Sunteți pe pagina 1din 18

.

UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” ARAD

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, PSIHOLOGIE


ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

MASTER :
PEDAGOGIE INTERACTIVĂ ȘI EDUCAȚIE INTEGRATĂ

DISCIPLINA :
NOI DIRECȚII ÎN PSIHOLOGIA EDUCAȚIONALĂ

TEMA :
NOILE EDUCAȚII, O PROVOCARE ACTUALĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC :
CONF. DR. OLGA MOLDOVAN

MASTERAND : HARAGA ( PAVEL ) MIHAELA


ANUL I

1
MOTO :
„Copiii nu trebuie crescuţi după starea de faţă a neamului omenesc, ci după o
stare mai bună, posibilă în viitor, adică a idealului omenirii şi a întregii sale meniri."
Immanuel Kant

În fiecare copil sălăşluieşte o lume care aşteaptă să fie descoperită, dar numai cel
care nu se află închis în propria sa carapace reuşeşte s-o descopere.
Noua generaţie de părinți a vrut să dea copiilor tot ce e mai bun şi lor le-a lipsit la
vremea lor. Și-au clădit vise mari pentru ei, au căutat să le ofere cele mai bune jucării,
excursii şi şcoli. Rar găseşti un copil fără propriul televizor sau calculator, fără meditații
de limbi străine sau informatică... Intenția a fost la origini lăudabilă, doar că “şi drumul
spre iad este pavat cu intenții bune”, aşa că adulții din viața acestor copiilor au uitat
esențialul: ei au nevoie şi de copilărie, au nevoie să inventeze jocuri şi jucării, să înfrunte
riscuri şi căderi, să sufere decepţii şi răni, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.
Pentru crearea unei lumi artificiale s-a constatat că, prin tinerii de azi (copiii de
ieri ) s-a plătit deja scump. Chiar dacă specialiştii în educație ar fi strigat la timp, cine din
potențialul auditoriu şi-ar fi imaginat ce mult depind creativitatea, fericirea, îndrăzneala şi
siguranţa adultului de emoţiile primordiale ale copilului?
Nici unul dintre vaccinurile de curând create pentru boli la fel de curând inventate
nu îi “vaccinează” pe copii împotriva respingerii celor printre care trăiesc, a frustrărilor şi
a insatisfacțiilor sociale, a inadecvării la vremea pe care o trăiesc.
Daniel Goleman argumentează pe baza cercetărilor de ultimă oră că “educația, aşa
cum este ea astăzi, contribuie cu doar aproximativ 20% la succesul unui individ” 1.
Aşadar, noile educaţii sunt definite la nivelul programelor şi a recomandărilor
UNESCO drept răspuns la imperativele lumii contemporane.
Evoluția noilor educații răspunde provocărilor emergente, grave şi de anvergură
planetară înregistrate mai ales sub genericul problematicii contemporaneității.
Noile educații sunt centrate, mai ales, asupra unor obiective şi mesaje noi, care
determină conținuturile şi strategiile educației în condițiile actuale.

1
Goleman , Daniel - “Inteligența emoțională . Noua ştiință a relațiilor umane ” , Editura Curtea Veche,
Bucureşti , 2007 , p . 103

2
Procesul declanşat odată cu apariția termenului stimulează trecerea de la
demersurile unilaterale la abordările interdisciplinare şi permite aprofundarea unor
probleme sociale care cer soluţii concrete: mecanismele de coping la schimbare, trăirea
democraţiei la dimensiune colectivă- nu doar personală-, pacea, mediul, alimentaţia,
sănătatea. Dintru începuturi s-a pus problema ca aceste educaţii să fie gândite în spiritul
optimismului pedagogic, fiind spații pentru facilitarea descoperirii răspunsurilor la
problemele cu care se confruntă fiecare generaţie.
A fi un maestru de neuitat înseamnă să formezi fiinţe umane care vor schimba
lumea. Lecţiile acestuia de viaţă vor lăsa pentru totdeauna brazde adânci în solurile
conştientului şi subconştientului elevilor săi.
În ciuda situaţiei paradoxale în care se găseşte, în pofida obstacolelor cu care se
confruntă, educaţia este obligată să pregătească într-o manieră activă şi dinamică,
generaţia viitoare. Noile educaţii “vin să pregătească un comportament adecvat, adică
raţional care să atenueze în parte şocul viitorului” 2.
UNESCO, având sprijin şi din partea câtorva organizații, au conturat noi conţinuturi
sau educaţii :
 educaţia relativă la mediu (educaţia ecologică);
 educaţia pentru pace şi cooperare;
 educaţia pentru participare şi democraţie;
 educaţia pentru sănătate;
 educaţia interculturală şi multiculturală;
 educaţia referitare la populaţie sau demografică;
 educaţia economică şi casnică modernă ;
 educaţia pentru drepturile omului;
 educaţia pentru schimbare şi dezvoltare;
 educaţia pentru comunicare şi mass-media;
 educaţia pentru tehnologie şi progres - antreprenorială;
 educaţia nutriţională;
 educaţia sexuală;
 educaţia pentru timp liber şi loisir;
 educația Scout ( pedagogia Scout - cercetăşia );
 educația parentală.
Dat fiind faptul că ele corespund unor trebuinţe de ordin sociopedagogic din ce în
ce mai acut conturate, noile educații şi-au găsit locul în şcoală într-un răgaz scurt.
Neîndoielnic, lista noilor educaţii nu se încheie aici, iar însăşi proliferarea lor creează
dificultăţi autorităţilor în ceea ce priveşte includerea lor în planurile de învăţământ.

2
Cucoş , Constantin - „Pedagogie”, Editura Polirom , Iaşi , 2006 , p . 55

3
Conţinuturile, finalităţile şi obiectivele noilor educaţii propun un demers prin care
educaţia încearcă să răspundă exigenţelor lumii contemporane şi să producă o schimbare
a actului educativ în favoarea educaţiei bazată pe învăţare inovatoare, formatoare de
relații sociale şi adaptabilă.
Noile educaţii reflectă problematica lumii contemporane prin obiectivele propuse
care dau şi denumirea fiecărei structuri de conţinut ştiinţific, realizată ca disciplină de
studiu, concepută în plan disciplinar, dar mai ales interdisciplinar, pluridisciplinar şi
transdisciplinar.
Dewey aprecia că „ şcoala ar trebui să fie însăşi viaţa” 3, în sensul că situaţiile
problematice cu care se confruntă elevii în şcoală ar trebui să fie foarte asemănătoare cu
cele care pot fi întâlnite în viaţă .
“Societatea educativă” sau “cetatea educativă” pentru care militau în anii ’ 70 Paul
Lengrand sau Edgar Faure este aceea în care există multiple şi variate surse de educaţie,
cu deschidere către câmpul larg al influenţelor formativ-educative din afara şcolii,
valorificabile din perspectiva noilor educații. Această deschidere angajează
responsabilităţi de tip pedagogic la nivelul mai multor instituţii, precum şi comunităţi
social-umane: este învăţarea provenită din mediu (environment learning), esența educației
informale, ea devenind actualmente „rădăcina” noilor educații.
Specificul noilor educații pătrunse de procesului activ-creator este însă, “nu
soluţionarea de probleme, ci găsirea lor, deci nu problem-solving (rezolvarea de
probleme) ci problem-finding (descoperirea de probleme)” 4 .
Ca fundament al apariției noilor educații stau câteva principii, de bună seamă
plauzibile, dar primordiale sunt: „primul e să dăm copilului cunoştinţe generale de care,
bineînţeles, va avea nevoie să se servească: aceasta este instrucţia. Celălalt e să
pregătim în copilul de azi pe omul de mâine şi aceasta este educaţia” 5.
Prin structură, obiective şi conţinut, educaţia trebuie să răspundă necontenit unor
exigenţe ale evoluţiei realităţii naţionale şi internaţionale. Semnificaţiile şi eficienţa

3
Dewey , John - „Trei scrieri despre educație” , Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti , 1977 , p .79
4
Oprea , Crenguța-Lăcrămioara - „Pedagogie postmodernistă . Strategii didactice interactive” , Bucureşti,
2005 , p . 214
5
Berger , Gaston - „Omul modern şi educația sa” , Editura Didactică şi Pedagogică , Bucureşti , 1973 , p .
65

4
actului educativ sunt date de „disponibilităţile educaţiei de adaptare şi autoreglare faţă
de sfidările tot mai numeroase ale spaţiului social” 6.
Problematica lumii contemporane, caracterizată prin universalitate, globalitate,
complexitate şi caracter prioritar demonstrează tot mai pregnant că soluţiile cele mai
eficiente nu pot fi găsite prin demersuri şi angajări secvenţiale, ci e nevoie de o viziune
holistică în studierea şi decantarea celor mai eficiente mijloace de rezolvare a marilor
probleme cu care se confruntă omenirea (continua degradare a mediului, explozia
demografică, diluarea pacifismului şi proliferarea conflictelor dintre naţiuni, nevoia
stringentă de educație a părinților).
Identificarea marilor teme de meditaţie şi analiza problematicii contemporane au
condus la constituirea în plan educaţional a unor răspunsuri specifice, prin potenţarea
noilor educaţii sau a unor noi tipuri de conţinuturi care să sfărâme cleşeele.
În condiţiile în care apar şocuri existenţiale, schimbări, înnoiri, rupturi, este nevoie
de un alt tip de învăţare, aşa-numita învăţare inovatoare. Aceasta are menirea de a pregăti
indivizii şi societăţile să acţioneze în situaţii noi şi presupune calităţile autonomiei (a nu
mai avea nevoie de alţii) şi integrării (a accede la o gândire holistică, ce este capabilă să
conexeze operativ informaţiile recent intrate în circulaţie).
Este aşadar sigur că şirul noilor educații identificate până la acest moment nu este
ireductibil sau irevocabil, fiind de aşteptat ca taxonomia noilor educații să se modifice fie
prin dispariţia unor educaţii, în măsura în care realitatea aduce o uzură a lor, fie -mai
curând- prin impunerea unor noi conţinuturi educative. Ca modalităţi practice de
introducere a noilor educaţii, sunt menţionate trei posibilităţi:

 „prin introducerea de noi discipline centrate pe un anumit tip de educaţie


(dificultatea constă, însă, în supraîncărcarea programelor de învăţământ)” 7.Pătrunderea
noilor educații în programele şcolare sub forma unor recomandari sau module de studiu
independente pot fi difuzate şi prin sistemele de comunicare moderne: televiziune, radio,
rețele de calculatoare.

 „prin crearea de module specifice în cadrul disciplinelor tradiţionale (modulele


având un caracter interdisciplinar )” 8. Implicarea noilor educații în programele

6
Văideanu , George - “Educația la frontiera dintre milenii”, Editura Politică , Bucureşti , 1988 , p . 115
7
Văideanu , George - “Educația la frontiera dintre milenii”, Editura Politică , Bucureşti , 1988 , p . 218
8
Idem 7

5
educaționale ca alternative proiectate în diferite formule pedagogice: module de instruire
complementară (formală-nonformală), ghiduri, îndrumări metodologice, lucrări funda-
mentale centrate asupra problemelor mari ale lumii contemporane (dezvoltarea
economică, tehnologia societății informatizate, educația permanentă, democratizarea
şcolii).

 „prin tehnica <<approche infusionnelle>> (prin infuziunea cu mesaje ce ţin de


noile conţinuturi în disciplinele clasice)” 9. Regândirea sistemelor de selectare şi de
organizare a informației în cadrul unui curriculum introduce conținuturile specifice unei
noi educații în sfera mai multor discipline, printr-o multiplă interdependență, o abordare
infuzională.
Noile educații sunt adaptabile la nivelul fiecărei dimensiuni a educației
(intelectuală, morală, tehnologică, estetică, fizică, religioasă, patriotică), în funcție de
particularitățile acestora, dar şi de ciclurile vieții şi de condițiile sociale specifice fiecărui
sistem educațional. Conținuturile specifice, propuse din această perspectivă, sunt
integrabile la toate nivelurile, dimensiunile şi formele educației (formală, nonformală,
informală) . Ele „sunt prezentate în termenii unor obiective pedagogice prioritare care
vizează în fapt noile educații” 10.
A . Educația pentru pace şi cooperare îşi propune promovarea dialogului şi a
cooperării, îmbunătățirea relațiilor dintre comunități, formarea persoanelor pentru
apărarea şi salvgardarea păcii şi liniştii. Obiectivele educației pentru pace se înscriu pe
următoarele direcții:

 achiziționarea unor diade antitetice de concepte şi cunoştințe specifice


problematicii propăşirii păcii şi bunei înțelegeri ( pace-război, dezarmare-înarmare,
cooperare-individualism, echitate-inechitate, pacifism-atitudine belicoasă, agresiune-
neagresiune, fanatism-gândire liberă);

 structurarea unor atitudini responsabile față de propria comunitate şi față de


umanitate (iubirea față de aproape, solidaritatea umană, încrederea în semeni ).
Educația pentru pace cuprinde două laturi:

9
Idem 7
10
Văideanu , George ; Neculau , Adrian - “Noile educații” , Editura Universităţii < Al . I . Cuza> , Iaşi ,
1986 , p . 320

6
 combaterea ideilor şi concepțiilor care favorizează sau cultivă atitudinile ostile,
agresive, xenobe, rasiste –preocupare ce presupune o poziționare activă, ofensivă, de
eliminare şi anihilare a propagandei agresive şi războinice;

 promovarea şi formarea unor condiții paşnice, de respect, înțelegere între


indivizi, comunități, popoare - dimensiune ce presupune o centrare a atenției pe cultivarea
empatiei, a dragostei, dăruirii față de celălalt.
Omenirea are nevoie de o conştiință comună, de promovare a unui nou umanism,
bazat nu numai pe valorile morale, culturale, ci şi pe achizițiile noii soluții ştiințifice şi
tehnice şi pe impactul lor asupra vieții. Individul trebuie format în spiritul solidarității cu
cei din generația sa, al respectului pentru cei care l-au precedat şi cei ce-l vor urma, al
încrederii în destinul umanității şi al valorilor umane.
Din punct de vedere practic, educația pentru pace şi cooperare corespunde şirului de
activități educative, de la “peer mediation”-medierea conflictelor sau simpla neintențio-
nare în clasă a nivelurilor diferite ale conflictului şi ale problemelor internaționale, până
la integrarea mai comprehensivă a cercetării, predării activității la toate nivelurile proce-
sului educativ, care are drept scop pregătirea oamenilor în vederea participării la consoli-
darea unei lumi mai drepte şi a unei ordini sociale în care valența directă sau structurală
este redusă pe cât posibil.
Profesorul norvegian Johan Galtung, unul dintre cei care au promovat pacea ca
disciplină educativă, deosebeşte “patru aspecte esențiale care trebuie avute în vedere:
a) dezvoltare -oferă posibilitatea de a prezenta valori de bază, tendințe esențiale şi starea
evoluțiilor internaționale; b) pacea - oferă posibilitatea de a discuta modul în care
dezvoltarea şi abordarea în mod creator a conflictului se pot uni împotriva soluției
structurale; c) conflictul- oferă posibilitatea de a proiecta toate aceste tendințe pe un
ecran al viitorului, analizând tendințe, făcând propuneri pentru acțiune” 11 .
Între obiectivele urmărite se remarcă: “respectul față de om ca valoare socială
supremă, respectul față de valorile culturale şi acceptarea diversității culturale,
receptivitatea la ideile şi sugestiile altora, capacitatea de a dobândi contacte

11
Tatarkiewicz , Wladislav - „Conflictul. Două perspective filosofice”, în vol. „Despre adevăr”, Editura
Punct, Bucureşti , 2000 , p . 101

7
satisfăcătoare şi de a dialoga, toleranța, acceptarea unor comportamente diferite,
descurajarea agresivității şi violenței, formarea spiritului critic şi autocritic “ 12 .
Educația pentru pace presupune cultivarea unor atitudini superioare şi formarea
oamenilor în vederea uitării conflictelor şi a promovării dialogului constructiv, cultivarea
receptivității şi flexibilității, a respectului față de valori şi de aspirații, față de sine şi de
alții, a priceperii de a identifica punctele comune şi de a respecta diversitatea situațiilor şi
stilurilor de viață. Aceste obiective sunt piatra de încercare în procesul de formare a
fiecărei personalități.
Eruditul pedagog format de Ibrăileanu, academicianul Ștefan Bârsănescu propune
constituirea unei <<pedagogii a păcii>> care trebuie să urmărească: “educarea copiilor
astfel încât aceştia să se debaraseze de impulsuri agresive şi de comportamente ostile;
formarea tinerilor în spiritul ideilor de înțelegere mutuală, cooperare , toleranță;
educarea tinerilor în ideea unei concepții despre lume, care să le permită să se
entuziasmeze de valorile spirituale ale omenirii”13 .
În concepția acestei pedagogii îşi găseşte loc ideea că disputele se soluționează prin
discuții, argumentări, demonstrații, iar apelul la rațiune implică încrederea în capacitatea
omului de a învăța să-şi exercite spiritul de înțelegere mutuală.
B . Educația pentru tehnologie şi progres vizează formarea şi cultivarea
aptitudinilor generale şi speciale şi a atitudinilor afective, motivaționale şi caracteriale,
deschise în direcția aplicării sociale a cuceririlor ştiințifice în condiții economice, politice
şi culturale specifice modelului societății postindustriale de tip informațional.
În acestă societate informaţională, educaţia pentru tehnologie şi progres capătă noi
valenţe, constituind o componentă de bază a învăţământului modern, care se adresează
viitorului elevului. Trăim într-o zodie a calităţii asumate şi nu a simplei cantităţi, astfel
încât această nouă educație contribuie la formarea unei generaţii cu înclinaţii reale spre
iniţiativă, creativitate, dinamism, cooperare şi toate într-o manieră de „a învăţa să faci
bine” 14. Educația pentru progres are menirea de a conştientiza elevului capacitatea de a

12
Moştoflei , C-tin & colab. - “Studii de securitate şi apărare” , Editura Universității Naționale de Apărare ,
Bucureşti , 2005 , p . 23
13
Bârsănescu , Ștefan - „ Pagini inedite din istoria culturii româneşti” , Editura Academiei , Bucureşti ,
1971 , p . 345

14
Istrate , Olimpius - „În Romania, 7 profesori din 10 preferă ajutorul calculatorului”; apărut în: Elearning
Romania , 2008-06-24. Bucureşti: TEHNE- Centrul pentru Dezvoltare şi Inovare în Educaţie

8
alege singur şi nu de a fi „ales”. În această societate supertehnologizată, aceasta duce la
cultivarea unui veritabil umanism tehnologic, dar şi la formarea unei atitudini active de
înaltă moralitate şi responsabilitate.
C . Educația pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului
reprezintă “o constantă a epocii actuale şi vizează conştientizarea oamenilor în legătură
cu drepturile acestora la viață, la libera exprimare, la circulație, la opinie, la
considerație”15. Este o ipostază a educației cu vocație internațională şi presupune:

☺conjugarea eforturilor realizate de factori educaționali în vederea unei


socializări adecvate a copiilor şi tinerilor din perspectivele valorilor fundamentale ale
omului, în spiritul interiorizării şi activării unor norme şi valori consonante cu idealurile
presoanei, cu drepturile acesteia de a exista ca entitate; acest nivel acțional are ca
finalitate conştientizarea asupra propriei identități; respectul alterității aşa cum se
manifestă ea, valorizarea obiectivă a pluralității de existență şi de exprimare a celor care
nu sunt sau nu gândesc ca noi;

☺propagarea pe scară largă a drepturilor stipulate în codurile internaționale cu


privire la drepturile omului;

☺stăvilirea şi eliminarea din sistemele de educație a platformelor ideologice care


propagă ura, desconsiderația altora, supremația, războiul, discriminarea şi inegalitatea;

☺crearea unui front atitudinal activ față de orice încercare de justificare a


conflictelor, a războiului prin tematizări în cadre formale şi informale în rândul elevilor,
profesorilor, părinților, factorilor de decizie;

☺alinierea cu producțiile artistice sau cu alte manifestări purtătoare de mesaje


clare în perspectiva păcii şi înțelegerii la nivel comunitar şi internațional.
D . Educația ecologica sau educația relativă la mediu ca preocupare încearcă să
sensibilizeze omul față de ecosistemul în care îşi desfăşoara activitatea, să optimizeze
relația dintre om şi natura înconjurătoare. Factorii care generează necesitatea educației
ecologice sunt:

☼ consecințele dezastruoase ale dezechilibrului dintre mediu şi dezvoltare;

15
Cozma , Teodor & colab. - „O nouă provocare pentru educație” , Editura Polirom , Iaşi , 2001 , p . 199

9
☼ industrializarea nerațională care are ca efect poluarea şi chiar distrugerea
naturii;

☼ apariția şi proliferarea unor boli generate de degradarea cadrului natural de


existență prin poluarea aerului, a apei, a solului.
“Sensibilizarea copilului şi tânărului trebuie să meargă pe linia cultivării
respectului față de mediul natural, a folosirii raționale a resurselor, a responsabilizării
în legătura cu gestionarea deşeurilor, a estetizării mediului, a sporirii resurselor” 16
.
<<Anafalbetismul>> ecologic generează conduite iresponsabile cu efecte directe în
prezent şi mai ales în perspectivă (alunecări de teren, inundații, secetă, găuri în stratul de
ozon, infestare radioactivă).
Educația cu privire la mediu presupune un set de acțiuni ce vizează structurarea
unei culturi ecologice a omului contemporan, bazată pe stăpânirea unor cunoştințe, a unor
explicații, pe interiorizarea de atitudini şi conduite responsabile față de mediul
înconjurător.
Educația aceasta statutează că existența oricărui om este concepută ca desfăşurându-
se într-un spațiu determinat, într-un timp dat şi în cadrul colectivității umane specifice.
Aceşti factori exercită o anumită influență asupra înțelegerii la vreme a realității lumii şi
cheamă printr-un semnal de alarmă în legătură cu deteriorarea echilibrului natural
provocat de om prin intervențiile sale.
Educația relativă la mediu îşi propune să-l conducă pe elev spre formarea unui
punct de vedere mai obiectiv asupra realității, să-l incite la participare, devenind conştient
de viitor. Obiectivele vizează în egală măsură cunoştințele , achiziția de atitudini,
clarificarea valorilor şi demersul practic. În perspectiva şcolară, elevul trebuie ajutat “să
înțeleagă că omul este inseparabil de mediul său şi că efectele negative ale acțiunilor
sale se repercutează asupra lui însuşi; să obțină cunoştințe de bază necesare soluționării
problemelor mediului său imediat; să judece responsabilitățile individuale şi colective;
să dezvolte instrumentele de analiză , reflecție şi acțiune pentru a înțelege, preveni şi
corecta neajunsurile provocate mediului ” 17 .

16
Burcu , Aurelian ; Burcu , Alexandru - „Educație ecologică, dezvoltare durabilă şi calitatea vieții” ,
Editura Mega , Cluj-Napoca , 2005 , Institutul Hyperion (Institutul Român de Studii Transdisciplinare şi
Cercetări în domeniul Științei Universale , p . 208
17
Idem 16 , p . 133

10
Focalizarea intervenției pedagogice se realizează avându-se în vedere un set de
caracteristici ale acestei educații:
ஐ în legătură cu problemele mediului obligatoriu trebuie stabilite

interdependențele între factori şi efecte în lanț, mergându-se până la o analiză critică


globală;
ஐ educația relativă la mediu nu-şi va atinge scopul dacă acțiunile pe care le
sugerează sau le induce elevului nu se difuzează şi în jurul acestuia -în familie, în
comunitatea în care creşte;
ஐ eficiența se poate aprecia numai prin efectele pe termen lung asupra
comportamentului viitorului cetățean, rămânând însă în vigoare şi obligația de a avea o
utiliate imediată;
Astfel tratăm educația relativă la mediu nu ca pe o disciplină, ci ca pe o moda-
litate pedagogică a unor scopuri precise şi în acelaşi timp ca pe un mijloc de sporire a
eficacității învățământului.
E . Educația economică şi casnică modernă vizeaza pregatirea tinerilor pentru o
adecvare la lumea bunurilor, la practicile economice, la lumea muncii. Trăim într-o
perioadă în care pragmatismul şi mercantilismul economic par să dirijeze toate practicile
umane. Aceste modificări valorice trebuie să-l găsească pregătit pe tânărul ce caută să se
integreze în societatea modernă.
În măsura în care spațiul privat tinde să se redefinească ( prin acordarea de mai mult
timp pentru sine, prin intimizarea accentuată a mediului personal, prin construirea unor
alternative de viață privată), potențarea spiritului gospodăresc, a gestionării convenabile a
propriilor bunuri sau a câştigului se dovedeşte a fi un deziderat formativ urmărit încă din
şcoală. Important este nu numai să câştigi bine, ci şi a şti să te foloseşti de rezultatul
muncii şi efortului. Un astfel de tip de educație poate fi conceput ca rezultatul muncii şi
efortului.
“Un astfel de tip de educație poate fi conceput ca o pregătire pentru viața de
familie, pentru administrarea bunurilor personale, pentru utilizarea bugetului personal.
În condițiile în care viața economică este foarte dinamică, instrumentizarea tinerilor cu
explicații adiacente, cu termeni de specialitate, cu practică economică de bază, cu

11
atitudini corespunzătoare, cu o gândire economică fundamentală, cu un ideal economic,
constituie o ipostază a pregătirii generale” 18.
Inițierea în teorie şi practică favorizează dobândirea conştiinței şi conduitei
economice ca temei al unei vieți echilibrate şi cu o bună integrare în planul vieții sociale .
“Cunoaşterea şi înțelegerea faptelor economice în substratul lor cauzal ajută la
creşterea calității producției de bunuri şi prin aceasta la îmbunătățirea calității vieții” 19.
Se are în vedere atitudinea față de bunuri, spiritul de cooperare şi respect față de
muncă, capacitatea de participare directă la înfăptuirea proiectelor economice ale
societății.
F . Educația pentru participare şi democrație
Într-o societate deschisă şi democratică este nevoie de un om activ, dispus să se
implice în organizarea, conducerea, validarea responsabilă a propriilor acte şi a altora.
Deceniile din urmă au arătat că inactivismul social poate genera formule totalitare de
organizare a societății. Participarea şi implicarea sunt condiții pentru buna funcționare a
unei societăți, remediul cel mai adecvat pentru alunecări totalitariste. “Gradul de
democratizare a unei societăți este dat de această predispoziție a indivizilor de a acționa
şi reacționa, de a genera discuția, de a-şi exprima punctul de vedere, de a proiecta şi
anticipa” 20 . Caracterul democratic al unei societăți se menține şi se propagă prin fiecare
persoană. Individul trebuie format pentru a-şi exprima poziția, pentru a se implica în
luarea deciziilor, pentru a fi mereu treaz din punct de vedere civic.
Prin participare se înțelege nu numai posibilitatea de a desfăşura o activitate
creatoare, care face apel la capacitatea totală a individului şi care este socialmente utilă,
ci semnifică şi sansa oferită tinerilor de a-şi defini şi delimita aspirațiile şi nevoile, de a
inova, de a dobândi capacitatea de autosugestie. Prin participare, elevii îşi pot exprima
opțiunile în domeniul educației, culturii, producției, timpului liber, sportului, pot deveni
coparticipanți la propria formare. Prin participare, ei se integrează în societate, dar în
acelaşi timp acționează şi ca subiect integrator.

18
Ciobanu , Olga - „Educația economica în România - Prezent şi perspectivă” , Editura ASE , Bucureşti ,
2006 , p . 345
19
Marinescu , Cosmin & colb. - “Economia de piaţă. Fundamentele instituţionale ale prosperităţii” ,
Editura ASE , Bucureşti , 2007 , p . 423

20
Programul Național de Educație pentru Cetățenie Democratică , MEC ,2004 , p . 18

12
Participarea se manifestă prin acțiuni de cooperare, prin dialoguri şi prin fuziune
moral-afectivă, creează solidaritate în spațiu, dezvoltă dorința de a deveni partener, de a
se racorda la valori.
Învățarea participativă înseamnă nu numai încărcarea individului cu noțiuni şi mai
ales cu atitudini, cu comportamente şi modele acționale în situații sociale, însemnând
opțiunea pentru acceptare şi solidaritate. Participarea corelează poziția cu coeziunea,
încrederea reciprocă, respectul față de om şi realizare.
G . Educația în materie de populație (demografică)
Pentru că umanitatea durează din generație în generație prin reproducere,
problematica demografică nu trebuie să fie ocultată în şcoală. Educația în materie de
populație vizează captarea acelor cunoştințe, predispoziții valorice, atitudini în
perspectiva salvgardării omenirii ca specie, a combaterii degenerescenței prin
pruncucidere, a diminuării controlului naşterilor, a evitării manipulărilor genetice
aberante şi a generalizării practicilor sexuale atipice. Trebuie pornit de la premiza
dreptului la naştere şi la existență şi de la teza mult clamată, dar şi desconsiderată, că
fiecare ființă este unică, irepetabilă, un veritabil miracol al existenței ca atare. Educația
demografică are drept subiect informarea în chestiunile legate de dinamica populației, de
politica demografică, de specificitatea vieții de familie şi de ocrotirea parentală. Totodată
ea nu va neglija problemele controversate legate de planificarea familială, întreruperea
sarcinilor, oportunitatea eutanasiei.
H . Educația pentru comunicare şi mass-media îşi propune să formeze
personalitatea pentru a gestiona corect şi adecvat mesajele mediatice, pentru a decripta
operativ sensurile diferitelor informații mediatice, pentru a selecta şi adecva sursele
informaționale în consonanță cu valorile adevarului, dreptății, frumuseții. Universul
nostru esențial este saturat de stimuli informaționali de care trebuie să ne apropiem cu
competență şi responsabilitate. A şti să ne racordăm la sursele emitente, a însuşi noi
coduri de lectură, a ne racorda simultan la emitenți alternativi, a amenda şi neutraliza
informațiile false, a activa competențele proprii de a comunica cu semenii, toate aceste
coduri se pot forma şi prelucra prin diferite exerciții şi practici educative.
I . Educația pentru schimbare
Schimbarea nu este un dar, ci o stare, o transformare care trebuie receptată ca atare
de către persoană şi care trebuie pregătită şi întâmpinată adecvat. Educația pentru

13
schimbare are ca sarcină formarea personalității ca agent al schimbării şi actor
responsabil de calitatea schimbării. Pot fi identificați mai multi paşi în generarea
comportamentului adecvat față de schimbare: sesizarea schimbării, a liniilor sale de
emergență şi pregătirea pentru întâmpinarea acesteia; evaluarea naturii schimbării, a
sensurilor acesteia şi reverberațiilor ei în timp şi spațiu; crearea şi fasonarea unor situații
generatoare în schimbare, modelarea unor traiecte de dezvoltare posibile.
Educația pentru schimbare poate profila un nou tip de personalitate, care să
părăsească teritoriul suficienței, imobilității, inactivității.
J . Educația nutrițională îşi propune să-l informeze pe elev în legătură cu
valoarea nutriției, a selectării şi dovezii raționale a hranei, a pregătirii adecvate a acesteia,
a identificării alimentelor sănătoase, a îngrijirii propriului organism printr-un regim
alimentar echilibrat şi adecvat.
Noua orientare va îmbina perspectiva teoretică şi cea practică, ştiința cu arta.
Hrănirea este o necesitate biologică, dar şi un cadru de socializare şi de culturalizare.
Obiectivele acestei noi educații trebuie să fie diversificate şi trebuie să vizeze formarea
unei cultur culinare, cultivarea unor practici culinare sănătoase ( a se vedea cazul James
Olivier, în Marea Britanie), păstrarea specificității în materie de artă culinară, estetizarea
existenței private prin cultivarea gusturilor culinare veritabile, cultivarea respectului față
de alte obiceiuri sau practici culinare, experimentarea unor noi conduite în această
direcție, apropierea de alteritate.
K . Educația pentru timpul liber
În condițiile în care timpul liber are tendința să crească, oamenii trebuie să fie
învățați să se bucure de aceasta. Fără o pregătire adecvată, timpul pentru sine poate
deveni o povară, un motiv al decăderii, al alunecării în plictiseală şi inactivism. În acest
sens, se pot imagina mai multe traiecte acționale: obişnuirea indivizilor de a-şi gestiona
cât mai bine temporalitatea pentru a dispune şi de timp liber; încărcarea timpului liber cu
activități recreative şi productive de închegare a echipelor (team building) care să aducă
bucurii şi împliniri persoanei în cauză, tonifiind existența şi accentuând gustul de a trăi;
realizarea unor alternanțe şi complementarități adecvate între activitățile din timpul liber
(fizice, spirituale, de plăcere, de întreținere, necesare, obligatorii); corelarea activităților
din timpul liber cu practici formale sau cvasiformale, în perspectiva valorificării la scară
socială (prin diferite tipuri de asociații, “şcoli” ale femeilor, bătrânilor, cluburi ).

14
L . Educație interculturală şi multiculturală
Însuşi contextul social şi cel global comportă numeroase modificări, structurale şi
funcţionale. În condiţiile libertăţii de expresie, ale democratizării vieţii sociale, ale liberei
circulaţii, ale dispariţiei unor linii nete de demarcaţie (interstatale, interetnice,
interconfesionale), educaţiei îi revin sarcini inedite şi dificile. Educaţia interculturală, în
contextul migraţiei şi al coexistenţei în acelaşi spaţiu a unor expresii culturale diferite,
pare să fie de mare actualitate. Cu toate că societăţile devin multiculturale, sistemele
educative rămân rigide, adaptate la situaţiile monoculturale. Conţinuturile şi strategiile
didactice au în continuare un caracter etnocentrist (sau sociocentrist) şi predispun, mai
degrabă, la „ghetoizare" decât la deschidere şi comunicare intergrupală. Educaţia pentru
şi într-o Europă (sau lume) unită trebuie să cultive valori precum toleranţa, respectul
reciproc, credinţa în egalitatea sau complementaritatea culturală, universalizând
eventualele diferenţe spirituale sau valori locale, în vederea unei bune comunicări sau
convieţuiri.
Educația nouă, sus menţionată se articulează în jurul câtorva obiective majore:
luarea în consideraţie a dimensiunii culturale a dezvoltării; afirmarea şi îmbogăţirea
identităţilor culturale; lărgirea participării tuturor la viaţa culturală; promovarea
cooperării culturale internaţionale .
Programele de dezvoltare trebuie să fie elaborate ţinând cont de diversitatea
culturilor şi a interacţiunilor culturale care există între populaţiile din interiorul unei ţări
sau între diferite regiuni ale lumii. Aceasta presupune naşterea unei noi mentalităţi, la
scară planetară, mai atentă la aspectele calitative şi umane ale dezvoltării şi la formarea
unui curent de opinie conform căruia progresul trece prin educaţie şi cultură.
Dacă unele din noile educații sunt destul de bine conturate, altele fac obiectul unor
discuții în vederea precizării şi delimitării lor; oricum, abordarea noilor educații sau a
noilor conținuturi rămâne o problemă deschisă.
Dificultățile metodologice inerente acestui demers „angajează responsabilitatea
socială a educatorilor: capacitatea de abordare globală a activității de formare-
dezvoltare a personalității, atitudinea de deschidere față de problemele instruirii
permanente, voința de autoperfecționare profesională continuă” 21.

Dumitriu - Tiron , Elena - „Dimensiunile educației contemporane” , Editura Institutului European ,


21

Bucureşti , 2005 , p . 129

15
BIBLIOGRAFIE
1.Resurse bibliografice:
Berger,Gaston - „Omul modern şi educația sa” , Editura Didactică şi Pedagogică ,
Bucureşti , 1973

16
Bârsănescu,Ștefan - „ Pagini inedite din istoria culturii româneşti” , Editura Academiei ,
Bucureşti , 1971
Burcu,Aurelian ; Burcu,Alexandru - „Educație ecologică, dezvoltare durabilă şi calitatea
vieții” , Editura Mega , Cluj-Napoca , 2005 , Institutul Hyperion (Institutul Român de
Studii Transdisciplinare şi Cercetări în domeniul Științei Universale
Ciobanu,Olga - „Educația economica în România - Prezent şi perspectivă”,Editura ASE ,
Bucureşti , 2006
Cozma,Teodor & colab. - „O nouă provocare pentru educație” , Editura Polirom , Iaşi ,
2001 , p . 199
Cucoş,Constantin - „Pedagogie”, Editura Polirom , Iaşi , 2006
Dewey,John - „Trei scrieri despre educație” , Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti ,
1977
Dumitriu-Tiron,Elena - „Dimensiunile educației contemporane” , Editura Institutului
European , Bucureşti , 2005
Goleman , Daniel - “Inteligența emoțională . Noua ştiință a relațiilor umane ” , Editura
Curtea Veche, Bucureşti , 2007
Istrate,Olimpius - „În Romania, 7 profesori din 10 preferă ajutorul calculatorului”;
apărut în: Elearning Romania , 2008-06-24. Bucureşti: TEHNE- Centrul pentru
Dezvoltare şi Inovare în Educaţie
Marinescu , Cosmin & colb. - “Economia de piaţă. Fundamentele instituţionale ale
prosperităţii” , Editura ASE , Bucureşti , 2007
Moştoflei , C-tin & colab. - “Studii de securitate şi apărare” , Editura Universității
Naționale de Apărare , Bucureşti , 2005
Oprea , Crenguța-Lăcrămioara - „Pedagogie postmodernistă . Strategii didactice
interactive” , Bucureşti, 2005

Tatarkiewicz , Wladislav - „Conflictul. Două perspective filosofice”, în vol. „Despre


adevăr”, Editura Punct, Bucureşti , 2000
Văideanu , George - “Educația la frontiera dintre milenii”, Editura Politică , Bucureşti ,
1988
Văideanu , George ; Neculau , Adrian - “Noile educații” , Editura Universităţii < Al . I .
Cuza> , Iaşi , 1986

17
*******************Programul Național de Educație pentru Cetățenie Democratică ,
MEC ,2004

2.Surse electronice de informare ( webografie ) :


http://www.dadalos.org/frieden_rom/grundkurs_4/mediation.htm
http://www.patrir.ro/pace/resurse.shtml
http://www.transcend.org/
http://www.elearning.ro.
http://www.civica-online.ro/concepte/drepturile_omului.html
http://www.dadalos.org/rom/.../lehrerteil.htm
http://www.green-report.ro/revista/educatia-ecologica
http://www.romaniaeuropa.com/cartionline/carti_geografie/
educatie_ecologica_dezvoltare_durabila_si_calitatea_vietii_aurelian_bu.php
http://www.unicef.org/romania/ro/reallives_7107.html

18