TEMA 12.

ACTELE, TERMENELE ŞI SANCŢIUNILE PROCEDURALE

1. NOŢIUNEA ACTULUI DE PROCEDURĂ. CONDIŢIILE PENTRU

ÎNDEPLINIREA ŞI PERFECTAREA ACTELOR DE PROCEDURĂ;
Actul de procedură reprezintă voința exprimată verbal, în scris sau prin acțiune/inacțiune care are
drept scop producerea de efecte procesuale.
Actele de procedură pot fi clasificate după următoarele criterii:
După subiectul care îl realizează: a) ale instanței b) ale părților; c) ale altor participanți la proces;
d) ale subiecților care contribuie la înfăptuirea justiției.
După forma pe care o îmbracă: a) scrise; b) orale;
După momentul efectuării lor: a) acte de procedură judiciară; b) acte de procedură extrajudiciare.
După caracterul obligativității: a) obligatorii; b) facultative.

Condițiile pentru îndeplinirea actului de procedură civilă:

1. Forma – poate fi atât orală (cereri, demersuri, audierea martorului) cât și scrisă (cereri,
cerere de chemare în judecată, referința, concluzia expertului, hotărârea judecătorească).
Sancțiunea nerespectării formei obligatorii prevăzută de lege duce la nulitatea actului de
procedură
2. Conținutul – reprezintă datele ce urmează a fi incluse de subiect la realizarea unui act de
procedură. Acesta poate fi reglementat concret și imperativ (ex. conținutul cererii de
chemare în judecată) sau generic (ex: cererea de recuzare). Sancțiunile nerespectării
condițiilor de conținut sunt prevăzute de regulă pentru acele acte ale căror condiții de
conținut sunt expuse imperativ (ex: nu se dă curs cererii de chemare în judecată)
3. Termenul – anumite acte de procedură pot fi efectuate doar într-un anumit termen (de ex:
cererea de apel, recurs; prezentarea probelor)
4. Alte condiții speciale pot exista pentru anumite categorii de acte – ex:achitarea taxei de
stat pentru depunerea cererii de chemare în judecată.
Comunicarea actelor de procedură (art. 100-109 CPC) reprezintă un aspect important al
publicității ședinței pentru părți, care în lipsa informației despre existența și esența unui proces
nu vor putea face uz de toate celelalte drepturi procesuale.
Anumite acte de procedură se comunică părților și participanților la proces. Se comunică
informația despre locul, data și ora ședinței, se înmânează cererea de chemare în judecată și
anexele; se comunică hotărârile, deciziile, cererile de apel și recurs etc.
Comunicarea actelor de procedură are loc de regulă prin înmânarea acestora personal, prin
intermediul serviciilor poștale, executorului judecătoresc etc.
În anumite cazuri informarea pârâtului poate avea loc prin citare public (art.108 CPC)

2. NOŢIUNEA ŞI PARTICULARITĂŢILE TERMENULUI DE PROCEDURĂ;

Termenul de procedură reprezintă o anumită perioadă de timp acordată pentru
îndeplinirea unui act de procedură.
Termenul de procedură poate fi limitat prin:
- stabilirea unei date exacte (art.186 alin.1 CPC),
 - stabilirea unei perioade de timp calculată de la data unui anumit eveniment (de ex. de
la data primirii actului de procedură – art.434 CPC)
- stabilirea unei date limită determinată de un eveniment viitor (de ex: până la
determinarea succesorului – art.262 lit.a) CPC)
Termenul de procedură în anumite cazuri poate fi suspendat (art.260, 261 CPC) sau poate fi
restabilit sau prelungit în cazul omiterii sau imposibilității de a fi respectat (art.115,116 CPC).
Termenele de procedură pot fi clasificate după următoarele criterii:
1. după modul de reglementare: a) imperative; b) dispozitive;
2. după modul de determinare a duratei: a) determinate (prevăzute expres de lege într-un
anumit volum de ex. cererea de apel – 30 zile) b) nedeterminate (prevăzute în mod
generic – de ex: până la finalizarea fazei de pregătire pentru dezbateri judiciare)
3. după durată: a) termene perioade, b) termene momente;
4. după modul stabilirii: a) legale (stabilite de lege); b) judiciare (stabilite de judecător)
5. după subiectul cărora le este adresat: a) destinate instanței (art.168 CPC); b) destinate
participanților la proces (art.172 CPC), c) destinate terțelor persoane (art.119CPC)
6. după modul de calcul: a) stabilit în ani, luni, zile, ore; b)determinat de survenirea unui
eveniment.
7. După caracterul survenirii: a) termene care debutează; b) termene care expiră
Omiterea termenului procesual poate genera: a) decăderea din dreptul de a efectua actul de
procedură (art.434 CPC), b) nu eliberează de obligația de a îndeplini actul de procedură (art.119
alin.3 CPC)

3. CONCEPTUL ŞI CATEGORIILE SANCŢIUNILOR PROCEDURALE CIVILE.

Sancţiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural
civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de
îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui
drept procedural. (art.10 alin.1 CPC)
Sancțiunile procedurale survin atunci când:
a) un act de procedură nu este îndeplinit;
b) actul de procedură este îndeplinit defectuos;
c) exercitarea abuzivă a unui drept procesual.

Principalele sancțiuni procedurale sunt:

1. Nulitatea actului de procedură – pentru nerespectarea condițiilor de formă și conținut a
actului de procedură;
2. decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură;
3. perimarea procesului civil – pentru abandonarea procesului de către participanți (de
regulă de către reclamant).
4. amenda judiciară – pentru diverse acțiuni sau inacțiuni (art.105 alin.9; 119 alin.3; 161-
163 ș.a. CPC)
5. anularea hotărârii – pentru nerespectarea legalității, temeiniciei acesteia (art.386-388
CPC