România posteblică

Jocul de interese al marilor puteri învingătoare în cel de Al Doilea Război

Mondial, SUA, URSS și Anglia, a reprezentat factorul extern principal care a
determinat extinderea influenței Uniunii Sovietice pe teritoriul României.

Etapele preluării puterii de către partidul comunist în România au

fost:Convenția de armistițiu, din septembrie 1944 – aceasta a reprezentat cadrul
legal prin care URSS a urmărit instaurarea sistemului politic comunist, Acordul
de procentaj de la Moscova, din octombrie 1944 – prin această înțelegere,
România se afla sub influență sovietică de 90%, Conferința de la Yalta, din
februarie 1945 – în urma căreia s-a stabilit suma totală a reparațiilor de război,
20 miliarde de dolari, din care jumătate trebuia să revină URSS-ului, Conferința
de la Postdam, din 17 iulie-2 august 1954 – în urma căreia România a fost
recunoscută internațional ca fiind în sfera de interese URSS.

Factorii interni cei mai importanți au fost:prezența armatei sovietice, presiuni

asupra factorului public, abuzuri și violențe, înlăturarea opozanților politici,
control asupra presei, transformarea Partidului Comunist într-o mică gruparea
politică.Etapele preluării puterii au fost:etapa precomunizării și etapa
comunizării.

În prima etapă, s-a repus în vigoare Constituția din 1923, iar prezența
sovieticilor în guvern a evoluat astfel:guvernul condus de Constantin Sănătescu
în august-decembrie 1944 și guvernul condus de Nicolae Rădescu în decembrie
1944-martie 1945.

În cea de a doua etapă, comuniștii au preluat puterea ajungând până la

înlocuirea monarhiei cu republica.La 6 martie 1945 Petru Groza, omul
comuniștilor a fost ales ca prim-ministru, instaurându-se astfel guvernul lui
Groza a cărui principală politică a fost eprarea și schimbarea radicală a
aparatului de stat.

În noiembrie 1946, alegerile au fost fraudate, comuniștii câștigând alegerile

parlamentare.La intervenția statelor vestice au fost introduse și partidele istorice
– PNL și PNȚ – dar acestea au fost dezmembrate și eliminate rapid, la fel și
liderii lor.
 Cu toate acestea, în țară au fost organizate manifestații antiguvernamentale,
anticomuniste și promonarhiste, poporul sprijinindu-și regele.Mihai I a încercat
să se împotrivească la rândul lui comuniștilor, refuzând să semneze actele.Însă
încercarea lui a reprezentat un eșec deoarece la 30 decembrie 1947 regele Mihai
a fost obligat să abdice, România devenind astfel republică – Republica
Populară Română.

În perioada stalinistă, regimul comunist din România a urmat linia comunistă

practicată de Iosif Stalin, instituționalizându-se astfel comunismul în toate
sferele societății.

În plan politic, a fost instaurat regimul totalitar, iar RPR a fost înregistrată în
blocul sovietic, astfel, în 1948, s-a încheiat un Tratat de prietenie între România
și URSS.

Regimul stalinist din Republica Populară Română a fost caracterizat

prin:monopartidism – prin unirea PSD și PCR s-a format Partidul Muncitoresc
Român, Constituție nedemocratică – Constituția din 1948 și 1952 care asigura
legitimarea în plan juridic a noului regim, poliție politică – au fost create
Securitatea și Miliția.Etapele regimului comunist stalinist sunt etapa de
subordonare și etapa de detașare de politica moscovită.

Două acțiuni importante din cadrup primei etape sunt:condamnarea regimului

lui Tito în 1948-1949 – primul membru care a sfidat autoritatea sovietică – și
sprijinirea sovieticilor în lupta împotriva revoluției anticomuniste din Ungaria
din octombrie 1956.Ambele acțiuni au fost făcute cu scopul de a fi pe placul
sovieticilor.

Ca rezultat al acestor acțiuni, trupele sovietice au fost retrase de pe teritoriul

României, astfel, în 1956, a început etapa de detașare de politica Moscovei.,
manifestată atât pe plan intern – liberalizarea relativă a învățământului și
eliberarea deținuților politici – și pe plan extern – reluarea relațiilor cu
Occidentul și a legăturilor cu Iugoslavia.Prin Declarația din aprilie 1964 s-a
declarat detașarea de politica sovietică.

În plan economic, stalinizarea a constituit 4 procese: realizarea proprietăților

colective – dirijismul economic, înființându-se Comitetul de Stat al Planificării,
realizarea conducerii planificate – în anul 1955 a fost realizat planul cincinal,
industrializarea forțată – accentul pus pe industria grea,
stahanovismul(muncitorul trebuia să își depășsească cu mult norma de muncă),
creșterea extensivă(nu calitativă), colectivizarea – transformarea socialistă a
agriculturii, mai exact trecerea sub controlul statului.

În plan cultural, stalinizarea avea ca scop principal impunerea ideologiei

marxi-leniniste, aceea de formare a “omului nou”, acesta trebuia să fie omul
“muncitor” devotat partidului.Mijloacele pentru impunerea acestei ideologii au
fost:reuperea contactului cu Occidentul, instituirea controlului statului asupra
instituțiilor culturale, cenzura, eliminarea ideilor contrare ideologiei.

Rezistența față de regimul comunist s-a manifestat prin răscoale ale țăranilor
în timpul procesului de colectivizare și prin luptă armată în munți(Haiducii
Musceului și Sumanele Negre în 1944).Disidența comunistă, specifică
regimului ceaușist, se diferă de rezistență prin dorința ameliorării regimului.

Național comunismul este caracteristic regimului lui Nicolae Ceaușescu,

prima parte a acestui regim a fost una relativ de liberalizare ce a durat până în
1974, timp în care s-a adoptat o constituție nouă(prin care România devenea
Republică Socialistă), învățământul a fost reorganizat și s-au construit
locuințe.După vizitele în China și Coreea de Nord, în 1971, Ceaușescu a emis
niște legi care începeau:revoluția culturală, cultul personalității și ideologizarea
tutror sectoarelor vieții.

A doua etapă începe din 1974, când Ceaușescu preia funcția de președinte și
controlul asupra tuturor sferelor societății.Regimul lui Ceaușescu a fost
caracterizat prin:rotirea cadrelor, marginalizarea grupurilor contestatare din
partid, cultul personalității și naționalismul.

Pe lângă cultură, economie și politică, regimul ceaușist a avut un impact și

asupra vieții private:îndoctrinarea de la vârste de 3-4 ani, raționalizarea
alimentației, suprimarea drepturilor și libertăților.

Spre deosebire de alte țări, comunismul din România a fost înlăturat printr-o
luptă violentă deschisă.Ceaușescu a condamnat căderea comunismului în
Europa de Est și a încercat pe cât posibil să nu decadă și în România:nu a
acceptat scrisoarea celor 6 foste cadre de vârf ale PCR, la al XIV Congres nu a
adoptat nicio reforma de ameliorare a situației pentru populație.

Revoluția a izbucnit în Timișoara de Laszlo Tokes, un pastor reformat al

bisericii calviniste, care a pornit o revolta anticeaușistă și anticomunistă.La 18
decembrie mii de cetățeni au protestat pașnic în străzi și, două zile mai târziu, au
pus capăt comunismului din oraș(“Azi în Timișoara.Mâine în toată țara.”).
 La 20 decembrie, după întoarcerea sa din Iran, Ceaușescu face trei greșeli
masive:afișarea unei atitudini fără compasiune față de victimele din urma
revoltei din Timișoara, convocarea unui miting în care promitea mărirea
salariilor și a pensiilor, convocarea celui de al doilea miting unde a fost asaltat
cu pietre și a fost nevoit să fie evacuat cu un elicopter.

Din cauza lipsei de carburant, elicopterul a aterizat la Târgoviște unde au fost

recunoscuți și arestați.În urma unui proces, soții Ceaușescu au fost acuzați și
executați la 25 decembrie 1989.

În București, conducerea a fost preluată de Frontul Salvării Naționale care l-a

ales ca lider pe Ion Iliescu și Petre Roman ca prim ministru, a fost instaurat
pluripartidismul, iar la 1991 a fost adoptată o constituție democratică.