UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

METODOLOGIA CERCETARII JURIDICE

A elaborat:
Alexeev Cristian,

Chișinău 2022
Metodologia cercetarii stiintifice juridice este o parte a stiintei juridice.
Ea poate fi definita ca un ansamblu de principii, de etape si faze, de
metode, tehnici si instrumente de investigare si cunoastere stiintifica a
fenomenelor juridice.

Metodologia este un cuvânt complex, format din methodos si logos

care înseamna "metoda" si "stiinta", în limba greaca, iar în traducere
libera "stiinta metodei", adica stiinta conceperii, a alegerii si utilizarii
metodei în procesul de investigare a fenomenului juridic. În mod similar,
si cuvântul methodos este format din doua cuvinte: meta si odos, adica
"dupa cale", dupa calea sau îndrumarul care-ti asigura succesul oricarei
investigatii stiintifice. Asadar, metoda si metodologia sunt în fapt "un fir
al Ariadnei", care, însusite si bine stapânite, nu te lasa sa te ratacesti în
jungla informatiilor si faptelor stiintifice.

Metodologia cercetarii stiintifice (ca de altfel, si a altor stiinte) este

alcatuita din trei niveluri de metode:

metode de maxima generalitate, specifice tuturor stiintelor;

metode proprii unui grup de stiinte;

metode specifice fiecarei stiinte.

Dimensiunea functiei vitale a metodologiei de cercetare stiintifica poate

fi mai bine înteleasa daca o privim în cadrul stiintei (din care face parte)
si pe care o serveste în totalitate laturilor acesteia.

stiinta este un fenomen complex, care poate fi privit din diferite puncte
de vedere (o baza a conceptiei despre lume si natura, o forma a
constiintei sociale, o componenta a culturii spirituale, o componenta a
fortelor de productie) si care este definita în cele mai diferite formule.
stiinta îsi dezvaluie continutul daca vom spune ca este "un ansamblu de
cunostinte sistematizate si verificate de practica", "o cunoastere care
poate fi verificata si confirmata empiric", "o cunoastere care se ocupa
cu studiul legilor care guverneaza realitatea si pe baza carora se
elaboreaza previziuni stiintifice".

stiintele juridice se împart în:

a. stiintele juridico-istorice. Ele studiaza dreptul în evolutia lui istorica,

concreta, în mod cronologic. Vorbim de: istoria generala a dreptului,
istoria dreptului românesc.

Studierea diferitelor conceptii care au existat de-a lungul istoriei cu

privire la drept formeaza obiectul unei discipline distincte: istoria
doctrinelor juridice sau istoria doctrinelor politico-juridice.

b. stiintele juridice de ramura. Normele de drept reglementeaza

diferite categorii de relatii sociale în forme specifice. Aceste forme
specifice, determinate de particularitatile relatiile sociale pe care le
reglementeaza, constituie criteriul principal de diviziune a dreptului în
mai multe ramuri, pe baza carora se formeaza stiintele juridice de
ramura.

În literatura juridica universala se considera ca ramurile dreptului ar fi, în

general, urmatoarele: dreptul constitutional, dreptul administrativ,
dreptul financiar, dreptul civil, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul
penal, dreptul agrar, dreptul procesual penal, dreptul procesual civil. Un
loc aparte îl ocupa dreptul international public si dreptul international
privat.

stiinta este întotdeauna imperfecta pentru ca este "drumul general al

cunoasterii, de la fenomenul practic la esenta, de la o esenta mai putin
profunda la o esenta mai profunda, un drum de la simplu la complex, o
cunoastere mai aprofundata care se aproprie asimptotic de infinit, de
adevar".

O alta dimensiune a stiintei rezulta din particularitatile ei fata de arta; în

timp ce stiinta reda realitatea eliminând orice aspect subiectiv, arta reda
realitatea obiectiva raportata la om, la subiectivitatea lui.

Orice stiinta are zestrea sa, un nucleu paradigmatic si o structura

alcatuita din patru componente:

a) materialul faptic acumulat istoric; b) ipoteze confirmate si

neconfirmate; c) rezultatele observarilor si experimentarilor concretizate
sub forma abstractiilor si generalizarilor stiintifice: limbaj, concepte si
notiuni; principii, legi, teorii, axiome confirmate de practica; d)
metodologia de cercetare stiintifica sau modelul de cercetare a realitatii
practice.

Aceasta structura (în special prin componentele c si d) îi confera stiintei

superioritatea neta fata de cunoasterea comuna. În timp ce
cunoasterea comuna este superficiala, rod al învatarii prin ucenicie,
cunoasterea stiintifica are o armatura teoretica, are metode de
investigare, are procedee de verificare a ipotezelor si, în fine, are un
limbaj propriu (concepte, notiuni).

Pentru a servi teoria, metoda trebuie sa împleteasca însa rigoarea cu

flexibilitatea; o ghidare metodologica rigida nu este buna. Metoda
trebuie sa se subordoneze fenomenului juridic, cunoasterii esentei lui.
Dar aceasta nu înseamna ca metodologia este un produs secundar al
stiintei; metodologia este calea stiintei, ansamblul de etape si
instrumente ale cunoasterii stiintifice.

2. Tipurile (formele) cercetarii stiintifice

Cercetarea stiintifica este o activitate sistematica si creatoare, menita

sa sporeasca volumul de cunostinte, inclusiv cunostinte despre om,
cultura, si utilizarea acestor cunostinte pentru noi aplicatii.

Cercetarea stiintifica este clasificata în doua mari categorii:

a. Cercetarea stiintifica fundamentala

Aceasta este o activitate teoretica sau experimentala fundamentala

care are ca scop principal acumularea de noi cunostinte privind
aspectele fundamentale ale fenomenelor si faptelor observabile, fara sa
aiba în vedere o aplicatie deosebita sau specifica.

În cadrul acestui prim tip, un loc aparte, special îl ocupa cercetarea

fundamentala experimentala, orientata catre aplicatii practice de
viitor.

b. Cercetarea stiintifica aplicativa

Reprezinta o activitate de investigare originala în scopul acumularii de

noi cunostinte, dar orientata, în principal, spre un scop sau un obiectiv
practic specific.

3. Structura institutionala a cercetarii stiintifice juridice

stiinta româneasca este în buna masura organizata în cadrul Academiei

Române, institutia suprema care elaboreaza orientarile stiintifice pe
domeniile ei mari.

Astfel, în cadrul Academiei Române, al Sectiei de stiinte Economice,

Juridice si de Sociologie exista:

a. Institutul National de Cercetari Juridice care are în alcatuirea sa un

numar de institute de cercetare ce acopera o mare parte din sfera
cercetarii stiintifice, cum sunt:

Institutul National de Cercetari Juridice;

Institutul de Criminologie si Criminalistica;

Institutul National de Expertize Judiciare;

Institutul National de Medicina Legala "Mina Minovici";

Institutul National de Administratie;

Agentia Nationala Antidrog.

b. Reteaua cercetarii stiintifice juridice românesti din sistemul

Ministerului Educatiei si Cercetarii

Cercetarea stiintifica juridica româneasca s-a extins si concentrat mult,

începând din anul 2001, într-un cadru considerat mai propice, o data cu
crearea Ministerului Educatiei si Cercetarii. Ea se desfasoara în
universitati publice si private, în marile centre universitare cu învatamânt
juridic (Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara, Craiova), dar si în alte municipii
unde învatamântul juridic, dupa anul 1989, fiinteaza, în special, sub
forma învatamântului privat.

De mentionat ca, în învatamântul superior, cercetarea stiintifica de tip

fundamental detine proportiile cele mai mari, servind atât nevoile
învatamântului, ale perfectionarii cursurilor, ale procesului de
învatamânt, cât si nevoile stiintei în general, deci de tip, de asemenea,
academic. Însa, în învatamântul superior, o pondere crescânda, cu mari
posibilitati viitoare de extindere, o detine si cercetarea stiintifica
aplicativa.

c. Institute de cercetare stiintifica fara subordonare directa

academica, apartinând altor ministere

Academia Româna, institutele acesteia, ca si reteaua de universitati a

Ministerului Educatiei si Cercetarii dispun si de unele edituri si reviste în
care se publica toate principale realizari stiintifice ale cercetatorilor
români si straini, aspecte din activitatea depusa în fiecare an.

Revista de studii si cercetari juridice

Revista de Drept Comercial

Curierul judiciar

Revista Dreptul

Pandectele romane

Revista de Dreptul Muncii

Revista de Drept Penal

Revista de Drept Public

Revista de Criminalistica

Revista de Drept Comunitar

Curentul juridic

4.Etapele metodologice si principalele lor instrumente

Numarul de etape si denumirile lor difera de la o stiinta la alta. În

general, specialistii din variate domenii ale stiintei considera ca numarul
de etape se situeaza între 3 si 7. Cei mai multi specialisti împart
metodologia de cercetare în patru etape:

Problematizarea sau perceptia problemei;

Incubarea (documentarea - învatarea);

Iluminarea (explicarea, momentul creativ);

Verificarea ipotezelor si concluziilor.

În stiinta juridica, specialistii cercetatori sunt de acord asupra a patru

etape, însa într-o terminologie diferita, si anume:

a.       alegerea temei de cercetare;

b.      documentarea - învatarea;

c.       explicarea fenomenului juridic (sau cercetarea propriu-zisa), cu

doua subetape importante: formularea ipotezei (momentul creator-
constructiv) si verificarea ipotezei si a concluziilor stiintifice (momentul
critic - valorizator);

d.      redactarea si sustinerea publica a lucrarii.

Managementul cercetarii stiintifice

Etapele cercetarii stiintifice juridice sunt si trebuie privite nu numai drept

parti ale metodologiei de cercetare, ci si drept componente ale
managementului activitatii de cercetare stiintifica.

Precizarea este importanta nu numai pentru ca activitatea de cercetare

implica un management al celor care realizeaza o munca de creatie, dar
si pentru ca aceasta se poate realiza individual sau în echipa. Se
întelege ca atunci când o lucrare se desfasoara doar individual este
important ca fiecare dintre noi sa stie sa-si conduca lucrarea cu succes
la bun sfârsit. Fiecare dintre noi trebuie sa stie ca trebuie sa-si asigure
nu numai succesiunea etapelor (cu metodele si tehnicile lor), dar si
gestiunea resurselor disponibile, încadrarea în resursele de timp (în
termenul de elaborare a lucrarii) si în celelalte resurse materiale, umane
si financiare.

Sistemul managementului în cercetarea stiintifica este alcatuit din patru

subsisteme, între care: organizatoric, informational, decizional si cel al
metodelor si tehnicilor specifice de gestiune.

Alegerea temei de cercetare juridica

Alegerea temei de cercetare este etapa I a oricarei investigatii stiintifice;

ea nu are nimic formal sau întâmplator. Ea conditioneaza succesul
lucrarii de cercetare la fel de mult ca si oricare alta etapa.

Vom întelege acest adevar din examinarea principiilor si criteriilor care

stau, de regula, la baza alegerii temei de cercetare stiintifica.

Principii generale de alegere a temei de cercetare:

temele mai complexe se încredinteaza, pentru elaborare, unor echipe

mai mari;

temele complexe se pot diviza în parti distincte si pot fi încredintate

unor echipe mai mici sau unor persoane individuale;

cercetatorul poate si trebuie sa-si aleaga tema care i se potriveste ca

aspiratie, pregatire, ca si în raport cu resursele disponibile;

cercetatorul poate propune tema de cercetare pe care doreste sa o

realizeze;

riscul în cercetarea stiintifica este mai mare decât în alte activitati;

alegerea temei poate majora sau micsora acest risc.

Principiile alegerii temei se aplica prin utilizarea si a unui set de criterii,

dintre care retinem:

cunostintele cercetatorului sunt un criteriu important; o tema poate sa

implice un mare volum de documentare - învatare, iar termenul de
realizare a temei nu-i îngaduie sa aprofundeze cunostintele necesare;

o informare - documentare prealabila este indispensabila în vederea

alegerii temei;

înclinatiile cercetatorului sa se potriveasca, într-un grad cât mai înalt, cu

cerintele, continutul si natura temei de cercetare;

sa se aiba în vedere importanta si actualitatea teoretica si practica a

temei de cercetare;

necesitatea încheierii la termenul stabilit;

diminuarea riscului în cercetare în general si în alegerea temei în special

reclama stiinta de a se evita atât supraestimarea, cât si subestimarea
posibilitatilor cercetatorului de documentare - informare, de analiza si
de verificare a concluziilor.

Teme de cercetare juridica:

Drept procesual penal:

Participantii în procesul penal

Probele si mijloacele de proba

Urmarirea penala, prima faza a procesului penal

Caile ordinare de atac: apelul în materie penala

Drept administrativ:

Organizarea si functionarea autoritatii executive centrale

Institutia primarului

Institutia prefectului: trecut, prezent, perspective

Statutul juridic al functionarului public

Drept constitutional:

Prerogative ale institutiei prezidentiale în RM

Raporturile dintre Guvern si institutia prezidentiala

Regimul juridic al partidelor politice în RM postdecembrista

Dreptul Uniunii Europene:

Procedura integrarii în Uniunea Europeana

Protectia juridica a Drepturilor Omului prin reglementarile dreptului

Uniunii Europene

Sistemul juridic al Uniunii Europene

Drept civil - Contractele civile speciale:

Aspecte noi teoretice si practice relative la contractul de vânzare-

cumparare

Contractul de societate civila în raport cu cele comerciale

Rolul si importanta deschiderii mostenirii - teorie si practica

Reguli speciale aplicabile diferitelor categorii de mostenitori legali în

contextul jurisprudentei actuale

Drept civil - Drepturile reale principale si Obligatiile civile:

Dreptul de proprietate în contextul aderarii României la structurile

Uniunii Europene

Practica Curtii Europene pentru Drepturile omului în materia revendicarii

imobiliare - consideratii teoretice si practice

Obligatiile civile în raport cu obligatiile comerciale

Raspunderea pentru fapta proprie

Drept penal special:

Uciderea din culpa

Violarea de domiciliu

Traficul de droguri

Drept civil - partea generala, persoanele:

Nulitatea actului juridic civil

Cursul prescriptiei extinctive

Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice

Dreptul familiei:

Familiile monoparentale. Probleme politice si sociale ale familiei

Violenta în familie. Solutii socio-juridice

Tutela minorului

Drept comercial
Consecintele juridice ale calitatii de persoana juridica a societatii
comerciale

Particularitati ale vointei juridice în contractele comerciale încheiate pe

suport electronic

Dreptul penal:

Extradarea în dreptul penal român

Concursul de infractiuni

Prescriptia în dreptul penal

Teoria generala a dreptului:

Jurisprudenta ca izvor de drept

Tehnici privind elaborarea normelor juridice

Drept funciar:

Domeniul de aplicare al dreptului de preemtiune

Regimul juridic al fondului funciar

Dreptul mediului:

Raspunderea juridica în dreptul mediului înconjurator

Aspecte teoretice si practice referitoare la protectia juridica a apei

Criminologie:

Comparatie si criminalitatea "gulelor albe"

Natura si cauzele criminalitatii

Penologie:

Închisorile si implicarea morala a societatii

Reforma sistemului penitenciar român