Sunteți pe pagina 1din 3

Mass-media[modificare 

| modificare sursă]
Mass-media, inclusiv internetul, joacă un rol important.[11] Modul în care aceasta ilustrează
sinuciderea poate avea un efect negativ, datorat conținutului substanțial, proeminent și repetitiv,
care glorifică sau idealizează sinuciderea, ducând la un impact major.[58] Atunci când se oferă o
descriere detaliată despre cum să te sinucizi printr-un anumit mijloc, utilizarea aceastei metode de
sinucidere poate crește în rândul populației în ansamblu.[59]
Acest declanșator al contagiunii sinuciderii sau suicidul mimetic este cunoscut ca efectul Werther,
după numele protagonistul lui Goethe din Suferințele tânărului Werther, care s-a sinucis.[60] Acest
risc este mai mare la adolescenții care ar putea idealiza moartea.[61] Reiese că, în timp ce
informațiile din mass-media au un efect semnificativ, acelea din mass-media de divertisment sunt
echivoce.[62] Opusul efectului Werther este denumit efectul Papageno, în care relatările din presă
despre mecanisme eficiente de a face față pot avea un efect protector. Termenul este bazat pe un
personaj din opera Flautul fermecat a lui Mozart, care, temându-se că își pierde iubita, vrea să se
sinucidă, dar prietenii îl ajută să își revină.[60] Când mass-media respectă normele de prezentare a
faptelor, riscul de suicid poate scădea.[58] Totuți, oținerea susținerii din partea acestui sector poate fi
dificilă, mai ales pe termen lung.[58]

Sinuciderea rațională[modificare | modificare sursă]


Sinuciderea rațională este luarea motivată a propriei vieți,[63] cu toate că unii sunt de părere că
sinuciderea nu este niciodată logică.[63] Actul de a-și lua propria viață pentru beneficiul celorlalți este
cunoscut sub denumirea de sinucidere altruistă.[64] Un exemplu îl reprezintă o persoană vârstnică
care își pune capăt zilelor pentru a lăsa o cantitate de hrană mai mare membrilor mai tineri ai
comunității.[64] În unele culturi ale eschimoșilor, acest lucru a fost interpretat ca un act de respect,
curaj sau înțelepciune.[65]
Un atac sinucigaș este o acțiune politică prin care un atacator comite acte de violență împotriva altor
persoane, fiind conștient că acestea vor duce la propria sa moarte.[66] Câțiva atentatori sinucigași cu
bombă au încercat să devină martiri [19] Misiunile Kamikaze erau îndeplinite ca o datorie pentru o
cauză superioară sau obligație morală.[65] Crima–sinucidere este un act de omucidere urmat în
decurs de o săptămână de sinuciderea persoanei care a îndeplinit actul.[67] Sinuciderile în masă sunt
adeseori efectuate sub presiunea socială, membrii renunțând la propria autonomie în favoarea unui
lider.[68] Sinuciderile în masă pot avea loc și cu un număr de doar două persoane, adeseori fiind
cunoscute ca pact de sinucidere.[69]
În situații extenuante în care continuarea vieții ar fi intolerabilă, unii oameni folosesc sinuciderea ca
modalitate de evadare.[70] Se știe că unii deținuți din lagărele de concentrare naziste s-au sinucis
atingând intenționat gardurile electrificate.[71]

Metode[modificare | modificare sursă]

Rata mortalității în funcție de metoda de sinucidere în Statele Unite.[15]


Articol principal: en:Suicide methods.
Metodele principale de sinucidere variază în funcție de țară. Principalele metode din diferite regiuni
includ spânzurarea, otrăvirea cu pesticide și împușcarea.[72] Alte metode comune de sinucidere
includ săritul de la o înălțime mare, supradoza și înecul. Se consideră că aceste diferențe se
datorează, în parte, disponibilității diferitelor metode.[59] Potrivit unui studiu realizat în 56 de țări,
spânzurarea este cea mai răspândită metodă de sinucidere în majoritatea țărilor,[72] cu o rată de 53%
din sinuciderile în rândul persoanelor de sex masculin și 39% din sinuciderile în cazul persoanelor
de sex feminin.[73]
La nivel global, 30% din cazurile de suicid sunt provocate de ingerarea de pesticide. Totuși,
utilizarea acestei metode variază puternic, de la 4% în Europa la peste 50% în regiunea Pacificului.
[74]
 Metoda este, de asemenea, obișnuită în țările din America Latină datorită accesului ușor la
pesticide al populațiilor de fermieri.[59] În multe țări, supradozele de medicamente provoacă
aproximativ 60% din cazurile de suicid în rândul femeilor și 30% în rândul bărbaților.[75] În numeroase
cazuri, suicidul prin supradoză nu este planificat sau se produce în timpul unei perioade acute de
ambivalență.[59] Rata mortalității variază în funcție de metodă: împușcare 80-90%, înec 65-80%,
spânzurare 60-85%, inhalare de gaze de eșapament 40-60%, aruncare de la înălțime 35-
60%, asfixiere cu mangal 40-50%, pesticide 6-75%, supradoză de medicamente 1,5-4%.[59] Cel mai
obișnuit mod de sinucidere prin aruncarea de la înălțime este defenestrarea, precum a fost cazul
procurorului Cristian Panait.
Metodele cel mai adesea încercate diferă de metodele cel mai adesea reușite, până la 85% dintre
tentativele de sinucidere din țările dezvoltate fiind prin ingerarea unei supradoze de medicamente.[24]
În Statele Unite, 57% din cazurile de suicid implică utilizarea unei arme de foc, procentajul fiind
sensibil mai mare în cazul bărbaților decât al femeilor.[13] A doua cauză a suicidului în rândul
bărbaților este spânzurarea, iar în rândul femeilor, otrăvirea.[13] Aceste metode cumulate reprezintă
aproximativ 40% din cazurile de suicid în Statele Unite.[76] În Elveția, unde aproape toți locuitorii
posedă o armă de foc, cea mai frecventă metodă este sinuciderea prin spânzurare.[77] Sinuciderea
prin aruncare de la înălțime este frecventă atât în Hong Kong (50%) cât și în Singapore (80%).[59] În
China, ingestia de pesticide reprezintă metoda cea mai frecventă.[78] În Japonia, sinuciderea prin
autoeviscerare, cunoscută sub denumirea de seppuku sau harachiri se mai produce și în prezent,
[78]
 însă metoda cea mai frecventă este sinuciderea prin spânzurare.[79]

Fiziopatologie[modificare | modificare sursă]
Nu se cunoaște fiziopatologia unică ce stă la baza suicidului sau a depresiei.[13] Totuși, se consideră
că acestea sunt rezultatul interacțiunii mai multor factori de comportament, mediu social și psihiatric.
[59]
 Profesorul universitar doctor Tudor Udriștoiu, șeful Clinicii de Psihiatrie I a Spitalului de
Neuropsihiatrie Craiova spunea că depresia este în creștere la toate categoriile sociale dar, global
vorbind, aceasta afectează mai tare categoriile defavorizate.[80]
Nivelul redus al factorului neurotrofic derivat din creier (BDNF) este asociat cu sinuciderea atât în
mod direct[81] cât și indirect, prin rolul său în depresia majoră, tulburarea de stres post-traumatic,
schizofrenie și tulburarea obsesiv-compulsivă.[82] În cadrul studiilor realizate post-mortem s-a
observat un nivel redus de BDNF în hipocampus și cortexul prefrontal în cazul persoanelor cu sau
fără tulburări psihiatrice.[83] Se consideră că nivelul de serotonină, un neurotransmițător prezent în
creier, este redus în cazul persoanelor care se sinucid. Acest considerent se bazează, într-o
anumită măsură, pe dovezile privind nivelul crescut de receptori 5-HT2A observat după deces.
[84]
 Alte dovezi includ un nivel redus de acid 5-hidroxi-indoleacetic, un produs de catabolism al
serotoninei, în lichidul cefalorahidian.[85] Totuși, este dificil de obținut dovezi directe.[84] Se presupune
că epigenetica, studiul modificărilor expresiei genetice ca răspuns la factorii de mediu care nu
afectează ADN-ul de bază, joacă de asemenea un rol în determinarea riscului de sinucidere.[86]

Prevenția[modificare | modificare sursă]
Articol principal: en:Suicide prevention.
Ca inițiativă de prevenire a actelor sinucigașe, acest simbol promovează un număr de telefon special disponibil
de pe podul Golden Gate, care face legătura cu o linie telefonică în caz de criză.

Prevenirea suicidului este un termen utilizat pentru a desemna eforturile colective de a reduce
incidența actelor sinucigașe prin măsuri preventive. Reducerea accesului la anumite metode, cum ar
fi armele de foc sau substanțele toxice, contribuie la reducerea riscului.[59][87] Alte măsuri includ
reducerea accesului la mangal și instalarea de bariere pe poduri și platformele de metrou.
[59]
 Acordarea de tratament persoanelor dependente de droguri și alcool, persoanelor depresive și
persoanelor cu antecedente de suicid poate fi, de asemenea, eficientă.[87] Ca strategie preventivă, s-
a propus reducerea accesului la alcool (de exemplu, prin reducerea numărului de baruri).[12] În ciuda
numărului mare de linii telefonice în caz de criză, nu există dovezi suficiente pentru a se demonstra
eficacitatea acestora.[88][89] În cazul tinerilor adulți cu antecedente recente de suicid, terapia cognitiv-
comportamentală pare să aibă rezultate pozitive.[90] Dezvoltarea economică, prin capacitatea sa de a
reduce sărăcia, poate contribui la descreșterea ratelor sinuciderii.[53] Eforturile de creștere a relațiilor
sociale, în special în cazul bărbaților în vârstă, pot fi eficiente.[91]

Examinare[modificare | modificare sursă]
Datele existente privind efectele examinării populației globale cu privire la rata sinuciderii sunt
insuficiente.[92] Din cauza numărului ridicat de persoane cu rezultate pozitive la aceste teste care
însă nu prezintă risc de suicid, există temeri că examinarea globală ar putea crește considerabil
nevoia utilizării resurselor din domeniul sănătății mintale.[93] Totuși, se recomandă examinarea
persoanelor cu risc crescut.[13] Adresarea de întrebări referitoare la suicid nu pare să sporească
riscul.[13]

S-ar putea să vă placă și