Capitolul I - Prezentarea principalelor metode de evaluare bancară

Evaluarea întreprinderii poate răspunde unor cerințe diverse pentru diferiți ulitilizatori
interni sau exterini, întreprinderii. Grupul persoanelor interesate de metodele ultilizate sau de
rezultatele evaluării sunt de dimensiuni mari. Locul lor în raport cu elementul evaluat, scopul
și obiectivele urmărite vor influența procesul de evaluare, valoarea estimată și prețul
tranzacțiilor.Printre cei interesați de specificul activității de evaluare pot fi avuți în vedere
investitori sau deținători de capital, asociați sau acționari, băncile, instituțiile financiare de
plasament, societățile de asigurări, echipa de conducere a fiecărei întreprinderi, salariații și
satul.

1.1.Metoda activului net corectat

Practicarea în contabilitate a principiului prudenței, care presupune neînregistrarea

diferențelor în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare pentru elementele de activ
și a diferențelor în minus pentru elementele de pasiv, face ca unele elemente patrimoniale să
fie subevaluate sau praevaluate în bilanțul contabil din momentul efectuării evaluării
economice a întreprinderii.

În misiunea de evaluare economică a firmei, trebuie să se aducă unele corecții

elementelor patrimoniale cuprinse în bilanțul contabil (stabilit pe baza ultimei balanțe de
verificare întocmite). Corecțiile elementelor patrimoniale trebuie făcute în funcție de valoarea
la momentul evaluării firmei a fiecărui element patrimonial și de gradul de valorificare a
acestora.

Relația de calcul a activului net corectat ( ANC)

ANC= (At+A)-(Dt+D)

At – total activ din bilanțul contabil

A – suma corecțiilor elementelor patrimoniale de activ

Dt – datorii totale din bilanțul contabil

D – suma corecțiilor elementelor de pasiv de natura datoriilor

 Activul net corectat se obține plecând de la valorile reale ale elementelor patrimoniului
curpinse în activul și pasivul bilanțului.Pentru corectarea elementelor de patrimoniu se are în
vedere bilanțul contabil.

Activul net corectat cuprinde corecțiile ce se fac posturilor și conturilor din bilanț ca
urmare a verificărilor, inventarierii și reevaluării efectuate de evaluatori. Este valoarea mai des
folosită pentru evaluare și se determinaă atunci când se are în vedere continuarea activității
întreprinderii.

Activul net corectat se obține prin reevaluarea elementelor de activ, în special

imobilizări și active circulante(stocuri) , având în vedere deprecierea monetară, evoluția
prețurilor, utilitatea, modalitățile de amortizare, alți factori care pot antrena și genera
distorsiuni și unele elemente de pasiv se impun a fi reevaluate (corectate).

În ceea ce privește elementele de activ, criteriul de utilitate are importanță deosebită dar
poate constitui și un mijloc prin intermediul căruia pot acționa factori subiectivi dictați de
interese partizane.

Putem să întâmpinăm situații în care o construcție să fie aproape integral amortizată,

alta construită relativ recent.

Evaluarea acesteia trebuie să se aibă în vedere că prețul imobilelor a crescut substanțial

față de anii 90.Pot apărea cazuri când un agent dispune de utilaje relativ noi, dar modificarea
structurii fabricației face ca acestea să nu mai poată fi utilizate.

În astfel de circumstanțe trebuie avut în vedere criteriul de utilitate a acestor

elemente,dar evaluatorul trebuie să propună și modalități cât mai adecvate, favorabile, de
valorificare a lor.

A obține activul net corectat înseamnă a revedea și recalcula în special elementele din
activ dar și din pasiv.

În activ abordarea posturilor este de maniera următoare:

 La imobilizări necorporale:
 - Cheltuielile de înființare se consideră non-valori și se elimină
- Cheltuielile de cercetare-dezvoltare, care nu se finalizează se scad
- Mărci,brevete,licențe, concesiuni, valoarea lor poate fi afectată de inflație, dacă
se pot trata separat, adică fiecare are o valoare independentă de valoarea celorlalte
active ale întreprinderii.
 La imobilizări corporale:
- La terenuri valoare se poate corectat în funcție de indicele de inflație sau
evoluția raportului de schimb
- La imobilizări corporale de aceeași manieră
 La imobilizări în curs – se are în vedere dacă unele obiective de investiții s-au
dat în folosință și se diminuează cu suma respectivă
 La stocuri, se ține seama de evoluția prețurilor.

În pasiv este obligatoriu corectarea unor posturi precum:

- Datorii față de furnizori în valută

- Majorarea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli.

1.2.Metoda actualizării fluxurilor de lichidități (Discounted Cash-Flow – DFC)

Termenul de cash-flow, preluat din literatura anglo-saxonă în semănă fluxul de

trezorerie disponibilă pe care îl degajă un activ sau o societate.

Este o metoda de evaluare foarte detaliată, dar totodată și cea mai corectă din punct de
vedere teoretic. Ea se bazează pe actualizarea tuturor beneficiilor economice proiectate
(fluxuri de lichidități sau alte variabile asimiliate) ale intreprinderii utilizând o rată de
actualizare ce reprezintă costul capitalului pentru acea investiție.Actualizarea presupune un
interval de timp explicit de previziune și o valoare reziduală (perioada non-explicită).

Practic, calculul fluxurilor de disponibilități utilizate în evaluare, are în vedere, profitul

net, la care se adaugă alte disponibilități (amortismentele, previzioane și valoarea reziduală) și
se scad nevoile de finanțare a activității, investițiile pentru păstrarea potențialului tehnic și
variația nevoii de fond de rulment. Rezultă că parametrii necesari calculului se referă la
previzionarea veniturilor, cheltuielilor, dobânzilor, amortizărilor, investițiilor, structurii
capitalului și a valorii reziduale.

Termenul de cash-flow are mai multe semnificații dacă se are în vedere sfera de
cuprindere. Atunci când este utilizat pentru a evalua rentabilitatea unei investiții reprezintă
fluxul de lichidități generat de acesta, daca avem în vedere întreprinderea ca ansamblu fluxul
de disponibilități este cel ce rezultă din totalitatea operațiunilor.

Figura 1.Formarea disponibilităților bănești (Cash-Flow):

Disponibilități existente la
Încasări din vânzări produse, începutul perioadei
prestări servicii

Aport capital suplimentar

Împrumuturi pe termen mediu
asociați
și lung

Încasări din vânzări de active

fixe
Cumpărături materii prime,
utilități,mărfuri

Investiții pentru dezvoltare

Restituirea creanțelor pe termen

mediu și lung

Plata impozitului pe profit și altor

taxe

Alte plăți

Disponibilități existente la
sfârșitul perioadei

Relația dintre rezultatele economice și trezoreria firmei

 Rezultatele economice ale firmei reprezintă o sursă de fonduri în măsura în care diferite
trepte de acumulare contribuie la întărirea potențialului de finanțare prin generarea unor
resurse financiare reale și a unor fluxuri financiare contabile, scriptice.În afară de argumentația
tradițională privind modul de formare a rezultatului net, bazată pe cascada soldurilor
intermediare de gestiune (marje de acumulare financiară evidențiate prin intermediul
confruntării succesive a diferitelor niveluri ale veniturilor și cheltuielilor), poate fi invocată și
o altă logică de abordare a formării rezultatelor și anume în funcție de capacitatea diferitelor
trepte de acumulare economică de a furniza resurse financiare efective.

Profitul net al exercițiului reprezintă o sursă de finanțare pe care firma si-o poate atribui
integral sau parțial după prelevarea dividendelor către acționari și constituirea rezervelor
financiare. În pofida acestor considerații, profitul net nu reprezintă decât un fragment din
potențialul de finanțare global al firmei, deoarece se stabilește ca diferență între veniturile și
cheltuielile totale ale unei perioade.

Dacă extindem puțin aria conceptuală de abordare a problemei, noțiunea de surplus sau
excedent monetar ar putea oferi o imagine mai concludentă a potențialului financiar global al
firmei. Plasându-se în continuare în perimetrul logicii contabile, care diferențiază veniturile și
cheltuielile perioadei în funcție de natura lor (de exploatare, financiare și extraordinare),
constatăm că surplusul financiar își poate avea originea în activitatea de exploatare, sub forma
excedentului brut de exploatare sau poate proveni din întreaga activitate a firmei, fiind în acest
caz, un surplus monetar global – capacitatea de autofinanțare. Indiferent de nivelul de
abordare, aceste surplusuri sunt excedente ale veniturilor monetare (încasabile) în raport cu
cheltuielile monetare (plătibile). Surplusul monetar constituie, totuși, o potențialitate de
finanțare.

Extinzând și mai mult cadrul analizei, este posibilă evidențierea efectelor modului de
creare a surplusurilor monetare asupra echilibrului financiar al firmei. Acest impact se
concretizează în situația trezoreriei și are ample repercursiuni în ceea ce privește lichiditatea
firmei.Relația fundamentală între surplusul monetar și trezorerie (ca expresie concentrată a
echilibrului financiar) poate fi rezumată în felul următor:

Excedent de trezorerie (exploatare sau global)

 =

Surplus monetar (de exploatare sau global)

Variația NFR

Variația nevoii de fond de rulment este elementul care transformă o potențialitate

financiară în resurse financiare reale.Variația NFR corespunde nevoii de finanțare
suplimentare a unor elemente patrimoniale lichide, de natură ciclică, în principal creanțe-
clienți și stocuri.Creșterea NFR inplică un consum adițional de lichidități.Surplusurile
monetare, respectiv aporturile potențiale de lichidități, se convertesc în lichidități efective
numai după finanțarea variațiilor NFR.

Chiar și o firmă rentabilă poate resimții presiuni de trezorerie, fiind dezechilibrată

financiar, facă variația NFR este superioară surplusului monetar al perioadei (EBE sau CAF).
Pentru a înțelege mai bine conținutul economic al acestei corelații trebuie să distingem între
noțiunea de flux de fonduri și noțiunea de flux de trezorerie (lichidități).

Fluxul de fonduri este o variație a nevoilor sau a rezervelor de finanțare.Fluxul de

trezorerie fie un flux de intrări de lichidități (încasări), fie un flux de ieșiri de lichidități
(plăți). În felul acesta fluxul de fonduri, pozitiv sau negativ, reprezintă doar un flux de
trezorerie potențial, între cele două categorii de fluxuri putând exista diferențe
semnificative.Decalajele se datorează, în principal, variațiilor înregistrate nevoii de fond de
rulment.

Surplusurile monetare, EBE sau CAF, reprezintă fluxuri de fonduri generate de ciclul de
exploatare, respectiv de întreaga activitate a firmei. Astfel, EBE este acea parte a CAF
generată doar de activitatea de exploatare. Având în vedere aceste delimitări, introducem
următoarele expresii de calcul:

EBE= Venituri de exploatare încasabile - Cheltuieli de exploatare plătibile

CAF= Venituri totale încasabile – Cheltuieli totale plătibile

 Variația NFR, de exploatare sau globală, condiționează gradul de lichiditate a EBE,
respectiv CAF, având la origine decalaje dintre momentul angajării cheltuielilor sau
înregistrării veniturilor, pe de o parte și momentul plății efective, respectiv încasării efective a
acestora, pe de altă parte. Fluxurile de fonduri materializate în EBE și CAF reprezintă doar
niște mutații contabile, transformându-se în trezorerie exclusiv pe măsura plății cheltuielolor și
a recuperării lor ca urmare a încasării efective a veniturilor realizate.Deosebirea dintre
surplusul monetar și trezorerie constă în lichiditatea imobilizată, mărimea căreia este egală
cu diferența dintre veniturile monetare realizate dar încă neîncasate și cheltuielile monetare
angajate dat încă neplătite:

Trezorerie = Surplus monetar – Venituri rămase de încasat – Cheltuieli rămase de plată

În acest mod, veniturile monetare înregistrate, dar ce vor fi încasate abia în exercițiile
viitoare, nu generează lichidități reale în cursul exercițiului de referință.Cu cât este mai mică
valoarea acestei categorii de cheltuieli, cu atât mai importantă este partea lichidă a surplusului
monetar creat și invers.Cheltuielile monetare angajate, dar plătibile abia în exercițiile viitoare,
nu consumă realmente lichiditățile exercițiului de referință. De aceea, cu cât mai mare este
valoarea lor, cu atât mai consistentă este partea lichidă a surplusului monetar degajat de firmă
și viceversa.

Cheltuielile monetare rămase de plată pentru exercițiile următoare sunt, de fapt, un gen
de împrumut pe care mediul economic îl acordă firmei.Veniturile monetare de încasat în
viitor reprezintă, în schimb, un împrumut pe care firma îl acordă mediului economic. În
primul caz este vorba de resurse financiare puse la dispoziția firmei, imobilizate în folosul
unor terți, pentru perioade determinate de timp. Pentru asigurarea lichidităților este necesar ca
durata sau scadența plăților restante să fie mai mare decât perioada de încasare a veniturilor
monetare rămase neîncasate. În alți termeni, firma trebuie să beneficieze pentru o perioadă mai
îndelungată de timp de împrumuturile primite în comparație cu durata propriilor imobilizări
de lichidități făcute în favoarea unor terți. Simplificând la maxim, firma trebuie să încaseze
mai repede și mai mult decât plătește.

Fluxurile de trezorerie, care determină modificarea soldului disponibilităților la sfârșitul

exercițiului, nu sunt omogene nici sub aspectul originii lor, nici din punct de vedere al
destinațiilor și beneficiarilor, chiar dacă trezoreria firmei are un caracter unitar.
 Stabilirea valorii firmei prin actualizarea cash-flow-urilor

Metoda cash-flow-urilor actualizate (CAF) Cash-flow-ul sau fluxul monetar net al

perioadei rezultă din diferența dintre încasările și plățile efectuate de firmă pe parcursul
perioadei.În calculele de evaluare cel mai des se folosește cash-flow-ul brut și cash-flow-ul
net. De asemenea, fin punct de vedere funcțional sau al destinației sale cash-flow-ul utilizat în
calculele de evaluare poate fi cash-flow la dispoziția firmei (CFD), cash-flow la dispoziția
actionarilor, cash-flow la dispoziția creditorilor.

Linia de previziune a cash-flow-ului - din punct de vedere al disciplinei de evaluare,

durata de viața economică a firmei poate fi împărțită în două subperioade distincte:

 Perioada de previziune explicită, în care cash-flow-ul poate fi calculat cu precizie

și credibilitate pentru fiecare an. La stabilirea numărului de ani ai acestei
perioade se ține cont de următorii factori: durata de viață rămasă a principalelor
mijloace fixe și sisteme tehnice; faza ciclului de viață în care se află principalele
produse ale firmei; gradul de modernizare a principalelor tehnologii folosite de
firmă; perioada de timp necesară pentru stabilizarea și maturizarea financiară a
afacerii. De obicei, perioada explicită reținută în studiile de evaluare acoperă un
interval temporal între 3 și 5 ani. După expirarea acestei perioade, pe măsura
îndepărtării orizontului de timp al previziunilor, credibilitatea acestora se reduce
vertiginos datorită incertitudinilor tot mai mari.
 Perioada de previziune non-explicită, în care cash-flow-ul nu mai poate fi
calculat riguros și credibil pentru ficare an. Ca expresie globală a cash-flow-ului
total realizabil în aceasă perioadă se va stabili valoarea rezuduală a firmei.

Metodologia de stabilire a valorii firmei prin metoda CFA. Valoarea firmei prin metoda CFA
rezultă din însumarea valorilor actualizate ale cash-flow-urilor realizabile în anii de previziune
explicită la care se adaugă valoarea reziduală a firmei:

n
CFn V rez
VF = ∑ +
i+ 1 (1+i) ( 1+i ) n
În care:

CF = Cash-flow

n – anii perioadei de previziune explicită;

i – rata de actualizare;

Vrez = valoarea reziduală a firmei la sfârșitul perioadei de previziune explicită.

Practic, stabilirea valorii firmei prin această metodă constă în identificarea tuturor elementelor
de calcul ce rezultă din relația de mai sus.Metodologia de evaluare cuprinde următoarele
etape:

 Previziunea cash-flow-ului pentru perioada explicită pe baza evoluției predictibile a

veniturilor și cheltuielilor firmei, respectiv a bilanțurilor și conturilor de rezultate
previzionale.
 Determinarea valorii reziduale
 Stabilirea ratei de actualizare
 Calculul valorii firmei
 Corectarea valorii calculate a firmei și stabilirea valorii finale.

Între mărimea ratei de actualizare i și mărimea valorii firmei există următoarea relație : cu
cât i este mai mare, cu atât valoarea firmei va fi mai mare. Această relație invers
proporțională are următoarea semnificație: o rată i mai mare, reprezintă e fapt, bonificația
acordată unui investitor, care își asumă riscul cumpărării firmei evaluate. Cu cât acest risc
este mai mare, cu atât și rata de actualizare acceptată de investitor va fi mai mare. Aceasta
înseamnă că investitorul pretinde să fie recompensat mai mult, dar într-o manieră specială
– prin diminuarea valorii firmei ca urmare a aplicării unei rate de actualizare mai mare,
aspect care are drept consecință plata unui preț mai mic pentru preluarea firmei.

Metoda CAF, deși este mai sofisticată, reprezintă în realitate o variantă a metodelor de
evaluare prin rentabilitate, întrucât evaluarea firmei are loc pe baza unor câștiguri
economice viitoare. Metoda CFA răspunde mai bine intereselor investitorului care trebuie
să estimeze nu numai câștiguri economice viitoare, însă această metodă răspunde mai bine
 intereselor investitorului care trebuie să estimeze nu numai câștigurile economice
potențiale ci și riscurile aferente lor, dar și mărimea resurselor pe care va trebui să le
investească pentru a consolida potențialul de profitabilitate al firmei.

Determinarea valorii reziduale (Vrez) Valoarea reziduală exprimă valoarea globală a cash-
flow-urilor firmei în perioada de priviziune non-explicită și depinde în principal de
următorii factori:

- durata de previziune explicită față de care se află intr-o relație de inversă

proporționalitate.
- speficificul activităților realizate de firmă
- mărimea ratei de actualizare față de care se află intr-o relație de inversă
proporționalitate

Prezentăm în cele din urmă o metodă uzuală de stabilire a valorii reziduale.

Metoda capitalizării cash-flow-urilor

CFn+1
V rez=
cmpc−q
În care:
CFn+1 = cash-flow-ul din primul an de previziune non-explicită
cmpc – costul mediu ponderat a capitalurilor atrase de firmă
q = rata anuală constantă de creștere a cash-flow-ului asteptată în perioada de previziune non-explicită.

1.3 Metoda de evaluare a firmei prin Goodwill

Semnificațiile conceptului de goodwill al firmei

Goodwill-ul sau supraprofitul exprimă considerația, stima, buna reputație de care se bucură
firma din partea mediului economic.Plecând de la această definiție sumară, goodwill-ul este
dat de diferența dintre rentabilitatea efectivă obținută de firmă și rentabilitatea medie din
sectorul de activitate al acesteia. Valoarea pozitivă a diferenței de rentabilitate îi permite
firmei să-și renumereze capitalurile cu o rată superioară față de rata obișnuită sau medie din
sectorul de activitate. Rezultă că goodwill-ul este valoarea suplimentară necorporală față de
valoarea înscrisă în bilanțul firmei.

Funcția acestui supliment de valoare este de a asigura un profit suplimentar.În acest fel
goodwill-ul este măsura valorii acelor elemente intangibile care nu pot fi evaluate cu precizie
și înregistrate în bilanțul firmei și nu intră în calculul valorii patrimoniale a acesteia, cum ar
fi:imaginea firmei, superioritatea produselor, reușita amplasamentului, portofoliul de clienți,
bonitatea și solvabilitatea în raport cu terții, poziționarea în rețelele de relații parteneriale,
creativitatea și calificarea resurselor umane,componenta managerilor,performanța sistemelor
de organizare și management.

În raport cu elementele patrimoniale înregistrate în bilanț goodwill-ul se distinge prin

următoarele particularități:

 Goodwill-ul este în legătură directă cu rentabilitatea firmei pe care o influențează și o

amplifică prin elementele sale. În momentul în care rentabilitatea scade, goodwill-ul se
poate transforma în badwill, cu semnul minus, diminuând valoarea globală a firmei.
 Goodwill-ul este valoare nematerială pe care firma o poate poseda peste cea a activelor
sale bilanțiere și care se concretizează numai dacă firma funcționează. Goodwill-ul ca
valoare poate fi atașat numai unui patrimoniu economic care este în funcțiune.
 Goodwill-ul este limitat în timp, existând doar atât timp cât acționează elementele care
îl generează.
 Goodwill-ul nu poate fi transferat separat, ci numai împreună cu firma și numai dacă
noul proprietar investește în menținerea elementelor generatoare de good-will.

Practic, goodwill-ul constituie partea invizibilă a firmei, reprezentând acele elemente care
sunt în măsură ca, în condiții egale de dotare cu resurse financiare fizice, să dea un surplus
de eficiență acelor firme care vor ști să le creeze și să le exploateze cel mai bine.Cu alte
cuvinte, goodwill-ul este expresia tuturor cauzelor care justifică atribuirea unei valori
suplimentare peste valoarea patrimonială a firmei. El poate fi definit, ca o supravaloare
generată de exploatarea firmei care există peste valoarea patrimoniului acesteia.

În acest fel, valoarea economică globală a firmei este dată de următoarea relație:

VGF = VP+GW
Dacă VP= ANC atunci VGF=ANC+GW. Dacă resursele totale investite în firmă,
exprimate de exemplu cu ajutorul ANC, sunt valorificate prost din punct de vedere
economic, activitatea va produce pierderi sau rezultate mai slabe decât rentabilitatea medie
din sector. În toate aceste cazuri, ANC sau VP va fi mai mare decât VGF obținându-se un
BW:

BW= ANC- VGF

În concluzie, firma nu dispune doar de valori concrete, cuantificabile cu ușurință prin

măsurători directe și înscrise în bilanț, ci și de elemente intangibile, extrabilanțiere, care
constituie sursa unei părți din valoarea sa globală, peste valoarea componentelor
patrimoniale ale acesteia.
Capitolul II – Evaluarea societății bancare Raiffeisen Bank

2.1. Prezentarea companiei S.C.Raiffeisenbank.S.A

Scurt istoric

Istoria Raiffeisen Bank în România începe în 1994, când Grupul Bancar Austriac
Raiffeisen a deschis o reprezentată în București. În 1998, aceasta a fost transformată în
subsidiara Raiffeisen Bank (România), oferind servicii și produse pentru companii. Raiffeisen
Bank România a rezultat din fuziunea încheiată în iunie 2002, a celor două entități deținute la
acel moment de Grupul Raiffeisen în România: Raiffeisen Bank (România) și Banca Agricolă
Raiffeisen S.A, care fusese înființată în 2001. După preluarea băncii de stat Banca Agricolă de
către grupul austriac.
Profit
Anul 2019
La finalul anului 2019, profitul net al Raiffeisen a fost de 779 milioane de lei, după ce in
2018 atingea cel mai mare profit net al său, de 881 de milioane lei. Profitul de credite nete al
Raiffeisen Bank a depășit 27 milioane lei la finalul anului 2019, cu 6 procente mai mult faţă de
anul precedent.
Depozitele clienților au atins valoare de aproximativ 36 de miliarde lei în 2019, în creştere
cu 8 procente, comparativ cu finalul anului anterior. Veniturile operaţionale au avansat cu 5
procente până la 2,65 de miliarde lei. Rata creditelor neperformante a rămas stabilă faţă de anul
2018, la nivel confortabil de 4 procente
Banca a ajuns la active totale de aproximativ 43 miliarde lei la finalul anului 2019, în
creştere cu 7 procente comparativ cu acceaşi perioadă a anului precedent. Profitul net a scăzut
cu 11 procente faţă de finalul anului 2018, fiind de 779 milioane lei.
Anul 2020
Depozitele clienţilor au ajuns la 43.4 miliarde lei , în creştere cu 21 de procente.
Portofoliul de credite nete ale băncii a fost de aproximativ 29 miliarde lei, cu o creştere de 5
procente comparativ cu luna decembrie a anului 2019
Raiffeisen Bank a încheiar anul 2020 cu o performanţă financiară bună, obţinând un profit
net de 644 milioane lei , cu 17 procente mai mic decât în anul precedent.Această scădere a fost
înregistrată din cauza evoluţiei economiei în anul pandemic dar şi a politicii conservatoare de
provizionare a creditelor.
 Activitatea de creditare a băncii a fluctuat destul de mult în acest an, de la primul
trimestru aflat în linie cu aceeaşi perioadă a anului 2019, la un volum redus în al 2-lea trimestru
şi la volume lunare record în trimestrul 3.Pe ansamblu, anul 2020 a marcat o creştere cu 5
procente a portofoliului de credite nete, faţă de finalul anului trecut.
Depozitele au înregistrat o creştere cu 21 de procente în 2020 comparând cu anul trecut.
Profitul net din 2020 a fost în scădere cu 17 procente comparativ cu anul 2019.Grupul
Raiffeisen au luat măsuri suplimentare de prevedere pentru posibile deteriorări ale portofoliului
de credite dar au avut în vedere să susţină şi clienţii în perioada pandemică prin intermediul
moratoriilor publice şi private, scutiri de taxe pentru plăţi electronice.Toate acestea au influenţat
pozitiv veniturile şi profitul băncii, chiar dacă activitatea de creditare a crescut într-un ritm
susţinut în cele două trimestre de la finalul anului 2020.
Anul 2021
Toate activele Raiffeisen Bank au atins valoarea de aproximativ 60 miliarde de lei, mai
mult cu 15 procente. Dosarul de credite nete ale băncii au ajuns la aproximativ 33 miliarde de
lei, în creştere cu 14 procente comparativ cu finalul anului precedent. Depozitele clienţilor au
ajuns la aproximativ 50 miliarde lei, crescând cu 14 procente.
Profitul net înregistrat pentru 2021 a fost de 788 milioane lei, având o creştere cu 22 de
procente comparativ cu anul trecut.
Tabel.1. Activele totale anuale:
2019 2019/2018 2020 2020/201 2021 2021/2020
(MLD. (%) (MLD. 9 (MLD. (%)
RON ) RON ) (%) RON )
Credite și plasamente cu alte 48,9 6,3 56,8 13,9 66,9 8,8
bănci și BNR
Credite acordate rezidenților, 277,2 2,4 293,5 3,7 348,2 9,7
la valoare brută:
- populație 143,1 2,4 149,9 2,7 164,3 1,4
- companii 124,5 1,4 132,5 4,3 159,9 11,5
- sector public 9,7 2,4 11,1 12,8 24,0 99,6
Titluri de debit emise de 106,8 6,3 129,8 19,1 144,7 3,0
rezidenți (preponderent titluri
de stat
Alte active, din care 100,7 13,4 126,8 23,4 134,3 -2,1
- active externe 43,8 16,3 64,1 43,3 62,3 -10,2
- active fixe 15,8 22,5 16,7 3,5 17,7 -1,8
Total active brute 533,6 5,5 607,0 11,5 694,1 5,7
 2019 2019/201 2020 2020/201 2021 2021/2020
(MLD. 8 (MLD. 9 (MLD. (%)
RON ) (%) RON ) (%) RON )
Depozite ale băncilor și ale 6,6 4,0 9,3 38,7 17,5 74,2
altor instituții financiar-
monetare rezidente
Depozite ale rezidenților: 380,8 6,8 438,6 12,9 500,6 5,5
- populație 222,4 7,6 256,7 13,1 283,9 2,2
- companii 145,3 6,6 164,1 10,7 195,4 10,1
- sector public 13,1 -4,1 17,8 33,3 21,3 9,9
Titluri de debit emise 2,9 55,1 2,6 -11,2 7,1 150,7
Pasive externe, exclusiv titluri 36,4 -15,6 34,1 -8,2 35,5 -3,7
de debit
Capital și rezerve, inclusiv 76,8 5,2 86,3 10,2 87,1 -6,8
provizioane
Alte pasive 30,2 21,0 36,1 16,9 46,3 18,8
Total active pasive 533,6 5,5 607,0 11,5 694,1 5,7
2019 2019/201 2020 2020/201 2021 2021/2020
(MLD. 8 (MLD. 9 (MLD. (%)
RON ) (%) RON ) (%) RON )
Depozite ale băncilor și ale 6,6 4,0 9,3 38,7 17,5 74,2
altor instituții financiar-
monetare rezidente
Depozite ale rezidenților: 380,8 6,8 438,6 12,9 500,6 5,5
- populație 222,4 7,6 256,7 13,1 283,9 2,2
- companii 145,3 6,6 164,1 10,7 195,4 10,1
- sector public 13,1 -4,1 17,8 33,3 21,3 9,9
Titluri de debit emise 2,9 55,1 2,6 -11,2 7,1 150,7
Pasive externe, exclusiv titluri 36,4 -15,6 34,1 -8,2 35,5 -3,7
de debit
Capital și rezerve, inclusiv 76,8 5,2 86,3 10,2 87,1 -6,8
 provizioane
Alte pasive 30,2 21,0 36,1 16,9 46,3 18,8
Total active pasive 533,6 5,5 607,0 11,5 694,1 5,7

2.2. Situația financiară anuală a societății S.C.Raiffeisenbank.S.A

Pentru a înțelege mai bine situația financiară se va avea în calcul rezultatele bilanțiere
prin prisma unei concordanțe clare Contabilitatea Bancară sub aspectul Raiffeisen
Clasele de conturi pentru firmele cu activitate bancară sunt după cum urmează
 Clasa I – operațiuni de trezorerie și
 Clasa II -operațiuni cu clienții și între intituțiile financiare nebancare și cele de
credit
 Clasa III - operațiuni cu titluri și operațiuni
 Clasa IV – valori imobilizate
 Clasa V – capitaluri priprii, asimilate și
 Clasa VI – cheltuieli
 Clasa VII – venituri
 Clasa IX – operațiuni în afara bilanțului
Garanții financiare: răspunderea băncii este evaluată la valoarea cea mai mare dintre
valoarea recunoscută inițial mai puțin amortizarea cumulată recunoscută în contul de profit sau
pierdere și provizionul ECL.

În acest scop, Banca calculează pierderile e credit așteptate pe baza valorii actualizate a
plăților anticipate pentru a compensa pierderea suferită de deținătorul garanției
financiare.Deficitele de fluxuri de numerar așteptate sunt actualizate de rata dobânzii ajustată
la risc, relevantă pentru expunere. Calculul se face utilizând p probabilitate medie ponderată
aferentă scenariilor. Pentru garanțiile financiare, pierderile de credit așteptate sunt recunoscute
în categoria provizioanelor.

Angajamente de creditare și acreditive: Atunci când se estimează pierderile de credit

preconizate pe durata de viață, Banca determină partea care se așteaptă a fi trasă din
angajamentul de creditare. Pierderile de credit așteptate se bazează pe valoarea actualizată a
deficitelor de flux de numerar, utilizând o probabilitate medie poderată aferentă scenariilor.

Actualizarea se face la rata dobânzii efective așteptată. Pentru cardurile de credit și alte
facilități reînnoibile, care includ atât un credit cât și un angajament de creditare, pierderile de
credit așteptate sunt calculate și prezentate împreună cu creditul.
Pentru angajamentele de creditare și acreditive, pierderile de credit așteptate sunt recunoscute
în categoria provizioanelor.

Tabel 2. În tabelul următor se va observa expunerea extrabilanțieră maximă la riscul de

credit pe segmente, valoarea justă a garanțiilor, surplusul de colateral și expunerea neta la
riscul de credit:

Expunerea
Valoarea
justă a Surplus de Total de Expunerea Provizion
(Mil RON) maximă la
colateralelo colateral colateral netă asociat
r
riscul de
credit
Clienţi Garanţii
retail financiare
date
9.046 ▲
22.756 ▲ 13.670 ▲ -4.624 ▼ 13.710 ▼ 30 ▼
2019
7.917 ▼
20.202 ▼ 11.326 ▼ -3.409 ▲ 12.285 ▼ 125 ▲
2020
-6.585 ▼
2021 18.806 ▼ 9.225 ▼ -2.640 12.021 ▼ 22 ▼

Angajament
e de
3.130.960▲
creditare 3.117.856 ▲
18.966 ▼ -5.862 ▲ 14.176▲
date
3.440.021 ▲
13.104 ▼ 3.428.023 ▲
20.553 ▲ -8.555 ▼ 15.788 ▲
2019
3.783.739 ▲
11.998 ▼
2020 3.771.805 ▲
18.880 ▼ -6.946 ▲ 17.053 ▲
-11.934 ▼
2021

Total clienţi
retail
3.153.716 ▲ 32.636▲ -10.486 ▼ 22.150 ▲ 3.131.566 ▲ 14.206 ▲
2019
3.460.223 31.879 ▼ -11.964 ▼ 19.915 ▼ 3.440.308 ▲ 15.913 ▲
2020 ▲

28.105▼ 18.519 ▼ 17.075▲

 2021 3.802.345 ▲ -9.586 ▲ 3.783.826▲

Garanţii
financiare
date
2.302.477▼ 144.996 ▲ 2.157.481▼
208.040 ▲ -63.044 ▼
39.232 ▲
2019
2.746.123 ▲ 152.524 ▲ 2.593.599 ▲
220.363 ▲ -67.839 ▼
46.995 ▲
2020
3.561.835▲ 126.431▼ 3.435.404 ▲ 38.386 ▼
2021 233.406▲ -106.975 ▼

Angajament
e de
creditare
date 191.905 ▼ 7.183.635 ▲
7.375.540 ▲ 227.012 ▼ -35.107 ▼ 23.658 ▲
Clienţi
non- 2019 101.353 7.615.757
7.717.110 ▲ 111.613 ▼ -10.260 ▲ 39.613 ▲
retail ▼ ▲
2020
9.612.097▲
150.876▲ 9.461.221▲
169.316▲ -18.440 ▼ 21.064 ▼
2021

Total Clienţi
non-retail 9.341.116 ▲
9.678.017 ▲
435.052 ▲ -98.151 ▼ 336.901 ▼ 62.890 ▲
2019 10.209.356
10.463.233
▲
▲ 331.976 ▼ -78.099 ▲ 253.877 86.608 ▲
2020
▼
13.173.932
2021 12.896.625
▲ 402.722▲ -125.415 ▼ 277.307▲ 59.450 ▼
▲

Situația Cheltuielilor pe anii 2019-2021

1.2.2 Contabilitatea de gestiune prevede

 Cheltuieli directe
 Cheltuielile cu dobânzile. Putem lua în considerare costul de tranzacționare și
alte prime ori discount-uri care fac parte integral din rata dobânzii efective și per
ansamblu din instrument
 Cheltuieli din speze și comisioane
 Cheltuieli indirecte
 Cheltuielile operaționale
 În ianuarie 2019 au intrat în vigoare schimbări în cerințele regulatorii raportate.
Introducerea standardului IFRS 16 a generat o creștere a soldului de active față de 2018, în
mod specific imobilizări corporale, echipamente și drepturi de folosință iar pe partea pasivelor
în alte datorii generate de cheltuielile cu chiriile, ce au fost înregistrate ca drepturi de folosință.
La contului de profit și pierdere efectul rămâne în majoritate pe cheltuieli operaționale, cu o
alocare dinspre cheltuielile cu chiriile spre depreciere și cheltuieli cu dobânzile.

 Cheltuieli generale de administrare

 Cheltuieli salariale
 Cheltuieli pe Energie electrică
 Cheltuieli pe deplasări compuse din cheltuieli pe combustibil
 Cheltuieli apă
 Cheltuieli nete cu provizioane pentru deprecierea valorii activelor financiare
 Cheltuiala cu impozitul pe profit

Tabel 3. – Cheltuielile din perioada 2019-2021

Tipul cheltuielilor 2019 2020 2021

Cheltuieli cu dobânzile -161.537 -175.312 -178.376
Cheltuieli cu speze și comisioane -251.674 -277.015 -575.815
Cheltuieli operaționale -948.222 -909.064 -949.707
Cheltuieli salariale -608.021 -666.276 -642.862
Cheltuieli nete cu provizioanele
pentru deprecierea valorii -176.429 -315.531 -108.137
activelor financiare
Cheltuiala cu impozitul pe -187.670 -134.174 -228.895
profit
Luând în calcul cele mai sus menționate și anume situației riscurilor, cheltuielile globale
se poate înțelege o expunere a blilanțului și a situației globale.

Tabel 4. – Cheltuieli Globale

Mii RON 2019 2020 2021

Venituri din dobânzi 1.870.946 1.873.937 1.928.379
Cheltuieli cu dobânzile -151.804 -166.791 -173.818
Venituri nete din dobânzi 1.719.142 1.707.146 1.754.561
Venituri din speze și comisioane 783.371 761.600 770.801
Cheltuieli cu speze și comisioane -249.609 -276.873 -245.023
Venituri nete din speze și comisioane 533.762 484.727 525.778
Venituri nete din tranzacționare 332.727 333.755 360.385
Câștiguri nete aferente activelor 39.619 16.983 -13.178
financiare nedestinate
tranzacționării,evaluate obligatoriu la
valoarea justă prin profit sau pierdere
Câștiguri nete din derecunoașterea 4.053 8.168 2.693
activelor financiare evaluate la valoare
justă prin alte elemente ale rezultatului
global
Câștiguri nete din contabilitatea de 34 801 -1.911
acoperire
Alte venituri operaționale 29.709 62.834 48.504
Venituri operaționale 2.659.046 2.614.414 2.676.832
Cheltuieli operaționale -930.404 -882.887 -870.708
Cheltuieli salariale -581.770 -636.542 -613.789
Cheltuieli nete cu provizioanele pentru -187.040 -321.365 -183.563
deprecierea valorii activelor financiare
Câștiguri din participații în filiale, 0 0 0
entități asociate si asocieri în participație
Profit înainte de impozitare 959.832 773.620 1.008.772
Cheltuiala cu impozitul pe profit -180.377 -129.480 -220.312
Profitul net al exercițiului financiar 779.455 466.140 788.460
Elemente care pot fi reclasificate în profit sau pierdere
Câștiguri nete din evaluarea 7.132 54.545 -192.311
instrumentelor de datorie evaluate la
valoarea justă prin alte elemente ale
 rezultatului global.
Impozit pe venit aferent pozițiilor de mai -1.141 -8.727 30.770
sus
Elemente care nu vor fi reclasificate în profit sau pierdere
Modificări de valoare justă aferente 13.123 -34 4.778
instrumentelor de capital evaluate la
valoarea justă prin alte elemente ale
rezultatului global
Impozit pe venit aferent pozițiilor de mai -2.100 5 -765
sus
Alte elemente ale rezultatului global,nete - 45.789 -157.528
de impozit
Total rezultat global aferent exercițiului 796.469 689.929 630.528
financiar, după impozitare

2.3. Principalii indicatori economic-financiari în evoluția anuală

Acoperirea financiară

Rația LCR de acoperire a lichidităților este un element de reglementarea pentru orice

bancă iar nivelul acestui indice implică crearea sau rezerva de active lichide suficiente pentru a
avea în condiții de stres reziliența necesară pe fondul lichidităților suficient unui termen
anume iar Raiffeisen Bank are limita a 30 de zile ca marjă de referință. Iar o poziție de minim
al indicelui este 100 % iar această sumă în anul 2021 în cel mai recent raport este de 4.088
milioane euro graficul de mai jos prevede flexiunile în ultima coloană a acestui procent 2020
având 242% iar 2021 cumulând 237%.
Figura 2. Diferențele cronologice ale activelor și a indicelui LCR

Diferenţele cronologice ale activelor şi a indecelui

LCR
4500
4088
4000
3500 3404

3000
2500 2208
2000 1725
1500 1389 1351

1000
500 159 252 237
0
Active lichide de calitate ridicată Ieşiri nete (mil. EUR) Valoare LCR (%)
(mil. EUR)

2019 2020 2021

Figura 3. Indicatori de performanță

 Indicatorii de performanță

100
90
80
Axis Title

70
60
50
40 2021
30
20 2020
10
2019
0
Rentabilitatea Raportul Costul riscului Plăți digitale
capitalului cost/venit2
propriu1

Capitolul III - Aplicarea metodelor de evaluare bancară

3.1. Aplicarea metodei discount cash-flow

Este cea mai complexă metodă de evaluare, dar totodată și cea mai corectă din punct de vedere
teoretic. Ea își pune bazele pe actualizarea tuturor beneficiilor economice proiectate ( fluxuri
de lichidități sau alte variabile asimilate) ale întreprinderii utilizând o rată de actualizare ce
reprezintă costul capitalului pentru acea investiție. Actualizarea presupune o perioadă explicită
de previziune și o valoare reziduală (perioada non-explicită)1.

Practic, calculul fluxurilor de disponibilități utilizate în evaluare, are în vedere, profitul net, la
care se adaugă alte disponibilități,(amortismente, provizioane și valoarea reziduală) și se scad
1
Vadim Dumitrașcu, Diagnostic financiar și evaluare,editura Universitară, p.155
nevoile de finanțare a activității, respectiv investițiile pentru menținerea potențialului tehnic și
variația nevoii de fond de rulment. Rezultă ca parametrii necesari calculului se referă la
previzionarea veniturilor și cheltuielilor, dobânzilor, amortizărilor, investițiilor, structurii
capitalului și a valorii reziduale.

Tabel 5. Evaluarea Cash-flow

În mii RON 31 Decembrie 31 Decembrie

2020 2021

Evaluarea Cash flow de numerar din activitățile de exploatare

Profit net pe an 644,140 788,460
Ajustări pentru elemente non-cash
Deprecieri și amortizări 228,834 225,293
Pierderea netă din deprecierea activelor financiare (eliberarea din
356,442 218,848
recuperări nu este inclusă)
Cota de grup din câștig cu asociați și asociații în participațiune 0 0
Pierdere la vânzarea imobilizărilor corporale și a imobilizărilor
15,395 4,252
necorporale
Costul net al provizioanelor pentru litigii și alte provizioane 111,598 36,669
Cheltuiala cu impozitul pe venit 129,480 220,312
Câștiguri nete din activele financiare netranzacționate obligatoriu
(16,983) 13,178
la valoarea justă prin profit sau pierdere
Alte ajustări ale valorii juste (1,219) (20,279)
Venitul net din dobânzi (1,707,146) (1,754,561)
Pierderi valutare nerealizate 18,405 7,414
Venituri din dividende (41,447) (23,234)
Profit operațional înainte de modificările activelor și pasivelor
(262,501) (283,648)
din exploatare
Modificarea activelor de exploatare:
(Creștere)/Scădere a activelor de tranzacționare și a
48,660 219,097
instrumentelor derivate deținute pentru gestionarea riscului
(Creștere)/Scădere a creditelor și avansurilor către bănci la cost
(200,052) 137,164
amortizat
(Creștere) a creditelor și a avansurilor acordate clienților la cost
(1,630,004) (4,341,688)
amortizat și la valoarea justă prin profit sau pierdere
(Creștere)/Scădere a titlurilor de investiții la valoarea justă prin alt
(756,511) (602,744)
rezultat global
(Creștere) titluri de investiții la cost amortizat (1,218,808) (2,518,316)
(Mărire)/Scădere a altor active 65,557 (131,298)
Venituri din vânzarea de împrumuturi și recuperări din anulări 44,046 35,285
Modificarea datoriilor de exploatare:
Creșterea/(Scăderea) datoriilor comerciale 8,302 (2,532)
Creșterea/(Scăderea) depozitelor de la bănci 29,793 19,099
Creșterea depozitelor de la clienți 7,584,145 6,253,341
Creșterea/(Scăderea) altor datorii 396 274,796
Impozite plătite (103,581) (103,581)
Dobândă plătită (159,183) (150,990)
Dobândă primită 1,845,702 1,917,763

Evaluarea Cash flow de numerar din activitățile de 5,240,239 721,748

exploatare
Activități de investiții:
Venituri din vânzarea de imobilizări corporale 661 1,536
Achiziția de imobilizări corporale (73,491) (37,884)
Achiziție de imobilizări necorporale (141,499) (115,093)
Achiziția de investiții în filiale (15,000) (89,999)
Venituri din vânzarea de participații 0 (2)
Achiziții/plăti legate de investiții in asociații (11,900) 0
Dividendele primite 41,447 23,234

Evaluarea Cash flow de numerar utilizate în activități (199,782) (218,208)

de investiții
Activități financiare:
Numerar din împrumuturi de la bănci și datorii subordonate 0 0
Venituri din titluri de creanță emise 0 1,608,076
Rambursări de împrumuturi de la bănci și pasive subordonate (24,250) (108,008)
Dividendele plătite 0 (789,960)
Distribuție aferentă instrumentelor AT1 (8,171) (18,808)
Rambursarea părții principale din datoria de leasing (90,201) (92,579)

Evaluarea Cash flow de numerar din activități de (122,622) 589,721

finanțare
Creștere/(scădere) netă a numerarului și echivalentelor de 4,917,835 1,102,261
numerar
Numerar și echivalente de numerar la 1 ianuarie 6,702,555 11,620,390
Numerar și echivalente de numerar la 31 decembrie 11,620,390 12,722,651

3.2.Aplicarea metodei Goodwill

Raiffeisen bank international AG Goodwill date:

Figura 4. Goodwill anual

Tabel 6. Date anuale Raiffeisen Bank AG international

Tendința Decembrie 2019 Decenmbrie 2020 Decembrie 2021

Goodwill 112,58 2.124,09 2.228,25

Raiffeisen Bank International AG Calculul fondului comercial

Un fond comercial este o imobilizare necorporală care apare ca urmare a achiziționării unei
societăți către o altă societate pentru o valoare premium.Valoarea numelui de marcă al unei
companii, baza solidă de clienți, relațiile bune cu clienții, relatiile bune cu angajații și orice
brevete sau tehnologii proprietare reprezintă goodvill.Fondul comercialeste considerat
imobilizare necorporală deoarece nu este un activ fizic, cum ar fi clădirile sau
echipamentele.Contul de fond comercial poate fi găsit în partea de active a bilanțului unei
societăți.

Raiffeisen Bank International AG Explicație goodwill

Raportul dintre fondul comercial și activ, măsoară cantitatea de fond comercial pe care o
companie o înregistrează în comparație cu nivelul total al activelor sale.Se calculează prin
impărțirea fondului comercial la activele totale.

Raportul fond comercial-activ al Raiffeisen Bank International AG pentru anul fiscal care s-a
încheiat în decembrie 2021 se calculează ca fiind calculat ca:

Fondul commercial la activ A: decembrie 2021= goodwill / total active

= 2228.2485875706 / 217063.27683616

= 0.01

Fondul comercial la activ Q: martie 2022= Goodwill / total active

= 112.3348076211 / 212140.969163

= 0.00

În cazul în care raportul dintre fondul comercial și activ crește, acesta poate însemna că
societatea înregistrează o valoare proporțional mai mare a fondului comercial, presupunând că
activele totale rămân constante. În general, este bine să vezi o companie crescându-și activele
în mod regulat; cu toate acestea, în cazul în care aceste creșteri provin din active necorporale,
cum ar fi fondul commercial, este posibil ca majorările să nu fie la fel de bune.

Creșterea raportului fond commercial-activ ar putea sugera că o societate a achiziționat în mod

agresiv alte firme sau a înregistrat o scădere a valorii activelor sale corporale. Atunci când o
mare parte din activeletotale pot fi atribuite activelor necorporale, societatea poate fi expusă
riscului ca acea parte a bazei sale de active să fie ștearsă rapid dacă trebuie să înregistreze
orice depreciere a fondului commercial. Scăderea raportului fiind fond commercial-activ
sugerează că societatea fie a redus un fond commercial, fie și-a majorat activele corporale.

Nevoile de active variază de la o industrie la alta.Acesta este motivul pentru care compararea
ratelor fondului commercial cu activele este, în general, cea mai semnificativă în rândul
companiilor din aceeași industrie. Comparând raportul dintre goodwill-ul unei companii și
activele și cele ale altor companii din aceeași industrie, investitorii pot obține o idee despre
modul în care o companie își gestionează fondul comercial.
Termenii legați de goodwill Raiffeisen Bank International AG

Total Active

În ultimul an, rata medie de creștere a activelor totale a Raiffeisen bank Interational AG a fost
de 13.8% pe an.În ultimii 3 ani rata medie de creștere a activelor totale a fost de 7.90% pe an.
În ultimii 13 ani, cea mai mare rată medie de creștere a activelor totale ale băncii a fost de
41,40%. Cel mai mic a fost de -7.90% iar media a fost de 7.90%

Activele totale sunt legate de venituri prin cifra de afaceria activelor care, pentru trimestrul
care s-a încheiat în martie 2022 a fost de 0,01.

Figura 5.Tendința pentru activele totale ale Raiffeisen Bank International AG

Tabel 7. Date anuale active totale:

Tendinte Decembrie 2019 Decembrie 2020 Decembrie 2021

 Total Active 169.110,91 201.896,59 217.063,28

Calculul total al activelor totale:

Activele totale sunt toate activele pe care le deține o companie.Din sursele de capital ale
activelor, o parte din active sunt finanțate prin capitalul vărsat al acționarilor și câștigurile
reținute ale afacerii.Altele sunt finanțate prin bani împrumutați.

Activele totale ale Raiffaisen Bank International AG pentru anul fiscal care s-a încheiat în
2021 se calculează ca:

A: decembrie 2021

Active totale = total capitaluri propria + datorii totale

= 17485.875706215 + 199577.40112994

= 217,063

Activele totale pentru trimestrul care s-a încheiat în martie 2022 se calculează ca:

Î martie 2022

Total active = total capital propriu + total pasive

= 17414.0969163 + 194726.8722467

= 212,141

Imobilizări necorporale:
Figura 6.Tendința datelor pentru imobilizările necorporale ale Raiffeisen Bank International
AG poate fi văzută mai jos:

Tabel 8.Date anuale imobilizări necorporale:

Tendințe Decembrie 2019 Decembrie 2020 Decembrie 2021

Necorporale 841,59 928,22 1.054,24

Calculul activelor necorporale:

Imobilizările necorporale sunt definite ca active nemonetare identificabile care nu pot fi

văzute, atinse sau evaluate fizic. Exemple de active necorporale includ secrete comerciale,
drepturi de autor, brevete, mărci comerciale. În cazul în care o societate achiziționează active
la prețuri care depășesc valoarea contabilă, aceasta poate transporta fondul comercial în bilanțl
său.Fondul comercial reflectă diferența dintre prețul plătit de companie și valoarea contabilă a
activelor.

Explicație active necorporale:

 În cazul în care o societate (societatea A) a primit un brevet prin munca proprie, deși are
valoare, aceasta nu apare în bilanțul său ca imbobilizare necorporală. Cu toate acestea, în cazul
în care societatea A vinde acest brevet societății B, aceasta va apaărea în bilanțul societății B
ca imobilizare necorporală.

Același lucru este valabil și pentru numele de marcă,secretele comerciale.Amortizarea

este amortizarea activelor necorporale.Multe intangibile nu sunt amortizate. Acestea pot fi în
continuare notate atunci când societatea decide că activul este depreciat.

Ori de câte ori se observă o creștere a goodwill-ului pe un număr de ani, se poate

presupune că este pentru că compania cumpără alte afaceri.În cazul în care cumpără afaceri cu
avantaj competitiv durabil.

În cazul în care fondul comercial rămâne acelasi, compania atunci când achiziționează
alte societăți fie plătește mai puțin decât valoarea contabilă, fie nu achiziționează.

Companiile pot schimba modul în care activele necorporale sunt amortizate, iar acest
lucru va afecta câștigurile raportate.

Goodwill la active

Raportul dintre fondul comercial și activ măsoară cantitatea de fond comercial pe care o
companie o înregistrează în comparație cu nivelul total al activelor sale.Goodwill-ul Raffeisen
Bank International AG pentru trimestrul care s-a încheiat în martie 2022 a fost de 112 mil.
Activele totale au fost de 212.141 mil.Prin urmare, rata goodwill-ului pentru trimestrul care s-
a încheiat în martie 2022 a fost de 0,00.

Explicația Goodwill-ului la active:

În situația în care raportul dintre fondul comercial și activ crește, aceasta poate însemna
că societatea înregistrează o valoare proporțional mai mare a fondului comercial, presupunând
că activele totale rămân constante.În general, este bine ca și compania să-și crească activele în
mod regulat, cu toate acestea, în cazul în care aceste creșteri provin din active necorporale,
cum ar fi fondul comercial,este posibil ca majorările să nu fie la fel de bune.

Creșterea raportului fond comercial activ ar putea sugera că o societate a achiziționat în

mod agresiv alte firme sau a înregistrat o scădere a valorii activelor sale corporale. Atunci
când o mare parte din activele totale pot fi atribute activelor necorporale, societatea poate fi
expusă riscului ca acea parte a bazei sale de active să fie ștearsă rapid dacă trebuie șă
înregistreze orice depreciere a fondului comercial. Scăderea raportului fond comercial activ
sugerează că societatea fie a redus un fond comercial, fie și-a majorat activele corporale.

Nevoile de active variază de la o industrie la alta.Aceasta este motivul pentru care

compararea ratelor fondului comercial cu activele este, în general, cea mai semnificativă în
rândul companiilor din aceeași industrie.Comparând raportul dintre goodwill-ul unei companii
și activele și cele ale altor companii din industrie, invesitorii pot obține o idee despre modul în
care o companie își gestionează fondul comercial.

Figura 7. Tendința datelor pentru Goodwill ale Raiffeisen Bank International AG:

Distribuția goodwill-ului:

Pentru industria băncilor și sectorul serviciilor financiare, graficele de distribuție a

goodwill-ului pentru Raiffeisen Bank International AG sunt reprezentate mai jos:

Figura 8. Distribuția Goodwill-ului la active

 Figura 9. Distribuția industriei de active a goodwill-ului

3.3.Concluzii
 Lucrarea de dizertaţie cuprinde o multitudine de aspecte financiar contabile ale firmei cu
activitate Bancară Raiffeisen Bank precum şi a grupului al cărui acţionar majoritar este, aceste
aspecte corborate cu o serie de analize financiare precum Cash-Flow și GoodWill pot crea o
privire de ansamblu asupra evoluţiei indicatorilor economico-financiari înglobaţi de altfel în
capitolul 2 prin prezentarea detaliată a acestora pe ultimii 3 ani

Proiectul priveşte atât partea teoretică a metodelor Activului net corectat, Cash-Flow şi
GoodWillîn capitolul I cât şi aplicabilitatea acestora asupra Raiffeisen Bank în capitolul III.

Modalităţile prin care aceste evaluări se fac utile sunt în termen larg expuşi de riscurile
ce alcătuiesc mediul de afaceri prezent, autorităţile ce actionează asupra sistemelor bancare
centrale au pus o mare presiune pe acestea să clarifice cât mai succint problematica
supravegherii sustenabilităţii firmelor cu activitate bancară, crearea indicelui LCR în
convenţiile Basel I şi II au ilustrat cu punct şi virgulă acest lucru totodată Băncile au devenit
mult mai active în propria supraveghere a riscurilor.

Pentru cazul nostru metoda GoodWill îmbină utilul în atât de multe moduri încât
preyentarea acestei metode a fost practicată concret în rapoartele Raiffeisen a situaţiei globale.
De ce s-a ales această transparenţă corelată cu rezultatul GoodWill? Răspunsul este simplu
Acţionariatul Băncii este puternic încurajat astfel să aibă mai multă încredere şi chiar să
crească plafonul de lichidităţi şi să investească tot mai mult, rezultatele economico-financiare
bazându-se pe indicii de profitabilitate ulteriori.

Prezentând într-un mod plăcut începând cu primul capitol teoretic fiecare metodă în
parte urmând datele problemei sub forma istoricului firmei precum şi capacităţile acesteia pe
piaţa românească în anii 2019-2020-2021 situaţia financiară consolidată dar şi reprele de
performanţă şi anume indicii economico-financiari SC Raiffeiesen S.A în capitolul doi ne
aduc în faţa expunerii metodelor GoodWill şi Cash-Flow acestea au fost alese fiind printre
cele mai răspândite dar şi eficace.Expunerea în urma căreia se poate vedea clar de ce firma
Raiffeisen este unul dintre liderii de piaţă atât în Europa prin Banca Austriacă mamă cât şi pe
plan local unde atât investiţiile în domeniul IT, Social, Umanitar dar şi în domeniul Medical
pe perioada Pandemică şi-a întărit clientela.
 Atingerea punctelor importante a prevăzut şi asigurarea înţelegerii adecvate a fiecărei
metode în parte şi astfel eliminarea erorilor. Regăsim astfel particularităţile metodei Cash-
Flow asupra Băncii Raiffeisen şi ce erori pot apărea datorate mediului de afaceri.

Metoda Cash-Flow operabilă rezonabil în predicţia a 3-5 ani de previziuni solicită mult
efort, datorat crizelor actuale precum perioada pandemică şi continuând cu influenţa războiului
din Ucraina de ce pot fi aceşti factor de o importanţă crucială? Răspunsul este dat foarte
simplu uitându-ne la evoluţia inflaţiei şi totodată la predicţile pe următorii ani, factorii externi
rămân un impediment constant asupra preciziei de calcul, Perioada de previziune explicită, în
care cash-flow-ul poate fi calculat cu precizie și credibilitate pentru fiecare an. La stabilirea
numărului de ani ai acestei perioade se ține cont de următorii factori: durata de viață rămasă a
principalelor mijloace fixe și sisteme tehnice; faza ciclului de viață în care se află principalele
produse ale firmei; gradul de modernizare a principalelor tehnologii folosite de firmă; perioada
de timp necesară pentru stabilizarea și maturizarea financiară a afacerii. Astfel încât există
riscul ca cei 3-5 ani teretici de previziune să se diminueze făcând loc mai mult pentru perioada
de previziune non-explicită, în care cash-flow-ul nu mai poate fi calculat riguros și credibil
pentru ficare an. Ca expresie globală a cash-flow-ului total realizabil în aceasă perioadă se va
stabili valoarea reziduală a firmei. Influenţând considerabil rezultatele generale

Metoda GoodWill însă se pretează pe o altă axiomă în care se evocă supraprofitul firmei
luând în calcul imaginea, calitatea servicilor şi intangibilitatea acesteia, riscul ca această
metodă să se altereze nu este exclus cu toate că clientul după cum o arată rapoartele de
statistică are o încredere tot mai mare în firma Raiffeisen.