Aorta abdominală – definiţie, traiect, clasificarea ramurilor

Aorta abdominală este parte din aorta descendentă cuprinsă între orificiul aortic al diafragmului şi
vertebra L4. este situată pe partea anterioară a corpurilor vertebrelor, deplasată puţin spre stânga.
Partea abdominală a aortei este dispusă retroperitoneal, anterior aflându-se pancreasul şi porţiunea
orizontală a duodenului. Posterior de aorta abdominală, în regiunea hiatului aortic al diafragmului, se
află porţiunea iniţială a duetului limfatic cu cisterna chyli, iar în dreapta aderă vena cavă inferioară. De la
aorta abdominală, pornesc ramuri parietale şi ramuri viscerale impare si pare

Ramurile parietale ale aortei abdominale, distribuire, teritorii de irigare

- artera frenică inferioară, porneşte la nivelul hiatului aortic al diafragmului; prin ramurile
suprarenale superioare, participă Ia vascularizarea glandelor suprarenale;
- arterele lombare, sunt în număr de patru perechi şi descind de pe faţa posterioară a aortei. Fiecare
arteră lombară dă o ramură dorsală şi una ventrală. Ramura dorsală, irigă muşchii şi pielea spatelui din
regiunea lombară şi emite o ramură spinală, care vascularizează măduva spinării şi meningele.
Ramura ventrală vascularizează pereţii anteriori şi laterali ai cavităţii abdominale.
- a. sacrală mediană, porneşte de la peretele posterolateral al aortei, la nivelul bifurcaţiei în arterele
iliace comune. Descinde pe linia mediană a ultimelor două vertebre lombare, sacrului, coccisului şi se
termină cu ramurile sale în glomus coccygeum.

Ramurile viscerale impare ale aortei abdominale – origine, topografie,

distribuire, teritorii de irigare.
- trunchiul celiac, ia naştere pe faţa anterioară a aortei, la nivelul vertebrei Th . Acest trunchi
12
dă trei ramuri:
Artera gastrică stângă, se îndreaptă spre partea cardiacă a stomacului, pe urmă trece de-a
lungul curburii mici, unde anastomozează cu artera gastrică dreaptă. Trimite numeroase ramuri care
vascularizează porţiunea cardială a stomacului şi partea abdominală a esofagului;
artera hepatică comună, trece spre porţiunea superioară a duodenului şi, după descinderea
arterei gastroduodenale, continuă sub numele de artera hepatică proprie, , şi traversând foiţele
ligamentului hepatoduodenal, se îndreaptă spre hilul ficatului. De la artera hepatică comună ia naştere
artera gastrică dreaptă,
Artera gastroduodenală, la nivelul capului pancreasului se divide în trei ramuri: artera
gastroomentală dreaptă, care porneşte spre stânga, de-a lungul curburii mari a stomacului unde
anastomozează cu ramura omonimă stângă şi artera pancreaticoduodenală superioară anterioară, şi
artera pancreaticoduodenală superioară posterioară, ce trimit ramuri spre pancreas şi duoden.
Artera lienală, cea mai voluminoasă ramură a trunchiului celiac, trece pe marginea superioară a
pancreasului şi la nivelul hilului splinei se ramifică în 5-8 ramuri terminale. în calea ei spre splină,
lansează o serie de ramuri spre: pancreas, stomac artere gastrice scurte, , şi spre curbura mare a
stomacului artera gastroomentală stângă, , care anastomozează cu artera gastroomentală dreaptă,
formând arcada arterială identică celei de pe curbura mică;

- artera mezenterică superioară, porneşte de la faţa anterioară a aortei, la nivelul

vertebrei Th12 sau L1 Trunchiul ei este înconjurat de patru vene: superior - v. lienală, inferior - v. renală;
din stânga - v. mezenterică inferioară, din dreapta - v. mezenterică superioară. La nivelul vertebrei L2
pătrunde în rădăcina mezenterului intestinului subţire unde dă naştere la următoarele artere: artera
pancreaticoduodenală inferioară, care anastomozează cu artera omonimă superioară; 12-15 artere
jejunale şi ileal, ce se îndreaptă spre ansele intestinului subţire unde ramificările lor formează multiple
arcade arteriale. Datorită ramificărilor multiple şi anastomozelor dintre ele, arterele jejunale formează trei
rânduri de arcade, iar arterele ileale - două. De la arcade iau naştere numeroase ramuri subţiri care irigă
pereţii intestinului subţire. Arcadele prezintă formaţiuni funcţionale adaptive, care asigură afluxul sangvin
permanent în timpul mişcărilor perestaltice ale intestinului; artera ileocolică, porneşte în jos şi în dreapta,
spre porţiunea distală a ileonului şi intestinul orb, şi trimite spre apendicele vermiform artera apendicu-
lară, a. appendicularis; artera colică dreaptă, a. colica dextra, porneşte din partea dreaptă a arterei
mezenterice superioare spre colonul ascendent, în vecinătatea lui bifurcându-se în două ramuri
- ascendentă, la anastomoză cu artera colică medie, şi descendentă, la anastomoză cu artera ileocolică;
artera colică medie, a. colica media, trece între foiţele mezocolonului şi, ajungând la colonul transvers, se
bifurcă în ramurile dreaptă şi stângă. Ramura dreaptă anastomozează cu artera colică dreaptă, iar cea
stângă cu artera colică stângă.

- artera mezenterică inferioară ia naştere de la peretele anterior al aortei, la nivelul vertebrei

L3, se îndreaptă în jos şi spre stânga, şi trimite următoarele ramuri: artera colică stângă, spre colonul
descendent; artere sigmoidiene, aa. sigmoi- deae, spre colonul sigmoid, şi artera rectală superioară, a.
rectalis superior, spre segmentul superior şi mediu al rectului. Toate aceste artere anastomozează între
ele.
Prin unirile dintre ramificaţiile arterelor colice dreaptă, medie şi stângă şi arterelor recta- le din artera
iliacă internă, intestinul gros este însoţit pe tot parcursul său de un lanţ continuu de anastomoze.

Ramurile viscerale pare ale aortei abdominale – origine, topografie,

distribuire, zone de irigare.

- artera suprarenală medie, a. suprarenalis media, porneşte de la nivelul vertebrei Lj, se

îndreaptă spre hilul glandei suprarenale, unde se ramifică în 5-6 ramuri; în capsula glandei anastomozează
cu ramurile arterelor suprarenale superioare şi inferioare, care descind, corespunzător, de la arterele
frenice inferioare şi cele renale;
- artera renală, a. renalis, ia naştere de la aortă, la nivelul vertebrei L 2, şi în regiunea hilului
renal se împarte în trei ramuri, care în sinusul renal se ramifică corespunzător structurii segmentare a
rinichiului.
Artera renală dreaptă se plasează în spatele venei cave inferioare. La nivelul hilului renal, de 1a artera
renală pleacă artera suprarenală inferioară, a. suprarenalis inferior, şi ramuri ureterice, rr. ureterici.
Uneori artera renală ia naştere de la aortă prin două sau trei trunchiuri şi deseori pătrund în rinichi cu
trunchiuri numeroase nu numai prin regiunea hilului, ci şi prin toată marginea medială;
- artera testiculară (ovariană), a. testicularis (a. ovarica), la bărbat vascularizează testiculele,
iar la femei ovarele şi trompele uterine. Artera testiculară trece prin canalul inghinal, în componenţa
funiculu- lui spermatic, spre testicul, unde anastomozează cu artera cremasterică (de la a. epigastrică
inferioară) şi cu artera duetului deferent (de la a. ombilicală). Artera ovariană nu se îndreaptă în canalul
inghinal, dar trece în micul bazin spre ovar în componenţa ligamentului suspensor al ovarului. Artera
ovariană anastomozează cu ramura ovariană a arterei iliace uterine.
Anastomozele ramurilor parietale şi viscerale ale aortei abdominale, rol
funcţional şi importanţă aplicativă.

Anastomozele principale dintre aorta abdominală şi cei toracică:

- a. gastrică stângă (de la tr. celiac) şi ramurile esofagiene (de la arterele intercostale posterioare şi de
la partea toracică a aortei);
- ramurile dorsale şi spinale (de la aa. lombare) şi ramurile omonime (de la arterele intercostale
posterioare);
- arterele frenice inferioare (de la aorta abdominală) şi arterele fre- nice superioare (de la aorta
toracică).
Anastomozele ramurilor aortei abdominale:
- aa. pancreaticoduodenale superioare (de la a. gastroduodenală) şi a. pancreaticoduodenală inferioară
(de la a. mezenterică superioară);
- arcul lui Riolan, arcuş Riolani (fig. 48), a. colică medie (de la a. mezenterică superioară) şi a. colică
stângă (de la a. mezenterică inferioară);

- a. suprarenală superioară (de la a. frenică inferioară şi a. suprarenală medie (de la aorta

abdominală);
- a. suprarenală medie (de la aorta abdominală) şi a. suprarenală inferioară (de la a. renală);
- a. gastrică stângă (de la tr. celiac) şi a. gastrică dreaptă (de la a. hepatică comună);
- a. gastroomen- tală stângă (de la a. lienală) şi a. gastroo- mentală dreaptă (de la a. gastroduodenală);
- arterele jejunale şi arterele ileale;
arterele ileale şi a. ileocolică.