mânia. Și sunt sigură că, cei mai mulți dintre copii suferă de această problemă, nu știu dacă din cauza
hackerilor sau din altă cauză, nu sunt specialist, dar înțeleg că noi, poporul român avem o mare
problemă, viitorul copiilor, viitorul nostru. Acum înțeleg că este vorba de educația inteligenței
emoționale despre care atât de mult vorbim sau citim, dar care nu este predată foarte bine în școli … și,
mă întreb, oare cum am putea să o și predăm dacă nu prin modul nostru de a fi, neavând timpul necesar
746
pentru jocuri și alte activități?! Același elev mi-a povestit cât era de violent cu ceilalți colegi, atunci
când era în gimnaziu. Recomandarea mea a fost aceea de a practica boxul, doar pentru a scăpa de furie,
fără să mai spargă vreun laptop sau să-și lovească colegii.
”Când privesc la uriașele probleme pe care tinerii noștri le moștenesc - rasism, sărăcie,
terorism, distrugerea naturii - nu îmi pot imagina cum vom trece peste toate fără să cultivăm forța
interioară a copiilor. Speranța mea este că fiecare dintre noi va găsi o cale de a acționa pentru a se
asigura că niciun copil nu este lăsat în urmă și că fiecare aspect al spiritului uman este cultivat în
casele, comunitățile și școlile noastre.” (”Dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor. Tehnici de a
cultiva puterea lăuntrică a copiilor”, de Lantieri Linda) Trebuie mai întâi să fiu eu bine, pentru a -i
gestiona pe ceilalți. În online am încercat toate variantele, făcându-mi-se fel de fel de observații, așa
că: am postat pe Google Classroom și lecții explicate din anumite cărți de limba română (pentru cei
care spun că nu le explic), filmulețe de pe YouTube, dar doar le postam, pentru că pe Google Meet nu
se auzea, neavând niciun laptop foarte performant și nici internet excelent. Ceea ce cred că mi-a lipsit
din lecțiile online sunt instrumentele de feedback pentru gestionarea clasei, pentru feedback și
evaluare: pe grupe mici, pe table interactive, fiecare având tabla lui, apoi tehnicile de mindfulness -
spălarea pe față sau altele, tonul neutru, consecințele enunțate calm, comunicarea empatică și eficientă:
Quizzlet, gamification, Kahoot, Wordwall, Socrative.com (feedback), Padlet, Liveworksheet. Am
utilizat doar de vreo două - trei ori din fiecare instrument, dar doar ca un începător în astfel de
instrumente.
Mi-aș dori să pot negocia cu elevii, dar am mulți elevi care își au ”regulile” lor, care nu vor să
negocieze. Apoi, aș prefera să pot utiliza: umorul, lucru pe grupe / în perechi (elevii sunt ființe sociale,
au nevoie să colaboreze, să interacționeze), evaluare formativă / la final de ora, întrebări - prin Google
Forms, să creez emoții (să mă conectez cu elevii, dar și ei să se conecteze cu mine) prin proiectarea
unei imagini, să aducă 3 obiecte din cameră pentru crearea cadrului de învățare, adică să am timp să
mă joc cu ei. Alte activități interactive: la o întrebare la care s-a răspuns, cel care a răspuns va trimite
mai departe întrebarea; dezvoltarea gândirii critice; Microsoft Education Community pentru a lucra
împreună cu o altă clasă, din altă țară pentru dezvoltarea unei competențe, în proiect, tururile la muzee,
invitarea unei personalități, Stop Motion, să creeze o poveste, în timp scurt, Proiect în Canva, Stop
Motion pentru spot publicitar. Pedagogia digitală, înseamnă planificarea dinainte, să te organizezi ce
vrei să predai online, dar este nevoie și de materiale captivante. Nu am utilizat Kindle pentru citire mai
ușoară sau ”Cărțile cu sclipici” (Fundația Noi Orizonturi), doar manualul digital și Jamboard, pdf,
Word. Dar, de acum, nu vom mai lucra în online, vom merge la școală.
Pentru a crea autonomie elevilor, cât și stima de sine, ar fi bine să putem introduce o planificare
din care elevii ar putea selecta ce și-ar dori să studieze, așa ar ști din timp ce vor învăța. „Părinții,
profesorii și antrenorii pot avea o influență pozitivă prin intermediul recunoașterii pe care o oferă.”
(Edward Hallowell) „Când te angajezi într-o discuție cu adolescentul tău, trebuie să-i dai de înțeles că
îl asculți, folosind indicii ai ascultării reale.” (Michael Mammond) „Ascultarea Activă este o unealtă
foarte utilă, …, pentru facilitarea învățării, adică pentru clarificarea problemelor, pentru mai buna lor
analiză și inclusiv pentru crearea unui climat în care elevii să se simtă liber să gândească, să discute, să
pună întrebări, să exploreze.” (Thomas Gordon) Nu sunt și diriginte, dar îmi doresc ca elevii mei să se
simtă în siguranță și să fie bine la ora mea!
Bibliografie:
Hallowell, Edward M., „Copil fericit - adult fericit: Cinci pași pentru a-i ajuta pe cei mici să-și
conserve bucuria pe tot parcursul vieții”, București, editura Trei, 2016
Hammond, Micha, „Cum să fii părinte bun pentru adolescenți!, București, Trei, 2012
Gordon, Thomas, „Părintele eficient”, București, Trei, 2014
Gordon, Thomas, „Profesorul eficient: programul Gordon pentru îmbunătățirea relației cu
elevii”, București, Trei, 2011
747
STUDIU DE CAZ
Mărușter Monica
Şcoala Gimnazială „Aron Cotruş” Arad
I.este o fetiță în vârstă de 10 ani care provine dintr-o familie normală și serioasă. Ea are o
surioară în vârstă de 4 ani. I. este o elevă ambițioasă, silitoare și calmă. De la vârsta de 4 ani face înot,
concurează la foarte multe concursuri, obținând foarte multe premii și medalii.
În clasa pregătitoare I. s-a împrietenit cu C. Prietenia lor a crescut, s-au împrietenit și familiile
lor și au petrecut foarte mult timp împreună. Cu toate acestea, la un moment dat C. a început sa o
jignească pe I., să râdă de ea, să o excludă din grup și din activitățile grupului comun. Acest
comportament a continuat și s-a agravat, C. ajungând chiar să o agreseze fizic pe I.
I. a început să se schimbe foarte mult, devenind o fetiță retrasă, rezultatele ei școlare au început
să scadă, refuza să meargă la școală, dar și la înot.
Posibile cauze ale acestei situații:
C. este invidioasă pe I. datorită rezultatelor foarte bune pe care aceasta le are atât la școală, cât
și la înot;
Este posibil ca părinții lui C. să o dea ca exemplu de copil silitor și conștiincios, lui C., cu
scopul de a o motiva pe aceasta;
C. dorește să își arate puterea, sau că e superioară lui I., umilind-o în fața tuturor;
C. dorește să dețină controlul și puterea asupra lui I.
Posibile măsuri:
Înv. discută problema cu C. și o ajute să își găsească domeniul de performanță, domeniul în
care aceasta poarte excela și s-ar putea face remarcată;
Înv. prezintă părinților ambelor fete situația, pentru a găsi cauza acestui comportament, dar și
soluții;
Înv. discută cu fetele, dar fără să influențeze în vreun fel prietenia lor.
Rezultate:
Creșterea încrederii lui C. în forțele proprii și a stimei de sine;
Detensionarea și îmbunătățirea situației;
Colaborarea în realizarea sarcinilor de echipă.
748
METODE DE INTERVENȚIE ÎN PREVENIREA BULLYINGULUI
Mihai Andreea Cristina

Gradinita cu Program Normal Paltinisu/Scoala Gimnaziala Perieti,Ialomita
1.Ipoteze
M.A.este elev în clasa a VIII-a,la Școala Gimnazială Perieți.El face parte dintr-o familie
monoparentală,find crescut doar de către mama.Lipsa tatalui la o vârstă fragedă poate determina
tulburări afective majore,concretizate in comportamente deviante.Adeseori colegii merg catre doamna
diriginta si raporteaza activitati de bullying venite din partea elevului,in spcial catre fete.Este vorba
atat de bullying fizic,cat si verbal.Atunci cand intervene un aparator si nu poate lovi,el distruge
lucruri,le arunca la intamplare.
Lipsa de comunicare l-a determinat pe M.A.sa se alăture unui grup ce incutajeaza săvârșirea de
comportamente indezirabile.
2.Obiective
2.1. Obiective pe termen scurt:
*cunoașterea tipului de relație cu mama;
*identificarea cauzelor care au condus către comportamentul deviant;
*acordul oferirii sprijinului necesar din partea mamei.
2.2. Obiective pe termen lung:

*cunoașterea riscului săvârșirii unor compotamente deviante;
*cunoașterea compețentelor și aptitudinilor lui M.A.,pentru a-l putea implica in anumite
activități;
*cunoașterea de catre M.A. a urmărilor comportamentului sau deviant;
*educarea lui M.A. in a invăța să se stapânească,să-și stăpânească comportamentele impulsive
și să manifeste toleranță la frustrare;
*dezvoltarea empatiei;
*identificarea căilor de acțiune.
Pentru a obține randament maxim,este necesar ca obiectivele să fie formulate într-un mod
asertiv,pe înțelesul copilului și să vizeze comportamente observabile și măsurabile,într-o limită de
timp.
3.Plan de intervenție personalizat
3.1.Terapia cognitiv comportamentală (TCC) este o forma de psihoterapie, orientată spre
identificarea problemelor copilului cu scopul soluționării acestora folosind tehnici și strategii specifice
cognitiv comportamentale.
Terapia cognitiv comportamentală se centreaza pe studierea relației dintre gânduri, emoții și
comportamente. Conceptul care stă la baza terapiei cognitiv comportamentale este că gândurile noastre
despre o anumită situație ne afecteză felul în care ne simțim emoțional și fizic.
Gândurile negative și fară legătură cu realitatea conduc de multe ori la emoții, atitudini și
comportamente dezadaptative, care ne afectează viața de familie, relațiile sociale sau
profesionale.Terapia cognitiv comportamentală ajută oamenii să-și identifice gândurile dureroase și să
evalueze cât de reale sunt aceste gânduri. Apoi îi învață să-și modifice gândirea distorsionată
înlocuind-o cu un model rațional. Când gândesc mai realist, oamenii se simt mai bine.
Obiectivul principal al acestui proces de colaborare este de a ajuta copilul să-și definească în
mod eficient problemele și să dobandească abilitați în gestionarea acestora.
Elemente-cheie pentru structurarea terapiei :
*stabilirea de comun acord a obiectivelor - aceste obiective se doresc a fi:specifice,
749
măsurabile, realizabile, realiste si incadrate într-o perioadă de timp estimat, planificat.
*stabilirea unei agende la fiecare început de sesiune - în cadrul acestei agende ,copilul va
selecta elementele care să conducă la o activitate terapeutică productiva.
*"temele pentru acasă" - sunt acele activități care au ca scop extinderea efortului copilului
dincolo de limitele cadrului instituționalozat.
*feedback-ul si monitorizarea continua a schimbarilor resimțite de copil și de către echipa
de intervenție,cu privire la progresele terapiei.
3.2.Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare
Consilierea mamei lui M.A. are ca scop inducerea de modificări în interacţiunile părinte-copil,
acestea constituind o premisă a reducerii problemelor comportamentale ale copilului în familie si in
afara acesteia.Punctele centrale ale programului sunt modul în care caracteristicile copilului, cele ale
părintelui şi problemele familiale influenţează:comportamentul copilului,percepţia comportamentului
copilului de către tata şi reacţiile acestuia din urma la comportamentul copilului.Reducerea
tensiunilor în familie poate avea o importanţă majoră îndiminuarea problemelor comportamentale ale
copilului, de aceea ele au fost discutate în cadrul programului părinte-copil.
Etapele terapeutice ale programului părinte-copil au urmărit: îmbunătăţirea relaţiei părinte-
copil;modificarea comportamentului impulsiv în situaţii bine definite prinutilizarea consecventă a unor
tehnici pedagogice şi terapeutice;utilizarea de către tata a întăririlor comportamentelor dezirabile ale
lui A.;folosirea unor întăriri verbale specifice (lauda sau dezaprobarea);recurgerea la întăriri
consistente;utilizarea în primă fază a metodelor de recompensare şi abia apoi a tehnicilor de
pedepsire;acordarea unei atenţii deosebite la posibilele reacţii faţă decomportamentele indezirabile (nu
certăm copilul, nu stabilim reguli dacă nu reuşim să obţinem cooperarea lui);observarea calităţilor
copilului;stabilirea de comun acord a unor reguli.
4.Forme de evaluare:
-aplicarea unor teste predictive de personalitate(ex.-Familia mea);
-aplicare de chestionare.
5.Durata:3 luni
6.Concluzii
Programul de interventie presupune colaborarea tuturor celor implicați în activitățile
desfășurate de M.A.,pentru a forma un cerc de susținere și echilibru.
Activitatea în școală se bazează pe urmărirea copilului implicat și prin crearea de prilejuri de a
exersa activitățile nonviolente,de a spori încrederea în sine și în forțele proprii.
Accentul se pune pe relationarea copilului cu ceilalți colegi și cu adulții,astefel încât să își
formeze și A. deprinderi socio-afective,practice.
Bibliografie:
1.http://www.ecopii.ro/Articole despre copii/Agresivitatea la copii copii_agresivi.html
2.Tratat de psihologie cognitiv-comportamentala,Irina Holdevici,Trei,2009
3.Violenta in scoala.Metode de interventie.Ghid de practice,Atelier Didactic,2007.
750
STRATEGII PENTRU O CLASĂ FĂRĂ BULLYING
PROIECT DE ACTIVITATE
Mihali Maria
Școala Gimnazială, Nr.1, Moisei, Maramureș
Argument
Școala joacă un rol important în viața cotidiană a copiilor noștri și, la fel ca în cazul programei
față agresiunii și bullyingului. Indiscutabil, școala este cheia pentru dezvoltarea cognitivă și sănătatea
mentală și emoțională a elevilor.
Discuțiile noastre cu profesioniștii din domeniu, preocupați de bunăstarea și siguranța elevilor,
au confirmat necesitatea unei cercetări mai aprofundate a problemelor cu care se confruntă copiii.
Suntem interesați în special să aflăm punctul de vedere al copiilor și perspectiva lor asupra
provocărilor precum bullying, siguranță și bunăstare la școală.
Proiectul nostru își propune o serie de activități interactive, dezbateri și exerciții în cadrul unor
ateliere de prevenire a bullyingului încurajând căutarea de soluții efective cu privire la violența în
școală.
Grup țintă: clasele a VIII-a A și a VIII-a B
Resurse umane: diriginții celor două clase, directorul școlii și
consilierul școlar
Resurse materiale:videoproiector, fișe interactive, markere, pliante,
ghid Salvați copiii
Ce este bullyingul?
Advanced Learners Dictionary, 2016). Olweus a făcut diferența între trei tipuri de bază de
comportament tip bullying: ● fizic: lovire, împingere, pocnire, ciupire, constrângerea celuilalt elev prin
contact fizic ● verbal: amenințări, tachinare, insulte, bătaie de joc, șantaj, poreclire, împrăștierea de
zvonuri și minciuni
● emoțional/psihologic: excluderea intenționată a cuiva dintr-un
grup sau activitate, manipulare, ridiculizare
Bullyingul implică. „O dorință de a răni + acțiune dureroasă + dezechilibru de putere + (tipic)
repetiție + utilizarea nedreaptă a puterii + plăcere evidentă din partea agresorului + sentiment de
opresiune din partea victimei.”
Bullyingul este întotdeauna un proces în care, în timp, se mărește dezechilibrul de putere, cu
frecvență și intensitate care variază. Se pot distinge câteva faze (Taglieber, 2008; Gugel, 2014; Ebner,
2014): Conflictele zilnice; Începutul bullying-ului (faza de explorare); Escaladarea (faza de
consolidare); Excluderea (faza de manifestare) ;Ieșirea (faza finală)
În activitățile noastre vom folosi următoarele patru reguli simple, dar foarte specifice pentru a
ghida activitatea întregii școli: afișate peste tot în clădire și în fiecare clasă, discutate cu elevii și
părinții, implementate prin referințe pozitive și negative constante:
1. Nu îi vom agresa pe colegii noștri.
2 .Vom încerca să-i ajutăm pe elevii care sunt agresați.
3 .Vom încerca să-i includem pe elevii care sunt excluși.
751
4 .Dacă știm că cineva este agresat, îi vom spune unui adult din școală și unui adult de acasă.
Activitățile interactive ajută elevii: ● să-și consolideze conștiința de sine, conștiința față de
ceilalți din grup și să dezvolte empatia; ● să identifice tipurile de bullying, să distingă între rolurile și
dinamica bullyingului într-o situație; ● să identifice impactul potențial al bullyingului; ● să stabilească
reacții eficiente și sănătoase la bullying, cu atenție pe rolul important al spectatorilor observatori; ● să
utilizeze deprinderi de cerere de ajutor, prevenire și intervenție pentru a gestiona bullyingului; ● să
reducă incidentele de absenteism și bullying; ● să sprijine și să lucreze în vederea creării unui climat
neviolent, favorabil incluziunii și pozitiv la nivelul întregii școli.
Aplicația miro a fost unul dintre instrumentele de lucru.
https://miro.com/app/board/o9J_lbsjnE0=/
Activitatea s-a încheiat cu un feedback: Bibliografie:

https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/97/97e2ec93-2e52-4536-9aaa-4ddec594008d.pdf
http://listen.animusassociation.org/wpcontent/uploads/2016/09/manual-rom-web.pdf
752
MODALITĂȚI DE PREVENIRE A BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Mihăilescu Alina
C.N.I. „Matei Basarab” Rm.Vâlcea
Adolescenţa este o perioadă de profunde transformări atât pe plan fizic, psihic cât şi social.
Transformările fizice care încep la pubertate sunt adesea foarte brutale şi adolescenţii le trăiesc ca pe o
veritabilă metamorfoză, transformări ce pot determina o atitudine de retragere în raport cu anturajul,
timiditate, sentimente de jenă, refuzul de a comunica. O caracteristică importantă este relaţia pe care
adolescentul o stabileşte cu propriul corp, acesta fiind suportul privilegiat al exprimării personalităţii,
şi în aceste condiţii asistăm la excese în privinţa vestimentaţiei, coafurii, machiajului. ,,Look”-ul apare
ca o modalitate de afirmare, de impunere a personalităţii dar şi o carapace sub care se ascund multe
nelinişti şi temeri.
Emoţiile se manifestă în perioada adolescenţei cu o dinamică accentuată astfel acum
adolescentul este fericit, se simte bine în pielea sa şi câteva ore mai târziu este trist, deprimat,
descurajat. Adeseori el oscilează între sentimentul de forţă, de putere şi sentimentul de îndoială, de
descurajare, de scădere a stimei de sine. Pentru a se apăra de aceste emoţii, adolescenţii dezvoltă reacţii
de provocare, de agresivitate, de opoziţie faţă de părinţi şi profesori.
În această perioadă atât de dificilă dialogul părinţi-copii şi profesor-elev este absolut necesar.
Adolescentul doreşte să fie înţeles, are nevoie de dragoste, de securitate afectivă dar însă de cele mai
multe ori el nu recunoaşte şi nu exprimă acest lucru.
A lupta contra violenţelor şcolare înseamnă a ameliora calitatea relaţiilor şi a comunicării între
toate persoanele angrenate în sistemul educaţional.
În sistemul educaţional, libertatea individuală este greşit înţeleasă atât de către elevi, cât şi de
către profesori şi părinţi şi nu a avut ca efect micşorarea gradului de violenţă în şcoală, ci dimpotrivă
pe fondul acestei libertăţi greşit înţeleasă şi exprimată, şcoala poate reprezenta o sursă a unor forme de
violenţă. Dacă în anii anteriori, violenţa şcolară nu se manifesta decât ocazional, în societatea
contemporană, se remarcă o violenţă sporită de la an la an atât între elevi cât nu rareori dinspre elevi
spre cadrele didactice.
Spre deosebire de agresivitate, care reprezintă potenţialitatea ce permite dirijarea acţiunii şi ţine
de gândire şi analiza fiind intrinsecă, violenţa este acţiunea în sine, dezorganizarea brutală a
personalităţii sau colectivităţii şi afectează atât individul, cât şi mediul în care acesta se manifestă.
Astfel, există mai multe tipuri de violenţă în mediul şcolar:
• Violenţa verbală (poreclire, tachinare, ameninţare, hărţuire) ofensă adusă statutului/autorităţii
cadrului didactic; alte tipuri de comportament deviant în relaţie cu şcoala;
• Violenţa fizică, concretizatǎ prin lovire, împingere, bruscare, pǎlmuire, lovirea cu diverse
obiecte, vǎtǎmare corporalǎ, deposedare prin forţǎ de bunuri, furt;
• Violenţa economică (materială) ce se răsfrânge asupra obiectelor din jur, asupra mobilierului
şcolar, şi a bunurilor altor persoane;
• Violenţa psihică ce are ca efect formarea complexelor de inferioritate la persoana agresată, şi
se manifestă prin verbalizare, atitudini de respingere, izolare;
Violenţele verbale (certuri, conflicte, injurii, ţipete) sunt considerate situaţii tolerabile şi
obişnuite în orice şcoală, în familie, în contextul social actual (violenţa verbală a străzii, a mass-mediei
etc.).
Prevenirea şi combaterea violenței:
Cadrele didactice trebuie să observe comportamentul elevilor pentru a putea preveni
manifestările violente ale acestora prin discuţii atât cu elevii în cauză cât şi cu familiile lor. Doar o
bună colaborare a familiei cu personalul didactic va reuşi prevenirea/stoparea/îndreptarea unor deviaţii
753
comportamentale, deoarece cadrul legal nu permite şcolii luarea unor măsuri extreme care să
determine din partea elevului respectarea drepturilor celor din jur. Şcolii îi revine sarcina de a corija
abaterile, de a defini clar diferenţa dintre moral şi imoral, deoarece copilul se va manifesta în mediul
şcolar influenţat de imaginile vizualizate.
Elevii trebuie învăţaţi ce înseamnă a trăi în societate: a se înţelege reciproc, a asculta opiniile
celor din jur, a exprima problemele în cuvinte nu în fapte, a lua decizii colective, şi a se supune
deciziei majorităţii, a-şi controla pornirile violente.
La nivelul clasei, este indicată elaborarea unui regulament intern. Elevii sunt cei ce
negociază regulile, şi stabilesc sancţiunile în cazul abaterilor. Trebuie stabilite reguli simple ce pot fi
lesne înţelese şi respectate.
În condiţiile în care situaţiile de violenţă şcolară nu pot fi rezolvate în mod direct prin acţiunea
efectivă şi imediată a cadrului didactic se impune formarea unei echipe.
La nivelul şcolii se pot înfiinţa grupuri de dezbateri în care să se pună în discuţie dificultăţile
muncii de formare a comportamentului prosocial al elevilor. Situaţiile problemă expuse, de unul sau
mai mulţi profesori să fie dezbătute în cadrul grupului.
Înfiinţarea în cadrul şcolii a unui centru de consultanţă cu părinţii şi elevii unde să se poată
depista, mediatiza, şi dezbate acte de violenţă şcolară.
A elabora strategii, proiecte de prevenire a violenţei şcolare implică a ţine cont de toţi factorii
(temperamentali, sociali, familiali) care pot determina comportamentul violent al copilului. Şcoala are
un rol important în prevenirea violenţei şi asta nu numai în condiţiile în care sursele agresivităţii sunt
în mediul şcolar, ci şi în situaţia în care sursele se află în exteriorul graniţelor şcolii.
Când se vorbeşte despre violenţă în şcoală, se consideră drept surse favorizante factori exteriori
şcolii: mediul familial, mediul social, precum şi factori ce ţin de individ, de personalitatea lui.
Mediul social conţine şi el numeroase surse de influenţă de natură să inducă, să stimuleze şi să
educaţia tinerilor, lipsa de cooperare a instituţiilor implicate în educaţie.
Trăsăturile de personalitate ale elevului sunt şi ele într-o strânsă corelaţie cu comportamentele
violente, trăsături individuale la care se adaugă şi problemele specifice vârstei adolescenţei.
Există trei tipuri de prevenţie pe care le poate desfăşura şcoala şi care se completează reciproc:
1. o prevenţie primară, care se referă la dezvoltarea unei priviri pozitive asupra fiecărui elev,
exprimarea încrederii în capacitatea lui de a reuşi, valorizarea efortului elevului;
2. o prevenţie secundară, ce pleacă de la faptul că şcoala reprezintă un post de observaţie
privilegiat al dezvoltării intelectuale şi afective a elevului, iar profesorul printr-o observare atentă a
acestuia, poate repera efectele unor violenţe la care elevul a fost supus în afara mediului şcolar.
Semnalând cazul respectivilor elevi profesioniştilor (psihologul şcolar şi asistentul social) şi
autorităţilor competente, pot fi luate măsuri de protecţie şi de ajutor care să înlăture cauzele abuzurilor
şi reducerea tulburărilor somatice, psihice şi comportamentale induse prin violenţă;
3. o prevenţie terţiară, ce are în vedere sprijinul direct adus elevilor ce manifestă
comportamente violente. Menţionarea unor aşteptări pozitive faţă de ei, dezvoltarea sentimentului de
apartenenţă comunitară, exprimarea preocupării faţă de situaţia pe care o au şi integrarea lor în
activităţile grupului sunt factori de protecţie ce pot fi exercitaţi în cadrul instituţiei şcolare, putându-se
astfel împiedica cronicizarea tulburărilor provocate de violenţă.
În condiţiile unui mediu familial instabil, conflictual, tensionat şcoala poate reprezenta pentru
elev o a doua şansă. Clasa este o microsocietate a cărei funcţionare necesită stabilirea unor reguli clare
ce se cer respectate de toţi membrii grupului şcolar. Respectarea regulilor este o condiţie a socializării,
care înseamnă a învăţa să trăiască împreună în relaţii de respect reciproc, excluzând violenţa. Regulile
şcolare vizează ţinuta, efectuarea temelor, prezenţa la cursuri, dar sunt şi reguli de civilitate care au în
vedere limbajul folosit, modalităţile de adresare, respectul faţă de celălalt, păstrarea bunurilor şcolare,
754
toleranţa, solidaritatea, într-un cuvânt maniera de a te comporta astfel încât viaţa în colectivitate să fie
cât mai agreabilă.
755
BULLYING-UL ȘI CYBERBULLYING-UL
Mihăilescu Ana
Liceul Teologic Târgu Jiu
Ce este BULLYING-ul?
Bullying înseamnă folosirea unei forțe superioare pentru a influența sau intimida pe cineva.
Este un comportament repetat si intenționat prin care agresorul își persecută, rănește, intimidează
victima verbal, relațional și/sau fizic. Comportamentul poate fi învățat în familie sau în alte medii și
este favorizat de diferențele sociale, de etnie, religie, gen, comportament, putere, caracteristici fizice
etc. Efectele asupra victimei sunt adesea devastatoare din punct de vedere emoțional și
comportamental.
Fenomenul bullying este întâlnit cu precădere în mediul școlar. Din punct de vedere statistic
actele de violență în școală cresc în fiecare an tot mai mult.
Bulllying-ul reprezintă poate cea mai complexă formă de agresiune și comportament violent,
caracteristică cel mai des întâlnită fiind relația de putere asimetrică dintre agresor și victimă, 10
comportament ce se repetă în timp asupra aceleeași persoane și care evidențiază clar dezechilibrul de
putere, reprezentând un comportament intenționat care urmărește să sperie sau să intimideze persoana
mai slabă.
Forme ale BULLYING-ului
Acest tip de comportament de intimidare poate lua mai multe forme, Olweus a făcut diferența
între trei tipuri de bază de comportament de bullying:
Verbal - acesta implică atacurile verbale, tachinarea, șantajul, poreclirea, amenințarea,
zvonurile și minciunile, insulte;
Fizic - acesta implică lovirea, îmbrânciturile, gesturile obscene, palme, piedici, ciupirea,
pocnirea, deposedarea de lucruri, constrângerea victimei vizate prin contact fizic;
Emoțional/psihologic - acesta implică răspândirea de zvonuri, manipularea
colegilor/prietenilor, calomnierea, izolarea victimei, excluderea din diferite grupuri sau diferite
activități ale unui grup, ridicularizarea;
Ce este CYBERBULLYING-ul?
Aşa cum o indică şi termenul – şi cum remarcă unii cercetători – cyberbullying-ul este o formă
de bullying care se manifestă prin mijlocirea tehnologiei digitale (Cassidy, Faucher, & Jackson, 2013;
Lampert & Donoso, 2012). La rândul său, bullying-ul, încadrat între comportamentele agresive, are
caracteristici proprii care îl definesc şi diferenţiază de alte tipuri de agresivitate.
Astfel bullying-ul este:
➢ comportamentul agresiv;
➢ repetat în timp;
➢ făcut de un individ sau un grup de oameni împotriva unui individ sau grup;
➢cu intenţia de a răni;
➢în condiţiile unui dezechilibru de forţe între victimă(e) şi agresor(i) (Olweus,1993).
Aceleaşi caracteristici se regăsesc şi în cyberbullying, ceea ce îi face pe unii autori să considere
că ceea ce le diferenţiază pe cele două, anume mediul de manifestare (faţă în faţă sau prin tehnologie
digitală), nu este de natură să schimbe în mod fundamental caracteristicile fenomenului (Cassidy et al.,
2013).
Bill Belsey (2005), specialist canadian în educație, a definit acest fenomen astfel:
„Cyberbullying-ul implică utilizarea tehnologiilor informaționale şi comunicaționale pentru a sprijini
un comportament deliberat, repetat şi ostil desfășurat de către un individ sau grup, care este destinat să
756
aducă prejudicii altor persoane.”
Diferența dintre BULLYING și CYBERBULLYING
Există patru aspecte generale ce diferențiază cele două fenomene:
➢ bullyingul este exprimat prin contactul fizic (față în față) pe când cyberbullyingul este
exprimat prin intemediul utilizării instrumentelor de comunicare electronică;
➢ anonimatul este un factor important în acest proces deoarece, de cele mai multe ori în cazul
cyberbullyingului, agresorul este protejat de anonimat, ceea ce face imposibilă aflarea identității;
➢ lipsa graniței spațio-temporale un alt factor esențial când vine vorba de diferența dintre
cele două fenomene; în cazul bullyingului acțiunile se desfășoară într-un anumit loc și într-un anumit
timp (de exemplu la școală în recreație), însă în cazul cyberbullying-ului, acțiunile implică victima ori
de câte ori aceasta este conectată sau se conectează la mediul electronic folosit de agresor;
➢ absența remușcărilor face ca fenomenul cyberbullying să devină un adevărat pericol în
comparație cu bullying-ul tradițional, deoarece capacitatea agresorului de a-și asuma o altă identitate
de cât cea personală reduce prezența remușcărilor; astfel, este demonstrat științific că toate acțiunile pe
care agresorul le face în mediul online sub o altă identitate, în viața reală nu le-ar putea face niciodată.
Potrivit clasamentului realizat de Asociația Telefonul Copilului, există mai multe tipuri de
cyberbullying după cum urmează:
➢ hărțuirea = trimiterea de mesaje ofensatoare, nepoliticoase și jignitoare într-un mod abuziv;
publicarea comentariilor răutăcioase sau umilitoare cu privire la postări, fotografii și pe chat;
manifestarea unui comportament ofensator pe site-urile de jocuri;
➢ denigrarea = postarea sau trimiterea de informații false și rău-intenționate despre un alt
copil; utilizarea de fotografii ale unui copil cu scopul de a ridiculiza, de a răspândi zvonuri false și
bârfe;
➢ iritarea = utilizarea, în mod intenționat, a unui limbaj extrem de agresiv cu scopul de a crea
o luptă de putere; agresorul urmărește să provoace reacții și să pună interlocutorul în dificultate cu
scopul de a râde de el;
➢ excluderea = eliminarea, în mod intenționat, a unui copil dintr-un grup de discuții online,
mesaje de grup, aplicații sau jocuri;
➢ intimidare prin răspândirea de zvonuri și bârfe = răspândirea de mesaje ofensatoare prin
email, aplicații, rețele sociale către un număr mare de copii (uneori, aceste mesaje sunt răspândite chiar
de cei mai buni prieteni ai victimelor);
➢ furt de identitate = folosirea identității online a unui alt copil (prin spargerea de conturi ale
acestuia: email, rețele sociale etc.) cu scopul de a trimite sau posta un material jenant despre alți copii;
realizarea de către agresor a unui cont / profil fals (pe rețele sociale, aplicații sau website-uri) cu
utilizarea fotografiilor / materialelor video ale unui copil în scopuri neadecvate;
➢ expunere sau șiretlic = distribuirea de informații personale / intime, fotografii sau materiale
video despre un copil; păcălirea unui copil în a oferi informații personale / intime, fotografii sau
materiale video cu scopul de a le distribui, ulterior, altora;
➢ persecutare = trimiterea de mesaje care includ amenințări de vătămare, hărțuire, intimidare;

obligarea la alte activități online, care fac un copil să se teamă pentru siguranța lui;
➢ șantaj sau ademenire = antrenarea unui copil în discuții intime cu scopul de a-l expune
gradual la material cu conținut sexual și, ulterior, șantajarea acestuia cu trimiterea materialelor către
părinți;
➢ trolling = provocarea fără motiv, lansarea unei discuții cu scopul de a crea un conflict de
idei;
757
➢ sexting = răspândirea unor mesaje cu un conținut sexual explicit.
Metode de prevenire și combatere a BULLYING-ului
Exemple de măsuri anti-bullying ce pot fi aplicate în cadrul unităților școlare prin adăugarea la
regulamentul de ordine interioară sau regulametul clasei pot fi:
➢ Nu îi vom agresa pe colegii noștri.
➢ Vom încerca să-i ajutăm pe elevii care sunt agresați.
➢ Vom încerca să-i includem pe elevii care sunt marginalizați sau excluși din cadrul
activităților de grup.
➢ Dacă știm că cineva este agresat, îi vom spune unui adult din școală (profesor, director,
consilier școlar) și unui adult de acasă (părinti, bunici, unchi, mătuși).
Prevenirea fenomenului bullying în mediul şcolar se referă la o serie de măsuri atât la nivelul
şcolii, cât şi la nivelul clasei de elevi. Astfel, în primul caz:
La nivelul şcolii, putem identifica următoarele strategii:
➢ crearea unui sistem integrat de supraveghere a elevilor în școală;
➢ întâlniri periodice între cadre didactice, pentru dezvoltarea unor proceduri de intervenție în
situaţii de bullying;
➢ crearea unei rețele de instituții suport;
➢ realizarea unor materiale de prevenire a fenomenului bullying;
➢ întâlniri periodice între conducerea școlii - părinții reprezentanți ai claselor.
La nivelul clasei de elevi, pot fi identificate alte măsuri, precum:
➢ întâlniri periodice cadru didactic / diriginte - părinți - elevi;
➢ reguli împotriva fenomenului bullying - inserate în “regulile clasei”;
➢ activități / discuții despre bullying la ora de dirigenţie;
➢ identificarea potențialelor victime şi a potențialilor agresori.
După cum poate fi observat, rolul cadrului didactic este unul foarte important în prevenirea,
identificarea, soluţionarea și combaterea situaţiilor conflictuale din clasa de elevi. Colaborarea între
cadrele didactice ale şcolii şi părinţi poate ține sub control acțiunile de acest tip.
Una dintre modalitățile cele mai eficiente în prevenirea și combaterea fenomenului bullying
este de a oferi elevilor exemple vis-a-vis de modul în care ei pot reacționa față de agresori. Astfel,
colaborarea cadrelor didactice cu elevii și părinții se dovedeşte esențială în acest demers. În consecinţă,
fenomenul bullying va fi combătut repede, iar copiii vor fi mai fericiți și mai încrezători în ei înșiși.
758
METODE DE PREVENIRE A CYBERBULLYINGULUI
Lavinia Mihăilescu
Școala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu”, Târgu-Jiu
Prevenirea agresiunii cibernetice este o chestiune de conștientizare și implicare din partea

adulților: știind ce fac copiii și cum sunt vulnerabili, îi ajută să învețe să răspundă atunci când
siguranța lor este amenințată de agresori, troli și alți utilizatori periculoși online.
Dacă un copil își exprimă furia sau anxietatea după ce a intrat pe internet, ar putea fi unul dintre
semnele că el / ea este hărțuit cibernetic.
Cyberbullying-ul devine o problemă acută atât pentru părinți, cât și pentru profesori. În timp ce
statisticile variază de la un studiu la altul, este în general adevărat că copiii petrec mai mult timp online
decât o făceau generațiile adulte, în copilăria lor. Efectul hărțuirii cibernetice este similar cu hărțuirea
tradițională, dar hărțuirea tradițională se oprește la sfârșitul școlii; pentru hărțuirea online nu există
aproape nicio scăpare. Din păcate, mulți copii se chinuie și se hărțuiesc reciproc folosind aplicațiile de
internet și canalele de socializare.
7 Statistici surprinzătoare privind hărțuirea cibernetică:
-> 45% dintre copii recunosc că au experimentat agresiunea online;
-> Peste 40% spun că au devenit ținta exclusivă a unui agresor;
-> 70% recunosc că au asistat la hărțuirea cibernetică a unor colegi / prieteni;
-> 50% dintre copii recunosc că se sperie de agresorii lor online;
-> 92% din atacurile cibernetice se desfășoară prin chat și comentarii de pe site-urile de
socializare;
-> Victimele agresiunii cibernetice au de 3 până la 9 ori mai multe șanse să aibă ca rezultat
tentative de sinucidere;
-> Doar 2 din 10 victime își vor informa părinții sau profesorii despre atacurile online.
Este imposibil să preveniți complet hărțuirea cibernetică, la fel cum este imposibil să preveniți
complet hărțuirea în persoană. Dar există câteva strategii pe care le puteți utiliza pentru a reduce
probabilitatea ca aceasta să apară și să le ofere modalități de a răspunde atunci când se întâmplă.
Modalități de prevenire a agresiunii cibernetice
1. Stabiliți un climat optim de comunicare cu copilul dumneavoastră.
Fiecare psiholog vă va spune că una dintre cele mai bune modalități de a vă ajuta copilul sau
elevul este prin stabilirea unui „climat” de încredere și comunicare. Nu este suficient să fii „dispus” să
vorbești cu un copil sau să „speri” că vor veni la tine dacă se confruntă cu hărțuirea (de orice fel). În
mod ideal, vor exista modele de comunicare stabilite acolo unde este puțin probabil să discute acest
lucru cu dvs., ci vă văd ca o resursă și un sistem de asistență.
2. Definiți agresiunea cibernetică
Oferiți-le o definiție formală a agresiunii cibernetice. Dați-le exemple pe care le-ar putea
experimenta folosind activitățile online. Există multe forme de intimidare cibernetică, de la comentarii
ușoare pe Facebook la postări pasiv-agresive pe Instagram, până la trolling pe YouTube sau la
cyberstalking peste tot. Cel puțin, aveți răbdare și întrebați un copil despre problema în general: ce este
hărțuirea cibernetică, dacă știe pe cineva care este agresat, ce ar trebui să facă copiii dacă observă acte
de hărțuire. În acest fel veți vedea cât de mult este implicat copilul dumneavoastră în situație și de ce
parte se află.
3. Oferă-le strategii pentru a răspunde
Și pentru că hărțuirea se face adesea în fața prietenilor și a colegilor, asigurați-vă că „strategia
de prevenire a hărțuirii cibernetice” are credibilitate față de colegii lor - adică le permite să „salveze
fața” și să redirecționeze atenția înapoi către agresor. În mod ironic, răspunsul greșit ar putea încuraja
759
mai multe agresiuni în viitor.
4. Folosește modelul de celebritate
Copiii moderni nu sunt atât de diferiți față de noi: aleg modele și sunt influențați de ei.
Astăzi, aceste modele sunt YouTuberi și streamere de jocuri video și sportivi, actori, muzicieni
și alte „vedete”. Și, din fericire, multe dintre aceste „modele” discută despre intimidare, pledează
pentru victimizare și ne încurajează pe fiecare dintre noi să creăm noi norme sociale în care agresiunea
nu este doar tolerată, ci este etalată ca un comportament.
5. Monitorizează activitatea online
Din fericire, hărțuirea cibernetică are un avantaj față de hărțuirea „tradițională”: o puteți
observa și salva dovezile.
Dacă mutarea complet offline nu este o opțiune, puteți instala aplicații de monitorizare a
telefonului iPhone și Android. Acestea pot permite monitorizarea activității pe rețelele sociale
(inclusiv YouTube, Tik Tok, Facebook, Snapchat și Instagram), vizualizarea tuturor mesajelor text
(chiar și cele șterse), jurnalele de apeluri și comportamentul general online. Puteți chiar să blocați și să
controlați telefonul copilului de la distanță. Pe scurt, știți ce fac online - când o fac și cu cine.
6. Cunoașteți aplicațiile și platformele
Ținând cont de cele de mai sus, este dificil să preveniți hărțuirea cibernetică dacă nu înțelegeți
cum funcționează aplicațiile și cele mai probabile moduri în care trolii și alții vă pot afecta siguranța și
liniștea elevului sau copilului. Ar fi dificil să-i ajuți pe elevi să managerieze situațiile de bullying într-o
școală fizică dacă nu ai experimentat niciodată, același lucru fiind valabil și online.
7. Implicați părinții și tinerii
Creați o comunitate pentru adulți și elevi pentru a trimite un mesaj unic împotriva agresiunii
cibernetice. Înființează un comitet de siguranță școlară care va controla și discuta problemele
agresiunii online. Așa cum există acum legi în unele state împotriva hărțuirii cibernetice, profesorii și
administratorii pot crea politici și reguli, inclusiv un sistem de raportare a hărțuirii cibernetice.
8. Subliniază pozitivitatea
Personalul școlii poate face multe pentru a preveni agresiunea cibernetică. În calitate de
profesor, puteți utiliza întâlnirile cu personalul și părinții și chiar să trimiteți buletine informative.
Utilizați site-ul școlii dvs. pentru a crea o pagină și un forum, unde părinții pot discuta problema. De
asemenea, puteți desfășura jocuri de rol cu bătăuși și victime oferindu-le sarcini reciproce, astfel încât
să poată încerca să se vadă reciproc dintr-o perspectivă diferită.
9. Amintiți-vă marea idee
Amintiți-vă că obiectivul final este protejarea și restabilirea respectului de sine al victimei și
împuternicirea acesteia cu o mentalitate, instrumente și strategii pentru a se proteja online și offline în
viitor.
760
FENOMENUL DE BULLYING ŞCOLAR - STUDIU DE CAZ
Mihăiţă Corina
Liceul Tehnologic, ,,Tiu Dumitrescu,” Mihăileşti, Giurgiu
PROBLEMA :
Eleva XY din clasa a IX-a prezintă un comportament neadecvat fata de unii colegi de
clasa,respectiv gesturi de intimidare realizate doar alaturi de un grup de 4-5 colegi.Una din victimele
sale, eleva Cătălina Popescu,a reclamat dirigintelui următoarele comportamente deranjante:
Aproape de fiecare dată când răspunde corect la ora este numită „tocilara” de către Alexandra
şi grupul său de susţinători;
Este ridiculizată pentru faptul că nu fumează în recreaţie, fiind adesea numită „o tocilară care
nu ştie să se distreze”.
Este ridiculizată pentru că refuză să chiulească de la ore alături de unii colegi; Este
ridiculizată pentru faptul că nu are un prieten;
Părinţii elevei XY au spus că aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări repetate şi
plânge zilnic din această cauză;
Deseori refuză să meargă la şcoală din cauza intimidărilor la care este supusă. A fost
sesizată şi atitudinea ignorantă a cadrelor didactice faţă de acest fenomen,care nu se implică absolut
deloc când un episod de genul se petrece î,n preajma lor.
OBIECTIVE :
ABORDAREA CAZULUI
Nevoia de a provoca suferinţă prin intimidare, alături de un grup de susţinători.
- note medii la majoritatea obiectelor;
- nu participă foarte activ la ore şi chiuleşte des;
- manifestă interes la: limba şi literatura română, muzică, dans;
Voinţa – lipseşte, evită să ia decizii majore, este nehotărâtă, nu are răbdare, se încadrează în
Deprinderi de gândire şi perceptive – corespunzatoare vârstei.
761
Caracter – pozitiv, destul de combativă, cooperantă dacă are interes: dezinteresată de şcoală
pentru că nu are un stil de muncă corespunzător, este împrăştiată, învaţă în salturi pe de rost şi
întotdeauna pe ultima sută de metri. are o atitudine oscilantă faţă de propria persoană şi faţă de colegi,
în principal, de problemele personale şi de familie: se plictiseşte uşor, nu rezistă la stres şi nici la efort
intelectual susţinut; are o fire siciabilă, un temperament extrovertit; nu are încredere în forţele proprii;
pentru a beneficia de compasiunea colegilor sau ca o form[ de apărare, pentru a-şi proteja propria
persoană recurge la minciuni din cele mai ciudate.
Probleme medicale: eleva prezintă o dezvoltare psihosomatică normală pentru vârsta ei dar are
şi afecţiuni care necesită o atenţie specială : Afecţiuni renale care au necesitat mai multe săptămâni de
spitalizare; afecţiuni stomatologice datorate unei lipse de calciu majore agravată de medicaţia pentru
rinichi (mai are doar patru dinţi în gură, restul sunt puşi şi are doar 19 ani); preosuparea excesivă
pentru siluetă (are 45 de kg la 1,70 m) i-a provocat o gastrită care evoluează spre ulcer în lipsa unei
alimentaţii raţionale.
Relaţii sociale
Tatăl este deosebit de agresiv cu toţi membrii familiei, în special cu soţia, este: - foarte
autoritar, cu un temperament predominant coleric; - nu realizează nici un fel de venit deoarece de peste
12 ani nu a binevoit să-şi caute un loc de muncă, trăind din veniturile soţiei.

Se acţionează la nivel personal prin: creşterea încrederii în forţele proprii; stimularea
motivaţiei pentru învăţare; modificarea atitudinii elevei faţă de învăţătură; modificarea atitudinii
elevei faţă de colegi şi relaţiile cu aceştia; şedinţe de consiliere; modificarea sistemului de valori a
elevei prin aplicarea testelor de determinare a intereselor şi valorilor;
Se acţionează la nivelul clasei de elevi: înlesnirea integrării în grup; solicitarea elevei pentru
realizarea unor activităţi de grup; participarea la activităţi extraşcolare : excursii, programe distractive.
c) Se acţionează la nivelul tuturor factorilor: părinţi; profesori; colegi; anturaj.
762
STUDIU DE CAZ
MARIA -VICTIMĂ A BULLYING-ULUI EMOȚIONAL
Mitrache Elena Cristina

Colegiul Economic Arad
Maria este elevă în clasa a X-a la un liceu important din orașul Abrud. În urmă cu o lună
familia ei s-a mutat în România. Mama s-a recăsătorit cu un domn din Abrud . Maria s-a născut în
Spania și a făcut școala acolo, tatăl natural fiind spaniol. Acasă au vorbit numai în spaniolă doar cu
bunica maternă a vorbit în limba română. Pentru Maria , mutarea în România presupune o viață total
nouă, departe de prieteni și de locurile natale. Mariei îi este foarte greu la școală pentru că nu înțelege
bine limba română iar la unele materii nu deține cunoștințe fundamentale din cauza diferențelor de
programă. I-ar fi plăcut să fie la un profil uman însă nu a fost acceptată decât la real.
Maria se simte singură și tristă. Când vine de la școală petrece mult timp singură mama ei
având un băiat de o luna cu noul soț și este foarte ocupată. Acasă petrece mult timp pe jocuri video
spunând că nu are teme. La școală colegii o evită pentru că deja sunt formați în grupuri. Stilul
vestimentar al Mariei este diferit. Atunci când încearcă să răspundă la o anumită disciplină, colegii râd
mereu pentru că vorbește foarte greu în limba română. Colegii îi vorbesc urât zilnic profitând de scuza
că oricum nu înțelege.
Maria fusese în Spania un elev silitor, cu rezultate bune la învățătură iar acum refuză să
răspundă pentru a nu râde colegii de ea. Stă singură în bancă, izolată iar notele sunt foarte mici pentru
ca atunci când nu înțelege ea nu întreabă de rușine.
Maria riscă să rămână corigentă la mai multe materii.
Diriginta a observat faptul ca Maria stă izolată și a intervenit aranjându-i diferit în bănci. A
trimis-o pe Maria la consilierul școlii și împreună cu aceasta a realizat un plan de măsuri. A numit-o pe
Maria responsabilă cu cantina școlii astfel colegii ei au trebuit să interacționeze zilnic cu ea, astfel ea
și-a însușit repede mai multe cuvinte, colegii ei au descoperit că Maria este amuzantă și veselă.
Profesorilor de la clasă le-a fost explicată situația Mariei cu vorbitul limbii române iar ei i-au acordat
mai multă atenție. Maria a început sa se simtă mai bine la școală, colegii au băgat-o în grupurile lor iar
rezultatele școlare s-au îmbunătățit vizibil. Mama fetei a fost rugată să vorbească cu ea în limba
română și nu în spaniolă cum obișnuia.
Acest bullying emoțional a fost stopat pentru ca diriginta a propus o serie de sancțiuni.
Maria a redevenit elevul vesel de altă dată și acordă școlii mai multă atenție . Are acum
prieteni. Colegii au avut de făcut un proiect împreună cu Maria despre asemănările dintre limba
spaniolă și limba română.
763
STUDIU PRIVIND PERCEPŢIA FENOMENULUI DE VIOLENŢĂ ŞI BULLYING ÎN
MEDIUL ŞCOLAR
Mînzicu Simona Valentina

Liceul Teoretic ,,Șerban Vodă” Slănic, Prahova
Nu este de niciun folos să ascundem faptul că fenomenul de bullying si violenţă se

manifestă azi din plin in şcolile noastre, chiar dacă în măsuri diferite. Cercetarea acestui
fenomen în vederea stopării lui devine din ce în ce mai necesară.
SCOPUL: Iniţiativa acestei cercetări psihopedagogice a pornit de la faptul că am constatat
în ultima vreme o apariția în rândul elevilor ,în mediul şcolar românesc a manifestărilor violente, de
violenţă fizică, verbală, dar şi a atitudinii pe care psihologii o numesc “fenomenul de bullying”, care
face să crească tot mai mult îngrijorarea specialiştilor în educaţie şi a psihologilor.
Am fost interesați în mod deosebit să analizăm modul în care percep elevii, profesorii
acest fenomen în şcoala noastră pentru a căuta apoi cele mai potrivite metode de prevenire şi de
combatare a acestora, pentru un mediu şcolar echilibrat, propice dezvoltării normale, armonioase a
tinerilor, care învaţă în acest loc. Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere
şi de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba
română, însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare.(„Fenomenul “bullying”.
Cum îl depistăm şi cum îl combatem, pentru şcoli mai sigure”. UNICEF. 22 octombrie 2015.) Acest
fenomen nu presupune existenţa unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorinţa unor persoane de
a-şi câştiga puterea şi autoritatea, punându-i pe alţii într-o lumină proastă. Bullying-ul poate fi prezent
în orice tip de comunitate, în grupuri sociale, unde persoanele interacţionează unele cu altele: la şcoală,
la locul de muncă, în familie, în cartiere, în biserică, în mass-media, chiar între ţări.
1. OBIECTIVELE STUDIULUI
Studiul a avut ca obiectiv general identificarea situaţiilor de violenţă întâlnite în spaţiul şcolar în
unitatea noastră şcolară, prezentate din perspectiva elevilor, părinţilor şi profesorilor.
Obiectivele specifice au fost:
- Identificarea formelor curente de violenţă din şcoli şi a bullying-ului
- Măsurarea frecvenţei cu care apar diferite situaţii de violenţă şi bullying
- Identificarea contextelor în care apare violenţa şi bullyingul şcolar;
- Identificarea principalilor actori implicaţi în situaţiile de violenţă (inclusiv cei din afara şcolii);
- Identificarea reprezentărilor elevilor privind securitatea personală în şcoală;
- Cunoaşterea opiniilor elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice privind combaterea acestor fenomene.
2. METODOLOGIA UTILIZATĂ
Cercetarea privind fenomenul de violenţă în rândul elevilor de la învățământul primar este o
cercetare observaţională(neexperimentală), de tip diagnoză, care a fost realizată folosind o metodă
cantitativă de culegere a informaţiilor pe bază de ancheta prin chestionar. Chestionarul utilizat a fost
elaborat de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei Bucureşti,publicat în lucrarea Prevenirea şi combaterea
violenţei în şcoală – Ghid practic pentru directori şi cadre didactice, 2006 care a cuprins între 12
întrebări de diferite tipuri. Acestea au fost formulate astfel încât să ofere răspunsuri pentru:
- caracterizarea lotului de subiecţi;
- formele de violenţă întâlnite în şcoală şi care este frecvenţa cu care aceste manifestări au loc;
- situaţiile de violenţă si de bullying care se manifestă între elevi, dar şi cu profesorii
- momentul în care se manifestă fenomenele de violenţă dintre elevi; şi între elevi şi profesori
- cauzele fenomenelor de violenţă dintre elevi; elevi-profesori
764
- situatiile de violenţă în care elevii s-au aflat personal şi percepţia părinţilor legat de aceste lucruri
- formele de violenţă pe care elevii le manifestă faţă de profesorii; dar şi percepţia profesorilor legat de
actele de violenta şi de bullying din partea elevilor lor
- frecvenţa cu care se întâmplă unei situaţii de violenţă a profesorilor în şcoală;
- situaţiile în care elevii investigaţi au fost violenti/agresivi faţă de colegi sau profesori;
- percepţia elevilor asupra siguranţei proprii la şcoală/protecţiei faţă de violenţa unor colegi, profesori
sau alte persoane din jurul scolii;
- propuneri privind contribuţia elevilor la reducerea cazurilor de violenţă manifestate în scoală
3. CARACTERIZREA LOTULUI DE SUBIECŢI
La acest studiu au participat 120 de elevi de la învățământul primar, 8 profesori , consilierul școlii
și 20 de părinţi selectaţi în cadrul lectoratelor cu părinţii.
Elevii sunt majoritatea din mediul urban, un număr de 108, adică în proporţie de 90%, restul sunt din
mediul rural,adică 12 elevi intervievaţi au domiciliul în mediul rural, adică un procent de 10%.
4.CONCLUZII
Studiul realizat, prin rezultatele obţinute asupra percepţiei fenomenului de agresivitate şi bullying în
şcoală a scos la iveală faptul că elevii şi profesorii au relaţii în general tensionate, actele de violenţă,
dar şi fenomenul nedorit de bullying sunt în creştere în şcoala noastră, dar şi că părinţii au rolul lor.
Înţelegem de aici, chiar dacă o mică parte din părinţi recunosc asta, că lasă pe umerii şcolii propriile
lor responsabilităţi şi că nu-şi fac partea în relaţia şcoală-familie, mai ales pentru că nici dânşii nu sunt
„echipaţi” corespunzator să gestioneze relaţiile din propriile familii cu problemele diverse pe care le
au, nu înţeleg nici ei gravitatea de a trăi într-un mediu nepotrivit pentru un tânăr şi de a nu-i oferi
echilibrul minim de care are nevoie pentru a se descurca la şcoală (la orele de curs, în relaţiile cu
colegii, profesorii) şi mai apoi în societate. Bullying-ul este un fenomen real, foarte răspândit, care
afectează în mod negativ atât victima, cât și agresorul. Tocmai de aceea, acesta nu trebuie tolerat sub
nicio formă. Este foarte important ca toți factorii de decizie, precum părinții, profesorii, dar și
autoritățile să coopereze pentru a înțelege fenomenul de bullying, consecințele acestuia și pentru a găsi
modalități de a-l stopa. Este nevoie ca bullying-ul să fie luat în serios de către părinți și profesori,
pentru că efectele produse sunt foarte periculoase.
765
STUDIU DE CAZ
Mîrtîcu Alina
Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Alexandria
SUBIECTUL: F.A., 10 ani, clasa a IV a

PREZENTAREA CAZULUI : - inadaptare și violență şcolară
- elevul înregistreaza rezultate slabe la învăţătură, atingând cu
greu standardele minimale de performanţă;
- dezinteres faţă de activitatea şcolară, nervozitate, agitaţie,
tulburări de comportament.
Elevul F.A. provine dintr-o familie monoparentală, el necunoscându-și tatăl niciodată. În

prezent locuiește cu mama și bunicul din partea mamei. Datorită faptului că mama nu stă foarte mult
acasă și are un anturaj mai „dubios”, acesta a profitat de lipsa de interes a acesteia pentru evoluţia sa
şcolară şi, ca urmare, au început să se manifeste tulburări de comportament şi de învăţătură.
– A. socializează doar cu foarte puțini elevi din clasă;

Comportamentul:
când trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termină niciodată activitatea şi îşi deranjează
colegii;
are capacităţi intelectuale de nivel mediu;
vine tot timpul nepregătit la școală, cu teme neefectuate, cu materiale lipsă, cu lecții neînvățate;
are un limbaj nu tocmai adecvat unui copil de vârsta sa, motiv pentru care este de cele mai
multe ori ocolit de restul colegilor;
devine violent atunci când ceva nu îi convine.
Strategii şi intervenţii utile:

sunt importante atât identificarea cât şi intervenția precoce
stabilirea clară a unor regulilor şi aplicarea lor
antrenarea copilului în activități care să permită afirmarea sa
stimularea şi încurajarea comportamentelor adecvate, includerea elevului în activitățile
extraşcolare ( activitati sportive, centre de pictură)
motivația pozitivă (formulri de tipul: "dacă vei realiza ... vei obține ....")
învățat să devină empatic (să se pună în locul celui agresat)
recompensat cel mai mic progres în evoluția pozitivă a comportamentului
Ajutor şi intervenții ale unor persoane specializate:

consultarea psihologului, terapie psihologică cu implicarea tuturor factorilor educaționali
consiliere individuală sau de grup, terapia prin artă
terapie prin muncă, activitți : desen, muzică, sport, etc
programe de psihoterapie pentru tulburări emoționale și de comportament (tehnici de relaxare)
766
Scop:
diminuarea comportamentului impulsiv şi opoziționist manifestat în cadrul şcolii;
stimularea inclinatiilor elevului spre activitatile practice, plastice, sportive.
Obiective:
Formarea deprinderii de a vorbi numai în contextul temei abordate; de a răspunde doar atunci
când este întrebat
Înțelegerea de către elev a faptului că prin întrebarea formulată de învățător se vor evalua şi
cunoştințele celorlalți elevi
METODE SI MIJLOACE DE REALIZARE :

Contractul
întocmit împreună cu elevul , încurajează elevul să-şi monitorizeze comportamentul
elevul identifică şi constientizează consecințele propriului comportament
contractul cuprinde comportamentele neadecvate; se descriu consecințele nerespectării
regulilor.
Modelul modelării
modelarea se bazează pe puterea exemplului, pe învățarea în zona socială. Esența metodei
constă în îndepărtarea conduitelor negative dobândite prin imitație şi plasarea copilului sub influența
unor modele pozitive.
creşte frecvența de apariție a comportamentului adecvat;
pentru fiecare comportament adecvat am administrat acel tip de întărire potrivită elevului (ex:
alegerea jocului în pauză). Pentru fiecare dată când a ridicat mâna pentru a răspunde, a primit o bulină
roșie. La 10 buline adunate pe parcursul unei zile elevul beneficia de o recompensă.

prin înlăturarea întăririlor unui comportament neadecvat, reducem frecvența acelui acelui
comportament;
când elevul răspundea neîntrebat, îl ignoram şi repetam întrebarea. În cazul în care răspundea
când era întrebat, întăream acest comportament.”
TIME-OUT” (TEHNICA IZOLĂRII)

prin izolarea temporară de activitatea aflată în desfășurare, elevul este pedepsit pentru deținerea
comportamentului neadecvat;
time-out-ul era redus temporal, iar elevul cunoaşte durata acestuia.
Regula premark
creşterea frecvenței de apariție a comportamentului adecvat prin manipularea unei activități
preferate;
ex. de aplicare: dacă vorbesti când esti solicitat și pe tema discutată, ai dreptul să alegi în pauză
un joc.
REZULTATE OBȚINUTE ÎN URMA IMPLEMENTĂRII PLANULUI DE

INTERVENȚIE
Se reduce frecvența apariției comportamentului neadecvat;
767
Se conformează regulilor de grup;
Respectă persoanele din grup şi la scoală şi acasă;
Recompensele duc la creşterea încrederii în sine, stima de sine pozitivă;
Conștientizează că întrebarea nu este numai pentru el;
Stă în bancă, respectând regulile de comportament adecvate din timpul orei.
CONCLUZII
Violența în instituțiile de învățământ este o expresie a violenței din societate. Când violența se
produce în școală, ea conduce și la alte consecințe: alături de prejudicii, victimizare, violența din
școală reduce șansele copiilor de a-și dezvolta personalitatea pe deplin și de a dobândi o educație de
calitate.
Pentru ca școala să își asume acest rol de prevenire și de stăpânire
a violenței, prima investiție trebuie făcută în domeniul formării cadrelor didactice. Trebuie să
recunoaștem că, atât în cadrul formării inițiale, cât și al formării continue, atenția este concentrată
asupra lucrului cu clasele de copii „fără probleme”.
Se discută mult prea puțin despre modalitățile de abordare a claselor dificile; este nevoie de o
formare specifică, în măsură să permită satisfacerea cerințelor copiilor „cu probleme”. Nu putem
aștepta pasivi ca problemele să se rezolve de la sine, cu atât mai mult cu cât, în condițiile unui mediu
familial instabil, tensionat, conflictual, școala poate reprezenta pentru copil o a doua șansă.
4.BIBLIOGRAFIE:
1. Cristea, Sorin, Managementul organizaţiei şcolare, E.D.P., Bucureşti,2003

2. Jinga,Ioan, Managementul învăţământului, Ed.,,Aldin”,Bucureşti, 2001
3. Iucu, B. Romiţă, Managementul clasei de elevi – aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor de
criză educaţională, Editura Polirom, Iaşi, 2006
4.Blandul.,C.,V.,(2012),Psihopedagogia comportamentului deviant , Ed. Aramis, Colecția:Arta
predării
5.Neamțu., C., (2003), Devianţa şcolară, Ed. Polirom, Iaşeu
Webografie:
http://www.autismgalati.org/articole/26/tehnici-de-interventie-in-cazul-unui-comportament-
nedorit.html(Tehnici de interventie in cazul unui comportament nedorit)
http://www.e-psiho.ro/articole/tehnicile-comportamentale-consilierea-si-terapia-copiilor-si-
adolescentilor
768
BULLYING ȘI CYBERBULLYING ÎN MEDIUL ȘCOLAR LICEAL
Moca Mihaela
Colegiul Economic „Partenie Cosma” Oradea
Bullyingul școlar a fost identificat ca și o problemă de comportament printre adolescenții de

liceu, care afectează performanțele școlare, abilitățile prosociale și bunăstarea pesihologică atât a
victimelor cât și a agresorilor. Bullyingul este de obicei definit ca fiind o formă specifică de agresiune,
care este intenționată, repetată și implică un deficit de putere a victimei în raport cu agresorii. Studiile
de până acum au arătat că băieții au tendință ridicată de a se regăsi în acest tip de comportament decât
fetele, iar comportamentul de bullying are vârf de manifestare în gimnaziu și apoi descrește.
Bullyingul la adolescenți ia diferite forme, de exemplu: fizic, verbal, relațional sau social.
Bullyingul fizic (lovirea, împingerea, îmbrâncirea etc.) și bullyingul verbal (poreclele, șicanarea verbal
etc.) sunt considerate a fi forme directe, pe când bullyingul relational se referă la o formă indirectă,
precum excluziunea social sau răspândirea de bărfe, lucruri false. Studiile de specialitate cu privire
formele directe și indirecte de bullying au arătat că băieții sunt mult mai implicați în bullyingul direct,
pe când fetele adolescente sunt mai implicate în bullyingul indirect.
Cum computerele și telefoanele mobile au devenit rapid cele mai populare dispozitive ale
adolescenților, au apărut astfel și noile forme de bullying, respectiv cyberbullying sau electronic
bullying. Cyberbullying poate fi definit ca și o formă de agresiune care apare prin intermediul
computerului personal (de ex. email, mesaje pe rețele de socializare etc.) sau a telefonului (de ex.
mesajele, pozele digitale etc.). Există dovezi care arată că similar suferinței bullyingului traditional,
experiența cyberbullying produce probleme psihologice, ca și stresul emotional. În general
investigarea cyberbullyingului, pentru a identifica prevalențele de gen și de vârstă este în derularea în
majoritatea țărilor, fiind un fenomen nou.
Această dezvoltare a telefoanelor mobile și a aplicațiilor de telefon au dus la apariția unor
forme tot mai accesibile de cyberbullying. Se așteaptă ca fenomenul prin intemediul aplicațiilor de
telefon să devină dominante, în raport cu platformele stationare de internet. Combinația de camera,
acces Internet și disponibilitatea instant a acestor tehnologii smartphone dezvăluie tipuri specifice de
cyberbullying care nu pot fi găsite pe alte platforme.
Unii adolescenți argumentează că unele situații catalogate ca fiind cybervbllying sunt doar niște
simple povești, niște exagerări. Astfel, adolescenții folosesc frecvent termenul de “drama, exegerare,
discuție, glumă” pentru a descrie diferite forme de conflicte interpersonale care pronesc de exemplu de
la o glumă neimportantă, până la situații grave de agresiune. Acolo unde adulții pot cataloga diverse
situații ca fiind bullying, adolescenții le văd ca pe niște situații banale, normale.
Printre un număr de factori de risc și de prevenție, cercetările în domeniu realizate au arătat că
părinții și prietenii sunt două surse importante de influențe sociale asociate cu bullyingul la adolescenți
și starea de victim. De exemplu, studiile precedente au arătat că practicile parentale positive, ca și
căldura manifestată și suportul adolescenților, îi pot proteja pe acesția pentru a nu face bullying sau a
devein victima acestuia. În comparație cu părinții, prietenii par să joace un rol mixt: adolescenții care
au mai mulți prieteni s-a descoperit că sunt asociați negativ stării de victime ale bullyingului,
sugerându-se “ipotezele protecției prieteniei”. Cu toate acestea adolescenții identificați ca fiind cei care
fac bullying s-a descoperit că sunt mai puțin izolați social.
Nu există niciun dubiu că părinții și prietenii joacă un rol important pentru înțelegerea
bullyingului la adolescenți. Totuși, nu sunt realizate încă studii suficiente pentru a determina rolul
acestora în cazul diferitelor forme de bullying și în particular a cyberbullying.
De asemenea, cyberbullying poate divulga date personale ale persoanelor (de ex. numele real,
adresa, școala etc.) pe diferite site-uri sau rețele de socializare, fenomen care se numește doxing sau se
769
poate ajunge la furt de identitate prin crearea de conturi false, postarea unor comentarii în numele altor
personae cu scopul de a defăima, discredita sau ridiculiza pe cineva. Acest lucru îl lasă pe cel care face
cyberbullying anonym, adică foarte greu de identificat și prins, de pedepsit pentru comportamentul
său. Textul sau mesajele sau emailurile dintre prieteni pot fi considerate și ele cyberbullying, dacă
conținutul transmit este considerat dăunător.
Cyberbulling are loc frecvent pe rețelele de socializare, precum Facebook, Instagram, Snapchat
etc. În momentul de față există studii care arată că adolescenții petrec mai mult timp in social media
decât orice altă activitate în afară de somn. Există multe riscuri asociate rețelelor de socializare, între
care cel mai mare este cyberbullying. Tinerii de pe rețele sunt hărțuiți, amenințați sau supuși la alte
forme de bullying sau sunt martori la acestea. A apărut chiar temenul de “Depresie Facebook” referitor
la efectul utilizării social media, cu cyberbullying jucând un rol important.
Cyberbulling a devenit greu de oprit pentru că părinții și elevii nu cunosc când are loc.
Adolescenții își spun lucruri lucruri groaznice unul altuia online și ceea ce ei nu realizează este că
odată spuse și postate online ele nu vor dispărea. Căminul, familia, locul în care se consideră că
adolescenții sunt în siguranță, poate deveni azi locul în care tânărul află ce este victima online a
bullyingului.
Combaterea acestor fenomene de se poate realiza prin mai multe măsuri pe care guvernele
naționale încearcă să le implementeze pentru protejarea tinerilor în mediul școlar și nu numai:
Introducerea unei legislații care să reglementeze fenomenul de bullying și să îl combată;
Înființarea unor comisii anti-bullying în toate școlile care să combată fenomenul prin măsuri
concrete, să identifice și sancționeze situațiile de bullying apărute
Realizarea unor programe naționale de consțientizare cu privire la fenomen și la efectele sale
dăunătoare, în cooperare cu MAI și asociații medicale (psihologi)
Angajarea în toate unitățile școlare de consilieri școlari, pentru a susține atât victimele bullying-
ului, cât și pentru consilierea și reabilitarea agresorilor
Consilierea părinților în cadrul unor training-uri cu privier la fenomen și a măsurilor pe care
aceștia trebuie să le ia pentru a proteja copiii de bullying (cursuri de parenting)
Recunoașterea în societate a fenomenului și inițierea unor dezbateri la scară mare pentru
conștientizarea tuturor.
Studiu de caz
Contextul școlar - Colegiul Economic „Partenie Cosma” este un liceu peste 1.000 de elevi, cu
un renume foarte bun, unde se încearcă păstrarea unei atmosfere bune pentru elevi, atât pentru studiu
cât și pentru dezvoltarea armonioasă a elevilor. Aceste obiective presupun însă obligatoriu menținerea
disciplinei în școală. Populația școlară este foarte diversă: unii elevi provin familii cu o situație
financiară medie, unii sunt încadrați sub pragul sărăciei și câțiva provin din cadrul unor familii foarte
înstărite. Climatul general este plăcut, elevilor le place în general în școală și majoritatea dintre ei au
un grup de prieteni în școală. Elevii îi abordează frecvent pe profesori cu problemele lor. De asemenea
există consilier în școală. Nu au mai fost raporatate cazuri de cyberbullying în școală, iar cazuri de
bullying traditional au fost semnale sporadic. Școala are o politică anti-bullying și lunar sunt
organizate activități de prevenire a bullyingului.
Prezentarea cazului
Mădălina, având vârsta de 15 ani, s-a confesat dirigintei că este victima cyberbullyingului. Ea i-
a trimis poze cu conținut cu conotații sexuale prietenului ei, printr-o rețea de socializare, din dorința de
a deveni mai interesantă și pentru a-l atrage pe băiat. El însă i-a trădat încrederea și a arătat pozele
prietenilor săi, iar aceștia au început să își bată joc de ea, să o strige în multe feluri umilitoare și să o
hărțuiască pe coridoarele școlii. De asemenea, a început să primească solicitări de poze nud pe rețelele
770
de socializare. Atmosfera a devenit de nesuportat pentru ea în momentul în care a solicitat ajutorul
dirigintei. Ea nu le-a spus nimic părinților din motive de frică, jenă, rușine etc.
Investigarea și soluționarea cazului.
Când Mădălina a raportat incidentul, diriginta a luat notițe pe baza declarației elevei, pt. a
evidenția și surprinde toate aspectele esențiale, precum și toate detaliile legate de situația elevei. Cum
rețeaua de socializare fusese deja atenționată de către elevă cu privire la distribuirea acelor poze, nu
mai existau postări noi cu pozele, dar răul era deja produs, pozele fiind salvate în dispozitivele elevilor.
În general, elevii au abilități dezvoltate in utilizarea rețelelor socia media. Aproape toți elevii au
telefoane inteligente și majoritatea elevilor folosesc Facebook, Instagram, Snapchat, Whatsapp sau alte
rețele. Ei folosesc social media pentru distracție, pentru a trimite poze, video-uri, pentru a se exprima.
Profesorii sunt și ei majoritatea familiari cu platformele social media, mai mult de jumătate dintre ei
având create profile pe aceste rețele.
În continuare diriginta a întreprins mai multe acțiuni. I-a identificat pe elevii care o hărțuiau pe
Mădălina și a contactat diriginții acestor elevi și a informat conducerea cu privire la situația elevi. S-a
organizat o ședință la care au participat diriginții elevilor implicați, conducerea și consilierul școlii. S-
au decis căile de acțiune, care au fost: sancționarea disciplinară a elevilor vinovați, participarea
acestora la ședințe de consiliere pentru a identifica cauzele comportamentului acestora și pentru a
preveni apariția pe viitor a unor comportamente similare. De asemenea au fost discute măsuri prin care
demnitatea elevei să fie protejată, prin împiedicarea elevilor de a distribui pozele compromițătoare. De
asemenea a fost stabilit un plan de consiliere pentru Mădălina în vederea recâștigării încrederii de sine
și a depășirii traumei date de bullying. De asemenea s-a stabilit ca la orele de dirigenție să se abordeze
problema fenomenului de bullying sau cyberbullying pentru a învăța elevii cum să se protejeze în fața
acestui fenomen, cum să nu îi ajungă victime. De asemenea au fost informați părinții și ei fiind
responsabili pentru modul în care Mădălina este învățată să interacționeze în mediul online și cum va
putea pe viitor să acționeze în siguranță.
Situația a fost gestionată eficient. Mădălina a depășit cu bine trauma bullyingului, ea este acum
mult mai responsabilă în conținutul pe care îl încarcă în online și mult la înțeleaptă în modul în care
interacționează cu prietenii. Lecțiile de dirigenție despre bullying, cazurile prezentate au fost primite
de către elevi cu interes și cu siguranță și-au atins obiectivul, adică conștientizarea elevilor cu privire la
pericolele și traumele generate de bullying și cyberbullying.
Bibliografie
1. Wang, J, Iannotti, R., Nansel, T.R. (2009), School Bullying Among Adolescents in the United
States: Physical, Verbal, Relational, and Cyber, Journal of Adolescent Health, pp. 368-375.
2. Raskauskas, J., Stoltz, A.D. (2007) Involvement in traditional and electronic bullying among
adolescents. Dev Psychol;43:564–75.
3. Hodges, E.V., Boivin, M.,Vitaro, F., Bukowski, W.M., (1999), Th epower of friendship:
Protection against an escalating cycle of peer victimization. Dev Psychol; 35:94–101.
771
STUDIU DE CAZ: BULLYING SAU VIOLENȚĂ ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Mogoș Georgiana
Școala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Corbu
PROBLEMA
În societatea actuală ne confruntăm tot mai des cu fenomene de violenţă. Important este faptul
că violenţa verbală nu este percepută în aceeaşi manieră de copii şi de cadrele didactice; copiii o
minimalizează, în timp ce cadrele didactice o supraevaluează.
injurii, umilinţe.
OBIECTIVE : determinarea cauzelor; eliminarea cauzelor; determinarea expectanţelor.
Copiii au probleme la învăţătură; absenteismul şcolar este întâlnit tot mai des; rata
abandonului şcolar creşte; relaţiile conflictuale dintre colegi se amplifică - în unele cazuri violenţa
elevilor se răsfrânge şi asupra celor apropiaţi, a părinţilor şi a profesorilor.
Rezultatele şcolare ale copiilor observaţi sunt tot mai slabe; nu îşi îndeplinesc sarcinile
şcolare decât cu mare dificultate; Copiii sunt atraşi de activităţile unor grupuri defavorizate în
detrimentul şcolii şi al familiei; Violenţa devine „o soluţie” universal valabilă pentru orice problemă
întâlnită.
Relaţii sociale
trăiesc în familii monoparentale. Părinţii sunt confruntaţi cu numeroase dificultăţi materiale, dar şi
psihologice pentru că au sentimentul devalorizării, al eşecului. În aceste condiţii, ei nu mai sunt sau
sunt mai puţin disponibili pentru copiii lor.
772
educaţia copiilor, lipsa de cooperare a instituţiilor implicate în educaţie. Un mediu social în criză (criza
locurilor de muncă, criza familiei, criza valorilor) afectează profund dezvoltarea personalităţii
copilului).
performanţa atinsă, Parkay şi Stanford evidenţiază câteva dintre aceste atitudini diferenţiatoare (1992:
349):
mult timp;
773
agresive.
repera efectele unor violenţe la care copilul a fost supus în afara mediului şcolar.
sunt factori de protecţie ce pot fi exercitaţi în cadrul instituţiei şcolare.
La nivel personal
REZULTATE FINALE
CONCLUZII:
774
775
BULLYINGUL ȘI... CANCELARIA
Moga Mihaela
Liceul Teoretic ,,Ștefan Odobleja”
În anul 2018, am întreprins un proiect ambițios, în care îmi revenea rolul de coordonator. La
propunerea doamnei comisar șef de la Poliția Capitalei, Grațiela Văduva, actualmente cadru MAI în
rezervă, mi-am asumat un rol dificil, acela de scenarist al unui film care să prezinte cinci situații de risc
pentru adolescenți, precum și soluțiile aferente fiecărei situații, în strânsă colaborare cu Poliția
Capitalei, Agenția Națională Antidrog, Jandarmeria București, Direcția Generală Anticorupție și
Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane. Profesor diriginte al Clasei a XI-a F, clasă de
Filologie, deci, mediu propice pentru creativitate, le-am propus elevilor lucrul în echipă, în vederea
realizării scenariilor pentru cele cinci situații de risc.
Așadar, filmul „CANCELARIA” prezintă cinci riscuri – sub forma unor cinci cazuri cu care
profesorii diriginți se confruntă la clasele lor – la care adolescenții sunt expuși zi de zi (fapte de
corupție, trafic și consum de droguri, trafic de persoane, violență domestică și violență la manifestările
sportive) și modul în care aceștia ar trebui să acționeze preventiv în fiecare dintre situații. Proiectul a
avut ca obiective creșterea gradului de siguranță a elevilor, intensificarea colaborării dintre școală și
instituțiile abilitate și creșterea încrederii elevilor în profesori ca primi factori de prevenție. Au fost
implicate nouă cadre didactice - Mihaela Moga (Ene), coordonatorul proiectului, Doina Burcău,
directorul unității, Elena Barbu, director adjunct al unității, Cristina Hadâmbu, profesor limba și
literatura română, Burdușel Maria, profesor biologie, coordonator proiecte și programe educative la
nivelul unității, Vera Pîslaru, profesor educație fizică și sport, Mihaela Carâp, profesor educație fizică
și sport, Raluca Mocanu, profesor pentru învățământ primar și Eugenia Manda, profesor pentru
învățământ primar. Actori au fost parte din elevii și cadrele didactice implicate, dar și reprezentanți ai
celor cinci instituții partenere, iar filmările s-au realizat în vacanța de vară premergătoare începerii
anului școlar 2018-2019.
Filmul reprezintă un material de prevenire a bullyingului de orice tip care a fost promovat în
toate liceele din București, dar și din țară și care a constituit subiectul emisiunii „MAI aproape de
tine”, la TVR1 și la Național TV. ,,Cancelaria” a fost lansat la Liceul Teoretic ,,Ștefan Odobleja”,
instituția coordonatoare a proiectului, cu participarea televiziunii și a celorlalte instituțiilor implicate și,
credem noi, s-a bucurat de succes.
Filmul poate fi accesat la oricare dintre link-urile de mai jos și reprezintă un punct de plecare
pentru desfășurarea unei activități de prevenire a bullyingului.
https://www.youtube.com/watch?v=isrvoUJXj_s&feature=youtu.be&fbclid=IwAR2pVYqVB7
TbijD4b1v6JEqk1jifkeFrtb7RaIa0DgkIJyNe4-U-ldtB1jE
https://www.facebook.com/100002603927234/posts/1874852955944817/
De asemenea, un material util poate fi și chestionarul de feedback de mai jos:
Clasa: ..........................................
CAZUL 1
CE AM ÎNVĂȚAT?
......................................................................................................................................................
776
CE TREBUIE SĂ FAC?
......................................................................................................................................................
CE NU TREBUIE SĂ FAC?
......................................................................................................................................................
CUI AR TREBUI SĂ MĂ ADRESEZ?

......................................................................................................................................................
CE MĂ SFĂTUIESC PĂRINȚII?
......................................................................................................................................................
CAZUL 2
CE AM ÎNVĂȚAT?
......................................................................................................................................................
CE TREBUIE SĂ FAC?
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
CAZUL 3
CE AM ÎNVĂȚAT?
......................................................................................................................................................
CE TREBUIE SĂ FAC?
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
CAZUL 4
777
CE AM ÎNVĂȚAT?
......................................................................................................................................................
CE TREBUIE SĂ FAC?
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
CAZUL 5
CE AM ÎNVĂȚAT?
......................................................................................................................................................
CE TREBUIE SĂ FAC?
......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................
778
STUDIU DE CAZ
PRIVIND AMELIORAREA REZULTATELOR LA ÎNVĂȚĂTURĂ ȘI A TULBURĂRILOR

COMPORTAMENTALE
Moise Ionela Mariana

Școala Gimnazială Nr.1 Putineiu
DEFINIREA PROBLEMEI
înregistrarea de rezultate slabe la învățătură datorită rămânerilor în urmă;
manifestarea unui comportament agresiv ( violență fizică și verbală) față de cei din jur și în
timpul programului școlar ale unui elev de 11 ani
Obiectul cercetării îl reprezintă depistarea factorilor generatori ai comportamentului mai
sus amintit.
Scopul cercetării este ameliorarea comportamentului elevului, conștientizarea de către
acesta a faptului că un comportament calm, civilizat, binevoitor este calea cea mai eficienta de a
rezolva problemele ivite și de a câștiga respectul celor din jur
Obiectivele cercetării: Cercetarea abordează un demers inductiv, de la fapte la
generalizări şi iîi propune
atragerea familiei în demersul pedagogic ;
depistarea factorilor declanșatori ai comportamentelor neadecvate, refractare si violente;
observarea evoluției interactiunii, comunicării cu colegii, integrării în colectivul clasei;
formarea deprinderilor de muncă independentă si dezvoltarea gândirii, memoriei, atentiei,
limbajului, imaginaţiei prin varietatea situaţiilor cărora trebuie să le facă faţă;
optimizarea randamentului scolar.
Ipotezele cercetării:
dacă se va dobândi colaborarea familiei privind abordarea unor comportamente calme, calde,
de încurajare a activităților pozitive ale copilului, atunci acțiunile întreprinse la școală vor avea
continuitate și acasa;
dacă se va obține colaborarea tuturor elevilor din clasa, precum și a familiilor acestora, atunci
ameliorarea comportamentelor violente va fi mai rapidă ;
dacă se va urmări și analiza fiecare comportament neadecvat, atunci se va depista factorul
declanșator după modelul "cauza-efect" ;
dacă se va lucra diferentiat, atunci se vor înregistra progrese în randamentul scolar.
Designul cercetării:
Proiectul de cercetare este structurat în două etape, fiecare dintre acestea conţinând anumite
operaţiuni, în conformitate cu obiectivele urmărite.
STUDIU DE CAZ
Etapa I
Diagnoza
Stabilirea coordonatelor de analiză şi identificarea stării de fapt în ceea ce priveşte
comportamentul elevului.
Prognoza
Evidenţierea şi conturarea cauzelor declanșatoare a comportamentelor elevului
Etapa a II-a
Intervenţia
779
Atragerea familiei în demersul pedagogic.
Declanșarea intenționată și controlată a unor acțiuni ce urmăresc creșterea respectului de
sine și încrederea în forțele proprii;
Atragerea familiilor tuturor elevilor din clasa în demersul propus, prin intermediul
Parteneriatului școală-familie
Evaluarea
Evaluarea rezultatelor experimentului şi formularea de concluzii şi propuneri teoretice şi
practice.
Diseminarea rezultatelor
Diseminarea rezultatelor cercetării prin prezentarea publică a acestora.
Metodele de cercetare utilizate
Pe parcursul cercetării am utilizat urmatoarele metode:
conversația didactică;
observația sistematică;
studiul documentelor;
ancheta
analiza și sinteza.
NUME ȘI PRENUME: M. L
VÂRSTA: 11 ani
CLASA a IV-a
SITUAȚIA FAMILIALĂ:
Familia . Atmosfera familială

Elevul provine dintr-o familie cu o situație materială precară. Este cel mai mare dintre cei doi
copii.
Părinții sunt preocupați de situația școlară a fiului lor, îi asigură rechizitele necesare,
îmbrăcămintea, încălțăminte, hrană și un climat favorabil în familie. Nu îl încurajează, nu îl
stimulează, el fiind certat și bruscat de fiecare dată când greșește. Tatăl are un comportament agresiv
verbal față de copil, acest lucru fiind preluat și de copil și manifestat în relația cu colegii din clasă și
din școală. Acest aspect a dus la o marginalizare a acestuia de către ceilalți elevi, neavând prieteni
nici în clasă, nici acasă.
Părinții refuză să accepte faptul că elevul are tulburări de comportament..
Parcursul educational
cognitiv – este un copil care nu are probleme de dezvoltare intelectuală, dar golurile acumulate
datorită lipsei învățării temeinice, conștiente și constante au dus la înregistrarea unor rămâneri în urmă
în învățare, ceea ce a condus la înregistrarea unor rezultate slabe și foarte slabe .
afectiv - fiind lipsit de mic de afecțiunea maternă, certat și acuzat în permanență de tată și de
mamă copilul se manifestă agresiv verbal și fizic, își dorește prieteni, dar nu știe să relaționeze cu
aceștia. Desfășoară cu plăcere activităţile care presupun mişcare, zgomot, acțiune. Ceea ce nu-i
prezintă interes tratează cu indiferenţă, nerăbdare, enervându-şi uneori părinţii, sora şi colegii de clasă.
Este orgolios, nu tolerează greșelile celor din jurul lui, orice jignire primită nu rămâne nepedepsită.
comportamental- este comunicativ, vesel, dar se enervează repede atunci când cineva nu îi
face pe plac ceea ce duce la manifestări agresive . Din acest motiv are puțini prieteni în clasă, rămâne
singur în timpul recreaţiilor, ceilalţi evitându-l.
III. IDENTIFICAREA CAUZELOR CARE AU GENERAT PROBLEMA
relațiile tensionate dintre aceștia, au pus amprenta asupra dezvoltării afective și intelectuale a
780
elevului;
lipsa de implicare a tatălui și a mamei în viața școlară a elevului; - situația materială precară a
familiei;
IV. IDENTIFICAREA CAUZELOR CARE MENȚIN PROBLEMA

- refuzul tatălui de a accepta problemele cu care se confruntă copilul său și de a coopera cu
persoanele specializate în vederea ameliorării și rezolvării acestora;
V. PLANUL DE ACȚIUNE
obiectiv general - îmbunătățirea rezultatelor la învățătură și ameliorarea manifestărilor
comportamentale ale elevului;
obiective specifice:
realizarea și implementarea unui plan de intervenție personalizat în vederea recuperării
rămânerilor în urmă la învățătură;
elaborarea și implementarea unei strategii de intervenție în vederea ameliorării manifestărilor
violente ale elevului;
– îmbunătățirea relației de comunicare și de colaborarea cu familia elevului;
ACTIVITĂȚI PROPUSE
analiza documentelor școlare care evidențiază situația școlară a elevului;
stabilirea unor obiective în vederea recuperării rămânerilor în urmă;
elaborarea planului de intervenție personalizat;
implementarea planului de intervenție personalizat prin desfășurarea a două ore de pregătire
suplimentară săptămânal;
diferențierea și individualizarea învățării folosind fișe de lucru adecvate particularităților
elevului;
implicarea colectivului de elevi în activități de consiliere menite să contribuie la îmbunătățirea
relației de comunicare și de colaborare dintre aceștia;
familiarizarea consilierului educativ cu problemele de comportament ale elevului;
elaborarea unui plan de intervenție în vederea diminuării și ameliorării manifestărilor violente
ale elevului;
activități de cunoaștere și de autocunoaștere;
desfășurarea unor ședințe de consiliere a copilului , dar și a părinților acestuia în vederea
depistării cauzelor care determină un astfel de comportament al copilului;
desfășurarea unor activități extracurriculare și proiecte educaționale a căror temă vizează
violența;
„ Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”, „ Îmi pasă de tine!”
jocuri de rol şi exerciţii practice de modelare comportamentală
desfășurarea unor lecții demonstrative pentru părinții elevului;

realizarea unor vizite la domiciliul copilului;
aplicarea unui program de consiliere a părinților de către psihologul școlar;
implicarea și responsabilizarea părinților în vederea aplicării planurilor de intervenție
personalizate;
desfășurarea unor ședințe comune de consiliere a părinților și a copilului în vederea
îmbunătățirii relației de comunicare dintre aceștia;
VI. MODALITĂȚI DE EVALUARE:

completarea fișelor de observație;
781
îmbunătățirea rezultatelor obținute la disciplinele studiate de elev, constatate în urma analizei
portofoliilor elevului și a documentelor școlare; - corectarea comportamentului față de colegii din
clasă și din școală;
monitorizarea participărilor părinților la ședințele și la orele de consiliere săptămânale;
interpretarea chestionarelor aplicate părinților și elevilor;
Concluzii
-Orice demers educațional trebuie clădit pe premisa egalității șanselor. Orice copil are dreptul
de a i se acorda șanse egale în educație.
-O abordare superficială, din punct de vedere pedagogic, a "unui copil cu probleme ", poate
duce la insuccese școlare , la instaurarea nesiguranței în forțele proprii, la declinul respectului de sine,
la dezvoltarea unor comportamente antisociale.
-Atenția și afecțiunea acordată de cei care l-au înconjurat au determinat schimbări importante
în comportamentul lui, crescând încrederea în forțele proprii, a respectului față de sine și fața de cei
din jur.
782
STUDIU DE CAZ – MANIFESTĂRI CARACTERISTICE COMPORTAMENTULUI
OPOZANT
Moncea Elena
Grădinița cu Program Prelungit Junior Dej
Numele preșcolarului – M.S.

Grădinița
Grupa - mare
Vârsta – 6 ani
Educatoare – L.A/V.D.
Motivul prezentării:
În data de 28.09.2015, educatoarea a solicitat asistență psihopedagogică pentru preșcolarul
M.S. pe motivul apariției unor manifestări comportamentale agresive, predominant verbale, precedate
de la începutul anului școlar de o “încăpățânare excesivă și dorința de a face tot timpul împotriva a
ceea ce spune educatoarea”.
RELAŢII INTERPERSONALE ŞI MEDIU DE VIAŢĂ
Mediul şcolar (factori etiopatogenetici, factori protectori,
resurse)
Preșcolarul se confruntă cu situația adaptării la un nou mediu fizic, școlar, educațional, cu cadre
didactice noi (o lună una dintre educatoare fiind în CFS), cu colegi noi.
M.S. este un copil activ, energic, comunicativ, având o bază de cunoștințe, capacități
intelectuale și vocabular specific vârstei și dezvoltate optim.
Relaționarea și comunicarea cu copiii de vârsta lui este, de cele mai multe ori, autoritară,
impunătoare, iar cu adulții relaționarea se centrează pe manifestarea unui comportament contrar
normelor sau prescripțiilor impuse în timpul activităților (structurate/nestructurate).
Reacţiile colegilor la dificultăţile copilului sunt de respingere, evitare sau, uneori agresive ca
răspuns la agresivitatea copilului.
Mediul familial (factori etiopatogenetici, factori protectori, resurse)
- este copil unic la părinți;
- provine dintr-o familie normală, cu relații funcționale dominate de stiluri parentale
democratice, stimulative, suportive pentru o dezvoltare optimă psiho-emoțională.
Grupul de vârstă (factori etiopatogenetici, factori protectori, resurse)
- apar numeroase conflicte între M.S și un coleg de grupă, care manifestă frecvent
comportament opozant, fapt ce-i afectează relațiile cu colegii de grupă, favorizând apariția
etichetărilor, a încadrării celor doi în anumite categorii;
- este o fire comunicativă, stabilește ușor relații de sociale dar nu reușește să le mențină.
ca o resursă în activitatea de consiliere poate fi folosită prietenia dintre M.S. și colegul Timotei,
un băiat introvert, conformist și echilibrat emoțional.
Relaţia de consiliere/observaţii
Relația de consiliere se bazează pe încredere, suport, sinceritate și apreciere din partea
psihologului, M.S. fiind foarte cooperant în timpul ședințelor de consiliere
METODE DE INVESTIGAŢIE/CONCLUZII/REZULTATE
1. Metoda: interviu semistructurat cu educatoarele de la grupă
Obiectiv:
Identificarea principalelor manifestări problematice și a factorilor care au dus la apariția,
menținerea și declanșarea acestor manifestări
783
Rezultate:
comportament opozant în timpul activităților nestructurate
limbaj neadecvat și lipsa complianței la reguli în timpul activităților structurate
inatenție în realizarea anumitor sarcini
2. Metoda: observarea comportamentului în timpul activităților libere (la masă – în trei zile
diferite)
Obiectiv:
Rezultate:
comportament adecvat contextului, nu au fost observate manifestări atipice
3. Metoda: Testul Familiei
Obiectiv:
Identificarea unor potențiali factori familiali ce ar determina apariția manifestărilor
problematice
Rezultate:
nu au fost identificați factori care ar dăuna activitatea și dezvoltatea copilului
4. Metoda: interviu semistructurat cu părinții
Obiectiv:
Culegerea de informații referitoare la comportamentul copilului în mediul extrașcolar
Identificarea unor potențiali factori familiali ce ar determina apariția manifestărilor
problematice
Rezultate:
au fost relatate de către părinți anumite aspecte (interpretate de psiholog ca fiind manifestări
somatice ale stresului cauzat de relațiile tensionate de la grădiniță coroborate cu efortul de adaptare
depus de M.S.) particularizate prin comportament de autostimulare;
acasă părinții, din dorința de a proteja copilul și a-l înțelege că a schimbat colectivul,
educatoarele, locația, manifestă o toleranță ridicată referitor la neîndeplinirea sarcinilor care i se
trasează.
5. Metoda: observarea comportamentului în timpul activităților structurate
Obiectiv:
Rezultate:
În timpul activității, M.S.,caută diverse metode de a atrage atenția prin utilizarea materialului
didactic avut la dispoziție în scopul de a-i face pe ceilalți să se amuze și prin riposta verbală la fiecare
etapă a sarcinii pe care o are de respectat. În momentul în care a observat că este ignorat, a revenit la
sarcinile care i-au fost date.
6. Metoda: discuții libere cu M.S. (2 întâlniri)
Obiectiv: Identificarea principalelor manifestări problematice și a factorilor care au dus la
apariția, menținerea și declanșarea acestor manifestări
Rezultate:
în prima întâlnire a acuzat faptul că este obosit, că nu poate dormi noaptea pentru că are
coșmaruri din cauza unor filme interpretate de el ca fiind filme de groază. Aceste acuze nu au persistat
și la sedința următoare (după 2 zile)
a părut afectat de relația tensionată cu unul dintre colegi.
am identificat regulile pe care nu le respectă întotdeauna.
784
7. Metoda: discuţii cu părinţii şi educatoarele
Obiectiv: sumarizarea și stabilirea în echipă a principalelor probleme la grădiniță și acasă
Rezultate:
factori declanşatori: situaţii frustrante pe care nu le ştie gestiona
factori de menţinere: lipsa pedepselor relevante pentru el, satisfacerea dorinţei de a face
activitatea respectetivă, stil parental foarte permisiv
FIŞA DE EVALUARE PSIHOLOGICĂ
Probleme de natură clinică (axele 1 şi 2 DSM): nu e cazul
Probleme medicale:
Nu există probleme medicale semnificative
Nivelul afectiv (emoţii funcţionale/disfuncţionale, emoţii pozitive):
Nemulţumire şi stare de nervozitate când nu se realizează lucrurile aşa cum vrea el
Nivelul comportamental (nivelul general al activităţii, comportamente disfuncţionale)
Nivelul general al activităţii este ridicat,dar se implică în activităţi autoimpuse
Nivel al comportamentului de autoafirmare foarte ridicat
Nivelul cognitiv (inteligenţa, sistemul de valori/scopuri, credinţe funcţionale şi
disfuncţionale)
Inteligenţă la nivel mediu-ridicat
Relaţiile interpersonale
Relaţii sociale reduse datorită stilului autoritar manifestat în activităţile cu cei din jur
Integrare şcolară
Datorită manifestărilor opozante, nu menţine relaţii de colaborare pe termen lung cu cei din jur
Resurse
Susţinere din partea familiei şi a educatoarei
Nivel normal al inteligenţei, absenţa unor deficite cognitive
Lista de probleme
Comportament opozant în relaţiile interpersonale
Dificultăţi de concentrare a atenţiei, de menţinere a comportamentului şi colaborării în
condiţiile apariţiei unor distractori
Absenţa unor strategii de relaţionare eficientă
Absenţa unor strategii de soluţionare eficientă a situaţiilor frustrante
Conceptualizarea cognitiv comportamentală a problemelor
Modelul ABC comportamental
A: situaţiile frustrante
B: gânduri disfuncţionale care menţin furia, lipsa strategiilor de rezolvare a problemelor
C: crize de furie, comportament opozant
Intervenţie
Intervenţia urmăreşte decelerarea comportamentului
agresiv şi accelerarea comportamentelor asertive se
realizează prin implicarea:
copilului, prin activităţi realizate în vederea creşterii toleranţei la frustrare şi a adoptării unor
răspunsuri asertive la solicitările stresante sau frustrante din mediu, la creşterea stimei de sine;
Părinţilor prin stabilirea unui program de recompense și pedepse pe baza unor reguli stabilite
educatoarei, în vederea familiarizării cu metode şi sugestii utile în situaţiile în care copiii
manifestă comportamente opozante la grădiniţă.
accelerarea comportamentului asertiv s-a realizat concomitent cu decelerarea celui agresiv,
prin metode şi activităţi specifice prezentate mai jos .
Obiectivele intervenţiei
- identificarea factorilor care determină apariţia comportamentului agresiv
785
- identificarea indicilor şi a situaţiilor favorizante
- identificarea implicaţiei climatului familial în apariţia comportamentului indezirabil
- identificarea emoţiilor care stau la baza apariţiei manifestărilor opozante
- identificarea situaţiilor frustrante şi a modalităţilor de accelerare a comportamentului dezirabil
(asertiv)
- decelerarea comportamentului opozant şi accelerarea comportamentului asertiv
Intervenţie asupra A-ului:
Discuţii cu părinţii referitoare la influenţa modelului parental şi a mediului familial în formarea
personalităţii copilului în general şi a manifestărilor comportamentale agresive în special. Discuţii
referitoare la influenţa negativă şi concecinţele pe termen lung ale manifestărilor opozante asupra
dezvoltării psiho-sociale a copilului şi avansarea de metode de intervenţie în vederea decelerării
comportamentului agresiv şi de accelerare a comportamentului asertiv.
Intervenţie asupra B-ului:
Relaţionarea optimă cu cei din jur va constitui premisa pentru primirea unor feed-backuri
pozitive din partea celorlalţi cu efecte benefice asupra formării unei imagini de sine pozitivă. Acest
lucru poate fi realizat prin:
Învăţarea unor tehnici de control al furiei şi a unor tehnici de rezolvare a problemelor sociale
Antrenamentul pentru managementul furiei
- Conştientizarea indiciilor furiei (gânduri, emoţii senzaţii care preced episoadele de furie) –
monitorizate de părinţii copilului într-un jurnal
- Învăţarea tehnicilor de: distragere a atenţiei şi relaxare prin respiraţie abdominală
- disputarea gândurilor dezadaptative, care întreţin furia
- învăţarea unor modalităţi de rezolvare a problemelor sociale
Intervenţie asupra C-ului
Rezolvarea de probleme sociale
- învăţarea şi exersarea paşilor rezolvării de probleme, adaptat vârstei la care facem referire s-a
făcut pe problemele recurente cu care se confruntă copilul
- identificarea problemei – crearea unui „interval de gândire” între apariţia emoţiei şi reacţia
comportamentală şi exerciţii pentru conştientizarea perspectivei celuilalt
- generarea de soluţii alternative, prosociale – să ceară, să negocieze, să plece, etc
- evaluarea consecinţelor acestor alternative şi alegerea soluţiei optime
- implementarea soluţiei „in vitro” prin imagerie dirijată joc de rol şi apoi în situaţiile concrete
(„in vivo”)
Exercițiu pentru inducerea calmului
Spun: STOP FURIEI !
E mai bine dacă rămân calm!
Mai întâi GÂNDEŞTE apoi ACŢIONEAZĂ !
Numără până la zece şi o să vezi că totul o să
fie bine .
Vorbesc cu ceilalţi calm şi liniştit.
Mă gândesc de ce m-am enervat .
Dacă nu mă comport agresiv nu am probleme!
Data viitoare GÂNDESC apoi ACŢIONEZ !
Evaluare
Eficienţa intervenţiei a fost evaluată prin observarea comportamentului lui M.S. pe
baza grilelor de observaţie utilizate iniţial comparate cu cele finale. S-au cules informaţii prin
intervievierea familiei şi a educatoarei, prin analiza fișelor de monitorizare completate de părinți şi s-a
observat o diminuare a frecvenţei şi intensităţii apariţiei manifestărilor opozante, menţinerea implicării
în sarcină pentru mai mult timp şi o relaţionare mai bună cu colegii de grupă. Preșcolarul se aplică în
786
continuare în monitorizare.
787
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYNGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Moraru Bianca Delia

Şcoala Gimnazială Ceanu Mare
Bullyingul este definit ca un comportament negativ, agresiv, de excludere şi de luare în

derâdere a cuiva. În ziua de azi, ne confruntăm tot mai mult cu acest fenomen,atât în mediul şcolar cât
şi în cel online. Indiciile sunt clare: violenţă verbală sau violenţă psihică cu caracter repetitiv, având
scopul de a crea o stare de teamă victimei si de a o dezechilibra psihic. Consecinţele merg până la
abandon şcolar, absenteism şi izolare socială. Treptat, victimele ajung să îşi piardă interesul pentru
activităţilor propuse la clasă.
În calitate de cadru didactic, dar şi de diriginte, am încercat mereu să previn astfel de
situaţii,sau să le gestionez dacă apar. Metodele utilizate sunt următoarele:
Acţiuni la nivel individual:
Identificarea elevilor care au manifestări de bullying şi oferirea de asistenţă individualizată prin
care să se înteleagă consecinţele actelor de hărţuire psihologică
Implicarea acestor elevi în activităţi şcolare şi extraşcolare în vederea valorificării aptitudinilor
şi intereselor acestora.
Aplicarea unor metode de responsabilizare a elevilor cu manifestări bullying prin măsuri de
intervenţie cu scop educativ, evitând exmatricularea, repetenţia sau sancţionarea prin note a
comportamentului violent
Acţiuni la nivel familiar:
Atragerea părinţilor la dezbaterile şi sesiunile de informare cu privire la bullying.
Colaborarea şcolii cu familile în care se identifică elevi cu manifestări de bullying şi
îndrumarea acestora către servicii specializate de consiliere.
Desemnarea unor părinţi în grupul anti-bullying al şcolii, pentru ca aceştia să se implice în
activitătile de prevenire si rezolvare a cazurilor de bullying
Am conceput deasemenea, pentru orele de dirigenţie, ateliere de bullying, menite să combată

acest fenomen. Elevii s˗au dovedit încântaţi de activităţile propuse, şi˗au conştientizat anumite
elemente negative din comportamentul lor, şi au lucrat treptat în vederea eliminării lor. Putem spune că
au devenit mai empatici.
Organizare ateliere de bullying
Atelier Titlu Obiectiv Activităţi

de lucru
Atelier de Bullying Cunoasterea Prezentare Power
lucru 1 procesului de bullying Point
1.Ce este
bullyingul?
2. Tipuri de
bullying
3. Mituri şi realităţi
despre bullying.
788
Atelier de Manageme Identificarea şi Cum ne putem
lucru 2 ntul conflictelor controlarea emotiilor controla propria
negative agresivitate?
Discuţie deschisă,
lucru în echipă, joc de rol
Atelier de Răspuns la Descoperirea unor Ce fac dacă sunt

lucru 3 bullying tehnici de a face faţă victima fenomenului de
fenomenului bullying bullying?
Brainstorming, joc
"Beţe şi pietre/ Cuvintele
dor"
Atelier de Empatie şi Sensibilizare faţă de Cum actionez dacă

lucru 4 sprijin victimile bullying˗ului asist la un comportament
tip bullying?
"Harta ajutorului "
"Urcând muntele"
În cele ce urmează, voi detalia activitatea didactică făcută pentru prevenirea bullyingului :
̎ ̎ Mituri şi realităţi despre bullying ̎. Premergător acesteia, aşa cum reiese din tabel, am făcut o
sesiune de informare a elevilor despre fenomenul de bullying printr˗o prezentare power point.
Planul activităţii:
Obiectivele: elevii să fie pregătiţi pentru subiectul bullying, să deosebească mituri de realităţi
Timpul alocat: 50 min
Public ţintă: elevii clasei a VIII a
Instrumente necesare: flichart, marker
Etapele activităţii:
Am explicat elevilor faptul că este vorba de un joc pentru a vedea cât de multă ̎ informaţie
subiectivă ̎ şi mituri au ei în interiorul grupului de la şcoală. Apoi am detaliat semnificaţia cuvântului ̎
mit ̎, ca drept informaţii neadevărate care sunt transmise mai departe ca fapte.
Împărţim sala de clasă în două cu ajutorul unei linii imaginare la mijloc: partea stângă este
pentru mituri şi ficţiune, partea dreaptă pentru fapte şi realitate.
Citim afirmaţii legate de bullying, iar elevii care consideră afirmaţia adevărată, trec de partea
dreaptă, iar cei care o cred mit, trec de partea stângă. Fiecare îşi motivează alegerea, explicând de ce au
ales să fie în partea care sunt.
Desfăşurare activităţii:
Grup de 18 elevi
Violența de la televizor și din jocurilor video îi face pe copii să fie agresivi
Mit: 16 elevi Realitate: 2 elevi

Răspuns corect: Mit! Mulţi copii se joacă jocuri video violente, sau se uită la filme de acţiune
cu violenţă, însă nu toţi sunt agresori. Este şi o parte de adevăr în afirmaţia făcută, deoarece expunerea
îndelungată la violenţă poate desensibiliza tinerii în anii de formare.
789
Poti detecta un agresor după cum arată şi se poartă.

Răspuns corect: Mit! Nu există o ţinută sau un comportament tipic pentru un agresor.
Agresorii sunt puternici din punct de vedere psihologic.
Mit: 1 elev Realiate: 17 elevi

Răspuns corect: Mit! Agresorii sunt de fapt oameni slabi care un ştiu să îşi gestioneze
emoţiile.
Victimile bullyingului nu ştiu cum să se apere verbal sau psihic.

Răspuns corect: Adevărat! Copii nu sunt învăţaţi cum să se apere din punct de vedere
emoţional,psihic sau fizic. Ei nu au un sprijin în acest sens nici de la societate, nici de la şcoală sau
părinţi.
Este o reacţie normală să loveşti pe cineva care te agresează, acest lucru îl va opri.

Răspuns corect: Mit! Dacă răspunzi cu violenţă la violenţă, nu schimbi situaţia, ci o
înrăutăţeşti. Putem uneori să simţim furie, dar trebuie să ne controlăm emoţiile şi să găsim alte soluţii,
cum ar fi să cerem ajutor.
Este uşor să identifici semnele bullyingului

Răspuns corect: Mit! Bullyingul nu este întotdeauna vizibil, pentru că el poate fi şi emoţional,
lăsând răni adânci care nu pot fi văzute.
Uneori copii o cer, ceva din comportamentul lor provoacă bulluying
Mit:11 elevi Realitate: 6 elevi

Răspuns corect: Mit!! La nici unui copil nu îi place să fie agresat, aşadar nu va vrea să ceară
acest lucru. Fiecare este unic, iar dacă ceva din comportamentul elevilor poate să atragă bullyingul,în
acest caz trebuie intervenit pentru a ajuta victima să înveţe abilităţile gestionării acestui fenomen.
Uneori agresorii prin atitudinea lor îşi ajuta de fapt victimile, împingându˗le să înveţe să se
apere.
790
Răspuns corect: Mit! Prin frică nu învăţăm să ne apărăm. Când un elev se simte speriat, are
tendinţa să se izoleze, si să se interiorizeze.
Copii scapă de bullying când cresc.

Răspuns corect: Mit! Odată ce un elev a fost victima bullyingului, urmările pot fi copleşitoare.
Traumele trăite pot provoca boală, abandon şcolar şi chiar violenţă dacă victima vrea să se răzbune.
Doar băieţii care sunt slabi de fire sau fetele care sunt nesigure si supraponderale sunt
agresaţi.
Răspuns corect: Mit! Victimile bullyingului nu sunt doar copii care au anumite trăsături fizice
sau caracteristici de pasivitate (sensiblitate, tăcere, nesiguranţă ). Poate că aceştia pot fi expuşi mai tare
acestui fenomen, însă şi cei care au un comportament provocator.
Bullyingul implică doar doi actori: agresor şi victimă
Răspuns corect: Mit! În marea parte a cazurilor, incidentele de bullying au martori:

observatori pasivi, ajutoare ale agresorilor, apărători ai victimelor.
Copii şi tinerii care sunt agresaţi vor spune întotdeauna unui adult.

Răspuns corect: Mit! Victimile, cu cât sunt mai mici, cu atât ascund acest lucru de părinţii lor,
bunicii sau alţi adulţi pe care îi au prin preajmă. Le e teamă că vor fi ignoraţi, sau că vor fi ei înşuşi
acuzaţi că nu au gestionat bine situaţia. Mai mult, pot să se teamă de răzbunarea agresorilor.
Bullyingul online un implică rănire fizică, atunci care este problema?

Răspuns corect: Mit! Chiar dacă e în mediul online, tot de hărţuire e vorba. Rănile apar şi aici.
La final de activitate, elevii au fost încântaţi de jocul propus, s˗au simţit mai bine informaţi şi
mai încrezători în a interveni într˗o situaţie de bullying, sau în a gestiona situaţia dacă ar deveni
victimă.
Bibliografie
http://www.bullying.co.uk/general-advice/bullying-
myths-and-facts
https://7aprilie.ro/bullying-5-mituri-si-realitati-despre-bullying
Suport de curs : Prevenirea Bullyingului şi a cyberbullyingului în mediul şcolar, Bucureşti 2021
791
„Bullying: Ce să Facă Profesorul?”, tutor4kids, https://tutor4kids.ru/articles/bulling-chto-delat-
uchitelyu/ .
792
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI
Moraru Mirela Elena

Școala Gimnaziala nr.40”Aurel Vlaicu” Constanța
Fenomenul de bullying, intalnit tot mai des in scoli, „este o agresiune facuta de catre un copil
sau un grup de copii, catre un alt copil sau grup de copii. Dar nu orice confruntare dintre copii
inseamna bullying. Este vorba, de fapt, despre o actiune intentionata si repetata. Este un dezechilibru
de forte intre cei doi actori, unul dintre ei este in pozitie de putere, in timp ce un altul este cel slab.
Bully-ul poate zambi sau sa arate satisfactie, atunci cand il tachineaza pe celalalt. El cauta conflictul
pentru a-si manifesta dominanta”, explica Adriana Mitu, trainer in dezvoltarea inteligentei emotionale
a copiilor.
Este foarte usor sa cadem in capcana aceea, in care punem etichete: acesta este un copil „rau”,
iar celalalt este un copil „bun.
In cele mai multe situatii, copilul agresiv a fost la randul sau victima unei agresiuni din partea
parintilor, fratilor, rudelor, cadrelor didactice sau a altor adulti.
Copiii care sunt abuzati au un risc crescut de a abuza alti copii si, mai tarziu in viata, au
tendinta sa-si abuzeze propriii copii sau parintii varstnici. Ca adulti, exista o mare probabilitate ca ei sa
aiba probleme fizice si emotionale.
Indicat ar fi sa-l vedem pe cel care recurge la bullying cu compasiune si sa intelegem ca,
pedepsindu-l nu vom stopa comportamentul respectiv!
Este vorba despre un copil care trebuie sa-si implineasca o nevoie. Este vorba despre o rana, o
trauma, o stima de sine scazuta.
Cum ii putem ajuta pe copiii care au tendinta sa agreseze?
„Sa le cream contexte si conditii in care ei sa dialogheze cu semenii lor, cu cei pe care i-au
tratat intr-o maniera negativa, urmand cei 3 pasi ai inteligentei emotionale: oglindire, validare si
empatie”.
oglindire – „eu repet ce a spus colegul meu de clasa” (persoana care a agresat repeta ce spune
celalalt despre experienta traita)
validare – „da, recunosc ca am facut ceva ce pentru tine a fost foarte dificil”
empatie – identificare emotiilor pe care le-a simtit celalalt („probabil ai simtit frica, teroare,
anxietate, neliniste, nesiguranta, neincredere etc”) spune Gaspar Gyorgy – presedintele Asociatiei
Multiculturale de Psihologie si Psihoterapie.
Despre victimele bullying-ului
Pentru inceput ar fi bine sa-i “identificam” pe acei copii cu potential „de victima”:
copii diferiti de ceilalti, care au anumite particularitati
mai mici,
de o nationalitate diferita,
din centre de plasament,
copiii mai corpolenti sau mai slabi,
mai timizi,
ce provin din familii sarace,
cu abilitati sociale mai scazute, fara prieteni,
nepriceputi la sport,
considerati tocilari
cu dizabilitati sau tulburari de sanatate mintala
cei care sunt considerati a fi “altfel” de catre grup.
Strategii de a-i ajuta pe copiii cu potential de “victima”
793
Acasa:
Sa-i ajutam sa-si creasca stima de sine
Sa-i ajutam sa-si faca prieteni (conceptul de „peer body” – colegul „mentor” are rolul de a-l
introduce pe acel copil in grupul de clasa).
Jocurile de rol (discutiile cu parintii facute acasa, jocurile de rol, scenariile imaginare).
In scoala:
sa-i informam pe copii si pe parinti despre ce inseamna bullying-ul
sa se realizeze activitati pentru dezvoltarea personala si pentru sudarea relatiilor intre elevi
(jocuri de grup, dezbateri, dialoguri deschise intre colegi)
implicarea activa a martorilor
implicarea consilierilor scolari etc.
Martorii la bullying
Sunt persoanele care iau parte la actul de bullying. Pot fi doar “spectatori”, pot fi “aparatorii”
victimei sau “complicii”, cei care sustin agresorul (sunt elevii care experimenteaza sentimentul
insecuritatii statutului in grup, de aceea stau in apropierea agresorului pentru a fi acceptati de el. Un alt
motiv ce-i determina sa fie “complici este pentru ca isi doresc sa evite riscul de a fi agresati si de a
deveni, la randul lor, victime).
794
EDUCAȚIA RAȚIONAL-EMOTIVĂ ȘI COMPORTAMENTALĂ ÎN SPRIJINUL
REDUCERII FENOMENULUI DE BULLYING
Moșuțiu Ioana
Școala Gimnazială Specială CRDEII, Cluj-Napoca
Unul dintre obiectivele urmărite de educația specială este acela de a contribui cu toate
mijloacele la o mai bună adaptare a copiilor cu cerințe educaționale speciale la provocările lumii
actuale și de a răspunde adecvat la condiționările externe. Fenomenul de bullying, adus în lumina
reflectoarelor educației în ultima perioadă datorită conștientizării nevoii de intervenție sistematică și
timpurie, presupune o serie de comportamente agresive, repetitive și intenționate prin care se obțin
anumite beneficii sociale și care implică un dezechilibru de putere. Copiii care inițiază
comportamentele de bullying învață pe parcursul vieții să se manifeste în mod disfuncțional în raport
cu alții pentru a obține beneficii cum ar fi: atenție, recunoaștere, popularitate, putere. Acești copii
învață că, pentru a avea succes, trebuie să își folosească puterea, atât cea fizică, cât și abilitățile
intelectuale, pentru a câștiga în fața celorlalți cu orice preț. Acest tip de comportament dominant,
agresiv, îl pot învăța de la părinți, de la colegii din grupul sau anturajul în care petrec mai mult timp.
Anumite nevoi emoționale ale unui copil care nu beneficiază de îndrumare de calitate, ajung să se
exprime prin comportamente de bullying, în încercarea sa de a avea succes, respectiv de a obține
beneficii sau satisfacții de ordin socio-emoțional sau chiar și material. Dezechilibrele emoționale
apărute, pot conduce copilul către una din cele două ipostaze – agresor sau victimă. Comportamentele
agresive generează plăcere, satisfacție imediată, ceea ce duce la o anume dependență emoțională care îl
va face pe cel care le practică să caute mereu acea senzație. Important de știut este faptul că
agresiunile, hărțuirile și intimidările pe care un copil le îndreaptă asupra altora se bazează, în special,
pe frica victimei care, la rândul ei, provine din nesiguranța acestuia în lipsa suportului.
Fundamentat pe principiile teoretice ale terapiei raţional-emotive şi comportamentale, care
urmăreşte identificarea, examinarea şi modificarea cogniţiilor iraţionale, un program de educație
rațional-emotivă și comportamentală este constituit din secvenţe psihoeducaționale modulare de
intervenție, ce urmăresc dezvoltarea la elevi a unor abilităţi cognitive şi comportamentale, de gândire
critică, înlocuirea unor gânduri iraționale, cu unele raționale. Eficienţa acestor programe a fost testată
în practica educațională, la diferite categorii de vârstă, inclusiv la copiii cu nevoi speciale. În contextul
actual, educaţia emoţională se înscrie pe o axă prioritară de dezvoltare a dimensiunii axiologice a
individului, fiind o latură fundamentală în construcţia caracterului şi a întregii sale personalităţi.
Introducerea unor programe de educaţie emoţională şi comportamentală, sau a unor secvenţe
pedagogice tematice în şcoala specială pentru elevi cu dizabilitate intelectuală şi integrarea lor în
curriculum poate oferi elevilor oportunitatea de a-şi îmbunătăţi abilităţile de gândire critică, încrederea
în sine, capacitatea de a-şi controla impulsurile, abilitatea de a descifra cât mai corect emoţiile
celorlalţi şi de a răspunde adecvat acestora, prevenind sau corijând o conduită agresivă de tip bullying.
Cadrul didactic reprezintă variabila cea mai importantă responsabilă pentru crearea în clasă a
unui mediu favorabil dezvoltării emoţionale şi sociale a elevilor, și factor declanșator al actiunilor
educative. Pregătirea profesională, deschiderea, empatia, asertivitatea, identificarea şi înţelegerea
propriilor emoţii şi sentimente precum şi asumarea lor, sunt abilităţi necesare unui cadru didactic şi
constituie un prim pas către implementarea în şcoli a programelor menite să contribuie la dezvoltarea
emoţională şi socială a elevilor, fundamentul unui comportament acceptabil și acceptat ca fiind
dezirabil.
Având în vedere aceste considerente, am elaborat o serie de secvenţe pedagogice articulate pe
trei dimensiuni: emoţii→cogniţii→comportamente, care să îi ajute pe elevi să identifice şi să combată
795
un mod de gândire iraţional, disfuncţional, cu consecințe dezadaptative la nivelul comportamentului.
Pornind de la considerentul că o abordare pedagogică cu accent pe latura emoţională a educaţiei oferă
copiilor cu dificultăţi de învăţare un suport consistent în compensarea carenţelor afective, volitive, în
domeniul motivaţional sau al personalităţii şi o compensare a mediului socio-familial deficitar din
punctul de vedere al educaţiei oferite copiilor, am propus spre implementare o serie de activităţi de
identificare a emoţiilor, de combatere a gândirii iraţionale şi de identificare a unor alternative
dezirabile de conduită, menite să îmbunătăţească relaţiile dintre aceştia.
Una dintre aceste activități, vizând dimensiunea comportamentală, are ca subiect cuvintele
jignitoare. Structura activității este următoarea:
Obiectiv: Să conştientizeze efectele vorbelor jignitoare şi acuzatoare, precum şi cauzele şi lor

Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, observaţia, dezbaterea, problematizarea, joc de rol
Materiale: o pungă de hârtie pe care este desenată o faţă mare, tristă; bileţele cu expresii
jignitoare şi acuzatoare
Forme de organizare a activităţii: frontală, individuală
Realizarea activităţii:
Se prezintă elevilor o pungă de hârtie pe care este desenată o faţă mare, tristă iar pe exteriorul
pungii sunt notate expresii negative precum: porc, idiot, stupid, bun de nimic, grăsan, tâmpit,
handicapat; în interiorul pungii, pe bileţele se notează alte expresii negative precum: nimic din ceea ce
fac nu merge, nu sunt bun de nimic, am greşit iar, prost, urât, gras, cel mai rău, handicapat.
Se arată punga elevilor şi li se cere să citească, pe rând, cuvintele care sunt scrise pe ea. Li se
explică faptul că acestea se utilizează de obicei când te învinovăţeşti, că îţi pot fi spuse de alte
persoane, sau că tu le poţi spune altora.
Se solicită câtorva voluntari să extragă din pungă bileţele. După ce elevii au tras bileţelele, li se
cere să le citească cu voce tare.
Joc de rol: Li se cere elevilor să regizeze o situaţie prin care au trecut şi în care şi-au adresat
unul altuia cuvinte jignitoare.
Discuţii referitoare la tematica abordată:

Cum te-ai simţit când ai fost jignit de către un coleg?
Ţi-ai spus vreodată asemenea cuvinte în sinea ta? Când?
Ce realizezi dacă te învinovăţeşti şi te superi pe tine însuţi?
Cum te simţi când îi jigneşti pe alţii adresându-le vorbe urâte?
Cum poţi să te opreşti să mai spui asemenea cuvinte?
De ce îi jignim pe alţii?
Concluzii:
Se accentuează faptul că, chiar şi atunci când cineva greşeşte sau face ceva prost,
autoînvinovăţirea nu face altceva decât să agraveze situaţia şi ne determină să adoptăm acelaşi
comportament şi faţă de alţii.
Temă de reflecţie:
Doar prin cuvinte putem să ne facem rău, acuzându-ne sau acuzându-i ori jignindu-i pe alţii. Ce
se întâmplă dacă acest comportament se manifestă constant și intenționat asupra unei persoane?
Feedback:
Care este ideea acestei activităţi?
Ce veţi încerca să schimbaţi la voi după această activitate?
796
Scrieţi o întrebare şi/sau un comentariu legat de această temă.
Menționez că am desfășurat activitatea atât în cadrul programului constituit din secvențe

modulare articulate pe cele trei dimensiuni (emoții-cogniții-comportamente), cât și ocazional, ca suport
în analiza și înlăturarea unor comportamente identificate ca fiind necorespunzătoare și cu potențial risc
de a deveni repetitive, la nivelul clasei.
În urma desfășurării activității elevii au identificat caracterul negativ și indezirabil al unui
limbaj jignitor, cauzele care determină nevoia de a apela la un asemenea gen de exprimare,
alternativele pozitive si dezirabile, precum și consecințele la nivel de relații interumane. Elevii au avut
oportunitatea să dezbată cazuri concrete, să își analizeze propriile trăiri, să identifice situații în care
acest tip de comportament se manifestă în mod repetat și intenționat, emoțiile pe care le generează atât
celui care îl practică, precum și celui care este supus acestui tratament, precum și soluții de combatere
a acestor comportamente.
Momentul jocului de rol poate fi important și sugestiv pentru cadrul didactic, oferindu-i
acestuia informații prețioase legate de conduita elevilor, de relațiile dintre ei, poate conduce la
identificarea unor eventuale situații de bullying la nivelul clasei. Jocul de rol poate fi de asemenea un
moment de contributie important la dezvoltarea empatiei și asertivității la elevi.
Am constatat de-a lungul carierei didactice că genul acesta de activități stârnește curiozitatea
elevilor, îi îndeamnă la reflecție și analiză, îi activeaza și motivează să găsească soluții, de aceea
consider că sunt binevenite, fie desfășurate sub forma unui program structurat, dar și ocazional,
sugerate de un anumit context educațional. În ideea prevenției în ceea ce privește fenomenul de
bullying, este de luat în considerare un asemenea tipar educațional, susceptibil adaptărilor și
modificărilor în funcție de anumite contexte și situații concrete.
797
STUDIU DE CAZ
PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN ȘCOALĂ
Munteanu Mariana
Liceul Tehnologic Bârsești
Problema :
Elevul Y din clasa a IX-a prezintă un comportament neadecvat față de colegii de clasă,
respectiv gesturi de intimidare realizate doar alături de un grup de 4-5 colegi.
Una din victimele sale este eleva X care a reclamat dirigintei urmatoarele comportamente
deranjante:
- emotionale: intimidarea, umilirea, amenințarea, izolarea;
- verbale: denigrarea, poreclirea (forma de dispret, de înjosire), înjurăturile.
De asemenea, și în afara școlii, spre casă eleva X a fost scuipată și înjurată de elevul Y.
Părinții elevei X au spus ca aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări repetate
si plânge zilnic din această cauză; mai mult, are zile in care refuză să meargă la școală din cauza
intimidărilor la care este supusă și că doresc s-o mute din școală.
Diriginta a semnalat aceste intenții doamnei director, cât și celorlalte cadre didactice de la
clasă.
Obiective :
Cercetarea abordează un demers inductiv, de la fapte la generalizări şi îşi propune următoarele
obiective:
atragerea familiei în demersul pedagogic ;
depistarea factorilor declanșatori ai comportamentelor neadecvate, refractare si violente;
observarea evolutiei interactiunii, comunicarii cu colegii, integrarii în colectivul clasei;
formarea deprinderilor de muncă independentă si dezvoltarea gândirii,memoriei,
atenției,limbajului, imaginaţiei prin varietatea situaţiilor cărora trebuie să le facă faţă;
optimizarea randamentului școlar.
ETAPE

Nevoia de a provoca suferința prin intimidare,alături de un grup de susținători.

798
şi negative în perioade foarte scurte de timp, este hiperemotivă chiar dacă se străduieşte să nu o arate.
3.Probleme medicale
Elevul Y prezintă o dezvoltare psihosomatică normală pentru vârsta lui.
4.Relaţii sociale
Mama și tatăl sunt plecați la muncă, în străinătate.
Este crescut de bunici.
Colegii de clasă – are relaţii încordate cu unii colegi de clasă care îl izolează ori de câte ori face
năzbâtii și riduculizează pe ceilalți.

Problemele au apărut odată cu intrarea în liceu şi s-au agravat odată cu plecarea părinților în
străinătate, la muncă.
Lipsa afecțiunii și a socializării cu părinții, produc grave dezechilibre emoţionale.
Impunerea unui traseu în viaţă care este departe de dorinţele şi posibilităţile tânărului
conduce la dezorientare şi eşec şcolar.

şi valorilor;
- părinţi;
- profesori;
- colegi;
- anturaj.
799
formularea de prognoze privind evoluţia ulterioară a elevului.

Scop:
intensificarea colaborării şcolii cu familia:;
stimularea motivaţiei tânărului pentru învăţare;
depăşirea de către tânăr a crizei de comunicare cu părinții.
Obiective:
-Conştientizarea de către părinţi a responsabilităţilor care le revin în educarea copiilor lor, a
-Conştientizarea de către părinţi a faptului că fiul lor are nevoie de mai multă comunicare și
afecțiune și să încerce să fie mai aproape de el.
-Modificarea atitudinilor comportamentale ale părinţilor în raport cu copiii lor pentru o mai
-Cunoaşterea reciprocă părinţi-cadre didactice pentru o colaborare reală şcoală-familie;
-Modificarea atitudinii elevului pentru rezolvarea sarcinilor şcolare;
-Stimularea motivaţională adecvată a elevului pentru învăţare;
-Realizarea unui program de activitate echilibrat, fără suprasolicitări sau eforturi în salt, cu
-Favorizarea integrării în grup prin realizarea de acţiuni comune cu colegii;
-Orientarea către şedinţe de consiliere pentru rezolvarea problemelor afective şi emoţionale,

Starea pedagogică:
Se va optimiza capacitatea de concentrare a atenţiei.
Relaţii sociale:
Va fi acceptat în colectiv pentru realizarea srcinilor de echipă.
Relaţii familiale:
Vor încerca să facă tot posibilul să fie mai aproape de copilul lor.
800
BULLYING-UL, CYBERBULLYING-UL ȘI VIOLENȚA ÎN ȘCOLI
Murea Ioana
Bullying-ul, cyber-bullying-ul și violența în școli sunt încălcări ale drepturilor omului, care
subminează drepturile copiilor și tinerilor de a trăi o viață fără violență. Școlile pot și ar trebui să joace
un rol cheie în combaterea acestor abuzuri. Este nevoie de programe anti-bullying la nivel de școală
care să încurajeze sistemele de sprijin de la egal la egal și să implice profesori și părinți activi și bine
pregătiți, pentru a promova un mediu de sprijin, o„învățare sigură în care violența nu este permisă.
Statisticile spun că jumătate dintre elevii cu vârsta cuprinsă între 13 și 15 ani din întreaga
lume raportează că au fost victime ale actelor de violență în școală și în jurul acestora. Aproape
unul din trei elevi din aceeași grupă de vârstă raportează că a fost victimă a agresiunii sau că a fost
implicat în lupte. Peste 700 de milioane de copii nu au protecție legală împotriva pedepselor corporale
în școală.
Ce înțelegem prin violență și hărțuire?
Violența este utilizarea sau amenințarea forței fizice sau a puterii, care provoacă vătămări fizice
sau psihologice altora. Hărțuirea este o formă de violență. Poate fi definită ca un comportament nedorit
și agresiv care decurge dintr-o luptă pentru putere dezechilibrată, fie că este reală sau percepută ca
atare. Acesta este un comportament care se repetă sau este probabil să se repete în timp.
Bullying-ul poate lua diferite forme în școală, inclusiv:
• Hărțuire fizică: lovire, lovire cu picioarele, palme, împingere, smulgere de păr etc.
• Hărțuirea verbală: insulte, batjocură, folosirea expresiilor înjositoare etc.
• Hărțuirea relațională: respingere, răspândire zvonuri, manipulare socială etc.
• Hărțuirea sexuală: insulte de natură sexuală, atingeri nesolicitate, propuneri de natură sexuală
etc.
Cyberbullyingul este o formă specială de agresiune. Diferă de alte tipuri de hărțuire din cauza
riscului constant de expunere publică, a rolurilor complexe pe care le joacă observatorii și a
dimensiunii audienței la care ajung tehnologiile digitale. Bullying-ul nu este însă singura formă de
violență între elevi din școală.
De ce este important să luptăm împotriva violenței și a agresiunii în școli?
Conform Convenției Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, școlile au obligația
oficială de a proteja copiii de toate formele de violență, fizică sau psihologică.
Neprotecția copiilor la școală poate avea efecte dăunătoare asupra vieții lor viitoare, atât din
punct de vedere educațional, cât și din punct de vedere social, indiferent dacă sunt victime, autori sau
spectatori.
Elevii care sunt hărțuiți sunt mai predispuși să experimenteze depresie și anxietate, să aibă
probleme de sănătate, să scadă în performanța școlară și să prezinte probleme de comportament în
școală, inclusiv o rată mai mare de abandon școlar . Un număr mic dintre ei pot, de asemenea, să
riposteze în moduri violente. Elevii care agresează sunt mai predispuși să manifeste probleme de
comportament în școală și să dezvolte dependență de alcool și droguri și, ca adulți, să se angajeze în
activități criminale și să trăiască într-o relație abuzivă. Copiii care sunt martori ai agresiunii și violenței
sunt, de asemenea, mai predispuși la probleme psihologice și să fie în absenteism sau să abandoneze
școala.
În timp ce violența și bullying-ul afectează învățarea la școală, ele au un impact negativ și
asupra dezvoltării sociale a tinerilor. Tinerii care sunt victimele violenței și hărțuirii au mai multe
șanse să întâmpine dificultăți în dobândirea abilităților democratice de bază, cum ar fi empatia,
respectul față de ceilalți, deschiderea către alte culturi și credințe, deschiderea către spirit și
801
sentimentul valorii de sine, abilități care sunt toate în centrul Cadrului de referință al competențelor
pentru o cultură a democrației al Consiliului Europei.
Violența și intimidarea nu afectează doar elevii direct afectați, ci pot afecta toți elevii dintr-o
școală. Lăsate necontrolate, incidentele de violență și hărțuire creează o atmosferă de anxietate și
nesiguranță incompatibilă cu învățarea. În plus, aceste fenomene provoacă sau exacerba conflicte în
afara școlii, care la rândul lor au repercusiuni asupra relațiilor din interiorul școlii.
Care sunt provocările?
Violența și intimidarea pot fi dificil de tratat în școală. Comportamentele experimentate ca
hărțuire sau violență de către elevul în cauză sunt uneori considerate a fi percepția subiectivă a
acestora. Poate fi dificil de definit o abordare comună pentru eradicarea unui fenomen care pentru o
proporție semnificativă a personalului școlar nu există sau nu contează.
Cultura dominantă într-o școală poate împiedica uneori eforturile de a aborda diferite forme de
violență. Astfel, școlile care aplică regulile din frică, recurg excesiv la sancțiuni și acordă prioritate
mediilor de învățare care cultivă un spirit competitiv nu fac nimic pentru a preveni violența și
agresiunea. Același lucru este valabil și pentru cei care susțin o ideologie care tolerează violența ca
răspuns la situații de frică, stres sau frustrare – așa cum demonstrează sfaturile adesea oferite
victimelor hărțuirii să riposteze și să dea înapoi moneda atacatorului lor.
În acest context, este ușor de gândit că pentru a rezolva problema violenței și hărțuirii este
suficient să punem capăt luptelor, să sancționăm și să asigurăm domnia ordinii decât să punem sub
semnul întrebării cultura țării.școala în sens larg. , exemplul pe care îl dă și tipurile de comportament
pe care le aprobă.
Printre profesori, mulți nu cunosc mecanismele democratice care vizează combaterea violenței
și hărțuirii, cum ar fi:
• justiția restaurativă
• rezolvarea conflictului
• medierea între egali
Aceste soluții sunt, fără îndoială, mai eficiente decât abordările punitive și au, de asemenea,
avantajul de a promova valorile și atitudinile democratice mai larg în cadrul unei instituții.
Cu toate acestea, este nevoie de timp pentru a stăpâni aceste abordări care necesită dobândirea
unor tipuri specifice de abilități, cunoștințe și atitudini. De asemenea, este nevoie de timp pentru a le
pune în practică. Poate fi dificil pentru un profesor să găsească timpul și motivația pentru a oferi un
răspuns democratic și constructiv la violență și hărțuire. Este mai ușor să pedepsești pur și simplu pe
presupusul făptuitor și chiar mai ușor să te bazezi pe ierarhia școlii pentru ca pedeapsa să vină de sus.
Întrucât tinerii înșiși sunt adesea cei mai eficienți agenți ai schimbării, este important ca aceștia
să fie implicați în inițiative oficiale de combatere a violenței și a agresiunii, cum ar fi mecanismele de
mediere între egali. Acestea sunt cu atât mai eficiente dacă sunt luate în serios de către personalul și
studenții în cauză, de exemplu prin instituirea unor proceduri formale de recrutare a studenților
mediatori și oportunități de formare la nivel înalt oferite de un profesionist.
802
PREVENIREA BULLYING-ULUI ȘI A CYBERBULLYING-ULUI ÎN MEDIUL ȘCOALR
Murgășanu Ștefania Iulia

Șc. Gimnazială Nr. 1 Bragadiru, Ilfov
Bullying-ul reprezintă o problemă la nivel mondial iar percepțiile eronate despre acest fenomen
ar putea accentua manifestările nesustenabile. Menirea acestui studiu de caz a fost de a examina în
profunzime modul in care profesorii percep hărțuirea studenților, prin justificarea teoretică și urmărirea
experimentală a conținutului, formelor si metodelor multilaterale; pentru a asigura prevenirea eficientă
si corectarea psihopedagogică a agresiunii in școala. Fundamentalele întrebări ale studiului de
cercetare au fost: “Ce percepții au profesorii despre bullying-ul din rândul elevilor? Cum a ajutat
profesorii dezvoltarea profesională în atenuarea agresiunii? Ce forme de intervenții utilizează școlile și
care sunt percepțiile profesorilor cu privire la adecvarea intervențiilor actuale?”
Bullying-ul si hărțuirea nu sunt probleme noi cu care se confruntă elevii și școlile. De fapt, de-a
lungul anilor, a fost privit ca fiind atât de obișnuit în școli încât a fost subestimat ca o amenințare
pentru elevi și redus la certitudinea că agresiunea este o etapă de dezvoltare pe care majoritatea
tinerilor o va experimenta apoi va trece peste. (Ross, 2002, p.107)
Diminuarea violenței in școli este o îngrijorare majoră a profesorilor, părinților si legislatorilor.
Violența se manifestă în numeroase moduri și există atestări din ce în ce mai mari că formele de
violență au un efect puternic asupra mediului de învățare al școlii. Bullying-ul este cea mai răspândită
formă de violență la nivel subsidiar în școlile de astăzi și, dacă nu este revizuită, poate duce la forme
mai grave de violență. În consecință, un aspect esențial al prevenirii violenței școlare este identificarea
și implementarea acțiunilor și strategiilor destinate să prevină sau să reducă agresiunea în școli. Acest
studiu de caz oferă strategii practice de prevenire a agresiunii care vizează mai multe niveluri (individ,
clasă și școală) și sunt discutate orientări privind cele mai bune practici pentru implementarea
programelor de prevenire a agresiunii în școli. (Rigby 2002, p 53)
Consecințele psihosociale ale intimidării sunt elocvente. Victimele agresiunii au rate crescute
de depresie, idei suicidale și singurătate. Experimentarea hărțuirii colegilor este asociată cu note
scăzute, un interes scăzut față de școala și absenteism. În plus, tinerii care au fost victimizați în
perioada copilăriei sau adolescenței prezintă o predispoziție mai mare de manifesta deprinderi legate
de violență comparativ cu cei care nu sunt implicați în agresiune. Prin urmare, victimizarea este legată
de efecte psihosociale concludente pe tot parcursul adolescenței și până la vârsta adultă tânără.
Nu există nicio îndoială astăzi că a fi agresat în copilărie este o experiență ostilă care aruncă o
umbră asupra sănătății mintale și a bunăstării copiilor și adolescenților. După câteva decenii de
scepticism general cu privire la adevăratul impact al victimizării agresiunii, fondul de dovezi întărește
acum un efect întunecat asupra sănătății mintale a tinerilor și dezvăluie alte rezultate slabe, inclusiv
stima de sine scăzută, auto-vătămarea și insuccesul academic. Recent, descoperirile emergente au
indicat un posibil efect de durată al agresiunii dincolo de perioada copilăriei și a adolescenței. Prin
urmare, impactul agresiunii asupra tinerilor victime poate persista odată ce agresiunea s-a oprit de
mult. Această consecință ar implica o schimbare profundă a strategiilor de prevenire și intervenție, care
se concentrează în mod obișnuit pe autorii agresiunii, în direcția unei atenții intensive asupra
victimelor, cu scopul de a amortiza povara victimizării agresiunii asupra vieților individuale și a
costurilor societale; dar nu toată lumea trece peste trauma personală care poate veni cu agresiunea atât
pentru victimă, cât și pentru agresor.
Acesta este motivul pentru care întâlnim fenomenul de bullying chiar și în rândul adulților la
locul de muncă, în case și în comunitate. Prin urmare, această hărțuire nu este izolată doar de școli. Dar
școlile sunt cel mai bun loc pentru a acționa activ. Profesorii, administratorii si directorii au cel mai
803
mare acces la cei mai mulți elevi printr-un sistem școlar. Aici personalul școlii poate interveni, sprijini
și educa elevii despre încetarea comportamentelor de intimidare directă și indirectă; ruperea lanțului de
intimidare. (Harris& Hathorn, 2006, p. 50)
În anii 1970, Dan Olweus a început dezbateri ample asupra cauzelor și efectelor agresiunii în
școlile scandinave și de atunci a fost o voce fruntașă pe această tema. Dar numai în ultimii zece până la
cincisprezece ani cercetătorii din America de Nord au studiat activ cauzele care duc la agresiune,
efectele pe termen lung și scurt pe care le are asupra elevilor și modul în care școlile și comunitățile
pot diminua efectiv evenimentele care apar precum și să intervină și să sprijine elevii atunci când se
întâmplă. Această cercetare este rezultatul creșterii violenței școlare și a mediatizării pe care a primit-
o. Pe de o parte, senzaționalismul violenței școlare a fost foarte necesar pentru a trezi generații de
educatori, părinți și elevi să spună : „Comportamentele care duc la această violență nu sunt în regulă în
școala mea, sunt o problemă și trebuie să găsim o modalitate de a o remedia”. Cu toate acestea, pe de
altă parte, atitudinea din temere pentru cel mai rău nu este nici cea mai bună abordare, deoarece oferă
un mesaj de neliniște personalului și elevilor că violența școlară va fi rezultatul final dacă aceste
comportamente nu sunt îngrijite. În timp ce această violență este o amenințare reală cu care s-au
confruntat școlile și educatorii trebuie să fie conștienți de aceasta, pregătiți să lucreze activ pentru a îi
pune capăt; teama de violența școlară nu ar trebui să fie singurul motiv pentru care școlile trebuie să
urmărească mai atent comportamentele de agresiune. De ani de zile elevii se confruntă cu lupte de
putere, jenă, frică, izolare, vinovăție, pierderea stimei de sine, pierderea prietenilor; probleme care
urmează o persoană până la vârsta adultă dacă nu sunt intervenite. Numai acest lucru ar trebui să fie
îndeajuns de îngrijorător pentru educatori, părinți și elevi, pentru a dori să lucreze pentru a găsi soluții
mai bune la problemele de hărțuire și hărțuire în școală, nu teama ca acesta să escaladeze la violența
școlară. (Dan Olweus 1973)
Înainte să propunem soluții reale pentru diminuarea comportamentelor de bullying, trebuie să
dezmințim câteva mituri despre aceasta hărțuire.
Bullying-ul este un act insultător individual si izolat. Având definiția bullying-ului (intenția
repetitivă de a răni, dezechilibru de putere), multe studii estimează că victimizarea nu s-ar evalua doar
la aceste doua componente. Astfel, este necesar sa estimăm cu acuratețe comportamentul de bullying.
Acesta nu reprezintă un caz agresiv izolat. Mai precis, problemele bullying-ului sunt influențate de
colegi, familie, scoală si comunitate. Deci, bullying-ul este cel mai bine înțeles dintr-o perspectivă
socială.
Bullying-ul are loc între persoana care intimidează și victimă. Rareori se întâmpla asta. În
realitate, trebuie să judecăm această prejudecata diadică si să recunoaștem că bullying-ul este o
problemă relațională dinamică si socială și că mulți tineri schimbă diverse roluri, depinzând de
condițiile socio-ecologice (agresiunile de acasă, grupul de colegi care hartuiește si lipsa de
supraveghere din cadrul școlii).
Tacticile anti-bullying sunt ineficiente. Efectele negative ale bullying-ului pot avea
repercusiuni chiar si in viața de adult. Cunoaștem foarte bine faptul ca tacticile împotriva abuzurilor și
a discriminării au ajutat la creșterea conștientizării sociale. Daca tacticile anti-bullying nu sunt
mandatate, multe școli nu vor dezvolta si adapta programe anti-bullying. Aceste mijloace ajută la
dezvoltarea conștientizării asupra fenomenului de hărțuire si pun bazele pentru o schimbare socială de
durată.
Bullying-ul este o faza normala a maturizării. Deși știm ca fenomenul de bullying începe să
își atingă vârful in perioada învățământului gimnazial, cunoaștem că acest fenomen este întâlnit și în
timpul învățământului primar si liceal. Bullying-ul reprezintă o problemă de durată ce nu este izolată
într-o anumită perioadă de dezvoltare.
Este imposibil să stopăm bullying-ul. Mijloacele de apariție a cazurilor de bullying sunt
diferite, dar sunt și multe școli sau clase unde cazurile de hărțuire sunt rare. Cu siguranța, atunci când
în scoli regăsim o coordonare pozitivă a adulților, coordonare pozitivă a elevilor si relații sănătoase,
804
avem mai puține cazuri de bullying. Nu este imposibil sa oprim bullying-ul, dar este nevoie de un efort
inteligent coordonat.
Prevenția si intervenția asupra bullying-ului este complicată si costisitoare. În munca
alături de personalul școlii, deseori auzim nemulțumiri legate de lipsa resurselor si neputința de a
achiziționa programe anti-bullying. Contracarăm prin simplul fapt ca stoparea bullying-ului este de
fapt despre dezvoltarea unor relații sociale sănătoase. Modelarea si organizarea relațiilor sociale dintre
copii este gratuită. Daca îi învățam pe toți să îi trateze pe ceilalți așa cum își doresc ei să fie tratați, o
extindere evidentă a acestei logici este că bullying-ul nu ar avea loc. Strategiile pentru reducerea
bullying-ului nu trebuie sa fie complicate si costisitoare.
Transformarea cercetării in soluții reale. Autoritățile educaționale ar trebui să rețină că o
societate moderna de tineret este foarte dinamică prin expunerea copiilor la diferite tipuri de orientări,
comportamente, stiluri de judecată și poziții de stăpânire diferențiale care necesită o strategie adaptivă
specifică individului în managementul comportamentului, contrar convențiilor uniformizate raportate
în acest studiu. Cadrul conceptual care susține această cercetare impune o abordare de intervenție
holistică care ar trebui să includă elevi, părinți, personalul școlii, factorii de decizie politică,
comunitățile și alți actori implicați în viața unui copil pentru a stabili coerența în și fără ca mediile
școlare să respecte așteptările pentru comportamente adecvate și consecințele pentru comportamentele
inadecvate. Dezvoltarea profesională are nevoie de consolidare pentru a pregăti în mod adecvat
profesorii pentru atenuarea agresiunii. Este obligatoriu ca autoritățile educaționale să adopte un sistem
integrat abordare care încorporează contribuția profesorilor în planificarea legii anti-bullying, ateliere
anuale și alte conferințe despre gestionarea conflictelor, calmarea, medierea de la egal la egal și
gestionarea agresiunii. Instruirea ar trebui să îi ajute pe profesori nu numai să identifice în mod eficient
scenariile de agresiune, ci și să conducă un management adecvat al agresiunii și al victimizării prin
eliminarea pro activă a forțelor motivaționale ale agresiunii juvenile.
La fel ca multe domenii ale învățării și dezvoltării copiilor, intervențiile eficiente împotriva
intimidării se bazează pe prevenirea universală care întărește factorii de protecție și reduce riscurile
pentru toți elevii. Multe programe de succes se bazează cel puțin parțial pe munca cercetătorului
norvegian Dan Olweus (1997), care a dezvoltat o abordare care vizează contextul în care apare
agresiunea (inclusiv atitudinile adulților și cei prezenți) și comportamentul victimelor și al agresorilor.
Abordarea a demonstrat reducerea agresiunii cu 50% și include:
O fundație la nivel școlar care oferă intervenții universale; un sistem de valori bazat pe grijă,
respect și responsabilitate personală; disciplină și sprijin pozitiv; așteptări comportamentale clare și
consecințe; dezvoltarea abilităților; și supravegherea crescută a adulților si implicarea părinților.
Intervenții timpurii care vizează factori de risc specifici și predarea unui comportament pozitiv
și abilități de gândire critică la nivelul clasei, inclusiv lecții, discuții și întâlniri cu părinții.
Intervenții individuale intensive pentru victime si agresori cu sprijin individual prin întâlniri cu
elevii și părinții. (Smith 2014, p. 32)
Scopul este de a crea o cultură în care adulții să oprească imediat orice agresiune, toți elevii să
învețe comportamente pozitive și să devină o parte a soluției anti-bullying, iar nevoile fiecărui elev să
fie satisfăcute. Sănătatea mintală joacă un rol crucial în acest proces. Directorii ar trebui să colaboreze
cu psihologul lor școlar pentru a dezvolta și implementa un program care se potrivește cel mai bine
nevoilor școlii lor. Pentru a avea succes, programele de intimidare ar trebui să includă toate
recomandările următoare:
-Evaluează amploarea problemei. Administrați sondaje separate la nivel de școală pentru elevi
și membri ai personalului pentru a identifica prevalența, atitudinile, cunoștințele, lacunele de percepție
și domeniile specifice sau aspectele problemei pe care poate fi necesar să le vizați, cum ar fi locațiile
sau momentele în care hărțuirea are loc cel mai des și preocupări particulare, cum ar fi ca hărțuire
sexuală sau „agresiune cibernetică”- cyberbullying.
-Stabilirea unei echipe de coordonare. Acest grup va ajuta la dezvoltarea și implementarea
805
activităților la nivel școlar. Selectați persoane respectate în comunitatea școlară care au cunoștințe
despre această problemă și și care sunt buni comunicatori și constructori de consens (includeți
profesioniști în sănătate mintală, părinți și studenți). O echipă specială special pregătită ar trebui să
ofere intervenții intensive individuale elevilor.
-Implicarea întregii comunități școlare. Fii pregătit pentru o rezistența inițială. Este posibil ca
membrii personalului să nu vadă necesitatea unui program sau să se simtă copleșiți de gândul de a
adăuga încă un obiectiv in anul școlar. Studenții pot fi sceptici dacă agresiunea persistă mult timp.
Părinții pot fi îngrijorați de deturnarea resurselor din programa de bază sau nu sunt convinși de faptul
că toți elevii, inclusiv propriul copil, va beneficia de învățarea abilităților de combatere a hărțuirii.
Obțineți informații periodice și oferiți informații consistente tuturor grupurilor.
-Dezvoltarea unui cod de conduită. Dezvoltarea ar trebui să implice întreaga comunitate
școlară, inclusiv elevii și părinții lor. Aceasta ar trebui să consolideze valorile empatiei, grijii,
respectului, corectitudinii și responsabilitatea personală și trebuie să definească în mod clar
comportamentul inacceptabil, comportamentul și valorile așteptate și consecințele pentru încălcări. În
plus, codul ar trebui să se aplice adulților și elevilor, să reflecte limbajul adecvat vârstei și să fie plasat
în mod vizibil în întreaga școală.
-Stabilirea și aplicarea consecventă a consecințelor asupra agresiunii. Consecințele ar trebui să
fie înțelese de toți elevii și ar trebui să combine funcțiile cu intervenții de susținere care să construiască
abilități de autogestionare și să alterneze comportamente pozitive.
REFERINTE:
- Harris, S. & Hathorn, C. (2006). Texas middle school principals’ perceptions of bullying on
campus. NASSP Bulletin, 90 (1) 49-69.
-Olweus, D. (1997). Bully/victim problems in school: Facts and intervention. European Journal
of Psychology of Education, 12 (4), 495–510.
- Ross, D. (2002). Bullying. In J. Sandoval (Ed.), Handbook of crisis counselling, intervention,
and prevention in the schools (electronic version) 2nd ed. (pp. 105-135): Mahwah, NJ: L. Erlbaum
Associates.
-Rigby K., Stop the Bullying, a handbook for schools. London: Jessica Kingsley Publishers,
2002. 53 p. ISBN 1843-100-70-3.
-Smith, Peter K. Understanding School Bullying: Its Nature and Prevention Strategies. London:
Sage, 2014.
806
COMBATEREA BULLYING-ULUI LA ADOLESCENȚII DIN MEDIUL ȘCOLAR. STUDIU
DE CAZ
Mustață Nicoleta
Colegiul Tehnic „Gheorghe Balș” Adjud
Comportamentele agresive de tip bullying ale adolescenților sunt determinate de o serie de

cauze. Cauzalitatea bullying-ului poate fi internă și analizăm trăsăturile de personalitate, stima de sine,
reactivitatea emoțională la stimuli, cât și externă când adolescentul este în conexiune cu factorii
responsabili pentru dezvoltarea personală cum ar fi: familia, profesorii și ceilalți elevi. Adolescentul nu
este singurul responsabil de conduita sa, ci este puternic influențat de familie, de relațiile dintre părinți,
de prieteni, educatori. În această lucrare voi ilustra modalitatea de intervenție în combaterea bullying-
ului la un adolescent din mediul școlar.
Cercetările subliniază ideea că stima de sine a adolescentului se dezvoltă în copilărie și în
relația cu primii agenți ai socializării, adică părinții. Prin expunerea studiului de caz, cum un
adolescent în vârstă de 17 ani își conștientizează problema prin modelul de interacțiune cu familia și
modalitățile de rezolvare a problemelor cu care se intersectează în viața de zi cu zi. Principalele
probleme ale adolescentului nostru sunt: comportament de bullying față de un coleg de clasă,
agresivitate verbală în relația cu părinții, disconfort emoțional, stimă de sine scăzută.
M.A, în vârstă de 17 ani, sexul masculin, elev în clasa a XI-a la un liceu tehnic. Părinții,
împreună cu fiul, vin la școală la începutul lunii septembrie 2019, la solicitarea dirigintei. M.A. este
unicul copil al familiei. Mama, de profesie contabilă, iar tatăl, inginer auto sunt în permanență ocupați
la firmele unde își desfășoară activitatea zilnică. Tânărul, încă de mic, a fost crescut de bunica maternă.
Climat emoțional a fost instabil în familie, cu discuții și conflicte asupra problemei educației fiului.
Apar disensiuni în ceea ce privește atitudinea educativă a mamei. Tatăl îi reproșează indulgența
manifestată în relația cu fiul și recompensele financiare oferite tânărului, fără ca acesta să le merite.
Comportamentul adolescentului la școală: ironizează colegii, fiind acuzat de părinții unui coleg
și reclamat la conducerea liceului pentru conduită de tip bullying față de acesta. Directorul liceului
sugerează familiei M să solicite consiliere psihologică.
Părinții sunt căsătoriți de 20 de ani, având un singur copil, mama în vârstă de 48 de ani,
contabilă, tata în vârstă de 50 de ani, inginer auto. Își obțin veniturile din propria firmă.
Se prezintă în cabinetul de consiliere pentru a solicita ajutor. Motivul conflictelor dintre cei trei
membri este legat de modelul educațional, de comportamentul la școală al unicului fiu, de atitudinea
adolescentului față de părinți. În cabinet, membrii familiei manifestă ostilitate unul faţă de altul şi îşi
adresează reproşuri, jigniri, chiar ameninţări.
Problemele cu care se prezintă elevul sunt:
Conflict cu un coleg de clasă; atitudine obraznică și sfidare față de regulile stabilite de
profesor la oră, atitudine agresivă la nivel de limbaj față de părinți.
Mama este indulgentă față de comportamentul fiului, găsește mereu scuze și motive să ierte și
să recompenseze cu bani înainte de a cere de la fiu corectarea atitudinii sau îndreptarea situațiilor
create. Băiatul manifestă chiul de la anumite ore, în special de la matematică, și are un conflict deschis
cu profesorul.
Ipoteza generală:
Deoarece la şedinţele de consiliere participau mama, tata şi fiul, demersul terapeutic se va
centra pe armonizarea relaţiei de familie, cu accent pe învățarea metodelor de comunicare eficientă
între cei trei și pe evitarea alianței între mamă și fiu.
807
Obiective:
Plecând de la această stare de fapt, s-a propus :
Stabilirea unei relaţii bazate pe încredere, fără crearea de coaliţii, mamă - fiu, astfel încât
membrii familiei, să aibă încredere în consilier şi în capacitatea acestuia de a provoca o schimbare
benefică (crearea relaţiei).
S-a considerat necesar să se abordeze terapia de familie, o dată pe săptămână, cu prezenţa
tuturor membrilor familiei, inclusiv a adolescentului, acuzat de comportament agresiv de tip bullying.
Datorită apariţiei unui dezechilibru în mediul familial, necesitatea unei terapii de familie se impune
pentru restabilirea poziţiei fiecăruia. Acest lucru se va realiza prin responsabilizarea părinţilor în
asumarea rolurilor în familie: să comunice și să aibă răbdare să asculte, să fie atenţi la nevoile acestuia,
Sensibilizarea părinţilor la nevoile fiului, prin consiliere de tip familial în cadrul căreia părinţii
săfie învăţaţi să comunice cu fiul lor. Se va recomanda, de asemenea şi realizarea diferitelor activităţi
în cadrul familiei, atunci când timpul le permite.
Consiliere de tip familial cu cei doi părinţi şi fiul lor pentru a se descoperi resursele în interiorul
familiei pentru a merge mai departe. Mama va fi învăţată să nu mai pună accentul pe recompensarea
financiară atunci când situația comportamentală a fiului nu necesită aceasta. Familia să se adapteze la o
nouă situaţie de comunicare, bazată pe reducerea reactivităţii emoţionale, astfel încât comunicarea
între cei trei să devină mai eficientă, prin evitarea compensării financiare de către mama, prin
reînvățarea rolurilor în familie, cu distribuirea sarcinilor din gospodărie și implicit cooptarea fiului
adolescent în distribuirea sarcinilor specifice vârstei și preocupărilor.
Metodologia cercetării:
Familia trebuie să conștientizeze beneficiul schimbării și consilierul să fie perceput ca o
persoană de încredere. Fiecare familie dispune de o homeostazie proprie şi de un anumit pattern de
funcționare a vieții lor. Dificultatea schimbării constă în puterea familiei de a înțeleg beneficiul
schimbării. Familia conștientizează principalele patternuri comportamentale, atitudinale, valorice,
normative, utilizate de proprii părinți în familia de origine, pentru a înțelege și vizualiza principalele
probleme ce tulbură liniștea, echilibrul propriei familii. Se evaluează motivația cuplului parental de a
se implica în consiliere. S-a ajuns la concluzia că familia în cauză are motivația foarte ridicată pentru
implicare în rezolvarea problemei fiului. Pentru o bună desfășurare a intervenției consilierului, se
stabilesc regulile pe care trebuie să le respecte pe toată perioada intervenției, astfel încât, să se
eficientizeze învățarea și în afara cabinetului. Stabilirea unei relaţii bazate pe încredere în capacitatea
terapeutului de a provoca o schimbare benefică în viața de familie (crearea relaţiei).
Ipoteza de lucru:
Lipsa diferențierii sinelui conduce la reactivitate emoțională ridicată, pierderea
controlului emoțional și tendința de fuziune emoțională cu ceilalți. În situația de față, M.A reacționează
emoțional prin autoînvinovățire, iar părinții se ceartă și fuzionează emoțional, pierzându-și controlul.
Prin consilierea folosită în cabinet, se pune stop furtunii emoționale dintre cei trei. Problema
nerezolvată din copilăria ambilor părinți determină conflicte în relaţia din familia prezentă. Fiul se
vede în familie ca victimă, dar și ca punct de pornire a conflictului între părinți.
Ședințele de consiliere, care au ținut 4 luni, au vizat: dezvoltarea motivației pentru schimbarea
celor trei, implicarea elevului în efectuarea temelor, identificarea tipurilor de emoții trăite de fiecare
membru în parte și autonomia adolescentului.
Rezultatele demersului psihoterapeutic de familie:
La sfârșitul ședințelor de consiliere, consilierea a dat roade observabile pentru toți membrii
familiei. M.A și-a conștientizat comportamentul și a acționat pentru îndreptarea lui, părinții au fost
mulțumiți de schimbările lor și viața de familie a intrat pe un drum cu sens.
Membrii familiei au realizat schimbări benefice de profunzime în urma intervenţiilor centrate
pe grup. Adolescentul a depășit blocajele create de nediferențierea sinelui. A început să controleze mai
bine emoțiile și-a ameliorat capacitatea de rezistență la stres. Își realizează mai bine rolurile de elev,
808
coleg, fiu. Reactivitatea emoțională în relația cu colegul victimă s-a mai diminuat. Are stimă de sine
mai bună, dar tot în zona medie, se valorizează mai mult, a crescut nivelul încrederii în sine.
În concluzie, consilierea a avut ca rezultat schimbarea comportamentului agresiv al tânărului.
Principalele rezultate pozitive privitoare la conduita socială a elevului adolescent au fost: mai buna
adaptare la normele impuse de școală (îmbunătățirea comportamentului, a prezenței, a participării la
activitățile școlare, a situației la învățătură), dar mai ales, conștientizarea conduitei inadecvate pe care a
avut-o față de colegul victimă. Nu au mai fost înregistrate plângeri din partea familiei acestuia.
Bibliografie:
Lelord, François, André, Christophe, Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege ai bine cu
ceilalţi, Editura Trei, Bucureşti 1999.
Mitrofan, Iolanda şi Vasile, Diana, Terapii de familie, Editura Sper, Bucureşti, 2001.
809
STUDIU DE SPECIALITATE – PREVENIREA ȘI COMBATEREA BULLYING-ULUI ÎN
ȘCOALĂ
Năstasă Nadia-Alina
Școala Gimnazială, Comuna Gâdinți, jud. Neamț
Introducere
Bullying-ul este o problemă de actualitate, cu multiple consecințe în dezvoltarea armonioasă a
personalității celor implicați. Conform Asociației Americane de Psihologie, bullying-ul este o formă de
comportament agresiv, în care o persoană provoacă, în mod intenționat și repetat, un disconfort unei
alte persoane. Definit astfel ca o formă de intimidare, hărțuire sau agresiune care implică
intenționalitate, dezechilibru al puterii și repetitivitate, bullying-ul poate să apară între copii, la școală
sau în afara acesteia, și chiar și între adulți, la locul de muncă sau în cadrul relațiilor pe care ei le
stabilesc în viața de zi cu zi.
Prezent în viața școlii, bullying-ul este un fenomen pe care încercăm să îl stopăm. Sunt
elaborate numeroase programe și acțiuni prin care reprezentanți ai societății (ONG-uri, Poliția
Română, Direcția Generală de Asistență socială și Protecția Copilului etc.) se alătură școlii și familiei
în demersurile de a conștientiza gravitatea acestui comportament agresiv în rândul copiilor și tinerilor
și de a reduce incidența acestuia.
La nivelul școlii, pot fi organizate activități care să sprijine elevii în depistarea și raportarea
cazurilor de bullying și care să le dea curaj celor implicați să vorbească despre propriile experiențe și
să ceară ajutor.
Obiectivele şi metodologia cercetării
1. Obiectivele urmărite au vizat următoarele aspecte:
Măsurarea nivelului de agresivitate din școală;
Realizarea și implementarea unui program de intervenție focalizat pe problemele identificate;
Stabilirea gradului de eficiență a programului.
2. Ipoteza de lucru: Există o corelație între nivelul de agresivitate din școală şi gradul de
implicare a factorilor educativi. Mai exact, am urmărit să vedem în ce măsură scade numărul cazurilor
de agresivitate (bullying) dacă acestea sunt raportate corespunzător și analizate la nivelul
claselor/grupurilor de elevi și în întâlnirile cu părinții.
3. Descrierea cercetării:
a) Descrierea subiecților: La acest studiu au participat 79 de elevi din clasele V-VIII din cadrul
școlii noastre (toți elevii ciclului gimnazial), având vârsta cuprinsă între 11 și 14 ani, provenind din
mediul rural.
b) Descrierea procedurii de investigare:
Pentru măsurarea nivelului de agresivitate din școală și identificarea elevilor care manifestă în
mod constant probleme comportamentale, precum și a elevilor asupra cărora se răsfrâng aceste
comportamente, a fost elaborată o fișă de observație prin care se obțin informații privind: contextul,
elevul agresor, persoana agresată, tipul de agresiune, atitudinea celorlalți elevi / cadre didactice în
momentul incidentului, Au fost selectați câte 3 elevi de la fiecare clasă și au fost instruiți în ceea ce
privește tipologia fenomenului de violență școlară și modalitatea de completare a fișei de observare.
Aceleași instrucțiuni le-au fost prezentate și profesorilor care predau la clasele de gimnaziu. Fișele au
fost completate zilnic, timp de trei săptămâni. Datele furnizate de acestea au fost centralizate, fiind
elaborat un raport cuprinzând rata incidenței comportamentelor violente pe săptămână, elevii care
manifestă frecvent acest tip de comportament, elevii agresați în mod repetat, conjunctura în care au
acestea loc.
810
Pe baza informațiilor culese, au fost elaborate planuri de intervenție pentru fiecare clasă de
elevi. S-au desfășurat activități de conștientizare și recunoaștere a fenomenului de bullying, a urmărilor
atât pe termen scurt cât și pe termen lung pe care le are, a creșterii nivelului de implicare în prevenirea
și diminuarea actelor de bullying. S-a avut în vedere în mod deosebit creșterea gradului de încredere a
elevilor-victimă în colegi și profesori, vorbind despre experiențele personale prin care au trecut,
precum și formarea de atitudini anti-bullying în rândul elevilor, care să conducă la comportamente de
protejare a elevilor agresați și la raportarea imediată a situațiilor observate.
Au fost organizate activități școlare și extrașcolare menite să dezvolte relații pozitive între
elevi; au avut loc lectorate cu părinții, în care s-a pus accent îndeosebi pe efectele bullying-ului asupra
copilului și semnele care pot apărea în cazul copiilor agresați.
Concluzii
Pentru a combate fenomenul de bullying și astfel a elimina efectele negative pe care acesta le
are asupra stării de bine a copiilor și a adolescenților, sunt necesare programe de intervenție anti-
bullying. Aceste programe trebuie concepute în așa fel încât să asigure implicarea activă, asumată și
bine documentată, atât de către copii cât și de către cadrele didactice și părinți. Ele trebuie să aibă la
bază patru principii-cheie (programul Olweus de prevenire a bullying-ului):
1. deschidere, interes pozitiv și implicare în viața copiilor;
2. stabilirea unor limite ferme pentru comportamentul inacceptabil;
3. aplicarea consecventă a pedepselor atunci când sunt încălcate regulile, evitându-se abordări
ostile, neproductive;
4. asumarea rolului de adulți care acționează ca autorități și modele pozitive.
Astfel, adoptând o abordare ce implică întreaga școală, se evidențiază fără echivoc faptul că
bullying-ul este o responsabilitate comună, iar diminuarea și eliminarea acestui fenomen depinde de
calitatea implicării și colaborării dintre profesori, elevi și părinți.
Bibliografie
Neacșu, I., Mareș, T., Nica, M., Copilul și violența. Comportamente și responsabilități, Editura
Semne, București, 2006
Neamţu, C., Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale
elevilor, Editura Polirom, Iaşi, 2003
Olweus, D., Bullying in schools: facts and intervention, Research Centre for Health Promotion,
University of Bergen, Norway, studiu accesat online la adresa
https://www.researchgate.net/publication/228654357_Bullying_in_schools_facts_and_intervention)
Şoitu, L., Hăvârneanu, C., Agresivitatea în şcoală, Iaşi, Editura Institutul European, 2001
811
BULLYINGUL ȘCOLAR
Neacşu Alina Marilena

Administrator patrimoniu Poiană Relușa
Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Galaţi
Violența școlară ca una dintre formele de manifesare a violenţei cotidiene, a fost identificată
pentru prima dată ca o problemă la începutul secolului trecut, însă interesul față de ea a sporit spre
sfârșitul anilor 40-ci ai sec. XX. Primele cercetări ale fenomenului bullying se referă la anul 1905.
Savantul francez C. Dewkes în una dintre lucrările sale a cercetat pentru prima dată hărţuirea în şcoală,
iar rezultatele obţinute au devenit baza unei serii de lucrări ale cercetătorilor europeni. Datorită muncii
lui D. Olweus, E. Roland și alți oameni de știință în 1978 conceptul de „bullying” a fost introdus în
mediul științific. Studii relevante în acest context au desfăşurat A. Picas și P. Heinemann, britanicii V.
Besag și D. Leine. În anii 1974-1988 cercetătorul britanic D. A. Leine a studiat detaliat fenomenul de
bulling şi a subliniat structura acestui proces și factorii care contribuie la manifestarea lui10.
La o primă vedere, violența este văzută ca un fenomen specific psihologiei educației având
originea în cercetările colectivelor de adulți. Cu toate acestea însă, studiile ne arată că poate să apară în
orice tip de comunitate, fie unitate militară, colectiv de muncă sau școală – iar faptul că copiii
experimentează acest fenomen, mai frecvent decât adulții, contribuie la răspândirea acestuia.
Bullying-ul este una dintre cele mai complexe forme de comportament agresiv și violent. Cu
toate acestea, nu fiecare act de violenţă este o acțiune de bullying. Conform studiului Organizației
Mondiale a Sănătății privind comportamentul sănătos la copiii de vârstă școlară , bullying apare atunci
când un elev este „tachinat în mod repetat într-un mod care nu îi place.
Nu este condiserat a fi bullying atunci când doi elevi de putere sau autoritate similară se ceartă
sau se bat. Nu este bullying nici atunci când un elev este tachinat într-un mod prietenos și glumeț”.
Prin urmare, putem deduce că bullying-ul este o violență manifestată cu scopul de a intimida,
demoraliza și înjosi victima. În acest sens, bullying-ul nu presupune neapărat existenţa unui conflict
bazat pe o problemă reală, ci pe dorinţa agresorului de a obţine putere sau autoritate, de a se prezenta
într-un anumit fel și de a domina victima. Mulți cercetători au pus în lumină impactul negativ pe
termen scurt și lung al bullying-ului ce afectează atât victimele cât și agresorii, printre care :
respingerea semenilor, comportament delincvent, criminalitate, tulburări psihice, violență ulterioară în
școală. Copiii care acționează ca agresori sunt expuși la riscuri mai mari de comportament antisocial și
delincvent ca adolescenți și tineri și la implicarea în infrancțiuni penale ca adulți.
Depresia este considerată cea mai comună problemă de sănătate mintală, consecință a bullying-
ului. Copiii agresați sunt defavorizați, nefericiți și suferă de probleme legate de stima de sine și
încrederea în propria persoană. Ei se simt adesea anxioși, simt rușine și se simt chiar vinovați pentru ce
li s-a întâmplat. În școală, ei sunt de obicei intruși fără prieteni, singuri și abandonați. Relațiile lor de
prietenie sunt adesea afectate din cauza unei frici sporite de a avea încredere în semenii lor.
Consecințele negative afectează nu doar sănătatea lor mintală, ci și rezultatele academice și pot scădea
motivația lor de a merge la școală și de a învăța.
Deci, putem conchide că bullying-ul reprezintă atât un fenomen deviant (ca formă de
manifestare), cât și unul criminogen periculos (sub aspectul consecințelor generate la nivel de individ
și societate).
Este nevoie ca bullying-ul să fie luat în serios de către părinți și profesori, pentru că efectele
produse sunt foarte periculoase, fiindcă adolescenții implicați în situațiile de bullying sunt mai
10
Lilia Pavlenco, dr., conf. univ., Catedra PEP, UST Cristina Rusu, masterandă, UST. Fenomenul de bullying în școală. p.
143. [URL]: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/143-147_12.pdf.
812
susceptibili la simptomele de depresie și anxietate, absenteism, au o stimă de sine scăzută, se simt
singuri, își pierd interesul pentru activități, în unele cazuri ajung chiar și la suicid. Tocmai de aceea,
acesta nu trebuie tolerat sub nici o formă.
Bibliografie
Lilia Pavlenco, dr., conf. univ., Catedra PEP, UST Cristina Rusu, masterandă, UST. Fenomenul
de bullying în școală. p.143 [URL]:
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/143-147_12.pdf.
Netzelmann T.A., Steffan E., Angelova M. Strategii pentru o clasă fără bullying. Manual pentru
profesori și personalul școlar. Salvați Copiii România: 2016. [URL]:
http://listen.animusassociation.org/wp-content/uploads/2016/09/manual-rom-web.pdf.
SparkNews.ro Tipuri de bullying. [URL]: https://sparknews.ro/2020/01/28/sase-tipuri-de-
bullying-in-scoli-solutii-si-etape-de-interventie-normele-metodologice-de-aplicare-a-legii-anti-
bullying-proiect/
813
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOALR
Neagoe Elena
Școala Gimnazială, sat Udrești, comuna Dănicei, județul Valcea
Cazurile frecvente de bullying petrecute în randul copiilor dar și repercusiunile negative pe

care agresiunea o are asupra securității psiho-emoționale a copiilor, cu atât mai mult dacă are loc într-
un mediu în care copilul se așteaptă să fie protejat de un adult, așa cum se întâmplă la școală sau
grădiniță m-a făcut să transform intr-o prioritate promovarea accentuată în grădiniță și școală a
măsurilor de prevenire și combatere a bullying-ului și cyberbullying-ului.
Astfel, am desfasurat cu copiii activităti despre toleranță, despre diversitate ( de gen, socială,
fizică,etnică,etc) dar și activităti care vizau siguranța online.
Este știut că bullying-ul are loc în fiecare școală, indiferent de tipul de comportament de
bullying sau de scara la care fenomenul are loc, dar ce contează și ce diferă semnificativ între școli este
modul în care acestea îl gestionează în practica de zi cu zi. Pentru a construi sau crea un răspuns de
succes la bullying, ne-am concentraț, am reflectat și am discutat modul de înțelegere a bullying-ului și
atitudinile față de acesta în școala noastră. Am făcut acest lucru împreună cu colegii , cu conducerea
școlii , cu elevii și părinții, unindu-ne eforturile într-o abordare școlară cu adevărat colaborativă.
bullying-ul capătă noi forme. Spre deosebire de situațiile clasice de bullying, în care comportamentele
de hărțuire se întâmplă față în față, iar victima are posibilitatea de a-și identifica agresorul și de a ști
cui să atribuie comportamentul agresiv, în mediul online acest lucru, de multe ori, nu este posibil. În
plus, dacă în realitate, în dimensiunea offline, comportamentul de bullying se oprește la un moment dat
iar situația umilitoare sau agresivă se încheie, hărțuirea online pare să fie fără sfârșit – ne urmărește în
camera proprie, pe tableta personală, pe laptopul din sufrageria familiei. Spre deosebire de alte forme
de bullying, cyberbullying-ul are un caracter permanent și anonim, care face ca impactul său negativ să
fie uriaș.
Principalele nevoi emoționale ale copilului care nu pot fi satisfăcute într-un mediu social afectat
de bullying sunt: nevoia de apartenență la grup și nevoia de a fi acceptat. Aceste două nevoi umane
fundamentale au un impact major asupra dezvoltării psihice armonioase. Din nefericire, fenomenul
social de bullying are ca principale particularități excluderea victimei din grupul de egali și intoleranța
față de anumite aspecte ce definesc copilul ca fiind o persoană umană unică (aspect fizic, apartenența
la un grup etnic etc.) Experții au atras atenția asupra faptului că bullying-ul afectează negativ, din
punct de vedere psihologic, întreaga grupă/clasă de copii, nu doar victimele și agresorii. În general,
copiii victime prezintă o stimă de sine scăzută și un concept de sine negativ (nu se consideră suficient
de buni). Ei se simt adesea anxioși, rușinați și chiar vinovați pentru ceea ce li s-a întâmplat. Relațiile
lor de prietenie sunt adesea afectate din cauza unei frici sporite de a avea încredere în semenii lor.
Copiii care acționează ca agresori sunt expuși la riscuri mai mari de comportament antisocial și
delincvent, ca adolescenți și tineri, și la implicarea în comiterea de infracțiuni penale, ca adulți.
Oricine poate fi agresat, nu există o corelare directă între aspectul fizic, caracteristicile
personalității și riscul de expunere la bullying. Toți prietenii glumesc unii cu ceilalți, dar, uneori, e
greu să îți dai seama dacă cineva doar se amuză sau vrea să te rănească, mai ales în mediul online.
Câteodată iau chestiunea în glumă și îți spun “glumeam doar,” sau “ nu o lua prea în serios.”
Dar dacă te simți ofensat sau crezi că ceilalți râd de tine și nu cu tine, atunci gluma a mers prea
departe. Dacă continuă chiar și după ce ai rugat persoana respectivă să se oprească și încă te frământă
cele întâmplate, atunci ar putea fi vorba de bullying.
Iar atunci când agresiunea are loc online, poate atrage după sine atenția nedorită din partea
multor persoane, inclusiv a necunoscuților. Oriunde s-ar întâmpla, dacă te nemulțumește, nu ești
814
obligat să o accepți.
Spune-i cum vrei, dar dacă te face se te simți prost și nu încetează, atunci este mai bine să ceri
ajutor. Oprirea cyberbullyingului nu se rezumă doar la demascarea hărțuitorilor (bullies), ci presupune
și recunoașterea faptului că toți merităm respect, atât în mediul online cât și în viața reală.
Când agresiunea de tip bullying are loc în mediul online, simți că ești atacat oriunde te-ai afla,
chiar și în propria casă. Poate părea o situație fără scăpare. Efectele pot fi de lungă durată și pot afecta
o persoană în multe feluri:
Psihic- te simți supărat, stânjenit, prost, chiar furios.
Emoțional- te simți rușinat sau îți pierzi interesul pentru lucrurile care îți plac.
Fizic- te simți obosit (ai insomnii) sau ai simptome precum dureri de stomac sau de cap.
Sentimentul de a fi luat în râs sau de a fi hărțuit de alții te poate împiedica să te exprimi liber
sau să încerci să rezolvi problema. În cazuri extreme, cyberbullingul poate duce și la suicid.
Agresiunile de tip cyberbullying ne pot afecta în multe feluri. Dar situația poate fi depășită și
persoanele afectate își pot redobândi încrederea și sănătatea.
Pentru că activitatea noastră s-a axat mai mult pe prevenție ,am stabilit și cateva reguli de bază:
- Gândește-te de două ori înainte de a posta sau distribui ceva online- acea postare rămâne
online și poate fi folosită de cineva mai târziu pentru a-ți face rău.
- Nu divulga detaliile personale precum adresa ta, numărul tău de telefon sau numele școlii tale.
- Află mai multe despre setările de confidențialitate ale aplicației tale preferate de socializare.
Iată o serie de acțiuni disponibile pe majoritatea rețelelor:
Poți alege cine îți poate vizualiza profilul, cine îți poate trimite mesaje directe sau cine îți poate
lăsa un comentariu prin configurarea setărilor de confidențialitate ale contului tău.
Poți raporta comentarii, mesaje și fotografii supărătoare și poți cere să fie șterse.
În afară de ștergerea din lista de prieteni, poți bloca în totalitate pe cineva și nu vor mai putea
nici să îți vizualizeze profilul și nici să te contacteze.
De asemenea, poți alege ca anumite persoane să îți lase comentarii care să fie vizibile doar
pentru ele, fără a le bloca în totalitate.
Poți șterge postări de pe profilul tău sau le poți ascunde pentru a nu mai putea fi vizualizate de
anumite persoane.
Cu toții ne dorim să punem capăt agresiunilor online, de aceea raportarea cyberbullyingului
este atât de importantă. Dar crearea Internetului pe care ni-l dorim presupune mai mult decât
demascarea agresorilor. Trebuie să ne gândim la faptul că ceea ce distribuim sau spunem îi poate răni
pe ceilalți. Trebuie să fim binevoitori unii cu ceilalți în mediul online și în viața reală. Depinde de noi
toți!
Bullying-ul este o capcană, în care sunt deopotrivă prinși toți copii - agresori, victime sau
martori.
815
www.salvaticopiii.ro
www.unicef.org
816
STUDIU DE CAZ: COPII VIOLENȚI
Neagoe Tatiana
Grădinița cu Program PRELUNGIT Nr.18 Buzău
PROBLEMA
violenţele obiective, care sunt de ordinul penalului(crime şi delicte) şi asupra
cărora se poate interveni frontal; Poliţia şi Justiţia sunt obligate în acest caz să colaboreze direct
cu instituţiile şcolare;
violenţele subiective, care sunt violenţe mai subtile, de atitudine, şi care
afectează climatul şcolar. Sunt incluse aici atitudinile ostile, dispreţul, umilirea, jignirea,
sfidarea, lipsa de politeţe, absenţa de la ore, refuzul de a răspunde la ore şi de a participa la activităţi
sau ceea ce unii numesc atitudini antişcolare. O formă de violenţă extrem de răspândită în mediile
şcolare este violenţa verbală (bullying-ul) adică atacurile verbale, cât şi intimidările (presiunea fizică)
exercitate prin ameninţări, injurii, umilinţe.
OBIECTIVE


Rezultatele şcolare ale copiilor observaţi sunt tot mai slabe;nu îşi îndeplinesc sarcinile
şcolare decât cu mare dificultate;
Copiii sunt atraşi de activităţile unor grupuri defavorizate în detrimentul şcolii şi al
familiei;
Relaţii sociale
Familie – relaţiile dintre părinţi sunt încordate, se întâlnesc cazuri de violenţă
domestică, divorţ, decesul unuia dintre părinţi;
Tatăl este violent, autoritar, coleric, consumă alcool, nu are loc de muncă stabil şi
uneori are aventuri extraconjugale;
Mama este depăşită de problemele financiare, de activităţile casnice, de educaţia
copiilor, afectată de probleme de sănătate, hiperemotivă, blazată;
817
Fraţii mai mari fac parte din grupuri de adolescenţi rebeli, puterea imitaţiei
afectează mult fraţii mai mici;
Grupul de prieteni are un comportament similar, apartenenţa / neapartenenţa la
grup poate afecta siguranţa copilului, comportamentele violente sunt încurajate şi apreciate;
Colegii de clasă au o situaţie financiară mai bună ceea ce declanşează sentimentul
de invidie, de neputinţa în a-l egala pe celălalt, îi evită din cauza violenţelor verbale şi fizice pe
care le manifestă.


818
performanţa atinsă.
mult timp;
agresive.
Există trei tipuri de prevenţie pe care le poate desfăşura şcoala şi care se completează reciproc:
generaţie la alta.

La nivel personal
819
REZULTATE FINALE
CONCLUZII
820
DINAMICA BULLYING-ULUI ȘI A VICTIMIZĂRII ÎN LICEU
- STUDIU DE CAZ -
Neagoie Mihaela-Denisa
Liceul Tehnologic „Constantin Brâncoveanu” Scornicești
Bullying-ul este o preocupare la nivel mondial, iar percepțiile eronate asupra fenomenului ar
putea sublinia intervenții nesustenabile. Scopul acestui studiu explorator calitativ a fost să examineze,
în profunzime, modul în care unii profesori de liceu au perceput bullying-ul elevilor. Întrebarea
principală a cercetării a fost: Ce percepții au profesorii despre hărțuirea elevilor? Datele principale au
fost din interviuri față în față cu mai mulți profesori care au răspuns la întrebări semi-structurate,
deschise. Analiza inductivă a permis compunerea cazurilor individuale. Analiza încrucișată a permis
clasificarea datelor în trei domenii principale de cercetare, aliniate cu cele trei întrebări secundare de
cercetare
(a) dinamica agresiunii și victimizării așa cum sunt percepute de profesori,
(b) adecvarea intervențiilor curente și
(c) adecvarea dezvoltării profesionale a profesorilor pentru atenuarea agresiunii.
Hărțuirea este o maltratare repetată a unei victime de către una sau mai multe persoane;
hărțuirea amenință pacea, liniștea, sănătatea și bunăstarea generală a membrilor societăților. Jones și
Augustine au reiterat nevoia de a eradica hărțuirea, deoarece victimizarea continuă poate provoca boli
fizice pe termen lung, probleme de sănătate mintală, probleme interpersonale, emoționale și de stima
de sine pentru ținte, grupul de “egali” din jur și făptuitori. Simptomele de agresiune cronice netratate
și victimizarea pot submina competența școlară, dezvoltarea și bunăstarea generală a unui copil.
Dificultățile create astfel afectează stima de sine, declanșează comportamentul antisocial,
promovează respingerea colegilor . Victimizarea poate avea mai multe conotații. De exemplu, oamenii
pot experimenta victimizarea din cauza unui jaf, a unei relații proaste și guverne corupte. În contextul
cercetării de față, victimizarea se referă doar la oprimarea din cauza hărțuirii.
Datele din acest studiu de caz explorator calitativ au dezvăluit felul în care unii profesori de
liceu au simțit hărțuirea și victimizarea în legătură cu caracterul adecvat al etichetelor actuale de
intervenție, contribuind la o perspectivă suplimentară la cunoștințele existente. În calitate de mediatori
care interacționează zilnic cu elevii, profesorii au contribuit cu informații valoroase pentru gestionarea
problemelor de intimidare și victimizare. Studenții cu experiență personală ca bătăuși sau victime au
atras inițial atenția ca posibili participanți bogați în informații în acest studiu.
Următoarea sursă bogată în informații, cea mai apropiată de elevi, au fost profesorii care petrec
cantități semnificative de timp observând comportamentele și interacționând zilnic cu elevii. Aceasta
explică alegerea profesorilor ca participanți la cercetare în acest studiu.
Întrebarea principală a cercetării a fost: Ce percepții au profesorii despre hărțuirea elevilor?
În plus față de întrebarea de cercetare primară, următoarele întrebări de cercetare secundară au
îmbunătățit procesul de înțelegere a modului în care unii profesori de liceu percep hărțuirea
studenților:
(1) Care este dinamica hărțuirii așa cum este percepută de profesori?
(2) Cum i-a ajutat dezvoltarea profesională (dacă există) profesorii în atenuarea agresiunii?
(3) Ce forme de intervenții folosesc școlile și care sunt percepțiile profesorilor cu privire la
adecvarea intervențiilor actuale?
Natura slujbei didactice care implică interacțiunea de zi cu zi a profesorilor cu elevii îi
predispune pe profesori să asiste direct la incidente de intimidare și victimizare și la raportarea
elevilor. Prin urmare, profesorii reprezentau o sursă bogată în informații din care anchetatorul putea
extrage o perspectivă substanțială asupra fenomenului de agresiune. Perspectiva a dezvăluit sugestii
821
pentru intervenții cu potențial mai practic, dezvoltare profesională îmbunătățită pentru personalul școlii
și perfecționarea politicilor școlare.
Multe rapoarte au identificat conexiuni între neglijarea părinților și delincvența tinerilor. Unele
rapoarte atribuie inadecvarea majorității programelor comunitare. Intervențiile standardizate, care se
bazează în mod obișnuit în afara cadrului familial, cu un joc limitat de rol parental, se concentrează
adesea pe dezvoltarea mentală a tinerilor delincvenți în loc să elimine factorii declanșatori originali ai
delincvenței lor, care includ exemple negative pentru adulți, orientare morală slabă, familii
disfuncționale, școală adversă, climatul și mediile comunitare. Deoarece părinții, profesorii și
comunitatea joacă un rol important în determinarea personalității copiilor lor, încercările de a rezolva
bullying-ul școlar fără implicarea adecvată a profesorilor ar putea reflecta lipsa de bun simț.
Populația de cercetare a constat din percepțiile profesorilor de liceu.
Alegerea profesorilor ca participanți la cercetare care se auto-raportează a rezultat din
trei factori motivatori.
(1) Decalajul în literatură legat de contribuția profesorilor în descifrarea dilemei bullying.
(2) Profesorii sunt predispuși să asiste direct și secundar la bullying, deoarece
interacționează direct cu elevii aproape zilnic.
(3) Preocupările etice că minorii își vor reexperimenta trecutul nedorit, discutând despre
experiențele de sine ca bătăuși sau victime, au condus la alegerea profesorilor în loc de studenți ca
participanți la cercetare, deși studenții ar putea fi mai bogați în informații decât profesorii.
Designul studiului de caz a fost adecvat, deoarece studiile de caz implică o examinare diligentă
a unor indivizi, entități sau unități specifice pentru a evalua modele unice de gândire sau comportament
pe măsură ce subiecții povestesc și descriu experiențele lor subiective din diferite perspective.
Excluderea prejudecăților personale și încurajarea rigoarei au avut loc prin abordările de
bracketing și inductive care implică următorii pași:
(1) Tratarea fiecărei transcriere într-o manieră inductivă, deschisă și exploratorie, fără a impune
vreo teorie stabilită asupra datelor.
(2) Identificarea expresiilor cheie din declarațiile respondenților care se referă la bullying.
(3) Interpretarea cu meticulozitate a semnificațiilor expresiilor legate de bullying.
(4) Interpretarea expresiilor și semnificațiilor din punctul de vedere al participanților.
(5) Diagnosticarea a ceea ce au dezvăluit expresiile despre un observator al violenței.
(6) Determinarea a ceea ce ar presupune o intervenție practică pentru bullying în contextul
semnificațiilor repetitive.
O analiză încrucișată a percepțiilor profesorilor despre bullying a dus la identificarea a
șapte teme majore care i-au determinat pe autori să organizeze sau să clasifice datele în următoarele
șapte concepte emergente.
(1) Profesorii diferă în ceea ce privește înțelegerea definițiilor hărțuirii.
(2) Profesorii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la consecințele academice și personale ale
agresiunii.
(3) Profesorii nu s-au diferențiat în abordările lor față de hărțuire.
(4) Profesorii s-au simțit inadecvat pregătiți pentru a aborda în mod constant problemele de
hărțuire.
(5) Profesorii au recomandat ca personalul suplimentar al școlii să se concentreze pe prevenirea
agresiunii.
(6) Profesorii au exprimat necesitatea unor programe școlare suplimentare pentru elevi care să
se concentreze pe prevenirea agresiunii.
(7) Profesorii și-au exprimat opinia că profesorii ar trebui invitați să contribuie la politica de
prevenire a agresiunii.
Cele mai semnalate forme de agresiune de către profesori au fost formele fizice și verbale.
Celelalte forme cu frecvențe mai reduse au inclus hărțuirea cibernetică, presiunea de la egal la egal,
822
smulgerea și confiscarea obiectelor de la victime, prejudecăți, discriminare, judecăți excesiv și critici
negative constante. Profesorii au atribuit hărțuirea verbală mai ales fetelor și hărțuirea fizică mai ales
băieților. Cu toate acestea, ambele sexe se complac în diferite forme de comportamente de agresiune.
În contextul evoluției, majoritatea profesorilor credeau că comportamentele de agresiune nu s-au
schimbat, că bullying-ul a făcut întotdeauna parte din tradiția școlii și va continua să fie. Profesorii au
afirmat că comportamentele de agresiune au rămas neschimbate, dar tipurile de comportamente de
agresiune cu forme electronice au crescut pe măsură ce tehnologia a avansat.
Încercarea cu neglijență de a rezolva problema bullying-ului de la suprafață fără a săpa adânc în
rădăcini este un factor de intervenție eșuată, potrivit unor profesori. Rădăcina problemei pare să
provină încă din epoca sclaviei, un profesor susținând că țara a fost întemeiată pe hărțuire. Datele au
relevat diversitate de trăsături afișate de bătăuși (de exemplu, siguranța, extorcarea financiară și
implicarea în bande) și victime (de exemplu, nesiguranța și frica). Exemple de comportamente agresive
care nu au fost percepute ca agresiune au arătat că profesorii au considerat și au tratat în mare parte
fiecare acțiune agresivă ca fiind hărțuire.
Profesorii au exprimat nevoia unor programe școlare suplimentare pentru elevi care să se
concentreze pe prevenirea agresiunii. Datele au arătat că elevii nu s-au simțit liberi să raporteze
victimizarea. Această tendință s-ar putea inversa dacă ar fi disponibile programe suplimentare la
nivelul școlii, cum ar fi cele de consiliere, care oferă oportunități de dialog unu-la-unu între elevi și un
adult de încredere.
Profesorii și-au exprimat opinia că ei înșiși ar trebui invitați să contribuie la o politică de
prevenire a agresiunii. Datele au indicat că profesorii nu au fost implicați în elaborarea politicilor.
Printre lista lungă de sugestii pentru îmbunătățirea rolurilor profesorilor în atenuarea agresiunii s-au
numărat conștientizarea, schimbarea culturii și implicarea părinților.
Întrebarea principală de cercetare se referea la percepțiile profesorilor despre hărțuirea elevilor.
Răspunsurile corespunzătoare la cele trei întrebări de cercetare secundară au îmbunătățit înțelegerea
percepției profesorilor de liceu asupra agresiunii. Analiza extinsă a datelor a dezvăluit răspunsuri la
întrebările prezentate sub forma a șapte teme majore enumerate mai sus.
Percepțiile profesorilor despre hărțuirea ca o problemă foarte gravă au fost în concordanță cu
cunoștințele de bază. Punctul de vedere conform căruia fiecare acțiune agresivă (indiferent de statutul
ei repetitiv) este hărțuire fără excepție a fost în contradicție cu opiniile anterioare. Profesorii au estimat
că agresiunea electronică a continuat să crească sub forma tehnologiei avansate și a concesiunii
societale. Deși majoritatea participanților credeau că comportamentele de agresiune nu au evoluat, ei
au observat o schimbare în practică de la forme fizice la forme electronice de agresiune cu tehnologie
avansată, care a fost susținută si de surse din literatură.
Unele dintre caracteristicile bătăușilor și victimelor menționate de participanți, cum ar fi mai
puternici din punct de vedere fizic și, respectiv, mai slabi din punct de vedere fizic, au fost constatări
comune. Climatul școlar, în virtutea politicilor sale cu ușile deschise, poate spori nivelul de confort al
elevilor cu raportarea victimizării. Observațiile profesorilor conform cărora climatul școlar negativ
poate exacerba bullying-ul au condus la recomandări pentru a îmbunătăți climatul școlar anti-bullying
și implicarea mai mult a profesorilor în politici. Direcția înțeleaptă de a îmbunătăți alegerile de
conducere este aparent un parteneriat care integrează elevii, profesorii, personalul școlii, părinții și
vocile comunității.
Dinamica agresiunii, așa cum este percepută de profesori, a stârnit îngrijorări cu privire la
inițiativele actuale reactive punitive împotriva hărțuirii, care nu îi echipează pe copii să difuzeze în
mod creativ progresele nedorite ale colegilor, compensând posibilele rezultate negative atât pentru
agresor, cât și pentru victimă; o soluție durabilă care exclude nevoile de intervenție a adulților.
Neconcordanțele dintre cauzele agresiunii și intervențiile dezvăluite de date au rezultat din concepții
greșite despre hărțuire și victimizare. Dacă autoritățile anterioare nu au putut atenua bullying-ul,
probabilitatea ca autoritățile contemporane să reușească este discutabilă, având în vedere că bullying-ul
823
este o componentă inerentă a dezvoltării copilului. Implicația este că liderii școlilor ar putea
redirecționa eforturile de la încercări de eradicare la încercări mai durabile de a promova abilități
pozitive de copiere la victime.
Autoritățile educaționale ar trebui să noteze că o societate modernă de tineret este foarte
dinamică, expunând copiii la diferite tipuri de orientări, comportamente, stiluri de gândire și niveluri
de stăpânire diferențiate, care necesită o strategie adaptativă specifică individului în managementul
comportamental, contrar protocoalelor standardizate raportate în acest studiu.
Cadrul conceptual care susține această cercetare impune o abordare holistică de intervenție care
ar trebui să includă elevii, părinții, personalul școlii, factorii de decizie politică, comunitățile și alte
părți interesate implicate în viața unui copil pentru a stabili coerența în interiorul și în afara mediilor
școlare, respectând așteptările pentru comportamente adecvate și consecințe pentru comportamente
inadecvate.
Dezvoltarea profesională are nevoie de consolidare pentru a pregăti în mod adecvat profesorii
pentru atenuarea agresiunii. Este obligatoriu ca autoritățile educaționale să adopte un sistem integrat,
abordare care încorporează contribuția profesorilor împotriva hărțuirii, ateliere anuale și alte conferințe
despre gestionarea conflictelor, liniștirea, medierea între egali și managementul hărțuirii. Formarea ar
trebui să ajute profesorii nu numai să identifice scenariile de agresiune în mod eficient, ci și să conducă
un management adecvat al agresiunii și al victimizării prin eliminarea pro activă a forțelor
motivaționale ale agresiunii juvenile.
824
STUDIU DE CAZ
Neagu Cristina Elena

Școala Gimnazială Nr. 3 Râșnov
1. Date de identificare: P.I.M.- gen masculin, Școala Gimnazială Nr. 3 Râșnov, clasa a IV-a
Locuieşte împreună cu răzbunicii, în mediul urban .
2.Profilul:
Este slab dezvoltat din punct de vedere fizic,înălţime 1,55 m
Există o comunicare slabă cu prietenii, cu adulţii, (stăbunicii) în special cu cadrele didactice,
evită contactul vizual mai ales în situaţii problematice, când este vinovat.
Este mereu agitat, agitaţia psiho-motorie este dată de tulburarea hiperkinetică , cauza căreia îşi
menţine destul de greoi concentrarea atentiei pe o sarcină şcolară.
Gesturile îconice întăresc deseori modalitatea de comunicare pe care o foloseşte în conversaţie
,pentru a-şi justifica un anumit tip de comportament.
Ritmul vorbirii este alert, prin ton răstit.
Volumul limbajului activ este destul de redus.
Controlul furiei destul de scăzut, slabă rezistenţă la frustrare.
Memoria este deficitară datorită fluctuaţiilor de atenţie, slabei capacităţi empatice, şi lipsei
comportamental.
2.Starea emoţională
masă, fiind elev cu CES.
Elevul are trăiri puternice la succesul şi insuccesul şcolar.
îndrumat de către învățător spre activităţi în care îşi poate descărca furia, respectiv activități
sportive-fotbalul, boxul-obţinând satisfacţie la nivelul echipei Acest fapt i-a produs satisfacţii puternice
şi afecte pe măsură.
emoţionale de furie. Acest fapt se observă în eritemul emoţional.transpiratii reci uneori, agitaţie psiho-
motorie.
De asemenea ca o particularitate, are capacitatea de a trece rapid de la o stare la alta din punct
3.Abilităţi sociale
Din cauza retardului psihic,verbalizează cu greutate la răspunsuri la întrebări
Se abate frecvent de la subiectul discuţiei schimbând sarcina sau canalizîndu-şi atenţia spre
activităţi mai uşoare, nereușind sa ducă nici o sarcină la final.
conversaţie s-a terminat.
comentarii la adresa profesorilor și colegilor, limbaj agresiv).
Puncte tari, ascultă sfaturile învățătorului şi ale consilierului şcolar pe care îi acceptă, dar de
cele mai multe ori încalcă regulile şcolare.
825
Elevul face parte dintr-o familie dezorganizată, crescând de la 6 luni la străbunici, mama
parăsindu-l, dar predispusă la stări conflictuale, din cauza tatălui care este foarte autoritar şi are un
comportament agresiv în relaţiile cu copiii şi cu mama sa, dorind tot timpul sa-l aibă în grijă, pentru
alocație.
Din cauza stării conflictuale, climatului insecurizant, a ajuns să-şi lovească deseori colegii.
De asemenea, familia (străbunicii) se confruntă cu probleme materiale mari, locuind în prezent
într-un apartament cu două camere.
Elevul s-a confruntat cu mai multe acte de violență, furt,etc.
Astfel, a participat în mod deliberat la diverse încăierări cu alţi colegi de clasă, sau de școală,
în multe cazuri devenind din agressor, victimă.

A fugit de mai multe ori de la scoală, (strecurâdu-se prin gardul școlii).
Chiuleşte uneori de la orele pe care susţine că nu-l atrag, se ceartă deseori cu adulţii şi cu
vârstnicii cu care intră în contact, atunci când aceştia încearcă să-i impună un anumit tip de
comportament.
fi diferit sau de a-şi atinge scopul.
Din cauza expunerii la acte de agresiune a dobândit acest comportament pe care îl utilizează
A fost deseori convocat în Comisia de disciplină la nivel de şcoală
Această funcţie îi determină elevului o anumită determinare. Astfel, el obţine autoritate la nivel
de grup.
înlăturarea lor;
şi cu adulţii;
Creşterea capacităţii de control al furiei, de autocontrol ;
826
Negrea Tamara Roxana

Liceul Tehnologic „General Magheru” Rm. Vâlcea
Bullyingul este considerat o formă de violență fizică și psihologică, conduită intenţionată care
vizează producerea unor prejudicii (rănire, distrugere, daune) unor persoane (inclusiv propriei
persoane), cu diferite cauze care determină noi forme de violență. Cazurile de bullying sunt în creștere.
Ele solicită specifice tipuri de strategii de prevenție. Violența se raportează la cazuri ce sunt împotriva
legii, depășind granița legalității în timp ce fenomenul bullying rămâne în aria legii. Violența este
considerată un comportament neacceptat, bullying-ul este forma acceptată ca o parte a vieții normale.
La tineri, violența și bullyingul sunt ceva obișnuit. Bullyingul este forma de violență cu nivel
scăzut în şcoli, însă cea mai răspândită de formă de violenţă în zilele noastre. Unii specialişti,
consideră bullyingul comportamentul sau atitudinea de „intimidare” în mod repetat şi intenţionat, ca
modalitate de a câştiga puterea asupra altei persoane. Dacă în mod obişnuit experinţele de bullying
erau văzute inițial ca fiind forme disfuncţionale de joc între copii, astăzi bullyingul se identifică cu
precizie prin următoarele aspecte:
este un comportament abuziv care de regulă conduce la comportamente violente pronunţate şi
persistente, care se menţin pe termen lung
experimentarea victimizării pe termen lung cauzează elevului agresat disconfort, frică și
suferință;
există un dezechilibru în raportul de forţă dintre agresor- victimă.
Tipuri de bullying:
- bullying fizic; include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: lovire, pus
piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugerea/deposedarea de obiecte personale;
- bullying verbal; include dar nu se limitează la comportamente repetate de tip: poreclire,
insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut homofob sau rasist;
- bullying social, adesea ascuns, greu de identificat/recunoscut, realizat cu scopul de a distruge
reputația socială a unui copil și de a-l plasa într-o situație de umilință publică; include dar nu se
limitează la comportamente repetate de tip: minciună și/sau răspândire de zvonuri, realizarea de farse
cu obiectivul de a umili sau de a crea situații stânjenitoare, încurajarea excluderii/izolării sociale, bârfa;
- cyberbullying, ascuns sau evident; se referă la orice comportament de bullying mediat de
tehnologie, identificat în spațiul de social media, website-uri, mesagerie etc.; include dar nu se
limitează la comportamente repetate de tip: mailuri, postări, mesaje, imagini, filme cu conținut abuziv /
jignitor / ofensator; excluderea deliberată a unui copil în spațiul online; spargerea de parole ale unor
conturi personale (de e-mail, facebook, instagram etc.).
Orice copil care este diferit de ceilalți poate deveni o țintă a bullyingului, cu precădere: cei care
au un aspect diferit (aspectul fizic a fost subliniat ca unul dintre cele mai comune motive pentru
bullying), cei care au comportamente sau caracteristici diferite de ale majorității (timiditate,
performanță academică, prezența unei dizabilități sau a unei nevoi educaționale speciale, prezența unui
diagnostic de tulburare de sănătate mintală), cei care sunt nou veniți în grup, cei care provin dintr-un
mediu socio-economic dezavantajat (inclusiv în cazul în care aceștia provin in mediul rural sau din
Republica Moldova), etnia diferită etc.
Motivele din spatele comportamentului de bullying variază de la nevoia de a-i impresiona pe
cei din jur până la „supraviețuirea celui mai adaptat”. A fost ușor identificată dubla postură a unora
dintre copii – agresor într-un context, victimă într-un altul. Dinamica rolurilor (victimă sau agresor)
este mai accentuată în cazul copiilor mai mici (ei se pot găsi cu ușurință în rolul de victimă sau de
agresor, în funcție de circumstanțe). În cazul adolescenților, rolurile tind să devină mai stabile și
827
dinamica este mai puțin accentuată.
Cea mai frecventă reacție a copiilor martori ai bullyingului este de a rămâne spectator pasiv, nu
de a interveni. Agresiunea este tratată ca un spectacol care ”poate fi uneori chiar distractiv”. Atunci
când intervin, copiii o fac pentru a susține în cea mai mare măsură agresorul. Bullyingul este mai
frecvent atunci când copiii au de-a face cu situații sociale noi (primul an de liceu, transferul într-o altă
clasă etc.). Intrarea copiilor într-un nou grup aduce vulnerabilitate suplimentară.
Există situații în care bullyingul este tratat într-un mod discriminatoriu: bullyingul provenind de
la copiii cu rezultate bune la învățătură este uneori puțin vizibil pentru adulți sau se sancționează într-o
manieră mai blândă, în timp ce copiii cu rezultate școlare slabe sunt percepuți uneori a priori ca fiind
responsabili. Sancțiunile școlare (scăderea notei la purtare, suspendarea sau mutarea la o altă clasă, în
cadrul aceleiași școli sau la o altă școală), sunt considerate de elevii de gimnaziu măsuri eficiente
pentru reducerea comportamentelor de bullying, în timp ce adolescenții sunt mai degrabă pesimiști în
legătură cu eficiența acestei măsuri în raport cu reducerea fenomenului.
Măsurile de disciplinare sunt în legătură cu evenimente singulare și extrem de severe, cum ar fi
un caz de violență fizică repetată extremă sau o acțiune de umilire severă. Adulții sunt descriși, în
general, de către copii ca fiind toleranți față de formele psihologice și emoționale de bullying.
Intervenția clasică în bullying este realizată de obicei foarte târziu, atunci când conflictul escaladează
și violență fizică a avut loc.
Școlile nu au o abordare comună în cazurile de bullying. Unii profesori sunt mai implicați în
stoparea comportamentului violent, în timp ce alții rămân pasivi („ceea ce contează este dacă
profesorului îi pasă”). Unii copii au menționat că există situații când unii profesori încurajeză
bullyingul sau pe agresori (umilind în mod constant unii copii). Intervențiile se concentrează pe
agresor și victimă, dând puțină importanță reacției grupului de martori. În legătură cu intervenția
consilierilor școlari, cei mai mulți copii nu au reușit să identifice competențele specifice ale acestora în
prevenirea/combaterea comportamentelor de bullying sau apreciază că intervenția se face numai în
cazul în care profesorii trimit copiii cu probleme la cabinetul de consiliere.
În ceea ce privește intervențiile care provin de la părinți, impactul intervenției acestora poate
varia: există părinți care agravează relația dintre copii (de exemplu, atunci când părinții vin la școală
să-și „apere” fiul/fiica cerând explicații sau „disciplinând” copilul cu care fiul lor/fiica este în conflict)
dar și alți părinți care contribuie la reducerea violenței.
Comportamentul de agresare apare ca o modalitate de a face faţă propriilor lor probleme:
pentru a obţine atenţia celorlalţi, pentru a deveni populari, pentru a se simţi importanţi sau în control.
Nu orice act agresiv trebuie să devină şi violent; agresivitatea are o arie mai largă, dar o intensitate mai
mică a manifestărilor decât violenţa. Bullyingul se centrează mai mult spre indivizi, care pot fi băieți
sau fete, spre cei care au mare nevoie de putere, de control. Victimele sunt cei care nu știu să facă față
agresiunii, suferind adesea de depresie și stimă de sine scăzută.
Fenomenul bullying are nevoie de strategii de intervenție specifice, de politica de tip ”Toleranță
zero”. În acest proces, agresorii și victimele se pot angaja în alte manifestări din ce în ce mai violente.
Atât în actele violente, cât și în situații de bullying, elevii-victime se tem și refuză să mai vină la
școală, suferă în urma unor pedepse fizice dure date în familiile lor. Cei care provoacă violența de tip
„bullying” sunt acele persoane care nu primesc suficientă atenţie, care doresc astfel să iasă în evidenţă,
să braveze şi acţionează în consecinţă.
Lipsa de afecţiune, de aprobare, de îndrumare, de feedback pozitiv, lipsa iubirii, neglijarea,
încurajarea unor noi stiluri de viaţă, noi moduri de impunere, de a câştiga bani (droguri, prostituţie,
găşti) sunt factori facilitatori pentru bullying. Nevoia de putere şi de dominare fac din victimă o ţintă,
iar agresorii vor răni fizic, social sau emoţional pe ceilalţi. De cele mai multe ori, cei care hărţuiesc, au
fost hărţuiţi sau sunt ei înşişi hărţuiţi, de colegi, de familie.
Bullyingul afectează pe toți: pe victimele agresiunii, pe agresor și pe observatori. Aceștia din
urmă, observatorii, rămân calmi, prudenți, sensibili și nesiguri, cu o slabă încredere în sine, se cred mai
828
slabi fizic decât colegii. Agresorul nu-și dă seama cât de agresiv este, consideră că alții sunt mai
agresivi decât el, are puține abilități de rezolvarea a conflictelor, îi place să domine, are o empatie
scăzută pentru ceilalți.
Victimele actelor de violenţă resimt frecvent un sentiment de furie, frustrare, umilinţă, izolare,
disperare şi suferă curent de răni fizice, suferă mult mai mult de tulburări psihologice şi somatice și
riscă, de asemenea, de a nu mai fi interesate de şcoală, de a se pune în situaţie de eşec, de a-şi pierde
respectul de sine, de a fi deprimate, de a claca nervos şi chiar de a se sinucide.
Bullyingul poate să transforme școala într-un loc de temut. Stresul, anxietatea și chiar fobia
socială pot să apară ca efecte negative în astfel de situații. Efectele asupra victimelor bullyingului se
pot resimţi chiar peste ani şi ani, dacă problema nu este tratată cum trebuie. Traumele îi pot urmări
toată viaţa, dacă aceştia nu vor decide să facă ceva împotriva acestora. Aşa cum reiese şi din studii,
mulţi copii aleg să nu mai frecventeze şcoala de frică, ruşine. Ei preferă o absenţă, unui ochi umflat.
Victima se închide în sine, îi e frică să le spună până şi părinţilor. Prieteni nu prea mai are,
pentru că cei din jur sunt foarte influenţaţi de bârfele auzite. Pe zi ce trece, victima devine din ce în ce
mai tristă, nu mai găseşte putere pentru a trece peste şi începe să se gândească din ce în ce mai des la
suicid.
Foarte multă lume spune că este vina victimei, dar nu este chiar aşa. De multe ori, atacurile
pornesc dintr-o invidie, iar cei care sunt agresaţi sunt nu doar persoanele slabe de înger şi cuminţi, ci
sunt şi cei frumoşi şi inteligenţi, în încercarea de a-i reduce la nivelul scăzut al agresorilor. De multe
ori, nu ai ce să faci, cum să ripostezi în faţa acestor situaţii. Ce nu ştiu cei care spun că victimele sunt
de vină, este că ele sunt mult mai puternice decât ei.
Bullyingul este un act comportamental repetat, îndreptat spre rănirea fizică sau mentală a unei
persoane. De asemenea, el se caracterizează prin comportamentul unei persoane care încearcă să obțină
supremația asupra altora. Cel mai ușor se poate observa această formă de violență în grupurile de copii.
Școala este mediul în care se manifestă cel mai des luptele pentru putere.
Cei care se ocupă cu astfel de comportamente de obicei îi lovesc pe cei din jur, îi fac de rușine,
îi jignesc și le pun diverse porecle. A-i obliga pe alții să facă ceea ce nu doresc este un alt
comportament adoptat de aceste persoane. Bullyingul reprezintă o parte a unor forme de abuz, de la
forma simplă de neglijare, la abuzul emoțional, fizic și sexual. Fenomenul bullying apare când :
- se păstrează tăcerea sau se dau telefoane abusive;
- se înseală, se intimidează;
- se provoacă rumoare;
- se postează mesaje urâte pe net (cyberbullying);
- se îndepărteză prietenii;
- se fură banii;
- se atacă opiniile, credința;
- se ignoră;
- se vorbește pe la spate;
- se împinge, lovește, șicanează;
- se pune în încurcătură;
- se strigă pe nume cu subînteles;
- se trimit texte ofensive prin telefon
Putem astfel să concluzionăm că rezolvarea problemei violenţei nu se poate realiza decât prin
efortul comun al tuturor factorilor implicaţi în educaţie, dintre care cei mai importanţi sunt familia şi
şcoala. Parteneriatul şcoală-familie are în acest context un rol foarte important. Colaborarea acestora
poate porni de la simple discuţii, şedinţe, lectorate, serbări, lecţii deschise până la vizite la domiciliul
copiilor moment în care se realizează o cunoaştere mai amanunţită a mediului de viaţă, dar se poate
realiza şi prin implicarea părinţilor în diverse acţiuni ale şcolii.
Atât timp cât cei doi factori educativi importanţi, şcoala şi familia se vor orienta spre acelaşi
829
obiectiv, vor avea acelaşi deziderat, acela de a preveni şi combate violenţa atât în şcoală, cât şi în
familie, cu siguranţă, acţiunea celorlalţi factori implicaţi în educaţie va fi nulă în ceea ce priveşte
comportamentul violent.
Bibliografie:
Axinte Gabriela, Sorici Cristina, Prevenirea violenței în școală – resursă pentru școli și
profesori. Ghid pentru profesori, învăţători și educatoare, 2015.
https://www.stopbullying.gov.
https://www.stopbullying.gov/prevention/how-to-prevent-bullying.
https://www.salvaticopiii.ro.
https://www.unicef.org/romania/stories/cyberbullying-what-it-and-how-stop-it.
830
STUDIU DE CAZ DESPRE MINCIUNĂ
Negreţ Mihaela-Carmen
Şcoala Gimnazială Breasta, jud. Dolj
Minciuna este o conduită de eschivare, în general destinată să evite o mustrare. De multe ori,
în mod inconştient, părinţii îşi învaţă proprii copii să mintă, prin promisiunile zilnice care nu sunt
îndeplinite. Dacă un copil va fi pus să mintă că unul dintre părinţi nu este acasă, atunci când este căutat
de o persoană nedorită, greşeala va fi dublă, el nu va fi învăţat să mintă şi este învăţat că poate trece
peste obligaţiile sociale, recurgând la minciună. Copiii nu sunt naivi, proşti, surzi sau orbi. Pe măsură
ce se dezvoltă psihic, ei vor să ştie totul şi sunt de preferat discuţiile oneste, pe înţelesul lor, fără a
ambala realitatea în minciuni. Factori care pot cauza minciuna la copii:
părinţii aşteaptă prea mult de la ei;
lipsa unei explicaţii plauzibile pentru un anumit comportament;
lipsa unei educaţii consistente;
lipsa de atenţie acordată de covârstnici sau adulţi;
teama; frica de pedeapsă;
dorinţa de autoafirmare.
Minciuna poate fi, deasemenea, o manifestare tipică a tendinţei de supraapreciere. Unii copii
mint din dorinţa de a-i acoperi pe alţi copii.Orice vină ascunsă prin minciună trebuie sanctionată, astfel
încât să se înţeleagă că vina se agravează minţind; sinceritatea reduce vina şi pedeapsa. Din educaţie
trebuie eliminate procedeele care induc teamă în legătură cu recunoaşterea greşelii. La baza tratării
individuale e necesar să stea încrederea în copil.
Viaţa grupului, a clasei, nu poate fi concepută decât având la bază relaţii de sinceritate, de
încredere reciprocă. Această încredere este compromisă ori de câte ori un gest, un cuvânt, o atitudine
ascund o minciune. Învăţătorii trebuie să înlăture şi să prevină orice formă de minciună şi de a
promova comportamentul caracteristic formării unei personalităţi morale.
Andre Berge, fără a intenţiona o clasificare, enumeră următoarele cauze ale minciunii: nevoia
de afecţiune, dorinţa de a fi lăudat şi admirat, intenţia de a obţine anumite favoruri, nevoia de bani,
dorinţa de a ieşi de sub controlul şi autoritatea pă rinţilor, plăcerea de a minţi, unele confuzii,anturajul.
Întrebând copiii asupra motivelor pentru care nu trebuie să minţim, Piaget a identificat trei
stadii: pănă la şase ani, subiecţii consideră că nu trebuie să minţim pentru că vor fi pedepsiţi; de la şase
la opt ani,subiecţii consideră că nu trebuie să minţim findcă aceasta este o faptă rea; începând cu vârsta
de zece ani ,copiii răspund că minciuna dăunează afecţiunii şi bunei înţelegeri.
Am constatat că cei care interzic să se spună minciuni sunt: părinţii, bunicii, învăţătorii, deci un
adult care îi cere copilului să respecte o anumită regulă.
Pornind de la aceste constatări şi din experienţa didactică, în orele de educaţie civică am
promovat un dialog sistematic precum şi dezbaterea unor fapte concrete din orizontul apropiat al
copiilor. La una din aceste fapte mă voi referi în continuare:
Mihai este elev în clasa a-III-a, fiul unor părinţi, vanitoşi, ambiţioşi care doresc ca fiul lor să
fie cel mai bun elev din clasă. De aici, un regim excesiv de riguros, de rigid, pe care părinţii i-l impun
copilului.
Orice tentativă de a ieşi din steriotipul de viaţă impus,este pedepsit sever de către părinti, care
au o pregătire medie, fără prea multe cunoştinţe despre psihologia copilului.
Copilul prezintă o inteligenţă generală, care-i facilitează asimilarea fără efort a cunoştinţelor
la toate obiectele, dar nevoia lui de mişcare,de de joc,îl fac uneori să viseze la momentele de
destindere alături de colegi.
Într-una din zile, profitând de întârzierea părinţilor, a stat mai mult la joacă cu copiii şi nu şi-a
831
pregătit temeinic temele pentru a doua zi.
Amintindu-şi palma pe care a primit-o anul trecut când a primit calificativul (B) la matematică
Mihai se hotărăşte să facă carnetul de note pierdut.În urma unei vizite la şcoală, tatăl află că a primit
din nou acest calificativ la matematică.Mihai motivează că a fost bolnav şi nu s-a putut concentra.
La remarca tatălui său că este inegal în muncă şi este un mincinos, Mihai îi dezvăluie motivul
real pentru care a minţit.
„Mi-a fost frică că ai să mă baţi!”
Analizănd acest caz am putut constata următoarele:

Uneori copilul se pune la adăpost inventând o scuză care pănă la urmă devine obişnuinţă ce
duce la mari carenţe în instrucţie şi educaţie;
În situaţia aceasta asistăm la declaraţia sinceră a copilului în urma unei minciuni de apărare;
Este o reacţie a copilului la teama de pedepse brutale;
La intervenţia învăţătorului, părinţii suprimă pedeapsa şi trec în poziţia de neîncredere făţişă
faţă de spusele copilului.
Am încercat să-I conving pe părinţi că trebuie neapărat apropiat sub raport afectiv, explicându-i
natura greşelii şi consecinţele pe care le poate avea minciuna asupra celor din jur.
Bibliografie:
Zlate, M – Psihologia socială a grupurilor şcolare, Editura Pedagogică, Bucureşti, 1972

Zlate, M – Introducere în psihologie, Casa de Editură şi presă “Şansa” Bucureşti, 1994
Wallon, H – Evoluţia psihologică a copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975
Salade, D – Dimensiunea educaţiei, Bucureşti, E.D.P, 1997
832
PROGRAM DE PREVENȚIE A BULLYINGULUI LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ
Nicolae Georgiana-Cristina
Grădinița cu Program Prelungit „Voinicelul”, Slobozia
Adeseori considerăm că propria noastră maturitate și acumulare de experiență sunt suficiente

pentru a stabili modele educaționale pentru copii. Cei mai mulți dintre noi considerăm că avem
integrată capacitatea de a crește copii, că avem potențialul de a înțelege și rezolva nevoile lor si știm
cum să-i sprijinim să crească fericiți. Părintele își atribuie drepturi depline asupra modului în care își
crește și își educă copilul. Educatorul apreciază că pregătirea lui profesională este cea mai indicată și
suficientă pentru a instrui și orienta copilul în evoluția lui. Medicul reprezintă garanția intervenției în
asigurarea sănătății fizice și psihice a copilului – și s-ar putea continua enumerarea persoanelor adulte,
familie extinsă, specialiști și nespecialiști cu care copilul vine în relație și care sunt răspunzători de
influența pe care o produc asupra lui.
Dacă toate lucrurile ar merge bine, nu am avea de a face cu atâtea situații în care copiii sunt
supuși la atitudini incorecte, neadecvate, la diverse forme de abuz sau neglijare din partea adulților.
Fenomenul de bullying este destul de des întâlnit în rândul copiilor și nu trebuie tratat cu
indiferență, pentru că se poate amplifica cu timpul și poate da urmări grave în privința conduitei
ulterioare. Bullyingul este determinat de mediul în care trăiește și se dezvoltă copilul. În general, copiii
pot avea temperamente sau aptitudini diferite, pot fi dotați nativ cu inteligență ieșită din comun, însă ei
nu se nasc mincinoși, timizi, neascultători, obraznici, leneși sau agresivi...Aceste trăsături sunt
dobândite pe parcursul vieții, fiind determinate în mod special de influența pe care o are asupra
copiilor mediul în care își desfășoară activitatea.
Deseori, copiii sunt martori la diferite manifestări violente, care au loc în familie, pe stradă sau
în diverse alte locuri; foarte frecvent însă violența prezentată pe micile ecrane, în unele desene
animate, este cea marcantă. Astfel, prin preluarea modelelor întruchipate de eroii animați, copiii își
formează deprinderi de comportament, rezolvând probleme sau conflicte în maniera violentă a
personajului îndrăgit. Urmărind în mod repetat scene violente, copiii vor deveni indiferenți la violență,
vor învăța să o tolereze și să o ignore. Ajung astfel să-și piardă sensibilitatea și inocența, să-și piardă
abilitatea de a înțelege suferința altora, de a se îngrijora atunci când asistă la producerea unui act
violent în preajma lor.
Această influență a programelor vizionate la televizor sau a jocurilor de pe calculator se simte
tot mai mult în atitudinile comportamentale ale copiilor preșcolari.
Cele mai des întâlnite manifestări ale violenței în grădiniță sunt cele de tip verbal sau exprimate
prin comportamente de genul: se împing, se zgârie, aruncă cu jucării. Atitudinile agresive apar din
dorința de a fi cel mai tare, din cauza frustrărilor acumulate, din cauza lipsei abilităților sociale și
emoționale bine dezvoltate, din cauza neformării unui comportament asertiv în timpul jocului,
neștiinței și neputinței de a-și regla emoțiile, mai ales pe cele negative, și formării unei imagini/stimă
de sine negativă.
Deoarece întâlnim deseori atitudini de bullying manifestate de copil atât față de părinți cât și
față de alți copii, un prim pas în stabilirea unui program de prevenție a bullyingului ar consta într-un
parteneriat educatoare-părinți având ca obiectiv stabilirea unor norme de care părinții ar trebui să
țină seamă:
Să spună copilului concret ce așteaptă de la el și de ce anume, înainte ca el să întrebe (copilul
are nevoie de sinceritate din partea părinților)
Să arate copilului cum să-și îmbunătățească comportamentul;
Să-l învețe consecințele comportamentelor negative;
Să fie consecvenți (copilul va învăța să-și controleze propriul comportament);
833
Privilegiile să fie asociate responsabilităților;
Să specifice clar și consistent așteptările față de copil;
Să dea dovadă de bunătate, dar dublată de fermitate;
Să evite să fie manipulați;
Să nu cedeze în fața dramatizărilor impresionabile și exagerate;
Să fie răbdători și să-l încurajeze cu orice ocazie.
Prevenirea bullyingului la vârsta preșcolară nu poate fi rezolvată doar printr-un parteneriat
părinți-educatoare, este necesară și munca cu copiii la grădiniță. În această privință au fost derulate
activitățile în cadrul proiectului județean „Non-violența în școli!”
Obiective cadru:
Dezvoltarea conștiinței de sine și a atitudinilor pozitive față de propria persoană și față de cei
din jur;
Dezvoltarea atitudinilor și comportamentelor adecvate de interacțiune în cadrul grupului.
Obiective de referință
Să aplice modalități de comunicare asertivă;
Să observe și să adopte modalități de relaționare pozitivă cu ceilalți;
Să recunoască comportamentele sănătoase și comportamentele de risc;
Să adopte deprinderi și comportamente favorabile în situații de conflict;
Să observe și să descrie rolul emoțiilor în rezolvarea fenomenului de bullying.
Obiective operaționale:
Să distingă între tipurile de comunicare verbală și non-verbală;
Să aplice regulile de participare la discuțiile de grup;
Să exerseze deprinderile de ascultare activă;
Să aplice abilitățile de comunicare în grup;
Să descrie ce este o prietenie;
Să sesizeze modalități de a-și face prieteni;
Să adopte atitudini pozitiv față de ceilalți;
Să evite atitudinile negative care pot duce la agresivitate;
Să exemplifice comportamente sănătoase și comportamente agresive;
Modalități de realizare: joc de rol, realizare de activități în grup: colaje, afișe, desene, postere,
discuții în grup, completare de fișe, povestiri cu început dat, jocuri și exerciții de ascultare activă,
comentarea unor imagini reprezentând scene agresive (desene animate), exerciții de comunicare
asertivă, exerciții de exprimare a emoțiilor (verbal ți nonverbal), vizionare, dialog, problematizări.
Resurse umane: consilier psiholog, educatoarea grupei în care se vor desfășura activități,
copiii, părinții.
Exemple de activități și jocuri care se pot desfășura cu copiii preșcolari:
DENUMIREA SCOPUL CONȚINUTUL
ACTIVITĂȚII ACTIVITĂȚII ACTIVITĂȚII
1. Joc de Familiarizarea Copiii vor exersa moduri
comunicare asertivă copiilor cu modul de de adresare asertivă în diferite
”Mi-ar plăcea...” comunicare asertivă atunci situații.
când doresc să se joace cu „Mi-ar plăcea să facem
jucăria altui copil. schimb de jucării...”
Este eficient „M-aș bucura dacă ai dori
pentru preîntâmpinarea să ne jucăm împreună.”
bullyingului.
2. Așa DA/ Așa NU! Diferențiere dintre Se vor prezenta copiilor
comportamentele agresive seturi de fotografii ilustrând
834
și cele non-agresive, diferite comportamente. Aceștia
acceptabile. vor selecta și vor realiza două
tablouri: „AȘA, DA” și „AȘA,
NU!”.
Prezentarea unor secvențe
din filme și emisiuni TV:
Discuții pe baza secvențelor
prezentate;
Realizarea unui afiș „AȘA,
DA! AȘA,NU!”, cu imagini
specifice.
3. Cine este Recunoașterea Se expun în fața copiilor
vinovatul? comportamentelor imagini:
acceptabile și a celor 1.Doi copii care se ceartă
agresive. de la o jucărie. Trag de ea și
Găsirea unor aceasta se strică.
modalități de rezolvare a 2.Un copil plânge cu
agresivității în cazuri jucăria în mână.
concrete. 3.Proprietarul jucăriei îl
împinge pe celălalt, iar acesta
cade și plânge.
Copiii vor fi solicitați să
descrie conflictul, apoi să exerseze
modalități de comunicare asertivă
care ar fi împiedicat situația ivită.
4. Ce-ai face tu Găsirea unor Discuții libere pe grupe
dacă...? soluții de rezolvare a mici de copii. Se prezintă sub
anumitor situații formă de enunțuri, situații care pot
conflictuale. provoca un conflict, ca în
următorul exemplu:
„Mihai se ceartă cu Andrei
pentru o minge. Nici unul nu vrea
să cedeze în favoarea celuilalt. Se
iau la bătaie.”
”-Ce-ai face tu dacă ai fi în
locul unuia dintre copii?”
Copiii vor fi solicitați în
găsirea unei soluții de rezolvare și
în motivarea acestei alegeri.
5.Cu cine mă Realizarea unui Realizarea unui poster în
asemăn? poster în sala de grupă. sala de grupă cu titlul: „Cu cine
mă asemăn?”
Posterul va cuprinde un
joc al fețelor care vor exprima
diferite emoții pe care le simțim în
diferite situații: bucurie, tristețe,
încruntare, furie, veselie.
Se va face apel la aceste
835
reprezentări în momentele în care
copiii vor trăi diferite emoții. La
momentul oportun, copilului i se
va cere să indice fața și să își caute
o altă față cu care ar dori să se
asemene și să motiveze de ce.
6. Lectura unor Stabilirea Lectura unor texte
texte literare sentimentelor pe care le literare în care sunt prezentate
simt personajele diferite stări emoționale trăite de
întâmplărilor. personajele acestora.
Dezvoltarea Exemplu:
sentimentului de empatie. Cățelușul șchiop
Copiii sunt solicitați să
stabilească sentimentele pe care le
trăiește cățelușul, să descrie și să
denumească comportamentul
copilului vis-a-vis de fapta comisă
și să emită norme de
comportament față de viețuitoare.
Povestea vulpoiului:
Prezentarea unei povești
despre un vulpoi care relatează
diferite stări emoționale trăite de
el.
Discuții despre povestea
vulpoiului.
7. Joc de rol „Eu și Conștientizarea Copiii sunt puși în situația
celălalt copil” copiilor asupra diferitelor de a imita diferite comportamente
situații de comunicare pe ale celorlalți copii după ce i-au
care ei le adoptă. observat în cadrul unor jocuri
liber-alese (pozitive sau negative)
Discuție cu copiii în
timpul desfășurării jocului,
836
Nilă Cristina
Profesor psiholog C.J.R.A.E Argeș
Problema prezentată în acest studiu de caz a apărut în mediul educaţional.
Eleva care are rolul de victimă al unor colege de clasă dar și de agresor - ca răspuns la
provocările externe.
Colegii de clasă –rol de observatori/martori.
c. Contextul apariţiei problemei
Comportamentul problematic al lui D.M. a început să apară atât în cadrul orelor de curs cât și
pe parcursul pauzelor. Eleva a avut conflicte repetate cu câteva colege de clasă și în pauze chiar a luat
parte la bătaie în curtea școlii, drept pentru care a ajuns în cabinetul de consiliere. De regulă, eleva
D.M. din clasa a X-a prezintă retragere socială, interiorizare însă uneori manifestă comportamente
intense de agresivitate verbală și fizică față de câteva colege de clasă. Motivele pentru care este
considerat comportamentul ei o problemă destul de serioasă este faptul că intră destul de des în
conflicte cu colegele de clasă.
d. Analiza situaţiei
În urma ședințelor de consiliere sunt desprinse următoarele informații:
Istoricul evoluţiei şcolare- violență verbală și fizică, rezultate slabe la învățătură.
Istoricul dezvoltării intelectuale-dezvoltare intelectuală normală, corespunzătoare vârstei.
Istoricul dezvoltării fizice-dezvoltare psihosomatică aproximativ corespunzătoare vârstei-fire
puternică, cu o constituție sănătoasă.
Istoricul familiei – Eleva prezintă faptul că în casă aveau loc certuri frecvente între părinții săi,
ca a surprins bărbați intrând la mama ei în dormitor și că știa că mama avea amanți. De asemenea,
afirmă că mama ei „ este nebună, țipă, impulsivă”, „sare ca un purice” și mai ales „foarte
prefacută...cea mai prefacută persoană pe care o cunosc”. Partenerul actual al mamei sale este
violent, autoritar, coleric, consumă alcool, nu are loc de muncă stabil. Își vizitează mama mai rar și
atunci când se întâmplă de fiecare dată are loc o ceartă sau chiar se ajunge la agresivitate fizică ,,mama
face numai ce îi spune el” (actualul partener cu care locuiește), ,,nu mă suportă pentru că semăn cu
tata”
Pe tatăl biologic îl caracterizează ca fiind „cuminte”, „înțelegător”, „calm” și „distractiv”,
însă pe acesta l-a pierdut în urma decesului în urmă cu 3 ani.
Istoricul relaţiilor sociale – eleva afirmă că îi place să își petreacă timp singură și că nu simte
nevoia să socializeze prea mult. Acasă ascultă muzică, face curățenie și își gătește. Ea are un amic
(vecin) cu care se mai întâlnește din cand în când să mai vorbeascaă. De asemenea, mai merge în vizită
la fratele tatalui ei și la soția acestuia cu care are o relație armonioasă.
Schimbarea comportamentală a survenit odată cu decesul tatălui și recăsătorirea mamei cu alt
bărbat. Ulterior, manifestările s-au agravat din cauza situației conflictuale cu mama sa și cu partenerul
de viață al acesteia, care nu a acceptat să locuiască și cu ea, D.M. râmânând să locuiască la casa tatălui
biologic, mama mutându-se cu actualul partener de viață.
e) Descrierea problemei:
837
D.M susține că elevele cu care intră în conflict o jignesc, o atacă verbal o amenință și vorbesc
urât la adresa ei încă din clasa a IX-a. În timpul pauzelor acestea obișnuiau să îi distrugă obiecte care
îi aparțineau (îi rupeau foaia cu tema din caiet, îi mâzgăleau pe carte sau ghiozdan). Comportamentele
au continuat cu umilirea repetată a ei în fața clasei, prin folosirea de cuvinte jignitoare sau invocarea
unor aspecte fizice (,,arăți ca un băiat”), comportamentale sau ce țin de propria familie (,,nici maică-
ta nu te vrea!”) și în cele din urmă au determinat-o să reacționeze. De asemenea, în drum spre casă în
microbuzul școlar acele colege fac tot felul de remarci ironice la adresa ei și a familiei și toți cei
prezenți în microbuz au prilejul să se amuze pe seama sa. Spre deosebire de clasa a IX-a când eleva
doar tăcea și suferea (și pentru că simțea că familia nu reprezintă un sprijin pentru ea), din acest an
școlar a simțit că din moment ce locuiește și se descurcă singură, poate să se și apere singură. Prin
urmare, a luat decizia de a le răspunde și ea cu agresivitate la provocările venite, astfel s-a ajuns și la
îmbrânciri de ambele părți.
Aceste comportamente s-au manifestat pe parcursul a doi ani școlari, a fost intenționat, repetat
și a existat și un evident dezechilibrul de forţe deoarece D.M era o persoană vulnerabilă, slabă și nu se
putea initial apăra singură. Se remarcă prezența:
-bullyingului verbal: porecle, sarcasm, insulte, jigniri, amenințări;
-bullyingului fizic: îmbrânciri, bătăi, distrugerea obiectelor personale;
-bullyingului indirect: colegele mai inventau ,,povești” despre D.M.
INTERVENŢIE
Obiective
Determinarea expectanţelor.
Lipsa unei relații armonioase cu mama și partenerul (conflictele pe care le are cu mama)
Stima de sine scăzută
Comunicare deficitară cu familia (neglijență din partea mamei)
Pierderea tatălui cu care avea o relație strânsă
Lipsa suportului social la școală (nu avea relații de prietenie)
Lipsa intervenției la nivelul grupului școlar sau la nivelul școlii
Colegii de clasă au o situaţie financiară și familială mai bună ceea ce declanşează sentimentul
de inferioritate, de neputinţă
Utilizarea mijloacelor violente de sancţionare a adolescentei acasă pe motiv că bataia-i ruptă
din rai (convingerile mamei)
Intervenția
La nivel personal
şedinte de consiliere atât individuale cât și de grup;
implicarea în activitățile clasei;
redefinirea sistemului propriu de valori
838
dezvoltarea unei relații de prietenie la nivelul clasei.
La nivelul colectivului de elevi și a școlii

aplicarea procedurii pentru combaterea bullying-ului;
aplicarea unor consecințe clare pentru comportamentul de bullying
activități de grup care favorizează acceptarea diferențelor și integrarea;
implicarea în activităţi extraşcolare, proiecte şi programe educative.
colaborarea cu familia, asistentul social şi cu consilierul şcolar;
implicarea elevilor în activităţi desfăşurate în colaborare cu comunitatea locală, poliţia, fundaţii
sau organizaţii nonguvernamentale;
Determinarea expectanțelor
Procesarea traumei emoționale;

Creşterea încrederii în forţele proprii a elevei;
Integrare în colectiv prin implicarea profesorului diriginte și a celorlalți profesori;
Relaţionare pozitivă cu colegii;
Colaborare în realizarea sarcinilor școlare (activități și teme de grup)
Detensionarea şi îmbunătăţirea situaţiei familiare(îmbunătățirea relației cu mama și menținerea
legăturii cu fratele)
Găsirea unor soluţii concrete pentru situaţiile de criză care pot apărea.
839
STUDIU DE CAZ
Oncea Maria
Grădinița P. N. Știuca
I. Date de identitate
Numele şi prenumele : T. E.
Vârsta: 5 ani
Sex: masculin
Grupa: mare
II. Definirea problemei
Gradul de manifestare al subiectului în activitatea cotidiană:E.este veşnic agitat, atât în
timpul activităţilor alese cât şi în timpul activităţilor comune (se ridică în picioare atunci când nu-i
convine ceva, deranjează colegii în timpul lucrului, nu termină nici o lucrare începută. Vorbeşte
neîntrebat mai tot timpul, manifestă nerăbdare, întrerupându-şi colegii. Răspunsurile sale sunt eliptice,
pripite, întrerupând şi educatoarea.
Date familiale:
Numele şi prenumele părinţilor:- tata –T.A. , mama- T.I.
Ocupaţia părinţilor:
Tata - muncitor ; Mama - casnică
Bugetul familiei: mic
Structura familiei : o familie cu probleme cauzate de consumul de alcool de către ambii
părinţi
Componenţa familiei: o soră şi un frate - mai mici
Relaţii familiale:încordate, datorate consumului de alcool de către ambii părinţi
Date despre starea sănătăţii:
Naştere : normală
Dezvoltare fizică : bună
Date privind dezvoltarea personalităţii:
Percepţie : lacunară
Atenţie : instabilă, se concentrează mai greu în activitate
Memorie: predominant mecanică şi de scurtă durată; viteza de memorare lentă; întipărirea
slabă, durata păstrării scurtă.
Gândirea : concret- intuitivă, nu face abstractizări.
Limbaj şi comunicare :
Volum vocabular : sărac, concret- situativ
Tip de comunicare : verbală, mimico-gesticulară
Semantica : înţelege informaţia verbală în ritm lent după multe repetări
Structura gramaticală : construieşte propoziţii scurte, acordul gramatical nu este bine format
Imaginaţie: săracă, îndreptată spre lumea desenelor animate pentru că urmăreşte aceste
programe la televizor
Afectivitate: emotivitate - instabil, imatur emoţional; reacţii emotive cu caracter exploziv
(ţipete, plâns, aruncarea jucăriilor)
Psihomotricitate : coordonare motrică generală - bună
Temperament : coleric
Mobilitate: lentă
Stabilitatea conduitei, echilibru: instabil
Intensitatea reacţiei: intensă, rapidă
840
Rezistenţă la dificultăţi: oboseşte uşor, se plictiseşte repede
Trăsături de caracter în devenire: neîncredere în sine, timiditate, nehotărâre, nesiguranţă,
egoism
Aptitudini: inteligenţă corporal - kinestezică, aptitudini pentru activităţile practice, educaţie
fizică
Creativitate: în activităţile practice
Relaţiile în grupul de elevi/ preşcolari: În colectiv este sociabil, are o fire deschisă dar de
cele mai multe ori el este cel care provoacă neînţelegeri şi conflicte. Este impulsiv atunci când copiii
nu-i dau dreptate sau nu-l ascultă.
Stilul de învăţare: Greoi, datorită faptului că nu se poare concentra mult timp şi se plictiseşte
repede. Preferă activităţile practice şi educaţia fizică. Este dezinteresat de celelalte activităţi din
grădiniţă, are un stil de muncă încet, se plictiseşte uşor, nu rezistă la efort intelectual susţinut .
III. Obiective:
- conştientizarea de către părinţi a responsabilităţilor care le revin în educarea copilului;
- modificarea atitudinilor părinţilor în raport cu copilul, folosirea de metode nonagresive în
educaţia lui;
- dezvoltarea încrederii în forţele proprii;
- realizarea unui program adecvat posibilităţilor lui, fără solicitări sau eforturi în salt, cu
sarcini precise şi bine definite;
- favorizarea integrării în grup;
-orientarea către şedinţe de psihoterapie;
IV. Plan de intervenţie:
- vizite la domiciliul copilului;
- participarea părinţilor la activităţile din grădiniţă cu scopul de a observa copilul în mediul
educaţional;
- consilierea părinţilor în urma observării comportamentului copilului (în timpul activităţilor
alese copilul se joacă frecvent „ de-a barul”);
- oferirea unor exemple de bună practică (familii în care părinţii se ocupă de copii);
- desfăşurarea unor activităţi în echipă, în care copilul să ştie precis ce are de realizat;
- realizarea de proiecte tematice în care să fie cooptaţi ambii părinţii;
-acordarea de roluri în jocurile şi activităţile alese prin care să capete încredere în forţele
proprii, precum şi încrederea colegilor.
-fişe de lucru individualizate;
-consiliere psihologică.
V.Criterii minimale de apreciere a progreselor:
-îmbunătăţirea comunicării cu familia;
-interrelaţionare pozitivă cu cel puţin patru colegi;
-identificarea modalităţiilor de dezvoltare a imaginii de sine;
-participarea la toate activităţiile ce i-au fost recomandate;
VI. Metode si instrumente de evaluare:
-observaţia directă şi indirectă;
-grila de evaluare a conduitei sociale;
-rezultatele activităţilor (fişe)
VII. Dificultăţi întâmpinate:
-nu a reuşit să-şi construiască un comportament empatic;
-nu poate rezolva sarcinile date într-un timp optim datorită deficitului de atenţie;
Revizuirea programului de intervenţie personalizat:
La sfârşitul semestrului I,după evaluarea semestrială,vor fi definite obiectivele şi se vor
proiecta noi conţinuturi.
841
Progresele vizibile înregistrate la sfârşitul semestrului au încurajat familia în a oferi un suport
afectiv preşcolarului.
842
STUDIU DE CAZ
Oncea Maria
Grădinița P. N. Știuca
să-și consolideze conștiința de sine, conștiința față de ceilalți din grup și să dezvolte
empatia-metoda
Joc de rol – „Pânza de păianjen”
În cerc, ridicaţi în picioare, se trece un ghem de aţă din mână înmână şi fiecare prinde
aţa cu degetele din punctul în care a ajuns la el, dând ghemul mai departe, până când toţi
elevii vor ţine în mână aţa, în aşa fel încât să formeze o reţea – o pânză de păianjen. Este rugat
un elev să dea drumul la aţă. Ce puteţi observa? Elevii sunt rugaţi să dea drumul pe rând la aţă
până ce aţa rămâne ţinută doar de un singur elev.
Se vor face asocieri între situaţia din acest joc şi relaţiile care există între oameni.
Se vor puncta:
– în orice grup, fiecare persoană implicată trebuie să-şi facă partea sa în a menţine
relaţia (când toţi aţi susţinut pânza de păianjen);
– dacă unul sau mai mulţi renunţă, responsabilitatea rămâne pe umerii celorlalţi şi se
strică echilibru (pânza devine încâlcită, îşi strică frumuseţea).
Discuţii:
– de ce sunt importante relaţiile de prietenie?
– ce alte relaţii aveţi la această vârstă? Ce trebuie să faceţi pentru a menţine aceste
relaţii?
– în ce situaţie se află grupul nostru? Cum sunt relaţiile dintre noi / voi?
EVALUARE ȘI FEEDBACK
Fiecare elev spune cum s-a simţit, ce i-a plăcut şi ce nu i-a plăcut în timpul orei.
Se fac aprecieri pozitive asupra modului de relaţionare elev – elev, profesor – elev.
să identifice tipurile de bullying, să distingă între rolurile și dinamica bullyingului într-
o situație;
JOACĂ-TE CU NOI
PAS CU PAS • Împărțiți clasa în mai multe grupuri mici (echipe) de 4-5 elevi.
• Spuneți-le elevilor că în scurt timp veți citi povestirea, urmată de o serie de întrebări,
care vor fi mai întâi discutate în grupurile mici, iar răspunsurile grupurilor vor fi împărtășite
cu restul clasei.
• Citiți povestirea întregii clase: „Când clopoțelul anunță pauza, toată lumea din școală
iese afară. Natalia este foarte fericită pentru că știe că vor juca fotbal și îi place. Ionuț nu este
atât de încântat, pentru că el nu joacă fotbal bine, dar totuși îi place să încerce. Totuși, înainte
de a începe să joace, Natalia îi spune că el nu va juca pentru că nu este un jucător bun și
echipa lor ar putea să piardă din cauza lui.”
• Ghidați discuțiile grupurilor cu ajutorul întrebărilor de mai jos. Citiți doar o întrebare
odată, permițând suficient timp pentru discuții, astfel încât fiecare grup să vină cu un răspuns
comun. Stabiliți timpul pentru discuții în funcție de vârsta elevilor și nivelul lor de implicare.
Alegeți și variați întrebările.
• Stimulați diversitatea contribuțiilor și dezbaterile, în locul răspunsurilor corecte.
Întăriți contribuția fiecăruia, asigurându-i că toate părerile și ideile sunt valoroase. Asigurați-
vă că discuțiile nu sunt dominate doar de unii elevi și că toți sunt de acord cu răspunsul de
grup.
843
• Când este gata, fiecare grup va împărtăși răspunsul său. Comparați ideile și subliniați
diferențele, nu adânciți discuția la acest moment. Oferiți contraexemple facilitând schimbarea
de perspectivă și varietatea contribuțiilor. Continuați cu următoarea întrebare/următoarele
întrebări.
• Ce a crezut Ionuț când Natalia i-a spus să nu joace? Cum s-a simțit? De ce?
• Ce a gândit Natalia când i-a spus aceasta lui Ionuț? Cum s-a simțit ea? De ce?
• Dacă ai fi unul dintre elevii care a jucat fotbal, ce i face? De ce?
• Dacă nici unul dintre colegi nu ia-r spune lui Ionuț să joace, cum s-ar simți el? De
ce?
• Dacă cineva i-ar cere să facă parte din grupul său, cum s-ar simți el? De ce?
• Cunoașteți pe cineva care a trecut prin ceva similar? Ați simțit vreodată ceva similar?
Ce au făcut ceilalți?
• Ce am putea face ca Ionuț să se simtă mai bine?
• Pentru a consolida și generaliza conținutul discutat, cereți-le elevilor să vină cu un
slogan/ afirmație, care să rezume munca depusă. Formulați împreună un slogan pentru
întregul grup, folosindu-vă de întrebările următoare: Ce am învățat astăzi? La ce este util?
• Asigurați-vă că afirmația e scurtă, pozitivă și ușor de reținut. Scrieți-o și poziționați-o
într-un loc vizibil în clasă.
• Alocați suficient timp pentru fiecare întrebare astfel încât elevii să poată explora
diferite posibilități de răspunsuri.
• În cazul în care continuați să lucrați într-o sesiune de urmărire, începeți prin a le
reaminti elevilor povestirea inițială și principalele contribuții.
Scrieți respunsuri la întrebări:
Cum te-ai simtit pe parcursul acivitatii?
să stabilească reacții eficiente și sănătoase la bullying, cu atenție pe rolul important al
spectatorilor observatori;
Jocuri de rol pentru o mai bună înțelegere și explicare a comportamentului
agresiv (15 minute)
Profesorul organizează elevii în grupuri și cere fiecărui grup să adapteze și să
reinterpreteze, în versiune proprie, scena descrisă în fragmentul citit anterior, ei trebuind să ia
în considerare ce au învățat despre fenomenul de bullying și să-și imagineze că victimele
aparțin minorităților rasiale. Elevii vor face schimb de roluri (agresorul va deveni victimă și
invers) și vor împărtăși colegilor propriile sentimente față de fiecare situație, evidențiind de ce
fenomenul de bullying este greșit sau trebuie oprit.
Se pot folosi cartonase autocolante unde vor scrie posibilele cauze ale bullying-
ului , să dea exemple de bullying, să explice sentimentele persoanelor implicate în fenomenul
de bullying, toleranța, empatie,etc… care vor fi aplicate într-un tablou dinamic pe un flip-
chart sau pe tabla din clasă.
Cum te-ai simtit in timpul activitatii?
Vei pune in practica ce ai invatat azi?
să reducă incidentele de absenteism și bullying;
Joc Semaforul
Jucătorii au ca obiectiv să realizeze o linie de trei piese de o singură culoare. Aceasta
poate fi pe orizontală, pe verticală sau pe diagonală.
Regulile jocului:
844
Jocul se desfăşoară pe tabla goală (Fig.1);
Fiecare jucător realizează câte o singură mutare;
- se aşază un jeton verde pe un spaţiu gol;
- următorul jucător poate aşeza un jeton verde sau unul galben/ roşu pe un alt spaţiu
gol;
- primul jucător va aşeza un jeton de orice culoare, încercând să realizeze o linie
completă din trei jetoane de aceeaşi culoare, fără a-i oferi şansa adversarului de a-i completa
linia.
Singurul jeton care nu poate fi înlocuit este jetonul roşu, de aceea se recomandă ca
acesta să fie utilizat pentru a bloca mutările adversarului.
Exemplul din figura 2 arată o poziţie a pieselor cu patru posibilităţi de a câştiga:
- înlocuirea jetonului verde din poziţia A3 cu un jeton galben;
- înlocuirea jetonului galben din poziţia D1 cu un jeton de culoare roşie;
- completarea poziţie C1 cu un jeton verde;
- completarea poziţiei B1 cu un jeton de culoare roşie.
5. Următorul joc se va desfăşura între câştigătorii etapei; dacă tabla a fost
completată fără a se realiza linia câştigătoare, se reia jocul cu aceeaşi parteneri.
Discuția se concentreaza pe bulying și nevoile privind siguranța:
• Ce situații din școală/clasă vă imaginați atunci când vă gândiți la aceste afirmații?
• De ce aveți nevoie pentru a vă simți în siguranță? De ce aveți nevoie pentru a vă
proteja granițele?
• Cum vreți să fiți tratați de ceilalți? Și cum îi tratați pe ceilalți?
• Ce înseamnă bullyingul pentru tine? Înseamnă bullyingul același lucru pentru noi
toți?
Cum te-ai simtit in timpul activitatii?
Vei pune in practica ce ai invatat azi?
845
STUDIU DE CAZ
Ondu Oana Danusia

Școala Gimnazială Scorțeni, Loc. Scorțeni, Jud. Bacău
Problema :
Elevul D. D. din clasa a IV-a prezintă un comportament neadecvat față de unii colegi de clasă,
respectiv gesturi de intimidare realizate doar alaturi de un grup de 2-3 colegi. Una din victimele sale,
eleva N.G., a reclamat învățătoarei urmatoarele comportamente deranjante:
• Aproape de fiecare dată când răspunde corect la ora este numită „tocilară” de către D. si
grupul său de susținători;
• Este ridiculizată pentru ca refuză să alerge prin clasă în timpul pauzelor;
• Este ridiculizată pentru faptul că nu are decât un prieten din clasă;
Părinții N.G. au spus că aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări repetate
și plânge zilnic din aceasta cauza; mai mult, are zile în care refuză să meargă la școală din cauza
A fost sesizată și atitudinea ignorantă a celorlați colegi față de acest fenomen, care nu se
sesizează absolut deloc și nu anunță învățătorul/profesorul când un episod de genul se petrece în
preajma lor.
Obiective :
ETAPE
• Probleme la învăţătură;
• Nevoia de a provoca suferința prin intimidare, alături de un grup de susținatori.
• note medii la majoritatea obiectelor;
• nu-şi îndeplineşte sarcinile şcolare decât cu mare greutate;
• nu participă foarte activ la ore;
• manifestă interes la: istorie, joc și mișcare, educație fizică;
• manifestă dezinteres la: limbă și literatura română, matematică, științe.
2. OBSERVAŢII PSIHOPEDAGOGICE:
• Limbajul scris/oral – destul de bogat în semnificaţii;
• Memoria – corespunzatoare vârstei;
• Imaginaţia – în general de tip reproductiv;
• Atenţia – capacitate medie de concentrare, oboseşte uşor;
• Voinţa – lipseşte, evită să ia decizii majore, nu are răbdare, se încadreaza în tiparul grupului
din care face parte;
846
• Deprinderi verbale, senzoriale, motrice – normale, corespunzătoare vârstei;
• Deprinderi de gândire şi perceptive – corespunzatoare vârstei.
• Afectivitate – prezintă dezechilibre afective majore, oscilează între dispoziţii afective
pozitive şi negative în perioade foarte scurte de timp, este hiperemotiv chiar dacă se străduieşte să nu o
arate;
• Caracter – pozitiv, destul de combativ, cooperant dacă are interes:
◦ dezinteresat de şcoală pentru că nu are un stil de muncă corespunzător, este împrăştiat,
• Echilibrul sistemului nervos - elevul prezintă o labilitate psihică destul de
accentuată generată, în principal, de problemele personale şi de familie:
◦ pentru a beneficia de compasiunea colegilor sau ca o formă deapărare, pentru a-şi proteja
3. RELAŢII SOCIALE
• Familie – relaţii deosebit de încordate între părinţi.
• Tatăl este deosebit de agresiv cu toţi membrii familiei, în special cu soţia, este:
- lucrează ca șofer comunitar, iar când vine acasă toată lumea e speriată.
- este preocupat doar de propria persoană;
• Mama este:
- lasă „capul lor” cât tatăl este plecat, iar când vine tatăl acasă este foarte autoritară;
- este dezechilibrată emoţional şi afectiv, hiperemotivă, suprasaturată de multitudinea de
-din cauza problemelor personale, problemele copiilor au trecut pe planul doi.
• Fraţi
– elevul are doi fraţi unul mai mare (clasa a VI a) și o soră mai mică (clasa I – cu probleme de
comportament mai mari ca ale cui D.)
• Grupul de prieteni
• Colegii de clasă
– are relaţii încordate cu colegii de clasă, exceptie făcând doar grupul lor (2- 3 colegi)
-problemele au apărut odată cu mutarea locului de muncă a tatălui, care ae foarte mult timp
plecat. Copiii stau nesupravegheati, umblând mult prin sat indiferent de ora. La intoarecerea tatălui
întreaga atmosferă din familie se schimbă brusc, fară a li se da vre-o explicație. Lucru pe care pe copii
îi debusolează.
- fără probleme deosebite
847
suportat;
- mama deși și –a dorit să lucreze, tatăl nu o lasă pretinzând că el câștigă destul de bine iar ea
să aibă grijă de copiii.
- tatăl e foarte agresiv fizic și verbal pe toată perioada șederii acasă.
848
STUDIU DE SPECIALITATE: „SUNT ELEV, CE ȘTIU DESPRE BULLYING!”
Oniu Aida
“Violența generează de obicei violență”. Eschil

Este interesant de abordat un asemenea subiect de discuție, astăzi, într-o eră presărată cu
profunde modificări, pe mai toate domeniile de activitate , dar și în contextual pandemic, aspect care
ne poate produce si schimbări comportamentale , atât în rândul tinerilor cât și a adulților.
Din acest motiv, la nivelul oricărei unități de învățământ ar fi mai mult decât utilă , realizarea
unor proiecte educative, dezbateri, discuții pe această temă a bulliyng-ului,și în cadrul orelor de
consiliere și orientare, cu diferitele sale forme și este la fel interesant de aflat care este abordarea și
din partea tinerilor, elevilor, nu doar din perspectiva adulților.
Astfel și din această perspectivă, proiectul educativ :”Sunt elev, ce știu despre bullying!” a fost
lansat în cadrul unității de învățământ la care frecventez, începând cu anul școlar 2020-2021, proiect
educativ care se desfășoară și pe parcursul anului școlar în curs.
Acest proiect educativ, vizează sesiuni de informare, dezbateri cu elevii, diferite activități
practice și pleacă da la următoare întrebări esențiale cu privire la bulliyng:” Sunt elev de ciclul
liceal, poate am auzit/văzut/participat la o situație în care s-a folosit bullying-ul. Știu ce este bullying-
ul? Care sunt formele sale? Ce măsuri pot lua pentru a nu se mai produce situații în care se folosește
bullying-ul?”
Suntem cu toții de acord sau cel puțin susținem ideea conform căreia aceste întrebări sunt
frecvent gândite de cei mai mulți elevi, poate însă, abia după ce au făcut parte la o situație de bullying
la școală, pe holurile școlii sau după gardurile școlii, fără ochii profesorilor, a diriginților, a
domnilor directori ațintiti asupra lor, sau, chiar în sala de clasă, sub camerele de luat vederi agățate
pe pereții clasei.
Bullying-ul trebuie înțeles ca un efect, un rezultat, o conduită, care ne-ar putea conduce la
cauza producerii aceteia- este o formă de violență. ”Cauzele sunt multiple în societatea noastră, iar
amplificarea fenomenului ţine de natura schimbărilor social-politice şi economice survenite în ultimii
ani. Migraţia economică a populaţiei adulte în afara graniţelor ţării, în căutarea unui loc de muncă, a
condus la dezmembrarea familiilor ori la abandonarea copiilor în grija bunicilor, rudelor sau a
cunoştinţelor. Aceştia din urmă s-au dovedit, de cele mai multe ori, incapabili de a face educaţie, fiind
lipsiţi de autoritate şi nu de puţine ori şi de un minimum bagaj informativ privind creşterea şi educarea
copiilor. A doua situaţie se referă la mediul familial, care contribuie la formarea şi dezvoltarea
copilului. Exemplul negativ al părinţilor, ei înşişi violenţi sau alcoolici, conduce către un
comportament antisocial. Insuficienţa fondurilor alocate învăţământului este o cauză importantă a
manifestărilor de indisciplină şi de violenţă, căci acest lucru înseamnă reducerea numerică a
personalului didactic, având drept consecinţă supraaglomerarea colectivelor de elevi. Excedentul de
sarcini se reflectă negativ în procesul de îndrumare şi control pe care-l exercită dirigintele asupra unui
colectiv numeros, de aproximativ 30 de elevi cu individualităţi total diferite, ţinând cont că fiecare
copil afiliat procesului educativ instituţionalizat poartă şi amprenta unor factori externi, precum mediul
de viaţă, potenţialul educativ al familiei, apartenenţa la un anumit grup de prieteni etc. Lipsa de
autoritate a cadrelor didactice, care demonstrează slabe aptitudini psihopedagogice, precum şi
indisponibilitatea acestora de a interveni în reglarea şi normalizarea relaţiilor, în detensionarea
situaţiilor conflictuale, poate genera conflicte majore. De asemenea, s-a constatat faptul că apar
probleme de marginalizare şi de victimizare a elevilor supuşi unor practici educative care se axează pe
comparaţii, etichetări ce pot dezavantaja şi discredita anumite categorii de copii, deveniţi, de cele mai
multe ori, ţinta ironiilor sau chiar a agresivităţii celor plasaţi în fruntea clasamentului.”..conform prof.
849
gr. I Victor ANDREI, Liceul Teoretic Jean Bart, Sulina.
Proiectul are ca obiectiv general dezvoltarea unor mecanisme de informare, formare,
monitorizare și comunicare la nivelul școlii pentru prevenirea și combaterea formelor de violență în
școală, iar ca obiective specifice următoarele idei:
a.prevenirea şi conştientizarea elevilor cu privire la efectele comportamentelor violente din
şcoală şi formarea unei atitudini civice conştiente, durabile faţă de acest fenomen social b.
Creșterea gradului de informare al elevilor şi cadrelor didactice cu privire la modalităţi alternative de
prevenire şi combatere a violenţei pe parcursul implementării proiectului.
c. Implicarea elevilor în activităţi de loisir şi creativ-plastice organizate de elevii școlii.
d. Realizarea unui sistem alternativ de activităţi extraşcolare si de educaţie civică al căror efect
să formeze un comportament asertiv şi atitudini pozitive.
e.Dezvoltarea relaţiilor de comunicare profesor-elev
f. Diseminarea informaţiilor obţinute în urma derulării activităţilor din proiect sub forma unor
exemple de bună practică aplicabile la nivel de clasă/şcoală, astfel încât să devină mai buni, mai
toleranţi, mai responsabili. În ceea ce privește programul de activități propuse în cadrul proiectului (o
parte din activități se vor desfășura online) mai sus amintit, pe parcursul celor doi ani, cu posibile
completări, datorate modificării structurii anului școlar și vacanțelor care pot apărea pe fondul situației
pandemice actuale se pot preciza :
1. Lansarea proiectului: ”Sunt elev, ce știu despre bullying!” – prezentarea partenerilor, informarea
mass-mediei, promovarea acţiunilor din proiect şi al partenerilor.
2. Activități de informare, dezbateri, discuții libere, activități didacticediversificate, utilizând
materiale și auxiliare pe tema bulling-ului la orele de consiliere și orientare de către profesorii diriginți
din cadrul colegiului, pe diferite nivele de studiu, în format online/ fizic, cu participarea psihologului
școlar din cadrul colegiului și a consilierului educativ.
3. ,,30 ianuarie – Ziua Internaţională a Nonviolenţei în şcoală” – dezbatere realizată cu elevii şi
cadrele didactice, invitați; postarea de materiale video şi foto pe site-ul colegiului.
4. Expoziția ,,Nonviolenţă în şcoală şi în spaţiul comunitar” –afișe, colaje, desene, postere
realizate de elevi. Elevii pot realiza creatii literare (poezii, eseuri, compuneri) si creatii plastice (afise,
postere, lucrari in acuarela pe teme antiviolenta), iar cadrele didactice vor realizate cate un material pe
teme antiviolenta la alegere (referat, studiu de caz, recenzie carte, prezentare optional CDS de educatie
civica pentru elevi, program terapeutic pentru agresivitate).
5. Dezbatere ,,Modele de bună practică în domeniul prevenirii şi combaterii bulliyng-ului din şcoală” –
dezbatere comună a partenerilor elevi-cadre didactice-reprezentanţi ai instituţiilor partenere.
6. Aplicare de chestionare de feedback (distribuirea unui link pe domeniul școlii)
Pe parcursul anului școlar anterior, conform planului de activități propuse, s-au
desfășurat o serie dintre activități, dintre care amintim activitățile realizate în cadrul orelor de
consiliere si orientare din cadrul colegiului nostru de către profesorii diriginți: "Despre BULLING și
formele sale"- dezbatere cu participarea consilierului educativ școlar și a psihologului școlar, Lecție
Livresq creată cu titlul-Bullying - Wikipedia, Soluții anti-bullying (aikiseishin.ro), “Fenomenul de
BULLYING”- dezbatere, vizionare de filmulețe, realizarea de materiale privind acest fenomen,
folosind resurse și instrumente educaționale online, ” Bullying-ul, formele sale și cum îl combatem„-
dezbatere și discuții libere, “Spuneți stop bulliyg-ului”- Prezentare power point, etc
Dintre rezultatele scontate ale proiectului educativ, amintim:o scădere a incidenţei
fenomenului( bulling-ului) violenţei verbale şi fizice din rândul elevilor; o ameliorare a prezentarii
comportamentelor agresive din mass-media, sport, viaţă socială; prevenirea etichetării şi excluderii
sociale a elevilor prin desfasurarea de activităţi socio-educaţionale utile; îmbunătăţirea abilităţilor de
comunicare, negociere şi rezolvare a conflictelor intrapersonale în relaţiile interpersonale dintre elevi-
elevi, elevi-profesori, copii-părinţi.
Așadar, o abordare a bullying-ului în mediul școlar poate fi considerată o adevătată provocare,
850
mai ales dacă tratează elevii din ciclul liceal.
Sursa: Proiect educativ :”Sunt elev, ce știu despre bullying!”, realizat de către echipa de proiect
din cadrul Colegiului Economic „Dimitrie Cantemir” Suceava
851
Onofrei Mihaela –Oltița

Școala gimnazială: ,,Leon Dănăilă” /Grădinița nr 2 -
Darabani; jud Botoșani
,,N –ai nevoie de prea multe ca să fii fericit ,
E de ajuns o mână de prieteni în asfinț !”
Bullying-ul este un comportament cu tentă agresivă întâlnit mai ales în rândul copiilor de
vârstă școlară, care implică un raport inegal de putere între persoanele implicate. Astfel de
comportamente au caracter repetitiv și ambii copii implicați în proces pot suferi consecințe
serioase și de lungă durată.
Există 3 tipuri de bullying:
bullying verbal: tachinări, injurii, comentarii nepotrivite cu tentă sexuală, utilizarea
sarcasmului, amenințări;
bullying social, cu implicații asupra reputației cuiva și asupra relațiilor lui cu cei din jur:
a abandona o persoană cu rea intenție, a convinge alți copii să nu fie prieteni cu o anumită
persoană, răspândirea zvonurilor răutăcioase despre cineva, a face pe cineva să se simtă jenat în
public;
bullying fizic: a lovi, a ciupi, a scuipa, a pune piedici, a împinge, a lua sau a distruge
lucrurile cuiva și alte gesturi fizice nepoliticoase.
Referitor la primul caz prezentat de dvs în cadrul cursului.

Dănuț este un copil muncitor,dar marginalizat de către colegii lui,din cauza faptului că a
fost părăsit de mamă . Tatăl,neputând să aibă grijă de el,l-a încredințat bunicii. Acesta trece
printr-o perioadă dificilă, nefiind deloc înțeles de colegi,care adoptă un comportament
neadecvat. Ei apelează la abuzul emoțional,râzând pe baza acestui fapt,dar îl îmbină cu cel
fizic,trecând la un alt nivel. Dănuț este stropit cu apă,batjocorit și devine o victimă a
bullyingului. Îi sunt ascunse caietele și este chiar inchis în toaletă. Remarcăm o neglijență a
cadrelor didactice și o nepregătire a lor în depistarea și rezolvarea acestor cazuri. Băiatul ar fi
avut nevoie să fie ascultat și susținut într-o astfel de perioadă, atât timp cât se cunoștea situația
familială. În niciun caz nu dăm dreptate doar unora,ci trebuie să identificăm vinovatul.
Profesorii au aprofundat fenomenul de bullying,Dănuț neavând cui să povestească prin ce
trece,pentru că nimeni nu era dispus să-l asculte. Astfel,s-au făcut diferențe între copii din cauza
situației financiare precare și familiale-aspecte personale ce nu ar trebui luate în considerare.
Abilitățile copilului sunt cele ce pot face o diferență într-un colectiv. Băiatul este bun la suflet și
răbdător,așteptând o schimbare în comportamentul colegilor față de el. Acesta este și
altruist,nedorind să le povestească profesorilor despre atitudinea celorlalți. Răpus de situație,
aleargă în brațele bunicii,căreia îi cere ajutorul. Bătrâna,stupefiată,convoacă o întâlnire cu
directorul,căruia îi cere o soluție salvatoare a problemei . Cazurile de acest gen sunt foarte
întâlnite în școli și nu numai,însă pot fi prevenite prin dezbaterea subiectului atât în școli, cât și
acasă, într-un dialog profesor-elevi, respectiv părinte-copil. De asemenea,trebuie să acordăm o
mai mare atenție relațiilor ce se stabilesc între elevi și să păstrăm o bună legătura cu aceștia.
Ce este cyberbullyingul?
Cyberbullyingul înseamnă bullying prin folosirea tehnologiilor digitale. Se poate întâmpla
852
pe rețelele de socializare, pe platformele de schimb de mesaje, platformele de jocuri și pe
telefoanele mobile. Este vorba despre un comportament repetat cu scopul de a-i speria, înfuria
sau umili pe cei vizați. Printre exemple se numără:
răspândirea minciunilor sau postarea de fotografii jenante ale cuiva pe rețelele de
socializare;
transmiterea de mesaje supărătoare sau de amenințări prin platformele de schimb de
mesaje;
copierea identității unei persoane și transmiterea în numele acesteia de mesaje
răuvoitoare cuiva.
Dar cyberbullying lasă amprente digitale- înregistrări care se pot dovedi utile și care pot oferi
dovezile necesare pentru a putea pune capăt agresiunii.
În situațiile de bullying există mai multe roluri pe care copiii le manifestă: copii care
agresează, copii care sunt agresați, copii care asistă la manifestarea agresivă, copii care
încurajează gestul agresiv, copii care au rolul de a proteja victimele incidentelor agresive.
Copiii care riscă să fie victimele bullying-ului au următoarele particularități:
sunt considerați diferiți de colegii lor (fie sunt supraponderali sau subponderali);
poartă ochelari sau haine diferite de cele considerate potrivite în rândul elevilor;
pot fi copii noi în școală;
sunt considerați incapabili pentru a se proteja de ceilalți;
sunt melancolici, anxioși și pot avea stimă de sine scăzută;
sunt mai puțin populari și au de obicei puțini prieteni.
Deși aceste criterii sunt îndeplinite de un anumit copil, acest lucru nu înseamnă că va fi
hărțuit în mod cert în viitor.
Copiii care sunt predispuși la a deveni agresori:
sunt de obicei violenți și ușor de frustrat;
au parte de mai puțină implicare din partea părinților și pot avea dificultăți în mediul de
acasă;
pot avea intenții negative orientate spre ceilalți;
au probleme în a urma niște reguli clar definite;
consideră violența o experiență pozitivă și aparțin de obicei unui grup de copii care
manifestă agresivitate.
Copiii care au trecut prin incidente de bullying pot fi remarcați prin:
răni;
leziuni inexplicabile;
haine, cărți, electronice pierdute sau distruse;
dureri de cap și de abdomen frecvente;
schimbări în comportamentul alimentar – lipsa poftei de mâncare sau pot veni acasă
înfometați pentru că nu au reușit să mănânce la școală;
dificultăți în a adormi sau coșmaruri frecvente;
deteriorarea rezultatelor școlare;
interes scăzut pentru sarcini școlare;
absența plăcerii de a merge la școală;
evitarea situațiilor sociale;
sentiment de lipsă de ajutor și pierderea încrederii în sine;
comportamente auto-distructive precum fugitul de acasă, își fac rău singuri sau au ideații
de suicid.
De cele mai multe ori, acești copii au nevoie de suport din partea adulților prezenți în
853
viața lor. Poate cel mai important impact asupra copiilor îl poate avea inițial o discuție cu
părinții lor, astfel încât aceștia să ofere copiilor un cadru de înțelegere și de securitate fizică și
emoțională.
afectat de bullying sunt: nevoia de apartenență la grup și nevoia de a fi acceptat. Aceste două
nevoi umane fundamentale au un impact major asupra dezvoltării psihice armonioase. Din
nefericire, fenomenul social de bullying are ca principale particularități excluderea victimei din
grupul de egali și intoleranța față de anumite aspecte ce definesc copilul ca fiind o persoană
umană unică (aspect fizic, apartenența la un grup etnic etc.) Experții au atras atenția asupra
faptului că bullying-ul afectează negativ, din punct de vedere psihologic, întreaga grupă/clasă de
copii, nu doar victimele și agresorii. Principala problemă de sănătate mintală, consecință a
bullying-ului, este considerată a fi depresia, victimele prezentând un risc mare pentru ideația
suicidară. În general, copiii victime prezintă o stimă de sine scăzută și un concept de sine negativ
(nu se consideră suficient de buni). Ei se simt adesea anxioși, rușinați și chiar vinovați pentru
ceea ce li s-a întâmplat. Relațiile lor de prietenie sunt adesea afectate din cauza unei frici sporite
de a avea încredere în semenii lor. Copiii care acționează ca agresori sunt expuși la riscuri mai
mari de comportament antisocial și delincvent, ca adolescenți și tineri, și la implicarea în
comiterea de infracțiuni penale, ca adulți.
Pentru a veni în ajutorul copiilor expuși fenomenelor de bullying și cyberbullying,
desfășoară, o serie de campanii și proiecte menite să crească gradul de conștientizare cu privire
la această problematică și să prevină și să combată aceste fenomene atât în rândul copiilor
preșcolari, cât și în cadrul școlilor și liceelor
Pentru a stabili o relație deschisă, bazată pe cooperare, între copii și părinți este necesar
ca părinții să reacționeze cu grijă și cu precauție la această situație, deoarece maniera în care
părintele abordează problematica va stabili deschiderea ulterioară a copilului spre a căuta
suport în sânul familiei.
Copiii considerați victime ale bullying-ului pot decide ulterior să comunice cu cei care îi
agresează, fie să le ignore comportamentul, să învețe să se focalizeze pe stabilirea altor relații de
prietenie sau să acceseze suport în rândul colegilor sau al anumitor adulți (profesori sau
consilieri școlari). Părinții pot deveni colaboratorii copiilor în această etapă, prin monitorizarea
în echipă asupra progresului pe care îl resimte copilul în relație cu ceilalți copii agresori.
În continuare, dacă copilul manifestă semne de depresie sau anxietate prelungită, ori
schimbări comportamentale necorespunzătoare, se recomandă discuții cu specialiști din
domeniul dezvoltării copilului (psiholog, psihoterapeut, consilier educațional).
Cum pot interveni părinții, cadrele didactice și alți adulți semnificativi pentru a ajuta
copiii să dezvolte relații sănătoase cu ceilalți:
oferă modele pozitive celor mici pentru a stabili relații de prietenie cu ceilalți copii
(mijloace plăcute de a solicita integrare în activități de grup – este important să fie recompensat
comportamentul adecvat);
ajută copiii să înțeleagă consecințele anumitor acțiuni, pe măsura înțelegerii lor.
Încurajați copiii să comunice cu un adult în cazul în care sunt tratați de alți copii într-o manieră
care îi face să se simtă inconfortabil, triști, agitați sau dacă au fost martori într-o situație în care
alți copii au fost răniți;
stabilesc reguli clare pentru comportament în grupuri de copii și monitorizează cu grijă
interacțiunile cu ceilalți copii oferind intervenții rapide pentru a opri comportamente agresive.
Discuția părinți-copii, profesor-copii
854
BULLYING
Onu Ana Dorina

Liceul Tehnologic Telciu

cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat
cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. Bullying-ul nu presupune existența unui conflict
bazat pe o problemă reală, ci pe dorința unor persoane de a-și câștiga puterea și autoritatea, punându-i
pe alții într-o lumină proastă. Fenomenul bullying poate fi prezent în orice tip de comunitate, în
grupuri sociale, unde persoanele interacționează unele cu altele: la școală, la locul de muncă, în
familie, în cartiere, în biserică, în mass-media, chiar între țări etc. Se creează astfel o stare de conflict,
care nu poate fi depășită decât dacă se conștientizează existența fenomenului.
slăbiciuni pe care bully-ul le poate exploata. Victima manifestă imposibilitate de apărare și sentimente
de neputință. Spectatorii (bystanders) sunt și ei persoane implicate în fenomenul de bullying, chiar
dacă nu în mod direct, însă asistă la acțiune. Este considerat o formă de violență fizică și psihologică, o
conduită intenționată care vizează producerea unor prejudicii (rănire, distrugere, daune) unor persoane
(inclusiv propriei persoane), cu diferite cauze care determină noi forme de violență.
Efectele bullying-ului pot fi grave, chiar fatale. Se indică faptul că persoanele, indiferent
dacă sunt copii sau adulți, care sunt supuse permanent comportamentului abuziv, prezintă risc de stres,
îmbolnăviri și chiar sinucidere. Victimele hărțuirii pot suferi pe termen lung probleme emoționale,
probleme de comportament, probleme sociale, singurătate, depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, o
creștere a frecvenței îmbolnăvirilor.
În concluzie, Bullying-ul este un fenomen real, foarte răspândit, care afectează în mod
negativ atât victima, cât și agresorul. Tocmai de aceea, acesta nu trebuie tolerat sub nicio formă.
Descrierea programului
Scopul proiectului
Informarea corectă a elevilor din învățământul primar, a părinților acestora și a cadrelor
didactice cu privire la fenomenul ,,bullying”. Dobândirea de către elevi a unui set de abilităţi de
gestionare eficientă a situaţiilor de tip bullying.
Obiectivele proiectului
Obiectiv pe termen lung
Sensibilizarea elevilor cu privire la fenomenul de bullying;
Dezvoltarea abilităţilor de relaţionare în medii diferite de comunicare;
Identificarea/exersarea tehnicilor eficiente de rezolvare a conflictelor;
Analizarea strategiilor pentru dezvoltarea emoţională şi socială;
Recunoaşterea unei varietăţi de emoţii trăite în raport cu sine şi cu ceilalţi:
Informarea elevilor cu privire la cadrul legal al fenomenului de bullying.
Grupul țintă
Elevi de nivel primar, clasa a III-a, părinţi, din şcoala la care lucrez.
Durata – 6 săptămâni
În urma analizării tuturor rezultatelor obţinute, am ajuns la concluzia că problema ,, Bullying”
855
este una serioasă, pe care elevii o percep diferit, fără să cunoască termenii specifici acesteia
Prezentarea detaliată a programului
I. Tema activității: Azi învăţăm despre ….. bullying?
Obiectivele activității:
- să completeze ciorchinele cu, cuvinte potrivite;
- să răspundă la întrebări, continuând cu altă întrebare;
- să ofere argumente despre ce cred ei, despre situaţiile prezentate;
- să-și exprime sentimentul pe care îl are față de informaţiile prezentate;
- să completeze fişa de lucru.
Materiale folosite:
Flipchart, filmuleţ ,, Dă BLOCK agresivităţii!”, calculator, videoproiector, youtube, fişă de
lucru, creioane, marker.
Durata: 45 minute
Încep activitatea prin descoperirea a ceea ce scrie pe foaia de flipchart, adică metoda
ciorchinelui (Anexa 3), în mijloc scrie ,, BULLYING”. Ei trebuie să completeze cu cuvinte pe care le
cred potrivite pentru acestă temă. Prezint câteva noţiuni teoretice.
Pentru o mai bună consolidare a informaţiilor, prezint un filmuleţ ,, Dă BLOCK agresivităţii! Şi
glumele dor! (youtube -Ora de net). În urma vizionării, iniţiez o dezbatere cu elevii pe marginea
materialului, pornind de la următoarele întrebări suport:
-Întâlniţi des situaţii de bullying în clasă/şcoală?
-Aţi fost vreodată jigniţi, ameninţaţi, sau agreseţi de către o persoană din clasă/şcoală?
-Cum v-aţi simţit în situaţia respectivă?
-Ce aţi făcut?
Vor viziona în continuare un filmuleţ intitulat ,, Alege să te opui bullying-ului” (youtube-
Salvati Copiii Romania). Tema de dezbatere va fi: ,, Tu ce o să faci dacă vei fi martor la o situaţie de
bullying în şcoala ta?”
Activitatea se încheie cu primirea unei fişe de lucru ,, Ce-am aflat despre mine?, pe care trebuie
să o completeze, urmând ca elevii care doresc să o prezinte întregului colectiv. Prin intermediul acestei
fişe voi realiza evaluarea.
II. Tema activității: Ce sunt emoţiile?

să identifice emoţii;
să descrie o emoţie trăită recent;
să-și exprime propria părere;
Materiale folosite:
Săculeţ, bileţele, imagini, fişă de lucru, Roata emoţiilor, power-point.
Durata: 45 minute
Încep activitatea prin prezentarea jocului ,, Recunoaştem emoţiile”. Este un săculeţ în
care se află bileţele cu imagini, câţiva dintre elevi vor extrage din săculeţ câte un bileţel. Trebuind să
recunoască emoţia imprimată.
În continuare le prezint Roata Emoţiilor (cele 6 emoţii de bază). Invit pe rând să învârtă roata,
după oprirea acesteia, este necesar să denumească emoţia dar şi mimarea acesteia.
La final vor avea loc discuţii, puctându-se câteva aspecte importante:
Emoţiile reprezintă stări interioare, reacţii la un anumit eveniment, experienţe personale;
Rolul emoţiilor este deosebit de important; de ele depind autoprotecţia şi supravieţuirea noastră
(ex. semnalul de frică, ne ajută să ne ferim de pericole);
856
Emoţiile ne însoţesc dorinţele, visurile, ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine şi să facem
alegeri în fiecare zi.
Evaluarea activității constă în completarea fişe de lucru ,, Ce-am aflat despre mine?” , urmând
ca elevii care doresc să o prezinte întregului colectiv.(Anexa 4)
III. Tema activității: Film sau realitate
Să identifice mesajul în urma vizionării secvenţelor din filmului ,,Minunea”,după cartea ,,
Minunea, de R.J. Palacio”
Să identifice sentimentul pe care îl trăieşte după vizionarea secvenţelor;
Să realizeze corelaţia dintre film şi realitatea din şcoală;
Să ofere exemple asemănătoare cu cele vizionate.
Materiale folosite: Calculator, videoproiector, youtube.com,
Durata: 45 de minute
Pentru această activitate, am ales să se desfăşoare în laboratorul de informatică, deoarece
dispun de instrumentele şi materialele necesare pentru a le putea prezenta câteva secvenţe pe care le-
am extras din filmul ,, Wonder” tradus din engleză-Wonder este un film american de dramă de familie
din 2017 regizat de Stephen Chbosky și scris de Jack Thorne, Steven Conrad și Chbosky. Se bazează
pe romanul cu același nume din 2012 de R. J. Palacio.
În cadrul acestor fragmente elevii vor identifica o formă a bullying-ului pe care personajul
principal August (Auggie Pullman) un băiat de 10 ani care s-a născut cu deficiențe faciale severe și a
trecut deja prin 27 de intervenții chirurgicale. După ce a fost educat în sistem homeschooling de mama
lui, Auggie intră în clasa a cincea la o școală publică. Este o schimbare stresantă pentru orice copil, dar
mai ales pentru el, care și-a petrecut viața privindu-i pe alții de ladepărtare.
Învățat să iasă afară doar cu o cască de astronaut, ce-l protejează de privirile insistente ale celor din jur,
Auggie va da piept cu o lume nouă de care se teme…și care nu-l cruță în niciun fel.
Trece prin episoade de bullying întâlnite deseori în școli. E norocos că îi are permanent
aproape pe cei din familia lui. Părinții și sora lui îi sunt suport necondiționat, chiar și în momentele în
care Auggie încearcă să îi îndepărteze.
Propun identificarea şi exprimarea sentimentului/sentimentelor pe care le trăiesc în urma
vizionării secvențelor.
Iniţiez o discuţie pe baza celor prezentate. Elevii sunt implicaţi în dezbaterea celor vizionate.
Pe tot parcursul dezbaterii voi intervenii prin intermediul unor întrebări de susţinere. Aceştia vor oferii
exemple asemănătoare, întâlnite în şcoală sau poate chiar trăite.
Evaluarea constă în discutarea aspectelor constatate în cadrul grupului de lucru pentru a se
interveni la timp asupra activităților care trebuie schimbate/corectate.
Ca ,,temă” pentru următoarea întâlnire, vor avea de scris despre cum ar fi procedat ei dacă ar fi
fost în situaţia lui August.
IV. Tema activității: Stop bullying! Violenţa distruge! Prietenia construieşte!
Să participe la jocuri de grup în pauze;
Să continuie desenul început de coleg;
Materiale folosite: cretă colorată
Durata: 15 de minute/pauză (3 pauze)
Propun ca în timpul pauzelor să participe toată clasa chiar şi alţi elevi din şcoală pentru
realizarea ,,Pauza veselă şi colorată!”. Astfel monitorizez fenomenul de bullying în timpul pauzelor.
Sarcina elevilor este de a realiza desene pe suprafeţele netede din curtea şcolii. Asta presupune ca un
elev să înceapă un desen vesel, apoi alt elev să continuie desenul respectiv. Am transformat curtea
școlii într-un spațiu al prieteniei, al educației non-formale, al veseliei, al culorii, în care elevii se simt
bine, se joacă, interacționează, învață, se responsabilizează.
857
Pe toată durata pauzelor vor avea muzică clasică, relaxantă. Astfel le ofer o influență directă
asupra stării fizice și emoționale. Muzica se conectează cu sistemul nervos al unei persoane,
reprezentat de funcția creierului, de tensiunea arterială și de bătăile inimii, dar și cu sistemul său
limbic, care cuprinde sentimentele și emoțiile. Atunci când, în difuzor, se aude o muzică lentă, corpul
se relaxează complet. Fiecare desen realizat îl vom evalua înpreună cu ei. Vor primi aplauze şi
aprecieri verbale. Cel mai sugestiv va primi o diplomă.
V. Tema activităţii: Joc didactic - „ Inima”
Obiectivele activităţii:
Să plieze hârtia colorată conform indicaţiilor;
Să desfacă pliurilor;
Materiale
Hârtie colrată roşie
Durata 20 de minute
Aceast joc educativ cu inimioare presupune ca elevii să folosescă o bucată de hârtie roșie, pe
care o îndoaie, pe rând, câte o parte din hârtie la rostirea unei expresii jignitoare, iar apoi la auzul
fiecărei expresii pozitive, au desfăcut pliurile.
Expresii jignitoare: Nu ai fost invitat!, Pârâcioasă!, Nu ești cool!, Ciudatul!, Plângăciosul!,
Grasa!,Ochelaristul!, Tocilarul!, Săracul!;
Afirmații pozitive: Ești deștept!, Ești amuzant!, Mă simt bine cu tine!, Îți stă bine cu ochelarii!,
Ești un coleg important!, Ești curajos!, Stai cu noi!, Ești înțelegător!, Ești bun!;
Pe baza acestui exercițiu și-au dat seama de consecințele negative ale bullying-ului și efectele
sale dezastruoase pentru cei mici, atât din punct de vedere emoțional cât și educațional.
Copiii au dedus faptul că „Rănile fizice se vindecă mai ușor, dar cuvintele lasă urme grele,
chiar și după trecerea anilor”.
VI. Tema activităţii: O școală fară bullying - Concurs de desene;
Obiectivele activităţi:
Să realizeze desene, picturi, colaje;
Materiale folosite:acuarele, creioane colorate, bloc de desen, carioci, hârtie colorată
Durata:45 de minute.
Realizarea unui vernisaj cu lucrările copiilor și premierea autorilor lucrărilor câștigătoare
Ultima activitate pe care le-am propus-o părinţilor, a fost realizarea de lectorate pe tema
bullying-ului.
Evaluarea proiectului
Pentru a vedea care sunt rezultatele aplicării acestui proiect de intervenţie la nivelul
comportamental şi atitudinal şcolarului, am completat o grilă de observare timp de 1 săptămână.
În urma analizei grilei de observaţie, am constatat:
Dezvoltarea unor abilităţi sociale;
Creşterea capacităţii de exprimare a emoţiilor;
O reducere a frecvenţei comportamentelor agresive;
O mai bună implicare în activităţile instructiv- educative.
Mediatizarea proiectului prin afişe, fluturaşi,
Recompense, diplome, felicitări,
Aprecieri verbale
Fotografii
Concluzii
Consider ca planul de interventie a fost unul de succes, datorită faptului ca am reuşit să
858
indentific factorii de risc. Apoi prevenirea comportamentelor de bulliyng. După încheierea
programului de consiliere şcolară a avut loc o discutie cu părinţii elevilor, concluzia acestora era
programul necesar şi benefic.
Am inițiat și derulat acest proiect, conștientă fiind că „datorăm copilului cel mai
profund respect”.
Activitățile desfășurare au reprezentat o formă de a educa altfel, de a îi învăța pe elevi să fie
mai buni, mai toleranți, mai empatici și mai solidari cu problemele celor din jurul lor, prin intermediul
unor activități educative non-formale care le-au stârnit curiozitatea, inițiativa, dorința de implicare și
participare. Toți cei implicați în proiect au înțeles că unele comportamente negative naște povești triste
și grele, că respectul nu este o opțiune, ci o obligație pe care o avem fiecare, indiferent că suntem
adulți sau copii. Doar astfel putem contribui la construirea unei școli și, implicit, a unei lumi mai bune,
mai tolerante, mai incluzive pentru fiecare dintre noi.
Încheiem prin a transmite câteva mesaje pe care le-am descoperit în cartea, respectiv
filmul „Minunea”, care ne-au inspirat în activităţile noastre:
• „Niciodată nu judeca după aparențe!”
• „Când ai de ales între a fi corect și a fi bun, alege să fii bun!”
• „Faptele voastre vă sunt monumente”
• „Nu poți vedea bine decât cu inima”
• „Măreţia nu constă în putere, ci în dreapta folosire a puterii. E măreț cel a cărui putere însuflețește
cele mai multe inimi din puterea inimii lui”.
• „Fă cât de mult bine poți, prin orice mijloace poți, în orice fel poţi, în orice moment poți și cât de
multă vreme poți!”
• „Dacă poți trece prin gimnaziu fără să rănești pe nimeni , e chiar grozav!”
• „Fă un pic mai mult bine decât este necesar.”
859
PROIECT EDUCAȚIONAL
O ȘCOALĂ FĂRĂ BULLYING
Oprescu Eugenia
Liceul Tehnologic Virgil Madgearu
Roșiori de Vede
1. Argument
Intimidarea/ameninţarea este o încercare agresivă, de obicei sistematică şi continuă, în scopul
fi hărțuiți la vârsta adultă ( în limbaj de specialitate mobbing-ul).
Odată informați, copiii pot lua atitudine, pot interveni pentru ei înșiși, dar și pentru ceilalți, iar
numărul cazurilor de acest fel se va diminua treptat.
comportamente
2. Scopul proiectului
Informarea corectă a elevilor din învățământul primar, gimnazial și liceal, a părinților acestora
și a cadrelor didactice cu privire la fenomenul ”bullying”: definire, forme de manifestare, cauze,
efecte, statistici privind gradul de escaladare a fenomenului în școala românească, forme de prevenție,
modalități de a lua atitudine, de a interveni pentru ei înșiși și/sau pentru alții, în vederea diminuării
numărului cazurilor de acest fel.
3. Obiectivele proiectului
Diseminarea informațiilor despre fenomenul ”bullying”: definire, forme de manifestare,
cauze, efecte, statistici privind gradul de escaladare a fenomenului în școala românească ;
Aplicarea chestionarului Bullying, pentru a se stabili gradul de răspândire a fenomenului
Bullying în rândul elevilor;
Creşterea gradului de conştientizare a efectelor negative ale fenomenului "bullying" în rândul
eleviilor, părinți ai acestora, cadre didactice și al nivelului de informare al acestora asupra necesităţii
implicării în prevenirea şi combaterea acestui fenomen;
Însușirea de către elevi, părinți ai acestora și cadre didactice, a unor tehnici de gestionare
corectă a situațiilor în care elevii sunt victime ale unor pesoane care practică ”bullyingul”;
Consilierea elevilor care practică ”bullying-ul”, cu accent pe dezvoltarea altor metode de
exprimare a emoțiilor negative și de rezolvare a conflictelor interioare proprii.
4. Grupul ţintă : elevi de clasa a IX-a.
5. Beneficiarii direcți și indirecți:
direcţi: elevi, părinţi, cadre didactice
indirecţi : comunitatea locală
6. Durata proiectului: Mai -Iunie 2021
860
7.Locul de desfăşurare:
-săli de clasă, curtea școlii,cabinet de informatica
8.Resurse materiale
-Coli albe ,colorate
-Markere, carioca, acuarele, culori,
-bilețele care se lipesc/Post-it-uri, pixuri, flipchart.
-Aparat foto, casetofon , laptop;
-filme tematice;
9.Resurse procedurale:
Strategii didactice: conversaţia euristică, expunerea, modelarea, explicaţia, problematizarea,
algoritmizarea, generalizarea, jocuri de rol şi exerciţii practice de modelare comportamentală,
dezbateri, expuneri.
10. Evaluare:
Mediatizarea proiectului prin afişe, fluturaşi,
Recompense, diplome, felicitări,
Fotografii,
11. Rezultate aşteptate:
Proiecte, portofolii, expoziţie.
12. Acţiuni:
Stabilirea unui calendar de lucru, planuri de activitate,
Popularizarea acţiunilor.
CALENDARUL ACTIVITAȚILOR:
N Activitatea Locul de desfașurare Termen
r.cr
t.
1 Informarea și conștientizarea Săli de Februari
. bullying-ului și cyberbulling-ului. clasă/laboratorul de e
Fenomenul bulling-mit sau informatică 2021
realitate.
2 Scrisori la redacție: Eu și Săli de clasa/biblioteca Martie
. colegii mei, despre noi. școlii 2021
3 Program artistic: Prietenia ne Săli de clasa/
. unește! laboratorul de informatică Aprilie
2021
4 -Concurs de desene;
. Realizarea unui vernisaj cu Săli de clasă/holul Mai
lucrările copiilor și premierea școlii 2021
autorilor lucrărilor câștigătoare
5 -Stop bullying!; Prietenia

. construieşte! Iunie
Realizarea unei prezentării 2021
PPT cu aspecte de la activitățile Laboratorul de
organizate. informatică
Concluzii
Activitățile desfășurare au reprezentat o formă de a educa altfel, de a îi invăța pe elevi să fie
mai buni, mai toleranți, mai empatici și mai solidari cu problemele celor din jurul lor, prin intermediul
861
unor activități educative non-formale care le-au stârnit curiozitatea, inițiativa, dorința de implicare și
participare. Toți cei implicați în proiect au înțeles că încălcarea drepturilor copilului naște povești triste
și grele, că respectarea drepturilor copilului nu este o opțiune, ci o obligație pe care o avem fiecare,
indiferent că suntem adulți sau copii. Doar astfel putem contribui la construirea unei școli și, implicit, a
unei lumi mai bune, mai tolerante, mai incluzive pentru fiecare dintre noi.
862
JOCURI PENTRU COMBATEREA FENOMENULUI DE BULLYING ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Oprescu Mircea Adi

Liceul Tehnologic Virgil Madgearu Roșiori de vede
Activitățile propuse pot fi integrate cu ușurință în programa școlară obișnuită.

În funcție de nevoile voastre puteți folosi dintre acestea atât de multe, sau atât de puține, câte
doriți.
Simțiți-vă liber să le alegeți pe cele relevante pentru elevii voștri în funcție de vârsta lor, nivelul
lor de conștiență de sine, respectiv de nivelul lor de conștiență cu privire la bullying. Puteți de
asemenea să folosiți exerciții specifice când aveți de-a face cu un caz de bullying, lipsă de poli- tețe
sau conflict pe care vreți să le discutați.
ACTIVITĂȚILE INTERACTIVE AJUTĂ ELEVII:
● să-și consolideze conștiința de sine, conștiința față de ceilalți din grup și să dezvolte empatia;
● să identifice tipurile de bullying, să distingă între rolurile și dinamica bullying-ului într-o
situație;
● să identifice impactul potențial al bullying-ului;
● să stabilească reacții eficiente și sănătoase la bullying, cu atenție pe rolul important al
spectatorilor observatori;
● să utilizeze deprinderi de cerere de ajutor, prevenire și intervenție pentru a gestiona
bullyingul;
● să reducă incidentele de absenteism și bullying;
● să sprijine și să și să lucreze în vederea creerii unui climat neviolent, favorabil incluziunii și
pozitiv la nivelul întregii școli.
La fel cum fenomenul de bullying apare ca un model în cadrul școlii, climatul social al grupului
poate fi eficient în înlocuirea bullying-ului cu o dinamică pozitivă și cu clădirea unor relații.
Munca elevilor în grup nu doar încurajează majoritatea pasivă să-și înceteze atitudinea de
acceptare taci- tă a fenomenului de bullying, ci și să susțină victimele în mod activ și să reducă efectele
violența.
„Alege corect”
Scop: elevii vor învăța care sunt alegerile corecte pe care le pot face în situațiile în care ar
putea fi agresați.
Activitate: Citiți acțiunile agresorului și cele două alegeri greșite ale persoanei agresate. Apoi,
provocați-i pe elevi să găsească alegerea corectă pentru situația specifică. Elevii pot discuta pentru
fiecare răspuns în grupe de 2 sau 4 persoane.
Situația de Răspunsul de Răspunsul Răspunsul
agresiune supunere agresiv corect
Agresorul îți Victima Victima îl Victima stă

ia cu forța dulciurile intimidată i le dă împinge pe agresor dreaptă și spune: „Îmi
agresorului. și îl jignește: „Ești aparțin, nu îți permit.”
un măgar.”
Agresorul Victima se uită Victima țipă Victima îl
râde și, aratând către suparată și începe să și îl lovește pe privește calm pe agresor
victimă, spune: plângă. agresor și îi spune: „Îți irosești
„Fraier! Fraier!”. timpul încercând să mă
863
faci să mă supăr.”
Agresorul le Victima află și Victima află Victima vorbește
șoptește prietenilor se gândește „O sa fiu și lanseză zvonuri în privat cu agresorul:
victimei: „Dacă vrei singur”. urâte despre „Știu că mă vorbești pe
să fii prietenul meu agresor. la spate.Numi place
nu mai vorbi cu ...”
Agresorul îi ...” Victima Victima Victima îi spune
spune victimei: „Din spune: „Îmi pare rău că strigă: „Pe cine faci calm agresorului:„Nu
cauza ta am luat gol, am greșit.” tu prost, cretinule?” eștitu cel care decide
prostule. Data asta.”
viitoare nu mai joci”.
Agresorul Victima nu Victima se Victima îi spune
trece pe lângă victimă spune nimic, pune întoarce spre foarte calm
și o îmbrâncește. capul jos și pleacă. agresor și îi spune agresorului:„Nu-mi
acestuia: „Ești un place să fiu tratat așa și
nesimțit!” te rog să încetezi.
Poreclele
Scop: un principiu pe care elevii trebuie să-l învețe este acesta: cei din jur sunt liberi să-mi
adreseze orice fel de cuvinte doresc, eu sunt liber să nu reacționez în același fel.
Activitate: un joc care îi va învăța pe elevi să nu se supere atunci când sunt porecliți, ba mai
mult, să râdă de porecle fără a se simți ofensați: - timp de o săptămână elevii își pot adresa porecle unii
altora, însă regula este: nimeni nu are voie să se supere. - profesorul are un rol important în această
activitate. El oferă modelul de reacție pe care elevii îl vor urma. Poate cere elevilor să îi spună care
sunt poreclele lui. Deși mulți ar crede că elevii nu îi vor acorda respect profesorului, efectul va fi total
diferit. Dacă profesorul se amuză la aceste porecle, elevii vor urma modelul lui pentru că această
atitutine arată respect și încredere de sine. Agresorii își doresc... atenție, putere, răzbunare, distracție. -
pentru ca acest joc să se desfășoare bine, sunt necesare și discuții libere cu elevii pe baza unor întrebări
de genul: Cum te-ai simțit când ai auzit care este porecla ta? Faptul că nu ai răspuns în același fel te-a
ajutat să te simți mai încrezător? Dacă nu îi poți opri pe ceilalți să-ți adreseze porecle, cum te simți
alegând să te distrezi pe seama lor?
De ce timp de o săptămână? - cu siguranță, la începutul acestui joc elevii se vor supăra auzind
poreclele care le sunt adresate. Este nevoie de timp ca ei să poată să-și dezvolte o nouă atitudine.
Regula trebuie amintită zilnic: nimeni nu are voie să se supere.
De ce acest joc va avea rezultate? Învățându-i să râdă pe seama poreclelor care le sunt adresate,
elevii vor învăța un principiu sănătos, pe care îl vor putea aplica de-a lungul vieții ori de câte ori vor
avea de-a face cu astfel de situații: cei din jur sunt liberi să-mi adreseze orice fel de cuvinte, eu sunt
liber să nu reacționez în același fel. A-și dezvolta capacitatea de a râde de ei înșisi implică dezvoltarea
încrederii în sine. Mai mult, poreclele își vor pierde puterea de a jigni, vor fi peste tot.
Rolul spectatorilor
Scop: elevii să înțeleagă cât de important este rolul spectatorilor în a interveni și opri cazurile
de bullying.
Activitate: fiecare elev va primi câte o foaie cu testul Adevărat sau fals? și timp de 10 minute
va alege pentru fiecare afirmație dacă răspunsul este adevărat sau fals.
Profesorul va invita elevii să-și argumenteze punctele de vedere într-o discuție interactivă iar
apoi va citi concluziile cercetărilor privind rolul spectatorului. Varianta: elevilor le vor fi citite
864
afirmatiile cu voce tare si li se va cere sa iti exprime oral optiunea.
Adevărat sau fals?
De obicei, spectatorii doar asistă când ceilalți elevi sunt abuzați.
Cei mai mulți dintre cei care privesc situații de bullying se simt inconfortabil.
Cei mai multi dintre cei care sunt spectatori nu fac nimic pentru a opri astfel de situații.
Elevii care privesc și nu vorbesc despre fenomenul bullying înrăutățesc lucrurile.
Elevii care râd și încurajează agresorul înrăutațesc lucrurile.
Elevii care încearcă să oprească fenomenul bullying schimbă situația de cele mai multe ori.
Uneori adulții nu opresc fenomenul bullying pentru că nu îl recunosc, ori nu înțeleg că rănește.
Atât copiii, cât și adulții pot învăța să devină spectatori care ajută la stoparea fenomenului
bullying.
Concluziile cercetărilor:
- Între 80% și 90% dintre spectatori au afirmat că nu a fost plăcut să privească cazurile de
bullying și nu s-au simțit confortabil.
- Când spectatorii privesc fără a interveni, înrăutățesc lucrurile pentru că oferă audiență
agresorului.
- Dacă spectatorii râd, îl încurajează pe agresor să continue.
- Adulții, de obicei, nu observă fenomenul bullying pentru că de cele mai multe ori se întâmplă
în zonele unde nu există supraveghere din partea adulților. Oricum, atunci când adulții sunt martori, de
multe ori trec cu vederea și minimizează efectele dureroase.
Bibliografie:
***„Eyes on bullying”, Education Development Center, Inc, 2013
https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie/protectie-
impotrivaviolentei/prevenireaviolentei-in-scoala
865
ANTI-BULLYING
Panțiru Elena Daniela

În urma discuțiilor purtate cu părinții, elevii și psihologul școlii, am ajuns la concluzia că

buiylling-ul este o problemă foarte gravă care afectează psihicul copiilor și trebuie tratată cu
seriozitate. Concluzia noastră a fost că este necesar ca școala să rămână un mediul sigur și prietenos
pentru toți elevii. În acest scop, am planificat și desfășurat activitatea Anti-Bullying, deoarece am
vrut să aflăm cum putem identifica acest fenomen și cum să ne protejăm de el.
Tema: Anti-Bullying
Ora: Dirigenție
Clasa: a XI-a
Activitatea a început prin așezarea elevilor în semicerc, cu privire directă spre tablă.
Ce este bullying-ul? Bullying-ul este un comportament de intimidare, în mod repetat,
asupra unei persoane percepută drept vulnerabilă (provenind din alt mediu social, o persoană
diferită etc), având dificultăți în a face față acestui tip de comportament.
Unde se întâmplă bullying-ul? La școală, în pauză, pe terenul de sport, pe stradă, în parc, în
drum spre școală.
A urmat apoi un joc : în centru tablei am scris cuvântul ”Bullying” după care elevii
propun și scriu metode de realizare a bullying-ului.
jigniri insulte bătăi amenințări loviri
excluderea BULLYING indiferență

victimei din grup față de victimă
răspândire îmbrânciri denigrare comentarii

zvonuri online
Următorul pas: elevii vor încadra fiecare metodă scrisă pe tablă în tipurile principale de
bullying:
Verbal: jigniri, insulte, amenințari;
Fizic: bătăi, îmbrânciri, loviri;
866
Emoțional: răspândirea de zvonuri, exluderea victimei din grupuri de socializare,
indiferența altor persoane (să nu vorbească cu victima);
Cyberbullying: comentarii negative online, mesaje de denigrare, trimiterea de mesaje
abusive;
Care sunt caracteristicile bullying-ului?

• este intenționat (agresorul are intenția să rănească pe cineva),
• este repetat (aceeași persoană este rănită mereu),
• dezechilibru de forțe (agresorul își alege victima care este percepută ca fiind
vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură).
Cum se simte cel agresat (victima)?

Trist, furios, umilit, rănit, refuz școlar, temător, vinovat, plânge, neimportant, neîncrezător,
dezgustat, slab, izolare socială;
Elevii vor fi intrebați dacă cunosc astfel de cazuri, iar dacă sunt răspunsuri afirmative,
le vor povesti .
Care sunt caracteristicile victimelor?

au religie sau rasă diferită
au puțini prieteni
au părinți divorțați etc
Care sunt principalele efecte ale Bullyingului și cum le încadrăm:

vânătăi, zgârieturi, răni- efecte directe;
obiecte distruse sau furate( cărți/caiete rupte,telefon/ceas furat )- efecte indirecte;
anxietate, depresie, randament școlar redus, stimă de sine redusă, tulburări de
alimentație, rușine- efecte emoționale;
Vor fi discuții despre fiecare efect în parte și urmările lor.
De ce apare acest fenomen?

Vor fi discuții despre ce fel de persoană este bully-ul (agresorul) și ce obține el în urma
acestei acțiuni: apreciere, valorizare, atenția colegilor, bunuri, popularitate, putere. De cele mai
multe ori el a fost victima abuzului în familie și îi va trata pe cei mai slabi, la fel cum a fost
tratat și el. Atât victima cât și agresorul au nevoie de ajutor.
Ce ar trebui să facă cei implicați?

victima – să comunice părinților/dirigintelui/psihologului școlar la ce abuzuri a fost
supus și de către cine;
bully-ul – să se întrebe de unde provine această furie și cum s-ar simți daca cineva drag
ar fi tratat așa;
martorii – să nu rămână tăcuți, să depășească frica de a nu devein ei înșiși victime și
867
să-și ajute colegii agresați.
Concluzii:
Bullying-ul poate fi oprit doar prin efortul colectiv.
Elevi, profesori, părinți și autorități au datoria să raporteze și să oprească bullying-ul.
Atât victima cât și agresorul au nevoie de ajutor psihologic, școlar și familal.
Respectându-ne reciproc, indiferent de rasă, accent, religie, apartenență socială etc.,
vom trăi într-o lume mai bună.
Ora se va termina printr-un joc: elevii se vor ține de mână și își vor adresa complimente,
atât într-un sens cât și în celălalt.
868
STUDIU DE CAZ
Pascar Gabriela
GPP 50, Oradea
Cadrul TEORETIC:
Teoria atașamentului este un model psihologic care explică parțial dinamica relațiilor dintre
oameni. Atașamentul se referă la un tipar de relaționare de lungă durată pe care o persoană o stabilește
cu o altă persoană apropiată. Este în special utilă pentru a înțelege cum reacționăm atunci când ne
simțim răniți sau criticați, oricând se interpune distanța într-o relație apropiată.
Relația de atașament cu îngrijitorul primar se formează în primii 2 ani de viață, ca răspuns la
calitatea îngrijirilor pe care le primește copilul.Acest lucru se referă atât la îngrijirea de bază (hrănit,
schimbat scutec, somn), dar mai ales la abilitatea mamei (sau a altui îngrijitor primar) de a răspunde la
nevoile emoționale ale copilului.
Atașamentul mai înseamnă în esență apropierea preferențială,dezinteresată și aproape
inconștientă a unei persoane față de o altă persoană. Asemenea “semne” ale atașamentului se întâlnesc
în forma lor natural numai la copii.
Ataşamentul are un caracter dinamic, adică se formează, se “maturizează”, atinge apogeul în
anumite condiții ale copilăriei, se poate deteriora sub incidența unor factori,slăbește și chiar dispare
odată cu dispariția persoanei atașante. În mod normal atașamentul trebuie să “reziste” toată viața.Pe
măsura ce copilul își formează “conștiința de sine” și aspiră spre individualitate, atașamentul își
modifică semnificativ natura, calitatea și formele de manifestare și treptat scade în intensitate
Partea practică – prezentarea cazului

I. DATE PERSONALE:
1. Numele şi prenumele: H.A
2. Locul şi data naşterii: 13.11.2012
3. Domiciliul: Oradea
4. Grupa mare
II. DATE FAMILIALE:

1. Ocupaţia şi locul de muncă al părinţilor:
Tatăl:somer
Mama: nu se cunosc detalii despre ea, copilul fiind abandonat in maternitate
2. Structura şi componenţa familiei:
a )familie formată din cei doi asistenţi maternali cu intervenția sporadică a tatălui natural
b) fraţi(surori) – nu are
3. Atmosfera şi climatul educativ:
- climat educative necorespunzător din cauza condiţiilor materiale/ sociale la limita
subzistenţei (foarte precare) cand merge acasa la tatal natural;
- lipsa unor modele parentale familiale;
III. DEZVOLTAREA FIZICĂ ŞI STAREA DE SĂNĂTATE:

- dezvoltare fizică normală;
IV. PARTICULARITĂŢI ALE DEBUTULUI PREȘCOLAR:

869
Preșcolarul a frecventat grădiniţa, prezentând următoarele incapacităţi:
- lipsa motivaţiei şi a interesului de cunoaştere;
- imprecizie în acţiunile practice şi mentale;
- verbalizare redusă a reprezentărilor şi acţiunilor;
- grad redus de independenţă în procesele intelectuale;
- conduită neadecvată începerii şcolarităţii;
- anxietate în fluxul solicitărilor preșcolare.
V. PROCESELE COGNITIVE ŞI STILUL DE MUNCĂ INTELECTUALĂ:

Tipul de dizabilitate: mintală şi motorie;
Dizabilităţi asociate: devianţă comportamentală, tulburări de atenţie;
Dezvoltarea senzorial-perceptivă: nediscriminări perceptiv-vizuale şi auditive;
Nivelul dezvoltării psiho-motricităţii:
- reprezentări temporale reduse (nu cunoaşte zilele săptămânii, anotimpurile etc.);
- slabe reprezentări spaţiale (nu poate aranja corect înpagină, nu percepe detaliile, nu utilizează
corect noţiunile spaţiale).
Următoarele date le-am colectat cu ajutorul observaţiei spontane, observaţiei dirijate şi a
convorbii:
Gândirea:
- intuitiv- concretă, la nivelul operaţiilor concrete bazate pe material didactic şi sprijin din
partea adultului;
- analiza şi compararea sunt asigurate pe baza modelului prezentat
Memoria:
-mecanică,săracă,reproductivă, de scurtădurată; reprezentări instabile ale memoriei vizuale şi
auditive
Atenţia:
- tulburări de atenţie;
- fluctuantă în funcţie de stimul şi recompense imediată
Imaginaţia:
- este slabă, subdezvoltată, reproductivă;
- foloseşte deseori „mici” minciuni pentru a atrage atenţia celor din jur sau pentru a-şi justifica
atitudinile negativiste;
- procedează rutinier (cu automatisme), fără iniţiative
Limbajul:
- vocabulary sărac, neactivizat, imprecis;
- nu desprinde mesajul global din comunicarea orală a învăţării;
- nu percepe şi nu discriminează auditiv şi visual fonemele;
- imprecizie în scrierea semnelor grafice;
- nu poate formula enunţuri proprii.
- tulburări de vorbire: sigmatism;
- comunicare:-deficitară
-violenţă(foloseşte expresii urâte în relaţiile cu colegii).
VI. CONDUITA PREȘCOLARULUI LA ACTICITATE ŞI ÎN GRUPĂ(trăsături de

personalitate):
Afectivitatea:
- instabilitate afectivă prin trecerea de la afectivitate (prezentă numai fizic) la stări affective
870
puternice, conflictuale, agresive (verbale şi chiar fizice);
- imaturitate afectivă (emoţiile îi perturb activitatea).
Motivaţia:
- redusă (eleva este mult mai retrasă, rezervată, introvertită, cu ieşiri explozive, uneori prin
manifestări comportamentale inadecvate);
- lipsa încrederii în forţele proprii;
- reacţii dezadaptative, pozitive faţă de persoane care acordă sprijin moral şi material.
Aptitudini:
- practice (gospodăreşti);
- lipsa aptitudinilor intelectuale (ritm lent, greoi, cu erori);
- lipsa aptitudinilor de comunicare şi interrelaţionare cu colegii de clasă şi de şcoală.
Nivelul maturizării psiho-sociale:
- tulburări emoţional-afective;
- frustrări din cauza handicapului social;
- lipsa igienei corporale;
- lipsa igienei vestimentare;
- imaturitatea afectivă (dornică de afecţiunea persoanelor adulte).
Recomandări psihopedagogice
- curriculum preşcolar adaptat;
- psihoterapii.
- dezvoltarea abilitaților sociale prin intermdiul jocurilor de intercunoaștere
- sedințe de artterapie
-intervenții bazate pe atașament
ECHIPA DE LUCRU:
- profesorul de sprijin/itinerant;
- educatoarea de la grupă
- psihologul
- logopedul
DURATA de DESFĂŞURARE : 1 semestru
871
INSTRUMENTE PENTRU IDENTIFICAREA TIMPURIE ȘI INTERVENȚIA ADECVATĂ ÎN
CAZURI DE BULLYING
STUDIU DE CAZ
Pascu Luminița-Mihaela
Liceul Sanitar „Antim Ivireanu”, Rm. Valcea
Subiect: Popescu T. este elev în clasa a III-a şi are 9 ani

Situaţia : lipsa de respect faţă de bunică, dezinteres faţă de activitatea şcolară, nervozitate,
agitaţie, tendinţă de bravare, tulburări de comportament .
Caracterizarea elevului :
- Theodor nu vorbeşte în clasă decât atunci când i se pune o întrebare
- Răspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroşeşte la faţă şi evită să
privească în ochi invatatorul când i se cere să răspundă oral în faţa colegilor
- Când trebuie să lucreze individual în clasă, nu-şi termină niciodată activitatea, nu
rămâne liniştit şi îşi deranjează colegii
- Theodor are capacităţi intelectuale de nivel mediu
- Îi place matematica, se simte bine când merge cu mama in parc şi când vorbeşte cu tata
la telefon
- Dovedeşte un interes scăzut faţă de celelalte obiecte ( limba română ) dar vrea să ştie
cât mai multe despre Spania
- Reacţionează pozitiv dacă este lăudat, dar se supără foarte tare dacă este certat în faţa
altora, dorind să se răzbune pe cei care au asistat la discuţie
- Pare jenat dacă este certat sau lăudat în faţa altora, dar după, nu se lasă până nu loveşte
pe unul dintre colegii care au asistat la discuţie
- Are puţini prieteni şi începe foarte rar o conversaţie
- Rămâne singur în timpul recreaţiilor, ceilalţi îl ocolesc, pentru că are de multe ori un
comportament violent
- Theodor spune că acasă nimeni nu-l bruschează dacă este liniştit
- Are numeroase absenţe nemotivate
Identificarea situaţiei :
- Theodor pare la prima vedere un băiat liniştit care evită să vorbească
- El face acasă numai ceea ce vrea . Dacă bunicii lui nu-i place ce face, la un moment
dat, se supară, iar ea il lasă în pace. Îi spune mamei ce a facut Mihai, dar aceasta nu-i spune nimic,
pentru că nu are timp sau este prea obosită când vine acasă şi nu stă de vorbă cu băiatul
- La şcoală nu face acelaşi lucru pentru că invatatorul nu îl deranjează dacă este liniştit.
Când trebuie să răspundă cu voce tare în clasă, îi este teamă că vor râde ceilalţi copii de el dacâ va
greşi. Dacă cineva îi zice ceva, imediat, în pauză, sare la bătaie, devine violent.
Diagnoza şi prognoza
De când a plecat tata în Spania ( un an ), mama sa a avut grijă să nu-i lipsească nimic, dar nu a
avut prea mult timp la dispoziţie să se ocupe de acesta. Din când in când mai ies împreună la
cumpărături sau în parc, dar acest fapt nu s-a întâmplat decât de două ori într-un an de zile. Mama este
un om cu puţină autoritate asupra lui Theodor , iar acesta nu o ascultă, nu face niciodată ceea ce îi
spune ea, dar se vede ca ar dori să stea mai mult împreună.
Mama ne spune că îi este greu de când a plecat tatăl in Spania, că lui Theodor îi este dor de
872
tatăl lui, că băiatul îi simte lipsa. De la plecarea tatălui are din ce în ce mai multe probleme cu ceilalţi
şi de multe ori refuză să meargă la şcoală, dacă nu vorbeşte cu tatăl său la telefon, dimineaţa, înainte de
a pleca la şcoală. Dacă nu reuşeşte să vorbească cu el la telefon sau pe Messenger stă ore întregi singur
în camera sa.
Are un comportament ostil şi agresiv faţă de bunica lui şi faţă de sora lui. Vorbeşte urât, de
multe ori sare la bătaie, dacă sora lui îi atrage atenţia că nu vorbeşte frumos cu bunica.
Mama nu-l pedepseşte, pentru ceea ce face, considerând că va veni timpul când Theodor
îşi va da seama că greşeşte şi nu va mai fi violent, iar când tata se va întoarce, totul va intra în
normal. Dar este destul de sceptică în ceea ce priveşte revenirea cât de curând a tatălui. Spunea că îi
pare rău că a fost de acord sa plece sotul, ca ii este greu, că se descurca greu cu copiii in ceea ce
priveste scoala si educatia lor.
a ) Parametrii de analiză :
Inadaptarea lui Theodor la şcoală este atat expresia certitudinii că el nu este capabil
să reuşească, cât şi expresia adevărului conform căruia ”Cine sunt ei să râdă de mine?”.
Problemele copilului în legătură cu terminarea activităţilor la şcoală pun în lumină problema
de motricitate fină şi de motivaţie. Dacă va avea un număr mai mare de probe orale şi va fi încurajat să
le rezolve în timp util, el va constata că va reuşi în ciuda problemelor sale motorii.
Cu toate acestea există o contradicţie între comportamentul băiatului de acasă ( închis în
sine şi ostil) şi de la şcoală (agresiv şi ostil) aceste comportamente îi permit să stăpânească ambele
situaţii.
b )Strategii de intervenţie :
1. Theodor va frecventa regulat toate orele.
2. La şcoală va lua parte la discuţiile structurate şi nestructurate cu toţi colegii.
3. Activităţile scrise vor fi terminate în timp util.
* O strânsă legătură cu familia, astfel încât prezenţa sa la şcoală să fie de aproape
100%.
* Ajutarea lui Theodor de a depăşi teama de a participa la ore, spunându-şi părerea în
faţa colegilor săi, printr-un sistem de sprijin şi încurajare din partea învăţătoarei.
* Mai puţină exigenţă din partea invatatorului în materie de teme scrise.
* I se va da ocazia să-şi măreasacă încrederea în sine şi să-şi îmbunătăţească aptitudinile
în situaţiile în care interacţionează cu grupul de elevi (clasa), prin responsabilizarea sa în competiţii,
concursuri.
• Se va cere ajutorul consilierului scolar, data fiind natura cronica a problemelor
lui Theodor .
c ) Implementarea programului
În timpul unei întâlniri la care au participat mama, bunica, invatatoarea , consilierul
şcolar, Theodor a acceptat să încerce să atingă obiectivele pe termen scurt.
Responsabilităţi
» I se cere lui Theodor să răspundă zilnic de creta şi buretele pentru tablă, de curăţenia
clasei, explicându-i cât de importantă este sarcina sa.
» Va lucra o dată pe saptamană cu consilierul şcolii.
873
» Invatatorul îl va ajuta în fiecare zi să găsească răspunsul unei întrebări care va fi pusă în
ziua următoare. Acest fapt are ca scop mărirea participării lui în clasă, micşorându-i teama de a
răspunde în faţa colegilor.
» Rolul jucat de invatator va scădea în funcţie de progresul înregistrat de elev, astfel încăt
» Participarea lui Theodor la discuţiile din clasă nu va lasa loc unei intensificări speciale.
Băiatul va fi conştient că răspunsurile corecte date în faţa colegilor sunt de fapt o recompensă “
Ceilalţi vor vedea că nu sunt aşa de rău.”
Teme scrise:
» Se va reduce numărul notiţelor pe care trebuie să le ia în clasă.
» Se va face o evaluare orală a materiei, după fiecare unitate de învăţare, înaintea unei
evaluări sumative.
Aptitudini sociale
În timpul activităţilor de grup, Theodor va avea ca sarcină să dirijeze sau să coordoneze
planul de acţiune după o consultare cu invatatorul care trebuie să spună ce să spună şi ce să facă în
rolul respectiv.
• O dată pe săptămână vor avea loc şedinţe de consiliere în cabinetul şcolar.

• O dată pe lună va participa şi bunica lui Theodor sau mama lui.
d ) Evaluarea programului de schimbare
Evaluarea
» La interval de două săptămâni, apoi la o lună de la prima întâlnire au avut loc şedinţe
cu Theodor , mama şi consilierul şcolar.
» Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi se observă progrese rapide în relaţiile
spontane şi convenabile lui Theodor cu alte persoane.
» Nu mai absentează de la ore, dar este bine să fie supravegheat în continuare pe
această temă.
» Numărul mărit de activităţi scrise pare să fi mărit puţin câte puţin siguranţa băiatului. Spre
exemplu, după perioada de două săptămâni a obiectivului pe termen scurt, elevul a început să
participe în clasă din ce în ce mai mult, fiind din ce în ce mai activ.
» Atunci când a început să participe spontan, el a încercat să afle până unde putea merge (
întârzia, dădea răspunsuri nepotrivite, vorbea neîntrebat, vorbea în timpul orei cu alţi colegi, deranjând
ora şi se purta la fel ca înainte). Dialogul lui Theodor cu consilierul şcolar şi cu invatatorul au arătat
că acest comportament reflectă siguranţa crescută a copilului şi încrederea sa în relaţiile cu ceilalţi.
Rezolvarea problemei
» Invatatorul a hotărât ca acest comportament să fie considerat pozitiv şi să aibă o
atitudine cât mai flexibilă.
» La sfârşitul primei luni, acest comportament nu ridicase probleme deosebite în clasă.
» Randamentul lui Theodor la învăţătură a crescut, dar s-a impus în continuare ajutorul
invatatorului, prin program de lucru suplimentar printr-o şedinţă de o oră pe săptamână în afara orelor
de clasă.
» Bunica continuă să întâmpine dificultăţi în impunerea unor limite acasă, deşi recunoaşte
că Theodor depune mai mult efort pentru a colabora.
Concluzii
Teama pe care o manifestă Theodor de a nu se face de râs în faţa colegilor, dorinţa lui de
a epata prin comportamentul agresiv atât verbal cât şi fizic se datorează lipsei de comunicare atât cu
874
mama cât şi cu tatăl. Îi este teamă să-şi facă prieteni, să se ataşeze emoţional de o altă persoană şi de
aici dificultatea lui de a relaţiona cu colegii.
Comportamentul său agresiv, faţă de sora lui, faţă de bunica este datorat lipsei unei
persoane de sex masculin din casă, respectiv tatăl, în care copilul are mare încredere. Momentan, el se
simte abandonat de tata.
În continuare şi consilierul şcolar şi invatatorul vor aplica tehnici experimentale pentru a
ameliora starea de teamă şi de inadaptare şcolară pentru Theodor.
875
TULBURĂRILE DE COMPORTAMENT – STUDIU DE CAZ
Patrichi Ana-Raluca
Școala Gimnazială „Miron Costin” Bacău
Numele și prenumele elevului: A.B.
Clasa: a IV-a
Domiciliat în: …
Elev la: …
Diagnostigat cu CES
Date privind situația familiei elevului:
Tatăl P.: nu are un serviciu stabil
Mama I.: casnică
Părinții nu sunt casatoriti legal, iar familia se compune din 4 membri: tatăl, mama și doi copii;
locuiesc împreună cu bunica din partea tatălui. Elevul participă activ la viața de familie, se deplasează
des la o stână unde își petrece mult timp.
Există interes din partea părinților față de activitatea școlară a elevului. Tatăl se implica mai
mult în educația elevului, el este prezent la ședințele cu părinții. Părinții au studii medii dar vor ca
elevul să învețe cât mai bine. Exista si unele dificultăți privind condițiile de trai: locuiesc cu bunica, în
două camere.
Elevul participă frecvent și la treburile gospodărești, are propriile responsabilități; nu are însă
posibilități de a merge la un spectacol, la sala de lectură etc.
Elevul este bine dezvoltat fizic, starea de sănătate este bună; prezintă însă retard mintal mediu,
cu tulburări de conduită. Manifestă crize de agitație psihomotorie, cu heteroagresivitate, motiv pentru
care este în evidența unui medic de neurologie-psihiatrie.
În cadrul lectiilor nu este activ, nu este dornic de afirmare, nu-si duce la îndeplinire toate
sarcinile primite. Nu deține suficiente cunoștințe teoretice matematice, abilități practice de
experimentare. Nu îi place sa citeasca foarte mult.
Ca stil de munca se observa pregătirea inegală, inconstanta, cu nivel de preocupare și
randament variabil. Nu este atras de activitățile desfășurate în clasă sau în afara acesteia, nu da dovada
de interes. Îi place sa participe la serbarile scolare, executa cu promptitudine sarcinile comunicate de
colectiv. De colegi este apreciat pentru implicarea in activitatile clasei si dezaprobat pentru
comportamentul impulsiv de care da dovada de cele mai multe ori.
De regula este agitat, violent verbal și fizic uneori cu cei care îl contrazic, nu are atenție
concentrată, memorează relativ greu informațiile, înțelege și explica greoi relațiile esentiale, se
exprima relativ corect, omite litere în comunicarea scrisă, are un vocabular mediu dezvoltat, imprima
greu expresivitate ideilor spuse, posedă capacități creative medii, are inclinatii spre arte plastice.
Este incapabil să finalizeze o actiune intelectuala, refuza uneori sa accepte sarcinile scolare,
uneori sincer, are relativ ușor incredere in ceilalti, nu are delicatețe în relațiile interumane.
Nu prezinta spirit de initiativa, simt critic si exigentă în munca, nu poseda spirit autocritic, nu
este modest și își dorește sa se afirme in societate. Solicita deseori sprijinul cadrului didactic, intră în
stări conflictuale cu colegii, absentează foarte mult.
Achizițiile școlare sunt medii – dexteritate manuală redusă, memorie de lungă durată slabă,
Strategii de interventie ale profesorului
876
Comportamentul școlar
Indicatori de Motivare
Elem. Relevante
conduită comportament
Lipsă de interes faţă
Membru Dorinţa de a realiza alte sarcini decât de disciplinele şcolare,
informal al grupului decât cele şcolare nesupunere,
opoziţie
Se ridică din bancă, vorbește în timpul Nesupunere la
Reacţii
orei Vorbește în timpul procesului de predare normele disciplinare din
turbulente înclasă
şi pe parcursul activităţii clasă
Ascunde rechizitele Neputiinţa de a
Opoziţie faţă
acestora Nerecunoaşterea faptei încercarea de realiza o relaţie de
de colegi
a învinovăţi pe altul colegialitate
Reacţii violente Inadaptare la viaţa de
piedici, îmbrânciri, limbaj vulgar
faţăde colegi grup
Refuză să îndeplinească,incapacitatea
de a finaliza o activitate intelectuală
Independenţă faţă de
Non răspuns singur,incapacitatea de a asculta discursul
o prezenţă adultă
la cerinţele profesorului şi de a îndeplini indicaţiile
autoritară Incapacitatea de a
programei şcolare lui, fraudă (copiere), teama faţă deevaluare,
finaliza o sarcină şcolară
întârziere frecventăla ore, absentează
nemotivat, chiul
Reacţii Opoziţie faţă de
Înjurături şi alte expresii de acest gen
verbale inadecvate colegi
Programul de intervenție al profesorului:
Criterii de analiza a situației:
elemente ale unui comportament delincvent (atitudine opozantă faţă de colegi, expresii verbale
neadecvate, elemente de violenţă)
abaterile comportamentale sunt frecvente
pericolul contaminării la nivel de grup
inadaptare la normele şcolare, refuz de integrare în grup, randament şcolar scăzut, absenteism
2. Strategii de intervenție
♦ Strategii de fraternizare
dezvoltarea relaţiilor de colegialitate; încurajarea elevilor să îl ajute la efectuarea temelor
sprijin individual în rezolvarea temelor
întrajutorare în echipă cu un elev bun (coleg de bancă)
organizarea unor activităţi comune de clasă, în colaborare cu liderul grupului
acordarea rolului de lider informal pe o perioadă limitată de timp
controlul proxemic prin deplasarea profesorului în spaţiul elevului atunci când tinde să
reacţioneze necorespunzător, însoţit de
admonestare verbală
♦ Strategii de negociere
A. prin compromis: prezenţa zilnică la programul şcolar, îndeplinirea responsabilităţilor pe care
le are în clasă, atitudine corespunzătoare faţă de colegi
B. prin colaborare: angajamentul scris realizat de elev, prin care va accepta că nu va mai
absentat nemotivat; de asemenea va cunoaşte care sunt aşteptările dirigintelui faţă de el, stabilirea
regulilor de comportament în clasă şi în afara ei; precizarea comportamentelor acceptate şi a celor
877
neacceptate; precizarea măsurilor ce vor fi luate în cazul nerespectării acestor norme, ignorarea
răspunsului atunci când subiectul nu respectă normele de comportare în clasă; ignorarea unui răspuns
bun poate atrage după sine un punctaj final mai mic, tehnica timpului datorat, prin fixarea unui interval
de timp şi a formei de activitate pe care o va realiza prin comun accord, stabilirea în comun a unui
nivel de succes pe care să îl atingă (de pildă, o medie la finalul semestrului)
C. Alegerea rolului, responsabilităţilor pe care le va îndeplini în clasă: alegerea rolului pe care
îl va îndeplini în diverse jocuri şi activităţi şcolare, alegerea tipului de activitate la care să participle,
monitorizarea performanţelor obţinute, cu sprijin în timpul activităţii, aspectul cantitativ al temelor,
colegul de bancă, banca în care să stea, grupul din care să facă parte în îndeplinirea unor sarcini
şcolare.
D. Discuţii cu elevul – individuale pentru a identifica motivele neacceptării şi neîndeplinirii
cerinţelor şcolare la anumite discipline; motivele absenţelor nemotivate la aceste discipline
E. Acordul comun pentru avertisment scris în momentul acumulării a 10 absenţe nemotivate la
o disciplină.
Integrarea în activitatea de grup prin:
roluri şi responsabilităţi în grup/ în echipă cu un coleg ales
formarea unor grupe de lucru, în care va fi integrat alături de acei elevi cu care intra în conflict
şi unde i se vor da sarcini adecvate pentru a simţi satisfacţia activităţii în colaborare cu acel coleg
eliminarea din cadrul grupului pe o perioadă limitată pentru a reflecta asupra
comportamentului, însoţită de discuţii cu subiectul, atunci când comportamentul negativ persistă
Strategii de motivare: sprijin suplimentar, încurajări, aprecieri verbale asupra efortului de a se
comporta adecvat, satisfacţii spontane, recompense sau autorecompense, recunoaşterea progresului
elevului.
Terapie ocupațională: organizarea de excursii unde primeşte responsabilităţi precise.
3. Implementarea programului
Prezentare problemei și motivarea ei elevului, familiei, prin discuţii privind normele şi
responsabilităţile şcolare
Evaluarea problemei
dezavantaje biologice
dezavantaje psihologice (motivaţie scăzută, nivel minim de înţelegere)
dezavantaje pedagogice (inconsecvența reacţiilor părinţilor, absenţa părinţilor, lipsă de
autoritate)
Implementarea strategiilor
în activitatea şcolară zilnică
în activităţi extraşcolare
Indicatori de evaluare
relaţii amicale, de întrajutorare cu colegii, renunţare la relaţiile violente
participare la activitatea de grup
îndeplinirea rolului şi responsabilităţilor în grup
răspuns la sarcinile şcolare
respect faţă de colegi
diminuarea numărului de absenţe nemotivate.
878
BULLYING-ULUI LA ADOLESCENȚII DIN MEDIUL ȘCOLAR
STUDIU DE CAZ
Mihaela Patrichi
Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” Vaslui
M.A, în vârstă de 17 ani, sexul masculin, elev în clasa a XI-a la un liceu teoretic. Părinții,
împreună cu fiul, vin la cabinetul de consiliere, la începutul lunii septembrie 2017, la solicitarea
dirigintei. M.A. este unicul copil al familiei. Mama, de profesie contabilă, iar tatăl – inginer auto sunt
în permanență ocupați la firmele unde își desfășoară activitatea zilnică. Tânărul, încă de mic, a fost
crescut de bunica maternă. Climat emoțional instabil în familie, cu discuții și conflicte asupra
problemei educației fiului. Apar disensiuni în ceea ce privește atitudinea educativă a mamei. Tatăl îi
reproșează indulgența manifestată în relația cu fiul și recompensele financiare oferite tânărului,fără ca
acesta să le merite.
Comportamentul adolescentului la școală: ironizează colegii, fiind acuzat de părinții unui coleg
și reclamat la conducerea liceului pentru conduită de tip bullying față de acesta. Directorul liceului
sugerează familiei M să solicite consiliere psihologică.
Detalii despre părinții veniți în terapie: Căsătoriți de 20 de ani, având un singur copil, mama în
vârstă de 48 de ani, contabilă, tata în vârstă de 50 de ani, inginer auto. Își obțin veniturile din propria
firmă.
Se prezintă în cabinetul de consiliere pentru a solicita ajutor. Motivul conflictelor dintre cei trei
membri este legat de modelul educațional, de comportamentul la școală al unicului fiu, de atitudinea
adolescentului față de părinți. În cabinet, membrii familiei manifestă ostilitate unul faţă de altul şi îşi
adresează reproşuri, jigniri, chiar ameninţări.
Problemele cu care se prezintă elevul sunt:
1) Conflict cu un coleg de clasă; atitudine obraznică și sfidare față de regulile stabilite de
profesor la oră, atitudine agresivă la nivel de limbaj față de părinți.
Mama este indulgentă față de comportamentul fiului, găsește mereu scuze și motive să ierte și
să recompenseze cu bani înainte de a cere de la fiu corectarea atitudinii sau îndreptarea situațiilor
create. Băiatul manifestă chiul de la anumite ore, în special de la matematică, și are un conflict deschis
cu profesorul.
Ipoteza generală: Deoarece la şedinţele de consiliere participau mama, tata şi fiul, demersul
terapeutic se va centra pe armonizarea relaţiei de familie, cu accent pe învățarea metodelor de
comunicare eficientă între cei trei și pe evitarea alianței între mamă și fiu.
Obiective:
Plecând de la această stare de fapt, am propus :
a) Stabilirea unei relaţii bazate pe încredere, fără crearea de coaliţii, mamă - fiu, astfel încât
membrii familiei, să aibă încredere în terapeut şi în capacitatea acestuia de a provoca o schimbare
benefică (crearea relaţiei).
b) Am considerat necesar să abordez terapia de familie, o dată pe săptămână, cu prezenţa
tuturor membrilor familiei, inclusiv a adolescentului, acuzat de comportament agresiv de tip bullying.
Datorită apariţiei unui dezechilibru în mediul familial, necesitatea unei terapii de familie se impune
pentru restabilirea poziţiei fiecăruia. Acest lucru se va realiza prin responsabilizarea părinţilor în
asumarea rolurilor în familie: să comunice și să aibă răbdare să asculte, să fie atenţi la nevoile acestuia,
(Voi explica mecanismul producerii dezechilibrului în relaţia de familie, circularitatea şi menţinerea
879
problemei).
c) Sensibilizarea părinţilor la nevoile fiului, prin consiliere de tip familial în cadrul căreia
părinţii să fie învăţaţi să comunice cu fiul lor. Se va recomanda, de asemenea şi realizarea diferitelor
activităţi în cadrul familiei, atunci când timpul le permite.
d) Consiliere de tip familial cu cei doi părinţi şi fiul lor pentru a se descoperi resursele în
interiorul familiei pentru a merge mai departe. Mama va fi învăţată să nu mai pună accentul pe
recompensarea financiară atunci când situația comportamentală a fiului nu necesită aceasta. Familia să
se adapteze la o nouă situaţie de comunicare, bazată pe reducerea reactivităţii emoţionale, astfel încât
comunicarea între cei trei să devină mai eficientă, prin evitarea compensării financiare de către mama,
prin reînvățarea rolurilor în familie, cu distribuirea sarcinilor din gospodărie și implicit cooptarea fiului
adolescent în distribuirea sarcinilor specifice vârstei și preocupărilor.
Metodologia cercetării
Abordarea sistemică a demersul terapeutic: Pentru ca schimbarea să fie acceptată, familia

trebuie să conștientizeze beneficiul schimbării și terapeutul să fie perceput ca o persoană de încredere
și cunoscător în tainele tehnicilor aplicate. Să nu uităm că fiecare familie dispune de o homeostazie
proprie şi de un anumit pattern de funcționare a vieții lor. Dificultatea schimbării constă în puterea
familiei de a înțelege beneficiul schimbării și, mai mult, de a aplica tehnicile experimentate în ședințele
de terapie.
Sistemul terapeutic propus de Murray Bowen în anii 1970, poate fi abordat cu succes în
psihoterapia sistemică de familie cu adolescenți diagnosticați ca având conduită agresivă de tip
bullying. În concepția autorului, familia reprezintă „un sistem natural ce poate fi înțeles pe deplin doar
în termenii proceselor fluide și predictibile care au loc între membrii săi” Conform teoriei lui Bowen,
oamenii au mai puțină autonomie în viețile lor emoționale decât cred ei. Cei mai mulți oameni sunt
mai dependenți și mai reactivi unii față de alții. În acest sens, teoria sistemică descrie familia ca o rețea
de relații multigeneraționale și formează interjocul individualității și al faptului de a fi împreună.
Conceptele utilizate sunt: diferențierea sinelui, triunghiurile emoționale, procesul emoțional al familiei
nucleare, transmiterea multigenerațională, procesul de proiecție al familiei, poziția de înrudire. Ulterior
a adăugat două concepte suplimentare: separarea emoțională și procesul emoțional. În terapia
sistemică, terapeutul va avea în timpul ședințelor o influență asupra întregii familii. Va lucra cu toți
membrii familiei dornici să se implice în rezolvarea problemelor. Am fost avantajați în demersul
nostru de faptul că am avut dorința ambilor soți de a lucra, formând astfel o echipă. În aceste condiții,
rezolvarea sau ameliorarea problemei se realizează mai usor. În procesul terapeutic am aplicat mai
multe tehnici și nu o anume tehnică, alegerea depinzând foarte mult de ceea ce dorim să schimbăm în
terapie. Dintre tehnicile utilizate menționăm: genograma familiei, reîntoarcerea la emoțiile trăite în
familia de origine și desfacerea alianței (în cazul de față, a mamei cu fiul).
Ședința 1. Familia conștientizează principalele patternuri comportamentale, atitudinale,
valorice, normative, utilizate de proprii părinți în familia de origine, pentru a înțelege și vizualiza
principalele probleme ce tulbură liniștea, echilibrul propriei familii. Se evaluează motivația cuplului
parental de a se imlica în terapie. S-a ajuns la concluzia că familia în cauză are motivația foarte ridicată
pentru implicare în rezolvarea problemei fiului. Pentru o bună desfășurare a intervenției
psihoterapeutice se stabilesc regulile pe care trebuie să le respecte pe toată perioada intervenției, astfel
încât, să se eficientizeze învățarea și în afara cabinetului. Stabilirea unei relaţii bazate pe încredere în
capacitatea terapeutului de a provoca o schimbare benefică în viața de familie (crearea relaţiei).
Ipoteza de lucru: lipsa diferențierii sinelui conduce la reactivitate emoțională ridicată,
pierderea controlului emoțional și tendința de fuziune emoțională cu ceilalți. În situația de față, M.A
reacționează emoțional prin autoînvinovățire, iar părinții se ceartă și fuzionează emoțional, pierzându-
și controlul. Prin tehnica terapeutică folosită în cabinet, reușesc să pun stop furtunii emoționale dintre
880
cei trei. Apelez la explicație și raționament și le fac vizibilă circularitatea în relație: A determină
reacția lui B și B stârnește reacția agresivă a lui A.
Problema nerezolvată din copilăria ambilor părinți determină conflicte în relaţia din familia
prezentă. Desigur, această situaţie am explicat-o celor doi părinți, și le-am demonstrat cum anume un
conflict nerezolvat din copilărie o face pe mamă să fie indulgentă și să ofere recompense financiare
fiului, să treacă atât de ușor peste comportamentul deviant de la școală, peste încălcarea normelor, fără
să determine schimbarea potrivită adolescentului. Mama se teme să nu declanșeze agresivitatea fiului
și să nu i se reproșeze că este o mamă rea. În istoria de viață a mamei se deduce o relație conflictuală
cu proprii părinți, motiv pentru care în relația cu fiul ei este foarte indulgentă.
Ședința 2.Fiul se vede în familie ca victimă, dar și ca punct de pornire a conflictului între
părinți.
Obiectivul şedinţei: învăţarea de către familie a tehnicii de ventilare a emoțiilor în grup, adică
fiecare să exprime emoțiile simțite în urma interacțiunii nepotrivite în afara casei, să povestească ce
trăiri emoționale au fost în ziua respectivă (fiul la școală, mama și tata la firmă ). Acest obiectiv
reprezintă tema pentru acasă.
Ședințele 3 și 4 Obiectivele ședințelor au fost îmbunătăţirea relației de comunicare în spațiul
familial, prin conștientizarea dificultăților apărute în timpul discuțiilor și a modului cum apare
conflictul în comunicarea din familie. S-au evaluat apoi tema pentru acasă și tipurile de emoții trăite de
fiecare membru în parte. Familia venise cu tema făcută și s-a apreciat acest lucru, chiar dacă nu s-au
respectat întocmai cerințele. Se observă dorința de schimbare în climatul familiei și evidențiez acest
lucru.
Ședința 5. Evaluarea parţială am centrat-o pe aspectele pozitive ale relaţiei dintre membrii
familiei: evaluarea achizițiilor obținute în ședința precedentă de terapie și evidențierea
comportamentului bun de acasă. Explic tatălui că fiul său adoră să imite modelul de reactivitate
exprimat față de mama atunci când îl nemulțumește atitudinea ei sau atunci când cineva din familie îl
dezamăgește. Îi propun să-și amintească relația cu tatăl în adolescență și să rememoreze, să-și
reamintească reacția tatălui la greșeala sau nerespectarea regulii stabilite în familia de origine. Modelul
patternului relațional din familia de origine se transmite și la generația prezentă, ceea ce îl determină
pe fiul lor unic să se comporte la fel cu părinții, cu colegii și să neglijeze respectarea regulilor în
conviețuirea în orice grup (familie, școală, prieteni). Pe de altă parte, este necesar în comunicarea din
familie să valorizeze atitudinea pozitivă a fiului pentru a oferi feed-back și pentru a ridica stima de sine
a adolescentului. Respectul de sine este foarte important în gestionarea emoțiilor în ceea ce se numește
diferențierea emoțională de familie. Atitudinea familiei s-a schimbat, se observă mai multă atenție în
comunicarea mesajelor, mai mult respect între ei.
Ședința 6. Obiectivul ședinței este legătura dintre prezent și trecut în ceea ce privește
funcționarea familiei în prezent prin comparație cu modelul din familia fiecărui părinte prin tehnica
reîntoarcerii în familia de origine. Circularitatea pozitivă funcționează pe modelul că un gest pozitiv
atrage un alt gest pozitiv din partea celorlalți membri cu condiția ca gestul pozitiv să fie în
conformitate cu realitatea prezentă, cum ar fi lăudarea unui comportament pozitiv observat la fiul lor.
Teama mamei că fiul nu se va simți iubit de către ea o determină să ofere recompense financiare chiar
și când nu merită. Acesta este modelul educațional folosit de mama și o bună perioada de timp, până la
vârsta de 7 ani, fiul a fost îngrijit de către bunica maternă cu un cu totul alt stil educațional. Se discută
foarte puțin cu fiul și acesta nu povestește ce se întâmplă la școală. Mama află de la dirigintă, când este
sunată, despre întâmplările petrecute la școală. Tatăl este foarte ocupat cu munca de la firmă.
Menționez că familia are un nivel financiar foarte bun, cei doi părinți dedicând foarte mult timp
activității de la firmă. Aceasta este și explicația pentru faptul că părinții nu au timp, dar nu au nici
pricepere și nici răbdare în abordarea adolescentului, motiv pentru care M.A.se eschivează de la
respectarea normelor și regulilor familiei. El știe că întotdeauna a primit banii pe care i-a cerut. Am
881
explicat familiei în ce constă modelul sistemic în funcționarea familiei, oferind ca exemplu schimbarea
ce s-ar putea produce în comportamentul adolescentului dacă mama impune o altă regulă în privința
banilor solicitați și anume regula bazată pe „principiul contributivității”. Atunci, neîndoielnic,
atitudinea lui M.A se va schimba, va fi motivat să facă schimbarea pentru a primi ceea ce i se cuvine.
Funcționează la fel ca la serviciul din firmă, angajații primesc recompensa financiară în funcție de
cuantificarea efortului depus. Așa și fiul ei își va schimba comportamentul. Modificarea în cadrul
unuia din elementele sistemului de relații interpersonale va afecta celelalte elemente și sistemul în
întregine [1, 268]
Ședința 7. Povestea dominantă a familiei constă în faptul că părinții îşi doresc să se implice în
rezolvarea problemei comportamentale a adolescentului, înțelegând că patternul eronat pe care l-au
utilizat în educație a determinat comportamentul agresiv (acte deviante tip bullying față de colegul de
clasă).
Tema pentru acasă a fost să conștientizeze în discuțiile purtate în familie problematica ivită la
școală și în relația dintre fiu și părinți și să întocmească propria strategie relațională, emoțională,
cognitivă și comportamentală
Şedinţa 8. Obiectivele ședinței: sinteza realizărilor în urma activităților terapeutice anterioare.
Fiecare membru al familiei și-a descoperit potențialul de resurse personale în felul următor:
M.A. a înțeles că modelul educației impus de mama a determinat nepăsare în relațiile cu ceilalți, pentru
că el era obișnuit să primească fără să dea ceva în schimb. Acesta este motivul pentru care nu și-a
respectat calitatea de elev la un liceu foarte bun din oraș, sfidând colegii care studiau, ca în cazul
conflictului cu elevul studios ce se bucura de respectul profesorilor. M.A. mărturisește că nu se simțea
bine dacă nu-l ironiza pe colegul lui în fiecare zi; îi făcea plăcere să-l vadă suferind, motiv pentru care
îl hărțuia de câte ori avea ocazia. A mărturisit că simțea o satisfacție văzându-l că suferă, că se
consumă, că era vulnerabil și stângaci în relațiile cu ceilalți, „pare naiv și credul, dar profităm de
bunătatea lui, pentru că ne ajută la matematică, ne dă tema să copiem”. Tata a realizat că modelul
părintelui agresiv a influențat modul de reacție al fiului și mama a înțeles și ea în ce a constat greșeala
de educație făcută: simțind că nu dispune de timpul necesar pentru a-și manifesta iubirea față de copil,
i-a oferit acestuia bani fără merit, motiv pentru care, adolescentul a devenit irascibil, superficial,
capricios și agresiv.
Ședința 9. Punerea în practică a resurselor familiei prin realizarea activităților împreună,
plimbare de weekend la munte, mers la cumpărături promovarea unei strategii adecvate de comunicare,
viețuire și valorizare.
Ședința 10. Povestea de succes a familiei a fost explicată de fiecare membru în parte,
realizările obținute în afara grupului de familie, la școală, la firmă au fost subliniate în ultima ședință.
Răbdarea și strategiile de rezolvare a problemelor cotidiene au reprezentat succesul celor nouă ședințe
de psihoterapie. Interesul nostru a fost acela de a oferi o sinteză a comportamentului lui M.A. la școală
- ce realizări a obținut în urma parcurgerii demersului psihoterapeutic proiectat pe 10 ședințe.
Concepția holistică (sistemică) pleacă de la premisa că stoparea conflictelor din familie va conduce la
dispariția simptomului avut în vedere, în acest caz agresivitatea adolescentului, dar și că, după
dispariția simptomului, familia va simți că trăiește o viață mai bună.
Rezultatele demersului psihoterapeutic de familie
La sfârșitul celor 10 ședințe de psihoterapie, însemnând 4 luni de experimentare a unui nou

model educațional, strategia psihoterapeutică sistemică a dat roade observabile pentru toți membrii
familiei. M.A și-a conștientizat comportamentul disfuncțional și a acționat pentru îndreptarea lui,
părinții au fost mulțumiți de schimbările lor și viața de familie a intrat pe un drum cu sens.
Au avut loc evaluări parțiale la începutul fiecărei ședințe și, la sfârșitul demersului de
consiliere, o evaluare finală. În tabel, sunt sintetizate evaluările parțiale și finale.
882
Scurt comentariu:
Metodele şi tehnicile folosite în terapia sistemică de familie, prezentată în studiul de caz de mai
sus, în care un adolescent este acuzat de bullying de către părinții victimei, un coleg de clasă, au avut
în vedere construirea permanentă a relaţiei terapeutice până la încheierea terapiei de familie. Am ales
terapia de familie pentru că din experiența și practica avută în cele mai multe cazuri, conștientizarea
tuturor membrilor familiei asupra efectelor pe termen lung ale agresivității îi responsabilizează pe toți
în schimbările înfăptuite și garantează rezolvarea mai rapidă a cazului. Pe de altă parte, intervenția are
eficiență foarte bună când toți sunt cointeresați, motivați. De multe ori, în cazuri de agresivitate
școlară, factorul socotit responsabil este cel școlar (directori, profesori diriginți, consilierii școlari) și
foarte puțin cel familial. Excluzând familia din demersul de contracarare a acestui fenomen, rezultatele
așteptate întârzie să apară. În situația prezentată am avut părinții aproape și s-au implicat cu
responsabilitate. Acesta este un caz reușit și fericit, dar întrebarea noastră este: vom reuși întotdeauna
să cointeresăm familia în tratarea cazurilor de bullying întâlnite în școală? Reușita acestei intervenții s-
a datorat și nivelului ridicat de educație al părinților, precum și inspirației terapeutului în ce privește
alegerea resurselor psihoterapeutice utilizate.
În studiul de caz prezentat am observat patternul de comunicare al unei familii cu un adolescent
cu comportament agresiv, la nivel de limbaj - față de părinți, la nivel fizic și verbal – față de colegi. În
urma demersurilor investigative realizate, am ajuns la concluzia că problema adolescentului nu se
înscrie în sfera psihiatriei, pentru că exista un grad ridicat de discernământ și pentru că exista
posibilitatea de control asupra emoțiilor în relația cu părinții. În relația cu colegul din clasă, victima,
adolescentul a manifestat conduită agresivă atât verbal cât și fizic. Deși problema bullying-ului se
înscrie în sfera sănătății mentale a tinerilor, în acest caz nu avem de-a face cu un diagnostic psihiatric.
În urma derulării demersului psihoterapeutic, membrii familiei au reușit să schimbe comportamentul
astfel încât să-l ajute pe adolescent să conștientizeze problema și să modifice atitudinea față de colegul
de la școală și față de profesori.
Concluzii
În cazul de față, abordarea sistemică a avut ca rezulat schimbarea comportamentului agresiv al
tânărului.
Patternul de comunicare disfuncţional al părinţilor a influențat negativ patternul
comportamental al adolescentului în relația cu școala. După finalizarea procesului de terapie, evaluarea
finală a avut loc la 3 luni. Principalele rezultate pozitive privitoare la conduita socială a elevului
adolescent au fost: mai buna adaptare la normele impuse de școală (îmbunătățirea comportamentului, a
prezenței, a participării la activitățile școlare, a situației la învățătură), dar mai ales, conștientizarea
conduitei inadecvate pe care a avut-o față de colegul victimă. Nu au mai fost înregistrate plângeri din
partea familiei acestuia.
Tehnicile desfacerea alianței, reîntoarcerea la familia de origine, precum și disponibilitatea
familiei pentru implicare în demersul terapeutic de grup au fost relevante pentru rezolvarea
problemelor.
Am considerat că este important să descopăr tot ce este mai bun în această familie.
Calităţile personale ale terapeutului, rezolvarea temelor pentru acasă, implicarea membrilor
familiei în terapie sunt elementele de bază în rezolvarea cazurilor de disfuncții comportamentale.
Menționez că participanții și-au dat acordul pentru transcrierea și publicarea ședințelor de
terapie, cu respectarea regulilor referitoare la protejarea identității participanților.
Bibliografie:
883
Holdevici, Irina şi Neacşu, Valentina, Sisteme de psihoterapie şi consiliere psihologică,
Editura
Kullusys, Bucureşti, 2008, 430 p.
Lelord, François, André, Christophe, Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege ai bine cu
ceilalţi,
Editura Trei, Bucureşti 1999. 303 p.
Mitrofan, Iolanda şi Vasile, Diana, Terapii de familie, Editura Sper, Bucureşti, 2001, 249 p.
884
STUDIU DE CAZ
Pădeanu Luciana
Mladin Ionuț
Centrul de Resurse și Asistență Educațională „Speranța” Timișoara
Problema:
M.I. este elev în clasa a VIII-a la o școală gimnazială aparținând unei comune din județul
Timiș, unde acesta locuiește împreună cu mama sa. În aceeași casă, mai locuiesc bunica din partea
mamei și unchiul acestuia diagnosticat cu Retard sever și Sindrom X Fragil. M.I. este încadrat în grad
de handicap mediu, având și certificat de orientare școlară și profesională valabil până la încheierea
ciclului gimnazial. Copilul este înclus în programul de terapii al Centrului de Resurse și Asistență
Educațională ”Speranța”, încă din anul 2014. În prezent, urmează următoarea schemă terapeutică:
terapia tulburărilor instrumentale (grup), consiliere psihoeducațională (grup) și kinetoterapie.
Obiectivele principale cuprinse în planul de intervenție individualizat din cadrul acestei instituții sunt
axate pe corectarea tulburărilor de învățare: dezvoltarea comunicării în situații concrete de viață,
utilizarea conceptelor specifice matematicii aplicate în rezolvarea unor situații practice; corectarea
deficiențelor fizice existente la nivelul coloanei vertebrale, reeducarea mișcărilor din viața cotidiană;
cunoașterea și respectarea normelor de comportament în cadrul grupului/clasă/școală, formarea și
educarea capacității de autocoaștere și cunoaștere a celorlalți.
M.I. este izolat de restul clasei și după spusele acestuia copiii ”își bat joc de el”, ”îl fac prost”,
nu este implicat în activități de către grupul de colegi, iar în pauze stă mai mult singur, uneori
relaționând cu o colegă de clasă de care se simte mai apropiat și care îl ajută la activitățile de la ore
dându-i caietul să copieze lecțiile acolo unde a rămas în urmă și explicându-i ceea ce nu a înțeles. Din
cauza excluderii din grupul de colegi, a violenței emoționale și uneori fizice la care este supus, elevul
are o stimă de sine scăzută, susținând că și-ar dori să fie mai deștept și mai frumos. Aceste
caracteristici sunt percepute ca fiind deținute de colegii săi de clasă în comparație cu el. Deoarece
vârsta sa mentală este în decalaj în raport cu vârsta biologică, obișnuiește să relaționeze cu copii mai
mici decât el cu care se simte mai în largul lui, deși uneori intră în dispute și agresiuni fizice chiar și cu
unii dintre aceștia. Într-o mare parte a programului său zilnic este preocupat de jocurile virtuale pe care
le are instalate pe telefon și care au tematică violentă (împușcături). De asemenea, își petrece 2-3 ore
zilnic pentru realizarea temelor beneficiind de suportul mamei sale. Încă de mic a crescut fără tată, care
s-a despărțit de mama acestuia la scurt timp după ce s-a născut.
Obiective :
Identificarea cauzelor care au dus la apariția bullying-ului la care este supus elevul din partea
colegilor de clasă și de școală;
Determinarea duratei bullying-ului pe parcursul școlarității;
Propunerea unor obiective de diminuare a efectelor bullying-ului (excludere, stimă de sine
scăzută, stări depresive precum tristețea și izolarea) în cadrul planului de intervenție indivizualizat pe
terapii specifice și la nivelul școlii unde este beneficiar în scopul facilitării incluziunii;
ETAPE
Tulburări de învățare care necesită implementarea unui curriculum adaptat;
Se izolează și este izolat de către colegii de clasă, ca atare, considerând că nu este la fel de bun
885
ca ei, că nu are calități fizice asemenea lor; este anxios în relaționare și caută în permanență confirmări
de la adulți chiar și atunci când realizează cu succes anumite sarcini.
note mici spre medii la majoritatea disciplinelor școlare
îşi îndeplineşte sarcinile şcolare cu ajutor
nu participă foarte activ la ore
nu manifestă vreun interes deosebit pentru nicio disciplină
evită în mod deosebit calculele matematice și rezolvarea de probleme
Inteligenţă – retard mental ușor (QI-60)
Gândire – concretă
Limbajul scris/oral – ritm lent cu omisiuni de litere, greutate în scriere după dictare, exprimare
ezitantă, înțelegere dificilă a unor întrebări care îi sunt adresate, oferirea de răspunsuri închise
Memoria – dificultăți majore în utilizarea memoriei de lucru
Imaginaţia – în general de tip reproductiv
Atenţia – se concentrează greu, oboseşte uşor
Voinţa – lipseşte, evită să ia decizii majore, este nehotărât, nu are răbdare
Motivaţia – de tip extrinsec
Deprinderi verbale, senzoriale, motrice – diminuate, necorespunzătoare vârstei
Deprinderi de gândire şi perceptive – necorespunzatoare vârstei
şi negative de la tristețe la bucurie în perioade foarte scurte de timp, este hiperemotiv
Caracter – manifestă dezinteresat de activitățile școlare, nu este sociabil, mai degrabă retras,
identifică greu propriile caracteristici definitorii si ale altora
Probleme medicale. Elevul prezintă o întârziere în dezvoltarea psihosomatică specifică vârstei
lui, având ca diagnostic principal Retard mental ușor, deficiență semnificativă a comportamentului, iar
ca diagnostice secundare cifoza posturală în regiunea toracică, malnutriție proteino-energetică
moderată, miopie. Are efectuate analize genetice pentru detectarea Sindromului X Fragil care a fost
infirmată. Prezintă numeroase alergii alimentare (fructe cu semințe) și medicamentoase (Penicilină,
Amoxicilină, Aspirina etc). Urmează tratament cu Depakine pentru un episod de convulsii febrile în
2014, efectuează EEG periodic.
Relaţii sociale. M.I nu are frați, este în grija mamei, iar cu tatăl nu relaționează deloc, are puţini
prieteni (o colegă de clasă cu care relaționează inclusiv pe WhatsApp), are relaţii tensionate cu colegii
de clasă și tendințe de a se izola de aceștia.
Istoricul problemei. Problemele de integrare în clasă au apărut mai ales odată cu intrarea la
școala gimnazială când dificultățile de învățare au persistat, iar adaptarea la noile cadre didactice și la
cerințele fiecărei discipline s-a realizat lent și dificil. De asemenea, agresiunea emoțională a colegilor
manifestată prin jigniri, desconsiderare, marginalizare, batjocură s-a intensificat fiind resimțită ca atare
prin creșterea suferinței și a devalorizării de sine.
Întârzierea în dezvoltare fizică și psihică a dus la o diferențiere a copilului față de colegii săi
încă din clasele primare, fapt care a determinat o atitudine evitantă, anxioasă a acestuia și o stimă de
sine scăzută.
A crescut doar cu mama, iar acest lucru a avut o anumită influență prin lipsa unui model
parental masculin.
886
modificarea atitudinii elevului faţă de învăţătură;
şedinţe de consiliere psihoeducațională (grup);
facilitarea integrării în colectivul clasei de elevi;
solicitarea dirigintelui de a implica elevul în activităţi de grup;
participarea la activităţi extraşcolare: excursii, programe distractive;
consilierea cadrelor didactice în scopiul realizării unui curriculum adaptat și abordarea
individualizată a elevului la discipline;
c) Se acţionează la nivelul tuturor factorilor: părinţi, profesori, colegi, anturaj.
Scop:
intensificarea colaborării şcolii cu familia prin servicii de consiliere;
stimularea motivaţiei elevului pentru învăţare;
furnizarea unor servicii de terapie de grup pentru îmbunătățirea echilibrului psihic al elevului și
dezvoltarea unor abilități sociale necesare integrării în grup;
Obiective:
Conştientizarea de către părinţi (mamă) a rolului care îi revine în educarea copilului;
Structurarea atitudinilor comportamentale a mamei în raport cu copilul său pentru stimularea
unei atitudini pozitive, pentru identificarea metodelor non-agresive de abordare şi rezolvare a
situaţiilor tensionate care pot să apară la școală sau în mediul social;
Cunoaşterea reciprocă părinţi-profesori-terapeuți pentru o colaborare reală şcoală-familie
Schimbarea atitudinii elevului pentru rezolvarea sarcinilor şcolare (teme mai puține, cu un grad
de dificultate redus);
Stimularea motivaţională adecvată a elevului pentru învăţare prin terapia tulburărilor
instrumentale (grup) alături de copii de același nivel;
întărirea succesului şi diminuarea eşecului;
Dezvoltarea încrederii în forţele proprii, dezvoltarea şi îmbunătăţirea imaginii de sine a
elevului, a capacității de autocunoaștere și cunoaștere a celorlalți, formarea de abilități sociale necesare
integrării în grup; includerea în terapia de grup consiliere psihoeducațională;
Orientarea mamei către şedinţe de consiliere pentru găsirea unor soluții pentru rezolvarea
problemelor de adaptare la școală a copilului din punct de vedere a achizițiilor și integrării în grupul de
elevi;

Starea pedagogică: intensificarea interesului pentru şcoală;
Starea intelectuală: creșterea rezistenţei la efort intelectual, optimizarea atenției și
autocontrol;
Starea de sănătate: stimularea dezvoltării normale prin schimbarea regimului alimentare,
corectării posturii;
Prognoza dezvoltării personalităţii: dezvoltarea încrederii în sine, creșterea stimei de sine,
dobândirea unor abilități sociale;
Relaţii sociale: relaţionarea pozitivă cu colegii pentru a se integra în colectiv, implicarea în
887
activități pentru realizarea unor sarcini de echipă;
Relaţii familiale: îmbunătățirea relaţiei dintre mamă și copil, identificarea unor modalităţi de
abordare şi gestionare a unor situații conflictuale.
888
PREVENIREA BULLYING-ULUI
Paun Georgiana Alexandra

Scoala Gimnaziala ,,Mihai Viteazu” Selimbar
Oferiți informații generale și specifice despre bullying

Un prim pas în prevenirea bullying-ului îl reprezintă oferirea de informații către elevi despre
fenomenul de bullying, cauzele acestui fenomen, caracteristicile agresorului și victimei și consecințele
bullying-ului asupra dezvoltării fizice și psihice armonioase. Această strategie presupune, de
asemenea, și organizarea unor activități de învățare și exersare a unor metode de identificare și de
combatere a bullying-ului, precum oferirea de ajutor copiilor-victimă, cererea de ajutor sau evitarea
situațiilor posibil conflictuale. Activitățile de informare se pot realiza prin discuții individuale,
dezbateri despre bullying, ore de consiliere și dirigenție, distribuirea de materiale media (filme,
imagini) cu mesaje antibullying, campanii de informare locale sau naționale.
Îmbunătățiți comunicarea cu copiii
Specialiștii în sănătate mentală afirmă că o comunicare eficientă dintre copil și părinte,
respectiv elev și profesor, reprezintă o măsură eficientă de prevenire a efectelor negative ale agresării.
Relația pozitivă dintre părinți și copil, respectiv profesori și elevi, presupune construirea unui climat de
încredere, asigurarea copilului că opinia sa este importantă, practicarea ascultării active, oferirea de
sfaturi și sugestii pentru probleme copilului și reasigurarea că nu va fi criticat în timp ce acesta își
exprimă problemele personale.
Încurajați identificarea intereselor și hobby-urilor
Părinții și profesorii îi pot încuraja pe copii să-și identifice interesele și activitățile preferate și
să se implice în acestea. Activitățile extrașcolare, sportive, culturale sau de tip voluntariat îi permit
copilului să construiască relații sociale cu persoane care au aceleași interese.
Oferiți modele comportamentale pozitive și dezirabile social
Această strategie presupune educarea atât a victimelor, cât și a agresorilor cu privire la ce
înseamnă comportament pozitiv și așteptat, respectiv comportament negativ și nedorit. Strategia
presupune două etape:
prezentarea comportamentelor și a consecințelor acestora și
aplicarea imediată a consecințelor pentru comportamente, respectiv recompense pentru
comportamentele pozitive și pedepse pentru comportamentele negative.
Învățarea devine mai eficientă atunci când copilul îl observă pe adult punând în practică aceste
comportamente în relație cu alții.
În continuare vom prezenta câteva sugestii de strategii sau metode de prevenire și de diminuare a
bullying-ului atât pentru părinți, cât și pentru profesori sau pentru alte categorii de persoane care se
ocupă de îngrijirea și educarea copilului.
Observați semnele care indică experimentarea bullying-ului
Aceste semnale pot fi fizice (răni, haine rupte, recuzită școlară distrusă), cât și
psihocomportamentale (apetit alimentar scăzut, insomnie, momente de tristețe, depresie, anxietate,
teama de a frecventa școala). Odată ce ați observat aceste semne, încercați să purtați o discuție sinceră
și deschisă cu copilul dvs. despre experiențele sale școlare și despre persoanele cu care are interacțiuni
sociale pozitive sau negative. În timpul discuțiilor, încercați să-i transmiteți copilului mesajul că-l
sprijiniți necondiționat și că nu-l veți blama pentru cele întâmplate.
Stabiliți limite cu privire la utilizarea tehnologiei
Această strategie presupune atât supravegherea activității copilului în mediul online, cât și
889
educarea acestuia cu privire la utilizarea lor. Părinții îi pot învăța pe copii cunoștințe și deprinderi
precum: protejarea datelor personale (parola de acces la rețelele de socializare), pasivitatea
constructivă (a ignora mesajele sau emailurile cu conținut jignitor sau amenințător), utilizarea
responsabilă a timpului liber și a tehnologiei multimedia. Totodată, părinții au sarcina de a monitoriza
și limita accesul la aceste tehnologii cu scopul protejării copilului de informații periculoase prin
strategii precum: utilizarea parolei de acces pentru calculator sau telefonul mobil, utilizarea filtrelor de
restricționare a accesului la anumite pagini web, stabilirea unei perioade de timp în care copilul nu are
voie să utilizeze aceste tehnologii.
Interacționați zilnic cu copilul dvs
Comunicați liber și deschis cu copilul dvs. Discutați cu acesta despre experiențele sale școlare
sau extrașcolare. Interesul ar trebui exprimat prin formulări specifice și nu generale (în loc de „Cum a
fost azi la școală?” putem întreba „Te-ai simțit bine în pauză?”, „Ce ai învățai astăzi nou?”).
Întrebările trebuie formulate într-o manieră care să comunice copilului deschidere și interes din partea
dvs. față de preocupările și experiențele sale.
Fiți la rândul dvs. un model pozitiv pentru copil
Nu este suficient să-i comunicați copilului despre ce presupune un comportament dezirabil sau
indezirabil social. Un copil nu-și va însuși un comportament pozitiv, așteptat, atunci când acesta va
observa că proprii părinții nu pun în practică comportamentul respectiv sau se comportă, la rândul lor,
nepotrivit (un elev este încurajat să practice un sport de un părinte cu stil de viață sedentar). Prin
urmare, încercați să implentați la rândul dvs. modele de comportament potrivite și pozitive pe plan
social. Aceste comportamente includ: utilizarea responsabilă a tehnologiei, comunicarea asertivă,
rezolvarea conflictelor pe cale amiabilă, păstrarea calmului în trafic sau în situațiile tensionate.
Asigurați copilului experiențe sociale pozitive
Acestea includ excursiile, implicarea în proiecte de voluntariat, realizarea unor activități
plăcute sau crearea de noi relații de prietenie. Ajutarea propriului copil în identificarea intereselor și
hobby-urilor sale și în implicarea în relații noi de prietenie poate contribui la minimizarea
consecințelor bullying-ului pentru victimă sau la diminuarea frecvenței acestora pentru agresor.
890
VIOLENCE IS NOT THE ANSWER
Păvăloiu Simona Florentina

Liceul Teoretic Alexandru Ioan CuzaBucurești
There has been a constant increase in the cases of physical violence and aggression lately. We
are overwhelmed-violence is almost everywhere- we hear about it on the TV news, we see it in the
streets, and it is also present in the school environment, unfortunately. Due to the TV programmes or
computer games, our students are the ones who are exposed so much to violence, that they consider it
to be natural. The more we struggle to stop it through discussions, counselling classes, different
programmes and campaigns, the less effect it seems to have. What is it to be done?
Well, I have decided to tell you a story which happened almost 10 years ago in the high school
I teach. Our High school is situated in the 3rd district of Bucharest and it is said to be one of the top
high schools in our district and the class was one of the best. The manager of the high school is a
person who knows the law, the rules and the regulations imposed by the Minister of Education and in
case there is somebody who does not obey the regulations, she is the kind of manager who applies
sanctions. We have classes of mathematics and informatics, and classes of intensive English language.
In the intensive English classes, the students are the best -they have good grades and involve in all
kind of contests or competitions. The students I am going to present in this story belong to one of such
classes.
I will not give the real names of the protagonists, because this is not the point. Let`s just say
that he is M and she is N, and, yes, of course, I am talking about two classmates. At that time, they
were both students in an intensive English class, more exactly-10th graders. The boy is a pretty one,
tall, blond, blue eyes, a little bit shy and a daily dreamer. The girl is beautiful, brown hair, green eyes
and very popular. She is the kind of girl who socializes with most of the students easily; it is natural
for her to befriend the other students and she is part of a certain group in the class. Every time they
have a break, she and her friends go outside and smoke in front of the school gates. The student M
does not smoke, he spends most of the breaks in the classroom, and does not seem to integrate into the
collective or feel good with the others. When it comes to the familial environment, the boy is part of a
large family-he lives with his parents, 2 more sisters and 1 brother. His mother is a house keeper and
his father is a priest. The boy is well educated, reserved and sociable. The other student involved in the
conflict is part of a small family; she lives only with her mother. Her father abandoned the family
when she was very little and now she does not remember him at all.
Now, let`s get to the point. It is Friday, apparently an ordinary day, and indeed everything is
going well. In the evening when I get home from the school I receive a phone call from M `s mother,
who tells me that M came home with a black eye, swollen lips and bruises on the right cheek. M
claims that he was hurt during a football match, but his mother refuses to believe him. She asks me to
talk to him on Monday when we go to school again, thing that I did, of course. Unfortunately I did not
discover anything else, because he continued to say that it was just a simple accident. I was thinking of
having another conversation with him, maybe I should ask him other questions, maybe I would
manage to find out something else or maybe I should let him calm down, first of all. Luckily, that night
he decided to tell everything to his mother. What happened Last Friday? Well, he was waited for by N
and by her 25th year old boyfriend in front of the high school gates; M found out and he resorted to a
friend from a different grade; This friend called other friends from another high school to help M, who
decided to stay inside until “his friends” arrived. The moment his friends arrived he got out of the high
school and when he got to the gates, everybody was waiting for him. He was immediately surrounded
by the others, and the girl`s boyfriend told M that they would have a discussion from man to man and
891
suddenly he asked the girl to slap M`s face, as punishment for the fact that he used offensive language
with her. And she did slap M., as hard as she could. Meanwhile M`s friends were getting angry? What
was this? Why were they called for such a minor problem? They came because they thought they
would have a real fight. As a result, one of them kicked M in the face and knocked him down. M fell
and lost his consciousness for a few seconds. The crowd, out of curiosity or just thirsty to see the
‘show”, lost their interest and they left. The show was over!
This was, at least, the version that we both teachers and parents heard from the students, after
long conversations with them. Next, the case is presented to the Commission for discipline and
combating violence in our high school, then there is a meeting with all the teachers of the class
because we had to inform them, another meeting with the students involved in the conflict, their
parents and the principle and the teacher responsible for the discipline commission. Another step was
to invite the psychologist of the high school to have a discussion with the whole class to make students
understand better the consequences of such acts. During that class, we found out that almost everybody
in the class knew that M was going to be waited outside by N and by her boyfriend. Not even that
moment they realized the harm they had done to their classmate. The result would have been different
if one of the students had decided to inform me, or another teacher or the principle of the high school.
Obviously, we would have stopped them. But I was shocked to discover that they were against M and
approved what N had done. Why? Apparently, the boy M was always talking offensive language with
the girls. I asked them why they hadn’t come to me and told me about that. No answer. The
psychologist asked them if they realized the consequences of their silence, the students said that they
were aware that the grade for behaviour would be low, but that`s all. Nothing about the fact that M
would be left with sequelae for the rest of his life.
I know that students behave in a certain way when there is a teacher in the classroom and in a
totally different way when they are by themselves. Anyway, I did not expect M to use that language
with the others. I was trying to understand why the others hated him so much, that they believed that
M received what he actually deserved and why he resorted to that language.I have to go back to M`s
family, his mother is a very intelligent and kind woman, but I am sure it was very difficult for her to
raise 4 children. As a boy M was very introverted and he did not dare to contradict his mother.
Unfortunately, one of the causes of his behaviour was related to the fact that both his parents were very
authoritative with him and he felt like suffocating.
Meanwhile, the years have passed and even now I do not understand why none of those
involved or the other high school students wanted to inform the teachers and preferred to keep quiet
about this subject. And I talk about good students with good grades. What I noticed then was that
students put a barrier between teachers and themselves in cases of violence and of bullying, perhaps
because they believe that the problems that happen to them should be known and solved only by them.
Should we give up? No! On the contrary, it is time we all get involved-teachers, students, and
parents-and find solutions so that violence in the schools may be stopped.
892
STUDIU DE CAZ:
COPIII SUNT MAI VIOLENȚI
Pârvan Anca-Nicoleta
Școala Gimnazială Sascut, județul Bacău
PROBLEMA
injurii, umilinţe.
OBIECTIVE

Rezultatele şcolare ale copiilor observaţi sunt tot mai slabe; nu îşi îndeplinesc sarcinile şcolare
Relaţii sociale
mai mici;
893



894
agresive.
generaţie la alta.
La nivel personal
895
REZULTATE FINALE

CONCLUZII
de copii fără probleme”
896
BULLYING-UL
STUDIU DE CAZ
Pele Dorina-Cătălina
G.P.P.nr.53 Oradea,Bihor
Bullyingul este un comportament agresiv, negativ și repetat al unui individ sau al unui grup de
indivizi prin care se încearcă să se rănească fizic sau emoțional pe cineva. Cel mai des, acest tip de
comportament este întâlnit în școli și în mediul online. În România, în ultimii ani acest fenomen s-a
dovedit a fi o problemă apăsătoare în rândurile tinerilor, luând amploare din ce în ce mai mult.
În mediul școlar bullyingul este cel mai răspândit, chiar și prima asociere pe care o avem când
vorbim despre bullying, este cea cu școala, deoarece acolo sunt cei mai mulți factori care pot duce la
apariția fenomenului de bullying. Uneori, bullyingul poate fi provocat chiar de reușitele victimei, fie
acestea excelente, sau dacă lasă de dorit, agresorii întotdeauna găsesc în acest fapt un motiv de
hărțuire. Persoanele care au fost supuse unui asemenea comportament în școli, deseori ajung să piardă
din interesul de a mai învăța și ajung la absenteism sau chiar la abandon școlar.
În instituțiile de învățământ, bullyingul poate fi provocat de insuficiența interesului cadrelor de
a gestiona asemenea situații. Elevii observând că un asemenea comportament este tolerat în cadrul
instituției din care fac parte vor simți lipsa de responsabilitate și efectele negative care pot fi provocate
de un asemenea comportament, sau mai mult, vor crede că este în limita normalității. Victimele
bullyingului se simt în nesiguranță la școală, iar lipsa interesului din partea cadrelor didactice doar
întăresc acest sentiment neliniștitor. Prin aceasta doar se evidențiază importanța cadrelor din instituțiile
de învățământ în gestionarea problemelor de acest tip și prevenirea acestora. Profesorii și cadrele din
instituția de învățământ reprezintă modelul cheie pentru elevi, iar reacțiile lor la bullying pot influența
comportamentul copiilor și încrederea acestora în adulți în situațiile în care aceștia sunt agresați,
deoarece un elev care a observat un comportament pasiv din partea unui profesor care a fost martorul
unui act de bullying, nu va avea încredere nici în alți maturi care ar putea să îl ajute, fie aceștia părinții
lui, psihologul școlar sau organele competente. Se întâmplă totodată ca personalul didactic să
întâmpine anumite dificultăți în gestionarea unor situații de acest tip și recurg la niște acțiuni eronate
sau greșite.
pe cei din jurul lor. Alexandra, o fetiță de 6 ani și 5 luni, ai cărei părinți au plecat la muncă în
străinătate, a fost lăsată în grija bunicilor. În cele de urmă, bunicii au transferat-o pe Alexandra la o altă
școală pentru a fi mai aproape de zona în care ei locuiau. După o perioadă de timp în care a stat
liniștită și retrasă, fără să interacționeze cu ceilalți copii, a început să hărțuiască colegii de clasă, uneori
persistând atât de mult încât aceștia izbucneau în lacrimi. Devenea extrem de furioasă când un alt copil
”îndrăznea” să nu-i asculte indicațiile. În jocurile ce presupuneau asumarea diferitelor roluri, impunea
copiilor ”scenariul” său, fără să se țină cont și de preferințele acestora. Fetiței i-a fost greu să se
adapteze emoțional și comportamental la noul context deoarece, nefiind familiarizată cu persoanele în
grija cărora a rămas, nu reușea să-și exprime emoțiile și gândurile. Ce poate fi mai înspăimântător
pentru o fetiță de șapte ani, decât schimbarea întregului ”univers”? Fetița experimenta sentimente
ambivalente față de părinții ei care, pe de o parte, îi spuneau că o iubesc, iar pe de altă parte, au
897
”abandonat-o”, lăsând-o în grija bunicilor. Ea nu putea să-și permită libertatea de a simți furie față de
părinți. Sentimentele ei normale vis-a-vis de aceștia erau complicate de faptul că a fost pusă în situația
de a se simți un copil neajutorat și vulnerabil. Astfel, nu e de mirare că trebuie să fie fiica prințesă, iar
și iar, pentru a putea restaura ceva din identitatea ei construită în cadrul familiei, unde tata era regele,
mama era regina, iar ea era prințesa. Ea încerca să restaureze această identitate prin metode și
comportamente sociale neadecvate ce au avut ca și rezultat marginalizarea ei. Inabilitatea fetiței de a
permite altor copii să posede un rol egal, a impiedicat-o să se integreze în colectivul clasei.
Această imposibilitate este consecința faptului că în momentul plecării părinților ea a ”jucat”
rolul victimei. Astfel, se închide cercul vicios ce determină anumiți copii să-i hărțuiască pe cei din
jurul lor: comportamentele agresive, îndreptate în exterior, reduc intensitatea sentimentelor intolerabile
de vulnerabilitate și neajutorare resimțite în plan ”intern”. În cazul fetiței de mai sus este clar că toate
străinătate, au ”abandonat-o”. În astfel de situații, dacă copilul nu este în îngrijirea unei persoane
disponibile emoțional, care, pe de o parte, să înțeleagă motivele ce stau în spatele comportamentelor de
hărțuire și să acționeze/intervină asupra cauzelor (nu asupra efectelor – comportamentelor externe), iar
pe de altă parte, să fie capabil să elaboreze reguli comportamentale flexibile și clare, există riscul că
acesta să devină un ”bully”.
controla/domina. Raționamentul din spatele acestui deziderat inconștient al copilului este simplu: atât
timp cât îi controlez/domin pe cei din jur, aceștia nu mă vor ”răni”.
Bibliografie:
Richard J. Hazier, Breaking the Cycle of Violence: Interventions for Bullying and
Victimisations, (Washington DC: Accelerated Development, 1996) p. 6.
„Bullying-ul în școală. Cauze, efecte, măsuri recomandate de specialiști”, KidMagia, accesat în
03.09.2021,
898
CYBERBULLYING-UL ÎN RÂNDUL ELEVILOR
Pelin Elena- Cosmina

Școala Gimnazială Miron Costin - Suceava
Cyberbullying-ul sau hărțuirea online este bullying-ul relizat prin dispozitive mobile sau
internet. Cyberbullying-ul este foarte neplăcut pentru că poate fi public, greu de dat jos de pe Internet
și te poate afecta tot timpul, chiar și când ești acasă.
Hărțuirea are loc pe pagini personale, bloguri, e-mail, forumuri, SMS, MMS. Această agresiune
se realizează prin încărcarea unor documente, poze, imagini, filmulețe pe Internet fără a ține cont de
viața privată a victimei. Aceasta, poate fi urmărită peste tot, acasă, pe internet, pe telefon ceea ce
provoacă sentimentul de nesiguranța și de teamă.
Cyberbullying-ul poate prezenta mai multe forme:
răspândirea de zvonuri despre tine prin SMS sau aplicații de chat precum WhatsApp;
primirea unor mesaje răutăcioase de la persoane cunoscute sau de la necunoscuți;
trimiterea către alții o unor poze sau clipuri cu tine cu scopul de a te jigni sau a te face să te
simți stânjenit;
furtul parolelor tale pentru a-ți prelua conturile;
primirea unor mesaje amenințătoare sau jignitoare prin intermediul rețelelor sociale, precum
Facebook;
crearea unui profil fals cu pozele tale sau postarea de statusuri și comentarii ca venind din
partea ta.
Efectele cyberbullying-lui pot afecta atât copiii, elevii dar și adulții. Aceste efecte pot fi psihice
sau fizice. Printre efectele psihice amintim: te sperii, te simți neajutorat, chiar furios; uneori te poți
simți speriat și dezorientat; te simți singur, te izolezi, te poți simți umilit, expus, ești dezinteresat și
viața ți se pare fără sens; te simți fără valoare.
Efectele fizice apărute în cazuri de cyberbullying sunt: dureri de stomac, dureri de burtă, dureri
frecvente de cap. Persoanele care suferă de cyberbullying manifestă stări de stres, insomnii, dormitul
în exces, ulcer gastric, dermatite sau tulburări de nutriție.
Cyberbullyng-ul poate avea mai multe "fețe". Putem fi agresați prin mesaje răutăcioase de la
persoane cunoscute sau de la necunoscuți. De asemenea, acest fenomen poate fi întâlnit sub forma unor
mesaje de amenințare sau jignitoare, a unor filmulețe sau imagini cu scop jignitor sau umilitor.
Răspândirea de zvonuri despre anumite persoane prin SMS sau aplicații de chat precum WhatsApp,
furtul parolelor pentru preluarea conturile sau crearea unor profile false cu imagini personale sunt
metode de bullying în mediul virtual.
În școala, hărțuirea are loc în locuri mai umbrite, nesupravegheate de profesori (coridoare,
curtea școlii etc.). În mediul online hărțuirea nu are loc într-un mediu fizic determinat. Hărțuitorii și
victimele au identități virtuale și sunt utilizatorii anumitor rețele sociale, grupuri, chat-uri, forumuri,
jocuri online.
Publicul în mediul virtual poate ajunge la un număr nedeterminat, dat fiind faptul că tot ce este
publicat poate fi ușor copiat, republicat, distribuit nelimitat. Nu poate fi controlată nici reacția acestui
public, care printr-un singur comentariu poate deveni complice la hărțuire sau chiar hărțuitor.
Hărțuitorii online, spre deosebire de cei din mediul real, pot rămâne anonimi.
Actorii implicați în hărțuire sunt:
-copilul hărțuit sau victima este persoana asupra căreia este îndreptată hărțuirea. Un copil poate
ajunge victima hărțuirii în mediul online sau cyberbullying-ului în situații diferite – a postat imagini
care au stârnit reacțiile altor utilizatori, a scris un comentariu care declanșează controverse sau
899
nemulțumir.
-copilul care hărțuiește sau hărțuitorul, ca și în cazul victimei, poate avea un profil diferit de la
un caz la altul. Acesta poate fi un elev disciplinat sau mai puțin disciplinat, cu reușite școlare înalte sau
mai puțin înalte, poate fi un copil sociabil, activ sau, din contra, timid și retras. Copilul care participă
în hărțuirea online o poate face involuntar, alăturându-se altor utilizatori ai Internetului, din dorința de
a se asocia unei păreri sau poziții. De asemenea o poate face intenționat, având scopul de a înjosi,
umili, speria etc. pe cineva. Hărțuitorul care are o identitate virtuală își poate divulga identitatea reală
sau poate rămâne în anonimat. Nu trebuie neglijat faptul că un copil care hărțuiește alt copil în mediul
online, poate fi de asemenea el însuși victima unei forme de abuz în viața reală.
-publicul sau martorii sunt utilizatorii online care observă o situație de hărțuire. Urmăresc activ
comentariile scrise, citesc mesajele denigratoare în adresa cuiva, accesează filmulețele în care un copil
este umilit, jignit sau abuzat fizic și emoțional. Martorii pot trece foarte ușor în grupul hărțuitorilor sau
pot deveni la rândul lor victime ale hărțuirii. Numărul celor care asistă hărțuirea în mediul online este
mereu în creștere, din cauza posibilității de a copia, republica sau distribui conținutul postat.
Școala are un rol important în combaterea acestui fenomen. În școala pot fi dobândite
competențele necesare pentru a cunoaște cum să fii în siguranță în diferite medii (acasă, la școală, în
stradă, online), cum să faci față anumitor provocări în aceste medii și de la cine să ceri mai întâi ajutor
atunci când se simți intimidat, ofensat sau îți simți încălcate drepturile.
Cadrele didactice trebuie să le vorbească copiilor despre hărțuirea în spațiul online și despre
urmările oricărui comportament răutăcios sau agresiv pentru părțile implicate într-o astfel de situație.
Părinții trebuie să afle cum petrec copiii lor timpul în mediul online, dacă sunt sau nu utilizatori ai unor
rețele de socializare sau jocuri online.
Fiind zi de zi alături de copii, profesorii pot depista dacă există sau nu un copil pe seama căruia
se fac glume. Abordând situația de hărțuire în școală, aceștia pot afla dacă hărțuirea nu continuă și în
mediul online. Profesorii sau părinții trebuie să vorbească cu copiii hărțuiți și să le oferă suport și
ajutor.
Cyberbullying-ul este un fenomen social ce trebuie luat în serios de către elevi, părinți și
adolescenți, căci împreună putem acționa pentru a –i anihila efectele psihice și fizice.
Sitografie:
https://oradenet.ro/viata-ta-online/prietenii/ce-este-cyberbullying-ul
https://www.romedic.ro/psihiatrie-pediatrica-psihoterapie-iasi/articol/22076
https://siguronline.md/rom/educatori/informatii-si-sfaturi/hartuirea-in-mediul-online-si-rolul-
scolii
900
STUDIU DE CAZ
PREVENIREA BULLTING-ULUI ȘI CYBERBULLYING-ULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Penciu Oana Ruxandra

Școala Gimnazială Nr. 112, Sector 3, București
Cât de periculos poate fi bullying-ul?! Extrem de periculos dacă luăm în considerare faptul că
el constă în crearea de situații tensionate si stresante, amenințări, jigniri, botjocura, raspândirea de
bârfe si discreditarea intenționată a unor oameni. Studiile și analizele temeinice desfășurate de-a lungul
mai multor decenii de activitate demonstrează că oamenii, în special copiii, care au fost expuși, în
diferite forme, la acte de violență, fizică sau verbală, au fost afectați de aceste experiențe și traume,
devenind anxioși, neîncrezători în propriile forțe, foarte timizi, iar dezvoltarea lor socială a fost
afectată pe o perioadă foarte lungă de timp, uneori chiar pe tot parcursul vieții lor. Copiii învață
comportamente noi chiar și dacă sunt doar ,,martori” ai unor comportamente violente si ale
consecințelor lăsate de acestea. Copilul înțelege lumea în care a apărut şi în care se dezvoltă ca fiind
,,singura lume existentă şi imaginabilă” (Berger şi Luckman, 1967). Prin urmare, dacă copilul crește
într-un mediu marcat de violență verbală, emoțională și fizică, pentru el nu mai poate exista un altfel
de mediu.
,,To bully” înseamna a intimida, a speria, a domina. ,,A bully” este o persoană care își folosește
puterea fizică și tăria, pentru a-i speria și a-i răni pe cei mai slabi (Oxford Advanced Learners
Dictionary 2016).
Dan Olweus, profesor de psihologie la Universitatea din Bergen, Norvegia, recunoscut pe scară
largă ca fiind un pionier al cercetării asupra agresiunii, consideră că acest fenomen al agresivității
poate fi combătut. În lucrarea sa ,,Bullying at school: what we know and what we can do” (2003),
acesta susține că primul pas în combaterea bullying-ului ar fi învățarea profesorilor despre ceea ce
înseamna acest fenomen și cum să acționeze și să reacționeze atunci când constată că un astfel de
comportamnt are loc. El mai spune că școala ar trebui să reprezinte un mediu sigur și pozitiv de
învățare în care se previne apariția comportamentelor de tip bullying și în care se formează relații
normale între elevi, atat timp cât adulții intervin atunci când apar manifestări și comportamente de tip
bullying, întrucât au fost instruiți în acest sens, iar comportamentele inacceptabile sunt sancționate
ferm.
Profesorul are cel mai important și eficient rol în cadrul acestui program. Elevii-victime
beneficiază de training-uri de dezvoltare a abilităților și de gestionare a situațiilor de expunere la
bullying. Elevilor-agresori li se oferă training-uri de managementul furiei, de asertivitate și alte
abilități de auto-gestionare și apoi li se oferă recompense pentru comportamentele adecvate (Cîmpean
Simona, Sibiu, 2019).
Orice demers care descurajează și care previne bullying-ul și cyberbullying-ul ar securiza
mediul școlar și ar face ca elevii-victimă să nu mai vadă școala ca pe un loc al terorii, în care se simt în
permanență amenințați sau batjocoriți.
Societatea în care trăim și situațiile schimbătoare de la zi la zi, inclusiv nesiguranța data de
către situația globală actuală, au creat o stare de nervozitate mult mai accentuată, în care nu mai avem
răbdare cu nimeni, pentru nimic și de nimic. Supărarile și frustrările oamenilor s-au transferat de la
adulți la copii și putem crede că bullying-ul este răspunsul acestui ,,transfer”.
Pornind de la studiul psihologului norvegian, în care cea mai bună metodă de combatere și
prevenire a bullying-ului este conștientizarea pericolului la care sunt expuși copiii, am inițiat, un
proiect, pe această temă, desfașurat la nivelul Școlii Gimnaziale nr.112, București, proiect care și-a
propus informarea cadrelor didactice și a elevilor despre efectele comportamentelor de tip bullying.
901
Cadrelor didactice și elevilor le-au fost oferite informații referitoare la tipurile de victimă, tipurile de
agresori, motivul și scopul agresiunilor, cum putem recunoaște un comportament de tip bullying și la
cine să apelăm atunci când avem nevoie de ajutor. Discuțiile cu elevii s-au concentrat asupra
respectării regulilor de conduită civilizată, cu ajutorul comunicării prietenoase și conștientizării
necesității dezvoltării unor relații sănătoase. La finalul proiectului, elevilor, cu vârste cuprinse între 10-
14 ani, li s-a aplicat un chestionar care a fost menit să dovedească dacă informațiile oferite au fost
eficiente și dacă aceștia au aflat lucruri noi despre elevii-victime, elevii-agresori și cum ar putea sa
prevină acest tip de comportament violent.
Interpretare chestionar
80% dintre elevi au considerat că participarea la proiectul ,,Prevenirea bullying-ului și

cyberbullying-ului în mediul școlar” s-a ridicat la nivelul așteptărilor lor și au aflat lucruri utile despre
fenomenul bullying-ului.
88% dintre elevii chestionați consideră că au învățat cum să reacționeze intr-o situație de tip
bullying.
902
92% dintre elevi susțin că au învățat cum se comportă un bully. În discuțiile cu elevii, aceștia
au învățat că agresorii pot deveni și victime și că indiferent de rolul pe care îl au, ambele sunt
periculoase pentru dezvoltarea lor personală și emoțională.
Acelasi procentaj de 92% dintre elevii chestionați susțin că au învățat ce înseamnă să fii
victimă a unui bully. În discuțiile purtate, aceștia au aflat prin ce traume trec victimele și cum sunt
afectate pe parcursul vieții lor din cauza acestor situații.
76% dintre respondenți conștienizează importanța informărilor pe această tema, astfel încât
fenomenul de byllying să fie prevenit și combătut, iar ei să-și imbunătățească relațiile cu colegii și
adulții.
903
După cum ne arată graficul de mai sus, un procent ridicat de elevi cred că, în şcoala lor, se
manifestă comportamente de tip bullying. Mediul şcolar, are nevoie rapid de aplicarea unor strategii de
prevenire şi combatere a bullyingului, adaptate specificului fiecărei școli în parte
32% dintre respondenți susțin că s-au confruntat cu situații de tip bullying în școala lor, în timp
ce alți 32% au preferat să fie reținuți în a confirma sau infirma acest lucru, desi chestionarele au fost
strict anonime.
904
84% dintre elevi consideră că ar trebui organizate mai multe întâlniri pe tema bullying-ului și
prevenției acestuia.
În concluzie, rezultatele obţinute şi graficele prezentate mai sus, ne arătată că activităţile și

informațiile primite în cadrul proiectului au stimulat curiozitatea și interesul elevilor și și-au atins
scopul. 80% dintre elevii chestionaţi au afirmat că, informațiile despre bullying le sunt utile, ceea ce
înseamnă că inițiativa a fost foarte bună, pentru că a venit în întâmpinarea unei nevoi reale a acestora.
905
Pesecan Daniela
Şcoala Gimnazială Rudolf Walther Timişoara
Fenomenul de bullying este un fenomen tot mai des întâlnit în ultima perioadă, la fel ca şi
cyberbullyingul. Este un fenomen caracteristic mai ales elevilor din perioada preadolescentină sau
chiar celor aflaţi în perioada de adolescenţă. Consider că în primul rând de acolo se pleacă, din cauza
sensibilităţii omului în această perioadă, dar şi factorii de mediu înconjurători sunt cei care pot
influenţa comportamentul negativ: anturajul, membrii familiei, neînţelegerile cu părinţii, statutul
social, resursele materiale prea puţine sau invers etc. Chiar şi factorii care ţin de însăşi individul pot
influenţa comportamentul: aspectul fizic, hormonii care la pubertate sunt secretaţi în exces, factorul
genetic, sănătatea etc.
Se cunoaşte foarte bine că majoritatea persoanelor aflate în adolescenţă prezintă un interes mai
mare spre cunoaşterea mai profundă a existenţei umane, devin mai interesaţi de sexul opus, sunt
interesaţi de psihologie, filozofie, însă în multe cazuri, dacă adolscentul nu este ajutat să-şi gestioneze
corespunzător activitatea, gândurile, de către oamenii apropiaţi, atunci pot să treacă într-o altă direcţie,
adică negativă.
Mai mult ca niciodată copiii încă de mici trebuie învăţaţi despre comportamentul respectuos pe
care trebuie sa-l arate tuturor oamenilor din jur. Cred că de aici, din mediul familial, trebuie început cu
aceste discuţii. Educaţia posedă un rol primordial, chiar dacă multe lucruri le păstrăm genetic, putem
corecta prin educaţie cu siguranţă foarte multe aspecte.
Bullyingul reprezintă un comportament agresiv faţă de altă persoană. Se manifestă fie prin
jigniri aduse unui elev de către alt elev, sau chiar de către un profesor faţă de elev sau invers elev-
profesor, critici, ironii, violenţă verbală sau chiar fizică. Cyberbulyingul întâlnit în mediul online,cred
că este şi mai des întâlnit deoarece acolo elevii îşi petrec din ce în ce mai mult timpul liber, elevul care
jigneşte prinde mai multă încredere, deoarece nu este văzut la faţă, nu este fizic lângă cel pe care-l
jigneşte.
Comportamentul agresiv nu zic că este datorat perioadei de adolescenţă deoarece este o
perioadă de frământare, zic doar că este întâlnit mai mult în această perioadă, deoarece elevii în această
perioadă consideră că nu sunt înţeleşi de adulţi, au orgolii duse la extrem, plus mulţi alţi factori care
duc la comportamente de bullying. Unii se consideră mai presus decât alţii, lucruri care este foarte
posibil să-l vadă şi la părinţii lor.
Elevul care a fost jignit de un alt elev sau de către alţi elevi, cu siguranţă duce o suferinţă
interioară care nu aduce deloc beneficii, ci frustrări şi poate chiar urmări destul de urâte. Poate
dezvolta o teamă sau anxietate, lipsă de încredere în forţele proprii.
Am aplicat la elevii mei câteva dintre activităţile didactice pentru prevenirea bullyingului în
şcoli. Una dintre activităţi este HAI SĂ TE JOCI CU NOI aplicată la clasa a VI-a.
Obiectivele activităţii: dezvoltarea abilităţilor empatice şi de prietenie, comunicarea eficientă
dintre elevi pe tema bullyingului, conştientizarea importanţei socializării între elevii clasei prin
observarea de către ei cât de negativ este bullyingul.
Am utilizat o imagine cu un conţinut despre bullying. Elevii au fost împărţiţi în grupuri de câte
4 elevi. Am povestit istoria imaginii, în care un elev este lovit cu piciorul în spate de către alt elev, mai
mare decât el. Elevii din fiecare grupă au comunicat între ei despre acest subiect. Am oferit un timp de
5-10 minute pentru a se formula părerile din fiecare grupă. La final un reprezentant al grupei a adunat
ideile pe o foaie şi a prezentat întregii clase.
906
După desfăşurarea activităţii am observat că elevii conştientizează foarte bine problematica
acestui fenomen. Deşi se întâmplă preponderent în timpul pauzelor şcolare, uneori elevii se jignesc şi
în cadrul orelor. Bullyingul poate fi prevenit dacă cu toţii am desfăşura activităţi, cât de scurte, dar
dese, cu elevii noştri, prin acţiuni de conştientizare a acestui fenomen negativ din viaţa unor copii.
La finalul activităţii i-am rugat să scrie un slogan anti-bullying pentru victima din imagine.
Elevii au rezolvat şi acest lucru, prin prezentarea unui slogan scurt EŞTI PUTERNIC, AI GRIJĂ DE
TINE!
Bibliografie: Activitate propusă în cadrul proiectului Bullyingul şi cyberbullyingul, compus pe

baza unor programe de prevenire a bullyingului ale Salvaţi Copiii României, www.salvaţicopiii.ro.
907
VREAU SĂ ZÂMBESC DIN NOU – STUDIU DE CAZ
Petrache Aurica
Un băiețel vesel, isteț, vorbăreț, prietenos, candidează la examenul de admitere în clasa a V-a
organizat de un prestigios colegiu. Pregătindu-se intens, promovează examenul și ajunge elev la
această școală. Pe parcursul vacanței de vară își face multe planuri, entuziasmat fiind că va păși zi de zi
acolo unde visa.
Începe școala… Ușor timid, băiețelul pășește spre școală gândindu-se că e o nouă șansă de a
lega noi prietenii, bineînțeles, fără a neglija vechii prieteni din clasele 0-4 cărora le telefona și le scria
mesaje frecvent. Însă, spre dezamăgirea lui, observă de la început grupuri de copii care relaționau deja,
copii ce proveneau de la aceleași școli primare. Încearcă să se integreze în colectivul clasei, însă
grupurile “opun rezistență”. De ce? Pentru că băiețelul este un iubitor al lucrurilor frumoase și corecte,
fiind mereu de partea adevărului. Devine astfel sursa ironiilor unor colegi : “A, tu te duci la Capela
școlii să te rogi înainte de test?”, “Ha,ha, ha, la vârsta aceasta tu te joci cu lego?”. În timp, copilul
devine tot mai retras la școală, dezaprobând aceste comportamente ale unor colegi. Începe să se
rușineze de pasiunea pentru jocurile Lego, pasiune pe care o are încă de la vârsta de 4 ani, aceste jocuri
simțindu-le ca pe o oportunitate de a își stimula creativitatea, de a-și pune în aplicare toate ideile de a
construi obiecte interesante. Este trist, cu atât mai mult cu cât cele două excursii la Legoland din
Gunzburg alături de părinții lui au fost extreme de frumoase și pline de veselie. Probabil colegii care
rănesc vor să fie mai cool rănindu-i, intimidându-i sau jignindu-i pe cei din jurul lor. Nu au empatie și
chiar se bucură că produc durere celorlalți. Ceea ce însă aceștia nu realizează este că, în timp, vor
pierde respectul celorlalți. Este bine ca cei din jur să te respecte pentru ce ești, nu de teama de a fi
împotriva ta . Prieteniile adevărate nu se leagă din frică, ci din respect. Desigur, în clasă sunt și unii
care nu sunt de acord cu grupul de elevi “interesanți”, cărora pare să le placă să facă rău. Însă cei mai
mulți tac. Probabil de frică. Frica de a nu deveni ei înșiși subiect de discuții sau frica de a nu fi
eliminați din grupul constiuit pentru că au propriile păreri. Așadar tac, producând durere băiețelului și
o mai mare satisfacție grupului de agresori.
Din fericire, copilul are o relație bună cu părinții lui. Nu după mult timp, aceștia își dau seama
că ceva nu este în regulă cu fiul lor. Îl văd trist, retras și, cel mai neobișnuit, răbufnește furios de multe
ori, lucru care înainte nu se întâmpla. La început, încercările mamei de a discuta cu el se soldau prin
certuri, tristețe și multe lacrimi. Mama hotărăște să ceară ajutorul unui psihoterapeut. Pentru copil, dar
și pentru ea, dorindu-și să știe cum să gestioneze aceste situații pe care nu le-a mai întâlnit, copilul
fiind în trecut vesel, încrezător și foarte calm. Munca în echipă începe să dea roade. Băiețelul reușește
să își controleze starea de supărare, furia, ceea ce îi este de un real folos. Supărarea, într-o situație de
bullying, poate oferi agresorilor putere, senzația că ei au câștigat iar victima a pierdut. Un bun control
al emoțiilor nu le mai oferă celorlați șansa de a se distra pe seama ta. Copilul a reușit în timp să își facă
câțiva prieteni, puțini, dar buni. Au aceleași pasiuni, petrec timp în pauze împreună, glumesc și au
reușit să se îndepărteze de grupul băieților “răi”. Aceștia din urmă, văzând că ironiile lor nu mai
provoacă suferință, că nu mai stârnesc râsul cu glumele lor, au renunțat la a-i face rău acestui copil,
îndreptându-și atenția în alte direcții.
Aceasta este o poveste cu un final fericit. De ce? Pentru că băiețelul a avut o relație bună cu
părinții lui. Dar, în mod firesc, ne întrebăm, ce s-ar fi întâmplat dacă acesta provenea dintr-o familie
destrămată sau poate, părinții ar fi fost prea ocupați și nu ar fi observat acele schimbări la fiul lor. Din
nefericire, sunt mulți copii, victime ale fenomenului de bullying care ascund ceea ce simt de părinți, de
cei apropiați lor, sperând că vor reuși să rezolve singuri toate problemele, fiindu-le rușine de ceea ce
908
simt. Sunt totuși câteva soluții pe care oricine le poate avea la îndemână: încercarea de a ignora, de a le
da de înțeles agresorilor că tu nu crezi nimic din ceea ce ei spun. Cuvintele, gesturile acestora spun
ceva despre ei, despre frustrările lor și nu despre victimele lor. Oricine cade victimă acestui fenomen,
poate cere sfatul unui coleg, ajutorul unui adult (consilierul școlii, un profesor pe care îl place, părinții
etc.).Un apel la Telefonul Copilului, la 116 111, poate ajuta!
Un prietent adevărat, chiar și din afara școlii îți dă confortul că ai pe cine să te bazezi, că ai cu
cine să te distrezi, că sunt oameni care te plac. Un bun prieten poate fi o adevărată armă secretă.
909
STUDIU DE CAZ
Pertea Cristina-Adriana
Liceul Tehnologic Constantin Brâncoveanu, Târgoviște
PROBLEMA
În societatea actuală, ne confruntăm tot mai des cu fenomene de bullying.
Bullying-ul este un termen umbrelă care înglobează o serie de comportamente agresive prin
intermediul cărora un copil încearcă să obţină unele beneficii cum ar fi: apreciere, valorizare, atenţie
din partea celorlalţi colegi sau chiar o serie de bunuri. Se deosebeşte de celelalte tipuri de
comportamente agresive (lovit, smuls, împins, înjurat) prin faptul că nu apare ca reacţie la anumite
emoţii de disconfort (furie, tristeţe, etc).
Bullyingul poate avea mai multe forme definitorii. Acesta poate fi:
- fizic, el reprezintă bătaia pe care o suportă victima, lovituri, vătămare, distrugerea sau furtul
bunurilor materiale etc.;
- verbal, el constă în amenințări, insulte, jigniri la adresa celor apropiați precum și sâcâiri ostile
și agresive;
- indirect, care constă în bârfirea victimei și inventarea diferitelor istorii precum și calomnie
îndreptată împotriva victimei. Eludarea și excluderea acesteia duce la izolarea socială precum și
distrugerea reputației persoanei vizate. Internetul și rețelele sociale sunt un mediu predispus unui risc
ridicat de întâlnire a acestui fenomen, deoarece acolo se poate evita pedeapsa, activând sub anonimat;
- cyberbullyingul tot mai des întâlnit în timpurile de față, deoarece aproape fiecare copil și
adolescent deține câte un gadget care îi permite accesul la internet unde bullyingul poate căpăta o nouă
amploare și poate trece peste granițele clasei, școlii sau curții în care își petrece timpul victim;
- bullyingul sexual, este mai rar întâlnit, dar este totodată și mai periculos decât celelalte tipuri,
deoarece poate duce la diferite scenarii și pedepse grele;
- bullyingul rasial este inevitabil, omenirea a trecut și trece printr-o continuă luptă cu rasismul
și eliminarea acestuia. Intersectarea diferitor rase este inevitabilă într-o lume multiculturală în care
trăim, iar fenomenul de bullying rasial este întâlnit foarte des.
Cazul prezentat poate fi încadrat în categoria bullying-ului verbal. Astfel, un elev X, din clasa
a X-a, recent transferat în colectiv dintr-o altă școală, a devenit victima unui grup alcătuit din 4-5 elevi,
care îl ridiculizează, chiar în timpul anumitor ore, de fiecare dată când răspunde, din pricina unui
defect de vorbire. Elevul X a reclamat dirigintelui urmatoarele comportamente deranjante:
Aproape de fiecare data cand raspunde corect la ora este numit Bâlbâitu’, de către respectivul
grup;
Este ridiculizat și pentru faptul ca nu socializează cu alți colegi ai clasei, decât cu colegul de
bancă, care este și el, la rându-i persiflat;
Este uneori amenințat de grup, pe motiv că refuză să chiulească de la unele ore, de la sfârșitul
programului.
OBIECTIVE

910
Copiii care alcătuiesc respectivul grup au probleme la învăţătură; Elevul ridiculizat învață
destul de bine, dar, în urma persiflării repetate, a refuzat să mai colaboreze sau să răspundă la ore,
tocmai pentru a nu mai fi ridiculizat. Se exprimă doar în scris, la evaluările în acest format.
PROCURAREA ȘI SISTEMATIZAREA INFORMAȚIILOR

note bune și foarte bune la majoritatea obiectelor;
își îndeplinește sarcinile școlare;
participa foarte activ la ore, însă, în ultima perioadă, a refuzat să mai fie o voce, pentru a nu
mai fi ridiculizat de grupul care persistă în hărțuire.
Observații psihopedagogice
inteligență - corespunzătoare vârstei;
gândire - concretă;
limbaj scris/oral – bogat în semnificații;
imaginația – bogată;
atenția – capacitate mare de concentrare;
motivația – de tip intrinsic;
deprinderi de gândire – corespunzătoare vârstei;
afectivitate – prezintă dezechilibre afective majore, oscilează între dispoziții afective pozitive și
negative în perioade foarte scurte de timp, este hiperemotiv, îndeosebi în urma jignirilor repetate la
care a fost supus în ultima perioadă.
Probleme medicale
nu are;
deficiența de vorbire este nativă și nu a fost corectată la timp de un logoped.
ISTORICUL PROBLEMEI
problemele au apărut odată cu transferul elevului în acest colectiv nou; din spusele lui și ale
părinților, nu s-a confruntat cu așa ceva în vechiul colectiv de elevi.
ISTORICUL FAMILIEI
în familie, nu există relații conflictuale, părinții au semnalat problema dirigintelui, deoarece
copilul le-a spus cu ce se confruntă în noul colectiv.
elevul are rezultate bune în clasă, fiind cel mai bun din noul colectiv și, considerat a fi
preferatul cadrelor didactice, se încearcă o ,,deturnare” a lui, în acest fel diminuindu-i-se stima de sine
și, în egală măsură, participarea activă la ore să se reducă.
CONFIGURAREA SITUAȚIEI
În urma discuțiilor puratate cu elevul în cauză, cât și cu cei care constituie grupul-bullies, s-au
realizat activități extracurriculare cu tema COMBATEREA BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR, în
care s-au desfășurat, îndeosebi, jocuri de rol, pentru a conștientiza efectele negative ale acestui
comportament, atât asupra celui agresat, cât și asupra agresorilor. De asemenea, elevii sunt informați
cu privire la efectele în plan legal. Astfel, până la vârsta de 14 ani pentru o plângere penală sunt
acționați părinții, iar, între 14 și 18 ani, actul se întocmește de copil asistat de cel puțin un părinte de-al
său. Anumite infracțiuni pot fi investigate doar dacă victima formulează în maximum trei luni plângere
911
la poliție sau la parchet împotriva infractorului: infracțiunea de lovire, amenințare, violarea vieții
private, abuzul de încredere. În lipsa acestei plângeri sau în caz de retragere a ei, dosarul se închide.
Pentru alte infracțiuni, organele legii încep din oficiu cercetarea, dar dacă victima se împacă cu
acuzatul, atunci dosarul se închide și în acest caz: infracțiunea de furt, însușirea bunului găsit sau ajuns
din eroare la făptuitor, înșelăciunea.
Cel care a săvârșit o faptă penală, dar care are sub 14 ani, precum și copilul între 14-18 ani ce
nu are discernământ în momentul comiterii infracțiunii, nu pot fi trași la răspundere penală, adică nu
pot ajunge în fața unui judecător ca să i se aplice o măsură educativă. De aceea, pentru ei se va aplica o
măsură specială de protecție: fie supravegherea specializată de către părinți, fie plasament în centre
speciale. Măsura se ia de către comisia pentru protecția copilului (dacă există acordul părinților) sau de
către judecător (dacă nu există acest acord).
Părinții vor participa la consilierea efectuată copilului de către Direcția generală de asistență
socială și protecția copilului. Când copilul nu își îndeplinește obligațiile fixate de a frecventa cursurile
școlare, de a urma un tratament sau consiliere și de a nu frecventa anumite locuri sau persoane, va fi
luat de la părinți și dat în plasament la rude. Dacă săvârșește alte fapte grave, el va fi dat în plasament
într-un serviciu de tip rezidențial specializat. Se interzice ca instituțiile statului să facă public numele
minorului. Pentru minorii care săvârșesc o infracțiune se vor aplica în urma unui proces măsuri
educative neprivative de libertate sau privative de libertate.

a). Se acționează la nivel personal prin:
- creșterea încrederii în forțele proprii;
- stimularea motivației pentru învățare;
- modificarea atitudinii elevilor din grupul bullies față de elevul nou-venit;
- ședințe de consiliere;
b). Se acționează la nivelul clasei de elevi:
- solicitarea elevilor bullies pentru realizarea unor activități de grup;
- participarea la activități extrașcolare: excursii, programe distractive.
c). Se acționează la nivelul tuturor factorilor:
- părinți
- profesori
- colegi
- anturaj.
LUAREA ȘI SUSȚINEREA HOTĂRÂRII

- Elaborarea unui proiect educativ de intervennție;
- Formularea de prognoze privind evoluția ulterioară a elevului, în raport cu agresorii verbali.
912
STUDIU DE CAZ
Victoria Iulia Petrin

Liceul De Arte Plastice, Timişoara
1.DESCRIEREA CAZULUI
L.F. este elevă în clasa a XI-a, la un liceu din Timişoara. A fost transferată la acest liceu în
clasa a X-a, venind dintr-un centru de adăpost pentru victimele violenţei domestice, unde a locuit
aproape un an de zile, împreună cu mama şi surioara ei mai mică, elevă în clasa a VII-a. Mama şi
fiicele aveau o hotărâre judecătorească, prin care tatăl avea interdicţie de a se apropia de ele şi de
şcolile fetiţelor, datorită violenţelor repetate asupra lor. Ambele fete sunt eleve bune la învăţătură,
mama are un loc de muncă şi s-au mutat într-un apartament închiriat. Mama se interesează de situaţia
şcolară, participă la şedinţele cu părinţii.
La începutul semestrului II, mama mărturiseşte dirigintei că a început o relaţie cu un bărbat mai
tânăr şi că este fericită.Îşi face griji pentru acceptarea acestuia de către fete în viaţa lor. Această
perioadă a începutului de semestru arată o schimbare majoră în comportamentul elevei de liceu:
întârzie la ore, chiuleşte, nu se mai pregăteşte pentru şcoală, notele devin mai mici. În plus, îşi exprimă
dorinţa de a se angaja part-time la un supermarket. La lectoratul cu părinţii, dirigintele clasei vorbeşte
cu mama, cerându-i sfatul, pentru a stopa declinul situaţiei şcolare, în primul rând a absenţelor, care
duceau spre exmatriculare. Mama spune că partenerul ei actual s-a mutat cu ele, acesta nu are un loc de
muncă, ajutând în gospodărie. Mama spune că atmosfera de acasă a devenit apăsătoare, dar nu vrea să
renunţe la relaţie. Eleva de liceu, surprinsă cu privirea rătăcită, în timpul orei, mărturiseşte, plângând,
dirigintei că relaţia cu mama s-a degradat foarte mult şi că mama a bătut-o. Diriginta a chemat mama la
şcoală, a discutat cu ea, apoi cu fata, apoi cu cele două, împreună, încercând o rezolvare pe această
cale. Mama a recunoscut că a lovit-o pe fată, diriginta i-a explicat că este o traumă serioasă deoarece
fata îşi va pierde încrederea în părintele de lângă ea, după violenţele la care a fost supusă de către
celălalt părinte. Eleva a afirmat că îşi doreşte să stea cât mai puţin acasă, în preajma mamei şi a
partenerului ei, dar îşi face griji pentru sora ei mai mică. Cu promisiunea mamei că lovirile nu se vor
mai repeta, că partenerul se va muta din locuinţa lor şi cu promisiunea fetei că se va ocupa de şcoală,
situaţia părea ca merge spre o rezolvare. Diriginta ia legătura cu psihologul şcolii şi le îndrumă pe cele
două, mamă şi fiică, către acesta.
Situaţia părea că revine la normal. Eleva era mai liniştită, îşi recăpătase zâmbetul, începuse să
fie activă la ore, aşa cum era de obicei. După trei săptămâni, fata întârzie la primele ore, iar, când apare
la şcoală, doreşte să vorbească cu diriginta. A fost lovită din nou, eleva arată urmele loviturilor şi
mărturiseşte că a mers şi a reclamat-o pe mamă la poliţie pentru loviri şi rele tratamente aplicate
minorului. În acest moment, situaţia se complică şi dirigintele decide că este cazul să ceară ajutorul
celor din şcoală, acuzaţia adusă mamei fiind una foarte gravă şi cu consecinţe de lungă durată în viaţa
celor două minore, dar şi a mamei.
2. EVALUAREA CAPACITĂŢILOR, A RESURSELOR, A CARACTERISTICILOR, A
NEVOILOR ŞI A RISCURILOR:
Sunt evaluate, de către echipa psihopedagogică a clasei, datele colectate despre elevă şi situaţia
familială, dar şi recomandările psihologului şcolar. Sunt enumerate:
-elevă minoră, la doar două săptămâni de majorat, victimă a violenţei domestice repetate, de
fiecare dintre cei doi părinţi;
-sora mai mică este speriată de neînţelegerile dintre mamă şi sora mai mare şi suferă după
plecarea de acasă a surorii mai mari, neînţelegând motivele;
-mama recunoaşte că a lovit fata, dar nu înţelege de ce aceasta a făcut plângere la poliţie,
913
încercând să o şantajeze emoţional pe fată, spunând ca ambele fetiţe vor fi date în plasament;
-eleva de liceu, fugită de acasă, se angajează part-time, nu mai frecventează şcoala şi se mută în
chirie.
3. PLANUL DE ACŢIUNE:
Se impune, ca obiectiv general, ameliorarea stării emoţionale a elevei, stabilitatea socială. Ca
obiective pe termen lung, au fost identificate dezvoltarea respectului de sine astfel încât să facă faţă
problemelor şi finalizarea studiilor liceale în bune condiţii. Obiectivul pe termen scurt a fost stabilit ca
fiind asigurarea unor condiţii optime şi de siguranţă fizică, psihică, emoţională a celor două minore,
fără consecinţe în destrămarea familiei monoparentale.
4. TEHNICI DE ACŢIUNE:
Echipa psihopedagogică din şcoală a informat Comisia de prevenirea violenţei, direcţiunea
şcolii a creat un grup lărgit de acţiune, incluzând autorităţile statului: Poliţia, Direcţia pentru Protecţia
Copilului, serviciul de asistenţă socială din cadrul primăriei. Existau mai multe căi de intervenţie, în
funcţie de momentul de timp:
-decăderea mamei din drepturi ar duce la plasamentul celor două minore în instituţiile de
ocrotire ale statului;
-eleva care devine, curând, majoră doreşte să îşi adopte sora mai mică şi să o ia de lângă mamă;
-eleva de liceu îşi doreşte să locuiască cu mama şi sora, dar îi este teamă ca situaţiile de
violenţă să nu se repete şi nu renunţă la reclamaţia depusă la poliţie;
- mama nu doreşte să renunţe la relaţia ei şi nici la a locui împreună cu partenerul şi cele două
fiice, deşi recunoaşte că situaţia ar fi tensionată.
5. INTERVENŢII REALIZATE:
Instituţiile abilitate ale statului au căutat toate soluţiile legale pentru a ţine familia unită şi
pentru protecţia celor două minore faţă de orice act de violenţă.
Mama locuieşte, împreună cu cele două fiice, într-un apartament oferit de serviciile de asistenţă
socială din cadrul Primăriei Timişoara, pentru o chirie modică.
Eleva liceului nostru a fost ajutată să se transfere la o altă unitate de învăţământ, la seral, pentru
a putea termina studiile liceale, dar şi pentru a ajuta la bugetul familiei, lucrâmd la un supermarket. În
prezent, este studentă în anul I la Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii de Vest Timişoara.
Cea mică, poate cea mai fericită dintre cele trei, este proaspătă boboacă la un liceu vocaţional din
Timişoara.
914
STUDIU DE SPECIALITATE – PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Petriș Flavia
Grădinița cu P.P. Prichindel Jibou
Bullying-ul a constituit un subiect de interes pentru cercetătorii și specialiștii din domeniu încă
din anii ’70 ai secolului trecut, însă a devenit o problemă majoră începând cu anii ’90, odată cu
dezvoltarea mijloacelor de comunicare în masă și cu apariția Internetului și, de asemenea, în contextul
în care tot mai multe acte de suicid aveau drept cauză principală acțiunile de bullying.
Diferiți experți explică acest fenomen în mod diferit. Unii interpretează termenul de bullying
strict ca agresiuni verbale sau care afectează sentimentele victimelor. Alții spun că bullying-ul este, de
fapt, un fenomen mai complex, care poate debuta cu agresiuni verbale (porecle, jigniri, intimidări,
umiliri), însă foarte ușor se poate agrava/transforma ulterior și în agresiuni fizice (fie indirecte – asupra
lucrurilor/obiectelor din posesia victimei, fie directe – asupra victimei în sine).
Deși sunt mulți părinți care nu au auzit până acum de aceste termen, bulying, copiii lor au de-a
face cu acest fenomen în fiecare zi și, din păcate, dezvoltarea lor psihoemoțională este extrem de
afectată. Ce este bullying-ul? Cum se manifestă el? Ce efecte are? Și, mai ales, cum poate fi combătut
încă de la grădiniță?
Chiar daca nu ne-am aștepta la asa ceva, ei bine, înca de la grădiniță - copilul are de suportat
stresul produs de micii colegi hărțuitori, de cei care îi strigă porecle, de cei care îi iau jucariiile sau nu
îl lasă să se joace în anumite locuri sau nu îl acceptă în grupul lor de joca.
Înca de la grădiniță, copilul intra în mica junglă a societății. Chiar si la cele mai pretențioase
grădinițe - (sau chiar acolo) copilul învata primele înjurături, primele cuvinte obșcene. Din nefericire,
uneori copilul experimentează și primele sesiuni de hărțuială ....
Un exemplu clasic de hartuiala de gradinită
„Răzvan vrea sa se joace cu Flavia, Andrei si Ștefan. Răzvan ii intreaba des daca poate sa se
joace cu ei insa de fiecare data raspunsul lor e: nu vrem sa ne jucam cu tine!. Cei trei il ignora in
mod sistematic pe Răzvan si ii spun ca nu e bun de nimic. Insa uneori, ii cheama si pe el sa se joace cu
ei. Si apoi ii spun abrupt sa plece. Răzvan se simte atunci trist si fuge...
Desigur situația prezentată mai sus nu e una conflictuală însa nici nu e una de egalitate. De fapt este un
caz tipic de hartuiala si se intampla des in gradinite. Are toate elementele de hartuiala serioasa care se
petrece la scoala, mai tarziu. In care un copil este in mod repetat supus unor actiuni negative si de
marginalizare - si este exact rolul de victima care va fi luat mai tarziu de Răzvan. Pentru ca înca de
acum, de la aceasta situație de gradinită, Răzvan nu are nici o șansă să se apere si nici nu are alături un
adult care să intervină.”
Ce consecințe are hărtuiala la această vârstă?

Simptome Psihomatice - copiii de grădiniță care sunt hărțuiți de catre colegii lor - sunt
stresați, au deseori dureri de cap, nu mai vor sa mearga la gradinita si incep sa arate semne de depresie.
Simptome de Respingere - în studiile făcute de psihologi, s-a concluzionat ca hărțuirea copiilor
mici, la gradinită - este foarte similară cu cea de la școală.
Este o problema care implica de multe ori mai mulți copii. Hărțuiala prin respingere se
întamplă și la gradinită și se întampla des ca – situația să ramână necunoscută educatoarelor. In plus,
copii hărțuiți în grădiniță nu au prieteni care i-ar putea proteja. Respingerea unui copil - se întâmplă pe
parcursul a mai multor luni sau chiar ani și are implicații majore aspura dezvoltării sociale ale
acelor copii. În grădinițe, chiar dacă educatorii observă astfel de cazuri – situația este foarte greu de
schimbat pentru că deseori, acțiunile de protejare ale educatorului versus copilul hărțuit - deschide și
915
mai mult apetitul pentru alții de a-l hărțui și marginaliza. Din această cauză, părinții sunt cei care
trebuie să observe reacțiile copilului și să încerce să rezolve împreună această situație. Sa afle de la el
tot ce se întamplă cu el la grădiniță.
Ce trebuie să facă educatoarea?
Psihologii sunt de părere că pentru a preveni situațiile de hărțuire în grădinițe - educatorii
trebuie să:
In primul rând să învețe care sunt diferențele dintre hărțuire și conflictele interpersonale dintre
copii - și să le recunoască în stadii cât mai incipiente pentru a putea înțelege când e vorba despre
hărțuială și a acționa cât mai devreme cu puțintă.
Apoi, educatorii trebuie să înțeleagă că intervenția cât mai devreme este esentială pentru a opri
hărțuirea unui copil. Dacă e nevoie, trebuie discutat cu toți copiii din grupă/clasa respectivă și să le
explice care sunt situațiile acceptabile și care NU.
Copiii trebuie să știe foarte clar care sunt situațiile care pot răni alt copil. Aceste discuții îi ajută și
pe alți copii din acel grup să aibă o imagine mai completă a regulilor de comportament în grădiniță.
În plus, abordarea inteligentă a educatoarei îi va asigura pe părinții copilului hărțuit că situația
este sub control și că pot comunica în continuare pentru binele copilului.
materiale.
Cauzele apariției bullying-ului
Din păcate, problemele apar în familie. Mai ales când părinții nu își cenzurează atitudinea și
cuvintele agresive pe care le folosesc în familie față de ceilalți membri și mai ales față de copil.
Involuntar, copilul copiază părinții și se comportă în societate așa cum vede în propria familie.
Copilul care beneficiază de atenţie, dragoste, înţelegere este respectat și va oferi la rândul lui
iubire, sprijin va şti să aprecieze, să primească suport şi afecţiune.
Profilul psihologic al agresorului
Un copil care trăieşte într-un mediu ostil, nesigur, care este agresat fizic şi verbal, emoţional va
face acelaşi lucru la rândul lui. Nu-și dă seama cât de dureroasă poate să fie postura în care sunt puse
„victimele lui”. El provine din familii dezorganizate în care se țipă, se folosește agresiunea fizică și
psihică, se distrug bunuri în crizele de furie, iar comportamentul urât este un un lucru obișnuit.
Copilul care manifestă un comportament repetat îndreptat spre rănirea fizică sau mentală a unui
alt copil, care încearcă să-i domine pe ceilalți copii din grupă este un potențial agresor.
Ținând cont de particularitățile de vârstă, copiii agresori pot ajunge să se autosaboteze în
relațiile cu cei din grupă, nu înțeleg de ce nu sunt acceptați și ajung în final să devină victime ale
bullying-ului, fiind etichetați. Deși încearcă să scape de pedeapsă, li se confirmă că sunt neputicioși în
momentul în care sunt pedepsiți.
Profilul psihologic al celui agresat
Copilul care este etichetat, tachinat, batjocorit de către colegi, care este strigat într-un anume
fel, îmbrâncit este un copil agresat. Primii afectați sunt, în general, copiii timizi, care se supără foarte
repede, incapabili de a se apăra singuri, care nu reuşesc să opună rezistenţă.
Formele de manifestare ale bullying-ului
bullying fizic - sunt luate în derâdere caracteristici legate de înălțime, greutate, culoarea părului
etc.;
bullying verbal (etichetarea, minciuna, satirizarea etc);
916
social (dizabilitate, etnie, tip de familie etc.).
Cum îl depistăm?
Părintele sesizează la propriul copil o stare de oboseală, de anxietate, copilul evită anumite
situații (de a merge la teatru, în excursie, de a participa la festivitate) până la refuzul de a merge la
grădiniță. Devine un interiorizat, chiar are tendința de a deveni furios.
Stresul, anxietatea și chiar fobia socială pot să apară ca efecte negative în astfel de situații.
Ce putem face?
Dacă ai suspiciunea că prichindelul tău este o victimă a bullying-ului sau, din contră, un
agresor iată cum îl poţi ajuta. În primul rând, să crezi ceea ce-ți spune educatoarea despre
comportamentul copilului tău, să nu o consideri lipsită de obiectivism atunci când îți relatează despre
comportamentul lui din timpul zilei.Cea mai eficientă metodă de a eliminare a bullying-ului la
grădiniță este autoeducarea părinților!
Dacă ai un copil care agreseză:
acordă importanţă motivelor pentru care copilul recurge la acest fenomen;
oferă-i un mediu sigur și prietenos acasă;
îmbunătățelte relațiile cu adulții, fără agresare fizică și verbală;
încurajează comportamentele pozitive;
acordă-i atenție și inițiază jocuri la care să participe toți membrii familiei;
încurajează-I să-și exprime sentimentele și frustrările;
împreună cu educatoarea. găsește soluții pentru rezolvarea unor probleme care se ivesc în
relațiile cu ceilalți copii din grupă.
Dacă ai un copil care este agresat:
învață-l să ignore comportamentul de agresare: ”Nu-i răspunde și pleacă de lângă el/ea”;
învață-l să solicite sprijin din partea unui adult : ”Spune-i doamne educatoare sau profesoarei și
roag-o să te ajute”;
explică-i că nu trebuie să copieze comportamentul agresorului sau să arate că-i este teamă: ”Tu,
copil isteț cum te știu, vei zâmbi, te vei comporta civilizat, vei vorbi calm și îi vei spune că te vei juca
cu el atunci când se va comporta frumos”;
spune-i să nu ceară ajutorul celorlalți colegi ca să-și facă dreptate: ”Îți vei chema prietenii și le
vei spune: Haideți să ne jucăm împreună, Ionel va veni să se joace cu noi atunci când va fi calm!”;
inițiază jocuri în care copilul învață ce să spună în situaţia respectivă și să se comporte diferit.
Este important ca părinte, indiferent în ce situație, părinte de copil agresat sau agresor, să
acționez imediat, să ofer credibilitate copilului agresat și să acționez pentru a stopa sau diminua
puterea de agresiune a celui care agresează!
Ce pot face părinții?
Cel mai important lucru este să transmiteţi şi demonstraţi copilului că sunteţi disponibil pentru
comunicare, pentru a-l asculta când are nevoie să vorbească;
Încurajaţi copilul să vă povestească ce se întâmplă la grădiniță/şcoală;
Nu învinuiţi copilul pentru că este hărţuit, chiar dacă la un moment dat el a fost cel care l-a
provocat pe agresor;
Învăţaţi-l pe copil să facă diferenţa între situaţiile periculoase şi situaţiile în care îl poate
înfrunta pe agresor:
Daţi-i încredere că poate să-şi rezolve singur problemele dacă este vorba despre o situaţie cu
risc scăzut (de exemplu tachinare), dar spuneţi-i clar că sunteţi dispus să-l ajutaţi.
Interveniţi dacă este vorba de o situaţie de hărţuire, apelând la cadre didactice din şcoală,
consilier şcolar sau director. Nu încercaţi să faceţi chiar dvs. dreptate, această abordare are toate
şansele să escaladeze problemele.
Ce pași trebuie să urmezi când copilul tău este agresat la grădiniță de un alt coleg?
917
1. Semnalează problema educatoarei și insistă să ancheteze cazul și să ia măsuri.
2. Deschide problema ca temă de dezbatere în cadrul ședințelor cu părinții (cauze, efecte,
prevenție).
3. Cere ajutorul consilierului școlar din unitatea de învățământ
Bullying-ul începe la grădiniță. Pentru a nu degenera la școală, părinții si cadrele didactice ar
trebui să cunoască mai multe detalii despre acest fenomen și, mai ales, să ia din timp măsuri!
„Nu judeca pe nimeni, până nu vei fi mers de două ori, până la luna și înapoi, în pantofii săi."
- Proverb indian
Bibliografie:
Abuzul si neglijarea copilului, Salvaţi Copiii, București, 2013
Bullying-ul în rândul copiilor, Salvaţi Copiii, București,2016
Analiza cadrului de politici în abordarea fenomenului de bullying în școli, Reprezentanța
Fundației Elvețiene „Terre des hommes – Lausanne” în Republica Moldova – 2021
www.kidmagia.ro
www.desprecopii.com
918
FENOMENUL DE VIOLENȚĂ ȘI BULLYING ÎN MEDIUL ŞCOLAR
Petrița Mihaela Glencora

Colegiul Economic „Partenie Cosma”, Oradea
Termenul de „bullying” vine de la englezescul „bully”, care înseamnă bătăuș, huligan.

Bullying-ul este un fenomen cunoscut de decenii intregi și reprezintă o formă de abuz
emoțional și fizic asupra copiilor de către alți copii, manifestându-se foarte des în mediul școlar.
Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil, de excludere şi de luare în derâdere a cuiva, de
umilire. Un copil este etichetat, tachinat, batjocorit în cercul său de cunoştinţe sau de către colegi, care
îl strigă într-un anume fel. Uneori aceste tachinări se transformă în îmbrânceli sau chiar, în unele
cazuri, în atacuri fizice.
Curtea școlii este un micro-univers social în care copiii primesc primele lecții de viață în afara
familiei. Vorbim despre validare, acceptare, empatie, dar din păcate, vorbim și despre teamă, rușine,
respingere. De cele mai multe ori, încărcarea negativă de la școală reverberează și acoperă emoțiile
pozitive, ambiția și potențialul copiilor. Violenţa în şcoli este una dintre cele mai vizibile forme de
violenţă asupra copiilor. Şcolile nu pot îndeplini rolul important de învăţare şi socializare, dacă acestea
sunt un mediu în care se manifestă agresivitatea, intimidarea (bullying), violenţa.
Bullying-ul reprezintă o formă de abuz, în detrimentul stării de bine şi a dezvoltării sănătoase şi
armonioase a elevilor. Poate fi o formă simplă de neglijare sau se poate extinde la forme complexe de
abuz fizic, emoţional şi sexual. Unii consideră bullying-ul ca fiind comportamentul sau atitudinea de
„intimidare” în mod repetat şi intenţionat, în scopul de a câştiga puterea asupra altei persoane. El este
de fapt tot o formă de violenţă, care se pare că a crescut destul de mult în ultimii ani. Au apărut
incidente, mai ales la nivelul şcolilor şi a crescut gradul de conştientizare a fenomenului bullying. Se
concretizează în: apelarea numelui într-un anumit fel, excluderea din activităţi, discriminarea,
nerespectarea drepturilor, abuzul de orice tip, agresivitatea verbală sau scrisă. Bullying-ul reprezinta
intimidare, dar nu se rezumă doar la asta, pornind de la simpla necăjire, etichetare, batjocură,
răspândire de zvonuri si ajungand pana la violență fizică. Bullying-ul reprezintă o formă de abuz
emoțional și fizic, care are trei caracteristici:
Intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva
Repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
Dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă,
Fenomenul „bullying” este mult mai des întâlnit decât ne-am dori să credem. Se întâmplă pe
coridoarele școlii, în curte, pe străzi și, din păcate, uneori și în sălile de clasă. Nedepistat la timp,
bullying-ul poate lăsa traume și repercusiuni ireversibile asupra adaptabilității copilului în societate.
De cealalta parte, hărțuitorii sunt cei care doresc sa devina populari cu orice pret, au
temperament inflexibil, nu sunt empatici, ba chiar se bucura cand fac rau celorlalti, acestia nu au o
relatie buna cu parintii, si de regula sunt cei care au parinti cu un statut social superior.
Cauzele bullying-ului:
S-a constat că bullying nu înseamnă numai un comportament agresiv în viaţa reală a copiilor, ci
şi în cea virtuală.
Primul factor care conduce la un astfel de comportament este legat de mediul familiar şi
de ceea ce copiii văd acasă, la părinţi ( violenţă fizică sau emoţională).
Al doilea factor major ţine de şcoală unde comportamentele de bullying apar cu foarte mare
uşurinţă. Cauzele cele mai des întâlnite care determină astfel de comportamente ale agresorului pot fi
lipsa de empatie, egocentrismul, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, și, mai ales, expunerea și
919
preluarea unor modele de comportament similare.
Se consideră că cei care provoacă „bullying” sunt acele persoane care nu primesc suficientă
atenţie, care doresc astfel să iasă în evidenţă, să braveze şi acţionează în consecinţă. Lipsa de afecţiune,
de aprobare, de îndrumare, de feedback pozitiv, lipsa iubirii, neglijarea, încurajarea unor noi stiluri de
viaţă, noi moduri de impunere, de a câştiga bani (droguri, prostituţie, găşti) sunt factori facilitatori
pentru bullying. Nevoia de putere şi de dominare fac din victimă o ţintă, iar agresorii vor răni fizic,
social sau emoţional pe ceilalţi. De cele mai multe ori, cei care hărţuiesc, au fost hărţuiţi sau sunt ei
înşişi hărţuiţi, de colegi, de familie.
Copiii care sunt agresori sunt de fapt cei care vor să demonstreze, în forţă, din păcate, că au o
bună stimă de sine, că deţin controlul şi sunt superiori celorlalţi. Familiile unde se foloseşte adesea
pedeapsa corporală, constituie un mediu „prielnic” pentru dezvoltarea comportamentelor deviante de
tip bullying, inadecvate adaptării la cerinţele sociale, incapabile de înţelegere a disciplinei pozitive şi
respectării unor reguli pentru buna funcţionare.
Bullying-ul nu este o etapă normală a dezvoltării copiilor și adolescenților, ci e considerat ca
fiind un fenomen ce precede comportamente agresive cu consecințe și mai grave. Motivele pentru care
elevii hărțuiesc și agresează alți elevi sunt: dorința de a-i domina pe ceilalți, de a fi populari, de a avea
putere și de a fi respectați de restul grupului. Întotdeauna este atacat punctul slab al victimei, iar dacă
aceasta este afectată, harțuitorii își vor continua acțiunile de umilire și mai mult.
În spatele acestui comportament de tip bullying există o stima de sine scăzută a harțuitorului,
compensată prin agresivitate, prin dorința de a atrage atenția, chiar dacă într-un mod negativ. De
regulă, părinții acestor copii sunt autoritari sau agresivi, iar ei adoptă comportamentul învățat acasă.
Formele bullying-ului:
Fenomenul „bullying” este mult mai prezent în mediul şcolar decât ne dorim. Acesta se
regăseşte, în multiple forme, pe coridoarele școlii, în curte, pe străzi și, din păcate, și în sălile de clasă.
Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume și poate cauza repercusiuni ireversibile asupra
gradului de adaptabilitate a copilului în societate.
martori. Putem discuta despre bullying fizic, verbal, sexual sau psihic. Manipularea, bârfa,
de tip bullying.
Putem discuta despre trei forme de comportament tip bullying:
fizic: lovire, împingere, pocnire, ciupire, constrângerea celuilalt elev prin contact fizic;
minciuni;
emoțional sau psihologic: excluderea intenționată a cuiva dintr-un grup sau activitate,
Efectele bullying-ului pot fi grave, chiar fatale. Victimele hărțuirii pot suferi pe termen lung
probleme emoționale, probleme de comportament, probleme sociale, singurătate, depresie, anxietate,
stimă de sine scăzută, o creștere a frecvenței îmbolnăvirilor coşmaruri frecvente; scăderea interesului
pentru şcoală, fobie şcolară; pierderea prietenilor sau evitarea situaţiilor sociale; sentimente de
neajutorare şi scăderea stimei de sine; fuga de acasă, auto-mutilare sau suicid.
Acest fenomen amplu, de cele mai multe ori, lasă urmări fizice, verbale, relaționale și chiar
sociale. Pe plan fizic se pot asocia de la îmbrânceli și lovituri până la mușcături, zgârieturi și vânătăi.
Pe plan verbal, le putem asocia cu țipete, folosirea poreclelor, amenințări și insulte care aduc victimei o
stare de anxietate și disconfort. La nivel relațional, victimele ajung să se izoleze, sau să fie intimidate
920
și chiar manipulate ceea ce îi va afecta și social, pentru că se vor marginaliza și se vor autoexclude
chiar și din situațiile unde nu sunt expuse.
maximă seriozitate, prevenit, depistat și rezolvat la timp. Este de datoria noastră,ca adulți (fie
profesori, fie părinţi), să gestionăm episoadele violente şi să reuşim să reinstaurăm climatul de linişte
şi pace în mediul şcolar, dar şi în familie. Un rol major îl avem noi, profesorii, în prevenirea,
identificarea și soluţionarea situaţiilor conflictuale dintre copii. Colaborarea dntre cadrele didactice şi
părinţi poate “ţine în frâu” acest flagel de anvergură internaţională.
Statistici
La nivel global, în perioada 2011–2013, serviciile Telefonul Copilului de pretutindeni au
înregistrat 251.640 de cazuri de bullying. Mai mult, 9 din 10 cazuri de bullying au avut loc în școală,
conform analizei realizată de Child Helpline International, în urma apelurilor efectuate la Asociațiile
Telefonul Copilului la nivel global, în ultimul deceniu.
În urma datelor colectate în ultimul deceniu, din 126 de milioane de apeluri efectuate la
serviciile telefonul copilului, aproape 18% (adică aproximativ patru milioane) se referă la abuz și
violență asupra copilului și includ următoarele categorii: bullying, abuz emoțional, abuz fizic, abuz
sexual și neglijare. Numai în Europa au fost înregistrate mai mult de 500.000 de apeluri.
Studiile arată că între 15–25% din elevii americani sunt victime ale bullying-ului, în timp ce o
proporție de 15–20% declară că sunt inițiatori ai acestor comportamente.
Forma de bullying emoțional este mai des întâlnită în rândul fetelor, în timp ce forma de
bullying fizic se regăsește în rândul băieților.
Victimele fenomenului bullying în lume sunt 43% băieți și 57% fete, iar în Europa, 42% băieți
și 58% fete. Aproape 63% dintre apelurile înregistrate de serviciile Telefonul Copilului din Europa
menționează forma de bullying emoțional drept cea mai răspândită, urmată de bullying-ul fizic (24%).
Mai mult de 90% dintre victime în Europa au indicat colegi de școală drept agresori și mai mult
de 10% dintre aceste situații au inclus prieteni. În alte 4% din cazuri sunt acuzați profesorii.
In Romania
Conform datelor UNICEF, România este pe locul I în Europa la numărul de elevi cu vârsta
între 11 și 15 ani care agresează alți colegi. Aproape jumătate dintre copiii din România – 46% – au
fost la un moment sau altul victime ale bullying-ului, 53% dintre aceștia fiind fete și 47% băieți. În
perioada octombrie 2011–octombrie 2013, Asociația Telefonul Copilului a înregistrat 2.907 cazuri de
bullying în România, 45,72% din cazuri vizând violența fizică, 22,86% violența verbală, 15,24%
abuzul emoțional și 14,28% abuzul relațional. Printre efectele fenomenului bullying s-au înregistrat:
depresii și tulburări de comportament (33,15%), excludere și dificultate în relaționare (procentaj de
29,78%), gânduri suicidare (15,17%), frică și anxietate (12,92%), criză de identitate și singurătate
(4,49%).
Un studiu al Asociației Telefonul Copilului arată că, în 2018, acest fenomen a afectat unul din
doi copii care au apelat la serviciile acestui ONG. 77,22% dintre situațiile de abuz de tip bullying au
avut loc în grădiniță/școală, iar 22,78% au avut loc în spațiul public.
Un studiu comprehensiv al organizației „Salvați Copiii” cu privire la fenomenul de bullying în
școlile românești relevă faptul că 1 din 4 copii este umilit în mod repetat în fața colegilor. Mai mult, 4
din 10 copii au fost răniți ca urmare a comportamentelor violente repetate ale altor colegi.
Un alt lucru scos la iveală de studiul „Salvați Copiii” este că elevii răspândesc zvonuri
umilitoare și denigratoare cu privire la colegii lor. 37% dintre copiii participanți la chestionar au
mărturisit că s-au răspândit astfel zvonuri în școală despre ei. 84% dintre copii afirmă că au fost
martorii unei situații în care un copil amenință un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt
copil, iar 78% au asistat la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alți
copii.[
921
De asemenea, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unor situații de bullying în școala în
care învață, 58% au asistat la situații de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni, iar 69% în
mediul online. Potrivit studiului, cei mai vulnerabili sunt copiii de etnie romă, cei cu dizabilități, cu
probleme de greutate, ori mai timizi de fel.
În 2019, conform primului studiu sociologic desfășurat în România în rândul copiilor, părinților
și cadrelor didactice cu privire la existența bullyingului în școli, comandat de Asociația Telefonul
Copilului, 72% dintre elevi sunt victime ale acestui fenomen, dar doar 40% dintre respondenți au avut
curajul să își recunoască postura de victimă.
51% dintre copiii victime apreciază ca principalul motiv pentru care au fost agresați este
aspectul fizic. 62% dintre victime au fost agresate de un alt elev, iar o treime de un grup de elevi
(33%).
42% dintre copiii martori la episoadele de bullying au intervenit în apărarea victimei. Însă,
întrebați cum au reacționat colegii lor după un astfel de gest de interes social: 60% au considerat că a
trecut neobservat comportamentul lor, 21% au fost priviți drept eroi, 16% - drept turnători, iar 10% -
au fost și ei apoi agresați.
O concluzie îngrijorătoare privind motivele pentru care un copil a agresat un altul este că 50%
dintre aceștia au considerat că victimele au meritat acest tratament, 36% au afirmat că și ei au fost
agresați de persoana respectivă și au simțit nevoia să se răzbune, 29% au dorit să se impună, 15%
consideră că mai mulți colegi se comportă astfel cu acea persoană și au făcut și ei la fel, 11% au făcut-
o ca să se distreze, iar 6% au afirmat că astfel de comportamente sunt ceva obișnuit la ei în școală și nu
consideră că au făcut nimic deosebit.
La rândul lor, 7 din 10 profesori admit prezența fenomenului bullying în școala unde
profesează. În ceea ce privește măsurile care pot fi adoptate, 81% dintre elevi consideră că este necesar
ca profesorul/dirigintele să le vorbească despre bullying în orele de curs, profesorii semnalând în
unanimitate această necesitate, iar programa școlară să prevadă detalii despre acest fenomen. 87%
dintre părinți și 91% dintre cadrele didactice consideră că se impune adoptarea unor măsuri legislative
referitoare la prevenirea și intervenția în cazuri de bullying.
922
STOP VIOLENŢA !
Petruse Carla
Şcoala Gimnazială Nr.1 Nucet
În sistemul educaţional, libertatea individuală este uneori greşit înţeleasă. Pe fondul acestei
libertăţi greşit înţeleasă şi exprimată, şcoala poate reprezenta sursă a unor forme de violenţă. Pentru a
putea preîntâmpina şi dezarma un comportament violent în şcoală, cadrele didactice desfăşoară
activităţi prin care se încearcă clarificarea şi înţelegerea conceptului de violenţă, aflarea cauzelor
acesteia şi în final conceperea unor măsuri de combatere şi prevenire a violenţei.
La momentul de față, România este preocupată şi interesată în elaborarea unor politici
educaţionale pentru combaterea şi prevenirea bullyingului, datorită faptului că acest fenomen are
consecinţe inevitabile atât pentru victime, cât și pentru agresori, respectiv și pentru martorii acestuia.
Victimele care au fost supuse bullyingului, cel mai des adolescenții, sunt predispuse spre un mare risc
de izolare socială, absenteism, ajungându-se chiar la abandon școlar și la alte fenomene sociale
negative care pot afecta pe termen lung viața socială a acestora, indiferent că au fost victimă, agressor
sau martor. Ei își pierd interesul pentru orice activitate și devin izolați de semeni, având acea frică în
ei, că totul se poate repeta.
Bullyingul este un comportament agresiv, negativ și repetat al unui individ sau al unui grup de
indivizi prin care se încearcă rănirea fizică sau emoțională a cuiva . În România, în ultimii ani acest
fenomen s-a dovedit a fi o problemă apăsătoare în rândurile tinerilor, luând amploare din ce în ce mai
mult.
„Cyberbullying înseamnă bullyingul prin folosirea tehnologiilor digitale. Se poate întâmpla pe
rețelele de socializare, pe platformele de schimb de mesaje, platformele de jocuri, și pe telefoanele
vizați” (@UNICEF România). Cu alte cuvinte, cyberbullyingul reprezintă același fenomen negativ de
bullying, doar că efectuat prin intermediul unor tehnologii în mediul online. Anual, numărul de
incidente tragice cauzate de cyberbullying este în creștere. Cyberbullyingul de obicei se manifestă prin
faptul că agresorul amenință victima sau prin publicarea unor materiale (fotografii sau video-uri) pe
rețelele de socializare,care vor duce la defăimare, umilință și alte efecte, sau chiar crearea unor pagini
false cu informații false despre victimă.
În cadrul orelor de Educaţie civică şi Dezvoltare personală , elevilor li se predau lecţii pentru
însuşirea bunelor maniere, deasemenea sunt îndrumaţi să utilizeze formule de politeţe dacă doresc să
dovedească un comportament civilizat. Prin intermediul imaginilor, poeziilor, poveştilor,
cântecelelor,etc elevii sunt indrumaţi pe calea însuşirii unui comportament civilizat, nonviolent,
deoarece rănirea oamenilor, a animalelor sau a mediului nu este necesară pentru obţinerea a ceea ce ne
dorim. Un copil civilizat foloseşte in orice imprejurare cuvintele de politete şi se comportă frumos.
Elevii sunt învăţaţi incă de la grădiniţă că: ,,Politeţea -este o comportare conformă cu buna cuviinţă.’’
Este necesar ca politeţea să fie percepută de elevi ca şi o " cheie de aur care deschide toate uşile."
Deasemenea este necesară formarea şi dezvoltarea unor deprinderi de comportare civilizată în şcoală,
în familie şi în societate de la cele mai fragede vârste.
În urma activităţlor desfăşurate la clasa I de la Şcoala Gimnazială Nr.1 Nucet, elevii au
exprimat prin desen ceea ce simt în legătură cu această temă.
923
924
925
STUDIU DE CAZ POVESTEA CRINEI
Claudia Pîrvulescu
Școala Gimnazială Crușeț, Județul Gorj
Crina, acum în vârstă de 16 ani, are un tată vitreg violent. Înainte să o lovească pe Crina, îl
auzise lovind-o pe mama ei. Când a împlinit opt ani, el a întrebat-o cât este ceasul şi ea i-a spus ora
greşit.
Crina spune: „M-a lovit atât de tare, că am căzut şi m-am lovit cu capul de sofa. Apoi a început
să mă pocnească. Mi-era aşa de frică, încât am făcut pe mine.
„Violenţa a continuat, dar Crina nu putea spune nimănui. „Nu vreau să vorbesc cu nimeni la
şcoală sau să-i spun mamei, căci are multe alte probleme. Îmi era aşa de frică să spun cuiva ce mi se
întâmplase, de teamă că ar fi aflat tatăl meu vitreg şi ar fi luat-o de la capăt cu mine şi cu mama mea.”
Violenţa a afectat toate aspectele vieţii Crinei, iar pregătirea ei şcolară a avut de suferit.
„Am pierdut trei ani de instrucţie, deoarece eram îngrijorată să o las pe mama singură cu el.
Mi-a afectat şi stima de sine; le-am permis celorlalţi copii să mă agreseze şi să mă calce în picioare. Nu
voiam să vorbesc cu nimeni la şcoală sau cu mama mea, deoarece avea şi aşa destule probleme.” În
cele din urmă, şcoala s-a sesizat şi când Crina a ajuns în al nouălea an de şcoală, având 13 ani, ei i-au
adus o consilieră. La început, Crina simţea că nu poate să-i vorbească consilierei, dar, în final, s-a
deschis către ea. „La început nu aveam încredere în ea, dar, după un an, i-am spus tot ce mi se
întâmplase. „Mi-a devenit cea mai bună prietenă şi simţeam că aş putea să-i spun tot, pentru că ţinea
totul secret”.
Dar, deşi se vedea cu consiliera, Crina a luat o supradoză şi a fost spitalizată timp de o
săptămână. Ea spune: „Renunţasem la viaţa reală şi simţeam că nu mai aveam nici un motiv să merg
înainte.”
Crina a fost referită unui alt consilier şi a fost tratată de un psihiatru şi de un medic ca să se
recupereze. Crina a spus: „Consilierea, ajutorul psihiatrului şi al medicului m-au ajutat într-adevăr. De
asemenea, am citit cărţi şi reviste şi mi-am dat seama că nu eram singura care aveam această problemă.
Gândul că nu eram singura care mă confruntam cu această problemă m-a alinat.”
Ce aţi fi făcut dacă eraţi în locul Crinei?
Cum credeţi că va fi afectată viaţa ei de ceea ce i s-a întâmplat?
Cum pot fi copiii protejaţi de violenţa în familie?
Care este cadrul legal în ţara ta în ceea ce priveşte copiii care trăiesc într-un mediu violent,
incluzând şi familiile lor?
Cum şi de către cine ar trebui copiii protejaţi de violenţa din familie?
Ai prieteni în clasa ta care suferă de violenţă şi abuz familial?
Ce poţi face să-i ajuţi şi să le oferi un minim de suport?
Crezi că fetele sunt mai expuse violenţei decât băieţii? De ce?
Cunoşti cazuri de abuz la şcoală? Cum poţi opri asta?
926
STUDIU DE CAZ
Polgar Melinda-Eva
Școala Profesională „George Coșbuc” Medieșu Aurit-G.P.N. Potău
SUBIECTUL: TEODORSCU IONEL

Data şi locul naşterii. 20.01.xxxx Constanța
Domiciliul: Constanța
Şcoala/clasa: Şcoala nr. 50 / clasa a IV-a C
Tatăl: TEODORESCU TEODOR, 35 ani
Mama: TEODORESCU TEODORA, 30 ani
Structura şi componenţa familiei: tipul familiei – NORMALĂ
Alte persoane care locuiesc împreună cu familia elevului: la aceeaşi adresă locuiesc părinţii din
partea mamei, IONESCU ION şi IONESCU IOANA.
Relaţii dintre părinţi : relaţiile din cadrul familiei sunt tensionate, conflicte puternice,
frecvente
Condiţii de viaţă şi de muncă ale elevului: condiţii acceptabile, nu are propria cameră, dar are
un birou unde işi scrie temele.
Dezvoltarea fizică şi starea sănătăţii: este un copil bolnăvicios, cu internări destul de dese,
afecţiuni ORL.
Antecedente: în perioada preşcolară a fost diagnosticat cu astm bronşic, a urmat tratament şi
urmează şi în prezent.
Particularităţi ale debutului ciclului şcolar: a debutat cu medii foarte bune în clasa I, a avut
rezultate bune şi în clasele a II-a şi a III-a, dar încă de la începutul clasei a IV-a situaţia şcolară s-a
înrăutăţit având rezultate slabe. Este de cele mai multe ori gânditor în timpul orelor, lipseşte mult, nu
îşi mai face temele
performanţă;
- lipsa de respect faţă de mamă, dezinteres faţă de activitatea şcolară, nervozitate, agitaţie,
tulburări de comportament.

Datorită faptului că tata este plecat în Italia el rămânând în grija mamei, aceasta având
probleme cu alcoolul, elevul a profitat de lipsa de interes a acesteia pentru evoluţia sa şcolară şi ca
urmare au început să se manifeste tulburări de comportament şi de învăţătură.

- este tot timpul deprimat, nu are prieteni şi nu socializează cu elevii din clasă;
Comportamentul:
927
- raspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroşeşte la faţă şi evită să privească în
liniştit şi îşi deranjează colegii.
- are putini prieteni şi începe foarte rar o conversaţie
comportament violent.
Dialog cu mama:
Ionel este un alt copil acasă.
Mama ne spune că îi este greu de când a plecat tatăl in Italia, că lui Ionel îi este dor de tatăl lui,
că băiatul îi simte lipsa. De la plecarea tatălui are din ce în ce mai multe probleme cu ceilalţi şi de
multe ori refuză să meargă la şcoală, dacă nu vorbeşte cu tatăl său la telefon, dimineaţa, înainte de a
pleca
Are un comportament ostil şi faţă de bunici. De cele mai multe ori se retrage pe balcon şi
citeşte scrisorile primite de la tatăl său
Mama nu-l pedepseşte, pentru ceea ce face, considerând că va veni timpul când Ionel îşi va da

Problema la şcoală este atât expresia certitudinii că el nu este capabil să reuşească, cât şi
expresia adevărului conform căruia ”Cine sunt ei să râdă de mine?”
Problemele copilului în legătură cu terminarea activităţilor la şcoală pun în lumină problema de
motricitate fină şi de motivaţie
Dacă va avea un număr mai mare de probe orale şi va fi încurajat să le rezolve în timp util, el
va reuşi să aibe din nou încredere în forţele proprii.
Cu toate acestea există o contradicţie între comportamentul băiatului de acasă (închis în sine şi
ostil) şi de la şcoală (agresiv şi ostil) aceste comportamente îi permit să stăpânească ambele situaţii.
Va frecventa regulat toate orele.
La şcoală va lua parte la discuţiile structurate şi nestructurate cu toţi colegii.
2. I se vor da sarcini precise, fiind implicat în diverse acţiuni, pentru a fi responsabilizat.
Ajutarea lui Ionel de a depăşi teama de a participa la ore, spunându-şi părerea în faţa colegilor
concursuri.
Se va cere ajutorul consilierului şcolar, dată fiind natura cronică a problemelor lui Ionel.
928
În timpul unei întâlniri la care au participat mama, învăţătoarea, directorul şcolii, Ionel a
Responsabilităţi
de importantă este sarcina sa. Va lucra o dată pe săptămână cu consilierul şcolii.
Învăţătoarea îl va ajuta în fiecare zi să găsească răspunsul unei întrebări care va fi pusă în ziua
următoare. Acest fapt are ca scop mărirea participării lui în clasă.
Rolul jucat de învăţătoare va scădea în funcţie de progresul înregistrat de elev, astfel încăt să-i
permită să participe sau să răspundă spontan la discuţiile din clasă.
Participarea elevului la discuţiile din clasă nu va lăsa loc unei intensificări speciale. Băiatul va
fi conştient că răspunsurile corecte date în faţa colegilor sunt de fapt o recompensă “ Ceilalţi vor
vedea că nu sunt aşa de rău.”
Aptitudini sociale
În timpul activităţilor de grup, Ionel va avea ca sarcină să dirijeze sau să coordoneze planul de
respectiv.
Evaluarea
La interval de două săptămâni, apoi la o lună de la prima întâlnire au avut loc şedinţe cu Ionel,
mama şi consilierul şcolar.
şi convenabile lui Ionelcu alte persoane.
Nu mai absentează de la ore, dar este bine să fie supravegheat în continuare pe această temă.
Numărul mărit de activităţi orale pare să fi mărit puţin câte puţin siguranţa băiatului. Spre
exemplu, după perioada de două săptămâni a obiectivului pe termen scurt, elevul a început să participe
Atunci când a început să participe spontan, el a încercat să afle până unde putea merge
(întârzia, dădea răspunsuri nepotrivite, vorbea neîntrebat, vorbea în timpul orei cu alţi colegi,
deranjând ora şi se purta la fel ca înainte). Dialogul lui cu consilierul şcolar şi cu doamna învăţătoare
au arătat că acest comportament reflectă siguranţa crescută a copilului şi încrederea sa în relaţiile cu
ceilalţi.
Învăţătoarea a hotărât ca acest comportament să fie considerat pozitiv şi să aibă o atitudine cât
mai flexibilă.
Randamentul lui Ionel la învăţătură a crescut, dar s-a impus şi în continuare ajutorul doamnei
învăţătoare, prin program de lucru suplimentar printr-o şedinţă de o oră pe săptamână în afara orelor de
clasă.
CONCLUZII
Teama pe care o manifestă băiatul de a nu se face de râs în faţa colegilor, dorinţa lui de a epata
prin comportamentul agresiv, atât verbal, cât şi fizic, se datorează lipsei de comunicare atât cu mama
cât şi cu tatăl. Îi este teamă să-şi facă prieteni, să se ataşeze emoţional de o altă persoană şi de aici
dificultatea lui de a relaţiona cu colegii.
Comportamentul său agresiv, faţă de mamă şi de bunici este datorat lipsei de afecţiune din
partea tatălui, pe care copilul îl iubeşte foarte mult. Momentan, el se simte abandonat de tată.
929
pentru a ameliora starea de teamă şi de inadaptare şcolară pentru Ionel.
930
STUDIU DE CAZ ASUPRA FENOMENULUI DE BULLYING
Pop Anca
Liceul Teoretic „George Pop de Băsești”- Ulmeni
Școala nu a fost niciodată ușoară pentru cei diferiți. Copiii sunt lipsiți de sensibilitate și
exagerat de sinceri, arată cu degetul, râd, spun tot ceea ce gândesc fără să țină cont de durerea pe care o
provoacă. Sunt impulsivi, simt nevoia să se afirme și să aibă întotdeauna câștig de cauză. În prezent,
mai mult ca oricând, climatul cultural și social pare să încurajeze cruzimea și agresivitatea, chiar în
rândul celor mai tineri. Deși pentru unele persoane acestea pot fi considerate incidente inofensive care
pot fi trecute cu vederea, pentru victime suferința este reală.
Bullyingul este un act comportamental repetat, îndreptat spre rănirea fizică sau mentală a unei
persoane. De asemenea, el se caracterizează prin comportamentul unei persoane care încearcă să obţină
supremaţia asupra altora.
Cine este implicat în bullying? Situația de bullying rareori implică doar două părți care
interacționează, tradițional definite ca agresor și victimă. De obicei este o situație de grup, implicând
mai mult de doi participanți în diferite roluri, lucru care reflectă dinamica de la bază a statutului și
relațiile de putere din grup.
În anumite definiri de rol, tiparul bullying este prezentat ca un triunghi sau chiar un
dreptunghi, implicând agresorul, asistenții agresorului (numiți și adepți), victima, martorii pasivi și
posibilii apărători, care sprijină activ victima, luând o poziție clară și opunându-se agresorului (BPB,
2016).
Bullyingul este o realitate tot mai prezentă în şcoli, unde se dau adevăratele lupte pentru
popularitate şi ierarhie, iar rezultatul este o generaţie de tineri mai stresaţi, mai anxioşi, uneori chiar
mai violenţi, mai deprimaţi, mergând până la tendinţe suicidale. Mai mult, cei mai vulnerabili sunt
copiii percepuţi ca fiind diferiţi, fie din cauza hainelor pe care le poartă, a felului în care arată sau a
eventualelor dizabilităţi. Mai grav este că evoluţia tehnologiei face ca hărţuirea să nu se oprească la
poarta şcolii, ci să îi urmarească pe copii peste tot prin intermediul telefoanelor, tabletelor şi
computerelor, unde, la adăpostul anonimatului, poate lua forme chiar şi mai periculoase.
Ca părinţi trebuie să facem eforturi pentru a fi cât mai prezenţi în viaţa copiilor noştri, să îi
ascultăm, să le fim alături şi să luăm atitudine atunci când observăm ceva nelalocul lui. Totodată,
părinţii, profesorii, lideri de opinie sau aleşii ţării trebuie să înţeleagă că soluţia nu este doar să
răsplătim un comportament dezirabil, ci şi să ne purtăm noi înşine ca modele demne de urmat. Este
important ca tinerii noştri să ştie că, atunci când au probleme, există adulţi cărora le pasă şi că oricât de
neagră ar părea situaţia, viitorul le este plin de lumină şi de posibilităţi. Iar aceasta este datoria noastră,
a tuturor, a întregii societăţi, care altfel va fi consumată de necroze ca violenţa, hărţuirea, abuzurile
sau bullying-ul.
Pe lângă rolul major jucat de familie în eradicarea acestor fenomene, o importanţă vitală
o are şcoala, prin programe menite să îi îndrume şi să îi consilieze pe tineri şi să crească gradul de
conştientizare a fenomenului numit bullying. Şcoala nu trebuie să rămână doar un mediu, în care
ONG-urile pot derula proiecte în acest sens, ci să devină o verigă activă a acestui proces, să elaboreze
coduri de conduită care să condamne bullyingul, să ofere elevilor îndrumare şi consiliere psihologică
în permanenţă. Cu alte cuvinte, societatea în general, şi şcoala în particular sunt responsabile nu doar
de bagajul de cunoştinţe cu care copiii noştri pleacă în viaţă, ci şi de bagajul emoţional, fiindcă acesta
din urmă determină în final ce fel de oameni vor fi şi, pe termen lung, ce fel de oameni vor deveni
copiii noştri. Sub semnul zicalei „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, este de dorit să proiectăm o
931
societate cât mai curată pentru copiii noştri, o societate eliberată de traumele emoţionale.
Cyberbullyngul
Agresiunea pe Internet, numită și agresiune online sau cyberbullying, este hărțuirea cu ajutorul
calculatorului sau a telefonului mobil. Hărțuirea are loc pe bloguri, pagini personale, forumuri, e-mail,
SMS, MMS, agresiunea având uneori loc prin încărcarea unor poze sau imagini video pe Internet fără
a ține cont de dreptul la viața privată a victimei.
Consecințele cyberbullyingului pot fi până la cele mai dramatice.
Cyberbullyingul are o serie de efecte nocive aspra victimei, similare bullyingului real:
1. atacuri de panică;
2. scăderea stimei de sine;
3. timiditate;
4. coşmaruri;
5. anxietate;
6. lipsa capacităţii de concentare;
7. diminuarea puterii de învăţare;
8. depresie;
9. suicid.
Resurse bibliografice:
Strategii pentru o clasă fără bullying - Manual pentru profesori și personalul școlar
Programul Anti-Bullying - ASR BULLY STOP (2018)
Ghidul European de Bune Practici Anti-bullying ( 2014)
violentei-in-scoala
http://www.dgaspc-sectorul1.ro/UPLOAD/2019/Proiecte/manual%20ot%20copii.pdf
932
STUDIU DE CAZ
Pop Daniela-Florentina
Grădinița cu P.P. „Căsuța cu Povești” Zalău
Problema:
Eleva P.I. din clasa a XI-a prezintă un comportament neadecvat față de unii colegi de clasă.
Una dintre victimele sale, eleva C.A. a reclamat dirigintelui urmatoarele comportamente deranjante:
aproape de fiecare dată cand răspunde corect la oră este numita „tocilară” de către eleva P.I și
grupul său de susținători;
este ridiculizată pentru faptul ca nu fumează în pauze;
este ridiculizată pentru ca nu chiulește de la ore, alături de unii colegi, fiind numită
„trădătoare”;
este ridiculizată pentru faptul ca nu are iubit;
Părinții victimei au spus ca aceasta suferă foarte mult din cauza intimidărilor la care este
supusă.
Obiective :
propunerea unui proiect educativ de intervenţie.
ETAPE
probleme la învăţătură;
nevoia de a provoca suferință prin intimidare, alături de un grup de susținători.
B. Procurarea şi sistematizarea informaţiilor:
note medii la majoritatea materiilor;
nu participă activ la ore şi chiuleşte des;
manifestă interes la: limba şi literatura română, muzică, dans.
inteligenţă – corespunzătoare vârstei;
gândire – concretă;
limbajul scris/oral – destul de bogat în semnificaţii;
memoria – corespunzatoare vârstei;
imaginaţia – în general de tip reproductiv;
atenţia – capacitate medie de concentrare, oboseşte uşor;
voinţa – lipseşte, evită să ia decizii majore, este nehotărâtă, nu are răbdare, se încadrează în
motivaţia – de tip extrinsec;
deprinderi verbale, senzoriale, mortice – normale, corespunzătoare vârstei;
deprinderi de gândire şi perceptive – corespunzătoare vârstei;
afectivitate – prezintă dezechilibre afective majore, oscilează între dispoziţii afective pozitive
caracter – pozitiv, cooperantă dacă are interes:
dezinteresată de şcoală pentru că nu are un stil de muncă corespunzător, este împrăştiată,
933
învaţă în salturi pe de rost şi întotdeauna pe ultima sută de metri;
echilibrul sistemului nervos – eleva prezintă o labilitate psihică destul de accentuată
propria persoană, recurge la minciuni.
3. Probleme medicale:
Eleva prezintă o dezvoltare psihosomatică normală pentru vârsta ei, dar are şi afecţiuni care
afecţiuni renale care au necesitat mai multe săptămâni de spitalizare;
preocuparea excesivă pentru siluetă i-a provocat gastrită care evoluează spre ulcer în lipsa unei
alimentaţii raţionale.
familie – relaţii deosebit de încordate între părinţi;
tatăl este deosebit de agresiv cu toţi membrii familiei, în special cu soţia. Este preocupat doar
de propria persoană şi de multiplele relaţii extraconjugale. Nu are şi nu a avut decât un rol decorativ în
creşterea şi educarea celor 3 copii;
mama este dezechilibrată emoţional şi afectiv, hiperemotivă, suprasaturată de multitudinea de
fraţi – eleva are doi fraţi mai mici, unul de 12 şi unul de 10 ani, cu care se află în relaţii
grupul de prieteni – are puţini prieteni;
colegii de clasă – are relaţii încordate cu colegii de clasă care au izolat-o după ce au prins-o cu
minciuni.
C. Istoricul evoluţiei problemei:
1. Istoricul problemei:
datorită dezinteresului faţă de şcoală, a unor probleme medicale şi a numărului mare de absenţe, eleva
legătură cu situaţia ei familială afirmând că „nu are mamă”, „este crescută de mama vitregă”, „numai
2. Istoricul evoluţiei şcolare:
fără probleme deosebite până în clasa a XI-a pe care o repetă din motive medicale (parţial),
3. Istoricul dezvoltării intelectuale:
dezvoltare intelectuală normală, corespunzătoare vârstei.
4. Istoricul dezvoltării fizice:
dezvoltare psihosomatică aproximativ corespunzătoare vârstei;
5. Istoricul familiei:
mama este cea care impune tuturor calea de urmat: „eu am bani, eu decid!”, fără a ţine cont de
6. Istoricul relaţiilor sociale:
934
are un cerc restrâns de prieteni, nu întotdeauna aleşi corespunzător.
D. Descoperirea cauzelor:
conflictualitatea familiei, tensiunile în relaţiile dintre părinţi subminează nevoia de protecţie şi
răsturnarea sistemului de valori al tinerei duce la criza de identitate;
lipsa de comunicare şi autoritarismul exesiv, agresivitatea produc grave dezechilibre
emoţionale.
2. CONFIGURAREA SITUAŢIEI:
În urma discuţiilor puratate cu eleva P.I. şi cu mama acesteia, s-a constatat că visul ei cel mai
mare este să urmeze o carieră în domeniul teatral către care are reale înclinaţii. De asemenea, şi-ar dori
Pentru viitorul apropiat, tânăra şi-a propus:
să nu mai lipsească de la şcoală;
să studieze suplimentar la obiectele la care are probleme şi, eventual, să ceară ajutor din partea
colegilor;
să se pregătească cu atenţie pentru examenul de bacalaureat;
să-şi rezolve problemele de relaţionare cu părinţii şi colegii de clasă;
să reuşească să intre la facultate.
să plece în America la rude care au promis că o pot ajuta;
să se căsătorească, să aibă familia ei, copii, casă, serviciu;
să continue să studieze vioara.
3. ELABORAREA STRATEGIILOR DE ACŢIUNE:
modificarea sistemului de valori al elevei prin aplicarea testelor de determinare a intereselor şi
valorilor.
participarea la activităţi extraşcolare: excursii, programe distractive.
părinţi;
profesori;
colegi;
anturaj.
5.LUAREA ŞI SUSŢINEREA HOTĂRÂRII:
1. Elaborarea unui proiect educativ de intervenţie

Scop:
familie;
935
Obiective:
conştientizarea de către părinţi a responsabilităţilor care le revin în educarea copiilor lor, a
necesităţii tratării diferenţiate a copiilor în funcţie de particularităţile vârstei;
conştientizarea de către părinţi a faptului că fiica lor este adultă şi că poate lua şi singură decizii
în ceea ce priveşte viaţa ei profesională şi personală, decizii de care părinţii ar trebui să ţină cont;
modificarea atitudinilor comportamentale ale părinţilor în raport cu copiii lor pentru o mai mare
deschidere faţă de aceştia, pentru stimularea gândirii pozitive, pentru găsirea metodelor non-agresive
de abordare şi rezolvare a situaţiilor de criză;
conoaşterea reciprocă părinţi-profesori pentru o colaborare reală şcoală- familie;
modificarea atitudinii elevei pentru rezolvarea sarcinilor şcolare;
stimularea motivaţională adecvată a elevei pentru învăţare;
dezvoltarea încrederii în forţele proprii, dezvoltarea şi îmbunătăţirea imaginii de sine a elevei;
favorizarea integrării în grup prin realizarea de acţiuni comune cu colegii;
orientarea către şedinţe de consiliere pentru rezolvarea problemelor afective şi emoţionale,
PROGNOZA EVOLUŢIEI ULTERIOARE A ELEVEI:
intensificarea interesului pentru şcoală;
promovarea examenului de bacalaureat;
intrarea la facultate.
va creşte rezistenţa la efort intelectual;
se va optimiza capacitatea de concentrare a atenţiei.
se va dezvolta normal.
rezolvarea crizei de identitate;
recâştigarea respectului faţă de sine.
Relaţii sociale:
va relaţiona pozitiv cu colegii, se va integra în colectiv;
va fi acceptată în colectiv pentru realizarea srcinilor de echipă.
Relaţii familiale:
936
STUDIU DE SPECIALITATE – FENOMENUL DE BULLYING ȘI EFECTELE SALE
Pop Nicoleta Mirela

Colegiul Național „George Barițiu” Cluj-Napoca
Introducere
Potrivit Asociației Americane de Psihologie, bullying-ul este o formă de comportament agresiv
realizat de către o persoană în mod intenționat și repetitiv, provocând un disconfort unei alte persoane.
Altfel spus acest comportament agresiv provoacă suferință și implică un dezechilibru de putere între
agresor și victimă, manifestându-se repetitiv, regulat, într-un grup de copii.
În mediul școlar și în contextul social se pot întâlni mai multe tipuri de bullying: bullying-ul
fizic, verbal, social și cyberbullying-ul. Bullyingul presupune acțiuni precum amenințarea, răspândirea
zvonurilor, atacarea unei persoane din punct de vedere fizic sau verbal și excluderea dintr-un grup.
Acest comportament are un impact afectiv-emoțional și social atât asupra persoanei agresate, cât și
asupra agresorului. Dacă aceste comportamente sunt ignorate, pe lângă faptul că aduc suferință, ele pot
afecta stima de sine și încrederea că școala nu este un mediu sigur în care copilul poate învăța cu
plăcere și are posibilitatea de a lega prietenii.
Aceste efecte pot îmbrăca forma depresiei sau chiar a gândurilor suicidare spre adolescență sau
la vârsta adultă, dacă se prelungesc și nu se iau măsuri. Bullying-ul are însă efecte și asupra
agresorilor, nu doar asupra victimelor. Astfel, copiii care își agresează sistematic colegii, în
adolescență și la vârsta adultă, pot ajunge să consume alcool sau alte substanțe nocive, pot manifesta
comportamente violente. Poate să apară riscul de abandon școlar și să se implice prematur în relații
sexuale cu risc, iar ca adulți să aibă probleme în menținerea unui loc de muncă.
Ipoteză
Conștientizarea comportamentelor de bullying între copii, precum și a consecințelor negative
dramatice pe care bullying-ul le are asupra dezvoltării emoționale poate fi realizată prin participarea
activă a elevilor la diverse activități pe această temă, prin prezentarea unor situații de bullying și prin
promovarea unor metode pozitive și eficiente de educare socio-emoțională.
Obiectivele vizează următoarele aspecte:
identificarea unor situații de bullying și a factorilor care pot determina astfel de comportamente
de agresiune, pentru conștientizarea și înțelegerea concepului de ,,bullying”
formarea acelor abilităţi de rezolvare de probleme şi de luare a unei hotărâri/ decizii în
situaţiile în care elevii ar putea fi agresaţi;
dezvoltarea competenţelor de cooperare şi relaţionare interpersonală în rândul elevilor;
explicarea relaţiei dintre capacitatea de a fi tolerant față de cei din jur şi abilitatea lor de a se
înţelege cu persoane care se comportă neadecvat sau care provin din medii diferite;
Variabile:
Variabila independentă: Participarea activă a elevilor la un set de activități avându-se în
vedere crearea unui climat pozitiv în școală, condiție necesară gestionării comportamentelor de
bullying
Variabilele dependente:
Informarea copiilor cu privire la rolul lor fundamental în apărarea victimelor bullying-ului și în
raportarea situațiilor de bullying
Gradul de formare al unor atitudini şi deprinderi de comportament prosocial în rândul elevilor
Capacitatea de a analiza critic situații de bullying și de a le corela cu experiența de zi cu zi
Nivel de vârstă: clasa a III-a
937
Materiale: floarea multicoloră cu surse de sprijin pentru soluționarea situațiilor concrete de
bullying, foi flipchart, markere, fişă de lucru “Înfăţişarea nu este totul” fişa de lucru “Nu poţi
judeca o carte…” filmuleț de pe youtube, Povestea hârtiei mototolite, prezentare power-point
Metode și strategii: explicaţia, munca în echipă, învăţarea prin cooperare, reflecţia, negocierea,
problematizarea, brainstorming, munca în echipă, discuția liberă, argumentarea
Durată: 3 activități a câte 40 de minute
Descrierea activităţilor:
Activitățile au debutat de fiecare dată cu jocuri interactive, de cunoaștere, de spargere a gheții
dând posibilitatea copiilor de a se cunoaște, de a interacționa, de a se familiariza unii cu alții, cu
tematica propusă.
Strategiile didactice specific educației nonformale s-au îmbinat în cadrul redării sesiunilor
informative derulate pe parcursul activităților: brainstorming-ul, jocul de rol, simulările, reflecția,
negocierea, discuția liberă, învățarea prin cooperare, lucrul în echipă, clipuri, imagini, desene.
Ce este bullying-ul ?
Activitatea a debutat cu jocul de energizare : AUD, VĂD, SIMT având rolul ca elevii să
identifice unele reacții, comportamente desprinse din prezentarea unor situații de violență asupra
copiilor. Elevii au fost invitați să spună un cuvânt sau o expresie ce le vine în minte atunci când se
gândesc la o situație de violență. Se notează pe tablă în cele 3 coloane ce văd, ce simt și ce aud în
legătură cu violența, apoi se discută liber, pe baza unor întrebări despre violență.
Dobândirea de cunoştinţe și înțelegerea conceptului și fenomenului de bullying s-a realizat

printr-o prezentare power-point, urmărirea filmulețului ,,Stop bullying” și ascultarea poveștii ,,Hârtia
mototolită”. În permanență li s-a oferit copiilor surse de sprijin pentru soluționarea unor situații,
comportamente de bullying: agresivitate verbală, fizică, excluderea din grup atât în mediul fizic, școlar
cât și cel online.
Spune Nu discriminării!
Activitatea are ca scop:

evidenţierea unor situaţii de discriminare; hora unor copii de diferite etnii
938
promovarea toleranţei, a cooperării şi întrajutorării, în scopul eliminării discriminării de orice
fel.
Discuţia care va da startul acestei activităţi este cea legată de faptul că, de cele mai multe ori,
nu reuşim să legăm prietenii datorită presupunerilor despre cei din jur bazate pe prima impresie. Elevii
vor avea de răspuns la întrebarea: “Cum se pot schimba sentimentele şi acţiunile lor faţă de o persoană,
dacă au presupuneri false despre ea?” Ca și concluzie cadrul didactic va evidenția faptul că pentru a
trece peste aceste presupuneri este nevoie să ne schimbăm gândurile de judecată cu stilul de gândire. A
fi tolerant cu ceilalţi se referă la faptul că nu trebuie să îi judecăm pe ceilalţi ca fiind răi sau buni de
nimic pentru că sunt diferiţi de noi sau pentru că uneori se comportă urât. Astfel se subliniază faptul că
trăsăturile de caracter sunt mai valoroase decât un chip.
Fişă de lucru pentru elevi: ,,Înfăţişarea nu este totul!”se poate realiza în perechi. Ea are ca
instrucţiuni următoarele:
Ascultă cu atenţie în timp ce învăţătoarea ta citeşte fiecare propoziţie şi gândurile care urmează.
Trage o linie peste gândul care te-ar determina să eviţi o persoană.
Încercuieşte gândul care te-ar ajuta să te împrieteneşti cu o persoană.
Floarea multicoloră a prieteniei și puterea cuvântului
Elevii vor scrie pe un post-it un cuvânt jignitor, o poreclă, o expresie urâtă sau un comentariu
nepoliticos pe care l-au auzit în jur sau într-o anumită situație. Fiecare copil își va lipi acest post- it pe
o scală trasată pe o foaie de flipchart de către cadrul didactic, scală ce cuprinde câteva indicații: glumă/
șicană, glumă umilitoare, cuvânt jignitor, insultă foarte dureroasă. După ce elevii citesc ce este scris pe
această scală, ei sunt invitați la o discuție liberă dirijată de către cadrul didactic, având ca sprijin un set
de întrebări. Întrebările vizează conștientizarea folosirii unor cuvinte jignitoare, umilitoare, a unor
insulte, glume proaste și impactul socio-emoțional asupra unei persoane. Partea a doua a exercițiului
constă în tăierea cu o linie și înlocuirea acestor cuvinte scrise inițial pe post-ituri cu expresii, cuvinte
plăcute adresate colegilor. Aceste bilețele vor forma o floare multicoloră a prieteniei, fiind lipite pe
fiecare petală a florii. Copiii vor motiva cum s-au simțit la auzirea acestor mesaje, gânduri pozitive.
Acest exercițiu vizează capacitatea de a analiza critic situații de bullying și de a le corela cu situații din
cotidian.
Jocul ,,Sunt un bun psiholog, ce sfat îți dau?” Elevii, împărţiţi pe grupe, primesc un bilet de la
câte un elev de vârstă apropiată cu a lor, care a trecut prin situaţii de bullying în mediul şcolar şi nu
numai. Elevii îşi asumă pe rând rolul de bun psiholog și de a-l sfătui pe acel coleg aflat în impas. Prin
utilizarea brainstorming- ului se discută probleme comportamentale de tip bullying. Bullying-ul este o
formă de abuz aparte care se manifestă printr-un comportament agresiv, intenţionat, repetat asupra
aceluiaşi elev, iar acest fenomen are o incidenţă crescută în rândul elevilor. Jocul urmăreşte
dezvoltarea abilităţilor de rezolvare de probleme şi de luare a deciziei în situaţiile în care elevii ar
putea fi agresaţi precum şi formarea de atitudini şi deprinderi de comportament prosocial în rândul
elevilor.
Se va nota pe foaia de flipchart şi ulterior se vor prezenta concluziile elevilor, fie că acestea
reprezintă o decizie comună, fie soluţii distincte ale elevilor.
Ca o încununare a acestor activități elevii au posibilitatea ca la final să își exprime gândurile,

impresiile, prin desene sugestive, realizând astfel o campanie antibullying.
939
Concluzii/ Impactul activităților
Activitățile au menirea de a facilita tehnicile de lucru în funcție de dinamica și energia

grupului. Metodele de educație cu caracter ludic încurajează creativitatea și facilitează exprimarea
opiniilor și motivarea convingerilor, părerilor exprimate. Îmbinarea lucrului în perechi, în echipă cu
sarcinile individuale permit o participare a unui număr cât mai mare de copii și o implicare activă pe o
durată mai mare de timp.
Activitățile au avut impact în ceea ce privește conștientizarea fenomenului și reactivitatea

emoțională, dar este important să se vadă și impactul la nivel comportamental, atitudinal. Unii elevi au
recunoscut că au fost mici agresori și, conștientizând trăirile emoționale ale victimei au simțit nevoia
să-și ceară scuze victimei și să promită că nu vor mai proceda la fel. Au fost elevi care au declarat că s-
au întristat pentru că și-au adus aminte de situații în care au fost într-o oarecare măsură, victime ale
bullying-ului și au retrăit starea.
Copiii au fost încântaţi de activitate, s-au implicat, au fost dornici să-şi expună părerile, să
găsească soluţii la unele situaţii de violență, discriminare, agresiune verbală, fizică, de cyberbullying .
Sfaturile pe care le-ar da colegilor mai mici ar fi:

Să fie prietenoși!
Să se oprească din comportamentele de tachinare și să încerce să-i cunoască mai bine pe colegii
pe care îi tachinează!
Să se revanșeze pentru greșelile făcute!
Să nu le fie rușine să ceară ajutor părinților sau profesorilor!
Să-și facă dușmanii, prieteni!
Este necesară implicarea tot mai activă a părinţilor în viaţa şcolară a copiilor lor prin diverse
căi. Copiii au apreciat atât activitățile prin care au ajuns să înțeleagă ce reprezintă bullying-ul și să
940
identifice elementele specifice lui (vizionarea filmulețelor și discuțiile pe marginea lor), cât și
activitățile de identificare de soluții pentru probleme specifice de bullying. Elevii sunt încurajați să
reflecteze asupra lucrurilor, informațiilor, ideilor expuse pe parcursul derulării activităților, să se
autoevalueze și să seteze obiective personale ulterioare acestui program.
941
STUDIU DE CAZ 2
T.S.-8.5 luni
Studiu de caz : T.S.- 8 ani
Popa Corina
Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva, Brasov
I. PREZENTAREA CAZULUI
1.DATE GENERALE CU PRIVIRE LA COPIL ŞI FAMILIE

Numele şi prenumele :T.S
Sex: MASCULIN
Clasa: pregătitoare- învăţământ special
Vârsta: 7 ani
Ruta Şcolară/ terapii suplimentare: a frecventat Grǎdinita normala timp de doi ani înaintea
înscrierii în clasa pregătitoare de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivǎ, urmeaza terapii
complementare la un centru specializat.
Deprinderile igienico-sanitare nu sunt formate în totalitate, copilul foloseşte singur toaleta
dar trebuie supravegheat, nu se spală corespunzător pe mâini. Nu se spală singur pe dinţi sau pe
celelalte segmente ale corpului. Mănâncă cu ajutor, uneori singur, dar cu supraveghere, are un stil
haotic, nu respectă ordinea felurilor de mâncare, loveşte masa, cânta,...nu stǎ pe scaun pe durata mesei.
2. STAREA DE SǍNǍTATE ŞI DEZVOLTAREA FIZICǍ.

DATE PRIVIND DEFICIENŢA.
Tipul de deficientă/ handicap: Autism atipic; sindromul ,,hohotului de râs’’
Deficientă mintală severă:
Dizabilităti asociate: tulburări de vorbire, ecolalie
ELEMENTE DE PSIHOMOTRICITATE
Volum bogat de mişcări, predomină mişcările haotice. Tempoul şi ritmul mişcărilor se
caracterizează prin lentoare dar existǎ totusi o coordonare usoara; Iniţiativă redusă în executarea
mişcărilor şi spontaneitate redusă.
Abilităţi motorii: merge autonom, prezintă ţinută posturală corespunzătoare, se mişca haotic.
Tipuri de jocuri motorii: participă la orele de educaţie psihomotrică, însă prezintă mişcări
greoaie, ,,în reluare”. Are dificultăţi mari în abordarea jocurilor motorii cu reguli ( respecta regula dacǎ
e insotit ) .Are preferinţe deosebite pentru anumite jocuri motorii: mersul printre jaloane, jocurile de
construcţii
ACTIVITATEA INTELECTUALǍ
LIMBAJUL
Diagnostic logopedic: ecolalie
Caracterizarea generală a vorbirii: repetǎ cu greu cuvinte sau fraze scurte(douǎ, trei
cuvinte)dupǎ model.
Înţelegerea vorbirii interlocutorului: întelege comenzile dar nu le executǎ decat recompensat ,
atenţie foarte greu de captat.
942
Starea organului fonoarticulator: este normal dezvoltat, fără particularităti fiziologice
Constructia gramaticală: lipseşte; doar cand doreste ceva se exprima
Inteligibilitatea vorbirii: tulburări de vorbire, comunicare deficitară
Sunete afectate izolat: b, c, d, g,s,ş,
Ritmul vorbirii: lent
GÂNDIREA
În cazul subiectului nostru, gândirea capătă o serie de particularităti care determină o
scădere a eficientei intelectuale si care conduc la o incapacitate de adaptabilitate lsolicitările
mediului. Este interesat de desene animate la calculator şi cuburi din lemn. Construieşte.
În activitatea şcolară se remarcă următoarele aspecte:
numeroase stereotipii comportamentale;
alege obiectul de culoare cerut; potriveste pe formă(incastru)
înţelege cu dificultate semnificaţia mesajelor simple :,, pune un cub pe masă’’
nu este capabil să aleagă între două obiecte, sau între două variante de răspuns (ex: “ creionul
este roşu sau galben?”) –
indică cu degetul un obiect sugerat de profesor, decât să răspundă la întrebarea: “cum se
numeşte acest obiect?” ( nu intelege intrebarea)
nu stabileşte relaţii de cauză-efect între fenomene (ex: “afară este frig, aşadar trebuie
să ne îmbrăcăm cu haine groase sau cu haine subţiri?”)
nu poate urmǎri şirul unei povesti scurte.
MEMORIA
Memoria este deficitară, mecanică de tip auditiv si vizual scurtă durată, este dominată de inerţie
şi vâscozitate, ceea ce face imposibilă realizarea transferului de informatie.
ATENŢIA
Atenţia se caracterizează prin insuficientă concentrare şi stabilitate, este deficitară, fluctuantă şi
instabilă, greu de captat si mentinut pe perioade lungi de timp, dependentă de dispozitii si afecte.Îi
distrage atenţia orice stimul ce intervine: zgomot, ..sunete de telefon, vocea cuiva..
ABILITǍŢI MANUALE PRACTICE

Lateralitate: dominant dreapta
Initiază o activitate în mod autonom: joc de constructii cu cuburi
Nu utilizează corespunzător lipiciul, foarfeca sau pensula;
Nu modeleaza biluţe din plastilina, motricitate finǎ deficitarǎ;
Nu realizează tăieturi sau decupaje;
Nu colorează respectând spaţiul;
Coordonarea mişcărilor se realizează cu dificultitate: de ex. prinde o minge cu ambele mâini cu
greutate;
Dă dovadă de reactivitate întârziată ;
Autonomia deplasării: se deplasează singur;
Mişcări dezordonate;
Echilibrul dinamic este destul de bun (mersul pe o linie dreaptă)
Deprinderi igienice obisnuite: utilizează singur toaleta însă este nevoie de supravegere, se cere
la baie atunci când are nevoie, uită să tragă apa daca nu i se aminteste si dacă nu primeste hârtie
igienică acesta nu o cere, nu se şterge singur.
Se spală singur dacǎ i se cere şi se şterge defectuos pe mâini.
Nu utilizează singur periuţa de dinti.
ISTORICUL PROBLEMEI
Elevul fost înscris in acest anul 2018-2019 în clasa pregǎtitoare. Integrarea şcolarǎ este fǎcutǎ
943
cu dificultate din cauza diagnosticului de autism atipic.
Înţelegerea deficitarǎ a semnificației cuvintelor;
Pasivitate excesivă, lipsă de interes faţǎ de unele activități şcolare;
Comportament inadecvat mediului şcolar.
ACTIVITǍŢI PROPUSE ÎN SCOP AMELIORATIV

Durata programului de interventie: an şcolar 2018-2019
Obiective de lungă durată:
1. Stimularea vorbirii prin activităţi ludice. ( jocuri de miscare si cantec, jocuri de tip puzzle,
jocuri de identificare a formelor şi a culorilor)
2. Diminuarea pasivităţii prin crearea unor activităţi pe placul subiectului;
3. Dezvoltarea unui comportamet adecvat mediului scolar.( respectarea unor reguli simple
OBIECTIVE GENERALE PENTRU DIMINUAREA PASIVITĂŢII
Implicarea în activităţi pe placul elevului;

Responsabilizarea subiectului.(,,ia serveţele ptr masǎ’’, ..împarte serveţele colegilor’’, ,, face
curat dupǎ micul dejun’’)
Jocuri de imitare a tusei, căscatului, sforăitului etc.
Jocuri cu onomatopee: să exerseze pronuntiaonomatopeelor jocul animalelor,
Jocuri cu silabe duble (ga/ga, ma/ma, ta/ta)
Jocuri cu text, melodie şi ritm
Exerciții de receptare auditiv a diverselor sunete din natură şi din mediul ȋnconjurător
pe activităţile Ex./ jocuri de pronuntare corectă a sunetelor, silabelor şi a cuvintelor;
Exerciții de dezvoltare a unor structuri verbale de bază
Jocuri pentru: exersarea salutului, solicitarea unui obiect, denumirea unor obiecte.
Activităti pentru dezvoltarea pasivității
Jocuri de mişcare pentru descoperirea si utilizarea propriilor posibilitati motorii;
Creşterea progresivă pentru activităţile care îi displac punându-se accent plăcute de aceasta şi
inserarea activăţilor care îi plac în majoritatea domenilor;
Responsabilizarea elevului responsabilităţilor pe care trebuie să le îndeplineasca: să imparta
serveţele colegilor, sǎ-şi aşeze scaunul la plecare;
Folosirea recompenselor: laude (bine, bravo);
Implicarea în diferite jocuri collective;
Implicarea bunicilor în acest demers de diminuare a pasivităţii sugerând ca elevul să fie
responsabilizat şi acasǎ.
Activităţi pentru dezvoltarea comportamentului dorit adecvat mediului şcolar
Jocuri/activităţi preferate de copil, pentru diminuarea pasivitatii si eliminarea tensiunilor;
Clipuri muzicale preferate;
Exercitii/jocuri de formare, dezvoltare şi automatizare a deprinderilor de ordine în spaţiul
clasei;
Joc de rol, cu scopul evidenţierii situaţilor corecte de comportare;
Desfăşurarea unor jocuri de mişcare cu scopul de a şi consuma energia în mod constructive.
Regula de bază ȋn activitatea cu subiectul T.S.: îndrumare, încurajare şi multă fermitate din
partea cadrului didactic şi continuarea terapiilor acasǎ.
Plan de intervenție personalizat
Jocuri pentru dezvoltarea structurii perceptive-motrice de formǎ şi culoare

1.,,Mergem printre jaloane colorate!’’
944
Obiective:
capacitatea de orientare in spatiul clasei
dezvoltarea deprinderii de a aşeza jaloane pe o linie;
cultivarea efortului oculo-motor;
educarea atenţiei;
dezvoltarea motricitǎţii fine;
dezvoltarea deprinderii de a merge printre jaloane;
Materiale : jaloane colorate
Organizarea colectivului: se lucreazǎ individual cu fiecare elev. Elevii primesc jaloane de
diferite culori
Observaţii din timpul jocului:
Elevul T.S nu aşazǎ jaloanele, dar merge dirijat de cadrul didactic, apoi singur printre jaloane.
Aceste tipuri de jocuri au avut loc pe parcursul lunii....De multe ori preferǎ sǎ meargǎ pe traseul
desenat pe mochetǎ.
2.Atinge peştele roşu, galben... !
Obiective :
- identificarea culorilor ;
- deprinderea de a folosi mâna dominantǎ;
- dezvoltarea atenţiei;
Organizarea colectivului: se lucreazǎ individual cu fiecare elev în parte.
Materiale necesare: peşti confecţionaţi din lemn, de diferite culori
Desfăşusarea jocului: La comanda: ,,Atinge peştele roşu!’’, elevul trebuie sǎ atingǎ cu mâna
dominantǎ peştele cerut.
Imagini din timpul activitȧții:
Observaţii din timpul jocului: Deşi pare foarte simplu am întâmpinat greutǎţi în a asculta
comanda. La început, subiectul atinge ambii peşti, neȋntelegând sarcina. Apoi, dificultăți în efectuarea
gestului de a atinge pur şi simplu peştele de culoarea cerutǎ.
Atinge peştele greşit de cȧteva ori. Se repetă de cȧteva ori comanda pȧnă se obține rezultatul
dorit.
3. ,,Bate cuiul roşu!’’
Obiective:
- diminuarea agresivitătii şi tensiunilor;
- deprinderea de a folosi ambele mâini;
945
- recunoaşterea culorilor;
- dezvoltarea motricitătii mâinii;
- corectarea posturii corpului.
Organizarea colectivului: se lucrează individual cu fiecare elev.
Materiale necesare: joc din lemn cu cuie de diferite culori, ciocănel din lemn
Acest joc a produs mare plăcere elevilor.Toţi copiii s-au implicat şi s-au jucat cu mare plăcere.
A fost folosit de multe ori pentru reducerea tensiunilor şi a agresivităţii. Elimină plictiseala din timpul
zilei. Poate fi folosit în orice moment al activitǎţilor zilnice.
Imagini din timpul jocului:
Observaţii din timpul jocului: T.S îşi foloseşte ambele mâini, nu loveşte, doar apasă pe cui.
Apoi trece ciocǎnelul în mâna stângǎ. Nu reuşeste să bată cuiul. Îl impinge cu mâinile.
Se poate schimba comanda: ,,Bate cuiul verde!’’, ..,,Bate cuiul galben!’’.....rostind mereu o altǎ
culoare. Acest joc poate fi folosit la învǎţarea culorilor şi introdus în timpul orelor, în orice moment
tensionat al zilei.
4. Sortează bilele după culoare şi număr!

Obiective:
- stabilirea numǎrului de bile din fiecare culoare: 4 roşii, 3 verzi, 2 albastre;
- identificarea axului lung;
- dezvoltarea gândirii;
- dezvoltarea motricitǎţii fine a mâinii;
Materiale folosite: joc din lemn cu bile de trei culori
Bilele vor trebui asezate pe ax, în functie de lungimea axului. De asemenea bilele vor fi aşezate
pe culori:pe axul lung bilele roşii...
Organizarea colectivului: se lucrează cu fiecare elev în parte.
Imagini din timpul jocului:
946
Observaţii din timpul jocului: T.S. Apucǎ cu greutate bilelel din cauza motricitati fine
deficitara. Nu înţelege cerinţa jocului. Aşază la întâmplare bilele. Apoi, îndrumat de cadrul didactic se
corectează aşezând corect. Motricitatea lui finǎ este deficitară de aceea apucǎ cu greutate bilele. Le
scapǎ pe jos de multe ori.
5. ,,Flori şi culori’’
Obiective:
- oncentrarea efortului oculo-motor;
- identificarea culorilor florilor;
- sortarea florilor în funcţie de culoare.
Materiale necesare: flori colorate şi coşulete de aceleaşi culori.
Desfǎşurarea jocului: elevii primesc flori de diferite culori. Unii douǎ culori, alţii trei culori.
Pe lângă flori, primesc coşulete de aceleaşi culori ca florile. La comanda: ,,Pune florile în
coş!’’elevii vor aşeza florile de culoare roşii, în coşuleţele rosii, apoi cele galbene în coşuleţele galbene
...
Imagini din timpul ativitǎţii:
T.S. Participǎ cu greutate la joc.Nu are rǎbdare şi înţelege cu greu ce are de fǎcut.Este ajutat de
fiecare datǎ de cadrul didactic.Jocul se poate simplifica. Se poate cere elevilor sǎ punǎ doar o floare
rosie în coşulet.
7. ,,Suprapune forma’’
947
Obiective:
- identificarea formelor;
- recunoastrea culorilor;
- suprapunerea lor pe forma identicǎ de pe planşa;
-dezvoltarea atentiei;
-dezvoltarea motricitǎţii fine a mâinii.
Materiale necesare:planse cu tot felul de forme confecţionate şi plastifiate: un şarpe ornat cu
cercuri şi triunghiuri, mingi colorate de diferite marimi.
Desfăşurarea jocului: La comanda : ..Potriveşte !’’ elevul va trebui să lipească formele corect
pe desen. Formele pot fi fixate cu un scai.
Imagini din timpul activității:
Observaţii din timpul activitatii: T.S. reuseşte sa refacǎ plansa cu şarpele însǎ întâmpina
greutǎţi la planşa cu mingi. Mingile sunt de mǎrimi diferite şi colorate în mai multe culori.
10. ,,Ce formǎ are obiectul”?
Obiective:
- concentrarea efortului oculo-motor;
- identificarea obiectului de pe imagine;
- indentificarea formelor geometrice;
- denumirea formelor geometrice: pǎtrat, cerc
- recunoaşterea culorilor; patrat-rosu, cerc-verde..
- asocierea obiectului cu forma corectǎ.
Materiale necesare:jetoane pe care sunt desenate diferite obiecte, forme geometrice colorate.
Desfasurarea jocului: Se cere elevului sa sorteze jetoanele cu obecte in functie de forma lor
Exemplu: ceas-cerc, felie pizza-triunghi..etc
Imagini din timpul activitǎţii:
Observaţii: Elevul T.S. este ajutat la sortarea obiectelor. Nu are rǎbdarea sǎ termine jocul.Este
948
lǎsat sǎ se relaxeze apoi adus din nou la masa de lucru. Nu recunoaşte formele. Recunoaşte cu greutate
culorile. Dar identificǎ câteva obiecte de pe jetoane. Acest joc a fost reluat pe parcursulul întregului an
şcolar 2018-2019. La final T.S a lucrat singur cu foarte puţine greşeli.
REZULTATE OBSERVATE ÎN URMA PROGRAMULUI TERAPEUTIC
Se observă o îmbunătire a situaţiei subiectului şi o ameliorare a stării de disciplină a
subiectului, se observă o mică apropiere între el şi colegii sai.
În prezent, se continuă intervenţia, obiectivele s-au realizat parţial. În raport cu nivelul de
dezvoltare al copilului, acesta a progresat pe parcursul programului de intervenţie.
Obiectivele au fost parţial realizate. Programul este in desfasurare.
949
STUDIU DE CAZ
Popa Cornelia
Problema :
Elevul I. A. din clasa a X-a prezintă un comportament neadecvat față de unii colegi de
clasă, respectiv gesturi de intimidare, vocabular vulgar, comportament agresiv verbal și fizic, alături de
un grup de 5-6 susținători. Una din victimele sale, eleva M. I., a reclamat dirigintelui urmatoarele
Aproape de fiecare dată cand răspunde corect la ora este numita „tocilara” de către Andrei.
Este ridiculizată pentru faptul ca nu fumează în pauză, fiind adesea numită „o tocilară care nu
știe să se distreze”.
Este ridiculizată pentru faptul că nu are un prieten;
Părinții M. I. au spus ca aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări repetate și
plânge zilnic din aceasta cauză; mai mult, are zile în care refuză să meargă la școală din cauza
Obiective:
ETAPE
Nevoia de a provoca suferință prin intimidare.
B.Procurarea şi sistematizarea informaţiilor
manifestă dezinteres la: matematică, fizică, chimie, materiile de specialitate.
Voinţa – lipseşte, evită să ia decizii majore, este nehotărât, nu are răbdare,
Deprinderi de gândire şi perceptive – corespunzatoare vârstei.
pozitive şi negative în perioade foarte scurte de timp,este hiperemotiv chiar dacă se străduieşte să nu o
arate;
950
Caracter – pozitiv, destul de combativ, cooperant dacă are interes:
- dezinteresat de şcoală pentru că nu are un stil de muncă corespunzător, este împrăştiat,
învaţă în salturi şi întotdeauna pe ultima sută de metri.
- are o atitudine oscilantă faţă de propria persoană şi faţă de colegi,în general sociabil, asertiv,
dar deosebit de agresiv (verbal) dacă îi sunt lezate interesele;
Echilibrul sistemului nervos :
- elevul prezintă o labilitate psihică destul de accentuată generată, în principal, de
problemele personale şi de familie: se plictiseşte uşor, nu rezistă la stres şi nici la efort intelectual
susţinut;
- are o fire sociabilă, un temperament extrovertit;
- nu are încredere în forţele proprii;
- pentru a beneficia de compasiunea colegilor sau ca o formă de apărare, pentru a-şi
proteja propria persoană recurge la minciuni dincele mai ciudate.
3.Probleme medicale
Elevul prezintă o dezvoltare psihosomatică normală pentru vârsta lui, dar are şi afecţiuni care
necesită o atenţie specială:
- Afecţiuni renale care au necesitat mai multe săptămâni de spitalizare;
- Afecţiuni stomatologice datorate unei lipse de calciu majore agravată de medicaţia pentru
rinichi;
4.Relaţii sociale
Tatăl este deosebit de agresiv cu toţi membrii familiei, în special cu soţia,este:
- este preocupat doar de propria persoană;
Mama a făcut totul de la asigurarea siguranţei financiare, la creşterea şi educarea copiilor:
- este dezechilibrată emoţional şi afectiv, hiperemotivă, suprasaturată de multitudinea de sarcini
- din cauza problemelor personale, problemele copiilor au trecut pe planul doi
5.Istoricul familiei - în familie au existat întotdeauna relaţii conflictuale, o atmosferă
tensionată, greu de suportat;
- mama este cea care impune tuturor calea de urmat;
6.Istoricul relaţiilor sociale
Elevul s-a mutat la începutul clasei a X-a din Vâlcea în Alba Iulia, rupând relaţiile cu fostul
grup de priteni. A avut şi are un cerc restrâns de prieteni nu întotdeauna aleşi corespunzător.
Descoperirea cauzelor:
Conflictualitatea familiei, tensiunile în relaţiile dintre părinţi subminază nevoia de protecţie şi
de siguranţă a băiatului;
Starea dată suprapusă peste structura astenică a băiatului face ca acesta să fie predispus la eşec
şcolar;
Răsturnarea sistemului de valori al tânărului duce la criza de identitate;
Impunerea unui traseu în viaţă care este departe dorinţele şi posibilităţile tinărului şi care
emoţionale.
951
şi valorilor;
c) Se acţionează la nivelul tuturor factorilor: - părinţi, profesori, colegi, anturaj.
3.LUAREA ŞI SUSŢINEREA HOTĂRÂRII
2.Formularea de prognoze privind evoluţia ulterioară a elevului
Proiect educativ de intervenţie
Scop: -intensificarea colaborării şcolii cu familia, astfel încât să se rezolve situaţiile tensionate
din familie;
-stimularea motivaţiei elevului pentru învăţare;
-depăşirea de către elev a crizei de identitate.
Obiective:
-Conştientizarea de către părinţi a responsabilităţilor care le revin în educarea copiilor lor, a
necesităţii tratării diferenţiate a copiilor în funcţiede particularităţile vârstei.
.- Modificarea atitudinilor comportamentale ale părinţilor în raport cu copiiilor pentru o mai
- Cunoaşterea reciprocă părinţi-educatori pentru o colaborare reală şcoală-familie;
- Modificarea atitudinii elevului pentru rezolvarea sarcinilor şcolare;
sarcini repartizate în funcţie de posibilităţile elevului, cu întărirea succesului şi diminuarea eşecului.
- Dezvoltarea încrederii în forţele proprii, dezvoltarea şi îmbunătăţirea imaginii de sine a elevei; -
- Orientarea către şedinţe de consiliere pentru rezolvarea problemelor afective şi emoţionale, precum şi
a crizei de identitate.
Prognoza evoluție ulterioare a elevului
Starea pedagogică:
952
Relaţii sociale:
Relaţii familiale:
Se vor detensiona şi îmbunătăţi relaţiile dintre părinţi;
Se vor modifica relaţiile tânărului cu ambii părinţi, care vor renunţa la comportamentul
Părinţii vor învăţa modalităţile cele mai bune de abordare şi soluţionare a situaţiei.
953
LECTURA ȘI JOCUL DE ROL- MODALITĂȚI DE COMBATERE A BULLYINGULUI ÎN

ȘCOALĂ
Popa Gabriela
Liceul „Voievodul Mircea”
Târgoviște, Dâmbovița
Lectura este una dintre activitățile desfășurate la ora de limba și literatura română. În societatea
contemporană informatizată foarte puțini elevi consideră această activitate ca o prioritate, de aceea
rolul profesorului este foarte important. El trebuie să atragă elevii către lectură prin alegerea unor texte
potrivite vârstei și intereselor tinerilor, dar și în concordanță cu programa școlară.
Fie că lectura se realizează la ora de limba română sau în timpul orei dedicate CDS – Lectura
ca abilitate de viață, profesorul poate infuza la clasă elemente de elemente de consiliere sau educație
media, de cultură civică.
Vă propun să alegeți texte purtătoare de mesaje puternice, din care elevii pot învăța lucruri cu
care se confruntă în mediul școlar, precum BULLYINGUL.
Folosind lectura și jocul de rol, profesorul poate atinge obiective specifice materiei limba și
literatura română, dar și obiective ce se regăsesc la orele de consiliere și orientare.
Profesorul poate porni discuția despre bullying întrebându-i pe elevi dacă au fost vreodată
martorii sau actanți ai unei situații de bullying provocată de aspectul fizic. Dacă răspunsul este da,
sunt rugaţi să dea exemple cum au oprit această situație, care le-a fost prima reacție şi la ce s-au gândit.
Profesorul poate folosi această ocazie pentru a trata subiectul interdisciplinar. Un text care tratează
tema propusă este romanul “Blubber”, scris de Judy Blume. Folosindu-se dicționarul român-englez,
elevii vor afla semnificația titlului, astfel, dicționarul definește termenul din titlu blubber ca fiind
stratul gras de sub pielea unei balene, însă Blubber este Jill, în vârstă de 10 ani care încearcă să se
integreze în colectivul clasei sale, unde Wendy este în rolul de agresor.
Activitatea se poate desfășura pe grupe. Fiecare grupă având un alt fragment de citit, pentru ca
la final să existe un schimb de experiență și să se tragă niște concluzii pertinente. Se pot alege
fragmente din capitolele:1. În autobuz; 2. În baie; 3. În clasă (fragmentul final). Cartea este formată din
micronuclee narative care surprind cu mare acuratețe viața de zi cu zi a unui școlar, prezentând lucruri
serioase într-un mod hilar. Un alt grup poate pune în scenă unul dintre cazurile expuse în carte,
folosind metoda teatrului-forum, astfel elevii pot schimba finalul sau atitudinea personajelor sau pot
primi ca temă pentru acasă realizarea unui eseu de minim o pagină în care pot schimba finalul
romanului sau să explice şi să argumenteze ce măsuri ar fi luat împotriva agresorilor Lindei dacă ar fi
fost directorul şcolii. O astfel de activitate poate să cultive empatia, toleranţa, să-i determine pe elevi să
înțeleagă fenomenul de bullying şi cauzele acestuia, să nu judece oamenii după aparenţe.
O altă carte care, deși scrisă în anul 1944, este foarte actuală este „Cele o sută de rochii”a
Eleanorei Estes.
Acțiunea se petrece într-un mic orășel din Statele Unite unde o fetiță dintr-o familie poloneză,
cu un nume ciudat, Wanda Petronski, e singura din clasa ei cu nume polonez. E retrasă și tăcută,
locuiește departe de școală, pe un deal și se luptă în fiecare zi cu răutățile din jur, mai săracă, vine la
școală zilnic cu aceeași rochie albastră, învechită dar curată. Fetele râd de ea pentru că are un nume
ciudat, locuiește într-o zonă săracă a orașului, și o tachinează zi de zi pentru că a avut curajul să se
laude că are acasă nici mai mult nici mai puțin decât 100 de rochii.
Spre deosebire de alte opere, copilul direct vizat de fenomenul de bullying nu este ajutat de un
cadru didactic. Profesoara care observă fenomenul nu se implică în rezolvarea situației.
954
Wanda câștigă concursul de desen uimindu-i pe colegi cu cele 100 de desene înscrise în
concurs, fiecare prezentând o rochie diferită. Aceștia află că Wanda împreună cu familia s-au mutat
din oraș, pentru ca ea să nu mai fie victima unui fenomen de bullying psihologic.
Profesorul poate explica, cu această ocazie, rolurile pe care le are fiecare personaj în acest
fenomen de bullying, ilustrat în carte. Unii (Peggy), se află în postura de agresor, care, din diverse
motive, râde de unul dintre colegii de clasă. Alții (Wanda) sunt la capătul celălalt, fiind copilul agresat
ridiculizat de colegii din clasă, copilul rănit de răutățile și indiferența celorlalți. Totuși, majoritatea se
află la mijloc (Maddie) – fiind mereu nevoiți să aleagă dacă râd și ei, stau deoparte fără a face nimic
sau iau apărarea copilului rănit. Elevii află cât de importantă este opozița în fața hărțuirii și susținerea
morală a victimei. Cartea ilustrează forța ascunsă a cuvintelor, care pot răni și discriminarea rasială.
Copiii din clasă sunt provocați astfel, să își analizeze propriul comportament și modul cum ar acționa
într-o situație similară.
Elevii pot fi împărțiți în grupuri mici de 3-5 copii și sunt rugați să joace o scenă sau un
eveniment important din experiența pe care o trăiește Wanda, pentru a se putea pune în pielea
personajelor. La fel de bine se poate folosi textul pentru a discuta despre modalitățile de caracterizare a
personajelor și identificarea diferitelor trăsături de caracter.
O altă operă care poate fi folosită pentru combaterea bullyingului și cu impact asupra copiilor
este „Împăratul muştelor” a lui William Golding. Romanul prezintă prăbușirea unui avion și
modalitatea în care copiii de la bordul avionului reușesc să supraviețuiască. Copiii conștientizează că
au nevoie de un lider, ales în persoana lui Ralph. Modalitatea în care explorează insula, în care vânează
sau își semnalizează existența pe insulă, pentru a putea fi salvați, dă naștere la neînțelegeri în interiorul
grupului. Un alt pol de putere este Jack, conducătorul grupului de vânători. Frica de o așa zisă
bestie/fiară este principala resursă pe care Jack o va specula în planul său progresiv de a schimba
hainele copiilor cu vopsea în culori de război. Cele două personaje sunt prezentate în antiteză. Cel care
se dovedește a fi victima bullyingului este Piggy, al cărui nume real nu îl vom afla niciodată; el
reprezintă forța psihologică, a rațiunii, care contribuie la cizelarea minții lui Ralph, nelăsându-l să cadă
pradă fricii, dar, în același timp, el este cel care ține foarte mult la părerea, ordinea și planul de salvare
ale lui Ralph. De asemenea, numai cu ochelarii lui se poate ajunge la salvare (aceștia sunt folosiți
pentru a da naștere focului și implicit fumului). Tot el este cel care, cu disperare, încearcă să le
vorbească vânătorilor, să-i readucă la planul de salvare inițial, însă fără niciun rezultat. Simon, băiatul
plăpând care-și pierde cunoștința în momente critice ce-l solicită peste măsură, este singurul copil al
cărui subconștient îi relevează sursa răului, adevărata bestie care îi amenință și îi corupe pe copii.
Acest comportament provoacă moartea lui Simon și Piggy, iar Ralph este și el vânat de grupul sălbatic
al lui Jack. În final, ei sunt salvați de un vapor. Nu este întâmplător faptul că pe insulă nu a ajuns
niciun adult, copiii având posibilitatea să se maturizeze, să conștientizeze consecințele faptelor lor, dar
și modalitatea prin care se poate rezolva o situație de bullying, în lipsa unui adult avizat și asumarea
responsabilității.
Elevii trebuie să înțeleagă faptul că atunci când îți asumi să rezolvi o problemă, chiar de
bullying, s-ar putea să existe victime colaterale, de aceea trebuie să se apeleze la cineva avizat,
experimentat. Aici profesorul le poate împărtăși elevilor care sunt persoanele din școală la care pot
apela dacă sunt victimele unui fenomen de bullying. Profesorul organizează elevii în grupuri și cere
fiecărui grup să adapteze și să reinterpreteze, în versiune proprie, scene descrise în fragmentele citite
anterior, ei trebuind să ia în considerare ce au învățat despre fenomenul de bullying. Elevii vor face
schimb de roluri (agresorul va deveni victimă și invers) și vor împărtăși colegilor propriile sentimente
față de fiecare situație, evidențiind de ce fenomenul de bullying este greșit sau trebuie oprit.
Un fragment din opera „Agresorul” de Paul Langan poate fi folosit la gimnaziu, pentru
prevenţia şi combaterea violenţei în mediul şcolar, respectiv a comportamentelor de intimidare
(bullying).
955
Darell este un băiat orfan de tată, care trăia, foarte modest, cu mama sa, în Philadelphia. Darell
este în clasa a IX-a și este un băiat mai mic de statură decât băieții de aceeași vârstă cu el. Unchiul lui
Darell i-a găsit mamei acestuia o slujbă mai bună în California și Darell, împreună cu mama sa s-au
mutat în timpul anului școlar.
Profesorul poate să conducă discuția către identificarea tipurilor de bullying, rolurile pe care le
au personajele în conflict, făcând diferența dintre agresor și victimă.
Pentru o vârstă mai mică vă propun cartea „Secretul lui Milton” a lui Eckhart Tolle și Robert
Friedman. Limbajul este accesibil copiilor, iar cartea atrage atenția asupra violenței psihologice.
Milton, personajul principal al cărții, este prezentat ca un băiețel fericit alături de familia sa și
de motanul Ghemotoc. El a fost agresat în curtea școlii de către Carter, un coleg mai mare, care îl
împinge și îl amenință pe Milton, pentru simplul fapt că nu-i plăcea numele lui, ceea ce-i produce
neliniște, coșmaruri. Învățătoarea care asistase la scena dintre cei doi s-a mulțumit să-l trimită pe
Carter în clasă, fără să ia nicio măsură serioasă pentru a împiedica repetarea situației. Ajuns acasă,
Milton s-a ferit să le povestească părinților ceea se întâmplase la școală. Ei au observat că băiatul este
abătut și se temea de o viitoare întâlnire cu Carter. Gândul îl neliniștește și învățăturile bunicului său –
singurul căruia îi spune ce i se întâmplase la școală – despre puterea prezentului, dar și despre lumina
dinlăuntrul lui, descoperită în timpul unui vis avut de Milton, l-au făcut să înțeleagă că puterea este
chiar în interiorul lui și că temerile nu-și au rostul, că este important să crezi în tine, să trăiești în
prezent, fără să-ți mai proiectezi fricile din trecut în viitor.
Profesorul poate să încurajeze elevii să participe la un joc de rol și să prezinte scena din dubla
perspectivă, dinainte de a primi sfatul bunicului și după ce reușește să își interiorizeze sfatul și să
trăiască prezentul și să acționeze în consecință.
Exemplele pot fi numeroase, selecția textelor de mai sus vizează grupe diferite de vârstă, sunt
accesibile și pot fi abordate din diferite unghiuri.
Astfel, profesorul de limba și literatura română are numeroase ocazii de a încuraja lectura
apropiată vârstei elevilor, care să le stârnească interesul și pot aborda și probleme, precum bullyingul,
determinându-i pe elevi să apeleze la cadrele didactice pentru a primi informații și a fi ajutați în astfel
de situații.
BIBLIOGRAFIE:
https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/60/60cd7c6d-e210-4049-8e57-dd6da31b0f8e.pdf
https://changing-attitudes.cntlr.ro/proiecte/bullying-cybullying/
https://combatbullying.eu/en/
Suport de curs_Prevenirea bullyingului și cyberbullyingului în mediul școlar.pdf
http://listen.animusassociation.org/wp-content/uploads/2016/09/manual-rom-web.pdf
956
STUDIU DE SPECIALITATE DESPRE FENOMENUL BULLYINGULUI
Popa Irina Mariana

Școala Gimnazială „Anton Pann” Ploiești
Bullyingul este un fenomen care este caracterizat printr-un comportament agresiv intenționat,
fiind menit să provoace disconfort sau durere, implicând un dezechilibru de putere și tărie între agresor
și victimă și manifestându-se în mod repetitiv, regulat. De asemenea, are multiple consecințe negative
asupra dezvoltării emoționale, sociale, comportamentale și cognitive a copiilor, impactul fiind puternic
resimțit în fiecare dimensiune de dezvoltare psihologică a acestora.
Diferit de alte forme de agresiune/violență printre copii, acesta este un concept umbrelă ce
ascunde comportamente variate ca stabilitate crescută în timp, ascunse de adulți, ce continuă în absența
unor măsuri specifice de intervenție. Acesta este unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru
sănătatea și protecția copiilor, care prin caracteristicile specifice: dezechilibru de putere, regularitate,
intenția de a provoca suferință fizică și emoțională devine imposibil de gestionat în lipsa unui plan de
intervenție specializat.
Fenomenul bullyingului cuprinde mai multe dimensiuni: la nivel fizic – include, dar nu se
limitează la comportamente repetate tip lovire, pus piedică, îmbrâncire, plesnit, distrugere sau
deposedarea de obiecte personale, bullying de tip verbal – include, dar nu se limitează la
comportamente de tip insultare, tachinare, umilire, intimidare, transmitere de mesaje cu conținut
homofob sau rasist, bullying social, realizat cu scopul de a distruge reputația socială a unui copil și de
a îl plasa într-o situație umilitoare în public prin răspândire de zvonuri/minciuni, realizarea de farse cu
obiectivul de a umili/crea situații stânjenitoare sau cyberbullying – se referă la un comportament tipic
identificat în spațiul social media și mediat de tehnologie prin postarea de mesaje, fotografii sau filme
cu conținut abuziv sau ofensator, excluderea deliberată a unui copil din mediul online și spargerea de
parole ale unor conturi personale (de e-mail, FB/IG).
Este important de reținut că într-o situație de bullying toți copiii sunt victime, atât cel care
suferă consecința directă a agresivității, victima, cât și apărătorul, suporterul sau spectatorul, adică cel
care asistă neputincios și învață că școala sau cartierul sunt câmpuri de luptă unde doar cei puternici
supraviețuiesc sau însuși autorul comportamentului violent, adică agresorul (el la rândul lui fiind de
obicei victimă în trecut).
Pentru acest studiu, în acord cu obiectivele propuse, de reliefare a percepțiilor, a atitudinilor și
comportamentelor copiilor cu privire la fenomenul bullyingului, de identificare a principalilor actori
implicați, a contextelor sociale în care are loc și a soluțiilor pentru a îl imita s-a folosit o abordare de
tip calitativ prin metoda de cercetare a Focus Group-ului. Această metodă a permis investigarea
detaliată a percepțiilor și atitudinilor subiecților printr-o discuție moderată, centrată pe tema
“Bullyingului” la care au participat 2 grupuri a câte 12 persoane (părinți și copii din clasa a 8 a pe care
o am la dirigenție), acest eșantion fiind selectat în funcție de omogenitatea grupului de discuție, a
criteriilor socio-demografice, a vârstei participanților și a omogenității opiniilor acestora.
Grupul țintă a fost reprezentat astfel de cei 12 elevi din clasa a 8 a de la școala gimnazială
“Anton Pann” din Ploiești, județul Prahova.
Metoda de cercetare folosită, în cazul ambelor grupuri ţintă (părinţi și copii) a fost ancheta pe
bază de chestionar. Ancheta în rândul părinţilor a avut drept grup ţintă gospodăriile (familiile) cu cel
puţin un copil cu vârsta între 14 și 15 ani în îngrijire. Interviurile s-au desfășurat telefonic, în perioada
de 2 săptămâni a vacanței 25 octombrie-7 noiembrie. Ancheta în rândul copiilor a avut aceeași
distribuţie zonală ca cea în rândul părinţilor, cu un volum de 12 persoane. Eşantionul folosit este
reprezentativ pentru populaţia școlară (din ciclul gimnazial și liceal sub 18 ani), cu o eroare tolerată de
957
+/- 3%, la un nivel de încredere de 95 %. Selecţia elevilor a fost aleatoare iar culegerea datelor în teren
a avut loc în perioada 25 octombrie-7 noiembrie 2021. Instrumentele de cercetare folosite au fost
chestionarul pentru părinţi, chestionarul pentru copii și ghidul de interviu. Ele au urmărit modul de
raportare a copiilor la fenomenul bullying-ului, definirea comportamentelor asociate și a principalelor
forme ale bullying-ului, precum și situaţii tipice de bullying. Chestionarul adresat părinţilor a urmărit
structura familiei, condiţii de locuire, situaţia materială și financiară a familiei, existenţa / inexistenţa
conflictelor în familie și tipul acestora, comportamentul părinţilor faţă de copil (îngrijire,
supraveghere, comportamente de pedepsire a copilului), modalităţi de raportare la bullying
(dimensiunea percepută a comportamentelor și dimensiunea cunoscută a acestora). Chestionarul
adresat copiilor a urmărit date socio-demografice ale copiilor și părinţilor, structura familiei și condiţii
de locuire, percepţia copilului asupra situaţiei materiale a familiei, abuzul și neglijarea copilului,
modalităţi de raportare la bullying, măsurarea incidenţei diferitelor comportamente de tip bullying și
mediile în care acestea apar.
Concluziile studiului și analiza datelor la nivelul dimensiunii de agresor în comportamente de
tip bullying, ne face să remarcăm că 20% dintre copiii care au participat la studiu au afirmat că s-a
întâmplat să distrugă lucrurile unui alt copil, 25% că au bătut un alt copil iar 30% că au lovit ușor dar
în mod repetat un coleg sau altă persoană de vârstă similară. Referindu-ne la victimele fenomenului,
50% dintre copii spun că au fost împinși sau îmbrânciți de alți copii, 40% că au fost răniți ușor iar 20%
că au fost bătuți. În cadrul grupului de egali 80% afirmă că au fost martorii unei agresiuni ușoare
(îmbrâncire sau lovire ușoară) și 70% unei bătăi între doi copii. În mediul școlar, 75% dintre copii
spun că au întâlnit o situaţie de bullying între egali la nivelul unităţii de învăţământ în care învaţă iar
60% în cazul clasei lor. Următorul mediu din perspectiva frecvenţei de apariţie a bullying-ului este cel
online (70% dintre respondenţi) iar mediul în care copiii spun că apar cel mai rar astfel de
comportamente este reprezentat de grupul lor de prieteni (40%).
Se desprind următoarele caracteristici ale acestui fenomen: nivelul ridicat de conștientizare a
copiilor cu privire la impactul bullying-ului asupra victimelor: reduce sentimentele de valoare
personală, izolează copilul, ar putea duce la depresie și chiar suicid; orice copil care este diferit de
ceilalți poate deveni o țintă a bullying-ului, cu precădere: cei care au un aspect diferit, cei care au
comportamente sau caracteristici diferite de ale majorității (timiditate, performanță academică,
prezența unei dizabilități sau a unei nevoi educaționale speciale, prezența unui diagnostic de tulburare
de sănătate mintală), cei care sunt nou veniți în grup, cei care provin dintr-un mediu socio-economic
dezavantajat, etnia diferită; motivele din spatele comportamentului de bullying variază de la nevoia de
a-i impresiona pe cei din jur până la „supraviețuirea celui mai adaptat”; dinamica rolurilor (victimă sau
agresor) este mai accentuată în cazul vârstelor mai mici (ei se pot găsi cu ușurință în rolul de victimă
sau de agresor, în funcție de circumstanțe), dar în cazul vârstei de 14-15 ani, rolurile tind să devină mai
stabile și dinamica este mai puțin accentuată; cea mai frecventă reacție a copiilor martori ai bullying-
ului este de a rămâne spectator pasiv, nu de a interveni (agresiunea este tratată ca un spectacol care
”poate fi uneori chiar distractiv”), iar atunci când intervin, copiii o fac pentru a susține în cea mai mare
măsură agresorul; măsurile de disciplinare sunt în legătură cu evenimente singulare și extrem de
severe, cum ar fi un caz de violență fizică repetată extremă sau o acțiune de umilire severă, iar adulții
sunt descriși, în general, de către copii ca fiind toleranți față de formele psihologice și emoționale de
bullying, intervenția clasică în bullying fiind realizată de obicei foarte târziu, atunci când conflictul
escaladează și violență fizică a avut loc.
Concluziile studiului de față și recomandările pentru prevenirea și stoparea acestui fenomen
sunt: includerea în regulamentul școlar a aspectelor fundamentale pentru identificarea, recunoașterea și
intervenția precoce în situații în care sunt semnalate comportamente de bullying și afișarea publică a
acestora; creșterea nivelului de conștientizare cu privire la riscurile bullying-ului pentru protecția și
958
administrativ, părinți, elevi; elaborarea de proceduri clare pentru gestionarea corectă a situațiilor de
bullying; dezvoltarea și implementarea de activități, în arii mai puțin supravegheate din spațiul școlii,
altele decât sala de clasă (ex. toalete, terenuri de sport, curtea școlii, culoare cu colțuri etc.), cunoscute
ca prezentând risc crescut pentru apariția comportamentelor de bullying și implicarea elevilor în
elaborarea de strategii și soluții pentru eliminarea comportamentelor de bullying, în acord cu nevoile
specifice, locale, ale fiecărei școli.
959
NOI AMENINȚĂRI ÎN MEDIUL ȘCOLAR CONTEMPORAN,
BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL
Monica Popa
Colegiul Național „Constantin Carabella”
Caracteristici și dinamică socială
Bullyingul
... este în general caracterizat ca un comportament agresiv, intenționat, menit să provoace

suferință și care implică întotdeauna un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă și se
manifestă repetitiv, regulat, într-un grup de copii.
Conform studiilor de specialitate, Bullyingul implică:
O dorință de a răni + acțiune dureroasă + dezechilibru de putere + (tipic) repetiție +

utilizarea nedreaptă a puterii + plăcere evidentă din partea agresorului + sentiment de opresiune din
partea victimei
Fazele procesului de bullying
Se pot distinge câteva faze (Taglieber, 2008; Gugel, 2014; Ebner, 2014):
Faza 1: Conflictele zilnice
Faza 2: Începutul bullying-ului (faza de explorare)
Faza 3: Escaladarea (faza de consolidare)
Faza 4: Excluderea (faza de manifestare)
Faza 5: Ieșirea (faza finală)
960
Rolurile de grup în situație de bullying
Asistenții
agresorului Ajutoare
Adepții activi Prieteni
Adepții pasivi
Observatori
neimplicați
Agresorul
Victima
Observatorii
ipasivi
Apărătorii
Sursa: Strategii pentru o clasă fără bullying (Tzvetina Arsova Netzelmann, Elfriede Steffan,
Marina Angelova, 2016)
Bullying-ul este întotdeauna un proces în care, în timp, se mărește dezechilibrul de putere, cu

frecvență și intensitate care variază. În cazul în care nu intervin adulţii să medieze situaţia, se poate
ajunge până la tulburări psihologice şi traume, căci:
trauma este o ca o cămașă de forță creată atunci când un moment devastator rămâne înghețat în
timp.
sufocă dezvoltarea ființei și strangulează încercările noastre de a merge mai departe cu viețile
noastre.
ne face să ne deconectăm de noi înșine, de ceilalți, de natură și de spirit.
când o amenințare ne domină, înghețăm de frică, ca și cum energiile noastre instinctive de
supraviețuire ar fi “pregătite", gata să plece, dar fără să aibă încotro să meargă.
Cum recunoșteam copiii cu rol de victimă?
Copiii care sunt victime ale comportamentelor de bullying, au șanse mai mari decât alți copii:
• să dezvolte depresie sau tulburări de anxietate, trăind sentimente acute de tristețe,
961
însingurare, teamă și îngrijorare;
• să aibă aibă dificultăți de somn și alimentație (ex. pot dormi puțin și agitat; vor avea dificultăți
de trezire dimineața, înainte de a pleca la școală; își vor pierde pofta de mâncare sau pot exprima
nevoia de a «ronțăi» constant ceva, fără să le fie neapărat foame);
• să își piardă interesul pentru activități care odinioară le făceau mare plăcere (ex. joaca, citit,
interacțiune cu cei din jur etc.);
• să aibă frecvent dificultăți de sănătate (ex. dureri de cap, stări febrile, greață, dureri de
stomac);
• să înregistreze o scădere, aparent nejustificată, a rezultatelor școlare, însoțită de absenteism
sau chiar refuzul de a merge la școală;
Cum recunoșteam copiii cu rol de agresor?
Copiii care au experiențe de a agresa sistematic alți colegi, au șanse ca în adolescență și la

vârsta adultă:
• să consume alcool și alte substanțe cu risc crescut pentru sănătatea lor fizică și emoțională;
• să aibă comportamente delincvente, de vandalism, violență fizică extremă, furt, abandon
școlar;
• să se implice prematur în relații sexuale cu risc;
• să devină adulți cu risc crescut de comportament ilegal, violență domestică și abilități minime
de menținere a unui loc de muncă
Cum recunoșteam copiii cu rol de martor?
Copiii martori ai bullying-ului, experiența de a fi zi de zi într-o școală care eșuează în a le

satisface nevoile de confort și siguranță fizică și emoțională, le crește acestora probabilitatea de:
• a lipsi frecvent de la școală;
• a trăi sentimente acute de anxietate, neliniște și îngrijorare ;
• a consuma alcool sau alte substanțe pentru a se simți mai bine sau a fi acceptați în «găștile
puternice»;
• a copia comportamente de bullying pentru a-și asigura «supraviețuirea» în școală și a se
asigura astfel că nu vor deveni următoarele victime.
Adolescenții și mediul online
Conform un studiu din 2016 al asociației Salvați Copiii, în România
În mod repetat, în școală, 3 din 10 copii sunt excluși din grupul de colegi.
3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau lovirea de către colegi.
1 din 4 copii a fost umilit în fața colegilor.
23% dintre copii au menționat că s-a întâmplat să fie ameninţaţi cu excluderea din grup,
31% că au fost excluşi şi 39% că un alt copil a cerut cuiva să nu se joace sau să nu vorbească
cu ei.
37% dintre copiii participanți la chestionar au mărturisit că s-au răspândit zvonuri umilitoare și
denigratoare în spațiul școlii despre ei.
73% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii de bullying în mediul școlar.
962
S-a constatat că sunt mulți tineri care petrec aproximativ 6 ore în mediul online (mai ales în
weekend). Aceștia mărturisesc că:
sunt semnificativ mai nemulțumiți de relația cu părinții, prietenii și profesorii, precum și de
viața lor
din prezent;
consideră într-o măsură mai redusă că activitățile de zi cu zi au sens și sunt mai puțin optimiști
cu privire la viitor;
sunt mai nemulțumiți de deciziile luate și afirmă că au fost mai puțin relaxați în ultimele două
săptămâni
Proiectul Ora de Net, din 2019, al Asociației Salvați Copiii aduce alte precizări importante în
domeniu:
54% spun că au fost deranjați sau supărați în timp ce comunicau pe Internet.
43% afirmă că postează online informații personale (fotografii, adresa la care locuiesc, locurile
unde merg).
61% s-au simțit inconfortabil ca urmare a ceva văzut pe Internet afirmă
43% că au văzut sau primit mesaje cu conținut sexual în mediul virtual.
Cyberbullyingul implică utilizarea mediilor electronice (Internet, telefoane inteligente, email-

uri, Facebook și rețele sociale, programe de mesaje text/chat, ex. WhatsApp, platforme foto și video și
pagini de internet) pentru a răni o altă persoană. Acestea pot include mesaje de intimidare, insulte,
hărțuire sexuală sau ridiculizare și ocară. În contrast cu bullying-ul tradițional, o trăsătură comună a
acestora este anonimatul frecvent al agresorilor cibernetici.
Cyber grooming este un alt fenomen al erei digitale cu o întindere și consecințe îngrijorătoare
- folosirea Internetului pentru inițerea de contacte (virtuale), hărțuire sexuală și posibil abuzul sexual al
copiilor și al tinerilor.
Cyberbullyingul și formele sale

trimite mesaje răutăcioase și/sau amenințătoare unei alte persoane, folosindu-se de dispozitive
mobile
sau internet;
răspândește în mediul virtual zvonuri, mesaje de discreditare sau dezvăluie secrete neplăcute
despre o
altă persoană, afectându-i în mod negativ reputația;
trimite mesaje negative pe telefonul altei persoane, atât SMS-uri, cât și mesaje trimise prin
intermediul
unor aplicații online, de cele mai multe ori sub identitate falsă sau ascunsă;
creează spații virtuale (website, blog, cont de Facebook) cu conținuturi în care altcineva este
ridiculizat
(filme, desene, fotografii, texte etc.);
sparge contul de e-mail al altei persoane și se folosește de identitatea acesteia pentru a trimite
mesaje sau materiale de amenințare menite să producă suferință;
inițiază discuții în care anumite persoane sunt invitate sau păcălite să dezvăluie informații
personale, care sunt ulterior trimise altora;
trimite altora fotografii compromițătoare ale unei persoane, fără a avea consimțământul
acesteia;
folosește parola altei persoane pentru a-i modifica profilul pe rețele de socializare sau a posta
în numele acesteia conținuturi și mesaje jignitoare la adresa altora;
963
exclude deliberat alte persoane din liste de mailing sau grupuri de comunicare online;
postează mesaje false, jignitoare sau menite să producă suferință, în diverse spații virtuale.
Împreună, în beneficiul copiilor
Copiii
Tinerii
Părinții
Profesorii
Specialiștii
Autoritățile publice
Mass-media
964
Protecția și participarea copiilor
Protecție Participare
Reducerea controlului și oferirea suportului Autonomie în cobstruirea procesului de

la cererea copilului aplicare
Facilitatrea dezvoltării competențelor și Stimularea opțiunilor creative
abilităților necesare adaptate societății actuale
Informarea adulților pentru a crea un Reflecție și gândire critică
context sigur și coerent pentru copii
Crearea climatului afectiv necesar Experiențe de învățare
comunicării
O abordare relațională și sistemică
Implicarea conducerii instituției și a tuturor cadrelor didactice;

Consultarea copiilor;
Adaptarea rogramelor în funncție de nevoile lor;
Transformarea din particippant în promotor al Drepturilor Copiilor;
Informarea părinților;
Implicarea comunității.
Bibliografie:
farafrica.ro
https://oradenet.ro/block-agresivitatii
Tzvetina Arsova Netzelmann, Elfriede Steffan, Marina Angelova, Strategii pentru o clasă fără
bullying, 2016
965
STUDIU DE CAZ
Popa Valentina
Gradinița nr.273
Problemă :
În societatea actuală ne confruntăm tot mai des cu fenomene de bullying în școli.În acelaşi
timp, ceea ce este resimţit ca violenţă de un copil de la o anumită unitate şcolară, poate trece
neobservat în ochii copiilor din altă unitate. Important este faptul că bullyingul verbală nu este
perceput în aceeaşi manieră de copii şi de carele didactice; copiii o minimalizează, în timp ce cadrele
didactice o supraevaluează.
OBIECTIVELE
a.determinarea cauzelor;
b.eliminarea cauzelor;
c.determinarea expectanţelor.
PREZENTAREA CAZULUI ȘI A SITUATIEI ACTUALE:
Marin este elev în clasa a II-a la o școala din București. În urmă cu un an, tatăl lui a fost detaşat
cu serviciul în alt oraș, iar familia a fost nevoită să ramâna in capitală, chiar dacă această decizie
presupunea ca fiecare să înceapă o nouă viaţă, departe de prieteni şi de locurile dragi ale copilăriei. Nu
a fost uşor pentru nici unul dintre membrii familiei să se acomodeze cu noua situaţie, însă, lui îi era din
ce în ce mai greu: era tot timpul privit cu ochi răi de către colegi, se simţea marginalizat atunci când nu
era ales în diverse proiecte sau nu era pe lista invitaţilor la petreceri, comentariile răutăcioase și
glumele ,,nesărate’’ ale colegilor de clasă parcă nu mai încetau, cu toate încercările lui de a le câştiga
simpatia. Notele foarte bune la matematica pentru care era numit ,,matematicianul clasei” de către
foştii lui colegi nu erau potrivite pentru a fi ,,de gaşcă” în această clasă. În ultimul timp,Marin se
simţea din ce în ce mai singur şi trist. Atunci când venea de la şcoală, se închidea în camera lui, se
punea în fata calculatorului să se joace. Era o metodă potrivită pentru a se deconecta de la certurile
părinţilor. Se săturase de asemenea să o audă pe mama sa cum îl ceartă de fiecare dată când lua o notă
slabă. Şi-ar fi dorit să le povestească despre greutăţile pe care le întâmpină în fiecare zi la şcoală, să le
ceară ajutorul, însă, discuţiile cu părinţii începeau şi se terminau cu întrebări doar despre note. Furia şi
nemulţumirea lui erau manifestate mai ales în timpul orelor de curs, când, cu surprindere, observase că,
dacă răspunde obraznic profesorilor sau deranjează orele, făcând pe bufonul, ceilalţi colegi se amuză.
Începuse să creadă, în sinea lui, că astfel reuşeşte să se afirme în faţa colegilor şi chiar în faţa adulţilor.
Nu reuşise să obţină această satisfacţie acasă, în faţa părinţilor, dar iată că reuşise la şcoală. La ora de
matematică, care nu-l mai interesa aşa de mult, se hotărâse să îi amuze din nou pe colegi, aşa că începu
să îi răspundă obraznic doamnei profesoare, să arunce cu manuale prin clasă, să imite comportamentul
cadrului didactic într-un mod nepotrivit. A fost rugat să se liniştească, însă, rugăminţile profesoarei îl
stimulau mai mult în sens negativ. Ajungând la limita suportabilității, doamna profesoară s-a apropiat
de el, l-a apucat de mână, ridicându-l din bancă, cu scopul de a-l trimite la o altă clasă. Interpretând
reacția doamnei profesor ca fiind agresivă şi, neştiind cum să procedeze, a început să ţipe şi să
loveasca așa cum vedea inainte că se comportă tatal lui cu mama sa , atunci când se certau. Doamna
profesoară continua să îl oblige să părăsească clasa, iar el simţea că trebuie să se răzbune pe aceasta, pe
părinţii lui, pe colegi şi începu să lovească și mai tare cadrul didactic, sub ochii cuprinşi de spaimă ai
colegilor. Incidentul a durat putin, însă, suficient cât să fie înregistrat cu telefonul mobil al unui coleg
,,binevoitor”. Filmuleţul a ajuns pe internet, a fost vizionat de conducerea şcolii, chiar şi de părinţii săi,
iar consecinţele faptelor sale vor fi atăt de grave, încât, gândul la ele îl înspăimântă chiar şi el. Acum
ştie că nu a procedat corect şi se simte îngradit si fară de scăpare....
966
Găsirea solutiilor:
La nivel personal
-dezvoltarea încrederii în forţele proprii ale copiilor
-stimularea motivaţiei pentru învăţare
-îmbunătăţirea relaţiei cu colegii
-şedinte de psihoterapie
-redefinirea sistemului propriu de valori al copiilor
- La nivelul colectivului de elevi
-favorizarea integrării în grup
-valorificarea potenţialului fiecărui copil
-implicarea în activităţi extraşcolare, proiecte şi programeeducative
La nivelul comunităţii locale: colaborarea cu familia şi cu consilierul şcolar implicarea copiilor
în activităţi desfăşurate în colaborare cucomunitatea locală, primaria, biblioteca, poliţia, fundaţii sau
organizaţii nonguvernamentale.
Rezultate finale:
Creşterea încrederii în forţele proprii
Rezolvarea crizelor de identitate
Creşterea stimei de sine
Integrare în colectiv şi relaţionare pozitivă cu colegii
Colaborare în realizarea sarcinilor de echipă
Detensionarea şi îmbunătăţirea situaţiei familiare
Găsirea unor soluţii concrete pentru situaţiile de criză.Bullyingul în instituţiile de învăţământ
este o expresie a violenţei din societate când violenţa se produce în şcoală, ea conduce şi la alte
consecinţe alături de prejudicii, victimizare, uneori moarte, violenţa din şcoală reduce şansele copiilor
de a-şi dezvolta personalitatea pe deplin şi de a dobândi o educaţie de calitate.
967
REDUCEREA VIOLENȚEI ÎN ȘCOALĂ – O UTOPIE?!
Popența Laura Luciana

Școala Gimnazială „George Emil Palade”
Violența umană reprezintă una dintre temele recurente ale societăților contemporane.
Preocuparea pentru manifestările de violență, dilemele privind creșterea criminalității și a cauzelor ei,
strategiile de prevenire și combatere a acestor fenomene reprezintă subiecte de reflecție pentru lideri de
opinie, politicieni, jurnaliști, cercetători și, în particular, pentru specialiști în domeniul educației. Exista
o zicala veche conform căreia civilizaţia este o cursă între catastrofă și educaţie. Intr-o societate
democratică – precum societăţile democratice europene – trebuie să ne asiguram că educaţia va
învinge în aceasta cursă. Violența în şcoala nu este un subiect nou, dar deoarece în ultimii ani acte
individuale de violența săvârșite în școli au şocat opinia publica, aceasta a început sa capete o mai
mare atenţie. Însă, daca cineva examinează aceasta problemă din punct de vedere istoric, va observa că
problemele legate de violența în şcoală au existat aproape de când au apărut şcolile. Conflictele nu s-au
schimbat prea mult, dar problema este ca în zilele noastre ele se rezolva diferit și sunt intens
mediatizate.
Motivul alegerii acestui subiect a fost participarea la un seminar organizat de Consiliul
Europei și Consiliul Britanic în Reading, Marea Britanie cu tema ”Cum să îmbunătățești
comportamentul copiilor și să reduci violența în şcoala?” Participanţi din 22 de țări din toată Europa,
profesori, directori, psihologi am ajuns la aceeaşi concluzie: avem aceleaşi probleme de bullying în
şcoala, de la cel verbal până la violența fizică sau vandalism. In acelaşi timp, s-au împărtașit și chiar
experimentat multe metode, fiecare venind cu idei originale sau specifice contextului naţional. Una din
cele mai bune soluţii pentru a determina cauza problemelor de violența ar putea fi organizarea unui
audit pentru întreaga populaţie şcolara, implicându-se personalul didactic, elevii si părinţii, ca apoi să
se implementeze un plan de acţiune, să se monitorizeze și să se facă orice schimbări necesare pentru ca
acesta să funcţioneze eficient.
Trebuie să recunoaştem că, în multe feluri, şcolile sunt mai sigure decât comunităţile in care
mulți elevi locuiesc. Cel puţin în școli sunt reguli împotriva violenţei şi adulţi care să aplice aceste
reguli. Pe străzi, pe terenurile de joaca, chiar și acasă, nu exista aceasta protecţie. In discuțiile avute cu
elevii cu probleme comportamentale, am fost şocat de totala lor nesatisfactie scolara. Decât să
aprecieze oportunitățile care ar putea fi create ca rezultat al educatiei lor, ei privesc şcoala ca pe ceva
lipsit de importanta și nefolositor si nu au respect pentru institutiile școlare sau pentru adulții care
lucreaza în ele. Sentimentele lor privind şcoala pot fi atât de negative, încât chiar instituția poate
deveni obiectul violenței lor (prin vandalism). Pe de altă parte, deseori persoanele însărcinate cu
asigurarea disciplinei și ordinii în școli s-ar putea să nu aibă credibilitate în ochii elevilor. Pot sa dau
exemple de câteva școli în care veți găsi copiii împingându-se, bătându-se pe hol sau având un
comportament neadecvat și pe care profesorii se fac că nu-i văd pentru că le este frică să le spună
elevilor să înceteze. Frica se adăugă la inabilitatea profesorilor de a răspunde adecvat cauzelor
violentei in şcoala. Drept urmare, consecinţele obişnuite nu prea contează pentru elevi. Ameninţarile
cu nota scăzută la purtare sau exmatricularea apar ca fiind fără importanța pentru un elev care este
repetent sau nu vine la cursuri regulat. Aceste tipuri de pedeapsă continuă să fie principala modalitate
de a contracara comportamentul violent.
Din perspectiva organizatorilor seminarului din Marea Britanie, școala trebuie văzută ca un loc
în care elevii, profesorii si părinţii trăiesc împreună în armonie. Astfel s-a promovat conceptul de
„convivencia” (sp. a trăi în armonie) și care de fapt se referă la crearea unui climat de siguranţa în
şcoala și desigur, a fost practicat de toţi participanţii și implementat pe toata durata seminarului. Ideile
968
promovate de traineri le-am regăsit atunci când am vizitat o şcoala de stat din Reading: Şcoala
generală Brakenhale, iar concluzia tuturor a fost că teoriile dau roade atunci când sunt puse în practica
și dacă sunt urmate cu consecvența. Copiii erau puşi sa ajute alţi copii și erau în permanența motivaţi
să învețe cât mai bine și să se comporte civilizat.
Suportul material pe care am lucrat a fost cartea „Reducerea violenței în şcoala”, un ghid
practic publicat de Consiliul Europei. Fiecare capitol se ocupa de un aspect al politicii școlii, descrie
problemele educaţionale/disciplinare și propune activități. Vă prezint o astfel de activitate concepută
de Peter K. Smith, care poate fi pusă în practică atât cu un colectiv de elevi, cât și cu colegii sau
direcțiunea.
HARRY POTTER și reducerea fenomenului de bullying în școli
Rezultatele învățării:
Înțelegerea faptului că abordarea întregii școli cu privire la reducerea violenței poate fi
împărțită pe 5 teme: școala sigură, implicarea elevilor și familiilor lor, curriculum, organizarea școlii,
împrejurimi sigure.
Folosirea unui joc cooperant pentru dezvoltarea înțelegerii fenomenului de bullying și
explorarea strategiilor
Secvențele activității:
Discuții despre filmul Harry Potter și personajul cu același nume, astfel încât toți participanții
să aibă aceleași noțiuni de bază
Explicarea formatului jocului. Sarcina principală este de a răspunde la cel puțin o întrebare
corespunzătoare fiecărei teme. Cum se joacă: prima persoana dă cu zarul; dacă pică numărul 1, atunci
se va pune prima întrebare și se va răspunde ( școala sigură), apoi 5 minute toți din grup vin cu alte
idei și le vor scrie pe bilețele adezive colorate; dacă pică numărul 2, atunci se va pune a doua întrebare
și se va răspunde (implicarea elevilor și familiilor lor) și așa mai departe, până se va răspunde la toate
întrebările. La final, fiecare grup sintetizează ideile discutate, care vor fi prezentate întregii clase/
colectivului de cadre și se poate crea un poster cu bilețelele adezive pentru fiecare tema. Nu există
răspunsuri greșite, importante sunt discuțiile libere și “furtuna de idei”, iar fiecare profesor își poate
concepe propriile întrebări.
N Întrebări pentru elevi Întrebări pentru profesori

umăr
zar
1 Are dreptul Harry Potter sa Multe școli folosesc
folosească violența asupra sisteme de supraveghere pentru
inamicilor lui sau ar trebui să ceară identificarea tiparelor de violența.
ajutorul profesorilor de la Hogwarts Ce avantaje sau dezavantaje pot
pentru a-și rezolva problemele? decurge din utilizarea acestora?
2 Cum poate ajuta Jobenul Școala identifică o grup
Magic, folosit de școala la care agresează mai mulți elevi și
împărțirea elevilor în clase sau produce un sentiment de frică în
grupe, la reducerea fenomenului de rândul acestora. Ce soluții găsiți?
bullying?
3 Cum te-ai simți daca ar Ce ar trebui să cuprindă
trebui să treci printr-un zid în curriculum și să se predea, pentru
drumul tău spre școală? dezvoltarea unui climat de non-
violență în școala?
4 Hagrid are un câine cu 3 Organizarea claselor poate
capete, Fluffy, iar acesta îl salvează încuraja conflictele. Prin ce alte
969
pe Harry de un pericol. Ce modalități de organizare a școlii se
“monștrii” poate folosi școala ta poate încuraja neintenționat
pentru reducerea violenței? violența?
5 Jocul Quidditch este destul De multe ori, drumul până
de violent. Care este efectul oricărui la școala și înapoi acasă poate da
sport asupra fenomenului de elevilor un sentiment de
bullying în școala ta? nesiguranță. Ce poate face școala
în acest sens?
6 Dacă ai avea bagheta magica O școala aplică un program
a lui Harry Potter ca să schimbi un de reducere a fenomenului de
lucru în școală ta, ce ai face ca să o bullying. In 5 ani, cum va măsura
transformi într-o școala și mai școala reușita succesului sau?
sigura?
Violenta în școală este numai un simptom al problemelor cu care se confrunta societatea. Nu

exista soluții ușoare, dar trebuie sa găsim modalități de a aduce profesori afectuoși și respectați în
mijlocul elevilor, cu care aceștia pot sa se identifice, care sa le modeleze caracterul și să creeze un
climat emoțional adecvat.
970
STUDIU DE CAZ
Popescu Anca Mihaela

Gradinita cu PP Casuta Fermecata, Craiova
1. Descrierea succintă a cazului

C.M. este un băiat în vârstă de 4 ani. Provine dintr-o familie legal constituită care se achită cu
responsabilitate de sarcinile parentale: îngrijire, educare.
Este un copil înconjurat cu multă dragoste de părinţi şi de bunici, care nu duce lipsă de nimic,
şi cu toate acestea prezintă tulburări de comportament, este impulsiv, neastâmpărat, conflictual,
dovedește o slabă capacitate de menținere a concentrării și atenţiei în timpul activității, trece uşor de
la o activitate la alta reușind să deranjeze în mod frecvent activitatea de la grupă și implicit ceilalți
participanți.
2. Identificarea şi descrierea problemei

Tabloul copilului
Copilul C.M. frecventează grădiniţa de la 3 ani. Are un aspect fizic plăcut, este normal
dezvoltat din punct de vedere fizic şi intelectual pentru vârsta lui, dar este exploziv în mişcări,
încăpăţânat, dornic de a fi mereu în centrul atenţiei.
C.M. are un comportament impulsiv în clasă, în timpul activităţilor de instruire, învăţare,
evaluare, precum şi în cele de joc, dublat de hiperactivitate şi neatenţie. Destul de des întrerupe
activitatea prin intervenţii fără legătură cu tema dezbătută, afectând grupul de copii. Nu are răbdare să
ducă la bun sfârşit o sarcină dată, trecând uşor de la o activitate la alta. Are însă un bagaj de cunoştinţe
bogat, spirit de observaţie, dar întâmpină dificultăţi în relatarea unor întâmplări, în formularea unor
răspunsuri, din cauza unei slabe concentrări, care este generată de frica de greşeală ce l- ar putea pune
într-o situaţie umilitoare în faţa colegilor. Dă răspunsuri la repezeală, se pripeşte, multe nu le gândeşte.
Îşi doreşte să fie cel mai bun, dar nu e sigur pe forţele proprii, şi atunci încearcă să grăbească lucrurile
pentru a scăpa dintr-o anumită situaţie cât mai repede şi asta îl face să greşească. Nu are răbdare la
scrierea grafismelor, nici în activităţile plastice sau practice. Încearcă să îşi facă prieteni numai din
rândul celor neastâmpăraţi ca şi el, cu care intră des în conflict.
Tabloul familiei
Copilul locuieşte cu părinţii în apropierea grădiniţei. Tatăl este sportiv si deține o afacere iar
mama casnica, relaţiile dintre membrii familiei sunt foarte bune, copilul crescând într-o atmosferă
caldă, armonioasă, într-un climat educativ propice creşterii şi dezvoltării lui.
Stând de vorbă cu părinţii am constatat că C.M. se manifestă ca un copil răsfăţat destul de des
în conflict cu părinţii. Se enervează dacă părinţii îi impun anumite reguli, cum ar fi: aşezarea în ordine
a jucăriilor sau lucrurilor personale, limitarea orelor de joacă la calculator, culcarea la o anumită oră,
etc. Are momente de furie după care adoptă o atitudine umilă cerându-și iertare și promițând că nu se
va mai repeta. De multe ori este nelinştit şi transmite această stare şi celor din jur, are un stil
dezordonat şi se adaptează cu greu la schimbări.
Există și o categorie de părinţi care privilegiază în mod exagerat relaţia afectivă în detrimentul
rolului educativ pe care ar trebui să-l aibă în raportul cu copiii lor. Faptul că nu le impun niciun fel de
interdicţii, de reguli, emit puţine exigenţe şi caută să evite conflictele nu contribuie decât la adoptarea
unui comportament de refuz în fața exigențelor sistemului de învățământ.
971
3. Componenţa echipei care poate contribui la rezolvarea (ameliorarea) problemelor
Educatoare
Părinţi
Copil
4. Stabilirea obiectivelor
Obiective pe termen lung:
Diminuarea comportamentului hiperactiv şi impulsiv în timpul orelor şi în familie;
Îmbunătăţirea capacităţii de concentrare şi a vigilenţei;
Stimularea limbajului, dezvoltarea exprimării orale;
Îmbunătăţirea productivităţii şi a performanţelor şcolare;
Îmbunătăţirea relaţiilor sociale, accepatrea lui de către colegii de clasă;
Îmbunătăţirea interacţiunii părinţi-copil;
Îmbunătăţirea interacţiunii educatoare-copil în timpul activităţilor;
Dezvoltarea conştiinţei de sine şi a atitudinilor pozitive faţă de propria persoană (respectul de
sine);
Dezvoltarea responsabilităţii sociale;
Formarea deprinderilor de acţiune socială adecvate
Obiective pe termen scurt:

– Să se integreze cu succes în colectivul grupei;
– Să îşi menţină atenţia concetrată pentru mai mult timp;
– Să respecte „Regulile clasei”;
– Să întrebe şi să răspundă la întrebări;
– Să ia parte la activităţile de învăţare în grup;
– Să participe la discuţii în mici grupuri informale;
– Să respecte „Regulile familiei”;
– Să scadă numărul comportamentelor impulsive la grădiniţă şi în familie.
– Să se realizeze o relaţie de colaborare şi parteneriat între educatoare şi familie
Stabilirea locului de desfăşurare

-Sala de grupă
5. Plan de intervenţie personalizat– strategii şi metode

Cu ajutorul familiei, am încercat să îl cunosc mai bine pe C.M. pentru a înţelege ce anume
declanșează un astfel de comportament, unde trebuie acţionat atât în privinţa copilului, cât şi în
privinţa familiei, pentru a înlătura condiţiile care menţin manifestările copilului. Am observat cu mare
atenţie şi am încercat să corectez comportamentul lui cu multă blândețe, răbdare, prin diferite strategii
şi metode educaţionale
1.Terapia cognitiv-comportamentală
Sub pretextul că am nevoie de un ajutor cu care să-i controlez şi să-i solicit pe copii la
activităţi, l-am aşezat-o pe C.M. în faţa grupului de copii. El s-a simţit important şi acest lucru i-a dat
încredere în el şi în potenţialul lui de colaborare.
Am încurajat, evidenţiat și stimulat faptele bune ale acestuia prin acordarea unor recompense
(afirmaţii pozitive, buline vesele, etc.).
972
Am prezentat unele fapte pozitive cu exemple din viaţa reală sau din basme, poveşti şi am
discutat despre acestea: compararea cu cele reale, prezentarea consecinţelor (pozitive şi negative).
Am evidenţiat calităţile acestui copil şi toate reuşitele în activitatea personală.
L-am responsabilizat în colectivul de copii prin distribuirea materialului didactic pentru fiecare
copil, făcându-l responsabil cu liniştea în sala de grupă, etc.
L-am recompensta pentru orice progres făcut, fie el cât de mic.
Am afişat împreună lucrările individuale la panoul grupei.
I-am acordat roluri de lider în jocurile de echipă (Astăzi, C. va fi şeful de şantier şi el vă va
spune ce să faceţi pentru a construi grădiniţa )
Am rezolvat probleme împreună cu el (Ce putem face ca tu să rezolvi bine sarcina?)
Am scos în evidenţă numai aspectele pozitive (Tu faci bine aceste lucruri...)
Am încercat să gestionez corect conflictele, analizând împreună cu el faptele şi l-am încurajat
să găsim împreună soluţii pentru rezolvarea acestora.
L-am ajutat să îşi facă prieteni cu care să comunice deschis (Cu cine vrei să te joci?Hai să
organizăm un joc împreună cu ei!)
L-am antrenat în activităţi ce implică ajutor reciproc între copii (C., te rog să îl ajuţi pe S. la
număratul obiectelor şi la recunoaşterea cifrelor!)
Am organizat activităţi care l-au ajutat să accepte diferenţele dintre copii, dintre el şi ceilalţi
(Fiecare poate să facă ceva foarte bine, împreună veţi reuşi să faceţi tot ce v-aţi propus)
Am realizat lucrări colective („Toamna în orașul meu”etc.)
L-am antrenat împreună cu ceilalţi copii în rezolvarea de jocuri puzzle (Hai să găsim piesele
acestui puzzle şi să-l facem împreunî)
Am analizat împreună cu el, modul de realizare a sarcinilor, (Cum crezi că ai lucrat astăzi?)
Am purtat discuţii cu copilul pentru a afla cum s-a simţit la activităţile în care s-a implicat.
Am adaptat sarcinile la posibilităţile copilului.
2. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare

Scopul acestei acţiuni este dezvoltarea unei exprimări corecte din punct de vedere gramatical,
pentru că am constatat că nu raspunde în propoziţii, prezintă dificultăți în pronunțarea cuvintelor,
vorbeşte sacadat, ușor bâlbâit şi din acest motiv relatările lui sunt incoerente.
Obiectivele urmarite sunt:
să transmită un mesaj simplu în cadrul activităţilor de învăţare;
să primească mesaje, să îndeplinească acţiuni simple;
să răspundă adecvat ( verbal sau comportamental) la ceea ce i se cere.
Pentru a rezolva acestă probleme i-am solicitat frecvent să răspundă la întrebări cu grad mic de
dificultate. Pentru fiecare răspuns l-am recompensat verbal. Am crescut progrsiv gradul de dificultate
al întrebărilor, care solicitau un răspuns mai elaborat. Când a manifestat dificultăţi în rezolvarea
sarcinilor l- am ajutat şi l-am încurajat pentru a le depăşi. I-am solicitat permanent să nu se grăbească,
să proceseze bine informația înainte de a răspunde pentru a nu greşi.
6. Consilierea familiei (Programul părinte-copil)

Pentru reuşita demersului nostru am considerat că este necesară colaborarea cu familia printr-
un program de acţiune comun. Scopul acestui demers este de a îmbunătăţii relaţia părinte – copil în
vederea reducerii problemelor comportamentale ale copilului în familie, la grădiniţă şi în societate. Voi
stabili mai întâi cum influienţează caracteristicile copilului, ale părinţilor sau problemele din familie,
comportamentul copilului, percepţia comportamentului copilului de către părinţi şi reacţiile părinţilor
la comportamentul copilului.
973
Prin discuţii, exemplificări şi explicaţii la fiecare întâlnire, i-am ajutat să înţeleagă că modul în
care gîndesc ei înşişi despre implicarea copilului lor în viaţă, va determina maniera în care îşi vor
educa fiul, inoculându-i totodată acestuia o anumită imagine de sine.
1.Activităţii specifice ale programului părinte – copil
- Discuţii cu părinţii cu privire la alimentaţia copilului. (Mai puţină ciocolată, cacao, dulciuri
pentru a evita ca acesta să devină agitat).
- Stabilirea unui program de activităţi statice combinate cu exerciţii, și chiar îndrumarea
copilului spre un sport.
-Excluderea cauzelor emoţionale datorate familiei (Educatoarea şi familia să-l accepte
necondiţionat).
2.Etaple programului
îmbunătăţirea relaţiei părinte-copil;
modificarea comportamentului impulsiv în situaţii bine definite prin utilizarea consecventă a
unor tehnici pedagogice şi terapeutice;
utilizarea de către părinţi a întăririlor comportamentelor dezirabile;
folosirea unor întăriri verbale specifice (lauda sau dezaprobarea);
utilizarea în primă fază a metodelor de recompensare şi abia apoi a tehnicilor de reflexie asupra
comportamentului;
acordarea unei atenţii deosebite la posibilele reacţii faţă de comportamentele indezirabile (nu
certăm copilul, nu stabilim reguli dacă nu reuşim să obţinem cooperarea lui);
observarea calităţilor copilului;
găsirea unor soluții eficiente pentru depășirea unor situații de criză;
stabilirea de comun acord a regulilor în familie cât și în grădiniță;
formularea cerinţelor într-un mod clar pentru o eficacitate mai mare;
utilizarea Planului de puncte atunci câng lauda nu este suficientă.
7. Realizarea evaluării
Cunoaşterea copilului trebuie să constituie un punct de plecare în orice demers educativ. Cum
putem educa un copil dacă nu îl cunoaştem? Pentru a-mi forma o părere cât mai corectă despre
particularităţile dezvoltării copilului, am aplicat o serie de probe care să mă ajute să-l cunosc mai
bine. Am repetat aceste probe după o perioadă , timp în care am derulat activităţile din planul de
intervenţie personalizat, pentru a vedea evoluţia copilului şi eficienţa intervenţiei.
Probe utilizate: teste pentru stabilirea nivelului de dezvoltare intelectuală, teste proiective de
personalitate şi un chestionar pentru evaluarea tulburărilor hiperchinetice completat de părinţi
împreună cu educatoarea.
Cea mai eficientă metodă de a eliminare a bullying-ului la grădiniță este autoeducarea
părinților!
8. Concluzii
Reuşita unui astfel de demers depinde de o bună colaborare în cadrul echipei, de susţinerea şi
sprijinul reciproc, ştiut fiind faptul că e nevoie de timp pantru formarea deprinderilor. Nu putem
schimba copilul dintr-o dată, ci treptat, pas cu pas. Mediul propice pentru a se concentra şi a se
dezvolta trebuie creat atât acasă cât şi lîn grădiniţă. Acasă, trebuie să aibă parte de o atmosferă cât
mai liniștită, fără stimuli care-i distrag atenţia și îl agită, iar la grădiniţă nu trebuie lăsat să se orienteze
singur în multitudinea de fapte şi atitudini ce se manifestă în jurul lui, ci trebuie creată o ambianţă
potrivită, din care copilul să se alimenteze cu impresii pozitive, necesare evoluţiei sale normale.
În urma intervenţiei educative am reuşit să realizăm un progres favorabil prin ameliorarea
974
tulburărilor hiperchinetice şi de atenţie. Copilul a început fie mai atent, să-şi exprime emoţiile, are mai
multă încredere în el, se străduieşte mai mult să rezolve sarcinile, să finalizeze anumite lucrări. De
asemenea vorbeşte mai corect, vorbeşte cu colegii şi a reuşit să-şi facă prieteni. Respectă de cele mai
multe ori regulile (ale clasei şi ale familiei) , iar conflictele cu colegii şi părinţii sunt din ce în ce mai
puţine.
BIBLIOGRAFIE :
1.Autism Speaks , - Servicii pentru familie –Ghidul comunității școlare , 2013 .
2.Ghid de identificare și adresare a nevoilor emergente ale copiilor din România ;
Softuri educative ;
3.Vrășmaș E – Psihologia copilului cu dificultăți de învățare , Ed . Credis , București , 2006 ;
4. https://www.kidmagia.ro/utile/gradinita/bullying-ul-in-gradinita-cauze-efecte-masuri-de-
combatere-recomandate-de-specialist
5. https://www.academia.edu/
6. didactic.ro
975
Popescu Cornelia-Ionela
Școala Gimnazială Scoarța, Gorj
Tipologia problemei: una personală inclusă în aria socială.

Actori implicați (rolurile în această situație):
Gabi – victimă pentru că era numit ”umflat, gras, pitic, mâncău” – simte rușine
Ștefan – agresor pentru că-i adresa acele apelative lui Gabi
Adepți activi – copiii mai mari, colegi ai lui Ștefan, care îl încurajau pe acesta
Adepți pasivi – elevii care nu ziceau nimic și ”mustăceau”
Observatori (Martori) – ceilalți elevi care nu au nicio reacție
Șoferul – Apărător
Eu (cadrul didactic) – ajutor pentru că am pus punct acestei situații și nu s-a mai repetat.
Contextul apariției: totul a pornit de la faptul că locurile în microbuz se ocupaseră, iar Ștefan
nu avea loc, stătea în picioare.
Descrierea problemei: Gabi (elev în clasa a III-a), în microbuzul școlar a fost numit de Ștefan,
un elev în clasa a VII-a ”umflatule”, ”grăsan”, ”dolofan”, Gabi fiind un copil puțin ”plinuț”, iar Ștefan
fiind înalt și slăbuț. Fiecare a spus despre celălalt anumite vorbe. Copiii mai mari erau alături de
Ștefan, iar cei mici erau tăcuți de teamă. Cel care a intervenit și a calmat situația a fost șoferul.
Bineînțeles că situația a continuat și în ziua următoare, doar că nu în microbuz, ci în curtea școlii când
așteptau microbuzul. Gabi a fost pentru a doua oară victima lui Ștefan.
Inervenție: trebuie aflate punctele de vedere ale fiecăruia prin discuții individuale la început,
iar apoi prin confruntarea față-n față. De asemenea se pot schimba rolurile: elevul mare să fie tachinat
de cel mic și numit ”lungan, rahitic” pentru a simți ce a simțit celălalt. Elevul mare să-și asume cele
zise, evitarea reciprocă aplicând diplomația ”cel mai inteligent cedează”, exerciții de toleranță. Dacă
ignoram această situație Gabi se izola, suferea, se simțea descurajat, frustat, nu mai avea încredere în
el. Toate acestea poate duceau la indiferență, lipsă de comunicare, poate chiar violență verbală față de
alți copii.
Măsuri concrete de acțiune:

dezvoltarea încrederii în forțele proprii;
discuții cu mai multe persoane: consilier școlar, diriginte, director;
valorificarea potențialului, atât al lui Gabi, cât și al lui Ștefan (calitățile fiecăruia)
Rezultate finale:
relaționarea pozitivă cu Ștefan;
găsirea unor soluții concrete pentru situațiile de criză.
Soluționarea problemei: conflictul s-a finalizat cu un acord: când vor fi amândoi în microbuz
cel mic va sta pe scaunul din față al microbuzului. Nu putem aștepta pasivi ca problemele să se rezolve
de la sine, cu atât mai mult cu cât, în condițiile unui mediu familial tensionat, conflictual, școala poate
reprezenta pentru copil o a doua șansă.
976
SPUN ,,NU!,” VIOLENȚEI
AGRESIVITATE, VIOLENȚĂ, BULLYING: CAUZE, FORME, SOLUȚII, COMBATERE,
PREVENIRE
-studiu de specialitate-
Popescu Ioana Georgiana

Școala Gimnazială „Zaharia Stancu”,
Roșiorii de Vede, Teleorman
Competența generală:
Adoptarea atitudinilor pozitive față de sine şi a unui stil de viaţă sănătos și echilibrat
Pentru a atinge competența specfică, este necesar ca profesorul să aibă anumite abilități și
atitudini, în relația cu elevii: să fie bine pregătit pentru a aborda tematica din programa de Consiliere și
dezvoltare personală, să aibă încredere în el și în ceilalți, să propună activități de învățare adecvate și
adaptate nevoilor clasei, să comunice eficient (ascultare activă, să dea feedback pozitiv), să gestioneze
posibilele situații de criză, să ia decizii optime, să manifeste inițiativă și creativitate, să învețe
permanent și să fie conectat la resurse actuale.
Pentru ca activitățile să aibe rezultatul așteptat, contează atitudinea, metodele, strategiile de
lucru folosite, atmosfera creată, răspunsul direct la nevoile elevilor, trăirea experienţelor personale,
relaţia dintre profesor şi elevi, subiectele propuse, pregătirea domeniilor de conținut. Prima și cea mai
importantă “metodă” este atitudinea față de propria persoană care va fi observată şi “predată” şi
elevilor! A nu te cunoaşte pe tine este echivalent cu incapacitatea de a crea situaţii prin care să-i
provoci pe ceilalți la situații de explorare personală.
Competențe specifice:
1. Autoevaluarea stilului de viață sănătos în raport cu mediul de viaţă
- completarea unor grile de autoevaluare despre stilul de viaţă sănătos
- realizarea unor campanii de comunicare, responsabilizare prin afişe/postere, pliante,
prezentări cu ajutorul noilor tehnologii, discuții cu persoane-cheie privind dezvoltarea durabilă, texte și
desene despre efectele negative ale comportamentelor de risc pentru starea de sănătate
- propunerea unui plan de acțiune pentru dezvoltarea stilului de viaţă în raport cu mediul de
viaţă: comportamente sănătoase, obiceiuri zilnice, situaţii de criză, violența în
școală/familie/comunitate
Activități de învățare:
- exerciţii de analiză a manifestărilor agresive, violente, de bullying, din contexte familiare
- realizarea unei harți mentale a noțiunii de violență
- exerciţii de diferențiere a formelor de bullying
- formularea unui set de recomandări despre reacții adecvate în situații de bullying din rol de
martor sau victimă
- exerciții de analiză a unor sugestii privind combaterea și prevenirea comportamentelor de
bullying
Resurse:
- testimoniale și imagini care fac referire la comportamentele de bullying (clipul Despre
bullying, realizat de Asociația Salvați Copiii!) (https://youtu.be/ypDwpFSzD-M)
- imagini suport, în format digital sau non-digital, pentru identificarea cauzelor, formelor și a
977
soluțiilor la comportamentele de bullying
- activitate frontală, individuală și pe grupe
- resurse de timp: 45 minute
Evaluare:
- observarea sistematică a activităților elevilor
-aprecierea orală a răspunsurilor şi activităţilor desfăşurate
-evaluare pe baza portofoliului personal a realizării unei colecții de documente, cântece, filme,
care abordează fenomenul bullying
Proiectul meu:
Pe această filă din Jurnal, creează o imagine a ta, reprezentativă pentru afirmația Spun NU
violenței.
Marcaţi cu Adevărat sau Fals următoarele afirmaţii despre fenomenul de bullying:

N Afirmație A F
r. devărat als
crt
1 Bullying-ul este ceva normal în copilărie.
2 Bullying-ul este un comportament repetat si intenționat prin care
cineva rănește sau intimidează pe altcineva verbal și/sau fizic.
3 Bullying-ul este totuna cu conflictul, cearta între copii.
4 Cuvintele nu îţi pot face rău cu adevărat.
5 Bullying-ul poate apărea în diferite contexte - la şcoală, în faţa
blocului, la locul de joacă etc.
6 Bullying-ul întăreşte caracterul, îi face pe copii mai rezistenţi.
7 Sunt copii care merită ceea ce li se întâmplă, din cauza modului
în care arată, vorbesc, se comportă.
8 Trimiterea de SMS-uri sau e-mailuri jignitoare, răutăcioase,
zvonurile sau comentariile răspândite pe site-uri de socializare despre o
persoană sunt tot o formă de bullying.
9 Agresorii sunt întotdeauna mai puternici decât cei pe care îi
agresează.
1 Dacă spui unui adult despre o situaţie de bullying înseamnă că
0 eşti „pârâcios”, „turnător”.
1 Fenomenul de bullying îi poate afecta, în moduri diferite, pe toţi
1 cei implicaţi - victimă, agresor şi martori.
1 Fiecare ar trebui să se descurce singur atunci când este victimă a
2 bullying-ului.
1 Nu este bine să ne amestecăm dacă vedem că cineva este
3 intimidat, agresat la şcoală sau în altă parte.
1 Atunci când suntem martorii unui episod de violență/ bullying ne
4 adresăm părinților, cadrelor didactice, unui adult.
Mesaj pentru tine:

Uneori un cuvânt doare mai mult decât o lovitură. Acordă atenție vorbelor și faptelor tale și
tratează-i întotdeauna pe ceilalți așa cum ți-ai dori să fii tratat de ei.
978
STUDIU DE CAZ BULLYING - (BULLYING MANIFESTAT ÎN MOD REPETAT)
Popescu Nicoleta
Școala Gimnazială „Nicolae Titulescu”, Călărași
B.I., în vârstă de unsprezece ani, intervenea/se lua de copiii mai mici pe terenul de joacă.
Profesorul de serviciu a intervenit de trei ori, trimițându-l pe I. pe o bancă în curtea școlii pentru o
scurtă pauză- o pauză de reflexie. În urma fiecărui incident, învățătoarea lui I. a vorbit cu el despre
comportament. A descris comportamentul, a vorbit despre impactul asupra copiilor mai mici și i-a
amintit de așteptările comportamentale la școală.
A discutat și cu părinții lui B.I.. Pentru a-l încuraja pe I. să dezvolte relații cu copiii de vârsta
lui, profesorul de serviciu care a asistat la repetatele incidente împreună cu învățătoarea clasei lui I. au
aranjat ca I. să participe la un meci de fotbal în cinci, după ore. Se părea că I. a oprit comportamentul
până când unul dintre colegii săi s-a apropiat de învățătoare , spunând că I. îi forța pe niște copii mai
mici să stea într-un colț al terenului de joacă și amenința că îi va răni dacă vor anunța un adult. De data
aceasta, a avut loc o intervenție, I. a fost trimis la directorul școlii, iar acesta i-a oferit lui I. o fișă de
auto-reflecție pe care a completat-o. Când învățătoarea și directorul au vorbit cu I., au început prin a-i
repeta mesajul anterior. Au mers pentru a-l confrunta cu privire la comportamentul său și a-i interzice
prin impunerea unei consecințe.
„Am vorbit anterior cu tine și te-am rugat să nu mai hărțuiești copiii mai mici. Nu ai dreptul să
tratezi pe nimeni așa. Pentru săptămâna viitoare, îți vei petrece pauza într-o zonă supravegheată a
bibliotecii. Suntem foarte îngrijorați de comportamentul tău și vom avea o întâlnire cu părinții tăi
pentru a discuta despre asta.”
B.I. a primit, de asemenea, sarcina de a cerceta/citi cărți pe tema bullying-ului și de a scrie un
raport despre ceea ce a aflat din acele cărți.
Constatări
În exemplul prezentat include și o intervenție de nivel 2. In cazurile de bullying manifestat și
observat o dată ,se folosește intervenția de nivel 1: copilul este scos din contextul care a favorizat
bullyingul ( să ia o pauză, separat de restul copiilor), i se vorbește copilului despre comportamentul
lui, despre impactul pe care îl are asupra celorlalți și despre valorile școlii în care el învață. Adică, în
școala noastră ne respectăm reciproc, înțelegem și apreciem diversitatea și unicitatea oamenilor.
Dacă, în ciuda acestor intervenții comportamentul se repetă, se reia discuția din prima etapă, la
care se adaugă discuția cu părinții agresorului, cărora li se cere sprijinul, în sensul că, ar ajuta, dacă și
ei acasă ar vorbi cu el despre acele comportamente, impactul asupra celorlalți, valorile școlii în care se
află.
Între timp, copilul este monitorizat la școală și i se oferă alternative comportamentale ( jocul de
fotbal cu covarstnici, în cazul dat). Dacă și în acest caz continuă, se trece la completarea unei fișe de
autoreflectie ( se gândește la motive, comportament tip bully, consecințe asupra celorlalți și asupra lui)
e trimis să ia o pauză ( la bibliotecă, sau alt spațiu, unde să citească și să afle mai multe despre
bullying), este implicat și consilierul școlar. În cazul în care comportamentul se agravează și continuă,
copilul e trimis către alți specialiști, din afara școlii.
979
STUDIU DE CAZ: PREVENIREA CAZURILOR DE BULLYING ÎN ȘCOALĂ PRIN
MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI
Potinteu Anca Cecilia

Colegiul Național „Avram Iancu” Câmpeni
În contextul actual din învățământul românesc, un context derutant și schimbător, care nu oferă
prea multe garanții și siguranță, fenomenul de bullying ar putea foarte ușor să ia o amploare nedorită;
acest lucru se poate întâmpla și din cauza unei lipse a conștientizării a ceea ce înseamnă bullying de
fapt. Studiul urmărește, prin mijloace empirice, să diminueze eventualul impact al fenomenului negativ
printr-o serie de activități de dirigenție destinate să asigure un climat pașnic și un sentiment puternic de
apartenență la un grup.
Problema:
Tipologia problemei: este vorba de un incident în sala de clasă, un schimb de cuvinte dure între
doi colegi.
Actori implicați: un elev cu antecedente medicale grave, o elevă cu un nivel ridicat de vanitate,
ceilalți colegi și dirigintele.
Contextul apariției: Cei doi elevi sunt în clasa a IX-a, dar se cunosc din școala gimnazială
destul de bine și au mai avut dialoguri de acest gen în trecut. Există deci o antipatie mai mult sau mai
puțin exprimată fățiș.
Descrierea situației: Într-o dimineață, la verificarea clasei de elevi, diriginta desemnează pe
eleva A ca responsabilă cu serviciul pe clasă. Eleva își exprimă nemulțumirea la primirea sarcinii,
motivând că „dusul coșului de gunoi la container este treabă de băieți”. Diriginta insistă și pornește o
discuție despre rolul celor două genuri în comunitate. Elevul B. intervine și cere lămuriri despre
„treabă de băieți”, adăugând că se poate realiza și de fete. Eleva A. se răstește la coleg brusc cu
precizarea că el „nu face parte din categoria băieților”, vrând să sublinieze probabil o eventuală lipsă
de masculinitate a colegului și să-și mascheze din nou nemulțumirea față de sarcina primită.
Menționăm că eleva face parte din comitetul de conducere al clasei, fiind aleasă unanim și democrativ
prin vot secret de către colegi în funcția de șef-adjunct al clasei.
Care sunt motivele pentru care o considerăm o problemă (în devenire)? Am considerat acest
incident o problemă pentru că e primul incident de acest gen în noul colectiv al clasei a IX-a, pentru că
eleva A. nu a ezitat să acționeze astfel chiar în prezența dirigintei, pentru că ceilalți elevi nu au
reacționat în vreun fel.
Posibile riscuri: În această situație am considerat necesară o reacție și o măsură, întrucât ni s-a
părut important ca incidentul să nu treacă neobservat de clasa de elevi, fără ca diriginta să reacționeze
în vreun fel, în caz contrar existând riscul ca această atitudine și reacție să se repede, devenind un real
fenomen de bullying verbal.
Intervenția:
Investigarea comportamentului celor doi elevi în trecut

După o reacție superficială, în care diriginta a încercat să tempereze atitudinea elevei A., prin
explicații, trimiteri și asocieri, s-a trecut la o analiză a relației celor doi colegi. A urmat o conversație
cu șefa clasei, eleva C., care a fost colegă în gimnaziu cu cei doi și este prietenă cu eleva A. Aceasta a
remarcat alte asemenea atitudini ale fetei în trecut față de colegul ei, deși colegul era cunoscut ca
având probleme medicale destul de grave și, în mod normal, ar provoca, dacă nu indiferența, măcar
compasiunea celorlalți elevi. După o discuție cu colegii profesori, diriginta a decis demararea unor
lecții cu tema bullyingul în școală, înaintea contactării părinților celor doi.
980
Identificarea cauzelor comportamentului agresiv
Cauzele acestui comportament al elevei A. par să fie multiple: pe de o parte, eleva are o
atitudine destul de rezervată, uneori absentă la oră, dar ostilă pe alocuri chiar și față de profesori, ceea
ce denotă fie o personalitate vanitoasă, un copil răsfățat de părinți care crede că i se cuvine totul, fără
prea mult efort, fie un comportament cu alte cauze, necunoscute; pe de altă parte, elevul B. pare să
intensifice reacția negativă a fetei față de el prin diverse comentarii răutăcioase, provenite, posibil, din
cadrul unor discuții cu părinții acasă. Menționăm că în familiile celor doi elevi nu se cunosc
antecedente de violență domestică, divorț, consum de alcool, abuz sau probleme financiare.
Acțiuni pentru soluționarea problemei

În primul rând, diriginta a organizat o lecție de dirigenție cu tema „Conștientizarea fenomenului
de bullying în școli”, la distanță de câteva zile de incident și, aparent, fără legătură cu acesta. Lecția a
decurs firesc, cu următoarele etape: o discuție despre bullying, vizionarea de materiale video cu
mărturii ale unor copii abuzați, parcurgerea unei prezentări Power Point în care se prezentau definiții
ale fenomenului, tipuri de bullying și modalități de soluționare și o ultimă activitate aplicativă, un joc
de rol.
Eleva A. a fost solicitată de către dirigintă pe tot parcursul lecției; s-a făcut apel la talentul ei de
desenator, când diriginta a rugat-o să deseneze pe o coală de polistiren subțire chipul unei fete, apoi a
citit de pe video proiector pasaje care făceau referire la bullyingul verbal etc. Colegii au fost solicitați
să dea un nume fetei desenate de eleva A.; apoi câțiva colegi au ieșit în față și au notat câteva cuvinte
urâte alături de desen și au mâzgălit cu marker permanent fața fetei desenate, tot la indicațiile
dirigintei. Eleva A. a fost rugată în final să șteargă cu o gumă de șters intervențiile colegilor. A
acceptat cu reticență și cu observația că „oricum nu se șterge”, efectuând, nu fără o oarecare enervare,
sarcina solicitată, semn că mesajul lecției începea să fie înțeles. Concluzia colegilor a fost că orice
remarcă urâtă și orice acțiune ostilă asupra altui coleg lasă semne adânci care nu se mai pot șterge. Pe
parcursul lecției, eleva A. a mai avut reacții neobișnuite, ca, de exemplu, un râs țipător și forțat, la
anumite scene prezentate video. La finalul lecției elevii au fost întrebați dacă au asistat vreodată la
fenomenul bullying și majoritatea au răspuns afirmativ. La întrebarea dacă au avut asemenea
comportamente agresive s-a așternut liniștea, semn că toată lumea a priceput sensul lecției. Diriginta a
încheiat cu precizarea că această activitate are rol preventiv în evitarea acestui fenomen.
În al doilea rând, a urmat o discuție cu mama elevei A., după o ședință cu părinții, discuție din
care au reieșit următoarele aspecte: eleva a anunțat acasă incidentul, chiar în aceeași zi, semn că, totuși,
a sesizat gravitatea actului; mama a catalogat gestui ei ca fiind unul firesc și normal pentru vârsta
adolescenței, motivând că „toți copiii de azi sunt răi”; deși diriginta a dat discuției un caracter amical,
în sensul de informare despre viața și activitatea elevei de acasă, programul zilnic, în speranța găsirii
unei soluții pentru tonul ei violent, nu s-a găsit la părinți decât atitudinea „capra vecinului”, plus o
destul de mare indulgență pentru acest tip de comportament.
În al treilea rând, diriginta a propus clasei colaborarea cu psihologul școlar, în scopul obținerii
unui ajutor specializat pentru gestionarea emoțiilor sau a deficultăților de relaționare și învățare, iar
elevul B., chiar și-a manifestat intenția și a dat curs, ulterior, invitației.
981
Rezultate
S-a considerat un rezultat lipsa știrilor despre alte incidente de acest fel, urmând ca, după
perioada de școală online, diriginta să monitorizeze pe cât posibil dinamica relației dintre cei doi
colegi. Tot ca urmare a acestui incident, s-a trecut la efectuarea, în cadrul mentoratelor cu părinții, cu
prezență fizică sau online, a unor „lecții de dirigenție pentru părinți”, cu scopul de a le indica
eventualele probleme cu care se confruntă elevii la școală și de a găsi soluții pe termen lung.
Concluzii
Mediul și echilibrul familial perturbat reprezintă cea mai importantă sursă de agresivitate a
elevilor, iar când spunem mediul familial ne referim și la anumite prejudecăți, judecăți de valoare,
modele de comportament sau ignorarea importanței învățării copiilor acasă a unor valori general
umane și a unor activități practice utile pe tot parcursul vieții, fără să mai vorbim de educația în ceea ce
privește egalitatea de șanse între genuri. De accea devine extrem de important rolul profesorului
diriginte și a profesorului în general, un rol dublu, de mediator și de model în ceea ce privește o
atitudine corectă, obiectivă empatică și responsabilă față de ceilalți, față de comunitate, dar în primul
rând față de sine însuși.
982
generaţie la alta.
Rezultatele finale nu vor întârzia să apară:
983
PLAN DE INTERVENȚIE ÎN CAZ DE CRIZĂ EDUCAȚIONALĂ
Prelipcean Otilia-Elena
Școala Gimnazială „Bogdan Vodă” Rădăuți
a) Identificarea şi cunoaşterea situaţiei de criză

Andrei, elev în vârstă de 14 ani, a fost adus de tată în cabinetul de consiliere în momentul în
care situaţia la învăţătură a devenit critică, elevul fura în mod sistematic de la bunică, colegi şi părinte
și devenise agresiv.
b) Etiologia
Mama a plecat pentru a lucra în străinătate şi a divorţat de tatăl copilului, intrând într-o relaţie
de concubinaj cu un alt bărbat. În această perioadă nu a mai menţinut legătura cu fiul ei, nu
i-a oferit suportul emoţional şi financiar, copilul rămânând în grija bunicii din partea tatălui.
Tatăl se ocupă de băiat atât cât îi permite timpul între două voiaje. Băiatul a luat ca model un coleg mai
mare din anturajul său. El şi-a motivat comportamentul de furt prin insuficienţa banilor pentru a-şi
cumpăra de la chioşcul şcolii sucul şi cornul de fiecare zi, iar absenţa motivaţiei pentru învăţătură și
comportamentul agresiv au fost puse pe seama suferinţei cauzate de divorţul părinţilor.
Aplicarea “modelului ABC comportamental”
A. Antecedente:
relaţii tensionate în familie, care au culminat cu un divorţ;
pierderea controlului asupra comportamentului copilului din partea părinţilor;
mama plecată în străinătate, care nu a mai menţinut legătura cu fiul ei;
bunicii prea bătrâni pentru a mai putea să se impună în faţa nepotului.
B. Comportament:
lipsă de interes pentru orice activitate specifică vârstei;
furtul de la colegi, bunici şi părinte;
reacții agresive.
C. Consecinţe:
etichetare negativă;
furie;
agresivitate.
c) Decizia
Se discută cu dirigintele clasei şi cu profesorii pentru a fi monitorizat atent şi pentru a fi aşezat
în bancă cu un coleg responsabil.
Se intensifică colaborarea şcolii cu familia astfel încât să se rezolve situaţiile familiale
care îl afectează pe elev: modificarea atitudinilor comportamentale ale părinţilor în raport cu copilul
lor pentru o mai mare deschidere către acesta. Se cere şi sprijinul mamei pentru a oferi susținere
copilului. Se recomandă un nou anturaj copilului, cu copii de vârsta lui şi cu preocupări comune,
activităţi care să le facă plăcere.
d) Punerea în practică a deciziei

984
discuţii cu elevul despre modul în care îl poate fi ajutat să facă faţă mai uşor sarcinilor şcolare;
îndrumarea elevului să participe la activităţi alături de colegii de clasă;
discuţii cu părinţii să-i acorde sprijin copilului pentru a putea trece mai uşor peste divorţul lor şi
acordarea timpului necesar problemelor vârstei lui;
creşterea încrederii în forţele proprii, dezvoltarea şi îmbunătăţirea imaginii de sine a elevului
prin recompensarea şi remarcarea comportamentului adecvat;
favorizarea integrării în grup prin realizarea de acţiuni comune cu colegii: excursii, plimbări,
programe distractive;
recompensarea de către profesorii clasei pentru îndeplinirea anumitor sarcini.
e) Controlul
menţinerea legăturilor cu familia elevului, cu profesorii şi cu colegii acestuia;
încurajarea permanentă pentru a trece peste situaţiile dificile.
f) Evaluarea
Elevul a acceptat ajutorul colegilor şi al cadrelor didactice, progresele pe plan comportamental
fiind vizibile.
985
STUDIU DE CAZ- CYBERBULLYING
Priescu Ana-Maria-Georgiana
Liceul Tehnologic Bîlteni ,Bîlteni , Jud Gorj
Bullying-ul este o formă de comportament agresiv, în care o persoană provoacă, în mod

intenționat și repetat, un disconfort unei alte persoane. Acesta poate fi fie sub formă de contact fizic,
cuvinte adresate sau acțiuni mai subtile.
Cyberbulling-ul reprezinta utilizarea tehnologiei pentru hărțuirea sau amenințarea unei alte
persoane. Oricine are un smartphone cu conexiune la Internet poate hărțui pe altcineva, fără a fi nevoit
să își dezvăluie identitatea reală prin intermediul amenințărilor online , postărilor , mesajelor
răutăcioase, agresive sau prin postarea de informații personale, imagini sau videoclipuri menite să
rănească sau să jeneze o persoana .
Evoluția fenomenului de cyberbullying în România este strâns corelată cu evoluția internetului
SUBIECTUL: P.V., 18 ani, clasa a XII -a
PREZENTAREA CAZULUI : Cyberbulling
Eleva V înregistrează rezultate din ce in ce mai slabe la învăţătură ,este mereu tristă,nu
comunică , prezintă dezinteres faţă de activitatea şcolară .
Eleva V a avut o relaţie cu un băiat de 23 de ani care s-a încheiat cu câteva săptămâni în urmă.
Pe parcursul acestei relaţii , comportamentul acesteia s-a schimbat foarte mult , nu s-a mai întâlnit cu
prietenii şi a început să se îndepărteze de toţi cei dragi . V. a dorit la un moment dat să pună capăt
relaţiei ,deoarece simţea că nu mai are libertate dar iubitul fetei nu a acceptat ideea despărţirii şi a
început să o ameninţe pe acesta că va posta poze indecente cu ea în grupul clasei şi pe reţelele de
socializare. Eleva V nu a cedat ameninţărilor acestuia până în momentul în care a primit de la o
prietenă adresa unui profil fals pe care erau postate poze cu ea în poziţii indecente . Speriată fata i-a
oferit bani acestuia pentru a şterge pozele , dar ameninţările au continuat deoarece respectivul băiat
începuse să îi ceară periodic bani pentru a nu le posta din nou .
Din cauza presiunilor făcute asupra ei , V. nu a mai suportat şi a încercat să se sinucidă dar a
fost salvată la timp de părinţii săi .
V. este tot timpul tristă şi nu doreşte să discute despre problemele ei , nu deranjează orele de
curs .
Comportamentul: Eleva V prezintă răni produse la nivel fizic şi performanțe școlare reduse din
cauza scăderii capacității de concentrare .
Dialog cu eleva:
V. pare la prima vedere o fată liniştită care evită să vorbescă .
Dialog cu tatal :
Tatăl consideră că fostul iubit este vinovat pentru starea fiicei sale dar nu cunoaşte motívele
care au dus la degradarea stării fizice şi mentale a acesteia .
Comportamentul lui V. la şcoală este atât expresia certitudinii că ea nu valoreaza nimic
deoarece manifestă o stimă de sine scazută şi tot ce îşi doreşte este să treacă neobservată deoarece nu
este pregatită să îşi înfrunte temerile .
986
1.V. va participa la ore de consiliere cu psihologul şcolii.
2.Participarea activă la orele de curs .
3.Reintegrarea în cercul de prieteni .
1.Va fi incurajată să îşi spună părerea la toate discuţiile din clasă alături de colegii săi.
2.I se vor da sarcini precise, fiind implicată în diverse acţiuni, pentru a fi responsabilizată.
3.Profesorii ii vor propune rezolvarea de activităţi scrise care vor fi terminate în timp util
pentru a încuraja participarea acesteia la ore .
Anunţarea organelor abilitate pentru a lua măsuri cu fostul iubit al fetei.
Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru cu ea.
O strânsă legătură cu familia .
Ajutarea lui V. de a depăşi dezinteresul pe care îl are faţă de orele de curs spunându-şi
părerea în faţa profesorilor şi colegilor .
Se va cere ajutorul consilierului şcolar, dată fiind natura problemelor lui V.
În timpul unei întâlniri la care au participat părinţii şi diriginta, V. a acceptat să
încerce să atingă obiectivele pe termen scurt şi pentru prima dată a avut curaj să povestească tot ce a
păţit ,cum a fost santajată şi motivele care au condus-o la tentativa de suicid .
Responsabilităţi
I se cere lui V. să îşi ia notiţe pe tot parcursul orei şi să participe activ la ore.Va
lucra 5 zile pe saptamană cu consilierul şcolii.
Participarea în clasă - Profesorii o vor ajuta în fiecare zi să găsească răspunsuri la întrebari şi
vor incerca să îi capteze atenţia .
Aptitudini sociale
Dupa terminarea orelor de curs V merge spre casă împreună cu ceilalţi colegi care încearcă să o
sprijine şi să o încurajeze .
De 5 ori pe săptămână vor avea loc şedinţe de consiliere în cabinetul şcolar.
Evaluarea
Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi se observă progrese rapide în relaţiile lui V. cu
profesorii şi colegii , aceasta începând să fie din ce în ce mai activă la ore . De asemenea , aceasta a
început să comunice din nou cu prietenii şi să se implice în activităţi cu aceştia .
» Profesorii au hotărât ca acest comportament să fie considerat pozitiv şi să aibă o atitudine
cât mai flexibilă. Parinţii continuă să discute mult cu aceasta , să o incurajeze să treacă peste trauma
suferită.
CONCLUZII
Teama pe care o manifestă V. de a nu vorbi în faţa colegilor si profesorilor, dorinţa ei de a
trece neobservată se datorează traumei suferite .În continuare , consilierul şcolar şi profesorii vor
aplica tehnici experimentale pentru a ameliora starea de teamă a acesteia.
Este recomandat ca părinții să fie atenți la anumite semne de avertizare care pot indica faptul că
un copil este victima bullying-ului sau cyberbulling-ului.Recunoașterea acestor semne este un prim pas
important în luarea măsurilor împotriva bullying-ului, pentru că nu toți copiii care sunt agresați vor
solicita ajutor – ci vor suferi în tăcere și se vor lupta singuri cu agresorul.
987
STUDIU DE CAZ
Adrian Prodea
Școala Gimnazială „prof. Ioan Dănilă”, sat Ghermănești
Descrierea cazului:
O şcoală urbană, copii de aproximativ 9-10 ani.
La ora de sport, profesoara îi pune pe toţi laolaltă, fete şi băieţi (că doar e bătălia pentru
egalitatea între fete, nu există activităţi separate pe fete şi băieţi) să joace fotbal. Între ei, un băiat care
face fotbal de performanţă, un copil agresiv, cu probleme de comportament, şi o fetiţă cu retard
(diagnosticat).
Înainte de ora de sport la care s-a întâmplat ce s-a întâmplat, aceşti copii, pe care îi voi
numi agresor şi victimă, pentru a defini clar situaţia, au mai avut diferite conflicte. Agresorul a împins
victima pe scări sau a vorbit urât cu ea. Comportamentul de bully este repetitiv şi „exersat”, în special,
pe această fetiţă cu retard.
La ora de educaţie fizică la care aceşti copii jucau fotbal, agresorul a împins-o pe victimă.
Aceasta a căzut şi şi-a rupt mâna destul de rău, apoi a absentat de la școală.
Consecințe:
Agresorul avea, desigur, nişte părinţi cu un comportament la fel de agresiv, care au făcut, în
repetate rânduri scandal la şcoală, în special învăţătoarei care, s-ar părea, nu îl „cocoloşeşte” suficient
pe micul domn Goe (dacă vă deranjează eticheta, regret, dar copilul acesta este, cu adevărat produsul
mediului din care provine). Învăţătoarea nu are nicio modalitate prin care să-l „pedepsească”, se pare
că nu poate nici măcar să-i scadă nota la purtare (din punctul meu de vedere, sancţiune egală cu zero) –
se pare că e o adevărată obsesie nota asta la purtare, părinţii sunt în stare să se arunce de la balcon
numai să nu le scazi copiilor nota la purtare.
Situaţia va fi muşamalizată, ca atâtea altele. Agresorul va merge mai departe considerând
că aşa se cuvine să te porţi şi că părinţii îl vor scoate mereu din încurcătură. În plus, va şti că şcoala nu
poate lua nicio acţiune împotriva lui. Victima va merge mai departe ştiind că şcoala nu o protejează în
niciun fel pentru că e mai preocupată de notele la purtare ale unui copil dintr-o „familie bună” şi de
muşamalizarea incidentelor de acest gen, ca nu cumva să afle părinţii şi să nu-şi mai înscrie copiii la
şcoala respectivă.
Semne de întrebare:
Ce e de făcut? Ce poţi face, ca părinte de „victimă”, ca să-ţi protejezi copilul, în special
când e vorba de un copil cu nevoi speciale, în condiţiile în care şcoala nu te ajută deloc?
Cum e posibil ca în societatea în care trăim să nu existe sancţiuni reale pentru astfel de
copii agresori – şi nu mă refer la exmatriculat sau mutat disciplinar, că aşa nu se rezolvă nimic, ci
consiliere psihologică obligatorie pentru copil şi părinţi, de exemplu, scăzut nota la purtare
instantaneu, fără consilii şi şedinţe şi referate şi alte chestii care să justifice ce? Că agresorul „n-a vrut”
s-o lovească? Asta după ce a împins-o pe scări şi a agresat-o verbal în repetate rânduri?
Ce părere aveţi voi de orele de sport de la şcoală (pe care eu, recunosc, le detest din tot
sufletul, mi se par absolut inutile, în contextul în care nu se fac cum trebuie, există puţin profesori cu
adevărat pregătiţi, puţine dotări, condiţii decente de desfăşurare la fel de puţine şi nu e decât o oră de
alergat şi zbenguit aiurea ca să stea apoi copiii transpiraţi la ore.
Ce părere aveţi de faptul că profesoara îi pune pe toţi grămadă să joace fotbal? Oare nu
ducem obsesia asta pentru „egalitatea între sexe” un pic prea departe? Oare nu era mai bine ca fetele să
joace handbal, sau orice altceva, separat, şi băieţii să joace fotbal separat? (Am folosit handbal şi
fotbal, doar ca exemple, nu consider handbalul sport de fete şi fotbalul sport de baieţi).
988
Concluzii:
Dacă vi se pare că sunt părtinitor față de victimă, vă mărturisesc că aşa şi este. Chiar sunt.
Vreau să nu mai trăim ziua în care îţi trimiţi copilul la şcoală întreg şi îl primeşti înapoi acasă pe targă.
Cunosc şi situaţia agresorului, ştiu ce l-a făcut să devină aşa şi cu toate acestea nu pot simţi empatie
faţă de el.
989
CE IMPACT ARE BULLYING-UL ASUPRA VIEȚII COPILULUI?
Prorociuc Codrin
Școala Gimnazială Acad.H.Mihăescu Udești
Prorociuc Alina Elena

Școala Gimnazială Nr.3 Suceava
Ce impact are bullying-ul asupra vieţii copilului care primeşte un astfel de tratament. Cel mai
adesea, un copil care a fost sever agresat ajunge să întrerupă şcoala din teama că ar putea să fie agresat
din nou. Chiar şi în cazul celor mai uşoare forme, expunerea repetată la o experienţă de agresare îi
predispune pe copii la dezvoltarea a numeroase probleme de sănătate mentală: depresie, anxietate,
tulburări de comportament alimentar, etc. (Limber şi Nation, 1998).
Ce putem face?
Un copil care este victimă a bullying-ului are nevoie de sprijinul adulţilor din jurul lui. Cu
ajutorul dvs., copiii învaţă cum să facă faţă comportamentelor de tachinare, poreclire sau a altor forme
mult mai grave. Fiecare copil are nevoie să primească mesajul că aceste tipuri de comportamente sunt
inacceptabile. Deoarece bullying-ul apare de obicei în comunităţile de copii, acest mesaj trebuie să fie
promovat şi întărit atât la şcoală, cât şi acasă. Pentru că bullying-ul afectează pe toţi elevii din grup, nu
se reduce doar la copilul care agresează şi la victimă, este important să îi învăţăm pe copii ce să facă
dacă sunt martorii unui asemenea eveniment. Martorii bullying-ului, care sunt de obicei ceilalţi copii,
de multe ori se simt în secret uşuraţi că nu sunt ei ţinta bullying-ului şi tind să evite agresorul, nefiind
dispuşi să intervină în apărarea copilului agresat. Bullying-ul creează o atmosferă pervazivă şi
nedefinită de intimidare, frică şi tăcere printre copii.Paşi în gestionarea comportamentului de tachinare.
Tachinarea nu poate fi întotdeauna prevenită, iar noi nu putem controla ceea ce spun sau fac ceilalţi.
Ce putem face într-o astfel de situaţie este să îl învăţăm pe copil cum să îşi controleze propriile reacţii.
Aceasta, deoarece multor copii le lipsesc abilităţile sociale necesare pentru a face faţă glumelor,
etichetărilor şi farselor colegilor lor. În momentul în care ei plâng sau se înfurie, nu fac decât să îşi
încurajeze colegii în a continua.
Învăţaţi copilul prin joc de rol ce să îşi spună în situaţia respectivă sau să o privească
diferit.Copilul poate să îşi spună: „chiar dacă nu îmi place cum mă porecleşte pot să fac faţă acestei
situaţii “; poate să îşi pună o întrebare care să verifice valoarea de adevăr a celor spuse pe seama sa:
„este adevărat ce spune … despre mine?” (de cele mai multe ori se dovedeşte că nu); poate să se
gândească la calităţile sale care contravin remarcilor negative făcute la adresa sa.
Învăţaţi copilul prin joc de rol să se comporte diferit:
Ignorarea copilului care tachinează - să se comporte ca şi cum celălalt este invizibil şi să
acţioneze ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. (Manifestarea furiei sau izbucnirea în plâns adesea
accelerează comportamentele de tachinare). Ignorarea NU este o metodă bună în situaţii în care cineva
tachinează de foarte mult timp şi foloseşte comportamente de bullying cu scopul de a-l intimida). Dacă
este posibil, este recomandat să plece din situaţie.
Transmiterea de mesaje la persoana I - acest tip de mesaj asertiv este o metodă bună de
prefera să încetezi”. Exersarea acestei tehnici presupune stabilirea contactul vizual şi folosirea unei ton
ferm. Această tehnică funcţionează când este folosită într-un cadru controlat, în care există un adult,
există nişte reguli, etc. (cum ar fi în clasă, la şcoală). Folosirea ei în recreaţie sau în curtea şcolii poate
să ducă la agravarea situaţiei (copilul care tachinează face şi mai rău deoarece a observat că ceea ce
face el, produce o emoţie sau a obţinut ceea ce şi-a dorit).
990
Răspunsul paradoxal. Această tehnică învaţă copilul cum să-şi schimbe modul în care vede sau
înţelege cuvintele pe care celălalt le spune la adresa sa. Astfel, el poate să schimbe cuvintele de
tachinare în complimente. De exemplu, un copil face glume pe seama sa că poartă ochelari şi spune
„aragaz cu 4 ochi”. În această situaţie, poate să răspundă politicos: „Mulţumesc că ai remarcat că am
ochelari!” (copilul care a făcut remarca nepotrivită este de regulă confuz când nu primeşte reacţia
obişnuită de furie sau de frustrare). Un alt tip de răspuns paradoxal este exprimarea acordului faţă de
aspectele la care se referă cel ce tachinează. De exemplu, răspunsul adecvat la adresa unui copil care
tachinează şi spune „Ai aşa de mulţi pistrui!” ar putea fi „Este adevărat, am o mulţime de pistrui!”.
Acordul cu aspectele semnalate elimină dorinţa de a ţine ascuns pistruii, lasă agresorul fără replică
deoarece conflictul este blocat.
Răspunsul cu un compliment este un alt tip de reacţie care descurajează tachinarea. De
exemplu, dacă cineva râde de modul în care copilul aleargă, acesta ar putea răspunde cu un
compliment „Tu eşti un bun alergător!”. Umorul este un alt tip eficient de reacţie deoarece este total
diferit de răspunsul aşteptat şi subliniază faptul că nu există un punct vulnerabil care să fi fost atins. În
plus, râsul poate să schimbe o situaţie cu potenţial de rănire, într-una comică.
Pentru situaţiile în care comportamentul de bullying se menţine şi nimic nu pare să funcţioneze,
copiii au nevoie să solicite ajutorul unui adult: Primul pas în reducerea comportamentelor de bullying
este să le recunoaştem şi să facem ceva pentru stoparea lor (ex. să semnaleze prietenilor, cadrelor
didactice, părinţilor atunci când nu ştiu sau nu reuşesc să facă faţă singuri).
În concluzie:
Ce trebuie să facă un copil care este agresat?
Să ignore comportamentul de agresare (doar în faza iniţială!).
Să se distanţeze de situaţia şi locul respectiv.
Să reacţioneze într-o manieră fermă (învăţarea abilităţilor asertive).
Să se asigure de protecţie (solicitarea ajutorului).
Ce este important să evite un copil care este agresat: să se înfurie/să plângă; să se comporte
agresiv (să lovească, să înjure etc.), să aducă alţi copii sau o gaşcă cu ajutorul căreia să îşi facă
dreptate, să răspundă cu tachinare.
Important de reţinut!
Toţi adulţii, cadre didactice şi părinţi, care au legătură cu şcoala trebuie să fie vigilenţi în a
identifica acest fenomen şi a interveni. O dată identificat fenomenul este necesar ca adulţii să respecte
cele 3 principii de intervenţie:
1. SĂ ACŢIONEZE IMEDIAT
2. SĂ-I OFERE CREDIT COPILUL AGRESAT
3. SĂ IA MĂSURI PENTRU A DIMINUA PUTEREA CELUI CARE AGRESEAZĂ.
Bibliografie:
1. Juvonen, J. & Graham, S. (Eds.) (2001). Peer harassment in school. New York: Guilford
Publications.2.
2. Olweus, D. (2001). Olweus' core program against bullying and antisocial behavior: A teacher
handbook. HEMIL-senteret, Universitetet i Bergen, N-5015 Bergen, Norway.
3. Olweus, D. (2002) A profile of bullying at school. Educational Leadership, Vol.60, pp. 12-
17.
991
STUDIU DE CAZ
EVALUARE ȘI INTERVENȚIE
Puiu Violeta AnaMaria

Gradinița Nr.50- structura G.P.P.Nr.44 Oradea, jud. Bihor
Prezentare caz
Evaluare: Modelul ABC- A-Antecedente - situații frustrante
B- Comportament- gânduri disfuncționale care mențin furia, lipsa
strategiilor de rezolvare a problemelor
C- Consecințe – crize de furie, comportament opozant.
Bogdan este un copil de 9 ani. A fost adus la psiholog de către mamă la recomandarea
doamnei învățătoare. Despre Bogdan învățătoarea spune că zilnic se bate cu trei dintre colegii lui, îi
agresează verbal, le rupe caietele. Este foarte sensibil la amenințările și vorbele colegilor, se simte
foarte ușor amenințat și atacat, chiar dacă potrivit observațiilor doamnei e vorba de provocări minore.
Are performanțe foarte scăzute la școală, iar relațiile de prietenie sunt aproape absente.
Interviu preliminar cu mama:
Exemple de întrebări:
• Datele personale ale copilului și familiei
• Anamneza
• Relații sociale și activități: relația copil părinte, relația cu cei de aceiași vârstă.
• Cine își petrece cel mai mult timp cu copilul?
• Cu cine preferă copilul să își petreacă timpul?
• Grădinița: A mers cu plăcere? Ce îi plăcea?
• Ce jocuri se joacă? Jocul preferat al copilului?
• Programul zilnic al copilului
• Care e comportamentul considerat problematic de către părinte?
• Comportamentul la școală
• Ce așteptări are părintele față de evoluția copilului?
• Ajută copilul la temele de casă?
• Sistemul de recompense și pedepse
Evaluarea s-a realizat utilizând SISTEMUL ACHENBACH AL EVALUĂRII BAZATE

EMPIRIC (ASEBA) . Chestionarul a fost completat atât de mamă cât și de cadrul didactic. Din cauză
că mama a răspuns dezirabil la completarea chestionarului (negând oarecum problemele de care s-a
992
plâns la prima întâlnire) am luat în calcul în mare parte doar chestionarul completat de doamna
învățătoare.
Anxietate, Însingurare, Acuze Probleme Probleme neatenție hiperactivitate, Comportament comp alte
depresie depresie somatice sociale de impulsivitate încălcare reguli agresiv prob
gândire l.
scor 7 scor 8 scor 1 scor 7 scor 5 scor 22 scor 10 scor 5 scor 19 scor
percentil percentil 98 percentil scor percentil 96 percentil 5
97 85 comun 95
32
nivel subclinic nivel nivel subclinic, subclinic subclinic nivel normal subclinic
normal normal normal
Criterii de diagnosticare conform DSM IV:

I – Prezintă probleme de tulburări afective – scor 9 - clinic
II –Probleme de anxietate – scor 3 – nivel normal
III -IV – Probleme ADHD – neatenție, impulsivitate – scor 15 – subclinic
V – Probleme de comportament opoziționist provocator – scor 8 – limita dintre subclinic și
clinic, comportament învățat, nu e genetic
VI – probleme de conduită – scor 9 – la limita dintre normal și subclinic – minte fiindcă îi este
frică de pedeapsă
Tulburări de comportament nepisodice, când acestea se înlănțuiesc, trec din una în alta și
aproape că nu sunt sesizate la început: neascultarea – refuzul autorității familiale apoi sociale;
climatul educațional încărcat de nedreptate, lipsă de respect, rigiditate, restricții excesive și
dezechilibrul între dragoste și pedeapsă generează neascultarea, agresivitatea – tendința spre reacții
brutale, distructive și de atacare, vine din sentimentul de ură (în spatele sentimentului de ură există
un conflict care generează tensiune psihică). Tulburări de comportament episodice caracterizate
printr-o întrerupere bruscă a modului de viață (apar ca simptome în tulburări psihice –nevroze,
psihopatii, psihoze): tulburări de conduită – se caracterizează prin încălcarea repetată a regulilor
sociale importante și/sau a drepturilor de bază ale altor persoane (se relevă existența unei corelații
între copii și modelul parental); opoziționismul provocator – se caracterizează prin neascultare,
negativism, provocare, opoziție față de autoritate (vorbim aici de următoarele comportamente: își
pierde cumpătul, se contrazice des cu adulții, este ușor distras, sfidează sau refuză cerințele
adulților de a se conforma la reguli, face deliberat lucruri care îi enervează pe ceilalți, îi
învinovățește pe ceilalți pentru greșelile lui, este ușor enervat de către ceilalți, adesea furios și îi
respinge pe cei din jur, are tendința de a face în ciudă). Impulsivitatea se traduce printr-o dificultate
de a respecta regulile, intervenție bruscă la clasă, tendința de a se impune în fața celorlalți.
Întăriri pozitive : -comportament agresiv ca modalitate de obținere a respectului duce la o
autoconfirmare nepotrivită
Întăriri negative: - agresivitatea conduce la calmare emoțională, sentimentul neplăcut de
teamă este redus.
Pedeapsă: - diferite sancțiuni și respingerea socială din partea mediului; amenințări crescute și
reale din partea mediului.
Am ales în continuare să dezvolt o intervenție privind reducerea agresivității și implicit a
depresiei , deoarece, se știe că la vârstele mici, copiii își exprimă sentimentele de depresie prin
intermediul furiei.
Intervenţia urmăreşte decelerarea comportamentului agresiv şi accelerarea comportamentelor
asertive se realizează prin implicarea: copilului, prin activităţi realizate în vederea creşterii toleranţei la
993
frustrare şi a adoptării unor răspunsuri asertive la solicitările stresante sau frustrante din mediu, la
creşterea stimei de sine;
-Părinţilor prin stabilirea unui program de recompense și pedepse pe baza unor reguli stabilite
de învățătoare , în vederea familiarizării cu metode şi sugestii utile în situaţiile în care copiii manifestă
comportamente opozante la școală, precum și difirite activități.
-Accelerarea comportamentului asertiv s-a realizat concomitent cu decelerarea celui agresiv,
prin metode şi activităţi specifice vârstei.
Obiective:
1. Copilul trebuie să înveţe să se observe atent. Pentru a putea stabili relaţii mai bune cu
ceilalţi copii vom exersa împreună noi comportamente.
2. Copilul învaţă să devină liniştit şi relaxat motor prin fazele de relaxare din timpul
şedinţelor.
3. Stabilim un plan de administrare de întăriri. Prin intermediul acestuia copilul va putea
recunoaşte relaţia dintre comportamentul său şi consecinţele care îl urmează.
În cazul agresivității prioritatea 0 este să nu îi mai lovească pe alții astfel că vom lucra pentru a
reduce acest comportament.
Intervenție:
1. Alungă tristețea (Vernon, 2008)
Această intervenție îl va ajuta pe Bogdan să își dezvolte o strategie pentru a scăpa de emoțiile
de tristețe. Vom avea nevoie de un pahar cu apă, colorant alimentar albastru, un vas, o foaie de hârtie,
un creion și o fișă cu fețe triste.
Pentru început îl vom pune pe Bogdan să scrie o listă cu lucrurile în legătură cu care este trist.
După ce a scris această listă, îl vom ruga să selecteze un lucru care îl deranjează cel mai mult și să îl
scrie pe una din fețele triste. Îl vom ajuta să Bogdan să își identifice gândurile pe care le are cu privire
la situația respectivă. De exemplu: Sunt prost. Alții vor râde de mine. Nu voi înțelege niciodată această
materie. Odată ce și-a identificat aceste gânduri, le vom disputa. De exemplu: De ce spui că ești prost
doar pentru că ai luat o notă mică la un test? De unde știi că ceilalți vor râde? etc. După ce vom
termina cu primul exemplu, vom trece mai departe la următoarele. De fiecare dată când va fi disputată
o credință irațională, Bogdan va pune un stop de albastru (tristețe) în apă. După ce vom termina de
disputat toate credințele iraționale îl vom invita pe Bogdan să arunce paharul cu apă albastră pentru a-l
ajuta să își amintească faptul că poate scăpa de sentimentele de tristețe prin identificarea și disputarea
credințelor iraționale.
2. Poezii vesele (Vernon, 2008)
Muzica și poeziile cu ritm și rimă îi ajută pe copii să își amintească concepte importante. A-i
ajuta să învețe astfel de poezii le este util în a face față sentimentelor de tristețe sau deprimare.
Pentru această activitate vom avea nevoie de instrumente muzicale (muzicuță, tobă etc) și de
versurile de mai jos:
Poezia/ Cântecul 1:
Trei copii triști,
Trei copii triști,
Uite-i cum plâng,
Uite-i cum plâng,
Toți au obosit de atâta plâns,
Așa că au început să alerge și să se strâmbe,
Atât de bine de mult n-au mai râs,
Cei trei copii fericiți,
Cei trei copii fericiți,
994
Poezia/ cântecul 2
Stătea și plângea băiatul abătu
Și să se ascundă ar fi vrut;
Pum-ba-di-bum-ba-pa
Dați copilului o rază de speranță;
De acum știe cum să facă față
Tristul copil nu mai plânge
Se joacă și nu se mai ascunde;
Pum-ba-di-bum-ba-pa
Gândirea rațională era cheia,
Acum își poate cânta bucuria.
Vom compune împreună cu copilul linia melodică pentru fiecare cântec și vom cânta împreună.
Putem să îi sugerăm copilului să își compună propriile versuri. După ce și le-a compus vom discuta
despre cum ar putea folosi ideile din cântece pentru a se simti mai puțin trist și deprimat.
3. Mama și copilul – joc de rol
Mama și copilul
• Cum vede fiecare problema?
• Ce părere are mama despre problema existentă?
• Copilul cum vede părerea mamei?
• Ce părere are copilul despre problema existentă?
• Cum vede mama părerea copilului?
• Dacă gândesc diferit – ”Văd că gândiți diferit?”
• Mama, de ce vezi diferit problema?
• Trebuie să ajungem la un compromis, ca să putem rezolva problema. Un compromis
înseamnă să ținem cont de părerea celuilalt, și să fim dispuși să mai lăsăm de la noi.
• Ce aștepți din partea mamei? Cum te poate ajuta mama? Cine te-ar mai putea ajuta?
• Este în beneficiul tău acest tip de ajutor? Cum dovedești?
• Ți se pare rea ideea mamei sau e formulată greșit? (O reformulez eu…)
• Dacă sunt acuzații trebuie să vorbească la persoana I: ”Eu văd așa…Eu propun..” – este
un principiu sănătos de comunicare.
• Joc de rol – fiecare cu ochii închiși, mama este în rolul copilului și se vede pe ea cum
se comportă cu copilul și să scrie ce-i place și ce nu; copilul este în rolul mamei și se vede pe el cum se
comportă cu mama, să scrie ce-i place și ce nu.
• Schimb de mesaje:
Iubire ”Te iubesc mult, dar nu-mi place atunci când…”
Acceptare ”Te accept oricum ai fi, dar nu-mi place atunci când…”
Reguli pentru membrii familiei:
- Stabiliţi alături de întreaga familie reguli clare şi simple;
- În situaţii tensionate, atunci când devine agitat, este recomandat să fie trimis singur într-un loc
liniştit pentru a se linişti;
- Nu încercaţi să schimbaţi mai multe lucruri deodată: alături de regulile familiei, stabiliţi
maxim 2-3 comportamente care se doresc a fi schimbate pentru o săptămână;
- Ca pedeapsă folosiţi retragerea recompensei zilnice;
- Nu folosiţi afecţiunea ca recompensă – de aceasta trebuie să se bucure indiferent de felul în
care se comportă;
- Oferiţi-i timp şi atenţie zilnic, desfăşurând o activitate plăcută împreună
- o listă cu întăriri pentru a stabili cum va recompensa copilul atunci când reușește să nu
995
răspundă provocărilor colegilor: de exemplu să cumpere echipament pentru bicicletă, o zi la piscină,
jocuri, să folosească bani din alocație, 30 de minute în plus la tabletă, o masă specială, o ieșire
specială).
- Consecințe pozitive ( activități) cu elevii clasei:
să fie lider de grup
să creeze sau să selecteze un joc de timp liber în interior (pe perioada pauzei)
să decoreze clasa
să prezinte hobby-ul propriu clasei
să stabilească traseul unei drumeţii în are liber pentru clasă
să ajute profesorul la predarea lecţiei
să împartă materiale
să aleagă o activitate pentru clasă
să citească o poveste amuzantă pentru clasa
să stea în bancă alături de un prieten
să stea unde doreşte pentru 10 minute
Întăriri sociale – din această categorie amintim: atenția, lauda, aprobarea, privirea,
recunoașterea valorii personale de către ceilalți, zâmbetul, aplauze, a te arăta interesat, a te arăta
surprins
Întăririle simbolice – sunt reprezentate de stimulările care nu au valoare în sine, ci posedă o
valoare prin ceea ce reprezintă: bulina roșie, jetoane colorate, fețe luminoase, notele, steluțe, diplome.
BIBLIOGRAFIE
1. Vernon, A. (2006). Dezvoltarea inteligenței emoționale. Educație rational emotivă și
comportamentală. Clasele I-IV. Editura ASCR: Cluj-Napoca.
2. Vernon, A. (2008). Ce, Cum, Când în terapia copilului și adolescentului – Manual de
tehnici de consiliere și psihoterapie. Editura RTS: Cluj-Napoca.
3. Vernon, A., & Clemente, R. (2005). Assessment and Intervention with Children and
Adolescents: Developmental and Multicultural Approaches. American Counseling Association:
Alexandria, WA.
996
BULLYING – STUDIU DE CAZ
Pușcaș Iuliana
Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Dej
Problema
Intimidare. Hărţuire. Umilire. Excludere. Abuz emoţional. Tachinare. Violenţă verbală şi fizică.
Sunt dominantele unui fenomen care a luat amploare în România şi care, din păcate, se manifestă mai
ales în şcoli. De cele mai multe ori astfel de cazuri nici măcar nu pornesc de la un conflict real, ci doar
din dorința agresorului de a deține controlul, de a câștiga un anumit statut social, iar uneori chiar din
simpla plăcere de a-l vedea pe celălalt suferind.
Consecinţele sunt dramatice: depresii, tulburări de comportament, dificultăţi de relaţionare,
anxietate, criză de identitate şi singurătate, gânduri suicidale. E şi mai dramatic faptul că aceste aspecte
pot să devină dominantele vieţii unor copii şi adolescenţi cu care noi, cadrele didactice, relaţionăm
zilnic, sau chiar ale copiilor noştri.
Din postura de cadru didactic auxiliar, dar și de părinte, am avut cunoștință de astfel de cazuri,
dar de cele mai multe ori relatate de către terțe persoane. Din fericire la noi în școală nu au fost cazuri
de agresivitate fizică, în schimb elevii se confruntă destul de des cu bullying social, verbal și
cibernetic.
Prezentarea cazului
Un astfel de caz s-a petrecut cu o elevă de clasă gimnazială. Eleva, timidă, retrasă, dar cu mult
bun simț și bună la învățătură, a început să fie tachinată pentru că este prea cuminte, se implică în
activitățile extrașcolare și nu vorbește prea mult.
Pentru a o scoate din starea de timiditate, a-i insufla curaj și a o valoriza, unele cadre didactice
au încurajat-o să participe la diferite concursuri. Dar alți profesori îi reproșau că vorbește și se mișcă
încet, că vocea ei e prea slabă, nu se aude nimic, evitau să o întrebe, să o includă în activități
extrașcolare, iar toate acestea au dus la creșterea neîncrederii în capacitățile sale și la satisfacția unor
colegi, care au îndrăznit să o tachineze și mai mult. Au început să-i pună apelative, era mereu evitată,
la jocurile desfășurate la orele de sport era lăsată ultima, în pauze nu se apropiau de ea.
Una dintre colege a văzut potențialul unei prietenii adevărate și s-a atașat de această elevă.
Atunci au început tachinările și cu aceea fată căreia îi spuneau, fiind de față ambele eleve, să nu se
împrietenească cu ea, să nu-și piardă timpul cu o astfel de persoană.
Acțiunile de bullying au culminat cu momentul în care, cele două prietene, întorcându-se de la
biblioteca școlii la oră, au fost huiduite și s-a aruncat în ele cu cocoloașe de hârtie. Acțiune la care a
participat întreaga clasă. S-a intervenit la nivelul dirigintei, au aflat și alți profesori, s-a discutat cu
elevii, în sensul „nu e frumos, să nu mai faceți așa ceva”, dar cam atât.
Poate că acțiunile ar fi escaladat dacă eleva care inițiase această „persecuție” nu s-ar fi
transferat (de bună voie) la o altă școală și nu s-ar fi încheiat anul școlar.
În schimb, bullying-ul social a continuat în anii următori, eleva respectivă fiind exclusă din
orice activitate comună, din grupurile de pe rețele de socializare, unde, în schimb se vorbea mereu
despre ea în termeni peiorativi.
S-a mai cerut intervenția dirigintei, care a realizat activități de bullying la orele de dirigenție,
dar la nivel general, nu s-au stabilit cauzele acestei atitudini și nu s-au încercat măsuri de îmbunătățire
a relației dintre colegi, de încercare de integrare a elevei în grupurile formate în clasă.
Consecințele au fost bineînțeles nefaste pentru eleva în cauză. Au început durerile de cap, de
stomac, tulburările de somn, și-a pierdut și mai mult stima de sine, a devenit și mai închisă în ea, nu
voia să vorbească în fața clasei, să se implice în activități, iar notele obținute au scăzut destul de mult.
997
S-a apelat la intervenția unui psiholog, dar încă nu s-a depășit anxietatea socială, insecuritatea și
dorința de izolare socială.
Concluzii
Consider că fenomenul de bullying în școală este mult prea evident și se întâlnește atât de des
sub diferitele lui forme, încât toate cadrele didactice ar trebui să se implice în prevenirea și rezolvarea
unor astfel de cazuri.
Nu e suficient doar să constatăm că se întâmplă, că elevul cutare a râs de alt elev pentru că nu
are haine de firmă sau nu știu ce tip de telefon (ceea ce se întâmplă foarte des), uneori nu sunt
suficiente activitățile desfășurate la orele de dirigenție, la modul general. E nevoie de multe ori de
implicare directă, comunicare deschisă, trebuie mers „pe firul problemei” să vedem ce a declanșat
acest tip de comportament atât din partea agresorului cât și a victimei și să vedem cum putem ameliora
sau rezolva situația. Iar când problema e prea mare și nu este suficientă intervenția noastră trebuie
cerut ajutorul unui specialist.
Dar, în primul rând, trebuie să educăm copiii astfel încât să știe ce înseamnă empatia, toleranța,
discriminarea, respectul, drepturile și libertățile individului.
Bibliografie:
https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/97/97e2ec93-2e52-4536-9aaa-4ddec594008d.pdf
http://listen.animusassociation.org/wp-content/uploads/2016/09/manual-rom-web.pdf
998
STUDIU DE CAZ
Pușcașu Mihaela
Școala Gimnazială „Marius Șandru” Reșița
Numele elevului: D. C.
Vârsta: 14 ani
Clasa: a VIII-a
Motivul întocmirii prezentului studiu caz:

Comportamentul neadaptativ al elevului față de unii colegi de clasă (ridiculizează, pune
etichete, face glume nepotrivite, etc.)
Absenteism nemotivat al elevului (matematică, chimie,etc.).
Date familiale:
Structura și componența familiei - elevul provine dintr-o familie organizată, de condiție socio-
profesională medie: tatăl - este angajat ca șofer, iar mama, are ocupația de lucrător confecționer.
Familia mai are în întreținere încă doi elevi minori, elevi.
Atmosfera și climatul educativ în cadrul familiei - este unul armonios, de obicei. Relațiile
normale dintre părinți cât și cele părinți-copii sunt tulburate uneori de mici conflicte interfamiliale
datorate unor neajunsuri materiale, dar au caracter temporar. Totuși, datorită programului și condițiilor
de lucru ale părinților, cât și propriei pregătiri modeste, aceștia nu se implică activ în demersul
educativ al copiilor, plasând școlii acestă responsabilitate în totalitate.
Condiții de muncă și viață ale elevului - locuiește alături de cei doi frați și părinții săi într-un
apartament cu trei camere, spațiul locativ fiind amenajat astfel încât fiecare membru, în special copiii,
să beneficieze de condiții optime de învățare, dar și de petrecere a timpului liber.
Influențe extrafamiliale - elevul a dezvoltat relații de prietenie cu adolescenți din aceeași grupă
de vârstă, cu preocupări și interese asemănătoare, ceea ce îi influențează modalitatea și durata de
petrecere a timpului liber.
Date medicale:
Dezvoltarea fizică este una corespunzătoare vârstei, iar starea sănătății este bună.
Experiente relevante:
Pe parcursul anilor școlari precedenți, s-au remarcat aptitudini deosebite ale elevului la
disciplinele umaniste de studiu (limba româna, istorie), cât și înclinații artistice legate de arte plastice,
motiv pentru care elevul a fost încurajat să participe la diverse concursuri școlare axate pe valorificarea
cunoștințelor din această sferă.
În ceea ce privește diciplinele cu profil real, elevul D. C. a reușit cu greu să facă față cerințelor
curriculare și aceasta numai în urma unui efort considerabil, însoțit de rezultate mediocre, la limita
promovabilității școlare.
La începutul anului școlar, elevul a început să acumuleze absențe nemotivate la disciplinele
neagreate de acesta, ceea ce a generat o situație școlară critică în cazul lui. De asemenea, a început să
își ridicularizeze colegii, punându-le tot felul de etichete. A fost subiect de dezbatere în cadrul
consiliilor profesorale și au avut loc întâlniri cu părinții acestuia. Părinții au declarat că vor lua măsuri
astfel încât să remedieze situația creată, însă conduita elevului a rămas neschimbată, ceea ce contribuie
999
zilnic la agravarea situației școlare a acestuia.
Rezultate în activitățile elevului:

Rezultate la învățătură - au fost fluctuante. Cele mai bune rezultate au fost obținute la materiile
umaniste. La matematică, fizică, chimie a obținut rezultate foarte slabe din cauza faptului că lipsea
foarte mult de la ore. Elevul s-a aflat chiar în situație de corigență.
Rezultate la activitățile extrașcolare - deoarece elevul are talent la desen, a obținut premii la
diverse concursuri de creații artistico-plastice.
Procesele intelectuale:
• Limbajul scris/oral – activ, bine dezvoltat;
• Memoria – dezvoltată corespunzător;
• Imaginaţia – reproductivă;
• Atenţia – capacitate bună de concentrare asupra sarcinii de lucru;
• Voinţa – manifestă interes scăzut pentru activități școlare la disciplinele reale;
• Deprinderi de gândire şi perceptive: corespunzătoare vârstei.
• Afectivitate – prezintă dezechilibre afective majore;
• Caracter – pozitiv sau negativ, în funcție de situații și de persoanele cu care intră în contact:
se poartă frumos doar cu câțiva colegii de clasă care îi aprobă atitudinea greșită pe care o adoptă față
de alți colegi, în general față de cei care învață și nu chiulesc de la ore; de asemenea, adoptă o atitudine
nepotrivită și față de unele cadre didactice.
Stilul de munca al elevului:

Prezintă interes doar în ceea ce privește obiectele de studiu preferate; referitor la disciplinele
reale (matematică, fizică, chimie, etc.), pe care nu le agreează, stilul de muncă adoptat este unul
neglijent, bazat pe improvizație, cu lacune mari în cunoștințe, ceea ce determina un ritm inegal în
încercarea de a obține note de trecere.
Conduita la lecții și în colectivul școlar:

Conduita elevului la lecții - în timp ce la obiectele de studiu preferate manifestă interes,
participă activ și își aduce contribuția personală în realizarea sarcinilor, la restul disciplinelor, acesta
este inactiv, participă numai dacă este solicitat, nu este receptiv. Relevant este faptul că exact la aceste
discipline problematice pentru el, pe lângă alte abateri comportamentale (deranjează colegii, cadrele
didactice; râde de colegii care învață, etc.), a deprins obiceiul absenteismului școlar.
Activitatea și conduita elevului în colectiv - participă cu interes la activitățile colectivului
clasei, atunci când sarcinile sunt date pe o temă care îi stârnește interesul; în pauze, dar și în timpul
orelor la materiile care nu îi plac, râde, deranjează, pune etichete: „te-a făcut mama tocilar”,
„relaxează-te, nu mă impresionezi”, „te plătesc să îmi faci tema, oricum nu ești bună la altceva”, etc.
Cei mai mulți dintre colegi îl evită, dar are și un grup de susținători, care îl aprobă în tot ceea ce face.

Comportamentul elevului este unul dezaptativ de cele mai multe ori. Manifestă un dezinteres
total, cel puțin aparent, față de obiectele de studiu neagreate, deși a încercat să își salveze situația
școlară și să nu rămână corigent. Aversiunea puternică resimțită față de conținuturile acestor discipline,
l-au determinat să abordeze opțiunea absenteismului nemotivat și repetat ca modalitate de sustragere
1000
de la toate acestea.
Schimbările negative în comportamentul elevului au fost aduse la cunoștință părinților săi, care
au declarat că același fapt l-au observat și ei, întrucât urmările insatisfacțiilor de la școală se regăsesc și
în conduita manifestată în timpul petrecut în familie.
Având în vedere atitudinea nepotrivită pe care o adoptă față de unii colegi și absenteismul
nemotivat al elevului D. C. la disciplinele cu profil real, agravarea situației școlare și inadaptarea
comportamentală pronunțată a acestuia, am propus câteva strategii de înlăturare a comportamentului
neadaptativ al elevului și a eșecului școlar.
Propuneri și strategii:
Discuții cu părinții elevului în care am clarificat importanța implicării și a sprijinului afectiv
oferit adolescentului în familie, precum și importanța interesului lor manifestat față de conduita
școlară generală a fiului lor;
Includerea elevului în activități de consiliere care să urmărească modificarea atitudinii acestuia
faţă de colegii săi, dar și modificarea sistemului de valori al elevului;
Discuții cu profesorii disciplinelor de studiu problematice pentru elev, în urma cărora am
obținut includerea acestuia într-un program suplimentar în vederea acoperirii lacunelor în cunoștințe;
Atitudine suportivă din partea profesorilor, încurajarea acestuia și întărirea comportamentelor
asteptate prin recompense de tip școlar, determinând astfel ca motivația extrinsecă a elevului să devină
una intrisecă;
Sprijinirea elevului în deprinderea modalităților de învățare eficientă și adaptarea acestora
stilului său personal, astfel încât obiectele de studiu dificile pentru acesta să nu mai fie percepute drept
inaccesibile, rigide, ca un factor de stres;
Prevenirea reluării compotamentelor nedorite (absenteism, dezinteres, evitare, ridiculizare),
prin facilitarea unei bune relaționări între elev și colectivul clasei, armonizarea relațiilor sale cu
colectivul profesoral;
Includerea elevului în diverse activități extrașcolare în cadrul cărora elevul are inițiative, își
manifestă creativitatea și își pune în valoare aptitudile sale special;
Menținerea unei colaborări permanente cu familia elevului;
Monitorizarea permanentă a evoluției școlare și comportamentale a acestuia.
1001
PREVENIREA BULLYNG-ULUI ÎN ȘCOLI
STUDIU DE CAZ
Pușcașu Mirela-Simona
Școala Gimnazială Târgu-Trotuș, jud. Bacău
DENUMIREA ACTIVITĂȚII : ,,HAI SĂ TE JOCI CU NOI!....SUNTEM CEI MAI BUNI

COLEGI…”
CLASA A III-a A-(17 elevi cu vârste între 9-10ani)
Instrumente folosite: 1. O imagine cu un conținut despre un caz de bullying
2.Text suport care redă un caz de bullying.
Obiectivele:
Ajută elevii să dezvolte abilități empatice și de prietenie;
Le dezvoltă capacitatea de identificare a modului în care comportamentele martorilor pot
încuraja/descuraja situația de bullying;
Ajută copiii să cunoască modurile de reacție ale martorilor care conduc la descurajarea
bullying-ului.
Durată: 45 min.
Studiul de caz a implicat prezentarea și analiza unui incident, a unei povești care s-a întâmplat
sau se poate întâmpla. Discutarea în grup a cazurilor/poveștilor a permis fiecărui elev să participe activ
și să se gândească, ce ar face în cazul în care problema sau situația cu provocări li s-ar întâmpla lor.
Metodele studiului de caz sunt utile în dezvoltarea deprinderilor analitice, de soluționare a problemelor
și luarea deciziilor.
Materiale și pregătirea activităților: Harta bullying-ului, imagini (copilul care manifestă
comportamentul de bullying, copilul țintă și grupul de copii care asistă), bandă scotch, povestea și
imagini pentru posterul ,,Suntem cei mai buni colegi!”.
Pașii activității la clasă:
Le-am propus elevilor să devină niște mici exploratori și să își imagineze că mergem împreună
într-o expediție în lumea copiilor, acolo unde lucrurile nu sunt întotdeauna foarte frumoase și unde
,unii dintre copii îi tratează neprietenos pe alți copii. Acest loc poartă numele de bullying.
Exploratorii au o superputere – curiozitatea. Ei sunt foarte curioși și pregătiți să învețe cât mai
multe lucruri noi din locurile în care ei ajung. Pentru asta le-am cerut să fie atenți la toți oamenii pe
care îi vor întâlni în expediția noastră pentru a învăța cât mai multe de la ei. Orice explorator are și un
jurnal de călătorie, astfel încât în fiecare loc în care o să ajungem să putem să ne notăm impresiile și
descoperirile. Ori de câte ori o să avem nevoie să ne mai întoarcem acolo, să putem să o facem,
deschizând și citind jurnalul.
Am început activitatea printr-o poveste:
Atunci când mergi într-un loc nou, te ajută foarte mult să ai o hartă. Exploratorii, de obicei,
pe măsură ce ajung să cunoască tot mai mult un anumit loc, îi fac și o hartă.
La ce ne ajută harta, când suntem într-un loc nou?
Harta ne ajută să ne orientăm mai bine, să știm pe unde am fost, să le povestim și altora ce
locuri am vizitat. Harta noastră îi va ajuta pe cei care vor dori să se aventureze într-o expediție ca a
noastră să știe unde se află și ce pot descoperi în acest loc în care copiii au comportamente
neprietenoase la adresa celorlalți. Cu ajutorul hărții ei se vor orienta mai ușor. Deoarece suntem primii
care descoperă acest loc, va trebui să creăm această hartă.
Am întrebat ce nume vor să îi pună acestei hărți .
(Sugestie: Harta locului în care copiii se comportă neprietenos unii cu alții.)
1002
La început, pentru că știm foarte puține lucruri despre acest loc, harta noastră va avea puține
informații. Pe măsură ce o să vizităm cât mai multe zone din acest loc, o să adăugăm tot mai multe
informații, astfel încât la finalul expediției noastre harta va arăta foarte diferit față de cum va arăta
după prima activitate.
Harta. Harta locului în care copiii se comportă neprietenos unii cu alții.
Am scris pe tablă cuvântul bullying și le-am oferit copiilor posibilitatea de a discuta în perechi,
timp de 2 minute, despre ceea ce cred ei că înseamnă cuvântul bullying sau la ce se referă. Dacă nu au
nicio idee despre ce înseamnă acest cuvânt, le-am sugerat că pot folosi termenul de comportamente
neprietenoase prin care copiii intimidează, înfricoșează sau umilesc un alt copil.
Am rugat copiii să deseneze pe un post it ceea ce cred ei că fac copiii, când se comportă
neprietenos unii cu alții, ce lucruri fac pentru a-i intimida și a-i face să le fie frică. După 10 minute le-
am adunat toate post it-urile. Pe o coală de hârtie copiii desenat o hartă mare. Am încercat să ofer
posibilitatea fiecărui copil să contribuie la efectuarea hărții. Primul care a început a trasat o linie și
ceilalți au continuat de unde a rămas cel dinaintea fiecăruia. Harta va avea o formă neregulată, dar
important este ca toți copiii să participe la realizarea ei.
Le-am cerut să lipească toate postit-urile pe harta executată de copii și să o agațe pe un perete.
Harta va rămâne în clasă pe parcursul expediției lor și ori de câte ori vor afla ceva nou despre lumea
bullying-ului, fiecare va putea să mai adauge ceva pe harta respectivă. Cu siguranță la final harta lor va
arăta altfel decât arăta la sfârșitul primei activități, va fi mult mai bogată în informații care îi vor ajuta
pe cei ce nu au fost încă în această expediție să nu se rătăcească, dacă vor veni aici.
Astăzi vom cunoaște un localnic, care ne va arăta un loc din acest tărâm întunecat al
bullying-ului.Este vorba de Alina.Iată ce ne spune:
„Ema și prietenii ei îmi fac la școală zilele urâte. Râd de mine că sunt bebeluș. Când am
ridicat mâna să răspund, au pufnit în râs și și-au dat ochii peste cap. Ema le-a șoptit că sunt proastă
și ele au început să râdă. Când ieșim afară să ne jucăm, eu rămân întotdeauna pe dinafară. Niciun
copil nu vine să mă întrebe, dacă vreau să mă joc cu ei. Eu am încetat să mai merg să îi întreb, dacă
pot să mă joc cu ei. De câte ori am făcut asta, Ema îmi spunea că nu pot să mă joc cu ele, pentru că
nu sunt prietena lor. Ema și prietenele ei îmi spun că sunt proastă și eu am ajuns să cred că au
dreptate. Acum nu mai ridic mâna la oră și nici nu mai invit niciun coleg să se joace cu mine. Am
ajuns să cred că nimeni nu mă place. Sunt tare nefericită.”
Am întrebat copiii dacă comportamentul neprietenos al Emei este bullying.
– De ce credeți că este bullying? (R: Referire la cele trei criterii: repetitiv, intenționat,
avantajare față de celălalt.)
– Ce o face pe Ema să se simtă în avantaj? (R: Grupul de prieteni îi dă puterea.)
– Ce fel de comportamente are Ema? (R: Cuvintele: neprietenoase, refuzul de a o accepta în
joc.)
Le-am prezentat elevilor imaginile cu cele trei părți implicate în bullying și le-am cerut să se
gândească la cine este implicat în situația de bullying.
Copilul care se poartă neprietenos. (Ema)
Copilul care este rănit fără motiv. (Alina)
Grupul de prieteni al Emei și ceilalți copii din clasă. (Martorii)
Copiii au primit fețe zâmbitoare și triste.Le-am explicat că voi citi niște enunțuri legate de
povestea Alinei ,iar ei vor ridica fața tristă pentru a-și exprima dezacordul și fața veselă pentru a-și
exprima acordul,apoi vor justifica răspunsul dat.
– Alina ar trebui să învețe să țină la glume.
(R: Glumele sunt bune, când toți se distrează împreună. Când doar unii râd și alții se simt răniți,
acelea sunt glume proaste,)
– Nu s-a întâmplat mare lucru, Ioana e prea sensibilă! Bullying-ul poate fi mult mai dur pentru
1003
alți copii.
(R: Dacă nu ai avut niciodată o astfel de experiență, e greu să-ți dai seama cât de mult afectează
o persoană acest tip de comportament.)
– Face parte din experiențele copilăriei. Ca să crești mare, ai nevoie să te confrunți cu aceste
situații dificile.
– Nu îmi place să asist la astfel de scene, dar nimic, din ce aș putea face eu, nu va
schimba situația.
– Nu este treaba mea ce se întâmplă cu un alt copil. Nu pot face nimic să schimb situația.
PRECIZARE IMPORTANTĂ: Martorii au cea mai mare putere într-o situație de bullying.
Prin modul în care se comportă, ei încurajează sau descurajează bullying-ul.
– Cine sunt martorii ? (R: Cei care văd ceea ce se întâmplă.)
– Cine sunt martorii din povestea Alinei? (R: Prietenii Emei care râd la glumele ei.)
– Colegii care stau și privesc, fără să facă nimic să oprească ceea ce se întâmplă
PRECIZARE IMPORTANTĂ: Dacă copiii care asistă râd, Ema va fi încurajată să se
comporte și altă dată la fel de neprietenos cu Alina. Râsul colegilor îi oferă siguranță Emei că ceea
ce face este amuzant. Dacă ceilalți râd, înseamnă că nimeni nu crede că e greșit ceea ce face. Când
copiii privesc situația de bullying, Ema este încurajată să continue să se comporte neprietenos cu
Alina. Spectatorii, adică cei care privesc, o fac să se simtă bine. Când copiii care asistă râd sau
privesc, nu fac nimic să oprească situația sau să spună că nu sunt de acord cu ceea ce se întâmplă,
Alina se simte foarte tristă și crede că nimănui nu-i pasă de ea.
Întrebați cum cred ei că ar trebui să se comporte martorii, astfel încât Ema să înțeleagă că ceea
ce face nu e amuzant și că ar trebui să se oprească,copiii au răspuns:
*Să plece de acolo și că ceară ajutorul unui adult.
*Să-i spună Emei că nu e bine ceea ce face și că trebuie să se oprească.
*Să o includă pe Alina în jocul lor, când Ema nu-i permite să se joace cu prietenele ei.
*Să se poarte prietenos cu Ema.
Atunci când asistăm la o situație de bullying fără să întreprindem nimic, îl facem pe cel ce se
comportă neprietenos să se simtă bine în ceea ce face și să repete comportamentul neprietenos.
Am invitat elevii să găsească soluții pentru a fi buni colegi cu cineva care este tratat cu lipsă de
prietenie și să vină cu un slogan anti-bullying care să încurajeze victima,pe Alina.
,,SUNTEM CEI MAI BUNI COLEGI…” -SOLUȚIILE COPIILOR
*Includ în joc orice coleg care a fost lăsat pe dinafară.
*Vorbesc și mă joc cu toți colegii mei.
*Aleg să nu fiu spectator, când cineva se comportă neprietenos și merg să cer
ajutorul unui adult.
*Spun persoanei care se comportă neprietenos să se oprească, pentru că nu e bine
ceea ce face.
*Scot un coleg dintr-o situație de bullying, spunându-i: „Haide cu mine, avem
nevoie de tine în joc.”
*Am grija ca mâinile și picioarele să nu rănească pe nimeni.
*Vorbesc politicos cu toți colegii mei ( spun: „Te rog frumos”, când doresc ceva;
„Mulțumesc”; „Pardon”, „Scuzați”, când vreau să trec și cineva stă în calea mea; „Îmi pare
rău”, când am rănit fără să vreau.)
*Folosesc cu atenție cuvintele, astfel încât să nu rănesc pe nimeni.
*Spun colegilor ceea ce îmi place la ei. Și eu mă simt fericit, când ceilalți spun lucruri
bune despre mine.
Sloganuri anti-bullying de încurajare pentru Alina:,,Cere ajutorul adulților!”, ,,Bulling-
ul poate fi învins!”, ,,Nu ești singură”, ,,Învinge frica!”, ,,Fii curajoasă!”, ,,Nu toți te rănesc!”,
1004
,,Vreau să fim prietene!”, ,,Nu te da bătută!”, ,,Te vrem în grupul nostru!” etc.
La finalul activității am revenit la hartă și le-am cerut să plaseze cele mai prețioase informații
scriind sau desenând aspecte despre bullying pe care le-au învățat (ce anume din ceea ce au învățat ar
vrea să noteze pe acea hartă).
Activitatea a avut succes deoarece există un număr mare de elevi care au simțit
empatie față de Alina, fetița care este țintă a bullying-ului și au ales prin reacțiilor lor, să descurajeze
tratamentul nedrept: fie s-au simțit capabili să confrunte persoana care manifestă bullying-ul, fie și-au
dorit să scoată persoana respectivă din situația de bullying pentru a o duce departe de cel ce face
agresiunea, fie și-au dorit să rupă tăcerea încercând să obțină ajutorul unor persoane de încredere(ex: a
unui cadru didactic, pentru a interveni în această situație).
BIBLIOGRAFIE:
1.Școala fără bullying. Recomandări pentru prevenirea, identificarea și intervenția în
cazurile de bullying în instituțiile de învățământ, din cadrul proiectului „Eforturi comune pentru
combaterea bullying-ului în Moldova”, implementat de Terre des hommes Moldova cu suportul
UNICEF Moldova
2. Prevenirea Bullyingului și a cyberbullyingului în mediul școlar (Suport de
Curs),București,2021
1005
ȘCOALA ȘI FAMILIA PARTENERI ÎN COMBATEREA BULLYINGULUI
Radu Camelia
Liceul de Transporturi Auto „Traian Vuia” Galați
Bullying-ul reprezintă un act de violență, fizică, verbală și psihică, fenomenul se manifestă nu

numai în şcoala, ci și în alte contexte determinate . Pe de o parte, de cele mai multe ori, copilul ia
primul contact cu violenţa în sânul familiei sale extinzând apoi comportamentele violente şi asupra
altor persoane din mediul extra-familial (grup de prieteni, gradinită, apoi şcoală) pe de alta parte
comportamentele violente învăţate în mediul familia (de multe ori pe fondul neglijării copilului) se
răsfrâng asupra membrilor familiei.
Familia care constituie un teren de manifestare a violenței domestice devine mai puţin
transparentă și deschisă mediului social imediat.
Funcția principală a familiei cea de creștere a copiilor, este distorsionată cu consecințe în viitor.
perturbarea acestei functii se petrece în general, ca o boală cronică ce se acutizeaza în momentele de
violență. Cercetarile arată ca trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violență, chiar daca nu ei
sunt victimele directe, este mai intensă și cu consecință mai profunde și mai de durată decât în cazul
copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor și neglijării din partea parinților.
oferă un mediu optim pentru formarea agresorilor. Copiii își copiază părinții, bunicii, rudele apropiate.
Au modele de urmat în acest sens. Din aceste considerente, violența domestică naște agresori. Copiii
agresori au învăţat că a fi puternic înseamnă ca ceilalţi să se teamă de tine.
Un important semn de progres al lumii contemporane îl reprezintă recunoaşterea şi respectarea
copilului ca fiinţă umană cu drepturi egale şi cu nevoi specifice de supravieţuire, dezvoltare, educaţie
şi afirmare a personalităţii libere şi creatoare.
Tratând copilul ca pe o persoană, apărând şi acordându-i dreptul la viaţă particulară, la
intimitate şi la dezvoltare normală, avem garanţia că îi sunt asigurate condiţiile optime de dezvoltare şi
că sunt prevenite situaţiile în care abuzul îi pune în pericol existenţa sau dezvoltarea.
În familiile violente, stabilitatea şi regularitatea vieţii e întreruptă de evenimente violente şi nu
există o preocupare specială pentru a procura copilului experienţele de care are nevoie, în acord cu
vârsta şi particularităţile ei. Responsabilităţile acordate copiilor depăşesc de regulă capacităţile lor,
devenind abuzuri. Întrebată asupra dorinţei ei de a avea copii atunci când va fi mare, o fetiţă provenind
dintr-un cuplu violent,răspunde : “da, vreau să am copii pentru că vreau să mă îngrijească şi pe mine
cineva, că am obosit tot având grijă de părinţii mei…“ .
Totuşi reuşita în şcoală depinde şi de familie, aceasta din urmă fiind cel mai important partener
în educaţia copilului. Familia este cea care cunoaşte copilul cel mai bine fiind şi cea care influenţează
şi modelează personalitatea acestuia în ansamblu. Familia este cea care poate da detalii despre
comportamentul copilului acasă, pe stradă, în diverse alte locuri, despre modul în care copilul îşi
petrece timpul liber, despre anturajul copilului.
De aceea în rezolvarea problemei bullyingului nu se poate
realiza decât prin efortul comun al tuturor factorilor implicaţi in educaţie, dintre care cei mai
importanţi sunt familia şi şcoala. Parteneriatul şcoală-familie are în acest context un rol foarte
important. Colaborarea acestora poate porni de la simple discuţii, şedinţe, lectorate, serbări,lecţii
1006
deschise până la vizite la domiciliul copiilor moment în care se realizează o cunoaştere mai amanunţită
a mediului de viaţă, dar se poate realiza şi prin implicarea părinţilor în diverse acţiuni ale şcolii (vizite
la diverse instituţii, acţiuni caritabile ,proiecte educaționale, concursuri etc.).
Atâta timp cât cei doi factori educativi importanţi, şcoala şi familia se vor orienta spre acelaşi
obiectiv, vor avea acelaşi deziderat, acela de a preveni şi combate violenţa atât în şcoală cât şi în
familie, cu siguranţă ,acţiunea celorlalţi factori implicaţi în educaţie va fi nulă în ceea ce priveşte
comportamentul violent.
Biliografie
1. Revista invăţămantul preşcolar, nr.1-2/2004, Bucureşti 2004
2. Laurenţiu Şoitu, Cornel Hăvârneanu, „Agresivitatea în şcoală” – Iaşi, Ed. Institutul
European, 2001
Webbiliografie
https://www.didactic.ro/materiale-didactice/49689_combaterea-violentei-in-familie
http://www.asociatia-profesorilor.ro/rolul-factorilor-educativi-in-prevenirea-si-combaterea-
violentei-in-scoala-si-familie.html
https://www.kidmagia.ro/utile/scoala/bullying-ul-in-scoala-cauze-efecte-masuri-de-combatere-
recomandate-de-specialist
1007
STUDIU DE CAZ
Radu Ionela Oana

Grădinița cu program prelungit „Alexandrina Simionescu Ghica” Târgovişte
1. Date de identificare: R.A.- gen masculin, preşcolar în grupa mijlocie. Locuieşte împreună
cu părinţii, în mediul rural .
2. Profilul:
Este slab dezvoltat din punct de vedere fizic;
Comunicare slabă cu copiii, cu adulţii, în special cu cadrele didactice, evită contactul vizual
Este mereu agitat, agitaţia psiho-motorie este dată de tulburarea hiperkinetică, din cauza căreia
îşi menţine destul de greoi concentrarea atentiei pe o anumita sarcină.
3. Funcţionarea – dezvoltarea cognitivă
comportamental.
Starea emoţională
Slaba implicare în activitatea instructive-educativa,
cadru didactic spre activităţi în care îşi poate descărca furia, respectiv, sportive-fotbalul-obţinând
satisfacţie la nivelul echipei. Acest fapt i-a produs satisfacţii puternice şi afecte pe măsură.
Abilităţi sociale
Din cauza retardului psihic, verbalizează cu greutate;
activităţi mai uşoare;
conversaţie şi-a atins scopul;
Nu are capacitatea de a sesiza atunci când greşeşte decât după foarte multe lămuriri;
Încearcă să atragă atenţia asupra sa prin comportamente inadecvate social;
Puncte tari-ascultă sfaturile educatoarei şi ale consilierului şcolar pe care îi acceptă, dar de cele
mai multe ori încalcă regulile.
Predispoziţia la factori de risc
Prescolarul face parte dintr-o familie organizată, dar predispusă la stări conflictuale, din cauza
tatălui care este foarte autoritar şi are un comportament agresiv în relaţiile cu copiii şi cu mama sa.
Din cauza stării conflictuale, climatului insecurizant, a ajuns să-şi lovească deseori colegii.
Înregistrarea datelor referitoare la comportament
Copilul are un comportament agresiv, îşi intimidează colegii atât în sala de grupa,cât şi în
curtea gradinitei. Este cel care iniţează adesea bătăi,alteori participă la aceste acte de violenţă,în mod
deliberat.
1008
Se ceartă deseori cu adulţii cu care intră în contact, atunci când aceştia încearcă să-i impună un
Abordează acest tip de comportament agresiv, din dorinţa de a-şi demonstra ca este diferit sau
de a-şi atinge scopul. Nu-i pasă de prejudiciile pe care le aduce celor din jur.
Din cauza expunerii la acte de agresiune a dobândit acest comportament, pe care îl utilizează
Formularea ipotezei cazului
interacţiunilor în mediul educational şi familial, a dezvoltării cogniţiilor iraţionale, susţinând că de cele
mai multe ori el nu este vinovat.
Includerea copilului în programe comportamentale bazate pe relaţionare pozitivă cu ceilalţi
copii şi cu adulţii;
Dezvoltarea capacităţii de empatie şi de abordarea unei atitudini pozitive.
1009
ELEVI CAER SE EXPRIMĂ VULGAR
Rițișan Călina Dochia

Școala Gimnazială ,,Mihai Eminescu “ Dej, jud. Cluj
Studiu de caz- Agresor vs agresat

Tema : Intervenția adecvată în relația cu elevii care se exprimă vulgar
Problematica: Mulți elevi folosesc ocazional un limbaj vulgar. Unii vor să arate că sunt
supărați, altora le place să înjure și să provoace.Unii vorbesc așa fără să se gândească. La școală este
obligatorie folosirea unui limbaj decent. Profesorii cu experiență afirmă că un limbaj vulgar poete fi
stopat dacă se combate consecvent.
Conținut: În cele ce urmează, am analizat cauzele posibile și efectele unui limbaj vulgar.De
asemenea, pe baza unui studiu de caz, voi prezenta cum trebuie să acționeze profesorii în cazul elevilor
care folosesc adesea un vocabular predominat vulgar.
Caracteristici comportamentale
Atunci când vorbim despre ,, elevi care folosesc un limbaj vulgar”, nu mă refer la cei care
folosesc din când în când o expresie neadecvată în mediul școlar, ci la elevii care utilizează în mod
frecvent înjurături, jigniri, cuvinte vulgare exprimarea lor putând fi descrisă ca deviantă.
Aceștia se caracterizează prin:
Înjură și folosesc cuvinte neadecvate în fiecare zi, la aproape fiecare oră de curs și în pauză;
Nu pot fi controlați;
Atunci când înjură, nu iau în considerare persoanele din jur, locul și momentul;
Folosesc expresii inadecvate și în cadrul unor evenimente plăcute;
Dau impresia că nu se pot opri din înjurat;
Nu se scuză pentru modul lor de exprimare sau comportament inadecvat;
Nu sunt conștienți de gravitatea comporamentului lor și a efectelor sale asupra celorlalți;
Efectele acestui tip de comportament asupra colegilor și profesorilor
Profesorul și ceilalți elevi se simt în permanență agresati de acest limbaj vulgar
Profesorul este adesea frustrat, pentru că pedepsele sau măsurile recompensatorii nu dau
rezultate
Elevii resimt nevoia unui comportament respectuos la școală, în familie și în orice altă situație;
Identificarea cauzelor
Studiile de specialitate arată că principala cauză a acestui comportament este dorința elevului
de a i se acorda atenție. Acest elev încearcă să atragă asupra sa atenția profesorilor, a colegilor, a
părinților sau a persoanelor care îl interesează. Se întâmplă acest lucru cu elevii care nu au rezultate
școlare sau extrașcolare prin care să se evidențieze sau cu elevii care încearcă să mute atenția părinților
exclusiv spre ei.
Acest elev încearcă să arate că este puterni, vrea să se impună cu ajutorul acestui limbaj vulgar
și să provoace adulții și colegii.
Limbajul extrem este o formă accentuată a unui comportament agresiv. Elevul arată în acest fel
că este puternic și încearcă să obțină recunoașterea și aprecierea celor din jur.
Măsuri și acțiuni
După fiecare manifestare a unui comportament neadecvat este necesară o intervenție.
Este important ca profesorul să nu arate că este șocat, ci să rămână calm și să intervină în
corectarea acestor comportamente. Este recomandat să se acționeze cu calm, repede și consecvent. În
cele mai multe cazuri apare rapid o îmbunătățire. Dacă profesorul nu intervine sau intervenția este de
cele mai multe ori întâmplătoare, comportamentul poate să fie de cele mai multe ori perturbator sau își
1010
stabilește o țintă asupra căreia își îndreaptă comportamentul agresiv.
Descrierea situației
Matei are 13 ani și este elev în clasa a VIII-a la o școală generală. La toate materiile are note
de 5-6. În general, ar fi un elev normal, care nu ar atrage atenția, dacă nu ar folosi un limbaj vulgar,
pentru a fi tot timpul în centrul atenției.Din motive nerelevante, înjură în orele de curs.
Se adresează colegilor cu înjurături și nu se scuză pentru comportamentul său.Dacă este
solicitat să își ceară scuze, protestează: ,, Am glumit doar, prostule! “ Când injuriile se referă și la
sarcinile trasate de profesoară, aceasta reacționează imediat și îl invită ca după ore să se prezinte la
cabinet pentru a avea o discuție. Profesoara îl confruntă pe elev cu propeiul comportament și îi cere
cu insistență să nu mai folosească aceste cuvinte. Matei zâmbește prietenos și promite că va încerca să
schimbe situația. Din păcate, avertismentul nu are efectul scontat, matei înjură din nou a doua zi, fără
niciun fel de considerație, astfel încât profesoara trebuie să discute cu el și cu părinții. În prima fază,
aceștia nu doresc să vină la școală ,, doar ,, pentru această problemă. Profesoara insistă și părinții se
prezintă la școală. Ca aproape toți părinții, ei încearcă să reducă din importanța situației: ,, Nu este
chiar așa de rău, fiecare om înjură și un băiat la pubertate, cu atît mai mult.’’ În momentul în care
profesoara le citește o parte din expresiile folosite de Matei în acea zi la cursuri, părinții cad pe
gânduri și sunt dispuși să discute modalități de corectare cu profesoara și cu fiul lor.
Acțiuni
Profesorul cu experință reacționează foarte repede în cazul elevilor care folosesc un limbaj
extrem.Este o strategie foarte bună, pentru că ignorarea cu eleganță a expresiilor vulgare, practicată
între adulți, va genera un efort opus la elevi.Din contră, ei vor folosi un limbajdin ce în ce mai agresiv
și vulgar. Profesorul va încerca în prima fază să întrerupă șuvoiul de vulgarități, vorbind încet sau
foarte tare și își va continua apoi cursul, cu un ton normal. În multe cazuri, această reacție poate să aibă
efectul dorit asupra unui comportament neadecvat. Dacă nu se întâmplă asta, profesorul se va gândi la
abordarea celei de-a doua faze în care va cere să aibăo discuție cu elevul în pauză sau după terminarea
orelor. Acest lucru este de regulă mai util, deoarece:
Poate să discute calm despre expresiile neadecvate
Poate să îi ofere ajutorul, într-o ,, convenție,, doar între doi
Cateodată reușește să obțină promisiuni de corectare- pas foarte important în procesul de
consiliere
Promisiunile elevului – sunt întotdeauna utile. Nu duc întotdeauna la o modificare a
comportamentului, dar sunt o bază pentru discuțilie ulterioare:
,, A fost frumos să vorbesc cu tine- fără expresiile acelea merge totul mult mai bine.”
,, Pot să te înțeleg mult mai bine așa.”
,,Când tocmai te pregătești să înjuri, gândește-te la cuvintele mele.”
,,Crezi că reușești?M-aș bucura foarte mult.”
Colaborarea cu părinții- dacă nici acest dialog nu ajută, profesorul va vorbi în a treia etapă
și cu părinții. Profesorul insistă ca ambii părinți să fie prezenți la întâlnire. Profesorul le recomandă
părinților:
Să ignore scăpările de limbaj izolate
Să întrerupă exprimările vulgare repetate
Propriul vocabular trebuie controlat și, dacă este cazul, îmbunătățit.Părinții sunt adesea
surprinși sau nu cred când aud de la profesor ce expresii folosește fiul lor atunci când se adresează
colegilor sau profesorilor. Nu este cazul ca profesorul să discute despre fiecare expresie, să insiste pe
adevărul celor relatate de elev sau chiar să încerce să afle de unde știe copilul asemenea expresii.
Recompense- din acest moment , profesorul, părinții și elevii trebuie să colaboreze. S-a
dovedit că este util să se elaboreze în comun un sistem clar de recompense și pedepse. În anumite
situații, profesorul ia legătura cu părinții o dată pe săptămână pentru a le comunica dacă elevul a mai
1011
folosit expresii nepotrivite sau nu.
Dacă acest lucru nu s-a mai întâmplat, părinții își vor recompensa copilul conform sistemului
de comun acord.
În cazurile mai rare, în care părinții tolerează comportamentul, trebuie să li se comunice oral
sau în scris că astfel de abateri comportamentale îi dăunează copilului și vor duce la izolarea lui din
punct de vedere social.
În a patra fază, în cazul în care nu se observă niciun progres în comportamentul și limbajul
elevului se va apela la consilierul școlar ( dacă acesta există) sau chiar la alți specialiști. Poate fi
considerat un act de bullying acest comportament, dacă acest tip de elev își va găsi o țintă printre
colegii de școală sau poate afecta colegii mai sensibili.
Bibliografie: curs- ,, Coportamentul elevului, dilema profesorului”
1012
ARTICOL DE SPECIALITATE
CAZ DE STUDIU- PREVENIREA BULLYING IN MEDIUL SCOLAR
Roman Mihaela Laura

Școala Gimnazială „Dimitrie Cantemir” Baia Mare
CONFLICTUL :
Elevul Calin B. din clasa a VI-a prezinta un comportament neadecvat
fata de unii colegi de clasa, respectiv gesturi de intimidare realizate doar alaturi de un
grup de 4-5 colegi. Una din victimele sale, eleva Maia P., a reclamat dirigintei
urmatoarele comportamente deranjante:
-Aproape de fiecare data cand raspunde iese in pauza, Maia este agresata verbal de catre
Calin ;
-Este ridiculizata pentru ca este mai plinuta;
-Este ridiculizata pentru faptul ca nu are un prietene; Parintii fetei au spus ca aceasta sufera
foarte mult din cauza acestor ridiculizari repetate si plange zilnic din aceasta cauza;mai mult,are zile in
care refuza sa mearga la scoala din cauza intimidarilor la care este supusa. A fost sesizata si atitudinea
ignoranta a cadrelor didactice fata de acest fenomen,care nu se implica absolut deloc cand un episod de
genul se petrece in preajma lor.
OBIECTIVE:
-Determinarea cauzelor;
-Eliminarea cauzelor;
-Realizarea unui proiect educativ de interventie.
DESCOPERIREA CAUZELOR:
-Divortul parintilor;
-Conflictualitatea familiei, tensiunile în relatiile dintre parinti submineaza nevoia de protectie si
de siguranta a baiatului;
-Starea data suprapusa peste structura astenica determina esecul scolar al acestuia.
-Impunerea unui traseu în viata care este departe dorintele si posibilitatile baiatului si care
satisface frustrarile si neîmplinirile mamei conduce la dezorientare si esec scolar;
-Lipsa de comunicare si lipsa autoritatii, agresivitatea produc grave dezechilibre emotionale.
ELABORAREA STRATEGIILOR DE ACTIUNE
a) Se actioneaza la nivel personal prin:cresterea încrederii în fortele proprii; stimularea
motivatiei pentru învatare; modificarea atitudinii elevului fata de învatatura; modificarea atitudinii
elevului fata de colegi si relatiile cu acestia; sedinte de consiliere; modificarea sistemului de valori a
elevului prin aplicarea testelor de determinare a intereselor si valorilor;
b) Se actioneaza la nivelul grupului, a clasei de elevi: incercarea de integrare în grup;

solicitarea elevului pentru realizarea unor activitati de grup; implicarea in activitati extrascolare :
excursii, programe distractive.
c) Se actioneaza la nivelul tuturor factorilor implicati: profesori, parinti, colegi, anturaj.
PLAN EDUCATIV DE INTERVENTIE

Scopul este de a intensifica colaborarea scolii cu familia, astfel încât sa se resolve situatiile
tensionate din familie; de a stimula motivatiei lui Calin pentru învatare;.
Obiective:
Constientizarea de catre parinti a responsabilitatilor care le revin în educarea copilului lor, a
1013
necesitatii tratarii diferentiate a copiilor în functie de particularitatile vârstei.
Constientizarea de catre parinti a faptului ca fiiul lor este aprope adolescent si ca trebuie sa
tina cont de parerea lui.
Modificarea atitudinilor comportamentale ale parintilor în raport cu copiii lor pentru o mai
mare deschidere fata de acestia, pentru stimularea gândirii pozitive, pentru gasirea metodelor non-
agresive de abordare si rezolvare a situatiilor de criza.
- Modificarea atitudinii elevului pentru rezolvarea sarcinilor scolare;
- Realizarea unui program de activitate echilibrat, fara suprasolicitari sau eforturi în salt, cu
sarcini repartizate în functie de posibilitatile elevului, cu întarirea succesului si diminuarea esecului.
- Dezvoltarea încrederii în fortele proprii, dezvoltarea si îmbunatatirea imaginii de sine a
elevului prin sedinte la psiholog;
-Favorizarea integrarii în grup prin realizarea de actiuni comune cu colegii;
PROGNOZA EVOLUTIEI ULTERIOARE A ELEVULUI
Se va avea in vedere starea pedagogica prin intensificarea interesului pentru scoala;starea
intelectuala prin cresterea rezistenta la efort intelectual; Se va optimiza capacitatea de concentrare a
atentiei; starea de sanatate: se va dezvolta normal. Se va realiza si prognoza dezvoltarii
personalitatii: dezvoltarea încrederii în sine; rezolvarea crizei de identitate; recâstigarea respectului fata
de sine.
Relatiile sociale vor avea in vedere acceptarea în colectiv pentru realizarea srcinilor de echipa.
Iar relatii familiale se vor detensiona si imbunatati relatiile dintre parinti chiar fiind divortati;
se vor modifica relatiile lui calin cu ambii parinti, care vor renunta la comportamentul
autoritarist în favoarea unei atitudini ferme dar flexibile; parintii vor învata modalitatile cele mai bune
de abordare si solutionare a situatiilor de criza.
1014
STUDIU DE CAZ
DISLEXIE NU BULLYING
Lucia-Cerasela Roșu
Școala Gimnazială „Nicu Enea” Bacău
Școala specială incepe să definească o realitate didactică ce tinde să fie perimată. Noua realitate
se dovedește a fi școala incluzivă ca măsură de echitate socială deoarece își propune eliminarea
riscului de excludere. Dacă cea dintâi nu avea prevăzută vreo finalitate clară la finalul parcursului
educațional, lăsând copilul la voia intâmplării, școala incluzivă duce elevul spre continuarea vreunei
forme de școlaritate, profesională/teoretică/vocațională.
Considerat până nu demult obiectul şcolii speciale, elevul cu dificultăţi de învăţare e supus
unor permanente schimbǎri datorate problemelor legislative dar şi schimbǎri ale mediului şcolar.
Şcoala de astǎzi încearcǎ sǎ ţinǎ ritmul cu evoluţia societǎţii adaptând materia şi materialele didactice
la particularitǎţile acestor elevi.
Consilierul şcolar, profesorii de sprijin, profesorul diriginte, cadrele didactice, sunt cei care
sprijinǎ aceşti copii sǎ se adapteze, sǎ facǎ faţǎ cerinţelor şcolii şi societǎţii. Asemeni celorlalţi copii şi
aceştia au probleme emoţionale, familiale sau sunt implicaţi în conflicte la şcoalǎ. Uneori, nevoile lor
sunt chiar mai mari decât ale celorlalţi copii, problemele de adaptare sunt mai serioase. Pentru
adaptarea acestor copii la cerinţele şcolii este nevoie de sprijinul tuturor persoanelor implicate: copii,
pǎrinţi, cadre didactice.
A. DATE FAMILIALE:
D.G. este o elevă în clasa a VI-a, venită în școala noastră în anul școlar trecut, când eleva era în
clasa a V-a, de la o școală gimnazială din municipiu care avea clase suprapopulate și unde fetița era
izolată, ignorată sau în puținele momente când era în centrul atenției era subiect de glume și ironii.
Așadar, familia a luat o primă decizie, radiaclă, de a scoate copilul din acel context agresiv.
Acesta este, din spusele mamei, principalul motiv care determina un grad de ateție foarte scăzut alocat
copilului de către cadrele didactice. Familia este unită, părinții au studii superioare, servicii stabili și o
casă cu spațiu generos în apropierea școlii noastre. In familie mai există un frate mai mare, student. În
apropiere locuiesc și bunicii care vin constant să aștepte fetița de la școală sau să o aducă. Diriginta
fetei este doamna profesoara de matematică, profesor cu care colaborez foarte bine și care are catedra
completă în școala noastră.
D.G. suferă de o deficiență mintală ușoară și o deficiență de vorbire, ceea ce poate deveni
subiect de batjocură și izolare.
B. ACTIVITATEA ȘCOLARĂ
1. Date culese din discuțiile cu dirigintele: D.G. este o elevă care frecventează regulat
cursurile, nu lipsește nemotivat, familia răspunde prompt și pozitiv solicitărilor venite dinspre școală,
eleva acceptă sarcinile diferențiate dar nu tolerează să fie scoasă în fața clasei sau să fie ascultată oral
la lecție. Doamna dirigintă a distribui tuturor cadrelor din consiliul clasei o copie a certificatului care
dovedește necesitatea realizării unui curriculum diferențiat. Din discuțiile diriginte-părinți ni s-a
comunicat ca D. face și terapie în particular iar terapeutul are disponibilitatea de a ne oferi sfaturi
despre cum să lucrăm cu fata, prin intermediul părinților. În școală nu există profesor de sprijin, ci doar
logoped.
2. Date culese din discuțiile cu familia: D. a fost într-o clasa foarte numeroasă și cu elevi
1015
foarte zgomotoși care o inhibau și mai mult. D., din spusele părinților, a fost un copil cu dezvoltare
normală fizică, insă de la vârsta de 3-4 ani a început să se observe o ușoară scădere a capacității de
concentare la activități ce țineau de gruparea obiectelor în mulțimi, reținere slabă, lacunară a
poeziilor/cântecelor de la grădiniță. În planul vorbirii nu erau dificultăți, pronunța corect și bine
cuvintele, dar exista o problemă la alcătuirea unor propoziții cu mai mult de 4-5 cuvinte. La vârsta de 6
ani copilul a fost victima unui accident de mașină, a suferit un traumatism cranian sever, ce i-a
determinat, din spusele medicilor, o accentuare a deficienței de vorbire. De atunci exprimarea ei este
inconsecventă, adesea incoerentă.
Familia o încurajează să practice înot, cu antrenor însoțitor, săptămânal. De 2 ori pe săptămâna
face ședințe de terapie în particular, iar la școală este pe lista doamnei logoped, lucrând o dată pe
săptămână. D. se simte bine în colectivul mai redus (de 16 elevi), vine cu plăcere la școală iar familia
este mulțumită de relația D.cu clasa, dirigintele și ceilalti profesori, apreciind eforturile de a acorda
șanse egale.
C. Particularități ale învățării specifice tulburărilor de comportament:

Implicații asupra învățării:
a.deficiență mintală ușoară: prezintă unele deficienţe ale analizei şi sintezei, durata necesară
analizei şi sintezei în percepţie este mai mare, percepe într-un timp limitat, un număr mai mic de
elemente (de ex. din caracterizarea unui personaj), slabă capacitate de abstractizare și generalizare.
b.deficiență de vorbire: vocabular limitat (cuvinte scurte, cel mult trisilabice), sărac în
cuvinte-noţiuni, predomină substantivele, numărul de verbe este mai mic şi apar dificultăţi în utilizarea
comparaţiilor, epitetelor şi metaforelor. Enunțul, scris sau oral, se caracterizează printr-un număr mai
mic de cuvinte, o construcţie defectuoasă din punct de vedere gramatical (dezacorduri, omiterea
predicatului, reluarea subiectului). Relatările, scrise sau orale, sunt inconsecvente, includ elemente care
nu au legătură cu tema dată sau aduc în prim plan evenimente din altă experiență.
Implicații socio-emoționale: imaturitate afectivă (reacțiile ei emoționale corespund unui copil
mai mic ca vârstă, râsul necontrolat și transformat în crize de râs), interacțiune selectivă, interiorizare,
impulsivitate.
II. Modalități prin care se poate răspunde nevoilor de sprijin pentru învățare:
-frecventarea orelor de terapie
-frecventarea orelor de logopedie
-adaptarea curriculară și lucrul diferențiat pe toate disciplinele
-sprijinul familiei, colegilor de clasă
-prezența profesorului de sprijin (în plan ideal, consider că la fiecare oră este utilă prezența
acestuia, lucrul în echipă cu profesorul titular al catedrei)
-respectarea ritmului de lucru al elevei și adaptarea cerințelor la acest ritm, cu ușoară lui
creștere pe măsură ce se vede un progres în acest sens.
-colaborarea cu familia, dirigintele, consilierul școlar, logopedul, terapeutul.
ELEVII
I. Informații succinte despre specificul unei dizabilități și implicațiile asupra învățării.
deficiență mintală ușoară asociată cu o deficiență de vorbire.

deficiență mintală ușoară (CI 70-75). Eleva are probleme la învăţătură, probleme ce au dus
la dificultăți pe mai multe planuri: educațional, social chiar familial. Manifestări concrete: insuficienta
reglare a atenției, capacitate scăzută de a urmări scopuri/sarcini mai ample, deficiente în perceperea
informațiilor, relaționarea lor este mai degrabă lacunară, slab raționament logic. Emoțional, eleva trece
1016
ușor de la o stare de interiorizare la un comportament impulsiv (trântește instrumentul de scris,
găureste foaia) atunci când nu reușește să realizeze ceea ce i se cere.
apraxia de vorbire, cunoscuta sub numele de apraxie verbala sau dispraxie, este o tulburare
de vorbire in care o persoana are probleme de exprimare in mod corect si consecvent. Severitatea de
apraxie de vorbire poate varia de la usoara pana la severa. Tulburarea poate rezulta dintr-un accident
vascular cerebral, traumatism cranian, tumori, sau alte boli care afectează creierul. Poate să apară
împreună cu slăbiciunea musculară care afectează producția de vorbire (dizartrie) sau dificultăți de
limbaj cauzate de leziuni ale sistemului nervos (afazie). In cazul de față este ca urmare a unui accident
auto care a cauzat un traumatism cranian. Se manifestă prin faptul că unele cuvinte mai lungi sau mai
complexe sunt de obicei mai greu de spus decat cuvinte mai scurte sau mai simple. Acest fapt
determină o slabă implicare a elevei în activitatea de la școală, ezită să ofere răspunsuri, să
interacționeze cu ceilalti copii, vorbește foarte încet și doar în grup restrâns. Scrie foarte incet,
caligrafia este la un prag minimală. Are dificultăți în a face lucrurile la timp, îi este greu să se
organizeze. dacă are programul în față, îl respectă și este docilă.
II. Idei de activități propuse de mine ca prof. de lb.și lt. română care să faciliteaze
adaptarea elevei:
Ordonarea logică a cuvintelor în propoziții scurte.
Decuparea unor cuvinte si reconectarea lor în enunturi simple
Activitate de colorare a informațiilor considerate importante, extragerea lor prin rescriere
Ex.: Spune în 10 cuvinte ... ... (cum te simti, cum este ziua aceasta, cum arata clasa ta, cum ai
petrecut ziua de ieri, cum esti imbracata).
Ex. de demonstrare a modului de lucru: Iată cum găsesc substantivele! (folosesc sistemul de
numărare, un creion/doua creioane –e bine, dar un merge/doi merge –nu e bine, nu este substantiv)
Exerciții de destructurare a cerinței mai ample, etapizarea lor: Astăzi ai de făcut un text despre
primăvară. Așadar: scrie, observând pe fereastră natura, cuvinte care descriu ce vezi pe geam. Apoi
scrie ce simți când privești aceste elemente naturale. Acum, hai să introducem în propoziții aceste
cuvinte: întâi cuvintele care fac referire la cer-soare-nori, apoi o propozitie cu frunzele-pasarile-
mugurii. Continuăm cu propoziții despre iarba-flori-pământ. Acum e momentul să spui ce simți despre
toate aceste minunății ale naturii. Iți place primăvara? De ce? Astfel, la final, eleva va avea u text de
cel puțin 7 enunțuri.
Activități de dezvoltare a comprehensiunii textelor prin povestiri , întrebări, ordonare de
secvențe narative a unor texte scurte pe bază de imagini.
Activități de consolidare a deprinderilor de autonomie personală prin jocul de rol in grup
restrâns, iar din ce în ce creștem numărul membrilor grupului, dar nu foarte repede ci etapizat- ,,La
magazin,, ,,,De ziua mea,, , ,,la Doctor ,, / folosirea jocului Mima.
III. Strategii de învățare: conversația, descrierea narativă, explicația, lucrul în echipă,
problematizarea, jocul de rol
IV.Resurse: fișe de lucru, caiete auxiliare, planșe, cărți, videoproiector
V.Evaluare: autoevaluarea (Cum te-ai simțit astăzi? –colorează cu verde-foarte bine, galben-
bine, roșu-rău), fișa de progres, portofoliul.
PĂRINȚII
I. Am în clasă un copil cu CES. Cum îi voi vorbi părintelui despre problemele/ așteptările
mele?
- Doamna G., mă bucur să vă cunosc și vă mulțumesc că v-ați făcut timp pentru această
întâlnire. Eu sunt prof. de lb. română a D. și voi avea cu ea o interacțiune sporită dată fiind nr. de 4 ore
de română săptămânal. Aș vrea să o cunosc mai bine pe D., așa că vă rog să imi dați câteva detalii: Ce
preferă să facă în timpul liber? La ce materie își face tema prima dată? Româna este printre primele
1017
obiecte la care lucrează tema? Ce muzică ascultă? Ce filme preferă?Mai are frați? Cu care dintre ei se
joacă mai mult?..................
- Poate vi s-au părut nepotrivite câteva dintre ele! Vreau să vă spun că pe baza acestor
informații eu voi selecta materiale care să o atragă în realizarea sarcinilor de lucru: când dau un ex.
creativ in clasa, voi încerca sa pun în fundal fragmente din muzica ei preferată ca să se deschidă mai
mult spre comunicare; îi voi oferi posibilitatea să extragă informații din texte care se referă la
activitățile ei preferate (de ex. pictura, handbal) etc. Intenția mea cu D este de o face să se simtă destul
de confortabil încât să înceapă să răspundă oral fără a mai fi atentă la producucerea sunetului ci la
conținut, astfel încât dezinhibarea emoțională să atenueze aparvia verbală.
II.Idei de activități derulate în parteneriat cu părinții:

Activități de consiliere individuală cu familia - ,,cine sunt eu ?,,, când voi fi mare vreau să fiu…
,,Lumea profesiilor ,, ,,Linia valorilor,,
Participarea părinţilor la şedinţele de consiliere organizate de diriginte;
Discutarea cu părinţii a tehnicilor de învăţare, dar şi a progreselor/regreselor observate;
Păstrarea unei legături permanente părinte-profesor diriginte- consilier școlar;
Coordonarea de activități de învățare pentru acasă
Oferă întărire pozitivă, echilibru emoțional
Strategii: conversația, explicația, dezbaterea
Resurse: fișe, mijloace audio-video, reviste, cărți, culori
Evaluare: conversatia, chestionarul.
CADRELE DIDACTICE
I. Am în clasă un copil cu CES. Cum voi vorbi colegilor despre acesta?
- Doamna profesoară de biologie, dacă tot suntem libere aș vrea să vă ofer câteva imagini cu
desenele unei eleve! (D.G.desenează foarte frumos, toti colegii au fost uimiti când au văzut aceste
lucrări și au aflat ale cui sunt) Este un copil foarte talentat, din păcate suferă de deficiență mintală
ușoară asociată cu o deficiență de vorbire. Din discuțiile cu mama, am aflat că D. face terapie
logopedică și are progrese. Noi putem să o ajutăm: valorificând talentul ei la desen mai ales la
disciplina dvs., desenul putând fi un mod de evaluare dar si de activizare a elevei pe durata orei. D. Are
probleme cu învățarea unor informații ample, dar este foarte bună la învățarea secvențială, de ex. dacă
îi dați o schemă pe jumătate completată/un desen pe jumătate făcut cu o plantă, ea va termina ceea ce a
rămas neterminat. Vă rog să apelați oricând la mine pentru orice nelămurire aveți, iar eu voi discuta cu
amam și cu terapeutul D pentru a avea continuitate în demersul nostru. Ceea ce vă rog, insistent, este
să nu o ascultați lecția în fața clasei, se va bloca și nu va mai spune nici informațiile lacunare pe care le
știe, ba chiar s-ar putea să aibă gesturi impulsive (să trântească piciorul, cartea, sau să iasă din clasa).
II. Idei de activități la nivelul consiliului clasei:

discutarea in consiliul clasei, împărtășire de bune practici
activitate de tutorat cu acele cadre didactice care nu au experiență cu elevii cu
deficiențe/ședințe cu prof. de sprijin
Crearea unui curriculum adaptat;
crearea unui plan individualizat si conectarea acestor planuri pentru un transfer de informații;
Utilizarea unor metode de tip proiect transdisciplinar (de ex. Primăvara-poezie, desen, flori);
Manifestarea unei atitudini deschise și pozitive față de elev;
Discutarea modalităţiilor de sprijin la oră a acestei eleve;
Colaborarea permanentă cu familia, profesorul diriginte și consilierul școlar;
Un plan comun de măsuri, strategii și resurse.
1018
III.Strategii: discuții, lucrul în echipă, explicația, dezbaterea
IV.Resurse: fișe, mijloace audio-video, reviste, cărți, jocuri.
V.Evaluare: aprecieri verbale, portofolii cu fișe de lucru, fișe de înregistrare a progresului.
REZULTATE AȘTEPTATE:
Integrare armonioasă în grupul clasei;
Manifestarea interesului și a inițiativei față de activitățile școlare;
Stare emoțională bună;
Folosirea comportamentelor adecvate în situații specifice;
Îmbunatățirea comprehensiunii textelor;
Îmbogățirea vocabularului;
Sesizarea corectitudinii mesajelor;
Dezvoltarea capacității de exprimare orală.
1019
CÂND AUTORUL UNUI ACT DE BULLYING POATE FI ȘI UN ELEV CU NEVOI
SPECIALE
Ludmila Rotăraș-Donea
Liceul Tehnologic de Mecatronică și Automatizări, Iași
Studiul de caz reprezintă o investigație concretă care cercetează un fenomen din zilele noastre,
într-un context al vieții reale, atunci când problema pare să nu mai poată fi controlată și când
intervenția unor terțe persoane devine mai mult decât necesară pentru soluționare. În ansamblu, studiul
de caz constituie o metodă de studiere a calității faptelor sau evenimentelor care stau sub semnul
întrebării. Cazul este o situație-problemă specială, reală sau posibilă care există sau poate exista și care
are nevoie de un diagnostic și de o decizie.
Motivarea alegerii: Am hotărât să prezint o situație deosebită, poate mai puțin întâlnită sau
mediatizată, când autorul unui act de bullying este un elev cu nevoi speciale. Prin intermediul acestei
analize de caz, îmi propun să aduc în atenție și fapte care presupun bullying-ul acolo unde te aștepți
mai puțin și când victima poate fi, de fapt, agresorul.
Date de identificare: Voi numi elevul responsabil de bullying cu inițiala X dintr-o clasă de
liceu.
Istoric personal: Elevul X provine dintr-o familie monoparentală, fiind în responsabilitatea
mamei divorțate. A ajuns în colectivul clasei de liceu în acel an prin transfer dintr-o unitate școlară din
America unde nu știu de cât timp s-a aflat sau dacă a studiat acolo în toți anii anteriori, până la venirea
în România. Nevoile speciale ale elevului X sunt legate de auz, problemele acestuia nefiind
descoperite decât foarte târziu, când limbajul nu mai putea fi influențat sau îmbunătățit, așadar, elevul
X purta un aparat auditiv la ambele urechi și, în plus, nu putea vorbi decât fragmente de cuvinte,
sunete, comunicarea fiind foarte dificilă cu el.
Nivel emoțional: Elevul X era singurul copil din familie, crescut, educat de mama și din acest
motiv foarte protejat, având în vedere și nevoile sale speciale (legate de auz și de vorbire). Mama
venea des la școală, interesată de integrarea copilului în colectiv. La un moment dat se simțea chiar o
presiune din partea ei, aceasta propunându-mi diferite modalități de a lucra cu elevul, insistând să
predau după o programă specială și după tehnici speciale, lucruri necunoscute de noi într-o școală de
masă și nici nu știu dacă am fi avut un cadru legal să le utilizăm, atât timp cât pentru ceilalți elevi
foloseam o programă normală. Pe lângă acestea, nu aveam pregătirea necesară pentru a lucra cu acest
elev de liceu potrivit nevoilor sale speciale, nu mă înțelegeam deloc cu el nici eu, nici celelalte cadre
didactice.
Nivel cognitiv: Elevul X putem spune că depășise problema principală, cea de la care pornise,
legată de auz, deoarece avea aparat auditiv, dar nivelul său cognitiv nu era specific vârstei, ciclului de
învățământ pe care îl frecventa. Totodată, nu puteam comunica aproape deloc cu el, deoarece nu
înțelegeam ce încearcă să spună. Îl rugam să scrie ceea ce vrea să-mi comunice. De fapt, acel an școlar
a reprezentat un chin, întrucât nu găseam pe ce activități aș putea să-l notez ca să poată promova și el,
nu avea niciun fel de noțiune fixată specifică disciplinei pe care o predau, problema fiind și faptul că
fusese plecat un timp în America și pierduse contactul cu limba română.
Nivel comportamental, relațional: Comportamentul elevului X, responsabil de bullying, avea
multe laturi de șlefuit. Având în vedere interesul redus pentru materii și pentru școală, el era mereu
plictisit, nu asculta atunci când îi vorbeam, își scotea căștile în timpul orei și asculta muzică pe telefon,
ignorându-mă și pe mine, dar și pe colegii care îl atenționau că nu procedează bine. Alteori se ridica
pur și simplu din bancă și fără să ofere explicații ieșea din sala de clasă și pleca, fie pe hol, fie la baie,
fie în curtea școlii sau o suna pe mama sa în timpul orei și îi comunica ceva gesticulând din care nu
1020
înțelegeam prea multe. Nu avea relații de prietenie cu nici un singur coleg din clasă ori cu alt elev din
liceu. N-a reușit să se integreze în colectivitate și din cauza comportamentului său inadecvat față de
ceilalți colegi pe care îi tachina mereu, profitând de nevoile sale speciale, ceea ce a declanșat situațiile
de bullying inițiate de el.
Cazul de bullying – descriere: Elevul X devenise un caz-problemă în clasă. El era conștient
de situația sa specială, de accentul puternic pus în societate pe integrarea copiilor cu CES, de
multiplele situații de protejare a lor și de consecințele asupra celorlați. Profita de drepturile sale și ori
de câte ori se ivea ocazia, adică foarte frecvent, îi tachina pe ceilalți colegi îmbrâncindu-i, lovindu-i cu
palma peste cap, atunci când trecea pe lângă ei sau lovindu-i cu piciorul. Alteori îi împingea foarte tare
unii în alții. Am observat și eu de nenumărate ori astfel de situații când intram la începutul orei sau
când se suna de pauză. Deși acest lucru era observat și de alte cadre didactice și a fost pusă problema
de mai multe ori și la ședințele cu părinții de către dirigintă, și în consilii profesorale, apărea mereu
rugămintea de a-l înțelege și de a-l sprijini, pentru că era un elev special.
În ziua Z la ora mea, un elev care era cunoscut drept cuminte și silitor din acea clasă și-a cerut
voie să meargă până la baie. Peste câteva minute, și elevul X cu CES s-a ridicat din bancă și a ieșit
până la baie, fără să ceară voie, deși am strigat după el. De altfel, el mergea de multe ori la baie din oră
și situația delicată în care se afla ne împiedica să nu-l lăsăm să meargă atât de des ca să nu se
interpreteze că un astfel de elev cu nevoi speciale are interdicții pentru nevoie sale fiziologice.
Într-un timp foarte scurt am auzit niște țipete foarte urâte, niște sunete nearticulate puternice și
elevul X a intrat în clasă izbind ușa de perete, plin de sânge de la o ureche în jos pe gât și pe mâna cu
care se ținea de acea zonă. Era foarte speriat, încerca să spună ceva și nu înțelegeam nimic, tremura.
Recunosc, atunci când l-am văzut în starea în care era și neputând să comunic cu el, m-a cuprins și pe
mine panica. A sunat-o pe mama sa, așa cum am înțeles, nu putea să vorbească cu mine, scotea doar
niște sunete. Am trimis un elev după asistentul medical și un elev după director. Până la urmă a sosit și
poliția, și ambulanța, și mama elevului.
„Dezlegarea misterului„/decodificarea cazului de buillying: Așa cum am reușit să aflăm în
urma anchetei, autorul întregului „spectacol„ a fost nimeni altul, decât elevul X de care am vorbit
anterior. El s-a întâlnit la baie cu celălalt elev care fusese învoit mai devreme, l-a îmbrâncit fără motiv,
acela a ripostat și l-a îmbrâncit și el, elevul X s-a dezechilibrat și a venit peste perete, lovindu-se cu
urechea, iar aparatul i-a provocat leziuni, zona fiind foarte vascularizată, a început să sângereze.
Amândoi elevii făcuseră atac de panică, iar partenerul disputei cu elevul X de teamă pentru consecințe,
s-a închis în baie.
Concluzii: Nici unul din cei doi elevi n-a fost sancționat: elevul X pentru că și așa avea nevoie
speciale, iar celălalt elev, deoarece n-a fost provocatorul. Elevii s-au împăcat, n-a fost necesară
spitalizarea, nu s-au aplicat pedepse nici din partea poliției. Elevul X a plecat în anul următor din nou
în America, așa că lucrurile au revenit la normal, iar clasa a absolvit cu bine liceul.
1021
INADAPTAREA ŞCOLARĂ
Lucia-Marusia Rotzheim
Școala Gimnazială Nr. 1 Putineiu
SUBIECTUL: N. S. A.
Data şi locul naşterii: Bucureşti
Domiciliul: Giurgiu
Şcoala/clasa: Şcoala nr. 1 / clasa a VII-a
Tatăl: N. O. S. , 35 ani
Ocupaţia: muncitor zilier
Mama: decedată
Fraţi şi surori (nume, vârsta, ocupaţia): este singur la părinţi.
Structura şi componenţa familiei: tipul familiei – monoparentală.
Alte persoane care locuiesc împreună cu familia elevului: - .
Condiţii de viaţă şi de muncă ale elevului: condiţii grele; nu are propria cameră, igiena este
greu de făcut.
Dezvoltarea fizică şi starea sănătăţii: slab dezvoltat pentru vârsta lui; este un copil
bolnăvicios, cu internări destul de dese din cauza răcelilor comune, afecţiunilor neurologice, stărilor
agresive și emoționale.
Antecedente: a fost diagnosticat cu probleme de conduită, comportament agresiv.
Particularităţi ale debutului ciclului şcolar: a debutat cu medii bune în clasele primare; a
avut rezultate bune şi în clasele a V-a şi a VI-a. În clasa a VII-a situaţia şcolară s-a înrăutăţit, având
rezultate slabe. Este de cele mai multe ori gânditor în timpul orelor/sau extrem de gălăgios, deranjând
procesul instructiv-educativ; nu își ia notițe la majoritatea orelor, lipseşte mult, nu îşi face temele și
chiulește de la ore frecvent.
performanţă;
- manifestă lipsă de respect față de cadrele didactice, personalul auxiliar și nedidactic,
dezinteres faţă de activitatea şcolară, nervozitate, agitaţie, tulburări de comportament extrem de grave
care duc uneori și la violență fizică.
Datorită faptului că tatăl nu a fost implicat în creșterea copilului (a crescut cu mama și bunicii
materni, iar după decesul mamei într-un internat), părinții nelocuid împreună, elevul a profitat de
această situație şi ca urmare au început să se manifeste tulburări de comportament şi de învăţătură.
- este tot timpul deprimat, agitat, extrem de nervos, deseori violent verbal, dar și fizic; nu are
prieteni şi își șicanează deseori colegii de clasă și din școală;
- are foarte multe absenţe nemotivate din cauza faptului că fuge de la ore.
Comportamentul:
- vorbește deseori neîntrebat;
- nu răspunde la ore pentru că nu învață și nu își face temele;
- când trebuie să lucreze individual în clasă, nu-şi termină niciodată activitatea, nu stă liniştit şi
îşi deranjează colegii;
- are capacităţi intelectuale de nivel mediu;
- puținii prieteni pe care îi are nu comunică cu el, din cauza comportamentului pe care îl
1022
manifestă;
- în timpul pauzelor, intră în nenumărate conflicte; ceilalţi elevi din școală îl ocolesc, pentru
că are de multe ori, un comportament violent.
Dialog cu elevul:
- Încă de la prima întâlnire cu elevul se poate observa agitația comportamentală. El declară că
acasă face strict ce spune tatăl.
- “Când trebuie să răspund la ore, mi se pare că ceilalți colegi se uită la mine batjocoritor și
prefer să nu răspund; mai bine îi șicanez eu cu diverse întrebări/injurii. Mi se pare că și profesorii au
ceva cu mine.”
Dacă cineva încearcă să-i vorbească, devine violent și sare la bătaie.
Dialog cu tatăl:
N. S. A. este un copil dificil.
Tatăl spune că îi este greu să-l țină din scurt, pentru că, de cele mai multe ori, nu este acasă.
Comunicarea dintre ei este greoaie. Crede că simte lipsa mamei. Se îmbolnăvește des și lipsește de la
școală, din această cauză.
Are un comportament agresiv și față de vecini sau de ceilalți localnici.
Este pedepsit de tatăl său deseori.
Elevul este convins că orice va face, nu va reuși.
Dacă temele primite vor fi sub forma probelor orale şi se va lăsa încurajat de colegi că totul va
fi bine, va reuşi să aibă din nou încredere el.
Cu toate acestea există o contradicţie între comportamentul băiatului de acasă (închis în sine şi
ostil) şi de la şcoală (agresiv şi ostil); aceste comportamente îi permit să stăpânească ambele situaţii.
Va frecventa frecvent toate orele.
La şcoală va lua parte la discuţiile cu colegii.
Activităţile date la ore vor fi terminate în timp util.
1. Va fi implicat în a-şi spune părerea la toate discuţiile din clasă alături, de colegii
săi.
2. I se vor da sarcini clare, fiind implicat în diverse acţiuni, pentru a fi
responsabilizat.
Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru.
O strânsă legătură cu tatăl, astfel încât prezenţa la şcoală să fie de 100%.
Ajutarea lui de a depăşi teama de a participa la ore, spunându-şi părerea în faţa colegilor săi,
printr-un sistem de sprijin şi încurajare din partea cadrelor didactice.
situaţiile în care interacţionează cu grupul de elevi, prin responsabilizarea sa în competiţii, concursuri.
Se va cere ajutorul unui psiholog şcolar, dată fiind natura cronică a problemelor.
În timpul unei întâlniri la care au participat tatăl, dirigintele și consilierul școlar, A. a acceptat
Responsabilităţi
I se cere să răspundă zilnic de marker şi buretele pentru tablă, de curăţenia clasei, explicându-i
cât de importantă este sarcina sa. Va lucra o dată pe săptămână cu consilierul şcolii și o dată pe lună cu
1023
psihologul școlar.
Profesorul de la clasă îl va ajuta zilnic să găsească răspunsul unei întrebări. Se urmărește ca
participarea lui la ore să fie activă.
Rolul profesorului va scădea în funcţie de progresul înregistrat de elev, astfel încăt să-i permită
să participe sau să răspundă spontan la discuţiile din clasă.
Băiatul va fi conştient că răspunsurile corecte date în faţa colegilor sunt de fapt o recompensă
„Le voi demonstra celorlalți că nu sunt aşa de rău.”
Teme scrise:
Se va reduce numărul notiţelor pe care trebuie să le ia în clasă. Se va face o evaluare orală a
materiei, după fiecare unitate de învăţare, inaintea unei evaluări cumulative.
Aptitudini sociale
În timpul activităţilor de grup, va avea ca sarcină să dirijeze sau să coordoneze planul de
acţiune după o consultare cu șeful clasei/profesorul orei, care trebuie să spună ce să spună şi ce să facă
în rolul respectiv.
O dată pe săptămână vor avea loc şedinţe de consiliere în cabinetul şcolar. Lunar va participa și
tatăl lui.

Evaluarea
La interval de o săptămână, respectiv la o lună de la prima întâlnire, au avut loc şedinţe cu A.,
tatăl lui şi consilierul şcolar și psihologul școlar.
Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi se observă progrese rapide în relaţiile lui cu alte
persoane.
Nu mai absentează de la ore, dar este bine supravegheat în continuare.
Numărul mare de activităţi orale pare să fi mărit cât de puţin siguranţa băiatului. Spre exemplu,
după perioada de o săptămână, elevul a început să participe la ore din ce în ce mai mult, devenind mai
activ.
Atunci când a început să participe spontan, el a încercat să afle până unde putea merge.
Dialogul copilului cu consilierul şcolar şi cu doamna psiholog au arătat că acest comportament reflectă
siguranţa crescută a acestuia şi încrederea sa în relaţiile cu ceilalţi.
Dirigintele a hotărât ca acest comportament să fie considerat pozitiv. I-a rugat pe profesorii de
la clasă să aibă o atitudine mai flexibilă. La sfârşitul primei luni, acest comportament nu ridicase
probleme deosebite în clasă.
Randamentul elevului la învăţătură a crescut; săptămânal elevul avea discuții despre situația sa
și cu profesorul diriginte. Tatăl spune că are încă probleme cu el acasă, dar sunt mai puțin deranjante.
CONCLUZII
Teama pe care o manifestă băiatul de a nu se face de râs în faţa colegilor și de a nu se lăsa mai
prejos decât ceilalți, dorinţa lui de se manifesta prin comportament agresiv, verbal şi fizic, s-a datorat
lipsei de comunicare încă de când îi trăia mama, dar și de absența tatălui. Îi este teamă să-şi facă
prieteni, să se ataşeze emoţional de o altă persoană şi de aici dificultatea lui de a relaţiona cu colegii.
Comportamentul său agresiv, faţă de cei din jur este datorat lipsei de afecţiune din partea
părinților, pe care copilul nu i-a simțit niciodată aproape. Se consideră o persoană abandonată. În
continuare vor avea loc ședințe cu psihologul școlar, dirigintele clasei și consilierul şcolar, şi se vor
aplica tehnici experimentale pentru a ameliora starea de teamă şi de inadaptare şcolară pentru elev.
1024
Surse de documenare: internet
1025
BULLYINGUL. CONȘTIENTIZARE ȘI PREVENȚIE
Rusan Monica
Colegiul Tehnic ,,Alesandru Papiu Ilarian”, Zalău
Bullying - este un concept ,,umbrelă” care însumează o serie de comportamente agresive, de la

o simplă neglijare repetată și până la forme complexe de abuz fizic, emoțional și sexual, prin
intermediul cărora o persoană, fie ea copil sau adult, încearcă să obţină unele beneficii cum ar fi:
atenţie din partea celorlalţi, apreciere, valorizare sau chiar o serie de bunuri.
Studiind termenul din punct de vedere etimologic, putem constata că în Evul Mediu și la
începutul Epocii Premoderne cuvântul ,,bully” era sinonim cu ,, dragul meu”, ,,bun prieten”,
,,camarad”. Modificarea semanticii acestui termen apare în jurul anului 1970, când sociologul
norvegian Dan Olweus l-a pus într-un context ce definea agresiunile dintre elevi, numite ,,bullying”.
Fenomenul ,,bullying” reprezintă o formă de abuz fizic, verbal, social, emoțional asupra
psihicului, în detrimentul stării de bine, de siguranță. Pentru ca un abuz fizic sau emoțional să fie
considerat ca aparținând bullyingului, acesta trebuie să prezinte trei caracteristici: să fie intenționat, să
fie repetitiv și să existe o relație de inegalitate a forțelor, agresorul considerându-și victima inferioară.
Se consideră că cei care provoacă bullying sunt acele persoane care nu primesc suficientă
atenţie acasă sau la școală, care doresc să iasă în evidenţă, să braveze şi acţionează prin orice mijloace
pentru a le obține. Lipsa de afecţiune, de apreciere, de îndrumare, de feedback pozitiv, neglijarea sunt
factori facilitatori pentru bullying. Elevii sau persoanele care sunt agresori sunt de fapt cei care au fost
la rândul lor agresați, devenind din victimă, agresor. Familiile unde se foloseşte adesea pedeapsa
corporală, constituie un mediu ce favorizează dezvoltarea comportamentelor deviante de tip bullying,
existând un comportament imitativ. Odată cu vârsta, creşte frecvenţa comportamentelor de bullying,
iar formele de manifestare se accentuează. Dacă la grădiniţă și în clasele primare copiii se etichetează,
îşi pun porecle („aragaz cu patru ochi” pentru copiii care poartă ochelari, „balenă” pentru copiii care au
o greutate mai mare etc) sau impun izolarea unui copil („Nu vorbiți cu el!”), cu înaintarea în vârstă
comportamentul agresiv este tot mai variat, ajungând să fie considerat de unii drept ,,cool”. Cei care
apelează la astfel de comportamente caută în primul rând popularitatea în rândul colegilor. Bullyingul
este un factor de risc pentru abandonul şcolar şi delincvenţă juvenilă. Cel care ajunge să fie frecvent
agresat, alege în cele din urmă să abandoneze școala din nevoia de a se proteja.
Conștienți fiind că bullyingul nu afectează doar agresorul și victima, ci și pe cei din jur, cu atât
mai mult școala trebuie să realizeze activități de prevenție și de intervenție acolo unde este cazul.
Elevul implicat într-o situație de bullying are o anumită simptomatologie: lipsește des de la
școală sau întârzie, are probleme la învățătură observându-se o scădere a notelor, este deseori singur și
exclus din activitățile de grup din timpul pauzelor sau de la anumite proiecte, pare supărat, nefericit,
încordat, înlăcrimat, abătut sau neajutorat, arată semne de schimbări neașteptate de dispoziție sau apare
cu tăieturi, contuzii sau alte leziuni inexplicabile, haine sau obiecte personale rupte sau deteriorate,
deseori preferă să stea în apropierea unui adult, însă refuză să spună ce nu este în regulă.
În scop educativ și preventiv, în cadrul orelor de dirigenție, am folosit metoda Studiul de caz
sau Povestiri/Întâmplări, precedată de jocul de rol. Le-am prezentat elevilor mei o situație de bullying,
fiind necesară găsirea unor soluții.
Situația problemă: ,,eleva M.O. a reclamat că este afectată de anumite comportamente
deranjante ale colegei S.L și ale susținătorilor acesteia: că este numită ,,tocilară” aproape de fiecare
dată când răspunde corect la oră, că este ridiculizată pentru faptul că nu acceptă să chiulească alături de
ceilalți colegi, că nu fumează în pauze, că nu știe să se distreze, fiind ridiculizată și pentru faptul că nu
are un prieten.
1026
În urma discuțiilor cu părinții elevei M.O. aceștia au spus că fiica lor suferă foarte mult din
cauza acestor ridiculizări repetate și refuză să meargă la școală din cauza intimidărilor la care este
supusă.
Prin chestionarea celorlalți elevi s-a confirmat comportamentul neadecvat al elevei S.L față de
unii colegi de clasă, respectiv gesturi de intimidare și de impunere realizate doar alături de un grup
restrâns de prieteni”.
Pentru empatizarea cu acest caz am apelat la jocul de rol. După interpretarea acestor roluri, le-
am solicitat elevilor-actori să mărturisească trăirile pe care le-au avut în timpul interpretării senariului
dat.
Prin intermediul dezbaterii, a discuțiilor, împreună cu elevii am stabilit obiectivele acțiunilor ce
vizau rezolvarea problemei: determinarea cauzelor, eliminarea cauzelor, propunerea unui proiect
educativ de intervenţie.
Prima etapă a vizat analiza situației elevei M.O. Le-am cerut elevilor să identifice atitudinea
elevei agresate față de școală, imaginându-se în postura de victimă a bullyingului. Au rezultat
următoarele răspunsuri: note medii la majoritatea obiectelor; nu-şi îndeplineşte sarcinile școlare decât
cu mare greutate; nu mai participă foarte activ la ore şi chiuleşte des; manifestă interes doar față de
anumite materii: limba şi literatura română, muzică și manifestă dezinteres față de chimie, matematică,
fizică, biologie, istorie; este împrăştiată, învaţă în salturi pe de rost și întotdeauna pe ultima sută de
metri; are o atitudine oscilantă faţă de propria persoană și față de colegi, în general sociabilă, asertivă,
dar deosebit de agresivă (verbal) dacă îi sunt lezate interesele; nu mai are încredere în forţele proprii;
pentru a beneficia de compasiunea colegilor sau ca o formă de apărare recurge la minciuni dintre cele
mai ciudate.
Din perspectiva relațiilor sociale din familie: relațiile sunt tensionate între părinți, dar și între
tată și copii, tatăl fiind foarte autoritar, agresiv uneori, cu un temperament predominant coleric. Mama
este dezechilibrată emoţional şi afectiv, suprasaturată de multitudinea de sarcini și din acestă cauză
fiica ei trece pe planul doi.
Ca strategii de acțiune am identificat: creșterea încrederii în forțele proprii, îmbunătățirea
imaginii de sine a elevei, stimularea motivației pentru învăţare, modificarea atitudinii elevei faţă de
colegi şi relaţiile cu aceştia, şedinţe de consiliere, solicitarea elevei pentru realizarea unor activităţi de
grup, participarea la activităţi extraşcolare, intensificarea colaborării şcolii cu familia, astfel încât să se
rezolve situațiile tensionate din familie.
Acest exercițiu la nivelul clase i-a ajutat pe elevi să conștientizeze efectele nefaste ale
bullyingului, dar s-a realizat și coeziunea grupului de elevi.
Măsurile anti-bullying din cadrul unităţilor şcolare ar trebui să vizeze anumite aspecte acceptate
la nivelul fiecărei clase de elevi, dar prevăzute și în R.O.I.: agresiunile împotriva colegilor noștri sunt
interzise; vom încerca să-i ajutăm pe elevii care sunt agresați; vom încerca să-i includem pe elevii care
sunt excluși; dacă știm că cineva este agresat, îi vom spune unui adult din școală și unui adult de acasă.
La nivelul clasei, reguli împotriva fenomenului bullyingului au fost inserate în regulamentul
clasei.
Existența bullyingului în școală, dar și în afara ei, reprezintă încălcări ale drepturilor de bază
tocmai în locul în care ar trebui să se simtă protejați și în siguranță. Școala este locul în care copiii fac
primii pași spre dobândirea independenței, unde întâlnesc oportunități esențiale de colaborare cu
ceilalți și de aceea școala trebuie să răspundă atât nevoilor, cât și dificultăților pe care elevii le
întâlnesc în perioada lor de formare.
Bibliografie
Neamţu, C., Devianţa şcolară – Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale
elevilor, Ed.Polirom, Iaşi, 2003;
1027
Olweus, Dan, Bullying at School: What We Know and What We Can Do, Wiley – Blackwell, New-
York, U.S.A., 1993;
Roşan, A., Comportamentul violent – screening şi strategii de intervenţie, Ed. Alma Mater,
Cluj – Napoca, 2009;
Salvaţi Copiii, Abuzul și neglijarea copilului, București, 2013.
1028
SCURTE CONSIDERAȚII PRIVIND CYBERBULLYINGUL ȘI REȚELELE DE
SOCIALIZARE
Rusu Cristina
Colegiul Tehnic Infoel Bistrița
Importanța internetului nu poate să fie contestată în zilele noastre, acesta fiind, practic,
indispensabil societății contemporane. Printre avantajele internetului se numără și posibilitatea de a te
conecta cu alți oameni prin intermediul rețelelor de socializare. Acestea sunt ușor de folosit, dând
posibilitatea să-ți împărtășești ideile și să-ți faci noi prieteni. Nu e de mirare, în aceste condiții, că
numărul utilizatorilor diverselor rețele de socializare este foarte ridicat inclusiv în țara noastră. Astfel,
în iulie 2021, în România erau 12,04 milioane utilizatori activi pe Facebook, 12 milioane pe Youtube,
peste 5,3 milioane pe TikTok, 5 milioane pe Instagram11.
Dar, mesajele transmise pe rețelele de socializare nu pot fi controlate, iar unii dintre semenii
noștri folosesc aceste rețele nu pentru a socializa, ci pentru a amenința, jigni, hărțui, șantaja etc.
Practic, în ultimele decenii, violența din societate s-a mutat în mediul online și s-a accentuat pe măsura
dezvoltării internetului și a rețelelor sociale. Vorbim astfel de un fenomenul de bulling manifestat prin
intermediul tehnologiilor digitale, adică cyberbullingul. Termenul a fost folosit de specialistul
canadian în educație Bill Belsey care definește fenomenul astel: ,,Cyberbulling-ul implică utilizarea
tehnologiilor informaționale pentru a sprijini un comportament deliberat, repetat și ostile de către un
individ sau grup, care este destinat să aducă prejudicii altor persoane”12. Spre deosebire de bulling,
cyberbulling-ul este uneori mult mai agresiv, deoarece agresorul se ascunde în spatele ecranului,
folosindu-se de anonimitate pentru a hărțui, amenința sau crea alte experiențe extrem de neplăcute altor
persoane.
Fenomen complex, cyberbullingul poate îmbrăca mai multe forme de manifestare. Printre
acestea se numără13:
cuiva.
Alte forme de manifestare ale cyberbulling-ului includ: înșelarea-a convinge pe cineva să-ți
dezvăluie secretele iar apoi să le publici pe internet, respingerea-excluderea cuiva în mod brutal dintr-
un grup online, urmărirea online –hărțuire și denigrare repetată, happy-slapping (înregistrarea video a
atacurilor și distribuirea clipului video) și sexting-ul-distribuirea de materiale pornografice minorilor
utlizând mijloace electronice de comunicație.
Potrivit celui mai recent raport pentru România din cadrul studiului EU Kids Online 202014, care
prelucrează datele statistice colectate de la 25.101 respondenți din 19 state europene (copii și tineri cu vârsta
între 9-16 ani), cele mai frecvente activități online în rândul copiiilor și tinerilor cu vârste cuprinse între 9 și
16 ani în România sunt cele legate de divertisment și de comunicare.
Astfel, 74% dintre tinerii români intervievați au declarat că folosesc rețelele de socializare (pentru
11
Raportul anual digital worldwide, manafu.ro
12
https://cig.ase.ro/wp-content/uploads/2016/06/7-Dobre.pdf.
13
https://www.unicef.org/romania/ro/pove%C8%99ti/cyberbullying-ce-este-%C8%99i-cum-%C3%AEi-punem-
cap%C4%83t
14
https://www.lse.ac.uk/media-and-communications/assets/documents/research/eu-kids-online/reports/EU-Kids-Online-
2020-10Feb2020.pdf.; http://rokidsonline.net/wp/wp-content/uploads/2019/01/EU-Kids-Online-RO-report-
15012019_DL.pdf
1029
a viziona videoclipuri online, a asculta muzică și a comunica cu prietenii și familia). În ce privește
extinderea rețelei online de prieteni, 11 % dintre respondenți au menționat că acceptă toate cererile de
prietenie, 21% că acceptă doar dacă cunosc persoana care le solicit prietenia, iar 29% dacă au prieteni
comuni cu acea persoană.
În ce privește experiențele negative înregistrate pe rețelele de socializare, 32% dintre
respondenții din țara noastră au declarat că au avut cel puțin o experiență negativă, ce poate fi asimilată
cyberbullingului, pe rețelele de socializare în ultimul an (în timp ce media europeană a fost de 12%) și
doar 45% consider că se simt în siguranță pe site-urile de socializare.
În privința formei de manifestare a cyberbullingului, predomină mesajele răutăcioase sau
jignitoare (24%), urmate de excluderea din grupuri (10%), amenințări (8%), celelalte forme de
manifestare având o pondere mai redusă. Pe de altă parte, potrivit aceluiași studiu, 34% dintre copii au
fost martorii unei situații de cyberbullying, 47% dintre aceștia declarând că au încercat să ajute
victima, în timp ce 7% au încurajat agresorul.
În cazul unei situații de cyberbulling, copiii aleg să vorbească cu prietenul/prietena (41%),
apoi cu părinții (37%), frații (13%) și profesorii (doar 3%), iar aproape 1 din 5 copii nu a vorbit cu
nimeni despre această experiență neplăcută. Totodată, cei mai mulți dintre respondenți au declarat că
au încercat să rezolve problema ignorând-o, adică ieșind din aplicația respectivă.
Efectele cyberbullingului sunt devastatoare în cazul victimelor, acestea putând ajunge până
la probleme de sănătate mintală, precum anxietatea și depresia, iar de aici până la idei suicidare nu mai
este decât un pas. Dar și copiii sau tineri care acționează ca agresori dezvoltă riscul unui comportament
antisocial ca urmare este necesară o strategie de intervenție și în cazul acestora.
Prevenirea și combaterea cyberbullingului, inclusiv cel desfășurat pe rețelele de socializare,
necesită o abordare complexă din partea tuturor instituțiilor abilitate, dar și din partea familiilor
copiilor și tinerilor. În mediul educational sunt necesare, în primul rând, acțiuni de conștientizare a
cyberbullingului prin care elevii să-și formeze abilități legate de prevenirea și combaterea acestuia,
astfel încât să nu cadă victima acestui fenomen care capătă, pe an ce trece, o amploare din ce în ce mai
mare.
În primul rând, copiii și tinerii trebuie învățați să ceară ajutor de la un adult atunci când se
confruntă cu manifestări ale cyberbullingului, să semnaleze abuzul, să ignore și să blocheze agresorii.
Acești copii și tineri trebuie conștientizați că bullingul, inclusiv cel manifestat pe retele de socializare,
nu este un lucru normal și nici legal și că doar denunând agresorii vor putea să scape de acesta și să nu
devină victime sigure în hățișul internetului.
Bibliografie/webografie
Raportul anual digital worldwide, manafu.ro
https://cig.ase.ro/wp-content/uploads/2016/06/7-Dobre.pdf.
%C3%AEi-punem-cap%C4%83t
https://www.lse.ac.uk/media-and-communications/assets/documents/research/eu-kids-
online/reports/EU-Kids-Online-2020-10Feb2020.pdf.;
10Feb2020.pdf.;http://rokidsonline.net/wp/wp-content/uploads/2019/01/EU-Kids-Online-RO-
report-15012019_DL.pdf
1030
BULLYINGUL ȘI CYBERBULLYINGUL ÎN CICLUL PRIMAR
Rusz Delia Corina

Școala Profesională ,,George Coșbuc”
Siguranța online se referă la aspectele de care trebuie să ținem cont când lucrăm pe Internet și
există unele aspecte legate de desfășurarea în siguranță a activității pe Internet (de la cumpărături
online la publicarea de imagini) pe care toată lumea, atât profesori, cât și elevi, ar trebui să le cunoască
și să le stăpânească, pentru binele tuturor. Fiecare cetățean din ziua de astăzi este și un cetățean al
lumii digitale și, ca atare, trebuie să își cunoască drepturile și îndatoririle de cetățean digital
Bullyingul și cyberbullyingul este un fenomen care a aparut și a căpătat noi forme în rândul
elevilor din ciclul primar odată cu folosirea pe scară largă a dispozitivelor mobile conectate la
Internet. Conform studiilor realizate de către Fundația Salvați Copiii, 5 din 10 copii cu vârste cuprinse
între 12 și 17 ani au fost hărțuiți în mediul online. Spre deosebire de situațiile clasice de bullying, în
care comportamentele de hărțuire se întâmplă față în față, iar victima are posibilitatea de a-și identifica
agresorul și de a ști cui să atribuie comportamentul agresiv, în mediul online acest lucru, de multe ori,
nu este posibil. În plus, dacă în realitate, în dimensiunea offline, comportamentul de bullying se
oprește la un moment dat iar situația umilitoare sau agresivă se încheie, hărțuirea online pare să fie fără
sfârșit – ne urmărește în camera proprie, pe tableta personală, pe laptopul din sufrageria familiei. Spre
deosebire de alte forme de bullying, cyberbullying-ul are un caracter permanent și anonim, care face ca
impactul său negativ să fie uriaș mai ales în rândul elevilor din ciclul primar care sunt extreme de
vulnerabili la a cest femomen.
Impreună cu clasele pe care le conduc sărbătorim în fiecare an școlar Săptămâna Siguranței pe
Internet, ocazie cu care desfășurăm o serie de activitați, participăm la jocuri de rol în care ne punem
,,în pielea personajelor” agresate, dar și a agresorilor.
Activitățile cu copiii au scopul de a aduce mai multă conștientizare asupra potențialului de
cyberbullying, o formă de agresiune în mediul online la care sunt expuși 1 din 2 copiii români. Copiii
au urmărit împreună poveștile celor mai îndrăgite vedete, aflând totodată despre posibilitatea de a
apela la specialiștii și psihologii Salvați Copiii la linia de consiliere ctrl_AJUTOR. Ne inspirăm din
activitațile propuse de Salvați Copiii, deoarece reprezintă o prioritate promovarea accentuată în
grădinițe și școli a măsurilor de prevenire și combatere a bullying-ului și cyberbullying-ului, dat fiind
faptul că agresiunea are repercusiuni negative asupra securității psiho-emoționale a copiilor, cu atât
mai mult cu cât are loc într-un mediu în care copilul se așteaptă să fie protejat de un adult, așa cum se
întâmplă la școală.
Studiile de specialitate ne spun că ,,principalele nevoi emoționale ale copilului care nu pot fi
satisfăcute într-un mediu social afectat de bullying sunt: nevoia de apartenență la grup și nevoia de a fi
acceptat. Aceste două nevoi umane fundamentale au un impact major asupra dezvoltării psihice
armonioase. Din nefericire, fenomenul social de bullying are ca principale particularități excluderea
victimei din grupul de egali și intoleranța față de anumite aspecte ce definesc copilul ca fiind o
persoană umană unică (aspect fizic, apartenența la un grup etnic etc.) Experții au atras atenția asupra
faptului că bullying-ul afectează negativ, din punct de vedere psihologic, întreaga grupă/clasă de copii,
nu doar victimele și agresorii. Principala problemă de sănătate mintală, consecință a bullying-ului, este
considerată a fi depresia, victimele prezentând un risc mare pentru ideația suicidară. În general, copiii
victime prezintă o stimă de sine scăzută și un concept de sine negativ (nu se consideră suficient de
buni). Ei se simt adesea anxioși, rușinați și chiar vinovați pentru ceea ce li s-a întâmplat. Relațiile lor
de prietenie sunt adesea afectate din cauza unei frici sporite de a avea încredere în semenii lor. Copiii
care acționează ca agresori sunt expuși la riscuri mai mari de comportament antisocial și delincvent, ca
1031
adolescenți și tineri, și la implicarea în comiterea de infracțiuni penale, ca adulți.”
O altă activitate se referă la Campania „O lume fără frică”, unde copiii alături de Alina Eremia,
Irina Rimes, Mimi, Deliric și Alex Dărăgiu aka Alpaca Legion participă la campania „O lume fără
frică” prin care se dorește încurajarea copiilor care au experimentat sau au fost martorii
fenomenului de cyberbullying să împărtășească experiențele lor și să ceară ajutorul, fără teama de a fi
criticați sau judecați. Astfel copiii au aflat că pot trimite mesaje și întrebări pe
platforma www.farafrica.ro.
Toate activitățile pe care le organizăm împreună cu elevii din ciclul primar și care au ca temă
bullyingul și cyberbullyingul nu rămân fără ecou, iar dacă suntem perseverenți în organizarea acestor
activități ne vom atinge cu siguranță scopul.
Bibliografie:
https://www.etwinning.net/ro/pub/support/esafety-and-etwinning.htm
https://www.salvaticopiii.ro,
1032
MĂSURI DE PREVENIRE A BULLYINGULUI ȘI CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL
ȘCOLAR
Sabău Olga
Școala Gimnazială Nr. 2 Bogei, Bihor
Bullyingul este o formă specifică de agresiune, cu caracter repetitiv, sistematic, îndreptat

împotriva unei persoane care are dificultăți în a se apăra,în scopul demoralizării acesteia,a diminuării
stimei de sine și a minimalizării rolului în grupul social. Spre deosebire de violența fizică, bullying-ul
include violență verbală (insulte, porecle și amenințări), violență relațională (izolare, răspândire de
zvonuri) și violență în mediul online – cyberbullyingul (postarea în public a mesajelor, pozelor
denigratoare etc.).
Elevii au auzit termenul „bullying”,cel mai des,în mediul școlar,la lecțiile de Dezvoltare
personală,Educație civică,uneori,la cele de Limbă engleză sau în mediul online. În unele instituții, au
fost organizate discuții la subiectul dat cu persoane invitate,de obicei,reprezentanți ai organizațiilor
societății civile,însă,elevii nu cunosc toate particularitățile de manifestare a acestui fenomen.
Marea majoritate a părinților nu cunosc termenul „bullying”.Noțiunea dată este,practic,
necunoscută părinților din mediul rural.În linii generale,părinții operează cu sinonime la termenul
dat:„înjosire”, „intimidare”, „obijduire”, „hărțuire prin cuvinte,prin fapte”.
De multe ori,situațiile de bullying se mușamalizează atât de către elevi,cât şi de către cadrele
didactice.Specialiștii intervievați au menționat că multe cazuri de bullying nu ajung în atenția
psihologilor,din cauza fricii sau rușinii de a se adresa la acest specialist,dar și din cauza nerespectării
confidențialității.
Bullyingul include acțiuni precum amenințarea, răspândirea zvonurilor,atacarea unei persoane
din punct de vedere fizic sau verbal și excluderea dintr-un grup.
Bullyingul poate lua mai multe forme:
Bullying verbal,acesta este caracterizat de acțiuni verbale sau scrise, rău intenționate, cum ar
fi:șicanarea,injuriile,comentariile sexuale neadecvate,folosirea sarcasmului,amenințările,criticile, un
limbaj neadecvat.
Bullying fizic,care presupune folosirea contactului fizic pentru a-i intimida pe ceilalți, prin:
Intimidare fizică, amenințare, hărțuire, vătămare;
Simularea violenței, ridicarea pumnului;
Lovire;
Împingere;
Distrugerea lucrurilor celuilalt;
Gesturi obscene;
Violență domestică;
Violul conjugal;
Hărțuirea sexuală;
Încălcarea spațiului personal;
Încolțirea unei persoane în mijlocul unui grup.
Bullying social,care se referă la lezarea reputației sau a relațiilor cuiva și include:
Bârfitul, lansarea și răspândirea zvonurilor despre cineva, de exemplu la locul de muncă;
Punerea unei persoane într-o situație stânjenitoare în public;
Folosirea puterii formale, a titlului/funcției sau a puterii financiare ca forme de intimidare,
amenințare, hărțuire și/sau vătămare;
Folosirea sarcasmului la adresa cuiva;
1033
Provocarea în mod intenționat a unui sentiment de jenă și nesiguranță;
Excluderea și izolarea unei persoane din punct de vedere social sau profesional;
Sabotarea în mod intenționat a bunăstării, fericirii sau succesului unei persoane.
în mediul online,pe rețelele sociale,prin e-mail sau alte platforme.Acestea poartă numele
de cyberbulling – acesta are loc și mai ușor, pentru că este mult mai facil ca o persoană să se ascundă
în spatele unor ecrane și să aibă anumite comportamente.
În scopul îmbunătățirii situației în mediului școlar,prevenirii și combaterii fenomenului
bullying și cyberbullying,ar trebui implementate următoarele acțiuni:
1.Promovarea,la nivel național,a strategiilor de prevenire și combatere a bullyingului și
cyberbullyingului bazate pe dovezi integrate în politicile de protecție a copilului și cele
educaționale
• Delimitarea clară a particularităților violenței școlare și a bullyingului în actele normative,
inclusiv,a subiecților cu atribuții în domeniul prevenirii și combaterii acestui fenomen;
• Recunoașterea și asumarea angajamentului factorilor de decizie, la nivel național,de
combatere a fenomenul bullying în mediul școlar,inclusiv,cyberbullying,prin promovarea politicilor și
a cadrului normativ adecvat,alocarea resurselor financiare pentru asigurarea unui mediu școlar
protectiv și respectarea drepturilor copiilor,la nivel de societate.Transmiterea unui mesaj clar că
violența și bullyingul sunt inacceptabile,pentru a oferi fundament solid planificării,implementării și
monitorizării eforturilor în acest domeniu;
• Asigurarea unei abordări multidiciplinare și complexe a fenomenului bullying, promovarea
politicilor integrate,bazate pe dovezi,alocări bugetare,consolidarea sistemului de formare inițială și
continuă a cadrelor didactice/psihologilor școlari,dezvoltarea sistemului de educare a competențelor
parentale,precum și crearea serviciilor de consiliere și suport pentru copii și familii;
• Institituirea unui sistem holistic de colectare a datelor cu privire la fenomenul violenței față de
copii,inclusiv,cu dezvoltarea indicatorilor specifici pentru monitorizarea fenomenului bullying.
Efectuarea periodică (o dată la 3–5 ani) a cercetărilor pentru a stabili amploarea și severitatea violenței
și a bullyingului,în mediul școlar.
2. Implementarea politicilor educaționale și asigurarea unui mediu școlar protectiv, prin
prevenirea și combaterea violenței față de copii
• Promovarea unui mediu școlar pozitiv și sigur prin:a)creșterea capacităților instituțiilor de
învățământ în dezvoltarea participativă și implementarea politicilor instituționale de protecție a
copilului,cu includerea obligatorie a răspunsului acestora la cazurile de bullying,inclusiv,
cyberbullying;b)promovarea abordărilor nonviolente ale disciplinei și a managementului în clasă,a
atitudinilor nediscriminatorii și senzitive,din punct de vedere al dreptului copilului;
• Revizuirea curriculei de instruire inițială și continuă a cadrelor didactice, din perspectiva
dezvoltării competențelor necesare pentru identificarea/recunoașterea,prevenirea,sesizarea cazurilor de
bullying,inclusiv,cyberbullying;
• Asigurarea tuturor instituțiilor educaționale,inclusiv,a celor de educație timpurie,cu psihologi
școlari;
• Adoptarea cadrului de reglementare a profesiei de psiholog,a serviciului psihologic școlar, a
standardelor de calitate pentru asistența psihologică,în cadrul instituțiilor de învățământ;
• Asigurarea accesului cadrelor didactice la informații,resurse și materiale de sprijin,crearea
unui sistem de supervizare/sprijin,în rândul personalului școlar,în vederea reacționării eficiente la
1034
fenomenul de violență școlară și bullying;
• Asigurarea accesului părinților și îngrijitorilor la programe de educație parentală, dezvoltate
în conformitate cu standarde de calitate aprobate.
3. Promovarea,la nivel comunitar,a schimbării atitudinilor și practicilor părinților,
familiilor,membrilor comunității în abordarea fenomenului de bullying și cyberbullying
• Promovarea,la nivel de societate,a impactului negativ al violenței școlare și al bullyingului
prin:a)desfășurarea campaniilor de informare despre fenomenul bullying și cyberbullying,de tipul The
Bully Project;b)desfășurarea campaniilor de sensiblizare în domeniul nondiscriminării,
toleranței,disciplinării nonviolente etc.;
• Participarea tuturor actorilor comunitari în efortul de prevenire și combatere a bullyingului, la
nivelul școlii:membri ai echipelor multidisciplinare locale,specialiști din cadrul serviciilor
sociale,culturale și educaționale,precum și ai autorităților publice locale,ai părinților și copiilor;
• Implementarea, în cadrul instituțiilor de învățământ, precum și la nivel de comunitate, a
serviciilor de educație parentală (programe de prevenire și dezvoltare a abilităților)și a activităților
extrașcolare.
4. Asigurarea accesului copiilor la programe de prevenire,consiliere confidențială,
reclamații și mecanisme de raportare
• Implementarea,la nivelul instituțiilor de învățământ,a programelor structurale de prevenire a
bullyingului,care contribuie la micșorarea incidenței violenței între semeni și care au efecte pozitive
asupra îmbunătățirii reușitei școlare a elevilor,însușirii deprinderilor de viață de către aceștia;
• Consolidarea capacității instituțiilor de învățământ de a oferi asistență copiilor afectați de
violența școlară și bullying,inclusiv,prin perfectarea mecanismului de referire a acestora la servicii
specializate (Telefonul Copilului);
• Dezvoltarea și finanțarea serviciilor de asistență psihosocială a copiilor-victime ale violenței;
• Aplicarea metodelor multiple,confidențiale și sigure prin care elevii să semnaleze cazurile de
bullying adulților,pe care îi consideră de încredere;
• Abilitarea și implicarea copiilor și tinerilor, prin sprijinirea creării Consiliilor Elevilor,
programelor de tip „de la egal la egal”,în planificarea și punerea în aplicare a acțiunilor de reducere a
violenței în mediul școlar, precum și a bullyingului, participarea lor în managementul școlii.
Este necesară o intervenție complexă, sistematică și strategică, la nivelul fiecărei instituții de
învățământ, pentru că bullyingul și cyberbullyingul este un fenomen de grup și cere acțiuni,la nivel
individual(victimă,agresor),de grup(martori),de implicare a adulților(părinți,diriginți,cadre
didactice,specialiști).Astfel,intervenția trebuie să cuprindă câteva direcții:
1. Declararea zero toleranță la violența școlară,inclusiv,la bullying-cyberbullying și dezvoltarea
politicii de protecție a copilului și a unor practici instituționale de prevenire și combatere a
abuzului.Politica de protecție trebuie să cuprindă atât regulile de comunicare între cadrele didactice și
elevi,cât și reguli de comunicare elev-elev.
2. Informarea elevilor,a cadrelor didactice,a personalului auxiliar și a părinților despre
particularitățile acestui fenomen și conștientizarea consecințelor.
3. Abilitarea actorilor din instituția de învățământ de a conlucra,pentru prevenirea și
combaterea acestui fenomen.Stabilirea unor reguli clare de intervenție,înțelegerea particularităților
intervenției în instituția de învățământ,informarea despre serviciile externe existente și referirea,în
cazurile necesare.
4. Abilitarea părinților de a dezvolta reziliența emoțională la copii.Toate cadrele didactice
trebuie să fie informate cum se manifestă bullyingul,cum se depistează și cum trebuie să acționeze,
care sunt metodele de prevenire.Nu pot fi omiși din procesul de instruire nici angajații auxiliari, pentru
că în atenția specialiștilor ajung situații grave,trebuie să fii instruit,ca să poți identifica și semnala
cazurile date.Instruirea cadrelor didactice care predau disciplina Dezvoltare personală, unde copiii
1035
trebuie să fie învățați să comunice,să-şi gestioneze emoțiile,conflictele etc.,într-un mod
interactiv.Dezvoltarea personală nu presupune a face reguli,ea presupune niște activități prin care tu să-
i schimbi atitudinea,să-l înveți ce e empatia și cum să comunice.
Fenomenul bullying sau cyberbullying este unul complex și necesită o abordare sistemică și
multidimensională.Astfel, recomandările propuse în domeniul prevenirii și combateriii fenomenului
bullying,sunt adresate factorilor de decizie,de nivel național și local,profesioniștilor și părinților și vor
contribui la implementarea eficientă a politicilor naționale.
Bibliografie:
1.Muntean,A., Munteanu A.,Violență, Traumă, Reziliență,Editura Polirom,Iași,2011;
2.Salavastru,D., Violența în mediul școlar,În: Violența. Aspecte psihosociale, volum coord. de
Ferreol,G.,Neculau, A., Editura Polirom,Iași,2003;
3.Bullying-ul în școală.Cauze,efecte,măsuri recomandate de specialiști,KidMagia, accesat în
03.09.2021,
https://www.kidmagia.ro/utile/scoala/bullying-ul-in-scoala-cauze-efecte-masuri-
decombatere-recomandate-de-specialist ;
4.Cyberbullyingul sau hărțuirea online,Orange,accesat în 04.04.2021,
https://responsabilitate-sociala.orange.ro/revista-de-responsabilitate/cyberbullying/ .
1036
STUDIU DE CAZ
Safta Mariana Alina

Școala Gimnazială Tudor Vladimirescu
Problema identificată:
Odată cu intrarea on-line, elevii și profesorii au trebuit să facă față unor noi provocări. În
parallel, elevii au petrecut mai multe ore on-line, captivați de jocuri variate și grupuri diferite, în care
nu au fost acceptați toți elevii.
La nivel de gimnaziu, elevii au fost întrebați despre modul de relaționare, colaborare.
Nemulțumirile unor elevi au fost rezumate la colaborare, la faptul că unii elevi nu sunt acceptați în
anumite grupuri, cercuri de prieteni. Una din eleve a mărturisit următoarele: ,,eleva, m-a supărat, dar
nu atât de rău ca ceilalţi colegi, doar a spus ca o deranjează că mă bag eu unde nu ,,îmi fierbe oala”,
dar într-un mod mai răutăcios." ,,Ei au un grup al lor și nu mă mai acceptă pe mine, acolo scriu lucruri
neplăcute." ,,Ei vara trecută organizau grupuri și ieșeau pe afară și pe mine nu m-au chemat niciodată,
așa că pot spune că ei sunt destul de uniți, dar nu mă acceptă și pe mine".
Elevii sunt antrenați și într-un joc on-line. Câțiva elevi se simt marginalizați și doresc și ei să se
integreze în joc. Nu știu cum să procedeze și recurg la mai multe variante.
O primă variantă este că îi copiază pe elevii populari, dar sunt nepotrivite gesturile și nereușite.
Nu reușesc să fie acceptați, nu reușesc să se integreze.
Comportamentul elevului în astfel de situații este:
Se retrage, se resemnează;
Nu mai învăță bine;
Pare distras de la activitățile didactice;
Se comportă ciudat, nu mai este interesat.
Soluții propuse de elevi pentru soluționarea problemei sunt:
Stabilirea unor reguli;

Integrarea în proiecte, activități de colaborare;
Realizarea unor activități de intercunoaștere;
Eleva care a semnalat problema a avut ca temă un referat realizat de la situațiile prin care a
trecut. Referatul scurt este acesta:
,,Bullying-ul este folosirea forței, a constrângerii, a tachinării dureroase sau a amenințării,
pentru a abuza, a domina în mod agresiv sau a intimida. Comportamentul este adesea repetat și
obișnuit. O condiție prealabilă esențială este percepția (de către agresor sau de către alții) a unui
dezechilibru de putere fizică sau socială. Acest dezechilibru distinge bullying-ul de conflict. Bullying-
ul este o subcategorie a comportamentului agresiv caracterizat prin următoarele trei criterii: intenție
ostilă, inegalitate de putere și repetare pe o perioadă de timp. Bullying-ul este o activitate de
comportament agresiv repetat, cu scopul de a răni o altă persoană, fizic, mental sau emoțional.
Fenomenul de bullying variază de la bullying individual, de la unul la unul, până la bullying de
1037
grup, numit mobbing, în care agresorul poate avea unul sau mai mulți "locotenenți" care sunt dispuși
să îl ajute pe agresorul principal în activitățile sale de bullying. Bullying-ul în școală și la locul de
muncă este denumit și "abuz între colegi". Robert W. Fuller a analizat bullying-ul în contextul
ierarhismului. Cercetătorul suedezo-norvegian Dan Olweus spune că bullying-ul apare atunci când o
persoană este "expusă, în mod repetat și în timp, la acțiuni negative din partea uneia sau mai multor
alte persoane", iar acțiunile negative apar "atunci când o persoană provoacă în mod intenționat
vătămări sau disconfort unei alte persoane, prin contact fizic, prin cuvinte sau în alte moduri".
Bullying-ul individual se caracterizează, de obicei, prin faptul că o persoană se comportă într-un
anumit mod pentru a obține putere asupra altei persoane. O cultură a bullying-ului se poate dezvolta în
orice context în care oamenii interacționează unii cu alții. Aceasta poate include școala, familia, locul
de muncă, casa și cartierul. Principala platformă pentru bullying în cultura contemporană este pe site-
urile de socializare. Bullying-ul poate fi definit în mai multe moduri diferite. Bullying-ul este împărțit
în patru tipuri de bază de abuz - psihologic (uneori numit emoțional sau relațional), verbal, fizic și
cibernetic. Comportamentele folosite pentru a afirma o astfel de dominație pot include agresiunea
fizică sau constrângerea, hărțuirea verbală sau amenințarea, iar astfel de acte pot fi îndreptate în mod
repetat către anumite ținte. Raționamentele unui astfel de comportament includ uneori diferențele de
clasă socială, rasă, religie, aspect, comportament, limbaj corporal, personalitate, reputație, neam, forță,
mărime sau abilitate. În cazul în care hărțuirea este făcută de un grup, se numește mobbing."
Soluții pentru rezolvarea situației sunt:

Prezentarea unor informaţii despre bullying;
Ore de discuții, dezbateri;
Stabilirea unor reguli;
Lucrul în grup, pe echipe.
Reguli pentru ore/ activități on-line;
Activități în colaborare cu psihologi/consilieri școlari.
1038
DEZVOLTAREA COMPETENȚEI EMOȚIONALE LA VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ
Samoilă Diana Carmen

Colegiul Național „George Barițiu”, Cluj-Napoca
Emoţia poate fi abordată în două sensuri, unul mai larg, ca un concept general care înglobează
toate formele proceselor emoţionale de la cele mai simple la cele mai complexe, astfel: procese
emoţionale primare (dispoziţiile organice şi afectele), emoţii propriu-zise, dispoziţii afective,
sentimente şi pasiuni (Radu, 1991). În sens mai restrâns, emoţia este o manifestare afectivă precisă
care are intesitate şi durată moderată, cu o referinţă obiectuală sau situaţională, care apare ca urmare a
satisfacerii sau nesatisfacerii unor tendinţe (Radu, 1991).
Încă de la începuturile dezvoltării psihologiei ca ştiinţă, cercetătorii au încercat să definească
emoţiile. Astfel, Wundt (1896) considera că în urma experienţei introspective, emoţiile pot fi descrise
în funcţie de trei dimensiuni: plăcut/neplăcut, calm/agitat şi relaxare/tensiune (Băban, 2002).
Alţi autori, cum ar fi Eckman şi Friesen (1982), au încercat să definească emoţiile pornind de la
manifestarea acestora, identificând şase emoţii de bază sau primare (frica, dezgustul, supărarea,
surpriza, bucuria şi tristeţea) acestea fiind considerate universale şi înnăscute, datorită faptului că
expresiile faciale specifice acestor emoţii fundamentale pot fi recunoscute şi denumite de oameni,
indiferent de cultura acestora. Ekman şi majoritatea cercetătorilor din domeniu au căzut de acord că
pentru a defini emoţiile sunt necesare:
experienţa subiectivă;
prezenţa unei expresii faciale şi vocale;
activarea fiziologică;
evaluarea cognitive;
prezenţa unui comportament care denotă activarea unui mecanism de adaptare (Miu, 2008,
pg.14-15).
Chiar dacă există o relaţie universală între anumite expresii faciale şi emoţiile pe care le denotă,
nu s-a găsit un acord în ceea ce priveşte „identitatea şi numărul expresiilor faciale care denotă
universal o emoţie şi, implicit, nici în privinţa emoţiilor care s-ar califica pentru statutul de bazale”
(Miu, 2008, pg.15).
Referinţa Emoţii fundamentale Argument
Arnold (1960) Supărare, aversiune, Corelate cu
curaj, deprimare, dorinţă, tendinţe de acţiune
disperare, frică, ură, speranţă,
iubire,tristeţe
Ekman, Friesen & Supărare, dezgust, frică, Expresii faciale
Ellsworth (1982) bucurie, tristeţe, surpriză universale
Frijda (1986) Dorinţă, fericire, interes, Forme de
surpriză, mirare, îndurerare pregătire pentru
acţiune
Gray (1982) Furie şi teroare, Precablate
anxietate, bucurie neurobiologic
Izard (1971) Supărare, dispreţ, Precablate
dezgust, distres, frică, vinovăţie, neurobiologic
interes, bucurie, ruşine, surpriză
Panksepp (1982) Expectativă, frică, furie, Precablate
panică neurobiologic
1039
Plutchik (1980) Acceptare, supărare, Relaţie cu
anticipare, dezgust, bucurie, procesele biologice
frică, tristeţe, surpriză adaptative
Tomkins (1984) Supărare, interes, dispreţ, Densitatea
dezgust, distres, frică, bucurie, descărcărilor
ruşine, surpriză neuronale
Weiner&Graham Fericire,tristeţe Independente
(1984) de atribuire
Exemple de emoţii bazale (Miu, 2008 după Ortony & Turner, 1990)
După Ştefan şi Kállay, (2010), competenţele emoţionale sunt împărţite în trei categorii:
1. Trăirea şi exprimarea emoţiilor. Exemple pentru această competenţă pot fi: conştientizarea
trăirilor emoţionale proprii, transmiterea adecvată a mesajelor cu încărcătură emoţională, manifestarea
empatiei.
2. Înţelegerea şi recunoaşterea emoţiilor, cum ar fi: identificarea emoţiilor pe baza indicilor
non-verbali, denumirea emoţiilor, înţelegerea cauzelor şi consecinţelor emoţiilor.
3.Reglarea emoţională, adică, utilizarea strategiilor de reglare emoţională adecvate vârstei.
Importanţa emoţiilor în formarea personalităţii, funcţionalităţii sociale adaptative şi
comunicarea interpersonală a fost investigată încă din perioada şcolară primară (Izard, Fine, Schultz,
Mostow, Ackerman & Youngstrom, 2001).
Inteligenţa emoţională ca trăsătură (sau autoeficacitatea emoţională ca trăsătură) se referă la
emoţiile asociate cu auto-percepţiile şi dispoziţiile comportamentale referitoare la perceperea,
utilizarea şi procesarea informaţiilor cu încărcătură emoţională (Mavroveli, Petrides, Sangareau &
Furnham, 2009).
La nivel conceptual, inteligenţa emoţională percepută ca trăsătură se distinge de inteligenţa
emoţională ca abilitate (Malterer, Glass & Newman, 2008; Heaven & Ciarrochi, 2008), aceasta
referindu-se la abilităţile relaţionate cu emoţia ce ar trebui măsurată prin teste de maximă performanţă.
Studiile care au investigat inteligenţa emoţională ca trăsătură s-au extins semnificativ în ultimii
ani. Datele recente din testele aplicate pe şcolari, adolescenţi şi adulţi au subliniat faptul că,
componentele care definesc inteligenţa emoţională din prisma trăsăturilor sunt următoarele:
comportamentele pro- şi antisociale adoptate în relaţia duală cadru didactic- elev (Mavroveli, Petrides,
Rieffe & Bakker, 2007; Petrides, Frederickson & Furnham, 2001; Petrides et. al., 2006), mecanismele
de coping adaptative şi afectele corelate cu depresia (Mavroveli et. al., 2007), leadership-ul
(Villanueva & Sanchez, 2007), fericirea (Chamorro-Premuzic, Bennet & Furnham, 2007), reglarea
emoţiilor (Mikolajczak, Nelis, Hansenne & Quoidbach, 2008) şi procesul de luare a deciziilor afective
(Sevdalis, Petrides & Harvey, 2007).
Austin (2004) a concluzionat în studiul său faptul că, între aspectele inteligenţei emoţionale ca
trăsătură şi performanţa privind sarcinile de procesare a informaţiilor legate de emoţie la şcolarii mici
există o corelaţie pozitivă.
Hubbard şi Coie (1994) au identificat în cercetarea lor mai multe dimensiuni ale funcţionalităţii
emoţiilor care afectează competenţele şcolarilor mici în contextul social, dimensiuni ce fac referire la
abilităţile ce ţin de percepţia, exprimarea şi reglarea emoţiilor, dar şi simpatizarea şi empatizarea
acestora. Astfel, ei au ajuns la concluzia că, auto-percepţia şcolarilor mici asupra abilităţilor
emoţionale are legătură cu modul lor de a se comporta în mediul şcolar care poate fi perceput şi de
ceilalţi (colegi, profesori, prieteni).
Empatia este în prezent definită dintr-o perspectivă multidimensională, subliniind capacitatea
unei persoane de a răspunde celorlalţi ţinând seama atât de cunoştinţele sale cognitive, cât şi de cele
afective, respectiv de evidenţierea importanţei capacităţii de a discrimina între Eul propriu şi cel al
altora (Garaigordobil, 2009).
1040
Mai multe studii au constatat diferenţe de gen privind empatia, scoruri ridicate având fetele
(Garaigordobil & Garcia de Galdeano, 2006; Lozano & Etxebarria, 2007; Mestre, Frias şi Samper,
2001). Cu toate acestea, Tobari (2003) a găsit scoruri semnificative în rândul elevelor din perioada
copilăriei mijlocii, însă diferenţele de gen nemaiexistând în perioada adolescenţei.
În analiza relaţiilor dintre empatie şi vârstă, unele studii au sugerat că empatia se dezvoltă o
dată cu vârsta (Underwood & Moore, 1982). În acest fel, Zitvack şi colaboratorii (1997) au constatat
că empatia se dezvoltă cu înaintarea în vârstă a unui eşantion de elevi cu vârsta cuprinsă între 8-11 ani.
Cu toate acestea, în studiul lui Calvo, Gonzalez şi Martorell (2001) bazat un eşantion de elevi cu vârsta
cuprinsă între 10-18 ani s-a arătat că un nivel ridicat de empatie dezvoltat pe parcursul maturizării a
fost obţinut în cazul elevelor.
În ultimii 20 de ani, cercetătorii şi-au manifestat un interes ridicat în a demonstra empiric
relaţiile existente dintre empatie şi componentele socio-emoţionale, variabile ale personalităţii copiilor-
adolescenţilor cum ar fi: comportamentul social, acceptarea grupului şi conceptul de sine.
Disponibilitatea empatiei a oferit atenţia pentru numeroase studii, ca o variabilă crucială a
comportamentului prosocial. Multe studii corelaţionale (Calvo et. al., 2001; Eisenberg, Miller, Shell &
McNalley, 1991; Greener, 1999; Strayer & Roberts, 2004; Thompson, 1995) au găsit asocieri
semnificative pozitive între empatie şi comportamentul prosocial la copii şi adolescenţi. Pe de altă
parte, s-au constatat şi corelaţii semnificative negative între empatie şi comportamente antisociale la
copii şi adolescenţi (Calvo et. al., 2001; Navas et. al., 2005) şi toate formele de agresivitate
(Kaukiainen et. al., 1999).
Studiile care au analizat relaţia dintre empatie şi acceptarea de către colegi au arătat că, copiii
care au fost acceptaţi au o orientare mai bună spre alţii şi un nivel crescut de sensibilitate faţă de
suferinţa celorlalţi (Dekovic şi Gerris, 1994).
În cele din urmă, studiile care au explorat legătura dintre empatie şi conceptul de sine, au
demonstrat că elevii empatici au un nivel ridicat al stimei de sine (Zerniawska, 2002; Kukiyama,
2002). În plus, cercetătorii au observat că probabilitatea dezvoltării empatiei se poate realiza într-un
context unde conceptele despre sine pozitive şi sentimentele de competenţă sunt stimulate (Lechiech,
1996).
1041
STUDIU DE CAZ – PREVENIREA ȘI DETERMINAREA CAZURILOR DE BULLYING
Sandu Doina
Liceul Teologic ,,Fericitul Ieremia” Onești
Popa Claudia
Liceul Teologic ,,Fericitul Ieremia” Onești
Obiective urmărite :
ETAPE
Înregistrează probleme la învăţătură;
Se observă nevoia de a provoca suferință colegilor de clasă prin intimidare.
Procurarea şi catalogarea informaţiilor
note sunt medii la majoritatea obiectelor;
nu îşi îndeplineşte sarcinile şcolare decât constrânsă;
nu participă activ la ore şi chiuleşte des;
manifestă interes la disciplinele: limba şi literatura română și educație muzicală;
manifestă dezinteres la disciplinele din aria curriculară ,,Matematică și științe”.
Voinţa – lipseşte, evită să ia decizii majore, este nehotărâtă, nu are răbdare;
Motivaţia este de tip extrinsec;
Are deprinderi verbale, senzoriale, motrice – normale, corespunzătoare vârstei;
Are deprinderi de gândire şi perceptive – corespunzătoare vârstei.
şi negative în perioade foarte scurte de timp.
Istoricul problemei
legătură cu situaţia ei familială afirmând că „nu are mamă”, „este crescută de mamă vitregă”, „numai
Conflictualitatea familiei, tensiunile în relaţiile dintre părinţi submineazănevoia de protecţie şi
Starea dată suprapusă peste structura astenică a fetei face ca aceasta să fie predispusă la
eşec şcolar;
1042
emoţionale.
În urma discuţiilor puratate cu eleva C.E. şi cu mama acesteia s-a constatat că visul ei cel mai
mare este să urmeze o carieră în domeniul literaturii către care are reale înclinaţii.
Să studieze suplimentar la obiectele la care are probleme şi să ceară ajutor din partea
colegilor;
Să reuşească să intre la Facultatea de Litere.
Se va acţiona la nivel personal prin:
Se va acţiona la nivelul clasei de elevi prin:
integrarea în colectivul clasei;
Ca măsuri viitoare se propune să se acţioneze la nivelul tuturor factorilor externi precum:
părinţi;
profesori;
colegi și anturaj.
1043
STUDIU DE CAZ
Sandu Roxana Nicoleta

Școala Gimnazială Scoarța, Gorj
Maria (elevă în clasa a VI-a), pe terenul de sport a fost numită de Ștefania, o elevă în clasa a
VII-a ”urâto”, ”țiganco”,”pitico”. Maria fiind o copilă brunetă, de etnie rromă și scundă pentru vârsta
ei iar Ștefania fiind înaltă și blonduță. Totul a pornit de la faptul că Maria a ținut prea mult mingea în
timpul jocului, iar Ștefania nu a primit-o deloc.. Fiecare a spus despre celălalt anumite vorbe. Copiii
mai mari erau alături de Ștefania, iar cei mici erau tăcuți de teamă. Cel care a intervenit și a calmat
situația a fost profesorul de sport. Bineînțeles că situația a continuat și în pauză, doar că nu pe teren ci
pe holul școlii când așteptau să se sune de intrare. Maria a fost pentru a doua oară victima Ștefaniei.
Trebuie aflate punctele de vedere ale fiecăruia prin discuții individuale la început, iar apoi prin
confruntarea față-n față. De asemenea se pot schimba rolurile: eleva mai mare să fie tachinată de cea
mică și numită ”lungană, rahitică” pentru a simți ce a simțit cealaltă. Eleva cea mare să-și asume cele
zise, evitarea reciprocă aplicând diplomația ”cel mai inteligent cedează”, exerciții de toleranță.
Conflictul s-a finalizat cu un acord: când vor fi amândouă pe terenul de sport , cea mică va sta
doar cu cei din clasa ei , fără să se intersecteze cu Ștefania.
Rolurile în această situație:
Maria – victimă pentru că era numită ”urâtă, țigancă, pitică” – simte rușine
Ștefania – agresor pentru că-i adresa acele apelative Mariei
Adepți activi – copiii mai mari, colegii Ștefaniei, care o încurajau pe aceasta
Adepți pasivi – elevii care nu ziceau nimic și ”mustăceau”
Observatori (Martori) – ceilalți elevi care nu au nicio reacție
Profesorul de sport – Apărător
1044
STUDIU DE CAZ – STUDIU DE SPECIALITATE
Sălvan Olimpia Elena

Școala Gimnazială Nimigea de Jos
Numele si prenumele: M. C.R
Nascuta in anul 2013, luna august, ziua 16
Domiciliata in Mititei
Eleva la Scoala Gimnazială Mititei
A absolvit clasele anterioare după cum urmeaza
- clasa I : 2019
- clasa a II-a: 2020
- clasa a III-a : 2020-2021
Date privind situatia familiei elevei:
Tatal Valer: nu are un serviciu stabil
Mama Maria : casnica
Parintii sunt casatoriti, iar familia se compune din 4 membri: tatal, mama si doi copii; locuiesc
impreuna cu bunica din partea tatalui. Eleva participă activ la viata de familie, se ocupă și de
supravegherea fratelui mai mic.
Interesul fata de activitatea scolara a elevei de catre părinti este scazut si i se acorda doar in
situatii speciale – o singura data a venit tatal la scoala sa se intereseze de situatia la invatatura a elevei
si de doua ori bunica pentru alte probleme ce nu aveau legatura directă cu situatia elevei la invatatura
si disciplina. Tatal se implica foarte putin in educatia elevei, mama este dezinteresata.
În familie există unele neintelegeri cu influenta nefavorabila asupra elevei. Relatia dintre
parinti si copii este autoritara, cu amenintari verbale frecvente si injurii. Parintii au studii medii si vor
ca eleva sa promoveze clasa. Exista si unele dificultăți privind aspectul conditiilor de lucru : intr-o
camera comuna stau toti cei patru membrii ai familiei, nu are un loc stabil de rezolvare al temelor
pentru acasa, nu are biblioteca acasa, nu are un program de invatatura si joaca supravegheat de părinti.
Participă frecvent și la treburile gospodăresti, are propriile responsabilități; nu are insa
posibilitati de a merge la un spectacol, sala de lectura.
Nu există rude care să se implice activ in educarea si ingrijirea elevei, este integrata în diverse
grupuri de copii de aceaşi vârstă, anturaje dubioase. Prietenii pe care ii are in jurul ei fac parte din
familii dezorganizate sau familiii monoparentale.
Eleva este dezvoltata fizic mediu, starea de sanatate este medie; bunica spune ca ar avea
probleme cardiace probleme ce nu sunt insa certificate de catre nicio fisa sau adeverinta medicala.
In cadrul lectiilor nu este activa, dornica de afirmare, isi rezolva uneori temele pentru acasa, nu
isi duce la indeplinire toate sarcinile primite. Nu detine suficiente cunostinte teoretice matematice,
abilitati practice de experimentare. Nu îi place sa citeasca foarte mult.
Ca stil de munca se observa pregatirea inegala, inconstanta cu nivel de preocupare și randament
variabil. Nu este atrasa de activitatile desfasurate in clasă sau in afara acesteia, nu da dovada de
interes. Îi place sa participe la serbarile scolare, executa cu promptitudine sarcinile comunicate de
colectiv. De colegi este apreciata pentru implicarea in activitatile clasei si dezaprobata pentru
comportamentul impulsiv, baietos de care da dovada uneori.
De regula, este agitata, violenta verbal si fizic uneori cu cei care o contrazic atentie concentrata,
memoreaza relativ greu informatiile, intelege si explica greoi relatiile esentiale, se exprima relativ
corect, omite litere in comunicarea scrisa, are un vocabular mediu dezvoltat, imprima greu
1045
expresivitate ideilor spuse, posedă capacitati creative medii in planul activitatilor practice productive,
are inclinatii spre arte plastice.
Solicita deseori sprijinul cadrului didactic, intra in stari conflictuale cu colegii, absenteaza
foarte mult.
Achizitiile scolare sunt medii - dexteritate manuală redusă, memorie de lungă durată slabă,
Strategii de interventie ale cadrului didactic
1. Identificarea situatiei:
Relaţia violentă faţă de colegii de clasă
Comportament agresiv
Opoziţie faţă de sarcinile şcolare.
Refuzul de a îndeplini sarcinile şi responsabilităţile şcolare.
Inadaptare şcolară
2. Diagnoza si prognoza
Colectarea informaţiilor s-a realizat prin discuţii cu subiectul, vizită la domiciliu şi întrevederi
cu părinţii şi fratii, discuţii cu colegii de clasă, analiza produselor activităţii, observarea
comportamentului şcolar.
Comportamentul scolar
Indicatori de Elem. relevante Motivare

conduită comportament
Membru informal Dorinţa de a realiza alte Lipsă de interes faţă de
al sarcini decât cele propriu-zis disciplinele şcolare,
grupului şcolare nesupunere, opoziţie
Reacţii turbulente Se ridică din bancă, Nesupunere la normele

în vorbeste disciplinare din clasă
clasă în timpul orei;
vorbitul în timpul
procesului
de predare şi pe parcursul
activităţii,
Opoziţie faţă de Ascunde rechizitele Neputiinţa de a realiza
colegi acestora o relaţie de colegialitate
Nerecunoaşterea faptei
încercarea de a învinovăţi
pe
altul
Reacţii violente piedici, îmbrânciri, limbaj Inadaptare la viaţa de
faţă vulgar grup
de colegi
Nonrăspuns la Refuză să îndeplinească Dependenţă faţă de o
cerinţele programei incapacitatea de a finaliza prezenţă adultă autoritară
şcolare o activitate intelectuală singura Incapacitatea de a
1046
incapacitatea de a asculta finaliza o sarcină şcolară
discursul profesorului şi de
a
îndeplini indicaţiile lui,
fraudă (copiere), teama
faţă de
evaluare, întârziere
frecventă
la ore, absentează
nemotivat,
chiul
Programul de interventie al cadrului didactic
1.Criterii de analiza a situatiei:
- elemente ale unui comportament delicvent (atitudine opozantă faţă de colegi, expresii verbale
neadecvate, elemente de violenţă)
- abaterile comportamentale sunt frecvente
- pericolul contaminării la nivel de grup
- inadaptare la normele şcolare, refuz de integrare în grup, randament şcolar scăzut, absenteism
2. Strategii de interventie
♦ Strategii de fraternizare
- dezvoltarea relaţiilor de colegialitate; încurajarea elevilor să o ajute la efectuarea

temelor
sprijin individual în rezolvarea temelor
întrajutorare în echipă cu un elev bun (colegi de bancă)
organizarea unor activităţi comune de clasă, în colaborare cu liderul grupului
acordarea rolului de lider informal pe o perioadă limitată de timp
controlul proxemic prin deplasarea profesorului în spaţiul elevei atunci când tinde să
reacţioneze necorespunzător, însoţit de
admonestare verbală
♦ Strategii de negociere
prin compromis:
prezenţa zilnică la şcoală
îndeplinirea responsabilităţilor pe care le are în clasă
atitudine corespunzătoare faţă de colegi ( M. A. I. nu mai ...., aceştia o ajută la teme)
prin colaborare:
angajamentul scris realizat de eleva, prin care prin care va accepta că nu va mai absenta
nemotivata; de asemenea va cunoaşte care sunt aşteptările educatorului faţă de el
stabilirea regulilor de comportament în clasă şi în afara ei; precizarea comportamentelor
1047
acceptate şi a celor neacceptate; precizarea măsurilor ce vor fi luate în cazul nerespectării acestor
norme
ignorarea răspunsului atunci când subiectul nu respectă normele de comportare în clasă;
ignorarea unui răspuns bun poate atrage după sine un punctaj final mai mic
tehnica timpului datorat, prin fixarea unui interval de timp şi a formei de activitate pe care o va
realiza prin comun acord
stabilirea în comun a unui nivel de succes pe care să îl atingă (de pildă, o medie la finalul
semestrului)
- alegerea rolului, responsabilităţilor pe care le va îndeplini în clasă
alegerea rolului pe care îl va îndeplini în diverse jocuri şi activităţi şcolare
alegerea tipului de activitate la care să participe
monitorizarea performanţelor obţinute, cu sprijin în timpul activităţii
- aspectul cantitativ al temelor
colegul de bancă, banca în care să stea, grupul din care să facă
parte în îndeplinirea unor sarcini şcolare
C) discuţii cu eleva - individuale pentru a identifica motivele neacceptării şi neîndeplinirii
cerinţelor şcolare la anumite discipline; motivele absenţelor nemotivate la aceste discipline
D) acordul comun pentru avertisment scris în momentul acumulării a 10 absenţe nemotivate la
o disciplină
♦ Strategii de ritual si rutina
Integrarea în activitatea de grup prin:

roluri şi responsabilităţi în grup în echipă cu un coleg ales
formarea unor grupe de lucru, în care va fi integrata alături de acei elevi cu care intra în conflict
şi unde i se vor da sarcini adecvate pentru a simţi satisfacţia activităţii în colaborare cu acei coleg
eliminarea din cadrul grupului pe o perioadă limitată pentru a reflecta asupra
comportamentului, însoţită de discuţii cu subiectul, atunci când comportamentul negativ persisită
♦ Strategii de motivare:
sprijin suplimentar
încurajări
aprecieri verbale a efortului de a se comporta adecvat
satisfacţii spontane
recompense sau autorecompense
recunoaşterea progresului elevei
♦ Terapie ocupationala
organizarea de excursii unde primeşte responsabilităţi precise
3. Implementarea programului
♦ Prezentare problemei si motivarea ei elevei, familiei, prin discuţii privind normele şi

responsabilităţile şcolare
♦ Evaluarea problemei
1048
– dezavantaje biologice (-)
dezavantaje psihologice (motivaţie scăzută, nivel minim de înţelegere)
dezavantaje pedagogice (incosecvenţa reacţiilor părinţilor, absenţa părinţilor, lipsă de
autoritate)
♦ Implementarea strategiilor
în activitatea şcolară zilnică

în activităţi extraşcolare
♦ Indicatori de evaluare
relaţii amicale, de întrajutarare cu colegii, renunţare la relaţiile violente

participare la activitatea de grup
îndeplinirea rolului şi responsabilităţilor din grup
răspuns la sarcinile şcolare
respect faţă de colegi
diminuarea numărului de absenţe nemotivate
Fenomenul de bullyng în școală

Prof. Schenker Mureșan Sorina Emilia
Școala Gimnazială Simion Bărnuțiu Tiur Blaj
Fenomenul de bullying este unul foarte complex și unul care tinde să ia amploare cu ușurință.
Acesta poate fi corelat cu factori sociali de privare a anumitor resurse; părinți plecați în
străinătate, familii aflate în diverse situații grele de viață datorate lipsei prezenței unui părinte,
frați numeroși, resurse financiare limitate, lipsa de toleranță față de credințe/ideologii, aspect
exterior etc. În complexitatea lui, fenomenul de bullying necesită atenția și acțiunea concentrată
a tuturor adulților din contextele de viață ale copiilor, părinților, cadrelor didactice, persoanl
educațional auxiliar, membri ai comunității cu atât mai mult cu cât bullyingul nu se manifestă la
vedere ci în spații în care în mod obișnuit adulții nu sunt prezenți: curtea școlii, în pauzele de recreere,
drumul spre școală, colțuri ascunse din proximitatea școlii.
Bullyingul verbal implică comportamnete care au scopul de a denigra pe cale orală a
imaginii unei alte persoane însă nu se limitează doar la comportamnete de poreclire, insultare,
tachinare, intimidare,umilie. Acest tip de comportament transmite mesaje cu profund înțeles
discriminatoriu și rasist fiind o modalitate prin care mulți copii resimt suferința provocată de puterea
cuvintelor încărcate de semnificații negative.
Comportamnetele de bullying social sunt mai greu de identificat deoarece acestea
presupun desfășurarea de acțiuni care plasează vicitma într-o situație stânjenitoare, de umilire
publică, de răspândire de zvonuri, ironii, acestea ascunzând intenția de a umili și izola victima din
punct de vedere social.
De cele mai multe ori, victima agresiunilor de tip bullying nu trebuie să adopte anumite
comportamente și atitudini extraverte, agresorii legându-se de aspecte care țin de factori
extrinseci precum: aspectul fizic, timiditate, performanțe școlare, prezența unei dizabilități,
existența unor cerințe educaționale speciale, statutul economic al părinților, credințe; statutul de
1049
nou membru într-un grup, etnia, apartenența la anumite religii, reprezintă câteva atribute care tind să se
transforme în riscuri pentru copii iar acestea să devină victime ale bullyingului.
Fenomenul de bullying implică multă agresiune și ură iar de cele mai multe ori copiii nu
dețin resursele interoare necesare pentru a combate în mod ferm aceste acțiuni iar ceilalți copii
martori adesea pot fi timorați să intervină în favoarea victimei din teama de a nu fi asociată cu
persoana în cauză iar în cele din urmă să primească același tip comportamnet. Pe de altă parte,
agresiunile tind să devină un soi de spectacol pentru ceilalți copii iar atunci când cei prezenți aleg
să intervină, aceștia o fac în favoarea agresorului pentru a asigura că nu vor deveni ținta acestuia
în cele din urmă. Există situații când astfel de acțiuni de tip bullying sunt evaluate și sancționate
însă adesea acest lucru se face în mod diferențial și discriminatoriu. În situația în care un copil
excelează la învățătură, comportamentele de tip bullying pot fi trecute cu vederea mai adesea de
către adulți sau sacțiunile propuse pot fi mai blânde decât pentru acei copii cu rezultate școlare
slabe, cei din urmă fiind percepuți vinovați și responsabili de comportamente violente și în
măsură să fie sancționanți. Existența abuzurilor fizice în mediul familial și în mod special
orientat asupra copilului, adesea poate fi asociat cu comportamentele de bullying ale acestuia.
Abuzul în familie implică atât perpetuarea de către copil a comportamnetelor învățate acasă cât
și obișnuința cu statutul de victimă. “Analizându-se practicile parentale sau diferitele forme de abuz
în familiile de proveniență, se observă o dublă asociere a abuzului în familie atât cu statutul
de agresor cât și cu cel de victimă. Copiii afirmă că au fost loviți cu palma sau urechiați de
părinți, spun într-o măsură semnificativ de ridicată că au fost excluși din grup, au umilit sau
agresat fizic un alt copil. În același timp, se remarcă o creștere semnificativă a situațiilor în care
un copil devine victima hărțuirii repetate între egali (excludere din grup, umilire sau violență
fizică) dacă este victima unei forme de abuz în familia de proveniență”(sursă web). Același
studiu a pus în evidență faptul că părinții care afirmă că au bătut sau umilit un copil/făcut de
rușine propriul copil, consideră într-o măsură semnificativ mai ridicată atât că acesta poate umili
sau agresa un alt copil, cât și că acesta poate fi victima într-o situație de hărțuire între egali.
Comportamentele de bullying au stabilitate crescută în timp, de cele mai multe ori sunt
ascunse de privirile adulților și în absența unor măsuri specifice de intervenție continuă să
afecteze tot mai mulți copii. Comparativ cu comportamentele de agresivitate care apar spontan
între copii urmare a experimentării de emoții intense (ex. furie, frustrare, teamă etc.), aceste
emoții se elimină de îndată ce intensitatea trăirilor emoționale se diminuează în timp ce
comportamentele de bullying nu dispar de la sine. Bullying-ul este o problemă relațională ce
necesită întotdeauna o soluție care implică schimbări la nivelul relațiilor între copii și în
dinamica grupului. Pentru eliminarea comportamentelor de bullying este necesară o intervenție
directă în contextul în care acestea apar, cel mai adesea în mediul școlar.
Pentru înțelegerea corectă a fenomenului de bullying, este însă foarte importantă diferențierea
comportamentelor subsumate acestui fenomen în raport cu:
- episoadele unice/singulare de excludere socială;
- episoadele singulare de comportament ironic;
- episoadele singulare de agresiune și/sau intimidare;
- conflictele/situațiile de bătaie între copii, caracterizate prin reciprocitate la nivelul intenției;
Deși toate comportamentele menționate mai sus generează stres, disconfort, suferință în
dinamica relațională a copiilor, ele nu sunt comportamente de bullying, câtă vreme nu sunt
inițiate deliberat, în mod repetat.
La nivelul fiecărei școli trebuie luate o serie de măsuri pentru combaterea fenomenului de
bullyng:
1. Menționarea în regulamentul școlar a aspectelor fundamentale pentru identificarea,
recunoașterea și intervenția precoce în situații în care sunt semnalate comportamente de
1050
bullying și afișarea publică a acestora;
2. Creșterea nivelului de conștientizare cu privire la riscurile bullying-ului pentru protecția
și sănătatea copiilor, în rândul tuturor actorilor implicați în actul educațional: cadre didactice, personal
administrativ, părinți, elevi;
3. Elaborarea de proceduri concrete pentru gestionarea corectă a situațiilor de bullying;
4. Dezvoltarea și implementarea de activități, cu personal resursă alocat, în arii mai puțin
supravegheate din spațiul școlii, altele decât sala de clasă (ex. terenuri de sport, curtea
școlii, culoare cu colțuri etc.), cunoscute ca prezentând risc crescut pentru apariția comportamentelor
de bullying;
5. Implicarea elevilor în elaborarea de strategii și soluții pentru eliminarea comportamentelor
de bullying, în acord cu nevoile specifice, locale, ale fiecărei școli.
1051
STUDIU PRIVIND MODALITĂȚILE DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A MĂSURILOR
EXISTENTE ÎMPOTRIVA BULLYING-ULUI
Schintee Carmen
Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși”, Tg-Jiu
În contextul societății actuale, puternic informatizate, cyberbullying-ul a devenit un fenomen

larg răspândit și cu un impact major asupra integrității psihice și fizice a victimelor, care sunt cu
precădere copii sau adolescenți. În ceea ce privește manifestarea fenomenului în România, în pofida
statisticilor îngrijorătoare, statul român nu are în acest moment un cadru legal specific pe
cyberbullying, însă legislația care se aplică în astfel de cazuri este cea care se pliază, în funcție de caz,
pe articolele de lege existente fie în codul penal, fie în codul civil.
Pe de altă parte, la nivelul SUA, consecințele acestui fenomen au fost conștientizate, fiind luate
măsuri atât de natură legislativă cât și socială. Astfel putem îmbunătăți măsurile adoptate împotriva
cyberbullying-ului, în România, pornind de la modelul american. În acest sens, propunem un articol de
lege care vizează cyberbullying-ul ca infracțiune, stabilirea unor politici bine definite ale școlilor
referitoare la această problemă și implicarea autorităților în colaborare cu organizațiile în procesul de
informare a publicul larg despre acest fenomen.
Pe lângă toate acestea, un rol foarte important în prevenirea cyberbullying-ului îl au
părinții, întrucât aceștia pot limita accesul copiilor în mediul online și desigur, pot influența
comportamentul acestora în relațiile cu cei din jur.
Cyberbullying-ul nu este o problemă de ignorat, ci, dimpotrivă, trebuie să învățăm să ne
apărăm de astfel de pericole, mai ales în contextul în care utilizarea internetului a devenit o rutină. Nu
trebuie să râmânem pasivi în fața acestui fenomen, aparent inofensiv, întrucât consecințele sunt mult
mai grave și doar prin implicarea părinților, școlilor, autorităților și organizațiilor de profil, putem
lupta împotriva cyberbullying-ului. Desigur, un cadru legislativ riguros, alături de alte măsuri sociale
nu vor conduce la eliminarea completă a cyberbullyingului, dar cu siguranță, în timp, va determina o
ameliorare a acestui fenomen specific societății informaționale.
În România fenomenul de cyberbullying este frecvent întâlnit, țara noastră poziționându-se pe
primul loc în topul statele europene privind rata de manifestare a actelor de cyberbullying. Din păcate,
la nivelul României nu există o legislație specifică, care să permită monitorizarea acestui fenomen
periculos.
Pe de altă parte, statisticile îngrijorătoare și gravitateaactelor de cyberbullying, înregistrate la
nivelul Statelor Unite ale Americii, au determinat autoritățile să ia măsuri legale pentru reglementarea
acestui fenomen, concretizate prin adoptarea unor legi specifice. Urmând modelul american, un prim
pas important în combaterea hărțuirii în mediul online în România, este formularea unui articol de
lege, care să prevadă cyberbullying-ul ca infracțiune, întrucât prezintă pericol social și trebuie
sancționat penal.
În definirea legii, este necesară utilizarea termenului englezesc, deoarece acesta se referă la
hărțuire în toate formele ei, comise prin intermediul mijloacelor electronice, noțiunea neavând un
echivalent în limba română. Formularea legii presupune în primul rând definirea condițiilor și
împrejurărilor în care legea se aplică, urmată de de conduita ce trebuie respectată și de sancțiunea ce se
aplică în caz contrar.
(1) Fapta celui care, fără drept sau un interes legitim, utilizează tehnologia informației și a
comunicațiilor ce include, dar nu se limitează la: mesageria instant, e-mailul, SMS-urile, rețelele de
socializare, blogurile și site-urile web, pentru a săvârși acțiuni ce includ dar nu se limitează la:
1052
urmărirea și supravegherea unei persoane, dezvăluirea de informații personale, emiterea de declarații
publice speculative cu caracter denigrant, excluderea nejustificată din grupuri sau activități online,
postarea de mesaje, poze sau clipuri video ce pot afecta integritatea psihică a individului și folosirea
acestor ca mijloc de șantaj, instigarea la acțiuni agresive, sabotarea paginilor personale de pe site-urile
de socializare, crearea de profiluri false, distribuirea de materiale pornografice minorilor și alte acțiuni
de natură să producă victimei o stare de intimidare, de anxietate, temere sau chiar punerea vieții
acesteia în pericol, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 10 ani, amendă între 100 și 20000 de lei
sau ambele.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Legea
propusă poate fi inclusă în capitolul 6 al Noului Cod Penal – Infracțiuni contra libertății persoanei.
Desigur, articolul de lege prezentat anterior este doar un preambul al unei măsuri legale complexe, cu
privire la problema cyberbullying-ului. În acest sens, trebuie stabilite exact sancțiuni în funcție de
gravitatea actelor săvârșite, corelate cu vârsta și integritatea psihică a părților implicate.
De asemenea, urmând același model american, se poate realiza o petiție, al cărei obiectiv final
va fi adoptarea unui astfel de legi împotriva cyberbullying-ului. De asemenea, am observat în cadrul
studiului de caz corespunzător Statelor Unite ale Americii, că eforturile autorităților de a stopa
hărțuirea în mediul online sunt susținute de instituțiile de învățământ, prin intermediul politicilor anti-
cyberbullying. Chiar dacă este considerat a fi un fenomen de rebeliune, frustrări, tachinări și agasări,
specific vârstei de adolescență, consecințele pot fi extrem de grave pe termen lung și de aceea este
necesară implicarea școlilor prin elaborarea unui plan de prevenire și combatere a cyberbullying-ului,
care să includă:
Determinarea stadiului actual al acestui fenomen în cadrul școlii prin sondaje și¬ interviuri în
rândul elevilor
Informarea elevilor despre conținutul și efectele cyberbullying-ului, precum și despre¬ politica
școlii orientată spre combaterea acestui fenomen și sancțiunile disciplinare aplicate în cazul
nerespectării regulamentului
Impunerea de reguli stricte privind utilizarea internetului, computerelor, telefoanelor¬ mobile
și a altor dispozitive electronice în cadrul școlii
Filtrarea conținutului online în rețeaua de computere a școlii prin care să se blocheze¬ anumite
siteuri și programe
Acordarea de suport emoțional și protecție victimelor, precum și promovarea unei¬ atitudini
responsabile în rândul elevilor, privind informarea cadrelor didactice atunci când sunt martori la fapte
de cyberbullying
Organizarea de dezbateri și discuții libere ce implică atât copiii cât și părinți, dar și¬
autoritățile locale
Familia e sistemul de siguranță al copilului în era digitală, astfel încât comunicarea elevilor în
lumea virtuală să fie protejată continuu, implicarea părințiilor necesitând o atenție sporită pentru a
preveni abuzul copiilor în mediul online.
http://www.stopbullying.gov/
http://www.zf.ro/zf-consultanta/implicatiile-legale-ale-amenintarilor-si-injuriilor-pe-retelele-
desocializare-si-in-mediul-online-12902655
1053
TIPURI DE CYBERBULLYING.
STUDIU PRIVIND CONSECINȚELE ACESTUI FENOMEN.
Schintee Gheorghe
Școala Gimnazială Nr. 1 Telești, Jud. Gorj
Școlile întreprind frecvent acțiuni de prevenire a situațiilor de hărțuire în școală prin lecții
informative, discuții, intervenții active, dacă aceste situații au avut loc și au fost observate de pedagogi.
Cu toate acestea, odată cu utilizarea tot mai largă a tehnologiilor informaționale de comunicare de
către elevi, fenomenul hărțuirii între copii are loc, tot mai frecvent și cu o gravitate mai mare, și în
mediul online.
Hărțuirea în mediul online sau așa numitul cyberbullying (din engleză) are loc prin intermediul
rețelelor sociale, a diferitelor aplicații online, camere chat, unde postările pot fi făcute publice prin
intermediul computerelor, tabletelor sau telefoanelor mobile, când o persoană sau un grup de persoane
este în repetate rânduri înjosită, criticată și luată în derâdere de către o altă persoană sau grup de
persoane, utilizatori ai Internetului.
Atât în cazul hărțuirii în școală, despre care le vorbim copiilor că nu este bine să aibă loc, cât și
în cazul celei din mediul online, suferința copiilor hărțuiți se manifestă prin izolare, tristețe, stimă
scăzută de sine, sentimentul de singurătate, eșec sau chiar abandon școlar, stări depresive și chiar
tendințe suicidale. Problema hărțuirii în general și în special în școală are un caracter complex, ea
începe pe coridoarele școlii și poate continua online, precum și viceversa. Acest lucru demonstrează că
o astfel de problemă necesită și o abordare complexă.
În ceea ce privește cyberbullying-ul, după cum sugerează și denumirea, se referă la o formă a
hărțuirii tradiționale, manifestată însă la nivel informatic, prin intermediul internetului și altor
tehnologii moderne. Termenul a fost lansat de Bill Belsey, specialist canadian în educație, definindu-l
astfel: “Cyberbullying-ul implică utilizarea tehnologiilor informaţionale şi 2 W.M. Craig, D.J. Pepler,
Understanding bullying:from research to practice, Canadian Psychology, 2007 3 D.R.Coy, Bullying,
ERIC/CASS Digest, 2001 102 comunicaţionale pentru a sprijini un comportament deliberat, repetat şi
ostil desfăşurat de către un individ sau grup, care este destinat să aducă prejudicii altor persoane.” O
altă definiție a cyberbullying-ului se referă la „diferite forme de abuz psihologic comis prin acte de
hărțuire transmise prin tehnologiile de informare și comunicare, cum ar fi Internetul, telefonul mobil
sau rețelele de tip wireless ori bluetooth. Acestea sunt acte de violență și se fac în scopul amenințării,
intimidării sau insultării victimelor. Ele au un caracter repetitiv putând fi comise atât de către indivizi
cât și de grupuri de persoane.” Totodată, conform siteului www.stopcyberbullying.com, termenul de
cyberbullying se folosește doar atunci când părțile implicate sunt copii sau adolescenți, în cazul
adulților folosindu-se termeni distincți, precum cyber-harrasment sau cyberstalking.
Hărțuirea pe internet este un fenomen complex, având mai multe forme de manifestare.
Conform site-ului inițiat de Kaspersky pentru siguranța copiilor pe internet, ,,Kids safety by
Kaspersky”, există zece tipuri de cyberbullying, și anume:
1) Gossip (bârfa) – presupune emiterea în mediul online a unor declarații publice speculative,
ce pot denigra o anumită persoană sau instiga alte persoane în a adopta un comportament restrictiv
2) Exclusion (excluderea) – excluderea din grupuri sau activități online a anumitor persoane; de
exemplu, excluderea din grupul de messenger al clasei a unui coleg, din pricina faptului că nu este
considerat suficent de bun pentru a face parte din același grup cu alții
3) Harassment (hărțuire, sâcâială) – a lua în batjocură constant și deliberat o persoană, de pildă
prin postarea de poze sau mesaje ce pot afecta integritatea psihică a individului
4) Cyber stalking (urmărire online) – comportament de hărțuire intimidant, cu scopul de a
1054
aduce conflictul în viața reală; se manifestă atunci când necunoscuții solicită întâlniri față în față
copiilor/adolescentților cunoscuți pe internet, amenințându-i de data aceasta fizic
5) Trolling (întărâtare) – provocarea unor persoane să acționeze agresiv, prin insultarea
implicită
6) Comments (comentarii) – postarea de răspunsuri negative, denigrante la adresa unor
fotografii, clipuri video sau mesaje lansate de o anumită persoană pe internet
7) Dissing (insistență abuzivă) – postari sau trimiteri permanenete de mesaje către anumite
persoane, în pofida refuzului lor de a comunica
8) Fake profiles (profiluri false) – profiluri create de către agresorii pe internet ce împrumută
identitatea altor persoane, spre a facilita comunicarea cu victimele lor; sub protecția anonimatului,
agresorii își amenință victimele sau, alteori, își însușesc identitatea victimei în discuțiile cu alte
persoane
9) Trickery (dezvăluire) – folosirea de trucuri pentru a obține informațiile personale ale
victimei, pe care agresorul urmează să le facă publice
10) Fraping (sabotarea) – actul de a schimba toate detaliile de pe pagina personală a cuiva
atunci când persoana respectivă uită să restricționeze accesul; include și comunicarea în numele
victimei
Pe lângă cele 10 tipuri de hărțuire online, profesorul de psihologie Robin Kowalski de la
Universitatea Clemson identifică alte două modalități de manifestare a cyberbullyingului5 :
11) Happy slapping (înregistrarea video a atacurilor) – presupune ca agresorul să filmeze
victima în timpul atacului și să distribuie clipul video altor persoane, pentru a-l vizualiza și comenta, în
acest fel sporind gradul de umilință la care este supusă victima
12) Sexting – distribuirea de materiale pornografice minorilor utlizând mijloace electronice de
comunicație.
Consecințele manifestării cyberbullying-ului pot fi încadrate în 3 categorii:
Efecte la nivel social: - diminuarea dorinței de a comunica și socializa, atât în mediul online,
cât și în viața reală, motiv pentru care unele victime pot alege să se izoleze de societate -
comportament necorespunzător în societate, victimele putând acționa agresiv sau prezenta complexe a
căror manifestare inhibă socializarea - absenteismul – copiii sau adolescenții agresați în mediul virtual
refuză să meargă la școală pentru a evita întâlnirea cu unuii colegi, care au vizualizat sau citit mesajele
denigrante distribuite pe internet de agresor
Efecte la nivel emoțional: - comportament agresiv sau depresie, cauzate de reacțiile celor din
jur la postările agresorului cu privire la victimă - frică și anxietate, determinată de impresia victimei că
este urmărită permanent de agresor sau că urmează un nou atac la adresa sa - îmbufnare – adolescentul
este mereu nemulțumit și supărat, refuzând să participe la activități de grup sau cu caracter social
Efecte la nivel fizic: - rănirea fizică pricinuită de agresorul cu care victima s-a întâlnit ulterior
față în față - sinuciderea – în anumite cazuri extreme, victima, izolată și refuzând să ceară ajutor din
exterior, recurge la a-și lua viața, fie din convingerea că este singura modalitate de a opri agresorul, fie
pentru că nu mai poate să îndure tratamentul abuziv al agresorului sau reacțiile celor din jur.
Cu toate că se aseamănă cu hărțuirea propriu-zisă, hărțuirea în mediul online poate înregistra o
gravitate mai mare, din cauza faptului că agresorul se află sub protecția anonimatului, săvârșind acțiuni
pe care altfel nu le-ar fi comis. Astfel, victima devine mai ușor de exploatat, informațiile online
persistând suficient de mult timp încât să își atingă scopul. Abuzul este invaziv, periclitând viața
personală a victimei în toate mediile în care aceasta se manifestă: acasă, la școală, online sau offline.
Agresorul subestimează uneori efectele acțiunilor sale, considerând totul o simplă distracție. Totuși,
pentru victimă agresiunea se poate dovedi fatală.
1055
STUDIU DE SPECIALITATE (BULLYING)
Schipor Nicoleta
Școala Gimnazială ,,Petru Mușat” Siret
Problema:
Isopescu Dănuț, elev în clasa a III – a, prezintă un comportament neadecvat față de unii colegi
de clasă și din alte clase. Folosește un limbaj necorespunzător prin faptul că își jignește colegii, îi
amenință, le scoate porecle, îi tachinează și folosește gesturi de intimidare. Băiatul provine dintr-o
familie bine organizată, învață bine, are tot ce își dorește, este singur la părinți. Îi place să fie în centrul
atenției, este sociabil, popular și comunicativ, dar dornic de afirmare.
Determinarea cauzelor:
Problemele de bullying apar în timpul pauzelor. Nimeni nu trebuie să-i stea în cale. Îi place să
intre în conflicte, le scoate porecle colegilor, îi jignește, dar când un coleg ripostează prin același
comportament trece la amenințări de genul: ,,Îți arăt eu ție după ore!” sau ,,Să vezi ce pățești tu de la
vărul meu sau prietenul meu mai mare!”.
Se ,,leagă” doar de băieți în general. După ce face câte o faptă rea nu recunoaște, minte. Se
consideră o victimă: ,,toți au ceva cu mine, ei sunt vinovați”, el nu a făcut nimic. Are predilecție spre
violența fizică, de câteva ori a lovit sau a pus piedică unor colegi, dar din alte clase. Se folosește de
forța fizică, fiind mai dezvoltat fizic decât colegii lui. Este conștient de faptul că este mai puternic fizic
decât colegii de aceeași vârstă și se folosește de acest avantaj de multe ori. A făcut un filmuleț pe Tic-
Tok în care se prezenta ca un ,,Șmecher”, părul dat cu gel, pieptul în față, mâinile ridicate în care își
arată mușchii și spune: ,,Nimeni nu se pune cu mine, eu sunt cel mai tare!”.
Am vorbit cu profesoara de religie care este maică la Biserica Catolică, băiatul este de religie
catolică, și mi-a spus că preotul a observat unele modificări în comportamentul lui Dănuț și nu este
mulțțumit de felul în care se comportă cu alți băieți. Copilul este ministrant la biserică. Profesoara m-a
întrebat dacă la școală se comportă frumos, că a observat modificări în comportament și la orele de
religie (întârzie la ore, râde pe seama altor colegi, le scoate porecle, îi jignește, etc.).
Elaborarea unui plan de acțiune:
Am luat legătura cu familia băiatului și din discuțiile cu mama lui am aflat că acesta are un
grup de băieți mai mari decât el în grupul de joacă și aceștia ar avea o influență negativă asupra lui.
Mama a fost de acord ca Dănuț să facă câteva ședințe de consiliere.
Am vorbit cu consilierul educativ de la Centrul de Resurse și Asistență Educațională care s-a
întâlnit cu mine, cu băiatul și mama acestuia. Domnul consilier educativ a stabilit programul și după
fiecare ședință de consiliere am purtat discuții cu domnul consilier. Așa am aflat că în grupul de joacă
al lui Dănuț este un băiat cu cinci ani mai mare care a revenit în țară cu familia din Italia. Acesta a
rămas în grija bunicilor, are un comportament nedemn de vârsta lui: fumează, înjură, fură din
magazine și se laudă cu faptele lui, se consideră un fel de lider, ,,șmecher”. Ceilalți băieți, printre care
și Dănuț îl respectă și îl consideră un model. Acest băiat îl influenează pe Dănuț să facă ca el, îi cere
bani, îi spune că doar cei violenți sunt respectați. Părinții lui Dănuț lucrează de dimineața până seara,
băiatul când iese de la școală merge la bunicii din partea mamei unde se întâlnește cu ceilalți băieți.
Băiatul suferă din cauza interacțiunii slabe cu părinții. Seara se întâlnesc la cină, după care poartă
discuții de 10- 20 de minute cu aceștia, conversații plictisitoare de genul: ,,Ai scris?, Ai învățat:, Ce
note ai luat?”. Dănuț i-a spus domnului consilier că s-a săturat în fiecare dimineață să audă
,,rugăciunea mamei”: ,,Să fii cuminte!, Să te porți frumos!, Să fii atent la ore!”, etc. Niciodată nu mi-a
spus altceva.
Am avut niște discuții cu mama băiatului prin care am rugat-o să se implice mai mult în
1056
activități commune cu băiatul cum ar fi să-l pună să-i povestească o carte citită sau să-i vorbească
despre personajul preferat, să joace cărți, remi, domino, etc. Am rugat-o pe mamă să îi schimbe grupul
de joacă. Mama a ținut legătura cu mine și domnul consilier.
Primul pas spre schimbare a fost atunci când Dănuț și-a recunoscut greșeala și și-a cerut scuze
de la colegi. Actele violente au început șă se diminueze, să se producă din ce în ce mai rar. A durat
cam două- trei luni până să înceapă schimbările.
Încetul cu încetul printr-o colaborate strânsă cu familia și consilierul am început să vedem
schimbări.
Băiatul dorea să se afirme la școală încercând să copieze un comportament negativ. În ceilalți
ani Dănuț nu a fost chiar așa, pot spune că era ca ceilalți copii, doar că îi plăcea să-și trateze o parte din
colegi cu superioritate. Schimbarea a fost sesizată la timp, măsurile adoptate au fost legătura strânsă cu
familia, colaborarea. Am avut noroc că părinții lui Dănuț sunt interesați de evoluția și educația lui. La
început tatăl a negat, nu a vrut să accepte, ne privea cu o oarecare rezervă. I-am recomandat să-și
petreacă mai mult timp cu băiatul și să-l implice în toate activitățile zilnice, să-și facă timp și să discute
cu copilul ca de la egal la egal.
Concluzii:
Dănuț și-a schimbat comportamentul și grupul de prieteni, acum se întâlnește cu colegi de
vârsta lui, nu mai vorbește urât cu colegii, nu le mai scoate porecle, nu-i mai lovește. Chiar în una din
zilele care au urmat un alt coleg de clasă al lui Dănuț, mi-a povestit că un băiat mai mare a vorbit urât
cu Dănuț și l-a împins, iar acesta nu a ripostat , a evitat să se ia la harță cu acesta sunând: ,,Nu merită
să-mi pun mintea cu tine!”.
Are relații pozitive cu cei din jur. Participă la activitățile zilnice în sânul familiei, își ajută tatăl
la curățenia din curte, pe mama la pus masa și gătit, uneori le face cumpărături bunicilor.
Este foarte important să luăm măsuri atunci când sesizăm o schimbare în comportamentul
copiilor, chiar dacă sunt mici, și conflictele sunt mici, nu trebuie să fim indiferenți, ci să-i ajutăm.
Acum și aici trebuie să acționăm cu profesionalism, avem persoane care să ne ajute și putem desfășura
activități de prevenție. Este mai ușor să previi decât să combați.
1057
PLAN DE INTERVENȚIE ÎN SITUAȚIE DE CRIZĂ EDUCAȚIONALĂ
Scridonesi Felicia
Lic. Tehn. ,,Liviu Rebreanu” Maieru –GPN. NR.1
Argument
Situatiile de criza educationala pot fi definite ca momente sau faze ale procesului instructiv-
educativ ce se manifesta prin conflicte acute , privatiuni, dificultati, alte fenomene negative ce pot fi
urmate de progres sau regres. Interventia intr-o situatie de criza
educationala , care este o atributie a cadrului didactic , ar trebui sa fie astfel conceputa incat sa conduca
la regres si chiar la aplanarea totala a situatiilor de criza.
In cele ce urmeaza, voi ilustra o situatie de criza
intalnita in mod frecvent in cadrul grupelor de prescolari , aparent minora , dar care , fara interventia
prompta a educatoarei poate degenera in situatii destul de grave cu urmari nedorite.
Etape de interventie:
a)Identificarea si cunoasterea situatiei de criza :
Nu demult , achizitionasem un set de piese lego , divers colorate, destul de multe ca
numar, a caror conformatie permitea copiilor sa construiasca diferite jucarii, cu care ulterior isi
organizau jocuri variate.
Erau preferate de majoritatea copiilor , dar mai ales de baieti, care se intreceau sa ajunga primii
la ele.
Intr-una din zile, in urma deselor sesizari ale unui grup relativ mare de copii, conform carora
alti doi copii din grupa au intervenit agresiv in jocul lor, am urmarit intentionat ce se intampla.
Cei doi copii incriminati , baieti si ei, simtindu-se probabil exclusi , au devenit agresivi,
agresivitatea lor manifestandu-se prin interventia peste dorinta celorlalti in joc. Ulterior au devenit
chiar mai agresivi , recurgand nu numai la imprastierea jucariilor celorlalti, ci si la aruncarea acestora
in diferite directii, necontrolat, gesturile lor fiind destul de periculoase pentru ceilalti.
b)Etiologia:
Deoarece cei doi copii nu se mai manifestasera agresiv pana atunci, am facut o scurta
ancheta ,incercand sa ma informez pe rand de la ei , de la grupul care mi-a adus la cunostinta faptele
celor doi, dar si de la restul grupei-copii care au fost martori la cele intamplate.
Copiii in cauza si-au motivat faptele ca urmare a refuzului celorlalti de a-i primi sa se
joace cu ei.Intrebandu-i pe cei din grupul advers ce s-a intamplat, am aflat ca cei doi le-au stricat
jucariile. Intervievandu-i si pe ceilalti care nu erau nici agresori nici agresati , ci martori la cele
intamplat, am aflat ca cei doi, cand au vazut ce joc frumos au initiat ceilalti au vrut sa intre si ei in joc
, dar , pentru ca rolurile erau impartite si nici piese nu mai erau ,nu au fost primiti si atunci ei au recurs
la vorbe urate, ce au intarit refuzul primilor de a-i primi in joc. Conflictul a continuat , cei doi
aruncand jucariile prin clasa, stricand tot ce se construise pana atunci.
Considerand ca aceste manifestari nu sunt foarte grave , pentru moment am recurs la
izolarea acestora pentru o perioada scurta de timp, ceilalti urmand sa stranga jucariile si sa nu se mai
joace in acea zi cu ele.
Se pare ca masurile luate nu au fost suficiente , deoarece conflictul a continuat si dupa
plecarea de la gradinita, cand pe terenul de joaca , aruncand cu pietre inspre copiii ce formau grupul
advers, unul dintre cei doi a lovit pe unul dintre copiii din acest grup , spargandu-i capul.
Înștiințată de cele intamplate , a doua zi am intervenit mai fermă .
c)Decizia:
1058
Pentru inceput am luat decizia de a purta o discutie mai serioasa cu intreaga grupa , pe
baza careea sa stabilim corect cauzele care au condus la conflict si ce este bine sa facem pentru ca
asemenea comportamente sa nu mai apara.
Am stabilit, in urma dezbaterii situatiei create, ca vinovati de cele intamplate sunt copiii din
ambele grupuri, deoarece s-au abatut de la regulile stabilite anterior privind folosirea jucariilor , care
sunt pentru toti copiii, iar atunci cand jucaria preferata este la alt copil il rugam frumos sa ne-o dea, sau
ne jucam impreuna.
Despre faptul ca s-a ajuns la violenta , le-am explicat copiilor care sunt consecintele unui
asemenea comportament nu numai pentru cel agresat, ci si pentru agresor. In acest context am luat
decizia de a stabili pedepsele pentru cei implicati in acest conflict, carora le-am interzis jocul de orice
fel pana la constatarea schimbarii atitudinii lor. Daca voi constata ca exista tendinta de a se schimba ,
voi reveni asupra pedepsei aplicate.
Pe termen lung am stabilit ca fiecare abatere de la normele si regulile de comportare valabile la
nivelul grupei va atrage dupa sine pedepse ca: acordarea de buline negre, izolarea, interzicerea
jocurilor la calculator, cu jucariile preferate, instiintarea familiei, etc.
d)Program de interventie:
Ca masuri de interventie imediata am stabilit ca :
cei doi sa promita ca nu vor mai fi agresivi in relatiile cu colegii, indiferent de provocarile
celorlalti;
in perioada imediat urmatoare toata grupa, va urma un program mai strict in ceea ce priveste
etapa jocurilor si activitatilor liber-alese, incluzandu-i si pe cei doi in jocul lor, iar zilnic unul dintre
copiii care se vor comporta cel mai frumos va fi desemnat responsabil cu disciplina, avand grija ca
jocurile sa se desfasoare in cele mai bune conditii si jucariile sa se pastreze fara a fi deteriorate.
e)Punerea in practica a interventiei:
Pe parcursul aplicarii masurilor, am constatat ca majoritatea copiilor au acceptat noile reguli
ale “jocului”, “agresivitatea” celor doi manifestandu-se la inceput sub masca imbufnarii si a dispozitiei
rele, care au disparut pe masura implicarii lor in activitati ce presupuneau raspundere (ambii au fost
stimulati prin investirea cu raspunderea de a pastra ordinea la jucarii atunci cand am constatat ca
respectau regulile). Usor s-a instalat o atmosfera apropiata de normalitate.
f)Controlul:
Controlul asupra eficientei masurilor luate l-am facut permanent, urmarind fiecare
manifestare ce parea sa degenereze, luand masuri imediate .
g)Evaluarea
Pentru a avea certitudinea ca manifestarile agresive au disparut, am recurs la o activitate in
cadrul careea am lecturat povestirea “Cine e mai puternic “ de Victor Sivetidis, pe marginea careea am
initiat o convorbire al carui plan de intrebari era axat pe problematica agresivitatii intre copii, cu
trimitere la intamplarile recente. Am constatat ca toti sunt capabili sa ia atitudine si ca si-au insusit
invatamintele ce s-au desprins din cele relatate, reusind sa identifice regulile de convietuire in grup .
1.Cateva aspecte importante:

Agresivitatea infantila se dezvolta in scoala, in general, in raport cu contraactiunea
pedagogica si cu tactul pedagogic, aparitia si dezvoltarea unor comportamente agresive fiind intr-o
dependenta totala de noninterventiile sau de interventiile manageriale eronate. Cu tact, rabdare si
dragoste, promovand modelele pozitive si dezvoltand partile bune din personalitatile”agresorilor”,
cadrul didactic poate apela la strategii manageriale experimentate deja.
2.Precizare:
In cazul particular al grupei cu care lucrez , strategia expusa mai sus a dat rezultate si in alte
1059
situatii de criza, eficienta ei atribuind-o faptului ca inca din primul an la gradinita , copiii din grupa si-
au insusit reguli si norme de comportare in colectivitate , exercitiul zilnic fiind deosebit de util.
1060
STUDIU DE CAZ PRIVIND GESTIONAREA UNEI SITUAŢII DE CRIZĂ
Similache Ioana Jeni

Școala Gimnazială „Nicolae Grigore Mărășanu”
Subiectul: FLORENTINA CRISTINA C.

Data şi locul naşterii: 26.09.2008
Domiciliul: Brăila, Sat Țăcău, Comuna Mărașu
Şcoala/clasa: Şcoala Gimnazială” Nicolae Grigore Mărășanu” / clasa a IV-a
Tatăl: COSTICĂ C.
Ocupaţia : fără ocupație
Mama: ELENA C.
Ocupaţia: fără ocupație
Fraţi şi surori (nume, vârsta, ocupaţia): LUMINIȚA, 26 de ani, mamă singură,
fără ocupație; ȘTEFANIA,
18 ani, viitoare mămică, fără ocupație și MĂDĂLIN, 15 ANI, fără ocupație
Structura şi componenţa familiei: tipul familiei – DESTRĂMATĂ, mama locuiește cu
concubinul
și cu cei doi copii minori, tatăl este internat într- un centru de îngrijire paleativă,
cele două surori mai mari locuiesc cu concubinii lor.
Relaţii dintre mamă și concubin: relaţiile din cadrul familiei sunt tensionate, conflicte
frecvente generate
de consumul de alcool
Condiţii de viaţă şi de muncă ale elevei: condiţii nefavorabile, locuiesc într- o cocioabă
insalubră
la marginea satului.
Dezvoltarea fizică şi starea sănătăţii: este un copil bolnăvicios.
Antecedente: nu a frecventat grădinița şi provine din repetenție- 2 ani succesiv
Particularităţi ale debutului ciclului şcolar: a debutat cu medii slabe în clasa I, a avut
rezultate
slabe şi în clasele a II-a şi a III-a, situaţia şcolară s-a înrăutăţit. Nu a reușit
să își însușească noțiunile elementare pe perioada școlarității. Este de cele mai multe ori
gânditoare în timpul orelor, lipseşte foarte mult, nu îşi face temele.
eleva înregistrează rezultate slabe la învăţătură, nereușind să atingă cu greu standardele
minimale, este semianalfabetă
dezinteres faţă de activitatea şcolară, nervozitate, agitaţie, tulburări ușoare de comportament.
Mama, având probleme cu alcoolul, eleva a profitat de lipsa de interes a acesteia pentru
evoluţia sa
şcolară şi ca urmare au început să se manifeste tulburări de comportament şi de învăţătură.
este mai tot timpul deprimată, nu are prieteni şi nu socializează cu elevii din clasă;
1061
are numeroase absenţe nemotivate.
Comportamentul:
nu vorbeşte în clasă decât atunci când i se adresează în mod direct o întrebare;

răspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroşeşte la faţă şi evită să privească
în ochi învăţătoarea când i se cere să răspundă oral în faţa colegilor;
când trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termină niciodată activitatea, nu rămâne
liniştiăt şi îşi deranjează colegii;
are capacităţi intelectuale scăzute;
are puțini prieteni şi începe foarte rar o conversaţie;

ramâne singură în timpul recreaţiilor, ceilalţi o ocolesc, pentru că are de multe ori
un comportament ușor violent.
Dialog cu elevul:
Flori pare la prima vedere o fată liniştită care evită să vorbească;

Ea declară că acasă face numai ceea ce vrea, de cele mai multe ori este dădacă pentru nepoțica
ei care este la grădiniță, cealaltă soră se mai ocupa de ea, DADA, “dar vine ăla mic și nu mai
poate....”
“Când trebuie să răspund cu voce tare în clasă, mi-e teamă că vor râde ceilalţi copii de mine
dacă voi greşi.” Dacă cineva îi zice ceva, devine țâfnoasă imediat.
Dialog cu mama:
MĂDĂLIN este un alt copil acasă;

Mama ne spune că îi este greu pentru că” și ăsta fumează, mai muncește cu ziua, dar o să
intre cioban la oile patronului, le are în Deltă și plătește bine, au unde să doarmă, le dă
mâncare,
băutură și țigări...” “O mai am și p- astălaltă..., eu mă mai duc cu ziua prin sat.”
Problema la şcoală este atât expresia certitudinii că ea nu este capabilă să reuşească,

cât şi expresia adevărului conform căruia ”Cine sunt ei să râdă de mine?”;
Problemele copilului în legătură cu terminarea activităţilor la şcoală pun în lumină problema
de motivaţie, dar și de incapacitatea sa de a citi și de a scrie, este vorba și de un retard ;
Dacă va avea un număr mai mare de probe orale şi va fi încurajată să le rezolve în timp util,
ea va reuşi să aibă din nou încredere în forţele proprii. Cu toate acestea există o contradicţie
între comportamentul fetei de acasă- închis în sine- şi de la şcoală – ușor agresiv şi ostil-
câteodată,
aceste comportamente îi permit să stăpânească ambele situaţii.

1062
Va frecventa regulat toate orele;
La şcoală va lua parte la discuţiile structurate şi nestructurate cu toţi colegii;
Activităţile scrise vor fi mult mai scurte/ terminate în timp util.

Va fi implicată în a-şi spune părerea la toate discuţiile din clasă alături de colegii săi;
2. I se vor da sarcini precise, fiind cooptată în diverse acţiuni, pentru a fi
responsabilizată.
Conceperea şi punerea în practică a unor metode coerente de lucru;
Strânsă legătură cu familia, astfel încât prezenţa sa la şcoală să fie de aproape 100%;
Ajutarea lui FLORI de a depăşi teama de a participa la ore, spunându-şi părerea în faţa
colegilor săi, printr-un sistem de sprijin şi încurajare din partea învăţătoarei;
Mai puţină exigenţă din partea învăţătoarei în materie de teme scrise;
I se va da ocazia să-şi mărească încrederea în sine şi să-şi îmbunătăţească aptitudinile
în situaţiile în care interacţionează cu grupul de elevi (clasa), prin responsabilizarea sa în
competiţii,
concursuri;
Se va cere ajutorul consilierului şcolar, dată fiind natura cronică a problemelor lui FLORI.
În timpul unei întâlniri la care au participat mama, învăţătoarea, directorul şcolii, FLORI a
acceptat
Responsabilităţi
I se cere să răspundă zilnic de creta şi buretele pentru tablă, de curăţenia clasei, explicându-i
cât de importantă este sarcina sa. Va lucra o dată pe săptămână cu consilierul şcolii.
Învăţătoarea o va ajuta în fiecare zi să găsească răspunsul unei întrebări care va fi pusă în ziua
următoare. Acest fapt are ca scop mărirea participării ei în clasă.
Rolul jucat de învăţătoare va scădea în funcţie de progresul înregistrat de elevă, astfel încât
Fata va fi conştientă că răspunsurile corecte date în faţa colegilor sunt de fapt o recompensă “
Ceilalţi vor
vedea că nu sunt aşa de rea.”
Teme scrise:
Se va reduce numărul notiţelor pe care trebuie să le ia în clasă;

Se va face o evaluare orală a materiei, după fiecare unitate de învăţare, înaintea unei
evaluări cumulative.
1063
Aptitudini sociale
În timpul activităţilor de grup, FLORI va avea ca sarcină să dirijeze sau să coordoneze

planul de acţiune după o consultare cu învăţătoarea care trebuie să o ajute ce să spună şi ce să
facă
în rolul respectiv.
O dată pe săptămână vor avea loc şedinţe de consiliere în cabinetul şcolar; O dată pe lună va
participa mama lui FLORI.
Evaluarea
FLORI, mama şi consilierul şcolar;
Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi se observă mici progrese în relaţiile spontane
şi convenabile lui FLORI cu alte persoane;
Nu mai absentează foarte mult de la ore, dar este bine să fie supravegheată în continuare ;
Numărul mărit de activităţi orale pare să fi sporit puţin câte puţin siguranţa fetei. Spre
exemplu, după perioada de două săptămâni a obiectivului pe termen scurt, eleva a început să
participe
în clasă din ce în ce mai mult, fiind din ce în ce mai activă. Atunci când a început să participe
spontan, ea a încercat să afle până unde putea merge- întârzia, dădea răspunsuri nepotrivite,
vorbea neîntrebată, vorbea în timpul orei cu alţi colegi, deranjând ora şi se purta la fel ca
înainte.
Dialogul ei cu consilierul şcolar şi cu doamna învăţătoare au arătat că acest comportament
reflectă siguranţa crescută a copilului şi încrederea sa în relaţiile cu ceilalţi.
Învăţătoarea a hotărât ca acest comportament să fie considerat pozitiv şi să aibă o atitudine

Randamentul lui FLORI la învăţătură a mai crescut, dar s-a impus şi în continuare ajutorul
doamnei
învăţătoare, prin program de lucru suplimentar printr-o şedinţă de o oră pe săptamână în afara
orelor de clasă. Mama continuă să întâmpine dificultăţi în impunerea unor limite acasă, deși
recunoaște
că fata depune mai mult efort pentru a colabora, dar nu recunoaște problema sa, alcoolul.
CONCLUZII
Teama pe care o manifestă fata de a nu se face de râs în faţa colegilor, dorinţa ei de a epata
prin comportamentul agresiv, atât verbal, cât şi fizic, se datorează lipsei de comunicare.
Îi este teamă să-şi facă prieteni, să se ataşeze emoţional de o altă persoană şi de aici
dificultatea ei
1064
de a relaţiona cu colegii.
1065
MODALITĂȚI DE COMBATERE ȘI PREVENIRE A BULLYINGULUI ÎN MEDIUL
ȘCOLAR
Sîrbu Mihaela
Școala Gimnazială ,,Anastasie Panu”-Huși
Bullyingul reprezintă un comportament agresiv, repetitiv al unei persoane sau grup de persoane
cu intenția vădită de a răni pe cineva, fizic sau emoțional. Acest fenomen a luat amploare în ultimii ani
în mediul școlar, și nu numai. Repercusiunile grave sunt inevitabile, dacă acest tip de comportament nu
este anihilat, atât pentru victimă, cât și pentru agresor sau martor. De aceea, este foarte important ca
aceste manifestări agresive, negative să fie observate, descoperite la timp pentru a se lua măsuri de
stopare, înlăturare și, ulterior, de prevenire.
Factorii care pot genera bullying pot fi: diferențe legate de aspectul fizic, statut social, nivel
intelectual, capacitatea de relaționare cu cei din jur etc. Bullying înseamnă: dereglări emoționale ale
victimei, are caracter repetitiv, se desfășoară pe o perioadă îndelungată, provoacă durere, victima este
mai slabă, inegalitate de forțe. Poate fi fizic (bătaia), verbal (insulte, jigniri), indirect (bârfa,
calomnia), în mediul online (cyberbullying) etc.
În calitate de dascăli, de persoane care pot suprima acest tip de comportament, trebuie să
intervenim atunci când identificăm astfel de situații. Atitudinea profesorului trebuie să fie adecvată, să
se discute cu elevul pe ton calm, dialogul să fie cu ambele părți implicate, să se creeze o atmosferă
relaxantă pentru a afla cauzele care au generat bullyingul.
Pentru a preveni acest tip de comportament, se pot iniția cu elevii diverse activități, potrivit
nivelului lor de înțelegere. Voi prezenta studiul de caz realizat cu elevii la ora de educație civică.
Prezentarea cazului: vizionare video Dănuț-Orfanul
Elevii identifică bullyingul: colegii îl umilesc pe Dănuț, îl ridiculizează constant (îi ascund
caietele, îi pun gumă de mestecat pe scaun, îl udă cu apă, îi murdăresc hainele, îl învinovățesc, îl
închid în baie).
Reacția bunicii: îi susține pe băiat și merge la școală pentru a-i comunica directorului situația.
Directorul școlii propune scăderea notei la purtare.
Dănuț le ia apărarea colegilor, pentru a nu fi scos din grup, suferința lui emoțională este
evidentă.
Găsirea unor soluții de înlăturare a bullyingului:
Profesorul trebuie să-l creadă pe elev atunci când îi spune că a fost victima bullyingului.
Atitudinea profesorului trebuie să fie fermă în direcția descurajării acestui tip de comportament.
Crearea unei atmosfere prietenoase, de stimulare a comunicării.
Observarea sistematică a comportamentului elevilor.
Elevul trebuie să vorbească cu psihologul școlii pentru a-l sprijini și a-l ajuta să găsească soluții
de integrare în colectiv.
Ceilalți elevi vor putea înțelege gravitatea bullyingului prin implicarea în activități care să le
dezvolte empatia.
Familia trebuie să-l susțină, să-l încurajeze pe copil.
Prin acțiunile noastre, elevii trebuie să înțeleagă că asemenea comportamente nu pot fi tolerate
într-o societate civilizată. La un moment dat, orice elev poate deveni victima bullyingului, de aceea
este important să învețe cum să reacționeze și să acționeze în asemenea situații dificile.
Cadrul didactic are un rol foarte important în acest proces, deoarece este un ghid în dezvoltarea
personalității elevilor pe care îi îndrumă.
1066
Bibliografie
Prevenirea Bullyingului și a cyberbullyingului în mediul școlar-Suport de curs.
Stop bullying!, Editura Galaxia Copiilor.
1067
STUDIU DE CAZ BULLYNG
Spătaru Mirela Gabriela

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 18 BUZĂU
Ionel este elev în clasa a V a înr-o școală din mediu rural. Părinții lui au fost nevoiți să plece
în străinătate la muncă pentru un salariu mai mare ca să poată achita daoriile ce le aveau. El, împreună
cu sora lui au rămas în grija bunicii.
După plecarea părinților în străinătate comporamentul lui Ionel s-a schimbat simțitor, atât la
școală, cât și acasă. Nu își mai făcea temele, era veșnic nemulțumit, recalcitrant, vorbea chiar urât și
nu mai era îngrijit, venea la școală nespălat, mirosea, fapt pentru care colegii au început să îl
marginalizeze.
Văzând că toți îl ocolesc, Ionel în loc să își revizuiască comportamentul, dimpotrivă, a început
să se comporte urât cu colegii, să îi jignească. Furia şi nemulţumirea lui Ionel erau manifestate mai
ales în timpul orelor de curs, când, cu surprindere, observase că, dacă răspunde obraznic profesorilor
sau deranjează orele, făcând pe măscăriciul, ceilalţi colegi se amuză. Începuse să creadă, în sinea lui,
că astfel reuşeşte să se impună în faţa colegilor şi chiar în faţa adulţilor și să îi atragă de partea lui. La
ora de dirigenție se hotărâse să îi amuze din nou pe colegi, aşa că începu să îi răspundă obraznic
doamnei diriginte, să facă gălăgie, să imite comportamentul cadrului didactic într-un mod nepotrivit. A
fost rugat să se liniştească, însă, rugăminţile doamnei îl stimulau mai mult în sens negativ. Ajungând la
limita suportabilității, doamna dirigintă s-a apropiat de Ionel, l-a apucat de mână, ridicându-l din
bancă, cu scopul de a-l trimite la directorul școlii. Interpretând reacția doamnei ca fiind agresivă şi,
neştiind cum să procedeze, a început să ţipe şi începu să lovească cadrul didactic, sub ochii cuprinşi de
spaimă ai colegilor. Incidentul a durat puțin. Ionel s-a întors la banca lui simțind privirile îngrozite ale
colegilor asupra lui. Doamna îl privea copătimitor, l-a lăsat să se liniștească, dându-și seama că ceva se
petrece cu el, a renunța să se mai ducă cu el la directorul unității, gândindu-se că ar fi mai bine penru
început să discute prieeneșe cu el între patru ochi. Și, treptat-treptat Ionel și-a deschis sufletul doamnei
diiriginte, aceasta aflând astfel care este cauza acestor comporamene ale băiatului. Ionel suferea foarte
mult după lipsa dragostei părinților, în special a mamei. Doamna dirigintă a luat legătura și cu bunica
lui Ionel, cu care, discutând, și-a da seama că aceasta îi acorda o atenție și o grijă mai mare
Irinei,surioara lui Ionel, de numai 6 ani. Bunica nu făcea aceasta din răutate, ci datorită faptului că feița
avea nevoie de o supravechere mai atentă, fiind mai mică. Ionel nu putea înțelege acest lucru și de aici
pornea revolta si tot comportamentul lui negativ, mai ales că nu mai avea cui să îi spună durerea, până
când a ,,găsit-o” pe doamna dirigintă.
Aflând situația din familie, dirigina a luat legătura telefonic cu părinții copilului, aducându-le
la cunoșință toată situția și spunându-le că ar fi imperios necesar să se întoarcă cel puțin unul dine ei
acasă. Mama la început a fost împorivă, dar după puțin timp și-a dat seama că doamna dirigintă are
dreptate, așa că a decis ca să rămână doar soțul să muncească, iar ea să se înoarcî acasă, sun mai
importanți copiii decât banii. După ce s-a întors acasă, la câteva săptămâni s-a dus la școală și i-a
mulțumit doamnei pentru sfatul înțelept pe care i l-a dat la timpul potrivit.
1068
PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR ȘI-N
FAMILIE
Stan Gabriela
Școala Gimnazială Nr.7,
Petroșani- Hunedoara
Aș dori să încep lucrarea de față cu definirea clară a noțiunilor de bullying și de cyberbullying.

Termenul de bullying provine din limba engleză de la verbul to bully (someone)= a intimida, a
teroriza, a brutaliza, a chinui verbal și fizic (pe cineva). Din nefericire acest fenomen există de foarte
mult timp, însă în ultimii ani a luat amploare și este urmat tot mai des de fenomenul de cyberbullying (
intimidarea cu ajutorul tehnologiei digitale).
Din cauza pandemiei cyberbullyingul sau ,,bătaia de joc" online reprezintă un fenomen în
creștere. Victimele pot fi atât adulții, cât și copiii. Acest fenomen se manifestă prin amenințarea
victimei cu publicarea unor fotografii/ video pe pagini de socializare, sau chiar crearea unor conturi
false.
În cazurile de bullying este foarte important să identificăm strategiile prevenire și soluționare a
cazurilor de bullying.
Spre deosebire de comportamentele de violență, care apar spontan între copii și dispar o dată cu
creșterea, comportamentele de bullying nu dispar de la sine, ci necesită o intervenție directă din partea
adulților.
Aș spune că acest fenomen nu este chiar ,,nouʺ, el a existat din cele mai vechi timpuri. În zilele
noastre el îmbracă forme tot mai dure, duse uneori la extreme. Facem cursuri, studiem, dar cu toate
acestea fără sprijinul familiei și dorința elevului de a se îndrepta, de a renunța la aceste ,,practiciʺ, nu
putem face nimic.
Cu toții ne-m confruntat cu situații de bullying. În toate clasele există un elev care este
,,liderulʺ. Vă voi prezenta un o poveste reală, întâlnită la clasa unde eram diriginte. În acest caz
bullyingul este ,,moștenit" de copil de la tatăl său.
Așa cum cu toții știm, primul model al unui copil este unul dintre părinți. De cele mai multe ori
fiind ales acel părinte mai dur, mai cool.
1069
B are 12 ani şi este elev în clasa..., la Şcoala Generală ……. . Provine dintr-o familie
organizată, formată din părinţi şi un frate; tată este cel care face legea, acesta fiind motivul pentru care
B l-a ales drept model.
Mama, J, 35 de ani, este şomeră, superstessata, dezechilibrată emoţional, hiperemotivă, iar din
cauza problemelor personale, copiii au trecut pe planul doi.
Tatăl, T., 36 de ani, nu are un loc de muncă stabil, lucrează cu ziua, este deosebit de agresiv cu
toţi membrii familiei, nu este interesat de obţinerea unui loc de muncă constant, nu are şi nu a avut rol
în educarea copiilor; situaţia financiară este dificilă, veniturile familiei constând doar din alocaţia
copiilor, şomajul mamei şi câştigul tatălui, dar mare parte din bani sunt folosiţi de către tată în scopuri
personale, băutură şi ţigări.
Ambii părinţi au probleme constante cu consumul de alcool, neglijând copiii în cea mai mare
parte a timpului.
Când B.era mic obișnuia să-l ,,învețe" anumite cuvinte și apoi să se amuze împreună cu
prietenii. Anii au trecut și lui B. i se părea firesc să vorbească ca și tati. În clasă colegii se amuzau, dar
odată cu trecerea timpului unora nu le-a mai plăcut, au început să-i atragă atenția.
Atmosfera şi climatul educativ de acasă fiind marcate de puternice dezacorduri, de conflicte
frecvente, tatăl este cel care găseşte întotdeauna soluţia: bătaia. Deci...B. începe să aplice același
tratament colegilor care ,,îndrăzneau" să spună ceva. Încetul cu încetul a devenit ,,șeful" clasei. Pentru
unii era amuzant, în timp ce pentru ceilalți devenise colegul de care se temeau. Și-a ales cu grijă
,,victimele".
După vacanța de primăvară B. fost foarte bolnav, a avut pneumonie şi a stat în spital o lună de
zile urmând tratament injectabil. A fost momentul când am crezut că se va schimba, că deveni un elev
,,mai bun". Colegii l-au vizitat la spital, fiecare din motive diferite. Am simțit că și-ar dori o
schimbare, dar pe parcursul anului școlar a rămas la fel de dezinteresat de cunoaştere; nu a mai lovit
colegii, dar a continuat să vorbească urât, să-i amenințe dacă nu îl ajutau cu temele.
La lecţii este pasiv, prezent fizic, îi place să deranjeze lecţiile, are abateri comportamnetale
grave deoarece doreşte să atragă atenţia asupra lui.
1070
Din cauza interesului scăzut pentru școală, în clasa a VI-a a rămas corigent la geografie şi
limba română pe toamnă- a venit însoţit de mama sa la corigenţă; în clasa a VII-a a rămas corigent în
semestrul I la şase discipline. Atunci am cunoscut un alt B.; un copil speriat, care nu-și găsea rostul,
care nu știa ce se va întâmpla cu el. A fost momentul când în urma miilor de discuții purtate cu el, am
fost sigură că se va schimba în bine; am simțit că își dorea să se schimbe, să fie bun, apreciat, să fie
altfel. Colegii i-au fost alături, l-au ajutat, l-au sprijinit. Cea mai grea luptă a fost cu tatăl T. Împreună
cu consilierul școlar, cu discuții săptămânale, cu consilierea mamei, rareori și a tatălui, aș putea spune
că am reușit cu toții, dar cel mai câștigat a fost B. Părinții au fost chiar de acord să facă parte din
echipa de fotbal a școlii, el fiind remarcat la orele de educație fizică încă din clasele mici.
B. caută activ contactul cu grupul, este sociabil, stabileşte uşor relaţii, bun organizator, îşi
atribuie cu mare uşurinţă rolul de lider. Colegii îl plac pentru că este prietenos, săritor la nevoie, însă
uneori sunt deranjaţi de atitudinea pe care o are faţă de anumiţi profesori.
Uneori are ,,ieșiri" necontrolate, face glume de prost gust, dar aproape de fiecare dată realizează
că a greșit și își cere scuze.
Percepţia este bună, nivelul inteligenţei bun, memorie bună, imaginaţie bogată, are o exprimare
uşoară şi corectă, își face temele acasă de cele mai multe ori.
Temperamentul este puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, iritabil, uneori agresiv, activ,
rezistent la solicitări, cu tendinţe de dominare a altora, este emotiv, vesel, optimist. Atitudinea faţă de
muncă,de colegi şi faţă de sine este pozitivă.
Cel mai mult îmi place că a învățat să-și asume lucrurile bune pe care le face, dar și pe cele mai
puțin bune. Își cere scuze atunci când greșește și o face sincer, se străduiește mult, chiar îți dorește să
urmeze cursurile unui liceu din localitate și bineînțeles că i-ar plăcea să fie fotbalist.
Sunt mulțumită de B., dar am o temere: ce se va întâmpla cu el anul viitor când va fi licean, va
fi suficient de puternic?
Atunci când la consiliere am avut lecția despre bullying, el a spus că acest lucru poate fi
exprimat prin desene. Atunci când am văzut desenul, am rămas fără cuvinte. Mi-a spus că asta aude el
acasă, așa vorbește tati. Trist... fără cuvinte...
E atât de greu să fii copil în asemenea situații. Cum să fii bun? Cum să fii altfel? Greu, aproape
imposibil. Dumneavoastră ce credeți? Oare câți copii trăiesc astfel? Ce șanse au ei să reușească, să fie
oameni buni, responsabili?
Sunt întrebări la care poate nu vom afla răspunsul, la care nimeni nu știe exact ce trebuie făcut?
Cum să ajutăm?
1071
1072
STUDIU DE CAZ
Stănică Silvia Justiniana

Școala Gimnaziala
Ostroveni, Jud.Dolj
Problema:
Eleva Alexandra Ionescu din clasa a IX-a prezinta un comportament neadecvat fata de unii
colegi din clasa,respectiv gesturi de intimidare realizate doar alaturi de un grup de 4-5 colegi.Una din
victimele sale, eleva Catalina Popescu, a reclamat dirigintelui urmatoare comportamente deranjante:
Aproape de fiecare data cand raspunde corect la ora este numita ”tocilara” de catre Alexandra
si grupul sau de sustinatori.
Este ridicularizata pentru faptul ca nu fumeaza in pauza, fiind adesea numita ”o tocilara care nu
Este ridicularizata pentru faptul ca refuza sa chiuleasca de la ore.
Este ridicularizata pentru faptul ca nu are un prieten.
Parintii Catalinei Popescu au spus ca aceasta sufera foarte mult din cauza acestor ridicularizari
repetate si plange zilnic din aceasta cauza.
A fost sesizata si atitudinea ignoranta a cadrelor didactice fata de acest fenomen, care nu se
implica absolut deloc cand are un episod de genul se petrece in preajma lor.
Obiective:
Determinarea cauzelor.
Eliminarea cauzelor.
Propunerea unui proiect educativ de interventie
Etape
1.Abordarea cazului
a)Prezentarea cazului-situatia actuala:
Probleme la invatatura
Nevoia de a provoca suferinta prin intimidare, alaturi de un grup de sustinatori
b)Procurarea si sistematizarea informatiilor
Analiza activitatii scolare
Observatii psihopedagogice
Probleme medicale
Relatii sociale
c)Istoricul evolutiei problemei
Istoricul problemei:Problemele au aparut odata cu intrarea in liceu si s-au agravat la terminarea
clasei a XI-a cand datorita dezintereselui fata de scoala,a unor probleme medicale si a numarului mare
de absente eleva repeta anul scolar.In noua clasa se integreaza greu, nefacand fata obligatiilor, incepe
sa minta in legatura cu situatia ei familiala afirmand ca ”nu are mama”.
Istoricul evolutiei scolare:Fara probleme deosebite.
Istoricul dezvoltarii intelectuale:Dezvoltare intelectuala normala, corespunzatoare varstei.
Istoricul familiei:In familie au existat intotdeauna relatii conflictuale,o atmosfera
tensionata,greu de suportat.Mama este cea care impune tuturor calea de urmat iar tatal a lasat copiilor
posibilitatea de a-si alege drumul in viata, incurajand alegerile lor.
Istoricul relatiilor sociale:Eleva s-a mutat la inceputul clasei a XI-a din Iasi, rupand relatiile cu
1073
un fost grup de prieteni.
d)Descoperirea cauzelor
Conflictualitatea familiei,tensiunile in relatiile dintre parinti submineaza nevoia de protectie si
de siguranta a fetei
Starea data suprapusa peste structura astenica a fetei face ca aceasta sa fie predispusa la esec
scolar
Rasturnarea sistemului de valori al tinerei duce la criza de identitate
Lipsa de comunicare si autoritarismul excesiv,agresivitatea produc grave dezechilibrari
emotionale
2.Configurarea situatiei
In urma discutiilor purtate cu eleva si cu mama acesteia s-a constatat ca visul ei cel mare este
sa urmeze o cariera in domeniul teatral catre care are reale inclinatii.De asemenea si-ar dori sa studieze
vioara.
3.Elaborarea strategiilor de actiune
a)Se actioneaza la nivel personal prin:
Cresterea increderii in fortele proprii
Stimularea motivatiei pentru invatare
Modificarea atitudinii elevei fata de colegii ei, fata de invatatura
Sedinte de consiliere
b)Se actioneaza la nivelul clasei de elevi
c)Se actioneaza la nivelul tuturor factorilor
Parinti
Profesori
Colegi
Anturaj
4.Luarea si sustinerea hotararii
Elaborarea unui proiect educativ de interventie
Formularea de prognoze privind evolutia ulterioara a elevei
PROIECT EDUCATIV DE INTERVENTIE
Scop:
Intensificarea colaborarii scolii cu familia, astfel incat sa se rezolve situatiile tensionate din
familie
Stimularea motivatiei tinerei pentru invatare
Depasirea de catre tanara a crizei de identitate
Obiective:
Constientizarea de catre parinti a responsabilitatilor care le revin in educarea copiilor lor
Constientizarea de catre parinti a faptului ca fiica lor este adulta si ca poate lua singura decizii
Cunoasterea reciproca parinti-educatori pentru o colaborare reala scoala-familie
Modificarea atitudinii elevei pentru rezolvarea sarcinilor scolare
Stimularea motivationala adecvata a elevei pentru invatare
Favorizarea integrarii in grup prin realizarea de actiuni comune cu colegii
Orientarea catre sedinte de consiliere pentru rezolvarea problemelor afective si
emotionale,precum si a crizei de iedtitatea
PROGNOZA EVOLUTIEI ULTERIOARE A ELEVEI
Starea pedagogica:
Intensitatea interesului pentru scoala
Promovarea examenului de bacalaureat
Intrarea la facultate
1074
Starea intelectuala:
Va creste rezistenta la efort intelectual
Se va optimiza capacitatea de concentrare a atentiei
Starea de sanatate:
Se va dezvolta normal
Relatii sociale:
Va relationa pozitiv cu colegii, se va integra in colectiv
Va fi acceptata in colectiv pentru realizarea sarcinilor de echipa
Relatii familiale
Se vor detensioma si imbunatati relatiile dintre parinti
Se vor modifica relatiile tinerei cu ambii parinti,care vor renunta la comportamentul autoritarist
in favoarea unei atitudini ferme dar flexibile.
Parintii vor invata modalitatile cele mai bune de abordare si solutionare a situatiilor de criza
BIBLOGRAFIE
1.Autism Speaks, Servicii pentru familie-Ghidul comunitatii scolare,2013
2Ghid de identificare si adresare a nevoilor emergente ale copiilor din Romania,Softuri
educative
3,Vrasmas E.-Psihologia copilului cu dificultati de invatare,Ed. Credis, Bucuresti, 2006
1075
STOP BULLYINGULUI ÎN ȘCOLI
Stănilă Ionela-Lavinia
Şcoala Gimnazială Scoarţa
Școala trebuie să fie pentru copii un mediu pozitiv și sigur de învățare. Un mediu școlar
securizat asigură oricărui copil un cadru optim de dezvoltare cognitivă, emoțională și
comportamentală. În mediul școlar, în present, de la neînțelegerile și conflictele copilărești, s-a ajuns,
din păcate, la forme de violență fizică, verbală și emoțională, foarte diferite ca formă și intensitate. De
la discuțiile dintre copii, care au existat dintotdeauna, s-a ajuns la manifestări de tip bullying, care,
odată transferate în mediul virtual, au luat forma cyberbullying-ului. Orice copil care este cumva
,,diferit” față de ceilalţi copii, poate deveni o victimă a bullying–ului. Aspectul fizic, reactivitatea
scăzută, etnia, elemente de ordin emoţional, cum ar fi timiditatea, dar și sănătatea mintală sau o
dizabilitate, sunt potențiale surse de violență. Intenția de a-i face rău cuiva, repetarea
comportamentului și inegalitatea de forță dintre agresat și agresor, sunt doar câteva caracteristici ale
bullying-ului.
Prin activităţile, jocurile de rol desfăşurate cu copiii am căutat ca aceştia să recunoască
comportamentele de tip bullying și cyberbullying, am informat/sensibilizat copiii şi părinţii cu privire
la pericolul dezvoltării comportamentelor de tip bullying în şcoli.
Expunere problemă:
Alex este un preşcolar foarte activ, uneori chiar neastâmpărat, cu un comportament neadecvat
faţă de colega lui de grupă Sorina. Acesteia i se adresează „aragaz cu patru ochi”. Fetiţa este foarte
afectată de comportamentul lui Alex şi al altor colegi din grupă care susţin cele spuse de acesta. Sorina
a refuzat să mai poarte ochelarii, cu toate că fără aceştia nu vedea bine.
Obiectiv:
Determinarea şi eliminarea cauzelor prin jocuri de rol
Am învăţat pe Sorina prin jocul de rol ce să îşi spună când Alex îi zice „aragaz cu patru ochi”
sau să privească situaţia altfel. Sorina poate să îşi spună: „chiar dacă nu îmi place cum mă porecleşte
pot să fac faţă acestei situaţii “; poate să îşi pună o întrebare care să verifice valoarea de adevăr a celor
spuse pe seama sa: „este adevărat ce spune … despre mine?” (de cele mai multe ori se dovedeşte că
nu); poate să se gândească la calităţile sale care contravin remarcilor negative făcute la adresa sa de
către Alex şi susţinută de alţi colegi.
Am învăţat pe Sorina prin jocuri de rol să se comporte diferit: - să ignore pe Alex: să se
comporte ca şi cum celălalt este invizibil şi să acţioneze ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.
(Manifestarea furiei sau izbucnirea în plâns adesea accelerează comportamentele de tachinare).
Ignorarea însă nu este o metodă bună în situaţii în care cineva tachinează de foarte mult timp şi
foloseşte comportamente de bullying cu scopul de a-l intimida). Dacă este posibil, este recomandat să
plece din situaţie; - să transmită mesaje la persoana I: acest tip de mesaj asertiv este o metodă bună de
prefera să încetezi”. Exersarea acestei tehnici presupune stabilirea contactului vizual şi folosirea unei
ton ferm. Această tehnică funcţionează când este folosită într-un cadru controlat, în care există un
adult, există nişte reguli, etc. (cum ar fi în clasă, la grădiniţă). Folosirea ei în recreaţie sau în curtea
şcolii poate să ducă la agravarea situaţiei (copilul care tachinează face şi mai rău deoarece a observat
că ceea ce face el, produce o emoţie sau a obţinut ceea ce şi-a dorit); - să răspundă paradoxal: această
tehnică învaţă copilul cum să-şi schimbe modul în care vede sau înţelege cuvintele pe care celălalt le
spune la adresa sa. Astfel, el poate să schimbe cuvintele de tachinare în complimente. Când Alex îi
zice „aragaz cu patru ochi” Sorina poate să răspundă politicos: „Mulţumesc că ai remarcat că am
1076
ochelari!”; - să răşpundă cu un compliment: aceasta ar putea răspunde cu un compliment „Tu ai o
vedere foarte bună!”. Umorul este un alt tip eficient de reacţie deoarece este total diferit de răspunsul
aşteptat şi subliniază faptul că nu există un punct vulnerabil care să fi fost atins. În plus, râsul poate să
schimbe o situaţie cu potenţial de rănire, într-una comică.
Pentru situaţiile în care comportamentul de bullying se menţine şi nimic nu pare să funcţioneze,
copiii au nevoie să solicite ajutorul unui adult. Primul pas în reducerea comportamentelor de bullying
este să le recunoaştem şi să facem ceva pentru stoparea lor (ex. să semnaleze prietenilor, cadrelor
didactice, părinţilor atunci când nu ştiu sau nu reuşesc să facă faţă singuri).
În concluzie:
Să ignore comportamentul de agresare (doar în faza iniţială!).
Să se distanţeze de situaţia şi locul respectiv.
Să reacţioneze într-o manieră fermă (învăţarea abilităţilor asertive).
Ce este important să evite un copil care este agresat: să se înfurie/să plângă; să se comporte
agresiv (să lovească, să înjure etc.), să aducă alţi copii sau o gaşcă cu ajutorul căreia să îşi facă
dreptate, să răspundă cu tachinare.
La nivelul școlilor, bullying-ul poate fi prevenit prin educație, mai precis, prin dezvoltarea unor
politici de disciplinare și prin promovarea valorilor prosociale
Studiu de caz
Sterea Genoveva Dorina

Școala Profesională Specială „Emil Gârleanu”, Galați
Nume și prenume: I. F.
Vârsta: 15 ani
Clasa: a VIII-a
Sex: M
Elevul I.F. din clasa a VIII-a a unui colegiu de prestigiu din oraș, prezintă devieri
comportamentale fata de câțiva colegi de clasă, respectiv gesturi de intimidare, amenințări, precum și
acte violente incipiente realizate fie individual, fie alături de un grup de 2-3 colegi.
Problemele au apărut odată cu intrarea în clasele de gimnaziu atunci când elevii odată cu
finalizarea ciclului primar, au posibilitatea de a suține un examen de admitere în clasa a V-a la
colegiile locale. A urmat o perioadă de investigație, pentru a descoperi colegii considerați slabi, pe
diverse criterii.
Elevul R.A., în urma observării de către părinți a unor modificări emoționale ale acestuia în
mediul familial, precum și a încurajării de către părinți, sesizează profesorul diriginte. Motivele pentru
care este hărțuit sunt, în principal, structura emoțională fragilă, firea introvertită, diriginta confirmând
faptul că este un elev extrem de cuminte, tăcut, care își petrece toate pauzele în bancă, fiind prieten
doar cu propriul coleg de bancă.
Părinții elevului au depus o reclamație la școală în care și-au expus nemulțumirile cu privire la
amenințările primite de către copilul lor, intenția de a solicita răspunderea școlii ca unitate custode a
tuturor elevilor și atitudinea ignorantă a serviciului de pază care este plătit din fondurile părinților și
care lasă să treacă neobservate asemenea episoade petrecute pe timpul pauzelor, precum și ineficiența
consilierului psiholog de la nivelul unității școlare. Abaterile elevului problemă au fost multiple, iar
1077
cadrele sau părinții nu au fost alertați de teama etichetării ca „sifonar”.
Aceste acte de violență s-au produs și asupra altor copii, unii fiind încuiați în vestiar. Părinții
bănuiesc și acte de violență fizică asupra copilului, observând unele vătămări circulare pe gâtul
elevului, dar acesta a insistat că a fost sugrumat de un coleg cu mâneca unui sacou „în joacă”.
Prezentarea cazului
cadru familial afectat (părinți extrem de ocupați, mama cu o afacere privată, tatăl plecat
constant în cantonamente, fiind fotbalist) care generează o labilitate emoțională persistentă;
modele negative familiale, atitudini de superioritate nejustificată a părinților și negare a
conduitei copilului lor, diriginta relevând un episod în care un profesor i-a confiscat bricheta în timpul
orei, iar părintele solicitat să vină la școală îi transmite profesorului că poate păstra bricheta “la ce
salariu de mizerie” încasează;
credința că poate obține orice prin orice mijloc, în virtutea situației financiare foarte bune a
familiei;
toleranță scăzută la frustrare, la stres, comportamente hiperkinetice și deficit atențional;
probleme la învățătură;
demotivare educațională, având internalizat principiul „banii rezolvă orice”, chiar și admiterea
și reusita la un liceu de prestigiu;
nnevoia de a provoca suferinta prin acte de violență verbală.
Cauze
lipsa de comunicare în familie, un stil permisiv, neinteresat;
implementarea unor credințe eronate în familie, banii acordă valoare unui om;
educația primară a fost realizată cu precădere de către bonă;
nevoile de conectare, competență și control neîndeplinite ce determină nevoia de validare din
partea grupului.
Scopul intervenției
stimularea motivației pentru învățare
dezvoltarea capacității de cooperare la nivelul macro și microgrupului
intensificarea colaborării cu familia
Elaborarea strategiilor de acțiune
Obiective:
responsabilizarea părinților cu privire la importanța rolului în educația copiilor;

modificarea atitudinilor comportamentale ale familiei pentru o abordare diferită, empatică și
implicată față de copil, pentru avansarea unor modele parentale adecvate, ferme, dar calde;
promovarea unei colaborări constante în parteneriatul școală-familie;
moficarea atitudinii elevului pentru rezolvarea sarcinilor academice și regândirea importanței
cunoștințelor pentru viață și exercitarea unei profesii;
realizarea unui program echilibrat pentru a evita instalarea stării de oboseală psihofiziologică,
cu sarcini dozate corespunzător, pentru a susține motivația de învățare prin reușită și diminuarea
eșecului;
terapie individuală și de familie.
1078
Strategii de acțiune
a. Se acționează la nivel personal prin:

stimularea motivației pentru învățătură;
modificarea atitudinii elevului față de învățare;
modificarea atitudinii elevei față de colegi și profesori;
modificarea sistemului de valori ale elevului prin aplicarea testelor de determinare a intereselor;
ședințe de consiliere.
b. Se acționează la nivel de clasă:

integrarea în macrogrupul școlar;
solicitarea elevului pentru realizarea de proiecte, activități școlare pe echipe/ grupe diferite;
participarea la activități extracurriculare, excursii, vizionări piese de teatru, activități sportive
(bicicleta, trotinete, jocuri de cooperare în detrimentul celor de competitivitate), activități de
voluntariat.
c. Se acționează la nivelul adulților din viața elevului:

aparținători (terapie de familie, tehnici de parenting, dramatizări și joc de rol, activități de timp
liber cu propriul copil);
profesori (programe de prevenire și combatere a bullyingului, implementarea la orele de
consiliere și orientare/dezvoltare personală a unor jocuri educaționale de conștientizare a fenomenului
de bullying, camere de supraveghere în clase, un profesor de serviciu pe fiecare palier, activități de
colaborare între clase diferite).
Prognoza/Rezultate
Evoluția școlară:
intensificarea interesului pentru școală;
promovarea examenului final/Evaluării Naționale;
intrarea la liceu prin forțele proprii și nu datorită stării financiare a părinților.
Relații sociale:
dezvoltarea relaționării pozitive cu ceilalți colegi;
integrare optimă în grupul clasei;
cooperare cu membrii grupului în vederea rezolvării sarcinilor distribuite;
acceptarea sinceră a acestuia de către ceilalți colegi;
inițierea unor activități în grup.
Relații familiale:
amplificarea atmosferii familiale pozitive;
adoptarea unui stil parental cald, dar ferm, în care toți membrii familiei cunosc și respectă
regulile existente;
petrecerea unei secvențe de timp liber zilnic cu copilul (joc de societate, crearea unui proiect).
.
Bullying-ul după transfer
Prof. Stoica Felicia-Georgiana, Colegiul Național „Ion Neculce“, București

1079
Prof. Aronescu Maria Daniela, Colegiul Național „Ion Neculce“, București
Problema:
În cadrul unei clase de gimnaziu, un elev este marginalizat, deoarece venise prin transfer de
la o școală din provincie, de la care fusese obligat să se mute în urma conflictelor avute cu alți colegi.
Școala din oraș îi acceptase transferul (avea un număr mic de elevi în clasa respectivă), chiar
dacă avea nota scăzută la purtare și rămăsese repetent cu un an în urmă.
În noua clasă, problemele au început imediat după începerea anului școlar și presupuneau:
conflicte cu colegii, aflându-se, pe rând, fie în ipostaza victimei, fie în cea a agresorului; conflicte cu
profesorii clasei; refuzul de a rezolva sarcinile de lucru; obținerea notelor mici; reclamații din partea
celorlalți părinți, care îl percepeau ca pe un factor perturbator ce trebuie îndepărtat din clasă.
Obiectivele planului de acțiune:

Descoperirea cauzelor comportamentului agresiv;
Aplicarea unor metode de remediere a problemelor semnalate.
Planul de acțiune :
Etapa I :
- Discuții împreună cu părinții elevului și cu consilierul școlar, care a propus terapie atât pentru
elev, cât și pentru părinții care aveau nevoie de un sprijin în abordarea acestei situații;
- Recomandarea de a consulta un psiholog.
Etapa a II-a:
- Psihologul stabilește un diagnostic pt elev: ADHD și le recomandă părinților să-l implice pe
copil în diverse activități ce presupun consumarea energiei, descoperirea unui hobby.
- La nivelul clasei de elevi, dar și al colectivului de părinți, profesorul-diriginte poartă discuții
cu toți factorii implicați și se prezintă, cu acordul părinţilor elevului.
Etapa a III-a:
- Profesorul-diriginte îi acordă elevului diverse roluri la nivelul clasei, cum ar fi elevul ce va
numi absenții, elevul ce va distribui fișele de lucru la anumite materii, elevul care va șterge tabla, cu
scopul de a-l implica activ în desfășurarea propriu-zisă a zilei de curs.
- La finalul fiecărei zile, se purtau discuții cu elevul și cu părinții acestuia pentru a se accentua
lucrurile pozitive realizate de el în timpul programului.
Rezultate:
Atenția elevului a fost îndreptată către alte lucruri, i s-a oferit contextul de a-și manifesta, în
mod pozitiv, prezența la nivelul clasei;
Conflictele cu colegii s-au împuținat, iar cele cu profesorii au fost eliminate;
Ceilalți părinți nu au mai solicitat transferul disciplinar al elevului.

Prof. Stoica Gabriela Florentina
Grădinița cu program prelungit ,,Alexandrina Simionescu Ghica”
Târgoviște, Dâmbovița
Studiile internaționale arată că în 75% dintre cazurile în care s-a intervenit, bullying-ul s-a
oprit. Astfel, cel mai important rol il joacă cunoașterea , prevenirea, monitorizarea și ținerea sub
control strict a fenomenului de bullying .
Statisticile arata ca 82% dintre situațiile de bullying au loc în instituțiile de învățământ. În
România, 1 din 3 copii a fost umilit in fața colegilor, iar cei mai afectați de acest abuz emoțional sau
1080
fizic sunt băieții cu vârste între 9 – 12 ani. Cu astfel de fenomene copiii se confruntă din ce in ce mai
des, incepând chiar de la grădiniță, cu consecințe care pot fi ireversibile în dezvoltarea lor.
In secolul XX, ca verb, ,,to bully” înseamna a intimida, a speria, a domina. ,,Bully” este
persoana care îșifolosește puterea și tăria, pentru a speria și a răni persoanele maislabe (Oxford
Advanced Learners Dictionary 2016).
„Bullying-ul este o problemă cu care se confruntă copiii încă de la grădiniță și care se
agravează odata cu intrarea la școală. Din păcate, adulții nu își dau seama de gravitatea situației si nu
intervin pentru a preîntâmpina sau a stopa fenomenul de bullying între copii. Surprinzător, dar toți
copiii suferă: atât copiii-victimă, cât și cei martori, ba chiar și copiii-abuzatori. Pentru că inainte de a
deveni abuzator, acel copil a fost o victimă a cuiva și a învățat pe pielea lui cum e să fii abuzat, iar
acum se apăra atacând.
Dan Olweus, psiholog norvegian considerat pionier al cercetării bullying-ul, a ajuns la
concluzia că, acest fenomen poate fi combătut. În lucrările ,,Bullying at school: what we know and
what we can do” (2003), şi ,,Blueprints for Violence Prevention: Book Nine- Bullying Prevention
Program, realizată împreună cu Sue Limber și Sharon Mihalic (1999), dar și în alte lucrări, ni se
prezintă detaliat o strategie de combatere bullying-ului școlar.
Conform primelor studii popularizate de Olweus, termenului de bullying îi erau atribuite 3
elemente obligatorii. Astfel, pentru a fi bullying, un comportament trebuia să aibă următoarele
caracteristici:
Să reprezinte un dezechilibru de putere – situație în care o persoană o domină pe cealaltă;
Să se repete frecvent (regulat/constant);
Să provoace neplăcere victimei, iar această neplăcere să îi genereze satisfacție agresorului.
Susan Limber – directorul programului Olweus in SUA – a completat și detaliat ulterior
definiția, segmentând comportamentele de bullying, astfel:
agresiuni verbale – directe: jigniri, etichetări, umiliri publice, etc.;
agresiuni verbale – indirecte (răspândirea de zvonuri, când auzi lucruri despre tine de la alții);
farse / glume proaste – verbale sau fizice („pranks” cum sunt cunoscute în America);
cyber-bullying: agresiuni online (scrise sau sub formă de multimedia/audio-video).
În studiul național efectuat de Organizația Salvați Copiii în anul 2016 se arată că:
1 din 4 copii era umilit în mod repetat la școală, in fața colegilor;
1 din 6 copii era bătut în mod repetat;
1 din 5 copii umilea in mod repetat un alt copil la școala;
in mod repetat, în școală, 3 din 10 copii erau excluși din grupul de colegi;
7 din 10 copii au fost martorii unei situații de bullying în mediul școlar.
Forme ale bullyingului – violenței manifestate în școală
excluderi/includeri sociale selective (ex. eliminare dintr-un grup sau includere pe baza unor
criterii stricte și subiective sau contextuale), inclusiv condiționarea socială sau alegerea
selectivă a prietenilor (ex. daca vrei sa fii prieten cu mine, nu poți fi prieten și cu X…);
agresiuni fizice – directe (te împinge, te bate, te lovește);
agresiuni fizice – indirecte (îți ia un lucru de-al tău și ți-l aruncă / murdărește / strică / distruge);
agresiuni sexuale,inclusiv din partea vreunui cadru didactic;
excluziune pe considerente rasiale;
intimidarea directă (ex. prin amenințări) și generarea fricii;
hărțuire prin intermediul tehnologiei – cyberbullying;
mobbing.
Psihologii atrag atenția părinților si profesorilor să se informeze asupra resurselor pe care le au
la dispoziție pentru a-și ajuta copiii, învățând să recunoască în primul rând semnele bullying-ului.
1081
copilul poate învăța și comportamente de tip bullying.
"Este nevoie de investiție și conștientizare la fiecare nivel de funcționare a sisemului de
învatamant de la cel strategic, unde se creează cadrul legal de gestionare a bullying-lui, până in sala de
clasă, pe culoarele școlii, unde prevederile normative se transformă în atitudini și comportamente
cheie. Nu trebuie lăsați în afara ecuației parinții si comunitatea, pentru că, adeseori, acolo se învață
strategii agresive de comportament", (Marius Rusu, psiholog în cadrul Programului de combatere a
violenței în cadrul Organizației Salvați Copiii).
Este necesar ca acest fenomen care se manifestă mai ales în colectivitățile de copii, respectiv
în rândul elevilor , să fie cunoscut și monitorizat corespunzător.
Mai mult, în contextul răspândirii accesului la internet la vârste tot mai mici, specialiștii atrag
atenția asupra celui mai recent fenomen de hărțuire prin intermediul tehnologiei – cyberbullying.
Statisticile arată ca 6 din 10 tineri vor experimenta cyberbullying în viitorul apropiat.
România se află din păcate pe harta cyberbullying-ului pe primul loc in Europa, cu o
incidență a fenomenului de 37.3%.
cuiva.
necesare pentru a putea pune capăt agresiunii. Încă de mici, copiii au conturi de mail, facebook si
youtube. Toate aceste canale sunt surse sigure de bullying. Părintii trebuie sa se implice in viața online
a copilului, iar cei mici trebuie sa înțeleagă puterea cuvintelor online.
Termenul de mobbing se referă la aceleași activități de bullying, cu mențiunea că sunt aplicate
de grupuri mai mari de copii unui singur copil. Mobbingul este mai periculos decât bullyingul, pentru
că are loc “în haită” , poate avea consecințe serioase. Din punct de vedere sociologic, când sunt în
grup, copiii prind curaj mai mare, tind să le demonstreze celolalți din grup cât de viteji sunt, iar aceste
demonstrații au ca obiect agresarea celor care nu fac parte din acel grup.
Rolul Comisiei pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar:
gestionează sistemul de comunicare între şcoală, autorităţi şi familie pentru identificarea,
monitorizarea şi prevenirea actelor de violenţă/infracţiunilor, prin implicarea tuturor factorilor
educaţionali;
sesizează conducerea şcolii şi comisia judeţeană pentru prevenirea şi combaterea violenţei în
mediul şcolar în legătură cu fenomenele şi actele de violenţă constatate;
analizează cauzele fenomenelor şi actelor de violenţă constatate;
realizează planul operaţional privind reducerea fenomenului violenţei în mediul şcolar, adaptat
condiţiilor şcolii şi în concordanţă cu strategia naţională pentru prevenirea şi combaterea violenţei în
mediul şcolar, cu planul comisiei judeţene şi cu planul managerial al directorului;
urmăreşte modalităţile de aplicare a prevederilor legale, privind creşterea siguranţei la nivelul
şcolii;
evaluează şi monitorizează activităţile de prevenire şi combatere a violenţei în mediul şcolar
propriu;
1082
centralizează lunar situaţiile de violenţă semnalate de către dcadrele didactice;
propune măsuri de prevenire şi combatere a actelor de violenţă;
elaborează semestrial un raport de activitate şi îl transmite comisiei judeţene pentru prevenirea
şi combaterea violenţei în mediul şcolar.
BIBLIOGRAFIE:
Studiu elaborat de prof. dr. Simona CIMPEAN coordonator implementare campanie Centrul
Judeţean de Resurse şi Asistentă Educaţională Sibiu;
PREVENIREA bullyingului și a cyberbullyingului în unitățile de învățământ preuniversitar,
Normă metodologică, Ordin 4343/2020;
https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie;
https://avocatiuliadumitru.ro/prevenirea-bullyingului-si-a-cyberbullyingului-in-unitatile-de-
invatamant-preuniversitar/;
%C3%AEi-punem-cap%C4%83t.
Protagoniştii bullying-ului
Stoica Tatiana / Stoica Marian
Şcoala Gimnazială Nr.1 Balş
Una dintre provocările cărora profesorii și elevii din școli trebuie să-i facă față este bullying-ul.
Din păcate, violența din școli este una dintre cele mai vizibile forme de violență împotriva copiilor.
Aceasta poate avea mai multe forme, de la violența fizică până la cea psihologică putând fi exprimată
prin acte de bullying, intimidare și represiune. Violența din școli poate crea insecuritate și teamă, astfel
afectând climatul de învățare și încălcând dreptul elevilor de a învăța într-un mediu sigur și relaxant.
Fenomenul “bullying” în şcoli afectează negativ atât existenţa victimelor cât şi a agresorilor.
Cercetările au descoperit legături semnificative între comportamentul de tip bullying şi starea de bine
fizică, psihologică şi socială a copiilor.
Prin tematica abordată, prezentul studiu ,,Protagoniştii bullying-ului’’ se înscrie printre puţinele
cercetări ale autorilor, care s-au axat pe această problematică şi aduce date clare, ce pun în evidenţă
rolul, utilitatea şi eficienţa programelor educative de stopare a violenței de tip bullying. Fenomenul
”Bullying” este analizat dintr-o multiplă perspectivă: din interiorul sistemului educativ preuniversitar
(perspectiva elevilor, consilierilor, profesorilor) și din exteriorul mediului educativ formal
(perspectiva părinților, medicilor și asistenților medicali, polițiști).
Studiul de faţă este dedicat analizei influenței fenomenului bullying asupra personalității
adolescentului, prin specificului vârstei, a factorilor cauzali, a provocărilor aduse în manifestarea
violenței în școală, subliniind necesitatea prevenirii și diminuării comportamentelor predelincvente sau
de devianță juvenilă.
Şcoala Gimnazială Nr. 1 din oraşul Balş, judeţul Olt este o unitate de învăţământ în care elevii
sunt în proporţie de 90% copii de etnie rromă, una dintre minorităţile etnice dezavantajate din
România. Majoritatea familiilor acestor elevi trăiesc în sărăcie, fără serviciile de bază de care au
nevoie, inclusiv acces la asistenţă medicală și educaţie. Copiii romi sunt discriminați în aceeaşi măsură
ca și adulţii, fiindu-le refuzat dreptul la un mediu sigur, sănătos și la educaţie în copilărie. Copiii se
confruntă cu probleme încă de la începutul vieţii. Mulţi nu au certificat de naştere, care le oferă dreptul
la o gamă întreagă de servicii, inclusiv programe de educaţie timpurie. Căsătoria juvenilă este
percepută ca o modalitate de a proteja fetele, dar și ca o tradiţie prețuită. În realitate, aceste căsătorii
accentuează disparitățile cu care se confruntă fetele și limitează posibilităţile acestora în
viaţă. Căsătoria juvenilă și abandonul şcolar sunt strâns legate, în special la fete, iar aceste căsătorii
mai expun fetele la riscurile sarcinii și naşterii timpurii, precum și la un risc ridicat de violență.
Acest studiu este unul exploratoriu. Eșantionul acestei cercetări a fost format din 30 de elevi
1083
(15 fete, 15 băieţi). Datorită faptului că principalul instrument de investigație a fost chestionarul,
concluziile nu pot fi generalizate, dar pot servi la efecturea unor studii viitoare mai aprofundate.
Ipoteze
Există diferenţe semnificative între băieţi şi fete, acestea din urmă cad victimă agresiunii
fizice într-o măsură mai mică decât băieţii, fiind şi mai intens supuse agresiunii psihologice;
Există o legătură între vârsta copilului agresat și măsura în care acesta cade victimă
a agresiunii. Ipoteza este că intensitatea bullying-ului se asociază negativ cu vârsta victimei
(bullying-ul afectează într-o măsură mai mare elevii preadolescenţi);
Starea afectivă este o variabilă importantă în analiza acestui fenomen. Cu cât este mai mare
starea afectivă negativă a victimei, cu atât mai mult impactul bullying-ului va creşte.
Starea materială este de asemenea o variabilă foarte importantă. Agresorii provin, de obicei,
din familii ,,înstărite’’ (cu părinţi plecaţi în străinătate, de unde au copiat modele negative sau
nu nu au beneficiat de model matern/patern);
Subdiviziunile etniei rrome (neamurile ţigăneşti) sunt un factor important. Geambaşii,
lăutarii, fierarii, florarii, argintarii şi gaborii sunt consideraţi superiori rudarilor, căldărarilor,
vătraşilor sau ursarilor. Atât în mediul şcolar cât şi în cel familial, copiii sunt învăţaţi din fragedă
pruncie să-şi păstreze limba şi tradiţia. În cadrul multor comunităţi încă se mai practică ,,judecata’’.
În cercetarea de faţă bullying-ul a fost operaţionalizat prin intermediul unui chestionar ce
conţine 10 itemi. Urmând linii de cercetare am departajat cele două fenomene bullying fizic (lovit cu
punul, împins, lovit cu piciorul) şi bullying psihologic (ameninţare, şicanare, atribuirea unor porecle,
mesaje jignitoare pe Whatsapp, deposedare de bunuri sau bani).
Surprinderea cea mai mare a fost în momentul în care am constatat că din cei 30 de
respondenţi, prin intermediul chestionarului, toţi au declarat că au fost victimele bullying-ului la un
moment dat în şcoală. Poreclele, ameninţările, împingerea, lovirea uşoară şi mesajele jignitoare au
reprezentat formele cele mai des menţionate de către aceştia. Băieţii sunt mai supuşi bullying-ului fizic
(luând în considerare şi ,,excesul de testosteron’’) iar fetele sunt victime ale ambelor forme de
bullying.
Învăţătorii, profesorii diriginţi şi conducerea unităţii au derulat semestrial şi anual proiecte
extraşcolare în vederea combaterii acestui fenomen. Cadrele didactice au precizat că metoda principală
la care apelează atunci când sunt martorii unui astfel de fenomen este dialogul cu ambele părţi dar
majoritatea au relatat că este dificil să medieze conflictele apărute, având nevoie de intervenţia
autorităţilor.
Concluzii
În unitatea de învăţământ menţionată există o legătură strânsă între cadrele didactice,

psihologul şcolar şi poliţiştii de proximitate, toţi fiind implicaţi în gestionarea bullying-ului, dar cu
toate acestea există limite în stoparea acestui fenomen. Şi prezentul studiu are limitele sale: datele au
fost obţinute într-o singură etapă de consultare a rspondenţilor şi reprezintă doar ,,o poză’’ a situaţiei
prezentate.
Recomandări
Plecând de la intervenţia la nivelul individual, la nivelul familiei şi la nivelul şcolilor, sunt

oportune şi necesare intervenţia terapeutică şi participarea cadrelor didactice la cursuri de formare
pentru a combate acest fenomen.
1084
BULLYING-STUDIU DE CAZ
Prof. înv. preşcolar Stoiculescu Simona Raluca

Grădiniţa Rază de Soare Târgovişte
Ana are 13 ani, este elevă în clasa a VII-a și îi place să învețe, fiind prima din clasă chiar dacă
părințiI ei sunt despărțiți și nu are o condiție materială tocmai bună (rămânând în grija mamei care nu
are un serviciu stabil). În fiecare zi, rebela clasei a cărei părinți sunt înstăriți, alături de vreo 4-5 colegi,
râd de ea, o numesc tocilară, săracă, că nu se ridică la nivelul lor și că ar trebui să plece din această
clasă pentru că nu este loc pentru ea, fiind folosită numai ca furnizor de teme. Ana nu știe cum să
scape și ce să mai facă, îi este frică dar în același timp rușine să povestească cuiva despre aceste
incidente considerându-se neimportantă și trăind mereu cu impresia că o va înfuria mai tare pe fată.
Copila devine din ce în ce mai izolată, neatentă la ore, fără chef de învățat și plânge zilnic pe ascuns
observând atitudinea ignorantă a unora dintre cadrele didactice când astfel de episoade se întâmplă în
preajma lor. Singura soluție pe care o vede în acel moment este abandonul școlar și fuga de acasă. Fata
preferă să nu mai vină la școală și se refugiază la bunica ei din partea tatălui, învățând și citind toată
ziua. După două zile de căutări este găsit și adusă acasă teafără.
Pentru acest lucru se vor lua în calcul:

discuții pe tema acestui conflict atât cu părinții victimei cât și cu părinți agresorului pentru
discuții între agresor și victimă favorizând exprimarea nemulțumirilor dar și al aprecierilor
discuții cu toți actori implicați care au luat parte la acest conflict, atât ca participanți sau ca
şcoala devine primul spațiu potrivit pentru desfășurarea programelor de prevenție a
Pe termen scurt, este necesară reintegrarea Anei în clasă având susținerea cadrelor
Pe termen mediu se va focusa atenția pe diminuarea sentimentului de rușine și teamă în
Iar pe termen lung se va lucra asupra stimei de sine pentru ca Ana să își recâștige
contact.
Consilierul este pilonul principal în integrarea Anei într-un grup de prieteni și învățarea
abilităților sociale și de exprimare a emoțiilor atât pentru ca acest grup să funcționeze optim dar în
același timp să știe când să se retragă dintr-un grup și cum să reacționeze dacă fenomenul de bullying
va mai apărea.
În cazul creșteri stimei de sine a fetei este esențială colaborarea consilier – profesor –
părinte pentru a cunoaște foarte bine copilul cât și mediul lui de dezvoltare emoțională, dezvoltând
metode optime de comunica eficiente pe diferite teme (iubire, prietenie, familie, reușite) atât în cadrul
școlii cât și acasă , descoperindu-se dacă scăderea stimei de sine a apărut înainte de bullying sau după
acest incident, dar în același timp este încurajată, lăudată pentru a facilita integrarea în clasa de elevi.
1085
BULLYING
STUDIU DE CAZ
Prof. Psihopedagog, Stratulat Natalia

Școala Profesională Specială „Emil Gârleanu”, Galați
DATE DE IDENTIFICARE:
Numele și prenumele elevei: A.M.
Vârsta: 18 ani
Clasa: a XII-a
Sex: F.
A.M., este o elevă timidă, cumpătată și foarte permisivă. Este silitoare, conștiincioasă. Nu se
implică în problemele altora dacă nu e solicitată, dar, în momentul acela se implică trup și suflet.
Elevele I.C., N.A. și P.M. au un comportament neadecvat față de una dintre colegele lor. Mai
exact, față de eleva A.M.. Faptul că, aceasta s-a aflat în locul nepotrivit la un moment nepotrivit,
asistând, fără să vrea, la o scenă foarte compromițătoare pentru fete, le-a determinat pe cele trei să
recurgă la amenințări față de colega lor A.M.. Și anume:
zilnic, e amenințată să nu vorbescă pentru că o așteaptă zile grele;
o insultă adesea din motive banale;
îi atribuie fapte grave neadevărate;
după o scurtă perioadă, au recurs la fapte deja, șicanând-o, în fel și chip, la modul cel mai
răutăcios.
M. s-a plâns mamei de cele întâmplate la școală dar aceasta nu a crezu-o, spunându-i că o fi ea
vinovată de ceva din moment ce fetele nu o lasă în pace. Cu tatăl nu a putut comunica acesta fiind
plecat cu serviciul în altă țară. La rândul ei, d-na dirigintă nu a fost prea atentă la relatarea fetei
nereținând prea bine evenimentele relatate. Prin urmare, lucrurile au rămas în același stadiu. S-a simțit
la fel de speriată, de înfricoșată chiar.
Faptul că nu a găsit sprijin așteptat atunci când l-a solicitat, că nu a fost înțeleasă a căutat
singură soluții. Care au fost acestea? A reacționat la fel ca cele trei fete, căutând să le „chinuie„ și ea.
A făcut tot felul de scenarii, mult mai macabre decât cele de care a avut ea parte, scenarii de „plătire a
monedei„ și, în timp, le-a pus în aplicare. Când lucrurile au luat o întorsătură urâtă și periculoasă, atât
pentru ea cât și pentru cele trei fete agresoare, nu a avut puterea de a se opri decât atunci când viața
uneia dintre cele trei fete a fost pusă în pericol, aceasta fiind la un pas de moarte. Abia atunci a avut
puterea de a recunoaște cele înfăptuite și a solicita un ajutor de specialitate.
CAUZE IDENTIFICATE:
scăderea notelor la învățătură;
inactivitatea la ore;
dezinteresul total, apatia;
absenteismul;
nevoia de a scăpa de chinurile zilnice la care e supusă de cele trei colege;
nevoia de a-și recăpăta liniștea sufletească de altădată.
SCOPUL INTERVENȚIEI:
intensificarea colaborării cu familia;
dezvoltarea capacității de cooperare la clasei;
1086
stimularea motivației pentru învățare;
recăpătarea încrederii în sine.
1087
Obiectivele intervenției:
responsabilizarea părinților privind importanța rolului în educarea copilului;
modoficarea atitudinilor comportamentale ale mamei pentru o abordare diferită, empatică și
implicată față de copil;
avansarea unor modele parentale adecvate situașiilor ivite;
existența unei colaborări între școală și familie;
modificarea atitudinii elevei față de familie și școală;
realizarea unui program echilibrat, cu sarcini corespunzătoare pentru a susține revenirea reușitei
școlare și reintegrarea în grup;
stimularea gândirii pozitive prin găsirea metodelor non-agresive de abordare și rezolvare a
situațiilor de criză;
terapie individuală și de familie.
Strategii de recuperare:
Se acționează la nivel personal prin:
stimularea motivației pentru învățătură;
modificarea atitudinii elevei față de învățătură;
modificarea atitudinii elevei față de colegi și relațiile cu acceștia;
ședințe de consiliere;
modificarea sistemului de valori prin aplicarea testelor de determinare a intereselor și valorilor;
Se acționează la nielul clasei de elevi prin:

înlesnirile integrării în grup;
solicitarea elevei de a participa și realiza unele activități ale grupului;
participarea la activități extrașcolare nu numai extracuriculare;
Se acționează la nivelul adulților:
Părinți – prin:
terapie de familie, tehnici de parenting, activități comune de petrecere a timpului liber în
familie;
activități prin care eleva să conștientizeze că e răspunzătoare de faptele sale iar părinții să
conștientizeze faptul că eleva va ajunge la vârsta maturității când va luat singură decizii;
Profesori – prin:
programe de prevenire și combatere a bullyingului, implementarea în orele de consiliere și
orientare/dezvoltare personală a unor activități menite să stopeze bullingul de orice natură și
recâștigarea respectului față de sine;
Starea pedagogică:
intensificarea interesului pentru şcoală;
promovarea examenului de bacalaureat;
intrarea la facultate.
va creşte rezistenţa la efort intelectual;
se va optimiza capacitatea de concentrare a atenţiei;
1088
se va dezvolta normal.
rezolvarea crizei de identitate;
recâştigarea respectului faţă de sine.
Relaţii sociale:
va relaţiona pozitiv cu colegii, se va integra în colectiv;
va fi acceptată în colectiv pentru realizarea srcinilor de echipă.
Relaţii familiale:
1089
Prof. Suba Julianna Monica

Școala Gimn. ,,Alexandru Ștefulescu,,
Bullyingul școlar Problema :

Elevul B.N din clasa a VIII a , are o atitudine necorespunzătoare,peristentă, negativă, față
de toti colegii clasei sale. Folosește apelative calomnioase la adresa colegilor care au o masă corporală
mai mare,irinizează ținuta vestimentară a colegilor, jigneste colegii care nu doresc să chiulească , sau
care nu doresc să fumeze. Ridiculizează elevii buni de carte ,numindu-i tocilari și ratați.
Obiectivele Studiului :
Se urmarește determinarea cauzelor; Eliminarea cauzelor; Propunerea unui plant educativ de
intervenţie.
Etapele Studiului
I.Abordarea Cazului
Elevul B.N. are probleme la invăţătură; Simte nevoia de a provoca suferintă colegilor săi prin
intimidare calomnie si ridiculizare
1. Analiza activităţii şcolare: Elevul B.N are note medii la majoritatea materiilor; Îşi
indeplineşte sarcinile şcolare cu mare greutate; Nu participă foarte activ la ore şi chiuleşte des;
Manifestă interes doar la: muzică și sport;
2. Observaţii psihopedagogice: Inteligenţă – corespunzătoare varstei; Gandire – concretă;
Limbajul scris/oral – destul de bogat in semnificaţii; Memoria – corespunzatoare varstei; Imaginaţia
– in general de tip reproductiv; Atenţia – capacitate medie de concentrare, oboseşte uşor; Voinţa –
lipseşte, evită să ia decizii majore, este superficial ; Motivaţia – de tip extrinsec; Deprinderi verbale,
senzoriale, motrice – normale, corespunzătoare varstei; Deprinderi de gandire şi perceptive –
corespunzatoare varstei. Afectivitate – prezintă dezechilibre afective majore, oscilează intre dispoziţii
afective pozitive şi negative in perioade foarte scurte de timp, este hiperemotiv chiar dacă se
străduieşte să nu o arate.
Elevul B.N prezintă o dezvoltare psihosomatică normală pentru varsta lui dar are fără afecțiuni
medicale ( 60kg , 1.70m)
4. Relaţii sociale
Familie – relaţii deosebit de incordate intre părinţi, care au culminat cu un foarte recent divorţ.
Tatăl este deosebit de agresiv și autoritar cu toţi membrii familiei. Tatal nu realizează venit.
Mama ajută la asigurarea siguranţei financiare, și la creşterea şi educarea copiilor:
Colegii de clasă – are relaţii incordate cu colegii de clasă care l-au izolat datorită atitudinii sale.
Elevul B.N ,de-a lungul timpului , a fost mutat de catre părinți prin mai multe clase .Astfel nu a
avut timp să iși creeze prietenii durabile. Și-a contruit în fiecare clasă grupuri neorespunzătoare de
copii.
1.Descoperirea cauzelor
Conflictualitatea familiei, tensiunile in relaţiile dintre părinţi subminează nevoia de protecţie şi
de siguranţă a elevului; Răsturnarea sistemului de valori al elevului duce la criza de identitate;
Impunerea unui traseu in viaţă care este departe dorinţele şi posibilităţile elevului şi care satisface
1090
frustrările şi neimplinirile mamei conduce la dezorientare şi eşec şcolar; Lipsa de comunicare şi
autoritarismul exesiv, agresivitatea produc grave dezechilibre emoţionale.
In urma discuţiilor puratate cu elevul B.N şi cu mama acestuia s-a constatat că visul lui cel mai
mare este să urmeze o carieră in domeniul sportiv. Pentru viitorul apropiat elevul şi-a propus: Să nu
mai lipsească de la şcoală; Să studieze suplimentar la obiectele la care are probleme şi, aventual, să
ceară ajutor din partea colegilor; Să se pregătească cu atenţie pentru examenul de admitere la liceu;
4.Elaborarea strategiilor de acțiune
a) Se acţionează la nivel personal prin: creşterea increderii in forţele proprii; stimularea
motivaţiei pentru invăţare; modificarea atitudinii elevului faţă de invăţătură; modificarea atitudinii
elevului faţă de colegi şi relaţiile cu aceştia; şedinţe de consiliere; modificarea sistemului de valori a
elevului prin aplicarea testelor de determinare a intereselor şi valorilor;
b) Se acţionează la nivelul clasei de elevi: inlesnirea integrării in grup; solicitarea elevului
pentru realizarea unor activităţi de grup; participarea la activităţi extraşcolare : excursii, programe
distractive.
c) Se acţionează la nivelul tuturor factorilor: părinţi; profesori;
5. Luarea și susținerea horărârii
2. Formularea de prognoze privind evoluţia ulterioară a elevului.
1091
CYBERBULLYING-UL ÎN ZILELE NOASTRE
Szakács Beáta Ottilia – profesor învățământ preșcolar

G.P.P. ”Toldi”-structura G.P.P.” Făt-Frumos”Salonta
Ce este cyberbullying-ul?
Hărțuire, agresiune în mediul online, unde agresorul (nu în toate cazurile) rămâne
anonim, ne identificat, iar victima trăiește cu impresia că nu va putea scape de agresor niciodată.
Cyberbulliyng-ul are un impact negativ asupra tuturor actorilor din spațiul virtual – victimă,
martor, agresor.
Copiii, adolescenții care întâmpină agresiune de tip cyberbullying (hărțuire cibernetică), pot fi
afectați în multe feluri:
Psihic – se simt supărați, stânjeniți sau chiar furioși, trăind cu sentimentul de însingurare,teamă,
îngrijorare ;
Emoțional – se simt rușinați sau își pierd interesul pentru lucrurile care le-au făcut cu mare
plăcere;
Fizic – se simt obosiți, au simptome precum durerile de stomac sau de cap, poate avea o
scădere din greutate, rezultatele școlare devin tot mai slabe sau apare refuzul de a merge la școală;
Sentimentul de a fi hărțuit de alții poate împiedica exprimarea liberă sau de a rezolva singur
problema . În unele cazuri cyberbullying-ul poate duce și la suicid.
Persoanele hărțuite sau tratate cu agresiune în mediul online (pe o platformă socială și nu
numai), cui ar putea să adreseze problemele întâmpinate?
Este un fenomen răspândit în rândul copiilor, adolescenților, care de cele mai multe ori nu știu
cum să reacționeze sau cui să se adreseze ca să ceară ajutor. Pentru a putea pune capăt bullying-ului ,
agresiunea trebuie identificată, iar raportarea situaților este esențială. Oricare dintre noi putem deveni o
țintă a acestuia. După un studiu al centrului de cercetare New Research se arată că patru din zece adulți
din SUA au experimentat un caz de hărțuire.
Și tu ești victima unui agresor în mediu online?

Cazul trebuie dezbătut cu un părinte, profesor sau cu o persoană de încredere.
Toată lumea are dreptul de a fi în siguranță.
Victima trebuie să ceară ajutorul a unei persoane de încredere, pentru că singur nu este capabil sa
rezolve problema. ” Două minți lucrează mai bine decât una singură”, cu siguranță vei găsi persoane
cărora le pasă de tine și vor să te ajute.
Cum am amintit și mai sus oricine poate deveni victima cyberbullying-ului.
Dacă observi că o persoana din cercul tău de prieteni sau o persoană apropiată este ținta
unei astfel de agresiuni, încearcă să îi oferi susținerea și ajutorul .
Ce poate să fac un părinte în asemenea situații?

Putem afirma că copiii / adolescenții dar și adulții din ce în ce petrec cât mai mult timp
în fața calculatorului în mediu online, așa crește și riscul de a deveni victimă.
Copilul trebuie încurajat să vorbească să se deschidă despre școală, prieteni, evenimente atât
online cât și offline, doar așa puteți să descoperiți cât mai multe despre copilul dumneavoastră și
puteți să identificați dacă copilul a fost agresat sau implicat în situații de bullying sau cyberbullying.
Copilul trebuie ajutat să învețe abilitățile sociale de care are nevoie de a face noi prieteni sau a
se adapta într-un nou cerc de prieteni/clasă.
Un copil încrezător cu stima de sine dezvoltată, are șanse mai mici să fie victima unui agresor
sau să fie violent online cu alții copii.
1092
Să nu uităm că:
”Oricine poate deveni victima cyberbullying-ului!”
1093
STUDIU DE CAZ. BULLYING VERBAL
PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT PREȘCOLAR SPECIAL

SEREȚAN IONELA ADRIANA
CSEI NR. 1 BISTRIȚA
STUDIU DE CAZ: Integrare în colectivitate deficitară, intelect liminar și tulburare

hiperkinetică, bullying verbal (agresiune verbală)
Identificarea problemei
Tabloul familiei: V. J. este un băiat de 10 ani dintr-o familie legal constituită, dar cu frecvente
probleme de comunicare între părinți și un statut financiar precar.
Tabloul băiatului: Copilul a fost înscris la 8 ani în clasa I, în centrul nostru. Fire impulsivă,
hiperactiv, cu tulburări de atenție și dificultăți de relaționare/integrare în colectivitate.
Relaționează dificil cu colegul de bancă, cât și cu ceilalți colegi, fiind în permanență nerăbdător
și neatent. În ceea ce priveşte sarcinile şcolare acest copil nu reuşeşte niciodată să le ducă la bun
sfârşit. Acest lucru se poate observa mai ales în activităţile care-l solicită intelectual.
Stil identificat: insecurizant-dezorganizat, ceea ce indică nevoia unei figuri de atașament
stabile, consecvente.
Identificarea problemei: S-a identificat tipul de conflict, respectiv conflict intrapersonal
(individ-grup). Conflict negativ ce implică: frustrări, tensiuni, disconfort, deviere de la activități,
bullying verbal (agresiune verbală)
Consecința rezultată: auto-izolare
2. Stabilirea echipei care participă la soluţionarea problemei

Consilierul şcolar/psiholog şi învățătoare
Consilier școlar și cadre didactice de la clasa elevului
Consilierul şcolar şi părinți
Consilier școlar și elev/clasă
Consilier școlar, victimă și agresor/agresori
Consilier școlar/ învățătoare și familia/familiile agresorului/agresorilor
Învățătoare și elev/clasă
3. Stabilirea obiectivelor
Diminuarea comportamentului hiperkinetic şi impulsiv în timpul orelor, pauzelor şi în familie
Formarea unor deprinderi de a iniția și menține comunicarea cu grupul
Îmbunătăţirea relaţiilor prosociale eficiente, acceptarea lui de către colegii de clasă
Dezvoltarea deprinderilor de a interacționa prin răspunsuri pozitive la inițiativele
grupului/clasei din care face parte
Informarea și consilierea părinților elevului agresat/elevilor agresori pentru oferirea de suport
în familie
Dezvoltarea/îmbunătățirea relației copil-părinți în vederea unui stil securizant-organizat
4. Metode de abordare:
Observaţia, analiza cazului, jocul de rol, povești terapeutice (despre respingere, evitare,
ignorare), învățarea prin cooperare (această metodă contribuie la creșterea frecvenței
comportamentului prosocial), metode de întărire–întărire socială, întăriri verbale specifice (lauda sau
dezaprobarea), restructurare cognitivă
1094
PLAN DE INTERVENŢIE
1. Terapia cognitiv-comportamentală
Scopul intervenției - diminuarea tulburărilor de comportament ale copilului prin metode de

auto-educaţie, intervenţii prin joc, precum şi demersuri de management al comportamentului şi metode
de întărire operantă, întărire socială, întăriri verbale specifice (lauda sau dezaprobarea).
Obiectivul central al trainingului de auto-educare este îmbunătăţirea capacităţilor de

autoreglare şi a strategiilor reflexive de rezolvare de probleme. Terapia trebuie să ajute copilul să îşi
menţină atenţia concentrată, să îşi controleze mai bine impulsurile şi să elaboreze planuri de acţiune,
pentru a rezolva mai bine sarcinile.
Indicatori de dezvoltat: sociabilitate, stabilitate emoțională (sentimente de respingere și

neglijare vs. stare de bine), participare/implicare, exprimarea nevoilor, gestionarea frustrărilor,
toleranței scăzute la frustrare (transformarea furiei în nemulțumire), iritabilității și impulsivității
Activități: jocuri de rol, jocuri de masă şi cu reguli, jocuri didactice pe calculator, materiale de
pictat şi de confecţionat.
Metodele de întărire: întărirea socială a fiecărei activităţi de joc şi întărirea prin oferire de
puncte.
Demersuri de management al comportamentului vor fi menționate în FIȘA DE EVALUARE
A COMPORTAMENTULUI (Anexa 1)
2. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare

Scopul acestei acţiuni este dezvoltarea relațiilor prosociale eficiente, acceptarea lui de către
colegii de clasă prin implicarea în sarcini comune, în perechi și pe grupe, relaţii interpersonale, unele
trăiri afective.
Obiectivele acţiunii sunt conturate raportat la particularităţile individuale şi de vârstă:
să colaboreze în cadrul sarcinilorindividuale cu terapeutul/sarcini comune de învățare, în
perechi și pe grupe
să primească/transmită mesaje
să răspundă adecvat ( verbal sau comportamental) la ceea ce i se cere
Învățătoarea de la clasă, precum și celelate cadre didactice vor urmări aceste obiective și vor
gestiona relaționarea pozitivă și acceptarea elevului J. în sarcinile comune de învățare, în perechi și pe
grupe.
3. Consilierea familiei (Programul părinți-copil, familia lărgită -copil)

Scopul programului părinți-copil, familia lărgită-copil este acela de a induce modificări în
interacţiuni, acestea constituind o premisă a reducerii problemelor comportamentale ale copilului în
familie.
Reducerea tensiunilor în familie poate avea o importanţă majoră în diminuarea problemelor
comportamentale ale copilului, de aceea ele au fost discutate în cadrul programului părinți-copil,
respectiv familia lărgită-copil.
4. Consilierea clasei, grupurilor/ agresorilor, agresorului

Obiective:
- intervenție privind gradul de coeziune al clasei în vederea reducerii comportamentelor
negative, respectiv acțiunile de intimidare dintre elevi
1095
- respectarea regulilor clasei
- dezvoltarea sentimentului de siguranță în grup/clasă
- acțiuni care construiesc coeziunea grupului/clasei
- diminuarea progresivă a sentimentelor de respingere, ignorare, evitare dintre colegi
Cadrele didactice de la clasă au implicat clasa în sarcini comune, pe grupe și pe echipe, iar
câțiva elevi au supravegheat discuțiile și acțiunile foștilor colegi agresori, în pauze și la plecarea spre
casă, în vederea prevenirii unor noi incidente.
REALIZAREA EVALUĂRILOR
Pentru cunoaşterea obiectivă a profilului psihologic al copilului şi mai ales pentru adoptarea
unor măsuri pedagogice adecvate particularităţilor individuale s-au folosit un set de probe psihologice
care au permis identificarea unor particularităţi ale dezvoltării.
CONCLUZII
În urma intervenţiilor psihologice și educative am reuşit să realizăm un progres favorabil prin
ameliorarea tulburărilor hiperchinetice şi de atenţie, dezvoltarea stimei de sine, îmbunătățirea relațiilor
prosociale eficiente (acceptarea lui de către colegii de clasă fiind în dezvoltare), precum și reducerea
problemelor comportamentale ale copilului în familie și modificări pozitive în interacțiunile cu
părinții, respectiv familia lărgită. Activitatea noastră în şcoală s-a axat pe urmărirea evoluţiei copilului
implicat şi pe crearea de prilejuri pentru a exersa suplimentar activităţi necesare urmărind totodată
dezvoltarea încrederii în forţele proprii. Acest fapt l-am realizat prin aplicarea unor metode eficiente
pentru integrarea copilului în colectivul clasei, relaţionarea sa cu ceilalţi copii şi cu adulţii, formarea
deprinderilor comportamentale, socio-afective, mecanisme de gestionare a emoțiilor și
comportamentelor, dezvoltarea stimei de sine și relații prosociale eficiente.
Activitățile comune, pe grupe sau în perechi (în cadrul orelor de curs și activităților
extrașcolare) ale clasei de elevi au contribuit în mare măsură la coeziunea dintre aceștia, astfel că s-au
redus semnificativ comportamentele negative, respectiv acțiunile de intimidare și agresiunile verbale
dintre elevi.
Agresorul/agresorii și-au modelat comportamentul în urma terapiei și a aplicării tehnicilor de
intervenţie pentru dezvoltarea interacţiunii pozitive colegi – elev, rolul lor devenind mai important ca
lideri de opinii și acțiuni pozitive în clasă/școală, fapt ce a condus la diminuarea progresivă a
sentimentelor de respingere, ignorare, evitare dintre colegi.
Bibliografie tipărită:
Băban, Adriana, (coord.), Consiliere educaţională, Revista - Învăţământul preşcolar, 2006

Goleman, D. (2008). Inteligenţa emoţională. Editura Curtea veche, Bucureşti
Program de formare continuă: ”Consolidarea competențelor didactice pentru promovarea
educației incluzive”, Strategii de lucru pentru copiii cu probleme comportamentale și hiperactivitate,
București, 2019 pag. 116
Bibliografie electronică:
https://www.ucv.ro/pdf/invatamant/educatie/programe_doctorat/teze_doctorat/programate_202
1096
1/grecu/rezumat_ro.pdf
Anexa 1
FIȘĂ DE EVALUARE A COMPORTAMENTULUI
Probleme de comportament specifice
Condiții favorizante
Consecințe
Funcția comportamentului
1097
STUDIU DE CAZ-BULLYING-UL ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Prof. Psihopdagogie Specială, Șimon Maria

Centrul Școlar De Educație Incluzivă Vișeu De Sus
Violența școlară-bullyingul în ultimii ani a luat o mare amploare, aproape în fiecare unitate de
învățământ există astfel de cazuri. Indiferent de tipul în care se manifestă reprezintă o problema majoră
a tuturor. Elevul B.I. în vârstă de 10 ani, în clasa a III-a fost victima unui coleg mai mare(clasa a VII),
care îl hărțuia în mod repetat, în timpul pauzelor școlare, de regulă îl urmărea când mergea la baie.
Acolo îi cerea bani să-și cumpere mâncare(suc/corn cu ciocolată, etc.) și uneori îl lovea cu palma peste
cap, așa să nu spună la nimeni. Elevul B.I. a fost un elev silitor și cuminte, provine dintr-o familie
normală și mai are acasă un frate mai mic. B.I. în ultimele 2-3 luni de zile a devenit foarte timid, tăcut,
evită de cele mai multe ori să iasă în pauză și mai nou nu-și face temele regulat, așa cum le făcea
înainte, ba mai mult are foarte multe greșeli în temele realizate. Am observat comportamentul elevului
și am încercat să stau de vorbă cu el să vad ce se-ntâmplă, dar în prima fază a spus că nimic. Am
insistat de mai multe ori și l-am asigurat că tot ce îmi v-a spune va fi spre a-l ajuta și că îi sunt alături
ori de câte ori are nevoie de sprijin și ajutor, că se poate baza pe mine. Timid și cu o voce blândă,
tremurândă mi-a spus de elevul mai mare, din clasa a VII-a cum îl urmărea și îi cerea bani să-și
cumpere diverse lucruri, ba uneori era și lovit în glumă, spunea el. Am întrebat dacă părinții lui știu
despre acest lucru și a spus că nu, deoarece îi este frică să spună părinților de teama că ar putea veni la
școală să vorbească cu cel în cauză și apoi o să sufere și mai mult sau poate nu o să-l creadă, deoarece
nu avea martori. Am spus că ce face elevul respectiv nu este normal și nu trebuie să aibă un astfel de
comportament indezirabil, că el comite un act de violență școlară numit bullying și poate fi sancționat
în diferite moduri(scăderea notei la purtare, exmatricularea, etc), iar părinții lui trebuie să afle despre
acest caz și să-i ofere tot sprijinul de care are nevoie. Am anunțat părinții elevului, a venit la școală să
vadă exact despre ce este vorba, a fost anunțat dirigintele elevului, responsabilul Grupului de
violență/bullying școlar, consilierul școlar, polițistul de proximitate și bineînțeles directorul școlii.
Echipa de caz a luat măsurile necesare pentru a combate și elimina/eradica bullyingul asupra elevului
B.I., dar și celălalt elev a intrat într-un plan de consiliere psihologică școlară pentru a afla adevăratul
motiv al acestui comportament agresiv.
S-a constatat că, în familie tatăl elevului de clasa a VII-a este alcoolic, o bate pe mama și nu au
destui bani pentru traiul de zi cu zi, iar lui îi trebuia uneori acești bani pentru a-și cumpăra mâncare,
deoarece îi era foame, spunea el. S-a luat legătura cu asistentul social de la Primărie să meargă acasă la
elev, să vadă situația acestora. Mama este casnică, tata lucrează pe șantier în construcții și de cele mai
multe ori din banii câștigați cumpăra alcool. Acasa elevul mai are 3 frați, doi care merg la școală și o
soră mai mică de grădiniță. Asistentul social cunoștea cazul acestor copiii și a spus că familia
beneficiază de anumite facilități din partea Primăriei. Ambii elevi au beneficiat de suport și consiliere
psihologică.
Elevul B.I. a fost ajutat și de colegii de clasă să se reintegreze în grupul clasei de elevi, am
facut multe jocuri de rol cu diverse teme pentru a-l ajuta emoțional să depășească situația. Incet, încet a
căpătat din nou încredere în el, în forțele proprii, a început să învețe, să-și facă temele în fiecare zi, iar
colegii au contribuit la acest lucru deoarece l-au susținut și încurajat foarte mult în tot ceea ce făcea.
Familia i-a fost aproape, a colaborat foarte mult și bine cu școala, a fost o perioadă bună de timp în
care mama elevului venea să-l i-a de la școală la sfârșitul orelor de curs.
Concluzii:
Este foarte important ca toți factorii de decizie, precum părinții, profesorii și autoritățile să
coopereze pentru a înțelege fenomenul de bullying, consecințele acestuia și pentru a găsi modalități de
a-l stopa/eradica dacă se poate. Este nevoie ca bullying-ul să fie luat în serios de către părinți și
1098
profesori, pentru că efectele produse sunt foarte periculoase și pe termen lung afectează emoțional
copilul . Părinții trebuie să fie foarte atenți la comportamentul copilului, să observe dacă este ceva în
neregulă cu copilul lor și să vorbească cu el, arătându-i empatie, sprijin și înțelegere. Copiii care ajung
să fie agresori văd acest tip de comportament în familiile lor, la școală, pe Internet sau în mass-media.
Și agresorii au nevoie de ajutor – trebuie să înțeleagă consecințele acțiunilor lor și că le fac rău
celorlalți. Este important ca părinții să își educe copiii și să le insufle modele pozitive de
comportament. Dacă fenomenul de bullying apare în școală primul pas pentru stoparea acestui
fenomen este conștientizarea că ceea ce se întâmplă nu este în regulă. Bullying-ul este un fenomen
real, foarte răspândit, de aceea, nu trebuie tolerat sub nicio formă.
Surse
https://www.kidmagia.ro/utile/scoala/bullying-ul-in-scoala-cauze-efecte-masuri-de-combatere-
recomandate-de-specialist;
1099
IDENTIFICAREA ROLURILOR ÎNTR-O SITUAŢIE DE BULLYING
Șofron Alina
Școala Gimnazială Nr.1 Luduș
Problema : Eleva A. I. din clasa a VIII-a prezintă un comportament neadecvat faţă de

unii colegi de clasă, respectiv gesturi de intimidare realizate doar alături de un grup de 4-5 colegi. Una
din victimele sale, eleva C. P.,a reclamat dirigintelui următoarele comportamente deranjante:
- Aproape de fiecare dată când răspunde corect la oră este numită “tocilară” de către A. I. şi de
grupul de susţinători;
- Este ridiculizată pentru faptul că nu fumează în recreaţie, fiind adesea numită “o tocilară care
nu ştie să se distreze”;
- Este ridiculizată pentru că refuză să chiulească de la ore alături de unii colegi;
- Este ridiculizată pentru faptul că nu are un prieten.
Părinţii C. P. au spus că aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizări repetate
şi plânge zilnic din aceasta cauză; mai mult, are zile în care refuză să meargă la şcoală din cauza
intimidărilor la care este supusă. A fost sesizată şi atitudinea ignorantă a cadrelor didactice faţă de
acest fenomen, care nu se implică absolut deloc când un episod de genul se petrece în preajma lor.
A. I., în cazul de faţă, victimă, se simte frustrată şi folosită de către colegi.
Colega agresivă, la rândul ei este frustrată, nesigură pe ea. Ea simte nevoia de a fi cool,
un fel de a se afirma, de a fi valorizată ca puternică, ca lider.
Grupul de 4-5 colegi sunt adepţii activi.
Profesorii şi restul elevilor din clasă sunt adepţii pasivi.
Bullyingul afectează de multe ori toţi participanţii, atât agresorul cât şi agresatul dar şi
martorii, care deşi se simt uşuraţi că ei nu sunt ţinta atacurilor, manifestă un comportament la fel de
temător ca şi victima, se tem să îi ia apărarea sau să fie văzuţi în compania acesteia, atmosfera fiind
una de intimidare, frică şi tăcere. Copiii martori ai agresiunii ajung de multe ori nişte adulţi pasivi care
se tem să intervină sau să-şi apere convingerile de teamă că ar putea fi ei înşişi ţinta unor posibile
atacuri. Ei vor avea un comportament angoasat ca şi cum mereu se poate întâmpla ceva rău.
Este nevoie să îi ajutăm pe copii să deprindă abilităţile sociale de a face faţă acestor
comportamente. Se întâmplă de multe ori ca oamenii să aibă păreri proaste despre noi, dar noi putem
să trecem aceste păreri prin filtrul propriei imagini de sine. Copilul trebuie să aibă o imagine de sine
bună, întărită permanent de părinţi. Părinţii înşişi au nevoie de o imagine de sine bună, de a nu se
percepe pe sine ca săraci sau divorţaţi sau inferiori sau „altfel”.
Cum pot interveni părinții, cadrele didactice și alți adulți semnificativi pentru a ajuta
copiii să dezvolte relații sănătoase cu ceilalți:
oferă modele pozitive copiilor, adolescenţilor pentru a stabili relații de prietenie cu ceilalti copii
(mijloace plăcute de a solicita integrare în activități de grup – este important să fie recompensat
comportamentul adecvat);
ajută copiii să înțeleagă consecințele anumitor acțiuni, pe măsura înțelegerii lor. Încurajați
copiii să comunice cu un adult în cazul în care sunt tratați de alți copii într-o manieră care îi face să se
simtă inconfortabil, triști, agitați sau dacă au fost martori într-o situație în care alți copii au fost răniți;
stabilesc reguli clare pentru comportament în grupuri de copii și monitorizează cu grijă
interacțiunile cu ceilalți copii oferind intervenții rapide pentru a opri comportamente agresive.
Discuția părinți-copii, profesor-copii și consilierea specializată sunt metode de a contribui
semnificativ în dezvoltarea relațiilor sănătoase între copii
1100
PROIECTUL EDUCAŢIONAL
înv. Tacu-Popa Anica

Școala Gimnazială nr. 1 Foltești
Proiectele sunt definite ca un set de acţiuni planificate pe o durată determinată de timp care
urmăresc atingerea unor obiective. Conform accepţiunii Comisiei Europene (1986), proiectul înseamnă
„un grup de activităţi care trebuie realizate într-o secvenţă logică, pentru a atinge un set de obiective
prestabilite, formulate de client; proiectul este prima subdiviziune a programului”.
Școala trebuie să depăşească cadrul său formal şi să colaboreze cu alţi actori din comunitate,
integrând în procesul de formare al elevului activităţi extraşcolare, fie ca obiectiv sau activitate în
cadrul lecţiei, fie în afara ei. Aceste activităţi iau de cele mai multe ori forma unui proiect educaţional,
instrument care permite pe de o parte, dezvoltarea personală a elevului, dar şi determinarea eficacităţii
educaţionale. În cadrul unui proiect, activitatea este centrată pe copil. Acum el nu mai este obiect ci
subiect al educaţiei, este în centrul învăţării, este îndrumat să descopere singur ceea ce se află în jurul
său. În cadrul proiectului se asigură o învăţare diferenţiată, bazată pe experienţă, individualizată, în
cadrul căreia copilul experimentează lucruri noi. Implicarea într-un proiect asigură copiilor o motivare
superioară în învăţarea şi practicarea deprinderilor complexe de comunicare .Copiii se găsesc în faţa
unor situaţii concrete, fiind determinaţi să elaboreze, să redea prin intermediul limbajului oral, scris,
plastic idei, păreri, impresii. Copiii sunt încurajaţi să facă predicţii, să manifeste opţiuni în funcție de
context, să facă alegeri, motivându-le. Copiii interacţionează cu alţi copii, fac schimb de informaţii,
corespondează, vorbesc, se joacă, se iau la întrecere într-un cadru organizat, cu scopuri clar şi bine
determinate.Copiii îşi creează propriile resurse de învăţare pentru ei, dar pot crea şi pentru alţii.
Iată un expemplu de proiect educaţional:
NATURA-CASA MEA
Motto: „Omul nu poate să supravieţuiască fară natură, pe când natura poate exista şi fără
prezenţa oamenilor!"
ARGUMENT
Mediul ambiant sau mediul înconjurător reprezintă o unitate, un sistem care acţionează ca un
organism cu structură, funcţionalitate, dinamică şi evoluţie în timp şi spaţiu. Când se deteriorează una
dintre componente, suferă modificări şi altele cu care se află în strânsă interdependenţă. Cauzele
deteriorării echilibrului nu sunt după cum ne-am fi aşteptat cele naturale, ci, mai degrabă omul, cu o
serie de acţiuni nesăbuite, haotice, de multe ori fără sens. Problema dintre om şi mediul ambiant nu
este nouă. Ea a apărut odată cu cele dintâi colectivităţi omeneşti şi a evoluat paralel cu revoluţia
industrială, tehnico-ştiinţifică, cu dorinţa omului de a şti cât mai mult, de a fi stăpân, de a domina.
Chiar dacă este prezent prin creaţia sa, omul uită că Pământul este adevărata sa locuinţă, cu tot
ceea ce are el mai bun: apă, aer, sol, plante şi animale. Mediul pe Terra este un unicat. Suntem atât de
obişnuiţi cu natura Terrei încât întreaga ei alcătuire ni se pare cu totul firească. Planeta noastră a ajuns
la o excepţională armonizare a elementelor propice vieţii, cum nu se mai află nicăieri în Sistemul solar.
Să profităm de acest lucru, încercând să nu deranjăm acest echilibru, pentru noi, cât mai ales, pentru
generaţiile viitoare. Ca să păstrezi ceva ce ai, trebuie să cunoşti cât mai bine tot ceea ce te înconjoară,
să depistezi cauze, să sesizezi efecte. Nu este însă important doar să tragi concluzii, ci mai de preţ este
să oferi soluţii. Pământul a tras un semnal de alarmă. E în alertă maximă. Viitorul planetei stă în
mâinile noastre! Suntem oare pregătiţi să cunoaştem şi să protejăm mediul înconjurător? Dacă
răspunsul este da, să o facem până nu este prea târziu: pentru noi, pentru natură, pentru viaţă.
SCOPUL PROIECTULUI:
Preocuparea elevilor de problemele mediului, respectarea normelor pentru protejarea acestuia
1101
precum și stimularea sentimentelor de dragoste și ocrotire a naturii.
OBIECTIVELE PROIECTULUI:
Conştientizarea relaţiei dintre om şi natură, a interdependenţei dintre calitatea mediului şi
calitatea vieţii;
Sensibilizarea față de natură și creșterea responsabilității la problemele de mediu
Crearea de noi comportamente care să evidențieze preocuparea față de menținerea calității
mediului
Dezvoltarea unei atitudini pozitive, de respect şi responsabilitate, faţă de protejarea şi
conservarea naturii;
Desfăşurarea de activităţi practic-gospodăreşti;
Exprimarea propriilor opinii în legătură cu anumite aspecte de mediu prin desene, creaţii
plastice, afişe;
GRUP ŢINTĂ:
elevii clasei a II-a, de la Școala Gimnazială Foltești
cadre didactice, părinţi;
DURATA: 8 LUNI
STRATEGII DE REALIZARE: activităţi comune între elevii claselor implicate în proiect
METODE ŞI PROCEDEE: activități practice, conversaţia, brainstorming-ul, observarea
spontană şi dirijată, dezbaterea, explicaţia, exerciţiul, jocul didactic, învăţarea prin descoperire,
problematizarea, experimentul, turul galeriei, ciorchinele
RESURSE MATERIALE : saci menajeri, mănuşi, coli xerox, polistiren, scoci, coala pentru
împachetat, lipici, var, pensule, bulbi de flori, atlas botanic şi zoologic, carioci, culori, acuarele, dosare
pentru portofolii.
...? pământul este singura planetă care are îndeajuns oxigen pentru menţinerea vieţii?
... ? apa condiţionează întreaga existenţă a vieţii, dar dintre toate este cea mai eronat
gospodărită?
... ?pe lângă faptul că i-a trebuit foarte mult timp să se formeze, solul este într-o continuă
schimbare?
... ? iarba pare verde, deoarece absoarbe toate culorile din lumină în afară de verde?
...? animalele simt mişcările pământului înainte ca noi să ne dăm seama de ele?
REALITATEA AZI:
- o mare parte din locuitorii planetei, adică un sfert din total, nu au acces la apa potabilă;
-prin activităţile lor, oamenii influenţează creşterea temperaturii atmosferei pământului până
la niveluri periculoase pentru toate vieţuitoarele;
-omul face totul doar pentru el. Uită însă de sănătatea şi chiar de viaţa solului (pierderea
fertilităţii, eroziuni avansate etc);
-astăzi, dacă unele dintre animale ar putea vorbi ar spune că preferă grădinile zoologice tocmai
pentru a-şi salva viaţa de cei care le vânează.
CALENDARUL ACTIVITĂŢILOR
1. “Să trăim într-un mediu curat!”
– educarea elevilor şi a părinţilor în spiritul responsabilităţii faţă de mediu (vizionarea de imagini pe
laptop);
– colectarea deşeurilor degradabile şi nedegradabile din curtea şcolii, precum şi a hârtiei (maculatură);
1102
– întocmirea unei fişe cuprinzând activităţile desfăşurate în vacanţă în scopul protejării naturii;
– realizarea unor panouri cu mesaje ecologice de tipul: “Nu aruncaţi gunoaie!”; “Păstraţi curăţenia!”;
“Protejaţi natura!”.
2. “Salvăm mediul colectând deşeuri”
– confecţionarea cutiilor de culori diferite pentru colectarea corespunzătoare a deşeurilor;
– stimularea activităţii educative prin plasarea în curtea şcolii a cutiilor confecţionate pentru colectarea
diferitelor categorii de deşeuri;
– desfăşurarea unor activităţi recreative în mijlocul naturii (cântece şi jocuri pentru copii);
3. “Micii gospodari ”
– confecţionarea unor ornamente pentru brad, pentru clasă, folosind materiale reciclabile (globuri şi
clopoţei din pet-uri, ghirlande din ziare şi reviste)
– Serbare de Crăciun – copiii vor purta costume realizate din materiale reciclabile.
4. “O floare în dar”
– Pregătirea solului pentru plantarea bulbilor şi văruirea pomilor din curtea şcolii;
– Confecţionarea stropitorilor din pet-uri;
– Plantarea bulbilor în grădina şcolii şi în pahare de iaurt colectate pe parcursul anului şcolar;
– Îngrijirea zilnică a florilor.
– Oferirea “ghivecelor” mamelor cu ocazia zilei de 8 Martie.
5.Drumeție în Lunca Covurluiului, care este declarată rezervație naturală
–Observarea varietății plantelor, a rolului acestora;
–Înțelegerea importanței păstrarii curate a zonei
–Conversație pe tema importanței plantelor în viața oamenilor
REZULTATE:
–Un teren curat și plăcut în jurul școlii
– Panouri cu lucrări realizate de elevi;
–Elaborarea unor reguli cu privire la respectarea curățeniei în spațiile publice
– Expoziţie cu lucrările realizate din materiale reciclabile;
– Panouri cu îndemnuri ecologice;
– Participarea cu lucrările copiilor la concursuri şcolare;
– Afişe
– Portofoliul proiectului
EVALUARE:
– chestionare;
–creaţii ale elevilor;
– fotografii realizate cu ocazia derulării activităţilor;
– desene sugestive reprezentând acţiuni de ecologizare a mediului şi realizarea de expoziţii cu aceste
lucrări;
– creaţii literare despre natură;
Se poate afirma că metoda proiectelor este o provocare atât pentru copil, cât şi pentru cadrul
didactic, făcând actual scopul educaţiei şi al instrucţiei afirmat de F. Froebel (1887): “de a scoate din
ce în ce mai multe informaţii de la individ, în loc de a introduce din ce în ce mai multe informaţii în
mintea acestuia”.
1103
STOP BULLYING-ULUI!
Prof. Tănasă Corina

Colegiul Tehnic ,,Mediensis’’
Între copii se întâmplă multe comportamente violente, dar nu toate sunt într-o situație de
bullying. Bullying ul este forma extrem de specifică de violență, cu anumite caracteristici care se referă
la repetivitate, intenționalitate și dezechilibrul de putere.
Dacă doi elevi se bat în pauza de la 8 la 9 și în cea de la 10-11 sunt prieteni și împart o gustare,
nu sunt copii implicați într-o situație de bullying. Putem spune că acești copii au avut un moment
dificil din punct de vedere emoțional, au avut ceva de împărțit, au rezolvat divergența, nu neapărat într-
o manieră pacifistă și ulterior s-au aflat într-o situație de cooperare.
Acei copii își propun în mod strategic să agreseze pe cei din jur. Poate fi o agresiune
emoțională, excludere, umilință, izolare, sau o agresiunea fizică, lovire în mod repetat, distrugerea
bunurilor materiale ale acelui copil, etc. Oricare dintre aceste forme sunt realizate cu intenție asumată
planificată strategic de a face rău.
A treia caracteristică se referă la dezechilibru de forțe. Rareori avem de-a face cu o victimă și
un agresor. De cele mai multe ori avem doi copii, înconjurați de martori care susțin pasiv
comportamentul copilului care agresează. Aceasta caracteristică ar trebui să anuleze așteptarea
adulților care ne spun că într-o situație de bullying copiii ar trebui să se descurce singuri. Un astfel de
copil nu poate să gestioneze o asemenea situație complexă, care se întâmplă în mod repetat, și în
special, nu se întâmplă la vedere, în timpul unei ore când cadrul didactic poate interveni. Întotdeauna
se petrece când adulții nu sunt prezenți: în drumul spre casă, în pauze, în baie, etc.
Aceste categorii de trăsături, varietatea comportamentelor violente verbale, fizice, emoționale,
sociale, care intră sub umbrela conceptului de bullying fac ca acest fenomen să fie atât de complex și
dificil de soluționat, atât de particular în sfera violenței împotriva copiilor.
Într-o situatie de bullying deși vorbim de copii victime, copii agresori și copii martori, nu
trebuie să uităm că toți copiii sunt victime. Copiii agresori au învățat în alt context de viață aceste
strategii agresive de comportament violent, adică au fost victime ale unui comportament violent din
care au ieșit cu ,,lecția învațată’’, spunându-și că pentru a-mi fi mai bine, trebuie să mă apăr și cea mai
bună apărare este atacul.
Toate studiile de specialitate arată corelația extrem de puternică între comportamentul de
bullying în mediul școlar și prezența comportamentelor violente abuzive în medii familiare copilului.
Astfel, dacă primul nostru gând în calitate de cadre didactice e să sancționăm puternic comportamentul
de bullying, și mai important este de a ne întreba unde a învățat copilul acela această strategie
comportamentală și cât de mare este nevoia lui de a fi protejat dacă din prima secundă când se află în
preajma unui copil simte nevoia să agreseze.
Date fiind aceste delimitări conceptuale, prezint următorul caz de bullying.
Problema:
Elevul D.T., din clasa a X-a, are un comportament neadecvat față de anumiți colegi de clasă.
Acționează întotdeauna când se află alături de 3 colegi de clasă. Una dintre victimile sale, elevul A.F. a
reclamat d-nei diriginte următoarele: este ridiculizat pentru
-faptul că nu fumează în pauză și adesea i se adresează folosind o poreclă
- faptul că pentru că nu chiulește alături de anumiți colegi
-faptul că este ușor supraponderal
În discuțiile purtate cu diriginta clasei, părinții elevului A.F. au descris suferința băiatului lor
privind aceste ridicularizări repetate și de mai multe ori nu a vrut să meargă la școală pentru a evita
aceste disconforturi. De asemenea, au reclamat atitudinea pasivă a doua cadre didactice, care au fost
1104
martore la câteva secvențe descrise mai sus.
Obiective:
-determinarea cauzelor care stau la baza acestui tip de comportament
-proiectarea unei intervenții care să amelioreze cauzele
Procurarea informațiilor:
Elevul D.T. are note mici la toate disciplinele, exceptând educația fizică. Nu își îndeplinește
sarcinile școlare decât cu mare greutate. Dimineața întârzie mereu, deși nu face naveta și chiulește des
la orele de la 13-14. Nu participă activ la ore și în general nu obișnuiește să–și ia notițe în caiet. Este
cooperant, dacă are vreun interes. Prezintă dezinteres față de școală, învață doar în salturi și dacă se
află în pragul corigențelor.
Este agresiv verbal cu cei din jurul său, uneori chiar și cu cadrele didactice. Coleric, fără
încredere în sine, distorsionează adevărul pentru a avea beneficii sau pentru a scăpa din situații
tensionate. Face parte dintr-o familie în care părinții au divortat recent, foarte mult timp existând o
atmosferă tensionată între membrii familiei. Tatăl este șomer, este coleric și foarte agresiv. Mama este
singura salariată în familie și se ocupă și de ceilalți 3 copiii, toți mai mici decât D.
Determinarea cauzelor:
-impunerea unui traseu în viața care este departe de dorințele elevului (elevul și-a dorit
înscrierea la un liceu de sport) a dat naștere unor demotivări și frustrări
-autoritarismul excesiv, relațiile încordate din familie, comunicarea interumană deosebit de
agresivă au dus la dezechilibre emoționale
Elaborarea strategiilor de acțiune:
S-a acționat la nivel personal prin:
Creșterea încrederii în sine
Stimularea motivației pentru învățătură
Modificarea atitudinii elevului pentru învățătura
Modificarea atitudinii elevului față de colegi și dezvoltarea unor relații bazate pe respect și
colaborare
2. S-a acționat la nivelul clasei de elevi:

Înlesnirea integrării în grup
Implicarea elevului în diferite activități în care are anumite responsabilități
Participarea la activități extracurriculare
3. S-a acționat la nivelul părinților, cadre didactice, colegi:

Activitățile organizate la nivelul părinților au vizat conștientizarea de către părinți a
responsabilităților care le revin în educarea copiilor lor, a oportunității tratării diferențiate a copiilor în
funcție de particularitățile vârstei și conștientizarea de către părinți a faptului că fiul lor poate lua
singur decizii în ceea ce privește viața lui profesională și personală.
La nivelul colectivului de cadre didactice au fost organizate dezbateri având în vedere
contribuția lor la combaterea fenomenului de bullying atât de larg răspîndit în mediu școlar, prin
identificarea metodelor de recunoaștere a comportamentelor de bullying, dar și a tipului de intervenție
în aceste situații.
La nivelul clasei a fost implementat proiectul Asociației Salvați copiii!, ,,Alege să te opui
bullying-ului!”. Elevii au vizionat filmulețele cu aceasta tematică, au analizat rolurile de agresor,
victimă și martor și au elaborat o lista cu atitudini care să nu se regăsească în comportamentul lor la
școală și acasă, în ceea ce privește relațiile dintre colegi.
În concluzie, la nivelul școlilor trebuie să ne intensificăm eforturile în a organiza activități care
să urmărească schimbarea de atitudine în rândul cadrelor didactice, al părinților și copiilor și astfel să
1105
prevină și să combată comportamentele de bullying.
Bibliografie
violentei-in-scoala
https://www.youtube.com/watch?v=EhuK0gMH-Co&t=296s
1106
FENOMENUL BULLYINGULUI ÎN CICLUL PRIMAR
Prof. Ileana Tănase

Liceul Tehnologic Nr. 1, Mărăcineni, Argeș
„Violenţa este una dintre expresiile suferinţei interioare.”- Cătălin Manea

„Bullyingul este un comportament agresiv, negativ și repetat al unui individ sau al unui grup de
indivizi prin care se încearcă să se rănească fizic sau emoțional pe cineva. Cel mai des, acest tip de
comportament este întâlnit în școli și în mediul online.”
Fenomenul de bullying se întâlnește în fiecare zi sau în fiecare săptămână în multe școlile din
România sau din lume. Această problemă a câștigat din ce în ce mai multă atenție în ultimii ani, din
cauza tehnologiei și noilor modalități prin care copiii și adolescenții pot comunica între ei și se pot
hărțui, cum ar fi internetul, telefonul mobil și rețelele de socializare. Adulții au uneori tendința de a
ignora bullying-ul și ajung să îl considere o joacă, prin care toți copiii trec, dar acest fenomen
reprezintă o problemă reală, care are consecințe grave. Acest fenomen poate da peste cap starea
emoțională a copilului și viața lui socială.
Bullying-ul implică un raport inegal de putere între persoanele implicate. Comportamentele se
repetă și ambii copii implicați pot suferi consecințe serioase, uneori chiar pe termen lung. Agresorii nu
sunt neapărat mai puternici fizic decât victimele lor. El poate fi mai popular, mai puternic, mai
inteligent sau poate avea un statut social mai înalt.
Bullying-ul poate avea loc în diferite contexte, însă copiii care sunt agresați prezintă
unul sau mai mulți factori de risc:
- sunt considerați diferiți de colegii lor (fie sunt supraponderali sau subponderali);
- poartă ochelari sau haine diferite de cele considerate obișnuite în mediul elevilor;
- uneori pot fi copii noi în școală;
- nu își pot permite ceea ce au ceilalți copii;
- sunt considerați a fi slabi sau incapabili de a se apăra;
- sunt timizi, melancolici, pot avea o stimă de sine scăzută;
- sunt mai puțin populari și, de obicei, au puțini prieteni.
Copiii care sunt predispuși la a deveni agresori:
- sunt preocupați de popularitatea lor, le place să domine sau să fie responsabili în fața
celorlalți, având și o putere socială mai mare,;
- pot fi mai izolați, deprimați sau anxioși, cu o stimă de sine scăzută, pot fi mai puțin implicați
la școală și nu le pasă de sentimentele celorlalți;
- nu pot respecta regulile, văd violența ca pe un răspuns pozitiv și au prieteni care îi agresează
pe alții, la rândul lor;
- sunt de obicei violenți și ușor frustrați;
- au parte de mai puțină implicare din partea părinților și pot avea dificultăți în mediul de acasă;
- pot avea intenții negative orientate spre ceilalți;
- consideră violența o experiență pozitivă și aparțin de obicei unui grup de copii care manifestă
agresivitate.
Copiii care au trecut prin incidente de bullying pot fi remarcați prin:
- haine, cărți, obiecte pierdute sau distruse;
- dureri de cap și de abdomen frecvente, stări de rău sau mințitul cu privire la starea de sănătate,
afecțiuni ale pielii, sistem imunitar scăzut, dureri musculare;
- schimbări în comportamentul alimentar – lipsa poftei de mâncare sau pot veni acasă
înfometați pentru că nu au reușit să mănânce la școală;
- răni;
1107
- leziuni inexplicabile;
- dificultăți în a adormi sau coșmaruri frecvente;
- apariția unui sentiment de rușine;
- scăderea capacității de concentrare;
- deteriorarea rezultatelor școlare;
- interes scăzut pentru sarcini școlare;
- absența plăcerii de a merge la școală;
- pierderea bruscă a prietenilor sau izolarea socială;
- sentiment de lipsă de ajutor și pierderea încrederii în sine;
- comportamente auto-distructive precum fugitul de acasă, își fac rău singuri sau au gânduri de
suicid.
Am avut în clasă un elev, PNV. Era mai grăsuț din naștere. Provenea dintr-o familie
monoparentală, dintr-o relație scurtă a mamei cu un bărbat, fără a încheia căsătoria. Copilul era mai
timid încă din clasa pregătitoare. După un timp, a început să fie etichetat, tachinat și , uneori, chiar
lovit în pauze de unul dintre colegii lui.
La primele intervenții i-am făcut observație folosind un ton calm, împăciuitor. Văzând că
evenimentele se repetau, am contactat părinții și am stat de vorbă cu ei, încercând să aflu cauza care
determina bullyingul.
Am supus atenției fenomenul bullyingului ca temă de dezbatere în cadrul ședințelor cu părinții
(cauze, efecte, prevenție).
După o vreme am apelat la consilierul școlar pentru a sta de vorbă cu fiecare copil și pentru a
identifica acele cauze ale declanșării fenomenului de bullying.
Am solicitat conducerea școlii să ia anumite măsuri disciplinare împotriva copilului care
generează violența la nivelul clasei. I-am spus că dacă fenomenul se va mai repeta, școala va face
sesizare la Poliție.
Din fericire, după aceste demersuri, „agresorul” s-a liniștit și l-a lăsat în pace. La rezolvarea
acestui caz au fost implicați mai mulți factori. Foarte important a fost sprijinul consilierului școlar în
discuțiile cu familia agresorului. Una dintre tacticile cele mai utile este ca toți factorii responsabili să
se implice. Părinții, profesorii, elevii și personalul auxiliar trebuie să colaboreze pentru stoparea
violenței.
Pentru copilul în postura de agresor am sfătuit familia să orienteze copilul spre activităţi
sportive care să-l ajute în a se autodisciplina, pentru a elimina toate emoţiile negative şi frustrările,
pentru a-l învăța cum să-și gestioneze frustrările, cum să-și exprime nemulțumirile și așteptările.
Cu copilul-agresor au fost purtate discuții prin care să înțeleagă postura în care se expune și să
conștientizeze consecințele grave pe care le poate avea; la orele de dezvoltare personală am făcut
exerciții pentru a-l învăţa pe copil cum să îşi controleze propriile reacţii, i-am arătat modalități prin
care poate să își exprime furia; i-au fost date exemple de bună practică din viața reală, dar și din cea
imaginară;;
A fi un părinte bun înseamnă să ne ajustăm comportamentul în funcţie de nevoile copilului
nostru. În acest caz, copilul -victimă a fost sfătuit de mine și de mama lui :
să evite să stea în preajma colegului agresor.
să îi vorbească frumos, să îi răspundă cu un compliment pentru a-l descuraja;
să își facă prieteni pentru a -l ajuta să facă față conflictelor și problemelor;
să nu arate că îi este teamă de el, când se află într-o situație critică.
să se gândească la faptul că fiecare copil este unic și el este valoros pentru mine, pentru mama,
bunica maternă și pentru multe alte persoane din jurul lui;
să ceară sprijinul meu, profesorului de la oră, consilierului școlar sau directorului pentru a găsi
împreună soluții de a stopa aceste situații.
1108
Când un copil este etichetat, batjocorit, îmbrâncit sau chiar lovit repetitiv, este clar că
asistăm la fenomenul de bullying. E simplu să-i observăm pe copii în curtea școlii, aceasta fiind un
micro-univers social în care copiii primesc lecții de viață în afara familiei.
Indiferent dacă e vorba de un copil agresat sau agresor, trebuie să luăm atitudine. De multe ori
agresorii se pot simți victime. Un copil care nu știe să se apere poate recurge la violență.
Din aceste considerente, violența domestică naște agresori. Copiii agresori au învăţat că a fi puternic
înseamnă ca ceilalţi să se teamă de tine.
stimă de sine ridicată, consolidată permanent de părinţi. Ca părinte, se poate interveni doar în cazul
propriului copil, indiferent în ce postură se află. Altfel este recomandat să se apeleze (în ordine) la
sprijinul cadrelor didactice, al consilierului școlar, al directorului, al polițistului de proximitate sau al
Direcției de Protecția Copilului.
Ședințele cu părinții au un rol important pentru a înțelege cauzele apariției bullying-ului, cum
depistăm și cum combatem acest fenomen. Educația este foarte importantă în stoparea bullying-ului.
Cadrele didactice și părinții, trebuie să se informeze și să discute deschis cu copiii despre bullying, să
le explice cum poate fi recunoscut acest fenomen și ce trebuie să facă atunci când apare. Printr-o
educare continuă aceste lucruri îi vor ajuta pe copii și pe părinți să înțeleagă ce comportamente sunt
considerate bullying și ce trebuie făcut pentru stoparea lui.
1109
ȘI EI SUNT AI NOȘTRI, SĂ-I PRIMIM AȘADAR!
Prof. înv. primar, Temeș Carmen Viorica

Școala Gimnazială Nr.1 Letca Sălaj
PROBLEMA
În acest context, este tot mai evident faptul că în condițiile unei tranziții îndelungate,
dar și a neajunsurilor socio-economice și a derapajelor inerente unei democrații in formare, neglijarea
instituționalizării și legislația uneori discriminatorie au dus la marginalizarea populatiei de etnie rroma
și chiar la o recrudescența a discriminării și rasismului.
Așadar, ne confruntăm tot mai des cu fenomene de violență.
A califica un fapt ca violent, înseamnă a emite o judecată de valoare asupra acelui
fapt. Judecata corespunde unor norme sociale determinate de cultura unei societăți, dar ea se face și în
funcție de valorile grupului de apartenență.
În mediul şcolar întâlnim două tipuri de violență;
violențele obiective, care sunt de ordinul penalului( crime și delicte) și asupra cărora se poate
interveni frontal; Poliția și Justiția sunt obligate în acest caz să colaboreze direct cu instituțiile școlare;
violențele subiective, care sunt violențe mai subtile, de atitudine, şi care afectează climatul
școlar. Sunt incluse aici atitudinile ostile, disprețul, umilirea, jignirea, sfidarea, lipsa de politețe,
absența de la ore, refuzul de a răspunde la ore şi de a participa la activități sau ceea ce unii numesc
atitudini antițcolare. O formă de violență extrem de răspândită în mediile școlare este violența verbală
(bullying-ul) adică atacurile verbale, cât şi intimidările (presiunea fizică) exercitate prin amenințări,
injurii, umilințe.
OBIECTIVE
determinarea expectanțelor.
TIPUL
Se pune în discuție tipul de bullying care afectează doar câteva câteva persoane (6 copii de
etnie rromă)
Situația unor copii de etnie rromă care au probleme cu adaptarea la mediul școlar,
predomină relațiile conflictuale, violentă subtilă, atacuri verbale, atitudine ostilă, dispreț, umilire,
1110
sfidare, jignire, șicanare, lipsă de respect.
ACTORII IMPLICAȚI
Copiii de etnie rromă, colegii de clasă, adică cercul de bullying tipic în care sunt
implicați o gamă întreagă de protagoniști. Distribuția rolurilor se schimbă în mod dinamic între elevii
care interacționează, învățătorul clasei, profesorii care predau la clasă, director, părinții;
CONTEXTUL APARIȚIEI PROBLEMEI
Problema a apărut atunci când elevii rromi au apărut in colectiv și le este greu
să se adapteze deoarece colegii nu-i primesc ca ,,pe de-ai lor’’
Orice copil care este diferit de ceilalți poate deveni o țintă a bullying-ului, cu
precădere: cei care au un aspect fizic diferit , cei care au comportamente sau caracteristici diferite de
ale majorității, cei care sunt nou veniți în grup, cei care provin dintr-un mediu socio-economic
dezavantajat.
DESCRIEREA SITUAȚIEI
Copiii de etnie rromă se adaptează greu mediului școlar, au probleme cu învățătura din
cauza absenteismului,
RELAȚII SOCIALE
Familie – relațiile dintre părinți sunt încordate, se întâlnesc cazuri de violență
domestică
Tatăl este violent, autoritar, coleric, consumă alcool, nu are loc de muncă stabil,
mama este depășită de problemele hiperemotivă, blazată, obligată să se descurce;
Frații mai mari fac parte din grupuri de adolescenți rebeli, puterea imitației afectează mult
frații mai mici;
Grupul de prieteni are un comportament similar, apartenența / neapartenența la
grup poate afecta siguranța copilului, comportamentele violente sunt încurajate și apreciate;
Colegii de clasă au o situație financiară mai bună ceea ce declanșează sentimentul de neputință
în a-i egala, îi evită din cauza violențelor verbale și fizice pe care le manifestă.
INFLUENȚA MEDIULUI SOCIAL
Mediul social conține numeroase surse de influență de natură să inducă, să stimuleze și să
întrețină violența școlară: situația economică, slăbiciunea mecanismelor de control social, inegalitățile
sociale, criza valorilor morale, mass-media, disfuncționalități la nivelul factorilor responsabili cu
educația copiilor, lipsa de cooperare a instituțiilor implicate în educație.
MOTIVELE PENTRU CARE O CONSIDERĂM O PROBLEMĂ
-rezultatele școlare ale copiilor observați sunt slabe;
-nu își îndeplinesc sarcinile școlare decât cu mare dificultate;
-copiii sunt atrași de activitățile unor grupuri defavorizate în detrimentul școlii și al
familiei;
-violența devine „o soluție” universal valabilă pentru orice problemă întâlnită.
POSIBILE RISCURI
-rata abandonului școlar crește;
-relațiile conflictuale dintre colegi se amplifică - în unele cazuri violența elevilor se răsfrânge și
asupra celor apropiați, a părinților și a profesorilor.
PREVENȚIA
prevenție pe care le poate desfășura școala şi care se completează reciproc.
prevenție preliminară, care se poate realiza foarte uşor de către cadrul didactic şi se referă la
reuși, valorizarea efortului lui. Toate aceste atitudini pot reduce riscurile apariției violenței.
o prevenție secundară, ce pleacă de la faptul că școala reprezintă un post de observație
1111
privilegiat al dezvoltării intelectuale și afective a copilului, printr-o observare atentă a acestuia, poate
repera efectele unor violențe la care copilul a fost supus în afara mediului școlar. Semnalând cazul
respectivilor copii profesioniștilor (psihologului școlar, asistentului social) şi autorităților competente,
pot fi luate măsuri de ajutor şi de protecție care să vizeze înlăturarea cauzelor abuzurilor și reducerea
tulburărilor somatice, psihice și comportamentale induse prin violență;
prevenție terțiară, ce are în vedere sprijinul direct adus copiilor care manifestă comportamente
violente. Menționarea unor așteptări pozitive față de ei, dezvoltarea sentimentului de apartenență
comunitară, exprimarea preocupării față de situația pe care o au și integrarea lor în activitățile grupului
sunt factori de protecție ce pot fi exercitați în cadrul instituției școlare. Prin aceste măsuri se poate
împiedica cronicizarea tulburărilor provocate de violența și eventuala transmitere a lor de la o
generație la alta.
MĂSURI CONCRETE DE ACȚIUNE
La nivel personal
dezvoltarea încrederii în forțele proprii ale copiilor;
îmbunătățirea relației cu colegii;
redefinirea sistemului propriu de valori al copiilor.
valorificarea potențialului fiecărui copil;
implicarea în activități extrașcolare, proiecte educative.
La nivelul comunității locale
colaborarea cu familia și cu consilierul școlar;
implicarea copiilor în activități desfășurate în colaborare cu comunitatea locală, primăria,
biblioteca, poliția, fundații sau organizații nonguvernamentale;
ACȚIUNILE RECOMANDATE PENTRU SOLUȚIONAREA PROBLEMEI
S-a încercat includerea lor in mediul școlar prin activități în care s-a subliniat faptul ca toți
suntem egali indiferent de rasă, etnie.
Jocuri de rol-,,Hai să te joci cu mine!”,,
„Să ne înnegrim de-o probă!”
Am propus să vizităm, din pură curiozitate cartierul organizat la marginea satului. Adică
pentru o zi, oricare dintre noi, un puradel ar fi. Să încercăm să nu ne mai bucurăm de casele noastre
primitoare, cu porți înalte, cu flori la ferestre, ci o să poposim acolo, la aceste căsuțe modeste, mici,
colorate ca în povesti.
Din copii, adică din albi copii, am deveni dintr-o dată tuciurii.
REZULTATE FINALE
integrare în colectiv și relaționare pozitivă cu colegii;
colaborare în realizarea sarcinilor de echipă;
CONCLUZII
Violenţa în instituţiile de învăţământ este o expresie a violenței din societate.
,,Copiii învață ceea ce trăiesc’’( Dorothy Law Nolte, Rachel Haris).
Violența din școală reduce șansele copiilor de a-și dezvolta personalitatea pe deplin şi de a
dobândi o educaţie de calitate.
1112
BULLYING-UL ÎN GRĂDINIȚE
Prof. Înv. Preșcolar Teodorescu Daniela

Grădinița Cu Program Prelungit
Nr. 18 Buzău
Copiii au dreptul să învețe și să se dezvolte în medii preșcolare sigure și sănătoase. Protejarea

copiilor de hărțuire și munca pentru prevenirea acesteia, în grădinițele de copiii, face parte din crearea
unor medii sigure care îi ajută pe copii să crească, să se dezvolte în ritm propriu și în siguranță.
Poate fi surprinzător să știm că bullying-ul poate începe de la o vârstă fragedă. Chiar și copiii
de trei și patru ani pot fi răutăcioși și rănitori – oricât de inocenți credem adesea că sunt.
Comportamentul de agresiune nu este întotdeauna ușor de recunoscut sau definit de către adulți sau
copii. Îți poți imagina să fii un copil mic, să te aventurezi în lume fără părinții tăi, apoi să fii agresat și
să nu înțelegi de ce?
Bullying-ul este atunci când copiii fac și spun lucruri neplăcute în mod deliberat și repetat. În
învățământul preșcolar, acesta lucru poate include tachinarea, excluderea din joc, agresiunea fizică, a
spune lucruri răutăcioase etc.. Bullying-ul poate fi devastator pentru preșcolari, deoarece în acești ani,
ai copilăriei, petrec mai mult timp cu ceilalți copii de vârste apropiate și învață cum să-și facă prieteni.
Dacă constatăm că un copil este agresat la grădiniță, trebuie să intervenim imediat, deoarece,
acesta are nevoie de multă dragoste și sprijin, atât acasă, cât și la grădiniță. Copilul trebuie să știe, de
asemenea, că vor fi luate măsuri pentru a preveni orice alte agresiuni.
Atunci când, educatoarea constată că un copil este agresat, la grădiniță, este esențial ca aceasta
să asculte și să vorbească atât cu copilul agresat cât și cu agresorul pentru a afla ce se întâmplă, astfel
încât să poată lua măsuri.
Astfel, educatoarea va trebui să asculte, să-i acorde copilului agresat toată atenția. Această
discuție trebuie să se desfășoare într-un loc liniștit, unde nu vor fi intrerupți de ceilalți copii din grupă.
Astfel, puneți copilului întrebări simple, apoi ascultați răspunsurile. Încercați să spuneți lucruri
precum: „Deci, ce s-a întâmplat mai departe?” și „Ce ai făcut atunci?”
Rezumați problema. Ai putea spune ceva de genul: „Deci, de câteva zile, atunci când tu te juci
cu păpușa, Maria vine la tine și ți-o ia cu forța din mână, o aruncă pe jos apoi începe să râdă, câteodată
te și lovește și le spune celorlalți copii să nu se joace cu tine.”.
Spune-ți copilului că este în normal să se simtă supărat. De exemplu, „Nu e de mirare că te
simți atât de tristă din cauza aceasta. Nu este în regulă ca cineva să te trateze așa. Vom vorbi împreună
cu Maria și vom vedea de ce se comportă așa etc”. Lăudați copilul că v-a spus, s-ar putea să nu-i fi fost
ușor să vă spună despre hărțuire, iar laudele îl vor încuraja să continue să-vă împărtășească problemele.
De exemplu, „Sunt foarte mulțumită că mi-ai spus despre asta. Hai să ne gândim împreună la câteva
lucruri pe care le-am putea face pentru a rezolva această problemă cu Maria”.
Este foarte important cum gestionăm bullying-ul, atunci, când ai de-a face cu un bătăuș
preșcolar. Amintiți-vă, că aceste comportamente negative pe care le manifestă copilul agresor provin
de undeva. Și, în timp ce victima agresiunii ar trebui să fie protejată îndelung, mai trebuie luată în
considerare și cealaltă parte: cum a ajuns bătăușul să fie așa? Cum putem lucra cu părinții copilului
agresor pentru a rezolva această situație, în interesul tuturor copiilor din grupă? De obicei, există
întotdeauna o poveste în spatele acestor situații violente, mai ales la o vârstă atât de fragedă. Și, aceste
probleme nu se vor rezolva peste noapte.
Pentru a preveni aceste comportamente violente este foarte important să desfășurăm cu
preșcolarii activități prin care să le dezvoltăm abilitățile sociale și abilitățile de reglare a
comportamentului și al emoțiilor. Astfel, pe măsură ce copiii își dezvoltă abilități sociale și de
1113
reglementare, comportamentele provocatoare și hărțuirea tind să scadă.
Copiii care agresează adesea nu sunt conștienți de ceea ce simt ceilalți. Încercați să ajutați și să
faceți copilul agresor să înțeleagă cum se pot simți ceilalți copiii atunci când sunt hărțuiți. Explicați-i
copilului agresor că toată lumea are sentimente și că sentimentele sunt importante. Citirea cărților
despre emoții și jocurile de rol pot fi deosebit de utile pentru a-l ajuta pe copilul agresor să înțeleagă
cum este să fii în locul celeilalte persoane.
În primul rând, adulții și colegii neimplicați trebuie să identifice bullying-ul încă din stadiul
incipient pentru a putea interveni atunci când un copil este atacat. Punerea în practică a programelor
anti-bullying pot avea mai mult succes cu copiii mici.
Când apar situații de agresiune în grădinițe, intervențiile și desfășurarea unor activități
adecvate, le pot oferi copiilor abilități sociale și emoționale care îi pot ajuta să evite comportamentele
de agresiune și să le formează baza pentru a cultiva relații sociale solide.
Bibliografie
Fenomenul bullying 8 strategii pentru a-i pune capat, SIGNE WHITSON, Editura: Herald,
2017
https://www.prevnet.ca/bullying/kids/help-i-m-being-bullied
https://www.naeyc.org/resources/blog/bullying-early-childhood
1114
PROIECT DIDACTIC
Profesor, Timofte Mihai

Școala Gimnazială „Titu Maiorescu”, Iași
TEME SI OBIECTIVE:
Data: 19 octombrie 2021
Tema: Forţa
Clasa a V-a
Efectiv: 29 elevi (15F – 14B)
Loc desfășurare: sală de sport
O.1. Dezvolarea musculaturii principalelor grupe musculare
Materiale necesare :
- bastoane. 29 buc.
- scaune. 29buc
- gantere (bidoane cu apă de 0,5 l), 58 buc.
Competenţe:
- Dezvoltarea capacității motrice a elevilor
- Utilizarea eficientă a tehnicile de acţionare pentru dezvoltarea tonicităţii musculaturii
segmentelor corpului ;
Optimizarea stării de sănătate prin dezvoltarea musculaturii ;
Nr.ve Conținut Doz Formații și indicații O

rigi are metodice bs.
1.Or Alinierea ; Salutul Îndividual în spaţiul
ganizarea Verificarea stării de sănătate și 3’ destinat mişcării
colectivului a O O O O O O O
de elevi echipamentului O O O
3’ Comunicarea temelor lecției
2. Îndividual în spaţiul
Pregătirea variante de mers pe loc: destinat mişcării
organismulu mers pe loc 20se
i pentru efort mers pe vârfuri, braţele sus; c.
5’ mers pe călcâie, mâinile la spate; 20se
mers fandat. c.
10
sec.
10se
variante de alergare pe loc: c.
alergare cu genunchii sus;
alergare cu pendularea gambei
înapoi;
alergare cu joc de glezne;
pas saltat pe loc 30se
c.
30se
c
Explicaţie
1115
30se Demonstraţie
c
20se
c
Complex de exerciții cu Îndividual în spaţiul

3. bastoane: destinat mişcării
Influențarea Ex.1
selectivă a P.I. stând cu bastonul în față 4x
aparatului apucat de capete
locomotor. T1-îndoirea brațelor la piept ,
10’ T2 întinderea lor înainte,
revenire cu brațele
T3 îndoirea brațelor la piept
T4 revenire în poziția inițială 4x
Ex.2
P.I. stând depărtat, bastonul
deasupra capului,
T1-2 răsucire spre stânga cu
arcuire idem 4x
T3-4 idem dreapta
Ex.3
P.I. stând depărtat, bastonul
deasupra capului
T1-2 îndoire laterală cu arcuire 4x
spre stânga
Explicație
T3-4 îndoire laterală cu
Demonstrație
arcuire spre dreapta
Ex.4
Se insistă pe
P.I. Stând cu bastonul în față
creșterea nivelului de
jos ,
atenție
T1- ducerea brațelor prin
înainte sus 4x
T2-îndoirea brațelor și
așezarea bastonului pe umeri,
T3- ducerea brațelor sus
T4- revenire în poziția inițială.
Ex5
P.I. stând depărtat bastonul
deasupra capului, 4x
T1-2 arcuiri
T3-4 aplecări ale trunchiului la
piciorul stâng ,
T5-6 ridicarea brațelor sus ,
T7-8 aplecări ale trunchiului la
piciorul drept
1116
Ex.6 4x
P.I. Stând depărtat, bastonul
așezat în față jos, în dreptul
picioarelor,
T1- ducerea brațelor oblic sus ,
T2- îndoirea trunchiului și
apucarea bastonului,
T3- îndreptarea trunchiului cu 4x
ducerea bastonului sus,
T4- îndoirea trunchiului
înainte cu așezarea bastonului jos și
revenire .
Ex.7 4x
P.I. Stând depărtat, bastonul în
față la înălțimea umerilor,
T1-2 fandare pe piciorul stâng
T3-4 fandare pe piciorul drept
Ex.8
P.I Stând cu bastonul ținut
vertical în stângă pe sol, 10 x
T1-4 mers în jurul bastonului
spre stânga ,
T5-8 idem spre dreapta 10 x
Ex.9
P.I. Stând, bastonul așezat pe
sol în partea stânga : sărituri succesive
de o parte și de alta a bastonului cu
picioarele apropiate.
Ex 10
P.I. Stând, bastonul așezat pe
sol în fața picioarelor, sărituri
succesive înainte și înapoi
5.Re Ex.1 Îndividual în spaţiul
alizarea P.I.Din aşezat pe scaun cu 8 x destinat mişcării
temelor gantere în mâini F
lecției Ridicarea alternativă a 10 x Explicație
braţelor întinse înainte B Demonstrație
Forţa Ex.2 pau
P.I.Din aşezat pe scaun cu ză10sec
Dezv gantere în mâini
oltarea forţei Ridicarea braţelor întinse 8 x
generale înainte simultan F
12’ Ex. 3 10 x
Din aşezat pe scaun B
Ridicarea piciorului stâng cu pau
atingerea genunchiului la piept şi ză10sec
revenire
1117
Ex. 4
Din aşezat pe scaun 8 x
Ridicarea piciorului drept cu F
atingerea genunchiului la piept şi 10 x
revenire B
Ex.5 pau
Din aşezat pe scaun ză10sec
Ridicarea genunchilor îndoiţi
la piept şi revenire 8 x
Ex.6 F
P.I.Din aşezat pe scaun 10 x
Ridicarea alternativă a B
picioarelor întinse înainte pau
Ex.7 ză10sec
P.I. Din aşezat pe scaun,
picioarele depărtate 8 x
T.1 Indoirea trunchiului F
înainte cu atingerea mâinilor piciorul 10 x
stang cu arcuire B
T.2 Revenire pau
T.3 Indoirea trunchiului ză10sec
înainte cu atingerea mâinilor piciorul
drept cu arcuire 8 x
T.4 Revenire F
Ex.8 10 x
Din aşezat pe scaun picioarele B
depărtate pau
Îndoirea trunchiului spre ză10sec
stânga cu atingerea mâinii
gambapiciorului stâng şi
îndoirea trunchiului spre
dreapta cu atingerea mâinii gamba 8 x
piciorului drept F
Ex.9 10 x
Din aşezat pe scaun B
Forfecarea picioarelor în plan pau Atenţie la accidente
orizontal ză10sec
Ex.10
Din stand cu faţa la scaun cu
mâinile la ceafă
Ridicarea piciorului stâng pe
scaun revenire
Ridicarea piciorului drept pe
scaun 8 x
Revenire F
10 x
B
pau
1118
ză10sec
8 x
F
10 x
B
pau
ză10sec
8 x
F
10 x
B
pau
ză10sec
Îndividual în spaţiul
7. - Alergare ușoară și mers cu 3’ destinat mişcării
Revenirea mișcări de relaxare a brațelor și
organ picioarelor. O O O O O O O
ismului - Mers cu mișcări de respirație. O O O
după
efort.
3’
8.Co - Aprecieri pozitive și negative
ncluzii, a activității desfășurate de elevi ; 2’ În linie pe un rând
Apre - Recomandări pentru OOOOOOOO
cieri, activitatea din timpul liber. O O O
Reco - Salutul
mandări
2’
1119
STUDIU DE SPECIALITATE PRIVIND BULLYINGUL ȘCOLAR– CONCEPTE ŞI
ABORDARI
Prof.înv.preşcTocaciu Diana Mădălina

Grădiniţa cu P.P.Căsuța Fermecată, loc. Luduș, Jud.Mureş
În societatea românească violenţa în instituţiile educaţionale e identificată cu violenţa

adulţilor faţă de copii, făcându-se asocierea între familia disfuncţională şi comportamentul potenţial
violent al copiilor provenind din acest tip de familie. Cercetarea de faţă işi propune să demonstreze că
numeroase conduite nedorite au loc şi in cazul copiilor din clasele primare, la vârste mici şi că au la
origine exemple negative din familie, lipsa comunicării.
IPOTEZA CERCETARII
Conştientizând doar într-o mica măsura fenomenul de violenţă şi confundându-l cu un
comportament “normal”, copiii de vârsta mica manifesta tendinţa de a fi agresivi şi violenţi sub
influenta comportamentelor parinţilor, a programelor TV nerecomandate copiilor şi a jocurilor PC şi
nu în ultimul rând imitând exemplul de “putere” al anturajului, al personajelor negative sau chiar al
cadrelor didactice.
OBIECTIVELE CERCETARII
În accepţiunea prezentei cercetări, violenţa în şcoală cuprinde orice forma de
manifestare a unor comportamente precum violenţa verbală şi psihologică (poreclire, tachinare,
ameninţare, hartuire), violenta fizica, comportamente care intra sub incidenta legii, ofensa adusa
cadrului didactic, alte tipuri de comportament deviant in relaţie cu şcoala.
Pornind de la aceasta definiţie, obiectivele au fost următoarele:
evaluarea gradului de conştientizare a fenomenului de violenţă şcolară in cazul copiilor, al
părinţilor şi al cadrelor didactice;
identificarea situaţiilor de violenţă şcolară atât din punctul de vedere al celui care agreseaza cat
şi al celui agresat;
identificarea cauzelor generatoare ale violentei in şcoală;
identificarea modalitatilor de colaborare pentru ameliorarea fenomenului de violenta in şcoală.
METODE SI TEHNICI DE CERCETARE UTILIZATE

Demersul investigativ privind fenomenul de violenţă şcolară a fost posibil de realizat
datorită metodelor si tehnicilor utilizate. Colectarea informaţiilor pe parcursul raportului de cercetare s-
a sprijinit pe următoarele instrumente:
chestionarul adresat elevilor;
chestionarul adresat părinţilor;
interviul adresat cadrelor didactice.
DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
În demersul investigativ au fost aplicate chestionare copiilor cuprinzând un numar de 40
de întrebări referitoare la date personale, la preferinţele pentru filme, muzică, desene animate, la relaţia
cu părinţii, cu profesorii, cu colegiii, la modul lor de a înţelege violenta. Ultima intrebare i-a pus in
situatia de a-şi exprima preferinţa pentru unul dintre colegi şi să-si motiveze alegerea.
Aproape in totalitate copiii consideră mediul familial unul ocrotitor şi plin de siguranţă şi
apreciază relaţia lor cu parinţii deşi jumătate dintre ei recunosc că se întamplă ca parinţii să-i lovească
pentru neascultare. Doar un copil recunoaşte că în familia lui el este martor la conflictele dintre părinţi.
Exista cazuri, puţine dar importante, în care copiii se simt certaţi, învinuiti sau, mai grav
1120
discriminaţi pe motive etnice sau de înfaţişare şi majoritatea sunt de părere ca un comportament mai
amiabil al tuturor ar duce la crearea unei atmosfere mai placute.
În urma aplicarii chestionarului pentru parinţi am ajuns la urmatoarele concluzii: mai bine de
jumatate dintre parinţi petrec foarte puţin timp cu copiii lor si se limitează doar la a rezolva temele si
mai putin la alte activitati iar in cele mai multe cazuri mama e cea care se preocupa de educatia si
îngrijirea copilului, tatăl neavând nici o astfel de îndatorire.
În majoritatea cazurilor parinţii au falsa impresie ca cei mici privesc doar la desene animate,
neluând in calcul că şi privitul la anumite ştiri le poate afecta starea psihică, nemaivorbind de filme,
jocuri si altele.
În urma răspunsurilor cadrelor didactice am ajuns la urmatoarele concluzii:violenta şcolară este
un fenomen cu care cadrele didactice se confruntă destul de des, în cazuri mai puţin grave la nivelul
claselor primare. Printre cauzele generatoare de astfel de manifestări cele mai amintite sunt: lipsa de
afectiune a parinţilor, concepţia despre viaţă conform careia cel mai puternic învinge, legea pumnului
ca modalitate de “rezolvare” a conflictelor, lipsa de educatie moral – civică, parinţi cu manifestari
violente.
LIMITELE CERCETĂRII
Investigatia a întampinat o serie de dificultăţi in sensul reticenţei parinţilor şi chiar a
cadrelor didactice la tema propusa şi de asemenea prezintă o serie de limite in sensul ca fenomenul de
violenţă şcolara nu este un concept bine definit şi precizat astfel încat toţi să-l înţeleagă la fel.
Cercetarea a avut mai mult un caracter explorator eşantionul ales fiind foarte mic si nefiind
reprezentativ, deoarece a cuprins doar elevii unei clase din mediul rural unde statutul cultural şi social
e diferit de cel al mediului urban cu problemele caracteristice.
Aşa cum reiese şi din raspunsurile parţilor investigate există diferenţe de opinie
deoarece probabil nu toţi au fost destul de sinceri în răspunsuri, nu toţi au conştientizat realitatea
faptelor puse in discuţie sau, sau temut sa exprime adevărul.
CONCLUZII
Cercetarea de faţă a urmărit să acopere conştientizarea realităţii fenomenului de violenţă
din partea copiilor, a parinţilor şi a profesorilor.
Ipoteza s-a referit la influentele negative venite din partea familiei, a programelor TV si
a anturajului. Demersul investigativ a relevat faptul ca familia este un mediu in care copilul învată
comportamente agresive şi că, deşi sunt iubiti si protejati ei primesc corecţii fizice de la părinti. Timpul
petrecut cu ei este limitat iar televizorul si jocurile pe calculator sunt la discretia copiilor fără a exista o
selectie a acestora si prezentand influente negative.
Mare parte din experienţele violente au loc la şcoală, între colegi si chiar si
comportamentul cadrelor didactice poate fi un factor de influentă negativă.
Deşi ipoteza nu a fost demonstrată în totalitate este cert faptul ca fenomenul de violenţă şcolară
este real, este prezent in viaţa copiilor nostri de la cele mai fragede vârste si le va afecta tot parcursul
vietii.
Cel mai important lucru este, după ce a fost conştientizat şi înţeles fenomenul, să
trecem la luarea de măsuri în timp real pentru corectarea şi prevenirea acestui fenomen.
BIBLIOGRAFIE
1.Chelcea,S.,(2001) ,Metodologia cercetarii sociologice, Bucuresti, Ed. Economica

2.Chelcea,S.,Marginean,I., Cauc,I.,(1998), Cercetarea sociologica. Metode si tehnici,
1121
Bucuresti, Ed. Destin
3.Institutul de Stiinte Ale Educatiei & Unicef, Violenta in scoala, Bucuresti, 2005
1122
TIPURI DE BULLYING ÎN ȘCOLI, SOLUȚII ȘI ETAPE DE INTERVENȚIE
Prof.înv.primar Tocaciu Florina Ancuța

Școala Gimnazială Cuci- Petrilaca,Jud.Mureş
”Bullyingul reprezintă comportamentul abuziv, realizat în mod repetat şi cu intenţie

directă sau indirectă, care duce la prejudicierea fizică și/sau psihică a victimei/victimelor, prin umilire,
rănire, persecuţie, intimidare sau alte fapte. Acest tip de comportament se manifestă prin forme
diverse, putând fi verbal, emoţional/ nonverbal, fizic, relaţional inclusiv sexual, deposedare de lucruri
și electronic (cyberbullying)”.
Forme de bullying
Verbal: Apelative denigratoare, tachinare, insulte, poreclire, țipete, sarcasm, minciună,

bârfă, amenințări verbale, șantaj, jigniri repetate referitoare la: trăsături fizice sau psihice, orientarea
sexuală, dizabilitate, gen, religie, etnie, naționalitate; situația socioeconomică etc.
Emoţional/nonverbal: Priviri/gesturi amenințătoare repetate; intimidarea, gesturi de exludere,
ignorare etc
Fizic: Lovire, bătaie, pus piedică, îmbâncire, plesnit, blocarea căii, înghesuire, împingere,
agresiuni fizice diverse repetate etc
Deposedare de lucruri: Comportamente repetate de: cerere de bani, bunuri sau echipamente,
însoțite de amenințări; furt; provocarea sau forțarea de a fura, ascunderea de lucruri, vandalism,
distrugere, incendiere etc.
Electronic (cyber bullying): Mesaje repetate supărătoare, amenințătoare, insultătoare, obscene,
filmări/imagini/mesaje denigratoare la telefon, computer; ridiculizare a unui elev prin crearea unui
profil sau a unui blog fals, conţinând informaţii umilitoare; publicarea online a unor videoclipuri sau
poze fără acordul persoanei în cauză etc
Tipurile de intervenție în cazul bullyingului
Intervenție specifică la nivel de caz – victimă, agresor, martor

Identificarea timpurie a elevilor cu potențial violent și a cauzelor care pot determina manifestări
de tip bullying a acestora, prin implicarea cadrelor didactice și a personalului specializat (consilieri
școlari, psihologi, asistenți sociali, mediatori) și a familiei;
Valorificarea intereselor, aptitudinilor și capacității elevilor prin diferite activitati scolare si
extrascolare pentru a preveni manifestari problematice/de tip bullying
Implicarea Consiliului Național al Elevilor în proiectarea și derularea activităților de prevenire
și reducere a manifestărilor de tip bullyi
Intervenție extinsă – familie, clasă de elevi, grup

Colaborarea cu Federația Națională a Părinților din Învățământul Preuniversitar și informarea
părinților cu privire la serviciile pe care le poate oferi scoala în scopul prevenirii acțiunilor de tip
bullying și ameliorării relațiilor părinți-copii (consiliere, asistență psihologică, mediere); implicarea în
astfel de activități a personalului
specializat (consilieri școlari , psihologi);
Colaborarea școlii cu familiile elevilor cu potențial violent pentru a găsi și aplica soluțiile
pentru prevenirea bullying-ului;
Identificarea unor părinți-resursă care să se implice în activitățile de prevenire;
1123
Inițierea unor programe destinate părinților, centrate pe constientizarea, informarea și formarea
cu privire la dificultățile de adaptare a copiilor la mediul scolar și la diferite aspecte ale acțiunilor de
tip bullying (forme, cauze, modalități de prevenire)
Semnalarea de către școală a cazurilor de familii cu un comportament violent față de copii;
colaborarea școlii cu instituții cu responsabilități în acest domeniu, precum Autoritatea Tutelară,
Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Direcția Generală de Asistență
Socială și Protecția Copilului, Poliție
Intervenție extinsă la nivel de unitate de învățământ

Includerea, pe agenda întâlnirilor formale ale școlii (Consiliul de administrație, Consiliul
profesoral, Consiliul elevilor, Comitetul de părinți), a unor teme legate de acțiunile de tip bullying,
care să aibă ca scop constientizarea dimensiunii fenomenului și analiza formelor, a actorilor și a
cauzele situațiilor de la nivelul instituției respective;
Elaborarea unor strategii coerente de prevenție, care să fie fundamentate pe diagnoza situației
existente și să fie incluse în planul de dezvoltare instituțională; inițierea unor programe care să
răspundă unor situații specifice unității de învățământ respective
(identificarea riscurilor în contextul concret al școlii , a actorilor cu potențial violent sau cu risc de a
deveni victimă), cu implicarea activă a elevilor ca actori și ca parteneri cheie;
Inițierea la nivelul școlii si/sau al inspectoratului școlar a unor structuri cu rol de mediere care
să contribuie la identificarea surselor de conflict; aceste structuri/ grupuri de inițiativă ar trebui să fie
formate dintr-un nucleu de elevi, cadre didactice și părinți; astfel de structuri pot fi coordonate de
personal specializat (profesori consilieri școlari, asistenți sociali, psihologi) și pot iniția și derula
programe de prevenire a bullying-ului împreună cu parteneri de la nivelul comunității (ONG-uri,
poliția de proximitate, autorități locale);
Dezbaterea, în timpul orelor de consiliere și orientare/dirigenție, a situațiilor de tip bullying
petrecute în școală sau în vecinătatea acesteia și încurajarea exprimării opiniei elevilor privind aceste
situații și posibile căi de soluționare;
Valorificarea temelor relevante pentru problematica bullying-ului, care se regăsesc în
curriculumul diferitelor discipline școlare (drepturile și îndatoririle individului, libertate și
normă/regulă de comportament, decizie si consecințele deciziilor, abilități sociale etc.), prin utilizarea
unor strategii activ-participative (studiu de caz, joc de rol, analiză critică a mesajelor audio-vizuale de
tip bullying, problematizare etc.), care să conducă laconstientizarea și dezvoltarea unei atitudini critice
a elevilor față de problematica bullying-ului.
Derularea unor programe și activități extrașcolare pe tema combaterii bullying-ului (de
exemplu: săptămâna anti-bullying; jocuri, concursuri și expoziții tematice; întâlniri cu specialisti care
să prezinte în mod interactiv teme legate de bullying, la care să participe elevi, cadre didactice și
părinți).
Intervenție extinsă la nivel comunitar- UAT
Inițierea unor programe de sensibilizare a comunității privind fenomenul de bullying școlar
(instituții responsabile: inspectoratele școlare, Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu
Dizabilități, Copii și Adopții, poliție, primărie, ONG-uri).
Dezvoltarea unor programe de prevenire a bullyingului școlar (cu susținerea financiară si/sau
logistică din partea UAT, a inspectoratelor școlare, a ONG-urilor).
Dezvoltarea de parteneriate ale școlii cu alte instituții la nivel local – poliție, jandarmerie,
autorități locale, ONG – uri etc. – pentru siguranța deplasării elevilor și pentru crearea unei vecinătăți
lipsite de pericole privind integritatea fizică și psihologică a elevilor
Intervenție extinsă la nivel național
Dezvoltarea, în cadrul ofertei naționale de curriculum la decizia școlii, a unor module
1124
integrate unor programe școlare, centrate pe prevenția bullyingului.
Redimensionarea elementului educativ în abordarea curriculară prin accentuarea dimensiunii
sociale și psihologice a managementului clasei;
Organizarea de campanii sociale, prin utilizarea diferitelor canale de comunicare publică, în
scopul constientizării fenomenului de bullying (instituții responsabile: Ministerul Educației și
Cercetării în colaborare cu Ministerul de Interne, , ONG-uri);
Implementarea unui sistem de monitorizare la nivel național a fenomenelor de bullying în
școală, care implică următoarele aspecte: elaborarea unei metodologii de colectare a informațiilor,
definirea criteriilor de identificare si standardizarea lor, construirea unei baze de date etc.;
Stimularea cooperării inter-instituționale și implicarea societății civile în inițierea, derularea,
monitorizarea și evaluarea unor programe antibullying la nivel național (instituții responsabile:
Ministerul Educației și Cercetării)
Includerea unor teme privind bullyingul școlar în programele de formare continuă a cadrelor
didactice (instituții responsabile: Ministerul Educației și Cercetării, furnizori de formare).
Diversificarea programelor de asistență socială adresate familiilor dezavantajate din punct de
vedere socioeconomic, categorie care prezintă un risc accentuat în manifestarea unor comportamente
violente ale copiilor (instituții responsabile: Ministerul Muncii și otecției Sociale, Ministerul Educației
și Cercetării, organizații nonguvernamentale).
Procedura operațională privind intervenția în cazul unei situaţii de bullying
Etapa 1. Raportarea situaţiei de bullying

O situaţie de bullying poate să implice diferiţi actori şcolari, în rol de agresor, de victimă,
respectiv de martor: elevi, cadre didactice, părinţi, alte categorii de personal al şcolii, persoane din
afara şcolii.
Raportarea unei situaţii de bullying poate fi realizată de către diferite persoane, implicate direct
în caz sau martore la acesta, atât cu asumarea identității, cât și anonim.
Sesizarea/raportarea unei situaţii de bullying poate fi realizată către conducerea unităţii de
învăţământ sau către alţi actori şcolari sau structuri cu rol în acest domeniu (ex. învăţător/diriginte,
consilierul şcolar, cadrul didactic de serviciu pe şcoală, membri ai Comisiei pentru prevenirea şi
combaterea violenţei în mediul şcolar, linia europeană de asistență pentru copii 116 111, alte entități cu
responsabilități în domeniu ).
Etapa 2. Investigarea situaţiei de bullying raportate
Situaţia de bullying raportată va fi investigată pentru a se stabili: măsura în care se identifică un
comportament de bullying real (despre ce?), actorii implicaţi (cine?), formele de manifestare (cum?),
contextul de manifestare (unde şi când?), cauze generatoare (de ce?), soluţii posibile de rezolvare
(pentru ce?).
Echipa care va investiga o situație de bullying va include, după caz:
diriginte/învățător/ la clasa asociată cu situația de bullying, consilierul școlar,
directorul/directorul adjunct (al) școlii
Atitudinea echipei care investighează situaţia de bullying trebuie să fie una de mediere,calmă,
constructivă, de susţinere, cu rol de identificare a tuturor aspectelor cazului, şi nu de sancţionare. Toate
demersurile de investigare vor fi realizate cu respectarea drepturilor tuturor celor direct implicați în
situația analizată. Persoanele care nu sunt implicate direct (elevi, profesori, părinți etc.) pot oferi
informații utile, cu respectarea drepturilor și a confidențialității.
Metodele de investigare a situaţiei de bullying variază, de la caz la caz: discuţii de grup cu
colectivul de preșcolari/elevi în cadrul căruia s-a manifestat situaţia de bullying, interviuri individuale
cu cei direct implicaţi în caz şi/sau cu martori, observarea unor contexte de manifestare.
1125
Discuţiile şi interviurile sunt organizate în spaţiul şcolar, în clasă sau în afara acesteia, în
funcţie de situaţie.
Dovezile care pot fi colectate în demersul de investigare a unei situaţii de bullying (rapoarte,
înregistrări etc.) trebuie să fie păstrate în conformitate cu legislația în vigoare privind protecția datelor
cu caracter personal.
Etapa 3. Intervenţii pentru rezolvarea situaţiei de bullying raportate
Cadrul didactic (învăţător/diriginte) va organiza, cu sprijinul consilierului şcolar, discuţii cu
colectivul de elevi, cu rol de conștientizare a efectelor negative a acestui comportament și de
promovare a unui climat școlar pozitiv, constructiv, sentimentului de solidaritate între elevi, cu scopul
de a face intolerabil comportamentul abuziv.
Cadrul didactic (învăţător/diriginte) va purta discuţii cu elevii direct implicaţi în situaţia de
bullying. Acestora li se va explica clar modul în care situaţia de bullying a încălcat regulile unui climat
şcolar sănătos şi a adus prejudicii stării de bine a elevilor în mediul şcolar.
Vor fi contactați părinţii acestora (atât cei ai elevului victimă, cat şi cei ai elevului agresor) și
vor fi invitați la o discuţie, pentru a analiza situaţia şi pentru a realiza, de comun acord, un plan de
consiliere psihopedagogică pentru copii.
Consilierul şcolar va elabora şi aplica măsuri de consiliere individuală a elevilor direct
implicaţi în situația de bullying.
În vederea soluţionării situaţiei de bullying, la nivelul unităţii de învăţământ, după caz, sunt
implicați membrii Comisiei pentru prevenirea şi combaterea violenţei in mediul şcolar.
Dacă situaţia de bullying este gravă, conducerea unităţii de învăţământ va anunţa alte
instituții/entități cu atribuții și responsabilități în domeniu : Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului, Poliţia (în cazul în care s-a produs o infracţiune).
1126
THE IMPACT OF CYBERBULLYING ON CHILDREN
Profesor Tocilianu Diana – Laura

Școala Gimnazială nr.7, Galați
Școala Gimnazială „Constantin Gh. Marinescu”, Galați
According to Cambridge dictionary, bullying is “the behaviour of a person who hurts or

frightens someone smaller or less powerful, often forcing that person to do something they do not want
to do” which means children are prone to be made to suffer as they do not know how to handle such a
situation and they are afraid to tell anyone because of the consequences or because they might be
threatened.
Furthermore, this phenomena has grown nowadays due to excessively use of internet and
because parents are interested in working and earning a lot of money in order to offer their children
everything while they forget to spend time with their children, talk to them, explain the dangers which
might occur when searching the internet and they do not know what their children are doing or
watching while navigating on the Internet. Therefore, children are tempted to use the internet in order
to find the information the parents do not provide and they become uncommunicative, they hide
behind a false identity, start to tease the others, copy the others’ identities or post messages on behalf
of that person, thus cyberbullying occurs.
In addition, friends often make jokes with each other for fun but sometimes these jokes do not
stop even if friends are told the child feels uncomfortable because he is laughed at. Some children may
consider it a joke in the beginning but then they may do it in order to take revenge or intimidate the
others without being aware of the damages they can create. When this type of aggression occurs a lot
of unknown people are involved as photos or messages are sent online and everyone has access to
them which may do a lot of harm to a child who feels hopeless and helpless.
Furthermore, cyberbullying has negative effects and a big impact on the child’s behavior or
brain. The feelings the children have may prevent them from expressing themselves, may lead to
depression and sometimes to suicide. They feel sad, embarrassed, tired and afraid to tell an adult about
this situation for fear they might suffer more but telling an adult about the sufferance is one way to
make the others stop harassing.
Moreover, cyberbullying offers written proofs or recordings which may be used in order to find
the one who is harassing the others and stop the aggression. This should be a method of proving that
everyone deserves respect no matter where they live, what they wear or how clever they are.
Therefore, children should be taught to respect the others, offer help if the others need because
respecting the others they respect themselves.
Webliography:
https://dictionary.cambridge.org/
https://www.unicef.org/end-violence/how-to-stop-cyberbullying
1127
STRATEGIES OF COMMUNICATION THROUGH UTTERANCE
Profesor Tocilianu Diana – Laura

Școala Gimnazială nr.7, Galați
Școala Gimnazială „Constantin Gh. Marinescu”, Galați
A study of conversation can, for instance be a way of treating people’s communcation

problems, and it can become a therapeutic profession. There are people who suffer from difficulties to
get the floor in ordinary conversations; there are actors who do not succeed in making their part in a
dramatized conversation being convinced that they might be helped by someone with a long
experience of studying conversation from the point of view of similar concrete problems.
Moreover, a person who professionally assits people with various conversational troubles is
likely to develop techniques that make his work more efficient. When people reject invitations, they
sometimes are not aware of the consequences. If someone is bewildered by the fact that his
spontaneous way of rejecting invitations unintentionally upsets the others, for example he might be
aided by comparing a transcript of his own conversations with transcript of other conversations, where
the rejection does not have this effect.
Thus, a conversation therapist might draw the patient’s attention to the fact that he very quickly
rejects the invitation to something to be avoided at all cost. This patient would be helped by noticing
this feature of how he rejects invitations. That effect may efficiently be achieved by comparing
transcripts:
Patient’s rejection Polite rejection
No, I cannot, I have work to do Ah, thank you very much, but, uhm, I cannot
tonight, but thank you for inviting me. possibly. I have work that cannot wait.
Specialists say that the therapist may also extend or enrich our everyday language with new
terms that are appropriate and understandable in the situation of the assisting techniques that he has
introduced. He may speak of a rejection as a sequence of three utterances:
1.one that expresses gratitude for the invitation,
2.one that rejects the invitation,
3. one that accounts for the rejection.
Furthermore, conversational analysis also refers to the rules governing our use of language in
social interaction. There are nouns of formality and politeness which every one has intuitively
assimilated, which people follow when talking to older ones, people of the opposite sex, people of
special rank, and so on. These nouns affect the way in which we select sounds, grammatical
constructions and lexemes from the resources of the language. We would not say ‘How’s tricks, your
Majesty?’ for example. Thus, children from an early age are taught not to talk like that to their mother,
their sister, the teachers. It is said that in many languages, pragmatic distinctions of formality,
politeness and intimacy are spread throughout the grammatical system. Several oriental languages
have different grammatical patterns, depending on whether one is talking to an equal, a superior or an
inferior.
But even if we are talking to someone who is a social equal, there are many rules which we
tacitly accept – such as the turn – taking conventions which are found in conversation. We cannot
simply interrupt someone, without the risk of being considered rude. Nor can we hold a conversation,
or keep talking on topics which other members of the group do not want to hear about – unless we
want to be considered boring. Certain topics are widely expected at the beginning such as the weather
or health. Some others are expected at the end such as a reference to the next time of meeting, or a
1128
formula expressing farewell.
Moreover, in this field of conversation analysis we are concerned to establish how language
works or fails to work, in maintaining a satisfactory conversation, from the viewpoint of those who
participate in it. If we enjoyed the last conversation we had with someone, or achieved what we sat out
to achieve, the rules have worked. If we left the conversation feeling dissatisfied (either because we
felt we did not handle our end well, or because someone else handled their end badly) the rules have
been broken.
Conversation analysis is inspired by Harold Garfinkel’s ethnomethodology and it is considered
a sociological form of inquiry which shifts the focus of attention from the formation of sociological
theories, categories and rules to their applications by sociolinguist in practice. An example in this
respect is that silence in a conversation does not necessarily mean that all participants are silent.
Silence is sometimes a particular participant’s silence. It is his turn to speak now, everyone expects his
talk, but he is silent. Conversation analysts see this as an achieved phenomenon and the problem is
produced in the context of developing conversation. The commonplace fact is that the silence is
recognized, or is heard as a certain participant’s silence, and the scholarly problem is to study how the
silence is recognizable or hearable as such.
Therefore, conversation analysis is considered to provide a kind of ‘phenomenology’ of trivial
everyday experiences. In a famous article, ‘On the Analyzability of Stories by Children’ Sacks
analyzes our way of hearing a fragment of a story told by a two-year-and-nine month –old girl: ‘The
baby cried. The mommy picked it up.’ The facts that Sacks wants to ‘analyze’ are of the following
commonplace kind: ”When I hear -The baby cried. The mommy picked up - one thing I hear is that the
‘mommy’ who picks the ‘baby’ up is the mommy of that baby. That is a first observation… Now it is
not only that I hear that the mommy is the mommy of the baby, but I feel rather confident that many of
the natives among you hear that also.” (Sacks apud Harris and Talbot, 4/1998:277).
Bibliography:
Chitoran, D., 1970, Limba Engleza Contemporana. Fonetica si Fonologie, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti.
Cornilescu, A, and Chitoran, D., 1994, The Theory of Speech Acts, Editura Fundatiei „
Chemarea”, Iasi.
Crystal, D., 1996, The Cambridge Encyclopedia of the English Language, Cambridge
University Press.
Harris, R. And Talbot, T.J. (eds.), Language and Communication, Pergamon, 4/1998.
Harritage, J., 2007, Garfinkel and Ethnomethodology, Polity Press Cambridge, U.K.
Sacks, H., 1974, On the analyzability of stories by children, in: Roy Turner (ed.),
Ethnomethodology: Selected Readings. Harmondsworth: Penguin.
1129
STUDIU DE CAZ
Prof. Toia Viorica

Gradinița Nr.50- structura G.P.P. Nr.44 Oradea, jud.Bihor
Problema :
Eleva Alexandra Ionescu din clasa a IX-a prezintă un comportament neadecvat fata de unii
colegi de clasa,respectiv gesturi de intimidare realizate doar alaturi de un grup de 4-5 colegi.Una din
victimele sale,eleva Catalina Popescu,a reclamat dirigintelui urmatoarele comportamente deranjante:
Aproape de fiecare data cand raspunde corect la ora este numita „tocilara” de catre Alexandra
si grupul sau de sustinatori;
Parintii Catalinei Popescu au spus ca aceasta sufera foarte mult din cauza acestor
ridiculizari repetate si plange zilnic din aceasta cauza;mai mult,are zile in care refuza sa mearga la
scoala din cauza intimidarilor la care este supusa.
Obiective :
ETAPE


1130
Probleme medicale
Relaţii sociale
educarea copiilor:
• Fraţi – eleva are doi fraţi mai mici, unul de 16 şi unul de 12 ani cu care se află în relaţii
1131
cu minciuni

Istoricul problemei
fără probleme deosebite până în clasa a XI-a pe care o repetă din motive medicale, parţial,


Istoricul familiei

Istoricul relaţiilor sociale
Eleva s-a mutat la începutul clasei a IX-a din Leţcani în Iaşi, rupând relaţiile cu fost grup de
priteni. A avut şi are un cerc restrâns de prieteni nu întotdeauna aleşi corespunzător.

şcolar;
1132
emoţionale.
colegilor;
Să reuşească să intre la Facultatea de Litere;
Să continue să studieze vioara

valorilor;
- părinţi;
- profesori;
- colegi;
- anturaj.
1133

Scop:
familie;
Obiective:
cont.
Starea pedagogică:
1134
Relaţii sociale:
Relaţii familiale:
1135
BULLYING-UL: PROVOCĂRI, PREVENȚIE ȘI EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ ÎN
ACTIVITĂȚI EXTRACURRICULARE
– GHID METODOLOGIC –
COORDONATOR
Prof. înv. primar Alexandra TOMA
Contribuitori:
Claudia Gabriela SEMERIAN

Nicoleta Elena BRICIU
Ioana – Cecilia APĂTEAN
Adrian – Romeo APĂTEAN
Ana GRECU
Grațiana BUDEA
Mariana MOZA
Adelina NICORAȘ
Ionela Lavinia PASCU
Alina Georgiana FARCAȘ
Brigitte Michaela SIMA
Ramona Adela AVRAM
Anișoara VÂLCEANU
Ionela ANDRĂU
Monica ȘIPOȘ
Nicoleta Elena BORZ
1136
BULLYING-UL – CE ÎNSEAMNĂ ȘI CUM SE ÎNTÂMPLĂ?
Prof. înv. primar Alexandra Toma

Școala Gimnazială „Aron Cotruș” Arad
Bullying-ul în școli este o problemă mondială, prezentă în fiecare țară, care are consecințe
negative pentru climatul școlar și care pune în pericol dreptul la educație într-un mediu sigur.
Bullying-ul poate avea consecințe negative de lungă durată atât pentru studenții care hărțuiesc, dar și
pentru victimele lor (Olweus, 1993).
În ultimii 20 de ani, a existat o creștere alarmantă a numărului cazurilor de bullying în școală, a
cazurilor de agresiune și victimizare. Rezultatele cercetătorilor indică faptul că agresiunea în școli este
un fenomen internațional documentat în țările scandinave (Olweus, 1978), în Anglia, în Țara Galilor,
în Scoția, în Irlanda, în Italia, în Portugalia, în Grecia, în Australia, în Canada, în Japonia, în România
și în multe alte țări.
Ce înseamnă bullying-ul?
Bullying-ul a fost definit de către Olweus (1999a) drept cazurile când un copil este expus, în
mod repetat și pe o perioadă mai lungă de timp, unor acțiuni agresive, verbal sau fizic, din partea unui
sau mai multor alți copii. Prin această definiție, se evidențiază faptul că bullying-ul este atât de natură
fizică, prin acte de violență comportamentală (lovire, împingere, tragere, etc.), dar de natură verbală,
prin tachinare, amenințare, poreclire sau apelative dăunătoare, etc.. Totodată, bullying-ul poate lua
forma unor comportamente indirect, cum ar fi excluziunea socială sau răspândirea de zvonuri,
comportamente ce vor avea un efect negativ asupra stimei de sine a victimei.
Bullying-ul este, deseori, descris după 3 criterii: un comportament agresiv sau vătămare
intenționată a altei persoane; realizat în mod repetat și constant; are loc într-un context de comunicare
interumană, unde există un dezechilibru de putere.
Care sunt tipurile de bullying?

Bullying-ul sau actul de agresiune poate fi fizic, verbal, indirect, emoțional și efectuat de o
persoană sau de un grup de persoane. În general, bullying-ul se manifestă prin lovire, tragere,
împingere, amenințare, tachinare continuă, apelative rănitoare sau jignitoare, insulte la adresa victimei
sau a familiei victimei, diferite tipuri de abuz verbal, răspândirea de minciuni sau zvonuri false,
izolarea de grup, deteriorarea sau distrugerea proprietății victimei, deposedarea forțată de bani sau
bunuri, etc..
Studiile realizate au descoperit diferențe în ceea ce privește genul victimelor, între băieți și fete,
nu numai legat de frecvența cazurilor agresive, ci și de timpul de agresiune. Elevii de gen masculin
prezintă rate semnificativ mai mari de implicare în actele de agresiune fizică, atât ca agresori, cât și ca
și victime (Boulton & Underwood, 1992), în timp ce elevii de gen feminin sunt victimele ambelor
genuri.
În ceea ce privește vârsta, bullying-ul apare mai rar în rândul studenților mai în vârstă, deoarece
procentul victimelor scade atunci când vârsta trece (Olweus, 1999b). Odată cu scăderea frecvenței
bullying-ului, se schimbă și forma agresiunii, hărțuirea fizică fiind predominantă în rândul elevilor
tineri, iar agresiunea verbală și psihologică fiind frecventă în rândul celor mai în vârstă (Lösel și
Bliesener, 1999).
Bullying-ul apare de obicei în școală sau în jurul acesteia, cum ar fi parcurile sau locurile de
joacă. În școală, locurile în care se întâmplă actele de agresiune cel mai des sunt coridoarele ce duc
spre sălile de clasă și sălile de clasă (Sharp & Smith, 1994).
Cine participă în cazurile de bullying?
1137
Studii recente, privind bullying-ul în școli, au identificat trei categorii de elevi implicați în
actele de hărțuire: agresorii, victimele și agresorii-victime, care hărțuiesc și sunt hărțuiți ei înșiși.
O caracteristică a agresorilor este nevoia de a se simți puternici și nevoia de control. Ei par să
obțină o satisfacție din cauzarea rănilor sau suferinței altora, au puțină empatie față de victimele lor și
își motivează actele de agresivitate spunând că au fost provocați. Deseori, agresorii provin din medii
unde pedeapsa fizică este folosită, unde au învățat că rezolvarea problemelor se face pe cale fizică și
unde nu există implicare sau afecțiune din partea figurilor parentale. Totodată, studiile arată că
agresorii sunt violenți față de adulți, atât părinți, cât și cadrele didactice și că, contrar unor teorii,
aceștia au puțină anxietate și o stimă de sine ridicată.
Victimele sunt anxioși, nesiguri, nu deosebit de asertivi sau extrovertiți, elevi care suferă de o
stimă de sine scăzută și care au fost respinși de colegi în trecut. Acest tip de persoane sunt ținta
perfectă a agresorilor, deoarece pot fi dominați de agresori foarte ușor. Studiile indică că victimele
rareori se apără sau ripostează. În contrast cu agresorii, victimele au o relația apropiată cu părinții sau
cu alte figuri parentale, având un protector (Olweus, 1993).
Victimele devin înfricoșate și anxioase față de mediul în care au loc actele de agresiune,
manifestând comportamente de evitare, cum ar fi chiulul de la școală, evitarea anumitor locații din
școală, fuga și, chiar și suicidul. În unele cazuri, victimele recurg și la comportamente agresive, cum ar
fi aducerea unor arme la școală pentru apărare sau răzbunare. Odată cu instaurarea fricii de școală,
rezultatele școlare a victimelor scad în mod considerabil, aceștia neputând să se mai concentreze
asupra învățatului sau participatului activ la cursuri, datorită anxietății.
Agresorii-victime sunt elevii care agresează și sunt agresați la rândul lor, ușor de provocat, care
provoacă alți elevi. Acești elevi au un nivel de nevroză și psihoză ridicat, nesimțindu-se nici acceptați
social, nici acceptați de sine înșiși.
Cum se poate combate sau preveni bullying-ul?

Combaterea problemelor de bullying în școală începe cu informarea adulților din jurul victimei,
de către aceasta, atât cadre didactice, cât și părinți, de fenomenele întâmplate. Cu toate acestea,
rezultatele studiilor indică faptul că victimele au preferat să nu menționeze nici unui adult.
Profesorii și părinții, de cele mai multe ori, nu știu când un copil a fost agresat, deoarece
victimelor le este frică să admită. Pentru lipsa de conștientizare a bullyingului de către profesorilor
există multe explicații. În primul rând, profesorii nu sunt de față în momentul în care se întâmplă actul
de agresiune, datorită naturii ascunse și a manierii subtile pe care agresorii o folosesc în intimidarea
victimelor. În al doilea rând, adulții tind să observe elevii în situații structurate și supervizate, cum ar fi
sala de clasă, mai des decât în relații nesupervizate, în parc, în curte sau pe coridoare, în timp ce elevii,
în același timp, se observă unii pe ceilalți în aceste situații nestructurate.
Totodată, un alt pas important pentru prevenirea și combaterea bullying-ului în școli este
înțelegerea și acceptarea acestuia drept o problema semnificativă și prezentă, atât în sala de clasă, cât și
în școală și alcătuirea unui plan de prevenire.
Ce presupune un plan de prevenire?

Una dintre primele etape ale acestui plan de prevenire a bullying-ului este informarea elevilor,
a cadrelor didactice și a părinților despre amploarea problemei, despre motive și consecințele acesteia.
Școlile trebuie să promoveze convingerea ca acest tip de comportament este inacceptabil, să elaboreze
politici și programe pentru a preveni și combate rapid și eficient bullying-ul.
Planurile de intervenție trebuie să includă programe de gestionare a comportamentului, strategii
de autocontrol, strategii și metode rezolvare a problemelor interpersonale, aplicații pentru dezvoltarea
abilităților de rezolvare a conflictelor, etc.. Aceste planuri de prevenire, intervenție și combatere a
bullying-ului trebuie să vizeze rezolvarea problemei de la sursă, adică de la agresori, ceea ce înseamnă
că părinții sau figurile parentale trebuie implicate. Deseori, părinții au aceleași probleme acasă, pe care
1138
elevii le au la școală, iar prin educație parentală, ce include activități de management, atât părinții, cât
și elevii, își vor dezvolta abilități de rezolvare a conflictelor și gestionare a emoțiilor.
În planul de prevenție și combatere ar trebui să fie incluse servicii de consiliere individuală și
de grup, atât pentru agresori, cât și pentru victime.
Dovezile și studiile disponibile indică faptul că bullying-ul a devenit o problemă serioasă, care
afectează atât sănătatea fizică, cât și psihică a tuturor persoanelor implicate. Bullying-ul afectează
negativ mediul social, psihologic și academic, în care elevii se dezvoltă. Studiile și cercetările
menționate atestă faptul că multor elevi nu le place școala și evită participarea la lecții, iar nivelul lor
de realizare scade odată cu stima și valoarea de sine, odată ce devin victime ale acestui fenomen.
Studiile arată prezența fenomenului de bullying în școli, iar efectele pe care le are, atât pentru
agresori, cât și pentru victime, amândouă grupurile fiind supuse riscului dezvoltării unei probleme de
tip emoțional, social și psihic, persista, de obicei, până la vârsta adultă. Pentru înțelegerea
complexității fenomenului de bullying, este nevoie de un sistem teoretic de referință, unde dinamica
este extinsă dincolo de relația dintre agresori și victime. Caracteristicile individuale, interacțiunile
sociale și condițiile culturale sunt văzute drept factori ce contribuie la tiparele comportamentale
întâlnite în bullying-ul.
Consecințele negative ale acestei probleme afectează elevii implicați nu doar în perioada
copilăriei, ci și mai târziu în viață. Agresorii se vor confrunta cu problemele netratate des, ceea ce îi va
împinge spre comiterea infracțiunilor până la vârsta adultă.
Prin urmare, toți cei implicați în sistemul educațional, de la conducerea instituțiilor de
învățământ, până la profesori, părinți și elevii implicați, atât agresori, cât și victime, ar trebui să lupte
împreună și să facă un efort conștient pentru a reduce și, în cele din urmă, elimina complet incidentele
de bullying.
Bibliografie
Boulton, M. J., & Underwood, K. (1992). Bully/victim problems among middle school
children. British Journal of Educational Psychology, 62(1).
Lösel, F., & Bliesener, T. (1999b). The nature of school bullying: A cross-national
perspective. London: Routledge.
Olweus, D. (1978). Aggression in the schools: Bullies and whipping boys. Hemisphere.
Olweus, D. (1993). Bullying at School: What we know and what we can do. Oxford: Blackwell.
Olweus, D. (1999a). The Nature of School Bullying: A Cross-National Perspective. London &
New York: Routledge.
Olweus, D. (1999b). The Nature of School Bullying: A Cross-National Perspective. London &
Smith, Peter K., and Sonia Sharp. (1994). Tackling bullying in your school: a practical
handbook for teachers. London: Routledge.
1139
METODE ȘI STRATEGII DE PREVENȚIE A BULLYING-ULUI PENTRU CADRE
DIDACTICE ȘI PĂRINȚI
Prof. Înv. Primar Anișoara Vâlceanu

Școala Gimnazială „Regina Maria” Arad
Bullying-ul este definit drept abuzul fizic sau psihologic, pe o durată lungă de timp, în mod
repetat, asupra unui elev, care nu este capabil de apărare împotriva agresorului, adică a unui individ
sau un grup de indivizi, de cele mai multe ori colegi. Majoritatea cercetătorilor au estimat că între 14%
și 20% dintre elevii din școli sunt victime ale bullying-ului, cel puțin o dată în tot parcursul lor școlar
sau martori la un act de abuz ce poate fi clasificat drept bullying.
Consecințele bullying-ului neprevenit și necombătut sunt sumbre și dezastroase, atât pentru
agresori, cât și pentru victime. Victimele au șanse mai puține decât non-victimele să raporteze
probleme de sănătate mintală sau fizică, apărut în urma bullying-ului, inclusiv problemele
psihosomatice și gândurile suicidale. Bătăușii au șanse mai mari să abandoneze școala, să fie arestați
sau încarcerați în închisori și să devină parteneri abuzivi în relații (Elinoff, Chafouleas & Sassu, 2004:
887- 897).
Recomandări pentru prevenția cazurilor de bullying

Una dintre cele mai importante lucruri pe care o instituție de învățământ o poate face pentru a
preveni bullying-ul din a deveni o obișnuință este să familiarizeze conducerea, staff-ul și cadrele
didactice cu definiția bullying-ului, cu planul de prevenire și codul de conduită. Această politică de
prevenție, desfășurată de școală, trebuie să fie pusă în aplicare în întreaga școală, indiferent de
categoriile sau nivelele de vârstă sau cunoștințe.
Dacă există posibilitate, participarea la un program de formare de prevenire a actelor de
hărțuire sau agresiune sau un seminar desfășurat în oraș/instituție de învățământ, la care pot participa
toate cadrele didactice angajate, va asigura siguranța implementării politicii împotriva bullying-ului.
Cadrele didactice sunt încurajate să vorbească la clasă, în mod deschis, despre problema
hărțuirii în școală, despre ce este considerat comportament hărțuitor, intimidant, agresiv și neacceptat
și despre regulile clar stabilite împotriva agresiunii. În momentul în care elevii sunt la curent cu ce
înseamnă bullying-ul și care este comportamentul indezirabil și neacceptat, aceștia îl vor putea
identifica mai ușor și raporta cadrelor didactice.
Totodată, prin această prezentare deschisă, clară, dar hotărâtă elevilor, se urmărește și
sensibilizarea elevilor și combaterea convingerilor false despre bullying (cum ar fi aceea că victimele
sunt parțial responsabile pentru hărțuirea îndurată sau că hărțuirea este făcută „în joacă”). Elevii ar
trebui învățați despre empatie, despre cum se pot pune în postura celuilalt pentru a perspectiva lor,
strategii de gândire și rezolvare a problemelor, cât și metode de rezolvare a conflictelor. Aceste discuții
pot fi realizate prin jocuri de rol sau exerciții de înțelegere a textului, pe texte ce discută astfel de
subiecte.
Atunci când se întâmplă aceste discuții la clasă, este recomandat ca dascălii să fie atenți la
elevii care sunt precauți, sensibili, anxioși liniștiți sau firavi, din punct de vedere fizic sau cei care au
un handicap sau probleme cu greutatea, deoarece acești elevi sunt cei mai expuși riscului de a fi
hărțuiți de alți elevi. De cele mai multe ori, victimele nu ripostează sau acționează asertiv, datorită
stimei de sine scăzute și nici nu au un grup de prieteni sau sprijin social care să le ia apărarea sau să
anunțe personalului responsabil actele de agresiune întâmplate.
Pentru a avea siguranța că elevii cunosc și înțeleg problema bullying-ului, cadrul didactic sau
conducerea școlii poate realiza și distribui un chestionar, prin care să fie cunoscute cazurile în care
problema nu a fost înțeleasă suficient de bine. În urma acestui chestionar, se poate implementa în mod
corespunzător, orice măsură necesară sau se poate organiza o altă instruire.
1140
Este recomandată oferirea de feedback pozitiv elevilor care manifestă comportamente sociale
dorite și adecvate, cât și interacțiunile realizate în mod dezirabil dintre elevi, care nu includ acte de
hărțuire sau agresiune. Lauda frecventă a acestor comportamente și a acestor elevi, prin descrierea lor
specifică, încurajează comportamentul lor pentru viitor (Reike, Lewis-Palmer, Merrell, 2008: 315-
332).
Folosirea metodelor și tehnicilor de mentorat și consiliere ajută cadrele didactice la construirea
unor relații solide cu elevii, pentru a-i face să simtă că aparțin unui grup. Se creează astfel un mediu în
care elevii consideră că pot avea încredere în cadrul didactic. Astfel, elevii pot fi încurajați să inițieze
relații cu alți studenți, să ajute colegii de clasă ce sunt victime a bullying-ului, să-i includă în grupuri,
să discute mai departe despre agresiune, să fie deschiși față de cadrele didactice, să nu ascundă sau să
mintă în legătură cu bullying-ul.
Un al mod prin care bullying-ul poate fi combătut este supravegherea constantă și atentă a
holurilor și coridoarelor, cât și a băilor sau a terenurilor de sport, deoarece aceste momente sunt cele în
care apar cele mai multe cazuri de agresiune.
O altă metodă de prevenție este creare unui mediu social, în care există căldură, afecțiune și
acceptare pentru toți elevii, dar și un mediul social în care există standarde înaltă pentru
comportamentul manifestat de elevi și de profesori, în toate relațiile interumane care există în colectiv.
Atitudinile profesorilor față de agresivitate determină modul în care profesorii vor reacționa la
situațiile de agresiune, atunci când se vor întâmpla. Se recomandă evitarea încurajării competitivității
între elevii, cât și stereotipurile dintre sexe (cum ar fi faptul că băieții nu plâng sau că trebuie să fie
duri și puternici). Scopul pe care fiecare dascăl ar trebui să îl aibă este acela de a face din sala de clasă
o „zonă sigură” pentru toți elevii.
Recomandări în urma asistării la un incident de bullying

Primul și cel mai important lucru pe care îl poate face un cadru didactic când asistă la un
incident de agresiune este să separe agresorul și victima. Apoi, se recomandă identificare, cu voce tare,
a comportamentului, astfel încât toți cei martori să conștientizeze ce s-a întâmplat (Salmivalli, 1999:
453-459). Regulile trebuie reiterate, iar comportamentele dezirabile amintite.
Următorul pas este recomandată să fie discutarea cu victima legat de ce s-a întâmplat și ce
consideră aceasta că ar trebui făcut în acest caz. Dacă un copil este în pericol, trebuie să acționezi chiar
dacă victima dorește să nu faci nimic. Nu este recomandat ca dascălul să facă promisiuni pe care nu le
poate respecta. Cu toate acestea, este indicat să fie liniștită victima că toate măsurile vor fi luate pentru
a preveni întâmplarea unui incident de acest fel.
Este important să fie pus accentul pe faptul că victima nu este de vină în nici una dintre
instanțele de bullying. Se indică sublinierea faptului că hărțuirea este greșită și neacceptată, iar
agresorii vor suferi consecințele, nu victima.
Regulile și comportamentele adecvate trebui accentuate, prin pedepsirea sau aplicarea
consecințelor agresorilor. Este recomandat să fie aplicate consecințele pentru comportamentul agresiv
neacceptat, cât mai rapid, în mod consecvent și non-violent, astfel ca agresorul să înțeleagă unde a
greșit și cum poate proceda în viitor. Exemple de consecințe pot fi restricționarea timpului liber, cum
ar fi pauzele, prânzul cu colegii sau interzicerea participării la activități extracurriculare.
După ce agresorii s-au confruntat cu consecințele acțiunilor ei, se recomandă activități de
reflecție asupra a ce s-a întâmplat, ce impact a avut comportamentul agresiv asupra victimei, ce scop a
încercat agresorul să atingă și cum altfel pot ajunge la acel scop. În timpul acestor discuții, îndrumați-i
pe elevi să se gândească la strategii mai potrivite de a-și exprima sentimentele sau de a rezolva
conflictele, la alte metode de interacțiune, la cum pot fi mai empatici, pentru a-și înțelege colegii.
Insistați asupra ideii că aceste acte de agresiune, de bullying, încalcă drepturile omului, identificați-le
ca erori în gândire și încurajații să folosească strategii de calmare, atunci când mai simt sentimente ce
duc spre agresivitate (Orpinas, Horne, Staniszewki, 2003: 431-444).
1141
Recomandări pentru părinți
Pentru părinții de agresori, cel mai important sfat este să crească sentimentul de apropriere,
afecțiune și comunitate în familie, prin petrecerea timpului liber împreună. Se recomandă limitarea
cantității de violență pe care elevii o observă la televizor, în filme sau în jocurile video și cantitatea de
violență la care asistă în viața reală. Discuții referitoare la consecințelor violenței sunt necesare.
Ambii părinți trebuie implicați în implementarea unor reguli în familie. Părințiilor care nu se
pot implica, celor care sunt incapabili sau nu reușesc să convină asupra practicilor de creștere a
copiilor și asupra conduitei potrivite, le este recomandată consilierea conjugală sau cursuri de
parenting.
Părinților agresorilor le mai este sugerat să stabilească limite ferme pentru comportamentul
inacceptabil și să implementeze pedepse non-ostile și non-fizice, ce vor fi aplicate în mod consecvent
când limitele sunt încălcate. De asemenea, se sugerează monitorizarea copilului, atât în, cât și în afara
școlii.
Părinții victimelor sunt recomandați să aibă un rol activ în prevenirea perpetuării victimizării
copilului lor. Copiii trebuie încurajați să participe activ la activități extracurriculare care îi vor ajuta să-
și dezvolte încrederea în sine, precum sportul, activitățile în centre comunitare, activități de voluntariat,
grupuri muzicale, etc.. Se recomandă ca participarea la astfel de activități extracurriculare să se
întâmple alături de colegi sau copii din aceeași grupă de vârstă, deoarece copiii ar trebui să aibă
posibilitatea de a-și dezvolta relațiile sociale și abilitățile de comunicare, fără implicarea părinților.
Părinții victimelor ar trebui să nu-i descurajeze pe copii să-și dezvolte propriile gânduri sau
convingeri, să nu încerce să vorbească în numele lor, ci să îi încurajeze să aibă curajul să se exprime
singuri, liber și deschis. Astfel, în viitor, dacă sunt victimele bullying-ului, ei vor avea încrederea de
sine suficientă încât să se apere, verbal, împotriva abuzului. Părințiilor victimelor le este recomandat să
identifice și încurajeze modul în care copilul lor este diferit și unic
Bibliografie
Elinoff, M.J., Chafouleas, S.M. & Sassu, K.A. (2004). Bullying: Considerations for defining
and intervening in school settings. Psychology in the Schools. 41(8).
Orpinas, A., Horne, A. & Staniszewski, D. (2003). School bullying: Changing the problem by
changing the school. School Psychology Review, 32(3).
Reinke, W. M., Lewis-Palmer, T., & Merrell, K. W. (2008). The classroom check-up: A
classwide teacher consultation model for increasing praise and decreasing disruptive behavior.
School Psychology Review, 37.
Salmivalli, C. (1999). Participant role approach to school bullying: Implications for
interventions. Journal of Adolescence, 22.
1142
SPECTATORUL– CUM POATE AJUTA ÎN CAZURILE DE BULLYING?
Prof. Înv. Primar Ionela Andrău

Astăzi, bullying-ul este considerat, pe scară largă, drept o problemă serioasă, în toată lumea, în
timp ce, în trecut, bullying-ul a fost considerat un „rit de trecere”, care a ajutat la construirea
„caracterului”, care se întâmpla în timpul experiențelor pe terenul de joacă. Tachinarea, hărțuirea și
agresiunea a făcut, din nefericire, parte din creșterea multor elevi, dar acest comportament devine
bullying atunci când este repetitiv și când există intenția conștientă de a răni pe altul.
Bullying-ul este o strategie de a câștiga control sau putere, prin injurii, amenințări, atacuri
fizice, daune materiale sau presiune. Bullying-ul este o problemă răspândită în toate școlile, la toate
vârstele, o formă majoră de violență școlară, care amenință dezvoltarea copilului și procesul de
învățământ. Incidentele de bullying sunt un comportament antisocial, manifestat în niveluri ridicate de
agresiune, intimidarea altora, sfidarea adulților, iar în tinerii mai maturi, prin vandalism, furt, auto-
abuz prin droguri sau alcool.
Studii arată că bullying-ul implică o combinație între factorii școlii și factorii colegilor,
amândouă categoriile contribuind la actele de hărțuire, victimizare și hărțuire sexuală. Adolescenții se
confruntă cu presiuni și așteptări ridicate, conform rezultatelor celorlalte persoane din grupul de
prieteni, ce pot stârni comportamentele agresive (Thornberg, Tenenbaum, Varjas, Meyers, Jungert,
Vanegas, 2012: 247-252).
Din acest motiv, grupul de prieteni și tipurile de prietenii care se stabilesc în cadrul acestui grup
este un aspect important de luat în considerare când se discută despre hărțuirea școlară.
Cine sunt actorii implicați în bullying?

Studiile stabilesc patru grupuri care sunt implicate în bullying. Majoritatea lucrărilor de
cercetare menționează agresorii, victimele, victimele-agresori și spectatorii sau martorii. Agresorul este
cel care manifestă un comportament, în mod repetat, cu intenția de a provoca o anumită formă de
vătămare, față de o persoană asupra căreia are o putere. Victimele sunt elevii care manifestă atitudini
negative față de ei înșiși și au o stimă de sine scăzută, competențe sociale puține, asupra cărora se
manifestă actele de agresiune. Victima-agresor este cel care se implică în comportamentele agresive,
dar este, de asemenea și o victimă (Notar, Padgett, 2013:81). Al patrulea personaj în instanțele de
bullying este spectatorul.
Ce rol are spectatorul?

Spectatorii, trecătorii sau martorii nu sunt nici victime, nici agresori, ci actori importanți în
descurajarea și minimizarea efectelor dăunătoare ale agresiunii. Acest grup de persoane reprezintă cel
mai mare grup, din cele patru (Heinrichs, 2003: 200). Bullying-ul are loc aproape întotdeauna în fața
altor elevi, care accepta sau participă la agresiune, dar care pot să-l oprească pe agresor cu riscul de a
deveni următoarea lor victimă.
Agresorilor le plac publicul, iar hărțuirea este adesea o interacțiune publică, în care unii sunt
percepuți drept câștigători, iar unii sunt percepuți drept învinși. Chiar dacă, în majoritatea timpurilor,
victimele sunt vizate datorită unor vulnerabilități sau diferențe, oricine poate deveni o victimă a
bullying-ului, motiv pentru care elevii își cântăresc intuitiv propriile șanse de a deveni victime. De
aceea, ei încearcă să evită situațiile care i-ar putea face victime și își găsesc o poziție relativ sigură în
preajma agresorului.
Prin urmare, mobilizarea spectatorilor împotriva bullying-ului este o abordare importantă
pentru prevenirea instanțelor de bullying. Spectatorii sunt cel mai important grup de influențatori ai
agresiunii, deoarece elevii sunt puternic influențați de colegii lor (CQ Researcher, 2005: 112). În
1143
cazurile în care cineva stă alături și urmărește bullying-ul, îi permite acestuia să existe în comunitate,
dar atunci când se împotrivește, agresorii sunt opriți, deoarece comportamentul lor nu e acceptat.
Vizionarea fără a intervenii întărește comportamentul de agresiune, în timp ce, spectatorii care vorbesc
și nu rămân tăcuți față de aceste comportamente neadecvate, se angajează să reziste unor asemenea
nedreptăți.
Spectatorii, la rândul lor, au diferite roluri în situațiile de bullying: străini, apărători, întăritori și
asistenți. Spectatorii sunt străini atunci când sunt martori la situația de bullying, dar nu se implică, ci
aleg să privească incidentul pasiv. Apărători sunt în momentul în care intervin, dorind să ajute sau
când își oferă sprijinul și suportul victimei, ori în privat, ori în momentul intervenției. Întăritori sunt
atunci când susțin, prin participarea pasivă, comportamentul abuziv, prin râsete, încurajări verbale sau
scandări, pentru agresor. Spectatorii devin asistenți în momentul în care ajută agresorul să rețină
victima, astfel încât să nu se poată distanța de agresor.
Când se discută despre prevenirea bullying-ului, mulți oameni pot avea un rol activ pentru a
intervenii, în special spectatorii. Atunci când se vorbește despre situația de bullying, spectatori sunt
prezenți în 80% din cazuri (Espalage, Pigott, Polanin, 2012: 52).
Un spectator are potențialul de a face o diferență pozitivă într-un incident de bullying, în
special pentru victimele care sunt hărțuite. Când victimele sunt apărate și susținute de colegii și
prietenii lor, ei sunt mai puțin anxioși, deprimați și își recapătă stima de sine și încrederea.
În momentul intervenției în fața bullying-ului, acesta se oprește în decurs de 10 secunde, în
57% din cazuri (Espalage, Pigott, Polanin, 2012: 60), dar chiar și așa, de multe ori spectatorii aleg să
nu se implice, să nu intervină, să nu discute despre cele întâmplate.
De ce nu intervin spectatorii?
Au fost identificate o mulțime de motive pentru care spectatorii aleg să nu internă sau să nu ia
apărarea victimei, în instanțele de bullying. Cel mai des întâlnit motiv este frica de revanșă și teama de
a nu fi hărțuiți, la rândul lor (Forsberg, Wood, Smith, Varjas, Meyers, Jungert, Thornberg, 2018: 130).
Alte motive includ: frica de a-și pierde statutul social în grup sau în școală; nu sunt prieteni cu victima
(Thornberg, Tenenbaum, Varjas, Meyers, Jungert, Vanegas, 2012: 247-252); nu cunosc suficiente
informații despre victimă sau despre agresor pentru a face o decizie asupra corectitudinii situației
(Salmivalli, 2004: 288); dețin prea multe informații despre situație sau persoanele implicate; nu cred că
dascălii sau staff-ul școlii vor lua măsuri asupra bullying-ului; cred că adulții implicați vor accentua
bullying-ul; nu știu ce să facă sau cum să intervină în situații de bullying.
Există și momente în care spectatorii intervin, din motive precum: sunt prieteni cu victima
(Thornberg, Tenenbaum, Varjas, Meyers, Jungert, Vanegas, 2012: 247-252); sunt conștienți de cât de
serioasă este situația și cât de periculos este un comportament de acest fel; consideră victima inocentă;
au empatie și simpatie față de victimă; cred că dascălii și staff-ul școlii vor gestiona în mod
corespunzător situația.
Cum pot spectatorii să ajute la combaterea bullying-ului?

Spectatorii pot lua măsuri atât pentru a preveni situația de bullying, cât și pentru a media
situația în timp ce aceasta are loc sau după.
Înainte de actul de agresiune, câteva dintre modurile prin care spectatorii pot preveni situația de
bullying țin de comportamentul acestora față de ceilalți elevi. Spectatorii sunt încurajați să fie inclusivi
și acceptanți față de persoanele din jur, cât și să le invită să li se alăture în grup sau în timpul unor
activități (Salmivalli, 2004: 290). Totodată, spectatorii pot fi exemple pentru comportament dezirabil,
un exemplu pentru bunătate, respect și empatie pentru ceilalți. Elevii mai mari, care au cunoștințele
necesare și pot identifica elevii vulnerabili sau care pot deveni victime, sunt încurajați să stea și să
meargă în preajma lor sau alături de ei. O altă metodă de a ajuta la prevenirea bullying-ului este
implicarea în programele de intervenție în școală sau în comunitate.
1144
În situația de bullying, spectatorul trebuie să fie atent la modul în care procedează, intervenind
rapid. Spectatorii îi pot lua apărarea victimei, pot interveni ca grup, pot schimba subiectul și distrage
atenția celorlalte persoane implicate sau pot folosi umorul pentru a relaxa o situație tensionată. Alte
metode includ punerea sub semnul întrebării a comportamentul agresiv, deschiderea unei conversații
despre imoralitatea și incorectitudinea situației și afirmarea deschis și clar a unei opinii negative asupra
bullying-ului. Este important ca spectatorul să separe victima de către agresor, cât de repede e posibil
și să îi valideze sentimentele, să o asigure că nu are nici o vină în cele întâmplate.
În urma actului de agresivitate, chiar dacă a fost martor direct sau a aflat ulterior de cele
întâmplate, spectatorul are, în continuare, modalități prin care poate ajuta victimele unei situații de
bullying. Spectatorul poate să vorbească în privat cu victima, oferindu-și suportul și susținerea, iar
dacă situația nu este cunoscută, acesta poate cere permisiunea de a se adresa sau de a raporta abuzul
unui adult, cadru didactic sau responsabil din conducerea școlii în care au încredere.
Bibliografie
CQ Researcher. (2005). Bullying: Are schools doing enough to stop the problem. The CQ
Researcher, 15(4).
Espalage, D., Pigott, T., Polanin, J. (2012) A Meta‐Analysis of School‐Based Bullying
Prevention Programs’ Effects on Bystander Intervention Behavior. School Psychology Review,
Volume 41, No. 1.
Forsberg, C., Wood, L., Smith, J., Varjas, K., Meyers, J., Jungert, T., and Thornberg, R. (2018)
Students’ views of factors affecting their bystander behaviors in response to school bullying: a
cross‐collaborative conceptual qualitative analysis, Research Papers in Education, 33:1, 127‐142.
Heinrichs, R. R. (2003). A whole-school approach to bullying: Special considerations for
children with exceptionalities. Intervention in School and Clinic, 38(4).
Notar, C. E., & Padgett, S. (2013). From victim to bully. National Social Science Journal,
40(1).
Salmivalli, C., (2014) Participant Roles in Bullying: How Can Peer Bystanders Be Utilized in
Interventions?, Theory Into Practice, 53:4.
Thornberg, R., Tenenbaum, L., Varjas, K., Meyers, J., Jungert, T., & Vanegas, G. (2012).
Bystander Motivation in Bullying Incidents: To Intervene or Not to Intervene? Western Journal of
Emergency Medicine, 13(3).
1145
BULLYING ȘI VIOLENȚA ÎN ȘCOLI
Prof. Înv. Primar Alina Georgiana Farcaș

Liceul Tehnologic Vinga, Județul Arad
Fenomenul de bullying, devenit deja o problemă mondială, care afectează fiecare școală și
instituție de învățământ, la toate nivelele de vârstă, poate fi stopată dacă cadrele didactice sunt
competente în a identifica și recunoaște cazurile de agresiune și posedă cunoștințele și abilitățile
necesare pentru a intervenii.
Identificarea cazurilor de bullying

Primul pas în prevenirea și combaterea bullying-ului este identificarea corectă a cazurilor de
agresivitate în școli și, mai ales, cunoașterea caracteristicilor specifice agresorilor. Profilul agresorilor
sau a unui „bully” nu este cunoscut și identificat în mod empiric, datorită inconsistenței în acționare și
a fundalului familial al agresorilor. Cercetări arată că agresorii pot fi deseori identificați prin încrederea
în sine exagerată și prin sentimentul de putere pe care îl caută și pe care îl primesc atunci când domină
asupra altui elev (Bullock, 2002: 130-133). Agresorii pot fi recunoscuți și după imaturitatea
emoțională, cercetările arătând că bullying-ul rezultă atunci când indivizii imaturi emoțional sunt
consumați de sentimente de depresie, inferioritatea, slăbiciune, frigă, nesiguranță, gelozie și respingere
(Rodkin & Hodges, 2003: 390-391).
Chiar și în lipsa unui profil consistent al agresorului, se pot elabora definiții care să explice
fenomenul de bullying: intimidarea, ca tip de comportament agresiv, care provoacă suferință sau rău,
care demonstrează un dezechilibru de putere și care se repetă în timp. Această intimidare, acest tip de
comportament agresiv, aduce satisfacție agresorului, care duce la perpetuarea ciclului de agresiune mai
departe (Field, 1996).
Este important pentru cadrele didactice, în recunoașterea cazurilor de bullying, să înțeleagă
relațiile dintre agresor și victimă. Natura acestor relații este fluidă, iar dinamica dintre cele două
persoane implicate în cazurile de bullying variază de la caz la caz. Datorită complexității naturii acestei
relații, se nasc agresorii-victime, care hărțuiesc, dar sunt și hărțuiți la rândul lor de alți agresori.
Comportamentele de agresiune în sălile de clasă pot fi identificate, iar violența poate fi redusă la
minimum, doar dacă cadrele didactice înțeleg variabilele care alimentează atitudinile față de violență.
Unele dintre aceste variabile sunt influențele din mass-media și expunerea la violență, la care
elevii sunt martori în fiecare zi. Elevii, mai ales cei foarte tineri, sunt susceptibili violenței din mass-
media, care oferă o structură socială sau un model de urmat pentru agresor, oferindu-i acestuia
justificări pentru acțiunile sale sau prezentându-i scenarii care afirmă comportamentul lor de
agresivitate, ca un mod legitim de rezolvare a problemelor.
Ipostazele agresorului
Programele de prevenție elaborate în țările nordice, care au ca scop identificarea precoce a
comportamentelor agresive, încă de la grădiniță, care propun metode și practici de intervenție și care
urmăresc specializarea și instructajul părinților, cadrelor didactice, dar și a staff-ului instituției de
învățământ, identifică trei forme majore de agresiune: verbală, fizică și emoțională. Hărțuirea fizică
include contactul fizic ce poate provoca disconfort sau răni victimei. Bullying-ul emoțional este
agresiunea fără cuvinte, cum ar fi excluderea din grupuri sau ignorarea victimei în momentele de
socializare. Aceste două tipuri de agresiune duc la agresiunea emoțională.
Agresorul poate folosi oricare dintre aceste trei forme, atât separat, cât și în combinații.
Ipostazele (Field, 2004) în care poate apărea agresorul sunt:
Agresorul – mincinos priceput: un copil, care se prezintă în această ipostază, poate produce o
relatare convingătoare, mincinoasă, referitoare la actele sale violente. Astfel de agresori excelează la
1146
înșelăciuni și capacitatea lor de a minți nu trebuie subestimată.
Agresorul – Jekyll și Hyde: un agresor de acest fel este nemilos și răzbunător în privat, dar
nevinovat și neajutorat în fața martorilor. O altă caracteristică este farmecul excesiv pe care îl are în
fața figurilor cu autoritate.
Agresorul superficial: are o abilități de comunicare excepționale, dar fără substanță, neputând
să-și susțină argumentele, deseori ilogice, concepute pentru a-i răni pe alții. Agresorii de acest fel tind
să amenințe verbal, dar să nu își respecte amenințările.
Agresorul foarte critic: în aceste cazuri de hărțuire, se folosesc deseori tactici ascunse de
umilire, jenă sau degradare. Astfel de agresori se bazează pe mimetism, batjocură, tachinare și întrebări
jenante.
Agresorul lobby/agresorul care caută să aibă influență: agresorii de acest tip își folosesc
puterile de persuasiune pentru a-i convinge pe ceilalți de opiniile și percepțiile lor, folosindu-se de
zvonuri și insinuări pentru a răni și distruge reputația altor elevi. Ei se manifestă cu aroganță, cu
superioritate și îndrăzneală, datorită faptului că ei cred că sunt invulnerabili, de neatins.
Agresorii evazivi: acest tip de agresor se manifestă prin refuzul de a răspunde și prin
schimbările de subiect, în încercarea de a evita răspunderea pentru faptele realizate. Agresorii de acest
tip sunt rapizi în a discredita orice informație incriminatoare despre ei.
Agresorii sabotori: aceștia au o convingere exagerată că nu își primesc lauda meritată și
recompensele și au tendințe manipulative. Ei demonstrează prejudecăți și dispreț față de cei care
primesc și câștigă recompense și laude și se simt justificați atunci când alții sunt refuzați sau când ei
înșiși îi refuză pe alții.
Metode, strategii și activități de prevenire sau combatere a bullying-ului

Sistemul culorilor constă într-un grafic comportamental, unde culorile sunt asociate
comportamentelor manifestate în clasă. Această metodă poate fi pusă în aplicare prin amenajarea unei
planșe sau a unui colț în sala de clasă în care fiecărui elev să îi fie atribuit un plic (preferabil
transparent). Potrivit graficului comportamental, în care este clar explicată fiecare culoare și fiecare
comportament asociat cu acea culoare, copiii vor primi în plicurile lor cartonașe cu culoarea
corespunzătoare comportamentului manifestat. Sugestiile de culori sunt: verde (comportament
minunat, fără greșeală), portocaliu (avertisment, este indicat un moment de repaus în care elevul să își
analizeze comportamentul și să rectifice unde a greșit), roșu (comportament inadecvat, care a cauzat
supărarea cadrului didactic), albastru (comportament inadecvat, care a cauzat supărarea altui elev) și
maro (abatere comportamentală severă, o situație de bullying, incident de furt, minciună, lupte sau
gesturi inadecvate).
Un alt exemplu de activitate ce poate fi realizată în sala de clasă pentru prevenirea bullying-
ului, care implică stimularea empatiei și simpatiei elevilor, este Mere învinețite și mere frumoase.
Această activitate are scopul de a ilustra efectele negative ale hărțuirii, prin prezentarea a două mere,
amândouă frumoase și delicioase pe dinafară și încurajarea elevilor să spună lucruri negative despre
mărul învinețit intenționat înaintea activității de către cadrul didactic. Atunci când ambele mere vor fi
tăiate în jumătate, se va vedea faptul că mărul căruia i-au fost spuse cuvinte negative, este învinețit, în
timp ce celălalt măr este în continuare proaspăt și frumos.
O altă activitate ce poate ajuta elevii în identificarea și combaterea bullying-ului este Lanțul
de hârtie, o activitate ce urmărește reprezentarea vizuală a legăturilor ce există între elevi și a unității
ce trebuie adoptată pentru combaterea bullying-ului. Această activitate se va desfășura prin încurajarea
elevilor să scrie pe fâșii de hârtie ce vor face și ce vor spune pentru a preveni momentele de hărțuire,
cum își vor ajuta colegii dacă aceștia sunt victimele unui agresor și cum vor răspunde hărțuirilor, în
cazul în care ei devin victime. Răspunsurile pot fi: să nu acordăm atenție comportamentului agresiv
sau agresorului, pentru a nu-i alimenta sau susține acțiunile; evadarea situației în cel mai rapid mod
posibil; semnalizarea unui cadru didactic; difuzarea situației; transformarea situației de dominare într-
1147
una de comunicare, etc.. Odată ce elevii își scriu toate răspunsurile, fâșiile de hârtie vor deveni
verigile lanțului și vor fi lipite de elevul care le-a scris, până când lanțul este terminat. Acesta poate fi
afișat în sala de clasă și menționat de câte ori este necesar.
Tot folosind hârtia, poate fi realizată și activitatea Ghemotocul, care are scopul de a arăta
efectele negative și dăunătoare ale bullying-ului. Pe o bucată de hârtie, elevii sunt rugați să deseneze o
figurină reprezentativă pentru ei și persoana lor. Aceste desene or fi amestecate și răspândite prin clasă,
altor elevi, care vor mototoli desenul colegului. Apoi, se va realiza un joc de rol în care colegii își vor
cere scuze, unul altuia pentru „greșeala” făcută, iar fiecare elev va fi rugat să își desfacă desenul și să
încerce să-l îndrepte. Morala este că și bullying-ul are un efect longeviv negativ, asupra victimei, chiar
dacă actul de bullying s-a terminat sau a fost rezolvat.
Bullying-ul nu ar trebui să devină o normalitate prin care fiecare elev trebuie să treacă. Acest
fenomen, acest act de hărțuire și agresiune, indiferent de tip sau de ipostaza în care se află agresorul,
trebuie privit drept un precursor pentru comportamente violente, mai grave, care vor avea consecințe și
efecte mai devastatoare. Bullying-ul necesită intervenție imediată și adecvată, atunci când se întâmplă,
dar mai ales, necesită și realizarea unor activități care vor ajuta la prevenirea situațiilor de hărțuire.
Bibliografie
Bullock, J. R. (2002). Bullying among children. Childhood Education, 78.
Field, T. (1996). Bully in sight. London: Success Unlimited.
Field, T. (2004). Bully online. Retrieved on August 15, 2007, from www.bullyone.org. (now
bullying.co.uk).
Rodkin, P. C., & Hodges, E. V. (2003). Bullies and victims in the peer ecology: Four questions
for psychologists and school professionals. School Psychology Review, 32(3).
1148
ACTIVITĂȚI PENTRU PREVENȚIA ȘI COMBATEREA BULLYING-ULUI ÎN ȘCOLI
Prof. înv. primar Brigitte Michael Sima

Liceul Tehnologic Vinga, județul Arad
Dan Olweus, considerat părintele cercetării asupra fenomenului de bullying, a definit bullying-
ul drept „expunerea unei persoane în mod repetat și în timp, la acțiuni negative din partea unuia sau
mai multor elevi” (Olweus, 1999a). Clinica Mayo și Jurnalul Asociației Medicale Americane definesc
hărțuirea ca fiind un tip specific de agresiune în care comportamentul are scopul de a dăuna sau
perturba, în care există un dezechilibru de putere, dintre două persoane sau dintr-o persoană și un grup
și în care comportamentul apare în mod repetat, pe o durată mai lungă de timp (Clinica Mayo, 2001).
Bullying-ul poate lua mai multe forme, poate fi direct sau indirect, fizic, verbal sau psihologic
(Garrity, Jens, Porter, Sage, Short-Camilli, 2000). Bullying-ul direct sau hărțuirea față în față poate fi
verbal, prin provocări, insulte sau apelative răutăcioase, fizic, prin împingeri loviri, asalturi sau
psihologic, prin amenințări sau constrângeri. Bullying-ul indirect se manifestă prin agresiune socială,
adică răspândirea de zvonuri sau bârfe, care deteriorează relațiile dintre persoane sau care îi aduc
prejudiciu victimei și excluderea victimelor din activități sau grupuri (Ong, 2003).
Comportamentele agresive, dăunătoare, hărțuitoare apare oriunde nu există supraveghere din
partea unui adult. De cele mai multe ori, incidentele tind să apară în locurile de joacă, în băi, vestiare,
cantine, coridoare, stațiile de autobuz sau chiar în autobuzul școlar. Unele sondaje anonime arată că
elevii consideră călătoriile cu mijloacele de transport în comun sau puse la dispoziție de școală, în care
interacționează și cu alți colegi, sunt perioadele de cea mai mare vulnerabilitate pentru ei. Totodată,
vestiarele sunt o zonă majoră de agresiune și hazing (Garbarino & deLara, 2002). Hazing-ul este o
formă specifică de agresiune care implică o anumită persoană sau grup de persoane, care comite acte
dăunătoare împotriva unui victime, pentru inițierea acelei persoane în grup sau, în unele cazuri, în
organizații școlare.
Există o mulțime de activități sau jocuri pe care cadrele didactice sau școlile le pot face pentru
a dezvolta o cultură de empatie și pentru a-i învăța pe elevi cum să identifice incidentele de bullying,
cum se acționeze/reacționeze, cum poate fi prevenit și cum pot fi soluționate conflictele.
Potriviți comportamentul agresiv cu tipul de bullying este o activitate ce urmărește
diferențierea dintre cele trei tipuri de bullying, prin asocierea corectă a comportamentului agresiv cu
tipul de bullying. Materialele de care va fi nevoie pot fi cartonașe cu comportamentele agresive,
instrumente de scris și o fișă de lucru, pe care elevii vor realiza asocierea.
Activitatea poate fi realizată în grupuri mici sau individual, acest aspect depinzând de numărul
de elevi. Se recomandă începerea activității cu o scurtă recapitulare a ce înseamnă bullying: bullying-ul
este rănirea intenționată și deliberată a unei alte persoane; presupune un dezechilibru de putere; se
manifestă în mod repetat; poate fi verbal, fizic sau psihologic; se poate întâmpla online sau în
persoană.
Pe cartonașele cu comportamente agresive pe care le vor primi elevii, pot fi menționate
următoarele comportamente: „Lovirea repetată a altei persoane”; „Răspândirea de zvonuri sau
minciuni despre o altă persoană”; „Distribuirea unor poze sau videoclipuri înjositoare cu o altă
persoană”; „Poreclirea unei persoane și răspândirea acestei porecle”; „Împingeri repetate; „Excluderea
unei persoane din grupul de prieteni”; „Etichetarea unei persoane cu nume sau atribute care îi vor face
rău, din punct de vedere social (gay, țigan, gras, etc.)”; „Folosirea unor apelative rasiste”; „Distrugerea
proprietății sau a lucrărilor altei persoane”; „Încurajarea altor colegi să nu fie prieteni cu o altă
persoană”; „Glume înjositoare la adresa unei persoane referitor la o dizabilitate”; „Mesaje, comentarii
sau postări online, referitoare la o anumită persoane, care îi aduc injurii”; „Încurajarea altor colegi să
rănească o altă persoană”.
Pe fișa de lucru, vor fi chenare pentru fiecare tip de bullying, fizic, verbal sau psihologic,
1149
chenare în care elevii vor nota comportamentele corespunzătoare tipului de bullying. Verificarea și
evaluarea va fi făcută frontal.
Chenarul pentru bullying-ul fizic va conține comportamentele: „Lovirea repetată a altei
persoane”; „Împingeri repetate”; „Distrugerea proprietății sau a lucrărilor altei persoane”; „Încurajarea
altor colegi să rănească o altă persoană”.
Chenarul pentru bullying verbal va include: „Răspândirea de zvonuri sau minciuni despre o altă
persoană”; „Poreclirea unei persoane și răspândirea acestei porecle”; „Etichetarea unei persoane cu
nume sau atribute care îi vor face rău, din punct de vedere social (gay, țigan, gras, etc.)”; „Folosirea
unor apelative rasiste”; „Glume înjositoare la adresa unei persoane referitor la o dizabilitate”; „Mesaje,
comentarii sau postări online, referitoare la o anumită persoane, care îi aduc injurii”.
Chenarul pentru bullying-ul emoțional va conține: „Distribuirea unor poze sau videoclipuri
înjositoare cu o altă persoană”; „Excluderea unei persoane din grupul de prieteni”; „Încurajarea altor
colegi să nu fie prieteni cu o altă persoană”.
Sunt de acord/Nu sunt de acord este o activitate în care elevii sunt solicitați să gândească
critic, să transpună afirmațiile date prin propriul filtru și să decidă dacă sunt de acord sau nu cu
afirmațiile. Obiectivul activității este să determine cum studenții văd bullying-ului, să provoace
gândirea lor critică și să instige discuții referitoare la agresiunea în sala de clasă.
Pentru a transforma activitatea dintr-o activitate statică într-una dinamică, în joc, cadrului
didactic îi este sugerat să traseze pe podea o linie care să despartă sala de clasă și să le ceară elevilor să
se alinieze pe acea linie, în ordine aleatorie. În partea stângă a elevilor poate fi zona pentru „Nu sunt de
acord”, iar în partea dreaptă zona pentru „De acord”. Cadrul didactic poate participa sau nu la
activitate, acesta citind un set de afirmații în fața elevilor. Elevii vor avea câteva secunde la dispoziție
să își formeze o părere asupra afirmației, apoi vor fi rugați să se plaseze în zona corespunzătoare
părerii lor.
Pentru a îi familiariza pe elevi cu acest tip de activitate, se poate începe cu afirmații inofensive,
aleatorii, despre viața de zi cu zi, referitoare la păreri care nu vor răni pe nimeni, cum ar fi: „Mărul este
un fruct delicios” sau „Sportul este important pentru o viață sănătoasă”. Este important ca elevii să știe
că nu există o opinie sau o părere greșită, că fiecare are dreptul la o părere și că trebuie să respectăm
părerea celorlalți.
Afirmațiile pot fi: „Răspândirea de zvonuri sau minciuni despre o persoană este bullying”,
„Hărțuirea este un lucru normal, necesar formării unui caracter, a unei personalități”, „Bullying-ul nu
este un fenomen prezent în această sală de clasă sau în acest colectiv”, „Răspândirea unor poze, mesaje
sau filmulețe înjositoare la adresa unei persoane este bullying”, „Este vina victimei că nu se apără de
hărțuire”, „Nu consider că este necesar să intervin atunci când alt coleg este hărțuit”, „Este important
să raportez orice incident de agresiune și hărțuire cadrului didactic”, „Nu este necesar să intervin
atunci când un coleg folosește apelative înjositoare la adresa altui coleg”, „Poreclele sunt inofensive”,
etc..
După fiecare afirmație, odată ce toți elevii au ales zona potrivită opiniei lor, aceștia vor fi
rugați, aleatoriu, să motiveze și să explice motivele pentru care au ales o anumită zonă/opinie.
Bunătatea contează este o activitate de durată mai lungă, ce poate fi realizată pe tot parcursul
anului școlar și care implică dezvoltarea empatiei, simpatiei și bunătății elevilor, față de colegi.
Obiectivul activității este încurajarea suportului și abilităților de empatie, dar și promovarea unei
culturi școlare respectuoase și incluzive. Chiar dacă, în cadrul acestei activități, nu este menționat actul
de bullying, activitatea are scopul de a preveni hărțuirea înainte ca ea să devină o problemă reală, prin
crearea unor relații empatice între elevi.
Pentru această activitate, materialele necesare sunt coli de hârtie, instrumente de scris, foarfeci
și bandă adezivă. Elevii vor fi solicitați să noteze pe bilețele idei de complimente sau afirmații drăguțe
1150
sau amabile, pe care le-ar putea spune altor colegi din clasă sau din instituția de învățământ. Aceste
sugestii vor fi notate de cadrul didactic pe o altă fișă, iar fâșiile cu complimente sau afirmații for fi
tăiate, astfel încât să poată fi rupte. Fișele vor fi afișate prin clasă sau prin școală, iar elevii, cadrele
didactice, dar și staff-ul instituției vor fi încurajați să rupă un compliment și să îl ofere altei persoane în
sala de clasă sau pe coridoare.
Sugestiile de complimente sau afirmații sunt: „Contezi pentru mine”, „Apreciez tot ce faci
pentru mine”, „Ești o persoană minunată”, „Continuă să fi la fel de grozav/grozavă”, „Ești o persoană
în care am încredere”, „Ești creativă”, „Ești un suflet bun”, „Ești important pentru mine”, „Ești
important pentru școala noastră”, „Mă inspiri în fiecare zi”, „Faci tuturor ziua mai bună”, etc..
Bibliografie
Garbarino, James & deLara, Ellen (2002). And Words Can Hurt Forever: How to Protect
Adolescents from Bullying, Harassment, and Emotional Violence. New York: The Free Press.
Garrity, Carla, Jens, Kathryn, Porter, William, Sager, Nancy & Short-Camilli Cam (2000).
Bully Proofing Your School: A Comprehensive Approach for Elementary Schools. Longmont, CO;
Sopris West.
Mayo Clinic, “Headline Watch: One-third of U.S. kids affected by bullying.” Mayo Foundation
for Medical Education and Research (MFMER), 2001.
Olweus, D. (1999a). The Nature of School Bullying: A Cross-National Perspective. London &
Ong, Faye (Ed.), (2003) Bullying at School. Sacramento, CA: The Counseling and Student
Support Office, California Department of Education.
1151
RIDICĂ-TE ȘI FĂ O DIFERENȚĂ!
Prof. înv. primar Claudia Gabriela Semerian

Școala Gimnazială „Aron Cotruș ” Arad
Elevii din ciclul primar au auzit termenul „bullying”, cel mai des, în mediul școlar, la orele de
Dezvoltare personală și Educație civică sau în mediul online.
Bullying-ul școlar este considerat, la nivel internațional, unul dintre factorii de risc fundamental
pentru sănătatea mintală a copiilor și adolecenților, fiind o problemă reală.
Bullying-ul poate da peste cap zilele de școală ale copilului, viata lui socială și bunăstarea lui
emoțională. Această problemă a câștigat din ce în ce mai multă atenție în ultimii ani, din cauza
tehnologiei și noilor modalități prin care copiii și adolescenții pot comunica între ei și se pot hărțui,
cum ar fi internetul, telefonul mobil și rețelele de socializare. Adulții au uneori tendința de a ignora
bullying-ul și ajung să îl considere o etapă "normală" a vieții, prin care toți copiii trec, însă acest
fenomen poate avea consecințe grave asupra dezvoltării lor emoționale.
Pentru ca acest fenomen să nu facă parte din viața elevilor mei sau ca să îi ajut să aleagă rolul
de apărător, atunci când asistă la un episod de bullying, ca să îi fac să înțeleagă, că întotdeauna există o
rezolvare la orice situație de acest gen, ca să le ofer informații despre acest fenomen tot mai des întâlnit
în mediul școlar, ca să ajut generația căreia azi îi formez caracterul, ca să ajut adultul de mâine, ca să
fac ceva pentru generațiile actuale și viitoare, am ales, ca în cadrul orei de Dezvoltare Personală, să
abordez această temă.
Ridică-te și fă o diferență! – a fost apelul meu către elevii mei. Au răspuns cu foarte mult
interes și au dovedit că, deși sunt doar în clasa a II-a , cunosc fenomenul de bullying...și m-am întrebat
: „Oare de unde știu acești copilași atâtea lucruri despre Bullying?”.
Răspunsul l-am primit imediat, tot de la ei. Unii au povestit despre frații lor mai mari, care vin
acasă și povestesc cum sunt jigniți, repetat, de colegii lor de la școală și mi-am dat seama că ei, mici
fiind, au devenit deodată ...prea mari ... cu atâtea probleme la care sunt părtași.
Elevii mei sunt deschiși la orice este nou, la orice face parte din viața lor și a celor de lângă ei,
sunt elevii pe care orice învățător și i-ar dori.
Am început activitate arătându-le două imagini. Le-am cerut să identifice motivul tristeții
acelor personaje și am notat împreună, cuvinte care pot provoca tristețe și durere, izolare și de ce nu,
resemnare.
Le-am cerut să îmi spună dacă cunosc termenul de Bullying. Au dat răspunsuri surprinzător de
clare și corecte. Un elev mi-a spus că el vede Bullying-ul ca batjocură și le-am cerut să ne uităm puțin
la cuvântul BATJOCURĂ. Am notat acest cuvânt pe tablă: BAT+JOC+URĂ.
Cum începe bullying-ul? O bătaie în joacă, nu-i așa? Apoi...un copil este etichetat, tachinat,
batjocorit în cercul său de cunoștințe sau de către colegi care îl strigă într-un anume fel... Acele
tachinări - care din păcate uneori se transformă în îmbrânceli sau chiar în atacuri fizice - generează ură.
În continuare, le-am propus să facem un experiment. Am împărțit clasa pe echipe de câte doi
copii și le-am dat siluete de băiat, respectiv de fetiță. Sarcina lor a fost să scoată la iveală toată
creativitatea și să scrie pe aceste siluete cele mai frumoase trăsături ale unei persoane cu care ar dori să
interacționeze.
După terminarea exercițiului, siluetele au fost lipite pe tablă, iar echipele au explicat de ce
această persoană creată de ei ar fi minunată, dacă ar fi reală (colegii au fost lăsați să adauge diferite
motive dacă au dorit ).
Am vrut să complic puțin situația și am cerut unei echipe să rupă o mână, să facă o pauză, apoi
să continue rupând încă ceva de la siluetă fără să explice de ce, dar au refuzat mărturisindu-mi că
nu pot.. fiindcă prin acea siluetă ei văd un prieten la care s-au gândit atunci când au scris.
Am cerut altei echipe același lucru și...am găsit pe cineva care a avut curaj să-și distrugă
1152
„opera”. I-am întrebat ce ar putea să facă acel copil, ca să repare ceea ce a făcut?„Să o lipească!”- a
spus un copil și i-am spus să lipească silueta.
Am adresat întrebarea : „Cum este acum silueta?” ... iar răspunsul a venit numaidecât:
„E întreagă, dar se văd urmele...”
Așa că, am discutat despre urmele lăsate de bullying. Așa cum silueta aceea de hârtie a rămas
cu urme și nu a mai fost ca la început, dacă rănim pe cineva, putem repara într-o anumită măsură, însă
urmele vor rămâne. Așa că mai bine să fim precauți.
În continuare am solicitat elevilor să găsească răspunsurile la următoarele întrebări şi să le
împărtăşească clasei:
• Cum îţi vei folosi influenţa dacă vezi pe cineva insultat sau abuzat?
• Cum te poţi apăra dacă cineva se ia de tine?
La final, am oferit copiilor sfaturi, ca atunci când vor vedea un agresor, să ia atitudine, să fie
EROI. Să se ridice fără teamă, să rămână fermi și încrezători în fața agresiunii verbale sau fizice. Să
aleagă să fie eroi, să fie salvatori și nu victime. Să strângă rândurile, să se alieze cu cei ca ei și să aibă
puterea și curajul să spună STOP. E în puterea lor, a celor mai curați și nevinovați. Dar puterea aceasta
nu se va vedea, dacă ei nu vor acționa .
Bullying-ul este un comportament care se învață. Copiii ajung să deprindă sau să învețe
comportamente antisociale, precum bullying-ul, de la adulții pe care îi văd drept un model în viată,
părinti, profesori și mass media.
Noi, trebuie pe cât posibil, să fim un modele pozitive și să ne învațăm copilul/ copii, indiferent
de poziția noastră, ca părinte și/ sau profesor, încă de la o vârstă fragedă cum arată un bun
comportament social.
Copiii noștri vor avea mai putine șanse să intre în relații "dăunătoare", care le pot face rău, dacă
noi, părinte sau profesor, evităm asocierile negative, iar eu, ca profesor am ales să fiu prezentă și parte
din viața lor, pentru fiecare dintre ei, ori de câte ori vor avea nevoie, să fiu un exemplu care luptă, care
se ridică, ridicând pe alții.
În final, vă ofer o parte din imaginile surprinse în cadrul activității descrise mai sus:
1153
1154
BULLYNGUL ȘI CAUZELE ACESTUIA
Prof. înv. primar Mariana Moza

pentru a se apăra.
Bullying-ul este considerat o formă de violență fizică și psihologică, o conduită intenționată
care vizează producerea unor prejudicii (rănire, distrugere, daune) unor persoane (inclusiv propriei
persoane), cu diferite cauze care determină noi forme de violență.
Caracteristicile actului de bullying:
Bullying reprezintă o formă de abuz emoțional și fizic, care are trei caracteristici:
intenționat – agresorul are intenția să rănească pe cineva;
repetat – aceeași persoană este rănită mereu;
dezechilibrul de forțe – agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă,
martori. Agresorul vrea să fie cel mai cool rănindu-i, intimidându-i sau jignindu-i pe cei din jurul său.
Este temperamental, inflexibil, încrezător și nu îi place să accepte regulile.[9] De cele mai multe ori nu
are empatie și chiar se bucură că produce durere celorlalți. Dorește să domine și să-i controleze pe
ceilalți, exagerează în situații obișnuite. Agresorul abuzează de putere pentru a-i răni pe ceilalți,
deliberat și în mod repetat. Victima (persoana agresată) este copleșită de teamă. Unii elevi sunt
predispuși să fie abuzați din cauză că sunt „diferiți”.
Caracteristicile agresorilor:
De cele mai multe ori, victimele agresorilor sunt elevii care au următoarele caracteristici:
au abilități sociale scăzute,
au puțini prieteni sau nu au prieteni,
au religie sau rasă diferită,
sunt scunzi sau prea înalți,
au slabe abilități sportive,
sunt inteligenți, talentați,
au părinți divorțați sau
sunt pur și simplu „diferiți” de ceilalți.
Putem discuta despre bullying fizic, verbal, sexual sau psihic. Manipularea, bârfa,
de tip bullying.
Cauzele cele mai des întâlnite care determină astfel de comportamente ale agresorului pot fi
lipsa de empatie, egocentrismul, orgoliul, superficialitatea relațiilor umane, și, mai ales, expunerea și
1155
preluarea unor modele de comportament similare.
Bullying-ul nu este o etapă normală a dezvoltării copiilor și adolescenților și e considerat ca
fiind un fenomen ce precede comportamente agresive cu consecințe și mai grave. De asemenea,
bullying-ul poate contribui la crearea și menținerea unui mediu de teamă și intimidare în
școală. Aproape zece ani de cercetare arată că fenomenul în discuție poate afecta foarte serios
funcționarea psihosocială, învățarea și sănătatea celor care îi devin victime
Bibliografie:
. „Awareness Ribbons Chart: Color & Meaning of Awareness Ribbon Causes”. Disabled
World.
„Fenomenul "bullying". Cum îl depistăm și cum îl combatem, pentru școli mai
sigure”. UNICEF. 22 octombrie 2015.
Iulia Durac. „Fenomenul de bullying în școală. Exemple europene de bună practică” CJRAE-
CJAP Dolj.
Richard J. Hazler (1996). Breaking the Cycle of Violence: Interventions for Bullying and
Victimization. Taylor & Francis. ISBN 1-56032-509-7.
„Împreună putem combate fenomenul bullying în 2 pași” Asociația Telefonul Copilului. 2014.
p. 4.
„Recomandări pentru prevenirea și combaterea bullying-ului în mediul școlar”. Asociația
ACCEPT. decembrie 2013. p. 1.
1156
IDENTIFICAREA BULLYINGULUI ȘI A CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Prof. înv. primar Ana Grecu

Violența psihologică, numită bullying, este un nou tip de violență interpersonală, între elevi,
care are loc cu o frecvență repetată. Bullyingul comportă obligatoriu minim două persoane, agresorul
și victima. Agresorul poate fi o singură persoană sau un grup de persoane. Pe lângă cei doi participanți
(agresorul și victima) mai pot face parte din acest fenomen și următorii: martorul, apărătorul,
suporterul, care pot avea un rol definitiv în continuarea sau eliminarea acestui fenomen.
Pentru determinarea exitenței sau nu a bullyingului în școala noastră, am aplicat un chestionar
elevilor claselor V – VIII. Chestionarul este unul complex, împărțit în 7 secțiuni: profilul familial,
practici parentale/ relații de familie, mediul școlar, grupul de prieteni, comportamente și relații între
copii, analiza unei situații, bullying, date socio-demografice. Acest chestionar a fost realizat de către
”Asociația Salvați Copiii” într-un studiu sociologic național, în anul 201615.
Vom lua în considerare în cadrul interpretării chestionarului, toate răspunsurile celor 143 de
respondenți la întrebările care au o legătură directă cu posibilitatea existării bullyingului sau a
cyberbullyingului în cadrul școlii și nu în afara acesteia.
Dintre respondenți, 45,8% sunt de genul feminin, iar restul de 54,2% sunt de genul masculin.
În ceea ce privește starea copiilor la școală, observăm că majoritatea se simt veseli (73,2%),
emoție urmată de indiferență (28,2%), emoționalitate (27,5%), timiditate (20,4%) și nesiguranță
(17,6%). La capătul opus, observăm că nu sunt procente mari, însă răspunsurile ne atrag atenția, 2,8%
dintre respondenți se simt îngrijorați, 3,5% se simt triști sau speriați, iar 5,6% se simt încordați.
Fig. 1. În mod normal, cum te simți la școală? Bifeaza 2 răspunsuri care corespund cel mai bine
situației tale?
În ceea ce privește modul de petrecere a timpului liber la școală, majoritatea elevilor a răspuns
că își petrece timpul cu mai mulți colegi (88,1%), în timp ce 8,4% dintre aceștia afirmă că au un singur
partener de joacă în recreație, iar 3,5% stau singuri, neavând pe nimeni.
15
https://www.salvaticopiii.ro/sci-ro/files/10/10551dfa-f0b2-4cb0-a103-08d811dc31a9.pdf
1157
Fig. 2. Cu cine stai sau te joci în recreație?
La întrebarea ” Ai auzit până acum cuvântul BULLYING?”, 96,5% au răspuns afirmativ, iar
dacă vorbim despre locul sau persoana de la care au auzit, răspunsurile variază, respondenții având
posibiliatea să aleagă mai multe răspunsuri. Atât internetul (57,8%), cât și orele de dirigenție
(54,8%) reprezintă surse de informare importante pentru aceștia, fiind urmate de televiziune, părinți,
prieteni, radio sau alte surse.
Fig.
3. Dacă da,
de unde au
auzit
cuvântul
bullying?
”Cât de des ți se întâmplă următoarele situații? (Comportamente pe care tu le ai față de alți

copii)„ a reprezentat o întrebare a chestionarului foarte importantă, unde respondenții au trebuit să
bifeze răspunsul potrivit conform unei scale grafice cu următoarele răspunsuri: Foarte des/ Des/ Nici
des, nici rar/ Rar/ Foarte rar/ Niciodată/ Nu știu, nu răspund.
Voi prezenta mai jos doar răspunsurile îngrijjorătoare ale elevilor:
3,49 % au afirmat că le-au interzis des altor copii să se joace cu un anumit coleg, iar 10,43%
nici des, nici rar au făcut acest lucru.
0,69 % au afirmat că le-au interzis altor copii să participle la activitățile din care făceau parte,
iar 11,18% nici des, nici rar au făcut acest lucru.
9,79% au afirmat că rar și foarte rar îi dau afară pe alții dacă nu fac ce spun ei, iar 9,79% nici
des, nici rar au făcut acest lucru.
10,48% au afirmat că rar și foarte rar au amenințat un copil că îl vor lovi/ bate, iar 9,09% nici
des, nici rar au făcut acest lucru.
0,69 % au afirmat că rar au umilit sau au făcut de rușine un alt copil, iar 8,39% nici des, nici
rar au făcut acest lucru.
1,39% afirmă că au răspândit zvonuri despre alți copii des și foarte des, 10,48% nici des, nici
rar au făcut acest lucru.
1,39% afirmă că au distrus des bunurile altui copil dacă s-au supărat pe el, în timp ce 6,99%
nici des, nici rar au făcut același lucru.
1158
2,79% afirmă că des și foarte des au îmbrâncit sau împins un alt copil, 8,39% nici des, nici rar
au făcut acest lucru.
2,09% au afirmat că au rănit ușor alți copii prin comportamente fizice, 10,48% nici des, nici rar
au făcut acest lucru.
9,09% au afirmat că au bătut alți copii nici des, nici rar.
Restul procentelor până la 100%, au fost completate de răspunsurile rar, foarte rar niciodată
sau nu știu/nu răspund, răspunsuri care nu prezintă îngrijorare dacă vorbim despre fenomenul de
bullying.
Aceleași întrebări au fost adresate elevilor, doar că din perspectiva victimei, dacă lor li s-au
întâmplat anumite evenimente. De asemenea, voi reda mai jos, răspunsurile care mi-au atras atenția și
anume cele care s-au petrecut cu o frecvență deasă, foarte deasă sau nici des, nici rar, deoarece atunci
când vorbim despre bullying vorbim despre atitudini și comportamente negative repetitive.
5,59% afirmă că li s-a cerut altor colegi să nu se joace cu ei, iar la 9,79% li s-a întâmplat acest
lucru nici des, nici rar.
6,29% afirmă că li s-a interzis să participle la activitățile de grup des și foarte des, în timp ce la
6,99% dintre respondenți li s-a întâmplat acest lucru nici des, nici rar.
4,19% afirmă că au fost amenințați des și foarte des că vor fi scoși afară din grup, în timp ce la
2,79% afirmă că au fost amenințați des și foarte des că vor fi loviți sau bătuți, în timp ce la
6,29% afirmă că au fost umiliți sau făcuți de rușine des și foarte des, în timp ce la 11,18%
dintre respondenți li s-a întâmplat acest lucru nici des, nici rar.
6,99% afirmă că au fost răspândite des și foarte des zvonuri despre ei, în timp ce la 13,98%
dintre respondenți li s-a întâmplat acest lucru nici des, nici rar.
3,49% afirmă că li s-au distrus lucrurile des și foarte des, în timp ce la 9,09% dintre respondenți
li s-a întâmplat acest lucru nici des, nici rar.
5,59% afirmă că au fost împinși sau îmbrânciți des și foarte des, în timp ce la 8,39% dintre
respondenți li s-a întâmplat acest lucru nici des, nici rar.
5,59% afirmă că au fost răniți ușor de alți copii des și foarte des, în timp ce la 9,79% dintre
2,09% afirmă că au fost bătuți des și foarte des de către colegi, în timp ce la 6,29% dintre
Observăm că procentele tuturor situațiilor sunt mai mari dacă vorbim despre postura de victimă
decât despre aceea de agresor, copiii fiind mai reticenți în a-și recunoaște greșelile sau a le expune
corect atunci când vorbim despre repetitivitatea acestora. Am observat, de asemenea, că lucrurile stau
și mai diferit dacă ne referim la rolul de martor. Respondenții nefiind nici victime, nici agresori, au fost
mai deschiși în a relata dacă au văzut/ auzit anumite situații. Voi reda doar răspunsurile care relevă
frecvența des și foarte des.
Dintre respondenți 17,48 afirmă că au fost martori la amenințarea unui copil de către altul/ alți
copii, 13,98% au văzut cum un copil umilește sau face de rușine un alt copil, 17,48% au auzit cum se
răspândesc zvonuri despre alți copii, 14,68% au văzut cum au fost distruse bunurile unor copii, 16,78%
au văzut cum copiii au fost împinși sau îmbrânciți, 15,38% au văzut cum unii copii au fost loviți ușor,
în timp ce 11,18% au fost martori la momentul în care un copil a fost bătut de un alt copil.
Răspunsurile inițiale privind starea elevilor la școală de timiditate, tristețe, nesiguranță sau lipsa
prietenilor ar putea fi direct proporționale cu răspunsurile elevilor, în calitate de victime, privind
acțiunile de hărțuire.
Elevii au fost rugați să răspundă la întrebarea: ”Dacă astfel de lucruri se întâmplă în școala ta,
cine ia măsuri/ intervine de obicei?” Aceștia au avut posibilitatea să aleagă mai multe variante de
răspuns. Se pare că dirigintele este primul anunțat dacă se întâmplă evenimente neplăcute în sala de
1159
clasă (83,7%), apoi alți profesori, directorul, profesorul de serviciu, ș.a.m.d. Observăm că doar 2,2%
afirmă că nu intervine nimeni.
Fig. 4. Dacă astfel de lucruri se întâmplă în școala ta, cine ia măsuri/ intervine de obicei?
În urma răspunsurilor elevilor din clasele V-VIII ale Școlii Gimnaziale „Aron Cotruș”, putem
să afirmăm că acest fenomen de violență psihologică, numit bullying, se manifestă și în școala noastră,
el fiind recunoscut cel mai mult de către persoanele cu rolul de martori, apoi de către victime și cel mai
puțin de către agresori. Un pas important ar fi să identificăm care sunt motivele pentru care există
hărțuirea între colegi, deoarece oricine poate deveni o victimă indiferent de statutul social sau
economic, de calitățile fizice sau intelectuale. Este de dorit ca toate cadrele didactice să intervină în
prevenirea și combaterea acestui fenomen care se răspândește tot mai repede în mediul școlar, deși
intevențiile nu sunt deloc facile, putându-se ajunge până la implicarea părinților, consilierilor școlari
sau a autorităților competente.
Având în vedere că în perioada pandemiei posibiliatatea ca aceste fenomene de bullying și
cyberbullying să prezinte o creștere semmnificativă este foarte ridicată în rândul elevilor de gimnaziu,
consider că astfel de comportamente nu pot și nu trebuie să fie tolerate într-o societate dezvoltată și
civilizată.
1160
BULLING- STUDIU DE CAZ
Prof. înv. primar: Nicoleta Elena Briciu

Bullying (din englezescul „to bully“, care înseamnă a tiraniza, a intimida) nu se referă doar la
agresiuni de natură fizică. Agresiunile psihologice – a pune porecle, a intimida, a umili, a jigni – sunt
forme extrem de răspândite, atât în viața reală, cât și în mediul virtual (cyberbullying) și sunt
omniprezente, din păcate, în mediul școlar.
Bullying reprezintă o formă de abuz emoţional şi fizic, care are trei caracteristici:
Intenţionat – agresorul are intenţia să rănească pe cineva;
Repetat – aceeaşi persoană este rănită mereu;
Este caracterizat printr-un dezechilibrul de forţe – agresorul îşi alege victima care este
percepută ca fiind vulnerabilă, slabă şi nu se poate apăra singură.
Nedepistat la timp, bullying-ul poate lăsa traume şi repercusiuni ireversibile asupra
adaptabilităţii copilului în societate, a imaginii de sine a acestuia, a stării sale de bine psihologic, a
echilibrului emoțional.
Suntem obișnuiți cu ideea că un copil este o ființă inocentă, căreia răutatea, ca și dorința de a
face rău intenționat îi sunt străine.
Din păcate, lucrurile nu stau chiar în acest fel. Tocmai pentru că nu pot încă judeca pe deplin și
nu pot prevedea urmările neplăcute ale faptelor lor, fiind și extrem de imaturi emoțional, copiii pot fi
foarte cruzi.
În copilărie, observăm imensa pondere pe care modelele oferite o au pentru dezvoltarea lor.
IMITAȚIA joacă acum un rol fundamental. Aceasta cu atât mai mult cu cât modelele reprezintă
persoane semnificative pentru copil. De aceea, primul creuzet al agresivității este chiar propria
familie, ceea ce copiii văd acasă, la părinţi. De altfel, se pare că şase din zece copii cresc cu o formă de
violenţă fizică sau emoţională!
Școlile din alte țări iau în serios acest fenomen. De aceea, în programa lor își au locul
binemeritat cursurile de igienă mintală și relațională, de aceea conținuturile sunt proiectate nu doar
pentru a forma capacități cognitive, ci și atitudini de toleranță, comportament prosocial, altruism.
Individualismului și competitivității exagerate, cultivate în sistemul școlar românesc i se opun
atitudini precum cooperarea, încurajarea muncii în echipă, sprijinirea celuilalt.
De asemenea, orice tip de discriminare – indiferent de baza sa – handicap fizic, situație
economică, aptitudini, înfățișare, religie, etnie, este prompt sancționat, astfel încât intoleranța – chiar
dacă există – să nu găsească și o cale de manifestare.
automutilare sau chiar suicid
1161
posibil – abandon școlar. Nu trebuie neglijat nici copilul care agresează.
Studiile arată că 25% dintre copiii care fac bullying evoluează către diagnostic cu tulburări de
conduită la vârsta adolescenţei, iar apoi, după 18 ani, vom avea diagnosticul de tulburare de
personalitate antiscoială, care denumește indivizii ce funcţionează marginal la limita legii ori începând
să o încalce, care îşi transformă agresivitatea fizică şi verbală în strategie de comportament.
Acest copil are, la rândul său nevoie să fie înțeles și consiliat. Este posibil să fie, la rândul său,
agresat ori neglijat afectiv. El nu este un copil fericit, care se bucură de grijă și are echilibru emotional.
Dimpotrivă, iritarea și agresivitatea sa pot fi doar o mască pentru vidul resimțit sau pentru o depresie
care, la copil, nu are caracteristicile de la adult.
Studiu de caz
Această metodă implică prezentarea și analiza unui incident, a unei povești sau scenariu care s-
a întâmplat sau se poate întâmpla. Acestea trebuie să fie simple și bazate pe fapte. Discutarea în grup a
cazurilor/poveștilor permite fiecărui elev să participe activ și să se gândească, ce ar face în cazul în
care problema sau situația cu provocări li s-ar întâmpla lor. Metodele studiului de caz sunt utile în
dezvoltarea deprinderilor analitice, de soluționare a problemelor și luarea deciziilor.
”univers”?
Fetița experimenta sentimente ambivalente față de părinții ei care, pe de o parte, îi spuneau că o
iubesc, iar pe de altă parte, au ”abandonat-o”, lăsând-o în grija bunicilor. Ea nu putea să-și permită
1162
colectiv.
devină un ”bully”.
controla/domina. Raționamentul din spatele acestui deziderat inconștient al copilului este simplu: atât
timp cât îi controlez/domin pe cei din jur, aceștia nu mă vor ”răni”.
1163
MODALITĂȚI DE A EVITA BULLYING-UL PENTRU COPIII CU SINDROM DOWN
Prof. înv. primar: Adelina Nicoraș

Încă de la primirea listei cu copiii înscriși

în clasa pregătitoare mi s-a comunicat că printre
cei înscriși sunt și doi copii cu Sindrom Down.
Deoarece nu am mai întâlnit astfel de copii, am
început să mă documentez cu privire la
comportamentul și nevoile lor. De la prima
întâlnire s-a creat o conexiune între noi, acești
copii fiind foarte sensibili și afectuoși.
Am discutat cu părinții ambilor copii,
aceștia având cazuri total diferite. Băiatul fusese
operat pe cord la naștere, dioptrii mari, diferite
alergii și deficit de atenție. Fetița nu prezenta
probleme de sănătate înafara deficitului de atenție.
Marea diferență între cei doi era faptul ca băiatul vorbea iar fetița cu greu scotea anumite sunete,
maxim silabe. Lucru acesta a făcut mult mai dificilă integrarea în clasă.
Cu emoții mă gândeam la modul în care pot să gestionez reacțiile celorlalți copii, la modul în
care să prezint cazurile lor și chiar la nemulțumirea unor parinți în legătură cu situația data. La
întâlnirea cu părinții am discutat despre acești copii, despre modul în care am putea să îi integram și
am specificat faptul că dacă sunt nemulțumiri la adresa lor, îi rog să comunicăm și să rezolvăm într-un
mod cât mai diplomat. Atunci am aflat că în colectivul clasei se afla și doi copii diagnosticați cu
ADHD și unul cu tulburări de comportament. Părinții au fost implicați și dornici de a ajuta orice copil.
Totuși am hotărât să îi rog să le explice acasă copiilor că nu toți suntem la fel și că există și persoane
care au anumite probleme de sănătate sau de comportament. Încă din prima zi de școală copiii i-au
observat pe cei doi și au început să pună întrebări: „De ce X nu vorbește?” „De ce Y are ochii diferiți?”
”De ce X se aruncă pe jos?”, ”De ce Y nu scrie nimic?”, de aici a început un amalgam de întrebări la
adresa lor.
Am hotărât să discut deschis și să le explic matur situația celor doi colegi ai lor. Încă de la
început am încurajat copiii să mă întrebe orice în legătură cu acest subiect și am încercat să îi fac să
înțeleagă că pentru acești copii este mult mai dificilă acomodarea la școală decât pentru restul copiilor.
I-am rugat să mă ajute să îi primim cum se cuvine și să ne purtăm frumos cu ei chiar daca întâmpină
probleme în anumite situații, ba mai mult să îi ajutăm.
Primele săptămâni au decurs normal, copiii fiind acceptați de ceilalți și chiar încurajați și
integrați în jocurile din pauze. Cu trecerea timpului, când materia a devenit mai solicitantă, atenția,
concentrarea și respectarea unor reguli simple au început să îi facă pe cei doi să întâmpine probleme.
Chiar dacă lucram diferențiat cu ei, aceștia nu aveau răbdare să stea în bancă nici douăzeci de minute.
Băiatul a început să deranjeze, să se întindă pe jos, să vorbească neîntrebat, să se joace cu obiectele de
pe bancă. Fetița își găsea tot felul de alte jocuri prin care deranja colegii, se supăra și refuza să mai
scrie dacă i se făcea observație iar atitudinea ei era aceea de a sta cu capul pe bancă sau începea să se
plimbe la baie și de doua/trei ori într-o ora, lucru pe care ceilalți l-au remarcat și automat le-a fost
distrasă atenția.
Cu timpul, copiii au început să râdă de ei și să pârască de fiecare dată cand observau că acești
fac altceva decât ceea ce li se cere. În zadar le explicam că sunt diferiți sau că obosesc repede și din
1164
cauza asta se comportă așa, în momentul în care făceau ceva toata atenția clasei se îndrepta spre ei. Îmi
era frică de momentul în care aceștia ar începe să se comporte urât cu ei sau dacă ar ajunge să fie
respinși. Fenomenul de bullying începea să își facă apariția iar teama că acești copii suferă în urma
comportamentului clasei începea să mă macine tot mai mult.
Atunci am luat decizia de a le pune problema sub o altă formă. Le-am spus că acești copii sunt
foarte speciali și că sunt sigură că au observat cât sunt de afectuoși, că au nevoie de toată atenția și
ajutorul nostru și că atunci când nu se descurcă să facă ceva se comportă diferit tocmai pentru că se
necăjesc foarte tare că nu pot ține pasul cu restul clasei. Le-am explicat că au nevoie mereu de cineva
care să îi ajute, să îi încurajeze iar faptul că cineva râde de ei nu face decât să îi rănească. Atunci le-am
arătat exemplul cu foaia de hârtie perfectă, dreaptă și albă. Le-am explicat că exact așa cum e coala de
hârtie este și sufletul acestor copii. I-am pus să vină pe rând și să strangă sau să rupă o bucățică din
foaie. La început li se părea amuzant după care i-am rugat să mă ajute să refacem foaia de hârtie. Am
făcut împreună tot posibilul, de la a lipi bucățile rupte până la a lăsa foaia sub cărți cu greutate în
speranța că aceasta o să revină la forma inițială. După grele încercări și-au dat seama ca nu este posibil
așa ceva și atunci le-am explicat că așa cum noi am rănit această foaie care a fost perfectă, așa rănesc și
cuvintele și râsetele lor la adresa celor doi colegi. Nimic nu îi va putea face să uite că anumiți colegi au
râs de ei sau că le-au adresat cuvinte urâte.
I-am rugat să se pună în pielea celor doi copii și să îmi spună cum s-ar simți dacă eu aș râde de
ei când nu reușesc să rezolve anumite cerințe și să îmi spună cum se simt când eu vin să le explic și să
îi ajut până înțeleg și reușesc. Atunci am pus în aplicare jocul „Mașina de spălat”. Copiii stau așezați
pe două rânduri, întorcându-se față în față, având o distanță de doi pași între ei, formând un culoar. Un
copil trece printre ei iar aceștia pe rând trebuie să spună un cuvânt care arată ce le place cel mai mult la
aceea persoană. Toți au fost încântați de joc și stima de sine a crescut vizibil în acele momente când
fiecare coleg a avut de spus un lucru pozitiv la adresa lor. Acesta a fost momentul în care au realizat
cât bine poate să facă o vorbă bună și cât de adânc rămân întipărite în mintea noastră cuvintele urâte.
Toți au înțeles că indiferent de cât de amuzant li s-ar părea, faptul că râd de un coleg nu face decât să îl
rănească și că trebuie să le oferim toată susținerea noastră.
Am stabilit împreună că începând din acel moment, în fiecare zi alegem doi copii care să fie
ajutorul celor doi elevi cu Sindrom Down pentru ziua respectivă. Toată clasa a fost încântată și fiecare
copil s-a simțit responsabil pentru ca cei doi să aibă zile cât mai frumoase și ușoare la școală. Am
rămas plăcut surprinsă să văd implicarea lor și modul în care își luau rolul în serios zi de zi.
Prin această metodă elevii au început să se cunoască mai bine, să le facă plăcere să se ajute
între ei și să colaboreze mai mult. Surprinzător a fost faptul că dacă un elev încerca să râdă sau să
spună ceva la adresa celor doi, toată clasa sărea în apărarea lor și se arătau foarte supărați că cineva își
permite așa ceva. M-am bucurat enorm să văd că acești copii, cu un ritm total diferit de ceilalți, cu
probleme de vorbire, cu probleme de comportament, au fost acceptați și chiar ajutați de ceilalți în toți
acești ani din școala primară.
Mi-am dat seama ca în unele cazuri chiar daca e vorba de copii, explicațiile sincere, jocurile de
rol, faptul că ei au simțit că nu mai pot face nimic pentru a-și retrage cuvintele, i-au facut să
conștientizeze mai rapid problema și mai mult decât atât să își dorească să se implice mai mult.
Responsabilizarea celor mici a dus la acceptarea mai ușoară a copiilor cu Sindrom Down, fără să mai
fie cazul momentelor de bullying la adresa lor.
În prezent băiețelul învață la o școală de masă din oraș, fiind acceptat de toți copiii din ciclul
gimnazial, neîntâmpinând probleme de integrare și neavând episoade de bullying la adresa lui. În cazul
fetiței, părinții au optat pentru homeschooling, ea având în continuare probleme de
comunicare/vorbire, ceea ce îi făcea mult mai dificilă integrarea în ciclul gimnazial.
De când i-am întâlnit, acești copilași mi s-au lipit de suflet și am descoperit cât sunt de sensibili
și de iubitori. Am învățat că fiecare om e diferit și ca acceptarea poate să existe la orice nivel de vârstă
atâta timp cât problema este îmbrățișată din toate părțile. Familia, dascălul și colectivul clasei, atât
1165
elevii, cât și părinții au avut rolul lor în bunul mers al integrării acestor copii în școala de masă.
Mă bucur mereu când îi întâlnesc și îi găsesc în compania colegilor sau a altor copii, de aici
rezultând că sunt acceptați și îndrăgiți. În fiecare an, în luna Octombrie se poartă șosete de culori
diferite și haine în culorile galben-albastru în semn de empatie, susținere și respect pentru copiii cu
Sindrom Down. Acest este un lucru pe care mă simt datoare să îl spun tuturor oamenilor pe care îi
întâlnesc și mă bucură enorm să văd susținere pentru acești copii, indiferent din partea cui unde vine
ea.
1166
BULLYING-UL SAU AGRESIVITATEA COPIILOR
Prof. înv. primar Ioana – Cecilia Apătean

Termenul de bullying provine din limba engleză, care înseamnă huligan, agresor și reprezintă
un act comportamental repetat îndreptat spre rănirea fizică, mentală sau emoțională a unei alte
persoane.
Literatura de specialitate prezintă trei tipuri clasice de bullying:
bullying verbal (insulte, etichetări);
bullying social (lezarea reputației sociale sau a relațiilor prin practici precum izolarea sau
umilirea publică);
bullying fizic (vătămare corporală).
Găsim referințe cu privire și la bullying-ul virtual sau cyberbullying, aceasta presupunând
utilizarea tehnologiei moderne, precum rețelele de socializare, cu scopul de a răni pe cineva. Exemple
de cyberbullying sunt ironizarea unei persoane pe rețele de socializare, trimiterea unor emailuri cu
mesaje negative etc.
Din păcate acest fenomen este mult mai des întâlnit în rândul copiilor decât ne-am dori să
credem și se întâmplă de cele mai multe ori în școală, pe coridoare, în curte, pe străzi și din păcate și în
sălile de clasă, uneori chiar sub supravegherea cadrului didactic. Nedepistat la timp, bullying-ul poate
răni, lăsa traume și repercusiuni ireversibile asupra adaptabilității copilului în societate. De exemplu,
un copil care a fost sever agresat ajunge să întrerupă școala din teama că ar putea fi agresat din nou.
Expunerea repetată la o experiență de agresare îl predispune pe copil la dezvoltarea a numeroase
probleme de sănătate mentală, cum ar fi depresia, anxietatea, tulburări de comportament alimentar și,
uneori se poate ajunge chiar la suicid.
Referitor la profilul agresorilor, putem spune că aceștia încearcă să atragă atenția, își doresc cu
orice preț să devină cunoscuți. Se leagă de cineva mai mic sau mai slab decât ei, pentru că acest lucru
îi face să se simtă mai importanți, mai puternici. O posibilă explicație a acestui tip de comportament ar
putea fi modelul mediului din care agresorii provin, unde a țipa, a arunca cu obiecte în celălalt sau a te
comporta urât este o modalitate de răspuns normal la o situație stresantă sau problematică. Pentru ei
asta reprezintă o normalitate. Cei mai multi dintre cei care răspândesc această formă de comportament
sunt conștienți de disconfortul la care îi supun pe ceilalți, dar alții nu-și dau seama cât de dureroasă
este postura în care sunt puse victimele lor. Cei care cad victime sunt în general copiii timizi, lipsiți de
forță, care se supără foarte repede sau care sunt incapabili de a se apăra singuri.
Pentru a face față acestui fenonem este necesar să ne implicăm toți: profesori, părinți, personal
auxiliar, medic școlar, consilier școlar, elevi. Este foarte important să facem cunoscut acest tip de
comportament în rândul copiilor, prin a-i informa despre ce înseamnă bullying-ul, cum se manifestă,
care sunt cauzele acestui fenomen, care sunt caracteristicile agresorului și ale victimei, care sunt
consecințele lui. Trebuie să fie informați totodată cu privire la rolul lor fundamental în posibila apărare
a victimelor și raportarea imediată unui părinte/ profesor a situațiilor de bullying observate, să
conștientizeze cât de important este să acționeze.
Cu toate că fenomenul de bullying se manifestă mai accentuat între copiii mai mari, el își face
simțită prezența și în randul copiilor de vârstă mai mică. Am identificat câteva aspecte la clasa mea,
între copii de 7-8 sau 9 ani. Am decis că e momentul ca ei să fie informați. Unii dintre ei cunoșteau
subiectul. Au mai auzit discutându-se pe această temă și au fost foarte implicați în activitate. Am
discutat proveniența termenului de bullying, am explicat însemnătatea lui, am prezentat informații
generale despre acest subiect, am studiat imagini, am vizionat filmulețe, am identificat rolul fiecărui
participant. Copiii au fost foarte interesați să afle cum se pot apăra dacă vreodată vor fi agresați și chiar
ce pot face ei pentru a-i ajuta pe alții. Am creat situații problemă în clasă cu rol demonstrativ. S-au
1167
implicat activ în activitate și au jucat pe rând rolul de agresor, susținător al agresorului, victimă sau
martor. Le-a fost mai ușor să înțeleagă efectele fenomenului intrând în pielea personajului prin
intermediul jocului de rol, mai cu seamă că sunt încă mici și punerea în scenă a fost și distractivă. Am
discutat despre efectele negative pe care le are bullying-ul asupra copiilor și printr-o sesiune de
brainstorming am notat pe foaia de flip-chart soluții pentru a preveni acest tip de situații în grupul
nostru și nu numai.
1168
BULLYING-UL, O NORMALITATE FALSĂ
Prof. Adrian-Romeo Apătean

Liceul Teoretic „Adam Muller Guttenbrunn” Arad
Fenomenul de bullying are o incidență tot mai ridicată în zilele noastre și este prezent mai
mereu în grupurile de copii. Ar putea da falsa impresie de normalitate, având în vedere gradul de
răspândire. Majoritatea oamenilor au ajuns sa-l accepte ca pe o componentă a vieții de zi cu zi, fără să-
și ridice prea multe semne de întrebare cu privire la efectele lui asupra celor ce-i cad victime.
lovituri insinuante, răni care nu știu să strige după ajutor. Bullying-ul are forța de a distruge suflete și
chiar vieți. Sunt mulți copii timizi, anxioși, slabi atât fizic cât și emoțional, care devin ținte directe ale
agresorilor. Aceștia din urmă își aleg ca victime tocmai pe cei mai slabi și lipsiți de apărare, scopul
fiind acela de a-și demonstra ei superioritatea.
Nimeni nu ar trebui să treacă cu vederea un astfel de episod. Indiferent de locul și de forma în
care are loc abuzul, el trebuie oprit cu orice preț. Scene de bullying au loc oriunde: pe străzi, în parc, în
mijloacele de transport în comun, dar și la școală. S-au raportat nenumărate cazuri de agresiuni în
cadrul școlii, atât fizice, cât și verbale, iar uneori doar gesturi de intimidare. În ultimul timp au apărut
cazuri multe și de cyberbullying, deoarece copiii sunt mereu conectați la diferite rețele de socializare.
Școala ar trebui să fie un mediu sigur, în care copiii intră cu plăcere pentru a învăța și pentru a
se împrieteni cu colegii, nu cu groază că s-ar putea întâlni cu anumite persoane care le-ar putea face
vreun rău. Sunt copii care refuză să meargă la ore pentru a evita situații neplăcute.
Tocmai pentru că se înțelege cât de periculos a devenit acest fenomen atât de răspândit,
profesorii susțin în cadrul orelor de dirigenție sau de consiliere activități de combatere și prevenire a
acestuia.
Dorim să-i informăm pe elevi despre toate elementele componente ale unui act de bullying:
despre participanții direct, indirect, cauze și efecte, dar și despre modalități de intervenție, de oprire a
acestui fenomen distructiv.
Din acest motiv le-am prezentat materiale care conțin informații despre bullying, ce este, cum
se poate identifica, care sunt tipologiile de personaj implicate, am discutat despre modalitățile de
combatere și prevenire, am vizionat filme pe care mai apoi le-am discutat în amănunt și am susținut
activități practice cu copiii pentru a afla de la ei dacă s-au confruntat cu vreuna dintre formele
discutate, dacă au asistat în vreun fel și care scene li s-au părut lor cele mai grave.
Am împărțit cartonașe colorate și le-am aranjat gradual pe flip-chart sub forma unui semafor.
Unele subiecte s-au repetat, dar au fost distribuite la culori diferite. Au avut loc discuții pe temele
abordate, elevii argumentând în fața clasei alegerea făcută.
La sfârșitul activității s-a aplicat un chestionar pentru a stabili gradul de răspândire a bullying-
ului în rândul elevilor, urmând să desfășurăm și alte activități pe aceeași temă, în cadrul orelor noastre
de dirigenție.
Activitatea desfășurată a reprezentat o formă de a educa altfel, de a-i învăța pe elevi să fie mai
buni, mai toleranți, mai empatici și mai solidari cu problemele celor din jurul lor, prin intermediul unor
activități educative non-formale care le-au stârnit curiozitatea, inițiativa, dorința de implicare. Toți
participanții au înțeles că încălcarea drepturilor copilului naște povești triste, că respectarea lor este o
obligație pe care o avem toți, pentru că doar așa putem contribui la construirea unei lumi mai bune.
1169
ROLUL PROFESORULUI ÎN PREVENIREA BULLYING-ULUI
Prof. înv. primar Monica Șipoș

Liceul Tehnologic Vinga, județul Arad, județul Arad
Cadrul didactic joacă un rol important în gestionarea bullying-ului la clasă, deci înțelegerea și
promovarea caracteristicilor unui cadru didactic capabil să prezică răspunsuri potrivite în fața cazurilor
de intimidare și victimizare este o prioritate în programele de prevenire.
Profesorii sunt într-o poziție influentă ca educatori și agenți în socializare, ajutând la
promovarea relațiilor sănătoase între elevi și prevenirea interacțiunilor de natură negativă (Smith et al.,
2004). Profesorii sunt, adesea, prezenți când are loc un incident de agresiune și sunt primii adulți pe
care elevii, atât victimele, cât și agresorii, îi întâlnesc în urma acestui moment.
Modurile în care dascălul poate reacționa după un episod sunt diverse. Ei pot intervenii,
observând situația sau pot să nu intervină, ignorând și trivializând situația (Rigby, 2014). Ei pot
monitoriza situația, incidentele de hărțuire, pot interveni în sprijinul victimei, dar și al agresorului și
pot discuta despre relevanța unui climat pozitiv în sala de clasă cu restul elevilor. Elevii se așteaptă ca
profesorii să intervină activ atunci când apare bullying-ul, dar, în unele cazuri, ei nu sunt conștienți de
experiențele de victimizare a elevilor și oferă sprijin limitat victimelor (Fekkes et al., 2005).
Succesul intervențiilor profesorilor are implicații în ceea ce privește modul în care elevii
trebuie să fie sprijini în mod eficient și modul în care încrederea și sentimentul lor de siguranță și
securitate în sala de clasă crește. Încercând de a aprofunda factorii care prevăd un răspuns eficient al
profesorului este o prioritate a cercetărilor despre bullying, dar și în definirea componentelor formării
profesionale a cadrelor didactice.
Răspunsurile cadrului didactic la hărțuire variază considerabil, incluzând diferite strategii
concentrate pe victimă, pe agresor sau pe grup. S-au distins trei strategii diferite utilizate de profesori
(Seidel & Oertel, 2017). Strategiile autoritar-punitive, adică amenințările, disciplina și expulzarea, sunt
printre cele mai utilizate de profesori, dar au un efect redus, în intervențiile eficiente și de succes, cu
elevii, deoarece nu este propus nici un model pozitiv de modificare a comportamentului social. O altă
strategie des folosită este asistența individuală îndreptată atât către victimă, cât și către agresor,
sprijinindu-i pe amândoi emoțional, lucru ce crește empatia față de elevii care au fost victimizați. A
treia strategie include intervenția suportiv-cooperativă, care implică toți elevii din clasă, pentru a
promova cooperarea între elevi și pentru a definii comportamentele adecvate și măsurile ce trebuie
luate, la nivelul clasei sau/și al școlii și cu sprijinul părinților sau al profesionaliștilor. (Seidel & Oertel,
2017).
Unii profesor aleg să nu intervină, iar motivele lor pot varia. Profesorii pot să nu fie conștienți
de incidentele de bullying. Dar câteodată, convingerile și atitudinile profesorului influențează modul în
care aceștia acționează în instanțele în care bullying-ul se întâmplă. Unii profesori consideră că
bullying-ul este un comportament normal ce poate să-i ajute pe elevi să dobândească norme sociale și
că nu este nevoie să intervină, fiind momente de „călire” pentru elevi, în dezvoltarea personalității lor.
În alte cazuri, intervenția nu se întâmplă datorită faptului că nu există simpatie pentru victime din
partea cadrelor didactice. În plus, este puțin probabil ca profesorii să intervină în situații de bullying
atunci când nu sunt că ar putea obține un rezultat, când percep comportamentul ca nefiind bullying sau
când se manifestă prin forme mai ascunse, precum bullying-ul social/relațional sau verbal.
Atunci când dascălii ignoră sau trivializează bullying-ul sau când elevilor le este permis să
interpreteze lipsa intervenției profesorilor ca o acceptare implicită a comportamentului agresiv, este cel
mai probabil ca agresivitate, atât în grad cât și în frecvență, să crească (Burger et al., 2015). Elevii care
au fost victimizați pot fi descurajați să raporteze incidentele în viitor, iar cei care au fost
observatori/spectatori se pot simți și mai puțin motivați să intervină sau să ceară ajutor de la un adult.
Atunci când profesorii intervin și rezolvă situația conflictuală, ei comunică întregului colectiv
1170
prezent în momentul incidentului, faptul că bullying-ul nu este acceptat și, în consecință, elevii sunt
mai puțin înclinați să justifice acest tip de comportament. Intervenind personal, profesorul comunică că
nicio justificare nu este acceptabilă în școală. Neintervenția profesorilor tinde să justifice acest
comportament, ceea ce duce la impresia de normalitate în rândul elevilor (Campaert et al., 2017).
Literatura de specialitate a subliniat faptul că variabilele individuale și profesionale ale
profesorilor (adică atitudinile, percepțiile, eficacitatea, credințele, cunoștințele și nivelul de empatie),
variabilele relaționale (relațiile elev-profesor) și interacțiunea mai multora factori contextuali și
situaționali (climatul clasei, sentimentul de plăcere față de școală a elevilor) sunt asociate cu
probabilitatea ca incidentele de hărțuire să apară. Literatura de specialitate a identificat, astfel, mai
mulți factori individuali ai profesorilor în situațiile de bullying.
Autoeficacitatea profesorului
Autoeficacitatea profesorilor își asumă un rol central, profesorii cu o autoeficacitate mai mare
au șanse mai mari să intervină, atât pentru formele directe, dar și indirecte de agresiune (Fisher & Bilz,
2019). În general, nivelurile ridicate de autoeficacitate cresc probabilitatea de a identifica corect
victimele, de a înțelege suferința acestora și sporesc eforturile depuse de profesori în intervenții și
succesul acțiunilor lor. Studiile arată că, dacă profesorii cred că pot contribui scăderii bullying-ului,
aceștia vor intervenii mai des.
Satisfacția profesorului la muncă

O altă variabilă, un alt factor, este satisfacția profesorului în muncă. Satisfacția profesorului
este un construct cu mai multe fațete, care se referă la judecata evaluativă pozitivă sau negativă pe care
oamenii o fac despre locul lor de muncă. Cercetările anterioare au indicat că satisfacția în muncă a
profesorilor este legată de o serie de rezultate pozitive, inclusiv performanța la locul de muncă,
entuziasmul, angajamentul și atitudinile de zi cu zi față de colegi. Profesorii pot obține această
satisfacere în timp ce desfășoară activitățile zilnice de predare (adică în timpul monitorizării
progresului elevilor, lucrul cu elevii, lucrul cu colegii, contribuția la climatul școlar). Studiile dovedesc
că satisfacția în muncă este asociată cu autoeficacitatea, deci ajută și contribuie și atitudinii față de
bullying. Profesorii cu un grad mai ridicat de satisfacție sunt predispuși să gestioneze aceste situații
mai eficient, să promoveze relații interpersonale pozitive și să susțină comunicarea adecvată între
elevi. Profesorii satisfăcuți de locul de muncă se ocupă în mod specific de problemele de agresiune,
participă activ la proiecte de prevenire, sunt mai eficienți și încrezători în gestionarea problemelor de
victimizare, au atitudini de susținere față de victime, au o comunicare deschisă legat de aceste
probleme cu părinții și creează un mediu sigur pentru elevi.
Competența și încrederea profesorului în nivelul propriu de competență

Un alt factor care intervine în momentul acționării profesorului în situațiile de bullying este
competența sau încrederea profesorului în nivelul său de competență. Nivelul de competență al
cadrului didactic și încrederea acestuia în propriile abilități sunt asociate cu o intervenție mai ridicată
în cazurile de bullying. Dacă profesorii se simt suficient de competenți să acționeze în situațiile de
agresiune, atunci o vor face, cu mai mare frecvență, folosind strategii pozitive, scăzând nivelul,
severitatea și frecvența incidentelor.
Datorită faptului că profesorii au o influență asupra elevilor și asupra mediului educațional,
implicare și intervenția acestora este crucială pentru ca bullying-ul să fie prevenit și combătut în sala
de clasă, pe coridor, în locurile de joacă sau recreație și în întreaga școală. Intervenția profesorilor nu
este numai importantă pentru diminuarea efectelor negative pe care bullying-ul îl are asupra victimelor
și agresorilor, dar și pentru impresia pe care o face asupra celorlalți elevi/observatorii. Este important
să se intervină pentru a crea un mediu sigur, în care politica de „zero toleranță” în ceea ce privește
cazurile de bullying să fie aplicată, în care există o atitudine puternică împotriva acestui comportament
1171
agresiv.
Bibliografie
Burger, C., Strohmeier, D., Spröber, N., Bauman, S., and Rigby, K. (2015). How teachers
respond to school bullying: an examination of self-reported intervention strategy use, moderator
effects, and concurrent use of multiple strategies. Teach. Teach. Educ. 51.
Campaert, K., Nocentini, A., and Menesini, E. (2017). The efficacy of teachers’ responses to
incidents of bullying and victimization: the mediational role of moral disengagement for
bullying. Aggress. Behav. 43.
Fekkes, M., Pijpers, F. I., and Verloove-Vanhorick, S. P. (2005). Bullying: who does what,
when and where? Involvement of children, teachers and parents in bullying behavior. J. Health Educ.
Res. 20.
Fischer, S. M., and Bilz, L. (2019). Teachers’ self-efficacy in bullying interventions and their
probability of intervention. Psychol. Sch. 56.
Rigby, K. (2014). How teachers address cases of bullying in schools: a comparison of five
reactive approaches. Educ. Psychol. Pract. 30.
Seidel, A., and Oertel, L. (2017). “A categoriztion intervention forms and goals” in Gewalt und
Mobbing an Schulen. Wie sich Gewalt und Mobbing entwickelt haben, wie Lehrer intervenieren und
welche Kompetenzen sie brauchen. eds. L. Bilz, W. Schubarth, I. Dudziak, S. Fischer, S. Niproschke
and J. Ulbricht (Bad Heilbrunn, Germany: Klinkardt).
Smith, P. K., Pepler, D., and Rigby, K. (2004). Bullying in schools: How successful can
interventions be? Cambridge, UK: Cambridge University Press.
1172
JOCUL DE ROL CA METODĂ DE PREVENȚIE A BULLYING-ULUI
Prof. înv. preșcolar Nicoleta Elena Borz

Școala Gimnazială Frumușeni, județul Arad
În literatura de specialitate, nu există o definiție agreată la nivel internațional, de către toți

autorii, a bullying-ului. Unul dintre motivele datorită căruia există această inconsecvență este utilizarea
unui vocabular specific, neuniversal, în definirea hărțuirii (Craig, Henderson & Murphy, 2000). De
exemplu, americanii folosesc termenul „victimizare”, în timp ce scandinavii folosesc termenul
„mobbing” atunci când discută despre hărțuire. În Japonia și Coreea, nu există o traducere exactă
pentru acest tip de agresiune, folosind cuvinte precum „ijime” și „wang-ta”, care se referă la
excluderea socială a victimei de către colectiv. În țările mediteraneene, nu există termeni specifici, dar
se folosesc termeni precum „agresiune” sau „abuz” sau „hărțuire”, care descriu situațiile în care o
persoană nu are disciplină sau ordine.
Definiția acceptată la nivel internațional, de cele mai multe ori când se discută de bullying este
dată de pionierul Dan Olweus, a cărui muncă ajută la identificarea, prevenirea și combaterea acestui tip
de agresiune. Olweus este unul dintre cei mai citați cercetători în domeniul bullying-ului, oferind și cea
mai utilizată definiție. El descrie bullying-ul ca fiind un comportament negativ, intenționat, care apare
cu repetiție, îndreptat împotriva unei persoane care are mai puțină putere sau care are dificultăți în a se
apăra (Olweus, 2011).
Bullying-ul se poate manifesta prin mai multe acte agresive, precum: injurii verbale/comentarii
agresive (tachinări, batjocuri cu privire la felul în care arată victima, hainele purtate, rasa, genul,
sexualitatea, religia sau dizabilitățile); hărțuire fizică (împingerea, lovirea, smulgerea părului,
zgârierea, lovirea cu pumnii sau distrugerea/deteriorarea proprietății cuiva); agresiune nonverbală
(comportamente intimidante: privirea rece, mimatul tăierii gâtului, comportament batjocoritor față de
cineva); excludere/hărțuire relațională (izolarea victimei de grupul de colegi, împiedicarea acestuia de
a participa la jocuri, activități școlare sau acțiuni sociale); extorcare (amenințări/cereri pentru bani,
posesiuni sau echipamente); hărțuire cibernetică (forme de mesaje text, apeluri telefonice, camere de
chat online, mesagerie instantanee) (O’Moore, 2010).
Bullying-ul este un fenomen ce presupune minim doi actori, dar deseori implică un grup de
jucători. Copii nu sunt doar agresorii sau victimele, ci pot avea și alte roluri (Salmivalli, 2010). Ei pot
încuraja comportamentul de agresiune sau pot acționa ca observatori, care vor anunța cadrele didactice
de cele întâmplate, pentru ca ele să poată interveni. Ei pot fi apărători, care să oprească hărțuirea.
Rolurile sunt fluide, deoarece elevii pot juca mai multe roluri, fiind agresor într-o situație, observator
în alta sau chiar victimă. Atitudinile ce pot fi adoptate de cei implicați în situațiile de bullying sunt:
agresor, victimă, protector, spectator care ignoră, spectator îngrijorat, suporter, prieten al agresorului
care încurajează sau ajută și spectator nesigur.
Jocul de rol ca metodă de prevenție a bullying-ului

În ultimii ani, jocul de rol a început să fie valorificat ca metodă de educație, ca resursă
educațională, dar și ca instrument de cercetare. În sala de clasă, utilizarea constructivă a jocului de rol
poate contribui la înțelegerea lumii de către elev, clarificând-o sau modificând-o, ajutându-i să
dobândească abilități de interacțiune sociale, care includ capacitatea de a-și comunica și înțelege
sentimentele (Bolton, 1979). Jocul de rol îi ajută în a considera anumite idei din alte perspective,
diferite de a lor (O’Sullivan, 2011) Jocul de rol facilitează reprezentarea și explorarea punctelor de
vedere ale diferitelor persoane, iar punctele de vedere formează diferite tipuri de cunoștințe.
Participanții sunt plasați în centrul experienței de învățare, fiindu-le permis să-și construiască propriul
punct de înțelegere.
Prin realizarea unor jocuri de rol, în sala de clasă în care se întâmplă fenomenul de bullying,
1173
elevii sunt ajutați să cunoască mai bine ce este hărțuirea, rolul sau partea pe care ei o joacă în actul de
hărțuire, sunt ajutați să înțeleagă modul în care hărțuirea îi afectează pe ei înșiși, dar și pe colegii sau
prietenii lor emoțional, dar și cognitiv. Elevii își dezvoltă empatia și înțelegerea față de aceste situații
complexe, deoarece percep lumea din diferite perspective și devin capabili să relaționeze rolul primit
în jocul de rol cu propria perspectivă.
Studiile în domeniul educațional arată că realizarea jocurilor de rol, urmate de o sesiune de
întrebări și discuții pe tema hărțuirii, generează oportunități de a crea un mediu metacognitiv robust, de
învățare între egali, în care perspectivele se combină, pentru supune unor discuții tema bullying-ului și
pentru a dezvolta cunoștințele elevilor în ceea ce privește comportamentul de hărțuire, în ceea ce
privește rolurile fiecărui și cum poate fi dezvolta o cultură de prevenție a hărțuirii în școală (Bagshaw
et al. 2005).
Sugestia pentru realizarea jocului de rol pentru prevenirea și combaterea bullying-ului
presupune o activitate pe o perioada mai lungă de timp, de patru-cinci săptămâni. Primele patru
săptămâni sunt recomandate să fie preocupate cu crearea de cunoștințe despre bullying, prin utilizarea
unor jocuri de rol, discuții care ajut la înțelegerea modului în care bullying-ul se manifestă în școala și
cum afectează indivizii.
Prima săptămâna are rolul de a crea oportunități de discuție despre bullying, formele pe care le
poate lua și de a realiza o trecere în revistă a definițiilor și tipurilor de bullying, din literatura de
specialitate.
A doua săptămâna va introduce elevii unor jocuri de rol în care le va prezentată situația de
hărțuire, cu scopul de a identifica rolurile pe care participanți le iau în hărțuire. Jocul de rol trebuie
urmat de o sesiune de întrebări, precum: Actul de agresiune este bullying sau un incident singular?
(pentru a identifica corect caracterul repetitiv al bullying-ului); Ce tip de agresiune a fost?; Ce jucători
au fost implicați?; Cum credeți că s-a simțit copilul vizat?; Ce au gândit/simțit ceilalți colegi?.
A treia săptămâna va discuta rolul observatorului, prin realizarea unui joc de rol improvizat, în
care elevii vor fi încurajați să raporteze agresiunea și să apere victime. Statutul social al membrilor
grupului are un impact puternic asupra rezultatului final al gândirii grupului, deoarece ideile și
acțiunile unui elev cu statut social înalt sunt mai influente și mai apreciate de restul colegilor, motiv
pentru care este indicat ca observatorul ce apără victima să fie unul dintre elevii mai „populari”.
În a patra săptămâna, elevilor li se va cere să fie încrezători atunci când se apără, din ipostaza
de victimă, deoarece, studiile arată că, agresorii au tendința de a alege un copil cu statut social scăzut
în grup sau cu stimă de sine scăzută. Acest exercițiu, privind comportamente încrezătoare este o
modalitate de a ajuta copiii să devină mai conștienți asupra comportamentelor care afișează o încredere
ridicată sau scăzută. Elevii pot fi întrebați ce înseamnă cuvântul „încredere” pentru ei, iar răspunsurile
lor pot fi notate sau/și discutate.
În ultima săptămâna, se poate realiza o activitate facultativă și anume realizarea unui contract
de către elevi, prin care aceștia se angajează să prevină și combată agresiunea în sala de clasă sau în
școală. În acest moment, ei ar trebui să fie capabili să identifice situațiile de bullying, să cunoască
tipurile de agresiune și modurile în care actorii situațiilor de bullying se manifestă. Ei vor fi capabili să
relateze modul în care comportamentul de agresiune îi afectează pe ei înșiși și pe colegi, să aibă o
înțelegere și o empatie mai dezvoltată, față de sentimentele victimelor, să cunoască măsurile pe care le
pot lua în cazul în care devin victime, să manifesteze comportamente încrezătoare și să poată ajuta alți
colegi să se apere în ipostazele de victimă.
Contractul este o sugestie care implică seriozitatea elevilor și care îi va motiva pe viitor să
respecte cele învățate și consemnate în contract. Acesta poate fi realizat între elevi sau între elevi și
cadrul didactic.
Este sugerat revenirea asupra acestui proiect de prevenire și combatere a bullying-ului, după
câteva săptămâni, cu alte activități, a căror temă și conținut va fi decis de educator, care se află în cea
mai bună poziție de a evalua nevoile și deficiențele elevilor privind acest subiect.
1174
Jocul de rol facilitează învățarea de la egal la egal, îi învăța pe elevi termenii de specialitate
privind bullying-ul, definițiile și modalitățile de combatere, dezvoltându-le în același timp empatia și
capacitatea de a se pune în papucii colegilor, de a privi anumite situații din alte perspective decât cea
proprie. Jocurile de rol întăresc empatia și simpatia elevilor, punând în același timp și bazele unui
mediu școlar robust și proactiv împotriva bullying-ului.
Bibliografie
Bagshaw, Dale; Friberg, Mats; Lepp, Margaret; Lofgren, Horst; Malm, Bridget; O’Toole, John
(2005): The Dracon Project: Bridging the Fields of Drama and Conflict Management: Empowering
students to handle conflicts through school-based programmes. School of Teacher Education: Malmö
University, Sweden.
Bolton, Gavin M. (1979): Towards a Theory of Drama in Education. Burnt Mill: Longman
Group Limited.
Craig, Wendy M.; Henderson Kathryn & Murphy, Jennifer (2000): Prospective teachers’
attitudes toward bullying and victimization. In: School Psychology International.
O’Moore, Astrid Mona (2010): Understanding School Bullying: A Guide for Parents and
Teachers. Dublin: Veritas.
O’Sullivan, Carmel (2011): Role-Playing. In: Cohen, Louise; Lawrence, Manion & Morrison,
Keith (eds.): Research Methods in Education (7th ed.). Oxon: Routledge.
Olweus, Dan (2011): Bullying at School and later criminality: findings from three Swedish
community samples of males. In: Criminal Behaviour and Mental Health.
Salmivalli, Christina (2010): Bullying and the peer group: A review. In: Aggression and
Violent Behaviour.
1175
DESPRE BULLYING ȘI PLANURILE DE ACȚIUNE
Prof. înv. primar Ionela Lavinia Pascu

Bullying-ul a devenit un subiect de conversație internațională în ultimele decenii, iar pentru a

aborda această problemă, au fost dezvoltate și implementate numeroase intervenții împotriva hărțuirii,
iar susținătorii au dezvoltat planuri de prevenire, au implementat politici școlare, la nivelul instituțiilor
de învățământ sau politici locale sau naționale privind hărțuirea. Alături de aceste planuri, literatura de
specialitate realizează cercetări asupra hărțuirii și se definește aspecte, precum semnele anticipatoare,
efectele hărțuirii și modalitățile de prevenție.
Întrebarea „Ce este bullying-ul?” are o mulțime de răspunsuri, autori dând definiții
asemănătoare asupra acestui fenomen. Bullying-ul de bază reprezintă o formă de violență a tinerilor și
un comportament agresiv (Polanin, 2012). Aspectele importante ale bullying-ului, folosite pentru a
distinge hărțuirea de alte tipuri de agresiune sau violență sunt: comportamentul provenit din intenția de
a provoca frică, suferință sau rău; comportamentul repetat în timp; dezechilibrul de putere dintre
agresor și victimă; hărțuire fizică (lovire, împingere, etc.), verbală (insulte, tachinări, etc.) sau
psihologică/relațională (zvonuri, excludere socială, etc.).
Datorită evoluției în tehnologie, bullying-ul cibernetic a devenit o problemă și o preocupare tot
mai mare, datorită faptului că este mai anonim și mai accesibil. Tipurile de hărțuire cibernetică includ
postarea de informații dăunătoare pe internet, contact nedorit prin e-mail sau alte modalități de
mesagerie sau excluderea intenționată dintr-o comunitate online.
Studiile de specialitate au documentat multiple rezultate negative, care apar atunci când o
persoană este agresor, când este agresată sau când este observator/spectator la un incident de
agresiune. Tipurile de simptome cu care se confruntă tinerii care au fost hărțuiți includ simptome
fizice, precum durerile de stomac, durerile de cap, durerile de spate sau amețeli, simptome psihologice,
precum dispoziție proastă, senzație de nervozitate, senzație de scădere, dificultăți de a adormi,
oboseală de dimineața, senzație de singurătate și neputință. Alte efecte includ probleme de concentrare
la școală, probleme de comportament, probleme în rezolvarea temelor sau a sarcinilor, evitarea
activităților sau coșmaruri (Ferguson et al., 2007).
În timp ce agresorii se confruntă cu un număr mai mic de probleme de sănătate mintală, fizică
sau socială, decât cei care sunt hărțuiți, a fi agresor crește riscul de violență ulterior în viață. A fi
agresor crește, de asemenea, probabilitatea de a fi condamnat pentru o infracțiune ca adult, cum ar fi
consumul de droguri sau abuzul domestic și probabilitatea de a avea un statut scăzut la locul de muncă,
în comparație cu colegii (Olweus, 1997). Agresorii tind, de asemenea, să fie expuși unui risc mai mare
de dificultăți în relațiile romantice sau în consumul de substanțe (Cook et al., 2010).
Pentru victime, bullying-ul din copilărie și adolescență poate avea consecințe negative care îi
va urma până în viața adultă. Studiile recente au constatat că adulții care au fost victime a hărțuirii, au
o prevalență mai mare pentru agorafobie, anxietate generalizată și tulburări de panică, în comparație cu
cei care nu au fost agresați (Copeland et al., 2004). Totodată, victimele au un risc mai ridicat de
depresie și suicid. Victimele agresate în copilărie au șanse mai mari să fie agresate în viața adultă și la
locul de muncă (Schafer et.al, 2004). Riscul de adversitate este cel mai mare pentru agresorii-victimă,
un risc crescut de a purta și folosi arme, încarcerare, ostilitate sau violență față de alte persoane.
Pentru victime, cele mai puternice elemente anticipatorii ale victimizării includ statutul de la
egal la egal și competența socială, cele două fiind în disproporție. Pe măsură ce statutul și competența
socială creșteau, probabilitatea de a fi victimă a scăzut. Anticipatorii slabi, care sugerează puțină sau
deloc influență, includ vârsta, cogniția (gânduri, credințe, atitudini față de ceilalți, inclusiv convingeri
normative despre ceilalți, empatie sau simpatie) și performanța academică. Elementele contextuale
anticipatoare ale victimizării au inclus climatul școlar pozitiv și factori comunitari. Mediul familiar sau
1176
influența colegilor sunt considerate elemente anticipatoare slabe.
Pentru agresori, cele mai puternice elemente anticipatoare includ comportamentul de
externalizare, care a fost corelat pozitiv cu hărțuirea și alte aspecte cognitive, legate negativ de
hărțuire. Alți anticipatori, cu influența mai slabă, includ cogniții legate de vârstă și de sine. Factorii
contextuali anticipatori cu cel mai mare efect asupra hărțuirii includ factori comunitari, familiali, dar și
influența colegilor, ambii corelați negativ.
Pentru agresorii-victime, anticipatorii includ cognițiile legate de sine și de competența socială,
ambii corelați negativ cu statutul de victimă. Alți trei factori anticipatori includ comportamentul de
externalizare și interiorizare. Cei mai slabi anticipatori sunt mediul familial și statutul de egal.
Pentru prevenirea și combaterea cazurilor de bullying, s-au format și formulat o multitudine de
planuri de acțiune, atât la nivelul instituțiilor de învățământ, cât și la nivelul claselor. Majoritatea
programelor privesc activitatea dintr-o instituție de învățământ și includ următoarele măsuri de
intervenție: eforturi de conștientizare; excluderea școlară; tratamentul terapeutic sau psihologic;
medierea și rezolvarea conflictelor și abordări curriculare (Limber, 2003).
Eforturile de conștientizare presupun adunări pentru elevi, întâlniri cu părinții, programe de
formare continue pentru cadrele didactice, toate cu scopul de a aduce la cunoștință și de a-i face pe
participanți conștienți de problema hărțuirii. Deși creșterea gradului de conștientizare este important,
astfel de eforturi sunt insuficiente pentru a schimba normele culturale și comportamentele de agresiune
în mod solitar.
Excluderea școlară presupune politici de tip „toleranță zero” sau „trei avertismente și ești
afară” și se pune în aplicare în momentele în care școala identifică un elev drept agresor și îl exclude
sau exmatriculează. Cercetările sugerează că astfel de măsuri de intervenție nu funcționează, deoarece
raportarea incidentelor va scădea pe măsură ce sancțiunile sunt mai severe și afectează agresorul mai
grav.
Tratamentul terapeutic sau/și psihologic este o abordarea realizată prin cursuri de gestionare
a furiei sau eforturi de a crește stima de sine sau empatia. Aceste tipuri de programe nu abordează în
mod eficient problema hărțuirii, deoarece, în majoritatea cazurilor, se bazează pe presupuneri greșite
cu privire la factorii de motivare a agresorilor. Mai mult de atât, atunci când bătăușii sunt grupați
pentru tratament sau consiliere, comportamentul agresiv va avea de suferit și mai mult, pe măsură ce
agresorii își întăresc comportamentul antisocial.
Medierea și rezolvarea conflictelor ajută personalul didactic și auxiliar să abordeze
comportamentul agresiv și violent între elevi, dar se pot întoarce împotriva lor atunci când sunt
utilizate pentru a media situațiile de bullying, deoarece implică faptului că ambii, și victima și
agresorul, sunt de vină.
Abordările curriculare implică dezvoltarea unor programe de învățământ anti-bullying,
pentru a fi utilizate în școli. Aceste programe încearcă să explice bullying-ul, efectele sale, să învețe
strategii de evitare a agresiunii și de intervenție, să construiască coeziunea școlară în rândul elevilor.
Cercetări care au analizat aceste proiecte anti-bullying au avut constatări mixte, majoritatea
arătând faptul că programele au un impact pozitiv asupra reducerii agresiunii și victimizării. Dar alte
studii arată faptul că programele anti-bullying, de prevenție și combatere, au un efect limitat asupra
cazurilor de hărțuire. Totodată, studiile arată faptul că majoritatea programelor au avut un impact
neglijabil asupra comportamentului de agresiune, schimbările semnificative producându-se la nivel
clinic, dar nu practic.
Se recomandă astfel, elaborarea unui plan și încercarea punerii în practică a acestuia, pentru
prevenirea situațiilor de agresiune. Planul trebuie să fie realistic, să includă metode și modalități de
învățare a gestionării comportamentului, dar și strategii de autocontrol al propriilor emoții și strategii
de rezolvare a problemelor interpersonale. Politicile formulate și puse în practică trebuie să acționeze
de la rădăcină, combătând direct problema, de la agresori și de la cauzele care îi fac pe agresori să
acționeze.
1177
Bibliografie
Polanin, Joshua R., Dorothy L. Espelage, and Therese D. Pigott, 2012, “A Meta-Analysis of
School-Based Bullying Prevention Programs’ Effects on Bystander Intervention Behavior.” School
Psychology Review 41(1).
Ferguson, Christopher J., Claudia San Miguel, John C. Koburn, Jr., and Patricia Sanchez. 2007.
“The Effectiveness of School-Based Anti-Bullying Programs: A Meta-Analytic Review.” Criminal
Justice Review 3(4).
Olweus, D. 1997. “Bully/Victim Problems in School: Knowledge Base and an Effective
Intervention Program.” Irish Journal of Psychology, 18.
Cook, Clayton, Kirk R. Williams, Nancy G. Guerra, Tia E. Kim, and Shelly Sadek. 2010.
“Predictors of Bullying and Victimization in Childhood and Adolescence: A Meta-analytic
Investigation.” School Psychology Quarterly 25(2).
Copeland, William E., Dieter Wolke, Adrian Angold, and E. Jane Costello. 2013. “Adult
Psychiatric Outcomes of Bullying and Being Bullied by Peers in Childhood and Adolescence.” JAMA
Psychiatry 70(4).
Schafer, M. S. Korn, P. K. Smith, S. C. Hunger, J. Mora-Mercha, M.M. Singer and K. van der
Meulen. 2004. “Lonely in the Crowd: Recollections of Bullying.” British Journal of Developmental
Psychology 22.
Limber, Susan P. 2003. “Efforts to Address Bullying in U.S. Schools.” American Journal of
Health Education 34(5).
1178
COMBATEREA BULLYING-ULUI PRIN CREȘTEREA STIMEI DE SINE
Prof. Grațiana Budea

Centrul Școlar pentru Educație Inclusivă Arad
Bullying-ul nu reprezintă o problemă nouă pentru instituțiile de învățământ, fiind prezent de

mult timp. Totuși, abia în ultimii ani, i se recunoaște importanța și gravitatea. Când vorbim despre
bullying, vorbim despre un fenomen specific de violență școlară, care afectează instituții de învățământ
din întreaga lume, indiferent de granițele naționale, geografice sau politice (Debarbieux, 2003).
Încă din studiile inițiate de pionerul cercetării bullying-ului, Olweus, în țările scandinave, s-a
încercat o definire la acestui fenomen. Cercetările inițiale au fost urmate de alte studii, care abordează
incidența problemei, care încă ne preocupă și astăzi. Descrierile detaliate a fenomenului a încurajat
apariția studiilor referitoare la descrierea agenților implicați, la analizarea factorilor de risc și efectele
problemelor.
Definirea fenomenului de „bullying” nu a fost un lucru ușor pentru cercetătorii educaționali,
dar cu toate acestea, se poate formula o definiție empirică, care să reunească elementele comune ale
tuturor definițiilor existente: bullying-ul este identificat drept o conduită specifică de comportament
agresiv (Espelage & Swearer, 2003).
Definiția dată de Olweus (1993), bullying-ul este ansamblul comportamentelor fizice sau/și
verbale pe care o persoană sau un grup de persoane le direcționează împotriva unei victime sau grupuri
de victime, în mod ostil, repetat și continuu, abuzând de o anumită putere, reală sau fictivă, cu intenția
de a-i provoca rău victimei/victimelor.
Această definiție enunță criterii pentru ca comportamentul manifestat să fie definit drept
bullying și anume: un dezechilibru de putere, între victimă și agresor, înțeles drept utilizarea necinstită,
dominatoare și oportunistă a puterii asupra adversarului; incidența și durata situației de agresiune, cu o
incidență de minim o dată pe săptămâna și o durată de minim șase luni; intenționalitate și caracter
proactiv al agresiunii; intenția de a face rău.
Un aspect important al situației de bullying, care este exclus din definiția dată de Olweus, este
natura comportamentelor agresive. Unele studii fac distincția dintre agresiunile directe și cele indirecte
a fenomenului sau cele fățiș, în comparație cu cele ascunse (Crick, Casas & Ku, 1999). Prin agresiuni
directe înțelegem atât agresiuni fizice (lovituri, pumni, împingeri, amenințări cu violență fizică, etc.),
dar și verbale (insulte, șantaj, etc.). Prin agresiunile ascunse regăsim cele de natură fizică, precum
ascunderea sau deteriorarea proprietăților victimei, dar și de natură verbală, precum porecle sau
răspândirea zvonurilor și a bârfelor despre victimă. Pe lângă aceste agresiuni directe și ascunse, mai
este importantă distincția agresiunilor relaționale, care sunt doar indirecte sau ascunse, care urmăresc
discreditarea socială a victimelor, provocând excluderea socială progresivă (Griffin & Gross, 2004).
Caracteristicile agresorilor și a victimelor

Aproximativ 10% din elevi pot fi clasificați ca elevi victimizați în mod repetat, după studiile lui
Olweus, din 1993. Majoritatea sunt victime pasive, care nu au reacționat agresiv, nu se apără și sunt
respinși de colegii de clasă. Alte victime sunt membrii unui grup mic care este extrem de agresiv față
de alte victime, care suferă de respingere socială, se confruntă atât cu agresorii, cât și cu victimele,
cunoscuți drept victime provocatoare.
Victimele pasive sunt caracterizate printr-o stimă de sine scăzută și interiorizează probleme
precum anxietatea sau depresia, având puțini prieteni, fiind izolate de restul colegilor. Victimele
provocatoare tind să manifeste trăsătură hiperactive, temperament puternic, în timp ce victimele pasive
sunt sensibile, precaute, neasertive. Ambele tipuri de victime sunt incapabile să-și controleze
sentimentele sau să solicite atenția colegilor de clasă.
Modul în care victimele reacționează depinde de felul în care procesează aceștia informațiile
1179
sociale și cum le percep. Victimele, atunci când rezolvă conflictele, tind să aleagă opțiunile supuse și
să subestimeze opțiunile agresive. Victimele au nevoie de mai mult timp pentru a fi acceptate în grup,
iar când sunt excluse, continuă să facă încercări ineficiente de a interacționa social, care indică abilități
sociale slabe.
Agresorii activi inițiază bullying-ul pe cont propriu, iar grupul de elevi care îi susțin în hărțuire
este numit grupul de agresori pasivi. Agresorii pasivi se bucură de o relativă popularitate în rândul
colegilor (Perren & Alsaker, 2006).
În ceea ce privește personalitatea, agresorii tind să manifeste un nivel de empatie mai scăzut
decât a colegilor lor, consideră violența drept instrumentul pe care îl pot folosi pentru a obține ceea ce
își doresc și prezintă tendințe agresive, nu doar față de colegi, ci și față de profesori, părinți sau frați.
Agresorii sunt impulsivi, ostili, dominanți, necooperanți, neprietenoși, cu niveluri scăzute de anxietate
și nesiguranță. Agresorii prezintă, în cele mai multe cazuri, performanțe academice scăzute și se simt
mai puțin sprijiniți de profesorii lor.
Bullying-ul și stima de sine

În situațiile când discutăm caracteristicile agresorilor și a victimelor, menționăm stima de sine,
deoarece reprezintă un factor important în inițierea și desfășurarea fenomenului. Datorită stimei de sine
scăzute, victimele nu se apără, nu cer ajutor și nu anunță persoanele adulte de cele întâmplate. Stima de
sine a agresorilor variază, de la stimă de sine mult prea ridicată, care duce la sentimentul de dominație,
la stimă de sine scăzută, compensată prin puterea pe care o are asupra altora. Indiferent de efectele pe
care le are în situația de bullying, stima de sine joacă un rol important, motiv pentru care activități de
creștere a stimei de sine trebuie realizate ocazional cu elevii.
Stima de sine este un concept folosit pentru a transmite respectul pozitiv pe care un individ îl
are față de propria persoană. Stima de sine se refera la judecata proprie asupra propriei valori și
importanțe. Imaginea de sine este influențată de interacțiunea cu ceilalți, motiv pentru care este
important să avem grijă ca în perioada de dezvoltare a elevilor, să ne asigurăm că sunt capabili să facă
distincția între critici valide și invalide și că nu o să creadă în mesajele negative și jignitoare pe care le
primesc.
Stima de sine scăzută provine din experiențe precum absența încurajării sau a afecțiunii, din
iubirea și acceptarea condiționată, din critică, sarcasm sau cinism, din bătăi fizice sau abuzuri și din
absența recunoașterii și a laudelor pentru realizări. Stima de sine scăzută se manifestă printr-o extremă
preocupare de ceea ce crede alții, prin lipsa de autonomie și individualitate și prin lauda excesivă sau
dorința de a impresiona.
O activitate ce ajută la creșterea stimei de sine a elevilor, prin încurajarea acestora să identifice
trăsături și calități pozitive despre sine. Activitatea are ca scop să-i ajute pe elevi să identifice mai ușor
și să înțeleagă mai bine efectele pozitive și negative ale unui mesaj, pe care îl primesc în viața lor,
referitor la propria persoană, din partea altor indivizi.
„Raza de soare” este o activitate sugerată să înceapă cu un moment imaginativ, în care elevii să
fie îndrumați să-ți închidă ochii, să se facă confortabil în locul în care stau, fie ca e pe podea, pe scaun
sau în alt loc și să-și imagineze că intră într-o pădure, pe o cărare înverzită, cu Soarele încălzind tot din
jur. Scenariul continuă cu imaginarea unei cabane în pădure, în care elevii vor găsi o cutie cu poze, de
la diferite evenimente la care au participat; poze în care apar și aceștia. Elevii vor „privi” aceste
imagini pentru puțin timp și, când au petrecut suficient timp reflectând asupra imaginilor, vor fi
încurajați „să le ia cu ei”, să părăsească cabana, să părăsească pădurea și să se întoarcă în sala de clasă
cu fotografiile în minte. Când se vor întoarce la mese, pentru a primi fișa de lucru.
Pe fișa de lucru va fi reprezentat Soarele și razele acestuia, iar elevii vor fi instructați să scrie pe
razele Soarelui mesaje pozitive sau complimente, pe care și le-ar spune singuri, uitându-se la acele
fotografii. Cadrelor didactice le este sugerat să le dea un exemplu elevilor, de o astfel de fotografie și
de complimente sau mesaje pozitive care ar putea fi scrise pe razele Soarelui.
1180
După ce elevii completează fișa de lucru, elevii pot fi încurajați să împărtășească cu restul
colegilor, dacă doresc, ce au scris pe razele Soarelui lor, dar nu este obligatoriu. Activitatea nu are ca
scop realizarea unei lucrări estetice, care să fie admirată de colegi, ci introspecția și reflecția asupra
propriei persoane, identificarea trăsăturilor pozitive și învățarea modurilor de a complimenta propria
persoană.
Episodul imaginativ care va încheia activitate, îi va solicita pe elevi să își imagineze că se
întorc la cabana din pădure, că iau restul fotografiilor din cufăr, ca le pun alături de ilustrația de pe fișa
de lucru într-o ramă și că o vor pune undeva în camera lor, la vedere, ca să fie o amintire ce le va arăta
tot timpul ce persoane minunate sunt.
Sugestia pentru ilustrația de pe fișa de lucru este:
Bibliografie
Crick, N. R., Casas, J. F. & Ku, H. (1999). Relational and physical forms of peer victimization
in preschool. Developmental Psychology, 35.
Debarbieux, E. (2003). Violencia Escolar: un problema mundial. [School Violence: a
worldwide problem.] www.unesco.org
Espelage, D. & Swearer, S. M. (2003). Research on school bullying and victimization: what
have we learned and where do we go from here? School Pshychology Review, 32.
Griffin, R. & Gross A. (2004). Childhood bullying: current empirical findings and future
directions for research. Aggressive and violent behaviour, 9.
Olweus, D. (1993). Bullying at school: What we know and what we can do. Oxford, UK:
Blackwell.
Perren, S. & Alsaker, F. D. (2006). Social behaviour and peer relationships of victims,
bullyvictims, and bullies in kindergarten. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 47(1).
1181
ASPECTE ESENȚIALE ALE BULLYING-ULUI
Prof. înv. primar Ramona-Adela Avram

Liceul Teoretic Sebiș
În societatea contemporană în majoritatea domeniilor de activitate s-a format un curent care din
nefericire este foarte primejdios. Acest curent este cunoscut sub denumirea de bullying și care este
prezent tot mai pregnant în spațiul educațional, în rândul elevilor de toate vârstele.
Definiția generală a acestui termen este următoarea: „acțiunea sau seria de acțiuni fizice,
verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care
implică un dezechilibru de putere, au drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere
de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau
grup de persoane și vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de
apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie
defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acțiune sau
serie de acțiuni, comportamente ce se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate
educației și formării profesionale”16.
Din această definiție se poate înțelege care sunt aspectele generale ale acestui fenomen, care
este foarte dăunător și produce o multitudine de carențe într-un colectiv. Grupul de persoane unde își
face apariția acest fenomen este întâi de toate copiii și tinerii implicați în actul educațional.
De cele mai multe ori bullying-ul se formează atunci când este vorba de etnie, statut social,
religie sau altele asemenea. Este foarte important să se identifice unele soluții în vederea stopării
acestei acțiuni.
În instituțiile de învățământ, cel mai adesea bullying-ul se întâlnește în raportul de superioritate
a celor mai mari față de cei mai mici, care, de cele mai multe ori, pe copiii mai mici, cei mai mari îi
supun anumitor agresiuni fizice sau lăuntrice.
În contemporaneitate, mass-media evidențiază de foarte multe ori asemenea cazuri, unde cadrul
didactic încearcă se găsească anumite soluții favorabile, chiar s-au organizat o multitudine de proiecte
care au la bază acest concept, făurind elevilor conștientizarea a cât de problematic este acest fenomen.
În cele ce urmează, din prisma cadrului didactic, aș dori să evidențiez câteva aspecte ale
bullying-ului pe care le-am observat în anumite situații.
a. Prin acțiunea de bullying se creează un eveniment negativ, prin care este aleasă o
persoană de către un grup de indivizi, care adresează acelei persoane injurii, provocându-i traume
fizice și sufletești. Ca exemplu: 2-3 băieți aleg un alt băiat pe care îl traumatizează, chiar de multe ori
organizând momente în care să îl marginalizeze și să îl supună anumitor ,,teste”.
b. Un alt aspect este acela prin care victima își pierde întreaga încredere în forțele proprii
care este o calitate esențială a unui individ, după următoarea afirmație: „Este punctul de cotitură între
mediocritate și genialitate. Practic, aceasta este zona de front în dezvoltarea unui individ, în evoluția
sa”17 , își pierde stima de sine, care culminează cu distrugerea sănătății. De aici rezultând
desacralizarea persoanei, chiar a demnității umane.
c. Mai există o situație în care, pe lângă agresor și victimă participă și martorii violenței,
aici de regulă sunt fie un grup de indivizi sau întreaga clasă.
d. Pe lângă aceste aspecte mai este și acela în care toți cei implicați, fie că este vorba despre
victime, agresori sau martori, întotdeauna este nevoie de o parte exterioară care este cunoscută sub
denumirea de oameni specializați care oferă sprijin și ajutor celor aflați în cauză.
De asemenea, se poate vorbi de un bullying direct, care este caracterizat prin jigniri, sub formă
16
https://dexonline.ro/definitie/bullying, accesat la data de 08.11.2021.
17
Prof. Florian Colceag, Florin Alexandru, Copilul tău este un geniu!, Editura Tikaboo, București, 2016, p. 145.
1182
de bătaie, deteriorarea sau deposedarea de anumite lucruri, umilirea sau altele asemenea. Pe de altă
parte, există și bullying indirect care se identifică prin comportament manipulator, bârfe, clevetire,
calomnii, ignorarea, marginalizarea, excluderea din cercul de prieteni.
Consider că cel mai elocvent exemplu pentru ceea ce am spus mai sus, este locul în care elevii
stau, căminul, unde elevii mai mari îi supun pe cei mai mici la diferite lucruri josnice, iar dacă aceștia
nu execută ceea ce doresc cei mai mari, atunci li se aplică diferite pedepse, care constau în abuzuri de
tip fizic sau psihic.
În asemenea situații, un rol primordial, nodal sau central îl au părinții și membrii familiei18,
care trebuie să știe să discute cu cei abuzați: „Ar fi bine să vorbiți uneori cu copilul dv. despre faptul că
bullying-ul se întâmplă și să îl întrebați dacă a văzut astfel de comportament. Faceți-l să înțeleagă că îi
veți fi întotdeauna alături ca să îl ajutați dacă va avea nevoie. Posibil că acea zi încă nu a venit, însă
copilul dv. va știi că îi sunteți alături dacă va dori vreodată să vorbească despre asta”19.
În aceiași măsură, cei care sunt responsabili cu astfel de cazuri, afirmă faptul că bulying-ul
comportă diferite forme care sunt foarte nocive, mai ales în instituțiile de învățământ, unde elevii se
întâlnesc într-un număr foarte mare și sigur cu diferite statuturi sociale, și tocmai de aici se pornește
acest curent, care implică un număr mare de indivizi: „Bullying-ul este fără îndoială una dintre cele
mai frecvente forme de violență care se manifestă în rândul copiilor, iar formele pe care acesta le
îmbracă sunt de cele mai multe ori extrem de bine camuflate și greu de identificat. Devine astfel
necesară și întărirea rolului specialiștilor din sistemul de învățământ, în condițiile în care acestora le
revine un rol esențial în prevenirea și combaterea acestui fenomen, cu consecințe extrem de grave atât
în ceea ce privește dezvoltarea copiilor, cât și asupra procesului de învățare, în ansamblul său”20.
Din nefericire, fenomenul bullying se manifestă într-o manieră destul de accelerată și este
destul de greu în a găsi variante de a putea să îl oprești. Sigur, este important prin mijloacele și
metodele pe care fiecare cadru didactic le are la dispoziție, să încerce să accentueze la unele
discipline importanța unității colegiale, a respectului fratern, a dinamizării relațiilor intra-umane.
Există anumite dicipline care permit acest lucru, ca de altfel: Psihologie, dar mai ales la ora de
dirigenție, unde profesorul poate transmite elevilor, nu doar anumite informații, ci în primul rând
simțăminte și poate prezenta unele situații în care a fost îndepărtat bullying-ul.
Consider că este potrivit în a insera un exemplu concret pe care l-am trăit, pentru a
exemplifica urmările și importanța deschiderii copilului față de familie și, totodată, implicarea
acesteia în viața copilului. „La o vârstă foarte fragedă, dintr-un accident de mașină, mi-am pierdut
tatăl. Mergând la grădiniță, iar mai apoi la școală, viața și-a urmat cursul firesc. Eram o fată liniștită,
care proveneam dintr-o familie cu o stare socială bună și care eram implicată în toate activitățile
școlare sau extrașcolare. Am avut foarte mulți prieteni, eram un copil comunicativ care mă integram
ușor într-o colectivitate, mă înțelegeam foarte bine cu toți colegii. De la grădiniță și până când am
finalizat cursurile școlii gimnaziale, am fost supusă, din păcate acestui fenomen de către un băiat din
clasa mea, care provenea dintr-o familie mult mai înstărită, și care avea diferite ideologii, provenite
din familie, cu principii nu tocmai sănătoase, și cu un comportament de superioritate. Cu ceilalți
colegi mă înțelegeam, ne jucam în pauze, comunicam, erau de partea mea, îndepărtându-l pe acest
băiat când observau că exagerează în unele situații, el încercând să îi facă să intre în jocul lui. Nu i-
am înțeles comportamentul niciodată, eram foarte afectată, dar înțelegându-mă cu ceilalți colegi,
încercam să nu îi dau importanță.
În fiecare zi, mergeam acasă necăjită, de multe ori plângând, spuneam familiei ce se întâmplă,
18
Gabriela Alexandrescu, Bulying-ul în rândul copiilor, 2016, p. 13.
19
Drepturi, respect, egalitate: Ghidul părinților și îngrijitorilor, p. 16 accesat la adresa:
https://gov.wales/sites/default/files/publications/2020-03/romanian-version-challenging-bullying-rights-respect-equality-
guidance-for-parents-and-carers.pdf, accesat la data de 08.11.2021.
20
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, accesat la data de 08.11.2021.
1183
dar prin cuvinte foarte simple, vagi, fără a reda adevărata situație. Acest băiat îmi adresa tot felul de
injurii, marginalizare, cuvinte grele, cum ar fi: orfană, săracă, etc., ca mai târziu să aflu că toate erau
derivate din familie din cauza invidiei. Acest lucru s-a întâmplat timp de 10 ani, în care nimeni din
instituția de învățământ nu a observat și nu a luat nicio atitudine. Se comporta asemenea și cu alți
copii, dar pe mine a pus cel mai mare accent.
Totuși, la un moment dat, după mulți ani, terminând clasa a VIII-a, mi-am făcut curaj în a
spune celor de acasă ceea ce s-a întâmplat cu mine, și bunicul (rămânând și luând locul tatălui meu) a
luat atitudine făcând ceea ce trebuia să facă cei care sunt în măsură. A mers în ziua respectivă acasă
la părinții băiatului, discutând cu aceștia pe un ton accentuat despre tot ceea ce s-a întâmplat, el nu
era ajuns încă acasă, iar când ne-a văzut, a început să tremure și să plângă. Și așa s-a reușit găsirea
unei soluții în a se opri acest fenomen, bineînțeles că drumul vieții ne-a separat foarte mult și de
atunci nici nu ne-am mai intersectat, urmând școli diferite. Eu nu am rămas foarte mult afectată,
deoarece familia m-a sprijinit și nu am simțit ură, disprețuire sau marginalizare din partea altor copii,
în schimb el, a avut de pierdut foarte mult, rămânând copilul îngâmfat, măreț și arogant. ”
În concluzie, aspectele esențiale ale bullying-ului pot fi contracarate printr-o relaționare
directă a „forurilor decizionale” (părinți, cadrele didactice, persoanele specializate, diferite
organizații, etc), și totodată prin găsirea unor soluții sustenabile care să conducă la o conduită
morală și socială sănătoasă a tinerei generații, în vremuri foarte tulburi. În acest fel, cred eu că
trebuie perceput bullying-ul, pentru a se putea ajunge la o înțelegere colegială desăvârșită, care va
forma o societate cu perspective inovatoare și formatoare, demne de urmat, prevenind aceste
repercusiuni sau consecințe ale fenomenului mai sus amintit, dând importanță deosebită stărilor
copilului.
Bibliografie
Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului.
Colceag, Prof. Florian, Alexandru, Florin, Copilul tău este un geniu!, Editura Tikaboo,
București, 2016.
Drepturi, respect, egalitate: Ghidul părinților și îngrijitorilor, p. 16 accesat la adresa:
https://gov.wales/sites/default/files/publications/2020-03/romanian-version-challenging-bullying-
rights-respect-equality-guidance-for-parents-and-carers.pdf.
Gabriela Alexandrescu, Bulying-ul în rândul copiilor, 2016.
https://dexonline.ro/definitie/bullying.
1184
BULLYING - STUDIU DE SPECIALITATE
Prof. Tomegea Simona

Liceul Tehnologic ”Johannes Lebel”, Tălmaciu
Bullying-ul, deși un fenomen recent denumit și aprofundat, a existat probabil dintotdeauna în

mediul școlar și, din păcate, va dăinui în continuare. Un lucru îmbucurător este totuși faptul că e un
fenomen din ce în ce mai conștientizat și că se fac eforturi spre diminuarea lui.
Cazul ce urmează a fi prezentat este legat de evenimente întâmplate cu foarte mult timp în
urmă, în jur de douăzeci de ani, moment în care bullying-ul era o necunoscută pentru majoritatea dintre
noi. Fiind la începutul carierei de dascăl, a părut cu atât mai dificil de gestionat și impresia pe care am
avut-o ani la rândul, a fost că am avut ”noroc”. În cariera de profesor dai peste copii care îți marchează
existența într-un fel sau altul și acesta este un caz special pe care nu am să îl pot uita vreodată.
Problema:
Răzvan era elev în clasa a V-a, la o școală gimnazială într-un oraș mic, o localitate cu o
reputație negativă și cu o situație economică dezastruoasă. Făcea parte dintr-o familie monoparentală,
mama părăsindu-l de mic și fiind crescut de tată. Tatăl era șomer, muncea cu ziua și consuma adesea
alcool. Avea un comportament agresiv față de propriul copil, aplicând corecții corporale și chiar
scoțându-l de nenumărate ori din casă, băiatul fiind nevoit să doarmă într-o mașină abandonată. Tatăl
nu ținea legătura cu școala și nu dădea curs niciodată invitației de a participa la ședințele cu părinții și /
sau întrevederile cu profesorul diriginte ori profesorii de la clasă.
Elevul prezenta un comportament neadecvat față de colegii de clasă, dar și față de cadrele
didactice. Se evidențiau următoarele comportamente deranjante:
Vorbea urât cu cei din jurul lui, copii sau adulți, folosind porecle, jigniri, chiar înjurături;
Avea ieșiri violente, împingea colegii sau le punea piedică, le arunca sau le ascundea lucrurile;
Refuza să participe la oră, neîndeplinind sarcinile propuse de profesor;
Avea un comportament deviant în timpul orelor, râdea necontrolat și nervos, lovea cu pumnii în
perete sau în bancă, rupea și mânca pagini din caiet sau carte.
De remarcat este și refuzul direcțiunii de a se implica în rezolvarea anumitor situații,

profesorilor care au sesizat diverse aspecte imputându-li-se faptul că ”nu au tact pedagogic”.
Situație:
În școala respectivă, profesorul de serviciu își exercita atribuțiile în ziua ”liberă”, fiind de fapt
”gardianul” școlii în acea zi. Intr-o zi de joi, ziua mea ”liberă”, patrulând pe coridoare, am auzit din
celălalt capăt al holului urlete înfiorătoare. Ajungând la locul respectiv, am dat de Răzvan, care fusese
scos de la ora de matematică la ușa clasei din cauza comportamentului. Și se răzbuna urlând. L-am
liniștit și l-am rugat să mă însoțească în cancelarie.
Spre surprinderea mea, Răzvan era calm. L-am poftit să se așeze și, cu voce calmă, l-am
întrebat ce îl supără. Prima oară a făcut ochii mari, neașteptându-se la calm din partea mea. Apoi, pe
un ton răspicat, mi-a spus că urăște școala pentru că nu înțelege nimic și nimeni nu îi explică nimic.
Având cartea de matematică în brațe, l-am rugat să îmi arate ce anume nu a înțeles. Am așteptat cu
teamă să îmi arate lecția, eu fiind de profil umanist. Nu eram sigură că voi ști să îi explic, dar am zis că
merită să încerc. Am încercat să folosesc cuvinte simple, am exemplificat pe tabla din cancelarie și l-
am întrebat dacă nu vrea să încerce și el. Prima reacție a fost nu, apoi nu vreau, apoi nu știu, dar la
final, timid, a luat creta și am rezolvat împreună un exercițiu. Apoi, încă unul singur. Și am auzit o
voce tremurândă spunând ”Mulțumesc, doamna!”. Și a fost ultimul lucru pe care am reușit să îl scot de
la el în acea zi.
1185
Însă, din acel moment, comportamentul lui față de mine s-a schimbat radical. Și față de colegii
lui la ora de engleză. A început să își dorească să participe la oră. Nu se întâmpla foarte des, însă îmi
părea un salt uriaș. De multe ori, îmi spunea: ”teacher, astăzi nu pot să fac engleză, pur și simplu nu
pot”. Și nu scria nimic, nu urmărea în carte, nu rezolva exerciții. Dar asculta, și acest lucru era o
realizare pentru mine. A luat note de trecere, nu pentru că așa trebuia, ci pentru că le-a meritat.
Am aflat ulterior situația lui de acasă și așa mi-am explicat multe. Comportamentul lui violent
era copia fidelă a comportamentului tatălui său. Tensiunile din relația cu părintele au subminat nevoia
de siguranță și protecție a copilului, iar lipsa de comunicare și agresivitatea tatălui au produs probabil
grave dezechilibre emoționale. Astfel copilul a devenit un ”bully”, fiind victimă la rândul lui.
Din păcate, nu era un caz singular și în perioada respectivă nici nu se punea problema vreunei
analize de caz, a determinării și eliminării cauzelor sau vreunui plan de intervenție.
Din fericire, de atunci lucrurile s-au schimbat mult, implicarea în rezolvarea unor astfel de
cazuri este mult mai serioasă, și chiar dacă pașii sunt mici și uneori timizi, conștientizarea fenomenului
bullying în mediul școlar și acțiunile de prevenire și combatere a acestui fenomen au crescut
considerabil. Și acest lucru dă speranță.
1186
AGRESIVITATEA-FORMĂ DE MANIFESTARE A BULLYING-ULUI
Tothazan Ioana Corina

Școala Gimnazială Specială-CRDEII
Fenomenul de bullying este foarte răspândit atât în școlile din România, cât și la nivel
mondial. Acesta se referă la agresiunea sau hărțuirea fizică sau verbală, care se repetă pe o anumită
perioadă și care implică un dezechilibru al puterii între două persoane, cel mai adesea copii. Conform
Asociației Americane de Psihologie, bullying-ul este o formă de comportament agresiv, în care o
persoană provoacă, în mod repetat și intenționat, un disconfort unei alte persoane. Acesta poate fi sub
formă de contact fizic, cuvinte adresate sau acțiuni mai subtile. Pentru a fi considerat bullying
comportamentul trebuie să fie agresiv și să îndeplinească anumite condiții:
un dezechilibru al puterii, copiii care-i agresează pe alții folosindu-și puterea cum ar fi cea
fizică, accesul la informații stânjenitoare sau popularitatea;
are loc în mod repetat, agresiunile au loc de mai multe ori.
Este deja cunoscut că una dintre marile probleme ale lumii contemporane este
agresivitatea. Acest fenomen este puternic mediatizat, cercetările și statisticile oficiale raportând o
creștere spectaculoasă în ultimele decenii, astfel încât escaladarea acestuia în școală a devenit cea mai
vizibilă evoluție din câmpul educației formale.Aproape zilnic, mass-media prezintă diferite scene de
violență petrecute în școală, de la cele mai ușoare forme, până la cele mai agresive. Fenomenul
agresivității școlare este un subiect de actualitate, care atrage din ce în ce mai mult atenția părinților și
a profesorilor din cauza incidenței mari a cazurilor de comportament agresiv și acte de violență
petrecute în mediul școlar. Confruntrea noastră, a cadrelor didactice cu problemele cotidiene ale
comportamentelor agresive și violente ale copiilor are ca punct de plecare asumarea cu responsabilitate
și seriozitate de către școală a îndrumării din punct de vedere educativ al elevilor, identificarea
factorilor care predispun și mențin comportamente agresive și interveția asupra acestora într-o manieră
sistematică, particularizată.
Studiul de față îsi propune să răspundă necesității intervenției în problema agresivității
copiilor cu care lucrez, cu atât mai mult cu cât factorii de natură psihică(specifici copiilor cu
dizabilități mentale și dificultăți asociate) și socială( statul social, nivel de educație al părinților scăzut,
abuz fizic în familie) conduc la perturbarea unor modele negative în care agresivitatea fizică și verbală
este foarte crescută.
Obiectivul principal al studiului îl constituie evaluarea eficienței introducerii unor
secvențe de inteatiervenție psiho-pedagogică focalizate pe dezvoltarea socio-emoțională a elevilor în
scopul reducerii agresivității fizice și verbale pe care o manifestă în relațiile cu ceilalți. Pornind de la
identificarea factorilor care declanșează și mețin comportamente agresive, programul „
1,2,3.....Violență stop!” își propune creșterea gradului de autocontrol, cooperare și empatie
manifestate de copii în relațiile școlare și familiale și care vor conduce la reducerea comportamentelor
indezirabile manifestate de aceștia.
Evaluarea nivelului comportamentelor agresive la elevii care manifestă agresivitate în mediul
școlar
Identificarea factorilor care susțin, întăresc comportamente agresive
Implementarea unui program personalizat de reducere a comportamentelor agresive și de
creștere a autocontrolului și empatie
Din informațiile pe care le-am colectat de-a lungul timpului de la mediatorul școlar și din
observația directă a elevilor care fac obiectul studiului se pot desprinde următoarele concluzii : în
mediul școlar dar și acasă elevii manifestă foarte frecvent comportamente agresive verbale și fizice
directe sau indirecte sub forma injuriilor , lovirii, elevii provin din medii social defavorizate și condiții
1187
materiale precare, nivelul de educație este foarte scăzut.
Programul implementat s-a desfășurat pe perioada unui an școlar , iar din program au făcut
parte un număr de cinci elevi cu care care am lucrat direct zi de zi, elevi cu vârste cuprinse între 13-15
ani.
La baza realizării programului „ 1,2,3......Violență,stop!” se află formarea de bază și experiența
mea psihopedagogică de peste 18 ani la clase de elevi cu dizabilități intelectuale și deficiențe asociate.
Acestea au condus la structurarea programului pe două dimensiuni:
Intervenția în familia de origine
Intervenția în grup
Întâlnirile cu părinții au vizat următoarele scopuri:
-prezentarea de situații concrete în care copilul a manifestat comportamente agresive,
identificarea cauzelor, dezvoltarea de soluții alternative, conștientizarea părinților cu privire la practici
educaționale pozitive, modalități de întărire și stingerea a conflictelor.
-vizionarea unor scurte filmulețe care pun în evidență specificul dezvoltării fizice, emoționale
și sociale ale propriilor copii.
Comportamentul agresiv al copiilor nu este recunoscut ca atare de părinți deoarece ei
utilizează aceleași metode agresive ca și copiii în rezolvarea problemelor personale și de aceea nu este
percepută ca și responsabilitate a familiei, ci a colegilor de joc sau a școlii. Toate acestea au determinat
în rândul părinților cu care am lucrat o prezență scăzută la întâlnirle cu ei și, ca urmare , beneficii și
schimbări pe care le evaluez ca fiind minime la nivelul stilului educațional.
Principalele obstacole identificate au fost
- suprasolicitarea în cazul în care mamele sunt fie singureș fie supraresponsabilizate în educația
copiilor și, în lipsa unui instrumentar variat de metode educative aplică ele însele metode cu care au
crescut în familiile de origine;
-probleme de înțelegere- prezentă în familiile defavorizate și cu un nivel de educație scăzut nu
este percepută circularitatea în relațiile interumane, astfel că succesul sau eșecul nu sunt percepute ca
fiind responsabilitatea familiei. Rezultatele intervenției cu părinții pot avea mai degrabă impact la nivel
de informare ceea ce este doar un nivel de bază și nu este suficient pentru implementarea unor
schimbări durabile.
În ceea ce privește intervenția în grup au fost folosite cele zece activități din program(
Suntem la fel?, Povestea vulpoiului, A făcut asta în mod intenționat!, Să ne împăcăm și să nu ne mai
certăm, Florian este tachinat, Statuia familiei, Desenul de tip furie, Povestea ariciului Pogonici,
Cuvinte jignitoare, Înfrângerea lui Iraționalius), iar ca instrumente și metode am utilizat: jocul de rol
care permite exersarea comportamentelor sociale, de soluționare a conflictelor, povestea terapeutică
care poate scoate la iveală emoții și sentimente , povestirea după imagini- respectând specificul
gândirii la elevii cu dizabilități intelectuale este una dintre activitățile de educare care satisface nevoia
de cunoaștere și afectivitate, le stimulează imaginația și constituie cadrul optim de exersare a
capacității de comunicare și de exprimare a emoțiilor, putând fi utilizată în modelarea de
comportamente și atitudini dezirabile, statuia familiei- este o tehnică dezvoltată în școala experențială
și care constă în realizarea unui grup statuar, fiecare membru îl așează pe celălalt intr-un tablou
semnificativ, sarcina relevă percepțiile fiecărei persoane despre familie și prijeluiește experimentarea
trăirilor tridimensionaleasupra raporturilor dintre membrii familiei.
Desenul alături de modelaj și colaj sunt metode care dezvoltă creativitatea și personalitatea
copiilor oferind libertatea de exprimare a dorințelor, trebuințelor, emoțiilor, opiniilor și atiitudinilor
uneori neconștientizate, fiind una dintre metodele terapeutice în lucrul cu copii.
Desenul de tip furie a fost și una dintre activitățiile implementate si pe care vreau să o
prezint.
Obiective: - confruntarea cu o situație neplăcută din viața de zi cu zi
exprimare și gestionarea furiei în moduri adecvate
1188
Activitatea începe cu câteva minute de relaxare în care subiecții sunt invitați să se relaxeze,
apoi să se întoarcă în trecut și șă se gândească la un moment în care au fost furioși, supărați ,iar după
discuții trebuie să deseneze scena care le vine în minte. După ce au fost realizate desenele copiii sunt
încurajați să prezinte desenul , exprimând și emoțiile pe care le-au simțit în aceea situație.
Activitățiile desfășurate au avut un impact pozitiv asupra eleviilor la nivelul motoivației,
participării și implicării în program. Prin caracterul atractiv, interesannt pentru elevi, activitățiile
propuse au trezit în mod deosebit interesul acestora, motivându-i să se implice activ în procesul
propriei formări. Deși impactul intervenției nu a fost semnificativ statistic pe reducerea
comportamentelor agresive verbale șli fizice, am constatat îmbunătățiri la nivel de frecvență a
acestora. Mai mult copiii și-au îmbogățit instrumentarul mental cu modalități alternative, prosociale,
evidențiind la sfârșitul intervenției comportamente semnificativ mai mari în zona comportamentelor de
autocontrol-cooperare-empatie.
Consider că activitățile propuse în acest studiu pot prezenta punt de pornire pentru cadrele
didactice care își propun să intervină pentru reducerea comportamentelor agresive la copiii cu
dizabilități intelectuale. Ținând cont că schimbarea la nivelul credințelor, comportamentelor,
atitidinilor necesită o perioadă lungă de timp pot să concluzionez că desfășuratea activităților pe o
perioadă de câteva luni constituie o limită generală a studiului. Din păcate disponibilitatea părinților
de a se implica în ședințe a fost scăzută, iar din cauza limitelor legate de nivelul de educație și
înțelegere al acestora, nu s-a putut obține o schimbare profundă la nivelul stilului educativ al părinților,
ceea ce anticipează perpetuarea aceluiași stil parental disfuncțional care menține în mare măsură și
problemele comportamentale ale copiilor lor.
Un factor de o importanță majoră în astfel de intervenții este cadrul didactic, care rămâne
principalul factor să valorifice resursele particulare de care dispune fiiecare copil, pentru ca acesta să
aibă o șansă în plus în dezvoltarea unor relații interumane armonioase.
Școlii în ansamblu îi revine o responsabilitate majoră în educarea și formarea la elevi a
atitudinilor și comportamentelor non-agresive. Educația în scoală trebuie să vizeze ansamblul
personalității elevului, urmărind să –i formeze orizontul cultural, afectiv, emoțional, volitiv, atitudinal,
să-i lărgească interesele, să-i determine progresiv orientarea și să-i optimizeze procesul de socializare.
BIBLIOGRAFIE
Alikasifoglu, M., Erginoz, E., Ercan, Uysal,O, & Albayrak- Kaymak- Bullying
Behaviorus and psychosocial healt- Result from a cross-selectional survey amonng high school
students in Istanbul, Turkey
Băban, A.- Consiliere educațională. Ghid metodic pentru orele de dirigenție și consiliere
Eibl- Eibesfeldt, J.- Agresivitatea umană
Olweus, D.- Bullying at school- What we know and what we can do.
Șoitu, L,Havarneanu- Agresivitatea în școală
Vernon, A.- Dezvoltarea inteligenței emoționale, Educație rațional-emotivă și
comportamentală
1189
STUDIU DE CAZ
REZOLVAREA UNUI CONFLICT
Totoian Monica
Școala Gimnazială Ciugud
Identificarea cazului
Conflict: - părinte nemulţumit de relaţia dintre copilul său şi copiii din clasă;
- părinţi.
Analiza – sinteza cazului
La prima şedinţă cu părinţii, tatăl elevului M. D. din clasa a IV-a reproşează câtorva părinţi din
clasă că, deseori, în timpul pauzelor, copiii acestora îi adresează băiatului cuvinte urâte şi uneori chiar
îl lovesc.
Tatăl ia această atitudine fără a discuta în prealabil cu profesorul diriginte. Părinţii admonestaţi
susţin că acuzaţiile tatălui nu sunt reale.
Dirigintele ascultă cele prezentate şi încearcă să-i calmeze, asigurându-i de cooperare în
rezolvarea conflictului.
Stabilirea alternativelor de rezolvare a cazului
După şedinţă, dirigintele discută cu părintele nemulţumit. Acesta afirmă că băiatul său nu este
acceptat în colectiv, i se vorbeşte urât şi uneori este chiar lovit de colegi.
Profesorul diriginte precizează că nu a sesizat situaţii de acest fel, dar va discuta cu elevii şi îi
va observa cu multă atenţie. Îi propune tatălui să coopereze şi să nu mai agreseze verbal ceilalţi părinţi
până la aflarea adevărului.
Se identifică cauzele:
elevul este timid, lipsit de îndrăzneală şi iniţiativă;
are o atitudine rezervată în relaţiile cu ceilalţi copii;
în timpul activităţilor comune răspunde doar când este numit şi atunci cu reţinere;
tatăl comunică insuficient cu copilul, deoarece are un program de lucru încărcat.
Rezolvarea cazului va fi centrată pe relaţia elev-colegi, colegi-elevi, pentru a-l împiedica pe

părinte să creeze disensiuni în cadrul colectivului de părinţi. În acest sens, se vor dezvolta şi valorifica
aptitudinile de socializare ale copilului în vederea integrării acestuia în grup.
Optimizarea soluţiei finale adoptată pentru rezolvarea cazului
discuţii, în particular, cu ceilalţi elevi;

sprijinirea băiatului în găsirea unor prieteni potriviţi cu care să colaboreze (la activităţile de
grup, băiatul va fi inclus în grupul colegilor faţă de care manifestă afinităţi);
evidenţierea unor calităţi şi aptitudini de către copii şi diriginte pentru a se şti îndrăgit şi
apreciat de aceştia;
sprijinirea continuă cu multă căldură, atenţie şi apreciere permanentă în acceptarea şi
rezolvarea sarcinilor primite;
1190
stimularea energiei prin sarcini de lucru acceptate anterior, pentru a-i întări încrederea în forţele
proprii;
comunicare eficientă cu tatăl (discuţii, vizite la domiciliu, sugestii pentru a-şi cunoaşte copilul
mai bine).
Stabilirea unor concluzii
Conflictul între părinţi s-a creat datorită cunoaşterii insuficiente a copilului de către tată.
Copilul a prezentat întâmplări imaginare ca fiind reale, recurgând la acest mijloc pentru a se „răzbuna”
pe copiii despre care credea că nu îl acceptă. Băiatul, crezând că este marginalizat, şi-a creat o lume a
lui, lume în care el se simţea neacceptat. Aceste elemente au generat conflictul între părinţi.
Aplicând alternativele de rezolvare a conflictului s-a ajuns la următoarele rezultate:
- conflictul s-a stins;
- elevul a fost obişnuit să-şi supună imaginaţia controlului raţional;
- s-a integrat în colectiv şi se bucură de aprecierea şi respectul colegilor;
- s-a obişnuit să comunice cu cei din jur ieşind din lumea lui imaginară;
- a conştientizat că numai adevărul primează şi datorită lui va avea prieteni;
- între băiat şi tată s-a creat o legătură bazată pe încredere reciprocă;
- tata a învăţat să comunice cu copilul şi profesorul diriginte;
- tata comunică foarte bine cu ceilalţi părinţi, implicându-se în toate acţiunile clasei.
PREVENIREA ȘI COMBATEREA VIOLENȚEI ÎN MEDIUL ȘCOLAR

Studiu de specialitate
Profesor înv.preșc.Adina Loredana Trancă
Grădinița Nr 236,București
În sistemul educaţional, libertatea individuală este greşit înţeleasă atât de către elevi, cât şi de
către profesori şi părinţi şi nu a avut ca efect micşorarea gradului de violenţă în şcoală, ci dimpotrivă
pe fondul acestei libertăţi greşit înţeleasă şi exprimată, şcoala poate reprezenta o sursă a unor forme de
violenţă.
Dacă anterior violenţa şcolară nu se manifesta decât ocazional, între elevi sau dinspre
cadrul didactic spre elev, acum remarcăm o violenţă sporită de la an la an atât între elevi cât nu rareori
dinspre elevi spre cadrele didactice.
Pentru a putea preîntâmpina şi dezarma un comportament violent în şcoală trebuie mai întâi să
clarificăm şi să înţelegem conceptul de violenţă, să aflăm cauzele acesteia şi în final să fie concepute
măsurile de combatere şi prevenire.
Spre deosebire de agresivitate, care reprezintă potenţialitatea ce permite dirijarea acţiunii şi ţine
de gândire şi analiza fiind intrinsecă, violenţa este acţiunea în sine, dezorganizarea brutală a
personalităţii sau colectivităţii şi afectează atât individul, cât şi mediul în care acesta se manifestă.
Astfel, întâlnim mai multe tipuri de violenţă în mediul şcolar ce cuprinde orice formă de manifestare a
unor comportamente precum:
Violenţele verbale (certuri, conflicte, injurii, ţipete) sunt considerate situaţii tolerabile şi
obişnuite în orice şcoală, în familie, în contextul social actual (violenţa verbală a străzii, a mass-mediei
etc.).
Principalele forme ale violenţei în mediul şcolar:
Violenţa elev-elev:
– violenţa verbală (certuri, conflicte, injurii, ţipete);
– violenţa fizică între elevi;
Violenţa elevilor faţă de profesori:
1191
– lipsa de implicare şi de participare a elevilor la activităţile şcolare (absenteismul şcolar, fuga
de la ore, indisciplina în clasă, ignorarea profesorilor);
– ofensă adusă statutului şi autorităţii cadrului didactic (refuzul îndeplinirii sarcinilor şcolare,
atitudini ironice sau sarcastice, zgomote în timpul orei);
– comportament şcolar neadecvat: întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei, fumatul în
şcoală şi orice alt comportament care contravine flagrant regulamentului şcolar în vigoare;
Violenţa profesorilor faţă de elevi:
– agresiunea verbală faţă de elevi (atitudini ironice, ţipete, chiar injurii, jigniri);
– agresiune non-verbală (ignorarea mesajelor elevilor şi neacordarea de atenţie acestora, gesturi
sau priviri ameninţătoare, atitudini discriminative);
– excluderea de la activităţile didactice sau chiar pedeapsa fizică;
Violenţa părinţilor în spaţiul şcolii:
– faţă de profesori – violenţă verbală (ironii, discuţii aprinse, ţipete);
– faţă de alţi elevi/faţă de propriul copil;
Cauzele care generează violenţa şcolară, ale căror efecte se cumuleză şi se potenţează reciproc:
Cauze psiho-individuale:
– factori individuali: toleranţă scăzută la frustrare, dificultăţi de adaptare la disciplina şcolară,
imagine de sine negativă, instabilitate emoţională;
Cauze familiale:
– climatul socio-afectiv (relaţii tensionate între părinţi, mediu lipsit de securitate afectivă);
– tipul/dimensiunea familiei;
– condiţiile economice ale familiei;
Cauze şcolare:
– dificultăţi de comunicare elevi-profesori, impunerea autorităţii cadrelor didactice, stiluri
didactice de tip excesiv autoritare ale profesorilor, distorsiuni în evaluarea elevilor;
Cauze induse de contextul social:
– mass-media;
– influenţa grupului de prieteni şi a anturajului din afara şcolii;
Cauzele violenţei fizice – „expresie culturală a frustrării în spaţiul şcolii” pot fi diverse:
– consecinţe ale imobilităţii elevilor în clasǎ pe parcursul duratei unei activităţi didactice şi, de
aici, nevoia de mişcare în timpul recreaţiei, care poate genera agresivitate fizicǎ între elevi;
– lipsa unei „culturi a jocului”, ceea ce face ca jocul să se transforme în agresivitate fizică;
– trăsăturile specifice vârstei (nevoia de libertate şi de manifestare a propriei individualităţi, de
impunere într-un grup, inclusiv prin violenţă fizică);
– apariţia unor „găşti” ca manifestare a subculturilor şcolare;
– provenienţa din medii socio-familiale şi culturale foarte diferite sau defavorizante etc.;
Exemplul negativ al părinţilor, ei înşişi violenţi sau alcoolici, conduce către un comportament
antisocial. Insuficienţa fondurilor alocate învăţământului este o cauză importantă a manifestărilor de
indisciplină şi de violenţă, căci acest lucru înseamnă reducerea numerică a personalului didactic, având
drept consecinţă supraaglomerarea colectivelor de elevi Lipsa de autoritate a cadrelor didactice, care
demonstrează slabe aptitudini psihopedagogice, precum şi indisponibilitatea acestora de a interveni în
reglarea și normalizarea relațiilor, în detensionarea situațiilor conflictuale, poate genera conflicte
majore. De asemenea, s-a constatat faptul că apar probleme de marginalizare și de victimizare a
elevilor supuși unor practici educative care se axează pe comparații, etichetări ce pot dezavantaja și
discredita anumite categorii de copii, deveniți, de cele mai multe ori, ținta ironiilor sau chiar a
agresivității celor plasați în fruntea clasamentului.
Cauzele violenţei şcolare
Mediul familial: mediul conflictual, familii dezorganizate sau monoparentale, lipsa de
comunicare şi afecţiune, consum de alcool, lipsa unei minime exigenţe parentale;
1192
Mediul social: situaţia economică precară, inegalităţile sociale;
Mediul şcolar: managementul defectuos al clasei de elevi şi al situaţiilor de criză, ignorarea
sau tratarea preferenţială a elevilor, abuzul de măsuri disciplinare, programa supraîncărcată;
Mediul contextual: gaşca de prieteni, schimbarea mediului;
Mediul individual: trăsăturile de personalitate, impulsivitate, teribilism, căutarea de senzaţii,
imaginea de sine scăzută, opoziţionism, instabilitate emoţională, probleme specifice adolescenţei;
Privind formele de prevenție și de combatere a fenomenului, desigur, acestea diferă de la
caz la caz, dar toate converg în direcția construirii unui mediu școlar sigur, care facilitează învățarea și
care ajută elevii să facă față, în general, evenimentelor din viața lor. Mai exact, pentru a eradica
violența din școli, trebuie să abordăm următoarele metode și strategii disciplinare:
Tipuri de activităţi de prevenire a fenomenelor de violenţă organizate la nivelul
unităţilor de învăţamânt:
– acţiuni de conştientizare de către elevi a efectelor negative ale violenţei;
– organizarea cu părinţii a unor activităţi pe tema prevenirii violenţei şcolare, lectorate cu
părinţii;
– dezvoltarea unor programe de formare a cadrelor didactice privind managementul clasei,
dezvoltarea abilităţilor de comunicare, dezvoltarea de conflicte, promovarea cooperării;
– participarea/implicarea elevilor în proiecte care vizează reducerea violenţei şcolare;
– schimbul de experienţă între şcoli pe tematica prevenirii violenţei;
– activităţi extraşcolare în care să fie analizate fenomenele de violenţă şcolară, concursuri între
clase, organizarea de spectacole privind violenţa;
– implicarea comitetului de părinţi în organizarea unor activităţi de prevenire şi combatere a
fenomenului violenţei;
– dezbateri tematice organizate de elevi, organizarea ,,săptămânii toleranţei”, a ,,săptămânii
antiviolenţă” în şcoală;
– analiza în cadrul unei dezbateri a principiilor/valorilor morale încălcate de diferite acte de
violenţă şcolară;
– dezbaterea unor situaţii de violenţă şcolară prezentate în mass-media: înţelegerea cauzelor,
analiza modului în care situaţiile puteau fi evitate, analiza consecinţelor asupra victimelor/agresorilor;
– realizarea unui colaj de imagini din presa scrisă care prezintă situaţii de violenţă şi analiza
acestora;
– realizarea unei prezentǎri Power Point care să urmărească o temă relevantă privind violenţa
şcolară;
– organizarea de către elevii clasei a unui atelier pentru părinţi pe tema ,,Cum aşteptăm să ne
sprijine familia pentru a ne simţi în siguranţă”;
Prevenire şi combatere:
Cadrele didactice trebuie să observe comportamentul elevilor pentru a putea preveni
manifestările violente ale acestora prin discuţii atât cu elevii în cauză cât şi cu familiile lor. Doar o
bună colaborare a familiei cu personalul didactic va reuşi prevenirea/stoparea/îndreptarea unor deviaţii
comportamentale, deoarece cadrul legal nu permite şcolii luarea unor măsuri extreme care să
determine din partea elevului respectarea drepturilor celor din jur. Şcolii îi revine sarcina de a corija
abaterile, de a defini clar diferenţa dintre moral şi imoral, deoarece copilul se va manifesta în mediul
şcolar influenţat de imaginile vizualizate.
Elevii trebuie învăţaţi ce înseamnă a trăi în societate: a te înţelege reciproc, a asculta opiniile
celor din jur, a exprima problemele în cuvinte nu în fapte, a lua decizii colective, şi a te supune deciziei
majorităţii, a-şi controla pornirile violente.
La nivelul clasei este indicată elaborarea unui regulament intern. Elevii sunt cei ce negociază
regulile, şi stabilesc sancţiunile în cazul abaterilor. Trebuie stabilite reguli simple ce pot fi lesne
înţelese şi respectate.
1193
În condiţiile în care situaţiile de violenţă şcolară nu pot fi rezolvate în mod direct prin acţiunea
efectivă şi imediată a cadrului didactic se impune formarea unei echipe.
La nivelul şcolii se pot înfiinţa grupuri de dezbateri în care să se pună în discuţie dificultăţile
muncii de formare a comportamentului prosocial al elevilor. Situaţiile problemă expuse, de unul sau
mai mulţi profesori să fie dezbătute în cadrul grupului.
Înfiinţarea în cadrul şcolii a unui centru de consultanţă cu părinţii şi elevii unde să se poată
depista, mediatiza, şi dezbate acte de violenţă şcolară.
Mediul familial prezintă cea mai importantă sursă a agresivităţii elevilor. Mulţi dintre
copiii care prezintă un profil agresiv provin din familii dezorganizate, au experienţa divorţului
părinţilor şi trăiesc în familii monoparentale. Echilibrul familial este perturbat şi de criza locurilor de
muncă, de şomajul cu care se confruntă foarte mulţi părinţi. Părinţii sunt confruntaţi cu foarte multe
dificultăţi materiale dar şi psihologice, pentru că au sentimentul devalorizării, al eşecului. În aceste
condiţii ei nu mai sunt sau sunt foarte puţin disponibili pentru copii lor. Pe acest fundal apar noi
probleme familiale foarte grave care îi afectează profund pe copii: violenţa infantilă, consumul de
alcool, abuzarea copilului, neglijenţa la care se adaugă şi importante carenţe educaţionale – lipsa de
dialog, de afecţiune, inconstanţa în cerinţele formulate faţă de copil (treceri de la o extremă la alta, de
la o permisivitate exagerată la restricţii foarte dure), utilizarea mijloacelor violente de sancţionare a
copilului.
Adolescenţa este o perioadă de profunde transformări atât pe plan fizic, psihic cât şi social.
Transformările fizice care încep la pubertate sunt adesea foarte brutale şi adolescenţii le trăiesc ca pe o
veritabilă metamorfoză, transformări ce pot determina o atitudine de retragere în raport cu anturajul,
timiditate, sentimente de jenă, refuzul de a comunica. O caracteristică importantă este relaţia pe care
adolescentul o stabileşte cu propriul corp, acesta fiind suportul privilegiat al exprimării personalităţii,
şi în aceste condiţii asistăm la excese în privinţa vestimentaţiei, coafurii, machiajului. ,,Look”-ul apare
ca o modalitate de afirmare, de impunere a personalităţii dar şi o carapace sub care se ascund multe
nelinişti şi temeri.
În această perioadă atât de dificilă dialogul părinţi-copii şi profesor-elev este absolut necesar.
Adolescentul doreşte să fie înţeles, are nevoie de dragoste, de securitate afectivă dar însă de cele mai
multe ori el nu recunoaşte şi nu exprimă acest lucru.
A lupta contra violenţelor şcolare înseamnă a ameliora calitatea relaţiilor şi a comunicării între
toate persoanele angrenate în sistemul educaţional.
Bibliografie:
Jigău, Mihaela, Balica, Magdalena, 2006, Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoalǎ, ghid
practic pentru directori şi cadre didactice, Editura Alpha MDN, Bucureşti;
Păunescu, Constantin, 1994, Agresivitatea şi condiţia umană, Editura Tehnică, Bucureşti;
1194
PREVENIREA BULLYING-ULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Prof. Înv. Primar: Trandafir Mihaela

Școala Gimnazială Găgești
Bolotești-Vrancea
Școala joacă un rol important în viața cotidiană a copiilor noștri și la fel ca în cazul programei
față agresiunii și bullying-ului. Indiscutabil, școala este cheia pentru dezvoltarea cognitivă și sănătatea
mintală și emoțională a elevilor.
Școala este o insituție a societății care ne crește, educă și formează copiii pe o perioadă lungă
a vieții lor. În timp, școlile, ca instituții obligatorii, se dezvoltă constant, se transformă și se modifică
rapid, lucru care este perceput și judecat diferit de elevi, profesori și părinți. În prezent, școlile sunt
considerate atât „un spațiu educațional și pentru dezvoltare personală, transfer și conservare de
cunoștințe” cât și o „instituție educațională, un mediu protejat, un spațiu de viață, un tărâm al
experienței, o autoritate de socializare, un instrument de selectare și o instituție de reproducere a
societății”.
Bullying-ul este una dintre cele mai complexe forme de comportament agresiv și violenţă.
Un elev este agresat atunci când el/ea este expus, în mod repetat în timp, unor acțiuni negative
din partea unuia sau mai multor elevi. Am organizat la clasă o serie de activități anti-bullying, în urma
cărora copiii au aflat ce efecte dezastruoase pot avea jignirile, poreclele sau amenințările în rândul
celor mici.
Este necesar ca școala să rămână mediul sigur și prietenos unde copiii obțin cunoștințe și
deprinderi esențiale și dezvoltă relații definitorii pentru viitorul lor, într-o lume mai bună, mai
tolerantă.
Am planificat și desfășurat activități anti-bullying deoarece am vrut să aflăm cum putem
identifica acest fenomen și cum să ne protejăm de el.
Una dintre activități, de educare anti-bullying, a pornit de la o imagine cu un conținut despre
un caz de bullying, cu un mesaj moralizator care a acaparat atenția și interesul copiilor. Elevii sunt
împărțiți în grupuri a câte 4.
Povestesc istoria imaginii, după care elevii vor trebui să discute o părere despre această
imagine în grupurile mici, iar mai târziu să împărtășească acea părere cu restul clasei.
Citesc povestirea clar cu glas tare:

”A fost odată un băiețel pe nume Yanis. Avea ochii blânzi și îi ținea mereu în cărți și foi de
colorat. Îi plăcea să citească și să deseneze.
Când își ridica ochii din cărți sau foi desenate, îi punea pe frunzele din copaci și parcă flutura
1195
odată cu ele, pe insecte și păsări și parcă zbura odată cu ele. Când nu citea în cărți, ochii lui citeau în
frunze, în scoarța copacilor și în picături de ploaie.
Fiecare drum prin natură era ca o carte pe care o citea.
– Sssst!!! nu ne vede - șopti o gașcă de băieți ascunși pe crengi într-un copac.
– Acum!!! țipă unul dintre ei când Yanis ajunse în dreptul copacului.
O avalanșă de castane și conuri se porni înspre el. Yanis începu să meargă mai repede dar nu ridică
privirea înspre ei. Îi știa de mult timp! Era gașca de băieți care îl tot deranja la școală, în pauze, pe
drum spre casă. Ura să meargă la școală și să fugă mereu de alți copii! Conurile îl lovesc direct în cap,
dar Yanis nici nu se uită în spate, grăbește pasul și mâinile apucă strâns bretelele ghiozdanului.
– Tot nu ne bagă în seamă! râd băieții și coboară din copac. Să-l prindem! țipă toți și se năpustesc
printre copaci după el…”
Voi ghida discuțiile grupurilor cu ajutorul unor întrebări suplimentare de ajutor.
Las timp destul pentru discuții, ca fiecare grup să aibă timp să elaboreze un răspuns comun.
Voi stimula diversitatea răspunsurilor și dezbaterile pe marginea temei.
Când toți sunt gata, fiecare grup va împărtăși răspunsurile sale.
Adresez întrebări legate de situația prezentată și cum ar putea ei ameliora situația, cum ar
putea preveni și stopa asemenea comportamente.
Cer elevilor să vină cu un slogan anti – bullying care ar încuraja victima din imagine.
Mă voi asigura că sloganul este scurt și ușor de reținut, ca acesta să se întipărească ușor în
mințile elevilor.
O altă activitate desfășurată, a fost realizată sub formă de joc (”Șoarecele și pisica”), scopul
urmărit fiind acela de a face elevii să înțeleagă cum se simt să fie cel care vânează și cel care este
vânat, într-un mod neamenințător.
Jocul începe cu fiecare elev așezat într-un cerc. Le voi explica faptul că aceasta va fi o
activitate fizică, în care vor crea un labirint cu punți cu brațele lor, în timp ce doi elevi, care se vor
oferi voluntari, vor juca leapșa în labirint.
Cer elevilor care doresc să se ofere voluntari să joace rolurile vânătorului (pisica) și prăzii
(șoarecele), să vină în față.
Voi alinia restul grupului în rânduri egale. Toți elevii din rânduri întind brațele pentru a-și
atinge vârfurile degetelor cu persoanele de lângă ei pentru a crea o punte sau stau cu mâinile pe lângă
corp pentru a crea labirintul.
Pisica și șoarecele joacă leapșa, alergând printre perechile de elevi și pe sub punțile pe care
aceștia le-au creat.
Jocul continuă până când pisica prinde șoarecele sau durează o anumită perioadă de timp (un
minut).
Apoi, pisica poate alege elevi noi pentru a crea mai multe pisici (până la trei) pentru a vâna
șoarecele.
Dacă timpul o permite, pisica și șoarecele pot alege noi perechi de elevi să alerge și să se
vâneze până când toți elevii au fost într-unul din roluri.
La sfârșitul jocului, voi adresa întrebări pentru a începe discuția despre bullying:
Cum v-ați simțit să fiți alergați prin labirint?
Cum v-ați simțit să alergați pe cineva prin labirint?
Cum v-ați simțit să fiți pereții străzilor și aleilor?
Ce a reprezentat persoana care era alergată?
Ce a reprezentat vânătorul?
Ce au reprezentat pereții?
Ați fost vreodată într-o situație care v-a făcut să vă simțiți astfel?
Ideea este să extragem cum se simte fiecare elev să fie izolat/exclus și atacat (să fii vânat -
șoarece), și cum se simte să fie persoana care atacă pe altcineva (vânătorul - pisica) și cum se simte să
1196
fie observator (pereții și punțile).
Pereții și punțile reprezintă observatorii pasivi, elevii care văd bullying-ul dar adesea se simt
fără puterea de a face ceva legat de acesta, pentru că sunt îngrijorați că li s-ar putea întâmpla și lor ceva
asemănător dacă se implică.
Am desfășurat jocul educativ cu inimioare prin care copiii, folosind o bucată de hârtie
roșie, au îndoit, pe rând, câte o parte din hârtie la rostirea unei expresii jignitoare, iar apoi la auzul
fiecărei expresii pozitive, au desfăcut pliurile. Pe baza acestui exercițiu și-au dat seama
de consecințele negative ale bullying-ului și efectele sale dezastruoase pentru cei mici, atât din punct
de vedere emoțional cât și educațional. Copiii au dedus faptul că „rănile fizice se vindecă mai ușor, dar
cuvintele lasă urme grele, chiar și după trecerea anilor.
Prin jocuri educative și strategii bine gândite, copiii au fost îndrumați să înțeleagă postura în
care se expune fiecare parte a acțiunii de bullying și să conștientizeze consecințele grave pe care
aceasta le poate avea.
1197
BULLYING ȘI CYBERBULLYING
Trandafir Silvia Georgiana

Seminarul Teologic Ortodox ”Sf. Andrei”
Fenomenul de bullying este foarte răspândit atât în școlile din România, cât și la nivel mondial.
Acesta se referă la agresiunea sau hărțuirea fizică sau verbală, care se repetă pe o anumită perioadă și
care implică un dezechilibru al puterii între două persoane, cel mai adesea copii.
Acest termen este folosit ca atare și în limba română, însă acesta s-ar traduce ca fiind un tip de
hărțuire, intimidare sau agresiune, care poate avea loc fie între copii, la școală sau în cercul de prieteni,
fie între adulți, în cadrul unei relații sau la locul de muncă.
Pentru a fi considerat bullyng comportamentul trebuie să fie agresiv și să îndeplinească anumite
condiții:
Un dezechilibru al puterii: cei care îi agresează pe ceilalți folosindu-și puterea fizică, deținerea
unor informații stânjenitoare, popularitatea, pentru a face rău altora. Aceste dezechilibre se pot
schimba în timp și pot avea loc în situații diferite, chiar dacă vorbim de aceleași persoane.
Are loc în repetate rânduri: acest comportament se repetă de mai multe ori.
Bullying-ul include acțiuni precum amenințarea, răspândirea zvonurilor, atacareaunei persoane

din punct de vedere fizic sau verbal și excluderea dintr-un grup.
Bullying-ul poate avea loc indiferent de context, însă copiii care sunt agresați prezintă unul sau
mai mulți factori de risc:
Sunt înțeleși ca fiind diferiți față de ceilalți, fie supraponderali sau subponderali, poartă
ochelari, haine ciudate, sunt recent transferați în școală sau nu își permit lucruri scumpe;
Sunt depresivi, anxioși sau au o stimă de sine scăzută;
Sunt mai puțin populari decât ceilalți și nu prea au prieteni;
De cealaltă parte, cei predispuși la a săvârși acte de bullyng sunt cei care:
Sunt preocupați de popularitate, au putere socială mare, le place să domine și să iasă în fața
celorlalți;
Sunt mai anxioși, izolați, au stimă de sine scăzută și oricum nu prea le pasă de ceilalți;
Sunt agresivi, ce au dezvoltat diverse frustrări de-a lungul timpului.
Părinții și profesorii trebuie să fie foarte atenți la semnele de avertizare care pot semnala
existtența unei situații de bullying în clasa celui mic, sau dimpotrivă, că el este cel ce provoacă acest
fenomen.
Identificarea acestor semne este primul pas în luarea măsurilor împotriva bullying-ului fiindcă
nu toți elevi care sunt victimele acestui fenomen cer ajutorul, ci mulți stau și suferă în linește.
Fără doar și poate acest fenomen este negativ asupra sănătății copiilor care îl suferă și asupra
părinților lor, petermen scurt dar și lung. Dintre efectele negative ale acestui fenomen se numeră:
Un sistem imunitar scăzut, ulcere, afecțiuni cauzate de stres și anxietate;
Răni la nivel fizic, rezultatul agresiunilor;
Izolare, stimă de sine scăzută;
Performante școlare scăzute.
ei este adevărat.
Pentru că experiențele avute în copilărie ne modelează ca adulți, este lesne de înțeles de ce
1198
efectele bullying-ului persistă până la vârsta adultă, influențând percepția unei persoane despre ea
însăși și despre ceilalți.
Chiar dacă bullying-ul nu mai are loc, adultul poate resimți din plin consecințele acestuia, care
îi pot influența negativ viața.
Așadar, pe măsură ce copiii agresați devin adulți, ei vor continua să aibă dificultăți în resimțirea
respectului și stimei de sine, vor avea dificultăți în dezvoltarea și menținerea relațiilor cu ceilalți și vor
evita interacțiunile sociale.
De asemenea, vor dezvolta un sentiment intens de vină și vor avea cu greu încredere în oameni,
aspect care le va afecta relațiile cu ceilalți, inclusiv la locul de muncă. Ei pot începe inclusiv să aibă
convingeri incorecte cu privire la agresiunile suferite, cum ar fi să se convingă pe ei înșiși că bullying-
ul nu a fost atât de dureros precum își amintesc.

cuiva.
Bibliografie:
Fenomenul bullying-8 strategii pentru a-i pune capăt, Signe Whitson
Cyberbullying: Ce este și cum îi punem capăt? | UNICEF Romania
Bullying: care sunt efectele acestui fenomen și cum poate fi stopat (clinicaoananicolau.ro)
1199
PREVENIREA BULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR.
STUDIU DE CAZ
Prof. înv. primar. Trăneci Daniela

Școala Gimnazială Udrești, Dănicei, Vâlcea
1. Date de identificare: M.B.N- gen masculin, Școala Gimnazială Udrești, Locuieşte împreună
cu părinţii și sora sa într-o cămăruță fără curent electric , din mediul rural .
2.Profilul:
Este slab dezvoltat din punct de vedere fizic
Comunicare slabă cu prietenii, cu adulţii, în special cu cadrele didactice, evită contactul vizual
Este mereu agitat, agitaţia psiho-motorie este dată de tulburarea hiperkinetică ,din cauza căreia
îşi menţine destul de greoi concentrarea atenției pe o sarcină şcolară.
Gesturile întăresc deseori modalitatea de comunicare pe care o foloseşte în conversaţie, pentru
a-şi justifica tipul de comportament.
comportamental.
Starea emoţională
învățător spre activităţi în catre îşi poate descărca furia, respective, activități sportive. Acest fapt i-a
produs satisfacţii puternice şi afecte pe măsură.
emoţionale de furie. Acest fapt se observă în eritemul emoţional, agitaţie psiho-motorie.
Abilităţi sociale
Din cauza vocabularului sărac, verbalizează cu greutate la răspunsuri la întrebări
Capacitatea scăzută de a interpreta şi prelucra comportamentele altora determină biassuri în
comunicare.
comentarii la adresa profesorilor, limbaj agresiv).
Puncte tari-ascultă sfaturile consilierului şcolar pe care îi acceptă, dar de cele mai multe ori
încalcă regulile şcolare.
Predispoziţia la factori de risc
1200
Elevul face parte dintr-o familie organizată, dar predispusă la stări conflictuale,din cauza tatălui
care este foarte autoritar şi are un comportament agresiv în relaţiile cu copiii şi cu mama sa.
Din cauza stării conflictuale, climatului insecurizant, a ajuns să-şi lovească deseori colegii mai
mici ca vârstă.
De asemenea, familia se confruntă cu probleme materiale mari, locuind în prezent într-o mică
cămăruță pe care şi-au construit-o cu eforturi mari .
Astfel, a participat în mod deliberat la diverse încăierări cu alţi colegi din clasă,în multe
devenind din aggressor dar și victimă.

Elevul are un comportament agresiv îşi intimidează colegii atât în clasă, cât şi în curtea şcolii.
Este cel care iniţează adesea bătăi, alteori participă la aceste acte de violenţă, în mod deliberat.
Se ceartă deseori cu colegii cu care intră în contact, atunci când aceştia încearcă să-i impună un
Din cauza expunerii la acte de agresiune a dobândit acest comportament, pe care îl utilizează
A fost deseori convocat în ședința cu părinții la nivel de şcoală,unde i s-au aplicat pedepse.
Întăririle pozitive au dat însă roade,în special sprijinirea pe elementele pozitive pentru
înlăturarea celor negative.
De asemenea, apartenenţa la un grup al cărui valori impun adoptarea acestor comportamente
pentru a –şi păstra poziţia în cadrul acestuia.
Această funcţie îi determină elevului o anumită determinare. Astfel,el obţine autoritate la nivel
de grup cât şi încercarea la nivelul clasei să-i facă să-i înţeleagă felul lui de a se comporta.
Din cauza paternului deficitar de relaţionare atât în familie cât şi în şcoală.a postării unei
atitudini de frondă la sarcinile şcolare, dezvoltă comportamente dezaptative-refuzul de a se implica,
slabă motivaţie şcolară, certuri cu adulţii şi colegii.
interacţiunilor în mediul şcolar şi familial, a dezvoltării cogniţiilor iraţionale, susţinând că de cele mai
6. Programul de intervenţie
înlăturarea lor;
şi cu adulţii;
1201
1202
STUDIU DE CAZ
Prof. Înv. Preș. Trif Anca Luminița

Grădinița cu P.P.Prichindel - Jibou
Descrierea cazului
P. D este în grupa mare la o grădiniță cu program prelungit. Ridică probleme părinţilor acasă şi
educatoarelor la grădiniță.
Copilul locuieşte împreună cu mama şi bunicii din partea mamei şi este crescut de aceştia de la
patru luni când a fost adus de mama lui din Italia. Tatăl nu lucrează şi îi place să bea, din cauza aceasta
sunt permanent certuri în familie.
Mama are la dispozitie foarte puţin timp pentru fiul ei. E plecată acum la muncă în Italia fiindcă
nu se descurcă cu banii. Aşa că bunicii sunt cei care îl îngrijesc şi se preocupă de educația copilului în
cea mai mare parte a timpului. Bunicul e cel care îi ia apărarea mereu, nu-i refuză nimic niciodată
copilului însă şi acesta a plecat la muncă în străinătate pentru câteva luni.
La grădiniță, băiatul are probleme cu învăţătura şi disciplina.
Nu respectă regulile grupei, vorbeşte urât cu colegii și cu doamnele educatoare, le ia jucăriile
copiilor din dulăpuioare fără ca aceștia să observe.
Intră în conflicte cu colegii, e agresiv cu cei din jur. Cu colegii din grupă nu se prea înţelege.
La activități nu este atent, găsește tot timpul altceva de făcut în loc să fie activ și să-și ducă la
îndeplinire sarcinile primite.
Tata îl critică, îi minimalizează constant orice comportament greșit şi refuză să îi ofere ajutor
atunci când acesta are probleme, respingând frecvent copilul.
Analiza cazului
Subiectul prezintă tulburări de comportament, perturbă permanent activităţile, încalcă frecvent
regulile clasei, are dificultăţi în menţinerea şi stabilirea relaţiilor interpersonale.
manifestări frecvente: loviri ale colegilor, injurii, ameninţări, refuzul de a realiza o sarcină şi
chiar de a vorbi;
se integrează greu în grup;
nu lucrează în echipă şi nu e acceptat de grup.
nu se implică în activităţile extraşcolare;
diminuarea activităţii intelectuale ca urmare a unui consum nervos rapid;
neatenția generează acumularea unor lacune în învăţareȘ
sarcinile curente le consideră ca pe o pedeapsă, educatoarele fiind pentru el adversari care nu-l
lasă să facă doar ceea ce vrea el.
Lipsa de timp şi afecţiune a părinţilor;
Agresivitatea verbală a cuplului în prezenţa băiatului;
Agresivitatea verbală şi fizică a tatălui asupra fiului.
sunt importante atât identificarea cât şi intervenţia precoce;
stabilirea clară a regulilor şi aplicarea lor;
antrenarea copilului în activităţi care să permită afirmarea sa;
stimularea şi încurajarea comportamentelor adecvate, includerea copilului în
activităţile extraşcolare;
motivaţia pozitivă (formulări de tipul: „dacă vei realiza ... vei obţine ....”);
să fie învățat să devină empatic (să se pună în locul celui agresat)
recompensaţi cel mai mic progres în evoluţia pozitivă a comportamentului
1203
consultarea psihologului, terapie psihologică cu implicarea tuturor factorilor
educaţionali (familie, cadre didactice etc.);
consiliere individuală sau de grup, terapia prin artă;
terapie prin muncă, activităţi : desen, muzică, sport,etc;
programe de psihoterapie pentru tulburări emoţionale şi de comportament (tehnici de
relaxare);
Plan de interventie
Comportamentul ţintă – întrerupe ora/jocul, plimbându-se printre mese în timpul activităților,
este foarte agitat, nu respectă regulile grupei şi vorbeşte urât cu cei din jur.
Forma de manifestare a comportamentului: vorbeşte tot timpul/ subiecte care nu au legătura cu
tema lectiei, agitat, adresează cuvinte injurioase colegilor
Frecvenţa: de 5-8 ori pe parcursul unei ore
Latenţa: indiferent dacă ştie sau nu răspunsul la întrebarea educatoarei, vorbeşte imediat, fără a
da posibilitatea ca aceasta să termine de formulat întrebarea.
Contextul de apariţie a comportamentului: în orice moment al lectiei;
Scop:
diminuarea comportamentului impulsiv şi opoziţionist manifestat în cadrul grădiniței;
stimularea înclinațiilor preșcolarului spre activitățile practice, plastice, sportive;
Obiective:
Formarea deprinderii de a vorbi numai în contextul temei abordate; de a răspunde
doar atunci când este întrebat;
Conştientizarea faptului că prin întrebarea formulată de educatoare se vor evalua şi cunoştinţele
celorlalţi copii.
să fie încurajat să-şi monitorizeze singur comportamentul;
să înțeleagă și să conștientizeze consecinţele propriului comportament
Metoda modelării
modelarea se bazează pe puterea exemplului, pe învăţarea socială. Esenţa metodei
constă în îndepărtarea conduitelor negative dobândite prin imitaţie şi plasarea
copilului sub influenţa unor modele pozitive (părinţi, educatoare, colegi)
creşte frecvenţa de apariţie a comportamentului adecvat;
pentru fiecare comportament adecvat am administrat acel tip de întărire potrivită copilului;
pentru fiecare dată când a ridicat mâna pentru a răspunde, a primit o bulină roşie;
dacă merită mai multe buline adunate pe parcursul unei zile copilul va beneficia de o
recompensă..
prin înlăturarea întăririlor unui comportament neadecvat, reducem frecvenţa acelui
comportament;
când copilul răspundea neîntrebat, îl ignoram şi repetam întrebarea. În cazul în care
răspundea când era întrebat, întăream acest comportament.
„TIME-OUT” (TEHNICA IZOLĂRII)
prin izolarea temporară de activitatea aflată în desfăşurare, copilul este pedepsit pentru
menţinerea comportamentului neadecvat;
time-out-ul era redus temporal, iar copilul cunoşte durata acestuia.
Regula premark
1204
creşterea frecvenţei de apariţie a comportamentului adecvat prin manipularea unei
activităţi preferate;
ex. de aplicare: dacă vorbești când ești solicitat și pe tema discutată, ai dreptul să alegi
în pauză un joc.
REZULTATE OBŢINUTE ÎN URMA IMPLEMENTĂRII PLANULUI DE INTERVENŢIE:
Se reduce frecvenţa apariţiei comportamentului neadecvat;
Se conformează regulilor de grup;
Respectă persoanele din grup şi la grădiniță şi acasă;
Recompensele duc la creşterea încrederii în sine, stima de sine pozitivă;
Conştientizează că întrebarea nu este numai pentru el;
Stă la măsuță, respectând regulile de comportament adecvate din timpul activității.
Bullyingul prin ochi de copil
Prof. Trifan Monica-Ștefana
Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galați
Elevii sunt cei mai buni cunoscători ai fenomenului de bullying, aflându-se pe câmpul de
desfășurare a unei interacțiuni umane de maxima libertate, în calitate de posesori ai unei rațiuni lucide
și aflate în permanentă perfecționare.
Bullyingul este recunoscut de către aceștia ca manifestare prin agresare fizică sau psihică
asupra unui copil sau chiar adolescent. Agresorul nu își ascultă mintea rațională ci acționează ca și cum
ar avea lipsuri cognitive, nu își pune problema dacă e bine sau nu ce face. O soluție de ieșire din cercul
bullyingului este solicitarea ajutorului unei persoane care are o înțelegere mai amplă asupra
fenomenelor vieții. Elevii își doresc ca cei care au responsabilități față de ei, să ia măsuri ferme
antibullying, mai ales la nivelul școlilor. În viziunea unui elev, cercul persoanelor capabile să ajute
victima bullyingului cuprinde profesorul/învățătorul, părintele și colegii, dar dacă copilul agresat are
capacitățile de a se apăra singur i se recomandă să o facă fără ezitare.
În cele din urmă apare rana sufletească, psihologică, deoarece se folosește forța, constrîngerea,
tachinarea sau amenințarea care distruge, ca efect al abuzului, a dominării sau intimidării în mod
agresiv.
Orice context care presupune interacțiunea dintre oameni, cum ar fi: școala, familia, locul de
muncă, casa, cartierele de locuințe, poate dezvolta bullyingul cu urmări de tipul traumelor care
frânează și fac dificilă dezvoltarea victimei.
Este prezent în școli, din păcate și nu ar trebui să existe nicăieri. Este considerat un fapt de
viață-non viață anormal deoarece e lipsit de respect să-ți bați joc de cineva.
Chiar dacă oamenii gândesc diferit, sau au înfățișări diferite, nu se justifică judecarea sau
negarea celui de lângă noi printr-un mod brutal și care atrage după sine scăderea stimei de sine.
În special pentru copii de vârste fragede, de exemplu 10 ani, bullyingul lasă traume adânci, iar
în general bullyingul atrage probleme în ceea ce privește socializarea, transformând prin schimbare,
chiar personalitatea într-una timidă sau chiar mai mult decât timidă.
O consecință în planul vieții de elev, în cazul persistenței bullyingului, este lipsa concentrării la
ore și frica de a mai frecventa școala.
Comportamentele care consolidează respingerea bullyingului sunt cele centrate pe curaj și
rezistență, care conturează o personalitate puternică. În opinia elevilor, se așteaptă soluționarea
conflictului de către cadrul didactic, mai ales în cazurile în care copiii necurajoși sunt și amenințați.
Bullyingul poate fi denumit și manifestarea urâtului verbal și sufletesc care scad stima de sine a
celui agresat și îl distorsionează existențial încât ajunge să nu se mai iubească pe sine, sau dacă încă o
mai face, o realizează cu dificultate, comportându-se de multe ori anormal lângă persoane noi, cu
scopul de a evita jignirile.
Există opinia că lipsurile materiale ale agresorului pot predispune la punerea în faptă a unor
acțiuni de bullying.
1205
O idee esențială este că victima bullyingului este total nevinovată și nu incită la violență. O
mare parte dintre tineri sunt afectați de cuvinte urâte și insulte batjocoritoare, constante, la nivel mental
și emoțional, declanșându-se afecțiuni precum: depresie, anxietate și chiar sindrom de stres post
traumatic.
Fenomenul bullyingului dezvoltat la vârsta școlară se poate continua sau amplifica la vârsta
adultă prin violența în familie. Sunt de menționat modalitățile de manifestare finale prin:
forme de violență domestică împotriva femeilor: violența fizică, violența psihologică/psihică,
violența sexuală/abuzul sexual, violența economică, violența socială, violența cibernetică;
violența domestică asupra copiilor: abuzul fizic, abuzul emoțional, abuzul psihologic, abuzul
sexual, abuzul economic, violența prin neglijare, exploatarea copilului prin muncă;
violența domestică asupra persoanelor vârstnice: abuzul fizic, abuzul emoțional, neglijarea
pasivă, neglijarea activă, abuzul în ceea ce privește medicamentele, abuzul material, violarea unor
drepturi, raporturile sexuale forțate, abandonul sau părăsirea, folosirea ilegală sau neadecvată a
fondurilor, proprietăților sau bunurilor unei persoane vârstnice.
Remedii de prevenire a bullyingului pot cuprinde conștientizări ale efectelor comunicării de
orice tip și ale necesității discernământului la nivel emoțional cu sublinierea importanței unei inimi
curate, neviclene și înțelepte, precum și la nivel mental cu accent pe cultivarea răbdării, a calmului, a
buneicuviințe și a respectului față de persoana umană. O bază sănătoasă de comportament nu se poate
clădi fără rugăciune ca liant de maximă responsabilizare cu Dumnezeu.
Bibliografie:
Nectarie, Mitropolitul Argolidei, Adolescența: călătoria care te formează: pentru o mai bună
cunoaștere a adolescenței, traducere din limba greacă Cristian Spătărelu, Galați, Egumenița, 2020.
Gătej, Mădălina, Violența în familie, București, Orizonturi, 2021.
Prevenirea bullyingului și cyberbullyingului în mediul școlar, suport de curs, București, 2021.
Opinii ale elevilor clasei a VIII a B de la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin” din Galați asupra
bullyingului, manuscris tehnoredactat, 8.11.2021.
1206
BULLYINGUL ṢI CYBERBULLYINGUL ÎN MEDIUL ṢCOLAR
P.I.P Tudosie Florina

Ṣcoala Gimnazială,,Marin Preda’’Siliṣtea Gumeṣti
Fenomenul Bullying a primit în ultimii ani o atenție din ce în ce mai mare. Deși cuvântul
„bullying” nu are un echivalent în limba română, acesta poate fi asociat cu hărțuirea, terorizarea sau
brutalizarea. Bullying-ul este un comportament intenționat, de intimidare, care apare în mod
repetat și are la bază o percepție a unui dezechilibru de forțe. De multe ori, victima este
percepută drept vulnerabilă (provenind din alt mediu social, este percepută ca ‘diferită’ etc)
și/sau având dificultăți în a face față acestui comportament. Pe de altă parte, prin intimidare
bully-ul se simte în control.
Bullyingul este, practic, un conflict generat de dorința unor persoane de a câștiga putere și
autoritate, punându-i pe cei mai slabi într-o lumină proastă. Dacă la grădiniță fenomenul este prezent
în faza incipientă, la școală se dezvoltă drastic. Sunt sute de cazuri în care părinții își mută copiii în alte
unități de învățământ pentru că au fost agresați, fizic sau verbal, de alți colegi. Iar statisticile cresc de la
an la an. Școala este mediul propice pentru descărcarea de frustrări, pentru că aici copilul își poate
manifesta lupta pentru putere. În școală, copilul caută un individ mai slab decât el și încearcă să-l
domine și prin intermediul lui să scape de problemele sale (lovește, scoate în evidență defectele fizice,
jignește și pune diverse porecle).
cuiva.
Cauzele apariției bullying-ului
Acestea sunt multiple si trebuie considerate la nivel individual. De multe ori, ‘bully-ul’
trăiește într-un mediu nesigur acasă și poate el însuși este victima abuzului în familie. De
asemenea, riscul de abandon școlar și/sau probleme mai târziu în viață este mai mare în această
categorie. Mesajul meu este sa nu generalizăm și să încercăm să înțelegem ce este în spatele
acestor probleme. Bullying-ul nu trebuie acceptat, iar bully-ul poate are nevoie de ajutor.
Au modele de urmat în acest sens. Din aceste considerente, violența domestică naște agresori. Copiii
agresori au învăţat că a fi puternic înseamnă ca ceilalţi să se teamă de tine.
Diferența dintre bullying și comportamentul ‘normal’constă în intenția comportamentului și
efectul negativ asupra victimei. Copiii și adolescenții învață să ‘navigheze’ relațiile interumane și acest
proces poate să includă certuri, alianțe sau neînțelegeri. Acest lucru este normal. Atunci când cineva
este rănit (emoțional sau fizic) în mod intenționat și repetat, vorbim de bullying.
1207
Tipurile de bullying
Există mai multe tipuri care pot să apară împreună sau izolat: verbal, fizic, emoțional
sau cyberbullying.
Verbal constă în: jigniri, insulte, amenințari, porecle sau denigrare.
Fizic constă în: bătăi, tras de păr, îmbrânciri, loviri șamd.
Emoțional: răspândirea de zvonuri, exluderea victimei din grupuri de socializare, încurajarea
altor persoane să nu vorbească cu victima șamd.
Cyberbullying: comentarii negative online, mesaje de denigrare, trimiterea de mesaje abuzive
șamd.
Efectele bullying-ului
Cele vizibile sunt legate de bullyingul fizic: efecte directe: vânătăi, zgârieturi, răni; sau
indirecte: caiete rupte, obiecte distruse sau furate (de ex. copilul se întoarce acasă fără ceas sau fără
telefonul mobil). În cele mai multe cazuri, efectele bullyingului sunt la nivel emoțional. Ele pot să
includă: stimă de sine redusă, anxietate, depresie, randament școlar redus, ideație suicidară, tulburări
de alimentație, rușine. Victima se simte neputincioasă și singură. Aceste consecințe pot fi pe termen
scurt, mediu și lung, depinzând de durata bullying-ului, suportul familial/școlar și de reziliența
individuală. Sunt multiple studii de cercetare care arată că persoanele care au fost victimele bullying-ul
sunt mai predispuse în viața adultă la probleme psihiatrice, precum tulburare depresivă sau anxietate.
Victimele bullyingului manifestă modificări comportamentale- emoționale bruște: refuz
școlar, furie, izolare socială, tristețe. Copiii mai mici se pot plânge de dureri care nu au cauza
medicală, de exemplu dureri de cap sau de burtă. Aceste dureri sunt legate de nivelul de stres și cei
mici sunt chinuiți de aceste simptome (NU le ‘inventează’),schimbări bruște ale cercului de prieteni.,
reacții emoționale negative după timp-ul petrecut online.
Prevenirea bullying-ului
Bullyingul este interzis prin legea educaţiei, care prevede evaluare psihologică pentru copiii
victime și agresori., mai mult de atât, implementarea unui plan anti-bullying, la nivelul fiecărei unități
școlare, care presupune:
activități de informare și conștientizare asupra fenomenului de bullying pentru personalul
școlii, copii și părinți;
măsuri de comunicare și informare internă, la nivelul unității de învățământ, cu privire la
proceduri de intervenție în situațiile de violență psihologică-bullying; responsabilizarea
cadrelor didactice în scopul intervenției imediate în cazurile de bullying semnalate sau identificate;
organizarea unor activități, precum concursuri, teatru forum ș.a., în scopul încurajării
respectării valorilor și misiunii declarate a școlii, participarea la identificarea, medierea sau raportarea
atragerea părinților în participarea la dezbateri și sesiuni de informare cu privire la bullying;
activități de măsurare a impactului acțiunilor cuprinse în planul anti-bullying și ale eficienței
grupului de acțiune;
orice alt tip de activitate care are scopul de a preveni bullying-ul.
Legea anti bullying prevede instruirea profesorilor pentru a recunoaște fenomenul și pentru a
lua măsurile potrivite, însă de cele mai multe ori, comportamentele de bullying au o complexitate
foarte mare, iar combaterea lor cade foarte mult si în responsabilitatea părinților.
Concluzii
Este datoria tuturor să identifice, raporteze și să oprească bullying-ul (elevi, profesori, părinți și
autorități).
Bullying-ul poate fi oprit doar prin efortul colectiv.
Atât victima cât si ‘bully-ul’ au nevoie de ajutor multidisciplinar: psihologic, școlar și familal.
Victimele ar trebui să fie ajutate să proceseze traumele emoționale și să își recapete încrederea în sine.
1208
Acest lucru se poate face dacă se simt în siguranță, atât la școală cât și acasă. Bully-ul ar trebui să fie
ajutat să înțeleagă de ce nu este acceptabil un astfel de comportament, dar și să aibă ocazia să discute
despre propriile probleme.
Respectul ar trebui sa fie reciproc, indiferent de rasă, accent, religie, apartenență socială,
abilități școlare șamd. Respectându-ne reciproc vom trăi într-o lume mai bună!
1209
COMPORTAMENT DE TIP BULLYING
Prof. Turcu Carmen Alina

Colegiul Național ”Grigore Moisil” Urziceni
Prof. Turcu Constantin

Școala Gimnazială ”Alexandru Odobescu” Urziceni
Fenomenul bullying în şcoală reprezintă o problemă internaţională, o ameninţare serioasă

pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului care agresează dar şi a victimelor acestui tip de comportament.
Manifestarea acestei forme de agresiune în rândul elevilor poate avea consecinţe negative atât pe
termen scurt cât şi pe termen lung putând persista chiar şi la vârsta adultă.
Semnalarea cazurilor de bullying în şcolile din România a condus la realizarea mai multor
studii de specialitate axate pe tema fenomenului bullying. Astfel au fost create programe de intervenție
anti-bullying care includ activități de intervenție pentru părinți și pentru profesori, activități pentru
grupurile de elevi, activități individuale pentru atît pentru elevii agresori cât și pentru elevii victime.
Strategiile de intervenție sunt utile în modelarea unei culturi şcolare care promovează respectul,
recunoaşterea, învăţarea, siguranţa şi experienţele pozitive pentru toţi elevii:
acordarea de ajutor victimelor;
încurajarea participării active a părinţilor;
supravegherea elevilor în timpul pauzelor;
stabilirea şi aplicarea de reguli şi consecinţe clare pentru comportamentele de tip bullying;
implicarea claselor în discuţii şi activităţi legate de bullying.
Necesitatea implicării întregului colectiv al clasei în discuţii şi activităţi legate de bullying este
susţinută de ideea conform căreia, comportamentul de tip bullying are influenţe negative nu doar
asupra fiecărui copil în parte ci şi asupra grupului. Intervenţiile eficiente trebuie să se concentreze nu
doar asupra agresorilor, ci şi asupra spectatorilor care mai degrabă încurajează, în mod activ sau pasiv,
decât să descurajeze comportamentul agresorului.
În calitatea mea de diriginte la o clasă de liceu, m-am confruntat cu un caz clasic de bullying pe
care am încercat să-l manageriez cât am putut de bine. După ce m-am informat, am trecut prin toate
activitățile menționate mai sus: discuții cu părinții elevului M.V., discuții cu colectivul cadrelor
didactice care predau la clasă, informarea consilierului școlar, discuții la ora de dirigenție cu toti elevii
clasei, discuții separate cu elevul agresor, de asemenea, cu eleva agresată. Am urmărit îndeaproape și
am monitorizat acțiunile elevului M.V.. Am observat că elevul este extrem de impulsiv și irascibil, că
are o personalitate dominantă, își face cu ușurință prieteni și are o stimă de sine peste medie. Pe lângă
factorii personali legați de temperamentul elevului, la M.V. am identificat factori de risc din mediul
familial care conduc la comportamentul de tip bullying: Elevul a fost înfiat împreună cu sora sa de o
familie înstărită la o vârstă fragedă. Părinții nu le-au spus copiilor că sunt înfiați și, când aceștia au
auzit de la școala primară acest lucru, comportamentul lor față de colegi și față de părinți s-a schimbat
radical. A fost primul moment de cumpănă din viața lui M.V., moment pe care l-a depășit cu
agresivitate și în același timp cu mutarea la altă școală, în alt colectiv de elevi cu speranța părinților că
spiritele se vor calma. Severitatea excesivă a tatălui și relația ostilă între copil și mamă a continuat și în
perioada ciclului gimnazial.
În clasa a IX-a, o dată cu intrarea la liceu și schimbarea firească a colectivului de colegi, M.V. a
urmărit să devină ”o voce” în clasă. Astfel, a început să o șicaneze pe colega lui V.A. care l-a ignorat o
perioadă, apoi și-a anunțat părinții și aceștia ulterior pe mine despre această situație. Urmărind cazul cu
atenție am observat semnele clare ale bullyingului: comportamentul lui M.V. era clar agresiv și-i făcea
rău intenționat, acțiunile împotriva V.A. se repetau în timp și exista vizibil un dezechilibru de putere
între ei. Formele pe care le lua agresivitatea erau dintre cele mai variate: forme verbale (amenințarea
1210
dacă nu chiulește și ea, insultarea ei și a familiei din care provine – de etnie rromă, jignirea, poreclirea
și bârfirea), forme fizice (îmbrâncirea, lovirea, distrugerea caietelor de teme) precum și forme ascunse
(mimarea elevei V.A. cand aceasta este la tablă, glume menite să umilească eleva, zvonuri false cu
privire la relația de prietenie a elevei cu un alt coleg, etc.).
În urma discuțiilor purtate cu elevul M.V. separat și cu părinții acestuia s-a constatat că dorința
cea mai mare a elevului este să devină arhitect și să muncească în străinătate. Pentru viitorul apropiat,
M.V. și-a propus să nu mai lipsească de la ore, să se pregătescă suplimentar la materiile la care are
situație de corigență, să renunțe la prietenii de vârstă mai mare și să rezolve problemele de comunicare
cu părinții și colegii de clasă.
În prezent, M.V. urmează un proiect educativ de intervenție care se pare că l-a mai liniștit pe
elev, doar timpul va certifica rezultatul.
Cert este că fenomenul există în școlile noastre, chiar dacă unii dintre noi se fac că nu-l văd. Și
cum școala are un rol important în dezvoltarea copiilor şi tinerilor, alături de familie şi societate,
trebuie să avem în vedere o permanentă monitorizare şi accesul la strategii de control ale
comportamentelor cu risc pentru sănătatea fizică şi mentală, cu scopul menţinerii unui nivel optim al
stării de bine al copiilor.
Bibliografie: Revista de Medicină Şcolară şi Universitară, Vol III, Nr. 3, iulie 2016
1211
Prof. Ungureanu Lidia-Lăcrimioara

Colegiul Economic al Banatului Montan,
Liceul de Arte ”Sabin Păuța”
Colegiul Național ”Traian Lalescu”, Reșița
Școala este cheia pentru dezvoltarea cognitivă și sănătatea mintală, emoțională a elevilor. Joacă
un rol important în viața de zi cu zi a copiilor și, îi învață să gestioneze sentimentele și experiențele
negative și să facă față agresiunii și bullying-ului.
Este știut faptul că, bullying-ul și cyberbullying-ul au loc în fiecare școală, indiferent de tipul
de comportament sau de scara la care fenomenul are loc, dar ceea ce contează și ceea ce diferă între
școli este modul în care acestea îl gestionează în practica de zi cu zi.
„Un elev este agresat atunci când el/ea este expus, în mod repetat în timp, unor acțiuni
negative din partea unuia sau mai multor elevi.... O acțiune negativă este situația în care o
persoană provoacă intenționat, sau intenționează să provoace, durere fizică sau discomfort unei alte
persoane, prin contact fizic, cuvinte sau în alte moduri.” (Olweus, 1993) „Bully” este o persoană care
își folosește puterea și tăria sa pentru a speria sau răni persoanele mai slabe.
Conform lui Olweus, există trei tipuri de bază de comportament tip bullying:
fizic: lovire, împingere, pocnire, ciupire, constrângerea
minciuni
emoțional/psihologic: excluderea intenționată a cuiva dintr-un grup sau activitate, manipulare,
ridiculizare
În ceea ce îi privește pe copiii care sunt autorii comportamentelor de cyberbullying, este
întâlnită adesea o agravare a comportamentelor violente, pe măsură ce aceștia intră în anii
adolescenței. Copiii care au experiențe de a agresa, online sau offline, sistematic colegii, au șanse ca în
adolescență și, mai târziu, la vârsta adultă să consume alcool, să aibă comportamente violente, abandon
școlar, să devină adulți cu risc crescut de comportament ilegal, violență domestică și abilități minime
de menținere a unui loc de muncă.
Modelul de prevenire a bullying-ului ce implică întreaga școală se poate baza pe patru principii
cheie:
arată căldură și interes pozitiv și implică-te în viețile elevilor;
stabiliți limite ferme pentru comportamentul inacceptabil;
folosiți în mod consecvent consecințe negative nefizice, neostile atunci când
sunt încălcate regulile;
acționați ca autorități și modele pozitive (Olweus, 1993a, 2001a; Olweus et al., 2007).
La fel cum fenomenul de bullying apare ca un model în cadrul școlii, climatul social al
grupului poate fi eficient în înlocuirea bullying-ului cu o dinamică pozitivă și cu clădirea unor
relații. Munca elevilor în grup nu doar încurajează majoritatea pasivă să-și înceteze atitudinea de
acceptare tacită a fenomenului de bullying, ci și să susțină victimele în mod activ și să reducă efectele
violenței.
O gamă de metode de facilitare participativă contribuie la intensificarea experienței de
împărtășire și reflecție.
Activitățile vor fi cele mai eficiente dacă sunt efectuate în timp ce studenții sunt așezați în cerc.
Acest cadru îi ajută să-și asculte partenerii și să se concentreze mai bine pe subiectul de discuție,
întărind empatia. Una din modalitățile elementare în care oamenii crează legături este să se uite pur și
simplu unul la fața celuilalt în timp ce vorbesc. Pentru unele sesiuni se recomandă să existe o minge la
îndemână. Elevul care are mingea este singurul care poate vorbi. După ce acesta a terminat de vorbit,
1212
mingea se dă mai departe persoanei următoare.
Munca în grupuri mici/perechi. Interacționarea în grupuri mici sau perechi face posibilă
punerea în practică a diferitelor deprinderi de colaborare în grup: ascultare activă, empatie,
politețe, deschidere față de ideile celuilalt, comunicare și evaluare (oferire de feedback). Se
recomandă să se formeze grupuri noi pentru fiecare activitate.
Brainstorming. Această tehnică este folosită într-un grup pentru a aduna rapid multe idei
despre un anumit subiect, o anumită întrebare, problemă. În timpul exercițiului nimeni nu trebuie să
judece răspunsurile unei alte persoane. Fiecare răspuns este scris pe o coală de flipchart sau pe tablă în
așa fel, încât să fie vizibil pentru întreg grupul. Exercițiul încurajează elevii să-și extindă gândirea,
ideile asupra unui subiect și îi face capabili să privească subiectul respectiv din unghiuri și perspective
diferite.
Discuție în grup. Discuțiile în grup scot la iveală răspunsuri și puncte de vedere ale
participanților asupra unui anumit subiect și oferă multe momente de învățare pentru îmbunătățirea
cunoștințelor sau corectarea dezinformărilor. Eficiența acestor discuții depinde deseori de
utilizarea
unor întrebări deschise, care depășesc limitele unor simple răspunsuri de „da” sau „nu” și se
concentrează pe ideile, gândurile, impresiile și percepțiile individuale ale elevilor.
Studiu de caz sau Povestiri/Întâmplări. Această metodă implică prezentarea și analiza unui
incident, a unei povești sau scenariu care s-a întâmplat sau se poate întâmpla. Acestea trebuie să
fie simple și bazate pe fapte. Discutarea în grup a cazurilor/poveștilor permite fiecărui elev să
participe activ și să se gândească, ce ar face în cazul în care problema sau situația cu provocări
li s-ar întâmpla lor.
Evaluare și Feedback. Dobândirea unei imagini rapide asupra felului în care văd elevii fiecare
activitate. Cea mai bună modalitate de evaluare a acestor activități este printr-un formular de evaluare
rapid și anonim, pe care elevii îl pot completa în ultimele 5 minute din activitate.
În continuare voi prezenta o activitate despre bullying potrivită pentru copiii cu vârsta între 7-
16 ani, durată 45 minute. Activitatea se numește ”Semaforul”. Această activitate are ca și obiective
creșterea nivelului de autoconștientizare și de explorare a părerilor și nevoilor elevilor privind
siguranța și bunăstarea la școală, și facilitarea unei discuții într-o atmosferă de clasă sigură, fără
bullying. Sunt necesare următoarele materiale: cartonașe în patru culori (verde, galben, portocaliu și
roșu), marker pentru flipchart, bandă adezivă, foarfece, o foaie de flipchart cu un semn de STOP
desenat în mijloc sau unul similar. Elevii sunt invitați să lucreze individual respectând semnificația
fiecărei culori.
Verde: Ce ar trebui ceilalți (elevi sau profesori) să facă să mă simt bine și în siguranță în
clasă/școală, în relațiile cu colegii mei de clasă?
Galben: Ce mă face să mă simt prost sau supărat în relațiile cu ceilalți din clasă/școală?
Portocaliu: Ce mi se pare foarte rău, ofensator și dureros în relațiile cu ceilalți din clasă/
școală?
Roșu: Care mi se pare cel mai rău lucru în relațiile cu ceilalți, un „respinge” pentru mine?
Fiecare elev ia unul sau mai multe cartonașe din fiecare culoare, scriind un câte un răspuns
pe un cartonaș - tot ce contează pentru ei e să se simtă în siguranță la școală. Nimeni nu este
obligat să-și scrie numele pe cartonaș. Se acordă 10 minute pentru această activitate. Când
toată lumea este gata, se colectează cartonașele și se împart pe culori. Se citesc cu voce tare și se pun
pe flipchart grupate pe culori. Dacă un răspuns apare de mai multe ori pe aceeași culoare (ex. roșu), se
pune doar o dată. Dacă apare pe cartonașe de culori diferite (ex. unii elevi galben, alții roșu), atunci se
pun toate cartonașele. În discuție, se adresează diferite întrebări: Ce situații din școală/clasă vă
imaginați atunci când vă gândiți la aceste afirmații?, De ce aveți nevoie pentru a vă simți în siguranță?
De ce aveți nevoie pentru a vă proteja granițele?, Cum vreți să fiți tratați de ceilalți? Și cum îi tratați pe
ceilalți?, Ce înseamnă bullying-ul pentru tine? Înseamnă bullying-ul același lucru pentru noi toți?
1213
Optimizarea relațiilor interpersonale dintre elevi prin jocuri sociale
Urcan Szende Emese
Școala Gimnazială Pogăceaua
Există mulți factori care declanșează fenomenul de bullying; frustrarea, lipsa empatiei, orgoliul,
superficialitatea, preluarea unor modele de comportament greșite. Un aspect foarte important este
reprezentat de relațiile interpersonale dintre elevi,
Cunoașterea colectivului de elevi este necesară și esențială ,identificarea anumitor trăsături de
personalitate ne oferă posibilitatea de a înțelege mai bine semnificația rolurilor pe care le joacă elevii,
iar prin intermediul acestora să pătrundem în mecanismul procesului de interacțiune, mecanism care
declanșează și determină caracteristicile colectivului ca un tot unitar.
Relațiile interpersonale reprezintă totalitatea raporturilor dintre oameni, legături psihologice ,

conștiente și directe între aceștia.
Tipuri ;
relații de intercunoaștere,
relații de intercomunicare
relații socio-afective
relații de influențare
Omul este o ființă socială, el nu poate trăi singur, relațiile interpersonale sunt importante pentru
unitatea dintre oameni, cu cât relațiile sunt mai solide, cu atât unitatea e mai puternică. Omul se
raportează la alții, acționează cu cei din jurul său, de aceea este important să învățăm să fim acceptați,
să îi acceptăm pe ceilalți, să învățăm cum să ne comportăm unii cu alții, cum să comunicăm, să ne
cunoaștem prin alții, să ne îmbunătățim relațiile interpersonale cu cei din jurul nostru.
Orice tip de relație se bazează pe respect, încredere și comunicare, pe dorința de a-i valoriza pe
cei din jur, să îi facem să se simtă importanți . Comunicarea și felul cum comunicăm cu cei din jur, ne
influențează relațiile cu ceilalți, încrederea este la fel de importantă, este cheia pentru stabilirea unor
relații pozitive cu cei din viața noastră ; ”Să fii demn de încredere este un lucru mult mai valoros decât
să fii iubit.” ( George MacDonald, poet scoțian)
Din experiența celor aproape 10 ani la catedră, am constatat faptul că mulți elevi au dificultăți
atunci când vine vorba despre integrare și adaptare, de a lega noi prietenii cu colegii lor. Fiecare dintre
noi ne dorim să ne înțelegem cât mai bine cu cei din jur, să avem relații pozitive bazate pe respect și
încredere. Abilitatea de a relaționa cu cei din jur este determinată de potențialul nostru succes. Relațiile
elevilor cu grupurile sociale în care integrează au o foarte mare influență asupra evoluției lor.
Indiferența și respingerea de către grup are consecințe grave, copilul respins poate trăi o
adevărată dramă, cu rol de scădere a încrederii de sine și de erodare a stimei de sine. Este esențial să ne
cunoaștem colectivul de elevi, să încercăm crearea unor relații pozitive între ei, să promovăm spiritul
de echipă și cooperarea, descurajând intoleranța și bullyingul.
Pentru a facilita dezvoltarea relațiilor interpersonale putem folosi diferite jocuri sociale:
Brainstorming
Discuția
Instruirea directă
1214
Activitatea de grup
Jocurile de rol
Studiu de caz
Învățarea pe grupe mici
Brainstorming (asalt de idei) Este o metodă interactivă de dezvoltare de idei noi ce rezultă din
discuţiile purtate între mai mulţi elevi, în cadrul căreia fiecare vine cu o mulţime de sugestii. Rezultatul
acestor discuţii se soldează cu alegerea celei mai bune soluţii de rezolvare a situaţiei dezbătute.
Brainstorming-ul se poate practica oral sau în scris.
Discuţia este o tehnică prin intermediul căreia se realizează majoritatea metodelor interactive şi
prin care elevii se pot informa în ceea ce priveşte relaţiile interpersonale, îşi pot exersa deprinderile de
ascultare şi exprimare şi îşi pot manifesta atitudinea faţă de problemele ce-i preocupă: Cine sunt
prietenii mei?
Jocul de rol. Într-un joc de rol, două sau mai multe persoane joacă părţi ale unui scenariu în
legătură cu o temă de dezvoltare/ optimizare a relaţiilor interpersonale: ”Statuile emoțiilor”
Activitatea de grup. Este procedeul cel mai indicat în realizarea metodelor interactive. Oferă
elevilor posibilitatea unei implicări mai responsabile şi a unei cooperări mai eficiente, dezvoltă abilităţi
de comunicare interpersonală, îi ajută pe participanţi să înţeleagă şi să rezolve unele diferenţe dintre ei;
îi face să înţeleagă necesitatea distribuirii rolurilor într-o echipă şi în ce măsură depinde eficienţa unei
echipe de asumarea corectă a fiecărui rol, de îndeplinirea corectă a sarcinilor corespunzătoare rolului
respectiv.
Jocurile sociale reprezintă o modalitate eficientă și relaxantă de armonizare a relațiilor dintr-un
grup, favorizând comunicarea, intercunoașterea și cooperarea.
Suntem responsabili pentru acțiunile noastre, modul cum ne comportăm și modul cum
comunicăm cu cei din jur este de fapt ”cartea noastră de vizită”, respectul se câștigă și depinde doar de
noi cum alegem să fim, iar dacă putem alege, de ce să nu fim buni și toleranți? Nu ne costă nimic să
fim buni, să dăm o mână de ajutor de fiecare dată când se ivește ocazia, să îi respectăm pe cei din jur.
”Fiecare ființă lasă o urmă pe pământ... Ai grijă să lași o urmă frumoasă.”
1215
STUDIU DE CAZ
Daniela Urse
Şcoala Gimnazială “Ion Creangă” /
Colegiul Naţional Pedagogic “D.P.Perpessicius”, Brăila
Eleva: I. S.
Vârsta: 13 ani
Clasa: a VII a
Eleva face parte dintr-o clasă bună a unei şcoli de top din oraşul natal. Până la această vârstă,
ea nu a băgat în seamă răutăţile colegilor ei, preferând să îi ignore, să răspundă tuturor solicitărilor
venite din partea cadrelor didactice, atât în cadrul orelor de curs, cât şi extracurricular.
2. Problema
Eleva întâmpină dificultăți în a se integra în colectivul clasei. Aceasta este o elevă

conştiincioasă, iar la majoritatea materiilor reușește să ducă la bun sfârșit sarcinile trasate de către
domnii profesori. Relația cu ai săi colegi este aproape inexistentă, deoarece este ignorată, exceptând
zilele în care este anunţată o lucrare, iar colegii o solicită. Din cauza unei probleme medicale, ea are
înţelegere din partea profesorilor, fapt ce îi deranjează pe colegi.
Eleva locuiește cu familia sa. Ei locuiesc într-un apartament modest, ea având şi un frate mai
mic care merge la aceeaşi şcoală, dar care, spre deosebire de ea, este un copil popular. Ambii părinţi
muncesc, deci are asigurat un trai decent din partea acestora, iubirea lor fiind singurul remediu la
întoarcerea de la şcoală. Situaţia ei se complică din momentul în care incepe săptămâna de şcoală şi
trebuie să suporte vorbele deloc blânde ale colegilor.
4. Comportamentul elevei
Eleva I. S. manifestă un comportament nepăsător față de colegii săi, încercând să se implice cât
mai mult în sarcinile date de către profesori, uneori este ostilă și indiferentă față de colegii săi, iar
aceștia la rândul lor nu prezintă interes pentru a comunica sau colabora cu ea. O avantajează şi faptul
că este aşezată în prima bancă, fapt ce îi impiedică pe colegi să o necăjească şi în timpul orelor de curs.
5. Scop
- îmbunătățirea interacțiunii dintre elev, colegii acesteia și școala;

- identificarea de către profesori a celor mai importante căi de relaţionare între colegi şi elevă
(empatie, cunoaștere a altor calităţi și răbdare);
- colaborarea cu familia elevei pentru îmbunătăţirea relaţiei cu cei din clasă.
- identificarea dificultăților cu care se confruntă eleva;
1216
- schimbarea comportamentală a colegilor cu scopul de a empatiza şi cu această elevă.
7. Propuneri pentru rezolvarea situației elevei
- stabilirea regulilor și aplicarea acestora în mod constant;

- antrenarea elevei în activități atât individuale, cât și colective;
- stimularea și încurajarea comportamentelor adecvate, prin includerea elevei în activități
extrașcolare;
- implicarea elevei în proiecte alături de colegii săi de clasă;
- sesizarea familiei și stabilirea unor ședințe de consiliere în comun cu aceasta.
În prima etapă a planului de acțiune, se urmărește includerea elevei și a familiei sale într-un
program de consiliere școlară, pentru îmbunătățirea stimei de sine și a abilităților de comunicare în
cadrul colectivului clasei sale.
elementele caracteristice ale acestora.
Utilizând o metodă inovativă de predare, le-am explicat elevilor că urmează ca ei să realizeze o
poveste bazată pe metoda “Narațiune inovativă bazată pe obiecte”. Elevii au fost rugați să aducă câte
un obiect care semnifică ceva pentru ei și care pot stârni amintiri. Clasa a fost împărțită în grupe de
câte 4-5 elevi și au poziționat obiectele lor împreună, pe bancă. După ce au observat obiectele timp de
5 minute, aceștia au fost rugați să realizeze o poveste în care acestea devin personaje. Elevii au realizat
scurte povestiri foarte interesante, creative și bine realizate. Această metodă a funcționat foarte bine în
cadrul acestei clase, ajutând elevii să interacționeze și să creeze legături. Chiar şi eleva I. S. a fost
apreciată pentru frumoasa poveste realizată, cu toate că ea nu s-a bazat pe vorbe, ci pe gesturi (mi-a
explicat, mai târziu, mama că era specialistă în a face teatru cu păpuşi pentru fratele mai mic).
O altă activitate în cadrul căreia eleva I. S. a participat, a fost prezentarea unui
instrument specific metodei Storytelling digital. Utilizând o metodă inovativă de predare, le-am
explicat elevilor că urmează ca ei să realizeze o poveste digitală utilizând instrumentul SCRATCH.
Elevii au învățat cum să deschidă un proiect în Scratch, cum să adauge personaje/animale/obiecte în
proiect, modalitatea de mutare a personajelor în cadrul poveștii, au adăugat texte și sunete dialogului,
înregistrându-și chiar și propria voce în poveste. Elevii au realizat scurte povestiri creative, această
metodă funcționând foarte bine în cadrul grupurilor diverse, ajutând eleva cu probleme de auz să se
integreze perfect in echipă, ba mai mult, să fie apreciată pentru ceea ce a creat în mediul virtual.
- dezvoltarea competențelor elevei prin interacțiune și dialog;

- conformarea la regulile de grup și participarea activă a elevei;
- manifestarea unui comportament respectuos față de colegii săi şi viceversa.
1217
În urma intervenției pe care am avut-o în cadrul activităților desfășurate cu eleva I. S., am
constatat faptul că cel mai mare impact asupra elevei l-a avut participarea activităților sub formă de
joc. Părinții au început să acorde mai mult interes sensibilităţii copilului lor prin şedinţe de psihologie,
plimbări dese alături de alte familii cu copii. Relația dintre I. S. și colegii săi este mai bună, aceștia
fiind mai toleranți unii cu ceilalți și comunicând mult mai bine. Uneori, chiar o şi ajută în rezolvarea
anumitor sarcini ce sunt independente de ea.
Bibliografie:
2000
A persevera și a reuși
1218
STUDIU DE CAZ
Prof. Înv. Primar, Elena Ursu

Școala Gimnazială “George Călinescu” Onești, Bacău
1.SUBIECTUL: P.V., 7ani, clasa I
2.1. PREZENTAREA CAZULUI : - inadaptarea şcolară

- elevul înregistreaza rezultate slabe la
învăţătură,atingând cu greu standardele minimale de performanţă;
- lipsa de respect faţă de mama ,dezinteres faţă de
activitatea şcolară,nervozitate, agitaţie,tulburări de comportament.
2.2.ISTORICUL EVOLUŢIEI PROBLEMEI
Datorită faptului că tata este plecat în Italia el rămânând în grija mamei, aceasta
având grave probleme cu alcoolul , acesta a profitat de lipsa de interes a acesteia pentru evoluţia sa
şcolară şi ca urmare au început să se manifeste tulburări de comportament şi sa aiba rezultate slabe la
învăţătură.
2.3.DESCOPERIREA CAUZELOR GENERATOARE:
* elevul V. este tot timpul deprimat, nu are prieteni şi nu socializează cu elevii din clasă;
* are numeroase absenţe nemotivate.
Comportamentul:
*nu vorbeşte în clasă decât atunci când i se adresează în mod direct o întrebare;
*răspunde ezitant, cu o voce nesigură, abia auzită, se înroşeşte la faţă şi evită să privească în
*când trebuie să lucreze individual în clasă nu-şi termină niciodată activitatea, nu rămâne
liniştit in bancă şi îşi deranjează colegii;
*V. are capacităţi intelectuale de nivel mediu;
*are puțini prieteni şi începe foarte rar o conversaţie;
*rămâne singur în timpul recreaţiilor, ceilalţi îl ocolesc, pentru că are de multe ori, un
-V. spune că acasă nimeni nu-l bruschează, dacă este liniştit.
Dialog cu elevul:
*V. pare la prima vedere un baiat liniştit care evită să vorbească.
*El declară că acasă face numai ceea ce vrea el. Dacă mamei lui nu-i place ceea ce face el la
un moment dat, el se supară, iar ea îl lasă în pace.
*“Când trebuie să răspund cu voce tare în clasă, mi-e teamă că vor râde ceilalţi copii de mine
dacâ voi greşi.” Dacă cineva îi zice ceva, imediat, în pauză, sare la bătaie, devine violent.
1219
Dialog cu mama:
*Mihai este un alt copil acasă.
*Mama ne spune că îi este greu de când a plecat tatăl in Italia, că lui Mihai îi este dor de tatăl
lui, că băiatul îi simte lipsa. De la plecarea tatălui are din ce în ce mai multe probleme cu
ceilalţi şi de multe ori refuză să meargă la şcoală, dacă nu vorbeşte cu tatăl său la telefon, dimineaţa,
înainte de a pleca
*Are un comportament ostil şi agresiv faţă de sora lui. Vorbeşte urât, de multe ori sare la
bătaie, dacă sora lui îi atrage atenţia că nu vorbeşte frumos
*Mama nu-l pedepseşte, pentru ceea ce face, considerând că va veni timpul cănd V. işi va da
2.4.ANALIZA DATELOR ŞI STABILIREA IPOTEZELOR
Inadaptarea lui V. la şcoală este atat expresia certitudinii că el nu este capabil să reuşească, cât
şi expresia adevărului conform căruia ”Cine sunt ei să râdă de mine?”
Problemele copilului în legătură cu terminarea activităţilor la şcoală pun în lumină lipsa de
motricitate fină şi de motivaţie.
Dacă va avea un număr mai mare de probe orale şi va fi încurajat să le rezolve în timp util, el
va constata că va reuşi în ciuda problemelor sale motorii.
Cu toate acestea există o contradicţie între comportamentul băiatului de acasă ( închis în sine
şi ostil) şi de la şcoală (agresiv şi ostil) aceste comportamente îi permit să stăpânească ambele situaţii.
2.5.CREAREA UNUI PROGRAM DE SCHIMBARE:

V. va frecventa regulat toate orele.
La şcoală va lua parte la discuţiile structurate şi nestructurate cu toţi colegii.


Ajutarea lui V. de a depăşi teama de a participa la ore, spunându-şi părerea în faţa
colegilor săi, printr-un sistem de sprijin şi încurajare din partea învăţătoarei.
I se va da ocazia să-şi măreasacă încrederea în sine şi să-şi îmbunătăţească
1220
aptitudinile în situaţiile în care interacţionează cu grupul de elevi (clasa), prin responsabilizarea sa în
competiţii, cocursuri.
Se va cere ajutorul condilierului scolar, data fiind natura cronica a problemelor lui
V.
2.6. APLICAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE:
În timpul unei întâlniri la care au participat mama învăţătoarea și consilierul şcolii,

V. a acceptat să încerce să atingă obiectivele pe termen scurt.
Responsabilităţi
I se cere lui V. să răspundă o zi pe saptamana ( lunea) de creta şi buretele pentru

tablă, de curăţenia clasei, explicându-i cât de importantă este sarcina sa.
Învăţătoarea îl va ajuta în fiecare zi să găsească răspunsul unei întrebări care va
fi pusă în ziua următoare. Acest fapt are ca scop creșterea numărului de participări în clasă,
micşorându-i teama de a răspunde în faţa colegilor.
Rolul jucat de învăţătoare va scădea în funcţie de progresul înregistrat de elev,
astfel încăt să-i permită să participe sau să răspundă spontan la discuţiile din clasă.
Participarea luI V. la discuţiile din clasă nu va lăsa loc unei interpretări
speciale. Băiatul va fi conştient că răspunsurile corecte date în faţa colegilor sunt de fapt o
recompensă: “ Ceilalţi vor vedea că nu sunt aşa de rău.”
Teme scrise:

Se va face o evaluare orală a materiei, după fiecare unitate de învăţare, înaintea unei
evaluări sumative.
Aptitudini sociale
În timpul activităţilor de grup, V. va avea ca sarcină să dirijeze sau să coordoneze planul de
acţiune după o consultare cu învăţătoarea care il va îndruma ce trebuie să spună şi ce să facă în rolul
respectiv.
Şedințe de consiliere

O dată pe lună va participa si mama lui V.
2.7.EVALUAREA PROGRAMULUI DE SCHIMBARE
Evaluarea
1221
La interval de două săptămâni, apoi la o lună de la prima întâlnire au avut loc
şedinţe cu V., mama şi consilierul şcolar.
Obiectivele pe termen scurt au fost realizate şi se observă progrese rapide în
relaţiile spontane şi convenabile lui V. cu alte persoane.
Nu mai absentează de la ore, dar este bine să fie supravegheat în continuare pe
această temă.
Numărul mărit de activităţi scrise pare să fi mărit puţin câte puţin siguranţa
băitului. Spre exemplu,după perioada de două săptămâni a obiectivului pe termen scurt, elevul a
început să participe în clasă din ce în ce mai mult, fiind din ce în ce mai activ.
Atunci când a început să participe spontan, el a încercat să afle până unde putea merge
(întârzia, dădea răspunsuri nepotrivite, vorbea neîntrebat, vorbea în timpul orei cu alţi colegi,
deranjând ora şi se purta la fel ca înainte). Dialogul lui V. cu consilierul şcolar şi cu doamna
învăţătoare au arătat că acest comportament reflectă siguranţa crescută a copilului şi încrederea sa în
relaţiile cu ceilalţi.
2.8.REZOLVAREA PROBLEMEI
Învăţătoarea a hotărât ca acest comportament să fie considerat pozitiv şi să aibă o atitudine

Randamentul lui V. la învăţătură a crescut, dar s-a impus şi în continuare ajutorul doamnei
de clasă.
Mama continuă să întâmpine dificultăţi în impunerea unor limite acasă, deşi recunoaşte că V.
depune mai mult efort pentru a colabora.
3.CONCLUZII
Teama pe care o manifestă V. de a nu se face de râs în faţa colegilor, dorinţa lui de a epata prin
lui de a relaţiona cu colegii.
Comportamentul său agresiv, faţă de sora lui, faţă de mama este datorat lipsei unei persoane de
sex masculin din casă, respectiv tatăl, în care copilul are mare încredere. Momentan, el se simte
abandonat de tata.
pentru a ameliora starea de teamă şi de inadaptare şcolară pentru elevul V.
4.BIBLIOGRAFIE:
1. Cristea, Sorin, Managementul organizaţiei şcolare, E.D.P., Bucureşti,2003

2. Jinga,Ioan, Managementul învăţământului, Ed. Aldin ,Bucureşti, 2001
3. Iucu, B. Romiţă, Managementul clasei de elevi – aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor
1222
de criză educațională, Editura Polirom, Iaşi, 2006
1223
O MÂNGÂIERE ŞI O VORBĂ
prof. Ursu Marcela Iudita

Colegiul Tehnic „C.D. Neniţescu” Baia Mare, Maramureş
Violenţa acasă şi în şcoli există. E o certitudine. Dacă de la distanţă nu se vede acest lucru,
trebuie să privim acest fenomen mai de aproape. O vorbă spusă pe un ton nepotrivit, un gest făcut mai
repezit pot fi catalogate ca violenţe. Copiii pot fi supuşi unor agresiuni fizice sau verbale şi acasă, nu
doar la şcoală sau pe stradă. Cu siguranţă le e frică să vorbescă, să spună, să ceară ajutor. Noi, cadrele
didactice suntem „părinţii lor de la şcoală”. Dacă suntem atenţi vom vedea multe. De unde ştiu? Dintr-
o poveste adevărată.
A fost odată, într-un oraş din România, o şcoală. O şcoală frumoasă cum mulţi copii şi-ar dori-
o. Într-o sală de clasă, o fetiţă stătea singură în bancă. În ultima bancă la geam. Era micuţă şi
ruşinoasă. Nu dorea să fie observată. Privea pe geam tristă şi totuşi fericită. A ajuns cu bine la şcoală.
Drumul până la şcoală era lung iar toamna era rece. Măcar aici la şcoală era cald, linişte şi frumos.
Chiar dacă copiii nu o prea plăceau, ei îi plăcea la şcoală. Doamna era ca o zână. O zână din poveşti.
Miroase a flori şi vorbeşte frumos cu ea. Chiar dacă stătea în ultima bancă, doamna avea ochi şi
pentru ea. O privea întotdeauna cu drag. Într-o zi doamna a vrut să o mângâie pe cap, să o laude
pentru răspuns. Fără să vrea, fetiţa s-a speriat, a tresărit, şi-a pus mâinile deasupra capului. Îi era
frică...frică de atingere. Doamna a observat şi a retras mâna.Nu a spus nimic. Ce bine... îi era ruşine
de colegi, de doamna ei. Apoi după ore doamna a stat de vorbă cu fetiţa cea prea liniştită. Azi puţin,
mâine mai mult, până ce fetiţa a început să îşi deschidă sufletul. Avea multe de spus. Doar să aibă
cui.Nu prea avea cine să o asculte. Din fericire doamna avea şi timp şi urechi de auzit. Şi multe a
auzit. Acasă nu e niciodată linişte. Doar când e cu mama. Dar când vine tata, întotdeauna trebuie să
se ascundă. Mama nu o mai poate apăra. Tata avea prea multă putere, chiar dacă erau două. A
învăţat să se ascundă şi să nu plângă. Prima dată a fost tare greu. Apoi s-a obişnuit, cu durerea şi
tăcerea. Degeaba plânge. Nu o aude nimeni. Mama nu mai plnge demult. Nici ea. Mama nu mai
zâmbeşte. Doar priveşte departe. Ar vrea să plece dar nu are unde. Are un copil de crescut. Copilul
frumos şi bun era în faţa doamnei învăţătoare. Doamna avea urechi şi da...asculta şi gândea. A vorbit
cu mama, cu alţi oameni buni şi pregătiţi pentru a rezolva problemele altora. Cu bunătate şi blândeţe
fetiţa şi-a găsit în suflet zâmbetul, râsul, fericirea şi puterea de a creşte frumos. Niciodată nu o va uita
pe doamna învăţătoare, cea frumos mirositoare a primăvară, cea frumos ascultătoare, cea frumos
ascultătoate şi ... şi.... şi... Peste ani fetiţa cea frumoasă, cuminte şi ruşinoasă a devenit un om frumos
şi luminos. Luminos pentru cei din jur. Ajuta din toate puterile ei oamenii care aveau nevoie de ajutor.
A învăţat la rândul ei să audă ce mulţi nu aud, să vadă ce altii nu văd, să se oprească câns toţi se
grăbesc. Şi nu îi pare rău... Bucuria lucrului bine făcut o face să meargă mai departe, chiar dacă e
greu, chiar dacă e de luptat cu prejudecăţile, ea merge mai departe. A învpăţat să nu se oprească, să
nu obosească, să nu se de-a bătută. Şi când nu mai poate, închide ochii şi işi aduce aminte de mirosul
de primăvară, de doamna ei cea frumos mirositoare, de tot ce e frumos...
Să nu uităm...bunătatea se învaţă, se simte, se vede, se educă. Toleranţa la fel. Orice problemă
are o rezolvare. Trebuie doar să o căutăm, să cerem ajutor când nu ne descurcăm. Există oameni
dispuşi să ajute. Doar să avem curajul de a spune: Ajutor!
1224
VIOLENȚA ȘCOLARĂ- BULLYING-UL ȘI VIOLENȚA ÎN MEDIUL ON-LINE
CYBERBULLYING-UL
Propunător, Prof. Vancea Alina

Liceul Teoretic Carol I, Fetești
Bullying-ul și cyberbullying-ul
Deşi există şi în limba română câţiva termeni care descriu acest cuvânt de origine engleză –
“hărţuire”, “agresiune fizică, psihică şi verbală”, “intimidare” – cuvântul bullying adăposteşte sub
umbrela sa toate celelalte semnificaţii exprimate în română, ba chiar şi mai mult de atât.
La origine, bully înseamnă “huligan”, iar comportamentul celui care se foloseşte de conotaţiile
sale se încadrează perfect în simptomatologia unei persoane pentru care regulile de bun simţ şi de
comportare în societate sunt nule-tulburări de comportament.
Ceeste bullying-ul?
Fenomenul de bullying este atunci când o persoană folosește în mod repetat cuvinte, gesturi sau
acțiuni împotriva cuiva sau a unui grup de persoane pentru a le cauza suferință.
Comportament de intimidare, hărțuire, umilire, excludere, luare în derâdere a cuiva.
Persoanele care o fac vor să aibă influență asupra celorlalți sau vor ca alții să se simtă fără
putere sau neajutorați.
Cei care recurg la toate aceste tehnici de tracasare extremă a unei alte persoane fac acest lucru
din câteva motive întemeiate, în viziunea lor: pentru că au impresia că aşa reuşesc să capete mai multă
importanţă în ochii celor din jur, dar şi pentru că, agresând copii mai mici decât ei, îşi manifestă o
1225
aparentă autoritate şi superioritate.
Caracteristicile bullying-ului?
Comportamentrepetat;
Intenționalitate: intențieasumată, planificată strategic de a face rău altuia;
Dezechilibrul de putere: 2(doi) copii-unul victimăși celălalt agresor, cu abilități și
resurseechivalente, înconjurați de un grup de copiii, care susțin
pasivcomportamentulcopiluluiagresiv(lider)
Unde se întâmplă bullying-ul?
Comportamenteleagresivenu se întamplă la vedereși niciîn pezența adulților;
La școală, în pauză, întoalete, pe terenul de sport, pe stradă, în parc, în drum spre școală, etc.;
Cum se simte cel agresat (victima)?
Trist, furios, umilit, rănit, slab, temător, vinovat, plânge, neimportant, neîncrezător, lovește,
dezgustat, refuzul de a merge la școală, stimă de sine scăzută;
Care sunt metodele?
Porecle, bârfe, lovire, jignire, umilire, tachinare, smuls, împins, înjurat, amenințat, râde de
victimă, cyberbullying, deposedare de lucruri, etc.;
Comportamentele care pot fi considerate bullying sunt:
Excluderea cuiva dintr-un grup
Aruncarea de priviri răutăcioase, gesturi nepoliticoase, tachinarea constantă
Răspândirea de zvonuri și minciuni
Hărțuirea cuiva pentru că sunt de o altă naționalitate, religie, gen sau au o dizabilitate
Rănirea cuiva în mod intenționat și repetat
Batjocorirea repetată a unei persoane
Care esteprofilulcelorceagresează?
Tineri ce caută să atragă atenția.
Iși doresc cu orice preț să devină cunoscuți și populari.
Atunci când se leagă de cineva mai mic decât ei, acest lucru îi face să se simtă importanți și
puternici.
O parte dintreceiconsiderați „răi” sunt conștienti de disconfortul la care își supuncolegii, dar
alții nu-și dauseama cât de dureroasăpoatesă fie posturaîn care suntpuse „victimelelor”.
Cei care cad victimesuntîn general copiiitimizi, lipsiți de forță, care se supărăfoarterepede,
incapabili de a se apărasinguri.
Unii pot săprovină din familiidezorganizateîn care a țipa, a arunca cu obiecteîn celălaltsau a
tecomportaurât este o modalitate de răspuns la situațiastresantăsau problematică.
Comportamentul de agresare apare ca o modalitate de a face faţă propriilor lor probleme,copiii
care au fost la rândulloragresați într-un alt context de viață(mediul familial), iarpentru a se apăratrebuie
să fieeicei care săatace.
Fiecaregest face cât o mie de cuvinte.
Fiecarecuvânt are consecinţe.
Alege-le pecelepotrivite!
„Rănile fizice se vindecă mai ușor, dar cuvintele lasă urme grele, chiar și după trecerea anilor”.
Ceestecyberbullying-ul?
Cyberbullying-ul înseamnă bullying prin folosirea tehnologiilor digitale. Se poate întâmpla pe
mobile.
Este vorbadespre un comportamentrepetat cu scopul de a-i speria, înfuriasauumilipeceivizați
Cyberbullying-ul este foarte neplăcut pentru că poate fi public, greu de dat jos de pe Internet și
te poate afecta tot timpul, chiar și când ești acasă.
În plus, acesta rămâne postat mereu online şi va avea repercusiuni asupra viitorului tău.
1226
Cum arată cyberbullying-ul?
Primirea unor mesaje răutăcioase de la persoane cunoscute sau de la necunoscuți.
Primirea unor mesaje amenințătoare sau jignitoare prin intermediul rețelelor sociale, precum
Facebook sau AskFm
Trimiterea către alții a unor poze sau clipuri cu tine cu scopul de a te jigni sau a te face să te
simți stânjenit
Răspândirea de zvonuri despre tine prin SMS sau aplicații de chat precum WhatsApp sau Viber
Furtul parolelor tale pentru a-ți prelua conturile
Crearea unui profil fals cu pozele tale sau postarea de statusuri și comentarii ca venind din
partea ta.
Cum poateafectacyberbullying-ul?
O persoană care este hărțuită online poate experimenta multe trăiri negative, precum:
Sentimente de vinovăție
Persoana se poate simți prinsă într-o situație fără scăpare
Se poate simți singură, ca și cum nimeni nu o susține
Se poate simți exclusă
Sentimente de depresie, supărare și respingere de către grup
Sentimente de frică și nesiguranță
Anxietate și stres.
În cazuri extreme, cyberbulling-ul poate duce și la suicid.
De ce este cyberbullying-ulatât de îngrozitor?
O mulţime de oameni pot să vadă ce se întâmplă sau chiar să participe.
Se poate să nu știi cine te hărțuiește pentru că acesta și-a creat un cont fals și trimite în mod
anonim mesaje.
Este greu de îndepărtat pentru că este postat pe internet și poate fi ușor preluat sau salvat de alte
persoane.
Este greu să scapi dacă simți nevoia să folosești tehnologia des.
Conținutul poate fi văzut de foarte multe persoane.
Conținutul poate fi găsit de străini la o căutare Google.
Informaţiile postate pe internet rămân online şi nu mai ai controlul asupra lor.
Care suntefecteleagresiunii de tip cyberbullying?
UNICEF:
Când agresiunea de tip bullying are loc în mediul online, simți că ești atacat oriunde te-ai
afla.Efectele pot fi de lungă durată și pot afecta o persoană în multe feluri:
Ce pot face?
Nu posta informații personale precum adresa sau numărul de telefon și nu le împărtăși pe
acestea cu persoane necunoscute.
Ai grijă ce tip de poze postezi sau distribui.
Păstrează-ți parolele doar pentru tine. Nu le spune nici măcar prietenilor.
Nu răspunde unor mesaje atunci când ești nervos sau supărat. Un răspuns din partea ta poate
încuraja hărțuitorul să continue.
Deloghează-te pentru o perioadă de timp.
Raportează și blochează persoanele care te deranjează.
Agresiunea de tip bullying față-în-față și cea în mediul onlinecyberbullying se pot petrece
concomitent.
Dar cyberbullying-ul lasă amprente digitale- înregistrări care se pot dovedi utile și care pot
1227
oferi dovezile necesare pentru a putea pune capăt agresiunii.
În concluzie:
Să ignore comportamentul de agresare (doar în faza iniţială!);
Să se distanţeze de situaţia şi locul respectiv;
Să reacţioneze într-o manieră fermă (învăţarea abilităţilor asertive);
Ce este important să evite un copil care este agresat:
să se înfurie/să plângă;
să se comporte agresiv (să lovească, să înjure etc.);
să aducă alţi copii sau o gaşcă cu ajutorul căreia să îşi facă dreptate;
să răspundă cu tachinare.
REFERENȚE ELECTRONICE
https://dexonline.ro/definitie/bullying
https://scolifarabullying.ro/despre
https://www.politiaromana.ro/files/pages_files/BULLYING.pdf
https://www.unicef.org/moldova/media/3146/file/Bullyingul%20%C3%AEn%20r%C3%A2nd
ul%20adolescen%C8%9Bilor%20din%20Republica%20Moldova.pdf
1228
PREVENIREA BULLYING-ULUI ȘI A CYBERBULLYING-ULUI
STUDIU DE CAZ
Prof. Varga Aliz-Patricia

Școala Gimnazială Pogăceaua, jud.Mureș
Se discută tot mai mult pe marginea subiectului referitor la bullying și, în ultima vreme, despre
cyberbullying, un fenomen cu o răspândire rapidă în mediul on-line, atât de solicitat azi. Termenul de
„bullying‟ este preluat din limba engleză și face referire la fenomenul de hărțuire a unei persoane de
către altă persoană sau un grup de persoane care exercită presiune de orice tip asupra unei potențiale
victime. Termenul, în sensul lui larg, definește acțiunea de tip hărțuire, fie verbală, fie fizică îndreptată
asupra unei persoane aflate pe o treaptă „inferioară‟ față de agresorul său. Bullyingul, ca și acțiune
individuală sau de grup, apare în toate mediile sociale , și anume la școală, la locul de muncă, uneori
chiar în cadrul familiei sau a grupului de prieteni. Nu vorbim despre un fenomen nou apărut în
societate, ci mai degrabă despre o componentă a vieții sociale cotidiene conștientizată relativ recent (
ultimele 2-3 decenii în societatea românească). Bullying-ul apare sub diferite forme și imagini, de
foarte multe ori fiind foarte bine mascat și estetizat, tocmai pentru a nu putea fi sesizat într-un stadiu
incipient și astfel stopat înainte de a izbucni.
O formă „cosmetizată‟ a bullying-ului o reprezintă cyberbullying-ul, extensie a fenomenului de
bullying în starea lui clasică. Cyberbullying-ul se dezvoltă la nivel mondial cu o rapiditate halucinantă,
găsind un mediu propice de dezvoltare în viața socială care se desfășoară tot mai mult în mediul on-
line, în urma izbucnirii pandemiei cauzată de virusul SARS Cov-2. Multe companii mari și foarte mari
își desfășoară activitatea în mediul on-line, lansând astfel o paletă largă de potentiale victime ale
cyberbullying-ului. Mergând, însă, mai departe în analiza de față este cazul să ne îndreptăm atenția
către mediul școlar , cu toate componentele lui, cu toți participanții implicați: elevi, profesori, părinți,
personal didactic auxiliar și personal nedidactic. Școala tradițională, mutată brusc în mediul on-line,
pierde teren în ceea ce privește atenta observare a elevilor și a comportamentului acestora, ei petrecând
mare parte din zi în fața monitoarelor departe de prezența fizică a profesorilor și, chiar a părinților lor.
Copilul/ adolescentul aflat în fața tabletei sau a laptop-ului se află în situația de a fi ușor distras de la
activitățile didactice, având posibilatea ca pe device-ul folosit să deschidă mai multe ferestre de lucru
în același timp, un fenomen în creștere care necesită toată atenția celor implicați direct sau indirect în
educația generației de mâine. În acest scop, vă propun în cele ce urmează un studiu de caz al unei
situații de bullying, respectiv cyberbullying, precum și posibile soluții alternative de rezolvare.
Personajele și unitatea de învățământ sunt fictive.
Unul din personajele principale este Călin, 13 ani, elev în clasa a VII-a la Școala Gimnazială
nr. 29. Călin este crescut de bunicii materni, tatăl fiind necunoscut în acte iar mama plecată în
străinătate, unde lucrează ca menajera unei familii iar de 6 ani economisește aproape tot venitul pentru
a putea achiziționa un apartament în oraș. Călin este un elev silitor, premiant dar foarte retras, timid,
fără o poziție socială de invidiat, cu posibilități financiare limitate, locuind împreună cu bunicii săi
într-un sat limitrof orașului, întreținându-se financiar în mare parte din alocația de stat și pensia
modestă a bunicilor ca foști lucrători ai C.A.P-ului. Călin urmează cursurile unei școli gimnaziale din
oraș deoarece în satul în care locuiește școala nu mai funcționează din cauza lipsei copiilor. El
parcurge in fiecare zi distanța de 20 km până în oraș la școală și înapoi acasă. Prin eforturile mamei, au
reușit să economisească bani pentru achiziționarea unui laptop care să îl ajute pe Călin la lecțiile
desfășurate în mediul on-line.
Al doilea personaj despre care vom discuta este Damian, 14 ani, elev în clasa a VIII-a, la
aceeași școală ca și Călin, un lider absolut al clasei și al școlii, un elev îndrăzneț, pe alocuri flegmatic,
un elev cu o situație școlară destul de bună, dar cu unele probleme „ușoare‟ de comportament, „nimic
de nerezolvat‟ după cum au fost catalogate de către profesorul diriginte. Situația familială a lui
1229
Damian este una foarte de bună, de invidiat chiar, mama sa fiind medic specialist cardiolog iar tatăl
inginer constructor de renume, doi părinți foarte ocupați din punct de vedere profesional, fiind mai tot
timpul plecați în delegații și având în desfășurare numeroase proiecte profesionale. Este de la sine
înțeles cât de prezenți sunt acești doi părinți în viața lui Damian, aici referindu-ne la o prezență reală în
viața fiului lor mai mic. De aceea, vom face cunoștință și cu Mihail, fratele mai mare al lui Damian, în
vârstă de 17 ani, el fiind „desemnat‟ de către părinți să aibă grijă de fratele mai mic. Mihail este elev la
un prestigios colegiu din oraș, premiant, fiind înzestrat cu o inteligență nativă de invidiat, cultivată pe
parcurs din dorința și ambiția lui de a fi cel mai bun. Este copilul ideal, reprezintă mândria părinților
săi și este considerat protectorul lui Damian.
Viața se desfășoară normal la Școala Gimnazială nr.29, mai puțin pentru Călin, care de câteva
luni este victima fenomenului de bullying, venit din partea lui Damian. Liderul absolut al elevilor din
școală nu pierde absolut nicio ocazie să îl hărțuiască pe Călin, pornind de la cuvinte ofensatoare și
ajungând până la îmbrâncire și lovire. Acest episod este unul cu o repetitivitate relativ crescută, Călin
fiind supus acestui fenomen aproape în fiecare zi. Toate acestea își pun încet-încet amprenta asupra
personalității lui , transformandu-l astfel dintr-un copil vesel într-unul trist, marginalizat de colegi, cu
foarte puțin chef de joacă sau socializare. Acest lucru se datorează și faptului că nici măcar acasă nu
are parte de liniște deoarece în urma accesării unei platforme de jocuri on-line a fost contactat de o
anumită persoană, cu ID-ul „The Master‟ („Stăpânul‟), care după ce i-a câștigat oarecum încrederea
că poate fi prietenul lui, singurul lui prieten – acesta fiind unul din punctele sensibile ale lui Călin- și-a
arătat treptat adevărata „față‟, abordându-l cu mesaje ofensatoare și intimidante la adresa lui și a
mamei sale, asumându-și identitatea tatălui bilogic al lui Călin. În spatele elevului premiant și a fiului
perfect, Mihail ascunde perversitate, el dovedindu-se a fi de fapt „The Master‟. Mihail procedează la
acest lucru și acționează astfel din dorința de a-i face drumul mai ușor fratelui său în ceea ce privește
„succesul‟ acestuia în mediul școlar. Ceea ce nu înțelege și nu conștientizează Mihail este răul pe care
îl face în mod direct asupra lui Călin și în mod indirect asupra fratelui său, Damian.
Această situație cu caracter repetitiv este adusă la cunoștința dirigintelui de către bunicii lui
Călin, dar tot ceea ce primesc în schimb sunt replici de genul: „Lăsați că nici el (n.r. Călin) nu este usă
de biserică‟ sau „Fiecare are partea lui de vină, să îi auziți pe toți cum vorbesc în pauze. Nicio
problemă, le scad notele la purtare și am terminat! Îi învăț eu minte!‟ și caz închis. De multe ori,
bunicii lui Călin, oameni de condiție modestă, nici nu sunt ascultați până la capăt pe motiv că „Acolo
la țară rezolvați totul cu pumnul‟.
Din ceea ce am parcurs până în acest moment vedem o situație fără ieșire pentru Călin și una
dezastruoasă din punct de vedere al dezvoltării pe plan social a tuturor celor implicați.
Ce facem în această situație? Cum procedăm pentru a veni în ajutorul acestor tineri?
În primul rând, situația trebuie analizată foarte bine , pas cu pas, pornind de la premisa că
trebuie să gasim cauze și explicații ale acestui comportament din partea celor doi frați. Mihail a crescut
sub deviza „Tu ești fratele cel mare, tu ești modelul lui. Trebuie să ai grijă să devină independent,
puternic, așa ca tine, admirat și respectat în grupul de prieteni așa ca tine. Astfel, Damian va deveni un
adult influent, un om în stare să atingă orice își propune‟. Aceste cuvinte venite din partea părinților au
făcut ca Mihail să piardă ușor notiunea de rațiune în ceea ce îl privește pe fratele său și, ca atare, prin
acțiunile lui îi conferă acestuia o putere nebănuită asupra celorlați. Cel care orchestrează totul este
chiar el , Mihail, elevul premiant , care dintr-o responsabilitate înțeleasă greșit comite un abuz psihic
asupra unui copil nevinovat. O posibilă explicație ar putea fi dorința lui Mihail de a-și mulțumi
părinții, de a le demonstra că nu i-a dezamăgit. Aici, Mihail are nevoie de sprijin pentru a înțelege că
nu îl ajută deloc pe fratele său, din contră îi face mai mult rău prin acțiunile sale. De asemenea, el
trebuie să conștientizeze ceva simplu: Călin nu are nicio vină, în afară de faptul că situația lui familială
l-a transformat în victima „perfectă‟. Putem înțelege cu ușurință că însuși Mihail este victima
propriilor dorințe și ambiții.
Apoi, un al doilea pas ar fi o discuție liberă cu fiecare dintre cei trei în parte, o discuție amicală,
1230
caldă în care ei să își împărtășească temerile cu încredere, să simtă că vor găsi un sprijin real în cel care
îi ascultă și că pot apela pentru a cere ajutor, cu convingerea că vor primi ajutorul solicitat.
După ce s-a realizat acest lucru, consider că este important să invităm la o discuție și familiile
adolescenților sau, chiar mai bine, vizitându-i acasă pentru a le putea vedea comportamentul în mediul
lor.
Referitor la Damian, este clar faptul că se bazează pe prezența fratelui mai mare în tot ceea ce
face și caută aprobarea acestuia cu privire la toate acțiunile pe care le întreprinde.
În ceea ce îl privește pe Călin, este esențial să îi cunoaștem situația reală, pornind de la ideea
clară că punctul lui vulnerabil este lipsa figurii paterne și lipsa mamei care să îl ocrotească. Știm că
mama face eforturi considerabile să îi ofere o viață mai bună, dar acest lucru o îndepărtează de propriul
fiu, probabil în mod ireversibil, pentru totdeauna.
Având după toate acestea o imagine de ansamblu a ceea ce îi implică pe cei trei protagoniști,
vom putea porni în căutarea pârghiilor și soluțiilor pentru a readuce starea de liniște și împăcare
sufletească pentru fiecare dintre cei trei.
Cazul relatat mai sus este unul de ficțiune, dar poate fi regăsit cu ușurință în viața noastră
cotidiană sau a celor apropiați nouă. Acest studiu de caz se dorește a fi un semnal de alarmă pentru
fiecare dintre cei implicați în educația copiilor, un semnal care ne arată că uneori perfecțiunea și
rezultatele deosebite la învățătură pot ascunde lucruri foarte periculoase, un semnal care să ne învețe în
sfârșit să nu mai judecăm la prima vedere, ci înainte de toate , să ascultăm și să oferim un sprijin celui
care are nevoie de el, fie victimă a bullying-ului sau cyberbullying-ului, fie agresor.
1231
STUDIU DE CAZ
Prof. Înv. Preșcolar Vărgatu Loredana Elena

Grădinița Cu P.P. ”Căsuța Fermecată”, Craiova
Date de identificare
Numele, prenumele: G.D.I.
Data naşterii: 17.06.2014
Domiciliul:-
Date privind familia: mama: G.D.
tata : G.D.
Membrii familiei: mama, tata, copilul
Date relevante privind familia:
D. provine dintr-o familie cu un singur copil, legal constituita, cu parinți intelectuali, ce
consideră ca fiind o prioritate educația copilului.
Tatăl nu se implică prea mult sau deloc în educarea copilului si este convins că educația
copilului este doar obligația mamei, nu și a lui, și că aceasta se descurcă exemplar.
Mama se plânge de faptul că tatăl intervine când este pedepsit, iertându-l și răsfățându-l, ea
nemaiavând nici o autoritate în fața copilului. Ea este cea care se ocupă de toate activitățile copilului:
școlare si extrașcolare, însă nu reușește să aibă o atitudine autoritară în fața lui.
Date privind evoluția:

Informaţii despre naştere şi dezvoltare:
D. este singurul copil al familiei, născut la termen, prin operație de cezariană, la vârsta de 35
ani (mama) și 38 ani (tata).
Informaţii medicale:
tulburări de conduită;
hiperactivitate cu deficit de atenție ( A.D.H.D) ;
tulburări de limbaj;
comportament de opoziție și rezistență.
Situaţia şcolară:
Din analiza comportamentului am constatat că are unele ieșiri în colectivitate greu de explicat,
pentru început: aruncă jucăriile, are momente în care lovește pe alții, se bate cu ceilalți și apoi plânge
din senin, acuzând că alții sunt vinovați de aceste lucruri. Nu stabilește relații durabile cu alți copii din
grupă, oscilând între o prietenie sau alta, în funcție de interesul pentru o jucărie sau pentru dulciuri.
Totodată, caută motive să atragă atenția prin agresiune, plâns nemotivat, pâră.
Se observă din activitățile desfășurate, că are un nivel scazut al cunostintelor, priceperilor,
deprinderilor și abilităților socio-emoționale și intelectuale. Are un ritm lent de lucru si rezolvă temele
superficial, fără să se implice cu responsabilitate în activitatea desfășurată cu grupa.
Probleme identificate :
D. prezintă mai multe comportamente negative:
perturbarea activităților;
încălcarea frecventă a regulilor;
nesigurnață și absenteism în rezolvarea sarcinilor;
lovirea intenționată sau întâmplătoare a copiilor.
Descrierea situației:
Copilul este foarte activ, se aruncă pe jos, aleargă prin sala de clasă, lovește copiii
1232
pentru a le atrage atenția, protestează atunci când i se cere să respecte anumite reguli, rezolva cu
dificultate o sarcina ceruta, insă si altele pe langa aceasta, deși i se atrage atenția să nu o facă, este
impulsiv și temperamental.
Tatăl nu se ocupă aproape deloc de copil, lăsând aceasta sarcină exclusiv în grija mamei, care
de cele mai multe ori este depășită de situație și de multe ori îi găsește scuze pentru acțiunile
nepotrivite ale acestuia, căutând mereu vinovați în altă parte. Ea încearcă în permanență să îl introducă
pe D. în diferite grupuri, însă ajunge mereu să fie exclus.
D. prezintă mai multe comportamente negative:
perturbarea activităților;
încălcarea frecventă a regulilor;
agresivitate fizică față de colegi;
distrugerea jucăriilor ;
dificultăți în menținerea și stabilirea relațiilor interpersonale;
opoziție/refuz în respectarea cerințelor.
Copilul este mereu agitat, neliniștit, nu-și găsește niciodată poziția potrivită pe scaun, își mișcă
mâinile, picioarele, pleacă de la masa, își găsește alte ocupații în timpul activităților obligatorii, are
dificultăți de concentrare a atenției, deranjează colegii, nu poate lucra în echipă, nu respectă regulile,
este într-o permanentă stare de încordare , de nervozitate. nu recunoaște autoritatea adulților și de
multe ori devine leader negativ și nu este acceptat de grup.
Intervenţie
Strategia pe care am folosit-o a fost ca mai întâi să realizez o mai bună colaborare cu părinţii,
respectiv cu tatăl , încercând să-l determin să înţeleagă influenţa pe care o are familia în general asupra
formării personalităţii copilului. De aceea ca soluţii pentru rezolvarea cazului am aplicat:
Într-o primă etapă am obținut cooperarea mamei și disponibilitatea acesteia de a ține legătura
cu consilierul psihologic și a participa la orele de consiliere psihologică desfășurate la grădiniță;
Am mai obținut promisiunea mamei că nu îl va ține pe D. izolat în familie, ci îl va înconjura cu
mai multă atenție și înțelegere dar și să-i stabilească un set de reguli ce trebuiesc respectate cu strictețe
în familie;
Este monitorizat zilnic atât în ce privește comportamentul cât și implicarea în activități,
acordându-i sprijinul necesar ori de câte ori este nevoie, am realizat examinarea copilului de către
specialiști ( logoped, consilier psihopedagogic) și crearea unui mediu adaptativ și suportiv în clasă;
Are zile în care considerăm că a făcut unele progrese dar are și zile când nu ne putem înțelege
deloc cu el.
În situaţia dată, adoptarea acestor soluţii propuse au fost cheia succesului intervenţiei. Pe de
altă parte, consilierea familiei în ceea ce priveşte modul şi direcţia de acţiune în înlăturarea carenţelor
copilului, a constituit, de asemenea, o punte către succesul întreprinderii, cunoscut fiind faptul că la
vârstele mici trebuie transferată focalizarea intervenţiei de la persoana copilului către părinţi, familie.
La vârsta preşcolară nu atât copilul trebuie consiliat, cât familia.
Stabilirea unor concluzii:

Problema s-a creat din cauza unei comunicări ineficiente între copil şi părinte. Prin informare,
părintele a descoperit cum să găsească şi să aplice soluţia eficientă în rezolvarea problemei ridicate de
copil. Astfel a înţeles că printr-o bună comunicare cu educatoarea, prin răbdare, înţelegere, încurajare,
prin recompensare în urma efortului depus, prin neforţarea copilului, ci trezirea dorinţei proprii de a
participa la realizarea sarcinilor îşi pot ajuta copilul să treacă peste inhibiţii şi neîncredere în sine şi să
înceapă să dorească să execute acele activităţi la care întâmpina dificultăţi.
Prin aplicarea metodelor şi procedeelor pe care le-am enumerat, problema de comunicare şi
îndeplinire a sarcinilor s-a rezolvat.
1233
STUDIU DE CAZ
Profesor învățământul preșcolar VărgatuVeronica Daniela

Școala Gimnazială Nr. 5 "Av. Petre Ivanovici", Băilești
Dimen Caracteristici generale Aspecte specifice, Modalităţi,

siunea exemplificări, concretizări metode, instrumente de
identificare a trăsăturilor
Bio- Inaltime medie Observația
fizică Greutate medie Autocaracterizarea
Preșcolarul V. A., în vârstă de Randament fizic slab
5 ani, are o înalțime de 110 cm
și o greutate de 15 kg, clasându-

se în media preșcolarilor de
vârsta lui. Are o constituție

atletică, predominând masa
musculară. Este mereu fricos,
cu griji excesive.
1234
Psihică Gândire logică; Observația
Preșcolarul V. A. are o frică - Memorie vizuală și Autocaracterizarea
intensă legată de un posibil scenariu auditivă slab
negativ. dezvoltate;
- Spirit de observație
Nu este capabil să formuleze slab dezvoltat;
- Motivație și voință
argumente/contraargumente doar atunci cand este in preajma
de figuri cunoscute si familiare.
pentru a susține o idee sau un
punct de vedere fie într-o
conversație, fie într-o fișă de

lucru.
Are o
memorie vizuală și auditivă
foarte bine dezvoltata, reținând
cu ușurință informații diverse

doar atunci cand nu este cuprins de
teamă. Este pasionat de desen și și-ar
dori să-si expuna desenele
într-o revista de specialitate
Are un spirit de
observație foarte bine dezvoltat
doar atunci când reușește să-și

învingă teamă și să privească în ochi
colegii de clasă și prietenii. Preșcolarul
este pasionat de muzica dar nu are
abilități de verbalizare bine puse la
punct, astfel încât comportamentul lui
poate părea deseori nemotivat sau
inexplicabil. De asemenea preșcolarul
practică înotul.
Socio- Crede că nu este Observația

relaţională suficient de bun, comparativ cu Autocaracterizarea
Preșcolarul nu are o viață alți copii. Chestionar de
1235
socială activă pentru ca nu Și-ar dori să fie atitudini sociale
relaţioneaza activ este o remarcat și de a fi în
persoană centrul atenției, dar nu
inchisă, introvertită, fiind uneori reseste pentru că își pierde
incapabil să lege prietenii glasul la auzul anumitor voci
datorită
incapacității de a
relaționa/comunica cu cei din
jur.
Se află în relații foarte

bune cu familia, cu prietenii și
colegii, precum și cu doamna
educatoare, însă uneori are impresia că
aceștia nici nu-l observă.
1236
Anexa 1
Grilă de observație
1.Ați simțit teamă intensă față de situații sociale în care oamenii v-ar fi judecat?
Da
Nu
2.Ați simțit teama de a fi umilit în urma acțiunilor pe care le-ați facut?
Da
Nu
3.Ați simțit teama cu privire la faptul că alți oameni vor observa ca ați roșit, că transpirați, că
tremurați sau ca manifestați alte simptome de anxietate?
Da
Nu
4.Este dificil să vă dați seama ca teama resimțită este exagerată și iarțională?
Da
Nu
5.Situațiile de care vă este teamă vă provoacă teamă de fiecare dată?
Da
Nu
1237
STOP VIOLENȚEI ÎN ȘCOLI!
Prof. înv. primar Vasileniuc Maria

Școala Gimnazială „Petru Mușat” Siret
În ultimul timp, școlile din România se confruntă tot mai des cu acest fenomen numit bullying.
Probabil, dintotdeauna a existat bullyingul, doar că nu i s-a acordat o importanță prea mare, adeseori
considerându-se că victimele trebuie să „se călească”, pentru că sunt prea firave. Totuși, de cele mai
multe ori, victimele fie ajungeau călăi, fie clacau din punct de vedere social și profesional .De aceea,
s-a ajuns la concluzia că este foarte important să se identifice din timp situațiile de bullying pentru a
putea fi oprite.
Se știe că o picătură de apă este inofensivă. Dacă ai spune cuiva că ai fost grav rănit în urma
expunerii la picături de apă, ar considera spusele tale o glumă. Și , totuși, o cădere constantă de picături
de apă erodează piatra.La fel se întâmplă atunci când o persoană este supusă în mod repetat la acte de
violență fizică sau verbală. Încet, încet, sufletul se „erodează”.
Predau la clasele mici unde bullyingul nu lipsește cu desăvârșire, dar este mai rar întâlnit.
Încerc să-i privesc pe copii atunci când se joacă și, dacă observ situații conflictuale iscate între
ei, caut să le opresc din timp pentru ca acestea să nu degenereze în bullying. Cum fac acest lucru? Îi
invit pe cei implicați în conflict la o mică discuție în particular. Apoi, le cer să le spună „adversarilor”
lor trei lucruri pe care le admiră la ei.La final, îi sfătuiesc să-și dea mâna și, ori de câte ori vor mai vrea
să se jignească sau să se lovească, să-și amintească de cele trei calități ale colegului lor. Accentuându-
li-se în minte latura frumoasă a colegului, vor ajunge să-l aprecieze mai mult și nu vor mai simți
plăcere să-l necăjească.
Într-o oră de „Dezvoltare personală”, am desfășurat o activitate prin care copiii să
conștientizeze cât de adânc pot răni uneori cuvintele.Le-am dat o foaie pe care era conturat un copil și
le-am cerut să continue desenul în așa fel încât să-l reprezinte pe cel mai bun prieten al lor, respectiv,
cea mai bună prietenă. S-au străduit, au lucrat cu mare drag și le-au ieșit niște desene minunate. Le-am
zis apoi să-l privească în ochi pe copilul desenat și să-i adreseze cuvinte jignitoare. La început, m-au
privit mirați, crezând că glumesc. Au zis apoi că ei nu-și pot jigni prietenul. Le-am cerut să considere
că desenul îl reprezintă pe un copil străin. Atunci, au început să spună fel de fel de cuvinte jignitoare.
I-am oprit și le-am zis că fiecare vorbă urâtă doare.Pentru a arăta durerea copilului desenat, le-am cerut
ca pentru fiecare cuvânt urât pe care l-au adresat copilului din desen, să rupă câte o bucățică din
corpul lui.Nu prea le venea să-și strice capodoperele, dar până la urmă s-au supus. I-am întrebat ce s-a
întâmplat cu desenul lor. „E distrus!” au spus ei. „La fel se întâmplă și cu sufletul unui copil care este
mereu jignit, sâcâit, batjocorit. Este distrus!”Le-am cerut copiilor să încerce să repare copilul desenat,
lipind parte cu parte, ca un puzzle.„Ați reușit?” i-am întrebat. „Da. Dar nu mai e la fel!”Au înțeles
astfel că atunci când jignesc pe cineva, chiar dacă apoi își cer scuze și se împacă, în sufletul copilului
jignit rămâne o umbră de supărare.
Cu altă ocazie, le-am cerut copiilor, să vină pe rând în fața clasei, să ia un măr (același) și să-i
dea drumul jos.La început, mărul era neschimbat, dar când a ajuns să fie aruncat și de ultimul copil, a
devenit puțin „șifonat”. Surpriza a fost însă atunci când am tăiat mărul și au văzut cât de distrus era în
interior.Am concluzionat că la fel se întâmplă și cu copiii care sunt mereu jigniți sau loviți. La exterior
par în regulă, dar sufletul lor este distrus,chinuit. Într-o altă oră de „Dezvoltare
personală”, am vrut să le arăt copiilor cum pot să se apere de cei cărora le place foarte mult să-i
jignească. M-am inspirat dintr-un filmuleț de pe youtube care mi-a plăcut foarte mult.Am format
perechi de elevi și, rând pe rând , i-am invitat în fața clasei. Unul dintre copii trebuia să-l jignească pe
celălalt, iar celălalt, la fiecare jignire să răspundă cu un compliment.De exemplu: 1„Te îmbraci
groaznic de urât!”2„ Știu asta, în schimb eu am admirat întotdeauna felul în care te îmbraci.Ai gust!”1
„Ai nasul uriaș!” 2.Am observat și eu asta. Dar tu ai niște trăsături atât de armonioase!”.După 4-5
1238
replici, copiii care trebuiau să jignească se opreau spunând că nu mai pot continua.
Am concluzionat că,dacă atunci când suntem jigniți, răspundem cu calm, folosind cuvinte de
laudă la adresa agresorului, acesta ,în final, renunță la jigniri și te lasă în pace.
În urma acestor activități, am remarcat o schimbare în bine în cadrul colectivului de elevi, în
sensul că aceștia au fost mai prudenți la limbajul folosit și mai prietenoși cu colegii.
Acestea sunt doar câteva dintre activitățile pe care le-am desfășurat cu copiii în vederea
conștientizării efectelor grave pe care le poate avea bullyingul asupra unei persoane, precum și în
vederea prevenirii sau stopării fenomenului de bullying.Cu siguranță, se pot face multe. Avem nevoie
de bunăvoință și răbdare pentru a-i ajuta pe cei ce sunt victime, dar și pe agresori. Pentru că, de cele
mai multe ori, agresorii nu conștientizează gravitatea faptelor lor.
1239
PREVENIREA FENOMENULUI DE BULLYING ÎN MEDIUL ȘCOLAR
Autor: Vasluianu Sorina Elena

Unitate școlară: Liceul Pedagogic „Matei Basarab”, Slobozia
Autor: Vasluianu Bogdan

Unitate școlară: Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Slobozia
Definit ca un comportament ostil/ de excludere și de luare în derâdere a cuiva, de umilire,

fenomenul de bullying a devenit o realitate în mediul școlar. Intimidarea, terorizarea, brutalizare,
cuvinte dure se transformă în probleme reale în sălile de clasă. O simplă necăjire, etichetare, batjocură,
răspândire de zvonuri degenerează, de cele mai multe ori, în violență fizică. Un elev sau un grup își
impune autoritatea, plasându-i pe alții într-o lumină proastă. Dorința de a fi la modă, nevoia de
integrare în anumite cercuri de amici determină în cazul elevilor un comportament agresiv fizic sau
psihologic. Există şi situaţii când copiii imită modelele învăţate - ei acţionează în acelaşi mod în care
au fost trataţi şi ei în contextele lor de viaţă. Şi mai există şi categoria copiilor care interpretează greşit
diferenţele culturale şi etnice.
De-a lungul timpului au fost efectuate mai multe sondaje în cadrul elevilor şi adolescenţilor pe
această temă.
Astfel, în perioada octombrie 2011 - octombrie 2013, Asociaţia Telefonul Copilului a
înregistrat un număr de 2.907 de cazuri de bullying în România.
Conform informaţiilor obținute prin intermediul Telefonului Copilului (116 111), fenomenul
bullying este asociat următoarelor forme:
• bullying fizic - 45,72%,
• bullying verbal - 22,86%,
• bullying emoţional - 15,24%,
• bullying relaţional - 14,28%
• bullying online - 1,90%.
Printre efectele fenomenului bullying, s-au înregistrat:
♣ depresii și tulburări de comportament (33,15%),
♣ excludere şi dificultate în relaţionare (29,78%),
♣ gânduri suicidale (15,17%),
♣ frică şi anxietate (12,92%),
♣ criză de identitate (4,49%),
♣ criză de singurătate (4,49%).
Victimele fenomenului de bullying au fost astfel identificate: adolescenţi (fete 12 - 17 ani -
28.58%, băieţi 12 - 17 ani - 57.14%), dar şi preadolescenţi (fete 8 - 11 ani - 6.67%, băieţi 8 - 11 ani -
7.61%). Deci, în mediul şcolar, aceste grupe de vârstă sunt predispuse să sufere din cauza acestui
flagel social, care a devenit viral în comunităţile şcolare.
La nivelul unității școlare, fenomenul de bullying poate fi combătut stabilind două obiective
majore:
– Stimularea atitudinilor nonviolente în rândul elevilor şi gestionarea situaţiilor de bullying
întâlnite;
– Dezvoltarea cunoştinţelor şi competenţelor elevilor în prevenirea şi combaterea bullying-ului.
Acest fenomen implică o responsabilitate comună atât a personalului didactic, cât și a
părinților, elevilor. Adoptarea unei atitudini comune este cel mai eficient mod de a îmbunătăți
bunăstarea și siguranța elevilor. Astfel, pornind de la aceste obiective comune, în sala de clasă pot fi
afișate și respectate de către elevi câteva reguli:
Nu îi vom agresa pe colegii noștri!
1240
Vom încerca să-i ajutăm pe elevii care sunt agresați.
Vom încerca să-i includem pe colegii excluși.
Dacă știm că cineva este agresat, îi vom spune unui adult din școală.
De asemenea, în cadrul orei de Consiliere și dezvoltare pot fi aplicate metode, pot fi desfășurate
activități care implică obiective precum:
Consolidarea conștiinței de sine, conștiința față de ceilalți din grup;
Dezvoltarea empatiei;
Utilizarea deprinderilor de a cere ajutor;
Sprijinirea unui climat antiviolent.
Așadar, munca în grup nu doar încurajează majoritatea pasivă să-și înceteze atitudinea de
acceptare tacită a fenomenului de bullying, ci să și susțină victimele în mod activ și să reducă efectele
violenței.
Un rol deosebit de important în preîntâmpinarea situațiilor de bullying îl are profesorul. În
calitate de specialist în domeniul educației, profesorul trebuie să fie conștient și atent la semnalele din
partea elevilor. Recurgerea la o poziție de conștiență și observație sensibilă a interacțiunilor sociale din
clasă, fiind în același timp deschis, nepărtinitor, pune profesorul într-o poziție de îndrumare corectă a
situației. Astfel pot fi evitate subestimările, reacțiile exagerate la potențialele semne ale cazurilor de
bullying.
De mare ajutor pentru elevul implicat într-un astfel de fenomen este și părintele. El poate
colabora sfătuindu-și copilul:
Să evite să se afli în preajma colegilor violenți.
Să se gândească la cât de valoros este;
Să-și facă prieteni;
Să ceară sprijinul învățătoarei, dirigintelui, profesorului, consilierului școlar pentru a găsi
împreună soluții de a stopa aceste situații.
1241
Prof. înv. primar Văduva Luiza Adela

Școala Gimnazială Padeș
Școala joacă un rol important în viața cotidiană a copiilor noștri și, la fel ca în cazul
programei școlare, se așteaptă să îi învețe pe copii să gestioneze sentimentele și experiențele negative
și să facă față agresiunii și bullying-ului. Indiscutabil, școala este cheia pentru dezvoltarea cognitivă și
sănătatea mintală și emoțională a elevilor.
Experții au atras atenția asupra faptului că bullying-ul afectează negativ, din punct de
vedere psihologic, întreaga grupă/clasă de copii, nu doar victimele și agresorii. Principala problemă de
sănătate mintală, consecință a bullying-ului, este considerată a fi depresia, victimele prezentând un risc
mare pentru ideația suicidară.
În general, copiii victime prezintă o stimă de sine scăzută și un concept de sine negativ (nu
se consideră suficient de buni). Ei se simt adesea anxioși, rușinați și chiar vinovați pentru ceea ce li s-a
întâmplat. Relațiile lor de prietenie sunt adesea afectate din cauza unei frici sporite de a avea încredere
în semenii lor. Copiii care acționează ca agresori sunt expuși la riscuri mai mari de comportament
antisocial și delincvent, ca adolescenți și tineri, și la implicarea în comiterea de infracțiuni penale, ca
adulți.
bullying-ul capătă noi forme. Spre deosebire de situațiile clasice de bullying, în care comportamentele
de hărțuire se întâmplă față în față, iar victima are posibilitatea de a-și identifica agresorul și de a ști
cui să atribuie comportamentul agresiv, în mediul online acest lucru, de multe ori, nu este posibil. În
plus, dacă în realitate, în dimensiunea offline, comportamentul de bullying se oprește la un moment dat
iar situația umilitoare sau agresivă se încheie, hărțuirea online pare să fie fără sfârșit – ne urmărește în
camera proprie, pe tableta personală, pe laptopul din sufrageria familiei.
Spre deosebire de alte forme de bullying, cyberbullying-ul are un caracter permanent și
anonim, care face ca impactul său negativ să fie uriaș.
Pentru a veni în ajutorul copiilor expuși fenomenelor de bullying și cyberbullying se desfășoară, o
serie de campanii și proiecte menite să crească gradul de conștientizare cu privire la această
problematică și să prevină și să combată aceste fenomene atât în rândul copiilor preșcolari, cât și în
cadrul școlilor și liceelor.
Cyberbullyingul înseamnă bullying prin folosirea tehnologiilor digitale. Se poate întâmpla
pe rețelele de socializare, pe platformele de schimb de mesaje, platformele de jocuri și pe telefoanele
-răspândirea minciunilor sau postarea de fotografii jenante ale cuiva pe rețelele de socializare;
-transmiterea de mesaje supărătoare sau de amenințări prin platformele de schimb de mesaje;
-copierea identității unei persoane și transmiterea în numele acesteia de mesaje răuvoitoare
cuiva.
1242
Dar cyberbullying lasă amprente digitale- înregistrări care se pot dovedi utile și care pot oferi dovezile
Toți prietenii glumesc unii cu ceilalți, dar, uneori, e greu să îți dai seama dacă cineva doar
se amuză sau vrea să te rănească, mai ales în mediul online. Câteodată iau chestiunea în glumă și îți
spun “glumeam doar,” sau “ nu o lua prea în serios.”
Dar dacă te simți ofensat sau crezi că ceilalți râd de tine și nu cu tine, atunci gluma a mers
prea departe.
Dacă continuă chiar și după ce ai rugat persoana respectivă să se oprească și încă te
frământă cele întâmplate, atunci ar putea fi vorba de bullying.
Iar atunci când agresiunea are loc online, poate atrage după sine atenția nedorită din
partea multor persoane, inclusiv a necunoscuților. Oriunde s-ar întâmpla, dacă te nemulțumește, nu ești
obligat să o accepți.
Spune-i cum vrei, dar dacă te face se te simți prost și nu încetează, atunci este mai bine să
ceri ajutor.
Oprirea cyberbullyingului nu se rezumă doar la demascarea hărțuitorilor (bullies), ci
presupune și recunoașterea faptului că toți merităm respect, atât în mediul online cât și în viața reală.
Când agresiunea de tip bullying are loc în mediul online, simți că ești atacat oriunde te-ai
afla, chiar și în propria casă. Poate părea o situație fără scăpare. Efectele pot fi de lungă durată și pot
afecta o persoană în multe feluri:
Sentimentul de a fi luat în râs sau de a fi hărțuit de alții te poate împiedica să te exprimi
liber sau să încerci să rezolvi problema. În cazuri extreme, cyberbullingul poate duce și la suicid.
Agresiunile de tip cyberbullying ne pot afecta în multe feluri. Dar situația poate fi depășită
și persoanele afectate își pot redobândi încrederea și sănătatea.
Dacă simți că ești ținta agresiunii de tip bullying, primul pas este să ceri ajutorul unei
persoane în care ai încredere, precum părinții tăi sau un membru apropiat al familiei sau un alt adult de
încredere.
În școala ta îi poți cere ajutorul unui consilier, profesorului de sport sau profesorului tău
preferat.
Și dacă nu te simți confortabil să vorbești cu o persoană cunoscută, caută un serviciu de
asi stență telefonică din țara ta sau vorbește cu un consilier profesionist.
Dacă agresiunea are loc pe o platformă socială, poți bloca agresorul și îi poți raporta
comportamentul în mod formal pe platforma respectivă. Companiile de rețele de socializare au
obligația de a le oferi un mediu sigur utilizatorilor lor.
Strângerea dovezilor, precum mesaje text și capturi de ecran ale postărilor de pe rețelele
de socializare, poate fi utilă, pentru a arăta ce se întâmplă.
Pentru a pune capăt bullying-ului, agresiunea trebuie identificată, iar raportarea situațiilor
este esențială. De asemenea, poate fi de ajutor și să îi arăți agresorului că acțiunile sale sunt
inacceptabile.
Dacă ești într-o situație de pericol iminent, contactează poliția sau serviciile de urgență din
țara ta.
Bullying-ul are însă efecte și asupra agresorilor, nu doar asupra victimelor.
Astfel, copiii care își agresează sistematic colegii au șanse ca, în adolescență și la vârsta
adultă, să fie consumatori de alcool și alte substanțe cu risc crescut pentru sănătatea lor fizică și
emoțională, să aibă comportamente violente și delincvente (vandalism, violență fizică extremă,
violență domestică, furt), să abandoneze școala, să se implice prematur în relații sexuale cu risc, să
devină adulți cu abilități minime de menținere a unui loc de muncă.
1243
STUDIU DE CAZ
Profesor învățământul preșcolar VărgatuVeronica Daniela

Școala Gimnazială Nr. 5 "Av. Petre Ivanovici", Băilești
Dimen Caracteristici generale Aspecte specifice, Modalităţi,

siunea exemplificări, concretizări metode, instrumente de
identificare a trăsăturilor
Bio- Inaltime medie Observația
fizică Greutate medie Autocaracterizarea
Preșcolarul V. A., în vârstă de Randament fizic slab
5 ani, are o înalțime de 110 cm
și o greutate de 15 kg, clasându-

se în media preșcolarilor de
vârsta lui. Are o constituție

atletică, predominând masa
musculară. Este mereu fricos,
cu griji excesive.
1244
Psihică Gândire logică; Observația
Preșcolarul V. A. are o frică - Memorie vizuală și Autocaracterizarea
intensă legată de un posibil scenariu auditivă slab
negativ. dezvoltate;
- Spirit de observație
Nu este capabil să formuleze slab dezvoltat;
- Motivație și voință
argumente/contraargumente doar atunci cand este in preajma
de figuri cunoscute si familiare.
pentru a susține o idee sau un
punct de vedere fie într-o
conversație, fie într-o fișă de

lucru.
Are o
memorie vizuală și auditivă
foarte bine dezvoltata, reținând
cu ușurință informații diverse

doar atunci cand nu este cuprins de
teamă. Este pasionat de desen și și-ar
dori să-si expuna desenele
într-o revista de specialitate
Are un spirit de
observație foarte bine dezvoltat
doar atunci când reușește să-și

învingă teamă și să privească în ochi
colegii de clasă și prietenii. Preșcolarul
este pasionat de muzica dar nu are
abilități de verbalizare bine puse la
punct, astfel încât comportamentul lui
poate părea deseori nemotivat sau
inexplicabil. De asemenea preșcolarul
practică înotul.
Socio- Crede că nu este Observația

relaţională suficient de bun, comparativ cu Autocaracterizarea
Preșcolarul nu are o viață alți copii. Chestionar de
1245
socială activă pentru ca nu Și-ar dori să fie atitudini sociale
relaţioneaza activ este o remarcat și de a fi în
persoană centrul atenției, dar nu
inchisă, introvertită, fiind uneori reseste pentru că își pierde
incapabil să lege prietenii glasul la auzul anumitor voci
datorită
incapacității de a
relaționa/comunica cu cei din
jur.
Se află în relații foarte

bune cu familia, cu prietenii și
colegii, precum și cu doamna
educatoare, însă uneori are impresia că
aceștia nici nu-l observă.
1246
Anexa 1
Grilă de observație
1.Ați simțit teamă intensă față de situații sociale în care oamenii v-ar fi judecat?
Da
Nu
2.Ați simțit teama de a fi umilit în urma acțiunilor pe care le-ați facut?
Da
Nu
3.Ați simțit teama cu privire la faptul că alți oameni vor observa ca ați roșit, că transpirați, că
tremurați sau ca manifestați alte simptome de anxietate?
Da
Nu
4.Este dificil să vă dați seama ca teama resimțită este exagerată și iarțională?
Da
Nu
5.Situațiile de care vă este teamă vă provoacă teamă de fiecare dată?
Da
Nu
1247
STUDIU DE CAZ
Autor prof. Vereș Simina ,

G.P.P. NR.23/structura Liceului Ortodox “Episcop Roman Ciorogariu”/Oradea
SUBIECTUL X
Data şi locul naşterii. 20.01.xxxx Oradea
Domiciliul: Oradea
Şcoala/clasa: GPP NR.23, structura Liceului Ortodox Episcop “ Episcop Roman Ciorogariu”
Tatăl: A, 33 ani
Ocupaţia : lucrează la o firmă de constructii
Mama: B, 30 ani
Structura şi componenţa familiei: tipul familiei – NORMALĂ
Alte persoane care locuiesc împreună cu familia elevului: la aceeaşi adresă locuiesc părinţii
impreună cu copilul
Relaţii dintre părinţi : relaţiile din cadrul familiei sunt tensionate, conflicte puternice
Condiţii de viaţă şi de muncă ale elevului: condiţii bune, are camera lui unde se joacă .
Dezvoltarea fizică şi starea sănătăţii: este un copil supraponderal spre obezitate, are
probleme de pronunție.
Particularităţi ale debutului ciclului preșcolar: în grupa mică s-a integrat foarte bine, in
grupa mijlocie dacă apărea o discuție în privința unei jucării Subiecul X împingea și își lovea colegii.
În prezent, în grupa mare, Subiectul X nu are prieteni, colegii râd de el pentru că nu il înteleg ce
vorbește, il supără spunându-i că e gras.
- preșcolarul înregistreaza rezultate slabe la activități, atingând cu greu standardele minimale
de performanţă
- având în vedere că repetă grupa mare al doilea an la rând deoarece părinții au hotărât să nu
înscrie la școală pentru a fi mai bine pregătit în următorul an școlar;

Datorită faptului că parinții nu iau o atitidine în privința Subiectului X ( să il ducă la un
logoped pentru a pronunța corect, nu are un program alimentar corespunzător), el nu mai dorește să
vină la grădiniță, este supărat și furios

- este tot timpul deprimat, nu are prieteni şi nu socializează cu colegii;
Comportamentul:
- când trebuie să lucreze individual nu-şi termină niciodată activitatea, nu rămâne liniştit şi îşi
deranjează colegii.
- are putini prieteni şi începe foarte rar o conversaţie
Dialog cu elevul:
-Subiectul X pare la prima vedere un băiat liniştit care evită să vorbească
1248
- El declară că acasă face numai ceea ce vrea el.
Dacă cineva îi zice ceva, imediat sare la bătaie, devine violent.
Dialog cu mama:
Subiectul X este un băiat cuminte, dar și supărat pentru că nu are prieteni, nu își dorește să
meargă la grădință pentru că copiii râd de el. “Eu il duc la McDonald să mâncăm înghețată ca să îi
treacă supărarea”.
Problemele copilului în legătură cu terminarea activităţilor pun în lumină problema de

motricitate fină şi de motivaţie

La grădiniță va lua parte la discuţiile structurate şi nestructurate cu toţi colegii.
Activităţile vor fi terminate în timp util.

1. Va fi implicat în a-şi spune părerea la toate discuţiile alături de colegii săi.
2. I se vor da sarcini precise, fiind implicat în diverse acţiuni, pentru a fi
responsabilizat.

O strânsă legătură cu familia, astfel încât Subiectul X să meargă la ore de logopedie nu îi sunt
suficiente cele de la grădiniță.
Subiectul X va începe un program alimentar recomandat de un medic nutriționist.
situaţiile în care interacţionează cu grupul, prin responsabilizarea sa în competiţii, concursuri.
În timpul unei întâlniri la care au participat mama, educatoarea, directorul şcolii, SubiectulX a
Responsabilităţi
de importantă este sarcina sa. Va lucra o dată pe săptămână cu consilierul şcolii.
1249
Educatoarea îl va ajuta în fiecare zi să găsească răspunsul unei întrebări care va fi pusă în ziua
următoare. Acest fapt are ca scop mărirea participării lui în grupă.
Rolul jucat de educatoare va scădea în funcţie de progresul înregistrat de preșcolar, astfel încât
Participarea elevului la discuţiile din clasă nu va lăsa loc unei intensificări speciale. Băiatul va
fi conştient că răspunsurile corecte date în faţa colegilor sunt de fapt o recompensă “ Ceilalţi vor
vedea că nu sunt aşa de rău.”
O dată pe săptămână vor avea loc şedinţe de consiliere.

O dată pe lună va participa mama Subiectului X
Evaluarea
Subiectul X, mama ş educatoarea.
şi convenabile cu alte persoane.
Faptul că merge la ore de logopedie încet, încet creșterea de stimă a Subiectului X începe să
apară.
Subiectul X de când a început programul alimentar dat de nutriționist se simte mai bine, e mai
vioi, reușește să fie mai rapid și să îndeplinească cerințele la Dezvoltarea Fizică, Sanătate și igienă
personală, de asemenea în pronunțarea cuvintelor se vede o ușoară îmbunătățire.
Părinții vin în ajutorul băiatului, mama pregătindu-i mâncarea după sfaturile nutriționistului, iar
tatăl jucându-se împreună cu el diferite jocuri pe care le-a dat ca temă doamna logoped.
CONCLUZII
În ceea ce-l privește pe Subiectul X lucrurile se desfășoară într-un mod favorabil, bineînțeles că
acesta este un început bun, dar munca nu se oprește aici, ci din contră de acuma înainte trebuie
respectate toate sfaturile cu strictețe și în viitorul apropiat se vor vedea rezultate frumoase.
Părinții au înțeles că legătura educatoare/scoală / părinți este un extrem de important deoarece
doar împreună, uniți vom reuși să avem rezultate frumoase care avantajază copilul.
1250
PREVENIREA BULLYINGULUI LA PRESCOLARI
Prof. Vieru Maria

Gradinita Voinicel, Chitila, Ilfov
Principiul de bază în ceea ce priveste orice actiune de combare a bullyingului urmărește să

obțină împăcarea cu tot ceea ce este diferit, și nu dispariția diferențelor dintre oameni.In mediul
prescolar, incercăm sa-i învățam pe copii să inteleagă și să accepte diferențele dintre oameni, să fie mai
toleranți, nu să eliminăm ceea ce este diferit din viața lor.
O premisă importantă de la care se pornește este percepția pe care o are copilul asupra situației.
Nevoia de a reacționa agresiv este redusa prin oferirea unor modalități de afirmare dezirabilă, sociala.
Putem realiza aceasta preentie prin acțiuni colective: sesiuni de informare cu preșcolarii, cu
cadrele didactice, activități de consiliere la clasă, joc de rol, basme terapeutice sau prin acțiuni
individuale: intervievarea parinților, discuții cu copilul
In unitatea noastra, activitățile colective s-au desfășurat la grupele de clasă și au vizat
informarea preșcolarilor cu privire la comportamentele agresive și consecintele acestora.
Întalnirile de grup organizate cu copii au avut ca obiective: - transferul situațiilor la viata
cotidiană.Astfel, copiii trebuie să aplice în viața de zi cu zi anumite comportamente cu ajutorul
indicațiilor date și prin folosirea unor fișe, jocuri,activitati.La sfarsitul acestora, copii trebuie să devină
liniștiți din punct de vedere motor prin relaxare - descoperirea relației dintre comportamente și
consecințe. Copiii trebuie să descopere o relație directa între comportament și consecințe și sa fie
motivați să-și schimbe comportamentul necorespuzător
In desfasurarea activitatilor: intai stabilim regulile grupului:astfel copii dezvoltă reguli pentru
comportamentul permis și nepermis în grup. Se folosește metoda jocul adversarului cu ajutorul careia
ei ajung să înțeleagă sensul și utilitatea regulilor.
Urmeaza exersarea empatiei: prin care copiii învată să se transpună în locul unei persoane, deci
să recunoască și să respecte sentimentele și gandurile acesteia în contextul experientelor zilnice. Ei
învată să decodifice semnele corespunzatoare, cum ar fi conținutul și tonalitatea unei afirmatii,
gesturile si mimica unei persoane. Cu ajutorul jocului ariciului copiii invată și unele competențe
sociale precum răbdarea și abilitatea de control.
Pentru rezolvarea sentimentului de furie din anumite situatii prescolarii pot asculta sau audia
povesti terapeutice: Copiii învață cu ajutorul unei povești că sentimentele de furie se pot manifesta
diferit și pot avea cauze variate. În cadrul jocului de rol ei învată să manifeste sentimentele de furie în
mod adecvat.
Prin joc ei învata efectele laudei, a ignorării și a criticii, precum și cum să ofere feedback-uri
pozitive. Se urmareste, prin aceste activitati, să se creasca toleranța lor la frustrare prin critici negative,
copiii avand astfel ocazia să exerseze controlul propriilor sentimente.
Cu ajutorul experientelor selectate din viața cotidiană copiii analizeaza experiențe pozitive,
conflicte care s-au rezolvat eficient și sunt sprijiniți să opteze pe viitor pentru soluționarea non-
agresivă a conflictelor. În cadrul activitățiilor colective desfășurate în gradinita s-a încercat aplicarea
unor strategii și materiale care au urmarit un dublu scop: pe de o parte s-a urmarit “învățarea socială”
organizată cu scopul de prevenție sau în mod spontan ca și povestire pentru reglarea conflictelor. La
utilizarea anumitor materiale s-a ținut cont de un aspect important și anume să nu se creeze o situație
de concurență, copii trebuind să fie liniștiți. Cu ajutorul acestei metode s-a obținut relaxarea motorie la
copii, fiind aplicată zilnic, timp de 10-15 minute pană la obținerea unor efecte pozitive asupra tendinței
de a reacționa agresiv.
Exemple de activitati la prescolari:
Povestea minunată a broaștei țestoase
“Broaștei țestoase îi place mult să stea la soare. Ea are o carapace care o protejează, în care își
1251
poate retrage capul și lăbuțele din față și din spate. Broasca țestoasă este un animal liniștit, care nu
scoate nici un sunet, dar are ochi foarte buni și de aceea poate observa foarte bine tot ce se intamplă în
jurul ei. Broasca țestoasă aude foarte bine și observă multe lucruri mai bine decât un animal care face
mult zgomot.”
Joc de rol: Jocul ariciului:
Scopul:Se urmăreşte dezvoltarea capacităţii de empatizare a preşcolarilor, ca bază pentru o
bună dezvoltare afectivă, a competenţei de relaţionare interpersonală şi a atitudinilor pro-sociale,
creşterea capacităţii de auto-exprimare emoţională, reducerea situațiilor de bullying.
Obiective psihopedagogice:
Exersarea empatiei.
Favorizarea exprimării și conştientizării propriilor emoţii şi ale celorlaţi in mod natural, dar și
practicarea unor comportamente sociale adaptate vârstei şi diferitelor contexte sociale.
Extinderea comportamentului format la viaţa de zi cu zi şi dezvoltarea autocontrolului.
Material: Povestea ariciului şi jocul de rol
Desfasurare: Pentru exersarea empatiei preşcolarilor se desfăşoară Jocul Ariciului, pe care
educatoarea sau consilierul îl introduce citindu-le o scurtă poveste - O să vă spun astăzi o poveste
despre ceva ce mi s-a întamplat mie şi poate chiar şi vouă. Ascultaţi cu atentie! Acum cateva zile
mergeam printr-o pădure. Era deja pe înserate. Dintr-o dată frunzele de pe jos s-au scuturat şi am văzut
in faţa mea un arici. Probabil căuta mancare. Am vrut să văd ariciul mai de aproape. Nu am mai văzut
niciodată un arici atat de aproape. Pe măsură ce mă apropiam...oare ce credeţi că s-a
intamplat?...Exact, ariciul s-a strans, deoarece pămantul a tremurat sub paşii mei. Oare credeţi că şi
oamenii se strang, se închid uneori asa ca ariciul...şi nimeni nu mai poate ajunge la ei? Oare cum
credeţi că se vede acest lucru la oameni? Ce fac şi ce nu fac oamenii atunci? Dacă cineva incearcă să
se apropie de ei, inţeapă asa cum face ariciul? Oare ce motive au oamenii să se retragă aşa?
Instructaj: Astăzi o să ne jucăm Jocul Ariciului. La joc participă cate doi copii. Unul dintre ei
va fi ariciul, va incerca să se strangă ca un arici, iar celălalt copilul care vine prin pădure si-l sperie pe
arici şi trebuie să incerce să-l facă să se deschidă. Cel care va fi arici trebuie să-şi inchipuie că ceva l-a
supărat foarte tare, cineva l-a jignit şi l-a rănit, l-a speriat, de aceea se retrage ca un arici şi îşi scoate
ţepii ca să împungă.Copilul care trebuie să-l facă pe arici să se deschidă trebuie să se străduiască şi să
facă tot ce poate pentru a reuşi acest lucru, dar nu are voie să folosescă violenţa. Noi ceilalţi vom
observa cu atenţie ce face ariciul şi ce face copilul care vrea sa- ajute să se deschidă. Fiecare dintre voi
se va juca, fie în roul ariciului fie în rolul băieţelului care merge prin pădure.
Discutarea experienţelor din cadrul jocului: A fost greu sa-l faceţi pe arici să se deschidă?,
copiii îşi împărtăşesc experienţele şi se discută sentimentele de pe parcursul jocului de rol. Se pot face
si conexiuni cu experienţele lor, din viaţa reală în scopul generalizării la viaţa cotidiană. Cum face
mama ta atunci cand tu ești supărat- speriat- obosit- dezamăgit,interesat?
Deschiderea copiilor pentru a povesti experienţe similare depinde foarte mult de structura
grupului şi de atmosfera existentă, dacă îşi sunt simpatici şi au încredere unii în alţii.
Durata: 40-45 minute
In papucii celuilalt- joc
Grup țintă: preșcolarii
Scop:
dezvoltarea empatiei,
conștientizarea trăirilor celuilalt. –
dezvoltarea inteligenței interpersonale
formarea unor relații sănătoase cu ceilalți;
înțelegerea modului în care se simt ceilalți și, astfel, reducerea comportamentelor care le
dăunează acestora;
reducerea acțiunilor agresive ale copiilor, precum și fenomenul de bullying;
1252
construirea moralitații și a responsabilitatii față de propriul comportament.
Desfășurarea activității: Pentru acest joc, este nevoie să strângem perechile de papuci ale
tuturor membrilor clasei/grupei de prescolari. Apoi, îi invitam pe un copil să se pună în papucii unei
persoane din clasa, să gandească precum acea persoană, să simtă ce simte acea persoană. Îi puteți oferi
diferite situații. Spre exemplu, dimineata, când toți vă pregătiți să plecați spre sala de mese si sunteți pe
fugă pentru a ajunge la timp dar trebuie sa strangeti jucariile imprastiate de alti copii. Prin acest joc,
copilul înțelege modul în care se simt ceilalți într-un anumit context.
La finalul activitatii se poate formula împreună cu copiii un slogan pentru întregul grup,
folosindu-vă de întrebările următoare: Ce am învățat astăzi? La ce este util?
Trebuie sa ne asiguram că afirmația e scurtă, pozitivă și ușor de reținut si putem sa o scriem și
poziționa într-un loc vizibil în clasă.
1253
ÎMPREUNĂ OPRIM BULLYING-UL ȘI CYBERBULLYING-UL
Profesor învățământ preșcolar Vlaciu Marina-Simona

Grădinița „Căsuța copilăriei” Buftea, Ilfov
Fiecare copil este diferit! Unii sunt scunzi, înalți, supraponderali, subponderali, cu nevoi
speciale, care se îmbracă și arată diferit, însă toți sunt speciali în felul lor.
Există o mulțime de tipuri de agresiune, dar cele mai cunoscute sunt bullying-ul, pe care îl
întâlnim în școli și cyberbullying-ul, în mediul virtual, online.
Bullying-ul este acel comportament agresiv, intenționat, regulat, repetativ, menit să producă
suferință, implicând în același timp un dezechilibru de putere și tărie între agresor și victimă și care
poate fi fizic, verbal, emoțional/psihologic. Cu alte cuvinte, bullying-ul reprezintă un amestec
consistent de durere, răni, repetiție, dezechilibru de putere, plăcere și superioritate evidentă din partea
agresorului și sentiment de opresiune din partea victimei.
Cyberbullying-ul implică, în schimb, utilizarea mediilor electronice (telefon, internet, ,
platforme foto-video, rețelele de socializare: Facebook, Instagram, Whatsapp, e-mail etc.) menite să
rănească o altă persoană. Pe scurt, acesta include insulte, mesaje de intimidare, hărțuire sexuală, ocară,
ridicularizare, iar de cele mai multe ori, agresorii stau sub umbra anonimatului. Aceștia trimit mesaje
răutăcioase și amenințătoare unei persoane, folosindu-se de „social media”.
Aceste două tipuri de agresiune nu cunosc limite. În timp, crește dezechilibrul de putere, cu
frecvență și intensitate care variază.
De altfel, răspândesc zvonuri, mesaje de discreditare și dezvăluie secrete neplăcute despre o
altă persoană în mediul virtual, afectându-i reputația în mod negativ. Totuși, nu orice glumă din mediul
online devine cyberbullying, așa cum nici orice comportament violent este bullying.
În cazul în care părinții și cadrele didactice nu intervin să medieze situația, unii copii
(victimele) pot ajunge până la traume, depresii, tulburări psihologice și de anxietate.
Atât părinții, cât și cadrele didactice au rolul de a discuta cu copiii despre comportamentele
sociale pozitive și negative, fizic și online. De altfel, trebuie să le dezvolte și stimuleze empatia,
întrebându-i cum s-ar simți dacă ei sau cineva apropiat ar deveni victima unui comportament de
bullying/cyberbullying.
Aceștia trebuie să încurajeze copiii să discute despre școală, evenimente sociale, prieteni,
acordându-le atenția cuvenită.
Momentele de compasiune și generozitate ale copilului față de ceilalți trebuie să fie apreciate ,
arătând, astfel cât de valoroase sunt aceste comportamente pozitive, ajutându-l să descopere
sentimentul de bine pe care îl trăiește fiecare persoană când face o faptă bună.
Putem pune stop bullying-ului și cyberbullying-ului fiind toleranți, amabili, respectuoși și să ne
susținem unii pe ceilalți. Nimeni nu merită să fie hărțuit din orice motiv.
„Nu accepta definiția nimănui despre viața ta, ci definește-te pe tine însuți” - H. Fierstein
1254
BULLYING-UL ȘI CYBERBULLYING LA ȘCOALĂ
Voicea Elena Mădălina

Școala Gimnazială Nr. 5 ”Av. P. Ivanovici”
În mod tradiţional, şcoala este locul de producere şi transmitere a cunoaşterii, de formare a

competenţelor cognitive, de înţelegere a sensului vieţii şi a lumii care ne înconjoară, de înţelegere a
raporturilor cu ceilalţi şi cu noi înşine. Şcoala este acel mediu care educă în fiecare copil dorinţa de a
reuşi şi a face faţă provocărilor. În acest context, pare a fi un inconvenient a vorbi despre agresiune şi
violenţă în mediul şcolar, mediu pe care societatea contează cel mai mult în formarea unei personalităţi
căreia viitorul îi aparţine. Şi totuşi, acţiunile violente şi agresive manifeste în şcoală sunt un subiect
central al numeroaselor dezbateri mediatice. Conform mai multor sondaje efectuate, unul dintre cinci
elevi a fost victima unei agresiuni care a avut loc în unitatea de învăţământ, peste jumătate dintre cei
intervievaţi declarând că violenţa în şcoli este o problemă permanentă. De la formele cele mai agresive
(bătăi, furturi, distrugeri de bunuri) până la cele mai puţin şocante, cum ar fi violenţele verbale, se
perindă zilnic în faţa ochilor noştri. Cât de delicat şi complex ar părea fenomenul violenţei în şcoală,
stăpânirea acestuia este posibilă prin cunoaşterea cauzelor, originilor, formelor de manifestare.
Literatura de specialitatea supune analizei prin a face delimitări între două concepte: agresivitate şi
violenţă. Fenomenul „bullying” în şcoală este o categorie de comportament agresiv ce implică un
dezechilibru de putere, iar actul agresiv este repetitiv. Acest fenomen este prezent în fază incipientă la
grădiniță, iar la școală se dezvoltă drastic. Acest fenomen de bullying se desfășoară față în față, dar
acest fenomen se întâmplă și în mediul online numit cyberbullying.
Bullying-ul poate lua diverse forme, de la tachinări, zvonuri sau minciuni despre persoana
vizată, excludere dintr-un grup, amenințare și până la agresiune fizică. Școala este mediul propice
pentru descărcarea de frustrări, pentru că aici copilul își poate manifesta lupta pentru putere. De obicei
acesta se manifestă astfel, copilul caută un individ mai slab decât el și încearcă să-l domine și prin
intermediul lui să scape de problemele sale (lovește, scoate în evidență defecte fizice, jignește și pune
diverse porecle).
Cauzele apariției acestui fenomen îl reprezintă și oglinda dezechilibrului din familie. Copiii își
copiază părinții, bunicii, rudele apropiate. Din aceste considerente, violența domestică naște agresori.
La apariția acestui fenomen în clasa de elevi am recurs la următoarele acțiuni: am purtat
discuții cu elevul pentru a înțelege postura în care se expune și să conștientizeze consecințele pe care le
poate avea; am oferit exemple de comportare pozitivă în situație de stres; exerciții pentru a-l învăța pe
copil cum să își controleze propriile reacții; am discutat cu părinții copilului despre comportamentul
elevului și le-am sugerat să orienteze copilul spre activități sportive care să-l ajute în a se
autodisciplina și să elimine toate emoțiile negative și frustrările. Pe lângă toate acestea și cu acordul
părinților am cerut ajutorul și consilierului școlar pentru câteva ședințe.
Pentru combaterea acestui fenomen ar trebui luat mai multe măsuri precum: reglementarea
consilierii psihologice în unitățile de învățământ, introducerea unor teme legate de bullying în
curriculum școlar în cadrul orelor de dirigenție, supravegherea video în spațiile publice din perimetrul
instituțiilor de învățământ.
Evoluția fenomenului de cyberbullying în România este strâns corelată cu evoluția internetului.
Cyberbullying-ul a devenit în ultimii ani un fenomen din ce în ce mai complex, din pricina
dezvoltării tehnologiei și apariției noilor site-uri de socializare, pe care copiii și tinerii din România le
frecventează aproape zilnic. Rețelele de socializare încurajează distribuirea datelor cu caracter personal
(adrese, poze, informații personale) care, ajunse în posesia unor persoane rău-intenționate, pot deveni
premisa unor acțiuni ce dăunează integritatea individului și îl afectează psihic pe termen mediu și lung.
În România fenomenul de cyberbullying este frecvent întâlnit, țara noastră poziționându-se pe primul
loc în topul statele europene privind rata de manifestare a actelor de cyberbullying. Din păcate, la
1255
nivelul României nu există o legislație specifică, care să permită monitorizarea acestui fenomen
periculos. Pe de altă parte, statisticile îngrijorătoare și gravitatea actelor de cyberbullying, înregistrate
la nivelul Statelor Unite ale Americii, au determinat autoritățile să ia măsuri legale pentru
reglementarea acestui fenomen, concretizate prin adoptarea unor legi specifice. Urmând modelul
american, un prim pas important în combaterea hărțuirii în mediul online în România, este formularea
unui articol de lege, care să prevadă cyberbullying-ul ca infracțiune, întrucât prezintă pericol social și
trebuie sancționat penal.
În definirea legii, este necesară utilizarea termenului englezesc, deoarece acesta se referă la
hărțuire în toate formele ei, comise prin intermediul mijloacelor electronice, noțiunea neavând un
echivalent în limba română. Formularea legii presupune în primul rând definirea condițiilor și
împrejurărilor în care legea se aplică, urmată de conduita ce trebuie respectată și de sancțiunea ce se
aplică în caz contrar.
Media de vârstă la care copiii afirmă că au utilizat internetul pentru prima dată¬ este de 8 ani,
în scădere cu doi ani raportat la vârsta medie rezultată în urma studiului din 2010, realizat de EU Kids
Online. 78,4% dintre copii declară că folosesc internetul zilnic sau aproape zilnic, majoritari fiind din
mediul urban, iar navigarea se face după mai multe tipuri de dispozitive. 90% dintre copii afirmă că
utilizează minimum o rețea socială, remarcându-se o creștere de aproximativ 3 procente față de
rezultatele studiului efectuat în 2013. Rețeaua socială preferată a copiilor români este Facebook, în
proporție de 95%. Pe lângă aceasta, Google+ ocupă locul al doilea, Ask.fm locul al treilea, urmate de
Twitter și Hi5 (care astăzi este folosit doar de 5,5% dintre persoane).
Raportat la setările de confidențialitate a profilului deținut pe rețeaua de socializare favorită,
35% dintre copii afirmă că acesta este privat, în timp ce 33% afirmă că acesta este public. Copiii din
mediul urban tind să fie mai restrictivi decât cei din mediul rural, iar fetele mai restrictive decât băieții.
6,5% dintre respondenți au declarat că nu știu dacă profilul lor este public sau privat. Dintre
informațiile pe care copiii le furnizează pe site-urile de socializare, se remarcă: poze în care se distinge
clar fața copilului (81%), numele de familie (61%), numele școlii la care învață (59%) și vârsta corectă
(47%). În plus, 16% dintre ei au făcut publică adresa de acasă, iar 10% dintre ei numărul de telefon.
58% dintre copii afirmă că și-au făcut prieteni noi pe internet în ultima lună,¬ 55% dintre ei au
adăugat persoane necunoscute în lista de prieteni și 10% au trimis informații.
Aproape 50% dintre copii afirmă că au luat contact cu persoane pe care nu le cunoscuseră față
în față, procentul fiind mai mare în cazul celor din mediul urban. Mai mult, 58% dintre aceștia s-au
întâlnit ulterior față în față cu persoana întâlnită, inițial, online. Procentul este în creștere cu 3% față de
rezultatul obținut cu doi ani în urmă. 33% dintre copiii care s-au întâlnit față în față cu o persoană
necunoscută de pe internet afirmă că persoana respectivă era complet străină, în timp ce 56% că era
prieten sau membru al familiei unei alte persoane pe care o cunoștea din viața reală. Modul principal
prin care copiii intră în contact cu necunoscuți pe internet este printr-o rețea socială (62%), urmată de
chat (35%), site-uri de jocuri (17%) și mesagerie instant (14%). 20% dintre copiii ce au ales să
întâlnească o persoană cunoscută pe internet afirmă că au fost deranjați de acea persoană: fetele mai
mult decât băieții. Comparativ cu rezultatele obținute cu doi ani în urmă, procentul acestor copii a
crescut cu 10%. Vârsta persoanei cu care copiii au avut o experiență neplăcută în urma întâlnirii față în
față este, în medie, superioară vârstei lor. Înainte de întâlnirea cu persoana necunoscută, majoritatea
copiilor (65%) afirmă că au înștiințat o persoană apropiată cu privire la ceea ce urmau să facă; dintre
aceștia însă doar 27% au mărturisit unui adult, restul vorbind cu alți copii/adolescenți. Raportat la
totalul copiilor ce au experimentat situații neplăcute cu necunoscuții cunoscuți pe internet, cu care s-au
întâlnit ulterior, majoritatea acestora preferă să nu răspundă sau afirmă că nu știu ce s-a întâmplat în
timpul întâlnirii. Dintre cei care menționează ce anume i-a deranjat, cei mai mulți fac referire la
violență de limbaj. Aproximativ 9% din cazuri au implicat totuși agresiuni fizice sau sexuale. 33%
dintre copiii chestionați afirmă că au văzut imagini cu caracter sexual în ultimul an, majoritatea pe
internet (75%), prin imagini care apar accidental pe site (67%). Mai mult, cei mai dintre aceștia sunt
1256
băieți. 22% dintre responenți au primit mesaje sau fotografii cu conținut sexual explicit, majoritari
fiind cei din mediul urban. 41% dintre copii au fost afectați de fenomenul de sexting cel puțin o dată pe
lună în ultimul an. Dintre aceștia, 42% afirmă că li s-a trimis personal un mesaj sau o imagine cu
conținut sexual, 8% că li s-a cerut să vorbească despre acte sexuale și 5% că li s-a solicitat o fotografie
sau o înregistrare cu propria persoană în ipostaze indecente. Copiii cu vârsta între 10-14 ani afirmă
într-o măsură mai mare că au răspuns unor astfel de provocări, față de adolescenți. 4% dintre copii
afirmă că au postat ei înșiși mesaje cu caracter sexual. Aproximativ 45% dintre copii afirmă că au fost
deranjați/jigniți în ultimul an în¬ mediul virtual. Rezultatele sunt îngrijorătoare, în condițiile în care, în
studiul făcut cu doi ani în urmă, procentul era cu 13% mai mic. Mediul de proveniență nu face
diferența. În acest caz, procentul celor din mediul urban afectați de cyberbullying fiind aproximativ
același cu al celor din mediul rural. Majoritatea copiilor afirmă că sunt deranjați sau jigniți pe internet
atunci când interacționează cu alte persoane prin intermediul rețelelor de socializare al chatului și
jocurilor. Procentul celor care afirmă că experiența neplăcută a avut loc pe o rețea socială este mai
mare decât cel înregistrat cu doi ani în urmă, cu toate că accesul la acest tip de rețea a rămas relativ
constant. Nu există însă diferențe semnificative în ceea ce privește variabilele socio-demografice,
precum mediul, vârsta și genul. Modul predominant în care au fost deranjați pe internet este trimiterea
de mesaje jignitoare, cei din mediul rural fiind mai afectați de acest lucru, urmat de amenințări,
excluderea din anumite activități sau postarea online a unor mesaje (inclusiv imagini și videoclipuri)
defăimătoare la adresa copilului în cauză. 17% dintre copii au jignit ei înșiși pe cineva în ultimul an
(mai mult cu 5% decât cu doi ani în urmă).
II) Opiniile părinților: 68% dintre părinții respondenți afirmă că folosesc internetul, majoritari
fiind cei din mediul urban. 79% dintre părinți spun că locul unde copiii lor petrec timp online este
camera proprie, altă cameră folosită la comun cu alți membri ai familiei (68%), oriunde atunci când
folosesc dispozitive mobile portabile (53%), la rude sau prieteni (52%). Răspunsurile sunt similare
celor oferite de copii. Majoritatea părinților afirmă că vorbesc cu copiii despre ce fac aceștia din urmă
în mediul online (70%), 49% că se află în proximitate, iar 31% că desfășoară împreună cu copiii
activități online. Cei mai mulți dintre părinți le prezintă copiilor modul de folosire a internetului, cum
să reacționeze la diverse postări online, cum să utilizeze în siguranță internetul, cum să se poarte cu
alte persoane cunoscute online etc. 8% dintre părinți le permit copiilor comunicarea de date personale,
iar 41% dintre aceștia acceptă postarea de poze pe rețelele de socializare. Față de acum doi ani, totuși,
părinții au devenit mai restrictivi. Aproximativ 50% dintre părinți verifică contactele adăugate de
copii, informațiile publice și istoricul copilului. În plus, 40% dintre părinți menționează că citesc
mesajele primite de copii pe messenger, email sau chat. 17% dintre părinți utilizează programe de
control parental sau programe ce limitează timpul petrecut pe internet. 41% dintre părinți menționează
că printre riscurile întâmpinate de copiii lor se¬ regăsește expunerea la imagini violente. 15% dintre
părinți afirmă că fiul/fiica lor s-a întâlnit față în față cu o persoană cunoscută pe internet, 13% că le-au
fost expuși copiii unor imagini cu caracter sexual, iar 10% că au fost afectați de sexting. Procentele
datorate răspunsurilor părinților sunt mai scăzute decât cele ce reies din răspunsurile copiilor, ceea ce
demonstrează că părinții nu cunosc în întregime problemele întâmpinate de copii online. Procentele
sunt, din fericire, inferioare cele obținute în urma studiului efectuat cu 2 ani în urmă. Principalele
surse de informații cu privire la utilizarea sigură a internetului sunt¬ reprezentate de familie (56%),
canalele media (51%), propriul copil (37%) și școala copilului (33%). Sursele dezirabile de informare
sunt însă școala unde învață copilul, urmată de furnizorii de servicii de internet, organizațiile de
protecție a copilului și autoritățile, reprezentând, de fapt, instituțiile care, în opinia părinților, ar trebui
să le ofere copiilor lor informații cu privire la siguranța pe internet.
1257
CONCLUZII
În contextul societății actuale, puternic informatizate, cyberbullying-ul a devenit un fenomen
larg răspândit și cu un impact major asupra integrității psihice și fizice a victimelor, care sunt cu
precădere copii sau adolescenți. În ceea ce privește manifestarea fenomenului în România, în pofida
statisticilor îngrijorătoare, statul român nu are în acest moment un cadru legal specific pe
cyberbullying, însă legislația care se aplică în astfel de cazuri este cea care se pliază, în funcție de caz,
pe articolele de lege existente fie în codul penal, fie în codul civil. Pe de altă parte, la nivelul SUA,
consecințele acestui fenomen au fost conștientizate, fiind luate măsuri atât de natură legislativă cât și
socială. Astfel putem îmbunătăți măsurile adoptate împotriva cyberbullying-ului, în România, pornind
de la modelul american. În acest sens, propunem un articol de lege care vizează cyberbullying-ul ca
infracțiune, stabilirea unor politici bine definite ale școlilor referitoare la această problemă și
implicarea autorităților în colaborare cu organizațiile în procesul de informare a publicul larg despre
acest fenomen. 22 http://deletecyberbullying.eu/ 123 Pe lângă toate acestea, un rol foarte important în
prevenirea cyberbullying-ului îl au părinții, întrucât aceștia pot limita accesul copiilor în mediul online
și desigur, pot influența comportamentul acestora în relațiile cu cei din jur.
Cyberbullying-ul nu este o problemă de ignorat, ci, dimpotrivă, trebuie să învățăm să ne
apărăm de astfel de pericole, mai ales în contextul în care utilizarea internetului a devenit o rutină. Nu
trebuie să râmânem pasivi în fața acestui fenomen, aparent inofensiv, întrucât consecințele sunt mult
mai grave și doar prin implicarea părinților, școlilor, autorităților și organizațiilor de profil, putem
lupta împotriva cyberbullying-ului. Desigur, un cadru legislativ riguros, alături de alte măsuri sociale
nu vor conduce la eliminarea completă a cyberbullyingului, dar cu siguranță, în timp, va determina o
ameliorare a acestui fenomen specific societății informaționale.
1258
COPIII TREBUIE TRATAȚI CU RESPECT!
STUDIU DE CAZ
Prof. Voina Anca

Liceul Tehnologic de Industrie Alimentară ”Terezianum ” Sibiu
Problema :
Elevul P.C din clasa a XI-a prezintă un comportament neadecvat față de un coleg de clasă,
respectiv jigniri repetate adresate elevului V.N. Elevul N.C, a reclamat dirigintei următoarele
Elevul V.N este ridiculizat de către elevul P.C pentru faptul că este obez în recreație, fiind
adesea numit „ purcel ”.
Este ridiculizat pentru că refuză să participle la orele de sport alături de colegii săi.
Elevul P.C îi fură zilnic mâncarea din ghiozdan.
Este ridiculizat pentru faptul ca nu are nici un prieten;
Parinții elevului V.N au spus că aceasta suferă foarte mult din cauza acestor ridiculizari
repetate și plange zilnic din această cauză; mai mult, are zile în care refuzăsă meargă la școală din
cauza intimidărilor la care este supus. Singurul refugiu rămânând mâncarea.
Obiective :
ETAPE: A . ABORDAREA CAZULUI

Nevoia de a provoca suferință prin jigniri.
manifestă dezinteres față de marea majoritate a materiilor.
Limbajul scris/oral – destul de bogat;
Imaginaţia – peste medie;
Voinţa – are voință, este nehotărâtă, nu are răbdare;
Deprinderi verbale, senzoriale, motrice – normale, corespunzătoar vârstei;
pozitive şi negative în perioade foarte scurte de timp.
Caracter – pozitiv, destul de combativ, cooperant dacă are interes: dezinteresat de şcoală pentru
că nu are un stil de muncă corespunzător, este împrăştiat. are o atitudine oscilantă faţă de propria
1259
persoană şi faţă de colegi, în general sociabil, asertiv, dar deosebit de agresivă (verbal) ;
Echilibrul sistemului nervos - elevul prezintă o labilitate psihică destul de accentuată
3.Probleme medicale
4.Relaţii sociale
Familie – elevul a fost crescut de mama de la varsta de 14 ani . Părinții fiind divorțați.
Tatăl este deosebit de agresiv cu toţi membrii familiei. Foarte autoritar, cu un temperament
predominant coleric; Nu are şi nu a avut decât un rol decorativ în creşterea şi educarea celor 2 copii.
Mama se ocupă de educația celor doi copii având două lucuri de muncă este dezechilibrată
emoţional şi afectiv, hiperemotivă, suprasaturată de multitudinea de sarcini şi de factori de stres cărora
trebuie să le facă faţă.
Fraţi
– elevul are un frate mai mic de 10 ani. Cu care nu se află în relații bune neglijandu-l total.
Grupul de prieteni
Colegii de clasă
– are relaţii încordate cu colegii de clasă, care îl ocolesc din cauza jignirilor aduse.
la intrarea în liceu şi s-au agravat la terminarea clasei a X-a.
Fără probleme deosebite până în clasa a X-a .
În familie au existat întotdeauna relaţii conflictuale, o atmosferă tensionată, greu de
suportat; Mama nu are timp de educația copiilor. Tatal nu este interest de traseul educațional al
copiilor.

Conflictualitatea familiei, tensiunile în relaţiile dintre părinţi au dus la apariția
comportamentului jignitor al elevului. Acesta imitându-si tatal. şcolar;
Răsturnarea sistemului de valori al elevului duce la apariția unei crize de identitate;
Lipsa sfaturilor și lipsa unui traseu în viaţă conduce la dezorientare şi eşec şcolar;
emoţionale.
În urma discuţiilor puratate cu elevul P.C şi cu mama acestuia s-a constatat că visul lui
cel mai mare este să urmeze o carieră în domeniul sportiv către care are reale înclinaţii.
Pentru viitorul apropiat tânărul şi-a propus:
1260
Să studieze suplimentar la obiectele la care are problem.
Să reuşească să intre la Facultatea de educație fizică și sport;

- modificarea sistemului de valori a elevului prin aplicarea testelor de determinare a


- părinţi;
- profesori;
- colegi;
- anturaj.

2.Formularea de prognoze privind evoluţia ulterioară a elevului.
1261
PROGRAM EDUCAȚIONAL
„ ALEGE SA NU FII VIOLENT!”
-program de prevenire a fenomenului de violenta si bullying in mediul scolar
Carmen Voinea Mitru

Scoala Gimnaziala Nr. 8 Sibiu
Argument
. Apariţia diferitelor forme de violenţă în mediul şcolar pare aproape o fatalitate şi devine,
adesea, un lucru obişnuit, cu care semenii coexistă fără măcar a se mai sesiza asupra pericolului.
Chiar dacă reprezintă o problemă delicată, punerea sub control a fenomenului violenţei nu se poate
face decât dacă îi sunt cunoscute cauzele, originile, formele de manifestare şi posibilităţile de
prevenire. Problema violenţei în şcoală poate şi trebuie să devină o temă de reflecţie pentru toti cei
implicaţi în actul educaţional.
Pentru a putea derula programe de prevenţie şi intervenţie este importantă înţelegerea
fenomenului de hărţuire şi violenţă în şcoli şi caracteristicile atât ale agresorilor cât şi ale
victimelor. Olweus (1994) a descris violenţa ca şi un tip special de agresiune, în care cineva atacă
fizic sau ameninţă o persoană, care este slabă şi fără putere, pentru a o face să se simtă speriată,
restricţionată sau supărată pentru o perioadă considerabilă de timp, atât datorită traumei emoţionale,
ce urmează unui asemenea atac, dar şi datorită fricii de noi atacuri.
Factori ai violenţei în mediul şcolar:
Factorul familial
Cercetările în ceea ce priveşte implicarea factorului familial în comportamentul agresiv
confirmă faptul ca copiii agresivi provin, de regulă, din familii în care părinţii înşişi sunt agresivi, şi
metodele disciplinare sunt ne adecvate, fiind deseori brutale. Studiile privind relaţiile dintre tatăl tiran
şi copii menţionează faptul ca adeseori pot avea loc conflicte, care pot sfârşi printr-o ruptură a
relaţiilor cu părinţii şi fuga de acasă a adolescentului precum şi prin vagabondaj. Tinerii care sunt
deseori victime ale hărţuirii şi violenţei provin în special din familii hiper-protective în care
părinţii sunt cei care îndeplinesc toate nevoile copiilor, îi controlează, nu-i lasă să-şi creeze
propriul lor grup de prieteni, familia ţinând locul colegilor de la şcoală, a prietenilor din faţa blocului,
a prietenului celui mai bun şi aşa mai departe. Aceşti tineri devin dezadaptaţi şi izolaţi social, ei nu
ştiu să ia decizii în situaţii problematice, să reacţioneze în anumite situaţii de viaţă, să se adapteze la
diferiţi factori de mediu.
Factorul social
întreţină violenţa şcolară: situaţia economică, slăbiciunea mecanismelor de control social,
inegalităţile sociale, criza valorilor morale, mass-media, disfuncţionalităţi la nivelul factorilor
responsabili cu educaţia tinerilor, lipsa de cooperare a instituţiilor implicate in educaţie.
Conjunctura economica şi sociala provoacă anumite confuzii în rândul tinerilor, care încep sa se
şcoala nu îi asigură inserţia profesională. Valorile tradiţionale promovate în şcoală – munca, meritul,
efortul – cunosc o degradare vizibilă. Un mediu social în criză afectează profund dezvoltarea
personalităţii elevului şi a individului, în general.
1262
Factorul individual
Un factor important al comportamentelor agresive este intoleranţa la frustrare. Starea de
frustrare se manifestă printr-o emotivitate mărită, şi în funcţie de temperamentul individului, de
structura sa afectiva, se poate ajunge la un comportament violent, individul ne mai ţinând seama de
normele şi valorile fixate de societate. Frustrarea afectivă este una din cauzele cele mai frecvente
ale problemelor de comportament. Dobândirea toleranţei la frustrare depinde de nivelul de
autocontrol, de temperament dar şi de norma de internalitate.
Factorii individuali ce ţin de personalitatea victimei fac referire la tipurile de interacţiuni
cu ceilalţi; persoanele care pot devenii uşor ţinta hărţuiri şi agresiunii sunt persoane retrase, izolate
social, anxioase, cu slabe abilităţi de comunicare, nu au deprinderi sociale bine dezvoltate, sunt
submisive. În acelaşi timp persoanele dispuse spre a fi ţinta agresorilor trăiesc sentimente de
inferioritate în relaţie cu ceilalţi, stimă de sine scăzută, imagine de sine negativă, lipsa sau slabe
metode de coping şi incapabil să facă faţă propriilor probleme. De asemenea sunt emotivi şi se auto
culpabilizează pentru ceea ce li se întâmplă
.
Şcoala ca sursă de violenţă
O primă sursă se referă la deficienţele de comunicare, ca o sursă fundamentală a hărţuirii şi
violenţei în şcoli. Cei mai mulţi elevi investigaţi argumentează comportamentul violent prin faptul ca
unii profesori nu sunt deschişi la comunicare.. Este evident ca elevii au aşteptări mult mai ridicate
privind relaţia lor cu profesorii, doresc ca aceştia sa fie mai deschişi, mai direcţi, mai apropiaţi de
problemele lor.
Altă sursă identificată este evaluarea rezultatelor elevilor şi climatul de competiţie – cauze ale
frustrărilor elevilor. În ciuda eforturilor de reformă a sistemului de evaluare a rezultatelor şcolare din
ultimii ani (introducerea calificativelor, luarea în considerare a mediei de absolvire la examenele
naţionale şi la cele de admitere în învăţământul superior, încercările de introducere a unui portofoliu
de educaţie permanentă), investigaţia de faţă arată că evaluarea continuă este o sursă de stres şi
frustrare pentru elevi. Astfel, majoritatea eleviilor investigaţi apreciază ca unii profesori nu le
evaluează corect rezultatele. Subiectivitatea în evaluare poate fi cauza posibilă a violenţei elevilor,
dar, în opinia acestora, incidenţa acestei cauze nu este la fel de importantă.
O alta cauză a violenţei, în opinia elevilor, este impunerea cu orice preţ a autorităţii
profesorului.
Elevii investigaţi resimt impunerea autorităţii profesorului ca o sursă importantă a reacţiilor
de tip violent. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât opinia lor, în legătură cu profesionalismul şi
pregătirea cadrelor didactice (componenta importantă a autorităţii profesorului) este de multe ori destul
de critic.
1263
SCOPUL PROIECTULUI
Conştientizarea elevilor cu privire la importanţa dezvoltării competeţelor sociale şi
emoţionale necesare menţinerii relaţiilor armonioase, într-o instituţie şcolară.
Prevenția şi intervenţia primară în cazul violenţei şcolare.
OBIECTIVE SPECIFICE
La final de proiect, elevul:
O1. Promovarea de exemple de bune practici pentru reducerea manifestărilor violente

adresate unui număr de min. 30 elevi din cadrul Scolii Gimn.NR.8 Sibiu prin participarea elevilor la
cel puțin 2 activități din cadrul proiectului în anul școlar 2021-2022
O2. Identifcarea a cel puțin 4 urmări negative ale violenței în mediul școlar de către c e i
3 0 elevi din cadrul Scolii prin aplicarea, interpretarea și prelucrarea de chestionare cu tematică
specifică în anul școlar 2021-2022
O3. Identifcarea a cel puțin 2 modalități de gestionare a violenței în mediul școlar de

către m i n 30 de elevi din cadrul Scolii prin aplicarea, interpretarea și prelucrarea de chestionare
cu tematică specifică în anul școlar 2021-2022
O4. Implicarea unui număr de min 20 părinți ai elevilor participanți la proiect și a unui număr
de min. 6 cadre didactice ai Scolii, în ameliorarea comportamentelor violente la nivelul unității de
învățământ prin participarea la cel puțin o activitate propusă în cadrul proiectului în anul școlar 2021-
2022.
Durata proiectului:
Anul școlar 2021-2022
Grupul țintă:
Elevii unităților de învățământ în care se implementează proiectul
Părinții elevilor cu potențial agresiv
Cadrele didactice ale unităților de învățământ în care se implementează proiectul
Activităţi
Dezbateri pe tematica violenţei şcolare;
Aplicarea de chestionare privind violenţa în mediul şcolar (elevi, profesori, părinţi),
interpretarea și prelucrarea lor, in sistem online
Prezentări studii de caz
Work-shop-uri tematice online cu elevi /părinți/cadre didactice/invitați ONG- uri;
Realizarea materiale video, audio, pps etc de informare (pe tema violenţei, bullying-ului)
necesare părinților/ elevilor;
1264
Calendarul activităților
N Activitatea Modalităţi de realizare Perio Responsa

r. ada bili/ Participanţi
crt
1. Analiza Identificarea nevoilor de Noie Consilier
. fenomenelor de violenţă consiliere de grup pe tema violenței mbrie- școlar Diriginți
din şcoală școlare Decembrie Elevi
Identificarea elevilor ce manifestă 2021
comportamente violente și a victimelor
violenței
Aplicarea, prelucrarea de
chestionare adresate elevilor, părinților și
profesorilor
2 Activități de Anexa 1a, 1b, 1c,
Organizarea 1d ședințe de
unor Ianuar Consilier
. consiliere pentru elevii consiliere care vizează: ie- Martie școlar Elevi
Formarea la elevi a abilităților 2022
de a-și identifica și exprima emoțiile
proprii
Formarea unor atitudini de
acceptare a perspectivelor celorlalți și
a diversității
punctelor de vedere
Dezvoltarea abilităților de
rezolvare de problemelor
Identificarea de către elevi
urmări negative ale violenței în mediul
școlar
- Identificarea de către
elevi de modalități de
3 Activități de gestionare a violenței
Realizarea de înactivități adresate Aprili Consilier
. consiliere a mediul școlar
cadrelor cadrelor didactice, axate pe formarea la e școlar Cadre
didactice, privind aceștia Modele
a unor de abilități
activități:
de înțelegere didactice
abordarea eficientă a adecvatăAnexa a 2copiilor(nivel primar),
care manifestă
elevilor Anexa 3 (nivel
cu potențial agresivitate și gimnazial),
de abordareAnexa 4 a lor.
pozitivă
agresiv. (nivel liceal).
Scopul este acela de a-i ajuta pe profesori
în demersul lor de ale forma elevilor
abilități de gestionare mai bună a
emoțiilor proprii, a comportamentului, de
evaluare realist
a situațiilor cu care se confruntă.
Anexa 5
1265
4 Activități de Implicarea părinților în Mai Consilier
. consiliere adresate contracararea comportamentelor violente școlar Părinți
părinților elevilor cu la elevi, prin realizarea de activități de
potențial agresiv consiliere adresate acestora, activități
axate pe conștientizarea rolului părinților
în formarea valorilor la copii și a
importanței exemplului personal.
Anexa 6
1266
7 Evaluarea Aplicarea unui chestionar de Iu Consilier
. proiectului satisfacție nie școlar
Anexa 7 20 Diriginți/Elevi/
Realizarea unui raport între 22 Părinți
indicatori așteptați și indicatori realizați. Comisia
Realizarea unui raport în urma pentru prevenirea
centralizării chestionarelor de satisfacție. și
combaterea
Evaluarea proiectului: violenței
Evaluare O1:
cantitativă
– tabel de prezență a elevilor participanți
calitativă
– cel puțin 90% dintre elevii implicați în proiect participă la activitățile propuse pe
toată pe durata implementării proiectului
Evaluare O2:
cantitativă
– interpretarea chestionarelor aplicate elevilor pe parcursul activităților din cadrul
proiectului
calitativă
– cel puțin 90% dintre elevii implicați în proiect pot identifica cel puțin 4 urmări
negative ale violenței școlare conform datelor obținute din prelucrarea chestionarelor
Evaluare O3:
cantitativă
– chestionare aplicate elevilor pe parcursul activităților din cadrul proiectului
calitativă
– 90% dintre elevii implicați în proiect pot identifica cel puțin 2 modalități eficiente de
gestionare a violenței în mediul școlare conform datelor obținute din prelucrarea chestionarelor
Evaluare O4:
cantitativă
tabele prezență cu părinții participanți la activitățile din cadrul proiectului
tabele de prezentă cu cadrele didactice participante la activitățile din cadrul proiectului
interpretarea chestionarelor aplicate părinților și cadrelor didactice
calitativă
80% dintre părinții elevilor din claselor implicate în proiect participă la activitățile propuse
conform tabelelor de prezență
90% dintre cadrele didactice ale unității de învățământ participă la activitățile propuse
conform tabelelor de prezență
Modalităţi şi instrumente de evaluare:
Chestionare cu tematica specifică
Produse ale activităţii
Chestionar de satisfacţie
Diseminarea rezultatelor:
-Afișarea produselor activităților pe un panou în cadrul școlii: Pagina de facebook și site-ul
școlii; site-ul CJRA
1267
STUDIU DE CAZ-CARACTERIZARE PSIHO-PEDAGOGICĂ
Vulc Elena Mihaela

Colegiul Național ,,Mihai Eminescu” Petroșani
În anul școlar 2020 – 2021, eleva A. L. a făcut parte din colectivul clasei a II a B . În calitate de
prof.înv.primar al acestei clase am constatat în cazul elevei A. L. următoarele aspecte:
Mediul familial – mama elevei este plecată în Spania cu ceilalți trei copii, ea aflându -se în
grija bunicului patern grav bolnav.
Climatul familial – conflicte mici și trecătoare.
Regim educativ – lipsa supravegherii.
Colaborarea școală – familie – familie care răspunde la dialog doar la solicitări exprese.
Rezultate la învățătură
a) discipline cu rezultate bune/foarte bune – educație muzicală, educație plastică, educație
fizica;
b) discipline cu rezultate modeste – limba engleză;
c) discipline unde întâmpină dificultăți: limba și literatura română, matematică;
d) materii la care a rămas corigentă – limba și literatura română, matematică;
e) situații de repetenție – datorită celor două situații de corigență eleva a rămas repetentă;
f) activități extrașcolare în care se implică – nu s-a implicat în activitățile extrașcolare.
- Nivelul achizițiilor școlare – se situează la limita nivelului inferior al programei
școlare.
- Probleme școlare – absenteism
- Procese intelectuale – atunci când profesorul explică sarcinile, eleva este distrasă de alte
activități; pentru realizarea sarcinilor are nevoie de atenționări suplimentare din partea profesorului, nu
se focalizează pe sarcinile de lucru; omite părți importante ale informației învățate atunci când este
solicitată la răspuns; exprimare ușoară și corectă.
Conduita la clasă
a) participarea – se lasă greu antrenată, participă doar când este solicitată;
b) comportamentul în timpul orelor – nereceptivă la cerințele și normele de conduită.
- Motivația de învățare – scăzută
- Receptivitatea de învățare – scăzută
- Participare și implicare - fluctuantă
- Conduita în grup, relația cu profesorii – se integrează în grup dar preferă sarcinile
executive, manifestă respect în relația cu profesorii
Trăsături de caracter
a) atitudini față de ceilalți – respect, prietenie;
b) atitudini față de muncă – neimplicare;
c) atitudini față de sine – nepăsare.
. Menționăm că bunicul său a fost contactat și informat despre situația școlară a elevei.

Zamfirescu-Drăguț Georgiana
Grădinița cu program prelungit „Alexandrina Simionescu Ghica” – Târgoviște, Dâmbovița
Când devin elevi, copiii se confruntă cu sarcina de a-și găsi locul în noua lume a instituției
școlare extinse, cu toate structurile și regulile sale. Ei trebuie să învețe și cum să construiască relații și
să-și formeze un simț al apartenenței la spațiul său intern și la conviețuirea în comunitate împreună cu
1268
grupuri și indivizi diverși.
Copiii trebuie să învețe „cum să se adapteze unul la altul, să accepte și să respecte regulile, să
dea naștere și să pună în aplicare propriile idei într-un mod corespunzător, să fie capabili să gestioneze
dezamăgirile și constrângerile” (BZgA, 2002) În calitate de instituție educațională, școala stabilește o
gamă de cerințe specifice: performanțele școlare ale elevilor sunt în mod sistematic inspectate,
examinate și comparate cu ale celorlalți. Deloc surprinzător, așteptările și presiunea percepută în ceea
ce privește realizările, precum și stresul legat de acestea (Ebner, 2014) pe de-o parte și un climat școlar
negativ în general (Olweus, 2010), de cealaltă parte, sunt factori importanți care facilitează bullying-ul
în școală. În funcție de resursele personalității lor, de mediul de proveniență cultural și social și de
circumstanțele vieții, elevii sunt echipați în mod diferit să facă față provocărilor personale și sociale
din partea școlii.
Totuși, este vital să învețe să facă față cerințelor și provocărilor, pentru că este o competență
cheie și o condiție obligatorie pentru o viață împlinită ca adult. Pentru a realiza aceasta, elevii au
nevoie de ajutor din parea părinților, profesorilor și grupului lor de semeni. Condițiile importante
pentru succes în acest proces sunt un climat de deschidere, reguli clare, acceptare și conștientizare în
cadrul mediului școlar.
Odată cu debutul vieii școlare a copiilor părinții să confruntă și ei cu provocări complet noi. În
timp ce încă este cea mai semnificativă resursă socială, educațională și fizică pentru copiii lor, ei
trebuie să-și pună un fel de ‘cămașă de forță’, pentru că școala va determina viața de zi cu zi a copiilor
lor, și astfel a familiei lor, pe o perioadă lungă de timp. Dacă părinții vor fi capabili să-și sprijine
emoțional copiii, dacă vor reuși să aprecieze perspectiva copilului, aceasta depinde de o serie de factori
și experiențe timpurii. Experiențele lor personale, resursele de timp disponibile și, posibil, o presiune
internalizată de a performa, transferată asupra copiilor, pot afecta sprijinul oferit de unii părinți.
Un climat deschis, reguli clare, acceptare și conștientizare în mediul școlar sunt importante
pentru părinți și pentru copii, pentru a putea să acționeze spre binele copiilor și să-i sprijine atunci când
e nevoie. Dar profesorii? Pe de-o parte, sarcina lor este de a implementa programa școlară și planurile
de lecție, dar și să facă față cerințelor sociale ale școlii într-o manieră care să ofere “înțelegere,
promovare și corectitudine” (BZgA, 2002). Cum este posibil să îndeplinești cu succes aceste așteptări
diverse? Poate știți deja: Profesorii și personalul școlar trebuie să promoveze un climat școlar deschis,
pozitiv și de susținere cu reguli clare, acceptare și conștientizare. Școala este un spațiu pentru învățare
și relații sociale, la un loc. Poate opera cu succes doar ca o operă completă: „Școala ar trebui să fie un
mediu educațional sigur și pozitiv” (Olweus et al., 2010). Orice tulburare a dezechilibrului dintre
aceste sarcini cheie poate împiedica succesul fiecărui elev și poate afecta construirea de relații sociale,
de încredere și comuniune pentru toți.
Advanced Learners Dictionary, 2016). Prof. Dr. Dan Olweus, un profesor cercetător în psihologie din
Norvegia este considerat pionier pe tema bullying-ului, pe baza a aproape 40 de ani de cercetare,
implementare și evaluare a programelor de prevenire (Hazelden Foundation, 2016).
Definiția sa afirmă: „Un elev este agresat atunci când el/ea este expus, în mod repetat în timp,
unor acțiuni negative din partea unuia sau mai multor elevi.... O acțiune negativă este situația în care o
persoană provoacă intenționat, sau intenționează să provoace, durere fizică sau discomfort unei alte
persoane, prin contact fizic, cuvinte sau în alte moduri.” (Olweus, 1993) Bullying-ul este una dintre
cele mai complexe forme de comportament agresiv și violenţă. Cu toate acestea, nu fiecare act de
violenţă este o acțiune de bullying. Conform studiului Organizației Mondiale a Sănătății privind
comportamentul sănătos la copiii de vârstă școlară, bullying apare atunci când un elev este: „tachinat
1269
în mod repetat într-un mod care nu îi place… Dar nu este bullying atunci când doi elevi de putere sau
autoritate similară se ceartă sau se bat. Nu este bullying nici atunci când un elev este tachinat într-un
mod prietenos și glumeț”. (Craig et al., 2009) 10 PARTEA 2. BULLYING - STABILIREA
CONTEXTULUI Cea mai caracteristică trăsătură a bullying-ului este relația de putere asimetrică și
dezechilibrată dintre cei care agresează și cei care sunt agresați. În plus, nu este ocazional sau un
eveniment singular, ci un tipar comportamental care se repetă în timp împotriva aceleași persoane cu o
diferență evidentă de putere.
Prin diverse acte de bullying, elevul mai puternic țintește în mod sistematic, intenționat și crud
să rănească, să sperie sau să intimideze persoana mai slabă. După cum am menționat mai sus, nu este o
simplă tachinare. Contrar miturilor larg răspândite despre autoapărarea victimei, victima nu se poate
apăra prin propriile eforturi. Bullying-ul nu se oprește de la sine fără intervenție din exterior (Gugel,
2014).
BULLYING-UL IMPLICĂ: „O dorință de a răni + acțiune dureroasă + dezechilibru de putere
+ (tipic) repetiție + utilizarea nedreaptă a puterii + plăcere evidentă din partea agresorului + sentiment
de opresiune din partea victimei.” (Rigby, 2002) Avansând repede în ultima decadă, comunicarea
digitală a devenit un mijloc vital de exprimare pentru tineri și copii, o platformă pentru întâlniri
virtuale și relații sociale între ‘nativii digitali’.
Cu toate acestea, spațiile de comunicare online poartă riscuri multiple pentru bullying.
Bullying-ul cibernetic denotă utilizarea mediilor electronice (Internet, telefoane inteligente, email-uri,
Facebook și rețele sociale, programe de mesaje text/chat, ex. WhatsApp, platforme foto și video și
pagini de internet) pentru a răni o altă persoană. Acestea pot include mesaje de intimidare, insulte,
hărțuire sexuală sau ridiculizare și ocară. În contrast cu bullying-ul tradițional, o trăsătură comună a
acestora este anonimatul frecvent al agresorilor cibernetici. Cyber grooming este un alt fenomen al erei
digitale cu o întindere și consecințe îngrijorătoare - folosirea Internetului pentru inițerea de contacte
(virtuale), hărțuire sexuală și posibil abuzul sexual al copiilor și al tinerilor (Unabhängiger
Beauftragter für Fragen des sexuellen Kindesmissbrauchs, 2015). Câteva alte fenomene cum ar fi
sexismul cibernetic, misoginismul cibernetic și mesajele erotice (sexting) (Consiliul Europei, 2013) au
multe lucruri în comun – toate se bazează pe stereotipuri de gen adânc înrădăcinate.
Concentrate în general pe perspectiva că în contextele sociale și culturale particulare, ideile
despre ce sunt sau ce ar trebui să fie femeile (fetele) și bărbații (băieții), stereotipurile pot fi, în același
timp, prescriptive în mod rigid.
Bullying-ul este, în primul rând, un tipar de comunicare și interacțiune socială, care le costă
foarte mult pe ambele părți. Copiii care agresează alți copii sunt de obicei nesiguri, se tem și au în
istoric traume interne, care nu sunt gestionate adecvat în familiile lor (LISTEN!, 2016). Mediul
emoțional de acasă este menționat de mulți autori ca un factor important în a deveni agresor sau
victimă.
Astfel, lipsa căldurii dintre părinți sau dintre părinți și copii, utilizarea oricărui tip de violență
(dar în special fizică) și abuz în familie, combinat cu lipsa unor reguli clare și fiabile de îndrumare a
copilului, pot cataliza adoptarea comportamentului de tip bullying. La rândul său, Olweus (1993) a
afirmat că părinții foarte protectori pot crește riscul de expunere la bullying pentru copiii lor, care
devin victime ale bullying-ului mai des decât semenii lor.
În profilurile victimelor ale sale, Olweus a evidențiat anumite caracteristici intrapersonale și
interpersonale asociate cu probabilitatea crescută de a suferi din cauza bullying-ului, spre exemplu:
timiditatea, nesiguranța, pasivitatea, o stimă de sine scăzută, lipsa prietenilor (Pregrad, 2015). În
general, a fi diferit de majoritate semenilor, pe motiv de etnie, credință, identitate sexuală, orientare
sexuală, poate duce la un risc sporit de victimizare. De asemenea, copiii cu nevoi educaționale
speciale, cu dizabilități fizice sau dificultăți de învățare pot prezenta riscul special de a fi agresați.
Cele mai des întâlnite caracteristici ale copiilor înclinați să îi agreseze pe alții (Olweus, 1993,
Taglieber, 2008, Pregrad, 2015 etc.) sunt: o nevoie de un statut, de putere mai mare, o dorință
1270
puternică de a controla și domina, impulsivitate, lipsa empatiei, căutarea recunoașterii statutului lor de
persoane care dau tonul, plăcerea provocată de vederea victimei oprimate (Rigby, 2002). Adesea, atât
agresorii cât și victimele au peisaje interne similare. Unii copii pun o „armură de agresor” pentru a-și
ascunde slăbiciunile și pentru a evita să devină victime. Masca unui agresor este un scut care îi
ascunde interiorul vulnerabil.
Majoritatea agresorilor altor persoane au fost victime ale violenței în copilărie (LISTEN!,
2016). Bullying-ul este întotdeauna un proces în care, în timp, se mărește dezechilibrul de putere, cu
frecvență și intensitate care variază.
Se pot distinge câteva faze (Taglieber, 2008; Gugel, 2014; Ebner, 2014):
FAZA 1: Conflictele zilnice
FAZA 2: Începutul bullying-ului (faza de explorare)
FAZA 3: Escaladarea (faza de consolidare)
FAZA 4: Excluderea (faza de manifestare)
FAZA 5: Ieșirea (faza finală)
Mulți cercetători au pus în lumină impactul negativ pe termen scurt și lung al bullying-ului ce
afectează atât victimele cât și agresorii. Sanders et al. (2004) a furnizat o recapitulare extinsă a
consecințelor multiple ale bullyingului: respingerea semenilor (Deater- Deckard, 2001), comportament
delincvent (Rigby & Cox, 1996), criminalitate (Eronet al., 1987), tulburări psihice (Kumpulainen,
Räsänen, & Henttonen, 1999), violență ulterioară în școală (Galinsky & Salmond, 2002). Copiii care
acționează ca agresori sunt expuși la riscuri mai mari de comportament antisocial și delincvent ca
adolescenți și tineri și la implicarea în infrancțiuni penale ca adulți (Olweus, 1992). Depresia este
considerată cea mai comună problemă de sănătate mintală, consecință a bullying-ului (Kaltiala-
Heinoet al., 1999). Copiii agresați sunt defavorizați, nefericiți și suferă de probleme legat de stima de
sine și încrederea în propria persoană. Ei se simt adesea anxioși, simt rușine și se simt chiar vinovați
pentru ce li s-a întâmplat. În școală, ei sunt de obicei intruși fără prieteni, singuri și abandonați
(Olweus, 1993). Relațiile lor de prietenie sunt adesea afectate din cauza unei frici sporite de a avea
încredere în semenii lor. Consecințele negative afectează nu doar sănătatea lor mintală, ci și rezultatele
academice și pot scădea motivația lor de a merge la școală și de a învăța.
1271
STUDIU PRIVIND PERCEPŢIA FENOMENULUI DE CYBERBULLYING/HĂRȚUIRE
CIBERNETICĂ LA COLEGIUL ECONOMIC VIRGIL MADGEARU ÎN ANUL ŞCOLAR
2020-2021
Prof. Luchian Adeline-Daniela

Prof. Tănaase Camelia
Colegiul Economic Virgil Madgearu, Galați
Așa cum utilizarea tehnologiei în sine a evoluat, la fel a evoluat și capacitatea de a

agresiv. Bullying-ul, cândva limitat la școală sau cartier, s-a mutat acum în lumea online.
Hărțuirea prin utilizarea tehnologiei este denumită „hărțuire cibernetică”.
Hărțuirea cibernetică este utilizarea tehnologiei pentru a hărțui, răni, umili sau
intimida o altă persoană în mod repetat și intenționat.
Ca adulți, gândindu-ne astăzi la copilăria noastră, ne aducem aminte că în adolescență

doream un telefon al nostru, în camera noastră dacă s-ar fi putut - poate chiar unul cu o linie
separată - astfel încât să ne putem conecta cu ușurință și oarecum privat cu mai mulți prieteni.
Mărturisesc chiar că mă prindea miezul nopții stând de vorbă cu cea mai bună prietenă a mea la
singurul telefonul din casă, care avea un fir lung și ajungea până în camera mea.
Astăzi, dorința unui copil sau adolescent de a se conecta cu prietenii nu s-a schimbat, dar
opțiunile pentru a face acest lucru au crescut enorm. Copiii nu numai că își cer propriile tablete,
dispozitive de jocuri și telefoane mobile la o vârstă mai mică, ei doresc, de asemenea, acces la site-
uri de socializare populare și posibilitatea de a se implica în jocuri online și de a împărtăși
informații.
Așa cum tinerii obișnuiau să petreacă timp nemonitorizat jucându-se cu prietenii din cartier, în afara
ochilor adulților, acum ei se angajează unul cu celălalt în lumea cibernetică, „vorbesc” între ei,
„vorbesc” despre ei și „vorbesc” unul despre celălalt, de multe ori fără monitorizare adulților sau
părinților. În timp ce tehnologia le permite tinerilor să se conecteze în moduri semnificative, cum ar
fi oportunitatea de a împărtăși idei, fotografii, videoclipuri și multe altele, natura nesupravegheată a
lumii cibernetice necesită nevoia de îndrumare, orientare și responsabilitate socială.
Cyberbullying-ul se poate întâmpla oriunde există interacțiune socială online. De exemplu,
unii tineri folosesc rețelele de socializare, jocuri video, mesaje text sau aplicații anonime pentru a
agresa alți tineri, pentru a posta imagini jenante, pentru a partaja informații private sau pentru a
trimite mesaje de amenințare. Elevii își pot folosi accesul la un public larg online pentru a-și
încuraja colegii să li se alăture pentru a ținti pe cineva cu bârfe, zvonuri și povești neadevărate.
Astfel se ajunge la hărțuirea cibernetică care este hărțuirea ce are loc pe dispozitive digitale
precum telefoane mobile, computere și tablete. Hărțuirea cibernetică poate avea loc prin text și
aplicații sau online în rețelele sociale, forumuri sau jocuri în care oamenii pot vedea, participa sau
partaja conținut.
Hărțuirea cibernetică include trimiterea, postarea sau distribuirea de conținut negativ,
dăunător, fals sau răutăcios despre altcineva. Poate include partajarea de informații personale sau
private despre altcineva, provocând jenă sau umilire. Unele hărțuiri cibernetice depășesc chiar
limita legală degenerând în comportament ilegal sau criminal.
„Hărțuirea cibernetică este atunci când cineva hărțuiește, maltratează sau își bate joc de o
altă persoană în mod repetat și intenționat online sau în timp ce folosește telefoane mobile sau alte
dispozitive electronice.” (Hinduja & Patchin, 2019).
Un student a spus că „toate hărțuirea doare, fie în persoană, fie prin tehnologie, rezultatul final este
că hărțuirea sub orice formă este dăunătoare emoțional.”
Unele dintre cele mai comune tactici de hărțuire cibernetică includ:
• Postarea de comentarii sau zvonuri despre cineva online care sunt răutăcioase, rănitoare sau
jenante.
• Amenințarea cuiva să rănească sau spunându-i să se sinucidă.
1272
• Postarea unei imagini sau un videoclip răutăcios sau rănitor.
• Pretinderea a fi altcineva online pentru a solicita sau a posta informații personale sau false
despre altcineva.
• Postarea online de nume, comentarii sau conținut răutăcios sau plin de ură despre orice rasă,
religie, etnie sau alte caracteristici personale.
• Crearea unei pagini web răutăcioase sau vătămătoare despre cineva.
• Doxing, o formă prescurtată a cuvântului document, este o formă de hărțuire online folosită
pentru a se răzbuna și pentru a amenința și distruge confidențialitatea persoanelor, făcând
publice informațiile lor personale, inclusiv adrese, securitate socială, card de credit și numere
de telefon, link-uri către conturi de rețele sociale și alte date private.
În timp ce orice agresiune este caracterizată de un comportament intenționat, adesea
repetitiv, vătămător față de o altă persoană sau grup, există elemente distinctive atunci când se
întâmplă online sau prin intermediul smartphone-ului, care includ:
• Persistență. Majoritatea elevilor au acces la o anumită formă de tehnologie în orice moment,
ceea ce înseamnă că hărțuirea cibernetică poate avea loc oricând – dimineața, după-amiaza
și seara – nu doar în timp ce copiii sunt la școală. Se întâmplă în timp ce sunteți acasă sau în
comunitate.
• Greu de detectat. În timp ce unele agresiuni sunt foarte deschise, cum ar fi împingerea sau
deteriorarea bunurilor, hărțuirea cibernetică are loc prin intermediul telefoanelor și pe
computere sau tablete, ceea ce o face mult mai dificil de detectat de către adulți.
• Anonimitate. Hărțuirea cibernetică poate fi făcută în mod anonim. Cei care sunt hărțuiți s-ar
putea să nu știe cine perpetuează comportamentul, ceea ce face ușor ca un copil să-l
rănească pe altul și să nu fie tras la răspundere.
• Audiență mare. Informațiile online pot fi partajate ușor și rapid, ceea ce face dificilă
reținerea sau oprirea mesajelor negative odată ce acestea sunt postate online.
• Rănește mult mai ușor. Este adesea mai ușor să agresezi folosind tehnologia din cauza
distanței fizice mai mari. Persoana care agresează nu vede răspunsul imediat al persoanei
vizate. S-ar putea să nu recunoască răul grav cauzat de acțiunile lor, deoarece tehnologia o
îndepărtează de durerea din viața reală pe care o are.
• Permanență. Odată ce ceva este partajat pe internet, este adesea disponibil pentru toată
lumea, oriunde. Poate fi dificil să ștergi complet informațiile odată ce sunt pe internet.
Singurul avantaj al „permanenței” este că hărțuirea online lasă dovezi tangibile. Spre
deosebire de hărțuirea fizică sau emoțională, hărțuirea online lasă o amprentă digitală;
cuvintele, imaginile sau videoclipurile postate pot fi documentate prin capturi de ecran sau
prin salvarea adreselor URL și a textelor, ceea ce poate fi util.
Tipuri de hârțuiri cibernetice menționate de Willard (apud. Grigore, 2016):
a. Flaming: transmiterea unor mesaje denigratoare/vulgare despre o persoană
b. Hărțuirea online: mesaje jignitoare transmise prin corespondența electronică
în mod repetat
c. Urmărirea virtuală: hartuirea online cu scopul intimidării persoanei vizate
d. Denigrarea: transmiterea unor mesaje false denigratoare și postarea
acestora în mediul online
e. Farsele: Sub o identitate falsă, abuzator transmite mesaje cu scopul de a
periclita imaginea cuiva
f. Outing-ul- Dezvăluirea de informații personale spuse de o persoană către o
alta sau mai multe persoane
g. Excluderea: Blocarea unei anumite persoane dintr-un grup aflat în rețelele
de socializare.
Efectele acestui flagel sunt descrise în studii care au abordat acest subiect:
• comportamente agresive și verbale preluate din comportamentele specifice
cyberbullying-ului (Dogar, 2019).,
1273
• victimizareacare duce la: depresie, anxietate, o înțelegere slabă a emoțiilor,
dereglarea emoțională, (Kowalskiand all, 2012; Mc Laughlin and all,
2009);
• victimele au probleme sociale probleme de comportament, stima de sine
scăzută, semne de stres, percepția evaluării negative de către semeni, de
asemenea victimele sunt într-o poziție subordonată față , rezultând astfel
emoții negative afectând comportamentul victimelor în mediul
școlar(Campfield: 2008), (Šléglová, Cerna, 2011)
În contextul pandemic, când elevii petrec infinit mai multe ore la calculator, pe
smartphone, pe tabletă, nu este de niciun folos să ascundem faptul că fenomenul de
cyberbullying se manifestă din ce în ce mai mult şcolile noastre.
În acest articol am abordat problema Cyberbullying-ului în rândul adolescenților, o
analiză a literaturii referitoare la fenomenul hărțuirii cibernetice, care poate fi găsită în
prima parte a lucrării, iar a doua parte a lucrării de concentrează pe descrierea unui studiu
realizat în luna Noiembrie 2020 în vederea analizării influenței mediului familial și
educațional al elevilor din Colegiul Economic Virgil Madgearu, Galați în hărțuirea
cibernetică.
Proiectarea cercetării este de tip cantitativ, în care am folosit chestionarul.
Participanții la studiu au fost 176 elevi din Colegiul Economic Virgil Madgearu, Galați de
la clasele aIX-a până la clasa aXII-a.
Elevii sunt atât din mediul rural 55,25% cât și din din mediul, urban, adică un
procent de 44,75%.
Rezultatele cercetării arată că prezența școlii și a părinților în viața copiilor sunt
factori protectivi în hărțuirea cibernetică. Elevii care sunt în grija unui singur părinte, din
diferite motive (plecat în străinătate, decedat, divorțat sau care au abandonat familia), dar și
cei care stau cu ambii părinți sunt expuși hărțuirii cibernetice. Elevii care sunt martori,
dar și victime ai hărțuirii cibernetice provin din categorii de familii cu stiluri diferite de
educare și creștere a copilului stilul dominant fiind cel democratic, acesta din urmă fiind
factorul protectiv în hărțuirea cibernetică ale levilor care provin din familii disfuncționale.
Un fenomen ce ia amploare peste tot în lume este dependența digitală în rândul
copiilor, sșa cum reiese dintr-un studiu realizat de Unicef în anul 2017, care arată că la nivel
mondial copiii cu vârsta între 15-24 ani constituie categoria de vârstă cu un risc mare de
dependență, la nivel mondial.
O problemă socială rezultată din această dependență digitală este Cyberbullying-ul,
relevată în urma unui studiu la care au participat 25 de țări, când se remarcă faptul că 19%
dintre copiii europeni, cu vârsta intre 9-16 ani, au fost hărțuiți în mediul online sau offline,
iar cei care au fost intimidați sunt de 12%.
Decalajul dintre generații, între părinți și copii duce la subestimarea riscului la care
sunt expuși copiii, 79% dintre părinții din România, participanți la acest studiu, nefiind
conștienți de faptul că, copiii lor au fost abuzați în mediul online.
Dehue și colaboratorii (2012) au constat, că copiii ai căror părinți au un stil
parental neglijent sunt mai expuși Cyberbullying-ului.
Având în vedere că mediul familial este principalul factor de protecție
împotriva Cyberbullying-ului(Buelga et al, 2017., Cross et al, 2015., Charalampous, 2018),
se conturează tema de cercetare în contextul în care familia din România este într-o
continuă tranziție.
Numărul tot mai mare a părinților, sau a unui părinte, care migrează spre găsirea
unui loc de muncă, copiii fiind lăsați îngrija unui singur părinte, a bunicilor, sau a rudelor
de gradul IV, sau mai grav este că uneori sunt lăsați în grija vecinilor, prietenilor fără nici o
protecție socială.
Doar în anul 2018 conform datelor înregistrate de ANPCDA, s-a raportat un număr
de 94.991 de copii ai căror părinți sunt plecați înstrăinătate dintre care 13.088 cu un părinte
1274
susținător plecat, 3.881 au intrat în sistemul de protecție specială și 31.100 sunt lipsiți
complet de grijă părintească.
O altă problemă socială sunt elevii care provin din familii disfuncționale, certuri
în familie, abuz de alcool, de droguri, unde stilul de parenting insuficient poate cauza
abuz asupra copilului. În anul 2018 au fost raportate oficial 14.035de cazuri de situații de
abuz privind neglijarea și exploatare asupra copilului care s-au produs înfamilie, dintre care
1.005 -abuz fizic; abuz emoțional-1.727, abuz sexual- 448; neglijare- 10.669; exploatare
prin muncă- 146; exploatare sexuală- 3, exploatare pentru comitere infracțiuni- 37, abuz
care începe înainte de vârsta de un an și până când copilul este major, ajungând la apogeu
este între 14 -17 ani. (ANPCDA, 2018)
Obiectivele studiului vizează:
• Analiza opiniei elevilor cu privire la hărțuirea cibernetică, în funcție de
predispunerea lor dea fi expuși în mediul online ca victime ale cyberbullyng-ului
• Identificarea gradului de informare a elevilor despre efectele agresiunii de tip
Cyberbullying, despre activitatea comisiei antibullying existente în școală.
Cyberbullyingul înseamnă bullying prin folosirea tehnologiilor digitale. Este vorba

despre un comportament repetat cu scopul de a-i speria, înfuria sau umili pe cei
vizați. Cunoșteai definiția Cyberbullyingului?
Aproximativ 26% dintre elevii din eșantionul nostru raportează că s-au confruntat cu
hărțuirea cibernetică în mediul online.
Când sunt întrebați despre anumite tipuri de hărțuire cibernetică experimentate în ultimele
30 de zile, comentariile răutăcioase sau jignitoare (21,9%) și zvonurile răspândite online (18,2%)
continuă să fie printre cele mai frecvent citate.
Ai fost vreodata hărțuit(ă) în mediul online?
1275
Aproximativ 26% dintre elevii din eșantionul nostru raportează că s-au confruntat cu
hărțuirea cibernetică în mediul online.
Când sunt întrebați despre anumite tipuri de hărțuire cibernetică experimentate în ultimele
30 de zile, comentariile răutăcioase sau jignitoare (21,9%) și zvonurile răspândite online (18,2%)
continuă să fie printre cele mai frecvent citate.
De asemenea remarcăm ca adolescentele sunt mai predispuse să fi suferit de hărțuire
cibernetică în mediul online (34,5%). Tipul de hărțuire cibernetică tinde să difere în funcție de sex;
Fetele au fost mai predispuse să spună că cineva a răspândit zvonuri despre ele online.
Cunosti efectele agresiunii de tip Cyberbullying?
Marea majoritate a elevilor(58,4%) cunosc efectele agresiunii de tip Cyberbullying și au și

capacitatea de a face precum diferența dintre o glumă și bullying online(76,6%).
Poti sa faci intotdeauna diferența dintre o glumă și bullying-ul online?
Știi cu cine ar trebui să vorbesti dacă cineva te agresează în mediul online?
1276
Un procent însemnat, respectiv 62,3% din elevii care au raspuns la chestionar, consideră ca
știu cu cine ar trebui să vorbească, dacă se confruntă cu agresiune sau hărțuire în mediul online.
Dacă te-ai confrunta cu Cyberbullying, ai vorbi despre asta cu:
Cea mai mare parte a elevilor participanti la chestionar(54,9%) comunică părinților

eventualele situații de hărțuire cibernetică, 29,3% din repondenți alegând să se sfătuiască cu
prietenii atunci când au dificultăți sau se simt amenințați în mediul online.
La Colegiul Economic Virgil Madgearu, există o comisie antibullying ?
Trebuie să remarcăm că un procent însemnat al elevilor din eșantionul nostru(86,2%) nu are

cunoștință de existența unei comisie antibullying, aspect cunoscut doar de (9,6%), ceea ce impune
cu prioritate, mai ales în contextual pandemic, desfășurarea mai multor activități online de prevenire
a Cyberbullying-ului.
Ai vrea ca în cadrul orelor de dirigenție să abordați teme despre prevenirea și

raportarea Cyberbullyingului?
1277
Marea majoritate a elevilor din eșantionul nostru(61,7%) dorește să participe la teme care au
drept scop prevenirea Cyberbullyingului și doresc sa afle cum pot raporta Cyberbullyingul.
Aşadar prezentul studiu, prin rezultatele obţinute asupra percepţiei fenomenului de
cyberbullying în şcoală a scos la iveală faptul că elevii nu au date despre existența comisie
antibullying din școală, sunt interesați să afle mai multe informații despre fenomenul de
Cyberbullying, să fie implicați activ în abordarea unor teme despre prevenirea și raportarea
Cyberbullyingului, că acordă încredere ridicată părinților, dar și prietenilor.
Bibliografie:
https://cyberbullying.org/2019-cyberbullying-data
https://www.pacer.org/bullying/info/cyberbullying/
https://www.researchgate.net/publication/347358339_Problematica-Cyberbullying-ului-in-randul-
elevilor-din-perspectiva-fenomenului-migratiei-si-familiei-disfunctionale
1278
ÉTUDE DE CAS
Munteanu Anamaria
Colegiul Tehnic “Lațcu-Vodă”,Siret,Suceava
Sujet: Danut Baciu, élève

Domicile: il habite chez sa grand-mère paternelle
École : secondaire
Le père : Baciu
Occupation : il travaille
La mère : elle est partie quelque part
Frères et sœurs : il est fils unique
Structure de la famille : le père, la mère, le fils
D’autres personnes qui habitent avec la famille de l’élève : -
Les relations entre les parents : la mère a quitté le foyer
Conditions de vie : les conditions de vie chez sa grand-mère paternelle sont acceptables
Le développement physique et l’état de santé : Danut est bien développé étant donné son âge et il
semble être en bonne santé
Particularités du début du cycle scolaire : Danut est un bon élève, il écrit ses devoirs.
La présentation du cas : Danut est un joli garçon. Il habite chez sa grand-mère paternelle parce
que sa mère est partie quelque part et son père ne se débrouille pas avec lui. Il est généreux,
compréhensif et accepte avec stoïcisme toute souffrance. Il aide sa camarade et lui donne son cahier
avec le devoir pour la classe d’anglais. Un groupe de camarades lui apporte des offenses, le pousse,
l’humilie, parle mal de lui et le sabote tout le temps. Danut ne leur dit rien, de plus, il ment lorsqu’il
est demandé par les professeurs pour ne pas moucharder ses camarades, même si ceux-ci se
comportent très mal avec lui : deux filles cachent son cahier d’anglais, presque toute la classe
l’arrosent sous prétexte qu’il sent mauvais, deux garçons mettent un balais devant la porte des
toilettes pour qu’il ne puisse plus sortir, tout ce qui se passe de mauvais dans la classe est « à
cause » de Danut etc. Un après-midi, lorsqu’il rentre à la maison, Danut prend la décision de tout
dire à sa grand-mère. Celle-ci va chez le directeur et lui présente la situation de son neveu à l’école.
Le directeur lui dit que Danut n’est pas une victime, car il ment, offense ses camarades, parle
grossièrement. Il propose la baisse de la moyenne pour un mauvais comportement pour toute la
classe.
La découverte des causes génératrices : Danut est tout le temps triste, il parle peu, il n’a pas
d’amis, sa mère l’a quitté.
Le comportement : À l’école, Danut semble un élève sage, qui prépare ses devoirs, mais il n’ose
pas moucharder des camarades même s’il en train de prendre une mauvaise note. Il essaie se
disculper sans dire la vraie raison pour laquelle il est mouillé, pourquoi il ne trouve pas son cahier
d’anglais, que ses camarades jettent des papiers dans la classe, etc.
Chez soi, on remarque que Danut n’est plus si timide, il parle à sa grand-mère et lui dit tout ce qui
le pèse.
L’analyse des dates et l’établissement des hypothèses : Danut pourrait devenir une personne
isolée, qui ait des injures psychiques fortes. Il est la victime d’une action systématique de bullying,
de harcèlement scolaire. Les camarades l’offensent, le sabote à tout pas, lui ébranle la confiance en
soi. Il est bien qu’il a avoué à sa grand-mère ce qui se passait, mais cela ne l’écarte pas de
souffrance. Il n’a plus confiance en soi, il souffre et il commence à mentir pour cacher les actions
mauvaises de ses camarades.
La création d’un programme de changement :
La fixation des objectifs
Objectifs à long terme :
• L’élève va fréquenter toutes les classes ;
1279
• À l’école il va participer à toutes les discussions structurées et non-structurées avec tous les
camarades
Objectifs à court terme :
• L’élève sera impliqué afin qu’il dise son opinion dans toutes les discussions de la classe
avec ses camarades ;
• On va lui donner des tâches précises, en étant impliqué dans différentes actions, pour
être responsabilisé
Méthodes et stratégies :
Ø la conception et la mise en pratique de certaines méthodes cohérentes avec Danut ;
Ø une relation étroite avec la famille de l’élève ;
Ø aider Danut à dépasser la peur de dire ce qui s’est passé, en exprimant son opinion
devant ses camarades, par un système de soutien et d’encouragement de la part du
professeur principal et des autres professeurs aussi ;
Ø on va donner la chance à Danut d’augmenter la confiance en soi-même, d’enrichir ses
aptitudes dans les situations dans lesquelles il interagit avec le groupe d’élèves ;
Ø le garçon acceptera l’aide du conseiller scolaire
L’application du programme de changement
Pendant un rendez-vous auquel ont participé la grand-mère, le professeur principal, le
directeur de l’école, Danut a accepté d’essayer d’atteindre les objectifs à court terme.
Les aptitudes sociales
Durant les activités de groupe, Danut aura comme tâche de diriger ou de coordonner le plan
d’action après avoir consulté le professeur principal qui lui dise ce qu’il va dire ou faire dans le rôle
donné.
Les séances de conseil
Une fois par semaine, Danut va participer à une séance dans le bureau du conseiller.
Une fois par mois la grand-mère de Danut va participer aux séances de conseil.
L’évaluation du programme de changement
Après deux semaines, puis après un mois de la première réunion, on a organisé des séances
avec Danut, sa grand-mère et le conseiller.
Les objectifs à court terme ont été réalisés et on observe des progrès rapides dans les
relations spontanées et convenables pour Danut avec les autres. Il a plus de confiance en soi, il s’est
lié d’amitié avec ses camarades. De plus, il a commencé à participer dans la classe davantage, en
étant plus actif. Il collabore mieux avec les autres.
Conclusions
La peur que le garçon manifeste de ne pas ệtre ridiculisé par ses camarades est due au fait,
d’abord, qu’il se sent seul, car sa mère l’a quitté, son père l’a laissé chez sa mère, puis ses
camarades l’appelaient « l’orphelin », se moquaient à tout pas de lui. Le manque de communication
engendre ces sortes d’actions. Il vaut mieux dire ce qui nous dérange, de prendre position que de
nous cacher derrière un masque.
1280

Studiu+de+Caz v3

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiu+de+Caz v3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BEȘA MIHAELA

BEȘA MIHAELA, FODOR ADINA-CLAUDIA, SPATAR NICOLETA,

TOMA ALEXANDRA, VĂRGATU VERONICA DANIELA

PREVENIREA BULLYINGULUI ȘI

CYBERBULLYINGULUI ÎN MEDIUL ȘCOLAR

Redactor: Voichițoniu Iacob

Tehnoredactor: Semionov Constantin

STUDIU PRIVIND PERCEPŢIA FENOMENULUI DE CYBERBULLYING/HĂRȚUIRE

Reguli și mod de joc!

Bullying în rândul copiilor de școală

Caracteristici la nivel individual asociate cu expunerea la bullying

Aspecte ale climatului școlar asociate cu expunerea la hărțuire

Subiectul: X, 14 ani, este elev în clasa a VIII-a, mediu rural

Bullyingul este un comportament ostil de excludere, umilire, intimidare, terorizare, luare în

Andraș Alina Elena

Date biografice despre elev:

Date relevante privind comportamentul părinților în familia de origine:

Recomandări în vederea stabilizării emoționale a copilului:

Prezentarea cazului- situația actuală

Procucarea și sistematizarea informațiilor;

ISTORICUL EVOLUȚIEI PROBLEMEI

ELABORAREA STRATEGIILOR DE ACȚIUNE

Se acționează la nivel personal prin:

Se acționează la nivelul clasei de elevi:

LUAREA ȘI SUSȚINEREA HOTĂRÂRII

elaborarea unui proiect educativ de intervenție;

PROGNOZA EVOLUȚIEI ULTERIOARE A ELEVEI

Antochi Elena Amalia

În societatea actuală ne confruntăm din ce în ce mai des cu fenomene de violență, fie

Cazul de mai sus se propune la clasă spre analiza, interpretare si rezolvare.

Probleme discutate Rezultat

Cuvinte parfumate sigilate

Profesor Învățământ Preșcolar, Simona Apostol

1.Definirea problemei: SCAUNUL ÎN CARE TE SIMŢI BINE

Obiectiv de lungă durată:

Întrebări pentru discuţii (vor fi scrise pe tablă înainte de începerea activităţii)

FIŞA DE LUCRU A ELEVULUI

Cum te văd ceilalţi?

Cum ai vrea să fii văzut?

Ana Maria Apostolie

Bullyingul este în general caracterizat ca un comportament agresiv, intenționat, menit să

PROFESOR ÎNVĂȚĂMÂNT RESPONSABILUL COMISIEI

Strategia de rezolvare a conflictului: Medierea conflictului de către un membru al Comisiei

-ABUZUL FIZIC ȘI VERBAL-

STABILIREA ECHIPEI CARE PARTICIPĂ LA SOLUŢIONAREA PROBLEMEI

STABILIREA LOCULUI DE DESFĂŞURARE

În urma discuțiilor avute cu elevii în cadrul lectoratelor programate în care și ceilalți

Fenomenul bullying și cyberbullying– agresivitatea juvenila în școală și familie

Ascultă cu atenție și scrie după dictare:

ochi oameni băiat

6) Ordonează cuvintele pentru a forma o propoziție.Transcrie pe spațiul de mai jos:

fluturi, alerga, Tomuleț, libelule, a, prinse, după, și.

Anul școlar 2021 – 2022

Bullying-ul în școli reprezintă o problemă internațională, o amenințare gravă la adresa

Cum afectează bullying-ul sentimentele copilului?

Băcescu Elena - Adina

Obiectivele Definirea termenului de Reflecții

Sursa Studii de caz preluate de la

Obiectivele: 1. Cunoașterea formelor de manifestare a bullyingului în școală.

Chestionar EȘTI DE ACORD?

Este distractiv să fii șeful copiilor din jur.

3. Unii copii merită să fie umiliți sau porecliți.

4. Cei care îi domină pe ceilalți copii merită respect.

Cuvinte care dor și rănesc: