Sunteți pe pagina 1din 3

CREATIVITATEA – O STARE DE SPIRIT A ŞCOLARULUI MIC

Cartea a fost şi va rămâne un adevarat ospăţ al gândurilor, ospăţ la care oricine


este poftit. Ea oferă celui care o parcurge, pe lângă satisfacţiile aduse de orice fapt inedit,
prilejuri unice de reflecţie, de meditaţie. Ea îndeamnă la introspecţie, contribuie la
formarea şi modelarea personalităţii cititorului.
Pentru a-i determina pe elevii noştri să manifeste un interes mai sporit pentru
lectură, începând cu clasa a II a am iniţiat un proiect educaţional intitulat „ SĂ CITIM
PENTRU MILENIUL III” , proiect în care au fost antrenaţi elevi din mai multe clase ale
şcolii noastre precum şi de la o grădiniţă din vecinătatea şcolii şi dintr-o şcoală din
municipiu.
Lansarea proiectului s-a realizat într-un cadru festiv , cu participarea tuturor
elevilor implicaţi, cu invitarea părinţilor. Fiecare elev a purtat în piept un ecuson cu un
motto sugestiv . Au prezentat un scurt program artistic care a cuprins recitări, dramatizări,
cântece. În dar fiecare copil a primit câte o cărticică- punctul de plecare al acţiunii
noastre gândite pentru o perioadă de doi ani şcolari în care aveam planificate o
multitudine de activităţi ce vizau munca în echipă, învătţarea prin cooperare şi
colaborarea dintre şcolari şi preşcolari.
Rând pe rând activităţile propuse s-au derulat conform termenelor stabilite (ele
sunt cuprinse în Proiectul educaţional „Să citim pentru mileniul III” ) antrenând elevii în
desfăşurarea lor, sporind interesul pentru lectură, pentru un vocabular ales, pentru creaţie,
muncă în echipă, colaborare.
Obişnuim adesea să ne mândrim cu elevii olimpici uitând de miile de copii
normali, nespectaculoşi, cărora trebuie să le punem în valoare facultăţile mintale de tip
diferit, inteligenţa intuitivă , relaţională, comunicativă, afectiv- emoţională, motrică,
artistică. Copilul se naşte cu anumite atribute şi caracteristici care-i asigură unicitatea şi
care trebuie respectate şi chiar întărite, pentru că în viitor acestea vor fi sursă de
satisfacţie , creativitate şi originalitate personală.
În derularea proiectului iniţiat şi-n toată activitatea noastră la clasă am încercat să
stimulăm şi să dezvoltăm creativitatea elevilor alegând metodele şi procedeele de lucru
care să activizeze predarea –învăţarea, care să-i implice pe elevi în procesul de învăţare,
să-i ajute să devină participanţi activi la propia lor formare.
Se ştie că la vârste mici potenţialul intelectual al copiilor este acompaniat de o
curiozitate veşnic trează şi activă, de receptivitate, sensibilitate, predilecţie pentru inedit.
Imaginaţia bogată le înlesneşte combinaţiile noi şi surprinzătoare, acceptarea ambiguului,
a surprizei şi crearea fantasticului. Învăţătorul trebuie să creeze o atmosferă permisivă,
lipsită de rigiditate, iar elevii, eliberaţi de tensiuni, teamă, frică de pedeapsă ori
admonestare, într-un climat care favorizează comunicarea şi conlucrarea, chiar şi cei cu
tendinţe spre pasivitate, neobişnuiţi cu efortul intelectual, vor prinde gustul activităţii
creatoare eliberându-şi treptat energiile latente psihice şi dobândind dorinţa de
autoafirmare.
Modalităţile prin care poate fi stimulată imaginaţia şi creativitatea sunt
multiple.Noi am început cu jocuri de tipul : „ Eu spun una, tu spui multe”. „Continuă
propoziţia!”, „Găseşte cât mai multe însuşiri pentru…”, „Cum poate fi : soarele, un
zâmbet, o privire….” „Ce pot face cu ochii mei, mâinile mele, mintea mea?”, „Ce crezi
că face codrul, soarele, norul,….”, „Dacă aş fi….ce aş face?”. Unele jocuri au fost
organizate frontal, altele individual sau pe echipe. Multe activităţi au făcut apel la
interdisciplinaritate.
Dintre metodele active care stimulează gândirea şi creativitatea, valorifică
experienţa proprie a elevilor, dezvoltă competenţe de comunicare şi relaţionare, de
deliberare pe plan mental şi vizează formarea unei atitudini active amintim : discuţia,
dezbaterea, jocul de rol, jocul didactic, proiectul tematic, studiul de caz şi altele.
DISCUŢIA are semnificaţia unui schimb reciproc şi organizat de informaţii şi
idei, de impresii şi păreri. Asigură crearea unei atmosfere de deschidere, facilitează
intercomunicarea şi acceptarea punctelor de vedere diferite, statornicirea unui climat
democratic la nivelul clasei. Prin discuţie se exersează abilităţile de ascultare activă şi de
respectare a regulilor de dialog. Desigur , există reguli care se respectă şi care vor fi
cunoscute de elevi. Moderatorul discuţiei are grijă să orienteze cu subtilitate răspunsurile
copiilor, să lanseze întrebări care să provoace continuarea discuţiei. Ex : „ De ce credeţi
că…?”, „De ce s-a întâmplat asta ?”, „Se putea întâmpla şi altfel? Cum ?”, „Ce ai fi făcut
tu într-o astfel de situaţie?”, „Ce crezi că a simţit personajul?”. Aceste întrebări îi ajută pe
elevi să aprofundeze problema pusă în discuţie, să-şi clarifice perspectiva asupra cazului,
să înţeleagă cauzele şi efectele, să deplaseze accentul spre căutarea motivelor, să
realizeze că acţiunile sunt de fapt rezultatul unei alegeri. De asemenea elevii sunt învăţaţi
să devină capabili de a exprima empatic, iar unele întrebări stimulează dezvoltarea
morală a acestora.
JOCUL DE ROL se bazează pe ideea că se poate învăţa nu numai din experienţa
directă ci şi din cea simulată. A simula este similar cu a mima, a te preface, a imita, a
reproduce în mod fictiv situaţii, fapte. Scopul este de a-i pune pe participanţi în ipostaze
care nu le sunt familiare, tocmai pentru a-i ajuta să înţeleagă situaţiile respective precum
şi pe alte persoane care au puncte de vedere diferite. Prin jocul de rol elevii pot învăţa
despre ei înşişi , despre persoanele şi lumea din jur, într-o manieră plăcută şi atrăgătoare.
Simularea prin joc de rol duce la creşterea gradului de adaptabilitate şi la
ameliorarea relaţiilor dintre persoane , dezvoltând în acelaşi timp gândirea critică,
capacitatea de exprimare şi pe cea empatică. În final este important ca elevii să reflecteze
la activitatea desfăşurată ca la o experienţă de învăţare. Activitatea va fi evaluată
împreună cu „actorii” şi „spectatorii”.
REŢEAUA DE DISCUŢII URMATĂ DE DEZBATERE- are drept finalitate
aprofundarea unei teme prin dezbaterea aspectelor implicate. Se poate utiliza cu succes în
cazul în care tema permite abordări contradictorii ( ex : în povestea „Capra cu trei iezi” se
poate încerca apărarea lupului, culpabilizarea caprei care nu şi-a protejat bine iezii , etc,)
BRAINSTORMINGUL –stimulează creativitatea, provoacă şi solicită
participarea activă a elevilor, dezvoltă capacitatea de a trăi anumite situaţii, de a le
analiza, de a lua decizii, optimizează dezvoltarea relaţiilor interpersonale. Un principiu al
brainstormingului este: cantitatea generează calitatea. Conform acestui principiu, pentru a
ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă cât mai mare.
ŞTIU / VREAU SĂ ŞTIU / AM ÎNVĂŢAT
Cercetările în domeniu au arătat că învăţarea este optimizată atunci când se
bazează pe cunoaştere şi experienţe anterioare ale elevilor care permit acestora să lege
ceea ce ştiu deja de noile informaţii care trebuie învăţate. Precizăm că aceste metode
precum şi celelalte amintite le-am utilizat la lecţiile care permiteau acest lucru iar alteori
le-am adaptat, funcţie de temă, îmbinându-le cu cele tradiţionale.
Progresul realizat de elevii noştri a fost evident : exprimarea a devenit mai
îngrijită, mai nuanţată, elevii au început să realizeze scurte texte pe teme diferite,
descrieri, caracterizări, dialoguri, poezii, proverbe, toate fiind cuprinse într-o mini –
revistă a clasei intitulată „ Muguri”.
Considerăm că ideea de a derula un proiect educaţional pe această temă a fost
bine venită, contribuind la instalarea în clasă a unui climat de muncă, de interes pentru
carte, de respect pentru informaţia scrisă. Prin tot ceea ce se desfăşoară în clasă elevul
simte că toate cunoştinţele dobândite şi toate activităţile sunt destinate formării lui ca om
şi că şcoala în care învaţă azi este realmente o largă deschidere spre viaţă şi spre
problemele ei de bază.