Procese fundamentale in invatare

Perceptia-Atentia-Memoria

In cadrul dezvoltarii psihice si al formarii personalitatii adulte, invatarea ocupa un

loc central, datorita faptului ca prin invatare, individul dobândeste noi comportamente.
Incepând cu deprinderile si priceperile si terminând cu cunostintele si operatiile
intelectuale, toate se dobândesc prin activitatea de invatare. Astfel derularea unui proces
de invatare presupune o serie de alte activitati psihice intre care s-au reliefat perceptia,
atentia si memoria dovedindu-se de-a lungul timpului, pe cat de usor de descifrat, pe atat
de inepuizabile in explorare.
Cele trei procese puse sub spectrul analizei noastre, au un scop simplu si anume
acela de a intelege reactiile care se deruleza in universul interior al fiecaruia dintre noi
atat in plan fizic, la nivel comportamental, cat si la nivel psihic; ne propunum totodata sa
« inavatam inainte de toate a invata », asa cum afirma Nicolae Iorga si totodata de a ne
imbogatii bagajul intelectual din perspectiva psihologica.
Omul traieste intr-o lume diversa de obiecte si fenomene, care exista in spatiu si se
desfasoara in timp.Pentru a stabili relatii informationale cu ele si a se adapta lor, el
dispune de capacitati perceptive, cu mult mai complexe decat ale animalelor.
Incercand a trasa liniile fine ale acestui drum complex si atat de divers de la un
individ la altul, un prim proces fumndamental in activitatea invatarii se anunta a fi
PERCEPTIA, definita de catre psihologi ca fiind procesul psihic de cunoastere directa
sub forma imaginilor unitare, continand totalitatea informatiilor despre insusirile concrete
ale obiectelor si fenomenelor in conditiile stimularii directe. Perceptia reprezinta treapta
superioara de receptare si prelucrare a informatiilor, nefiind o simpla suma a senzatiilor ci
o imagine ce are o serie de caracteristici precum strucuralitatea-imaginile isi au un loc
anume, bine delimitat, -constanta-stabilitatea si durata in timp a imaginii indiferent de
pozitia obiectului sau distanta de la care este perceput-.
Perceptia, aceasta « terra incognita » in curs de elucidare, devine obiect de studiu a
unor cercetatori de renume precum Marleau Ponty. Aceasta din urma in investigatiile din
« Fenomenologia perceptiei », Ponty defineste fenomenologia ca studiu al esentelor,
incluzand aici si studiul perceptiei si al constiintei. Fenomenologia este o metoda de
descriere a naturii contactului nostru perceptiv cu lumea, furnizand o descriere directa a
experientei umane.
Perceptia este fundalul experientei care orienteaza orice actiune constienta. Lumea
este un camp al perceptiilor, iar constiinta umana atribuie sensuri lumii, astfel ca nu ne
putem separa de perceptiile noastre asupra lumii.
Pe de alta parte, perceptia este nu numai o imagine mai mult sau mai putin
constituita a unui obiect sau fenomen din lumea externa, ci poate fi examinata si ca
proces, în cursul caruia se formeaza, se "construieste" treptat imaginea perceptiva. Din
aceasta perspectiva, perceptia poate fi conceputa ca un sistem de actiuni perceptive. Chiar
daca în mod obisnuit în mintea noastra informatia despre obiecte si fenomene exista sub
forma de imagini cu care operam fara sa sesizam în mod constient diferitele unitati
structurale ale procesului perceptiv, în mod constient diferitele unitati structurale ale
procesului perceptiv, în realitate acestea sunt mereu implicate. "Teoria activitatii" (P.
Janet, J. Piaget, A. N. Leontiev, A. R. Luria) scoate în relief caracterul dinamic, procesual
al perceptiei. Actiunile si operatiile perceptive se constituie în cursul vietii pe baza
asimilarii experientei social-istorice în variatele forme de activitate umana. Aceasta idee
este limpede exprimata de psihologul englez R. L. Gregory (1970). Pentru psiholog -
scrie el - problema care se pune este: "putem percepe înainte de a învata sa percepem?
Raspunsul este: "Într-adevar, membrele si organele de simt sunt inutile pâna când nu
învatam sa le folosim în mod efectiv; ele sunt la fel de inutile ca si uneltele pâna când nu
avem deprinderea de a le folosi" .
Inaintand in procesul nostru cognitiv, perceptia este in stransa legatura cu atentia, fiind
focalizata de cele mai multe oric de catre aceasta. Atentia in sine nu creeaza orice
perceptie, dar poate fi directionata catre orice aspect al campuli perceptive. Atentia poate
ingadui constiintei perceptive sa se structureze in reflectie asupra unei teme. Acelasi
savant Morleau Ponty explica faptul ca, invatarea poate fi definita ca perceptie a
legaturilor directe dintre obiectele perceptiei sau poate fi o interpretare logica a
semnificatiilor ce apartin perceptiilor senzoriale. Invatarea nu este insa nici activitate
logica pura si nici activitate senzoriala pura.Ea transcende si ratiunea si experienta pura,
pentru ca, constiinta este un proces care include in acelasi timp si atat perceptia cat si
atentia.
Astfel, din perspectiva psihologica, ATENTIA defineste un fenomen psihic
complex, de importanta cruciala in selectia, procesarea si utilizarea adaptativa a
informatiei.Introspectionistii considera atentia ca pe o facultate sau o capacitate de sine
statatoare avand un continut specific si exercitand un rol specific in desfasurarea vietii
psihice.
Coreland-o cu perceptia si anticipand subtil procesul memoriei, atentia si,
indeosebi, capacitatea de concentrare este mecanismul care faciliteaza selectia si
delimitarea sarcinii de invatare, oferind o imagine de ansamblu in curs de conturare a
procesului fundamental de invatare. Datorita atentiei sarcina devine obiect al invatarii,
intra in campul de preocupare al subiectului. In acelasi timp, atentia se resfrange asupra
gradului de participare a tuturor celorlalte componete ale personalitatii.
Sistemul cognitiv este implicat in procesarea informatiei .Acesta procesare parcurge o
succesiune de faze. Avem mai intai de-a face cu receptarea sub forma de imagini
perceptive si reprezentari, urmeaza apoi faza prelucrarii lor, gratie operatiilor gandirii,
ceea ce duce la elaborarea notiunilor. Ansamblul acestor informatii sunt fixate in
memorie pentru a putea fi utilizate in continuare, sub forma reproducerii, a operarii pe
plan mintal si a transferului, toate acestea multiplicand si adancind procesarea in toate
ipostazele ei.
Conceptul de atentie poate fi privit si ca pe o structura dihotomica, manifestandu-se in
doua forme: atentia voluntara si atentia involuntara.

Atentia voluntara se realizeaza atunci cand aceste mecanisme sunt declansate si

mentinute de vointa si constiinta; este o forma superioara prin mecanismele de reglaj dar
si prin efectul ei adaptativ ce se dezvolta dupa nastere prin exersare. Cea de-a doaua
forma este intalnita si la animale, este forma cu care ne nastem si care in primele
saptamani de viata asigurand aproape exclusiv resursele adaptative.
Atentia involuntara este declansata si sustinuta de factori interni -trebuinte,
interese, stari de necesitate-, dar si de factori externi -caracteristicile de intenstate,
culaore, nouate, mobilitatea ale stimulilor externi-. Aceasta forma a atentiei ramane toata
viata ca modalitate de activare eficienta si economica in alternanta cu atentia voluntara.
Raportandu-ne in viata cotidiana, un elev, de pilda, isi poate mentine atentia
concentrata asupra unui fapt sau obiect in media 15-20 de minute, eventual si mai multa
daca il observa, il examineaza. Evident, exista si variatii in gradul de concentrare,
anuminte oscilatii usoare, fara a se intrerupe directia, orientarea de baza a atentiei.
Dificultatea la lectii consta in a mentine stabila concentarea atentiei. Deasemenea,
volumul atentiei, adica numarul de obiecte care pot si cuprinse simultan si cu suficienta
claritate in campul atentiei, are un caracter limitat. Dupa unele estimari campul nostru
perceptiv nu depaseste, intr-un domeniu senzorial dat, 4-7 elemente diferite prezente
simultan. In centrul atentiei se afla, desigur, la un moment dat, un numar mai mic date
discrete. La scolarii din primele clase, volumul atentiei este mai restrans; de aceea
anumite dificultati de invatare pot sa provina din supraincarcarea campului de
comprehensiune al elevului -tabla prea incarcata, corelari cu prea multe elemente in
cadrul unei singure lectii-.
Atenţia are o serie de calităţi: concentrarea, stabilirea, volumul, flexibilitatea,
distributia, care pot prezenta o anumită independentă unele fată de altele. În acest fel, la
unii copii anumite calităţi ale atenţiei pot fi foarte dezvoltate, iar altele mai puţin
dezvoltate.
Concentrarea şi intensitatea atenţiei se poate măsura prin rezistenta la
excitanţi perturbatorii, în special la zgomot. Zgomotul din ambianţă poate stânjeni
foarte mult, atunci când trebuie să distingi un aspect mai puţin evident.
Anexand atentia altor procese psihice, se poate observa ca atentia este un atribut al
celorlalte procese psihice. Daca se asociaza cu perceptia, atunci aceasta va fi mai clara,
precisa si complexa. Daca se asociaza cu memoria, atunic aceasta va fi mai bogata,
fidela, trainica. Daca se asociaza gndirii si imaginatiei, atunci acestea vor fi mai eficiente,
profunde si creatoare. Atentia este necesara, este o conditie a reflectarii constiente
eficiente, este un proces psihic, dar si un proces gnoseologic. Daca inteligenta este
considerata o functie psihica complexa care asigura intr-o forma superioara adaptarea
intre organism si mediu, atentia este un factor activ al investigarii mediului inconjurator,
cu efecte favorabile asupra activitatii de cunoastere.
 In conturarea unei harti cognitive a procesului fundamental de invatare, continuam
prin definirea unei alte activitati psihice a carei importanta este inefabila. Astfel,
MEMORIA se defineste ca fiind un proces psihic de cunoastere, ce se realizeaza prin
intiparirea, pastrarea si actualizarea informatiei; este procesul de reflecatre a realitatii
interne si/sau extene sub forma si prin intermediul experientei anterioare. De asemenea,
memoria intervine, de maniera conservativa si in ceea ce priveste formarea si dezvoltarea
celorlalte aspecte si procese psihice cum ar fi cele afective, motivationale, volitionale etc.

Memoria prezinta o serie de caracteristice, cum ar fi :

 memoria este activa -in sensul ca ea se restructureaza materialul memorat
si rearanjeaza informatiile, scotand in evidenta noi semnificatii ale acestora.
 memoria este selectiva -in sensul ca nu se retin si nu se reactulizeaza toate
informatiile ce ni se ofera, ci numai cele care au o importanta pentru obiect.
 memoria este situationala -depinde de particularitatile spatiului si timpului
in care se produc evenimentele (deci si memorarea) si de starea interna a
subiectului.
 memoria este relativ fidela -adica reactualizeaza relativ exact informatiile.
 memoria este mijlocita
 memoria este inteligibila pentru ca, in cea mai mare parte, datele memorate
sunt intelese (chiar si cele memorate macanic).
Toate aceste caracteristici confera memoriei umane calitati ce o deosebesc de
memoria altor animale.

Exista factori de optimizare ce se imapart in doua categorii:

 externi
 interni
Factorii externi ce au ca obiect « de studiu » materialul memorat, contextul;
acestia pot fi :
 natura materialului de memorat - s-a demonstrat ca se memoreaza mai usor
materialele intuitive, concrete, logice-.
 volumul materialulu i-cu cat materialul este mai intins, necesita timp si
efort mai mare in vederea memorarii-.
 organizarea materialului -cu cat acesta este mai bine structurat si organizat
logic, cu atat va fi mai usor de memorat.
 ambianta in care are loc activitatea de memorare -daca ea intruneste
conditii stimulatoare precum confortul sau linistea- ajuta substantial la
cresterea eficientei memorarii.
 Factorii interni se refera la subiectul care realizeaza procesul de memorare, avand
urmatoarele caracteristici :
 experienta anterioara
 starea psihofizica
 crearea unui climat de liniste care sa favorizeze concentrarea atentiei si
focalizarea efortului de memorare
 organizarea logica a materialului de memorat
 stabilirea unor scopuri clare -prin aceasta se poate realiza o memorare de
scurta durata sau de lunga durata.
Baza materială a memoriei o constituie urmele proceselor nervoase anterioare
(excitaţia şi inhibiţia).

Atât memorarea‚ cât şi reproducerea pot avea un caracter intenţionat (voluntar)

sau neintenţionat (involuntar).
Memorarea şi reproducerea intenţionată presupun:
 existenţa unui scop dinainte fixat;
 alegerea şi stabilirea materialului de memorat sau reprodus;
 prezenţa unui efort mai mult sau mai puţin însemnat de voinţă;
 utilizarea unor mijloace si procedee speciale in memorare şi reproducere
etc .

În cazul memorării şi reproducerii neintenţionate toate aceste caracteristici

lipsesc; procesul se desfăşoară fără intenţie, ,,de la sine’’.
De asemenea, în funcţie de procedeul folosit se poate face distincţie intre
memorare logica şi memorarea mecanică.
Memorarea logică se bazează pe desprinderea legăturilor inteligibile, a
conţinutului de idei, în vreme ce memorarea mecanică duce la elaborarea unor
legături temporare , care reflectă prin excelenţă succesiunea externă a fenomenelor.
Numim deprinderi acele acte învăţate în care predomină reacţiile relativ constante
(ex. mersul, scrisul, calculul mintal elementar (tabla înmulţirii)).
Cunoştinţa este o structură de informaţii şi operaţii care face posibile atât orientarea
în ambianţă, cât şi soluţionarea anumitor probleme; baza fiziologică a memoriei nu
este încă elucidată.
„Depozitul” uriaş al memoriei este locul unde putem găsi şi evoca o anume
amintire.

CUM functioneaza MEMORIA?

 Cercetatorii de la Princeton au studiat legatura dintre activitatea creierului si
procesul prin care ne amintim anumite imagini. Ei au descoperit ca, atunci cand ne
amintim ceva, noi "calatorim in timp" inapoi in momentul si in contextul in care ne-am
format amintirea respectiva. Cu alte cuvinte, memoria nu este un fel de dulap in care
tinem stocate amintirile ca pe niste dosare. Lucrurile pot fi descrise mai degraba in felul
urmator: Atunci cand ne aflam intr-o anumita situatie, anumite lucruri ne atrag atentia si
ne produc emotii, ganduri etc. Pentru a ne aminti ceva, noi ne retranspunem imaginar in
situatia respectiva, iar creierul nostru genereaza din nou aceleasi emotii, ganduri etc. (sau
daca nu exact aceleasi, macar unele asemanatoare).
Studiul a fost coordonat de Kenneth Norman, un profesor asistent de psihologie, si
de Sean Polyn care si-a luat in 2005 doctoratul in psihologie la Princeton, iar acum
lucreaza la universitatea din Pennsylvania. Acestia au colaborat cu Jonathan Cohen,
directorul Centrului de Studiere a Creierului de la Princeton si cu Vaidehi Natu, care
lucreaza si el in laboratorul lui Norman.
Ei au folosit o tehnica performanta de a scana activitatea cerebrala numita FMRI
(functional magnetic resonance imaging), dezvoltata in anii '90. Aceasta tehnica
detecteaza acele portiuni din creier care sunt cele mai oxigenate, fiind capabila sa dea o
imagine in timp real a activitatii cerebrale (se presupune ca ariile active la un moment dat
din creier folosesc mai mult oxigen decat celelalte si, deci, detectarea ariilor cele mai
oxigenate ne indica unde are loc activitatea cerebrala cea mai intensa).
Participantilor la experiment li s-au aratat 90 de imagini din trei categorii - fetele unor
celebritati, locatii faimoase si obiecte obisnuite, apoi li s-a cerut sa-si aminteasca
imaginile. Cercetatorii au folosit tehnica FRMI pentru a detecta starile mentale ale
participantilor atunci cand li se aratau imaginile si apoi cand isi reaminteau imaginile.
Cercetatorii au reusit sa arate ca celor trei clase de imagini le corespund trei clase diferite
de activitate cerebrala -cu alte cuvinte, activitatea cerebrala atunci cand vedem sau ne
amintim o fata de om este sensibil diferita de cea cand vedem sau ne amintim o locatie
sau un obiect obisnuit.
In plus, s-au mai constatat doua lucruri extrem de interesante:
Pe de o parte, s-a observat ca exista o corelatie mare intre activitatea cerebrala din
momentul in care participantilor li se aratau imaginile pentru prima data si activitatea
cerebrala din momentul in care ei isi aminteau imaginile. Aceasta activitate cerebrala nu
este localizata intr-un anumit loc din creier, ci este un tipar complex -cu alte cuvinte,
amintirea nu este stocata undeva anume, ci este o combinatie complexa de reactii. Aceste
lucruri sugereaza deci ca procesul prin care se amintim este un fel de "calatorie in timp
mentala".
Kenneth Norman: "Atunci cand incerci sa-ti amintesti ceva ce s-a intamplat in trecut,
ceea ce faci este sa reinstantiezi contextul mental al evenimentului respectiv. Daca
reusesti sa te reintorci la starea de spirit pe care o aveai atunci cand se desfasura
evenimentul pe care incerci sa ti-l amintesti, vei reusi sa-ti amintesi o serie intreaga de
detalii. Tehnicile folosite in studiul nostru ne-au permis sa vizualizam cat de bine reusesc
subiectii sa recupereze treptat treptat starea lor mentala initiala."
Un alt lucru interesant descoperit de echipa de la Princeton a fost ca, aproximativ
cu cinci secunde inainte ca participantul sa-si aminteasca efectiv o imagine anume, in
creierul sau aparea o activitate cerebrala specifica clasei in care era imaginea respectiva.
De pilda, daca isi amintea o locatie, aparea mai intai activitatea cerebrala a locatiilor in
general. Acest lucru arata deci ca pentru a ne aminti ceva noi trecem printr-un proces de
particularizare de la cazul general la lucrul concret pe care ni-l amintim.
Spectaculos este si faptul ca, monitorizand activitatrea cerebrala a participantilor,
cercetatorii reuseau sa ghiceasca ce imagine anume isi vor aminti ei, inainte chiar ca
acestia sa- si constientizeze amintirea.
Se spera ca acest gen de studii sa aiba impact nu numai teoretic ci si practic in
vindecarea unor boli precum Alzheimer, in care pacientii sufera o pierdere a amintirilor.

Concluzionand, putem spune ca procesul de invatare face apel, asa cum am

observat de-a lungul intregului demers analitic, in primul rand, catre cele trei
activitati esentiale ale psihicului uman si anume perceptia, atentia, memoria.
Invatarea este deci activitatea psihica prin care se dobândesc si se
sedimenteaza noi cunostinte si comportamente, prin care se formeaza si se dezvolta
sistemul de personalitate al individului uman. In cadrul acestui proces de invatare,
sunt integrate celelalte functii si procese psihice (perceptia, atentia, memoria,
gândirea, motivatia, afectivitatea), care interactioneaza pentru o configurare optima
a cadrului pentru invatare, pentru o mai mare eficienta.
 STIATI CÃ…

...cafeaua inbunatateste capacitatea de memorare a femeilor ?

Consumul zilnic a trei cesti de cafea sau a sase cesti de ceai imbunatateste capacitatea de
memorare a femeilor in varsta, dar nu are nici un efect asupra memoriei barbatilor,
potrivit unui studiu realizat in Franta, care a fost publicat in revista medicala Neurology.
Cercetatorii au examinat legatura dintre consumul de cofeina si performantele
intelectuale cognitive (memorie, limbaj, logica). Cauza pentru care cofeina influenteaza
doar memoria femeilor ar putea fi metabolizarea in mod diferit a cofeinei de catre barbati
sau o interactiune hormonala, este concluzia medicilor.

… creierul este mai activ noaptea decat ziua ?

In urma tuturor activitatilor pe care le intreprindem ziua, raportat la odihna din timpul
noptii, am tinde sa credem ca cea mai mare parte a activitatii creierului se produce ziua.
Totusi, prin studii electrice si nu numai, cercetatorii au sesizat ca noaptea creierul este
mult mai activ decat ziua. Oamenii de stiinta nu au putut explica cert mecanismele care
stau in spatele acestui rezultat uimitor, insa ei cred ca activarea intensa cerebrala din
timpul somnului se datoreaza tuturor proceselor reparatorii atat la nivel celular si
energetic, cat si ca ansamblu functional, ca structurare a memoriei, estompare a stimulilor
afectivi prea puternici sau marcanti, deci practic are loc o reechilibrare atat fizica, dar si
psihica, emotionala, comportamentala.
… cu cat avem un IQ mai mare, cu atat visam mai mult ?
Cu cat creierul nostru reuseste sa acumuleze si sa proceseze mai multa informatie, cu atat
are mai multa nevoie de a amortizeaza excesele, pe care le prelucreaza si le inhiba sau
potenteaza ori elibereaza sub forma de vise. Ideea de interpretare a viselor are deci un
gram de adevar, astfel ca dimineata, daca va ganditi la ce ati visat, puteti deduce unde
sunt punctele de tensiune in subconstientul vostru, puncte ce va pot afecta viata, avand
puterea de a le estoma si in mod constient.

… creierul nu poate simti durerea?

Desi el reprezinta centrul de perceptie si interpretare a durerii, totusi materia nervoasa
propriu-zisa nu prezinta receptori pentru durere. Va ganditi probabil: atunci cum ne doare
capul? Sau de ce apar la un moment dat acele dureri insuportabile cand exista o tumora
cerebrala care creste si apasa pe materia nervoasa? Aceste dureri apartin tesuturilor
adiacente materiei nervoase, ele fiind inclusiv de natura vasculara (cand creste tensiunea
intracraniana ne doare capul).

… creierul este cel mai mare consumator de energie ?

Desi reprezinta doar 2% din greutatea corpului, creierul are nevoie de 15% din cantitatea
totala de sange si de 20% din cantitatea de oxigen pentru a functiona, precum si de o
mare cantitate de glucoza pentru a-si desfasura procesele.

… ne folosim mai mult de 10% din creier ?

Exista un mit cum ca noi ne-am folosi in jur de 7% din creier si doar Einstein a folosit
10%. Cercetatorii au ajuns insa la concluzia ca in orice moment tot creierul nostru are o
activtate mai mult sau mai putin intensa, insa cel putin o activitate bazala, care sa-i
mentina tonusul. Practic nu exista zona inactiva din creier si dupa rezultatele
cercetatorilor ne folosim mai mult din materia nervoasa, practic fiecare arie intra in
activare intensa in anumite situatii. De asemenea capacitatea noastra de a stoca informatii
in memorie este imensa, celulele creierului uman pot stoca de cinci ori mai multa
informatie decat Eciclopedia Britanica (sau cel putin asa sustin teoriile).

… neuronii sunt regenerabili si continua sa creasca toata viata ?

Mai bine de o suta de ani s-a considerat ca neuronii nu se regeneraza. Ulterior, prin studii recente
s-a ajuns la concluzia ca marea majoritate a neuronilor cresc si se dezvolta pana in jurul varstei
de 7 ani, de aceea copilul mic trebuie sa aiba tot felul de activitati care sa ii puna la treaba atat
capacitatile intelectuale, cat si motrice (dans, pian, alte sporturi ce necesita o coordonare mai
intensa, nu doar alergare). Ulterior alte studii au scos in evidenta ca unii neuroni se regenereaza
chiar la 2 saptamani. Acest fapt s-a aflat in incercarea de a explica functia olfactiva (mirosul). La
anumite mirosuri foarte puternice sau care contin noxe toxice neuronii olfactivi, o buna parte din
ei, mor. La cateva astfel de intamplari, daca nu s-ar regenera, ar trebui sa fie distrusi toti si noi sa
ramanem fara miros. Insa acest lucru nu se intampla, pentru ca la doua saptamani neuronii
olfactivi se regenereaza, mentinandu-ne functia olfactiva in bune conditii. Totodata alti neuroni
din creier se regenereaza, unii insa cu o rata foarte lenta, de exemplu de 30 de ani. Astfel, daca
moartea unui astfel de neuron s-a produs la 40 de ani, teoretic regenerarea lui ar trebui sa fie
finalizata undeva la 70 de ani, insa la aceasta din urma varsta este mai putin probabil datorita
proceselor de senescenta (imbatranire) care intervin. Si regenerarea neuronala ramane inca
neelucidata complet. S-a mai descoperit de asemenea ca axonii neuronilor cu mielina se
regenereaza doar daca in continuitatea lor se afla tot teaca de mielina. Mai clar exprimat, dam un
exemplu: neuronii cu mielina intra in structura nervilor membrelor. Daca un om intr-un accident
isi taie mana, el se poate duce rapid la spital si mana i se pune la loc. Axonul neuronal din mana
taiata (neuronul arata ca un copacel, coroana e corpul neuronal, de obicei se afla in creier,
trunchiul e axonul si poate fi foarte lung, chiar un metru, iar radacinile butonii terminali unde se
fac sinapse) ar trebui sa moara, insa restul axonal din bratul care a ramas legat de corp isi trimite
prelungirea in continuare prin teaca de mielina care ii creaza un mediu favorabil cresterii, astfel
se regenereaza.
 Bibliografie

 Andronic, I., « Psihologia Generala »

 Manual de Psihologie, clasa a X-a, Editura,
 http://www.inventatori.ro
 http://www.dppd.ro